Tema examen FORMAREA PERSONALULUI DIDACTIC

1. O serie de evenimente apărute succesiv în activitatea din instituția școlară sau în

activitatea la clasă au făcut ca unii dintre membrii corpului profesoral să se simtă
demobilizați sau demoralizați în raport cu membrii grupului de cadre didactice sau de
elevi. Precizați ce rol adoptați dintre cele de susținere și construcție a grupului (Pânișoară,
2015): încurajatorul (ajută la reformulare și claritate, încurajează oamenii să-și schimbe
optica și să producă judecăți de valoare), portarul (contribuie la menținerea canalelor de
comunicare deschise între membrii grupului, ajută membrii mai reticenți să aibă o
contribuție la discuție și fac astfel încât discuția să nu fie dominată doar de câteva
persoane), armonizatorul (mediază neînțelegerile sau dezacordurile, încearcă să reducă
tensiunea), persoana centrată pe compromis (menține coeziunea de grup, ajutând grupul
să crească), observatorul și comentatorul (observă modul de a acționa al grupului în
scopul evaluării proprii și a grupului), persoana din poziția standard (așteaptă până când
grupul este satisfăcut de rezultat și arată criteriile care vor fi utilizate pentru evaluarea
funcționării grupului), urmăritorul (acceptă pasiv ideile celorlalți, preferând un loc în
audiență în locul unuia activ în cadrul grupului). Argumentați alegerea făcută.

În instituțiile școlare apar frecvent evenimente care produc demobilizări sau

demoralizări în rândul membrilor organizației. Un aspect foarte important îl constituie
climatul instituției școlare, relațiile care se împletesc cu toți membrii grupului, cu accent
pe comunicare deschisă.
Mă regăsesc în rolul încurajatorului și lucrez zilnic cu propria persoană spre
îndeplinirea acestui deziderat. Încerc să fiu o sursă consistenă de speranță, energie,
inspirație și un exemplu pozitiv, concentrându-ma pe lucrurile bune. Am învățat că
situațiile provocatoare și obstacolele fac parte din viață și întotdeauna trebuie să găsim
resurse pentru a le depăși. În instituțiile de învățământ, membrii ar trebui să se focalizeze
pe comunicare, rezolvare de probleme și să acționeze ca un nucleu spre îndeplinirea
obiectivelor și idealurilor propuse.
Atunci când un coleg întampină o situație dificila este foarte important să-l
încurajăm pentru a fi capabil să depășească situațiile inerente. Persoanele care au
capacitatea să descifreze mesajele obstacolelor zilnice, capătă curajul de a greși, prind
încredere în forțele proprii și totodată, achiziționează noi cunoștiințe pe care le utilizează
în viitoarele experiențe. Cu cât gradul de încredere al fiecărui membru al organizației
școlare este mai mare, cu atât este mai ușor pentru întreg grupul să preia sarcini și să
renunțe la atitudini și comportamente care blochează cursul informațiilor esențiale. Este
foarte important să ne încurajăm unii pe alții în diverse situații, să întărim acest
comportament cu scopul de a-i spori calitatea în interiorul grupului.
 Consider că esența unui climat organizațional liniștit constă în descoperirea
acelor abilități de a-i inspira și de a-i ajuta pe ceilalți, spre a forma convingerea că pot
face față provocărilor zilnice. Capacitatea de a încuraja o persoană facilitează dezvoltarea
din resursele interioare și oferă curajul unei mișcări pozitive. Un deziderat important în
cadrul organizațiilor școlare ar trebui să reprezinte starea de bine a echipei, deoarece
putem acționa în interesul copiilor ca un întreg, având un scop comun.
În concluzie, putem spune că într-un climat școlar sănătos este esential să
descoperim resursele comunicării deschise pentru a pune bazele consolidării grupului.
Sentimentul de încredere are un rol important în viața fiecărei organizații, facilitând
dezvoltarea unor relații sănătoase de comunicare și colaborare. Atunci când membrii unei
echipe se încurajează în diverse situații, capătă încredere unii în alții, se respectă și pot
vorbi deschis, sunt încrezători că organizația își pot îndeplini obiectivele.
Crearea, consolidarea unor sentimente de încredere, respect și înțelegere, precum și
încurajarea echipei de a aborta conflictele inerente sunt factorii cheie de dezvoltarea a
organizației școlare.

2. Alcătuiți o ierarhie a provocărilor cu care se poate confrunta cadrul didactic în spațiul

școlar. Cum pot fi depășite acestea? Identificați soluții și argumentați importanța lor
pentru formarea continuă a cadrului didactic și eficientizarea activității acestuia.

