UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Specializarea Psihologie
Forma de Învățământ: IF An I
Mustață Liliana

Plan pentru stimularea creativității în școală (la nivel preșcolar, primar, gimnazial sau liceal)

Stimularea creativității la copilul preșcolar

Copilul preșcolar

Capacitatea copiilor de a înțelege anumite lucruri se dezvoltă odată cu parcurgerea

stadiilor de dezvoltare cognitivă – proces prin care modul de înțelegere a lumii de către copil se
schimbă în funcție de vârstă și de experiență. Teoria de dezvoltare cognitivă elaborată de
psihologul elvețian Jean Piaget, afirmă că, în general, copiii trec printr – o serie de stadii de
dezvoltare, separate, succesive și identice, în urma cărora, copiii achiziționează informații și
experiențe pentru a atinge, la final, nivelul cel mai înalt de creștere cognitivă. Creșterea cognitivă
este influențată de calitatea informațiilor acumulate, în fiecare stadiu, de calitatea cunoștințelor
precum și de modul de înțelegere. Conform Teoriei dezvoltării cognitive a lui J. Piaget, există
patru stadii în procesul de dezvoltare cognitivă, si anume: stadiul senzorio – motor, stadiul
preoperațional, stadiul operațiilor concrete și stadiul operațiilor formal abstracte.
În stadiul preoperațional, copiii cu vârste între 2 și 6/7 ani, se înscriu în categoria copiilor
preșcolari. În acest stadiu, copiii dezvoltă sisteme interne de reprezentare a lumii, care le permit
să descrie oameni, sentimente, evenimente și deprind utilizarea limbajului și a simbolurilor. Tot
o caracteristică importantă a acestui stadiu este și funcționarea încă neorganizată a operațiilor
gândirii, reflectată în inteligența prelogică și gândirea egocentrică. În substadiul gândirii
simbolice și preconceptuale (2 – 4 ani) copilul poate înlocui o realitate cu alta, operând cu
simbolul. Utilizarea simbolurilor se regăsește în mai multe conduite ale copilului: imitația
amânată, jocul simbolic, imaginea mentală, desenul, limbajul. Gândirea preconceptuală a
copilului până la patru ani arată că acesta utilizează cuvinte cu valoare de concept, dar nu
conștientizează generalitatea lor. Între 4 și 6/7 ani, în substadiul gândirii intuitive, gândirea
copilului se construiește până la pragul operațional, însă baza raționamentului este tot una de
intuire a realității. O altă caracteristică a stadiului preoperațional este demonstrată de principiul
conservării, ce constă în înțelegerea faptului că nu există legătură între cantitate și aspectul fizic
al obiectelor. [1]
La vârsta preșcolară copiii sunt caracterizați de curiozitate, energie, egocentrism, este
vârsta la care persistă întrebarea ,,de ce?” Această perioadă este foarte importantă, atât pentru
acumularea de informații, formarea deprinderilor, formarea imaginii de sine și dezvoltarea
încrederii în sine, cât și pentru formarea personalității viitorilor adulți.
Intrarea la grădiniță este pentru copilul preșcolar primul eveniment social important, care
generează, în primul rând, reacții afective variate: unii copii se adaptează rapid, alții dificil sau

1
deloc. Un rol esențial i se atribuie cadrului didactic care devine obiectul afectivității copilului,
acesta fiind un substitut al mamei. De aceea este important să se realizeze o armonizare între cele
două medii educaționale, cel reprezentat de părinți și educatoare.
Primul impact pe care îl are copilul, odată cu intrarea la grădiniță, este influențat de
aspectele estetice ce țin de amenajarea sălii de grupă: organizarea mobilierului, orientarea
centrelor de lucru, culorile predominante din decor, identificarea grupei cu un anumit nume,
jucăriile, etc. Toate acestea sunt elemente care acționează asupra tuturor proceselor cognitive ale
copilului, participând la conturarea personalității copilului, acționând preponderent asupra laturii
creative.
La această vârstă, imaginația este una foarte bogată datorită capacității de achiziționare
rapidă, astfel, curriculumul pentru învățământul preșcolar cuprinde obiective pentru formarea
unor deprinderi de lucru ce țin de domeniului estetic și creativ, cum sunt realizarea unor desene,
picturi, modelaje. Activitatea plastică din grădiniță, prin conținuturile sale, dezvoltă și satisface
curiozitatea copilului, constituind cadrul cel mai adecvat pentru stimularea potențialului creativ
al acestuia. [2]
Pentru dezvoltarea potențialului creativ, sunt utilizate diferite metode și procedee
specifice de stimulare, individuale și de grup, în toate momentele zilei și pentru toate
disciplinele. Pentru activitățile artistico - plastice, cele mai importante metode aplicate sunt:
demonstrarea, explicația, conversația și exercițiul. Metoda exercițiului este utilizată pentru
formarea deprinderilor de modelaj, desen sau pictură.
Pentru a pune în valoare potențialul creativ al copiilor, se folosesc acele metode care
oferă libertate de acțiune și în care copiii devin participanți la găsirea răspunsurilor de bază,
pentru desfășurarea activităților. Metodele interactive au un rol esențial în motivarea și
stimularea interesului copiilor față de activitatea desfășurată și deschid premisele pentru
originalitate și participare activă. Aceste metode promovează interacțiunea dintre copii și au
următoarele obiective: stimularea activității de grup, generarea comportamentelor de străduință și
competitivitate în rezolvarea sarcinilor, dezvoltarea capacităților copiilor de a lucra împreună și
de a colabora; dezvoltarea și stimularea capacităților cognitive complexe.
Metodele de stimulare a creativității pot fi grupate în două categorii: metode imaginative
(intuitive, psihologice) și metode raționale (analitice).

