UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Specializarea: PIPP

PEDAGOGIA COMUNITĂȚII.
PARTENERIATE SOCIO-EDUCAȚIONALE
TEMĂ PENTRU EVALUAREA FINALĂ

Nume și prenume student:

ALMAȘI CRISTINA MARIA

ZI
Anul de studiu: III/ Semestrul II

Sighetu Marmației

2023

[0]
 PARTEA I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI
I.1. Definiții și caracteristici ale parteneriatelor socio-educaționale(o viziune generală)
din bibliografia de specialitate

  Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul

copilului la nivelul procesului educativ. El presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi
acţiuni educative între factorii educaţionali. Parteneriatul educaţional se desfăşoară împreună
cu actul educaţional  propriu-zis. El se referă la proiectarea, decizia, acţiunea şi colaborarea
dintre instituţii, influenţe şi agenţi educaţionali.

  Parteneriatul educaţional (amintea inst. Ionela Petrosel în articolul său: ,,Despre

parteneriatul educational”) , se realizează între:
 -  instituţiile educaţiei: familie, şcoală şi comunitate;
- agenţii educaţionali: copii, părinţi, profesori, specialişti în rezolvarea unor probleme
educaţionale (psihologi, consilieri psiho-pedagogi, terapeuţi etc.);
- membri ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului
(medici, factori de decizie, reprezentanţii bisericii, ai poliţiei etc.);

  Parteneriatul educaţional se adresează în principal părinţilor şi profesorilor, şi se referă la

a acţiona în acelaşi sens. Ceea ce hotărăşte familia, trebuie să fie în acord cu măsurile şcolare,
şi ceea ce face un părinte, să nu fie negat de celălalt.
   Se ştie că educaţia, ca acţiune socială organizată, presupune mai mulţi factori: familia,
şcoala şi comunitatea. Democratizarea educaţiei face necesară deplasarea centrului de
interes de pe cunoştinţe impuse - pe obiective, de pe programe abstracte - pe nevoile curente
ale elevului, astfel încât acesta să fie centrul de interes al tuturor.

   În privinţa  comunităţii, încercând să-i dăm o definiţie, am putea spune că este:

-Spaţiu în care oamenii conlucrează pentru a identifica nevoile comune şi valorile pe care le
preţuiesc;
-Spaţiu al interacţiunilor sociale bazate pe nevoi, interese şi aspiraţii comune;
-Spaţiu în care membrii au încredere unii în alţii şi conlucrează la rezolvarea problemelor
comune;

[1]
-Spaţiu în  care există consens axiologic al membrilor (respect civic, respect etnic, cooperare
etc.)

   Orice program educativ poate deveni eficient în măsura angajării părţilor componente. În
acest sens, vin în ajutor proiectele de  parteneriat educaţionale care vizează întărirea
relaţiilor dintre părinţi, elevi, dascăl şi comunitate, creşterea gradului de implicare a
tuturor factorilor educaţionali.  
  Activitatea în parteneriat are nenumărate avantaje, deoarece creează relaţii de colaborare,
clarifică diverse probleme educative, oferă un nou cadru de dezvoltare a personalităţii
elevului. Iniţierea diferitelor proiecte de parteneriat educaţionale sunt benefice atât pentru
elevi, cât şi pentru toţi factorii implicaţi ( şcoală, familie, comunitate).
   Comunitatea reprezintă cadrul cultural, spiritual şi geografic de dezvoltare al elevului. Prin
caracteristicile ei, poate susţine interesele şcolii.  Fiecare şcoală devine ,,o comunitate a
celor ce învaţă”, în condiţiile propriului său plan de îmbunătăţire continuă a predării,
învăţării şi disciplinei. Toţi elevii săi se străduiesc şi fac progrese în direcţia atingerii
standardelor dorite, fiind ajutaţi de părinţi, cadre didactice şi alţi parteneri implicaţi. Şcolile şi
comunitatea îmbunătăţesc instrucţia, evaluarea, dezvoltarea profesională a cadrelor didactice,
implicarea părinţilor şi a oamenilor de afaceri, astfel încât fiecare aspect al educaţiei
funcţionează ca parte a unui sistem, care sprijină toţi elevii pentru a-şi atinge obiectivele.
   Reforma efectivă a învăţământului preuniversitar, ca învăţământ public, se poate realiza
numai în interiorul spaţiului comunitar, ca rezultat al conlucrării şcolii cu mediul social,
cultural şi economic. Procesul educaţional este un act de socializare, de culturalizare, de
formare şi dezvoltare a personalităţii, dus la îndeplinire de echipa didactică.

