Sunteți pe pagina 1din 64

MINISTERUL EDUCA IEI I INVA AMINTULUI .DIN R.M. .. UNIVERSITATEA DE STAT DIN REPUBLICA MOLDOVA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I .. ..

TIIN E ALE EDUCA IEI CATEDRA DE PSIHOLOGIE GENERALA Teza de licenta : Modalita i de diminuare a blocajelor de comunicare. in relatia student - profesor Elaborat: Scutelniciuc Adrian 2011, grupa 31, specialitatea psihologie, sectia zi. Coordonator stiintific: Mariana Botezatu Lector magistru CHI INAU 2011 .

Cuprins: Introducere: ................................................................... .............................. Capitolul 1. Aspecte psiho-pedagogice ale comunicarii in relatia student profeso r 1.1. Precizari conceptuale: comunicare, relatie de comunicare, blocaje de comun icare, comunicare didactica............................................................ ............................................ 1.2. Structura procesului de comunicare......................................... ............................. 1.3. Tipuri si forme de comunicare.............................................. ................................ 1.4. Comunicarea didactica proces important in construirea relatiei de comunicar e profesorstudent/ elev............................................................................ ............................................. Capitolul 2. Blocajele de comunicare in relatia student profesor 2.1. Blocaje de comunicare: clasificare si descriere........................... .......................... 2.2. Specificul relatiei student - profesor in conditiile sistemului educational actual ......................................................................... ................................................................ 2.3. Posibile cai de reducere a blocajelor si barierelor de comunicare.......... ............... CAPITOLUL 3. ABORDAREA PRACTICA MANIFESTARII BLOCAJELOR DE COMUNICARE IN RELATIA STUDENT PROFESOR 3.1. Descrierea esantionului.................................................... ........................................ 3.2. Rezultatele obtinute si interpretarea lor.................................. ................................ Concluzii generale.............................................................. .......................... Bibliografie.................................................................... .............................. Anexe........................................................................... ................................ ADRIAN, -Argumetare insuficienta a problemei

-Logica ideilor teoretice din cercetare. Se creaza impresia, sau este o realitat e faptul ca au fost compilate la intimplare idei ce nu respecta consecutivitatea si legat ura logica, stiintifica, argumetativa. -In parte teoretica nu ati demonstrat legatura dintre bazele epistemologice si problema studiata. -O analiaza profunda a rezultatelor obtinute, demonstrarea faptului ca a fost confirmata ipoteza.

INTRODUCERE Actualitatea temei: Comunicarea este un proces deosebit de complex si important, de care depinde stru ctura reusitelor, miracolelor sau dezastrelor naturale (Poting , A. revista Pro Didactic a, 2008). La universitate uneori auzim cutare student nu studiaza deoarece nu-i place prof esorul respectiv sau materia respectiva. Motivatia si interesul pentru o disciplina o p oate conditiona si relatia de comunicare eficienta dintre student si profesor. Totodata, blocajale de comunicare sunt niste consecinte ale unor actiuni de multe ori inconstiente pentru un numar semn ificativ de studenti. Cel mai eficient in asemenea situatii ar fi sa aplicam niste metode, a ctivitati de remediere a acestor erori cognitive care nu ne vor orienta decit spre insuccesul profesional. Indiferent de modul de abordare (ca act, sistem, cod sau mijloc) comunicarea sta la baza organizarii si evolutiei sociale, influentind raporturile pe verticala si orizon tala intre oameni, fiind considerata pe bune dreptate arma cea mai eficienta in dobindirea succesul ui. Comunicarea a fost dintodeauna un subiect frecvent abordat de literatura de spec ialitate avind in vedere multitudinea laturilor sale si deosebitei valori pe care si-o at ribue. Nu in zadar diverse aspecte ale comunicarii se afla in top-ul cercetarilor stiintifice. Indi scutabil, in special, in activitatea didactica continuu se cauta, se eloboreaza noi si noi metode, mai ef iciente, mai perfecte pentru transmiterea mesajelor spre student. Printre savantii contempora ni ce se preocupa de studierea acestor probleme se numara: Abric J., Ion-Ovidiu Pinisoara., Gidea R., Gidea D., Stog L., Caluschi M., Cucos C, Poting A., Commamond Gisele, Perreti D.A., Andrei Cosmovici, Axelord Alam, Jim Hlty etc. In comunicare uneori intilnim mici dificultati, cauze bineinteles sunt 1001, in sa ar fi bine ca pentru a aborda o comunicare mai eficienta sa aplicam diverse strategii (de r ezolvare a situatiilor de insuces profesional sau de ameliorare) pentru a evita aceste difi cultati. Dificultatile sau blocajele de comunicare sunt cauzate de o multime de factori, printre care a r fi (dezinteresul fata de comunicare, gradul de implicare in activitati, nivelulde pregatire pentr u ore etc.). Intru-un asemenea context ar fi incorect sa nu facem apel la Piramida nevoilor umane elab orata de

Abraham Maslow, sau de multiplele intemperii ale gindirii si ratiunii semenilor nostri. Tema cercetarii este importanta prin faptul ca atentioneaza atit de studentii ci t si profesorii in scopul elucidarii unor probleme aparute intre acestia. In cazul ci nd studentul intimpina unele dificultati, bariere de comunicare (psihologice, fiziologice, so ciologice, psiholingvistice) in invatarea materialului predat de cadrul didactic el poate d esprinde din

prezenta lucrare niste strategii cu ajutorul carora sa faca fata situatiei. Deas emenea, studentul poate folosi diverse sugestii, recomandari din lucrare pentru a-si imbunatati re usita si sa obtina succese cu un efort mai redus. Cadrele didactice urmeaza sa acorde atente strategiilor de comunicare pentru a o btine un feedback mai substantial cu studentii. Am ales teoria invatarii sociale a lui Bandura deoarece reprezinta, contine idei importante despre invatarea sociala, despre procesul de asimilare a cunostintelo r in relatia student profesor. Din teoria invatarii sociale doresc sa accentuez fazele observ atiei: atentiei, retinerii, reproducerii, motivatiei. In baza acestor faze fiecare din noi invata ceva nou zi de zi la universitate, lao iesire in parc sau o simpla iesire la o cafea. Ideea de la care se porneste este aceea ca oamenii sunt fiinte sociale. Prin obse rvatii pe care le facem in lumea in care traim, prin intelegerea cognitiva a acestei lumi si prin intaririle si pedepsele pe care le primim in functie de actiunile noastre, inmagazinam cantita ti impresionante de informatii si ne dezvoltam aptitudini complexe . ( Sarasan Achim, Sasa Cleopatr a, 2009) Teoria ofera explicatii despre cum invatarea prin observare functioneaza precum si despre conditionarea comportamentului. Din perspectiva teoriei invatarii sociale, pentru o persoana nu sunt luate in considerare trairile si pornirile interioare, sau stim ulii din mediul inconjurator. Prin urmare comportarea psihologica este explicata in termenii une i interactiuni permanente intre om si mediul inconjurator. . ( Sarasan A., Sasa C., 2009) Ar fi greu si am petrece mult mai mult timp acumuland informatii, invatand aptit udini si insusind atitudini daca nu ar exista invatarea prin observare. Din fericire inva tam reactii aproximativ corecte de la prieteni, parinti, profesori observandu-le atat compor tamentul, cat si consecintele comportamentului respectiv. Astfel, din punctul de vedere al acestei teorii, se analizeaza interactiunea cu variabilele externe, caracteristicile personale, com portamentul vizibil si cel ascuns al unei persoane. . ( Sarasan A., Sasa C., 2009). 1. Obiectul cercetarii: Gradul de manifestare al barierelor de comunicare in relatia student- profesor. 2. Scopul cercetarii: Identificarea blocajelor de comunicare intilnite cel mai frecvent in relatia stu dent- profesor. 3. Ipoteza cercetarii:

Presupunem ca blocajele psihologice sunt mai frecvente in anul 1 decit in anul 3. 4. Obiectivele cercetarii: 4.1. Definirea conceptelor: comunicare, blocaje de comunicare. 4.2. Determinarea specificului / particularitatilor de comunicare in relatia stu dent- profesor utilizind metode de cercetare. 4.3. Analiza si clasificarea blocajelor intilnite in relatia student- profesor. 4.4. Formularea recomandarilor cu privire la diminuarea blocajelor de comunicare in relatia student- profesor. 5. Epistemologia cercetarii: 1. Teoria invatarii sociale a lui Bandura. 2. Teoria genetic cognitiva si structurala J.S.Bruner 3.Teoria operationala a invatarii P.I.Galperin 6. Metode de cercetare: 1. Teoretice (analiza literaturii de specialitate) 2. Empirice (experiment de constatare, ancheta, test psihologic) 3. Statistico-matematice (analiza cantitativa si calitativa a rezultatelor, tabe lul T, diagrama,histograma ). 7. Baza experimentala: 8. Etapele de cercetare: ETAPA I constituie analiza cadrului teoretic in domeniul psihologiei comunicarii . ETAPA II elaborarea si desfasurarea experimentului de constatare, interpretarea rezultatelor experimentului de constatare. ETAPA III formularea concluziilor si recomandarilor

