Chestionar Sternberg

Acest chestionar îşi propune să identifice stilul dvs. de gândire. Nu este timp limită
pentru completarea lui, iar acurateţea rezultatelor depinde de cât de sincer aţi fost atunci când aţi
completat răspunsurile la întrebări. Nu există răspunsuri bune sau răspunsuri greşite.
Vă rugăm să marcaţi, în prima coloană, cu un X răspunsul dvs. la fiecare întrebare, în
funcţie de acordul sau dezacordul gradat cu conţinutul întrebării. Aceste gradaţii sunt
următoarele:
1 - dezacord foarte puternic
2 - dezacord puternic
3 - dezacord
4 - acord
5 - acord puternic
6 - acord foarte puternic

R ITEM
1. Atunci când iau decizii, am tendinţa să mă orientez după propriile idei şi modalităţi de lucru.
2. Atunci când am de prezentat sau de scris anumite idei, urmez regulile formale ale unei prezentări.
3. Atunci când discut sau scriu anumite idei, îmi place să am o privire critică asupra modului în care
ceilalţi acţionează.
4. Atunci când vorbesc despre diferite idei, mă ghidez/ţin după/de o singură linie directoare.
5. Atunci când îmi expun anumite idei, îmi place să le am organizate în ordinea importanţei lor.
6. Atunci când am de făcut lucruri de importanţă diferită, încerc să le realizez simultan.
7. Când am mai multe lucruri de făcut, am tendinţa să încep cu primul care apare.
8. Îmi plac acele sarcini în care nu trebuie să mă preocupe detaliile.
9. Prefer sarcinile care conţin o unică problemă concretă decât cele cu probleme generale şi multiple.
10. Când iau o decizie, mă conduc după propria mea judecată asupra situaţiei.
11. Dacă am nevoie de mai multă informaţie, prefer să vorbesc cu ceilalţi decât să citesc diferite
materiale.
12. Îmi place să lucrez la proiecte care îmi permit să încerc noi modalităţi de abordare a lucrurilor.
13. Îmi place să fac diferite lucruri într-o manieră în care au fost realizate în trecut.
14. Atunci când trebuie să rezolv o problemă, apelez la ideile şi la strategiile personale .
15. Am grijă să folosesc metoda potrivită de rezolvare a oricărei probleme.
16. Îmi place să verific şi să evaluez puncte de vedere opuse sau idei conflictuale.
17. Atunci când încerc să termin o sarcină, tind să ignor problemele care pot apărea.
18. Înainte de a începe ceva, îmi place să ştiu ce am de făcut şi în ce ordine.
19. Când am mai multe lucruri de făcut, îmi împart timpul şi atenţia în mod egal.
20. Îmi place să abordez orice fel de probleme, chiar dacă unele par simple.
21. Când am de îndeplinit o sarcină, îmi place să percep structura generală a acesteia.
22. Îmi place să strâng detalii sau informaţii specifice despre proiectul la care lucrez.
23. Prefer situaţiile în care pot să-mi urmăresc propriile idei fără a le relaţiona cu cele ale altora.
24. Îmi place să particip la activităţi în care pot să interacţionez cu ceilalţi ca parte a echipei.
25. Îmi place să-mi schimb rutinele pentru a creşte calitatea sarcinii pe care o am de îndeplinit.
26. Îmi plac acele sarcini sau probleme care dispun de reguli clare ce trebuie urmate.
27. Îmi place să mă joc cu ideile mele şi să vad cât de departe pot merge.
28. Îmi plac acele proiecte care au o structură clară şi un set de planuri şi scopuri.
29. Prefer sarcini sau probleme în care pot să categorizez metodele propuse de alţii.
30. Atunci când iau o decizie, am tendinţa să iau în considerare un singur factor/aspect.
31. Atunci când am mai multe lucruri de făcut, îmi stabilesc ordinea în care acestea trebuie realizate.
32. În mod obişnuit, fac mai multe lucruri deodată.
33. Cred ca rezolvarea unei probleme conduce de obicei la altele care sunt la fel de importante.
34. Îmi plac acele situaţii în care pot să mă focalizez pe aspectele generale mai degrabă decât pe cele
specifice.
35. Îmi plac acele probleme în care trebuie să acorzi importanţă detaliilor.
36. Îmi plac lucrările/activităţile în care pot să mă manifest independent.
37. Îmi place munca în echipă.
38. Când am de rezolvat o problemă, prefer să aplic noi moduri sau strategii de rezolvare.
39. Atunci când am o problemă, îmi place să o rezolv într-un mod tradiţional.
40. Îmi plac acele probleme care îmi permit să încerc propria mea modalitate de rezolvare.
41. Îmi place să urmez reguli sau direcţii bine definite atunci când rezolv o problemă sau realizez o
anumită sarcină.
42. Îmi plac cercetările în care pot să studiez şi să evaluez diferite idei.
43. Îmi place să mă concentrez pe un singur lucru deodată.
44. Atunci când încep ceva, îmi place să-mi fac o listă cu lucrurile pe care le am de făcut şi să le
ordonez în funcţie de importanţă .
45. Uneori am probleme în stabilirea priorităţilor pentru mai multe lucruri pe care le am de făcut.
46. Când am mai multe lucruri importante de făcut, încerc să le rezolv în orice ordine.
47. Atunci când comentez nişte idei, îmi place să arăt scopul şi contextul ideilor mele, adică tabloul
general.
48. Îmi place să reţin fapte şi frânturi de informaţie fără un conţinut particular.
49. Prefer să consult diferite rapoarte pentru a-mi extrage informaţia de care am nevoie decât să întreb
pe alţii.
50. Într-o discuţie sau un raport, îmi place să combin ideile mele cu cele ale altora.
51. Îmi place să identific probleme vechi şi să găsesc noi metode de rezolvare.
52. Atunci când am de îndeplinit o sarcină, îmi place să urmez metode şi idei care au mai fost folosite în
trecut.
53. Prefer meseriile în care pot decide eu însumi ce şi cum să fac.
54. Îmi place să fac lucrurile, astfel încât să pot urma anumite direcţii.
55. Îmi place munca ce presupune analiză, clasificări sau comparaţii.
56. Îmi place să îmi fac o listă cu sarcinile pe care le am înainte de a începe să le rezolv.
57. Atunci când am o sarcină de îndeplinit, îmi dau seama care sunt părţile legate de scopurile generale
ale acesteia.
58. Ştiu ce sarcini am de dus la capăt, dar uneori nu pot să mă decid în ce ordine să le fac.
59. Când am de îndeplinit o sarcină, ţin seama de toate posibilităţile de acţiune, chiar şi de cele mai
ridicole.
60. Am tendinţa să acord puţină atenţie detaliilor.
61. Acord mai multă atenţie părţilor/etapelor unei sarcini decât efectelor generale sau semnificaţiei
acesteia.
62. Îmi place să lucrez singur.
63. Când lucrez la un proiect, îmi place să-mi împărtăşesc ideile şi să primesc informaţii de la ceilalţi.
64. Îmi place să fac lucrurile într-o nouă manieră care n-a mai fost folosită de alţii în trecut.
65. Îmi plac situaţiile în care rolul pe care trebuie eu să îl joc este unul tradiţional.
 Cotare

