Metode de stimulare a creativității la elevi

8 oct. 2023

Activarea resurselor și competențelor creative în consilierea educațională. Metode de stimulare a

creativității la elevi

Onofrei Anca-Gabriela

Perioada școlarității, alături de caracteristicile specifice perioadei de dezvoltare a copiilor, reprezintă

un progres pentru dezvoltarea psihică, emoțională și cognitivă a acestora. Activitatea şcolară va
solicita intensactivitatea intelectuală, procesul de însuşire gradată de cunoştinţe cuprinse în
programele şcoliielementare, copilului i se vor organiza şi dezvolta strategii de învăţare, i se va
conştientiza rolul atenţiei şi repetiţiei, îşi va forma deprinderi de scris-citit şi calcul.

Școala trebuie să stimuleze potențialul creative al fiecărui elev, creativitatea devenind educabilă în
condițiile abordării unui management modern în care cadrul didactic este preocupat, în principal, de
crearea unui mediu/climat corespunzător, prin care își propune să utilizeze metode modern de
învățare, să promoveze manifestarea liberă a elevilor, dar și să cunoască și să stimuleze potenșialul
creator al fiecărui elev.

Creativitatea este o dimensiune complexă a personalității, dezvoltând și activând diferite tipuri de

resurse psihologice, printre care: flexibilitate, capacitatea de elaborare de idei, capacitatea de
definire a problemelor, etc. Stein (1962, p. 134) defineşte creativitatea ca: “procesul care duce la
făurirea unui nou, acceptat de ungrup de oameni ca fiind util, adecvat şi satisfăcător”.

Metodele de stimulare a creativității, pot fi definite ca un sistem de procedee specifice, polivalente,

orientate spre dezvoltarea mentală a elevului, prin oferirea de oportunități pentru a încerca idei noi,
modalități noi de gândire și de rezolvare a problemelor. Printre metodele cele mai eficiente de
stimulare a creativității se numără: brainstorming, starbursting, metoda pălăriilor gânditoare, metoda
Frisco, sinectica.

Metoda pălăriilor gânditoare

“Dacă interpretezi rolul unui gânditor, chiar vei deveni unul…” (Edward de Bono)
Metoda „Thinking Hats” („Pălăriilor gânditoare”) este o metodă interactivă, de stimulare a creativităţii
participanţilor, dezvoltată de Eduard de Bono. Autorul utilizează conceptul lateral thinking („gândire
laterală”) – schimbarea conceptelor şi percepţiilor, impunând ieşirea din tipare, pe baza căruia
elaborează o metodă foarte utilă de stimulare a creativităţii, cu aplicabilitate şi la nivel organizațional
şcolar (cadre didactice, manageri școlari, elevi).

Tehnica celor șase pălării de gândire promovează articularea diferitelor opinii și gândirea diferită în
situații diverse. Elevii, prin această tehnică, găsesc soluții din deduceri din propriile experiențe, își
definesc și analizează sentimentele și evaluează sentimentele altora, fiind empatici (Tok, 2010).
Această tehnică de gândire creativă se bazează pe utilizarea a șase aspecte de gândire diferite care
sunt: obiectivitatea, organizarea, sentimentele subiective, creativitatea, părțile pozitive și negative
(Shawel & Billing, 2011).

Din perspectiva autorului menționat, pălăria are valoare de simbol, deoarece indică un rol jucat de
fiecare participant, fiind considerate direcţii sau stiluri de gândire. Pălăriile sunt de fapt, simboluri ale
unor stiluri/tipuri de gândire.

Această metodă se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Culoarea pălăriei
este cea care defineşte rolul. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o
culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru.

Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine.
Rolurile se pot inversa, participanţii sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe
care îl joacă.

Corespondenţa dintre culorile pălăriilor şi roluri:

1. pălăria albă – informează: este legată de fapte obiective şi de cifre, albul fiind neutru şi
obiectiv;

2. pălăria roşie – spune ce simți: dă frâu liber imaginaţiei și permite identificarea unor puncte
de vedere cu nuanţă emoţională, fiind o culoare asociată frecvent cu trăirile emoţionale, oferă
libertate imaginației și sentimentelor;

3. pălăria neagră – identifică greșelile: este axată pe prudenţă şi evidenţiază dezavantajele unei
idei, negrul fiind asociat cu sobrietatea;

4. pălăria galbenă – aduce beneficii în mod creativ: presupune asumarea unui rol optimist,
pozitiv, galbenul sugerând speranţă;

5. pălăria verde – generează idei noi: a cărei culoare inspiră abundenţă, creştere fertilă,
presupune uşurinţa în formularea ideilor noi, stimulând gândirea creativă;

6. pălăria albastră – clarifică: sugerează culoarea cerului aflat deasupra tuturor lucrurilor,
presupune controlul, organizarea şi folosirea celorlalte pălării, supraveghează și dirijează bunul mers
al activității.

Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare

pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci ceea ce semnifică ea, ceea ce

induce culoarea fiecăreia.

Întrebări / formulări specifice fiecărei culori: