UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Specializarea: PIPP

PEDAGOGIA COMUNITĂȚII.
PARTENERIATE SOCIO-EDUCAȚIONALE
TEMĂ PENTRU EVALUAREA FINALĂ

Nume și prenume student:

ALMAȘI CRISTINA MARIA

ZI
Anul de studiu: III/ Semestrul II

Sighetu Marmației

2023

[0]
 PARTEA I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI
I.1. Definiții și caracteristici ale parteneriatelor socio-educaționale(o viziune generală) din bibliografia de
specialitate
  Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul copilului la nivelul
procesului educativ. El presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi acţiuni educative între factorii
educaţionali. Parteneriatul educaţional se desfăşoară împreună cu actul educaţional  propriu-zis. El se referă la
proiectarea, decizia, acţiunea şi colaborarea dintre instituţii, influenţe şi agenţi educaţionali.
  Parteneriatul educaţional (amintea inst. Ionela Petrosel în articolul său: ,,Despre parteneriatul educational”) ,
se realizează între:
 - instituţiile educaţiei: familie, şcoală şi comunitate;
- agenţii educaţionali: copii, părinţi, profesori, specialişti în rezolvarea unor probleme educaţionale (psihologi,
consilieri psiho-pedagogi, terapeuţi etc.);
- membri ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului (medici, factori de
decizie, reprezentanţii bisericii, ai poliţiei etc.);

  Parteneriatul educaţional se adresează în principal părinţilor şi profesorilor, şi se referă la a acţiona în acelaşi

sens. Ceea ce hotărăşte familia, trebuie să fie în acord cu măsurile şcolare, şi ceea ce face un părinte, să nu fie
negat de celălalt.
   Se ştie că educaţia, ca acţiune socială organizată, presupune mai mulţi factori: familia, şcoala şi
comunitatea. Democratizarea educaţiei face necesară deplasarea centrului de interes de pe cunoştinţe impuse -
pe obiective, de pe programe abstracte - pe nevoile curente ale elevului, astfel încât acesta să fie centrul de
interes al tuturor.
   În privinţa  comunităţii, încercând să-i dăm o definiţie, am putea spune că este:
-Spaţiu în care oamenii conlucrează pentru a identifica nevoile comune şi valorile pe care le preţuiesc;
-Spaţiu al interacţiunilor sociale bazate pe nevoi, interese şi aspiraţii comune;
-Spaţiu în care membrii au încredere unii în alţii şi conlucrează la rezolvarea problemelor comune;
-Spaţiu în  care există consens axiologic al membrilor (respect civic, respect etnic, cooperare etc.)
   Orice program educativ poate deveni eficient în măsura angajării părţilor componente. În acest sens, vin în
ajutor proiectele de  parteneriat educaţionale care vizează întărirea relaţiilor dintre părinţi, elevi, dascăl şi
comunitate, creşterea gradului de implicare a tuturor factorilor educaţionali.  
  Activitatea în parteneriat are nenumărate avantaje, deoarece creează relaţii de colaborare, clarifică diverse
probleme educative, oferă un nou cadru de dezvoltare a personalităţii  elevului. Iniţierea diferitelor proiecte de
parteneriat educaţionale sunt benefice atât pentru elevi, cât şi pentru toţi factorii implicaţi ( şcoală, familie,
comunitate).
   Comunitatea reprezintă cadrul cultural, spiritual şi geografic de dezvoltare al elevului. Prin caracteristicile ei,
poate susţine interesele şcolii.  Fiecare şcoală devine ,,o comunitate a celor ce învaţă”, în condiţiile propriului
său plan de îmbunătăţire continuă a predării, învăţării şi disciplinei. Toţi elevii săi se străduiesc şi fac progrese
în direcţia atingerii standardelor dorite, fiind ajutaţi de părinţi, cadre didactice şi alţi parteneri implicaţi. Şcolile
şi comunitatea îmbunătăţesc instrucţia, evaluarea, dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, implicarea
părinţilor şi a oamenilor de afaceri, astfel încât fiecare aspect al educaţiei funcţionează ca parte a unui sistem,
care sprijină toţi elevii pentru a-şi atinge obiectivele.
   Reforma efectivă a învăţământului preuniversitar, ca învăţământ public, se poate realiza numai în
interiorul spaţiului comunitar, ca rezultat al conlucrării şcolii cu mediul social, cultural şi
economic. Procesul educaţional este un act de socializare, de culturalizare, de formare şi dezvoltare a
personalităţii, dus la îndeplinire de echipa didactică.
    Învăţătorul trebuie să fie conştient de rolul şi contribuţia sa în formarea comportamentului democratic şi
atitudinii disciplinare a elevilor săi. Şcoala nu poate să rămână izolată, ea trebuie să se integreze şi să pătrundă
în spiritul comunitar, căci comunitatea nu înseamnă altceva decât să fii şi să te simţi în contact cu ceilalţi.
   Învăţarea şcolară pune bazele învăţării pe durata întregii vieţi, astfel  cadrele didactice trebuie să urmărească
modelarea copilului în conformitate cu obiectivele societăţii democratice, în vederea atingerii pe termen lung a

