MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANȚĂ”
FACULTATEA PSIHOPEDAGOGIE
CATEDRA PSIHOPEDAGOGIE

REFERAT
la disciplina: Asistența psihologică în sistemul de educație

Tema: ,,Specificul organizării activităţii

psihologului cu elevii de vârstă şcolară mică”

Realizat de studentul anului II, gr.nr.202

Solomon Ion
 Referat
Tema: ,,Specificul organizării activităţii
psihologului cu elevii de vârstă şcolară mică”

Astăzi, spre deosebire de situaţia de acum două decenii, psihologul este o prezență
firească, de nelipsit. Dacă activitatea psihologului şcolar ar fi fost bine organizată atunci, în
prezent am fi avut de depăşit mai puţine dificultăţi în educarea tinerei generaţii. Pentru mulţi
părinţi, psihologia şi toate fenomenele sale ramîn a fi o enigmă. Uneori, problemele lor din
copilărie sau mai recente sînt proiectate inconştient asupra copiilor, actualii elevi. Cultura
psihologică are valoare incontestabilă pentru fiinţa umană, şcoala constituind mediul în care ea
poate fi formată cu succes, în scopul cunoaşterii personalităţii copilului, a legităţilor de
dezvoltare şi de adaptare socială a acestuia. Un rol deosebit în extinderea şi perfecţionarea
acestui proces complex îi revine psihologului şcolar – specialistul care poate analiza „în
cunoştinţă de cauză” sufletul uman, poate depista probleme, oferindu-le o explicaţie profesională
şi soluţii de rezolvare. Astfel, intervenţia sa are menirea de a ajuta elevul să surmonteze
dificultăţile pe care le întîmpină, de a studia eficienţa tehnologiilor instructive, de a contribui la
crearea unei ambianţe favorabile învăţării ş.a. Cunoaştem din experienţă că edificarea unui
climat psihologic benefic, promovarea motivaţiei intrinseci, dezvoltarea calităţilor de
personalitate ş.a. sînt demersuri complicate, ce durează în timp şi uneori dificil de realizat. De
aceea, se impune o conlucrare strînsă a tuturor actorilor implicaţi în instruire şi educaţie:
manageri, profesori, psihologi, părinţi etc.
Activitatea psihologului școlar este o activitate complexă, sistematică, orientată spre optimizarea
procesului educațional și asigurarea dezvoltării progresive a personalității elevului.
Activitatea psihologului este realizată în interesul superior al elevului şi are la bază următoarele
principii:
 asigurarea șanselor egale;
 nondiscriminarea, toleranța şi respectarea diversităților;
 intervenția timpurie;
 abordarea individualizată şi valorificarea potențialului fiecărui copil;
 protecția copilului;
 confidențialitatea;
 imparțialitatea;
 abordarea intersectorială și multidisciplinară.
Scopul principal al psihologului școlar din Instituție este prevenirea, identificarea, și intervenția
psihologică în vederea dezvoltării personalității elevului.

