Activități practice de profilaxie și dezvoltare

personală pentru elevi și părinți, care pot fi

adaptate și realizate individual/în grup sau pe
diverse platforme online.

Moderator:

Bejenari Ludmila, GDU, psiholog SAP,

DECR Edineţ
 Scopul:

Oferirea sugestiilor, exemplelor de activități,

exerciții pentru elevi/părinți realizate de către
psihologul școlar în perioada de carantină pe
diverse platforme online
Agenda
PSIHOPROFILAXIA - una din
direcțiile de bază în activitatea
psihologului școlar
 Psihoprofilaxia reprezintă un sistem de măsuri de
prevenire a dificultăților cât în dezvoltarea psihică a elevilor,
atât și a dezvoltării personalității și de creare a condițiilor
psihologice favorabile pentru această dezvoltare sau altfel spus
spre formarea culturii psihologice, care include 3
componente de bază: autocunoaștere și autoapreciere,
cunoașterea altora și capacitatea de a conduce cu propriul
comportament în diverse situații, cu emoțiile și comunicarea.
 Potrivit Regulamentului cu privire la serviciul de asistență psihologică din
instituțiile de învățământ preuniversitar, activitatea de psihoprofilaxie vizează
realizarea de către psiholog a urmatoarelor acțiuni concrete:

 contribuie la facilitarea procesului de adaptare școlară a elevilor la noile condiții

de viață și activitate;
 examinează sistematic sarcinile școlare, raportându-le la particularitățile de vârstă
și întreprinde acțiuni în respectarea normativelor dreptului la muncă și odihnă ale
elevului;
 analizează activitățile planificate și realizate prin prisma corespunderii cu
particularitățile de vârstă și sarcinile actuale ale dezvoltării copilului;
 contribuie la prevenirea stresului școlar si celui cauzat de condițiile sociale;
 stimulează crearea în cadrul școlii a unui climat psihologic favorabil, prin oferirea
de noi forme de comunicare eficientă (elev-profesor, copil-părinte-profesor, etc);
 participă activ la avertizarea conflictelor în colectivul profesoral și de
elevi,
ameliorând relațiile existente între diverși subiecți ai procesului educațional;
 organizează activități de informare în orientarea profesională a elevilor;
 efectueaza activități cu cadrele didactice de diminuare a arderii profesionale.
 Sarcinile psihoprofilaxiei:
- Responsabilitate pentru respectarea în școală a condițiilor
psihologice necesare pentru dezvoltarea psihică adecvată
și formarea personalității elevilor la diferite etape de
vârstă;
-Evidențierea timpurie a particularităților copilului, care pot
favoriza apariția dificultăților, dereglărilor cât în dezvoltarea
intelectuală, atât și a personalității lui;
-Preîntâmpinarea posibilelor dificultăți la trecerea elevilor în
următoarea etapă de vârstă.
După E. I. Cowen, în psihoprofilaxie se evidențiază trei
niveluri:

