CURS 1- Locul si rolul ariei curriculare Consiliere si orientare in sistemul actual de

invatamant
Obiective
• definirea specificului consilierii în şcoală
• identificarea obiectivelor ariei curriculare consiliere şi orientare
• argumetarea rolurile profesorului în învăţământul contemporan

Aria curriculară “Consiliere şi orientare” este nou introdusă în curriculum românesc, vizând
preponderent atingerea unor obiective socio-afective, necesare împlinirii personalităţii elevului.
Consilierea este o arie de servicii în cadrul cărora educatorul oferă asistenţă şi suport emoţional
grupului de elevi/elevului în scopul dezvoltării personale şi al prevenirii situaţiilor-problemă ori
a crizelor.
Aria curriculară “Consiliere şi orientare” în sistemul actual de învăţământ
• este prezentă la cele trei niveluri preuniversitare – primar, gimnazial şi liceal
• Consilierea şi orientarea îi ajută pe copii într-o varietate de moduri:
– primesc suport emoţional,
– îşi înţeleg sentimentele şi problemele,
– îşi rezolvă conflictele,
– încearcă noi soluţii pentru problemele cu care se confruntă.
Scopul fundamental: a-i ajuta pe copii să vadă lumea din jurul lor aşa cum este ea în realitate, să
se descopere pe ei şi lumea înconjurătoare

Rolul ariei curriculare

• a oferi copilului sprijin pentru învăţare, a evita eşecului şcolar şi a stimula dezvoltarea
personală acestuia;
• a optimiza relaţiile din grupul-clasă, relaţiile interpersonale ale elevilor şi a favoriza
participarea acestora la viaţa comunităţii locale;
• a răspunde nevoilor de intercunoaştere şi autocunoaştere ale elevilor, a întări stima de
sine;
• a forma/dezvolta capacitatea de orientare şcolară şi a sprijini orientarea pentru carieră;
• a oferi profesorului un climat mai adecvat predării.
Domenii de competente-cheie 
• competente interpersonale, interculturale, sociale si civice;
• „a învata sa înveti”;
• competente digitale (bazate pe deprinderi de utilizare a tehnologiei pentru gestionarea
informatiei si comunicarea electronica);
• competente antreprenoriale.

Valori si atitudini promovate

• respect si încredere în sine si în ceilalti;
• recunoasterea unicitatii fiecarei persoane;
• receptivitate la emotiile celorlalti;
• valorizarea relatiilor interpersonale;
• valorificarea critica si selectiva a informatiilor;
• adaptare si deschidere la noi tipuri de învatare ;
• motivatie si flexibilitate în elaborarea propriului traseu educational si profesional;
• responsabilitate si disponibilitate pentru decizii si actiuni privind propria cariera;
• interes pentru învatare permanenta într-o lume în schimbare si în societatea cunoasterii;
• orientare spre o viata de calitate, în prezent si în viitor.

Module tematice
• Autocunoastere si dezvoltare personala
• Comunicare si abilitati sociale
• Managementul informatiilor si al învatarii
• Planificarea carierei
• Calitatea stilului de viata

Ce este consilierea psihopedagogică?

• relaţia interumană de ajutor dintre o persoană specializată, consilierul, şi o altă persoană
care solicită asistenţă de specialitate,clientul (Egan, 1990).
 • relaţia dintre consilier şi persoana consiliată este una de alianţă, de participare şi
colaborare reciprocă (Ivey, 1994).
• arie de servicii oferite unui client (individ sau grup) care constau în informare, orientare,
sfătuire pentru a-şi rezolva problemele sau pentru a-şi planifica viitorul (Reber, 1985).
Note distincte ale consilierii educaţionale
 oferă informaţii;
 este suportivă, vizează dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei şi formează
abilităţi pentru atingerea sau menţinerea stării de bine; aceleaşi obiective sunt prezente,
cu ponderi diferite şi în alte forme de consiliere, dar specifice acestei categorii sunt
publicul ţintă (elevii) şi larga arie de probleme vizate;
 consilierul este învăţătorul/profesorul;
 se adresează elevului normal, ţintind prevenirea acutizării sau cronicizării problemelor,
evitarea crizelor; relativ la publicul-ţintă
 ţinta consilierii nu sunt elevii aflaţi în situaţii de criză, dar pentru aceştia, educatorul
oferă „primul ajutor” semnalând situaţia, direcţionând spre persoanele competente.
Comparatia intre consilierea psihologică şi consilierea educaţională (Băban, 2001).

CONSILIERE EDUCAŢIONALĂ CONSILIERE

PSIHOLOGICĂ

CINE? Profesorul abilitat pentru Psihologul şcolar

activităţile de consiliere educaţională

UNDE? în cadrul orelor de consiliere şi In cabinetul de consiliere

orientare şi dirigenţie

GRUP Clasa de elevi, părinţi Persoană (elev, părinte,

ŢINTĂ Dezvoltare personală profesor) sau grup
Dezvoltare personală

OBIECTIVE Promovarea sănătăţii şi stării de bine Promovarea sănătăţii şi stării de

Prevenţie bine
Prevenţie
Remediere

CONSILIERE CONSILIERE
EDUCAŢIONALĂ PSIHOLOGICĂ
 T • Cunoaştere şi imagine de sine
E • Dezvoltarea unor abilităţi de
M comunicare şi management al
A conflictelor
T • Dezvoltarea abilităţilor sociale -
I asertivitate
C • Dezvoltarea abilităţilor de prevenire a
A consumului de alcool, tutun, droguri
• Dezvoltarea unei psihosexualităţi
sănătoase
• Prevenire HIV/SIDA, sarcini nedorite
• Dezvoltarea abilităţilor de prevenire a
afectivităţii negative: anxietate,
depresie, agresivitate, suicid
-Consiliere vocaţională
• Controlul stresului
• Responsabilitate socială
• Rezolvare de probleme
• Decizii responsabile
• Tehnici de învăţare eficientă
• Managementul timpului
• Dezvoltarea creativităţii
• Informarea privind resursele de
consiliere - cabinete şcolare,
cabinete de consiliere privind cariera,
organizaţii non-guvernamentale
• Evaluare psihologică
• Consilierea în probleme:
- emoţionale (anxietate, depresie)
- comportamentale (agresivitate,
hiperactivitate)
- de învăţare (eşec şcolar, abandon
şcolar)
• Consiliere vocaţională
• Dezvoltă proiecte de
prevenţie(prevenţia suicidului)
• Terapie individuală şi de grup
• Realizează cursuri de informare şi
formare pentru profesori şi părinţi pe teme
de psihologie educaţională şi promovarea
sănătăţii.
• Realizează materiale informative
pentru elevi, părinţi şi profesori
• Formează elevii-consilieri pentru
programele de "peer counseling"
• Intervenţie în situaţii de criză(divorţ,
boală, decesul părintelui)
• Materiale informative pentru mass-
media
• Cercetare în domeniul consilierii
• Elaborează metode de evaluare valide,
standardizate şi etalonate

• Consilierea educaţională - relaţie interumană de asistenţa şi suport dintre persoana

specializată în psihologia şi consilierea educaţională (profesor) şi grupul de elevi în
scopul dezvoltării personale şi prevenţiei situaţiilor problematice şi de criză (Băban,
2001).

