DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE LA COPIII DE VÂRSTĂ

PREȘCOLARĂ PRIN IMPLEMENTAREA TEHNICILOR DIDACTICE

Prituleac Valentina, grad didactic I, educator
Liceul Teoretic „Elimul Nou” mun. Chișinău
În epoca vitezei și a informaţiilor apare necesitatea găsirii celor mai eficiente
strategii care să îi ajute pe educabili să se adapteze, acum și în viitor, la schimbări,
care să îi pregăteacă pentru a selecta din mediu ceea ce le este util şi necesar.
Conform studiilor de specialitate dezvoltarea gândirii critice la preșcolari
înseamnă a-l învăța pe copil să stabileasă cauze și implicații într-o situație de
problemă; să pună întrebări și să caute răspunsuri dezvoltându-și curiozitatea, creând
situații de problemă, realizând asocieri interpretative combinând eficient lucrurile noi
cu cele cunoscute și experiențele de viață, a lua în calcul și părerile, opiniile și
experiențele colegilor.
Dezvoltarea gândirii critice constituie un obiectiv important, de tip formativ şi se
realizează prin folosirea cu precădere a unor strategii interactive care îi scot pe copii
din ipostaza de obiect al formării şi îi transformă în subiecţi activi,coparticipanţi la
propria formare.
„A gândi critic” înseamnă a emite judecăţi proprii, a susţine propriile idei, a
accepta părerile altora, a recunoaşte cu simţul răspunderii propriile greşeli, a le
corecta, a primi ajutorul altora şi a-l oferi celor care au nevoie de el. Gândirea critică
se formează printr-un proces lung, pe parcursul căruia copiii îşi formează mai multe
deprinderi precum: de a interacţiona cu informaţia în mod activ, de a pune sub
semnul întrebării informaţiile, de a aduce argumente pro şi contra, de a genera noi
idei. Ioan Neacșu afirmă că „Conduita de învățare devine atât autonomă, cât și
colaborativă, deschisă comunicării și atitudinilor pozitive față de valorile comune ale
etosului și axiologiei umane” [3p.153].
Gândirea critică are la bază reactualizarea cunoştinţelor, analizarea diferenţelor,
observarea relaţiilor cauză-efect, extragerea ideilor din exemple, susţinerea ideilor cu
exemple şi evaluarea informaţiilor în funcţie de valoarea de adevăr, de utilitate, de
efectele pozitive sau negative.
Încă de la vârstele timpurii metodele interactive de grup sunt instrumente
didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe, fiind
modalitaţi moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării personale, care presupun
creearea de situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a
copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, o învăţare prin colaborare, prin
comunicare, prin confruntarea ideilor, pe influenţa și interecțiunea membrilor unui
grup.
Pentru a dezvolta gândirea critică la copii cadrele didactice trebuie să aprecieze
diversitatea de idei și experiențe. Fiecare dintre noi indiferent că suntem sau nu cadre

131
didactice, sau doar părinți, trebuie să conștientizăm faptul că un copil care gândeşte
critic, este un copil a cărui imunitate faţă de fenomene ca manipulare şi dezinformare
va fi mai înaltă, fiind capabil să distingă între adevăr şi minciună, între subiectiv şi
obiectiv, între superficial şi autentic.
E.Glaser, afirmă faptul că gândirea critică reprezintă o atitudine prin care cineva
este dispus să ia în considerare problemele întâlnite într-un mod reflexiv.
În cercetările sale, R. Enni explică faptul că gândirea critică este gândirea
raţională, reflexivă care este concentrată pe a decide ce să credem sau ce să facem.
Gândirea critică este modalitatea superioară de manifestare a gândirii care
sintetizează și integrează aspecte și proceduri ale celorlalte moduri de gândire. A
gândi critic înseamnă, printre altele, a gândi pragmatic și realist, divergent și pozitiv,
euristic și creator, algoritmic și eficient.
Învăţarea gândirii critice la vârsta timpurie este eficientă dacă sunt respectate
anumite condiţii:
- crearea unor situaţii de învăţare şi alocarea timpului necesar;
- încurajarea copiilor să gândească independent, să speculeze, să reflecteze;
- acceptarea diversităţii de opinii şi idei;
- implicarea activă prin confruntare de idei, cooperare şi colaborare pentru găsirea
soluţiilor adecvate;
- convingerea copiilor că nu vor fi ridiculizaţi pentru opiniile exprimate;
- încrederea în capacitatea fiecăruia de a gândi în mod critic;
- aprecierea pozitivă a gândirii critice.
Astfel, gândirea critică joacă un rol important în schimbarea socială; ajută la
descoperirea erorilor şi prejudecăţilor; este o cale spre libertate faţă de adevăruri
trunchiate şi minciuni; sporeşte dorinţa de a schimba un punct de vedere pe măsură ce
examinăm şi reexaminăm idei ce par evidente. Astfel de gândire necesită timp şi
dorinţa de a spune două cuvinte: nu ştiu; gânditorii critici disting între fapte şi opinie;
pun întrebări; fac observaţii detaliate; descoperă asumţii şi definesc termenii lor; fac
aserţiuni pe baza logicii şi a unor probe solide.
Pentru dezvoltarea gândirii critice este necesară realizarea în practică a
dezideratelor educaționale de ordin formativ și informativ prin utilizarea unor
strategii de acțiune adecvate și eficiente. Prin aplicarea metodelor și tehnicilor activ-
participative în carul activităților, cadrul didactic stimulează formarea de capacităţi
ca: spiritul critic constructiv, independenţa în gândire şi acţiune, găsirea unor idei
creative, îndrăzneţe de rezolvare a sarcinilor de învăţare.
Copiii descoperă o nouă experienţă inter-relaţionând în grupuri de învăţare activă:
aceea de a studia, investiga şi căpătă încredere în capacităţile individuale şi ale
grupului. Învăţarea prin metode interactive de grup dezvoltă gândirea democratică a
copiilor, prin exersarea gândirii critice, deoarece copiii învaţă să accepte şi să