Primul nivel reprezintă prevenția primară, unde în centrul atenției stau

problemele emoționale, comportamentale, instructive la un nivel de
gravitate redus: aici psihologul include la activitate toți elevii din
școală.
 Al doilea nivel- psihoprofilaxia secundară este
orientată la persoanele din grupul de “risc”, adică la acei
copii, la care problemele în dezvoltarea psihică și a
personalității deja au
început. Sarcina acestei psihoprofilaxii constă în
învingerea
dificultăților înainte ca acești copii să devină emoțional
și
social nedirijabili. Aici psihologul include în activitate
30% din elevi și concomitent desfășoară consileri cu părinții și
cadrele didactice în scopul însușirii a noilor strategii de
instruire a
copiilor și învingerea diverselor dificultăți.
Al treilea nivel - psihoprofilaxia terțiară. Atenția
psihologului este orientată asupra copiilor cu probleme
majore în învățare și comportament. Scopul acestei
 Conținutul activității de psihoprofilaxie
 Proiectarea și realizarea programelor dezvoltative pentru copiii de
diferite vârste, ținând cont de sarcinile de dezvoltare a fiecărui stadiu de
vârstă;
 Evidențierea particularităților copilului, care pot contribui la apariția
dificultăților în dezvoltarea intelectuală și a personalității lui;
 Prevenirea dificultăților legate de trecerea elevilor la următoarea treaptă
de școlaritate;
 Prevenirea suprasolicitării psihologice a elevilor ce poate fi condiționată
de mai mulți factori: deprinderi și capacități intelectuale nedezvoltate:
lipsa motivației cognitive; autoaprecierea neadecvată; neâncrederea în
sine, forțelor proprii; anxietate etc.;
 Stabilirea relațiilor interpersonale bazate pe prietenie, parteneriat între
profesori și părinți;
 Acordarea suportului psihologic pentru cadrele didactice în organizarea
eficientă a procesului educațional;
 Acordarea ajutorului psihologic pentru părinți la ședințele părintești.
 Exemple de teme abordate în instituțiile de învățământ preuniversitar
la compartimentul PSIHOPROFILAXIA (4-6 activități săptămânal)
Elevi:
 “Eu pentru colectiv și colectivul pentru mine!”
 “Preadolescența - barometrul schimbărilor”
 “O șansă la viață - un risc anulat”
 “Prietenia dintre o fată și un băiat” etc.
Părinți:
 “Copilul de ieri, copilul de azi - probleme și soluții”
 “Familia și rolul ei în asigurarea adaptării copilului”
 “Temele pentru acasă - provocare pentru părinți” etc.
Cadre didactice:
• “Empatia cadrului didactic și relația profesor - elev”
• “Starea de bine a cadrului didactic în perioada
pandemică”
• “Comunicarea eficientă învățător - școlar mic” etc.
 Algoritmul alcătuirii programului de
psihoprofilaxie

Programul de psihoprofilaxie este elaborat după

algoritmul: subiectul, codul, instituția, numele persoanei,
funcția, data, durata, grupul țintă, scopul, obiective,
forma de realizare, metode și procedee, resurse,
bibliografie și desfășurarea activității cu indicarea
etapelor.
Ca urmare, vă propun un model de proiect de
activitate.
 Model

“Dependenţa de internet – aspecte

Instituția:psihologice”
IP gimnaziul Trinca
Psiholog: Bejenari Ludmila
Data: 23. X. 2020
Grupul ţintă: Cadre didactice
Durata: 45 minute
Tipul activității: activitate de psihoprofilaxie cu elemente de training
Scopul: Informarea participanţilor despre avantajele/dezavantajele dependenţei de Internet şi
modalităţile de depăşire a dependenţei etc.
Obiective:
O1 Conştientizarea pericolelor la care poate fi expus copilul utilizând excesiv internetul și
identificarea avantajelor/dezavantajelor internetului;
O2 Analiza riscurilor emoţionale/comportament. favorizate de dependenţa de
calculator/tel.mobil
O3 Identificarea măsurilor de prevenire a dependenţei de internet
Metode şi procedee: Brainstorming, discuţie dirijată, lucrul pe echipe, problematizarea
Resurse: foi A3, marchere, materiale pentru realizarea însărcinărilor, fişe, videoproiector, clei
Bibliografie:
„Internetul - aspecte psihologice” în //Revista „Psihologie”, Bucureşti, 1994.
„Internetul ne povesteşte sau ne face mai deştepţi?” în //Revista „Psihologie”, Bucureşti 2010
Irina Orlanda. Dependenţa de Internet, o nouă tulburare psihică? în //Cotidianul Ziua, 30.XI
2002
 Cunoașterea specificului organizării și desfășurării
activităților de psihoprofilaxie este una din
fundamentale, care permite realizarea condițiile
scopului de bază a
asistenței psihologice școlare – asigurarea sănătății psihice a
elevilor. Și doar prin eforturile comune ale părinților, cadrelor
didactice, ale psihologului, dar și al elevilor putem dezvolta o
societate modernă cu persoane responsabile și competențe
formate de preântâmpinare a problemelor, dar și de rezolvare
eficientă a lor în situațiile de criză.
  Exemple de exerciţii de salut