[1]
idealului educaţional, care constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în
formarea personalităţii autonome şi creative.
    Cadrele didactice şi parinţii trebuie să lucreze împreună pentru a dezvolta o relaţie de cooperare în
clasă. Centrul acestui parteneriat este copilul. Acest parteneriat între dascăl şi părinţi, oferă copiilor un model
asupra felului în care adulţii cooperează pentru a crea un mediu de învaţare stimulator. Este esenţială implicarea
activă a parinţilor încă din primul an de şcoală.
    În mod firesc, părinţii sunt primii educatori ai copilului. Vine apoi rândul profesioniştilor din grădiniţe şi
şcoli să se ocupe de educarea şi formarea copiilor printr-o metodologie şi un curriculum specific vârstei
acestora. Dar educaţia copiilor, priviţi ca cei mai tineri membri ai unei comunităţi, este responsabilitatea întregii
comunităţi. Ea este leagănul creşterii şi devenirii copiilor ca viitori adulţi responsabili de menirea lor în folosul
întregii comunităţi.
    O comunitate care plasează educaţia printre priorităţile sale, este o comunitate care acţionează conştient în
folosul tuturor membrilor săi. Este bine ştiut faptul că, pe termen lung, investiţia în educaţie este cea mai
valoroasă pentru societate.
  În cadrul unei comunităţi, grădiniţa şi şcoala sunt instituţii care asigură educaţia copiilor, dar sprijină, în
acelaşi timp preocuparea şi nevoia adulţilor pentru perfecţionare continuă şi învăţarea pe tot parcursul vieţii.
  Pentru realizarea unui parteneriat trebuie stabilite câteva forme de relaţionare necesare. Astfel, trebuie
respectate cele patru condiţii de realizare ale acestui proces: comunicare, coordonare, cooperare şi în
final, parteneriat. Aceste distincţii sunt importante pentru decizia privind tipul de relaţionare pe care se poate
miza, pentru un anumit partener din cadrul comunităţii.

        Învatatorii  trebuie sa creeze o atmosferă deschisă prin implicarea şi încurajarea părinţilor: să vină la ore,
să-şi împărtăşească interesele şi talentele, să pună întrebări. Pentru ca învăţătorii să fie cu adevărat deschişi
părinţilor, ei trebuie să creadă cu adevarat în beneficiile prezenţei şi implicării celor din urmă.
    De exemplu: o mamă asistent medical poate fi invitată la o oră de educaţie pentru sănătate; alt părinte
cu abilităţi lingvistice poate fi invitat la o oră de lectură etc. Dacă părinţii sunt implicaţi în activitatea la clasă,
învăţătorii pot observa direct felul în care ei îşi motivează copiii, în care îi ajută să rezolve problemele. Copiii
au ocazia să vadă că adulţii importanţi din viaţa lor activează împreună spre un scop comun, dobândesc un simţ
crescut al siguranţei şi încrederii şi le face plăcere să simtă legatura dintre familie şi şcoală.
 Părinţii care vin regulat la şcoală pot aprecia mai realist felul în care copilul se adaptează şcolii. Copiii îşi
văd parinţii într-o altă lumină. Un mare avantaj pentru dascăli este faptul că învaţă mai multe despre viaţa de
familie şi comunitatea copiilor.
   Prin aceste colaborări, elevii conştientizează că în fiecare grup sau comunitate, oamenii se deosebesc între ei
prin trăsături fizice şi sufleteşti, că fiecare are propria lui fire şi se manifestă comportamental diferit unii de
ceilalţi. În activitatea educativă trebuie doar să ne asumăm iniţiativa şi să conştientizăm faptul că parteneriatul
educativ este benefic şi că toţi avem de câştigat.

