INVATAREA PRIN COOPERARE SI

INVATAREA (INTER)ACTIV-CREATIVA.
METODE SI TEHNICI INTERACTIVE
DE GRUP
 CUPRINS :

1.Invatarea prin cooperare

1.1 Principiile invatarii prin cooperare
1.2 Grupul-element central al invatarii prin
cooperare
1.3 Etapele invatarii prin cooperare
1.4 Efectele favorabile ale invatarii prin
cooperare
1.5 Competentele profesorului necesare
sustinerii invatarii prin cooperare
 CUPRINS :
2.INVATAREA INTERACTIV-CREATIVA
2.1 Ce este invatarea interactiv-creativa?
2.2 Modalitati de stimulare a creativitatii si a
activismului in procesul didactic
2.3 Profilul elevului activ si creativ
2.4 Factori care blocheaza creativitatea si
activismul elevilor in scoala
2.5 Internetul – instrument de invatare interactiva
„Învatarea prin cooperare, în acceptiunea noastra,
este termenul generic oferit pentru setul de metode
si tehnici ce detaliaza diferitele modalitati de lucru
cu grupurile mici de elevi. Munca într-un grup de
învatare cooperant înseamna asumarea de catre toti
membrii grupului a unui scop comun si
constientizarea faptului ca reusita este posibila fie
tuturora, fie niciunuia dintre participanti.” (Berce)
 1. Invatarea prin cooperare

• Strategie de instruire structurata si sistematizata,in cadrul careia grupe mici lucreaza

impreuna pentru a atinge un tel comun;
• Premisa : subiectii care lucreaza in echipa sunt capabili sa aplice si sa sintetizeze
cunostintele in moduri variate si complexe , invatand in acelasi timp mai bine decat in
cazul lucrului individual ;
• Studiul realizat de Johnson din anul 1989 arata ca doar in 10 % din 193 de cazuri,
rezultatele individuale au fost mai eficiente decat in cazul invatarii prin cooperare ;
• Munca in echipa dezvolta capacitatea elevilor de a lucra impreuna .
 Alte denumiri

• Invatarea prin cooperare

• Invatarea colaborativa
• Invatarea colectiva
• Invatarea comunitara
• Invatarea reciproca
• Invatarea in echipa
• Studiu de grup
• Studiu circular ( Davis ,1993)
Cooperarea – conlucrarea , munca alaturi de cineva
presupune

Colaborarea – participarea activa la realizarea unei actiuni ,

bazata pe schimbul de propuneri si idei.

Cooperarea
-forma de invatare, de studiu,de actiune
reciproca, interpersonala/intergrupala ,cu
durata variabila care rezulta din
influentarile reciproce ale persoanelor
implicate ;
- se axeaza pe procesul de realizare a
sarcinii ;
Colaborarea
-forma de relatii intre elevi/studenti ce
consta in solutionarea unor probleme de
interes comun ,in care fiecare contribuie
activ si efectiv ;
- se axeaza pe sarcini ;

Cooperarea este o forma de interactiune

superioara in cadrul invatarii , incluzand
colaborarea.
 Cooperare vs Competitie
Invatarea prin cooperare
- Forma superioara de interactiune
psihosociala ,bazata pe sprijin reciproc, pe
toleranta, pe efort sustinut din partea tuturor,
indreptat catre acelasi scop.
- Motivatia este rezultatul actiunii conjugate a
tuturor membrilor ce urmaresc un destin comun.
- Atentia este indreptata asupra procesului de
elaborare impreuna,prin colaborare , a
demersurilor de realizare a sarcinii.Toti pot oferi
alternative valoroase de solutionare a problemei,
daca le sunt oferite premisele necesare si sunt
ajutati.
- Evaluarea urmareste acordarea ajutorului
imediat ,avand o functie mai mult corectiva decat
de sanctionare,ducand la reducerea stresului.Se
realizeaza prin raportare la progresul individului si
are in vedere participarea fiecaruia la procesul
elaborarii in comun ,cat si rezultatele echipei.
Invatarea prin competitie
- Forma relativ redusa de interactiune
psihosociala ,constand in rivalitate sau/si
bazandu-se pe concurenta
interpersonala/intergrupala, fiecare avand propriul
scop.
- Motivatia provine din dorinta de afirmare
proprie.
- Accentul se pune pe produs ,pe ceea ce se
obtine in urma invatarii .
- Evaluarea isi exercita functia de control prin
raportarea la norma de grup.Acest fapt creeaza
ierarhirazi ,determina aparitia comportamentelor
ostile si de atitudini invidioase.
 1.2 Principiile invatarii prin
cooperare
1.Interdependenta pozitiva

