Cultivarea perseverenței la copii

Conf. univ. dr. Cristina Ghiță

Existența perseverenței este unul dintre indicatorii puternici ai succesului viitor întrucât menținerea
acțiunii în fața opozițiilor și adversităților este un indicator al atingerii obiectivelor stabilite pe ter-
men mediu și lung. Este o percepție larg răspândită că este nevoie de perseverență pentru a începe
sau a conduce cu succes o activitate. Chiar și cei care au o mare experiență și care planifică foarte
bine se pot confrunta cu obstacole și dificultăți neașteptate, iar rezolvarea acestora poate dura mai
mult. Pregătirea copilului pentru a face față eșecurilor și a continua activitatea în situații dificile
contribuie puternic la succesul lor viitor și la construirea unui set de mecanisme și strategii optime
la care pot apela în situații noi. Capacitatea de a persevera și de a depăși provocările reprezintă che-
ia succesului în descoperirea personală și în construirea relațiilor inter-umane pozitive.

Unii copii par să îți mențină în mod natural o dorință intensă de învățare și perfecționare continua
alții renunță destul de ușor. Dezvoltarea perseverenței trebuie să înceapă la vârstă mica, initial în
activități plăcute, relative scurte ca timp. Pentru un copil aflat în perioada construirii personalității
sale, a învăța să persevereze adesea începe prin a încerca ceva o experiență la care este în mod natu-
ral priceput. Acestea ar putea fi puzzle-uri, jocuri de construcție, colorat sau pictură. Pe măsură ce
copilul crește și ajunge în perioade de dezvoltare psihică mai intense și devine foarte bun la rezolva-
rea unei sarcinii, îl putem situa în activități în care să persevereze în domenii în care nu este la fel de
capabil și necesită timp mai lung de execuție

Perseverența reprezintă resursa voluntară care te ajută să continui să lucrezi chiar și atunci când
vrei să renunți. De ce este atât de importantă perseverența? Pentru că fără perseverență, nu poți în-
cheia o activitate pe care ai inițiat-o sau nu poți atinge succesul în activitatea respectivă. Fără perse-
verență poți învață ceea ce trebuie să înveți, iar asta ar putea face următoarele sarcini în care ești
implicat să fie perecepute și mai dificile. Perseverența este importantă pentru a te ajuta să treci peste
provocare atunci când întâmpini lacune în managementul timpului sau în susținerea efortului volun-
tar.
În analiza definițiilor asupra conceptului de perseverență întâlnim două perspective clare:

a) perseverența, definită ca fiind o capacitate/ competență personală susținută prin efort voluntar
de a urmări un obiectiv și de a rămâne în drumul atingerii obiectivului chiar dacă întâmpinăm obs-
tacole sau eșecuri;

b) perseverența ca trăsătură de caracter, operaționalizată prin atitudinea pozitivă și valoarea pu-

ternică care oferă comportamentul motivațional de bază pentru atingerea obiectivelor. (Hulleman,
Harackiewicz, 2010)

A analiza perseverența din perspectiva unei condiții elementare pentru atingerea succesului în viață
ne conduce la construirea definiției perseverenței: o capacitate de a urmări constant efortul voluntar

și fără a abandona lupta indiferent de obstacolele ivite. (Aniței, 2010). Așadar, chiar dacă cu toți
știm predominanța factorului genetic, a bagajului aptitudinal în atingerea succesului, este esențial să
privim perseverența ca fiind un predictor puternic pentru realizările noastre.

O altă definiție pe care este important să o menționăm este cea formulată de către profesorul Pante-
limon Golu, acesta consideră perseverența una dintre calitățile voinței și o privește ca o continuare a
efortului voluntar la nivel optim atât timp cât este necesar pentru atingerea scopului. (Golu, 2000).

Perseverența reprezintă un concept specific psihologiei pozitive și este definită ca o continuare vo-
luntară a unei acțiuni direcționate către un scop în detrimentul obstacolelor, dificultăților sau descu-
rajării apărute, plictiselii sau a frustrării” (Peterson și Seligman, 2004). Provocarea reprezintă o
condiție prealabilă pentru construirea și afișarea perseverenței.

