PRACTICĂ ÎN VEDEREA ELABORARII LUCRĂRI DE DISERTAȚIE

Comunicarea la preșcolari

AVRAM ANCUȚA DANIELA

MASTER
MANAGEMET EDUCAȚIONAL
Capitolul 2
Bariere în comunicare şi aspecte privind eficienţa comunicării

Comunicarea reprezintă un sistem deschis, influenţat de foarte mulţi factori; de aceea,

când ne referim la conceptul de ,,barieră,, în cadrul procesului de comunicare, lucrurile nu sunt
tocmai simple. Atunci când vorbim despre comunicare, trebuie să ne referim şi la bariere în calea
acesteia: bariere de sistem(le identificăm uşor la nivelul agenţilor comunicaţionali-receptor,
emiţător fie în contextul comunicării la nivelul canalului de comunicare) şi de proces(rezultatul
interacţiunii din interiorul comunicării).
Printre barierele majore în calea comunicării se numără următoarele: blocajele emoţionale
- spre exemplu, defensivitatea pe care un elev o are la un examen oral; repertoriile
comunicaţionale diferite, incapacitatea emiţătorului de a se exprima adecvat, caracteristicile
personale ale unuia sau altuia dintre comunicatori.
În funcție de atitudinea receptorului față de mesaj, barierele care se desprind direct dintr-o
astfel de perspectivă pot fi următoarele:
-fonduri experienţiale divergente ale participanţilor;
-diferenţe educaţionale;
-diferenţe de interes privitor la mesaj;
-diferenţe privind nivelul de inteligenţă;
-diferenţă de vârstă, sex, rasă sau clasă socială;
-diferenţe în stăpânirea limbajului;
-diferenţe în stăpânirea limbajului;
-lipsa abilităţilor de comunicare etc.
Printre posibilele surse ale construirii stereotipiilor ca bariere într-o comunicare eficientă,
se numără:
- de multe ori avem tendinţa de a ignora situaţia şi de a aprecia acţiunea în sine a unei persoane
fără să o integrăm pe aceasta în contextul care a generat-o; de exemplu dacă profesorul se
întâlneşte cu noi cursanţi şi aceştia par nerăbdători să se termine ora de curs, cadrul didactic
poate fi îndemnat să creadă că ,, nu sunt destul de dornici să înveţe,, deşi poate că în sala de clasă
este foarte cald, sau foarte frig;
-efectul actor-observator presupune că într-un fel apreciem comportamentul altei persoane într-o
situaţie şi în alt fel acelaşi comportament în exact aceeiaşi situaţie dacă noi suntem cei ce adoptă
respectivul comportament(spre exemplu, atunci când un cadru didactic are o oră mai puţin
reuşită, tindem să credem că eşecul i se datorează în mare măsură, pe când, dacă acest eveniment
ni se întâmplă nouă, vom găsi mai multe motivaţii exterioare: elevi slab pregătiţi, lipsa
materialului didactic, programă încărcată);
-prejudecata ,,autoservită,,presupune că atunci când primim un feedback favorabil din partea
celorlalţi, tindem să legăm acest lucru de cauze interne-ca inteligenţa noastră, buna juecată,
atenţie dar când feedback-ul este nefavorabil atribuim aceasta unor cauze externe-dificultatea
sarcinii.
Specialiștii clasifică barierele și în funcție de elementul din cadrul situației de
comunicare, pe care acestea se grefează:
 Barierele în trimiterea mesajului apar în concepţia celor doi autori, doar la nivelul
emiţătorului; ele sunt concretizate în transmiterea unor mesaje neconştientizate ca atare.
În existenţa unor informaţii inadecvate în conţinutul mesajului şi în prejudecăţi în ceea ce
priveşte mesajul sau în ceea ce îl priveşte pe receptor.
 Barierele la nivelul receptării aparţin în egală măsură celui care primeşte mesajul şi
mediului: în primul caz avem de-a face cu nevoi, anxietăţi, credinţe, valori, atitudini iar în
cel de-al doilea, cu efectul conjugat al altor stimuli existenţi în mediu.
 Barierele de înţelegere se situează atât la nivelul emiţătorului-semantică şi jargon,
abilităţi de comunicare, durata comunicării cât şi la nivelul receptorului-probleme
semantice, concentrarea, abilităţi de ascultare, receptivitate la ideile noi.
 Barierele acceptării sunt singurele văzute de către cei doi autori ca acţionând la nivelul
tuturor indicatorilor implicaţi-emiţător, receptor, mediu. Astfel dacă la nivelul
