Universitatea Cooperatist Comerciala din Moldova

Referat

Barieri si greseli in
Comunicare

Student:Diaconu Ana

2022
In comunicare, existenta barierelor poate sa fie pusa in evidenta din multiple unghiuri,
pornind de la intersectia fecunda a dirsitatii de aspecte pe care le atinge acest fenomen atat
de prezent in viata fiecaruia dintre noi. Astfel, inainte de toate, barierele in comunicare pot
sa aiba la baza anumite "mituri" privind comunicarea (Brilhart, Galanes, 1995):

- Primul mit este acela al intelegerii comunicarii; oamenii isi spun adesea: "Doar am
comunicat pe parcursul intregii mele vieti, normal ca inteleg comunicarea!". Chiar daca este
adevarat ca procesul comunicarii face parte din istoria individuala a fiecaruia dintre noi, asta
nu inseamna neaparat ca modul in care am comunicat pana acum a fost unul eficient;

- Al doilea astfel de mit specifica faptul ca toate problemele fiintei umane sunt in fapt
probleme de comunicare. Aceasta perspectiva porneste de la confuzia largirii ariei
comunicarii la toate procesele sociale: intr-adevar, actul comunicarii este implicat in toate
dimensiunile activitatii noastre, dar daca o comunicare ineficienta este responsabila de un
anumit insucces, ea nu este singura responsabila;

- Un al treilea mit presupune ca, daca utilizeaza tehnici de comunicare eficiente,

comunicatorii au in mod automat o buna comunicare. Chiar daca este corecta premisa ca
cineva devine un comunicator mai bun invatand tehnici de comunicare, mai sunt si alte
elemente implicate (asa cum se releva, spre exemplu, in modelul lui David Berlo asupra
comunicarii), cum ar fi atitudinea pozitiva in comunicare;

- O activitate pe care o vom trata la rezolvarile ineficiente ale conflictului este aceea de
proiectie; ea se rezuma astfel: "Nu eu sunt cel care nu-l intelege pe partenerul meu de
comunicare, el nu ma intelege pe mine! ". Trebuie sa pornim de la premisa ca toate
persoanele cuprinse in procesul comunicarii sunt reciproc responsabile pentru modul in care
s-a produs comunicarea (eficient sau ineficient);

- Un alt mit este acela ca o buna comunicare realizeaza o perfecta intelegere la toti
participantii. Este evident ca o intelegere perfecta este imposibila, dar o astfel de perceptie
poate duce la definirea unei bariere in comunicare.

Pornind de la necesitatea demitizarii unei astfel de analize in cadrul comunicarii, observam ca

exista in domeniu arii de cercetare si actiune care se cuvin a fi explorate in directia
identificarii posibilelor bariere si a depasirii acestora.

Comunicarea reprezinta un sistem deschis, influentat de extrem de multi factori; de aceea,

atunci cand ne referim la conceptul de "bariera" in cadrul procesului de comunicare, lucrurile
nu sunt tocmai simple. in primul rand, dificultatea consta in necesitatea unei viziuni
procesuale si, mai ales, progresi asupra acestor elemente, de altfel componente importante
ale procesului de comunicare ca atare, asa cum vom dea mai departe. Iata de ce vom vorbi
despre bariere care [in de sistem (in sensul ca le identificam usor fie la nilul agentilor
comunicationali - receptor, emitator -, fie, spre exemplu, in contextul comunicarii la nilul
canalului de comunicare) si despre bariere ce tin de proces (care sunt mai degraba rezultatul
interactiunii din interiorul comunicarii). in prima categorie, identificam aspecte comune atat
receptorului, cat si emitatorului; spre exemplu, deficientele de transmisie si de receptionare
a informatiei, conceptualizarea mesajului in functie de situatie si de scop, alegerea
mijloacelor de comunicare, statutul social al comunicatorilor, limbajul si normele grupului
sunt dimensiuni complementare ale unor astfel de bariere. Ele se pot datora unor factori fizici
permanenti sau situationali (in prima categorie se afla anumite deficiente innascute ale
comunicatorilor, in cea de-a doua, spre exemplu, o acustica defectuoasa a salii unde are loc
activitatea didactica sau deficiente temporare - un profesor poate sa fie, de pilda, ragusit),
dar si unor factori socioculturali (spre exemplu, cineva care nu-si structureaza adecvat
discursul pentru a-l adapta unui anumit receptor); desigur ca si la nilul canalului de
comunicare intalnim astfel de deficiente (zgomote, anumite interferente care - asa cum vom
dea atunci cand vom vorbi despre ascultarea interactiva - pot perturba serios comunicarea).
De altfel, cele spuse mai sus sunt intalnite frecnt in literatura de specialitate si de aceea nu
vom insista mai mult asupra lor.In ceea ce priste a doua categorie de factori, acestia sunt
mai greu de surprins in ipostaza de bariere in comunicare: unii autori vorbesc despre surse
ale comunicarii ineficiente, altii - despre repere ale comunicarii eficiente (implicit, polaritatea
acestor repere o reprezinta barierele de comunicare) etc. Cateodata, este vorba doar despre
sublinierea unor arii generale de actiune a variabilelor cuprinse in actul de comunicare,
intersectie a urilor care poate conduce spre efecte ce marcheaza o eficienta a comunicarii sau
dimpotriva; Richard si Patricia Schmuck (Schmuck, Schmuck, 1992, p. 249) par sa se inscrie
intr-o asemenea perspectiva cand vorbesc despre patru niluri importante de comunicare in
clasa.