Analizând perseverența și din perspectiva impactului asupra relațiilor sociale, aceasta reprezintă
pasiunea de a face ceea ce știi că trebuie făcut, chiar și atunci când este greu pentru cogniția ta sau
pentru emoțiile tale. Perseverența este cu adevărat importantă în a construi relații sănătoase, deoare-
ce își pune amprenta asupra rezolvării problemelor sociale, chiar și atunci când factorii afectivi cre-
ează disconfort în comunicare și menținerea relației (Kuncel și colab., 2018)

Procesul dezvoltării perseverenței la copii este necesar să aibă în vedere patru elemente:

- identificarea pasiunii care la rândul său provoacă activarea motivației intrinsecii, a nevoii de a ști
și de a cunoaște; punerea în acțiune și construirea contextului necesar de practicare a pasiunii, găsi-
rea scopului spre care vreau să ajung și speranța, privită ca o convingere puternică asupra încrederii
că tot efortul susținut va ajuta la dezvoltarea personală. (Hulleman, Harackiewicz, 2010). Atunci
când ne aflăm în rolul de părinți putem atinge aceste patru elemente prin activarea conștientizării la
copii noștri a încrederii că pot atinge anumite obiective pe care și le propun, că pot să-și împlineas-
că așteptările. Ca părinți, îi putem încuraja să inițieze acțiuni și activități provocatoare, dificile care
îi interesează, pe lângă perseverararea în activități școlare și extrașcolare în care au procent de reu-
șită foarte bun.

Care sunt activitățile pe care le puteți stabili alături de copil pentru a dezvolta perseverența
(cu scopul pe termen lung de a dezvolta o atitudine rezilientă de adult responsabil și rezistent
în fața adversităților)?
Într-un moment calm, realizați cu copilul o discuție prin care să stabiliți cum veți acționa în
continuare și ce anume își asumă pentru a deveni mai perseverent. Faceți totul în pași mici,
etapă cu etapă.

Pentru atingerea succesului, a satisfacției și a împlinirii personale și profesionale, perseverența re-

prezintă un predictor important mai ales atunci când există o corelație esențială cu termenii precum
reziliență și stimă de sine.

 Un concept important atunci când discutăm despre cultivarea perseverenței la copii este cel de rezi-
liență, această capacitate de a ne recupera din dificultăți, de a ne ridica după ce ne-am confruntat cu
greutate. Cu cât nivelul de reziliență este mai ridicat, cu atât mai rapid putem să intrăm într-o activi-
tate nouă cu un bagaj de resurse adecvat. Perseverența și reziliență sunt strâns legate de capacitatea
noastră de a învăța din eșecurile noastre. Pentru a ne învață copii să nu fie descurajați de un eșec,
este important ca noi să privim si să transmitem orice situație dificilă ca pe o oportunitate de învăța-
re. Wolters (2015) numește această abordare o „mentalitate de creștere”, pe care o definește printr-o
pasiune menținută chiar și atunci când rezultatul nu este cel așteptat, a crede cu tărie în învățarea și
dezvoltarea continuă a abilităților.

Stima și imaginea de sine pozitivă contribuie la creșterea șanselor de a persevera într-o sarcină difi-
cilă. Atunci când îi transmitem copilul ”sentimentul” de competență, va renunța mult mai greu.
Dacă crezi că ești o persoană competentă, cu șanse mari de a reuși în majoritatea lucrurilor, este mai
puțin probabil să renunți într-o situație dificilă. Oamenii tind să manifeste perseverență în sarcini și
în rezolvarea unor probleme pe care le percep și li se transmite ideea conform căreia sunt mai difici-
le, deoarece eșecul la o activitate dificilă recunoscută pe scară largă nu este atât de umilitor și nu
afectează stima de sine a individului.

O caracteristică nesănătoasă, disfuncțională pe care este important să o menționăm atunci când dis-
cutăm despre perseverența este caracterizată de termenul de încăpățânare. Conceptul de încăpățâ-
nare reprezintă este o trăsătură caracterială în care o persoană refuză să-și schimbe părerea despre
ceva sau refuză să se răzgândească cu privire la o decizie pe care a luat-o. Oamenii încăpățânați
prezintă o insistență fermă la propriile idei și opinii și o rezistență puternică la schimbare (în ciuda
analizei elementelor contextului). Din rolul de părinți este deosebit de important să identificăm cau-
zele care stau în spatele acestei trăsături. Una dintre principalele cauze se bazează pe anxietate. De
exemplu, acel copil care vrea să realizeze întotdeauna totul perfect. Alții copiii sunt încăpățânați
pentru că nu vor să fie percepuții ca fiind medii în rezultate. Uneori copiii influențați și de atitudi-
nea părinților sau de alți factori contextuali își pot subestima capacitatea de flexibilitate, dând do-
vadă de încăpățânare doar că pentru că nu au încredere în capacitățile lor de ascultare activă, de
acordare și primire de feedback, de multe ori având la bază doar experiențe anterioare care îi in-
fluențează.

