Apostol Cristina Bianca

APIE, Master, grupa 40710

DIDACTICA SPECIALITĂŢII ŞI DEZVOLTĂRI ÎN DIDACTICA

SPECIALITĂŢII
2. Realizați o lucrare cu tema Elemente comune la disciplinele din aria curriculară pe
care o reprezentați. (subiecte/teme, metode, resurse, situaţii de învăţare, evaluare). (3-5
pagini, TNR 12, 1,5 rânduri).
Ariile curriculare ofera o viziune interdisciplinara asupra obiectelor de studiu.
Curriculum-ul National din Romania este structurat in sapte arii curriculare, desemnate pe
baza unor principii si criterii de tip epistemologic si psihopedagogic. Ariile curriculare raman
aceleasi pe intrega durata a scolaritatii obligatorii (in cazul nostru pentru invatamantul
prescolar si primar) dar ponderea lor pe cicluri si pe clase este variabila. Domeniile
experientiale sunt adevarate ``campuri cognitive integrate`` (Lazar Valsceanu) care transced
granitele dintre discipline si care in contextul dat de prezentul curriculum se intalnesc cu
domeniile traditionale de dezvoltare a copiluluI.
Ariile curiculare constituie grupari in viziunea multi si/ sau interdisciplinara asupra
obiectelor de studiu, cuprinse in planurile- cadru de invatamant. Aceste arii curriculare sunt:
limba si comunicare, matematica si stiinte ale naturii, om si societate, arte, educatie fizica si
sport, tehnologii, consiliere si orientare. Noile programe scolare sunt alcatuite pentru fiecare
clasa, pe arii curriculare. Iata ariile curriculare din planul- cadru de invatamant:
- Aria curriculara 1: Limba si comunicare, constituita (alcatuita) din disciplinele: Limba si
literature romana, Limbi moderne;
· Aria curriculara 2: Matematica, Stiinte ale naturii;
· Aria curriculara 3: Om si societate, cu disciplinele: Sociologie, Psihologie, Istorie,
Geografie, Economie, Educatie anteprenoriala, Filosofie;
· Aria curriculare 4: Arte, cu disciplinele: Educatie plastica, Educatie muzicala;
· Aria curriculara 5: Educatie fizica si sport, cu disciplina: Educatie fizica;
· Aria curriculara 6: Tehnologii, cu disciplinele: Abilitati practice si Educatie tehnologica;
· Aria curriculara 7: Consiliere si orientare.

La aceste arii curriculare se adauga trei tipuri de optional, ce ofera noi perspective
dezvoltarii aptitudinilor creative:
- Optionalul la nivelul disciplinei, care cuprinde activitati, module, proiecte, neincluse in
programa scolara;
- Optionalul la nivelul ariei curriculare, ce consta in alegerea unei teme, care cuprinde cel
putin doua discipline dintr-o arie curriculara;
 Apostol Cristina Bianca
APIE, Master, grupa 40710

- Optionalul la nivelul mai multor arii curriculare.

Aria curriculara reprezinta o componenta a curriculumului scolar, proiectata in functie
de obiectivele generale si specifice comune unui grup de discipline (obligatorii, optionale,
facultative), stabilite la nivel de politica a educatiei in vederea optimizarii activitatii de
invatare prin articularea intra-, inter-, pluri- sau trans disciplinara a cunostintelor si
capacitatilor proprii unor domenii ale cunoasterii si ale educatiei.
Organizarea planurilor de invatamanat pe arii curriculare ofera ca avantaje:
Ø Posibilitatea integrarii demersului mono-disciplinar actual intr-un cadru interdisciplinar;
Ø Echilibrarea ponderilor acordate diferitelor domenii si obiecte de studiu;
Ø Concordanta cu teoriile actuale privind procesul, stilul si ritmurile invatarii;
Ø Continuitatea si integritatea demersului didactic pe intreg parcursul scolar al fiecarui elev

În grădiniţă, ca şi în la celelalte niveluri ale învăţământului, metodele de învăţare fac

parte din activitatea comuna a personalului didactic si a copiilor educaţi. În afara de eficienţa
limitată, concretizată la un moment dat în dobândirea anumitor scopuri si de economia de
timp si de mijloace necesare educaţiei, metodele sunt importante si pentru ca vor genera
atitudini pozitive fata de propria educaţie, fata de educaţia organizata, sistematica, in general,
precum si pentru ca vor iniţia un stil cognitiv dominant, mai mult sau mai puţin productiv,
mai mult sau mai puţin aducător de rezultate si satisfacţii, ceea ce constituie aporturi
formative majore.
În învăţământul preşcolar se folosesc variante simple, în curs de constituire ale tuturor
metodelor folosite în procesul de învăţământ în general: observaţia spontana, observaţia
dirijata de adult, observaţia după un plan simplu, algoritmic, învăţat deja; demonstraţia;
modelarea; experienţa dirijata; lucrarea practica; proiectul doar in forme simple si dirijate;
explicaţia, ca argumentare si raţionament logic, ca descriere, caracterizare, definiţie,
naraţiune; conversaţia euristica si de verificare; activitatea cu cartea; exerciţiul dirijat si
independent. Prin toate metodele se urmăreşte eficienţa în cunoaştere, participarea activa,
creatoare a copilului, întreţinerea curiozităţii şi a plăcerii de a cunoaşte şi însuşirea metodelor
folosite dirijat pentru a fi preluate si independent.
Pentru a alege metodele potrivite într-o anumita situaţie de învăţare, cadrul didactic
trebuie sa ţină seamă de factorii obiectivi şi de factorii subiectivi. Factorii obiectivi se referă
la obiectivele educaţiei si la logica internă a ştiinţei din cadrul căreia sunt selectate
informaţiile transmise. Factorii subiectivi se refera la contextul uman şi social, personalitatea
profesorului, psihologia elevilor şi a colectivului de elevi.
Apostol Cristina Bianca
APIE, Master, grupa 40710