Exerciţiul „Plăcut şi nou”

Descriere:

Răspundeţi la întrebarea: „Ce eveniment plăcut şi nou s-a întâmplat cu voi în

ultima săptămână?”.
 Uneori unii copii pot să răspundă că nu li s-a
întâmplat nimic plăcut. În așa situații moderatorul va
reaminti copiilor că bucuriile nu neapărat trebuie să
fie mari şi grandioase. Orice lucru mic poate trezi
emoţii pozitive. Se va reaminti/ explica dacă nu
cunosc strategia autoreglării emoționale prin
înlocuirea gândurilor/emoţiilor distructive cu
gânduri/emoţii constructive.
Exerciţiu : „Sunt o comoară pentru oameni, deoarece…”

Descriere:

Fiecare om este o individualitate. E necesar ca fiecare

dintre noi să conştientizeze şi să creadă în
exclusivitatea sa. Rog să vă gândiţi, în ce constă
unicitatea dvs., ceea ce vă face să fiţi pentru omenire o
comoară. Argumentaţi afirmaţia dvs. prin fraza: „Sunt o
comoară pentru omenire, deoarece…”
 Exerciţiu : Vremea din suflet

• Se utilizează pentru identificarea stărilor emoţionale ale participanţilor.

• Tehnica poate fi aplicată la începutul şi la sfârşitul zilei sau activităţii.

Este nevoie de a propune participanţilor să descrie starea lor, să comunice

cum se simt, utilizând expresii prin care este anunţată vremea – presiune
atmosferică, temperatură, umiditate, viteza vântului, precipitaţii. De
exemplu, „Mă numesc Alina. În sufletul meu este senin / ploios,
temperatura înregistrată este de 20 grade C, vânt din sud moderat /
puternic”.
Dacă se lucrează în grupuri, analiza va consta în realizarea unei discuţii
generale despre percepţia metodei, lucrurile aflate / noi etc.
 Exersarea tehnicilor ce îi vor ajuta pe copii să opună rezistenţă la
presiuni negative
ACTIVITATEA „SITUAȚII DE PRESIUNE”

Paşi:

Enumeraţi stituaţii de presiune din partea prietenilor,

mebrilor de familie, enumerând şi tacticile folosite.
 Întrebări pentru discuţii:

- Sunt presiunile pozitive sau negative? Care sunt caracteristicile presiunii bune şi a
presiunii rele exercitate de prieteni, mebrii familiei ?

- Care este cel mai dificil lucru legat de rezistenţa la presiunea prietenilor, membrilor
familiei?

- Explicaţi, în câteva cuvinte, semnificaţia pe care o are pentru voi expresia ,,a te lua
după turmă”;

- De ce unii oameni cedează mai repede influenţelor?

Se propune spre analiză o situație care este ca mai frecventă și mai relevantă pentru
vârsta lor. Se propune de a discuta despre motivele presiunii, consecinșele posibile,
strategiile pentru a rezista influenţelor negative. În ultima fază a exerciţiului, se
iniţiază o discuţie comună privind modalităţile de a face faţă presiunii
prietenilor/colegilor.

Tema pentru acasă: Se propune participanţilor să alcătuiască individual o

scrisoare adresată unui prieten aflat sub presiune și pe care îl vor sfătui ce să facă
şi cum să depăşească mai bine situaţia în care a ajuns.
EXERCIŢIUL „A SPUNE „NU” UNEI SITUAŢII DIFICILE”
(continuare a activității precedente)
Comentariul psihologului:

”Din exemplele prezentate chiar de voi am observat că câteodată prietenii te roagă să faci un
lucru împreună cu ei şi prea târziu îţi dai seama că eşti într-o situaţie dificilă. Trebuie să fii
capabil să spui „NU” unei situaţii dificile. Acest lucru implică respectarea
unor paşi:
Pasul 1. Pune-ţi multe întrebări;