De asemenea, atunci când discutăm despre analiza conceptului de perseverență și modalitățile prin
care putem cultiva această trăsătură caracteriale pentru copiii noștri, este esențial să abordăm impor-
tanță și studiilor recente realizate în domeniul perseverenței. Strategiile de cultivare a perseverenței
în mediul educațional ajută la dezvoltarea creșterea capacității de auto-eficiență. (Gelderen 2012).
Un alt studiu a vizat analiza asupra diferențelor de gen în ceea ce privește nivelul de perseverență,
acesta a fost realizat în Italia pe copii de vârstă preșcolară (2018) și a evidențiat o importanță majoră
a prezenței unuia dintre părinții în educarea copilului. Rezultatele prezintă o creștere a nivelului de
perseverență în rândul fetelor ca urmare a implicării decisive a mamei în acțiunile și activitățile de
educare a trăsăturilor de caracter.

Perseverența este necesar să fie privită și prin apel la curajul de a nu renunța atunci când te
confrunți cu dificultăți și eșecuri; o calitate care este predictivă pentru calitatea performanței șco-

lare. Studiul realizat de Seibert (2021) a evidențiat perseverența ca un predictor al învățării. Rezul-
tate arată că acei elevii cu un nivel al perseverenței ridicat au prezentat o mai mare autoeficacitate în
învățare, o capacitate crescută de a alege strategii eficiente de învățare și au avut abilități mai bune a
managementului timpului. Un alt rezultat important de menționat face trimitere la implicarea pă-
rinților și a cadrelor didactice asupra încurajării perseverenței în eforturile lor, prin expunerea co-
piilor la strategii eficiente de învățare.Un alt studiu realizat în 2020 (Gravert, Gerhards) a reliefat
importanța impactului social asupra construirii comportamentului de perseverență în sarcină. Rezul-
tatele au arătat faptul că în momentul în care există un control asupra abilităților necesare în sarcină
și un nivel optim de conștiinciozitate, perseverența crește semnificativ prin influența colegilor și a
adulților din jur. Într-un studiu experimental realizat în Norvegia în 2018 s-a urmărit investigarea
modului în școala poate influența creșterea perseverenței elevilor la disciplina matematică prin mo-
delarea convingerilor elevilor în abilitățile lor de a învăța. Rezultatele obținute au arătat schimbări
puternice asupra credinței și convingerii personale în capacitatea de a învăța, generând efectul in-
tervenției cu strategii specifice terapiei psihologice. (Bettinger și colab., 2018)

Perseverența este foarte importantă pentru dezvoltarea întregii personalități a copiilor. Provocările
pe care le întâlnesc copii se revarsă atât asupra minții, cogniției, cât și asupra emoționalului, stările
afective pe care le trăiesc în grupurile din care fac parte. Perseverența continuă să lucreze către
atingerea unui obiectiv, chiar dacă există o întârziere în atingerea acestuia. Uneori copilul depune
un efort mare și nu reușește să își îndeplinească obiectivele, dar știind că a făcut tot ceea ce putea
face, acest lucru îi transmite un sentiment de mândrie și încredere în el.

Strategii pentru cultivarea perseverenței

• Finalizarea unui proiect școlar sau extrașcolar înainte de a se apropia data limită.

• Ajutați copilul să își identifice cauzele care intervin în oprirea unei sarcini și faceți un efort pentru
a le înlătura.

• Realizați o planificare și o prioritizare a activităților copilului în vederea unui management al

timpului eficient.

• Puneți copilul în activități cât mai diferite pentru a-și stabili un obiectiv și a construi împreună un
plan pentru a-l atinge.

• Construirea unor nevoi/ valori intrinseci. Dacă dorim să urmărim obiective mari și semnificative,
este extrem de important să ne conectăm valorile noastre intrinseci. Acestea reprezintă valorile
forțe extrem de motivante și ne pot ajuta să creștem perseverența față de un obiectiv provocator.