BARIERE ÎN COMUNICAREA DIDACTICĂ

„Nu tot ce se spune se aude, nu tot ce se aude se înţelege şi ceea ce se înţelege nu

depinde numai de noi „
(L. Şoitu)

Avem privilegiul de a tră i într-o perioadă a exploziei informaţionale,

generată de creşterea exponenţială a cunoştinţelor umane. În acest
univers se află omul însuşi, ca parte a sistemului informaţional.
Adaptat acestor realită ţi, şi procesul de învă ţă mâ nt este un sistem
dinamic complex, cu cei doi poli ai să i, între care se realizează
comunicarea de tip bilateral, de transmitere şi de receptare a
informaţiei. În cadrul procesului de învă ţă mâ nt, comunicarea
mijloceşte realizarea fenomenului educaţional în ansamblul să u; ea
este definită ca relaţia prin care interlocutorii se pot înţelege şi se
pot influenţa reciproc prin intermediul schimbului continuu de
informaţii, divers codificate. În activitatea şcolară coexistă mai
multe forme ale comunică rii, care se completează reciproc. Aici nu
folosim niciodată un sigur tip de comunicare şi nici mă car o singură
formă de comunicare. Cunoaşterea şi stă pâ nirea tehnicilor de
comunicare corespunză toare diferitelor tipuri de comunicare este
indispensabilă în viaţa profesională .
Comunicarea didactică uneori este influențată de o serie de factori
care contribuie la neînțelegerea mesajului transmis și ca urmare
apar bariere dintre emiță tor și receptor.
Ori de câ te ori scriem sau vorbim, încercâ nd să convingem, să
explică m, să influenţă m, să educă m sau să îndeplinim orice alt
obiectiv, prin intermediul procesului de comunicare urmă rim
întotdeauna câ teva scopuri principale: să fim receptaţi (auziţi sau
citiţi), să fim înţeleşi, să fim acceptaţi, să provocă m o reacţie (o
schimbare de comportament sau atitudine). Atunci câ nd nu reuşim
să atingem nici unul dintre aceste obiective, înseamnă că ceva în
derularea comunică rii nu funcţionează corespunză tor, adică ceva a
interferat în transmiterea mesajelor. Orice interferează cu procesul
de comunicare poartă denumirea de barieră în calea comunică rii.
Barierele în comunicare se produc atunci câ nd receptorul mesajului
comunicat nu receptează sau interpretează greşit sensul pe care
emiţă tor a vrut să i-l dea. Scopul studierii comunică rii este acela de a
reduce cauzele care provoacă aceste fenomene. Barierele pot fi
gă site în orice sistem comunicaţional şi de aceea e mai corect să
spunem că mesajul transmis nu e niciodată mesaj receptat. Ideal ar
fi ca tot ce se emite să fie şi recepţionat, dar practic asta e imposibil
pentru că nu tot ce există în intenţiile emiţă torului se regă seşte în
aşteptă rile receptorului, fiecare om avâ nd un cadru de referinţă
propriu (şi chiar limitat), iar sensurile în care se realizează
comunicarea diferă de la individ la individ. Formarea competenţelor
comunicative constituie un obiectiv major în cunoaşterea realită ţii.
Una dintre că ile principale de antrenare a comunică rii constă în
identificarea blocajelor care reduc semnificativ fidelitatea sau
eficienţa transferului de mesaj. Blocajele comunică rii pot avea
asemenea intensitate, încâ t între informaţia transmisă şi mesajul
perceput să existe diferenţe vizibile. Perturbaţiile pot fi de natură
internă -fiziologice, perceptive, semantice, interpersonale sau
intrapersonale- şi de natură externă -apă rute în mediul fizic în care
are loc comunicarea (poluare fonică puternică , întreruperi succesive
ale procesului de comunicare etc.).
Bariere în comunicarea eficientă : - Tendinţa de a judeca, de a
aproba sau de a nu fi de accord cu pă rerile interlocutorului.
Convingerea unor persoane că cei din jurul lor nu îşi vor îmbună tă ţi
comportamentul decâ t dacă sunt criticaţi este o barieră în calea unei
comunică ri eficiente. Comunicarea poate fi stâ njenită de folosirea
etichetelor de genul:,,Eşti un naiv că ai fă cut….” Aceste etichetă ri
transform tonul conversaţiei într-unul negative, consecinţa fiind
blocarea comunică rii; - Oferirea de soluţii este o altă modalitate de a
bloca procesul comunică rii, fie direct, prin oferirea de sfaturi, fie
indirect, prin folosirea întrebă rilor, într-un mod agresiv, autoritar
sau cu o notă evaluativă ; - Recurgerea la ordine este un mesaj care
are ca efecte reacţii defensive, rezistenţă , reacţii passive sau
aggressive; consecinţele unei astfel de conversaţii, în care se dau
ordine, sunt scă derea stimei de sine a persoanei că reia îi sunt
adresate acele ordine; - Folosirea ameninţă rilor este o modalitate
prin care se transmite mesajul că , dacă soluţiile propuse nu sunt
puse în practică , persoana va suporta consecinţele negative (de
exemplu pedeapsa); - Moralizarea este o altă manieră inadecvată în
comunicare, ce include, de cele mai multe ori, formulă ri de genul:,,ar
trebui” sau ,,ar fi cea mai mare greşeală din partea ta să …”; - Evitarea
abordă rii unor problem importante, cea mai frecventă metodă de a
schimba cursul conversaţiei de la preocupă rile celeilalte persoane la
propriile preocupă ri este folosirea tacticii devierii, a abaterii- ,,mai
bines ă vorbim despre…”; - Încercarea de a rezolva problema
comunică rii prin impunerea unor argument logice proprii; situaţiile
în care o persoană încearcă în mod repetat să gă sească soluţii logice
la problemele unei alte persoane conduce la frustrare prin ignorarea
sentimentelor şi a opiniilor celeilalte persoane.
„Profesorul trebuie să stă pâ nească tehnicile de condiţionare prin
discurs, pentru a provoca adeziune la ceea ce spune sau pentru a
trezi unele disponibilită ţi de asimilare ori acţiune la momente
oportune.
Oratorul - profesor trebuie să convingă un auditoriu compozit, ce
reuneşte individualită ţi distincte prin caractere, ataşamente şi
potenţialită ţi…
Mâ nuirea eficientă a argumentelor de că tre profesor trebuie să ţină
atâ t de legită ţile formalismelor logice, câ t şi de exigenţe particulare
de ordin psihologic”
(Cucoş, 2006,)