Pasul 2. Daţi necazurilor nume legale sau reale. Spune „acesta este furt”, sau „aceasta este
periculos”, sau „e încalcarea regulamentului școlar”;

Pasul 3: Reflectează: Ce se întâmplă dacă o faci? (Consecinţele acţiunii: Ar putea fi cineva

rănit (inclusiv tu)? În ce mod? Ar putea să-ţi creeze probleme? Ce fel de probleme?).
Pasul 5. Asumă-ţi răspunderea, fereşte-te de situaţiile dificile, invită-ţi prietenul să facă acelaşi
lucru;

Pasul 6. Rămâi calm, spune persoanei pe nume, lasă portiţa de comunicare deschisă. Dacă nu
poţi să schimbi părerea prietenului tău, pleacă, dar lasă-l să înţeleagă că poate să ţi se alăture
oricând.

Ținând cont de pașii de mai sus, elevilor li se propune să refuze situaţiile propuse, utilizând
pașii descriși anterior.
Exemple de situaţii:

∙ Hai să mergem în parc. Ne vedem cu câțiva prieteni. Știu sigur că ei nu au probleme de sănătate.

∙ Vino acasă la mine în prima parte a zilei. Părinţii mei nu vor fi acasă. Tata are băuturi tari, am putea să le
încercăm.
∙ Intră(acceptă) chatul (grupul) în care te-am invitat. Vreau să-l pedepsesc pe Ștefan, am câteva idei
trasnet.
 Reflecții:

- Ce înseamnă controlul asupra impulsurilor?

- Asupra căror aspecte ale vieţii lor ați dori să aveți mai mult
control?
- Ce legătură există între controlul asupra vieţii
proprii şi responsabilitatea persoanei?
- Cum alegeţi cui să vă adresaţi pentru ajutor
atunci când aveţi o problemă?
- Ce ai fi făcut altfel / mai mult / mai puţin, dacă ai
avea posibilitatea?
- Ce concluzii aţi făcut pentru voi personal?
 ACTIVITATEA „FURIA”

Scop: să analizeze aspectul pozitiv şi negativ al furiei; să identifice consecinţele manifestării

furiei, impactul modului de exprimare a furiei asupra relaţiilor interpersonale
Descriere: Copiii vor fi solicitati să relateze despre situațiile în care au trăit emoții de furie. Se
va pune accentul pe descrierea situaţiilor concrete şi nu pe „propoziţii generale”.
Întrebări propuse:
- Ce asocieri vă trezeşte cuvântul furie?
- În ce situaţii cineva se poate manifesta violent?
- Cum arată un om furios/ce expresie/postură are?
- Ce comportament poate avea un om furios?
- Cine este/riscă să fie victimă?
- Cum arată o victimă/cum se manifestă ea?
- Cum te simţi când eşti victimă?
- În ce situații este necesară furia?

Notă: Deseori copii anxioşi nu pot determina aspectul pozitiv al furiei. Este important de a
ajuta copiii să formuleze ideea despre furie ca necesitate în unele situații de apărare.
 Strategii de ajustare la furie

Completaţi individual următoarele instrucțiuni (se poate alege doar una):

Când mă simt:

Nervos

Stresat

Vinovat

Agitat

Speriat

Neliniştit

Trist

Fricos

Ce fac de obicei … Ce mă ajută să depăşesc...

Ce ajutor ar putea să-mi acorde ceilalţi...

În cadrul discuțiilor se va analiza şi exemplifica strategiile adoptate, eficiența lor: evitarea,
compromisul, dominarea/dominaţia şi supunerea (comentariul moderatorului se va realiza
după expunerea elevilor și în dependentă de răspunsurile oferite de aceștea).
Notă: Ca reper pentru psiholog poate fi utilizată fișa ”Cum punem furia în
serviciul nostru”
Reflecţii şi evaluare
- În ce privinţe experienţa de azi este asemănătoare sau diferită de viaţa reală?