Stereotipurile reprezinta si ele o bariera de comunicare, una importanta de altfel in procesul

educational; le vom defini drept o reactie la faptul ca este dificil si, de altfel, neproductiv sa
tratam fiecare fenomen pe care-l intalnim drept ceva cu totul nou, tendinta fireasca fiind de
a-l incadra intr-o categorie mai larga, in functie de anumite caracteristici pe care le are (este
vorba despre procesul de categorisire); "o generalizare despre un grup de oameni care
distinge acesti oameni de altii" (Myers, 1990, p. 332) sau "tendinta de a alatura atribute
cuiva singur in baza unei categorii in care aceasta persoana a fost plasata" (Hellriegel,
Slocum, Woodman, 1992, p. 119)

Practic, acest proces care presupune includerea unei baze informationale intr-un sistem mai
larg, tinand cont de experienta noastra, este unul natural si util in invatare; totusi, in
anumite momente, atunci cand aceasta matrice nu mai este flexibila, am de-a face cu un
stereotip, fenomen care, departe de a aduce usurinta si eficienta in comunicare si in procesul
instructiv-educativ ca atare, are tocmai rezultate inrse. Donelson Forsyth spune ca, atunci
cand vorbim despre stereotipurile care apar in cazul grupurilor, am de-a face cu o consecinta
a legii numerelor mici: "Daca unii membri ai celuilalt grup se comporta intr-un anume fel sau
au o anumita caracteristica, apreciem ca toti membrii se comporta la fel sau au acele calitati"
(De Visscher, Neculau, coord., 2001, p. 235).
Goodall Jr. (1990, p. 153) spune ca, pentru a obtine informatii despre ceilalti, urmarim unul
dintre urmatoarele sensuri de actiune:

1) intarirea stereotipului initial;