9. Structura tezei: cuprinde preliminarii, trei capitole, concluzii generale, bi bliografie si anexe.

Capitolul 1. Aspecte psiho-pedagogice ale comunicarii in relatia student profeso r. 1.1. Precizari conceptuale: comunicare, relatie de comunicare, blocaje de comuni care, comunicare didactica. Etimologic provine din comunicus (latina) comun; vb. a comunica -a face ceva in comun. . Reprezinta mecanismul ce face posibila existenta relatiilor umane, adica toate simbolurile spiritual si mijloacele care servesc la transpunerea in spatiu si me ntinerea in timp aacestor relatii. Ele cuprind expresia fetei, atitudinea corporala, vocea, scrierea. . Sistem de schimb intre organism; actul comunicarii efectuat de un individdeclans eaza un raspuns, o modificare de comportament din partea altui individ. . Actul prin care una sau mai multe persone transmit (emit) si receptioneaza mesaj e, ceea ce se petrece intr-un anumit context, presupune anumite efecte si prevede posibi litati favorabile de folosire a feedback-ului. .(Ion Ovidiu Pinisoara, Comunicare eficie nta , 2003) Luminita Iacob este de parere ca O posibila definire a comunicarii didactice se poate structura pe ideea ca aceasta este o comunicare instrumentala, direct impl icata in sustinerea unui proces sistematic de invatare (L. Iacob, 1999, p. 190). In acest inteles sunt eliminate restrictiile de continut (pentru ca invatarea este in egala masura cen trata pe dobandirea de cunostinte, deprinderi, motivatii, atitudini etc.), de cadru institutional (c omunicare didactica poate exista si informale), sau cele privitoare la parteneri. Comunicarea reprezinta elementul indispensabil pentru functionarea optima a oric arei colectivitati umane, indiferent de natura si marimea ei. Schimbul continuu de me saje genereaza unitatea de vedere si, implicit, de actiune, prin armonizarea cunostintelor priv ind scopurile, caile si mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogeniz area relativa a grupurilor sub aspect afectiv, emotional si motivational (opinii, interese, conv ingeri, atitudini). In vorbirea curenta, folosirea cuvantului comunicare nu ridica probleme speciale. Pentru majoritatea utilizatorilor, a comunica inseamna a aduce la cunostinta sau informa .Acest fapt este evidentiat de orice dictionar explicativ unde, in general , sunt mentionate trei semnificatii, partial suprapuse, ale cuvantului comunicare : a

1. instiintare, aducere la cunostinta; 2. contacte verbale in interiorul unui grup sau colectiv;

3. prezentare sau ocazie care favorizeaza schimbul de idei ori relatiile spiritu ale. ( Comunicarea organizationala .i managementul situa.iilor de criza , Tudorel Niculae, Ion Gherghita , Diana Gheorghita, 2006). Un instrument de lucru util pentru trecerea in cel de-al doilea plan ne ofera Ro ss (Ross, 1986, p. 8), care ne prezinta un inventar al definitiilor comunicarii: Comunicarea reprezinta interactiunea sociala prin sistemul de simboluri si mesaje " (George Gerbner); Comunicarea isi focalizeaza interesul central pe acele situatii comportamentale i n care o sursa transmite un mesaj unui receptor, cu intentia manifesta de a-i influenta c omportamentele ulterioare" (Gerald R. Miller); Comunicarea este realizarea sociala in comportamentul simbolic" (A. Craig Baird s i Franklin H. Knower); Comunicarea este procesul transmiterii structurii intre componentele unui sistem care poate fi identificat in timp si spatiu" (Klaus Krippendorf); Comunicarea este o functie sociala..., o distributie a elementelor comportamentul ui sau un mod de viata alaturi de existenta unui set de reguli... Comunicarea nu este rasp unsul insusi, dar este, intr-un mod esential, un set de relationari bazate pe transmiterea uno r stimuli (semne) si evocarea raspunsurilor" (Colin Cherry); Comunicarea se petrece in clipa in care persoanele atribuie semnificatie mesajelo r referitoare la comportament" (C. David Mortensen); Comunicarea reprezinta un proces de viata esential, prin care animalele si oameni i genereaza sisteme, obtin, transforma si folosesc informatia pentru a-si duce la bun sfarsi t activitatile sau viata" (Brent D. Ruben); Comunicarea... consta... in atribuirea unui sens semnelor..., perceperea intelesu lui" (Gary Cronkhite). Luminita Iacob defineste comunicare didactica astfel: o comunicare instrumentala , direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare (L. Iacob, 1999, p. 19 0). In acest inteles sunt eliminate restrictiile de continut (pentru ca invatarea este in ega la masura centrata pe dobandirea de cunostinte, deprinderi, motivatii, atitudini etc.), de cadru insti tutional (comunicare didactica poate exista si informale), sau cele privitoare la parteneri.

Intr-adevar, precizeaza autoarea, nu prezenta personajelor profesor-elev/elevi i i imprima unei comunicari specificul didactic, ci respectarea legitatii proprii unui act s istematic de invatare.

Blocaje de comunicare O foarte importanta distinctie o realizeaza Edouard Limbos, ("Les Barrages perso nnels dans les rapports humains", 1988) intre blocaje pe care le considera esentialmente cu caracter personal si baraje / bariere care apar ca urmare a unor factori externi, ambele ma nifestandu-se in masura in care indivudul evolueaza si traieste intr-un tip de societate sau i ntr-un mediu ce ii produce insatisfactie. Alti autori (R. M. Candea & Dan Candea, Comunicarea manageriala, 1996) considera barierele/"filtrele" ce apar in cadrul comunicarii drept "perturbatii" clasifica ndu-le in interne si externe. Comunicare didactica 1.2. Structura procesului de comunicare Componentele procesului de comunicare: emitentul, aflat in ipostaza de manager sau executant, este persoana care initia za comunicatia. El formuleaza mesajul, alege limbajul, receptorul si mijlocul de comunicare. Des i are un rol preponderent in initierea comunicarii, nu poate controla pe deplin ansamblul pro cesului; receptorul, executant sau manager care primeste mesajul informational. Rolul lui nu este cu nimic mai mic decat cel al emitentului. Multi manageri, neintelegand pe deplin a cest rol considera ca sarcina lor este de a transmite si nu de a primi ; -mesajul este simbolul sau ansamblul simbolurilor transmise de emitator receptor ului. In realitate, insa, el este mult mai complicat decat aceasta simpla definitie. Spec ialistii vorbesc de textul adica partea deschisa, vizibila a mesajului concretizata in cuvinte si mu zica, partea invizibila continuta in orice mesaj ; -contextul, mediul este o componenta adiacenta dar care poate influenta mult cal itatea comunicarii. El se refera la spatiu, timp, starea psihica, interferentele zgomot elor, temperaturilor, imaginilor vizuale care pot distrage atentia, provoaca intrerupe ri, confuzii. (Un mesaj rostit de aceeasi persoana, va capata alta semnificatie in functie de locu l unde a fost rostit; de exemplu, seful, in biroul sau importanta oficiala, in biroul subordonatului s implu repros, pe strada lipsit de importanta, ori la domiciliu atentie, prietenie) ; -canalele de comunicare sunt traseele pe care circula mesajele. Dupa gradul de f ormalizare pot fi formale sau oficiale, suprapuse relatiilor organizationale. Sunt proiectate s i functioneaza in cadrul structurii astfel incat sa vehiculeze informatii intre posturi, compartim ente si niveluri ierarhice diferite. Modul de functionare a acestor canale da eficienta comunicar ii ;

-mijloacele de comunicare, constituie suportul tehnic al procesului. (Jean-Claud e. ,,Psihologiea Comunicarii ,2002.)

Mesajul presupune un mozaic de informatii obiective, judecati de valoare care pr ivesc informatiile (subiectiv) si judecati de valoare si trairi personale in afara ace stor informatii etc. Mesajele includ datele transmise si codul de simboluri care intentioneaza sa ofer e un inteles specific, particular acestor date" (Hellriegel, Slocum, Woodman, 1992, p. 431). La randul sau, T. K. Gamble si M. Gamble afirma ca mesajele sunt transmise prin m ai multe canale; astfel, nivelul si forma interactiunii sunt definite de caracteris ticile contextului" (Gamble, Gamble, 1993, p. 126). Consideram important, in ceea ce dezbat autorii amintiti, faptul ca mentioneaza existenta factorilor perturbatori nu doar la nivelul canalului/canalelor de comunicare, ci aceasta interferenta a factorilor care disturba tinde sa apara concomitent la nivelul pa rtenerilor comunicationali (emitator si receptor), definind schimbari in modul de elaborare , codare, respectiv decodare si reconstruire a mesajelor. Continuand aceasta idee, putem a vansa ipoteza conform careia factorii de zgomot" la nivelul emiterii mesajului (fie aflati in f aza initiala la emitator, fie in faza secundara, in momentul feedback-ului oferit de catre recep tor) nu sunt doar cei contextuali, ci ii putem include aici si pe cei de feedback prematur, o pert urbare pe care comunicarea insasi o poate introduce in comunicare. Daca este sa furnizam un exe mplu cu directa incidenta didactica, un elev/student care nu este de acord cu nici unul dintre argumentele pe care i le ofera profesorul in timpul orei il poate determina pe acesta sa inc erce sa-1 convinga, iar acest lucru poate conduce la renuntarea la anumite aspecte ale mesajului, ce ea ce poate induce confuzie asupra celorlalti elevi. Decodarea presupune descifrarea sensului mesajului primit, fiind operatiunea co respunzatoare codarii, la nivelul receptorului de aceasta data. Pentru a se produce o decodare corecta, receptorul trebuie sa se afle in posesia codului adecvat, astfel ca, in ceea ce priveste comunicarea mesajelor, un cod sau un sistem de semne in acest sens este alcatuit din unitati (semnele) si structuri (regulile de combinatie), iar esenta sa consta in a asoci a structuri de date sensibile cu structuri de semnificatie Facand apel la modelul diadic al comunicarii, John R. Freund si Arnold Nelson (a pud Gamble, Gamble, 1993, p. 145) noteaza ca exista cel putin patru forme diferite d e mesaj: -mesajul care exista in mintea emitatorului (regasit ca atare in gandurile acest uia);