CURSUL 2- Profilul de competente al consilierului scolar

Competenţele consilierului şcolar
 • să creeze un mediu securizant, în care copilul să îşi poată exprima sentimentele, nevoile,
emoţiile, fricile, anxietăţile.
• să cunoască modul cum se dezvoltă şi învaţă copiii,
• să înţeleagă momentele importante care corespund fiecărui nivel particular de vârstă şi
nevoile copilului.
Pregătirea consilierului
☼ psihologia dezvoltării
☼ psihologia comportamentului
☼ psihologia personalităţii
☼ psihologia sănătăţii
☼ psihologia socială
☼ teorii şi tehnici de consiliere
☼ autocunoaştere

ATITUDINI DESCRIERE

Respect pentru respect dependent de valoarea intrinsecă a fiecărei persoane, rezultată din
cel consiliat unicitatea ei

Întâmpinare acompaniere a persoanei de-a lungul evoluţiei simptomelor sale,

susţinută readaptare permanentă la ceea ce exprimă copilul/clientul care încearcă
să-şi elucideze problemele interioare

Acceptare recunoaşterea demnităţii persoanei, fără a o critica indiferent ce spune şi

necondiţionată ce face aceasta

Empatie capacitatea de a te transpune în rolul copilului, “de pătrundere în

universul celuilalt, aşa cum este perceput de acesta, pentru a te simţi acolo
ca în propriul tău univers”, deci “a te substitui celuilalt fără a emite
judecăţi”
 Congruenţă concordanţa dintre comportament, sentimente şi vorbe; conform
exprimării lui Rogers “aceasta implică ca el (consilierul - n.n) să fie el
însuşi, deplin conştient de atitudinile pe care le adoptă, să se simtă în stare
să-şi accepte sentimentele reale

Colaborare antrenarea copilului în rezolvarea propriilor probleme

Gândire bazată pe încrederea educatorului în sine şi în copii

pozitivă
Responsabilitat concretizată în implicarea cognitivă în problemele copilului
e

Abilităţile consilierului
• ascultare activă - rogersiană
 nu este tăcere prelungită ci dialog, luare de cuvânt în sprijinul interlocutorului
care este consiliat
 Consilierul ascultă şi vorbeşte fără a concepe proiecte în legătură cu celălalt, fără
a frâna dialogul
 este participativă, fără grabă sau nerăbdare, fiind centrată “pe lupta cu sine, pe
trăirea interioară” a celuilalt;
 observare
 formulare şi adresare de întrebări
• Reformularea si parafrazarea
 pot fi neutre, dubitative sau interogative, dar vor evita repetarea formulei;
 de tip “oglindă” care reflectă relaţia de comunicare, sau oferă o imagine
trecătoare ( “îmi spuneţi” tocmai acum …”sau“ observ că abordaţi atent
discuţia...”);
 pentru a obţine garanţia corectei înţelegeri a clientului;
• sumarizare
• furnizare interactivă de informaţii;
 folosirea unui limbaj adecvat nivelului de înţelegere a copilului;
 prezentarea unor informaţii corecte;
  prezentarea secvenţială a informaţiilor, în funcţie de derularea evenimentelor;
 sprijinirea copiilor pentru a căuta şi identifica singuri informaţii;
 analiza informaţiilor copiilor şi co-evaluarea lor pentru a le elimina pe cele
eronate;
 evitarea prezentării unei cantităţi insuficiente de informaţii, care ar afecta
corectitudinea deciziei (Băban, 2001).
• comprehensiune, exprimare prin reverberaţie şi rezonanţă
 ecoul este produs în numeroase moduri: adverbe şi interjecţii obişnuite (a, aha,
da, exact), expresii (înţeleg, te-am auzit, nu sunt sigură că am înţeles bine, ceea
ce spuneţi mă interesează);
 reflectare a modului în care interlocutorul spune ceva sau reflectare a gesturilor,
poziţiei corpului, a mimicii, a accentului vorbirii;
 reverberare: o transpunere a ascultării aşa cum a fost memorată, prin reluarea
unor enunţuri anterioare, care articulează contrastele fără să le respingă, care
reaminteşte discret ce s-a spus sau completează pentru a reexprima ceea ce a
spus clientul;
• dezvăluirea propriilor sentimente trăite în relaţia cu copilul/clientul
 implicarea emoţională în relaţie, în limite normale, pentru a crea o atmosferă
călduroasă şi a-şi pune energia în serviciul acestuia
Cunoştinţele consilierului
• să identifice corect cunoştinţele pe care le posedă copiii;
• să identifice cunoştinţele care le sunt necesare, pentru a nu oferi un surplus inutil de
informaţii care pot împiedica rezolvarea problemelor;
• să posede abilităţi de furnizare interactivă a informaţiilor.

REPLICI CU EFECTE NEGATIVE SEMNIFICAŢIE

 1. Ai dreptate categoric/Întotdeauna. Absenţa implicării

2. Ai greşit/greşeşti mereu/ E rău! Moralizare, dădăceală, învi–novăţire,

prognoză negativă

3. Dacă se mai întâmplă… Ameninţare

4. De ce nu procedezi aşa…? A da soluţii, a arăta lipsă de respect

Ar trebui să…/ În cazul tău…

5. Îmi placi când… Condiţionarea acceptării

6. Lasă… Non-acceptare mascată, indiferenţă

7. Nu e nici o problemă/ Nu te mai Minimalizarea problemei

necăji…

8. Nu trebuie să simţi asta.. Respingerea sentimentelor copilului

9. Te voi aprecia dacă.. Condiţionarea acceptării

10. Totul va fi bine…/ Se va rezolva..! Suport nedeterminat

CURSUL 3-4- Proiectarea si implementarea activitatilor de consiliere.

• Proiectarea este o anticipare a demersului didactic pentru o perioadă dată de timp,
realizată în scopul atingerii obiectivelor propuse.
• Proiectarea activităţii de consiliere şi orientare se realizează pentru perioade limitate de
timp – 3-6 săptămâni – în care se vor aborda una-două unităţi tematice, urmând ca după
evaluarea activităţii să se proiecteze alte intervenţii.
Etape ale proiectării unităţii de consiliere
 1. Va identifica la începutul activităţii şi periodic “probleme” ale clasei sau ale unor grupuri
de elevi din clasă
2. Antrenarea elevilor în identificarea problemelor
3. Definirea şi descrierea problemei
4. Problemele vor deveni obiectul unei unităţi de intervenţie.

Definirea problemelor grupului de elevi

• identificarea problemei;
• descrierea succintă a problemei;
• identificarea factorilor care determină, menţin şi activează problema;
• elaborarea planului de intervenţie psiho-pedagogică.
• Identificarea problemei presupune reperarea indicilor cognitivi, afectivi şi
comportamentali şi analiza lor pentru a descrie problema creionată

Elaborarea planului de intervenţie

• să formuleze obiective de referinţă pentru unităţile de intervenţie prezumate, din care să
derive, ulterior, obiectivele subordonate: afective, cognitive ori psihomotorii,
preponderente fiind cele afective;
• să distribuie obiectivele pe unităţile de intervenţie activităţi;
• să descrie rezultatele aşteptate;
• să selecteze metode corelate cu obiectivele şi sintalitatea grupului;
• să selecteze sau să elaboreze materialele necesare;
• să fixeze criteriile şi metodele de evaluare, să elaboreze instrumente;
• să rămână flexibil şi să opereze modificări în funcţie de evoluţia clasei.
Secvenţele lecţiei de consiliere şi orientare la elevi
• Exerciţii de încălzire (spagerea ghetii)
• Stabilirea regulilor grupului
• Împărţirea clasei în grupuri mici
• Activitatea grupurilor mici
• Prezentarea rezultatelor activităţii grupului
• Sumarizarea
• Evaluarea activităţii de către participanţi

1. Exerciţii de încălzire (spargerea gheţii)

• Pregătirea elevilor pentru activitate
• Focalizează atenţia pe noile activităţi
• Detensionează şi produc voie bună
• Durată: 3/5-7 min
• Se pot asocia cu tema activităţii
• Exerciţii de ingeniozitate, care solicită imaginaţia
• Exerciţii de mişcare, mimă
• Exerciţii individuale sau de grup

2. Stabilirea regulilor grupului

 Profesorul va stabili, din prima întâlnire cu grupul normele care vor fi
respectate de elevi.
 Regulile vor fi negociate cu copiii
 Asumarea regulilor de desfăşurare a activităţii este mai sigură dacă ele sunt
propuse chiar de elevi
 La activităţile cotidiene, se reamintesc regulile generale, dacă este cazul sau
se completează
3. Împărţirea clasei de elevi în grupuri mici
 Elevii: tendinţa de inerţie, de păstrare a grupurilor de lucru.
 Profesorul: tendinţa de a grupa elevii după preferinţele personale
 tehnici diverse – amuzant, surprind, induc sentimentul unui tratament echitabil.
Tehnici de grupare:
• prin vecinătate;
• prin tragere la sorţi; de exemplu, se extrag bilete sau jetoane colorate, imagini
diferite;
• prin desemnare de către consilier sau de către copil;
• pe bază de voluntariat – exprimare directă a dorinţei, înscriere pe o listă, alegerea
unei teme sau a unei metode de lucru
• pe baza unor criterii: rezultate la diverse jocuri, desene animate preferate, culori
preferate etc.;
• prin reunirea unor grupuri mai mici sau segmentarea unor grupuri mai mari
 4.Activitatea grupurilor mici
☼ consilierul va prezenta grupurilor activităţile programate
☼ va asigura condiţiile de lucru,
☼ va anunţa timpul programat.
☼ va acorda sprijin diferenţiat copiilor.

