Sunteți pe pagina 1din 3

CZU:37.015.3+159.922.

7
RELEVANȚA CONSILIERII PSIHOPEDAGOGICE ÎN
ACTIVITATEA EDUCATIVĂ
FRUJINĂ Ioana Georgiana, doctorandă,
RUSU Elena, doctor, conferențiar universitar,
Universitatea de Stat din Tiraspol, Republica Moldova

Rezumat: Consilierea psihopedagogică reprezintă una din modalităţile esenţiale prin care şcoala devine un
proces formativ, centrat pe elev, capabilă să valorizeze tipuri diverse de elevi şi abilităţile lor, să răspundă
nevoilor comunităţii şi să educe persoane competente pentru viaţa socială şi profesională.
Abstract: Psycho-pedagogical counseling is one of the essential ways in which the school becomes a
formative process, focused on the student, able to value various types of students and their abilities, to meet
the needs of the community and to educate competent people for social and professional life.
Cuvinte cheie: Consiliere psihopedagogică, școală, cadre didactice, elevi, activitate educațională.
Keywords: Psycho-pedagogical counseling, school, teachers, students, educational activity.

Sistemul edicațional actual nu este încă în totalitate pregătit să răspundă exigenţelor impuse
de o societate liberă şi democratică. Sporirea alarmantă a numărului de eşecuri şi abandonuri
şcolare, de comportamente deviante şi delincvente, de tulburări emoţionale în rândul elevilor,
reprezintă indicatori ai faptului că educaţia devine o problemă socială acută și că şcoala trebuie să
facă mai mult în această direcţie.
Dezvoltarea armonioasă a personalităţii elevului, ameliorarea şi înlăturarea aspectelor
atitudinale şi psihocomportamentale indezirabile social, ce pot apărea în procesul educaţional, fac
necesară o activitate sistematică de consiliere psihopedagogică.
Consilierea psihopedagogică semnifică procesul de compatibilizare maximă între resursele,
cerinţele, aspiraţiile, valorile şi interesele elevului şi oferta reală din domeniul educaţiei, formării şi
integrării sociale. [4, p. 6]
Fiind un proces complex, sistematic proactiv și reactiv, consilierea psihopedagogică mai este
și o tehnică de informare, modificare și evaluare, bazată pe confidențialitate, prin care cadrul
didactic-consilier acordă sprijin elevilor în: dezvoltarea propriei individualităţi și a unei imagini de
sine pozitive; susținerea procesului de adaptare şi integrare a elevilor în comunitatea şcolară; în
optimizarea relațiilor interpersonale și depășirea situațiilor socioemoționale; prevenirea şi
diminuarea factorilor care determină tulburările comportamentale; managementul stresului şi al
emoţiilor; rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor; orientarea spre cariera profesională.
Astfel, scopul urmărit în consilierea psihopedagogică este:
30
❑ informarea / educarea elevului;
❑ dezvoltarea personală (dobândirea de abilități/atitudini, elevare spirituală) - oferirea de
suport în situații defavorabile sau de criză;
❑ informarea în vederea identificării vocației (stabilirea aptitudinilor personale și a
contextului social) [6, p. 28]
Consilierea psihopedagogică se prezintă în activitatea educațională și ca o acțiune prin care
grupul de elevi poate fi omogenizat și influențat cu scopul de a preveni situațiile de criză. În acest
sens rolul consilierii psihopedagogice este unul proactiv, adică urmărește dezvoltarea personală,
educațională și socială a elevilor. Totodată, consilierea psihopedagogică oferă și un suport real în
cazurile de insucces școlar prin identificarea factorilor perturbatori, a dificultăților de adaptare și a
cauzelor acestora, precum și în cazul dificultăților de învățare și a performanțelor școlare scăzute.
Consilierea psihopedagogică în școală trebuie realizară pe 3 direcţii:
1. Promovarea sănătăţii şi a stării de bine - în sensul de funcţionare optimă din punct de
vedere somatic, fiziologic, mintal, emoţional, spiritual şi socia;
2. Dezvoltarea personală - cunoaştere de sine, imagine de sine, capacitate de decizie
responsabilă, relaţionare interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici de învăţare
eficiente, atitudini creative,opţiuni vocaţionale realist;
3. Prevenţie - preîntâmpinarea comportamentelor de risc, a neîncrederii în sine, a
conflictelor interpersonale, a dificultăţilor de învăţare, a situaţiilor de criză. [3, p. 30].
1. Prima direcție, promovarea sănătăţii şi a stării de bine, vizează elevii ce nu prezintă
tulburări psihice sau de personalitate, deficite intelectuale sau de altă natură. Astfel că, consilierea
psihopedagogică facilitează, prin demersurile pe care le implică, ca elevul să facă faţă mai eficient
factorilor stresanţi, sarcinilor vieţii cotidiene şi, astfel, să îmbunătăţească sănătatea, starea de bine,
calitatea vieţii în relaţiile cu ceilalţi semeni.
2. A doua direcție, dezvoltarea personală, este dată de faptul că asistenţa oferită de consilierea
psihopedagogică, utilizează un model educaţional şi un model al dezvoltării interpersonale. Sarcina
consilierului este de a învăţa persoana/grupul să adopte noi strategii comportamentale, să îşi
valorizeze potenţialul existent, să îşi dezvolte noi atitudini şi conduite adaptative.
3. A treia direcție, prevenţia, include consilierea pentru prevenirea problemelor ce pot
perturba dezvoltarea şi funcţionarea armonioasă a elevilor. Strategia de prevenţie constă în
identificarea situaţiilor problematice, condiţiilor de risc şi în acţionarea asupra lor înainte ca acestea
să producă un impact negativ şi să declanşeze „crize” personale sau de grup. [5, p. 45]
Relaţia în cadrul consilierii psihopedagogice este una de respect, de încredere reciprocă care
presupune implicarea activă şi responsabilă a ambelor părţi. Din această perspectivă, consilierea
psihopedagogică este acţiunea de ajutorare şi creditare a persoanei ca fiind capabilă: să-şi asume
31
propria dezvoltare personală; să prevină diverse tulburări şi disfuncţii; să dezvolte strategii proprii
de rezolvare a problemelor; să dezvolte o imagine de sine pozitivă; să-şi formeze o atitudine corectă
faţă de ceilalţi; să-şi valorizeze resursele. [5, p. 45]
Trasăturile definitorii ale consilierii psihopedagogice după P.M. Sanborn [apud: 7] sunt: este
un proces de dezvoltare: prin activitatea de consiliere se inițiază un program care are ca finalitate
dezvoltarea personală, profesională și socială a persoanei; are un rol proactiv: oferă soluții,
construiește proiecte de dezvoltare personală sau socio-profesională; implică responsabilitatea
consilierului atât față de cel consiliat cât și față de școală, oferind soluții care să conducă la
optimizarea relației elev-școală; legătura indisolubilă dintre diversele probleme ale subiectului
consiliat; variabilitatea gradului de profunzime şi de intensitate a activităţii de consiliere
psihopedagogică, precum şi a problemelor consiliatului: activitatea de consiliere implică
examinarea unor gânduri, atitudini, valori şi sentimente, a unor motive, speranţe, temeri şi obiective
necunoscute până atunci de cel consiliat. [7, p. 32].
Concluzie: Relevanța consilierii psihopedagogice pentru activitatea educaționale este
oportună, și actuală, deorece consilierea psihopedagogică contribuie esențial la prevenirea
problemelor ce pot apărea în dezvoltarea armonioasă elevului. Pentru a se realiza această prevenție,
strategia de urmat este depistarea precoce a factorilor de risc şi acțiunea asupra acestora, înainte să
declanşeze crizele.

Bibliografie:
1. BĂBAN, A. Consiliere educaţională. Cluj Napoca: Editura Psinet, 2001
2. BOLBOCEANU, A. Consiliere psihologică pentru orientare și dezvoltare în carieră. Ghid de
aplicare. Chișinău: IȘE, 2015
3. CARABET, N. Consiliere educațională. Suport de curs. Chișinău: Tipograf. UPSC, 2016
4. COCORADĂ, E. Consiliere psihopedagogică. Brașov: Ed. Universitatea „Transilvania”. 2003
5. DAVID, E. Introducere în consiliere școlară, profesională privind cariera. Sibiu: Ed. Univers,
1998
6. DUMITRU, I.AL. Consiliere psihopedagogică. Baze teoretice şi sugestii practice. Polirom,
2008
7. TOMŞA, Gh. Orientarea şi dezvoltarea carierei la elevi. Bucureşti: Editura Casa de editură şi
presă Viaţa Românească. 1999.

32

S-ar putea să vă placă și