- mesajul care este transmis de emitator (definind modul in care transmitatorul codeaza mesajul); -mesajul care este interpretat (decodat de receptor); -mesajul care este reamintit de acesta (afectat de selectivitatea receptorului s i de modalitatile de respingere a elementelor indezirabile pentru el). Printre aceste modalitati rega sim si filtrarea, ce se defineste drept procesul prin care receptorul analizeaza/ decodifica mesajul primit prin

intermediul setului sau perceptiv (credinte, asteptari, experienta anterioara pr oprie). (Ion Ovidiu Pinisoara, Comunicare eficienta , 2003) 1.3. Tipuri si forme de comunicare In functie de numarul participantilor si tipul de relatie dintre ei, exista cinc i tipuri de comunicare: 1. Comunicarea intrapersonala In cazul acestui tip de comunicare emitatorul si receptorul sunt indiscernabili. Ea este consilierea individului uman cu sine insusi, atunci cand asculta vocea interioara . Astfel, se cunoaste si se judeca pe sine. 2. Comunicarea interpersonala Ea presupune cel putin doi participanti si ocupa un loc aparte in ierarhic tipur ilor de comunicare, deoarece prezinta, mai mult decat oricare dintre acestea, calitatea de a influenta opiniile, atitudinile si credintele oamenilor. 3. Comunicarea de grup Este o alta ipostaza a comunicarii interpersonale, ce presupune mai mult de doi participanti. Limita superioara variaza de la caz la caz, dar, in general, sunt considerate tipice pentru aceasta forma de comunicare grupurile zise mici , cu cel mult zece participanti, in care legatura interpersonala a fiecaruia cu fiecare nu este gre vata de nici un fel de ingradiri. 4. Comunicarea publica Implica prezenta unui emitator unic si a unei multitudini de receptori. Obiectivul principal nu este transmiterea cu maxima acuratete si obiectivitate a unei informatii corecte dintr-un domeniu dat, ci persuasiunea, castigarea publicului pentru o te za, poate nu intotdeauna ireprosabila sub raportul valorii ei de adevar. 5. Comunicarea de masa Presupune prezenta obligatorie a unui producator institutionalizat de mesaje adres ate unor destinatari necunoscuti. Desi imbraca forme dintre cele mai variate (produc tie de carte, presa scrisa, transmisii de radio sau televiziune) acest tip de comunicare se ca racterizeaza in toate cazurile printr-o slaba prezenta a feed-back-ului, incomplet si mult in tarziat comparativ cu cel din domeniile comunicarii interpersonale sau publice. (Jean-Claude. ,,Psi hologiea Comunicarii ,2002.) In literatura de specialitate sunt descrise numeroase forme ale comunicarii. Cea mai uzitata este aceea realizata dupa instrumentul de codificare a informati ei si canalul de transmitere a mesajului. Din aceasta perspectiva exista:

1. Comunicarea verbala (CV) In acest tip de comunicare instrumentul de codificare si de transmitere a inform atiei este limbajul natural. CV este cel mai important tip de comunicare interumana. Este s pecific umana si se prezinta sub forma orala si/sau scrisa si pe cale auditiva si/sau vizuala. CV necesita respectarea regulilor fonetice, lexicale si sintetice. Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai frecvent folosit in comunicarea interumana. Limbajul este mai mult decat un mijloc de transmisie, el este si un mod aparte de conduita a individului (conduita verbala) care implica activitati diverse: vorbire, ascultare, schimb de idei, retinerea de mesaje sonore, reproducerea sau traducer ea lor. De asemenea, conduita verbala se subsumeaza unei familii mai largi de conduite: con duite simbolice (desen, gesturi, scris, alte coduri). Limbajul este un alt component al procesului de comunicare. In acest sens se ac cepta de catre diversi specialisti ideea dupa care, capacitatea de a-si formula si transm ite gandurile in termeni verbali, este definitorie pentru om. Mai mult decat orice deprindere ori abilitate, posibilitatea comunicarii prin limbaj articulat reprezinta o trasatura universal si specific umana. 2. Comunicarea paraverbala (CPV) CPV se refera la particularitatile comunicarii: caracteristicile vocii; cele de pronuntie, intensitatea vocii, ritmul si debitul ei, intonatie etc. Aceste particularitati sunt importante pentru ca in cazul unuia si aceluiasi mesaj verbal, identic codificat, implicarea lor i i modifica semnificatia, mesajul apare, astfel, ca fiind altul fata de forma initiala. 3. Comunicarea nonverbala (CNV) In cazul CNV informatia este codificata si transmisa printr-un sistem de semne l egate de mimica, gesturi, postura, proximitate, infatisare s. a. Toate acestea fac comuni carea mai bogata, mai inteligibila. Se realizeaza prin intermediul unor mijloace -altele decat vor birea. Mai amplu si mai bine investigate sunt: corpul uman, spatiul sau teritoriul, imagine a. Acest fel de comunicare interumana recurge la o serie de modalitati: aparenta fizica, gesturi le, mimica, expresia fetei. 1.) Expresia fetei poate furniza in mod continuu un comentariu al reactiei la ce ea ce spunem: surprindere, neincredere, aprobare, dezaprobare, furie etc.; de asemenea , se poate vorbi despre o fata publica, pe care oamenii o abordeaza in general la serviciu, ca si de o fata particulara, care se iveste atunci cand oamenii doresc sa se relaxeze.

2.) Modul de a privi, miscarile ochilor sau durata si intensitatea privirii inde plinesc un numar important de functii in interactiunea sociala, modul in care privim si sun tem priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, incredere si prietenie; priv irea

constituie, dupa cum se exprima Rodica si Dan Candea, un mod netactil" de a ating e pe cineva, de unde si expresia a mangaia cu privirea", daca suntem interesati de o p ersoana sau de ceea ce spune o vom privi cu atentie; daca persoana, sau ceea ce spune, n u ne intereseaza, atunci ne vom indrepta privirea in alta parte. 3.) Privirea directa, cu ochii complet deschisi, indreptata spre fata partenerul ui sau colaboratorului (interceptarea privirii) indica disponibilitatea de comunicare d eschisa si directa; acest gen de privire indica faptul ca avem de-a face cu o persoana cinstita, sin cera, constienta de sine, abila si corecta. 4.) Modul de a privi de sus in jos se poate datora diferentei de inaltime dintre partenerii de discutie si poate semnifica: dominare, mandrie, aroganta, trufie, orgoliu sau ch iar dispret. 5.) Inchiderea unui singur ochi sugereaza, de regula, o comunicare amicala sau s emnifica o intelegere secreta. 6.) Ochii inlacrimati semnifica, intotdeauna, expresia unei reactii din cauza un ui lucru neplacut, a durerilor sau a neputintei; chiar si cand plangem de bucurie, cauza plansului o constituie neputinta noastra asupra controlului exteriorizarii emotiilor, a trairilor inter ioare; conform aceluiasi mecanism, plangem din cauza neputintei de a ne stapani furia si incapa tanarea. 7.) Miscarile laterale ale ochilor, privirile piezise fac dovada fie a lipsei de sinceritate, fie a sentimentelor dezagreabile; pleoapele care se misca rapid indica o stare d e neliniste; ridicarea unei sprancene este semnul neincrederii iar cand aceasta miscare se re peta se poate deja anticipa un raspuns negativ; dilatarea pupilelor da asa numitul ochi d e dormitor" care indica interesul fata de cineva sau ceva, dar si nelinistea, anxietatea; mi csorarea pupilelor ochiul de sarpe" reflecta expectativa, lipsa de incredere in spusele sa u faptele interlocutorilor.(Ion Ovidiu Pinisoara, Comunicare eficienta , 2003) 8.) Gesturile, ca miscari expresive ale limbajului corpului, pot exprima, de exe mplu, imaginea de sine; astfel, o personalitate extrovertita poate comunica, in mod inconstient , prin gesturi energice, in timp ce, in cazul unei personalitati introvertite gesturile vor fi mai discrete. 9.) Miscarile de mica amploare sunt atribuite atat celor modesti, care nu vor sa iasa in evidenta, cat si celor care doresc sa provoace intentionat o impresie falsa si, de asemene a, celor care gesticuleaza astfel din slabiciune. 10.) Clatinarea capului este unul dintre semnalele nonverbale pe care le folosim pentru a controla, a sincroniza discutia cu alte persoane sau pentru a exprima dorinta de a incuraja bunavointa, rabdarea si interesul, de aceea, dam din cap in sus si in jos pentru a indica aprobarea

sau pentru a incuraja o alta persoana in ceea ce spune sau face. 11.) Zambetul exprima o gama larga de stari (placere, bucurie, satisfactie, prom isiune etc.) sau linisteste; chiar si cuvintele neplacute daca sunt insotite de un zamb et pot

