Universitatea Cooperativ Comerciala

din Moldova

Referat
Tema:Conflicte de interese

Disciplina:Etica profesionala

Coordonator:Capatina Sofia
Student:Diaconu Ana

2022
Un conflict de interese (CDI) este o
situație în care
o persoana sau organizatie este implicată
în mai multe interese, de exemplu
interese financiare sau de altă natură, ce
pot corupe sau afecta major luarea
deciziilor corecte și imparțiale de către
acea persoană sau organizație
Prezența unui conflict de interese nu duce automat la fapte
de corupție sau la luarea unor decizii incorecte. Prin urmare,
un conflict de interese poate fi descoperit și reglementat
înaintea apariției unui act de corupție. Un conflict de interese
există în cazul în care în diferite circumstanțe există riscul
(conform experienței anterioare și a dovezilor obiective) ca o
decizie să fie influențată de alte interese secundare, și nu
indică faptul că un anumit individ va fi cu siguranță influențat
de un interes secundar.
O definiție utilizată pe scară largă este: "Un conflict de
interese este un set de circumstanțe unde există riscul
ca raționamentul profesional sau acțiunile legate de un
interes principal vor fi în mod nejustificat influențate de
un interes secundar. Interesul principal se referă la
principalele obiective de profesie sau activitate, cum ar
fi protecția clienților, starea de sănătate a pacienților,
integritatea de cercetare sau atribuțiile unei funcții
publice. Interesul secundar include beneficiul personal
care nu este limitat doar la un câștig financiar, ci și alte
motive precum dorința de a face favoruri pentru familie
și prieteni sau dorința pentru avansare pe plan
profesional. Aceste interese secundare nu sunt tratate
ca un element negativ în sinea lor, dar sunt
inacceptabile atunci când acestea afectează interesul
principal. Reglementări privind conflictul de interes în
spațiul public se concentrează în principal pe relații
financiare, deoarece acestea sunt mai obiective și
cuantificabile, și implică, de obicei, mediul politic,
juridic sau medical.
Există mai multe forme de conflicte de interese:]

-Self-dealing (din eng.) este o practică în care un agent guvernamental care

controlează o firmă sau organizație o face să intre într-o tranzacție cu el
însuși, sau cu o altă organizație de care beneficiază numai acel agent. Agentul
guvernamental este de ambele părți ale afacerii.

-Nepotismul, în care un soț, copil sau o altă rudă apropiată este angajată de
către un individ dintr-o organizație, sau în cazul în care bunuri sau servicii sunt
achiziționate de la o rudă sau de la o firmă controlată de către o rudă. Pentru
a evita nepotismul în angajare, multe firme întreabă dacă aplicantul este legat
de vreun angajat al companiei. Această practică permite recuzarea rudei
(înlăturarea acesteia din procesul de decizie pentru aplicant), dacă acea rudă
are un rol în procesul de angajare.

-Dacă doua persoane sunt atât prieteni cât și oameni de afaceri, cadourile
date unul altuia în mod prietenesc ar putea constitui conflict de interese,
întrucât ar putea afecta relația de afaceri. Astfel de cadouri pot include
lucruri non-tangibile, precum transport sau cazare.
Conflictele de interese, îndeosebi în
sectorul public, dar și în cel privat au
generat în ultima perioadă motive de
preocupare pe plan internațional,
formând obiectul unor strategii specifice.
Reglementările penale şi administrative
au urmărit susţinerea integrității
funcționarilor publici şi luarea deciziilor în
mod dezinteresat în instituţiile
guvernamentale şi publice
Cu titlu de exemplu, menţionăm că în art. 13 din
Codul model de conduită pentru funcţionarii publici,
anexat la Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului
Miniştrilor al Consiliului Europei , conflictul de
interese pentru funcţionarul public se consideră că se
naşte atunci când acesta are un interes personal care
influenţează sau pare să influenţeze îndeplinirea
atribuţiilor sale oficiale cu imparţialitate şi
obiectivitate. Interesul personal al funcţionarului
public include un beneficiu, un avantaj pentru sine
sau în favoarea familiei sale, a părinţilor, a
prietenilor sau a rudelor apropiate, sau a persoanelor
ori organizaţiilor cu care funcţionarul public a avut
relaţii politice sau de afaceri. De asemenea, interesul
personal se poate referi şi la orice obligaţie
financiară sau civilă pe care funcţionarul public o are
Un conflict de interese consumat poate fi calificat ca
infracţiune de abuz de putere sau abuz în serviciu prevăzut
de articolul 327 al Codului penal care sancţionează: folosirea
intenţionată de către o persoană publică a situaţiei de
serviciu, în interes material ori în alte interese personale,
dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile
intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de
lege ale persoanelor fizice sau juridice De asemenea,
nedeclararea conflictului de interese de către persoana care
activează în cadrul unei autorităţi publice, instituţii publice,
întreprinderi de stat sau municipale ori în cadrul unei
societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, este
sancţionată contravenţional cu cu amendă de la 100 la 300
de unităţi convenţionale (articolul 3132 din Codul
contravenţional).
 Un conflict de interese aparent are repercursiuni
considerabile asupra integritatii guvernului, a
functiei si functionarilor publici insisi. In consecinta,
acesta ocupa un loc privilegiat in regimul valorilor si
eticii functiei publice. Comportamentele
functionarilor publici trebuie sa reflecte tot atata
discernamant in evitarea conflictelor de interes
aparente cat si in cazul conflictelor de interese reale
si potentiale.
Exista un conflict de interese ,,real" atunci cand
interesele personale ale unui functionar sunt de
natura sa influenteze asupra exercitarii functiilor
oficiale.
Un ,,potential" conflict de interese consta in situatii
care ar putea da nastere mai tarziu unui conflict de
interese real.
 Concluzii
În condiţiile unui mediu al sectorului public în schimbare rapidă, conflictul de
interese reprezintă întotdeauna un motiv de îngrijorare (OECD, 2003). Încercarea de
a controla prea strict exercitarea intereselor personale poate intra în conflict cu alte
drepturi sau poate fi imposibilă sau contra-productivă în practică ori poate
determina situaţia ca unele persoane să nu mai dorească să ocupe o funcţie publică.
Deşi un conflict de interese nu înseamnă ipso facto corupţie, există o recunoaştere a
faptului că apariţia unor conflicte între interesele personale şi obligaţiile publice ale
funcţionarilor publici, dacă nu este tratată corespunzător, poate duce la corupţie.
Obiectivul unei politici adecvate privind conflictul de interese nu constă doar în
simpla interzicere a intereselor de natură privată ale funcţionarilor publici, chiar
dacă o asemenea metodă ar fi posibilă, ci acela de a susţine corectitudinea deciziilor
politice şi administrative oficiale şi a administraţiei publice în general, recunoscând
faptul că un conflict de interese nesoluţionat poate conduce la un abuz în serviciu.
Pe de altă parte, sub raport legislativ, trebuie avută în vedere o corelare a
reglementării conflictului de interese din punctul de vedere al legii administrative şi
penale, pentru a se clarifica situaţiile în care acesta are caracter administrativ sau
penal, deoarece, aşa cum s-a remarcat în doctrină (Dobrinoiu şi Neagu, 2008, p.
448), Legea nr. 161/2003 reglementează conflictul de interese numai în cazul
rudelor de gradul I, spre deosebire de legea penală care incriminează conflictul de
interese şi în cazul rudelor de gradul II sau afinilor.