.

CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI

SOCIALĂ,,OPORTUNITATE,,IDNP1014620001405,e-mail:cojocanj65@mail.ru

Culegerea de articole și texte

ABORDĂRI MULTIDICIPLINARE ALE INTEGRĂRII ȘI ADAPTĂRII

ȘCOLARE
Pregătit pentru editare decembrie 2022
Coordonator publicație Angela Cojocaru,Președinte AO,,OPORTUNITATE,,
Expert Gh.Șalaru expert Drepturile Omului,formator ,expert PNUD
Valenţele formative ale consilierii psihopedagogice în şcoală
Anastasia Sirbu,manager

ADNOTARE
Consilierul şcolar trebuie să accepte necondiţionat inter-relaţionarea cu persoana
consiliată, indiferent dacă valorile acestuia diferă sau sunt diametral opuse. Activitatea
consilierului trebuie să se bazeze permanent pe contracararea gândirii negative a
interlocutorului, concomitent cu găsirea modalităţilor optime de pozitivare a acesteia.
Principalul rol al consilierului în unitatea şcolară este de a menţine o legătură
permanentă între cadrele didactice, copii şi părinţi, cu scopul de a descoperi problemele de
comunicare dintre aceştia şi de a propune soluţii viabile. Prezenţa unui consilier şcolar este
esenţială în orice unitate de învăţământ.
El este cel care poate ajuta copiii să treacă peste probleme dificile vizând valorile şi
competenţele şcolară, de adaptare, de comunicare, de socializare ş. a.
Termeni cheie: anxietate, trăsături de personalitate, motivaţie cognitivă, consiliere
psihopedagogică, consiliere parentală.
Profilul consilierului psihopedagog în invăţământul şcolar, începe prin prezentarea celor
mai importante şi recente studii şi cercetări internaţionale privind statut – rolurile
consilierului, tratează particularităţile consilierului şcolar, pentru ca, mai apoi, să prezinte un
tablou al competenţelor consilierului psihopedagog în grădiniţă. Jinga definește competența
profesională a cadrelor didactice ,,un ansamblu de capacități cognitive, afective, motivaționale
și manageriale, care interacționează cu trăsăturile de personalitate ale educatorului,
conferindu-i acestuia calitățile necesare efectuării unei prestații didactice care să asigure
îndeplinirea obiectivelor proiectate.
După Nelson Jones , consilierii trebuie să deţină următoarele calităţi:
 empatia sau înţelegerea, efortul de a vedea lumea prin ochii celuilalt;
 respectul (încrederea în capacitatea celuilalt de a rezolva problema);
 concreteţea sau specificitatea (cel consiliat să-şi reducă astfel confuziile);
 autocunoaşterea şi autoacceptarea;
 autenticitatea în relaţiile cu clienţii;
 congruenţa (limbajul verbal se potriveşte cu cel nonverbal).
Un consilier experimentat realizează faptul potrivit căruia consilierea este un proces cu
dublă direcţionare în care asistentul social şi clientul trebuie să ţină cont unul de celălalt .
Rolurile și funcțiile pe care le îndeplinesc consilierii sunt încă neclare pentru majoritatea
copiilor, părinților, cadrelor didactice și a altor profesioniști în educație
Confuzia rolurilor și ambiguitatea a persistat în rândul profesioniștilor în consiliere.
Pentru a construi o puternică identitate profesională, Humes și Hohenshil impun ca o
necesitate pentru consilieri înțelegerea similarităților și diferențelor dintre contribuția lor și a
altor profesioniști în educație, precum și promovarea programelor de consiliere.
G. Corey a studiat şi a identificat câteva caracteristici ale consilierilor care s-au dovedit
a fi eficienţi:
 au o identitate bine conturată; aceştia îşi conştientizează propriile calităţi şi
defecte, precum şi limitele, ce îşi doresc de la viaţă şi ce este mai important
pentru ei;
 ei îşi organizează existenţa după anumite standarde pe care ei înşişi şi le-au
stabilit în urma experienţei de viaţă şi a valorilor interiorizate;
 se repectă şi se autoapreciază; ei se comportă şi acţionează ca finţe active în
lume, integrate în societate;
 sunt capabili să-şi recunoască şi să-şi accepte propria putere;
 îşi manifestă autoritatea cu precauţie tratându-i pe clienţi ca pe egalii lor;
  sunt deschişi la schimbare; pentru propria dezvoltare în ceea ce priveşte meseria
de consilier, aceştia pot adopta alte modalităţi de acţiune şi comportament; [ 6,
p.71]
Consilierea eficientă presupune manifestarea unui complex aptitudinal şi atitudinal
specific profesiei de consilier psihopedagog. Consilierul şcolar trebuie să demonstreze
capacităţi empatice (empatia constă in capacitatea de a percepe cadrul intern de referinţă al
interlocutorului, cu toate componentele emoţionale ale acestuia, fără a te identifica cu acesta),
capacităţi care se dezvoltă prin exersarea comunicării verbale şi nonverbale eficiente.
Un consilier şcolar poate fi cu adevărat de folos elevilor, părinţilor, numai atunci când
pe lângă cunoştinţele de specialitate pe care le posedă manifestă o preocupare permanentă
pentru îmbunătăţirea sa în plan spiritual.
Dezvoltarea personală presupune cunoaşterea de sine şi a imaginii de sine, formarea
unei capacităţi de decizie responsabile, relaţionare armonioasă, controlul stresului, însuşirea
unor tehnici de învăţare eficientă, atitudini creative etc. [ 16, p.17]
Consilierea psihopedagogică integrează şi valorifică perspectiva psihologiei umaniste
privind formarea şi dezvoltarea personalităţii umane.
Potrivit acesteia, succesul consilierii parentale este dat de implicarea conştientă, activă
şi responsabilă a familiei, părinţilor în autodezvoltarea Eu-lui şi a propriei personalităţi,
considerate elemente de bază ale schimbării evolutiv-adaptative a persoanei. [ 12, p.17]
Conştientizarea de către fiecare persoană a propriilor capacităţi şi disponibilităţi şi
cultivarea dorinţei, motivaţiei, a voinţei acesteia de a se manifesta cu demnitate, liber,
autonom – reprezintă condiţiile esenţiale ale unei vieţi în calitate de părinte şi familist, pline
de sens, însoţită de sentimentul autoîmplinirii şi fericirii
Activităţile de consiliere psihopedagogică presupun un demers educaţional-formativ
centrat pe valorificarea capacităţilor şi a disponibilităţilor individuale ale persoanei.
Consilierea psihopedagogică este menită să faciliteze învăţarea de către fiecare persoană a
unor deprinderi şi abilităţi care să-i permită adaptarea permanentă printr-o schimbare
evolutivă la solicitările realităţii [7].
În contextul consilierii parentale (în continuare CP), vom valorifica ambele dimensiuni
ale consilierii psihopedagogice: consilierea psihologică şi consilierea pedagogică, deoarece
problemele cu care se confruntă adulţii, realizând unul dintre cele mai importante roluri
sociale, cel de părinţi, presupun posedarea unui ansamblu de competenţe care i-ar face abili şi
eficienţi în calitate de sfătuitori-consilieri.
 Activitatea consilierului trebuie să se bazeze permanent pe contracararea gândirii
negative a interlocutorului, concomitent cu găsirea modalităţilor optime de pozitivare a
acesteia.
Principalul rol al consilierului în unitatea şcolară este de a menţine o legătură
permanentă între cadrele didactice, copii şi părinţi, cu scopul de a descoperi problemele de
comunicare dintre aceştia şi de a propune soluţii viabile.
Prezenţa unui consilier şcolar este esenţială în orice unitate de învăţământ. El este cel
care poate ajuta copiii să treacă peste probleme dificile vizând valorile şi competenţele
şcolară, de adaptare, de comunicare, de socializare ş. a.
Consilierea psihopedagogică integrează şi valorifică perspectiva psihologiei umaniste
privind formarea şi dezvoltarea personalităţii umane. Potrivit acesteia, succesul consilierii
parentale este dat de implicarea conştientă, activă şi responsabilă a familiei, părinţilor în
autodezvoltarea Eu-lui şi a propriei personalităţi, considerate elemente de bază ale schimbării
evolutiv-adaptative a persoanei.
Conştientizarea de către fiecare persoană a propriilor capacităţi şi disponibilităţi şi
cultivarea dorinţei, motivaţiei, a voinţei acesteia de a se manifesta cu demnitate, liber,
autonom – reprezintă condiţiile esenţiale ale unei vieţi în calitate de părinte şi familist, pline
de sens, însoţită de sentimentul autoîmplinirii şi fericirii.
BIBLIOGRAFIE

