BARIERE ŞI DIFICULTĂŢI

ÎN PROCESUL COMUNICĂRII

Anghel Ion Iulian

 Ori de câte ori scriem sau vorbim,
încercând să convingem, să explicam, să
influenţăm, să educăm, sau să
îndeplinim orice alt obiectiv, prin
intermediul procesului de comunicare,
urmărim întotdeauna 4 (patru) scopuri
principale:
1. să fim receptaţi (auziţi sau citiţi);
2. să fim înţeleşi;
3. să fim acceptaţi;
4. să provocăm o reacţie (o schimbare de
comportament sau atitudine).
• atunci când nu reuşim să atingem nici
unul dintre aceste obiective, înseamnă
că ceva în derularea comunicării nu
funcţionează corespunzător, adică ceva
a interferat în transmiterea mesajelor.

• orice interferează cu procesul de

comunicare poartă denumirea de
barieră, dificultate sau “noise”.
• barierele în comunicare se produc atunci
când receptorul mesajului comunicat nu
receptează sau interpretează greşit sensul
dorit de către emiţător.

• scopul studierii comunicării este acela de a

reduce motivele care cauzează aceste
fenomene.
Factorii care conduc la interpretări greşite:
• Diferenţele de percepţie - modul în care noi
privim lumea este influenţat de experienţele
noastre anterioare, astfel ca persoane de vârste
diferite, naţionalităţi, culturi, educaţie, ocupaţie,
sex, temperamente, etc. vor avea alte percepţii
si vor interpreta situaţiile în mod diferit.
Diferenţele de percepţie sunt de multe ori numai
rădăcina a numeroase bariere de comunicare.
• Concluzii grăbite - deseori vedem ceea ce
dorim să vedem şi auzim ceea ce dorim să
auzim, evitând să recunoaştem realitatea în
sine. Aceasta ne poate duce la ceea ce se
spune "a face doi plus doi sa dea cinci".
• Stereotipii - învăţând permanent din
experienţele proprii, vom întâmpina riscul de a
trata diferite persoane ca şi când ar fi una
singură: ,,Daca am cunoscut un inginer (student,
maistru, negustor, etc.) i-am cunoscut pe toţi.”
• Lipsa de cunoaştere - este dificil să
comunicam eficient cu cineva care are o
educaţie diferită de a noastră, ale cărei
cunoştinţe în legătura cu un anumit subiect în
discuţie sunt mult mai reduse. Desigur este
posibil, dar necesită îndemânare din partea celui
care comunică; el trebuie să fie conştient de
discrepanţa între nivelurile de cunoaştere şi să
se adapteze în consecinţă.
• Dificultăţi în exprimare - daca emiţătorul are
probleme în a găsi cuvinte pentru a-şi exprima
ideile, acesta va fi sigur o barieră în comunicare
şi inevitabil acesta va trebui să-şi îmbogăţească
vocabularul.
• Emoţii - emotivitatea emiţătorilor şi receptorilor
de mesaje poate fi de asemenea o barieră.
Emoţia puternică este răspunzătoare de
blocarea aproape completa a comunicării. O
metoda de a împiedica acest blocaj consta în
evitarea comunicării atunci când emiţătorii sunt
afectaţi de emoţii puternice. Totuşi, uneori, cel
care primeşte mesajul poate fi mai puţin
impresionat de o persoană care vorbeşte fără
emoţie sau entuziasm, considerând-o
plictisitoare - astfel că emoţia poate deveni un
catalizator al comunicării.
• Personalitatea - nu doar diferenţele dintre
tipurile de personalităţi pot crea probleme, ci,
deseori, propria noastră percepţie a persoanelor
din jurul nostru este afectată şi, ca urmare,
comportamentul nostru influenţează pe acela al
partenerului comunicării. ,,Ciocnirea
personalităţilor” este una dintre cele mai
frecvente cazuri ale eşecului în comunicare. Nu
întotdeauna suntem capabili să influenţăm sau
să schimbăm personalitatea celuilalt, dar cel
puţin, trebuie să fim pregătiţi să ne studiem
propria persoană pentru a observa dacă o
schimbare în comportamentul nostru poate
genera reacţii satisfăcătoare.
Potenţialele bariere de comunicare nu
depind doar de receptor, respectiv, de
emiţător, ci şi de condiţiile de
comunicare pe care trebuie nu numai
să le cunoaştem, ci şi să le controlăm
pentru ca procesul comunicării să
capete şansa de a fi eficient.
Barierelor comunicaţionale sunt:

• ceea ce se spune nu poate fi auzit: este vorba

în special de barierele fizice: zgomot, lipsa
concentrării (adică îndemânări nesatisfăcatoare
de a asculta / audia), surzenie, distorsiuni în
timpul transmiterii (atunci când se comunică prin
telefon, radio);
• ceea ce se aude nu poate fi înţeles:
ascultătorul poate auzi, dar ceea ce înţelege
este influenţat de educaţie, cunoştinţele tehnice
asupra subiectului, etc.; neînţelegerea limbajului
semnifică incapacitatea de a interpreta cu
acurateţe mesajul şi poate fi datorată erorilor de
traducere, de vocabular, de punctuaţie,
gesturilor non-verbale;
• ceea ce este înţeles nu poate fi acceptat:
ascultătorul înţelege dar nu poate accepta,
datorită unor factori psihologici cum ar fi:
atitudinile sale faţă de ceilalţi, sentimentele
faţă de subiectul pus în discuţie, lipsa de
deschidere (sentiment ce apare atunci când
climatul este formal, sentiment ce poate
deveni o barieră în comunicare, în
momentul în care provoacă neîncrederea şi
sentimentul ca anumite informaţii sunt
păstrate secrete), prejudecăţi, ca de
exemplu şocul cultural sau etnocentrismul;
 şocul cultural: semnifică
incapacitatea de a înţelege sau a
accepta persoane cu valori,
standarde şi stiluri de viaţă diferite.
 etnocentrismul: adică credinţa că
propria cultură este superioară
oricărei alteia apare ca barieră
atunci când comunicarea conduce la
o atitudine de superioritate.
Oamenilor nu le este agreabil să li
se vorbească ,,de sus” sau să li se
spună că ideile lor sunt interesante,
dar greşite.
vorbitorul nu poate descoperi
dacă a fost auzit , înţeles, acceptat.
 Barierele pot fi găsite în orice sistem
comunicaţional şi de aceea e mai corect să
spunem că mesajul transmis nu e niciodată
mesajul receptat.
 Comunicarea în acest context este
foarte complexă datorită variabilităţii şi
intrepătrunderii diferitelor caracteristici
culturale.
 VĂ MULŢUMESC
PENTRU ATENŢIA ACORDATĂ !