INVATAREA PRIN COOPERARE

OBIECTIVELE ÎNVĂŢĂRII PRIN COOPERARE

 Valorizează schimburile intelectuale şi verbale, intensifică procesarea informaţiei şi mizează pe o

logică a învăţării care ţine cont de opiniile celorlalţi.

 Munca în echipă constituie un stimulent intelectual şi declanşator al schimbului de opinii şi de

informaţii.

 Favorizează schimbul de idei şi discuţia, adică toate condiţiile care contribuie la educarea
spiritului critic, a obiectivităţii şi a reflexiunii discursive.

 Analiza critică a soluţiilor emise dezvoltă capacităţile de autoevaluare a participanţilor.

 Încurajează la elevi o atitudine deschisă, bazată pe iniţiative personale.

 Favorizează implicarea intensă a elevilor în rezolvarea sarcinilor de învăţare

 Sociabilitatea, acomodarea în roluri diferite, deprinderi ale conduitei disciplinate, deprinderi

organizatorice, iniţiativă, formarea şi stabilizarea unor trăsături de personalitate.

 Contribuie la rezolvarea conflictelor pe baza respectului mutual şi conduce la formarea moralei

autonome în opoziţie cu morala heteronomă.

REGULI CE TREBUIE RESPECTATE ATUNCI CÂND SE ORGANIZEAZĂ ÎNVĂŢAREA PE ECHIPE:

 Elaborarea unui plan de lucru în care se trec: elementele importante de studiat, sarcinile fiecărui
membru, subtemele, aplicaţiile, locul de desfăşurare etc.
 Explicaţiile profesorului asupra importanţei temei de studiu şi a avantajelor muncii în grup
pentru rezolvarea ei.
 Oferirea elevilor spre rezolvare a unei sarcini relevante din punct de vedere cognitiv şi social.
 Optarea pentru un număr optim de membri în grup (4-5) şi crearea unor echipe eterogene.
 Crearea posibilităţii membrilor echipei de a fi consiliaţi.
 Crearea unei atmosfere propice de lucru şi a unui spaţiu adecvat.
 Explicarea modului de evaluare a muncii colective şi a fiecărui membru în parte.

ETAPELE ÎNVĂŢĂRII PRIN COOPERARE

 O primă etapă are în vedere constituirea grupului de

lucru. Membrii grupului trebuie să aibă anumite calităţi: să fie toleranţi faţă de părerile colegilor,
să aibă optime abilităţi de comunicare, să nu fie egoişti, să acorde şi să primească ajutor etc.
 A doua etapă se concretizează atunci când participanţii se confruntă cu situaţia de rezolvat şi
sunt stimulaţi să lucreze împreună pentru a o rezolva.
  A treia etapă este destinată reflecţiilor, incubaţiei şi tatonărilor.
 A patra etapă este rezervată dezbaterilor colective, când sunt confruntate ideile, sunt analizate
erorile şi punctele forte.
 A cincea etapă se referă la structurarea demersurilor către finalul dezbaterii cu obţinerea
concluziilor şi cu soluţionarea problemei.

Evaluarea\autoevaluarea rezultatelor prin învăţarea prin cooperare

Este o evaluare dinamică, în care performanţa celui evaluat este mediată şi ghidată de un alt individ, cu
scopul de a determina potenţialul individual de pe urma căruia cel evaluat poate profita prin instrucţie şi
educaţie.

Evaluarea postmodernă transferă evaluarea centrată pe iniţiativa profesorului de a controla la cea care
pune accentul pe iniţiativa elevului de a reflecta permanent la procesul de cunoaştere în care este
implicat. Din acest punct de vedere, învăţarea prin cooperare integrează organic evaluarea şi
autoevaluarea.

Obiectivele evaluării cooperative:

Calitatea învăţării prin întâlniri ale membrilor grupului pentru stabilirea obiectivelor de învăţare;

Procesele cognitive şi aplicarea strategiilor de învăţare prin testele standard;

Abilităţi şi competenţe prin teste compuse de profesor;

Atitudini şi opinii ale elevilor prin compoziţii scrise sau dezbateri;

Deprinderi de lucru prin prezentări sau susţineri orale, postere, proiecte, portofolii, observaţii directe,
chestionare, interviuri, jurnale de studiu.