emiţătorului acestea sunt definite de caracteristicile personale, atitudini şi opinii, credinţe
şi valori, la nivelul receptorului sunt atitudinile, opiniile, prejudecăţile. În sfârşit la
nivelul mediului avem conflictul interpersonal ,,ciocnirile,, emoţionale, diferenţele de
status, experienţe anterioare în interacţiuni similare.
 Barierele acţiunii se constituie atât la nivelul emiţătorului-memoria şi nivelul acceptării,
cât şi la cel al receptorului memoria şi atenţia, nivelul de acceptare, flexibilitatea pentru
schimbarea atitudinilor.
Patru probleme principale au o incidenţă directă asupra barierelor ce apar în procesul
comunicării:
1) problema încrederii sau a lipsei de încredere; când această încredere există, spune
Jackson, conţinutul mesajului este comunicat mult mai uşor iar receptorul este mult mai
deschis în perceperea opiniilor emiţătorului;
2) problema dezvoltării interdependenţei persoanelor. Atunci când persoanele urmăresc
sisteme de scopuri şi valori diferite, devine foarte importantă crearea înţelegerii reciproce cu
privire la motive şi trebuinţe;
3) problema distribuirii corect şi echitabile a recompenselor este nevoie ca persoanele să
fie motivate suficient de mult pentru a stabili legături în interiorul grupului;
4) problema înţelegerii şi acordului tuturor membrilor cu privire la structura grupului
necesitatea unui astfel de acord şi a unei astfel de acceptări reprezintă un cadru de acţiune
deosebit de important.
În şcoală aceste bariere sunt evidente şi des întâlnite. Astfel inexistenţa unui
repertoriu comun între profesor şi elev duce deseori la perturbarea comunicării. În ceea ce
priveşte imprecizia limbajului trebuie să ţinem seama că dacă ne referim la comunicarea
didactică, avem de-a face cu programe de studiu supraîncărcate care sunt pasibile de
asemenea distorsiuni.
Referindu-ne la ultimul indicator, cel privitor la barierele de status între agenţii
comunicaţionali, putem spune că şi această problemă suferă un impact major în interiorul
sistemului de învăţământ unde barierele de status sunt deosebit de clare.
Astfel, ne putem lovi de atitudini precum distorsiunea, care se referă la faptul că mesajul
suferă o alterare, cuprinzând: diferenţe de repertoriu între emiţător şi receptor, imprecizia
limbajului, distanţa socială sunt barierele de status între emiţător şi receptor. Omisiunea apare
atunci când emiţătorul filtrează în mod intenţionat mesajul sau când nu este capabil să
cuprindă întregul mesaj, iar atunci când îl va transmite, o va face utilizând informaţii
incomplete. Supraîncărcarea se referă la faptul că, receptorul trebuie să facă faţă unei
abundenţe informaţionale extreme. Acest lucru poate conduce la dezvoltarea unui refuz faţă
de activităţile care sunt prevăzute de materia respectivă, şi la epuizarea fizică şi
motivaţională. Sincronizare spre exemplu, atunci când vom cere copiilor să desfăşoare o
activitate de brainstorming, fără ca aceasta să fie pregătită în mod real, este posibil ca
 succesul activităţii să fie relativ. Astfel, găsirea timpului pentru fiecare etapă presupusă de
activitatea pe care dorim să o desfăşurăm va conduce la diminuarea unei asemenea bariere în
comunicare. Eficienţa comunicării poate creşte atunci când mediul comunicaţional este
propice; ne referim aici atât la mediul fizic, în sensul ergonomiei şcolare, cât şi la un mediu
socio-psiho-pedagogic (spre exemplu, dacă un elev se va afla într-un grup în care nu se simte
bine şi doreşte să fie în alt grup). Un alt indicator devine, astfel, armonizarea scopurilor şi
obiectivelor activităţii pe care ne-o propunem la structura comunicaţională prezentă.
Activităţile de perfecţionare a deprinderilor de comunicare la nivelul emiţătorului sau
receptorului reprezintă un alt factor cu sferă de acţiune evidentă. În ceea ce îl priveşte pe
emiţător, elevii trebuie obişnuiţi cu anumite aspecte legate de subiectul pe care vor să-l
transmită(în ce măsură acesta întruneşte necesităţile celor care vor recepţiona mesajul, în ce
măsură persoana emiţătoare este suficient de motivată şi cunoaşte subiectul).