2.Responsabilitatea individuala

3.Formularea si dezvoltarea capacitatilor sociale

4.Interactiunea

5.Impartirea sarcinilor in grup si reflectarea asupra modului cum se vor

rezolva acestea
 Interdependenta pozitiva
Succesul grupului depinde de efortul depus in
realizarea sarcinii de catre toti membrii
 Responsabilitatea individuala

Fiecare membru al grupului isi asuma

responsabilitatea sarcinii de rezolvat
 Formarea si dezvoltarea capacitatilor
sociale

Se refera la abilitatea de a comunica cu celalalt,de a

primi sprijin in caz de nevoie,de a oferi ajutor , la
priceperea de a rezolva situatii conflictuale.
 Interactiunea

Contactul direct cu partenerul de lucru , aranjarea

scaunelor astfel incat sa se poata crea grupuri mici
de interactiune in care elevii sa se incurajeze si sa
se ajute reciproc.
 Impartirea si reflectarea

La nivel de membru
La nivel de colectiv
 1.2 Grupul-element central al
invatarii prin cooperare

“Elevii invata mai bine atunci cand le pasa despre

ceea ce invata ,cand sunt direct motivati sa
realizeze un lucru, cand exista un scop ,cand
exista o responsabilitate si un angajament
asupra a ceea ce au de facut.”
( Appelbaun)
 Intrebari

Cand este invatarea mai productiva : atunci

cand elevii lucreaza singuri sau atunci cand
se afla in grup?
Ce diferente apar in interactiunea dintre elevi
si in calitatea procesului de invatare ,datorita
relatiilor de colaborare sau a celor competitive
dintre ei?
 Factori favorizanti ai invatarii prin
cooperare

1.Stimularea in sarcina este imbunatatita datorita prezentei

altora
2.Resursele grupului sunt mai bogate decat in cazurile
individuale
3.Exista sanse mari ca printre membrii grupului sa fie unul
capabil sa descopere solutia
4.Greselile intamplatoare sunt compensate
5.Greselile membrilor sunt corectate in cadrul grupului
6.Stimularea aparitiei de noi idei
7.Se invata din experienta altora
 Factori care ingreuneaza activitatea
de grup

