Cum influențează stresul performanța și învățarea?

psih. Iulia Radu, consilier școlar

Învățarea este un proces care are loc la orice vârstă și în orice etapă a vieții, fiind o
componentă esențială pentru perioada socială în care trăim. Este nevoie să ne adaptăm
permanent la schimbări, iar această acomodare are loc atunci când (conștient sau
inconștient) ne însușim noi achiziții.
Prin acest articol voi transmite câteva informații despre procesul învățării, despre stresul
atașat învățării și examenelor și diferențierea dintre stresul productiv și cel toxic. Cititorul
va beneficia de câteva recomandări punctuale care pot contribui la o învățare lină și
accesibilă.
Învățarea constă în a forma un model intern despre lumea exterioară. În urma unor
experiențe trăite, văzute, auzite și percepute, se construiește o structură pe baza căreia
informațiile acumulate se vor folosi în situații viitoare. Aceste informații pot fi
comportamentale, cognitive sau emoționale. De exemplu, atunci când un copil merge prima
dată la școală în clasa pregătitoare nu are încă dezvoltate anumite noțiuni cu privire la
comportamente sociale potrivite mediului. Fiind expus recurent la mediul școlar, unde este
necesar să aibă o conduită (să respecte reguli, să își controleze anumite impulsuri, să se
comporte adecvat) el va repeta acest comportament și într-o altă situație nouă viitoare
similară (de exemplu, în vizită la cineva necunoscut).
Învățarea este de două tipuri:
1. Învățarea unor noțiuni pe termen scurt
2. Învățarea profundă
Primul tip de învățare are loc folosind memoria pentru a înregistra o cantitate de informații.
Sunt situații în care se învață pentru un examen o cantitate mare de informații în cinci zile, ca
la finalul examenului conținutul să fie uitat nemaiavând utilitate pentru persoana care învață.
Motivația, în acest caz, este exclusiv trecerea examenului și nota. Acest tip de învățare este
important pentru anumite situații. De exemplu, atunci când este necesar și esențial să reținem
ingredientele unei rețete pentru că urmează să o preparăm.
În al doilea tip de învățare sunt implicate mai multe componente. Învățarea profundă are loc
atunci când este implicată înțelegerea celor învățate. Această înțelegere se întâmplă când
există o conexiune între informația proaspătă și alte achiziții deja existente. De exemplu, un
copil care are o bicicletă și este pasionat să se plimbe cu ea, poate înțelege mai ușor cum
anume funcționează mecanismul ei (din punct de vedere fizic) pentru că îi cunoaște
componentele.
Un aspect esențial al învățării este latura emoțională. Toate vietățile învață atunci când
există o utilitate emoțională și practică. Atunci când conținutul are sens și este relevant pentru
cine învață crește motivația de a înțelege și este stârnită curiozitatea.
Rezultatul învățării profunde este dezvoltarea gândirii critice, folosirea acelor noțiuni în
diverse situații viitoare și dezvoltarea creativității. Creativitatea se dezvoltă pe baza unor
informații avute. Este dificil să fie stimulată creativitatea atunci când nu are o bază pe care să
se activeze curiozitatea.
Cum apare stresul cauzat de învățare și de examene?
În procesul învățării, indiferent de conținut, există o puternică asociere emoțională. Cu cât
amprenta emoțională este mai puternică (sensul și utilitatea), cu atât învățarea este mai
profundă. În funcție de emoțiile cu care este asociată școala și învățarea, se produce o
anumită atitudine încărcată emoțional negativ sau pozitiv. Această stare are o influență
puternică asupra motivației interioare și a dorinței de a performa.
De exemplu, există posiblitatea ca un copil sau un adult să învețe și să facă performanță din
nevoia de a demonstra că este bun și suficient. Asocierea în această situație este una
încărcată negativ. Emoțiile de la baza învățării în cazul lui sunt vinovăția, teama de a fi
respins sau ridiculizat. Având aceste trăiri ca stimulent al învățării, copilul va simți multă
presiune, dezamăgire, frică și stres asociat cu școala sau cu noțiunea de a învăța.
În schimb, o persoană care învață pentru că găsește important și util emoțional ce studiază,
având o motivație interioară, va asocia învățarea și școala cu o experiență pozitivă.
Motivația se referă la sensul (motivul) pentru care cineva învață. Aceasta poate fi
interioară - pentru a-și dezvolta o pasiune și pentru a-și satisface nevoia de cunoaștere și
curiozitate sau poate fi exterioară - pentru a obține o notă și a face performanță, pentru a fi
pe placul celorlalți (focusul este pe exterior).
Așadar elementele care pot conduce la stres asociat învățării și examenelor, sunt emoțiile
trăite în relație cu învățarea și cu situația de a fi evaluat. Există diferite niveluri ale stresului.
Avem de a face cu stresul care mobilizează persoana să-și activeze abilitățile și să iasă din
zona de confort și stresul toxic care blochează și vine cu anxietate.

