Proiect elaborat de: Scurtu Georgiana, Șerban Cipriana, Pavelco Tatiana

Domeniul: Aspecte diferențiale ale personalității

Tema proiectului: Optimism
Obiective principale:

Povestea:

- Care sunt factorii/elementele negative?

- Care sunt factorii pozitivi? Cum putem transforma factorii negativi în pozitivi?
- Ce a fost mai ușor să găsiți (factorii pozitivi sau negativi)?

Anticiparea binelui sau anticiparea răului are un impact important asupra vieții
persoanelor. Diferențele între optimiști și pesimiști pot fi observate la nivelul rezolvării
problemelor, adaptării strategiilor de coping și a resurselor de care aceștia dispun (Carver et
al., 2010). Persoanele optimiste anticipează un final fericit chiar și în situațiile dificile fiind
sigure că un eventual succes va avea loc la un moment dat.
Optimismul ca aspect diferențial al personalității este definit din două perspective
diferite, pe de o parte ca un optimism învățat (un anume stil de explicare al evenimentelor) și
pe de altă parte ca un optimism dispozițional (Forgeard & Seligman, 2012).
Unul dintre benficiile optimismului este utilizarea unor strategii de coping adaptative,
cum ar fi cel de rezolvare a problemelor atunci când este posibilă soluționarea acestora și
copingul de acomodare când e nevoie de acceptarea unor evenimente. Optimiștii au
conexiuni sociale mai bune atât în sensul larg, cât și în relațiile intime. Aceștia, totodată se
bucură de o sănătate mai puternică și o longivitate mai mare, deoarece nu își solicită corpul
supunându-l evenimentelor stresante (Carver et al., 2010). De asemenea, ei pot avea mai mult
succes în carieră, în special la locurile de muncă ce presupun mai multe încercări sau eșecuri
profesionale (Forgeard & Seligman, 2012).
Există câțiva pași pentru a învăța optimismul, aceasta presupune în primul rând a
reflecta asupra evenimentelor, a analiza autoblamarea, resentimentul sau ruminația. Apoi
urmează etapa de acceptare a limitelor personale și profesionale și înțelegerea calităților,
estimarea efortului personal. Totodată, e necesară o adaptare a unei viziuni a problemor ca
fiind exterioare persoanei și posibile de schimbat. Persoana poate prioritiza odihna pentru
restabilirea energiei interioare și poate depune efort pentru formarea unor relații de pritenie
puternice. Un alt pas, este cel de a stabili scopuri relizabile și de a observa cel mai mic
succes. Totodată, este benefic în tot acest proces angajarea în ativități productive și purtarea
unei discuții pozitive cu propria persoană (Viviette, 2017).
Cultivarea unui optimism flexibil și realist pare a fi una dintre cele mai avantajoase
strategii pentru persoanele mai puțin optimiste sau pesimiste (Forgeard & Seligman, 2012).
.

Bibliografie:
Allen, V. L. (2017). Learned optimism: A balm for social worker stress. Social Work &
Christianity, 44(4), 83-91.
Carver, C. S., Scheier, M. F., & Segerstrom, S. C. (2010). Optimism. Clinical psychology
review, 30(7), 879-889.
Forgeard, M. J. C., & Seligman, M. E. P. (2012). Seeing the glass half full: A review of the
causes and consequences of optimism. Pratiques psychologiques, 18(2), 107-120.