actiona dezarmant; zambetul voit este o expresie realizata cu un anumit scop, da r care are un slab efect asupra partenerului; deseori zambetul voit dispare tot atat de repede pe cat apare, intentia de simulare fiind astfel evidenta. (Ion Ovidiu Pinisoara, Comunic are eficienta , 2003) 4. Comunicarea intrapersonala In aceasta forma de comunicare persoana-emitator si persoana-receptor sunt una s i aceeasi. Este modelul vorbirii cu sine , al dialogului cu propria persoana. Vorbirea in sine este un fenomen normal, fiecare om simte necesitatea de a-si clarifica anumite idei, sentimente, atitudini. 5. Comunicarea interpersonala Se caracterizeaza prin faptul ca persoana-emitator si persoana-receptor sunt dif erite. In psihologia sociala se subliniaza ca acest tip de comunicare, de fapt cel mai ras pandit, reflecta trebuinta de celalalt. Prin intermediul comunicarii interpersonale oamenii se cu nosc unii cu altii, iar cunoasterea celuilalt conduce la cunoasterea de sine. 6. Comunicarea in grup Este o forma a comunicarii interpersonale de care se diferentiaza prin faptul ca pot fi mai multe persoane emitatoare si mai multe persoane-receptoare. Este comunicarea tipica pe ntru grupul social mic (deci, si pentru cel de elevi) unde membrii se afla fata in fata si, prin contact direct, ideile sunt emise liber, fara constrangeri. 7. Comunicarea publica Se diferentiaza de cea interpersonala prin faptul ca persoana emitatoare este un ica iar persoanareceptor este o multitudine de auditori. Ca exemplu, sunt comunicarile la diferite simpoz ioane, prelegerile universitare etc. 8. Comunicarea de masa Se distinge prin numarul mare de persoane-receptor si al canalelor prin care se realizeaza. Ca exemple sunt prezentate transmisiile prin mass-media, receptionate de milioane d e oameni. Caracteristic acestui gen de comunicare este faptul ca mesajele respective nu su nt insotite si de un feedback mai rapid si mai relevant. (D. St. Saucan, 1999, p.94). 1.4. Comunicarea didactica proces important in construirea relatiei de comunicar e profesor- student/elev Rolurile comunicarii apar cel mai bine in evidenta cand le raportam la scopurile pe care aceasta le indeplineste. De Vito stabileste ca scopuri esentiale ale comunicarii : descoperirea personala - care consta in raportarea la altii si obtinerea de elem ente pentru

propria noastra evaluare;

descoperirea lumii externe - expliciteaza concret relatiile exterioare ale obiec telor si evenimentelor intelese cu ajutorul comunicarii; stabilirea relatiilor cu sens - ne arata ca prin comunicare capatam abilitatea d e a stabili si mentine relatii cu altii, deoarece in mod obisnuit ne place sa ne simtim iubiti si apreciati de altii; schimbarea atitudinii si comportamentelor - presupune ideea de comunicare, mai a les cea realizata prin intermediul mass-media, careia ii este proprie schimbarea atitudi nii si comportamentelor noastre si ale altora; joc si distractii - comunicarea inteleasa ca mijloc de destin-dere, de a face gl ume etc. Obiectivele comunicarii interpersonale, valabile inclusiv si relatiei profesor s tudent/ student profesor, sint urmatoarele: persuadarea interlocutorului; autocunoasterea: presupune dirijarea interactiunii cu partenerii de comunicare i n asa fel incat sa-i determine sa ne destainuie constatarile pe care le-au facut in legatura cu trasaturile si manifestarile noastre ce scapa propriei capacitati de observare; descoperirea lumii exterioare: cunostintele noastre despre lume provin din multe alte surse, schimbul de informatii cu interlocutorii umani directi ocupand, din acest punct de vedere, un loc destul de modest, dar nu este mai putin adevarat ca ele se fixeaza devenind part e a personalitatii noastre, in mare masura sub influenta convorbirilor purtate cu cunoscutii pe tem ele respective; stabilirea si mentinerea de relatii semnificative cu alte fiinte umane; ajutorarea semenilor reprezinta motivatia si obiectivul unei clase bogate de com unicari interpersonale. Comunicarea in scopul ajutorarii face obiectul unor profesiuni d istincte, precum cea de medic, preot, consilier etc. jocul si distractia implica si ele o comunicare interpersonala. Aparent marginal si frivol, jocul ocupa in viata omului si a omenirii un loc mult mai important decat consimte sai acorde opinia comuna. ( cf. D. Salavastru, 2004, p. 216-217). In particular, comunicarea didactica urmareste anumite scopuri.................. Specificul comunicarii la clasa este determinat de cadrul institutional in care se efectueaza si de logica specifica a invatarii, ca modalitate fundamentala de ins truire si educare. Amintim, in psihologia sociala se precizeaza ca orice act de comunicare interuma na cuprinde: 1) persoana care initiaza si formuleaza mesajul; 2) sistemul de emisie , cu rolul de a codifica mesajele, transformandu-le in semnale verbale, grafice, vibratorii sau impulsuri (acest sistem plus individul uman mentinut la punctul 1 reprezinta persoana-emitator ; 3) canalul

(calea de comunicatie) prin care se transmit semnalele; 4) aparatul de receptie; 5) destinatarul, care proceseaza informatia primita, o decodifica, o intelege (aceasta si cea de la punctul 4 rezulta persoana-receptor . Raportul dintre sine si celalalt este profund studiat in psihologia sociala, in dreptindu-ne atentia asupra uneia dintre primele paradigme ale psihologiei sociale, construit e de Floyd Allport (1920). Anterior o alta cercetare mai timpurie (din 1897), identificata deseori ca prima cercetare experimentala in cadrul psihologiei sociale, a dovedit ca, in conditii le in care subiectii actionau in compania altora, performanta in sarcina sporea. Fenomenul a fost rec uperat si de literatura romana de specialitate si a avut parte de o tratare sistematica in an ii din urma (Radu, Ilut, Matei, 1994, pp. 127-135; Chelcea, 1999, pp. 6-7, 30, 42; Boncu, 1999, pp. 35-66; Ilut, 2004, pp. 148-151) [A.Gavriliuc, De la relatiile interpersonale la comunicarea so ciala, 2007] Tot psihologia sociala precizeaza ca pentru o buna comunicare prezinta importan ta si distanta dintre partenerii comunicarii, dispozitia asezarii lor, tipul de cod (o ficial, mass-media, didactic etc.), situatia enuntiativa (lectie, interviu, dezbatere), feedback-uri le, elementele de bruiaj. Toate acestea sunt valabile si pentru comunicarea educativa si didactica, dar ca re in acest tip de comunicare interumana dobandesc un anumit specific analizat si subliniat de numerosi autori. Ni se pare insa ca, pe langa circuitele de comunicare in clasa, blocajele comuni carii didactice, randamentul acestei forme de comunicare etc., studiate de exemplu de Paun (1982) in specificul comunicarii didactice se inscriu si urmatoarele: efortul profesorului de a prezenta intr o forma logica materialul de predat, de a-l face inteligibil pentru elevi, ceea ce in comunicarea curenta dintre doi sau mai multi parteneri se resimte mai dificil. Cu alte cuvin te, in comunicarea didactica acest efort al educatorului devine sau trebuie sa se configureze intro veritabila aptitudine didactica. Acelasi lucru se poate spune despre realizarea persuasiunii si a convingerii. Ac estea dobandesc forta necesara numai datorita calitatilor personale ale educatorului. Pentru ca ele au o anumita putere dupa cum am aratat, in orice act de comunicare. Forta lor isi a

re izvorul in temeinica pregatire de specialitate a profesorului, in capacitatea lui de persua dare si in cunoasterea particularitatilor individuale si de grup ale elevilor. Un aspect, de asemenea, specific comunicarii didactice, este pericolul transfera rii autoritatii de statut asupra continuturilor prin argumentul autoritatii. Comunicativitatea , componenta esentiala a aptitudinii didactice, este astfel instrumentata incat opereaza constructiv. La unii profesori exista o adevarata d ispozitie

comunicativa si de influentare cu componentele ei: vorbire expresiva, gestica, c apacitate de demonstratie instructiva si logica, adecvare la timpanul mediu al elevilor, expu neri semnificative si inteligente, dialogul colocvial antrenant, totul concentrandu-se pe activitat ea mentala a copilului (P. Popescu-Neveanu, 1982). Specificul comunicarii didactice este imprimat apoi de caracteristicile relatiei profesorelevi la clasa. In activitatea la clasa profesorul competent conduce cu pricepere dial ogul cu elevii, astfel incat el influenteaza cu tact pedagogic personalitatea copiilor s i, in acelasi timp, tot cu tact pedagogic, se lasa el insusi influentat de personalitatea acestora, stim ulandu-se, deci, reciproc. Astfel, elevii vor recepta mai eficient mesajul pornit de la profesor, iar acesta, la randul lui, prin intrebarile si interventiile elevilor, va obtine un feedback adevarat in legatura cu eficienta si defectiunile actului de predare-invatare. Analizand arta vorbirii la clasa, in unele lucrari se subliniaza si mijloacele prin care ea se realizeaza. De exemplu, important este si modul in care se frazeaza . Astfel, fraza rea intre doua sensuri nu numai ca deranjeaza receptorul, dar induce si neclaritate in transmite rea mesajului. De aceea, calitatea mesajului este asigurata prin alegerea cuvintelor de valoare , evitandu-se astfel confuziile si neclaritatile. Modul in care sunt construite frazele compri ma o structura logica, clara comunicarii profesor-elev, intrucat Cuvantul in sine nu e nimic fat a de ideea care il domina, ea fiind aceea care da valoare si semnificatie (D.-St. Saucan, 19 99, p. 111). In comunicarea la clasa este recomandabil ca elevii sa fie deprinsi sa asculte. Laura Stefan (2003) spune ca ascultarea este importanta nu doar pe plan personal, asa cum arata sintagma cunoasterea este putere . O buna ascultare poate ameliora calitatea climat ului afectiv din clasa. Ascultarea este importanta in toate tipurile de comunicare didactica ( L. Stefan, 2003, p. 116). Comunicarea la clasa prin intrebari si raspunsuri si-a demonstrat pe deplin efic ienta si specificitatea. Ea stimuleaza activitatea intelectuala a elevilor, le provoaca t rairi afective pozitive, ii implica mai mult in realizarea sarcinilor scolare si creeaza un cli mat adecvat pentru desfasurarea procesului de predare-invatare. Printre caracteristicile comunicarii didactice mai retinem: 1) are un pronuntat caracter explicativ (se acorda mare importanta intelegerii d e catre elevi a mesajului);