1. Adler, L.,Psihologia şcolarului greu educabil, Ed. IRI, Bucureşti, 1995

2. Baban, A.Consiliere educaţională, Bucureşti, 2001.

3. Bolboceanu A., Sîrbu N., Preferinte comunicaţionale ale preadolecentului

contemporan, în Symposia professorum, Seria Psihologie şi Pedagogie,
Chişinău,ULIM, 2001, p. 111-112
4. Butnaru, D.,(coord.),Consiliere şi orientare şcolară, Ed. Spiru Haret, Iaşi1999
5. Ciofu, C., Interacţiunea părinţi-copii, Editura Medicală Amalteea, Bucureşti, 1998
6. Coman, D.P.Consilierea psihopedagogică şi vocaţională: elemente de
psihopedagogia copilului şi adolescentului, Editura Paralela 4, Piteşti. 200
7. Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa, Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi1998
8. Micleușanu Z., Cuznețov Larisa. Bazele consilierii. Ghid metodologic. Chișinău:
PrimexCom SRL, 2015. 127 p.
9. Micleușanu Z. Modelul pedagogic integrativ de consiliere a familiei în instituția de
învățământ. În: Revista de șiințe socioumane, 2015, nr. 3 (31), p. 97-103
10. Mihăilescu, I. Famila în societăţile europene, Editura Universităţii, Bucureşti. 1999
11. Mitrofan,I.,Ciupercă, C.Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia familiei,
Editura Mihaela Press, Bucureşti. 1998
12. Moisin, A.,Părinţi şi copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
13. Platon Carolina, Psihodiagnostic clinic: Chişinău, CEP USM, 2010.
14. Platon Carolina, Psihodiagnostic clinic: Chişinău, CEP USM, 2010.
15. Pietraru, L.,Familia şi sănătatea mintală a copilului, Editura Medicală, Bucureşti,
1974
16. Racu Ig.,Racu Iu. Psihologia dezvoltării. Chișinău, 2013.
17. Savca L.,Vîrlan M. Psihoteste. Volumul II. Chişinău, 2008
18. Stan, Emil,Profesorul între autoritate şi putere, Editura Teora, Bucureşti,1999