Capitolul 4
STUDIU DE CAZ

Date de identificare
Nume şi prenume: A. L
Vârsta: 5 ani
Sex:feminin
Religia: ortodoxă
Etnia:român
Nivel de învăţământ: preşcolar
Istoricul cazului

Problema educativă a preşcolarei A.L. ţine de inadaptarea la viaţa din

grădiniţă, manifestată prin atitudini respingătoare faţă de cerinţele acesteia, prin
sfidarea educatoarei şi a colegilor de grupă, dificultăți de pronunție, probleme
socio-emoționale. De fiecare dată când intră în gradiniță, nu comunică cu nimeni,
se așează retrasă la masă, nu se joacă și uneori nu vrea să participe la activitățile
instructiv-educative. Menţionez că are şi un număr mare de absenţe. Din punctul
de vedere al dezvoltării intelectuale, copila are capacităţi reduse de abstractizare şi
generalizare în raport cu vârsta. Menționez că nu a fregventat grupa mică și
mijlocie. Are un nivel scăzut de cunoștințe, cu mari lacune în cunoştinţele şi
deprinderile acumulate specific vârstei. Limbajul este slab dezvoltat, iar
vocabularul sărac în cuvinte. Întâmpină o tulburare de limbaj, rotarism, care se
manifestă prin diverse dificultăți de pronunție corectă a unor cuvinte care conțin
sunetul R. Din punct de vedere fizic, fetița este normal dezvoltată, dar din punct de
vedere socio-emoțional, întâmină probleme. Provine dintr-o familie cu 3 copii, tata
și mama nu au un loc de muncă stabil, condițile de igienă sunt precare. Lipsa de
afecţiune din partea părinţilor, dezinteresul total al acestora faţă de cei trei copii,
lipsa supravegherii parentale şi maternale, condiţii materiale insuficiente,
majoritatea timpului şi-l petrece în grija sorei mai mari ( 9 ani), a fratelui mai mic
(3 ani) și pe la vecini au făcut ca A.L să fie un preșcolar cu probleme de adaptare și
comunicare.

Comportamentul:

- Nu socializează de bună voie cu educatoarea sau cu colegii;

- Nu vorbeşte corect, are un vocabular slab dezvoltat și o pronunție greșită;

- Răspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită;

- Când trebuie să lucreze individual nu-şi termina niciodată activitatea, rămâne

liniştită şi nu îşi deranjează colegii;

- Reacţionează puţin pozitiv dacă este apreciată;

- Rămâne de multe ori singură în timpul pauzelor, ceilalţi o ocolesc, pentru că de
multe ori este nespălată şi prost îmbrăcată.