Plan de stimulare a creativității la copii preșcolari

Metode utilizate: Metodele imaginative de stimulare a creativități: Brainstormingul, Metoda

”Pălăriilor gânditoare”, Metoda Philips, Brainsketching.

Prezentare succintă a fiecărei metode și caracteristicile acestora. Argumente

Brainstormingul: este cea mai folosită metodă de stimulare a creativității în grup.

Specificul ei constă în sciziunea care se creează între etapa de elaborare a ideilor și cea de
evaluare a lor și are scopul de emitere a unor idei care, cu cât sunt mai multe și mai diverse, cu
atât este mai bine. Grupul brainstorming cuprinde între 6 și 12 participanți, un conducător (cadrul
didactic) care trebuie să aibă experiență în domeniu și să posede inspirație și abilitate. El are
rolul de a încuraja participanții prin fraze adecvate și sancționează orice intervenție inhibitoare
prin clopoțel, atunci când ritmul activității se blochează. De asemenea, el poate interveni cu
propriile idei sau cu strategii stimulative și va nota toate ideile emise, din care va selecționa 5-6
idei mai importante. Argument: Folosirea acestei metode impune participarea activă a copiilor,

2
dezvoltă capacitatea de a formula întrebări, de a argumenta, de a căuta și găsi soluții, de a lua
decizii în ceea ce privește alegerea unor căi de lucru.[3]

Metoda ”Pălăriilor gânditoare”: această metodă este folosită pentru a obține cât mai multe
întrebări pe baza informațiilor existente și astfel, a cât mai multor conexiuni între concepte. Se
împarte gupa în echipe de câte 6 copii, apoi se împart 6 pălării, câte una pentru fiecare echipă,
fiecare având altă culoare. Pălăria albă, poate fi folosită atât la începutul cât și la sfârșitul ședinței
de grup, când se realizează o evaluare prin care se verifică utilitatea soluțiilor formulate pe baza
informațiilor existente; Pălăria roșie, exprimă emoțiile, temerile, intuițiile, fără a fi însoțite de
explicații, argumentări sau justificări. Poate fi folosită atât la început cât și la sfârșitul ședinței
pentru a observa cum au evoluat sentimentele participanților; Pălăria neagră, permite
manifestarea prudenței, gândește negativ, dar logic, pentru a identifica potențialele riscuri care ar
putea apărea. Are rolul de a oferi o evaluare critică pe baza căreia se ia decizia de a continua
ideea respectivă sau de a o abandona; Pălăria galbenă, are o gândire pozitivă, constructivă, oferă
încredere, optimism, având rolul de a identifica avantajele unei soluții și modalitatea de a o pune
în practică; Pălăria verde este pălăria energiei, culoarea ei semnificând vegetația, creșterea, oferă
idei noi, alternative posibile. Această pălărie este utilă atunci când apar dificultăți relevate de
pălăria neagră, prin căutarea și identificarea alternativelor, putând fi depășite aceste dificultăți,
ajungându – se astfel chiar la soluții noi; Pălăria albastră are rol de coordonare a celorlalte,
controlează gândirea, sistematizează concluziile.
Argument: Este o tehnică interactivă de stimulare a creativității preșcolarilor. Culoarea pălăriei
este cea care definește rolul, acesta având o aplicabilitate concretă pentru o idee sau o situație
specifică. Scopurile pentru care poate fi stimulată această metodă sunt: antrenarea creativității;
creșterea productivității grupului; îmbunătățirea comunicării în grup; antrenarea gândirii de tip
analitic și critic; abilități de rezolvare a problemelor; stimularea flexibilității gândirii; etc.[4]
Metoda Philips, este un fel de blitz – brainstorming (V. Belous, 1985) și este o metodă
care dă posibilitatea unui număr cât mai mare de persoane să participe la găsirea celui mai
potrivit răspuns. Grupurile sunt de câte 4-6 membrii, un secretar, un moderator. Discuția în grup
asupra problemei se face timp de 6 minute după care se prezintă soluțiile grupului și se dezbat.
După sinteza ideilor, se identifică soluția optimă.
Argument: Avantajele acestei metode sunt date de faptul că este o metodă foarte rapidă (necesită
4 minute pentru organizare, 6 minute pentru dezbateri și 2 minute pentru stabilirea deciziilor
emise de fiecare grup) și prin intermediul ei se realizează o foarte bună conlucrare între gestația
creativă individuală și cea de grup.[5]
Brainsketching (Brainstorming cu schițe). Aceasta este o altă variantă a
Brainstormingului, ce presupune prezentarea problemei în fața participanților pentru a fi
înțeleasă, fără a sugera soluții. Participanții, împărțiți în subgrupe de 4 - 6 persoane, desenează o
schiță a modului în care vede el rezolvarea problemei (în 5 – 10 minute), apoi schițele sunt
deplasate vecinilor din dreapta fiecăruia, de câteva ori, fiecare participant modificând sau
completând schițele după cum dorește. La final, schițele sunt colectate și evaluate, se selectează
o schiță pe marginea căreia grupul dezvoltă soluția finală.
Argument: această metodă permite îmbinarea contribuțiilor individuale cu cea de grup fiind,
foarte laborioasă cu rezultate care duc la idei aprofundate.[6]

