Apostol Cristina Bianca

APIE, Master, grupa 40710

SOCIOLOGIA EDUCAȚIEI

2. Analizați stadiului actual al cercetărilor existente pe o temă dată din domeniul

sociologiei educaţiei.

Cercetarea sociologică, ca orice altă cercetare din orice disciplină sau știință, este
foarte importantă. Permite cercetătorului să avanseze în cercetarea sa, confirmând sau
respingând conjecturile și presupunerile sale, să colecteze și să evalueze informații despre
fenomenul studiat.

Cercetarea sociologică servește ca o legătură între cunoștințele teoretice și realitate.

Ajută la stabilirea unor noi modele de dezvoltare a societății în general sau a oricăruia dintre
elementele sale structurale în special.

Poate fi folosit pentru a rezolva o gamă foarte largă de probleme și sarcini, analizând
datele obținute și oferind recomandări specifice pentru rezolvarea problemei.

Cercetarea sociologică este una dintre modalitățile de dezvoltare și acumulare a

cunoștințelor sociologice, care constă în concentrarea conștientă a eforturilor unui cercetător
individual pe sarcini limitate, mai mult sau mai puțin predeterminate.

Cercetări sociologice - un sistem de proceduri logice secvențiale metodologice și

organizațional-tehnologice, interconectate printr-un singur scop: obținerea de date obiective
de încredere cu privire la fenomenul studiat.

Studiul de caz include următoarele etape:

1. Pregătitoare: în această etapă are loc dezvoltarea programului de cercetare.

2. De bază: include efectuarea cercetării în sine.

3. Final: procesarea, analiza datelor, precum și formarea concluziilor sunt în curs.

Apostol Cristina Bianca
APIE, Master, grupa 40710

Scopul este direcția generală a cercetării sociologice, care determină natura și

orientarea sa (teoretică sau aplicată). Programul de cercetare ar trebui să răspundă clar la
întrebarea: pe ce problemă și pe ce rezultat se concentrează această cercetare?

Dacă obiectivele nu sunt suficient de clare pentru oamenii de știință și reprezentanții

organizațiilor care s-au orientat către ei cu o ordine socială, atunci pot apărea dezacorduri pe
baza rezultatelor studiului. În acest sens, este important ca cercetarea sociologică să aibă un
caracter cuprinzător, pentru care un program de sarcini de bază și non-bazice este dezvoltat în
program.

Sarcinile sunt un set de ținte specifice care vizează analiza și rezolvarea unei
probleme.

Principalele sarcini corespund scopului studiului. Într-o cercetare orientată teoretic,

se acordă prioritate sarcinilor științifice, într-o cercetare practic orientată.

Sarcinile non-principale sunt stabilite pentru pregătirea cercetărilor viitoare,

rezolvarea problemelor metodologice, testarea ipotezelor secundare care nu sunt direct legate
de această problemă.

Obiectul cercetării sociologice îl constituie comunitatea oamenilor, activitățile lor,

organizate cu ajutorul instituțiilor sociale și condițiile în care se desfășoară această activitate,
sau un alt fenomen sau proces.

Obiectul trebuie caracterizat prin:

1. Fenomene clar marcate în termeni de parametri precum:

a) afilierea la industrie;

b) afilierea profesională;

c) grupa de vârstă;
Apostol Cristina Bianca
APIE, Master, grupa 40710

d) naționalitate.

2. Limitări spațiale.

3. Focus funcțional:

a) orientare politică;

b) orientare etnică;

c) accentul pe producție.

4. Constrângeri de timp.

5. Posibilități de măsurare cantitativă a acestuia.

Dacă obiectul cercetării sociologice este independent și opus cercetării, atunci

subiectul de studiu, dimpotrivă, este format de cercetarea însăși.

Subiectul cercetării sociologice este problema centrală a problemei.

Aceasta este o construcție creată prin gândire, existând doar în măsura în care există
cunoștințe despre obiect, determinată, pe de o parte, de obiectul de studiu, pe de altă parte, de
condițiile cercetării: sarcinile, cunoștințele și mijloacele sociologiei.

Un exemplu de cercetare sociologica este despre violenta fizica si verbala din scoala.
Acesata cercetare are ca scop diminuarea violenţei verbale şi fizice în rândul elevilor prin
identificarea cauzelor care o determină, orientarea sau reorientarea energiei ce mobilizează
elevii din direcţia unei conduite violente spre activităţi mobilizatoare eficiente şi
productive,eficientizarea sau mai bine spus transformarea violenţei în comportamente
nonconflictuale fără consecinţe penibile, ridicole sau traumatizante se poate face
raţionalizând situaţiile cu potenţial violent în direcţia stingerii sau echilibrării factorilor
tensionali.
Apostol Cristina Bianca
APIE, Master, grupa 40710

Violenţa se intâlneşte la toate grupele de vârstă, începând din ciclul primar pana la
anii terminali ai învăţământului preuniversitar. Gravitatea manifestărilor agresive atât fizice
cat şi verbale sunt diferite in funcţie de grupele de vârsta. In clasele mici agresivitatea se
manifesta prin hiperactivitate gălăgie; invăţătorul încercând sa detensioneze atmosfera
punând fiecare elev pe locul lui şi dorind sa oprească vocile stridente ajunge in situaţia de a
aplica pedepse cum ar fi: mustrări, observaţii, note proaste.

Mulţi dintre elevi acumulează lacune in cunoştinţe, şi din cauza masurilor luate la
şcoală de învăţător sunt pedepsiţi acasă de părinţi. Bătuţi, certaţi, li se aplica unele restricţii.
Acestea de cele mai multe ori se fac neraţional şi fără vreun argument; de aici rezulta primele
indicii ale problemelor de comunicare. Din acest motiv elevul devine frustrat şi creează o
situaţie stresantă. Ciclul se reia.

Ancheta se desfăşoară la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 20 din Sibiu.

Subiecţii investigaţiei sunt:

 elevii claselor I-VIII.

 părinţii elevilor
 învăţători şi profesori din şcoală

Planul de activitate in aceasta cercetare sociologica a fost urmatorul:

 dezbaterea problemelor sesizate cu cadre specializate (poliţia de proximitate,

psiholog, medic pediatru, asistent social, director de şcoală, inspector )
 masă rotundă
 problematizarea în cazul diferitelor probleme identificate (ameninţări din partea
anumitor elevi la adresa colegilor, sau al cadrelor didactice, acte agresive – bruscare,
bătaie, lovire, deteriorare de bunuri şi material didactic)
 joc de rol (cum s-ar comporta anumiţi elevi în anumite situaţii , dacă ar avea un rol de
victimă, ameninţat şi ce soluţie ar trebui să găsească pentru stingerea unui conflict de
orice natura ar fi el).
Apostol Cristina Bianca
APIE, Master, grupa 40710

 legătura dintre starea familiei şi relaţia acesteia cu copilul (cât de ocupaţi sunt
părinţii , cât de important este rolul acestora in educaţie, cum îl supraveghează, ce
informaţii au despre grupul lui de prieteni şi colegi, cât de multe informaţii ştiu despre
situaţia la învăţătură).
 lectorate cu părinţii- realizarea de situaţii ipotetice în care părinţii joacă rolul de
profesori, şi ce ar face aceştia , cum ar proceda dacă ar fi cadre didactice

Ca si metode si instrumente s-au folosit:

 Autobiografia
 Ghid de interviu pentru subiecţii analizaţi
 Chestionare sociologice (pentru elevi, părinţi, învăţători şi profesori)
 Realizare de comunicări, desene, afişe, eseuri, articole în revista şcolii legate de tema
proiectului.