132
analizeze toate ideile propuse, nu pe cel care le-a emis, învaţă să critice
comportamentul unui personaj din poveste, sau faptele unui copil, nu critică copilul
sau personajul respectiv.
Una din condiţile de dezvoltare a gândirii critice este implicarea activă a copiilor
în realizarea unei învăţări prin colaborare şi cooperare. “Activ” este copilul care
depune efort de reflecţie personală, care intreprinde o acţiune mintală de căutare, de
cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe.
În cele ce urmează vin cu câteva exemple de tehnici pe care le-am utilizat în
cadrul activităților, care contribuie la dezvoltarea gândirii critice la preșcolari:
Pălăriile Gânditoare este o tehnică de stimulare a creativității copiilor și se
bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria pe care o poartă. Copiii sunt
liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care-l joacă. Culoarea
pălăriei este cea care definește rolul:
Pălăria albă – este povestitorul, cel ce redă pe scurt conţinutul textului, este neutru –
informează.
Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea, extrage concluzii – clarifică.
Pălăria roşie – îşi exprimă emoțiile, sentimentele, supărarea, faţă de personajele
întâlnite, nu se justifică – spune ce simte.
Pălăria neagră – este criticul, prezintă aspectele negative a întâmplărilor, exprimă
doar judecăți negative – identifică greselile.
Pălăria verde – este gânditorul, care oferă soluţii alternative, idei noi,dă frau
imaginatiei (Ce trebuie facut?) – generează idei noi.
Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive,
explorează optimist posibilitățile, creează finalul – efortul aduce beneficii.
Am folosit această metodă în cadrul activității de Literatura artistică la povestea
„Cei trei purceluşi”.
Materiale: 6 pălării: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru.
S-au format 6 grupuri de copii care s-au aşezat la măsuţele cu pălăriile colorate. Am
explicat acestora că sub fiecare pălărie vor găsi soluții, răspunsuri la întrebări, se vor
consulta și vor interpreta același rol fie completându-se, interpretând pe rând sau fiind
reprezentați de un lider.
Am explicat rolurile fiecărei pălăriuţe în parte şi pentru a fi în sprijinul copiilor, am
venit cu întrebări ajutătoare pentru fiecare pălăriuţă:
Pălăria albă - Ce informaţii avem (ce ştim) despre purceluşii din poveste?
Gânditorul pălăriuţei se concentrează şi relatează exact faptele din poveste.
Pălăria roşie - Spune ce simţi despre faptul că lupul a vrut să mănânce purceluşii...
Gânditorul pălăriuţei roşii spune: Aşa simt eu în legătură cu… sau Nouă nu ne-a
plăcut cum au procedat purceluşii... sau Voi cum aţi fi procedat?
Pălăria neagră - Când au greşit purceluşii?

