MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA

C OMUNICARE
PRIVIND STRATEGII, METODE ȘI TEHNICI
DE DESFĂȘURARE A ACTIVITĂȚILOR DE
ÎNVĂȚARE PRIN DESCOPERIRE
 STRATEGII, METODE ȘI TEHNICI DE DESFĂȘURARE A
ACTIVITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE PRIN DESCOPERIRE
Una din metodele moderne care asigură într -o măsură mult mai mare
decât metodele tradiţionale, activitatea independentă şi motivaţia
corespunzătoare pentru însuşirea activă şi conştientă a cunoştinţelor este metoda
învăţării prin descoperire şi în cadrul ei problematizarea cu ajutorul căreia copii
ajung la descoperirea unor adevăruri necunoscute lor, dar cunoscute în ştiintă şi
de către învăţător. 
Metoda descoperirii acţionează prin procedee ca: vezi, cercetează,
înţelegi. Freinet numeşte descoperirea “metoda experienţă” de încercare,
deoarece îl pune pe copil în situaţia să încerce diverse modalităţi de a afla
răspunsul dorit. Pe parcursul etapei descoperirii celor dorite apar primele
satisfacţii şi dorinţa continuării şi a finalizării.
Învăţătarea prin descoperire se realizează cu aportul celorlalte metode de
învăţământ, ea fiind o metodă finală. Spre deosebire de metodele expozitive,
copii nu asimilează cunoştinţele cucerite, ci dincontră cuceresc cunoştinţele. Sub
îndrumarea educătorului, copii desfăşoară activităţi de observare,caută soluţii
variante de rezolvare a unor probleme. Învăţăţarea prin descoperire se poate
organiza sub mai multe forme, determinate de specificul obiectivului de
învăţătură şi particularităţile de vârstă ale copiilor. Ea utilizează inducţia,
deducţia şi analogia. Învăţărea prin descoperire de tip inductiv cuprinde
analiza, clasificarea şi ordonarea unor date însă şi noţiuni deja cunoscute şi
trecerea lor la generalităţi în vederea formulării de ipoteze, reguli, definiţii, de
noi informaţii, despre obiecte, fenomene, procese. 
Învăţarea prin descoperire poate fi de tip deductiv. Copii îşi pun întrebări
la care se poate răspunde prin formularea de raţionamente, pornindu-se de la
adevăruri generale, însuşite anterior, prin informare din cărţi, prin efectuarea
unor activităţi, ajungându-se astfel la descoperirea de cunoştinţe noi sau la
corectarea unor cunoştinţe greşite.
Orice descoperire impune căutarea şi rezolvarea de probleme. Crearea
unor situaţii problemă în timpul învăţării atrage de la sine o gimnastică a
gândirii şi a celorlalte procese de cunoaştere, în vederea găsirii de noi soluţii.
O problemă sau o situaţie problemă avem atunci când nu se întrevede dela
început nici o cărare deschisă către rezolvarea ei.
Situaţia problemă nu trebuie confundată cu conversaţia euristică unde
copilul este pus în situaţia de a da un răspuns cu un efort relativ uşor care-i
direcţionează procesele de cunoaştere.
  Învăţarea prin descoperire cu efort intelectual propriu se bazează şi pe
considerentul că formarea acestor deprinderi cu cât sunt fixate şi consolidate mai
de timpuriu, cu atât au un efect formativ mai eficient, materializat în dezvoltarea
capacităţilor intelectuale superioare şi a aptitudinilor specifice acestui act
creator.
 Descoperirea şi problematizarea – realizează în procesul de instruire un
sistem de relaţii indistructibile, prin faptul că învăţarea problematizată se
finalizează într-un act de descoperire de noi fapte, idei, cunoştinţe
Invatarea prin descoperire este o metoda de invatare prin investigatie,
evidentiata de Jerome Bruner, psiholog american specializat in invatare si
psihologie educationala. Invatarea prin descoperire ii incurajeaza pe elevi sa isi
foloseasca experientele si cunostintele anterioare, intuitia, imaginatia si
creativitatea si sa caute noi informatii, pentru a descoperi fenomene, corelatii si
noi adevaruri. Cand invata prin descoperire, copiii nu memoreaza ce li se spune,
ci cauta in mod activ solutii si raspunsuri la intrebari. De aceea, invatarea prin
descoperire este o modalitate eficienta pentru a trezi motivatia
intrinseca pentru invatare a copiilor.