- Ce ai descoperit / obţinut / cu ce te-ai ales ca rezultat al participării la

activitate?
- Influenţa căror factori / condiţii trebuie mărită pentru a asigura bunăstarea
voastră?
- - Ce subiect ați dori să aprofundați dintre acestea?

Fișa: Cum punem furia în serviciul nostru?

1. Mai întîi, recunoaşte că eşti furios. Pare uşor? Adesea negăm acest lucru chiar faţă de noi înşine. Este
necesară o simplă rostire, în voce sau în minte, a cuvintelor „Sunt furios!” şi să simţi forţa lor.

2. Analizează furia. De unde vine frustrarea? Ce cauzează starea de furie? Întreabă-te „Am dreptul să fiu
mînios?” Este o întrebare dificilă, dar fii sincer.
3. Înfruntă furia. Reacţionează acceptînd situaţia. Furia, uneori, poate acţiona în favoarea ta. Nu risipi
energia focalizîndu-ţi atenţia pe situaţie. Concentrează-te asupra unei soluţii.
 Cum exprimăm adecvat furia?

Regula de aur – nu îţi exprima furia într-un fel care ţi-ar putea face rău ţie
sau altora.

Următoarele sugestii ţi-ar putea fi utile:

- Vorbeşte despre experienţa ta. Foloseşte cuvinte ca „Eu cred...”, „Eu sunt...”, „Sunt furios/
furioasă...”, „Simt... asta şi asta...”
- Exprimă-ţi furia cât poţi de curând – nu o acumula sub forma resentimentelor.
- Cere exact ceea ce-ţi doreşti. Ceilalţi oameni nu-ţi pot citi gândurile. „aş vrea acest lucru –
se poate? / Este posibil...?”
- Fii pregătit să negociezi – şi alţi oameni au nevoi şi planuri.
- Nu da vina pe alţii şi nu spune pe un ton acuzator: „Ai făcut asta” sau „N-ai făcut asta”.

- Găseşte adevărata ţintă a furiei tale, dar nu acuza pe nimeni pentru asta. Nu-ţi lăsa furia să
se manifeste indirect.
- Găseşte un mod de a-ţi exprima furia în siguranţă. Acest lucru ar putea include discuţia cu un
scaun gol, lovirea unei perne, o plimbare lungă, un joc de tenis, de unul singur.
- Asumă-ţi responsabilitatea pentru viaţa şi fericirea ta.
 Cum putem depăşi furia?
1. Ia o pauză - Lasă timpul şi distanţa să te despartă de sursa frustrărilor. Cînd poţi, dă-te la o parte.

2. Lasă de la tine - Poţi să te mulţumeşti cu ce ţi se oferă sau faci un compromis? Adulţii inteligenţi şi
încrezători fac ambele lucruri. Întrebarea nu este dacă ar trebui să te mulţumeşti cu ce ai, ci dacă poţi.

3. Negociază – Caută un teren de înţelegere. Concentrează-te asupra subiectului, nu asupra personalităţii.

Dacă insulţi sau ridiculizezi interlocutorul, subminezi părerea sau comportamentul se pierde încrederea
reciprocă.
4. Supraveghează-ţi limbajul - Dacă foloseşti un limbaj extrem, cu cuvinte precum „niciodată” sau
„mereu”, renunţă. Dacă foloseşti cuvinte răutăcioase, ameninţătoare sau violente, te poţi aştepta ca într-o zi
cineva să ţi-o plătească cu vârf şi îndesat. Caută cuvinte pozitive, constructive în diverse situaţii şi vei
gândi în mod constructiv şi pozitiv asupra situaţiei.
5. Ascultă - În primul rînd, s-ar putea să te înşeli. Poate cel care îţi vorbeşte are ceva de spus, altceva decât
„auzi” fiind „orbit” de mînie.
6. Cereţi scuze - Spune: „Îmi pare rău”, atunci când greşeşti. Simpla recunoaştere va face ca mânia să se
stingă asemenea unui băţ de chibrit. În plus, când te scuzi sincer, îţi asumi responsabilitatea propriilor
fapte. 7. Cere ajutor - Te poţi baza mereu pe prieteni, rude şi psihologi ca să ceri ajutor. Căutâd sprijin,
dovedeşti că eşti puternic, curajos şi matur – şi nicidecum slab.
 EXERCIŢIUL: „PARAŞUTA MEA”