2) oferirea unui raspuns stimulului, referindu-ne la acesta ca individualitate/specificitate.
Ceea ce se poate observa imediat atunci cand ne referim la stereotipuri este
activitatea predominant functionala de emitator a receptorului; mai precis, acesta
capata unele atribute apartinand ascultarii interacti, dar in sens negativ, "nind in
intampinarea" emitatorului -in fapt, punand intre el si acesta un set perceptiv care
reflecta si nu lasa sa treaca informatia. inca o data remarcam o constanta a axelor de
forta ce caracterizeaza comunicarea ca domeniu, si anume sporita flexibilitate si
complementaritate a granitelor dintre eficient si ineficient; astfel, unul si acelasi
fenomen poate sa produca rezultate sensibil diferite, chiar opuse, in functie de
perspectiva de lucru cu care operam. Iata de ce propunem drept o tehnica de
preintampinare a unei gandiri stereotipe urmatorul exercitiu : le vom cere
elevilor/studentilor sa analizeze un caz anume, preil, spre exemplu, la stereotipuri
rasiale, cerandu-le sa-si noteze impresiile si o entuala reactie de finalizare a respectii
probleme ; apoi, cursantii vor trebui sa desfaca respectiva problema in parti cat se
poate de mici/atomice si vor trebui sa identifice pe care dintre acestea le-au inteles
similar cu colegii lor, pe care diferit si sa explice de ce.
Vom remarca totusi ca polaritatea concluziilor exista si in cazul stereotipiilor; in
aceasta oraine de idei, vom vorbi despre ceea ce literatura de specialitate denumeste
"profetia autoimplinita", definita drept tendinta expectatiilor noastre de a evoca un
comportament care confirma expectatiile. William Crano si Phyllis Mellon (apud Myers,
1990, pp. 124-l25) au efectuat un studiu pe 4.300 de scolari britanici, care a aratat ca
asteptarile cadrelor didactice sunt cauze ale performantelor elevilor; astfel, evaluarile
inalte sunt urmate intr-o proportie mult mai ridicata de performanta scolara decat
este urmata performanta scolara de evaluari inalte. Iata de ce fenomenul profetiei
autoimplinite, fenomen pe care-l putem incadra usor in larga categorie a stereotipiilor,
este in fapt un factor scolar pozitiv.
In scoala, aceste bariere sunt evidente si, din pacate, destul de des intalnite; astfel,
inexistenta unui repertoriu comun intre profesor si elev/student duce deseori la
perturbarea comunicarii. Important pentru noi este modul in care putem largi
suprafata de conexiune intre cele doua repertorii spre conceptul de repertoriu comun.
in ceea ce priste imprecizia limbajului si necesitatea condensarii informatiilor, trebuie
sa tinem seama ca, in special daca ne referim la comunicarea didactica, am de-a face
cu programe de studiu supraincarcate, pasibile de asemenea distorsiuni. Referindu-ne
la ultimul indicator, cel privitor la barierele de status dintre agentii comunicationali,
putem spune ca si aceasta problema sufera un impact major in interiorul sistemului de
invatamant unde, mai mult decat in oricare alt sistem, barierele de status sunt
deosebit de clare si inflexibile; desigur ca nu sugeram, spunand acest lucru, ca
barierele de status ar trebui desfiintate sau chiar redimensionate (deoarece ele poseda
multe atributii poziti, cum ar fi rolul de model pe care profesorul il poate indeplini
pentru cursantii sai). Ceea ce ne intereseaza este scaderea incidentei negati a tuturor
acestor indicatori, lucru care este posibil in cazul metodelor de interactiune
educationala, cand membrii echipei didactice au statut egal (chiar daca unul dintre ei
indeplineste rolul de lider, acest rol va fi circular, in sensul ca toti il vor indeplini la un
moment dat), repertoriul lor este apropiat, imprecizia limbajului poate fi clarificata
prin discutiile de grup etc.
Omisiunea apare atunci cand emitatorul filtreaza intentionat mesajul sau cand nu este
capabil sa cuprinda intregul mesaj, iar atunci cand il va transmite, o va face utilizand
informatii incomplete. Este vorba aici tot de un tip de filtrare (pe care am analizat-o
mai devreme, atunci cand am vorbit despre mesaj), diferenta fiind ca se axeaza pe
emitator, si nu pe receptor. Spre exemplu, un elev/student omite sa ne spuna, atunci
cand ne relateaza ca nu s-a implicat in activitatea de grup pentru ca n-a inteles
sarcina, ca, in timpul in care profesorul explica ceea ce aau de facut cursantii, vorbea
cu un coleg. Desigur ca omisiunile ca bariere ale comunicarii eficiente sunt deosebit de
frecnte si de aceea obisnuirea elevilor cu un exercitiu de tip studiu de caz ar putea sa
conduca la largirea sferei de elemente - poziti si negati - de care este nevoie pentru a
rezolva corect o problema.
Supraincarcarea se refera la faptul ca, de multe ori, receptorul trebuie sa faca fata
unei abundente informationale extreme; acest lucru poate conduce la dezvoltarea unui
refuz fata de activitatile care sunt prevazute de materia respectiva, la confuzionarea
cursantilor si la epuizarea fizica si motivationala a acestora. Credem ca, in aceeasi
ordine de idei - si respectand principiul complementaritatii la care am facut referire pe
parcursul acestui modul -, putem sa spunem ca si insuficienta informationala poate
conduce la bariere comunicationale si, in ultima instanta, la scaderea eficientei
activitatii instructiv-educati. De aceea, dezvoltarea unui concept de opiimum
comunicational este mai mult decat necesara, iar cuprinderea in aceasta actiune a
barierelor rsus elementele ce caracterizeaza eficienta procesului de comunicare
didactica reprezinta o modalitate de lucru adaptata.
Un alt factor major in caracterizarea eficientei comunicarii il reprezinta sincronizarea.
intr-adevar, atunci cand - spre exemplu - vom cere elevilor/studentilor sa desfasoare