Condiţii ce definesc specificul învăţării prin cooperare:

1.Interdependenţa pozitivă cu rol constructiv se poate realiza:

 prin fixarea în comun a obiectivelor învăţării – interdependenţa obiectivelor;

 prin divizarea muncii în cadrul grupului – interdependenţa sarcinilor;
 prin împărţirea surselor în cadrul grupului – interdependenţa resurselor;
 acordarea de recompense comune – interdependenţa recompenselor.

2. Interacţiunea directă “faţă în faţă” între elevi:

 prin comportamentul manifestat în rezolvarea sarcinilor de învăţare elevii pot să-şi exprime
interdependenţa pozitivă.

3. Răspunderea individuală a fiecărui membru al grupului:

  elevii cooperează acordându-şi ajutor şi sprijin şi asumându-şi răspunderea pentru ceea ce fac.

4. Abilitatea elevilor pentru lucru eficient în grup şi relaţionarea interpersonală:

 conducerea activităţii;
 luarea deciziilor;
 încrederea reciprocă;
 comunicarea deschisă şi cinstită;
 soluţionarea conflictelor.

5. Analiza şi evaluarea eficienţei activităţii în grup şi stabilirea de măsuri pentru îmbunătăţirea muncii
în grup:

 se dezvoltă ataşamentul faţă de grup, grija faţă de celălalt indiferent de nivelul intelectual, clasă
socială, apartenenţă etnică sau religioasă;
 elevii trebuie ajutaţi să conştientizeze faptul că este în avantajul fiecăruia dintre ei dacă ceilalţi
colegi învaţă bine şi constituie un dezavantaj dacă ceilalţi nu învaţă suficient;
 învăţarea prin cooperare contribuie la dezvoltarea abilităţii elevilor de a înţelege perspectiva
celuilalt din punct de vedere cognitiv şi pe plan emoţional de a-şi manifesta ataşamentul, grija
faţă de semeni, comportamentul de ajutorare al celorlalţi; formarea de atitudini pozitive faţă de
învăţare, faţă de obiectele de învăţământ şi faţă de şcoală; relaţii constructive orientate spre
rezolvarea sarcinilor.

Metoda ’’Turul galeriei’’

 Este prin excelenţă o metodă de învăţare prin cooperare ce promovează spiritul critic şi
învăţarea eficientă.

 Numele provine din specificul metodei în care soluţiile/produsele minţilor elevilor reuniţi în
grupuri sunt expuse ca într-o galerie de artă, urmând ca ele să fie evaluate de toţi elevii clasei.

 Demers:

 După ce au fost organizaţi în grupuri de 4-5, elevii primesc spre rezolvare o sarcină/problemă,
care se pretează la mai multe căi de abordare/rezolvare.

 Produsul muncii fiecărui grup se concretizează într-o imagine, schemă, diagramă, inventar de
idei, exprimate grafic pe o coală de hârtie sau un carton, realizându-se ceea ce se numeşte un
poster.

 Posterele se expun pe pereţii salii de clasă, ca într-o expoziţie.

 Sub îndrumarea profesorului, grupurile trec pe la fiecare poster pentru a examina soluţiile
propuse, pentru a face comentarii, observaţii, propuneri.
  La sfârşit, fiecare grup revine la propriul poster, analizează comentariile

Metoda ’’Mai multe capete la un loc’’

- Constituirea grupurilor de 3-4 elevi

- Atribuirea unui număr fiecărui membru al grupului

- Enunţarea unei întrebări sau prezentarea unei probleme

- Formularea în mod individual a unui răspuns sau identificarea unei soluţii

- Se discută în grup răspunsul fiecăruia şi se formulează un răspuns al grupului, profesorul spune

un număr, iar elevul care posedă acel număr va prezenta clasei soluţia/discuţiile din grupul său.
Sugestii metodice:

- Se scrie pe tablă sau pe hârtie toate opiniile grupurilor şi apoi se dezbat cu toată clasa.