Obiectivele activităților artistico-plastice în stimularea creativității

3
 Activitățile artistico - plastice sunt modalități eficiente de stimulare a actului creator prin
toate formele sale de organizare. Modalitățile artistice de exprimare, cum sunt desenul și pictura
reprezintă pentru copii identificarea cu propria experiență, prin redarea mișcărilor de linii, nuanțe
și culoare.
Activitățile educative continue și organizate pentru stimularea și dezvoltarea potențialului
creativ la preșcolari vor avea următoarele obiective: dezvoltarea gândirii divergente; dezvoltarea
imaginației reproductive; îmbogățirea reprezentărilor despre obiecte, fenomene și situații;
însușirea principalelor procedee imagistice; formarea receptivității față de probleme; cultivarea
spontaneității și a independenței, dar și deschiderea către cooperare; formarea capacității de
exprimare a propriilor idei și soluții;
Trăsăturile de personalitate, cum ar fi: independența, autodisciplina, toleranța la
ambiguitate și/ sau frustrare, orientarea spre risc, sunt trăsături care influențează abilitățile
creative ale copiilor, ceea ce ar putea crea unele dificultăți de abordare în procesul educativ de
stimulare a creativității. De asemenea, reactivitatea afectivă a fiecărui copil, în fața adaptării la
noul mediul, la vârsta preșcolară, poate ridica unele dificultăți în implicarea acestora în
activitățile de grup. Motivația creativă este importantă în demersul creativ, fiind influențată din
exterior, dar motivația intrinsecă este cea care are un rol extrem de important în creație.
Comparativ cu alte activități, activitățile artistico-plastice constituie cadrul cel mai
generos de activare și stimulare a potențialului creativ al preșcolarilor, iar rolul adultului este
acela de a încuraja și de a sensibiliza copilul față de frumos. Cadrul didactic va descoperi
predispozițiile artistice ale copiilor, cum sunt simțul culorii și al formei, îi va familiariza cu
principalele elemente de limbaj plastic și îi va stimula să le reproducă în lucrările realizate. În
cadrul metodelor bazate pe acțiune, jocul ocupă un rol primordial, prin activitățile din grădiniță
fiind descoperite talentele copiilor pentru un anumit domeniu.
În cadrul activităților artistico-plastice, preșcolarilor li se dezvoltă imaginația, atenția,
spiritul de observație, iar în urma analizei unei lucrări a unui preșcolar, pot fi descoperite foarte
multe lucruri despre acesta, cum ar fi: felul lui de a fi, tipul de personalitate, caracterul acestuia,
ș.a., redate inconștient în desen.
,,În concluzie, toate metodele imaginative (intuitive) au un rol important în stimularea
creativității prin realizarea a două deziderate: 1) dinamizarea și eficientizarea activității de
obținere a unui produs creativ; și 2) eliminarea unor blocaje psihologice ale creatorului.[...]
Dezvoltarea creativității trebuie să înceapă de la cea mai fragedă vârstă și să continue și
după școlaritate, chiar și la maturitate. Activarea creativității nu este corelată automat cu
maturizarea cronologică, ci presupune o intervenție specială, timpurie și longevivă, orice
educator (părinte sau dascăl) trebuind să își asume cu maximă responsabilitate și pertinență
această misiune.”[7]
Șt. Zweig spunea: ,,Creativitatea reprezintă valoarea superioară a tuturor valorilor umane, sensul
suprem.”[8]

Bibliografie
[1][2]Goran Băzărea, L., Introducere în psihologia educației, Editura Fundației România de
Mâine, București, 2010.
[3][4][5][6][7][8]Popescu, G.F., Introducere în psihologia creativității, Editura Fundației
România de Mâine, București, 2010.