    Învăţătorul trebuie să fie conştient de rolul şi contribuţia sa în formarea comportamentului

democratic şi atitudinii disciplinare a elevilor săi. Şcoala nu poate să rămână izolată, ea
trebuie să se integreze şi să pătrundă în spiritul comunitar, căci comunitatea nu înseamnă
altceva decât să fii şi să te simţi în contact cu ceilalţi.
   Învăţarea şcolară pune bazele învăţării pe durata întregii vieţi, astfel  cadrele didactice
trebuie să urmărească modelarea copilului în conformitate cu obiectivele societăţii
democratice, în vederea atingerii pe termen lung a idealului educaţional, care constă în
dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii
autonome şi creative.

[2]
    Cadrele didactice şi parinţii trebuie să lucreze împreună pentru a dezvolta o relaţie de
cooperare în clasă. Centrul acestui parteneriat este copilul. Acest parteneriat între dascăl şi
părinţi, oferă copiilor un model asupra felului în care adulţii cooperează pentru a crea un
mediu de învaţare stimulator. Este esenţială implicarea activă a parinţilor încă din primul an
de şcoală.
    În mod firesc, părinţii sunt primii educatori ai copilului. Vine apoi rândul
profesioniştilor din grădiniţe şi şcoli să se ocupe de educarea şi formarea copiilor printr-o
metodologie şi un curriculum specific vârstei acestora. Dar educaţia copiilor, priviţi ca cei
mai tineri membri ai unei comunităţi, este responsabilitatea întregii comunităţi. Ea este
leagănul creşterii şi devenirii copiilor ca viitori adulţi responsabili de menirea lor în folosul
întregii comunităţi.
    O comunitate care plasează educaţia printre priorităţile sale, este o comunitate care
acţionează conştient în folosul tuturor membrilor săi. Este bine ştiut faptul că, pe termen lung,
investiţia în educaţie este cea mai valoroasă pentru societate.
  În cadrul unei comunităţi, grădiniţa şi şcoala sunt instituţii care asigură educaţia copiilor, dar
sprijină, în acelaşi timp preocuparea şi nevoia adulţilor pentru perfecţionare continuă şi
învăţarea pe tot parcursul vieţii.
  Pentru realizarea unui parteneriat trebuie stabilite câteva forme de relaţionare necesare.
Astfel, trebuie respectate cele patru condiţii de realizare ale acestui proces: comunicare,
coordonare, cooperare şi în final, parteneriat. Aceste distincţii sunt importante pentru
decizia privind tipul de relaţionare pe care se poate miza, pentru un anumit partener din
cadrul comunităţii.

        Învatatorii  trebuie sa creeze o atmosferă deschisă prin implicarea şi încurajarea

părinţilor: să vină la ore, să-şi împărtăşească interesele şi talentele, să pună întrebări. Pentru
ca învăţătorii să fie cu adevărat deschişi părinţilor, ei trebuie să creadă cu adevarat în
beneficiile prezenţei şi implicării celor din urmă.
    De exemplu: o mamă asistent medical poate fi invitată la o oră de educaţie pentru
sănătate; alt părinte cu abilităţi lingvistice poate fi invitat la o oră de lectură etc. Dacă
părinţii sunt implicaţi în activitatea la clasă, învăţătorii pot observa direct felul în care ei îşi
motivează copiii, în care îi ajută să rezolve problemele. Copiii au ocazia să vadă că adulţii
importanţi din viaţa lor activează împreună spre un scop comun, dobândesc un simţ crescut al
siguranţei şi încrederii şi le face plăcere să simtă legatura dintre familie şi şcoală.

[3]
 Părinţii care vin regulat la şcoală pot aprecia mai realist felul în care copilul se adaptează
şcolii. Copiii îşi văd parinţii într-o altă lumină. Un mare avantaj pentru dascăli este faptul că
învaţă mai multe despre viaţa de familie şi comunitatea copiilor.
   Prin aceste colaborări, elevii conştientizează că în fiecare grup sau comunitate, oamenii se
deosebesc între ei prin trăsături fizice şi sufleteşti, că fiecare are propria lui fire şi se
manifestă comportamental diferit unii de ceilalţi. În activitatea educativă trebuie doar să ne
asumăm iniţiativa şi să conştientizăm faptul că parteneriatul educativ este benefic şi că toţi
avem de câştigat.