In opinia mea, profesia de cadru didactic reprezintă însăși o provocare deoarece

implică o serie de responsabilități, roluri, deziderate, calități, competențe care o fac unică
prin faptul că modelăm copii, formăm o echipă cu părinții lor, cu alte cadre didactice și
managerul instituției școlare spre îndeplinirea idealurilor educaționale.
În ceea ce privește parcursul meu în învățământul românesc, pot relata faptul că
am întâmpinat o serie de provocări. În anul în care am susținut examenul de titularizare,
am obținut cel mai mare punctaj din învățământul preșcolar, ceea ce m-a situat în fruntea
clasamentului. Cu toate acestea, nu am reușit să obțin un post în oraș și am fost nevoită
să-mi aleg un loc de muncă în mediul rural.
Primele provocari care le-am întâmpinat la grădiniță au fost naveta, condițiile
materiale, sociale și financiare. Grădinița respectivă era structura unui liceu din mediul
rural, unde își desfășurau activitatea mai multe cadre didactice, iar eu eram singurul
profesor din învățământul preșcolar. În prima mea zi de muncă, m-am prezentat la post
unde mi-am cunoscut managerul și o parte din colegi, însă nu am beneficiat de o inserție
profesională a cadrelor didactice debutante.
Unitateade învățământ unde trebuia să-mi desfășor activitatea intructiv-educativ
nu dispunea decat de o sobă. Inițial am cedat emoțional și mergeam acasă cu gândul de a
renunța la postul titularizabil. Am purtat conversații cu părinții mei care m-au ajutat
psihic să ma mobilizez și să înțeleg că este o etapă din viață și toate lucrurile au un rost.
Am avut sprijinul doamnei inspector pentru educație timpurie care a pus la dispoziție
copiilor mobilier și materialele minime necesare pentru desfășurarea activităților zilnice.
Consider că pavoazarea clasei joacă un rol important în universul grădiniței, iar aspecte
precum mobilierul, designul în funcție de vârsta preșcolarilor reprezintă elementele cheie
pentru stimularea creativității și a învățării.
Ulterior am cunoscut copiii și părinții lor și am conștientizat faptul că ei
reprezintau cea mai mare provocare din anul școlar respectiv. Majoritatea preșcolarilor
proveneau din familii defavorizate iar grădinița era singurul mediu care oferea
instrumentele necesare pentru un viitor mai bun. Zilnic le aduceam la cunoștiință
părinților avantajele pe care le au copiii în mediul preșcolar. În anul școlar respectiv am
primit sprijin prin programul pilot “Fiecare Copil în Grădiniță” inițiat de OvidiuRO în
parteneriat cu Ministerul Educației care stimula frecventarea copiilor în învățământul
preșcolar. Scopul acestei asociații era de a ajuta copiii să beneficieze de rolul major pe
care îl joacă grădinița în formarea lor, de a-i ajuta să se integreze, să socializeze și să-și
dezvolte cât mai multe abilități. Programul pilot acționa în vederea remedierii acestei
probleme care îi vizează pe cei mici, însă avea condiția de a frecventa regulat grădinița și
le acorda tichete sociale, le asigura rechizite și fonduri locale pentru îmbrăcăminte și
încălțăminte.
Cadrelor didactice au misiunea și provocarea de a lucra cu diferite tipologii de
copii și părinți, diverse mentalități, nivel de pregătire, cerințe și totodată de a le înțelege
opiniile și dorințele În același timp putem completa ierarhia provocărilor cu un nou titlu
“Provocarea de a motiva părinții preșcolarilor din mediul rural să-i aducă pe copii la
grădiniță.”
După experiența primului meu an de muncă am avut oportunitate să călătoresc și
să lucrez ca voluntar într-o grădiniță din Marea Britanie. Am observant cu atenție
diferențele dintre sistemul de învățământ românesc și cel britanic, avantajele de care se
bucură copiii, părinții și cadrele didactice. Printre acestea pot enumera următoarele:
numărul mic de copii dint-o clasă, echipa de cadre didactice formată din cel puțin două
educatoare, psiholog, logoped, profesori specializați pentru copiii cu cerințe educative
speciale, care frecventau zilnic mediul educațional, libertatea copiilor de a opta pentru
diferite activități zilnice, atitudinea și implicarea managerului în programul zilnic al
preșcolarilor și comunicarea deschisă cu echipa de cadre didactice și părinții copiilor.
Din această experiență pot iniția următoarea provocare: “Acces, progres și sprijin
pentru cadrele didactice debutante.” Acces la toate informațiile necesare dezvoltării
profesionale, progres prin intermediul programelor educaționale și a învățării continue și
sprijin pentru cadrele didactice tinere.
In concluzie pot afirma faptul că profesori sunt slab motivați de salariile
necorelate cu pregătirea și munca. Subfinanțarea în educație este o problemă principală.
Atunci când într-un buget national , ponderea alocată pentru educație este de doar 2%
fonduri care sunt în strânsă legătură cu nivelul calitativ al actului în sine, iar acestă lipsă
de fonduri se va oglindi în timp în calitatea pregătirii copiilor. Alocarea de fonduri
insuficiente an de an, conduce direct la scăderea performanței în acest sector de activitate.