METODE MODERNE

Profesor învățământ preșcolar Vlaciu Marina-Simona

Grădinița „Căsuța copilăriei” Buftea

În educația timpurie și nu numai, folosim metode de învățământ ca elemente ce aparțin

strategiilor didactice. În accepțiune proprie, metoda de învățământ reprezintă orice cale prin care,
preșcolarii ajung, în procesul de învățământ, sub îndrumarea educatorului, la însușirea de informații și
cunoștințe, dar și orice cale prin care își formează deprinderi și priceperi.
O considerăm un adevărat instrument fără de care nu putem realiza instruirea copilului și,
firește, dezvoltarea lui plenară. Cu alte cuvinte, metoda este cea care face trecerea între cele trei etape
ale procesului de învățământ: predare, învățare, evaluare.
Având în vedere faptul că procesul educațional este foarte divers, acesta necesită în ansamblul
său metode diferite, specifice anumitor situații.
Conform criteriul istoric, metodele de învățământ se clasifică în tradiționale (clasice):
conversația, observația, demonstrația, explicația, exercițiul ș.a, și în moderne: brainstormingul, cubul,
tehnica ciorchinelui, tehnica mozaicului, tehnica „Știu, Vreau să știu, Am învățat”, explozia stelară etc.
Cel mai adesea întâlnim în educația timpurie, metodele așa-zis moderne. Acestea sunt
prezentate sub înfățișarea jocurilor de învățare, de cooperare, distractive care stimulează comunicarea,
activează toți copiii și le formează independență în gândire și acțiune, le dezvoltă spiritul critic, îi
îndeamnă în găsirea unor idei creative, de rezolvare a problemelor.
Dedesubt, descriu una dintre metodele moderne folosite cu precădere în învățământ:
brainstorming, ocazie cu care îi valorificăm atuurile, dar și limitele. Înainte de toate, o definim astfel:
Denumită și „asaltul sau furtuna de idei”, această metodă „atrage” în mijlocul furtunii, copiii, împărțiți
în echipe, provocându-i să genereze cât mai multe idei în vederea rezolvării unei probleme. Ulterior,
ideile sunt îmbinate în scopul descoperirii soluției optime. Brainstormingul reprezintă în sine un mod
creativ de a rezolva probleme simple, dar și complexe, căpătând astfel, statutul de cea mai răspândită
metodă de stimulare a creativității în condițiile activității în grup, încurajând toți membrii să participe.
Prin intermediul acestei metode moderne, aflăm ce știu copiii despre o anumită temă, ideile sau
soluțiile privind un subiect sau o situație-problemă, dar și opiniile despre o experiență comună. Aceștia
învață să asculte, să exprime păreri, să coopereze, să respecte ideile colegilor, să analizeze, să compare
și să argumenteze. Ei devin mult mai curajoși să se exprime deschis, liber și capătă mia multă încredere
în propria persoană.
Caracteristicile brainstormingului sunt redate prin următoarele cuvinte: creativ, stimulativ și
colaborativ. Privind în profunzime, descoperim avantajele pe care această metodă modernă le
comportă, enunțând trei asemenea atuuri de luat în calcul.
Brainstormingul încurajează libertatea de exprimare, oferindu-le copiilor ocazia de a emite
păreri despre posibile rezolvări ale unei situații-problemă.
Îmbinarea ideilor sprijină coeziunea de grup. Fiind liber manifestat, prin cooperare, spiritul de
echipă face mai productivă munca.
Accentul pică pe calitate. Este foarte important să învățăm copiii să caute calitatea în toate
lucrurile care îi înconjoară, în ciuda atractivității evidențiată de cantitate.
În pofida plusurilor identificate, există, totuși și limite. Trei dintre acestea se prezintă astfel:
Organizarea defectuoasă a metodei provoacă de cele mai multe ori larmă, zgomot pe fond, ceea
ce duce la neatingerea obiectivelor în asemenea condiții improprii de gândire în liniște.
 Copiii cu deficiențe în învățare tind să rămână la fel de tăcuți și retrași, apelând la o atitudine
rezervată.
De obicei, copiii care sunt pasivi, se bucură de moment și nu valorifică nimic din ceea ce li se
oferă prin intermediul acestei oportunități de învățare și de dezvoltare personală.
Conchid prin a spune că este realmente folositor să apelăm la brainstorming, dar și la celelalte
metode moderne ori de câte ori ne permite situația de învățare, întrucât acestea vin, atât în ajutorul
educatorilor, cât și în cel al educabililor.