Conditiile care trebuie indeplinite pentru ca invatarea prin descoperire

sa fie eficienta:
 Subiectele invatate trebuie sa se refere la domenii si probleme care îi
intereseaza pe copii, astfel încat acestia sa fie dispusi sa învete
 Experienta de invatare trebuie sa structurata astfel incat copilul sa poata
parcurge etapele ei si sa le inteleaga
 Experienta de invatare trebuie sa faciliteze extrapolarea si sa permita ca
elevii sa completeze lacunele de cunoastere (invatarea prin descoperire
duce la informatii dincolo de informatiile prezentate initial).

Principiile dupa care functioneaza invatarea prin descoperire:

 Rezolvarea de probleme. Elevii sunt indrumati si motivati sa caute solutii
combinand informatia pe care o cunosc deja cu noi informatii.
 Managementul invatarii. Elevii pot invata fie singuri, fie in echipa.
Aceasta flexibilitate in invatare elimina stresul existent de obicei si ii face
pe elevi sa simta ca ei au controlul asupra a ceea ce invata, cat si cum.
 Integrare si conexiune. Invatarea prin descoperire inseamna a-i ajuta pe
elevi sa invete cum sa combine informatiile intre ele si cum sa se
conecteze cu lumea reala.
 Analiza informatiei si interpretarea ei. Acest tip de invatare este unul
orientat asupra procesului si nu a continutului. Copii invata sa analizeze si
sa interpreteze informatia, mai degraba decat sa memoreze raspunsurile
corecte.
 Esec si feedback. Invatarea nu are loc doar atunci cand copiii gasesc
raspunsurile, ci si cand au esecuri in cautarea lor.

Scopul invatarii prin descoperire este de a permite o intelegere mai profunda,

de a ajuta copilul sa isi dezvolte abilitati metacognitive si de a-l incuraja sa se
implice mai mult in propria invatare.

Copii învata sa genereze ipoteze pentru a putea descrie si intelege mai bine
relatiile dintre concepte. Ulterior, are loc testarea ipotezelor si extragerea
concluziilor despre informatia in cauza. În invatarea prin descoperire, copii
invata sa recunoasca o problema, sa propuna solutii, sa caute informatii
relevante, sa dezvolte solutii si mai apoi sa puna in practica solutiile alese.

METODE DE INVATARE PRIN DESCOPERIRE

Implicarea - în această etapă, educătorul măsoară cunoștințele anterioare ale

copiilor și/sau identifică posibilele concepții greșite. Procesul este centrat pe
copil, iar facilitatorul are rolul de a stârni curiozitatea copiilor prin informații
interesante, videoclipuri, demonstrații și afirmații impresionante, momente de
„Știați că…” și întrebări.
Explorarea le oferă copiilor o bază comună de activități practice și
interactive, jocuri și aplicații, care îi vor ajuta să utilizeze și să conecteze
cunoștințele anterioare cu cele actuale, pentru a genera idei noi. Acum are loc
experiența principală bazată pe descoperire, moment care alimentează
înțelegerea copiilor.
Explicarea este mai mult orientată asupra educătorului și ghidată de
experiența copiilor din etapa anterioară. Copiii își explică modul în care înțeleg
conceptele, își confirmă sau infirmă ipotezele conturate anterior, iar educătorul
corectează concepțiile greșite ale copiilor.
Elaborarea-în faza de elaborare, copiii sunt încurajați să aplice noua lor
înțelegere a conceptelor, consolidând în același timp noile abilități. Acum, copiii
pot efectua investigații suplimentare, pot elabora noi ipoteze, pot împărtăși
informații și idei sau își pot aplica cunoștințele și abilitățile la alte discipline,
lărgind astfel cunoașterea. Această etapă a ciclului de învățare prezintă
oportunități pentru educător de a integra domeniul său de cunoaștere cu alte
domenii.
Evaluarea- Etapa de evaluare încurajează copii să își măsoare înțelegerea și
abilitățile și oferă educătorilor oportunități pentru a puncta progresul copiilor în
vederea atingerii obiectivelor educaționale. 
Actorii educaționali au cercetat și au căutat cele mai bune metode pentru a se
asigura că procesul de învățare al copiilor este unul interactiv care să le
încurajeze curiozitatea. Specialiștii punctează o serie de metode potrivite pentru
spațiile cu focus pe învățarea prin descoperire care să-i ajute pe cei mici să aibă
performanțe impresionante în sala de clasă, dar și dincolo de instituțiile de
învățământ.