2) este structurata conform logicii pedagogice a stiintei care se preda; 3) ca emitator si receptor profesorul are rol activ; el filtreaza informatiile a ccesibilizandu-le, organizandu-le si, mai ales, personalizandu-le in functie de destinatar si de ca drul in care se transmit; evident se ghideaza inclusiv dupa programa si manual;

4) domina comunicarea verbala initiata si sustinuta de catre profesori (60-70%) precum si tutelarea de catre profesori a actului de comunicare; 5) este evaluativa si autoevaluativa, in egala masura pentru educat si educator, tintind atingerea finalitatilor propuse, acoperirea nevoilor si intereselor elevilor (extrase din sinteza prezentata de O. Ciobanu, 2003, p. 18-19). Capitolul 2. Blocajele de comunicare in relatia student profesor 2.1. Blocaje de comunicare: clasificare si descriere. Literatura de specialitate este preocupata si de abordarea anumitor aspecte ale comunicarii ce impieteaza asupra procesului de comunicare insusi, cautand solutii pentru neu tralizarea factorilor care le genereaza sau, cel putin, diminuarea influentelor acestora. Astfel referindu-se la procesul de comunicare. M. C. Barliba ( Paradigmele comunicarii , 1987) vorbeste de bariere ce apar impuse sistemului informational si comunicarii de procesualitatea, de desfasurarea contradictorie a sistemului. Cercetatorii ac estor probleme au fost, de asemenea, preocupati de realizarea unor sisteme de clasificare a "barie relor" in comunicare. Astfel conform diferitelor sisteme de clasificare se vorbeste de bar iere preinformationale si informationale; bariere de infrastructura, structura si sup rastructura; bariere de acces (a partenerilor/a mijloacelor de comunicare); apoi bariere fizice, soci ale, gnoseologice, socio-psihologice; bariere realizate dupa criteriile structurilor sociale ale pa rticipantilor la producerea, transmiterea si utilizarea informatiilor, apoi bariere lingvistice, geografice, politice, istorice, organizatorice, in functie de varsta si exemplele ar putea continua. O foarte importanta distinctie o realizeaza Edouard Limbos, ("Les Barrages perso nnels dans les rapports humains", 1988) intre blocaje pe care le considera esentialmente cu caracter personal si baraje / bariere care apar ca urmare a unor factori externi, ambele ma nifestandu-se in masura in care indivudul evolueaza si traieste intr-un tip de societate sau i ntr-un mediu ce ii produce insatisfactie. Intre blocajele ce prejudiciaza comunicarea sunt mentionate cele determinate de : a) contextul socio-cultural, (conflictul de valori; conditionarea; prejudecatile ; diferentele de cultura; neintegrarea si frustrarea); b) temeri endemice (de afront; agresivitate; competitie; schimbari; lipsa incred erii in sine); c) atitudini individualiste (egocentrismul, necunoasterea de sine, impresia de incompetenta, subiectivism si nerealism; pasivitate); d) relatiile individ-grup (necomunicabilitatea, marginalizarea; lipsa de autenti citate;

izolarea; dependenta) propunandu-se posibile cai de remedierea acestora.

Alti autori (R. M. Candea & Dan Candea, Comunicarea manageriala, 1996) consider a barierele/"filtrele" ce apar in cadrul comunicarii drept "perturbatii" clasifica ndu-le in interne si externe. Astfel in cadrul perturbatiilor/barierelor interne pot fi mentionate: a) factori fiziologici / psihologici ce includ starea desanatate a subiectilor, epuizarea fizica/psihica, starea emotionala,stari precum foamea, setea, nevoia de somn etc . Este clar ca ocomunicare cu rezultate pozitive se poate realiza in conditii de sanatate buna, intr-o perioada de energie maxima a organismului etc.; b) distorsiuni semantice legate de codarea/decodarea corecta/ incorecta a mesaj ului verbal, ce se datoreaza diferentelor legate de "intelesul" pe care oamenii il acorda acelui asi cuvant; acest inteles cuprinde denotatiile/conotatiile, eufemismele/disfemismele, jargonul, li mbajul pozitiv etc. Aspecte legate de aceste probleme, precum si modalitatile de reducere a perturba tiilor produse de aceste eventuale distorsiuni au fost pe larg prezentate in cap. 4.3.3.; c) distorsiuni perceptuale legate de diferente de atitudini, convingeri, sistem de valori, experienta de viata, ele fiind extrem de subtile si de multe ori nepercepute de subiecti ca atare. Doar printr-o reala constientizare si obiectivizare voluntara a lumii inconjurat oare se pot depasi bariere de acest tip; d) tendinta de a evalua, cu referire la tendinta naturala a oamenilor de a jude ca, aproba sau dezaproba ceea ce li se transmite, sau persoana care emite informatii. Asemenea tendinta de evaluare este accentuata in cazurile cand emotii sau sentimente puternice sunt, de asemenea, implicate in evaluare, daca imaginea de sine si cea "vazuta" de interlocutor dif era mult, sau daca dimpotriva interlocutorul nu este sigur de sine. Cu cat acestea sunt mai ac centuate, cu atat comunicarea va fi mai dificila. Deci numai o reducere a acestor diferente, o eli minare a factorului emotional din comunicare pot determina o imbunatatire a acesteia; e) formularea defectuoasa a mesajului ce se produce in cazul in care: acesta nu a fost clar formulat; a fost formulat incomplet - in mod deliberat sau nu; a fost distorsion at, emitatorul crezand ca acest lucru este in avantajul sau. Dintre perturbatiile/barierele externe ne vom referi la: a) mediul fizic reprezentand spatiul real al comunicarii, mai mult sau mai putin propice ca zgomot, iluminare, temperatura etc.; b)distanta dintre emitator si receptor care poate afecta comunicarea fie prin f aptul ca cei doi nu se pot auzi, fie ca se stanjenesc reciproc; c) stimuli vizuali/olfactivi etc. ce distrag atentia, precum mobilier, vestiment

atie, parfumuri, ticuri, persoane ce se deplaseaza in preajma etc.; d) momentul zilei sau circumstante nepotrivite pentru comunicare;

e) intreruperile repetate (telefoane, intrari/iesiri din spatiul comunicarii) ce stanjenesc concentrarea si provoaca o stare de stress; f) structuri organizationale inchistate care creeaza sisteme de canale de comuni care formale si distorsionate, etc. Analizam in continuare alte clasificari ale specialistilor din domeniu, cu priv ire la blocajele/barierele de comunicare. Barierele comunicarii din perspectiva complexelor personale In raporturile interumane E. Limbos identifica patru tipuri de bariere personal e care blocheaza comunicarea: . Bariere cauzate de contextual socio-cultural.Se refera la conditiile de trai ale individului intr-un tip de societate sau madiu nesatisfacator pentru el. . Conflictul de valori si lipsa cadrelor de referinta apare atunci cind persoanele nu pot admite si adera la scarile de valori , la ideologiile societatii in care traiesc , deoarece nu se pot regasi pe sine. . Conditionarea si manipularea prin mass-media apare daca indivizii nu dau dovada de spirit critic si de luciditate fata de imformatiile propuse de mass-media apare daca indivizii nu dau dovada de spirit critic si de luciditate fata de imformatiile p ropuse de mass-media . Prejudecatile sau ideile gata confectionate sint raportate la traditiile ce isi au radacinile intr-un trecut mult mai putin indepartat.Adoptarea unei atitudini nonconformiste fata de norme si prejudecati conduce, deseori, la o comunicare neeficienta. . Diferente culturale. O cultura diferita de cea in care a fost crescuta persoana constitue o viziune asupra lumii, un sistem diferit de valori si ideologii, ceea ce face dif icila comunicarea. (Poting Angela, Pro Didactica, 2008) Leonard Saules (cf. Tran & Stanciugelu, 2003) considera ca in procesul de comunicare pot interveni: . bariere de limbaj (aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane , starea

emotionala a receptorului poate deforma ceea ce aude, ideile preconcepute si rut ina influenteaza receptivitatea, dificultati de exprimare, etc);

. bariere de mediu (climat de munca necorespunzator, folosirea de suporturi informationale inadecvate, etc); . bariere de conceptie (existenta presupunerilor, exprimarea cu stangacie a mesaju lui de catre emitator, concluzii pripite asupra mesajului,lipsa de interes a recepto rului fata de mesaj). Sidney Shore identifica trei tipuri de blocaje ce constituie reale probleme in realizarea procesului de comunicare: . bariere de ordin emotional (teama de a nu comite greseli, neincrederea fata de s uperiori, colegi, dificultatea de a schimba modul de gandire, dependenta excesiva de opini ile altora, etc); . bariere de ordin cultural (dorinta de a se conforma modelelor sociale, dorinta d e apartenenta, slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile, etc); . bariere de ordin perceptiv (incapacitatea de a distinge intre cauza si efect, refuzul de a sesiza, de a releva, incapacitatea de a defini lucrurile, ingustare a excesiva a punctului de vedere). Salavastru prezinta si o alta categorie de perturbari sau obstacole in comunica rea didactica, care tin de natura relatiilor valorice ale partenerilor acestui tip d e comunicare. Astfel de perturbari sau conflicte valorice pot fi legate de valorile morale, estetice sau de cele existente la nivelul vietii in comun. Conflictele de natura morala, precizeaza autoarea, i si au originea in mediul familial din care provine elevul. Daca profesorul nu va reusi ca in decur sul comunicarii sa-i determine pe elevi sa inteleaga valorile autentice atunci mesajele educatio nale vor avea mult de suferit. Tot astfel, scoala, educatia sunt opere de dirijare sociala, care pu n accentul pe actiunile normate si pe respectarea normelor. Unii elevi insa resimt aceste ceri nte ca atentate la libertatile individului, ca restrictii. Relatia dialogica profesor-elev este prof und afectata atunci cand elevul percepe cerintele scolare ca strategii de constrangere a individului pentru a adopta anumite comportamente (D. Salavastru, 2004, p. 214). 1. Perturbari la nivelul canalelor de transmisie Perturbari la nivelul canalelor de transmisie pot fi provocate, mai intai, de to t felul de zgomote:

alarme in functiune ale autoturismelor aflate prea aproape de scoala, susotelile elevilor in banci, caderea unor carti sau rechizite pe dusumea, neadecvarea vocii educatorului (pre a tare, prea joasa etc.). De asemenea, cum au aratat cercetarile de psihologie sociala, distanta pr ea mare a elevilor fata de profesor (in salile de clasa spatioase sau amfiteatre) poate obstruction a transmisia

mesajului. 2. Perturbari determinate de natura domeniului cognitiv O serie de perturbari ale comunicarii didactice sunt determinate de nestapanirea in suficienta masura a limbajului sau comunicarii in contextul unor discipline scolare: matema tica, fizica, biologie, filozofie etc. situatie in care pentru a intelege ce li se comunica es te necesar ca elevii sa inteleaga cuvintele de specialitate din domeniul respectiv. Ei trebuie sa fie po sesorii unei competente cognitive (pentru a intelege informatiile stiintifice) dar si ai unei competente lingvistice (sa cunoasca sistemul respectiv de semne care exprima continutul de idei specializat (cf. D. Salavastru, 2004, p. 216-217). Evident, elevii trebuie sa invete treptat limbajele respective, iar profesorii sa foloseasca termenii pe care elevii ii cunosc, pentru ca regula de baza a oricarei comunicar i, inclusiv celei didactice, este ca interlocutorii sa foloseasca acelasi limbaj. 3.Perturbari de natura social-valorica In aceasta categorie este mentionat, in primul rand , conflictul de autoritate, de care am mai vorbit. Profesorul este considerat autoritate epistemica, pentru ca el stapanest e mai bine un domeniu. Elevul este doar cel care beneficiaza sau nu beneficiaza de autoritatea cognitiva a profesorului sau. Daca elevii il considera pe profesor ca autoritate stiintifica reala si autentica atunci comunicarea cu el va fi benefica, ii va apropia pe elevi de educator pent ru a afla de la el cat mai multe informatii in legatura cu o problema sau alta. Perturbarile psihologice sunt analizate de Saucan (D.- St. Saucan, 1999, p.116118). In drumul parcurs de mesajul stiintific de la persoana-emitator la persoana rec eptor se produc multe pierderi ale starii initiale a acestuia. Mai intai, retinem ca inte legerea mesajuluide catre elevi este dependenta de inteligenta si capacitatea de intelegere a acesto ra, precum si de cultura lor. Elevii cu un IQ mic nu vor putea receptiona, in mod adecvat, cunost intele care li se predau, capacitatile lor cognitive mediocre reprezentand un factor blocant manif estat in relatia de comunicare cu profesorul. Exista, apoi, elevi care nu au suficienta incredere in capacitatile personale, timizi, indecisi, care nu se pot implica in suficienta masura in sarcina didactica. Acestia necesi ta o interventie plina de tact pedagogic pentru cresterea increderii in ei insisi. Oboseala, dife ritele deficiente (fizice, senzoriale etc.) produc si ele perturbari in comunicarea didactica.

La nivelul persoanei-receptor (elevi) pot aparea situatii de neatentie, apatie, rumoare, fenomene perturbatoare care pot fi inlaturate printr-o atitudine ferma din parte a profesorului (emitator), dar plina de atentie si respect fata de elevi (receptori) pentru ca altfel, daca in relatia de comunicare profesor-elev nu exista, cum subliniaza Vrabie, o incarcatura afect iva adecvata elevii pot manifesta atitudini de retragere, de evitare, chiar de opozitie (D. V rabie, 1979).

Alte perturbari se produc in comunicarea didactica datorita profesorului. S-a s cris mult si pe aceasta tema. Se releva lacunele in predare, care nu intotdeauna satisfac princi piul accesibilitatii. Sunt profesori care realizeaza o comunicare abstracta, insuficient adaptata la n ivelul de intelegere al elevilor. Superficialitatea in pregatirea sarcinilor didactice, gr aba, neatentia se repercuteaza negativ asupra relatiei de comunicare. La fel, trasaturile negative de personalitate, cum sunt narcisismul, incapatanarea, apatia, autoritarismul. Este necesar ca edu catorul sa considere autoritatea suprema, pentru ca el se va condamna astfel, in comunicare a sa cu elevul, la un soi de monolog teatral . In clasa elevii nu trebuie sa se simta niste victime. Este corect ca ei sa trai asca sentimente de securitate si de afectiune. Marchand (1956) descrie astfel profesorul model: E l se profileaza in fata elevilor ca un exemplu, nu abstract si impersonal, ci concret, direct pe ntru fiecare elev. El este un exemplu de eroism si curaj pentru copilul pe care il stie infricosat si sovaielnic; un exemplu de modestie pentru cel care se arata prea orgolios; un exemplu de iubire dezinteresata pentru cel pe care il banuieste lacom; ... este un singur si de neinlocuit exemp lu. El poate sa adopte aceasta atitudine numai pentru ca nutreste fata de elevii sai cea mai dep lina dragoste, plamadita din abnegatie si uitare de sine (apud D.-St. Saucan,1999, p. 118) 2.2. Specificul relatiei student - profesor in conditiile sistemului educational actual In pofida interesului recunoscut al cercetatorilor pentru comunicarea umana, exi sta inca suficiente aspecte putin clarificate, neclarificate sau inca formand obiect de d isputa, fapt explicabil prin complexitatea si amploarea procesului. Astfel capacitatea de com unicare ca instrument al concordiei umane este deseori exagerata, pierzandu-se din vedere f aptul ca valoarea sa deriva nu din faptul ca ea exista, ci din modul cum este utilizata. In multe ocazii indivizii cu probleme de adaptare sociala / familiala acuza incapacitatea sau ig noranta lor in domeniul comunicarii ca singura explicatie a esecului. ("Daca as putea / am pute a comunica mai bine..."etc.). Aceasta atitudine, corecta pana la un anumit punct nu poate si nu trebuie absolutizata, comunicarea - chiar clara nefiind un panaceu al tuturor suferintel or umane. Este interesant de remarcat ca desi, in anumite imprejurari, comunicarea este un inst rument eficient in exprimarea unor efecte pozitive si fapte utile, in alte imprejurari este posibil ca exact aceleasi cuvinte si actiuni sa duca la suferinte pe plan fizic sau emotional. O stabilire clara a unui raport intre reguli si situatii, a unor "retete" in acest sens este greu de prec

izat si cercetarile nu au reusit pana acum decat sa constate aceasta realitate in manifestarea sa. (Alexan dru Alan 201 metode de solutionare a situatiilor ).

Se poate, de asemenea, afirma ca sensul real al atitudinilor si /sau faptelor s e afla in mintea interlocutorilor si nu in simbolurile folosite pentru comunicare, ce sunt oricum arbitrare. In orice caz ambiguitatea cuvintelor ca si a comportamentului non-verbal este ev identa in nenumarate situatii, cu consecinte uneori imprevizibile. Cantitatea comunicarii este pe de alta parte un alt aspect supus discutiilor. O comunicare insuficienta ca intindere poate crea probleme interlocutorilor, dar si un exces de comunicare axat in jurul unui anumit subiect poate fi contraproductiv, ducand la rezultate negat ive; pe de alta parte se semnaleaza chiar situatii cand opusul comunicarii - tacerea - ar fi sol utia pozitiva. Desigur se mentioneaza necesitatea transmiterii cantitatii "adecvate" de informa tie de catre interlocutori, dar termenul este imprecis, lasat sa fie apreciat de catre parten erii la discutii in functie de capacitatea proprie de comunicare. (Alexandru Alan 201 metode de solutionare a situatiilor ). Un alt aspect care implica o anumita flexibilitate in interpretare este raportu l intre componenta cognitiva si cea afectiva in comunicarea umana, modul cum se intrepat rund si se influenteaza acestea. Componenta afectiva in comunicare se refera la atitudinea emitatorului fata de receptor ca persoana si invers (atractie, repulsie, indiferenta etc.) Celalalt -ca realitate antropologica. Celalalt, fie el individ, fie grup, repre zinta instanta referentiala in viata fiecaruia dintre noi si constituie inso.itorul nostru nemi jlocit in cadrul unui destin in care sensul drumului si miza acestuia, intensitatea trairii, implinire a si recompensele simbolice se construiesc numai in condi.iile prezentei sale (reale sau imaginare ). Chiar studiul psihogenetic al personalitatii si al vietii interpersonale a subi ectului dezvaluie rolul hotaritor pe care, dincolo de un anumit prag, il joaca celalalt. O perspectiva fertila asupra intelegerii conturarii universului de semnificatii si reprezentar i al copilului ne este oferita de studiile de psihologia dezvoltarii ale lui Jean Piaget (1974). Elabor ate in jurul conceptului de decentrare personala, ele dezvaluie modul cum in evolutia ontogen etica inceputul constituie pentru fiinta nou-intrata in lume un continuum, un univers de simbolu ri si reprezentari centrat pe sine ca pe un intreg nedespartit de lume. Toata lumea fizica si afect iva, cu elementele ei de o exorbitanta diversitate, este reunita, parte a unui sine deplin acaparat or. Pe scara evolutiei ontogenetice, in jurul virstei de 1 an, resimtita dramatic, se produce