   Colaborarea cu alte instituţii nu este întotdeauna uşoară, unii răspund pozitiv, alţii nu. Este parte a rolului
şcolii să ajungă la comunitate, să încurajeze şi să convingă organizaţiile să se implice; uneori oamenii vor
rezista din cauza a ceea ce văd ca graniţe profesionale.
   În devenirea personalităţii elevului, comunicarea permanentă, colaborarea şi cooperarea factorilor
educaţionali reprezintă o prioritate, materializându-se în avantaje oferite de instituţii în formarea sa, în spiritul
valorii societăţii în care trăieşte.

  ,,Succesul, în mare parte, stă în voinţa de a învinge; să ne străduim deci şi să stăruim.” (Seneca)

I.2. Prezentarea tipului de parteneriat socio-educațional pentru care s-a optat în vederea realizării temei
curente

Parteneriat cu organizaţii nonguvernamentale, fundaţii - prin care se poate dezvolta atitudinea de

participare voluntară la diverse acţiuni de sprijin a diferitelor categorii de persoane aflate în situaţii dificile
[2]
(orfani, bătrâni, oameni ai străzii ş.a.) saude implicare în acţiuni de protecţie a mediului înconjurător, ecologice
etc.

Apărute după 1990, organizaţiile neguvernamentale au fost şi sunt în permanenţă factori activi în reţelele
educaţionale contribuind cu programele lor la susţinerea drepturilor copiilor, tinerilor, adolescenţilor, la
promovarea egalităţii şanselor educaţionale, la educarea şi consilierea familiei , la atragerea de fonduri
financiare şi materiale, la promovarea imaginii grădiniţelor şi şcolilor, la formarea de formatori, mediatori,
cadre didactice, la facilitarea unor parteneriate interne şi externe, la dezvoltarea unor reţele comunitare precum
şi la analizarea unor nevoi comunitare.

PARTEA a II-a
PROIECT DE PARTENERIAT SOCIO-EDUCAȚIONAL

PIETONI RESPONSABILI

PARTENERIAT

încheiat între:
ȘCOALA GIMNAZIALĂ IOAN MIHALY DE APȘA din Sighetu Marmației
şi
POLIŢIA MUNICIPIULUI SIGHETU MARMAŢIEI

DURATA: 1 SĂPTĂMÂNĂ (SĂPT. ALTFEL)

ARGUMENT:

Acum când circulația este mai intensă si numărul accidentelor a crescut considerabil , părinții, cadrele
didactice, copiii și polițistul trebuie să formeze o echipă unită pentru a ajuta copiii cât mai de timpuriu să
cunoască și să respecte regulile de circulație, să-și formeze o conduita preventivă. Consiliul European pentru
Siguranța Transportului și Organizația Mondială a Sănătății atrag atenția asupra faptului că în țara noastră
numărul accidentelor rutiere, soldate cu victime în rândul copiilor, este în creștere și depășește media europeană.
România se află pe primul loc în UE la numărul pietonilor decedați în accidente.
Siguranța în trafic trebuie să constituie una din prioritățile educației copiilor noștri, urmărind să
dezvoltăm atitudini, deprinderi și comportamente preventive și aplicarea corectă a regulilor elementare de
circulație pe drumurile publice.
De asemenea, disciplina de care aceştia dau dovadă în timpul deplasării pe drumurile publice se
formează în activităţile de educaţie rutieră, desfăşurate într-o colaborare permanentă a şcolii cu familia şi cu
agenţii de poliţie.

SCOP:
Colaborarea în vederea educării copiilor pentru a dobândi cunoştinţe referitoare la respectarea regulilor de
circulaţie, stimularea interesului pentru cunoaşterea drepturilor şi îndatoririlor pe care le au pietonii şi
conducătorii în traficul rutier, prevenirea accidentelor rutiere.