STRATEGII PENTRU ÎNVĂȚAREA PRIN DESCOPERIRE

1. Copii învață prin jocuri
Să ne imaginăm că suntem la un atelier de dezvoltare profesională, iar
facilitatorul ne înmânează mai multe materiale pentru următoarea activitate și,
înainte de a avea șansa să le explorăm puțin, auzim fraza: „Bine, ce întrebări
aveți?”. 
În afară de „Ce sunt aceste materiale?”, este greu să venim cu întrebări
profunde și semnificative despre materialele sau proiectul pe care nu am avut
încă timp să le explorezi. Dacă odată cu primirea materialelor avem un moment
și pentru a le examina mai îndeaproape, să le atingem, să le dăm sens relației
dintre ele, probabil că vom putea face observații mai profunde și atente și vom
putea duce înțelegerea activității la nivelul următor. 
Este esențial să știm că exact în acest mod acționează și cei mici. Dacă
prezentăm o nouă activitate copiilor - nu ne putem aștepta ca aceștia să pună
întrebări semnificative dacă nu au timp să exploreze și să se joace mai întâi.
Această explorare va da roade, copiii vor fi mai implicați și mai dornici să
pună întrebări și să asculte activ indicațiile. 
2. Învățarea se întâmplă tot timpul, nu doar într-un interval limitat, în
sala
Învățarea necesită timp, iar experiențele de descoperire care contribuie la
clădirea cunoașterii copiilor nu se poate realiza într-un interval limitat la câteva
minute. În sala, învățarea începe, însă este necesar să ducem învățarea și dincolo
de instituțiile de învățământ.
Ne setăm obiective și stabilim etape clare pentru a le putea atinge. Oferim
spațiu pentru a explora interesele copiilor și pentru a folosi întrebările acestora
ca rampe de lansare pentru explorare. 
Putem pleca de la un subiect și să-l dezvoltăm într-un proiect pentru o
săptămână întreagă. Spre exemplu: o lecție despre mere se poate transforma într-
o săptămână de activități științifice și interesante în care copiii descoperă mai
întâi merele la exterior, culori, tipuri diferite, în interior, le taie și observă, le
compară cu alte fructe și legume, le măsoară mărimea și greutatea și apoi
generează întrebări cu miros de curiozitate. Ce se întâmplă cu un măr dacă
rămâne afara, se degradează? În cât timp? Cum se transformă mărul în plăcintă
de mere? De unde provin tipurile diferite de mere? În calitate de profesori sau
îndrumători putem să-i sprijinim pe copii cum să găsească răspunsuri folosind
cărți sau tehnologie și, cel mai important, să le arătăm că întrebările lor pot duce
la experimente, explorări și noi cunoștințe!
3. De ce este important să hrănim întrebările cu și mai multe
întrebări?
Copiii își clădesc cunoaștere prin intermediul întrebărilor pe care le
adresează și, o modalitate incredibilă de a îi sprijini în acest sens, este dacă
putem să îi stimulăm să caute singuri răspunsuri, să privească și din alte
perspective situația și să le oferim contextul unor discuții mai bogate, mai
aprofundate și mai interesante. Este esențial să le sugerăm copiilor resurse
valoroase de unde să își culeagă informațiile: cărți, filme, videoclipuri și
specialiști. 
Într-o sală axată pe învățarea prin descoperire, întrebările conduc învățarea, iar
copii conduc întrebările.
4. Zidul întrebărilor
Un zid al întrebărilor este un spațiu excelent pentru a „parca” întrebările
copiilor. Acest spațiu poate fi util și folosit drept sistem de filtrare al subiectelor
de interes. 
Trebuie să construim un sistem consecvent care să funcționeze pentru noi și
pentru copii și facem din acesta o parte obișnuită a rutinei, astfel încât întrebările
să fie un mijloc de învățare și nu o distragere a atenției de la învățare.