o activitate de brainstorming, fara ca aceasta sa fie in mod real pregatita (elevii sa se
fi obisnuit cu metoda respectiva, sa posede informatii despre ceea ce vor urma sa
discute), este probabil ca succesul activitatii ca atare sa fie relativ. Astfel, gasirea
timpului potrivit pentru fiecare etapa presupusa de activitatea pe care dorim sa o
desfasuram va conduce la diminuarea unei asemenea bariere in comunicarea
profesor-cursant.
Cateva caracteristici sunt directe si evidente pentru acest demers: (1) integritatea
(onestitatea) sursei mesajului; (2) diminuarea defensivitatii unui mesaj specific ; (3)
preconizarea impactului practic al unui mesaj sau al unui set de mesaje si (4)
impartirea responsabilitatii legate de comunicare si de conflict intre cei care se afla in
interactiune.
Joseph DeVito (1988, p. 12) afirma ca o comunicare neetica este gurnata de obligarea
oamenilor (1) sa faca alegeri pe care, in mod normal, nu le-ar face si (2) sa nu faca
alegeri pe care, in mod normal, le-ar face.
Un aspect important al eticii comunicarii incepe o data cu globalizarea mijloacelor de
comunicare. Noile tehnologii pot aduce noi bariere in comunicare ori pot inlesni
comunicarea, depinde de unghiul din care vor fi abordate. E.M. Eisenberg si P. Riley
observa impactul tehnologiei asupra comunicarii in organizatii: "Putem sa ne asteptam
ca noile tehnologii de astazi (groupware si alte comunicari mediate de computer,
realitatea virtuala, biotehnologia, multimedia si Internetul) sa aiba un impact puternic
asupra culturii muncii, ca si predecesoarele lor (telefonul, e-mail-ul si voice mail-ul).
() Motivul este atat de important pentru cercetarile privind cultura organizationala
care acorda atentie tehnologiei, intrucat tehnologia joaca un rol-cheie in structurarea
unui comportament - asupra patternurilor de interactiune, de timp si de spatiu"
(Jablin. Putnam, 2001, p. 315). Spre exemplu, la colucratorii electronici (care nu
ajung sa stea efectiv in companie) -, contactul intre angajati este unul virtual. Se
extinde ideea spre birouri virtuale si echipe de lucru virtuale, cand oamenii raporteaza
ca sunt la serviciu in momentul intrarii in cyberspatiu. Chiar si in momentul in care
oamenii se afla fizic in birourile companiei, ei pot sa fie conectati si in alte locuri. in
compania de publicitate Chiat Daz, angajatii folosesc computerul si telefonul mobil,
fiind incurajati sa lucreze oriunde in companie (nu doar in biroul lor), in dependenta
directa cu nevoile specifice ale proiectului pe care il deruleaza.
Trebuie spus ca, in demersul didactic de imbunatatire a aptitudinilor de comunicare,
se cuvine sa pornim de la o analiza atenta a tuturor elementelor pe care le-am amintit
mai sus; de altfel, putem lesne observa ca, in parte, aceasta actiune este situationala,
in sensul ca extinsa posibilitate combinatorica a variabilelor despre care am vorbit
deja ingreuneaza gasirea unui model explicativ in acest sens. Totusi, consideram ca se
desprind cateva linii de forta pe care le putem puncta astfel:
- in primul rand, eficienta comunicarii poate creste atunci cand mediul comunicational
este propice; ne referim atat la un mediu fizic, in sensul ergonomiei scolare, cat si la
un mediu socio-psiho-pedagogic (spre exemplu, daca un elev/student se va afla intr-
un grup in care nu se simte bine si doreste sa fie in alt grup, atmosfera in grupul in
care este la momentul acela nu are cum sa fie propice eficientei comunicarii).
Problema se plaseaza insa pe un continuum extrem de flexibil, deoarece, daca luam
exemplul de mai sus si ne gandim ca profesorul doreste sa imbunatateasca abilitatile
competitionale ale unui elev mai timid, mutandu-l pentru aceasta intr-un grup mai
dinamic, chiar daca pentru moment elevul/studentul respectiv nu va aa o dispozitie
comunicationala prea ridicata, obiectile pe termen lung ale acestei optiuni a cadrului
didactic pot sa fie benefice din punctul de dere al dezvoltarii abilitatilor de comunicare;
- un al doilea indicator devine, astfel, armonizarea scopurilor si obiectilor activitatii pe
care ne-o propunem la structura comunicationala prezenta;
- activitatile de perfectionare a deprinderilor de comunicare la nilul emitatorului sau
receptorului (pe care le vom detalia atunci cand vom vorbi despre ascultarea
interactiva) reprezinta un alt factor cu sfera de actiune evidenta. in ceea ce-l priste pe
emitator, elevii/studentii trebuie obisnuiti cu anumite aspecte legate de subiectul pe
care vor sa-l transmita (in ce masura acesta intruneste necesitatile celor care vor
receptiona mesajul, in ce masura persoana emitatoare este indeajuns de motivata si
cunoaste subiectul, in ce masura ocazia este potrivita pentru transmiterea acestui tip
de mesaj etc).
Punctul nostru de dere a cautat sa surprinda liniile de forta ale comunicarii prin
modalitatile in care aceasta se poate situa pe un continuum de la spatiul barierelor in
directia elementelor ce prisc eficienta sa; o astfel de maniera de lucru a presupus
inntarierea unor componente ale sistemului de comunicare, a relatiilor dintre acestea,
a efectelor si tendintelor de evolutie, precum si a cadrelor de restrictionare a
demersurilor in directia unei comunicari eficiente, elemente care sa se constituie intr-o
dimensiune instrumentala pentru activitatea cadrului didactic la clasa. Nu trebuie insa
sa uitam ca acest fenomen trebuie tratat in perspectiva sa actionala; Steliana Toma
precizeaza ca, "fie ca a reusit sa rezol o problema de tip «abatere», fie una de tip
«optimizare», profesorul nu trebuie sa neglijeze faptul ca, in perioada urmatoare, se
va confrunta si cu probleme «potentiale», adica probleme care apar dupa luarea unei
decizii.
Atunci când nu reusim sa atingem nici unul dintre aceste obiective, înseamna ca
ceva în derularea comunicarii nu functioneaza corespunzator, adica ceva a interferat
în transmiterea mesajelor. Orice interfereaza cu procesul de comunicare poarta
denumirea de bariera, dificultate sau “noise”.
Barierele în comunicare se produc atunci când receptorul mesajului comunicat nu
recepteaza sau interpreteaza gresit sensul dorit de catre emitator. Scopul studierii
comunicarii este acela de a reduce motivele care cauzeaza aceste fenomene. Asa cum
am mai spus, "întelesurile se regasesc în oameni si nu în cuvinte, astfel ca
identificarea factorilor care conduc la interpretari gresite este primul pas spre a realiza
o mai buna comunicare. Este vorba de:
Diferente de perceptie - modul în care noi privim lumea este influentat de experientele
noastre anterioare, astfel ca persoane de vârste diferite, nationalitati, culturi,
educatie, ocupatie, sex, temperamente etc. vor avea alte perceptii si vor interpreta
situatiile în mod diferit. Diferentele de perceptie sunt de multe ori numai radacina a
numeroase bariere de comunicare.
Concluzii grabite - deseori vedem ceea ce dorim sa vedem si auzim ceea ce dorim sa
auzim, evitând sa recunoastem realitatea în sine. Aceasta ne poate duce la ceea ce se
spune "a face doi plus doi sa dea cinci".
Stereotipii - învatând permanent din experientele proprii, vom întâmpina riscul de a
trata diferite persoane ca si când ar fi una singura: "Daca am cunoscut un inginer
(student, maistru, negustor, etc.) i-am cunoscut pe toti.
Lipsa de cunoastere - este dificil sa comunicam eficient cu cineva care are o educatie
diferita de a noastra, ale carei cunostiinte în legatura cu un anumit subiect în discutie
sunt mult mai reduse. Desigur este posibil, dar necesita îndemânare din partea celui
care comunica; el trebuie sa fie constient de discrepanta între nivelurile de cunoastere
si sa se adapteze în consecinta.
Lipsa de interes - este una din cele mai mari si mai frecvente bariere ce trebuiesc
depasite. Acolo unde lipsa de interes este evidenta si de înteles, trebuie sa se
actioneze cu abilitate pentru a directiona mesajul astfel încât sa corespunda
intereselor si nevoilor celui care primeste mesajul.
 Dificultati în exprimare - daca emitatorul are probleme în a gasi cuvinte pentru a-si
exprima ideile, aceasta va fi sigur o bariera în comunicare si, inevitabil acesta va
trebui sa-si îmbogateasca vocabularul.
Emotii - emotivitatea emitatorilor si receptorilor de mesaje poate fi de asemenea o
bariera. Emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a
comunicarii. O metoda de a împiedica acest blocaj consta în evitarea comunicarii
atunci când emitatorii sunt afectati de emotii puternice. Totusi, uneori, cel care
primeste mesajul poate fi mai putin impresionat de o persoanacare vorbeste fara
emotie sau entuziasm, considerând-o plictisitoare - astfel ca emotia poate deveni un
catalizator al comunicarii.
Personalitatea - nu doar diferentele dintre tipurile de personalitati pot crea probleme,
ci, deseori, propria noastra perceptie a persoanelor din jurul nostru este afectata si, ca
urmare, comportamentul nostru influenteaza pe acela al partenerului comunicarii.
"Ciocnirea personalitatilor" este una dintre cele mai frecvente cazuri ale esecului în
comunicare. Nu întotdeauna suntem capabili sa influentam sau sa schimbam
personalitatea celuilalt dar, cel putin, trebuie sa fim pregatiti sa ne studiem propria
persoana pentru a observa daca o schimbare în comportamentul nostru poate genera
reactii satisfacatoare.
Acestia sunt doar câtiva factori care pot face comunicarea mai putin eficienta, sau
chiar sa esueze complet. Potentialele bariere de comunicare nu depind doar de
receptor respectiv de emitator, ci si de conditiile de comunicare pe care trebuie nu
numai sa le cunoastem ci si sa le controlam pentru ca procesul comunicarii sa capete
sansa de a fi eficient.
Încercând o clasificare a barierelor comunicationale. luând în considerare si motivele
care le genereaza, avem:
· cea ce se spune nu poate fi auzit: este vorba în special de barierele fizice: zgomot,
lipsa concentrarii (adica îndemânari nesatisfacatoare de a asculta / audia), surzenie,
distorsiuni în timpul transmiterii (atunci când se comunica prin telefon, radio),
· ceea ce se aude nu poate fi înteles: ascultatorul poate auzi, dar ceea ce întelege este
influentat de educatie cunostiintele tehnice asupra subiectului etc.; neîntelegerea
limbajului semnifica incapacitatea de a interpreta cu acuratete mesajul si poate fi
datorata erorilor de traducere, de vocabular, de punctuatie, gesturilor non-verbale;
· ceea ce este înteles nu poate fi acceptat: ascultatorul întelege dar nu poate accepta
datorita unor factori psihologici cum ar fi: atitudinile sale fata de ceilalti, sentimentele
fata de subiectul pus în discutie, lipsa de deschidere (sentiment ce care apare atunci
când climatul este formal, sentiment ce poate deveni o bariera în comunicare în
momentul în care provoaca neîncrederea si sentimentul ca anumite informatii sunt
pastrate secrete), prejudecati ca de exemplu socul cultural sau etnocentrismul;
Socul cultural semnifica incapacitatea de a întelege sau accepta persoane cu valori,
standarde, stiluri de viata diferite
Etnocentrismul, adica credinta ca propria cultura este superioara oricarei alteia apare
ca bariera atunci când comunicarea conduce la o atitudine de superioritate. Oamenilor
nu le este agreabil sa li se vorbeasca "de sus" sau sa li se spuna ca ideile lor sunt
interesante, dar gresite.
· vorbitorul nu poate descoperi daca a fost auzit , înteles, acceptat.