133
Gânditorul pălăriuţei negre punctează ce este rău, incorect. Explică ce nu se
potriveşte şi de ce ceva nu merge, care sunt riscurile, pericolele, greşelile
purceluşilor. Purceluşul cel mic şi mijlociu a greşit pentru că....
Pălăria galbenă - Ce au învățat purceluşii din ce li s-a întâmplat?
Gânditorul pălăriuţei galbene se concentrează asupra aprecierilor pozitive, găseşte
beneficii.
Pălăria verde - Ce i-ați sfătui voi pe purceluşi ca să nu se mai repete întâmplarea prin
care au trecut? Cum ar fi trebuit să procedeze? Voi cum ați fi procedat?
Gânditorul pălăruţei verzi oferă soluţii.
Pălăria albastră – Este bine că fratele cel mare al purceluşilor şi-a ajutat fraţii? Cu ce
personaj din poveste aţi vrea să semănaţi şi de ce?
Cu ajurorul acestei pălării am realizat un mic rezumat al concluziilor tuturor
celorlalte pălării, fiecare având dreptul să îşi spună părerea despre ideile emise.
Tehnica Ingineria Ideilor [1. P.443] este o tehnică care exersează gândirea liberă
a copiilor asupra unei teme şi facilitează realizarea unor conexiuni între idei pe baza
găsirii altor sensuri ale acestora, actualizând cunoştinţele anterioare.
În cadrul activității de Formarea reprezentărilor matematice am utilizat această
tehnică la subiectul „Figurile geometrice”. Am prezentat copiilor 3 plicuri în care
sunt imagini reprezentând trei tipuri de figuri geometrice: pătrate, cercuri, triunghiuri.
Copiilor li s-a oferit rolul de ingineri constructori. Fiecare grup a primit plicuri cu
figurile date, primind sarcina de a construi o casă cu ajutorul figurilor primite.
Preșcolarii au lucrat cu plăcere, realizând un produs final comentat, evidențiindu-se
caracteristicile principale ale acestor figuri. La finalul jocului, copiii au fost încurajaţi
să vorbească despre cum s-au simţit împreună, în rol de ingineri.
Tehnica Explozia Stelară am folosit- o în cadrul activității de Literatiura artistică
la povestea „Mănușa”.
CE?
Ce anotimp era afară?
Ce a perdut vânătorul ?
Ce a întreprins câinele pentru a-l ajuta pe vânător?
CINE?
Cine a intrat primul în mănușă?
Cine a intrat ultimul în mănușă?
Cine a găst primul mănușa pierdută?
CÂND?
Cînd a observat vânătorul că-i lipsește mănușa?
Cînd au părăsit animalele mănușa?
Cînd vânătorul și-a primit mănușa?
UNDE?

134
Unde s-a pornit vânătorul pe timp de iarnă?
Unde a pierdut vânătorul mănușa?
Unde au fugit animalele?
Copiii au manifestat un interes sporit, curiozitate, activism și dorință de a se
exprima în raport cu acțiunile personajului principal, al celui secundar.
Tehnica Insulelor presupune munca în grup. Au fost create spații educative pentru
a promova gândirea și învățarea eficiente, încurajând copiii să își exprime opiniile cu
privire la soluțiile propuse de colegii lor. Am aplicat această tehnică la activitatea
Dezvoltarea personală, educația pentru familie și viață în societate, tematica fiind:
„Drepturile copilului” (identitate, egalitate, protecţie, îngrijiri speciale, familie). La
fiecare spațiu, din timp amenajat, am plasat câte un poster ce redă imaginea unei
insule cu numele dreptului reprezentat. Fiecare insulă va conține câte un moment
sugestiv și pe parcursul activității, copiii vor trece pe la toate insulițele create.
Insula Identității: reprezentarea grafică a numelor. (Fiecare copil primește fișa cu
numele său);
Insula Familiei: audierea și interpretarea unui cântec despre familie;
Insula Protecției: jocul didactic „Cloșca cu puii”
Insula Egalității: vizionarea unui filmuleț ce abordează diferențe și asemănări dintre
oameni, acceptarea lor;
Insula Serviciilor: analiza imaginilor sugestive cu diverse profesii (medic, educator,
bucătar, etc.) care oferă servicii speciale persoanelor.
Utilizarea metodelor interactive de predare-învăţare în activitatea didactică
contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ: dezvoltarea
motivaţiei pentru învăţare; dezvoltarea gândirii critice; angajează intens toate
procesele pshice de cunoaştere; asigură copilului condiţiile optime de a se afirma
individual şi în echipă.

Bibliografie
1. Bocoș Mușata D. Instruirea interactivă. Iași: Polirom, 2013, p.443.
2. Dumitru I. Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă. Timișoara, 2000 ,
p. 284.
3. Neacșu I. Metode și tehnici de învățare eficientă: fundamente și practice de
success. p. 153.

135