OBIECTIVE:

o Să recunoască principalele indicatoare care se referă la circulaţia pietonilor pe drumurile

publice .
o Să identifice regulile de circulaţie şi necesitatea respectării acestora cu toate ocaziile;
o Să recunoască rolul agentului de circulaţie şi modul lui de semnalizare;

[3]
o Să dobândească deprinderi de a circula corect;
o Să-și dezvolte cunoştinţele şi capacităţile necesare pentru propria securitate;
o Să identifice rolul activităţii de educaţie rutieră în prevenirea accidentelor rutiere;

[4]
GRUP ȚINTĂ:
o copiii clasei a IV-a, sub îndrumarea doamnei prof, Raluca Giurgi (* inf. fictivă)
o părinţii copiilor;
o cadre didactice;
o agenţi de circulaţie.

RESURSE:
1. Umane
- personal de specialitate din cele două instituţii
- părinţi
- şcolari

2. Materiale
- materiale demonstrative şi informative specifice (semne de circulaţie, pliante etc);
- materiale didactice (planşe, diapozitive etc ), recuzită, semafoare-jucărie, fișe,
machetă, filmulețe de pe youtube referitoare la siguranța copiilor în trafic;
- fonduri obţinute din resurse extrabugetare;

LOCUL DE DESFĂŞURARE
Locaţiile se vor preta desfăşurării proiectului – care se vor stabili de comun acord. În
condițiile actuale, activitățile se vor desfășura în sala de clasă.

PLAN OPERAȚIONAL:

În fiecare zi, timp de o săptămână (5 zile) se vor susține prezentări și activități pe următoarele
teme:

ZIUA TEMA

ZIUA 1 Despre profesia de poliţist

ZIUA 2 Vocabularul circulaţiei
ZIUA 3 Traversări imprudente şi periculoase
ZIUA 4 Mijloacele de transport în comun
ZIUA 5 Bicicleta-un vehicul util

REZULTATELE:

Prin derularea acestui program educaţional se urmăreşte:

1. Formarea unui comportament civilizat pe drumurile publice;
2. Educarea copilului în scopul formării deprinderilor de a circula corect şi de a respecta
cu stricteţe regulile de circulaţie;
3. Organizarea în școală de colţuri tematice cu albume, pliante, fotografii, machete cu
aspecte din circulaţia rutieră;
4. Înţelegerea de către şcolari a culorilor semaforului şi cunoaşterea principalelor semne
de circulaţie;
 5. Formarea deprinderii traversării corecte a străzii şi cunoaşterea pericolelor pe care le
implică nerespectarea regulilor de circulaţie.

EVALUAREA:

o Se va face o expoziție cu lucrările obţinute în urma derulării

programului şi impactul acestuia asupra copiilor şi partenerilor, participarea la un
concurs cu asociația EDIT.
o PROBE ORALE: jocuri distractive „Cine-i prietenul meu?”, „Aşa DA, aşa NU”.
o PROBE SCRISE: „Fişe individuale de lucru: Colorează semnele de
circulaţie”, ,,Identifică principalele semne de circulație”
o PROBE COMBINATE: concursuri cu probe teoretice şi practice aplicative, ghicitori,
machetă

DISIMINAREA:
o Expuneri în cadrul consiliului profesoral
o Programul va fi monitorizat de către partenerii şi coordonatorii acestei acţiuni

CONCLUZII: (acestea vor fi urmărite după punerea în aplicare a acestui parteneriat)

BIBLIOGRAFIE:

- Înv. Nicoleta Beznea, art. ,,Familia şi şcoala în relaţie de parteneriat educaţional”, coord./
editori Învăţământul primar-revistă dedicată cadrelor didactice/ nr.1-2/ 2005
- Inst. Ionela Petrosel , ,,Despre parteneriatul educational” ( sursa Internet)
-Băran- Pescaru, A., ,,Parteneriat în educaţie”, Bucureşti, Editura Aramis Print, 2004.
-Vrăşmaş, E., A., ,,Consilierea şi educaţia părinţilor”, Bucureşti, Editura Aramis 2002.  
-Popescu, M., ,,Implicarea comunităţii în procesul de educaţie”, Centrul Educaţia
2000,Corint,    Bucureşti, 2000;
 - Claff Gogfrey,Ghid pentru cadrele didactice, ,,Parteneriat şcoală-familie-comunitate ”,
Editura Didactică şi Pedagogică , R.A., Bucureşti, 2007
 -Cristiana Boca (coord.), Irinela Nicolae, Ana Secrieru, Doina-Olga Ştefănescu. - Bucureşti
2009: Educaţia 2000+, 2009, ,,Împreună pentru copii : grădiniţa şi comunitatea”;