Avantajele invatarii prin descoperire sunt:

 Copii se implica activ in procesul de invatare;
 Este încurajata curiozitatea;
 Faciliteaza abilitati de invatare care vor fi utile intreaga viata;
 Experienta de invatare este personalizata;
 Creste nivelul de motivatie pentru invatare;
 Incurajeaza autonomia si independenta;

Dezavantaje care apar, daca experienta de invatare nu este gândita în

mod eficient:
 Copii devin confuzi daca nu au la dispozitie un model clar de lucru;
 Poate fi o metoda care consuma mult timp;
 Poate duce la frustrarea elevilor;
Invatarea prin descoperire ar trebui folosita din cand in cand fiindca poate sa
aduca nenumarate beneficii copiilor si procesului de invatare.
În prezent, se asistă la o abordare educațională care ține seama de necesitatea
de a putea aplica cunoștințele acumulate și a evalua performanțele sub
îndrumarea subtilă ce-i conferă educatoarei rolul de consultant. Experiențele de
învățare amplifică capacitatea de asimilare a cunoștințelor, formarea de
deprinderi, schimbarea comportamentului în vederea adaptării la mediu, iar
cheia învăţării este deplina angajare a copilului în actul învăţări, în funcție de
ritmul de învățare și universul copilului: ,,Mi s-a spus și am uitat/ Am văzut și
am înțeles/ Am făcut și am învățat‖ (Confucius).
BIBLIOGRAFICE
1. ANDON, C.; HAHEU, E.; GORDEA L.; GÎNJU, S. Teoria şi metodologia
familiarizării preşcolarilor cu natura. Ch.: S.n., (Tipogr.UPS ‖I. Creangă‖), 2014.
2. ANTONOVICI, Ș. Cunoașterea mediului în grădiniță. Didactica Publishing
House, București, 2010.
3. BERNAT, S. Tehnica învățării eficiente. Editura Presa Universitară
Clujeană, ClujNapoca, 2003.
4. CERGHIT, I. Metode de învăţământ. Editura Polirom, Iași, 2006.
5. HMELO-SILVER, C. E. Problem-based learning: What and how do students
learn 2004. Educational Psychology Review 16.3.
6. JINGA, I.; ISTRATE, E. Manual de pedagogie, Editura All, Bucuresti, 2001,
p. 277.
7. LESPEZEANU, M. Tradițional și modern în învățământul preșcolar – o
metodică a activităților instructic-educative. București. Colecția Didactica
Esențial, 2007.
8. NEACȘU, I. Instruire şi învăţare. Bucureşti, 2001.
9. NEACȘU, I. Instruire și învățarea. Editura Didactică și Pedagogică, ed. a 2-a,
București, 1999.
10. STAN, C. Teoria educației. Actualitate și perspective. Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001.
11. ȘOITU, L.; CHERCIU, R. D. (coord.). Strategii educaționale centrate pe
elev. Editura Alpha MDN, Buzău, 2006.
12. WOOLFOLK, A. Educațional Psychology. Editura Person Education, ed.a
14-a, New York, 2019