Obiective: În urma acestei activități elevii vor fi capabili :

- să manifeste atitudine optimistă, convingere în propria abilitate de a învinge
obstacolele;
- - să exploreze procesul schimbării prin analiza propriei experienţe;
- să argumenteze importanța susținerii/ajutorului reciproc;

- să identifice sursele de ajutor; modalităţile de susţinere proprie şi a celor din jur în diverse
situații de viață.
Materiale: creioane colorate, carioci, foi A4, fişa pentru demonstratie: „Paraşuta mea”
( optional)
Desfăşurare:

I. Psihologul va iniția o discuție despre atitudinile, trăsăturile de caracter,

rezultatele personale pe care care ei ar dori să le îmbunătățească, dezvolte sau
chiar să le schimbe.
∙ La a doua etapă psihologul prezintă elevilor fișa ”Parașuta mea”, elevii fiind
solicitați să-și deseneze propria parașută pe o foaie A4,
∙ Persoana eşti tu, încercând să realizezi schimbarea;

∙ Locul pe care aterizezi este cel în care vrei să mergi, obiectivul

tău (schimbarea);

∙ Eşti prins de paraşuta ta, care reprezintă ajutorul de a-ţi atinge

obiectivul ;
∙ Bolta este persoana sau lucrul care te ajută;
∙ Sforile reprezintă aptitudinile de care ai nevoie pentru a obţine
ajutorul;

∙ Vremea reprezintă toate circumstanţele, problemele, evenimentele sau oamenii

care ţi-ar putea împiedica progresul;
∙ Mlaştina este pericolul pradă căruia ai putea să cazi dacă nu eşti atent.
II. Elevul/elevii vor explica ce au desenat sau ce au scris;
III. Discuţie:
- Cum te-ai simțit pe parcursul activității? Numeşte cinci emoţii pe care le-ai trăit
pe parcurs.
- Care au fost părţile tale tari şi slabe?

- Ce ai aflat despre tine? Colegi (dacă e grup)?

- Ce experienţe de contrast, foarte diferite ai avut?

- La care cerință ți-a fost mai dificil să completezi?

- Întrebări, sugestii?
 ACTIVITATEA „CUI POT CERE AJUTOR”

Pentru desfășurarea acestei activități psihologul prealabil va pregati informația

privind toate serviciile/persoanele de suport la care pot apela copiii în localitatea
respectivă.
Desfăşurare: Se enumeră posibile probleme pe care le întâmpină participanții la
momentul actual. Exemple:
1. mă simt rău/stresat/etc.;
2. nu înţeleg ceva la ore/ nu am acces la orele on-line;
3. mă complexez să apar cu camera pe platformele on-line;
4. un coleg mă șantajează;
5. mă tem de un profesor, elev; etc.
6. tata/mama este violent/ă
Etc.
Discuția va fi orientată pentru fiecare situaţie, care sunt persoanele la care pot apela pentru
ajutor. Li se explică faptul că este normal să avem nevoie de ajutor, că şi adulţii cer ajutorul
cuiva când au probleme. Se enumeră toate centrele /serviciile de suport care activează la
momentul desfășurării activității. În situația când lucrați individual iar adolescentul nu vă
vorbeşte despre grijile/problemele sale, îl puteţi ajuta prin fraze cum ar fi:

• Ce te îngrijorează? Poţi vorbi despre asta?

• Indiferent ce te deranjează, ai să te simţi mai bine dacă vorbeşti despre acel lucru.

• Nu-i nimic dacă nu vrei să vorbeşti acum, sunt dispus să te ascult când alegi tu.

• Toţi ne temem de ceva.