1.Opozitia de scopuri,interese si obisnuite

2.Dificultatile de comunicare
3.Dificultatile de coordonare
4.Distragerea si supraestimarea
5.Dependenta excesiva de ceilalti
 Tipuri generale de grupuri
 Grupuri de invatare informale
 Grupuri de invatare formale
 Studiu in echipa
 Grupurile informale
• Sunt create ad-hoc , temporar
• Ex: intre colegii de banca
 Grupurile formale
• Echipe stabilite dinainte pentru a rezolva o
sarcina anume
• Ex: efectuarea experimentelor din laborator
• Sarcina de lucru necesita o perioada mai
indelungata de realizare(zile/saptamani)
 Studiul in echipa
• Implica derularea muncii pe o perioada
indelungata de timp( chiar un semestru)
• Echipele isi stabilesc regulile si
responsabilitatile,dar si planul de lucru
• Activitate bazata pe cooperare si sprijin reciproc
• Evaluare finala pe echipe
• Incurajeaza competitia intre echipe si nu in
interiorul ei
1.3 ETAPELE INVATARII
PRIN COOPERARE
Etapele strategiei de munca in echipa
presupun considerarea factorilor favorizati
si defavorizati ai rezolvarii de probleme in
colectiv si sunt in numar de cinci .
• Prima etapa-are in vedere constituirea
grupului de lucru.
• A doua etapa-consta in confruntarea
participantilor cu situatia de rezolvat si
sunt stimulati sa lucreze impreuna pentru
a o rezolva.
• A treia etapa-este destinata
reflectiilor ,incubatiei si tatonarilor.
• A patra etapa-este rezervata dezbaterilor
colective
• A cincea etapa-structurarea demersurilor
catre finalul dezbaterii.
1.4 EFECTELE FAVORABILE ALE
INVATARII PRIN COOPERARE:

• asigura o relatie deschisa intre parteneri

• dezvolta atitudini si comportamente bazate
pe incredere
• un climat de intrajutorare si de sprijin
reciproc
• productivitate sporita pe unitatea de timp
 1.5 Competentele profesorului
necerare sustinerii prin cooperare

Invatarea prin cooperare solicita efort

intelectual si practic atat din partea elevilor
cat si a profesorului care coordoneaza
bunul mers al activitatii.
• Competenta energizanta

• Competenta empirica

• Competenta ludica

• Competenta organizatorica

• Competenta interrelationala
 Competente specifice oricarui
cadru didactic:

• Competente stiintifice

• Competente psihopedagogice si metodice

• Competente manageriale si psihosociale

2.Invatarea inter-activa
Ioan Neacsu afirma:,,Educatorii sunt solicitati
astazi,in mod continuu,sa promoveze
invatareaeficienta.Si nu orice invatare
eficienta,ci una participativa,activa si
creativa.”(1990,p12)
 2.1
Învăţarea interactiv-creativă este un proces evolutiv, care are
la bază
receptivitatea faţă de experienţele noi, căutate şi rezolvate
prin explorare, deducţie,analiză, sinteză, generalizare,
abstractizare, concretizare, punând accentul pe
realizareaconexiunilor între sensuri şi solicitând o profundă
implicare intelectuală, psihomotorie,afectivă şi voliţională.
Interactivitatea presupune interrelaţionarea, directă sau mediată, cu ceilalţi, cu
profesorul şi colegii şi procese de acţiune transformativă asupra materialului de
studiu.
Creativitatea solicită procese de combinare, de conversie, de imaginare şi
restructurare
continuă a datelor, prin situarea celui care învaţă şi situaţii problematice care necesită
rezolvare. Avem învăţare creativă atunci când elevul dobândeşte a experienţă nouă
prinpropriile puteri, descoperind-o şi exersând-o în cadre problematice divergente.
Interactivitatea presupune creativitate, în timp ce creativitatea poate individuală sau
de
grup.
Invatarea inter-activa pune
accentul pe:
• Invatarea prin cercetare-descoperire;

• Invatarea prin efort propriu;

• Gandire;

• Imaginatie creatoare.
2.2 Modalitati de stimulare a creativitatii si a
activismului in procesul didactic
„Orice om poate fi creativ, dar pentru a se îndeplini
în această direcţiesunt necesare o serie de
condiţii...”
(Mihaela Roco, 2001)

Stimularea activismului şi a creativităţii în şcoală

presupune favorizarea unui mediu de învăţare interactiv,
incitator şi dinamic. Învăţarea prin cooperarea asigură
dezvoltarea unui câmp de relaţii optime manifestării
creatoare şi active a elevului în clasă. Ea dezvoltă şi
întreţine motivaţia gnoseologică, internă, favorizând
implicarea activă în sarcină şi contribuţiile creative ale
participanţilor.
Conditiile si situatiile care duc la dezvoltarea
gandirii si atitudinii:

• Incurajarea elevilor sa puna cat mai multe

intrebari;
• Limitarea constrangerilor si a factorilor care
produc frustare;
• Stimularea comunicarii prin organizarea de
discutii si dezbateri intre elevi,intre profesor si
elevi;
• Activizarea elevilor prin solicitarea lor de a opera
cu idei,concepte,obiecte in vederea
reconsiderarii acestora si a emiterii de noi
variante;
Conditiile si situatiile care duc la dezvoltarea
gandirii si atitudinii:

• Cultivarea independentei congnitive,a

spontaneitatii si a autonomiei in invatare;
• Stimularea spiritului critic constructiv,a
capacitatii de argumentare si de cautare a
alternativelor;
• Favorizarea accesului la cunoastere prin forte
proprii,stimuland atitudinea reflexiva asupra
propriilor demersuri de invatare;
• Posibilitatea de a contesta ,,lamuritul”
si ,,nelamuritul” in lucruri si in fapte.
 Activităţile propuse elevilor în
scopul sporirii gradului de implicare activă şi
creativă în şcoală, trebuie să asigure:
• Stimularea gândirii productive, a gândirii critice, a gândirii
divergente şi laterale;
• Libertatea de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a
faptelor. În acest sens apar ca adecvate activităţile care
cer spontaneitate şi contribuie la dezvoltarea
independenţei în gândire şi acţiune;
• Utilizarea talentelor şi a capacităţilor specifice fiecarui
individ în parte;
• Incitarea interesului către nou, necunoscut şi oferirea
satisfacţiei găsirii soluţiei
• după depunerea unui efort de căutare de către elev;
 Activităţile propuse elevilor în
scopul sporirii gradului de implicare activă şi
creativă în şcoală, trebuie să asigure:
• Exersarea capacităţilor de cercetare, de căutare de idei,
de informaţii, de posibilităţi de transfer de sensuri, de
criterii de clasificare;

• Dezvoltarea capacităţii de organizare de materiale, de

idei prin întocmirea de portofolii asupra activităţii proprii,
de colecţii de cuvinte, de obiecte, de contraste;

• Organizarea de discuţii pe anumite teme, iniţierea de

jocuri, de excursii;

• Educarea capacităţii de a privi altfel lucrurile, de a-şi

pune întrebări neobişnuite despre lucruri obişnuite;
 În proiectarea învăţării active şi creative
profesorul Sorin Cristea (1998) propune
anticiparea unor “strategii manageriale
deschise, aplicabile în timp şi spatiu” prin:

• clarificarea scopului învăţării creative la nivelul

interacţiunii existente între: operativitatea
intelec-tuală – performanţa şcolară –
restructurarea permanentă a activităţii de
predare-învăţare-evaluare;
• stabilirea sarcinilor cadrelor didactice în
condiţiile învăţării creative(individualizarea
fiecărei secvenţe didactice prin diferite procedee
de aprobare/vezi sentimentul succesului,
încurajare a spontaneităţii, stimulare a
potenţialului minim/ maxim, amendare a
superficialităţii);
 În proiectarea învăţării active şi creative
profesorul Sorin Cristea (1998) propune
anticiparea unor “strategii manageriale
deschise, aplicabile în timp şi spatiu” prin:

• crearea unei atmosfere afective optime, necesară pentru

anularea treptată a factorilor de blocaj (teamă, tensiune,
imitaţie, conformism, criticism, frică);

