Scoala Gimnaziala Nr 1 Roata de Jos,Giurgiu

Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu

părinții
Mă numesc Crăcan Gabriela și sunt învătătoare titulară de 22 de ani la Școala Gimnazială
Nr 1 Roata de Jos, judetul Giurgiu. În fiecare an realizez un parteneriat cu părinţii elevilor pe
care îi îndrum , parteneriat denumit “Familie -Școala-Comunitate”. Motivul realizării acestui
parteneriat este necesitatea menţinerii unităţii de cerinţe în educaţia copilului, necesitatea
realizării unei legături reale între şcoală şi familie ca parteneri egali în educaţia copilului. Scopul
acestui parteneriat este implicarea şi participarea reală a părinţilor în activităţile la clasă şi la cele
extracurriculare.Ca obiective majore ale acestui parteneriat aş aminti: formarea părinţilor în
spiritul ideii de parteneri egali în educaţia copiilor; convingerea părinţilor pentru a investi în
dezvoltarea personală a copilului şi a grupului în ansamblu; implicarea părintilor în atragerea de
resurse (financiare sau materiale) necesare unei bune desfăşurări a actului educaţional; crearea
unui mediu educativ pozitiv, favorabil, adecvat pentru o stimulare continuă a învătarii spontane a
copilului; achizitionarea de către părinţi a unor informaţii şi cunoştinţe pe care să le folosească în
educarea propriilor copii; implicarea părinţilor în atragerea şi găsirea de resurse materiale şi
financiare necesare derulării serbării de Crăciun, de sfârşit de an şcolar, organizării de excursii
şcolare.
Învățământul primar este o treaptă importantă și responsabilă în cadrul sistemului de
învățământ. El constituie temelia includerii copilului în activitatea asiduă și ordonată dintr-o
colectivitate de semeni , care este mereu în schimbare și presupune competitivitate.
Școala îl învață pe copil să se situeze printre semeni , să se obișnuiască cu anumite cerințe și
realități sociale. Dar educația în familie constituie prima școală a copilului, partea cea mai
importantă a pregătirii lui pentru o viața socială activa. Familia trebuie să fie prima instituție
socială care se preocupă de asigurarea condițiilor necesare dezvoltării normale a copilului.
Școala și familia sunt cei doi poli de rezistență ai educației , care contribuie prin mijloace
specifice la formarea tinerilor.
Odată cu intrarea în școală , copilul trăiește în două lumi diferite: una a familiei,
colorată încă de afectivitatea primei copilării, cealaltă, a școlii, încărcată de noi exigențe și de
promisiunile viitorului, la fel de importante. Dacă aceste medii educaționale se completează și se
susțin, ele asigură într-o mare măsură buna integrare a copilului în activitatea școlară și, pe plan
mai general, în viața socială.
Obiectivul cel mai important al colaborării dintre școală și familie în perioada școlarității
mici îl reprezintă susținerea eforturilor copilului pentru ca acesta să dobândească primele
instrumente ale muncii intelectuale și să obțină succesul școlar. Clasa reprezintă pentru elevi al
doilea mediu de socializare, după familie. Aici elevul va trăi și experimenta, va învăța deprinderi
sociale necesare pentru viață.
În activitatea pe care o desfășurăm, am pornit întotdeauna de la „punctele forte”ale
elevilor și cele ale noastre ca învățător, cum ar fi: ce știe elevul , ce poate să facă, ce îi este
îngăduit să realizeze, spre ce are înclinații, de ce abilități didactice dispune.

1
 Scoala Gimnaziala Nr 1 Roata de Jos,Giurgiu

Apoi am avut în vedere”punctele slabe”pe care vrem să le îndreptăm(ce nu știe elevul, ce n-a
înțeles, ce nu poate să facă, ce nu ne este îngăduit nouă ca învățători să facem). Este necesară o
bună cunoaștere a elevilor și totodată o bună cunoaștere a forțelor proprii. Folosirea metodelor
interactive ( discuțiile colective, interpretarea de roluri, rezolvarea în grup a unor probleme,
efectuarea de experiențe) asigură condițiile oportune elevilor să se afirme atât individual, cât și în
echipă.
Am ajutat elevii să treacă peste rețineri, să-și exprime în mod deschis opiniile personale,
să vorbească despre evenimentele la care participă , despre calitățile și defectele lor. Elevii au
dobândit nu numai curajul exprimării unor opinii, ci și respectul pentru părerile colegilor, ale
părinților, pentru adevăr. În felul acesta am pus pe fiecare elev în situația de a-și exercita, în
clasă, principalele însușiri care-i definesc personalitatea, făcându-i participanți activi, dar și
colaboratori, parteneri ai noștri în ducerea la bun sfârșit a tuturor activităților.
Calitatea proceselor de comunicare ce se stabilesc în grupul școlar depinde de potențialul
comunicativ al fiecăruia dintre membrii lui. Educatorul trebuie să dețină, înainte de toate, bune
calități de mediator pentru a-i facilita procesul stabilirii unor interacțiuni directe, sincere, bazate
pe încredere între elevi, dar și între sine și fiecare dintre elevi.
În domeniul colaborării școală-familie, punctul de plecare este cunoașterea prealabilă a
părinților de către învățător, a familiei, a climatului familial. Activitatea educativă îmbracă și în
școala noastră o multitudine de forme la următoarele nivele: comitetul de părinți, consiliul
reprezentativ al părinților, vizitele la domiciliu, corespondența cu părinții, consultațiile
pedagogice, implicarea părinților în activitățile școlii, activitățile nonformale(excursii, cercuri,
serbări, aniversări, cursuri), consultații la cererea părinților.
Numărul mare de contacte școală-familie nu asigură neapărat rezultate fructuoase, insa
reprezinta un ”front comun” in care se ”lupta” fiecare pentru a face posibila reusita viitorilor
oameni.Întâlnirile colective cu părinții reprezintă cea mai “profitabilă”și democratică formă de
colaborare a învățătorului cu familiile elevilor săi. Pentru învățător înseamnă un cadru de
manifestare și de perfecționare a calităților sale manageriale, un moment optim de conștientizare
și de mobilizare a părinților într-un parteneriat real, prilej de a învăța și el din experiența
părinților. Pentru părinți , adunările colective reprezintă tot atâtea prilejuri de autoevaluare și de
sporire a competențelor educative, de informare pedagogică avizată, iar acestia înțeleg
complexitatea fenomenului instructiv-educativ și a poziției pe care o ocupă în acest proces.
În toate cazurile de întâlniri, contacte, proiecte, raporturi mutuale, au fost implicați, în
mod egal, elevii ca parteneri de dialog și ca beneficiari ai unor servicii educaționale de calitate
necesare dezvoltării armonioase a personalității.

Bibliografie:
Moisin, Anton-Părinți și copii, Editura didactică și pedagogică , București, 1995;

2
 Scoala Gimnaziala Nr 1 Roata de Jos,Giurgiu

Boroș, Maximilian-Profesorul și elevii, Editura Gutinul, Colecția de pedagogie, Maramureș,

1994