Tema 2

Expuneți o modalitate/strategie prin care veți optimiza managementul clasei/grupei pe care o veți
conduce.

Optimizarea managementului clasei prin activitati de grup

-învaţarea prin cooperare-

Învaţarea prin cooperare este una dintre cele mai eficiente strategii de stimulare a
proceselor de grup deoarece solicită toleranţa fata de ceilalţi, valorifică afecţiunea elevilor faţă
de actualii colegi prin nevoia de a lucra împreună în rezolvarea unei sarcini şcolare.

Am pornit de la premisa că orice elev vrea să se apropie de colegii săi, că vrea să-şi valorifice
cunoştinţele pe care le posedă, că doreşte să-şi exprime curiozitatea constructivă pentru a-şi
însuşi şi explora nou , în acest sens utilizând diverse metode pentru a fi util echipei/grupului din
care face parte, de aici şi concluzia că aproape toţi elevii pot oferi alternative de soluţionare a
unei probleme, condiţia sine-qua-non fiind ca profesorul realizeaza gruparea elevilor în scopul
de a asigura o interdependenţă pozitivă, menţinând responsabilizarea individuală, rezolvând
conflictele de grup, stimulând implicarea în sarcină şi conducând către un proces interactiv de
înţelegere.

Folosind această strategie managerială de grup, elevii înţeleg că performanţa unui membru
al grupului are efect atât asupra propriei persoane, cât şi asupra celorlalţi. Astfel, în clasă se
creează o interdependenţă cu efect pozitiv asupra închegării colectivului.

Învăţarea prin cooperare presupune rezolvarea unor sarcini precise de lucru, dar şi prezenţa
unor deprinderi sociale, munca în echipă, ea având o dimensiune sociala, pentru că determină o
gândire critică asupra elevului ca persoană, a importanţei sale în grupul de provenienţă,
1
apartenenţa la acel grup, solidaritatea cu membrii aceluiaşi grup. În acelaşi timp, cooperarea
pozitivă presupune flexibilitate, toleranţă şi respect faţă de ideile celorlalţi, a le accepta sau a le
respinge pe bază de argumente, a participa activ la elaborarea unor soluţii, a colabora
constructiv pentru rezolvarea sarcinilor date.

Ca o prima concluzie, am putea spune ca învăţarea prin cooperare îmbracă mai multe
dimensiuni:

- unul pentru celălalt şi nu unul împotriva celuilalt;

- soluţionare de conflicte în mod constructiv;

Ca elemente cheie ale învăţării prin cooperare putem enumera : abilitatea elevilor în
relaţionarea interpersonală şi lucrul eficient în grupă (alegerea unui lider, luarea
deciziilor,încrederea reciprocă, comunicare deschisă,managementul conflictelor); alocarea de
timp pentru analiza şi evaluarea eficienţei activităţii grupului şi pentru stabilirea unor măsuri
necesare îmbunătăţirii activităţilor în grup; interdependenţa pozitivă realizabilă prin
interdependenţa obiectivelor ,a sarcinilor, a resurselor materiale, informaţionale, a
recompenselor; răspunderea individuală a fiecărui membru al grupului, unul faţă de celălalt şi
faţă de toti ceilalţi.

În practica curentă la clasă prefer să aleg această strategie de învăţare din mai multe
motive, printre acestea enumerând: dezvoltarea abilitătilor elevilor de a înţelege perspectiva
celuilalt (fiecare membru al grupului participă şi se implică în rezolvarea sarcinii date atât
cognitive, cât şi emoţional), elevii îşi dezvoltă mai usor o atitudine pozitivă faţă de disciplinele
de studiu.

M.Deutsch consideră că orice proces de cooperare are mai multe caracteristici, printre cele
mai importante fiind comunicarea directă, sinceră, fiecare membru al grupului are propriile
informaţii despre un anumit subiect, ceea ce ajută pe ceilalti să-şi dezvolte cunoaşterea, dar şi
să desprindă din această multitudine de informaţii despre un anumit subiect, ceea ce ajută pe
ceilalţi să-şi dezvolte cunoaşterea, dar şi să desprindă din această multitudine de informaţii pe

2
cele relevante pentru rezolvarea corectă a sarcinii date; accentual se pune pe evidenţierea
asemănărilor dintre elevii acestui grup (interese,credinţe,valori) şi se minimalizează diferenţele
dintre ei atitudine pozitivă a fiecărui elev în parte, unul faţă de celălalt, focalizarea pe sarcină.

Pentru a folosi cu succes această strategie de învăţare, profesorul trebuie să dea dovadă de
o serie de abilităţi, ca: responsabilizarea fiecărui elev ca grupul să funcţioneze, formarea la elevi
de abilităţi sociale pentru a putea interrelaţiona şi coopera în mod constructiv (lucrul împreună,
împărtăşirea opiniilor, acceptarea ideilor celorlalţi, toleranţa); lucrul în grupuri eterogene de 4-6
elevi implicarea elevilor în activitati cât mai diverse, profesorul urmăreşte astfel interacţiunea
dintre elevi, evaluează progresul rezolvării sarcinilor.