• valorificarea psihologică deplină a corelaţiei profesor-

elev la nivelul tuturor conţinuturilor educaţiei:
intelectuale–morale–tehnologice–estetice– fizice.
 Cadrul didactic este:
• pedagog care nu impune informaţiile ştiinţifice ci
“construieşte dispozitive de învăţare”, practicând o
pedagogie diferenţiată şi individualizată;
• proiectant, tutore, manager, moderator, orga-nizator şi
gestionar al conţinuturilor, activităţilor şi experienţelor de
formare;
• mediator al învăţării elevului într-un cadru euristic;
• facilitator al învăţării şi autoformării;
• consilierul elevului care are nevoie de sprijin în învăţare;
• partener al elevului într-o relaţie educaţională interactivă;
• coordonator al muncii elevilor;
 Cadrul didactic este:

• coordonator al muncii elevilor;

• animator, activizant şi catalizator al activităţiide formare, al
comunicării al interacţiunilor şi al schimburilor interindividuale;
• scenograf, pregătind decorul desfăşurării învăţării eficiente;
• actor al demersurilor instructiv-educative;
• strateg-gânditor pentru a ajuta elevul în construirea cunoaşterii prin
restructurări continui;
• reflexiv în timpul, înaintea şi după acţiunea educaţională, promovând
gândirea reflexivă şi predarea reflexivă;
• co-evaluator, alături de elev a procesului şi produsului învăţării;
 Obiectivul fundamental al învăţământului
“supra-industrial” – precizează Alvin
Toffler – “trebuie să fie acela de a spori
capacitatea de adaptare a individului, pentru
ca
acesta să se poata adapta repede şi uşor la
noutatea permanentă. Şi cu cât ritmul
schimbărilor e mai rapid, cu atât se cere mai
multă atenţie pentru a discerne tipul de
evenimente ce vor surveni.“
Activ şi creativ este elevul care
„intervine efectiv în activitatea didactică şi îi
modifică variabilele, parametrii caracteristici:
depune eforturi de reflecţie personală, de
gândire, efectuează acţiuni mintale şi practice de căutare,
cercetare,
redescoperă noiadevăruri,
reelaborează noi cunoştinţe,
conştientizând faptul că întotdeauna influenţele
şi mesajele externe acţionează
prin intermediul condiţiilor interne”
Elevul activ şi creativ este cel care devine
coparticipant alături de profesor la propria formare şi coresponsabil
de realizarea şi efectele
procesului de învăţare.
Asumându-şi rolul de actor în actul educativ, el îşi proiectează
eficient proiectul de învăţare personalizat, îşi construieşte
cunoaşterea, asumându-şi riscuri,
conştientizând eforturile necesare,
alegându-şi strategiile de învăţare, gestionându-şi timpul şi apelând
la evaluări formatoare
Elevul activ şi creativ dă dovadă de multă îndrăzneală
în aprecierea critică a unui produs, de independenţă în
abordarea şi analiza problemelor, de spirit de
contraargumentare, de libertate în manifestarea
comportamentală generală.

De multe ori, comportamentul lui la ore devine

deranjant pentru unii profesori mai conservatori.
Comportamentul nonconformist ce se exprimă
puternic în activitatea creatoare, nu trebuie
interpretat de către cadrele didactice drept o
atitudine indisciplinată,
o dovadă de impoliteţe sau o lipsă de respect.
El NU trebuie frânat printr-o atitudine
negativă, de respingere, de disciplinare ci,
dimpotrivă, trebuie creat un climat favorabil
de manifestare liberă a spiritului creator.
􀂾 îşi poate ocupa timpul fără a fi stimulat;
􀂾 preferă să se îmbrace în mod deosebit;
􀂾 merge dincolo de sarcinile trasate;
􀂾 este în stare să se amuze cu lucruri simple în moduri ingenioase;
􀂾 întreabă insistent „de ce” şi „cum”;
􀂾 îi place să organizeze jocuri în curtea şcolii;
􀂾 îi place să povestească despre descoperirile şi invenţiile lui;
􀂾 găseşte utilizări neobişnuite ale jucăriilor;
􀂾 nu se teme să încerce ceva nou;
􀂾 desenează în caietul său în timp ce profesorul dă indicaţii sau ţine lecţia;
􀂾 foloseşte toate simţurile în observaţie;
Curiozitate investigatoare, întrebări profunde ..……….. 66%
Originalitate în gândire şi acţiune, soluţii neobişnuite …. 58%
Independenţă, individualism, plin de sine ..................... 38%
Nonconformist .............................................................. 28%
Vede rapid corelaţiile şi face uşor conexiuni ................ 17%
Plin de idei, fluenţă verbală sau conversaţională .....… 14%
Experimentator, încearcă idei noi, produse noi ............ 14%
Flexibilitatea ideilor şi a gândirii .................................... 12%
Persistent, perseverent ................................................ 12%
Construieşte, reconstruieşte ......................................... 12%
Preferă complexitatea, se ocupă cu mai multe idei în acelaşi timp..12%
Preocupat permanent de ceva .............................…… 10%
O cale de stimulare şi antrenare a creativităţii şi a participării
active a elevilor/studenţilor o constituie înainte de toate
identificarea blocajelor, a barierelor, a factorilor inhibatori ai
acesteia.