despartirea. Ceea ce era pina de curind intregul cu care copilul se identifica se destrama in elem ente particulare, de care se simte acum separat. Astfel, se naste decentrarea, prin care, progresiv, celalalt, fie el parinte, fie prieten, cel drag sau dusman, devine separat de sine si alaturi de care incepe calatoria in miezul unui destin personal, mereu intre.esut cu destinul .lui.. Pas cu pas, subiectul ajunge sati construiasca o privire tot mai detasata, sa-l descopere necontenit altfel pe cel alalt, dar si sa se

priveasca pe sine cu ochii celuilalt intr-un cuvint, sa dialoghezecu celalalt in tr-un neintrerupt joc al semnificatiilor, valorilor si mizelor sociale.Una din cele mai vechi tipu ri de scrisori sunt scrisorile pictografice care se bazau chiar pe desene. Daca privim imprejurul nostru foarte multe semne inseamna ceva.Ele se repeta si exista in viata noastra in fiecare zi, in fiecare ceas, in fiecare minuta.( ., (2007), ,. 3 -5.) Desigur, rindurile de fata nu-ti propun o descriere a teoriei piagetiene . mult mai complexa si mai nuantata , ci sugerarea specificului evolutiei personalitatii umane in conte xt social, in care partenerul de relatie devine o realitate antropologica de neinlaturat. Semnifica tiv este faptul ca studiile de thanatopsihologie infatiseaza cum, asemenea unui arc simbolic peste destinul subiectului, odata cu atingerea proximita.ii mor.ii, universul decentrat interpe rsonal, de o maxima expansiune la adolescenta si maturitate si cunoscind un egocentrism de in volutie la senectute, se recentreaza (Mihailescu, 1999, p. 12). In fata sfirsitului, subiec tul reface, astfel, unitatea originara. Ca urmare mesajul va fi influentat si in functie de modul si masura in care emi tatorul percepe atitudinea receptorului fata de el, si ca urmare tipul de raspuns la car e se asteapta de la acesta. Totusi in comunicare sarcina principala a emitatorului este de a face as tfel incat mesajul sau sa devina observabil si posibil de receptionat; sarcina receptorului consta in organizarea activitatii de percepere si intelegere a mesajului. Deci componenta cognitiva is i are rolul sau important in comunicare, incluzand estimarile emitatorului in raport cu valoarea sursei de informatie pentru receptor. Pe scurt, in procesul intercomunicarii emitatorul incearca sa evalueze, prin di ferite mijloace, atat informatia cat si competenta receptorului in raport cu obiectul d e referinta - pe de o parte - dar si atitudinea acestuia din urma fata de el. Deci "starile psihologic e ale receptorului sunt incluse - prin mecanisme anticipative - in starile psihologice ale emitator ului"[19; p. 135]. Cat de corect sunt insa realizate acestea nu se poate stabili cu precizie. La randul sau receptorul nu este un inregistrator pasiv al mesajului, ci un sis tem activ din punct de vedere afectiv si cognitiv, sarcina receptorului constand in principal in organizarea activitatii de percepere si intelegere a mesajului in conformitate cu stocul de informatie preexistent; in acest timp receptarea mesajului implica si gradul de motivatie p recum si

atitudinea receptorului fata de obiectul de referinta si emitent. Astfel luand i n consideratie componenta afectiva se poate presupune ca daca receptorul are fata de emitator o atitudine nefavorabila, informatia este respinsa, receptorul conservandu-si structurile de referinta elaborate anterior.

Desigur atitudinea receptorului ramane la stadiul de ipoteza, componenta afecti va reala fiind doar banuita, intocmai ca si reactia sa. Tot in aceeasi directie a interpr etarii se poate afirma, pe de alta parte, ca in cazul unui comportament motivat afectiv, comunicarea duc e la instalarea unei uniformitati in plan cognitiv, indivizii continuand sa se influenteze recip roc pentru a mentine aceasta uniformitate. Considerat din punct de vedere pragmatic s-ar pute a spune ca si mesajele la randul lor, in masura in care - din punct de vedere cognitiv - sunt aducatoare de satisfactii vor determina o imbunatatire / intensificare a unei posibile atracti i reciproce. Vorbind deci de relatia cognitiv - afectiv in comunicare am putea-o interpreta c a fiind de interdependenta, de influentare reciproca; felul si masura in care astfel de int erdependente au loc in diferitele situatii sunt dificil de stabilit si cuantificat, depinzand exclus iv de abilitatile interlocutorilor.Oamenii sunt interesati in primul rand de propria persoana . Ceilalti sunt mult mai interesati de propria persoana decat de tine, deci tinta ta principala cand vorbesti cu ei este sa vorbesti despre ei. Trebuie sa vorbesti despre sentimentele lor familia lor prietenii lor statutul l or nevoile lor opiniile lor bunurile lor si niciodata despre tine sau despre ceea ce te privest e pe tine, decat daca te intreaba. (Allan & Barbara Peace, Abilitati de comunicare, 2007) 2.3. Posibile cai de reducere a blocajelor si barierelor de comunicare Din prezentarea lungului sir de posibile blocaje si bariere cu care se confrunta procesul comunicarii, determinand fie aparitia unor erori in comunicare, fie ingreunarea sau chiar blocarea acesteia, se poate constata ca ele pot aparea in orice etapa a comunica rii, sau chiar anterior acesteia prin zestrea fizica, psihica sau socio-culturala cu care inter locutorii se prezinta in procesul comunicarii, influentandu-i in mod determinant. Problema mai dificil de rezolvat prin complexitatea sa este gasirea cailor de re mediere a acestor perturbari, incepand cu etapa perceperii obiectului/evenimentului de com unicat, formarea conceptului asupra realitatii percepute in functie de cunostintele si experienta E, apoi transpunerea sa in simboluri, intelegerea simbolurilor de catre R si decodarea l or, din nou pe baza cunostintelor/experientei R. O percepere eronata, un concept neadecvat, o s imbolizare inexacta prin simpla necunoastere a vocabularului, o receptare incorecta prin in terpretarea unilaterala a contextului si in final decodarea (identificarea/interpretarea sim bolurilor) in lipsa unui "tezaur" adecvat de cunostinte, reprezinta, fiecare in parte, sursa unei po sibile perturbatii in

comunicare. Remediul se gaseste in subiectii insisi, participanti la actul comun icarii marcat de existenta "barierelor", dar pe care le pot depasi prin dobandirea unor abilitati de comunicare adecvata.

Olga Ciobanu (2003) subliniaza ca perturbarile sau barierele, desi imbraca form e diferite, constituind reale probleme in realizarea procesului de comunicare ,nu sunt de ne evitat, existand cateva aspecte ce trebuie luate in considerare pentru inlaturarea lor: planificarea comunicarii; determinarea precisa a scopului fiecarei comunicari; alegerea momentului potrivit pentru efectuarea comunicarii; clasificarea ideilor inaintea comunicarii; folosirea unui limbaj adecvat. Dupa (O. Ciobanu, 2003, p. 33). Exercitiile/jocurile de spargere a ghetii (ice-breaking) in prima parte a lucrarii aminteam ca in comunicare exista o puternica baza info rmationala, dar la fel de importanta este si cea afectiv-motivationala. incadrand aceasta comunicar e sub denumirea de consumatorie" (dupa ce a vorbit despre comunicarea instrumentala", legata intro mai mare masura de reactia receptorului in balanta cu presiunea de a comunica), Festinger sugera ca un tip important de acte de comunicare rezulta din existenta unei stari emotionale la cel care comunica. Bucuria, furia, ostilitatea par sa produca presiuni de a comunica" (in Influenta sociala - texte alese, 1996, p. 97). Recensamantul problemelor Reprezinta o tehnica utilizata pentru a observa elementele definitorii ale probl emelor (atunci cand se doreste o accentuare in directia metodelor centrate pe producerea de ide i si rezolvarea de probleme, aceasta tehnica poate fi continuata in perspectiva tehnicii grupului n ominal). Utilitatea acestei tehnici din punctul de vedere al optimizarii interactiunilor in cadrul g rupului este evidenta: se pot identifica elemente componente ale problemelor cu care se confr unta grupul cum ar fi problemele de comunicare. Pasii in aceasta metoda sunt (Brilhart, Galanes, 1995): -grupul este asezat intr-un semicerc, cu fata spre tabla sau flip-chart; -este explicat scopul acestei tehnici, ce se centreaza pe aducerea in atentie a tuturor problemelor, preocuparilor, intrebarilor si dificultatilor pe care fiecare membr u al grupului doreste sa le discute; -liderul ii cere fiecarui participant, intr-un le sau intrebarile tur de masa", sa prezinte probleme

pe care le are in legatura cu activitatea de grup, spre exemplu;

-liderul noteaza fiecare problema pe labWflip-chart; liderul trebuie sa accepte toate problemele prezentate, fara a dezagrea pe nici una dintre acestea, doar cerand clarificari atunci cand problema nu este definita corespunzator; de asemenea, liderul poate cuprinde o p roblema mai extinsa intr-o fraza mai concisa; -grupul trebuie acum sa stabileasca o ordine a prioritatilor (o ierarhie) a intr egii liste emise; toate problemele sunt retinute in continuare in atentie, grupul nu voteaza decat importanta lor pentru a se realiza o ierarhie; -grupul poate gasi cateva intrebari sau probleme care pot fi rezolvate pe loc or i sunt cuprinse in altele de pe lista; aceste probleme pot fi indepartate de pe lista; -fiecare dintre problemele ramase poate fi examinata pentru a se gasi solutii de catre intregul grup ori de catre un comitet special ales. CAPITOLUL 3. ABORDAREA PRACTICA MANIFESTARII BLOCAJELOR DE COMUNICARE IN RELATIA STUDENT PROFESOR 3.1. Descrierea esantionului. In perioada desfasurarii experimentului de constatre cercetare pe un esantion de 40 studenti ai Universitatii de Stat din Moldova, facultatea ...................... ........ au fost aplicate urmatoarele instrumente de cercetare: 1. chestionar pentru depistarea blocajelor de comunicare in relatia sudent- prof esor () si 2. chestionarul SARC (Stiluri apreciative si de abordare a conflictelor, dr. M. Caluschi).