Dialog cu fetiţa:

- Lois pare la prima vedere o fată liniştită, rușinoasă, care evită să vorbească.
După mai multe monologuri şi laude necontenite Lois a început să povestească
întâmplări din viaţa ei.

- ,,Mi-e temă să răspund. Nu știu să vorbesc corect, iar dacă greşesc, copiii vor
râde de mine.

- ,,Nu vin la grădiniță pentru că nu–mi dau voie părinţii. Trebuie să am grijă,
împreună cu sora mea, de casă și de fratele mai mic cât timp ei sunt plecaţi.”

Planul de intervenţie

Responsabilităţi :

I se cere fetiței să răspundă zilnic de completarea panoului de prezenţă din

clasă, explicându-i cât de importantă este sarcina sa, astfel fiind încurajată să nu
mai absenteze.

Participă la toate activitățile, este pusă în situația de a comunica, astfel

depășindu-si frica si rușinea de a se exprima.
 Dimineața, înainte de începrea programului zilnic, educatoarea și câțiva
copii, care ajung mai devreme, desfășoară sub formă de joc, exerciții pentru
dezvoltarea complexă a aparatului fono-articular,.

Participarea în clasă:

Încă de la începutul programului, am pus-o să completeze panoul de

prezenţă, în care Lois trebuia să afişeze fotografia fiecărui elev prezent, în colțul
prezenților. De atunci fetița a început să participe la activitățile din grădiniţă. După
o preioadă de timp, Lois făcea singură prezența, striga numele copiilor, iar ei
raspundeau cu Prezent sau Absent.

Activitatea de învăţare:

Zilnic este pusă în situația de a comunica în timpul activităților de învățare,

este stimulată să răspundă, iar fiecare răspuns este încurajat. Sarcinile de învăţare
sunt diferenţiate, astfel se pune un accent pe dobândirea de noi
cunoștințe,corectând lacunele întâlnite. Probelma pronunție literei R, adică
rotacismul cu care Lois se confruntă, se corectrază prin exerciții de dezvoltare a
aparatului fono-articulator, desfășurate zinic, sub formă de joc și în grupuri mici.
Copiii o apreciază şi ea începe să fie încrezătoare în forţele proprii, să participe la
jocurile și activitățile din gradiniță şi să finalizeze singură, o sarcină. Educatoarea a
programat o întâlnire cu mama fetiței, unde s-au discutat problemee constatate și
mama a fost încurajată să petreacă mai mult timp cu fetița, să o ducă zilnic la
gradiniț. De asemenea s-au organizat activități împreună cu familia, la care mama
fetiței a luat parte.

Evaluarea programului de schimbare:

 Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi s-a observat o schimbare
pozitivă. Lois nu mai lipseşte de la grădiniţă decât dacă este bolnavă, a
devenit încrezătoare în forţele proprii, comunică cu toţi copiii, nu mai refuză
participarea la activitățile instructiv educative, a făcut mari progrese în îmbogățirea
vocabularului și a reusit să depășească rotacismul cu care s-a confruntat. S-au
observat, în scurt timp, progrese în dezvoltarea socio-emoțională şi în adaptarea la
grădiniță. Este din ce în ce mai activă, se bucură pentru orice rezultat obţinut şi
orice apreciere pozitivă. Este nerăbdătoare să primească sarcini de lucru ,pe unele
reușind să le finalizeze, la altele îndrăznind să ceară ajutorul educatoarei. Familia a
conștentizat necesitatea dezvoltării emoționale și afective a fetiței, astfel au început
să se implice în viața fetiței, educatoarea oferind sprijin, iar fetița echilibrându-si
dezvoltarea pe această palieră emoțională.

În calitate de educatoare, după o perioadă de timp și cu mai eforturi, pot spune ca

A. L, a devenit un copil dezvoltat normal, pregătită pentru tranziția la școală și mai
apoi în societate.

Instituţiile implicate în rezolvarea cazului: educatoarea, părinții.