Barierele comunicării

Singurelu Ana Ramona

Anul III PIPP

Prin intermediul procesului de comunicare, urmărim întotdeauna patru scopuri

principale:
 să fim receptați (auziţi sau citiți);
 să fim înțeleși;
 să fim acceptați;
 să provocăm o reacție (o schimbare de comportament sau atitudine).
Atunci când nu reușim să atingem nici unul dintre aceste obiective, înseamnă că ceva
în derularea comunicării nu funcționează corespunzător, adică ceva a interferat în transmiterea
mesajelor. Orice interferează cu procesul de comunicare poartă denumirea de barieră,
dificultate sau „noise”.
Barierele în comunicare se produc atunci când receptorul mesajului comunicat nu
receptează sau interpretează greșit sensul dorit de către emițător. Scopul studierii comunicării
este acela de a reduce motivele care cauzează aceste fenomene „înțelesurile se regăsesc în
oameni și nu în cuvinte, astfel că identificarea factorilor care conduc la interpretări greșite este
primul pas spre a realiza o mai bună comunicare.
Diferențe de percepţie – modul în care noi privim lumea este influenţat de
experienţele noastre anterioare, astfel că persoane de vârste diferite, naţionalităţi, culturi,
educaţie, ocupaţie, sex, temperamente etc. vor avea alte percepţii şi vor interpreta situaţiile în
mod diferit. Diferenţele de percepţie sunt de multe ori numai rădăcina a numeroase bariere de
comunicare.
Concluzii grăbite – deseori vedem ceea ce dorim să vedem şi auzim ceea ce dorim să
auzim, evitând să recunoaştem realitatea în sine. Această ne poate duce la ceea ce se spune “a
face doi plus doi să dea cinci”.
Stereotipii – învăţând permanent din experienţele proprii, vom întâmpina riscul de a
trata diferite persoane că şi când ar fi una singură: “Dacă am cunoscut un inginer (student,
maistru, negustor, etc.) i-am cunoscut pe toţi.
Lipsa de cunoaştere – este dificil să comunicăm eficient cu cineva care are o educaţie
diferită de a noastră, ale cărei cunostiinte în legătură cu un anumit subiect în discuţie sunt
mult mai reduse. Desigur este posibil, dar necesită îndemânare din partea celui care
comunică; el trebuie să fie conştient de discrepanţa între nivelurile de cunoaştere şi să se
adapteze în consecinţă.
Lipsa de interes - este una din cele mai mari şi mai frecvente bariere ce trebuiesc
depăşite. Acolo unde lipsa de interes este evidentă şi de înţeles, trebuie să se acţioneze cu
abilitate pentru a direcţiona mesajul astfel încât să corespundă intereselor şi nevoilor celui
care primeşte mesajul.
Dificultăţi în exprimare – dacă emiţătorul are probleme în a găsi cuvinte pentru a-şi
exprima ideile, această va fi sigur o barieră în comunicare şi, inevitabil acesta va trebui să-şi
îmbogăţească vocabularul.
Emoţii – emotivitatea emiţătorilor şi receptorilor de mesaje poate fi de asemenea o
barieră. Emoţia puternică este răspunzătoare de blocarea aproape completă a comunicării. O
metodă de a împiedica acest blocaj constă în evitarea comunicării atunci când emiţătorii sunt
afectaţi de emoţii puternice. Totuşi, uneori, cel care primeşte mesajul poate fi mai puţin
impresionat de o persoană care vorbeşte fără emoţie sau entuziasm, considerând-o
plictisitoare – astfel că emoţia poate deveni un catalizator al comunicării.
 Personalitatea – nu doar diferenţele dintre tipurile de personalităţi pot crea probleme,
ci, deseori, propria noastră percepţie a persoanelor din jurul nostru este afectată şi, că urmare,
comportamentul nostru influenţează pe acela al partenerului comunicării.
“Ciocnirea personalităţilor” este una dintre cele mai frecvente cazuri ale eşecului în
comunicare. Nu întotdeauna suntem capabili să influenţăm sau să schimbăm personalitatea
celuilalt dar, cel puţin, trebuie să fim pregătiţi să ne studiem propria persoană pentru a observa
dacă o schimbare în comportamentul nostru poate genera reacţii satisfăcătoare.
Aceştia sunt doar câţiva factori care pot face comunicarea mai puţin eficienţă, sau
chiar să eşueze complet.
Potenţialele bariere de comunicare nu depind doar de receptor respectiv de emiţător, ci
şi de condiţiile de comunicare pe care trebuie nu numai să le cunoaştem ci şi să le controlăm
pentru ca procesul comunicării să capete şansă de a fi eficient.
Barierele pot fi găsite în orice sistem comunicaţional şi de aceea e mai corect să
spunem că mesajul transmis nu e niciodată mesajul receptat. Globalizarea mediului social,
diplomatic, de afaceri necesită ca oamenii să-şi desfăşoare o activitate eficientă în cadrul
diferitelor culturi. Comunicarea în acest context este foarte complexă datorită variabilităţii şi
întrepătrunderii diferitelor caracteristici culturale
Barierele de comunicare reprezintă toate acele perturbaţii care pot intervenii de-a
lungul procesului de comunicare şi care reduc fidelitatea sau eficienţa mesajului transmis.