5.Prezentarea rezultatelor activităţii grupului

• prin expunere liberă de către raportorul (reprezentantul) grupului;
• prin expunere liberă de către raportorul (reprezentantul) grupului completat, ajutat de un
asistent (membru al grupului);
• prin afişarea unor imagini, desene; se pot organiza galerii, expoziţii, fapt care valorizează
activitatea desfăşurată;
prin simularea unei emisiuni radiofonice.

6.Sumarizarea
• Abilitatea de a concentra intr-o maniera organizata cele mai importante aspecte ale
discursului interlocutorului.
• Scop – recapitularea discursului
• Incheierea discutiei
• Stabilirea prioritaítior si a alternativelor
• Clarificarea perspectivelor
7. Evaluarea activităţii de către participanţi
• ameliorarea activităţilor ulterioare
• creşterea satisfacţiei elevilor

CURSURILE 5-6-7: Metode si tehnici de lucru in consiliere

1.Metodele de consiliere nu sunt identice cu metodele de predare-învăţare
2.Descrierea unor metode şi procedee de consiliere psiho-pedagogică
 Metode de lucru în grupuri mici
 Metode bazate pe imagistică
 Metode metaforice
 Metode art-creative
 Metode de mişcare
 Metode combinate
1.Metodele de consiliere nu sunt identice cu metodele de predare-învăţare

• Notele specifice activităţilor de consiliere şi orientare

 formarea de atitudini, convingeri, interese, abilităţi care să influenţeze pozitiv conduita

elevilor,

 dezvoltarea personalităţii lor sau

 funcţionarea optimă a grupului de studiu.

• Alegerea metodelor de lucru la nivelul acestei arii curriculare trebuie să asigure cât mai multe
interacţiuni copil-copil, copil-consilier şi consilier-grup, să accentueze învăţarea de
comportamente, atitudini, să ocazioneze activităţi plăcute.

• Nicio metodă nu este perfectă, aplicabilă în orice situaţie,

• Combinarea metodelor, a tehnicilor în funcţie de obiectivele urmărite, de particularităţile de

vârstă şi de sintalitatea grupului, de preferinţele/competenţele educatorului.

2. Metode de lucru în grupuri mici

• amortizează efectele competiţiei

• permit interacţiuni mai complexe între copii

• o mai bună intercunoaştere

• sunt optime pentru rezolvarea de probleme sau confruntarea de opinii

Tehnica triunghiurilor sau cvartetelor

• Copiii se grupează câte 3, respectiv 4, după diverse criterii

• Consilierul distribuie fiecărui grup sarcini variate, dar care vizează acelaşi obiectiv, solicitând un
raport final al grupului, parte a sintezei colective.

• Grupurile lucrează câteva de minute

• Prezintă, în 2-3 minute, produsul activităţii, pentru grupul reunit.

• Consilierul realizează sinteza, corectând şi întregind răspunsurile.

Turul de masă

 consilierul explică modalitatea sau o anunţă dacă a mai fost folosită; fiecare copil va prezenta
scurt, dar cât mai complet, opinia sa momentană în legătură cu tema anunţată;

 stabileşte locul de unde se începe emiterea mesajelor (dreapta, stânga, faţă, spate etc.);

 veghează ca toţi copiii să se exprime indicând chiar ezitări, incertitudini, contradicţii sau
sentimente nu numai opinii;
  comentariile şi reacţiile celorlalţi nu sunt permise la “turul de masă”;

 discuţia se reia, ulterior, cu orice altă metodă.

Metode bazate pe imagistică –

Posterul/ Colajul

• analiza temei de către grupul care va realiza posterul;

• selectarea materialelor necesare (ilustraţii, litere, culori, hârtie);

• organizarea grafică a materialelor într-un întreg pentru a exprima concepţia grupului asupra
temei date;

• prezentarea posterului realizat în grupul reunit;

• realizarea unor expoziţii de postere.

Metoda fotografiilor

• se foloseşte pentru aprofundarea înţelegerii unor situaţii, atitudini, stări sufleteşti (Niculescu,
2000).

• se caută fotografii relevante pentru tema aleasă;

• se stabilesc sarcinile grupurilor şi sarcinile copiilor în grup;

• se aleg şi se ordonează fotografiile în funcţie de temă, dacă există un singur set, fotografiile se
lasă pe suport şi se ordonează doar numerele lor, în funcţie de opţiunile fiecărui grup.

Descrierea unei imagini

• gruparea copiilor, după o tehnică oarecare;

• prezentarea imaginii de către consilier

• construcţia în grup a relatării, precedată de analiza imaginii, emiterea de ipoteze şi testarea lor;

• finisarea povestirii/ legendei/poveştii şi redactarea ei;

• prezentarea produselor în grupul reunit.

Metode metaforice -
Fabula, povestirea şi basmul

• fabula/ povestirea este relatată de către consilier;

• se solicită copiilor explicarea finalului, a comportamentului personajelor, a relaţiei dintre

acţiuni, a efectelor unor acţiuni;

• se găsesc analogii cu viaţa grupei de copii;

• se stabilesc asemănări şi deosebiri;

• se transpune acţiunea în desen ori se ilustrează anumite părţi

Avantajele folosirii basmelor si metodelor metaforice

• Sunt interactive

• Sunt atractive

• Reuşesc sa distrugă rezistenţele

• Stimulează creativitatea

• Dezvoltă abilităţile de rezolvare a problemelor

• Stimulează luarea deciziilor

• Transmit valori şi oferă modele de comportament

Recomandări pentru folosirea basmelor şi povestirilor în consiliere

• alegeţi mesajul cel mai potrivit al basmului;

• selecţia basmului se face în funcţie de mesajul pe care doriţi să-l transmiteţi copilului (creşterea
încrederii în sine, autoevaluarea pozitivă);

• este bine să transformaţi titlul, conţinutul basmului, personajele, anturajul personajelor, vârsta,
sexul pentru a fi cât mai asemănători copiilor pentru care îl folosiţi;

• profitaţi de momentele în care copilul vă ascultă, este atent la dumneavoastă, pentru a-i spune
basme;

• urmăriţi reacţia imediată a copiilor (faţa, gesturile, tresăririle, comentariile, atenţia, tăcerile),
astfel veţi observa care basm i s-a părut mai semnificativ;

• observaţi ce efecte a avut în timp basmul;

• reluaţi basmele care le-au plăcut copiilor după un interval de timp, printre alte povestiri;

• nu comparaţi copiii în mod direct cu eroul basmului (după Gheorghe & Mastan, 2005).

Metoda comparaţiei (metaforei)

• consilierul determină domeniul, tema de aprofundat;

• prezintă problema de transpus într-o metaforă (ca exemple: de ilustrat generozitatea, într-
ajutorarea, de transpus metaforic confliftul între copii, între copii-părinţi etc.);

• grupează copiii, după un procedeu adecvat;

• se găseşte de fiecare grup o comparaţie, însoţită de explicaţia, comentariile necesare;

• fiecare grup mic prezintă în grupul reunit comparaţia produsă;

• se analizează comparaţiile, se extrag elementele comune, viabile.

Metode art-creative
 • Folosirea acestor metode este o invitaţie adresată copilului de a crea, conduce o piesă în care
jucăriile sunt personaje.

• Copiii proiectează propriile trăiri, temeri, impresii asupra păpuşilor, dându-le personalitate,
comportament, împrumutându-le propriile trăsături sau ale persoanelor semnificative pentru el.

EXEMPLU: Marionete, păpuşi, animale…

• Obiective

• provocarea unor amintiri din viaţa copilului;

• dezvoltarea capacităţii de rezolvare a problemelor;

• îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare şi sociale;

• dezvoltarea insight-ului (înţelegerea cauzelor unor evenimente, a semnificaţiei unor

comportamente);

• retrăirea unor experienţe din viaţa copilului;

• Identificarea copilului cu anumite persponaje.

Tipuri de jucării folosite:

• figuri reprezentând membrii ai familiei;

• animale sălbatice sau domestice;

• jucării deghizate: clovni, persoane mascate.

Moduri de folosire

• folosirea spontană a jucăriilor;

• a-l invita pe copil să creeze o scenă, un spectacol de păpuşi;

• a combina folosirea păpuşilor cu poveşti;

• a folosi păpuşile în dialogul cu consilierul.

Modelajul

• Modalitate în care copiii îşi pot spune povestea atât prin figurinele modelate cât şi prin
cuvintele, expresiile verbale care acompaniază activitatea de modelaj.

• Exerciţiul cu lut oferă atât o experienţă tactilă, cât şi una kinestezică.

• Copiii pot fi ajutaţi să-şi cunoască sentimentele exersându-şi simţurile.

• Figurinele tridimensionale create pot debloca şi facilita comunicarea verbală a copilului despre
cele petrecute şi despre trăirile lui.
 Pictura, desenul

• copilul devine conştient de sine şi de existenţa sa în lume.

• copilul îşi exprimă sentimentele, trăirile, nevoile, se exprimă pe sine însuşi şi îşi descoperă astfel
identitatea.

• pot deveni un mijloc de comunicare.

• un mod de a descrie povestea care nu poate fi spusă în cuvinte.

• Culorile, hârtia, creta pot stimula pe copii să povestească cele întâmplate, să scoată la iveală
scene din viaţa lor, probleme cu care se confruntă

• Desenul poate fi folosit:

• ca mijloc de comunicare

• ca mijloc de explorare al afectivităţii copilului;

• ca mijloc de cunoaştere al propriului corp şi al orientării în spaţiu (Gheorghe şi Mastan, 2005).

Metode de mişcare

• Dansul şi mişcarea creativă

• Dansul este o modalitate de exprimare a trăirilor.

• modalitate de comunicare care-l face pe copil să se simtă în siguranţă, diminuându-i anxietatea.

• procedeu prin care copilul poate fi ajutat să-şi cunoască propriul corp şi să se simtă confortabil
în el.

• copilul îşi poate expune toate sentimentele şi îşi poate lăsa libere resentimentele (Gheorghe şi
Mastan, 2005).

• Înainte de începerea jocului copiii sunt aşezaţi în cerc. Se ia un ghem destul de mare, apoi
fiecare îşi spune numele şi îi unui alt coleg ghemul. Capătul sforii rămâne la copilul care a
început jocul. Ghemul va fi dat mai departe până ce toţi copii si-au spus numele, fiecare copil
păstrează partea din aţă care îi revine astfel încât la final se formează o reţea.

• O alta variantă este ca fiecare copil să îi spună celui căruia ii dă ghemul, ce apreciază cel mai
mult la el. (De aceea, jocul mai poarta denumirea Plasa iubirii) Copiii se ridica apoi în picioare şi
ţinându-se de sfoară se vor învârti, în sensul acelor de ceasornic şi invers, apoi se vor opri şi se
vor aşeza pe scăunele sau pe salteluţe.

• A doua fază a jocului este refacerea ghemului. Ghemul este în mâna ultimului membru al
grupului, apoi îl dă celui care a început jocul. Acesta va lua ghemul, va spune numele celui de la
care l-a primit, apoi va spune : “Am primit ghemul de la…”, “Pe mine mă cheamă…”, “Mie îmi
place…”.Ultimul copil ajunge să spună numele întregului grup.
Înainte de a rula ghemul, sunt puşi să-şi imagineze că a venit o ploaie mare şi că sunt nevoiţi să intre pe
rând sub un “acoperiş”, protejând foarte bine ghemul de ploaie. Cine rămâne afară este în mare pericol,
aşa că trebuie să se ajute unii pe alţii şi să-şi facă loc sub acest “acoperiş”.

Metode combinate – Jocul de rol

• consilierul descrie situaţia în care se află actorii,

• se prezintă o schiţă de scenariu, care va fi completată, concretizată prin jocul copiilor, absenţa
precizării unor detalii favorizând “personalizarea rolului”;

• se distribuie rolurile: de regulă o parte dintre copii sunt actori, alta spectatori (cu rol de
potenţiali observatori), alta observatori declaraţi;

• se asigură decorul specific situaţiei alese;

• se joacă “piesa” în faţa spectatorilor;

• se analizează derularea jocului de rol de către: actori (relativ la dificultăţi, probleme, percepţia
rolului etc.), de către observatori, eventual, de către spectatori;

• se realizează o dezbatere finală cu întreaga grupă, condusă de consilier pe baza unui plan,
propus de acesta sau construit cu copiii, privind problema vizată de jocul de rol; dezbaterea
finală poate fi înlocuită de o masă rotundă sau de analiza pe grupuri mici ale căror rapoarte se
prezintă în grupul reunit;

• se extrag concluzii de către consilier.

Ce rezultate au aceste metode folosite cu elevii?

 Dezvoltarea capacităţilor de exprimare verbală şi nonverbală a dorinţelor, sentimentelor,

trăirilor;

 Respectul faţă de sine şi încrederea în sine;

 Strategii personale de rezolvare a problemelor şi a conflictelor intra- şi inter-personale;

 Spargerea blocajelor emoţionale;

 Perfecţionarea capacităţii de autocunoaştere şi autoacceptare;

 Dezvoltarea valorilor morale şi spirituale;

 Dezvoltarea capacităţilor cognitive (memorie, atenţie, limbaj, gândire etc.) şi a creativităţii;

 Eliberarea de tensiuni, anxietăţi acumulate, stres, frustrări şi sentimente negative;

 Cresterea capacitatii de integrare în grupuri.

Metode de facilitare a interacţiunii şi comunicării dintre elevi

 • Jocul cu portocala: toţi elevii se aşează în cerc. Se trece pentru început portocala sau mingea din
mână în mână; ulterior portocala se trece de la elev la elev, prinzând-o cu ajutorul gâtului.

• Ionel a spus să ...: un elev voluntar dă comenzi celorlalţi elevi. Ei trebuie să răspundă numai dacă
elevul conducător spune "Ionel a spus să ...". Intre comenzile obişnuite ("Ionel a spus să staţi
într-un picior!") voluntarul va spune şi una sau două comenzi neobişnuite, neacceptabile ("Ionel
a spus să-i dai o palmă colegului.").

• Ghicirea unui cuvânt: un elev se gândeşte la un cuvânt, iar colegii lui trebuie să-1 identifice prin
întrebări închise şi deschise.

• Picasso: un voluntar desenează o figură abstractă pe tablă. Fiecare elev trebuie să spună care
este semnificaţia figurii pentru el.

• Încrederea: fiecare elev îşi alege o pereche; una dintre persoane conduce perechea şi cealaltă
se lasă condusă timp de câteva minute prin clasă. Persoana condusă este legată la ochi cu o
eşarfă. După o perioadă de timp rolurile se schimbă.

• Cutremurul: se dă elevilor o problemă - "la radio s-a anunţat că va fi un cutremur puternic peste
10 minute". Fiecare persoană trebuie să îşi aleagă maxim 5 lucruri de valoare pentru el/ea.
Fiecare elev îşi prezintă lista cu lucrurile alese.