• Poţi să scrii problema pe mesenger.

• Ştiu că-ţi făceai griji în legătură cu...? S-a rezolvat sau încă te mai deranjează?

• Cred că te frământă ceva / mi se pare că eşti supărat. Vrei să discutăm despre asta?

• Când vorbeşti / faci aşa, ştiu că s-a întâmplat ceva. Vrei să vorbim despre asta?
Dacă adolescentul vrea să vă vorbească, lăsaţi-l. Nu-i daţi sfaturi până nu le cere el. Pentru
început, încurajaţi-l să se exprime:
• Povesteşte-mi tot.
• Înţeleg.
• Spune mai departe.
• S-a mai întâmplat şi altceva?
• De ce crezi asta?

Încercaţi să-i diminuaţi din nelinişte şi să vă arătaţi sprijinul:

• Ţi s-a mai întâmplat să simţi aşa ceva? Ce ai făcut atunci?
• Cum te pot ajuta să depăşeşti situaţia?
• Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Nu-i chiar aşa de groaznic, ce zici?
• Hai să punem pe hârtie datele problemei. Aşa problema este mai uşor de rezolvat.
• Ce am putea face ca să schimbăm situaţia?
• Hai să scriem câteva soluţii, apoi vom vedea care e cea mai bună.
• Hai să analizăm problema / furia / supărarea asta, să vedem ce a provocat-o şi apoi să ne gândim ce
putem face.
 Tehnici de gestionare a stresului

Paşi . Scrieţi într-un jurnal:

Cel mai bun lucru care s-a întâmplat azi…
Un motiv pentru care abia aștept ziua de mâine….
O lecție importantă pe care am învățat-o…
Cineva pe care admir….
Am văzut ceva frumos, respectiv….
O experiență plăcută pe care am avut-o….
Am dăruit sau am primit un gest de bunătate …..
O persoană pe care mă pot baza mereu….
Ceva de care sunt mândru…..
Un lucru pozitiv care s-a întâmplat pe neașteptate .......
Am avut noroc că mi s-a întâmplat această experiență……

Acum scrieți pe o pagină Data, Ora și apoi fraza Sunt recunoscator pentru...,
urmată de motivele pentru care sunteți recunoscatori
Jurnalul întâmplărilor pozitive este o tehnică specifică de terapie cognitiv-comportamentală
bazată pe principiile psihologiei pozitive care constă în identificarea și monitorizarea
aspectelor pozitive din viața persoanei care îl redactează. Această tehnică pune accentul pe
aspectele pozitive din viața noastră și ne ajută să ne creăm un cadru pozitiv de interpretare a
evenimentelor trecute și prezente, respectiv de planificare a unui viitor mai bun și mai plăcut
pentru noi înșine și pentru ceilalți.
Ținerea unui jurnal al întâmplărilor pozitive și de care suntem
recunoscători are un impact pozitiv asupra stării de bine. Redactarea unui
astfel de jurnal prezintă multe beneficii, printre care reducerea stresului,
creșterea nivelului de fericire și dezvoltarea stimei de sine.
Instrucțiuni: Scrieți, cel puțin de două ori pe săptămână, despre ceva care vă mulțumește și
care vă ajută să vă simțiți mai bine. Ceea ce vă mulțumește se poate referi la o anumită
persoană, o realizare la scoala sau la locul de muncă, o masă sau orice altceva.
Puteți folosi fraze ajutătoare pe care leaţi aplicat dvs.
 EXEMPLE DE TEME PENTRU ACASĂ:

„Jurnalul meu”. Elevilor li se propune de a–și deschide un jurnal (agendă) propriu: ”Scrieţi
zilnic într-un jurnal toate lucrurile care vă fac fericiţi şi cele pe care vă stresează. Scrisul vă
poate ajuta să vă puneţi în ordine obsesiile care însoţesc stresul. Oformați agenda în propriul
stil”.
2. Se propune spre completare fișa ce urmează:
Vă mulţumesc pentru participare!
O zi frumoasă în continuare