- Se evidenţiază cu elevii asemănările şi deosebirile dintre opinii şi elevii vor fi lăsaţi să opteze
pentru opinia care este susţinută de cele mai solide argumente.

Metoda “schimba perechea”

Etape:

 Etapa organizării colectivului în 2 grupe egale (2 rânduri de scaune)

 Etapa prezentării şi explicării problemei

 Etapa de lucru în perechi

 Etapa analizei ideilor şi a elaborării concluziilor

Teme de studiu: rezolvări de probleme de pe o fişă, exerciţii, fişe cu diverse sarcini de lucru.

Cercul din exterior se roteşte în sensul acelor de ceasornic, realizându-se schimbarea

partenerilor în pereche. Elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al clasei.

Avantaje: este o metodă interactivă de grup; stimulează cooperarea în echipă, ajutorul

reciproc, înţelegerea şi toleranţa faţă de opinia celuilalt; dezvoltă inteligenţa logică-matematică,
inteligenţa interpersonală.
Rolurile

In cadrul acestor metode de lucru se folosesc urmatoarele roluri care se atribuie membrilor fiecarui grup
format in parte:

1. Facilitator/Organizator- se asigura ca toata lumea intelege instructiunile date de professor, se asigura

ca toti membrii grupului participa, cheama profesorul daca nimeni in grup nu cunoaste raspunsul;
2. Reporter- Ia notite cu ceea ce raspund membrii grupului, organizeaza prezentarea grupului care va
avea loc in fata clasei, discuta cu grupul ce vor prezenta si cum ;
3. Manager de materiale- aduna materialele necesare pentru a termina sarcina data si le aduce inapoi la
sfarsit;
4. Planificator- face o schema orara pentru definitivarea sarcinii primate, verifica incadrarea in timp si
decide cand sa se opreasca;
5. Armonizator- incurajeaza elevii din grupil sau sa contribuie toti la realizarea sarcinii, ii incurajeaza sa
se ajute reciproc si se asigura ca nimeni nu este descurajat;

Daca folosim rolurile:

 Munca in grup este mai eficienta.
 Elevii invata sa aiba o responsabilitate comuna asupra muncii in grup
 Este mai mult probabil ca toata lumea sa fie activa in timpul muncii in grup daca fiecare
are cate un rol in grup.
 Elevii dominanti dau astfel mai usor si altora o sansa de a participa
 Si elevii cu un statut inferior au sansa de a participa. (ex.studenti care au o bariera de
limba)

Bibliografie

Cosmovici, Andrei; Iacob, Luminiţa, Psihologie şcolară 1999, Iaşi, Editura Polirom.

Deutch, M, Şaizeci de ani de studiu sociopsihologic al conflictului în Soica, C, A; Necolau, A.,Psihologia

rezolvării conflictului, Iaşi

Dumitru, Ion, Al, Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, 2000, Timişoara, Editura de vest.

Dumitru, Ion, Al, Educaţie şi învăţare, 2001, Timişoara, Editura de vest.

Neculau, A; Zlate, M, Clasa de elevi ca formaţiune profesională, 1983 în I. Radu, Psihologia educaţiei şi
dezvoltării, Bucureşti, Editura Academiei.

Şeicaru, Mioara, Învăţarea în echipă – premisă a educării elevilor prin cooperare, colaborare,
comunicare, revista Învăţământul primar nr. 3- 4, 1999, Bucureşti, Editura Discipol.

Ungureanu, D, Fundamentele educaţiei, note de curs, 1999, T imişoara, Editura Mirton

Ulrich, Cătălina, Managementul clasei – învăţare prin cooperare – ghid, 2000, Bucureşti, Editura Corint.
C.N.C. – M.E.C., Curriculum naţional, Plan cadru de învăţământ pentru învăţământul primar şi gimnazial,
1998, Bucureşti.