• Oglinda: elevii formează perechi; în pereche unul dintre elevi se mişcă în timp ce celălalt are
rolul de oglindă, trebuie să facă exact ce face perechea lui.

• Bomboane: fiecare elev este rugat să ia bomboane dintr-un bol; după ce elevii s-au servit cu
bomboane fiecare trebuie să spună atâtea lucruri pozitive despre sine câte bomboane a luat.

• Surpriza: elevii sunt aşezaţi într-un cerc şi li se spune că într-o cutie este un lucru deosebit şi
special. Fiecare elev este invitat să vadă acel lucru "secret" astfel încât "el să se reflecte în
oglinda care este aşezată în cutie. Elevilor li se spune să nu spună colegilor care este lucrul
special pe care l-au văzut în cutia magică.

• Pantomima: se scriu pe câte o hârtie 4 roluri. Elevii sunt împărţiţi în 6 grupe şi li se oferă o hârtie
cu un rol. Ei vor trebui să încerce să exprime rolul prin limbajul nonverbal (fără cuvinte) pentru
ca celelalte grupe să poată identifica despre ce rol este vorba. Rolurile trebuie să fie amuzante şi
complexe - de exemplu, "Nu am apă caldă de trei zile!".

• Zodiile: elevii sunt rugaţi să stea într-un cerc şi să se aşeze în ordinea lunii şi zilei de naştere fără
să comunice verbal, utilizând numai limbajul nonverbal.

• Desenul: unui elev voluntar i se oferă o imagine cu o figură geometrică (vezi fişa 2 la anexe).
Ceilalţi elevi nu au văzut figura. Sarcina elevului voluntar este să descrie numai verbal figura, în
timp ce ceilalţi elevi încearcă să o reproducă pe hârtia lor. Ceilalţi elevi nu au voie să pună
întrebări, doar să încerce să redea prin desen cât mai exact figura descrisă. în final figurile
desenate se compară cu figura iniţială.

Jocul ca metoda de consiliere

 • În timpul jocului putem observa aspecte despre maturitatea, inteligenţa, imaginaţia şi
creativitatea copilului, organizarea cognitivă, orientarea în spaţiu, volumul atenţiei, abilităţile
de rezolvare a problemelor.

• Jocul poate fi chiar o formă de auto-terapie, prin care copilul lucrează adesea asupra
confuziilor, anxietăţilor şi conflictelor sale.

Motivaţii pentru utilizarea jocului ca metodă de consiliere

• Jocul este pentru copii activitatea fundamentală. Este un prilej pentru exprimarea
sentimentelor, pentru explorarea relaţiilor, descrierea experienţelor, mărturisirea dorinţelor şi
împlinirea de sine.

• Copiii îşi dezvăluie sentimentele interioare prin intermediul jucăriilor şi al materialelor pe care ei
le aleg, prin ceea ce fac cu acestea sau cum se joacă cu ele.

• Procesul de consiliere prin joc poate fi văzut ca o relaţie între consilier şi copil, relaţie în care
copilul utilizează jocul pentru a explora lumea sa personală şi pentru a realiza contactul cu
consilierul într-un mod care asigură siguranţa emotională a copilului.

Situaţii de consiliere in care poate fi folosit jocul:

 Explorarea experienţelor ce ţin de viata reala;

 Explorarea unei game variate de sentimente;

 Testarea limitelor;

 Explorarea si examinarea unor situaţii fără verbalizare;

 Îmbunătăţirea aptitudinilor de comunicare şi a aptitudinilor sociale;

 Construirea conceptului de sine şi a stimei de sine;

CURSURILE 8-9 Grupul în activităţile de consiliere educatională

1. Specificul grupului în consiliere

2. Grupurile în activitatea de consiliere cu copiii

3. Grupurile în activitatea de consiliere cu adolescenţii

4. Aspecte specifice ale activităţilor de consiliere de grup

5. Avantaje si dezavantaje ale utilizării grupului în consiliere

Specificul grupului în consiliere

 Grupurile reprezintă un decupaj din viaţa reală în care copiii şi adolescenţii au posibilitatea să
experimenteze. Nu toate experienţele trăite grup sunt pozitive.
  Chiar şi un grup disfuncţional poate deveni o influenţă pozitivă.

 Principala resursă în crearea unor experienţe de grup pozitive o reprezintă înţelegerea

proceselor grupului.

 Grupurile de consiliere eficiente trebuie să includă grupuri coezive.

 Coeziunea este esenţială pentru crearea unei atmosfere în care factorii schimbării pot acţiona
eficient.

 Procesele de grup trebuie folosite pentru a determina schimbarea nu doar la nivelul grupului ci
şi la nivel individual.

Nevoia de apartenenţă la grup

 O structura interpersonală care dezvoltă şi menţine o cultură proprie.

 Coeziunea şi solidaritatea grupului rezultă din abilitatea grupului de a satisface nevoile

psihologice ale membrilor

 Interacţiunile eficiente care încurajează implicarea în luarea deciziilor a membrilor vor duce la
creşterea gradului de coeziune.

 Cu cât un grup este mai coeziv, cu atât mai mare este presiunea socială care se exercită asupra
membrilor şi este mai probabil ca aceste presiuni să provoace schimbarea.

 Capacitatea de deschidere, auto-acceptarea sau acceptarea celorlalţi a membrilor grupului sunt

indicatori ai gradului de coeziune a grupului.

 Creşterea duratei în care indivizii lucrează la un proiect comun ajută la creşterea impactului
proceselor de grup care promovează schimbarea.

 Grupurile eficiente şi coezive îşi încurajează membrii să gândească creativ, să fie inovativi, să
exploreze soluţii diverse de rezolvare a problemelor.

 Motivaţia pentru participarea la activităţi este mai mare atunci când performanţele pot fi
atribuite grupului decât eforturilor unei singure persoane.

Cum se produce schimbarea prin intermediul proceselor de grup?

 Prin intermediul lecţiilor de consiliere urmărim 2 tipuri de obiective:

 activităţile propuse trebuie să faciliteze schimbarea la nivel individual

 schimbarea la nivel individual trebuie să se transfere apoi asupra întregului grup şi să

aibă o anumită dinamică în timp.
Factorii care susţin schimbarea în consilierea de grup sunt: încrederea, universalitatea, altruismul,
tehnicile de socializare, comportamentul imitativ, învăţarea socială, coeziunea de grup

2.Grupurile în activitatea de consiliere cu copiii

 Jocul este principala forma de comunicare a copiilor

Observam procesul copilului.

 Cum se joaca el, cum se apropie de materiale, pe care le alege, pe care le respinge?

 Care este stilul său general de joacă? Este organizat sau dezorganizat? Care este pattern-ul
(stilul) său de joacă?

 Se joacă el după anumite teme? Agresiunea? Îngrijorarea?

 Există o seamă de accidente de maşini, de avioane etc?

Observam modurile de contact ale copilului. Realizează el un bun contact cu sine şi cu jocul când se
joacă?

 Climatul grupului propune un mediu motivant în care copilul poate învăţa, permitându-i
totodată să înainteze în sarcină în propriul său ritm.

 Grupul le permite să exerseze abilităţi sociale şi să se implice activ în sarcină.

 Învăţarea şi schimbarea se produc prin structurarea comportamentului copilului.

 Copiii lucrezeaza dincolo de nivelul lor actual de dezvoltare.

3.Grupurile în activitatea de consiliere cu adolescenţii

• Structura grupului şi feedback-ul din partea celorlalţi participanţi influenţează învăţarea.

• Dacă feedback-ul este pozitiv şi suportiv, creşte probabilitatea ca indivizii să îşi schimbe
comportamentele indezirabile.
• Implicarea în grup devine o formă de recompensă sau o întărire pozitivă dacă grupul
corespunde cerinţelor emoţionale şi sociale ale adolescentului.
• formarea unor grupuri care le oferă clienţilor posibilitatea să să crească şi să îşi dezvolte
comportamente pozitive
4. Aspecte specifice ale activităţilor de consiliere de grup

• stabilirea scopurilor grupului

• structurarea activităţilor

• implicarea adulţilor (părinţii)

• stabilirea regulilor şi asigurarea disciplinei şi a confidenţialităţii (Sharry, 2004).