Barierele pot fi gasite în orice sistem comunicational si de aceea e mai corect sa spunem ca
mesajul transmis nu e niciodata mesajul receptat.
Globalizarea mediului social, diplomatic, de afaceri necesita ca oameni sa-si desfasoare o
activitate eficienta în cadrul diferitelor culturi. Comunicarea în acest context este foarte
complexa datorita variabilitatii si intrepatrunderii diferitelor caracteristici culturale.
Barierele in comunicare se produc atunci cand receptorul mesajului comunicat nu recepteaza sau
interpreteaza gresit sensul dorit de catre emitator. Scopul studierii comunicarii este acela de a reduce
motivele care cauzeaza aceste fenomene. Asa cum am mai spus, 'intelesurile se regasesc in oameni si nu
in cuvinte, astfel ca identificarea factorilor care conduc la interpretari gresite este primul pas spre a realiza
o mai buna comunicare. Este vorba de:

Diferente de perceptie - modul in care noi privim lumea este influentat de experientele noastre
anterioare, astfel ca persoane de varste diferite, nationalitati, culturi, educatie, ocupatie, sex,
temperamente etc. vor avea alte perceptii si vor interpreta situatiile in mod diferit. Diferentele de
perceptie sunt de multe ori numai radacina a numeroase bariere de comunicare.