Stil Scor total

legislativ 1 14 27 40 53
executiv 2 15 28 41 54
judiciar 3 16 29 42 55
monarhic 4 17 30 43 56
ierarhic 5 18 31 44 57
oligarhic 6 19 32 45 58
anarhic 7 20 33 46 59
global 8 21 34 47 60
local 9 22 35 48 61
intern 10 23 36 49 62
extern 11 24 37 50 63
conservator 12 25 38 51 64
progresist 13 26 39 52 65
 Teoria auto-guvernării mentale: În conformitate cu teoria auto-guvernării mentale,
oamenii au nevoie să-şi “pună ordine” în idei, activităţi, proiecte paralele etc. Există mai multe
modalităţi de a ordona aceste elemente, dar totuşi oamenii le preferă numai pe unele dintre ele şi
resping posibilitatea unei alte modalităţi. Mai mult chiar, oamenii preferă o anumită modalitate
pentru o anumită situaţie şi o altă modalitate pentru altă situaţie. Această modalitate preferată a
unui individ de a gândi este ceea ce Sternberg (1994a) numeşte stil de gândire. Această
definiţie este foarte importantă pentru a nu confunda stilul de gândire cu abilităţile cognitive.
Stilul de gândire este un construct ce-şi propune să surprindă legătura între două aspecte
ale psihologiei individului care au fost tratate separat: personalitatea individului şi intelectul său.
Deşi există mai multe clasificări ale stilurilor de gândire, viziunea lui Robert J. Sternberg este
astăzi cea la care se apelează cel mai des. Potrivit acestui autor, stilul de gândire este o
“modalitate preferată de a gândi” (Sternberg, 1994a, p.170), un mod preferat de folosire a
propriilor abilităţi cognitive. Ideea nu este una total nouă în spaţiul psihologiei personalităţii,
Cattell subliniind acelaşi fapt prin diferenţierea pe care o practică între inteligenţa fluidă şi cea
cristalizată, noutatea constând în faptul că stilul de gândire nu mai este echivalat cu inteligenţa.
Făcând o paralelă între guvernarea unei naţiuni şi auto-guvernarea mentală, Sternberg
defineşte 13 stiluri de gândire, după cum urmează (după Sternberg, 1994a, p.174-177, Zhang,
1999, p.167-167):
legislativul - îi place să creeze, să formuleze şi să planifice soluţiile problemelor, preferă
probleme nestructurate ce implică strategii creative;
executivul - urmează reguli, nu iese din “tipare”, preferă probleme pre-structurate, este
interesat de implementarea regulilor;
judiciarul - îi place să evalueze reguli şi proceduri, să vadă care este cea mai bună;
monarhicul - predomină un singur scop sau mod de a rezolva problemele;
ierarhicul - îşi propune urmărirea mai multor scopuri în acelaşi timp, pe care le
ierarhizează în funcţie de importanţă;
oligarhicul - urmăreşte mai multe scopuri, dar care au pentru el importanţă egală;
anarhicul - nu acceptă reguli, proceduri şi principii călăuzitoare, îi place să lucreze la
proiecte flexibile din punctul de vedere al conţinutului, al modului de lucru şi al termenelor;
global - preferă să abordeze subiecte largi şi abstracte, se axează asupra relaţiei, aspra
structurii, sesizând cu dificultate părţile componente;
local - indivizi pragmatici, preferă să rezolve probleme concrete, specifice, se axează pe
detalii;
intern - tind să fie introvertiţi, orientaţi spre sarcină, preferă problemele la care trebuie să
lucreze singuri;
extern - sunt predominant extrovertiţi, preferă problemele în care trebuie să lucreze cu
alţi colegi;
conservatorul - îi place să adere la legile şi procedurile existente, să minimalizeze
schimbarea;
progresistul - îi place să trecă dincolo de regulile şi procedurile existente, să maximizeze
schimbarea şi de aceea preferă sarcinile ce implică noutate şi ambiguitate.