Stabilirea scopurilor
  scopul grupului de consiliere este formarea unei identităţi pozitive centrate pe scopurile
clienţilor

 A formula obiectivele în termeni pozitivi.

 Formularea unor obiective în termeni negativi poate duce la rezultate contraproductive

Structurarea activităţilor

 Pendularea intre activitati variate

 Deşi flexibilitatea este crucială, rutina şi structura sunt importante pentru a ajuta grupurile să
funcţioneze eficient!!!

 Aspectul social şi distractiv al activităţilor reprezintă cel mai atrăgător motiv pentru participare.

Implicarea adulţilor (părinţii)

 se asigură astfel adeziunea părinţilor şi implicarea lor în activitate.

 o activitate care vizează dezvoltarea abilităţilor sociale ale copiilor precum managementul furiei
nu va avea niciun efect dacă părinţii nu sunt suportivi şi nu oferă copiilor modele adecvate de
comportament.

Modul în care poate fi câştigată încrederea părinţilor depinde de abilităţile consilierului

Stabilirea regulilor şi asigurarea disciplinei şi a confidenţialităţii

 Regulile vor fi negociate cu copiii.

 Pentru respectarea regulilor profesorul va acorda, la început, recompense mai dese, apoi mai
rare, dar fără a neglija recompensarea;

 pentru încălcarea regulilor se vor preciza sancţiuni simbolice care se vor aplica de fiecare dată
când regula este încălcată.

 Negocierea este utilă nu numai pentru stabilirea regulilor dar şi pentru alegerea activităţilor.

Strategii pentru stabilirea regulilor şi a disciplinei (Sharry, 2004):

 stabilirea şi alegerea regulilor (ascultăm ce spun ceilalţi, nu îi întrerupem pe cei care vorbesc etc)

 fiţi clari şi expliciţi atunci când le cereţi copiilor să respecte anumite reguli

 faceţi referire la comportamentele pozitive, valorizaţi-i pe copiii care respectă regulile

 ignoraţi încălcările minore ale sarcinilor şi recompensaţi comportamentele pozitive

 structuraţi sarcinile grupurilor într-o modalitate care facilitează respectarea regulilor.

 FImaginaţi, de exemplu, un sistem Time out prin care copilul poate fi trimis in alt colt al camerei
pe un alt loc pentru ca apoi activitatea să se poată relua.

 Recrutaţi părinţi care vă pot ajuta în anumite activităţi.

CREAREA GRUPULUI

 Scopul grupului

 A raspunde la nevoile copilului

 Preventia

 Grupurile sunt unice

 Membrii se schimba cognitiv si afectiv!

 Scopurile se schimba!

Orice grup terapeutic este o creatie!

CERINTE DE MEDIU

 Spatiu securizant

 Fara distractori

 Intimitate si confidentialitate

 Toate sedintele pentru un anumit grup trebuie derulate in acelasi spatiu!

 Durata – depinde de varsta participantilor

IDENTIFICAREA MEMBRILOR GRUPULUI

 Pe baza unor comportamente care trebuie optimizate sau schimbate

 Observatii atente ale copiilor in diverse situatii naturale

 Analiza rezultatelor scolare si a documentelor scolare

INTERVIEVAREA

 Interviuri, discutii cu posibilii membri ai grupului

 Scopul: identificarea problemei si a motivatiei de a participa

 Aspecte scolare

 Relatiile cu egalii

 Relatiile cu altii semnificativi

 Relatiile cu autoritatea

 Decizia: consiliere inidividuala

  consiliere de grup

PREVENTIA PROBLEMELOR DE COMPORTAMENT

 Monopolizarea discutiilor

 Porecle, etichetari, remarci nepotrivite

 Agresivitate fizica

 Copiiii nu stiu ce inseamna sa fii membru al unui grup pana cand nu fac parte din el.

 Grupul de prieteni ≠ grupul de consiliere

SUBIECTE PENTRU PREGATIREA GRUPULUI

 Discutii individuale

 Identificarea scopurilor comune

 Identificarea asteptarilor membrilor

 Sa participle la sesiune de grup

 Sa permita celorlalti sa isi exprime sentimentele fara a-i judeca

 Sa decida pe cont propriu cat si cand sa dezvaluie despre ei

 Sa fie atenti la propriile sentimente si sa le exprime prin cuvinte adecvate

 Sa experimenteze comportamente noi in cadrul grupului

 Sa pastreze confidentialitatea

 PLANIFICAREA SEDINTELOR DE GRUP

 Documentarea pentru tema propusa

 Planul de consiliere

 SCOPURI, OBIECTIVE, STRATEGII

 STABILIREA REGULILOR

EVALUAREA ACTIVITATII

 Perceptii ale membrilor grupului

 Schimbari comportamentale

 Aspecte de modificat

 Strategii eficiente/ ineficiente

 Sugestii de imbuntatire
Avantaje ale utilizării grupului în consiliere

 elevii nu mai urmăresc doar scopuri personale, apar sentimente de acceptare, simpatie între
participanţii la acelaşi grup;

 apare fenomenul de “facilitare socială”- învăţare mai rapidă în prezenţa altei persoane ;

 în munca intelectuală sau în crearea de soluţii noi, grupul produce performanţe mai mari decât
cele realizate de un membru mediocru al lui;

 hotărârile luate în grup, prin acord general, tind să se fixeze mai bine şi influenţează mai mult
comportamentele participanţilor;

 sentimentele de inferioritate ale elevilor mai puţin dotaţi scad în intensitate, creşte stima de
sine, încrederea în forţele proprii;

 se diminuează anxietatea, teama de eşec;

 scad agresivitatea, rivalitatea sau invidia dintre elevi;

 se intensifică atitudinile pozitive faţă de profesor;

 nivelul interacţiunilor pozitive dintre elevi creşte, este stimulat interesul pentru succesul
grupului;

 copiii cu probleme emoţionale, minoritarii sunt mai bine acceptaţi;

 se dezvoltă competenţele sociale foarte importante la adolescenţi (timizii, nonconformiştii sunt

avantajaţi);

 elevii învaţă să comunice fiind obligaţi să-şi exprime cât mai precis opiniile spre a se face înţeleşi;

 permite dezvăluirea treptată a informaţiilor despre propria persoană, scăzând sentimentul de

izolare, de singurătate şi crescând sentimentul de încredere în sine.

Dezavantaje ale utilizării grupului în consiliere

 la început, grupul evoluează spontan şi nu se obţin rezultatele scontate;

 uneori se pierde motivaţia pentru învăţare, mai ales când motivaţia de afirmare este foarte
puternică;

 distribuţia sarcinilor nu este întotdeauna cea mai bună - unii elevi au prea multe sarcini, alţii se
sustrag fiindcă nu pot fi controlaţi şi lasă totul pe seama altora, fenomen numit “lene socială”;

 elevii dominatori au tendinţa de a monopoliza activitatea;

 apar conflicte datorate diferenţelor de opinii, diferenţelor de implicare în activitate;

 unii indivizi suportă “efectul de aţipire”; pentru că nu-şi pot evalua propriul aport, lucrează mai
puţin; această deficienţă s-ar putea contracara furnizându-se elevilor standarde şi criterii de
autoevaluare;
  apare comportamentul de complezenţă – unii elevi se declară de acord cu alţii doar pentru a
închide controversa;

 pentru profesor activitatea este mai dificilă: el trebuie să devină consultant şi facilitator de relaţii
sociale;

 menţinerea disciplinei este mai dificilă – oricând lecţia se poate transforma în bârfă sau în haos

 ritmul de învăţare cognitivă pentru elevul bun este încetinit;

 elevii agresivi pot încerca să domine, distrugând organizarea democratică.

