Eficența

în
învățământul contemporan
Consilierea educațională poate fi definită ca o relație interumană de asistență și suport
dintre persoana specializată în psihologia și consilierea educațională (profesor) și grupul de
elevi în scopul dezvoltării personale și prevenției situațiilor problematice și de criză.
Principala sarcină a consilierului este de a ajuta elevii să parcurgă pașii unui demers de
conștientizare, clarificare, evaluare și actualizare a sistemului personal de valori. Deși
accentuăm încă o data că profesorul-consilier nu este și nu poate să se substitue consilierului-
psiholog, între cei doi profesioniști (profesor și psiholog) trebuie să existe relații de
colaborare. Profesorul-consilier poate facilita, prin activitatea sa, reducerea riscului apariției și
dezvoltării de probleme care solicită în mod obligatoriu expertiza psihologului specialist. În
același timp, psihologul școlar are competența de a favoriza procesul educativ prin conturarea
unor strategii de intervenție cognitiva, motivațională, emoțională și comportamentală, atât la
nivel individual cât și de grup.
Scopul fundamental al consilierii educaționale este funcționarea psiho-socială optimă a
persoanei/grupului. Acest scop poate fi atins prin urmărirea realizării obiectivelor procesului
de consiliere; acestea sunt în număr de trei, și anume:
PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII ȘI A STĂRII DE BINE: funcționare optimă din punct de
vedere somatic, fiziologic, mental, emoțional, social și spiritual.
DEZVOLTARE PERSONALĂ: cunoaștere de sine, imaginea de sine, capacitatea de decizie
responsabilă, relaționare interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici de învățare
eficiente, atitudini creative, opțiuni vocaționale realiste.
PREVENȚIE a dispozitiei afective negative, a neîncrederii în sine, a comportamentelor de
risc, a conflictelor interpersonale, a dificultăților de învățare, a dezadaptării sociale, a
disfuncțiilor psihosomatice, a situațiilor de criză.
Una dintre orientările importante care preocupă societatea şi familiile actuale este găsirea
căilor şi a mijloacelor de rezolvare a numeroaselor probleme ivite în exercitarea de către
familie a funcţiei educative, fără a scoate copiii din microclimatul social al acesteia. În acelaşi
timp se caută soluţiile pentru a dezvolta la tot mai mulţi părinţi deprinderi de parenţialitate şi
o atitudine constructivă în faţa problemelor educative, în spiritul drepturilor pe care orice
copil le are la dezvoltare, educaţie, sănătate şi o familie echilibrată.
Consilierea educațională în învățământul contemporan este benefică pentru starea de bine a
elevului, iar învățământul românesc trebuie să aibă ca scop nu doar absolvenți bine informați,
ci formarea de persoane cu resurse adaptative la solicitările sociale și psihologice ale vieții, cu
un sistem axiologic ferm conturat. În fapt, scopul ultim al educatiei este pregatirea pentru
viață a elevului. Conceperea școlii ca o instituție sociala cu funcții multiple, aptă să raspundă
eficient nevoilor psihologice și sociale ale elevului, să asigure cadrul optim pentru starea sa de
bine, pentru diminuarea și prevenirea tulburarilor de adaptare specifice vârstei, pentru
formarea unor cetățeni responsabili ai societății civile, care este vitală.
Chiar dacă mapamondul tinde să adopte o educație aleasă în prezent, școala contemporană se
confruntă cu probleme reale, iar consilierea educațională este un pas important în combaterea
numărului de eșecuri și abandonuri școlare, de comportamente delicvente sau nesănătoase, de
tulburări emoționale în rândul elevilor, fiind primul pas care să indice faptul că școala trebuie
să facă mult mai mult în această direcție. Eficența consilierii educaționale întampină nevoile
fundamentale ale oricărui copil și adolescent: punându-se accent pe cunoașterea de sine și
respectul de sine, pe comunicare și relaționalizare armoniosă cu ceilalți, pe a poseda tehnici
de învățare eficientă și creativă, de luare de decizii și rezolvare de probleme, de a rezista
presiunilor negative ale grupului. Formarea unui stil de viață sanătos, integrarea sexualității în
maturarea emoțională, controlul stresului, dobândirea de repere în orientarea școlară și
profesională sunt condiții esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a personalității elevului.
Consilierea educaţională este o relaţie specială, dezvoltată între cadrul didactic şi persoana
aflată în nevoie, în scopul declarat de a-l ajuta. Consilierea este un instrument de lucru în
mâna, inima şi mintea cadrului didactic, alături de alte instrumente ce trebuie identificate
pentru demersurile educaţionale.
Consilierea, din punct de vedere al cadrului didactic, corespunde următoarelor probleme
teoretice la care ar trebui să răspundă acesta:
• Intervenţia este necesară?
• Se poate defini corect problema?
• Care este momentul potrivit pentru intervenţie?
• Ce demersuri ar trebui întreprinse?
• Sunt necesare şi implicaţiile altor persoane în procesul de negociere?
Profesorul trebuie să vadă în elev și altceva decât recipientul informațiilor pe care le învață
la școală și le transmite mai departe, iar în situația în care elevului îi este recomandat să
parcurgă etapele unei consilierii, psihologul urmează să interpreteze limbajul nonverbal şi
limbajul paraverbal.
În concluzie, consilierea este o intervenţie care schimbă în bine viaţa omului şi îl ajută pe
acesta să depăşească situaţiile de criză, să se dezvolte personal şi profesional, să fie folositor
sieşi, semenilor să şi comunităţii sociale din care face parte. Consilierea ajută societatea să
performeze, să evolueze!