Literal, în ultimii ani, administrația unui număr tot mai mare de școli înțelege necesitatea
participării unui psiholog în procesul școlar. Apar sarcini concrete din ce în ce mai clare, ale
căror soluții sunt așteptate de la psihologul școlar. În acest sens, profesia de psiholog școlar
devine una dintre cele mai căutate. Cu toate acestea, un psiholog este solicitat nu numai la
școală, ci și în alte instituții pentru copii (de exemplu, în grădinițe, orfelinate, centre de
dezvoltare timpurie etc.), adică oriunde aveți nevoie de capacitatea de a lucra cu triada „copil -
parinti - profesor (educator).
Funcțiile unui psiholog școlar includ: diagnosticare psihologică; lucrari corective;
consiliere pentru părinți și profesori; educație psihologică; participarea la consiliile profesorilor
și la întâlnirile de părinți; participarea la recrutarea elevilor de clasa I; prevenirea psihologică.
Diagnosticul psihologic include examinări frontale (de grup) și individuale ale studenților
folosind tehnici speciale. Diagnosticul se efectuează la solicitarea prealabilă a profesorilor sau a
părinților, precum și la inițiativa unui psiholog în scop de cercetare sau preventiv.
Psihologul selectează o metodologie care vizează studierea abilităților de interes pentru el, a
caracteristicilor copilului (grup de elevi). Acestea pot fi metode care vizează studierea nivelului
de dezvoltare a atenției, gândirii, memoriei, sferei emoționale, trăsăturilor de personalitate și
relațiilor cu ceilalți. De asemenea, psihologul școlar folosește metode de studiere a relațiilor
părinte-copil, a naturii interacțiunii dintre profesor și clasă.
Datele obținute permit psihologului să construiască lucrări ulterioare: identificarea
studenților din așa-numitul „grup de risc” care au nevoie de cursuri de remediere; pregăti
recomandări pentru profesori și părinți cu privire la interacțiunea cu elevii.
Cursurile de remediere pot fi individuale și de grup. În cursul acestora, psihologul încearcă
să corecteze trăsăturile nedorite ale dezvoltării mentale a copilului. Aceste ore pot fi orientate
atât spre dezvoltarea proceselor cognitive (memorie, atenție, gândire), cât și către rezolvarea
problemelor din sfera emoțional-volițională, din sfera comunicării și problemelor de stima de
sine a elevilor.
Psihologul școlar folosește programele de formare existente și, de asemenea, le dezvoltă
independent, ținând cont de specificul fiecărui caz. Clasele includ o varietate de exerciții:
dezvoltarea, jocul, desenul și alte sarcini - în funcție de obiectivele și vârsta elevilor.
Consilierea părinților și a profesorilor este o muncă la o cerere specifică. Psihologul aduce la
cunoștință părinților sau profesorilor rezultatele diagnosticului, dă o anumită prognoză,
avertizează despre ce dificultăți poate avea elevul în viitor în învățare și comunicare; în același
timp, recomandările sunt dezvoltate în comun pentru a rezolva problemele emergente și a
interacționa cu elevul.
Educația psihologică este de a familiariza profesorii și părinții cu modelele și condițiile de
bază pentru dezvoltarea psihică favorabilă a copilului. Se desfășoară în cadrul consilierii, al
discursurilor la consiliile pedagogice și al ședințelor de părinți.
Misiunea generală și principală a unui psiholog școlar este de a ajuta fiecăre elev să aibă
succes în școală și să-și continue o dezvoltare psihologică armonioasă. În acest scop, psihologul
se bazează pe o serie de abilități și pe o rețea compusă din mai mulți specialiști din diverse sfere,
cum ar fi: echipa de predare la managerii unităților, inclusiv asistenții medicali.
Acest suport rezultă mai ales din:
 observarea elevilor în dificultate;
 implementarea acțiunilor necesare pentru sprijinul specific pentru fiecare. Totul este realizat
pentru a stabili cu părinții o relație pozitivă, având tendința de a optimiza succesul fiecărui elev:
 identificarea situației de handicap;
 reșcolarizarea elevilor aflați pe punctul de a „părăsi” școala. În exercitarea funcției sale, rolul
psihologului este de a deveni un ghid în îndrumarea și ajutorarea elevilor aflați în dificultate, în
colaborare cu alți actori-cheie.
Psihologul școlar intervine în sprijinul oferit studenților prin munca desfășurată cu echipa
CARE (Componența echipei CARE: consilieri în educație (și CPE), asistente medicale, psiholog
școlar, coordonatori de cicluri, coordonator de asistență, director adjunct): analiza situației 
înțelegerea globală a problemei  propuneri privind măsurile de ajutor – dezvoltare. Cu ajutorul
echipei și datorită informațiilor oferite de profesori și familii, formarea sa îi permite să evalueze
gravitatea unei situații. Astfel, propunerile adresate familiilor sunt declarate în interesul superior
al elevului, în ceea ce privește comportamentele afișate și ținându-se cont de pronosticul și
rezultatele posibile. Psihologul școlar este, de asemenea, o legătură între școală și echipele de
lucrători externi (terapeuți, echipa spitalului, psihiatri etc.). Nu efectuează „evaluări
psihologice”, dar poate informa familiile cu privire la adresele utile în acest scop, pentru ca
evaluările să fie efectuate în diferite limbi ale comunității europene. În cele din urmă, psihologul
școlar nu oferă consiliere psihologică sau psihoterapie în școală.
Pregătirea copilului pentru şcoală este o problemă de actualitate care îi preocupă pe
psihologi, pedagogi, psihopedagogi, părinţi, scopul cărora este de a pregăti astfel preșcolarul
pentru școlarizare, încât această pregătire să îi asigure acestuia adaptarea cu succes în noul mediu
şcolar. Pregătirea psihologică pentru școlarizare reprezintă un proces complex care vizează
pregătirea copilului din perspectivă intelectuală, afectivă, socială, motivațională pentru viitorul
statut de școlar. Pregătirea socială a copilului pentru școală vizează: pregătirea pentru noul statut
social, cel de şcolar, şi respectarea acestui rol în procesul instruirii; formarea disciplinei
conştiente, a priceperii de a înţelege drepturile şi obligaţiile sale; formarea priceperii de a aprecia
din punct de vedere moral şi civic comportamentul propriu şi cel al colegilor; formarea
capacității de a respecta interesele şi regulile stabilite de colectivul copiilor. Pregătirea afectivă a
copilului pentru școală vizează: gradul de dezvoltare a sferei emoţionale (capacitatea de a-şi
stăpâni emoţiile); atitudinea pozitivă a copilului faţă de şcoală, dorinţa de a însuşi noi cunoştinţe;
subordonarea motivelor, în sistemul ierarhic al cărora motivele şi interesele cognitive încep a
deveni dominante. Pregătirea intelectuală a copilului pentru școală vizează: dezvoltarea în
conformitate cu particularitățile de vârstă, dar și individuale a proceselor și fenomenelor psihice:
senzații, percepții, reprezentări, gândire, limbaj, memorie, atenție, imaginație.
Pregătirea motivațională pentru școală este redată prin prezența dorinței copilului de a
merge la școală, articulată prin exteriorizarea motivelor intrinseci și extrinseci.