Această scală arată unde

nivelul stresului este productiv și optim pentru învățare. Atunci când nivelul informațiilor este
sub nivelul abilităților persoanei, apare plictiseala și dezinteresul. Următoarea etapă este o
zonă de confort care nu stârnește curiozitatea. Atunci când informațiile sunt puțin peste
abilități este zona optimă în care este activată curiozitatea și interesul, fără să apară
anxietatea. Următorul nivel este cel în care nivelul informațiilor este cu mai ridicat decât
abilitățile personale și atunci apare un stres intens. Iar ultimul nivel este cel în care informația
este grea sau cantitatea este prea mare, producând anxietate și burnout.
Nivelul optim de învățare și stres apare atunci când nivelul informației este ușor mai
mare decât abilitățile persoanei. Altfel poate deveni toxic, copleșitor și poate determina
emoții negative în relație cu actul de învățare.
Recomandări pentru un proces de învățare eficient și lin:
● Asigurarea somnului. Somnul este parte din procesul învățării, este momentul când
creierul aranjează noile achiziții și le întipărește.
 ● Asocierea conținutului cu ceva relevant și practic pentru a căpăta sens
● Realizarea unei sinteze la finalul parcurgerii unei lecții (din memorie) pentru a întări
conexiunile neuronale. Atunci când ne străduim să ne amintim un conținut, se
impregnează mai puternic în memorie
● Povestirea/explicarea informațiilor parcurse celor din jur (familie, prieteni)
● Învățarea în grup (cel puțin cu încă o persoană) contribuie la motivație și la facilitarea
înțelegerii. Astfel puteți dialoga, povesti, asculta, pune întrebări
● Formarea unor ancore, în special pentru conținut de tip listă sau înșiruiri (ancorele fiind
acronime, asocieri). În acest fel este ajutată memoria să facă conexiuni și să găsească
conținutul cu ușurință
● Întrebările ajută la reamintirea informațiilor și la activarea curiozității. Pot fi întrebări de
verificare puse către propria persoană și întrebări cu privire la aprofundarea unor
subiecte
● Împărțirea conținutului în părți mai mici pe perioade lungi de timp. Este recomandat să
existe puțin conținut în mai mult timp, decât cantități mari în timp scurt
● Nu în ultimul rând, este extrem de important ca fiecare să exploreze propriile tendințe
și pasiuni și în funcție de acestea să decidă care este domeniul în care alocă mai multe
resurse
Învățarea este un proces natural care are loc încă de la naștere și continuă pe tot
parcursul vieții. Dezvoltarea poate avea loc având emoții pozitive și un stres optim sau
poate avea loc sub influența unui stres toxic care poate deveni cronic. Este important
să învățăm despre învățare și să ne găsim sensul și plăcerea pentru ceea ce facem!

*** #PsihologieinEducație este un proiect de sprijin pentru părinți, elevi și profesori care oferă
resurse pentru a gestiona situații și perioade mai puțin confortabile. Cabinetul de consiliere al
LTN și psihologii noștri oferă suport întregii comunități școlare.

ilustrații: https://drive.google.com/drive/folders/1WuTZtLo6A-3KDz1J4H9qRIej6KPhGmJa?usp=sharing