Important este însă impactul pe care aceste bariere le au asupra mesajului transmis care, în
unele situaţii, poate fi perturbat atât de puternic încât informaţia ajunsă la destinatar să fie cu
totul diferită faţă de cea transmisă de emitent.
Bariere care apar pe traseul comunicării:
În studiile de specialitate sunt semnalate patru mari categorii de bariere ale
comunicării:
Bariere de limbaj – apar dificultăţi de exprimare care duc la expresii sau cuvinte
confuze ori cu sensuri diferite pentru persoanele implicate în actul de comunicare. Nivelul de
pregătire al celor care comunică poate fi un impediment în înţelegerea mesajului de
specialitate emis de unul dintre ei şi imposibil de decodificat de celalat. De asemenea, şi
starea emoţională a receptorului poate influenţa negativ comunicarea, conţinutul mesajului
transmis fiind deformat. O altă cauză este produsă de folosirea unor cuvinte ori expresii
confuze sau idei preconcepute.
Bariere de mediu - cele mai des întâlnite sunt cele care ţin de climatul de muncă
necorespunzător, caracterizat prin poluare fonică ridicată. De asemenea, suporţii
informaţionali necorespunzători pot cauza perturbări ale mesajelor transmise.
Bariere determinate de poziţia emiţătorului şi receptorului - de cele mai multe ori
acestea intervin atunci când imaginea pe care emiţătorul sau receptorul o are despre sine sau
interlocutor este una falsă, însoţită de idei preconcepute sau sentimente mult prea puternice.
Percepţia eronată cu privire la subiectul sau situaţia în care are loc comunicare poate produce,
de asemenea, confuzii.
Bariere de concepţie – presupunerile, bănuielile, concluziile pripite dar şi rutină în
procesul de comunicare, exprimarea greşită a mesajului, lipsa de interes a receptorului faţă de
mesaj pot produce disfuncii în procesul de comunicare eficientă.
Metode de îndepărtare a acestora pornind de la câteva aspecte esenţiale:
– în primul rând comunicarea trebuie planificată;
– determinarea precisă a scopului este impetuos necesară;
– momentul în care trebuie desfăşurata comunicarea trebuie atent ales;
– ideile ce urmează a fi comunicate trebuie mai întâi clarificate;
– limbajul folosit trebuie să fie unul adecvat situaţiei dar şi partenerului de
comunicare.
 Factorii perturbatori care pot influenţa, la rândul lor, comunicarea pot proveni din
arii diferite. Identificarea la timp a acestora, precum şi minimalizarea efectelor pe care le pot
avea în procesul de comunicare sunt importante pentru asigurarea unei comunicări corecte.
Cultura, background-ul şi influenţele – Întreaga noastră experienţă poate influenţa
uneori calitatea mesajelor emise sau receptate. Cultura, de exemplu, poate fi uneori un factor
perturbator al comunicării, făcând greoaie sau ineficientă înţelegerea unui mesaj nou care nu
se încadrează în contextul culturii de bază.
Propria persoană – când într-o discuţie unul dintre parteneri este vădit focusat pe
propria persoană, acesta “ratează” ceea ce spune cealaltă persoană, ajungându-se într-un final
la confuzii sau conflicte. Factorii care pot produce o astfel de situaţie sunt: autoapărarea
(avem senzaţia că în discuţia respectivă partenerul de conversaţie ne atacă), superioritatea
(avem senzaţia că noi ştim mai mult şi mai bine decât celălalt) şi ego-ul (avem senzaţia că noi
suntem centrul discuţiei).
Fond sonor – unele echipamente sau chiar ambientul pot produce perturbări ale
comunicării. Atât cel care emite un mesaj cât şi cel care îl primeşte vor fi nevoiţi să facă un
efort suplimentar pentru a comunica eficient. De cele mai multe ori aceştia fie obosesc, fie nu
au forţa de a înlătura bruiajele şi atunci comunicarea este compromisă.
Stresul - se ştie fapul că stresul influenţează puternic procesul comunicaţional în
sensul că o persoană stresată nu mai percepe sau intepreteaza un mesaj la fel ca în situaţiile
normale.
Percepţia – Atunci când o persoană vorbeşte prea repede, nu are fluența în discurs, nu
articulează corect cuvintele etc. suntem tentaţi să nu-i mai acordăm toată atenţia. Astfel,
atitudinea noastră preconcepută ne va afecta abilitatea de a asculta. Ideal ar fi ca procesul de
comunicare să fie impecabil şi să existe un limbaj universal neutru care să asigure acurateţea
procesului. Din păcate însă, aşa ceva nu există decât în situaţii particulare (comunităţi
restrânse ca număr de indivizi, specializaţi într-un anumit domeniu, cum ar fi, de exemplu,
laboratoarele ştiinţifice,departamentele de IT etc.).
În situaţiile comune, factorii perturbatori sunt omniprezenţi numai că, printr-un efort
susţinut şi comun, cei care participă la actul comunicaţional îi pot îndepărta sau le pot
minimiza influenţele asigurându-se în final o comunicare eficientă, ceea ce se doreşte de la
început.