   Colaborarea cu alte instituţii nu este întotdeauna uşoară, unii răspund pozitiv, alţii nu. Este
parte a rolului şcolii să ajungă la comunitate, să încurajeze şi să convingă organizaţiile să se
implice; uneori oamenii vor rezista din cauza a ceea ce văd ca graniţe profesionale.
   În devenirea personalităţii elevului, comunicarea permanentă, colaborarea şi cooperarea
factorilor educaţionali reprezintă o prioritate, materializându-se în avantaje oferite de
instituţii în formarea sa, în spiritul valorii societăţii în care trăieşte.

  ,,Succesul, în mare parte, stă în voinţa de a învinge; să ne străduim deci şi să

stăruim.” (Seneca)

I.2. Prezentarea tipului de parteneriat socio-educațional pentru care s-a optat în

vederea realizării temei curente

Parteneriatele cu instituţii locale – primărie, poliţie, pompieri, cabinetemedicale

ş.a., în scopul cunoaşterii funcţionalităţii comunităţii în care copii/ tinerii trăiescşi a rolului
acestora în realizarea diverselor componente ale educaţiei.
Proiectele de parteneriat educaţional cu Poliţia au ca argument educaţia copiilor
pentru cetăţenie democratică în vederea formării unor cetăţeni activi şi responsabili. Prin
acţiunile desfăşurate în acest sens, copiii îşi însuşesc concepte cheie: libertate, justiţie,
egalitate, solidaritate, cunosc modul de funcţionare a instituţiilor democratice, înţeleg rolul
drepturilor omului în viaţa cotidiană, sunt puşi în diferite situaţii de a-i respecta pe cei de
lângă ei, îşi formează deprinderi de a-şi proteja propria persoană şi pe ceilalţi.
 Poliţistul de proximitate şi cel de la circulaţia rutieră pot fi parteneri activi în proiectele
grădiniţei şi şcolii. Parteneriatele cu Poliţia, în mod deosebit cu Poliţia rutieră,

[4]
familiarizează copiii cu regulile de circulaţie pentru pietoni, necesare unei autonomii relative
pe stradă, cu aplicarea zilnică a celor însuşite pe parcursul derulării acestor proiecte
educaţionale.

PARTEA a II-a
PROIECT DE PARTENERIAT SOCIO-EDUCAȚIONAL

„PIETONI RESPONSABILI”

PARTENERIAT

încheiat între:

ȘCOALA GIMNAZIALĂ IOAN MIHALY DE APȘA din Sighetu Marmației

şi
POLIŢIA MUNICIPIULUI SIGHETU MARMAŢIEI

DURATA: 1 SĂPTĂMÂNĂ (SĂPT. ALTFEL)

ARGUMENT:

Acum când circulația este mai intensă si numărul accidentelor a crescut considerabil ,
părinții, cadrele didactice, copiii și polițistul trebuie să formeze o echipă unită pentru a ajuta
copiii cât mai de timpuriu să cunoască și să respecte regulile de circulație, să-și formeze o
conduita preventivă. Consiliul European pentru Siguranța Transportului și Organizația
Mondială a Sănătății atrag atenția asupra faptului că în țara noastră numărul accidentelor
rutiere, soldate cu victime în rândul copiilor, este în creștere și depășește media europeană.
România se află pe primul loc în UE la numărul pietonilor decedați în accidente.
Siguranța în trafic trebuie să constituie una din prioritățile educației copiilor noștri,
urmărind să dezvoltăm atitudini, deprinderi și comportamente preventive și aplicarea corectă
a regulilor elementare de circulație pe drumurile publice.
De asemenea, disciplina de care aceştia dau dovadă în timpul deplasării pe drumurile
publice se formează în activităţile de educaţie rutieră, desfăşurate într-o colaborare
permanentă a şcolii cu familia şi cu agenţii de poliţie.

[5]
SCOP:
Colaborarea în vederea educării copiilor pentru a dobândi cunoştinţe referitoare la respectarea
regulilor de circulaţie, stimularea interesului pentru cunoaşterea drepturilor şi îndatoririlor pe
care le au pietonii şi conducătorii în traficul rutier, prevenirea accidentelor rutiere.