CURSUL 10 - Evaluarea si optimizarea activităţilor de consiliere

Prima lecţie de consiliere

• Stabilirea regulilor grupului

• Desfăşurarea activităţilor iniţiale de intercunoaştere

• Evaluarea rezultatelor

Etape în fixarea prin negociere a regulilor

1. se anunţă sarcina de lucru: „Vom propune reguli pe care să le respectăm cu toţii pentru a ne
desfăşura activitatea cât mai bine posibil”;

2. profesorul precizează talia unui grup: 3-4 sau mai mulţi elevi, dar fără a depăşi cifra opt;

3. se constituie grupurile;

4. se fixează şi anunţă timpul afectat activităţii;

5. în grupuri mici, elevii se sfătuiesc asupra regulilor pe care le cred necesare în propria activitate;
cei mari le scriu pe o hârtie, carton;

6. un reprezentant al grupului prezintă regulile în faţa clasei;

7. regulile prezentate de fiecare grup sunt analizate de elevii conduşi de profesor şi se acceptă cele
cu care majoritatea elevilor este de acord;

• Consilierul trebuie sa ajute elevii să aleagă reguli adecvate, fără a impune reguli ale adultului;

• profesorul poate propune unele reguli, dar nu prea multe (una-două), încât elevii să perceapă
regulile ca propuse ei înşişi (De pildă: dreptul de a schimba regulile, când este necesar, cu
acordul tuturor/al majorităţii elevilor).

8.regulile se scriu pe un carton mare şi se afişează într-un loc din care sunt vizibile;
9.la clasele dificile, cu probleme de disciplină, fiecare elev îşi va scrie regulile pe o hârtie pentru a putea,
la date fixate de educator, să-şi autoevalueze comportamentul în funcţie de ele;

10.pentru respectarea regulilor profesorul va acorda, la început, recompense mai dese, apoi mai rare,
dar fără a neglija recompensarea; pentru încălcarea regulilor se vor preciza sancţiuni simbolice care se
vor aplica de fiecare dată când regula este încălcată.

Desfăşurarea activităţilor iniţiale de intercunoaştere

• tehnica „de la pereche la grup”

• tehnica triunghiurilor

• tehnici metaforice

• tehnica blazonului (Exemplu: Scutul de aparare)

• Se oferă fiecărui copil un scut (asemănător cu cel folosit în lupte de soldaţi). Se explică grupului
că acest scut îi apăra pe soldaţi de duşmani şi le salva viaţa.

• Acest scut este împărţit în patru. Ei trebuie să completeze aceste părţi.

• Ce-mi place,

• Cine sunt prietenii mei,

• Care sunt calităţile mele,

Talentul meu ascuns

Evaluarea rezultatelor

• Evaluarea rezultatelor activităţii poate fi efectuată de elevi (individual, în grupuri mici) sau de
educator.

• Vizează cunoştinţe dobândite în activitate, atitudini, comportamente ale elevilor

• Se realizează cu ajutorul unor chestionare de cunoştinţe sau atitudini, a scalelor de apreciere, a

fişelor de autoobservaţie /observaţie, prin studiul documentelor şcolare.

• sporirea motivaţiei, a efortului şi perseverenţei elevilor;

• sporirea numărului comportamentelor aşteptate conform proiectelor de intervenţie;

• manifestarea la elevi a plăcerii de lucra în grup, a competenţelor sociale, creşterea tendinţei de

colaborare spontană între elevi;

• creşterea numărului de întrebări, probleme semnalate de elevi;

• creşterea gradului de toleranţă între elevi;

 • creşterea obiectivităţii autoevaluării;

• apariţia nevoii de experimentare şi monitorizare a comportamentelor

ANUNŢUL DE MICĂ PUBLICITATE

• Elevii vor avea o foaie de hârtie şi un creion şi vor citi sau asculta câteva anunţuri de mică
publicitate dintr-un ziar.

• Fiecare dintre ei va redacta un anunţ care priveşte aşteptările, nevoile, problemele personale la
care aşteaptă sprijin din partea celorlalţi în activităţile de consiliere.

• După realizare, elevii se vor grupa câte 4-5 şi vor analiza anunţurile realizate. Ei vor produce un
nou afiş în grup care să conţină aşteptările, nevoile, probleme convergente prezente în afişele
personale.

• După ce vor fi colectate, anunţurile vor fi clasate de raportorii pe teme şi raportorul raportorilor
sau educatorul va prezenta o sinteză.

• Concluziile se reţin pentru ameliorarea proiectării sau a desfăşurării activităţii viitoare.

Chestionar pentru evaluarea muncii în grup

CURSUL 11 Optimizarea activităţilor de consiliere

Ameliorarea activităţii de consiliere

• Activitatea didactică desfăşurată în absenţa unui adult competent

• profesorul lucrează în izolare, lipsit de feed-back-urile adulţilor competenţi

• riscurile lui sunt preponderent morale

Parteneriat în scopul realizării activităţii

☼ Cadrele didactice îşi pot acorda reciproc asistenţă (parteneriat) în pregătirea şi desfăşurarea orei

☼ participarea altor adulţi (părinţi ai elevilor, alţi membri ai comunităţii).

☼ Avantaje :

☼ grupurile de copii primesc ajutor diferenţiat,

☼ supravegherea grupului de copii este mai atentă,

☼ se economiseşte timp,
 ☼ cantitatea de idei/ soluţii de rezolvare a diverselor probleme este mai mare etc
(Cocoradă, 2003).

Autoevaluarea

• Reflectare asupra propriei activităţi, bazată pe înţelegerea teoriilor care explică propria conduită
şi pe cea a elevilor săi,

• Acceptarea responsabilităţii pentru propria activitate şi pentru poziţia teoretică adoptată

(Mahony, 1996).

• Educatorul îşi va evalua propriile conduite utilizând fişe de autoobservaţie, liste de control sau
un jurnal de bord (Cocoradă, 2003).

Parteneriat în scopul obiectivizării autoevaluării

• Evaluarea în cuplu –

– Unul dintre profesori desfăşoară activitatea, celălalt observă şi apreciază, pe baza unei
fişe construite/ alese în comun

– La o nouă activitate, rolurile se inversează

– Analiza comună a datelor colectate

– Pe baza analizei comune, profesorul asistat ia decizii privind ameliorarea activităţii sale.

• Supervizarea

– presupune planificarea evaluării, observarea activităţii şi întâlnirea de concluzii.

– Evaluarea propriu-zisă se realizează pe baza datelor culese, care se raportează la normativitatea

pedagogică şi la eficacitatea activităţii.

– Evaluatorul-expert trebuie să sublinieze aspectele pozitive, ale lecţiei, să valorizeze profesorul

observat, dar să furnizeze un feed-back realist, să ajute profesorul evaluat să ia decizii, să
găsească mijloace de a-şi ameliora activitatea.

CURSUL 12- Consilierea si orientarea carierei

Ce urmareste consilierea pentru cariera?

• dezvoltarea eficacităţii de sine pozitive, precum şi a expectanţelor şi a stilului de atribuire legate

de carieră;

• formarea identităţii profesionale prin implicarea în activităţi de explorare şi de planificare a

carierei, de stabilire a scopurilor legate de carieră şi de asumarea responsabilităţilor faţă de
aceste scopuri;
 • învăţarea unor comportamente prosociale şi a unor abilităţi sociale adecvate integrării
profesionale;

• dezvoltarea abilităţii de înţelegere a sinelui, a lumii muncii, precum şi a modalităţilor de

integrare în lumea muncii;

• cristalizarea intereselor vocaţionale (Turner & Lapan, 2005);

Scopurile formulate pentru disciplina “Consiliere şi orientare şcolară

• respectul de sine şi promovarea propriei persoane

• responsabilitate socială şi relaţionare pozitivă cu ceilalţi

• stare fizică şi mentală de bine

• managementul procesului de învăţare şi dezvoltare personală

• implicare activă în planificarea vieţii şi carierei.

Obiective cadru

• Dezvoltarea conştiinţei de sine şi a atitudinilor pozitive faţă de propria persoană.

• Dezvoltarea responsabilităţii sociale şi formarea deprinderilor de interacţiune socială.