Mijloacele de invatamant cuprind ansamblul resurselor materiale concepute, realizate,

adaptate si selectate in vederea indeplinirii obiectivelor instructiv-educative. Definite in sens
larg, mijloacele de invatamant includ: materiale, dispozitive, aparate care faciliteaza
transmiterea si asimilarea informatiei, inregistrarea si evaluarea rezultatelor obtinute in
procesul de invatamant. Ele reprezinta instrumentele auxiliare care faciliteaza procesul de
predare, vazut mai ales ca activitatea de comunicare, si stimuleaza, intensifica activitatea de
invatare, sporindu-i eficienta. Altfel spus, sunt investite cu un potential pedagogic, indeplinesc
functiile specifice, prin aceasta deosebindu-se de alte dotari ale gradinitei/scolii.
Utilizarea lor contribuie la diminuarea verbalismului si formalismului, la promovarea
unei participari mai intense din partea elevilor la procesul de instruire, prin extinderea
observarii directe a obiectelor si fenomenelor, efectuarea de experiente, interventii active,
practice asupra unor aspecte ale realitatii.
Mijloacede de invatamamt dau viata unor subiecte care aparent nu sunt de mare interes
pentru elevi, maresc caracterul atractiv al invatamantului, previn instalarea starilor de
monotonie si plictiseala, inerente atunci cand se face apel la comunicarea exclusiv verbala a
cunostintelor. Cu toate acestea, ele nu pot inlocui activitatea cafrului didactic.
Specificul evaluării în învăţământul prescolar decurge din specificul activităţii
desfăşurate în cadrul acestei forme de învăţământ. Jocul, convorbirea , povestirea, activitatea
practică deţin ponderea cea mai mare în arsenalul de forme şi metode utilizate de educator.
Este firesc deci ca şi evaluarea să se realizeze prin observarea comportamentului
preşcolarilor în cadrul unor asemenea activităţi. Se pot urmări astfel – corectitudinea
pronunţiei sunetului limbii române, bogăţia, precizia şi corectitudinea însuşirii vocabularului,
raportul dintre cuvânt şi obiectul sau acţiunea desemnată, nivelul posibilităţilor elevilor de
a întreţine o conversaţie, de a răspunde şi de a pune întrebări pe marginea unor teme,
capacitatea de a lectura diferite imagini prinenumerare, descriere, interpretare, fluenţa şi
creativitatea în vorbire, capacitatea de a reproduce independent şi expresiv, selectiv
sau integral unele poezii sau povestiri, capacitateade a crea o scurtă povestire originală,
numaratoare crescatoare si descrescatoare, activitati de abilitati practice, activitati muzicale.
Particularitatea cea mai evidentă constă în schimbarea de roluri între emiţător şi
receptor însituaţia evaluativă. Situaţiile evaluative constituie un mod particular de comunicare
cu funcţie de feed – back atât pentru profesor cât şi pentru elevi şi cu efecte reglatoare asupra
actului de predare ca şi asupra activităţii de învăţare.Este suficient să priveşti copiii în timpul
jocului pentru a-ţi face o impresie referitoare la conduita acestora şi la particularităţile lor
psihologice. Unii copii se exprimă deschis, clar,dezinvolt în timp ce alţii sunt mai reţinuţi,
Apostol Cristina Bianca
APIE, Master, grupa 40710

inhibaţi, mai puţin activi. 1n toate jocurile se exersează elementele creative, mobilitatea,
flexibilitatea gândirii, capacitatea de imaginare a unor soluţii, aplicarea în practică a acelora
care au fost memorate şi care şi-au dovedit eficienţa.
 Transferul de cunoştinţe,deprinderi, atitudini de la limba română la deprinderi şi
abilităţi practice potenţează simţul artistic pentru compoziţie şi culoare.
In concluzie, toate disciplinile din ariile curriculare existente in invatamantul prescolar
au in comun metode, mijloace, evaluari. Activitatile integrate sunt cele mai des folosite si
astfel prescolarii trec cu usurinta ,in cadrul unei teme, de la activitate matematica, la educarea
limbajului, educatie muzicala sau activitate sportiva.
Educatia unei persoane incepe inca de la nastere si se continua pe tot parcursul vietii.
Scopul actiunii educative il reprezinta formarea si dezvoltarea permanenta a personalitatii
individului , in vederea integrarii sociale optime. O conditie esentiala in vederea cresterii
eficientei demersurilor educationale o constituie asigurarea unei unitati de vedere si actiune
intre toti factorii educativi. Sarcinile acestora trebuie sa se impleteasca si sa se sprijine
reciproc.