Un management de calitate este realizat prin schimbarea atitudinii profesorului în modul de

concepere şi realizare a învăţării, ,,învăţarea în grup ,în comparaţie cu învăţarea individual este
mult mai eficientă din perspectiva creşterii respectului de sine şi a conştiinţei propriei valori’’,
de aceea la clasele primare se poate folosi cu succes învăţarea prin cooperare, pornind şi de la
adevărul că scolarul mic dă dovadă deseori de nevoia de apartenenţă, manifestată prin tendinţa
şi dorinţa de a fi acceptaţi de ceilalţi copii, de a fi iubiţi, de a se simţi integraţi într-un grup, de a
fi protejaţi.

Şcolarii mici caută să stabilească noi contacte sociale, să se integreze în grupul nou. Pe lângă
această nevoie, asupra căreia ne vom orienta în demersul nostru didactic , trebuie să
îmbunătăţim şi nevoia de realizare a copiilor. În acest sens vom ţine cont de repartizarea
elevilor pe grupuri în funcţie de locul, sarcina spre care sunt atraşi, acolo unde întâlnim copiii
mai timizi, introvertiţi, va trebui să le dăm evaluările şi aprecierile noastre pozitive, să le dăm
idei, puncte de pornire în rezolvarea sarcinilor de grup, stimularea cooperării dintre copiii cu
care lucrăm ţine în ultimă instanţă de atitudinea pozitivă a noastră : încrederea în elevii noştri,
în nou, flexibilitate, umor, spirit ludic, curaj, implicare personala în procesul căutării, expectanţe
pozitive, lipsă de vanitate, respingerea mediocrităţii, un profesor cu viziune deschisă asupra
modernismului societătii actuale respecta opiniile copiilor, îi încurajează să se exprime, dă timp
copiilor de a gândi, dar şi de a visa cu ochii deschişi, îi încurajează să se descurce independent,
copiii se simt mai relaxati atunci când lucrează într-un grup, sunt mai activi, chiar dacă uneori
3
forfota în rezolvarea unei sarcini pare greu de stăpânit, este bine ca elevii să se simtă liberi, ca
profesorii să reprezinte pentru ei,,resurse’’nu poliţişti, sergenţi de instrucţie, să-şi discute
problemele, ideile atât cu colegii, cât şi cu adultul de lângă el. Când este vorba de rezolvarea
unei sarcini în comun cu alţi colegi, copilul trebuie să ştie că are responsabilitatea de a ajuta şi el
ca lucrurile să iasă bine, trebuie învăţaţi că în activitatea de grup judecata critic este exclusă, că
ajută mai mult cantitatea ideilor pe care le are fiecare copil component al grupului(pentru a
putea extrage mai uşor ideile potrivite rezolvării corecte a sarcinii), că e mai bine să combinăm
ideile, să aducă fiecare sugestii. Totul se bazează pe un climat cald (relatii de apropiere afectivă
pozitive),spontan(fiecare se exprimă liber) şi cel puţin în primul an de şcoală,ludic.

Avem obligatia de a impune copiilor regula de a nu emite judecăţi asupra celorlalţi colegi,
teama de judecata celuilalt este o frână în calea lucrului în echipă. Se va elimina astfel pe cât
posibil evaluarea. Este necesară de asemenea eterogenitatea grupului, atât din punct de vedere
al atitudinilor membrilor, cât şi a aptitudinilor acestora, eterogenitatea permite copilului să se
confrunte cu idei diferite şi să uzeze şi de alte competenţe în afara proriilor competenţe.

Într-un management pe care îl dorim de calitate trebuie să căutăm metode, strategii

didactice care să dea sentimentul copilului că ne interesează ce-i place lui(să nu-l încărcăm cu
activităţi care nu-i plac lui şi să-i oferim prilejul de a face activităţi care-i plac lui), să-l încurajăm
mereu, să capete sentimentul că ceilalţi copii nu sunt adversarii lui care trebuie combătuţi. În
loc să-i spunem mereu că trebuie să fie cel mai bun, să-l învăţăm mai curând avantajele
cooperării, atunci când încearcă să-şi exprime părerile, cănd găseşte o soluţie nouă în
rezolvarea unei probleme, să încercăm să-i sădim încredere în sine,(încercarea ta este
interesantă, hai să vedem rezultatul!”), să nu ridiculizăm copilul, denunţându-i greşelile faţă de
ceilalţi copii pentru că se va simţi umilit, devalorizat.

Este greu să foloseşti o astfel de strategie managerială, ţinând cont că din ce în ce mai multe
generaţii de copii sunt mai dinamice, având însă stabilite reguli împreună cu ei, copiii nu trebuie
ţinuţi încorsetaţi de respectarea clară a acestor reguli pentru că au nevoie să-şi găsească
propria identitate. Să-i lăsăm copilului spaţiul şi timpul de a progresa în ritmul lui, chiar dacă va

4
avea anumite responsabilităti pentru că numai asa va fi învăţat să-şi dezvolte propriile metode
şi să-şi folosească propriile resurse.

Bibliografie

Popescu- Neveanu,P.Perju –Liceanu,A.Roco M.(1980) ,,Creativitate de grup”,Editura Academiei

Bucureşti

Malim,T.(2003), ,,Psihologie socială”,Editura Tehnica,Bucureşti

Emil Stan(1999), ,,Profesorul între autoritate şi putere”,Editura Teora,Bucureşti