Durata chestionarii: 20-25 min. Subiectii au actionat in stare de liniste, fara zgomote de intensitate, au prim it instructiuni, nu au fost deranjati din activitatea lor. Din observatie am dedus ca subiectii nu au intimpinat dificultati in elaborarea raspunsurilor din chestionar, iar daca au avut intrebari moderatorul le-a elucid at imediat. 3.2.Rezultatele obtinute si interpretarea lor.

Rar Niciodata Foarte des Des Rar Niciodata Foarte des Des 0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% Dezinteresul fata de comunicare in anul 1 Tabelul nr.1 .Frecven.e. Valori F(a) F(c) Fr(1) Fr(c) Fr(%) Frc(%) 5 5 40 0,025 1 25 100 3 15 25 0,04 0,075 4 75 2 10 15 0,06 0,071 6 71 1 5 10 0,1 0,065 1 70 0 5 5 0,2 0,064 2 68 In cele ce urmeaza vom arata :

1.Media 2.Mediana 3.Modulul 4.Abaterea standart, (vezi tabelul 1). m=11/40=0,275; me=3 0,0,00,0, 1,1,1,1,1,2,2,2,2,2,2,2,2,2,2,3,3,3,3,3,3,3,3,3,3,3,3,3,3,3, 5,5,5,5,5 ; 40-numar par. m0=0,1,5; unde m0-moda; m=11/40=0,275; Dezinteresul fata de comunicare in an 0% 10% 20% 30% 40% 50% Rar Niciodata Foarte des Des Caracterictici Procentaj Tabelul nr.1 .Frecvente.

Valori F(a) F(c) Fr(1) Fr(c) Fr(%) Frc(%) 5 1 37 0,02 1 2 100 4 2 35 0,02 0,98 2 98 3 5 30 0,03 0,96 3 96 2 18 12 0,08 0,93 8 88 1 12 1 0,07 0,85 1 87 m=71/40=1,775 me=2 1,1,1,1,1,1,1,1,1,1,1,1,2,2,2,2,2,2,2,2,2,2,2,2,2,2,2,2,2,2,,3,3,3,3,3,4,4,5; Sirul-par. Unde 1-Niciodata, 2-Rar, 3-Des, 4-Foarte des, 5-Intodeauna . Abaterea standard (vezi in anexa nr.2). 1.Dezinteres fata de comunicare. m=1,7 Rezolvare: Xsqr-T1sqr/N1sqr=305-95sqr/40=305-225,62=7938 Ssqr=E(x-m1)sqr+E(x-m2)sqr/N1+N2-2=79,38=34,98/78=1,46 t=m1m2/ sqrt(S21/40+1/40)=0,35/sqrt0,07=0,35/0,26=1,34 p>0,05

De aici rezulta ca pragul de semnificatie(p) este semnificativ adica barierele de comunicare(psihologice) sunt mai frecvente in anul 3 decit in anul 1. Formule folosite: Fr(1)= F(a)/Ef(a); Fr(c)=F(a)/Ef(a)* 100%; t=m1-m2/sqrt Ssqr(1/N1+1/N2 ) unde Ssqr=E(x-m)sqr-E(x1-m2)/(N1+N2-2) m=E(tuturor valorilor)x/N(numarul esantionului); 6=sqrtE(x-m)sqr/(N-1); unde x-m=abaretea fiecarei valori de la medie. x-valoarea unei distributii Ssqr=E(x-m)sqr/(N-1); 6=Ssqr=Dsqr dispersia E(x-m)sqr suma patratelor. E-suma patratelor m-media t-coeficient student S-pragul de semnificatie Diagrama nr. 1.Bariere psihologice. (anul 1) Stiluriapreciati confl 25% Detasat Reflexiv 33

Diagrama Nerecunoastere speci Histograma nr.1.Bariere lin 10 34

Histograma nr.2 Bariere psihologice (anul 1). 0 5 10 15 20 Rar Niciodata Des Formarea inadecvata a p gindiri CONCLUZII GENERALE Bariere de comunicare in relatia student-profesor am depistat de toate tipurile (psihologice, sociologice, lingvistice, fiziologice).Dar cum spunea Olga Ciobanu (2003) subliniaza ca perturbarile sau barierele, desi imbraca forme diferite, constitui nd reale probleme in realizarea procesului de comunicare ,nu sunt de neevitat, ... Dupa cum s-a vazut, strategii pentru imbunata irea rela iei profesor-student su nt .. destule(vezi cap2.3).In corpul lucrarii de fata am incercat sa le propunem pe ce le mai eficiente, selectindu-le de la cei mai diver i autori. . Deasemenea am in iruit o serie de imforma ii relevante .i utile despre comunicar ea .. didactica. In partea practica am analizat rezultatele obtinute in urma aplicarii chestiona rului pentru depistarea barierelor de comunicare.Ipoteza s-a adeverit, s-a confirmat a dica barierele psihologice sunt mai frecvente in anul 1 decit in anul 3 .Aceste date daca le-am ob ine chiar .i daca am adresa o simpla intrebare studen ilor, dat fiind faptul ca colectivul .. anului 3 au o experienta mai bogata in spate .i binein eles ni te strategii mai eficiente de .. rela ionare cu colectivul profesoral. .

Bibliografie: 1. Abric, Jean-Claude, (2002), ,,Psihologia Comunicarii 2 Alan, Alexandru, 201 metode de solutionare a situatiilor 3.Axelord A. Jim Hlty, (2003), Metode de solutionare a situatiilor de comunicare di ficila . 4. Bougnoux Daniel, (2000 ), Introducerea in stiintele comunicarii . 5.Bolacan, L., A.Poting, (2004), Ghid Orientativ de elaborare a tezei de licen a i n psihologie . . 6.Caspoul Emmanuel, (1998 ) Comunicarea de la origini la origini . 7.Ciobanu, Olga., (2003) Comunicare Didactica 8.Cuco , Constantin, (2002), Pedagogie . . 9.Coman Cristina, (2009), Comunicarea de criza .Tehnici .i strategii 10.Cosmovici, Andrei, Psihologie generala . 11.Commamond Gisele, (2003), 12.Gindea Rodica, (1998), 13.Grunevald ,Karl, (2002), in grija . personae cu dificien e. . 14. Moldoveanu, Marin (1995), Psihologia reclamei, pulicitatea in afaceri 15.Neculau, Adrian . Psihologie sociala.Aspecte contemporane 16.Perreti, D.A, (2000) .i colectiv Tehnici de comunicare . 17. Pini oara, Ion-Ovidiu,(2004), Comunicare eficienta .. . Arta de comunicare .i de a convinge . Comunicarea managerial aplicata . .

Curs de pregatire pentru specialist .i parin i care au

18. Poting, Angela, (2009), revista Pro Didactica .. Platon Carolina , (2003 ), Intro ducerea in psihologie. Metode de cercetare in psihologie si psihopedagogie . 19. Stog, Larisa , (2002), Psihologie Manageriala . 20.Stanton, N., (1995), Comunicare, societatea de .tiin a si tehnica . . 21. Wiki , enciclopedia, libera online. 22. www.didactica.ro

23.Articol , (2000), Revista de psihologie,

Comunicarea si mobilitatea studentilor

24. , . (2007), ,.3-5. 25. Cerghit, I. (1997), Metode de invatamant (editia a IlI-a), Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti. Anexe. Anexa nr.1 Tabelul nr.1. Dezinteres fa.a de comunicare. m=1,7 x 2 2 2 3 x-m (x-m)sqr 0,3 0,09 0,3 0,09 0,3 0,09 -1,3 1,69

4 1 2 1 2 1 2 2 1 2 3 3 2 2 2 1 1 1 1 3 2 1 2 2 2 2 3 4 1 2 1 2

3,3 10,89 -0,7 0,49 0,3 0,09 -0,7 0,49 0,3 0,09 -0,7 0,49 0,3 0,09 0,3 0,09 -0,7 0,49 0,3 0,09 -1,3 1,69 -1,3 1,69 0,3 0,09 0,3 0,09 0,3 0,09 -0,7 0,49 -0,7 0,49 -0,7 0,49 -0,7 0,49 -1,3 1,69 0,3 0,09 -0,7 0,49 0,3 0,09 0,3 0,09 0,3 0,09 0,3 0,09 -1,3 1,69 3,3 10,89 -0,7 0,49 0,3 0,09 -0,7 0,49 0,3 0,09

1 -0,7 0,49 E=37,63 Anexa nr.2 Tabelul nr.2 Tip detasat in abordarea conflictelor. x o o o o x-m 0,2 0,2 0,2 0,2 (x-m)sqr 0,04 0,04 0,04 0,04

o 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3

0,2 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 1,8 1,8 1,8 1,8 1,8 1,8 1,8 1,8 1,8 1,8 2,8 2,8 2,8 2,8 2,8 2,8 2,8 2,8 2,8 2,8 2,8 2,8 2,8 2,8 2,8

0,04 0,64 0,64 0,64 0,64 0,64 3,24 3,24 3,24 3,24 3,24 3,24 3,24 3,24 3,24 3,24 7,84 7,84 7,84 7,84 7,84 7,84 7,84 7,84 7,84 7,84 7,84 7,84 7,84 7,84 7,84

5 4,8 60,84 5 4,8 60,84 5 4,8 60,84 5 4,8 60,84 5 4,8 60,84 E=456,80