Sidney Shore (1990) a inventariat trei tipuri de blocaje ale

creativităţii:
emoţionale, culturale, perceptive:
1.Blocaje de tip emoţional:

• o teama de a nu comite o greşeală, de a nu părea

extravagant;
• o teama de a risca să fii un „pionier”, de a fi în
minoritate;
• o oprirea prematură la prima idee, soluţie care apare
sau teama ori neîncrederea faţă de superiori, colegi,
colaboratori;
• o capacitatea slabă de a se destinde, de a lăsa timp
incubaţiei să se desfăşoare, să acţioneze;
• o dorinţa aproape patologică pentru aparenta securitate
a “cunoscutului” şi a „evidentului”;
• o dependenţa excesivă faţă de opiniile altora;
• o lipsa competenţei de a depune efort susţinut pentru a
desfăşura procesul de rezolvare a unei probleme de la
2. Blocaje de ordin cultural:

o dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de

apartenenţă;
o „conformism” la idei vechi, ca şi la cele noi;
o tendinţa de a reacţiona conform principiului „totul sau nimic’;
o prea mare încredere în statistici şi experinţa trecută;
o punerea pe primul plan a factorilor practici sau economici în
luarea deciziilor, ceea ce reduce timpul pentru a avea un număr
suficient de idei;
o slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile;
o sentimentul că tendinţa de a te îndoi sistematic este un
inconvenient social;
o prea mare încredere în logica a ceea ce se numeşte „raţiune”;
o exaltare excesivă faţă de spiritul grupului, conducând la
conformism;
3. Blocaje de ordin perceptiv:

üo incapacitatea de a se interoga asupra evidentului;

üo incapacitatea de a distinge între cauză şi efect;
üo dificultatea de a defini a problemă sau refuzul de a sesiza;
üo dificultatea de a destructura o problemă în elemente care pot fi
manipulate, dirijate;
üo dificultatea de a diferenţia între fapte şi probleme;
üo prezentarea prematură a pseudo-soluţiilor la o problemă care nu au
fost încă definite;
üo incapacitatea de a utiliza toate sensurile care ne pun în contact cu
mediul;
üo dificultatea de a percepe relaţii neobişnuite între idei şi obiecte;
üo incapacitatea de a defini lucrurile;
üo îngustarea excesivă a punctului de vedere;
üo credinţa negativă: „Nu sunt creativ”.
Există numeroşi factori care ţin de elev, cum ar fi: zestre sa nativă,
mediul stimulativ sau nestimulativ din care provine, particularităţile de
personalitate, de voinţă şi caracter, puterea de angajare în sarcină,
atitudinea faţă de muncă, faţă de învăţare.