• Dezvoltarea aptitudinilor şi comportamentelor adecvate promovării propriei sănătăţi fizice şi

mentale.

• Dezvoltarea capacităţii de management al învăţării.

• Dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei

Profesie, meserie, ocupaţie, cariera

• Meserie = Complex de cunoştinţe şi deprinderi obţinute prin şcolarizare sau calificare, practică,
necesare pentru executarea unor operaţii de prelucrare a obiectelor muncii sau pentru
prestarea unor anumite servicii.

• Profesie = Calificare obţinută de o persoană prin studii

• Ocupatie = Activitate utilă, aducătoare de venit, pe care o desfăşoară o persoană, în mod

obişnuit, într-o unitate economico-socială şi care constituie pentru aceasta o sursă de existenţă.
Ocupaţia unei persoane se poate exprima printr-o “funcţie”, “meserie” sau “profesie”.

Care este relatia dintre dezvoltarea carierei si dezvoltarea personal?

– „procesul de dezvoltare a carierei poate fi înteles ca un proces de învatare în care

clientii, ca indivizi implicati în învatare permanenta, sunt participanti activi, iar consilierii
sunt facilitatori ai procesului de învatare (Patton, McMahon, 2006).

Teoriile consilierii pentru cariera

Teoria Holland
orientarea personală, definită ca o combinatie complexă de factori ereditari şi culturali, numită
ulterior alegere vocaţională, care ajunge să fie considerată criteriu pentru o tipologie a
personalităţii
Care sunt avantajele teoriei lui Holland?
Ne ajuta sa intelegem mediile profesionale
Este usor de inteles
Stabila in timp, dar stabile si sociocultural.
Care sunt dezavantajele acestei teorii?
Nu ofera informatii despre cum se dezvolta tipologiile
Nu ofera sugestii despre cum poate fi valorificata in activitatea cu elevii.
Ce metode si tehnici de consiliere a carierei pot fi dezvoltate pornind de la teoria lui
Holland?
Strong Campbell interest inventory – Construit de Campbell
Self directed search SDS- tradus si in romana - SDS este un ghid pentru planificarea
educationala si de cariera construit de catre Holland
My Vocational Situation - 1980 John L. Holland, Denise C. Daiger, si Paul G. Power.

Abordarea lui D. Super - Life-Span, Life-Space

• 5 trepte ale dezvoltãrii personale: crestere (debutul pe piaþa muncii), explorare,
stabilizare, mentinere, declin (iesirea de pe piata muncii, pensionarea); vorbeste despre
concepte precum rolurile de viata, valorile munciii, rolul ocupational.
Ce metode si tehnici de consiliere a carierei pot fi dezvoltate pornind de la teoria lui Super?
– Studiul importanţei muncii (Work Importance Study)
– Inventarul de salienţă (Salience Inventory),
– Inventarul valorilor muncii (Work Values Inventory)- tradus şi la noi
– Career Development Inventory (Super)
– Assessment of Career Development (Super)
– Life Career Rainbow (Super)
– Life Role Rainbow – ce stiti despre el?
 • Rolurile de viaţă constituie un “curcubeu”, în care fiecare rol are o
culoare, amploare şi strălucire variabilă de la un individ la altul, în funcţie
de determinanţii personali (biologici şi psihologici) şi determinanţii
situaţionali (istorici şi socioeconomici).
• Semicerc cu 7 segmente pe care sunt reprezentate etapele de varsta de la
10 la 70 ani. Elevul este rugat sa coloreze viziunea sa despre rolurile
trecute si cele viitoare. Trebuie sa marcheze etapa din viata in care crede
ca va juca unul dintre roluri.
• 1. fiecare arc de cerc trebuie etichetat cu un rol de viata.
• 2. sa va marca exact atapa de varsta prin colorarea partii care corespunde
varstei.
• 3. Importanta rolului va fi marcata prin grosimea liniei care delimiteaza un
rol de altul
Postulatele teoriei lui Super
• Oamenii diferă în privinţa aptitudinilor, trăsăturilor de personalitate, intereselor şi
valorilor. Fiecare persoană are o configuraţie unică de trăsături motive şi interese, cu
grade de dezvoltare diferite.
• În virtutea acestor caracteristici personale, indivizii sunt potriviţi cu un număr variabil de
ocupaţii, re-conversia profesională fiind posibilă datorită faptului că puţine ocupaţii au
cerinţe aptitudinale rigide.
• Fiecare ocupaţie are un configuraţie flexibilă de cerinţe aptitudinale şi de personalitate,
care permite o variabilitate a indivizilor în raport cu o ocupaţie, respectiv o variabilitate a
ocupaţiilor în raport cu individul
• Competenţele şi preferinţele vocaţionale, ca şi imaginea de sine, evoluează de-a lungul
vieţii, dar prezintă o continuitate şi o stabilitate din ce în ce mai mare, începând din
adolescenţă până în maturitatea târzie.
• Traiectoria în carieră – nivelul ocupaţional atins, tipurile de ocupaţii şi durata lor,
perioadele de căutare, depind de statutul socio-economic al părinţilor, de aptitudinile şi
trăsăturile sale de personalitate, de nivelul de educaţie, de gradul de maturitate în carieră
şi de oportunităţile la care este expus.
• Reuşita în confruntarea cu mediului ocupaţional în fiecare stadiu depinde de gradul de
maturitate în carieră adică de măsura în care el este pregătit să facă faţă acestor cerinţe.
• Maturitatea în carieră este un construct ipotetic, care măsoară gradul de adecvare la
cerinţele mediului ocupaţional.
• Dezvoltarea de-a lungul stadiilor carierei poate fi ghidată prin favorizarea dezvoltării
aptitudinilor, intereselor, conceptului de sine şi prin testarea lor în situaţii reale.
 • Dezvoltarea carierei este un proces de dezvoltare a conceptelor de sine asociate rolurilor
ocupaţionale, a căror bază este interacţiunea dintre aptitudini, învăţarea ocazionată de
asumarea unor roluri sociale şi ocupaţionale şi evaluarea rezultatelor activităţii proprii de
către superiori şi colegi.
• Satisfacţia în muncă şi satisfacţia în viaţă depind de măsura în care individul găseşte
modalităţi de a-şi dezvolta aptitudinile şi interesele, personalitatea şi conceptul de sine.
Stabilizarea în carieră depinde de găsirea unei ocupaţii şi a unui stil de viaţă care să fie
potrivit pentru personalitatea sa.
• Măsura satisfacţiei în viaţă şi muncă depinde de măsura în care individul a reuşit să-şi
transpună în viaţă conceptul de sine.

Teoriile învãtãrii sociale (Krumboltz)

• încearcã sã explice deciziile cu privire la carierã prin prisma proceselor de învãþare:
preferintele pentru o activitate sunt învãþate, experientele de învãtare influenteazã
comportamentul cu privire la alegerea unei meserii.
• defineste douã tipuri de învãtare: instrumentalã (recompense pentru succes si pedepse
pentru insucces; astfel copilul învatã sã „prefere” performanta si succesul) si asociativã
(atunci când persoanele-model sau reprezentative pentru un individ recompenseazã sau
pedepsesc un copil pentru ceea ce face; astfel, acesta îsi construieste imaginea de sine si
asupra lumii care-i va influenta si ghida atât învãtarea, cât si alegerile privind cariera).

Ginzberg, Ginsburg, Axelrad şi Helma - alegerea vocaţională

Este influenţată de patru factori:
– realitatea înconjurătoare - care ne obligă pe oricare dintre noi să răspundem la
presiunea exercitată de mediu - influenţează luarea deciziei în alegerea
ocupaţională;
– procesul educaţional/nivelul de instruire condiţionează alegerea carierei unei
persoane, datorită nivelului acesteia de pregătire;
– factorii emoţionali impun răspunsurile individului, iar aceste răspunsuri sunt în
funcţie de personalitatea lui;
valorile individuale au un rol important în alegerea profesiei/meseriei, în sensul că această
decizie este influenţată de calitatea alegerilor efectuate în virtutea diferitelor valori subînţelese
implicate în diferite cariere