OBIECTIVE:

o Să recunoască principalele indicatoare care se referă la circulaţia pietonilor pe

drumurile publice .
o Să identifice regulile de circulaţie şi necesitatea respectării acestora cu toate
ocaziile;
o Să recunoască rolul agentului de circulaţie şi modul lui de semnalizare;
o Să dobândească deprinderi de a circula corect;
o Să-și dezvolte cunoştinţele şi capacităţile necesare pentru propria securitate;
o Să identifice rolul activităţii de educaţie rutieră în prevenirea accidentelor
rutiere;

[6]
GRUP ȚINTĂ:
o copiii clasei a IV-a, sub îndrumarea doamnei prof, Raluca Giurgi (* inf. fictivă)
o părinţii copiilor;
o cadre didactice;
o agenţi de circulaţie.

RESURSE:
1. Umane
- personal de specialitate din cele două instituţii
- părinţi
- şcolari

2. Materiale
- materiale demonstrative şi informative specifice (semne de circulaţie, pliante etc);
- materiale didactice (planşe, diapozitive etc ), recuzită, semafoare-jucărie, fișe,
machetă, filmulețe de pe youtube referitoare la siguranța copiilor în trafic;
- fonduri obţinute din resurse extrabugetare;

LOCUL DE DESFĂŞURARE
Locaţiile se vor preta desfăşurării proiectului – care se vor stabili de comun acord. În
condițiile actuale, activitățile se vor desfășura în sala de clasă.

PLAN OPERAȚIONAL:

În fiecare zi, timp de o săptămână (5 zile) se vor susține prezentări și activități pe următoarele
teme:

ZIUA TEMA

ZIUA 1 Despre profesia de poliţist

ZIUA 2 Vocabularul circulaţiei
ZIUA 3 Traversări imprudente şi periculoase
ZIUA 4 Mijloacele de transport în comun

[7]
 ZIUA 5 Bicicleta-un vehicul util

REZULTATELE:

Prin derularea acestui program educaţional se urmăreşte:

1. Formarea unui comportament civilizat pe drumurile publice;
2. Educarea copilului în scopul formării deprinderilor de a circula corect şi de a respecta
cu stricteţe regulile de circulaţie;
3. Organizarea în școală de colţuri tematice cu albume, pliante, fotografii, machete cu
aspecte din circulaţia rutieră;
4. Înţelegerea de către şcolari a culorilor semaforului şi cunoaşterea principalelor semne
de circulaţie;
5. Formarea deprinderii traversării corecte a străzii şi cunoaşterea pericolelor pe care le
implică nerespectarea regulilor de circulaţie.

EVALUAREA:

o PROBE ORALE: jocuri distractive „Cine-i prietenul meu?”, „Aşa DA, aşa NU”.
o PROBE SCRISE: „Fişe individuale de lucru: Colorează semnele de
circulaţie”, ,,Identifică principalele semne de circulație”
o PROBE COMBINATE: concursuri cu probe teoretice şi practice aplicative, ghicitori,
machetă

DISIMINAREA:
o Expuneri în cadrul consiliului profesoral
o Programul va fi monitorizat de către partenerii şi coordonatorii acestei acţiuni

CONCLUZII: (acestea vor fi urmărite după punerea în aplicare a acestui parteneriat)

BIBLIOGRAFIE:

[8]
- Înv. Nicoleta Beznea, art. ,,Familia şi şcoala în relaţie de parteneriat educaţional”, coord./
editori Învăţământul primar-revistă dedicată cadrelor didactice/ nr.1-2/ 2005
- Inst. Ionela Petrosel , ,,Despre parteneriatul educational” ( sursa Internet)
-Băran- Pescaru, A., ,,Parteneriat în educaţie”, Bucureşti, Editura Aramis Print, 2004.
-Vrăşmaş, E., A., ,,Consilierea şi educaţia părinţilor”, Bucureşti, Editura Aramis 2002.  
-Popescu, M., ,,Implicarea comunităţii în procesul de educaţie”, Centrul Educaţia
2000,Corint,    Bucureşti, 2000;
 - Claff Gogfrey,Ghid pentru cadrele didactice, ,,Parteneriat şcoală-familie-comunitate ”,
Editura Didactică şi Pedagogică , R.A., Bucureşti, 2007
 -Cristiana Boca (coord.), Irinela Nicolae, Ana Secrieru, Doina-Olga Ştefănescu. - Bucureşti
2009: Educaţia 2000+, 2009, ,,Împreună pentru copii : grădiniţa şi comunitatea”;

[9]