Obstacolele creaţiei sunt

vde ordin intelectual (excesul de logică, pierderea sensului

epistemiologic),
vde ordin moral (nu se acceptă decât ordinea presabilită, teama de
risc,opunerea la schimbare),
vde ordin fizic (starea de sănătate, apatie),
vde ordin psihic (rigiditate, refuzul de a visa cu ochii deschişi, lipsa
de spontaneitate şi de curaj în a încerca ceva nou), electron

vde ordin social (teama de judecată, respectarea etichetei stabilite, neutron

spiritul critic).
proton
Mediul şcolar deţine recordul în privinţa unor practici
contraindicate pentrudezvoltarea creativităţii şi activismului
elevului în învăţare, cum ar fi:

• transmiterea, în permanenţă, a cunoştinţelor „de-a gata”

construite, asociată cua formă expozitivă şi impozitivă;
• lipsa de flexibilitate şi de toleranţă faţă de răspunsurile
personale ele elevilor, într-o altă formă decât cea predată,
considerându-se că elevul nu a învăţat lecţia;
• limitarea libertăţii de gândire „altfel” a elevilor şi înăbuşirea tendinţei de a
imagina alternative fantastice;
• îngrădirea dorinţei de a efectua desene nesupuse canoanelor;
• descurajarea ideilor proprii ale elevului şi a nonconformismului;
• hipercriticismul şi sarcasmul cadrului didactic;
• lipsa de entuziasm şi comoditatea profesorului, implicarea activă a elevului în
sarcină solicitând şi din partea profesorului efort de participare şi de cooperare;
• directivismul, dogmatismul şi rigiditatea stilului de predare;
• preţuirea memoriei brute şi a reproducerii contextuale;
• uniformizarea şi lipsa tratării diferenţiate;
• accentul pe cantitate şi nu pe calitate în furnizarea şi
reproducerea
cunoştinţelor din partea elevului;
• interese reduse din partea educatorului, în a stimula
creativitatea elevilor pentru a evita abaterea de la proiectul de
lecţie presabilit;
• evitarea folosirii metodelor interactive de stimulare a
creativităţii pentru a nu crea „dezordine” în clasă,
• instaurarea în clasă a unei atmosfere tensionate, stresante,
mai ales atunci când se face recapitularea sau verificarea
cunoştinţelor;
Accentul exagerat pe competiţie sau pe cooperare se
poate constitui într-un factor inhibator al libertăţii de exprimare creativă a
elevului, fie prin necesitatea ca el să-şi modeleze ideile îndrăzneţe pentru a se
încadra în gândirea curentă a grupului, suportând în acest sens presiunile
colegilor mai puţin imaginativi, fie prin efectele competiţiei

Conformismul, ca presiune din exterior, de supunere la norme, şi din

interior, ca tendinţă de acceptare a acestora, este o explicaţie a creativităţii prin
ceea ce nu ar trebui să fie

Persistă în învăţământul actual o încredere prea mare în factorul

raţional, simultan cu desconsiderarea funcţiilor speculative şi imaginative.
De cele mai multe ori profesorii se limitează la transmiterea conţinuturilor
prezente în manuale, nestimulând iniţiativa de descoperire a elevului,
antrenându-l în căutări şi reconstrucţii formative.
Un alt factor ce blochează manifestările creative ale elevilor este
ridiculizarea ideilor elevilor. Critica prematură este
contraindicată, mai ales că se poate învăţă dingreşeli.

Stilul autoritar al cadrului didactic pune accent pe respectarea

directivelor, cerândsă se facă ceea ce se spune, soluţionând problemele cu
răspunsuri fixe şi predeterminate, în defavoarea complexităţii şi flexibilităţii,
creaţiei.