Concluzii grabite - deseori vedem ceea ce dorim sa vedem si auzim ceea ce dorim sa auzim, evitand sa
recunoastem realitatea in sine. Aceasta ne poate duce la ceea ce se spune 'a face doi plus doi sa dea
cinci'.

Stereotipii - invatand permanent din experientele proprii, vom intampina riscul de a trata diferite
persoane ca si cand ar fi una singura: 'Daca am cunoscut un inginer (student, maistru, negustor, etc.) i-am
cunoscut pe toti.

Lipsa de cunoastere - este dificil sa comunicam eficient cu cineva care are o educatie diferita de a noastra,
ale carei cunostiinte in legatura cu un anumit subiect in discutie sunt mult mai reduse. Desigur este
posibil, dar necesita indemanare din partea celui care comunica; el trebuie sa fie constient de discrepanta
intre nivelurile de cunoastere si sa se adapteze in consecinta.

Lipsa de interes - este una din cele mai mari si mai frecvente bariere ce trebuiesc depasite. Acolo unde
lipsa de interes este evidenta si de inteles, trebuie sa se actioneze cu abilitate pentru a directiona mesajul
astfel incat sa corespunda intereselor si nevoilor celui care primeste mesajul.

Dificultati in exprimare - daca emitatorul are probleme in a gasi cuvinte pentru a-si exprima ideile,
aceasta va fi sigur o bariera in comunicare si, inevitabil acesta va trebui sa-si imbogateasca vocabularul.

Emotii - emotivitatea emitatorilor si receptorilor de mesaje poate fi de asemenea o bariera. Emotia

puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii. O metoda de a impiedica
acest blocaj consta in evitarea comunicarii atunci cand emitatorii sunt afectati de emotii puternice. Totusi,
uneori, cel care primeste mesajul poate fi mai putin impresionat de o persoana care vorbeste fara emotie
sau entuziasm, considerand-o plictisitoare - astfel ca emotia poate deveni un catalizator al comunicarii.

Personalitatea - nu doar diferentele dintre tipurile de personalitati pot crea probleme, ci, deseori, propria
noastra perceptie a persoanelor din jurul nostru este afectata si, ca urmare, comportamentul nostru
influenteaza pe acela al partenerului comunicarii. 'Ciocnirea personalitatilor' este una dintre cele mai
frecvente cazuri ale esecului in comunicare. Nu intotdeauna suntem capabili sa influentam sau sa
schimbam personalitatea celuilalt dar, cel putin, trebuie sa fim pregatiti sa ne studiem propria persoana
pentru a observa daca o schimbare in comportamentul nostru poate genera reactii satisfacatoare
 Concluzii:
Din prezentarea barierilor de comunicare rezulta o mare
interferenta a acestora.De altfel comunicarea are loc intr-un
mediu communicational complex in care factorii favorizanti
si cei defavorizanti coexista si isi modifica permanent locul si
importanta.Se poate de vorbit in termenii utilizati de specialist
in antropologia comunicarii,de un sistem global de comunicare
.Acest sistem este ca o constructive comuna in
compartimente,contitii,opozitii.Prin urmare comunicarea are
loc nu doar intr-un mediu social ca loc al intilnirii ci ca factor
de construire a semnificatiilor astfel inca nu poate fi neglijat
nici intentionalitatea si sensurile date mesajul de actori
comunicarii,dar nici influenta exercitata asupra acestora de
mediul social ca mediul producator de cultura.