Un alt factor care inhibă creativitatea elevilor poate fi sistemul de

evaluare, prin modul cum, cât şi când este realizată. De cele mai multe ori
nota este în mânaprofesorului un instrument de constrângere, constituindu-se
şi ca un substitut al motivaţiei pentru învăţare. Pentru a institui momente de
relaxare şi de liberă exprimare,cadrul didactic ar trebui să lase loc în
activitatea desfăşurată cu elevii a perioadelor de neevaluare. Convins că nu
va fi sancţionat, elevul va putea să-şi expună propriile puncte de vedere, ideile
creative la care ajunge tocmai datorită detaşării şi detensionării.
 2.5 INTERNETUL CA
INSTRUMENT DE INVATARE
INTERACTIVA
Trăim într-o societate aflată în continuă
schimbare, în care tehnologia digitală
transformă fiecare aspect al vieţii
umane
• Istoria Internetului începe însă în 1968, în
SUA,evoluând din ce în ce mai mult
• În plus, aria de adresabilitate s-a lărgit şi
această gigantică “autostradă informaţională”
împânzeşte astăzi întreg globul
• Existenţa conexiunilor la Internet deschide larg
porţile de pregătire şi
• perfecţionare în orice domeniu, pentru orice
nivel şi la orice vârstă
 E-learning-ul are la bază învăţărea cu ajutorul
calculatorului şi se bazează pe distribuirea
conţinutului informaţiei pe cale electronică.

Avantajele e-learning-ului constau în:

• posibilitatea utilizatorului de a-şi gestiona timpul
conform propriului ritm
• în flexibilitatea sistemului, menită să încurajeze
crearea unui stil propriu de învăţare.
 Evoluţia învăţământului
înregistrează o traiectorie
ascendentă de la metodele
expozitive la cele dialogate şi
interactive, la desfăşurarea
activităţilor prin apelul tot mai
des la multi-media, către o
didactică a învăţământului
deschis, la distanţă, către o
pedagogie WEB şi un
învăţământ structurat,
diseminat oriunde şi oricând
sunt
semnalate cerinţe şi nevoi de
pregătire.
 Educaţia multi-media presupune

• investiţii în
infrastructura
informatică,
• alfabetizarea în
domeniul informaticii,
• utilizarea concretă a
calculatorului
 Design-ul instrucţional online are în vedere
următoarele componente

• planificarea obiectivelor cursului şi a materiei;

• elaborarea anunţurilor care indică activitatea pe
care trebuie s-o realizeze
• participanţii în fiecare moment al cursului;
• transpunerea suportului de curs online;
• organizarea căsuţei “Help” pentru utilizatori;
• specificarea link-urilor utile;
• planificarea seminariilor virtuale;
• organizarea probelor de (auto)evaluare;
Modelul triunghiular de interacţiune mediată,
educator-computer-educat

Educator Calculator Educat

Avantajele acestui tip de învăţare sunt următoarele

• accesibilitate, flexibilitate,
confortabilitate
• spaţiul în care lucrează este
intim şi nu necesită formalizare
• interacţiunea cu profesorul
este neconstrân-gătoare şi
liberă
• utilizatorul poate învăţa în
propriul său ritm
• costuri de timp reduse
• este destinat tuturor grupelor
de varsta
Limitele învăţării online ar putea fi date de faptul că

• pregătirea unui curs online este mai costisitoare decât cea a

unuia tradiţional(dar costurile sunt apoi amortizate rapid). Trening-
ul bazat pe reţeaua Internet solicită de asemeni timp şi bani
pentru implementare, dezvoltare tehnologică şi pregătirea
specialiştilor în domeniu;
• ţin de ordin tehnologic, de lipsa unor resurse tehnologice
performante şi a unor conexiuni optime la reţea, de joasa
performanţă în cea ce priveşte sunetul şi imaginile video şi chiar a
unor grafice extensive. Acestea solicită mult timp de încărcare,
aşteptare care poate crea nerăbdare şi stres
utilizatorului.Probleme de acest tip apar curent atunci când
reţeaua este foarte aglomerată sau utilizatorul dispune de de un
computer mai puţin performant;
• apar probleme legate de lipsa contactului uman face-to-face,
esenţial pentru socializarea indi-vidului;