STRATEGII DE STIMULARE A

GÂNDIRII CRITICE LA
PREȘCOLARI
 GÂNDIREA CRITICĂ
 un mod de abordare şi rezolvare a problemelor
bazate pe argumente convingătoare, logice şi
raţionale, ce presupune verificarea, evaluarea şi
alegerea răspunsului potrivit pentru o sarcină dată
şi respingerea argumentată a celorlalte variante de
soluţii.
 GÂNDIREA CRITICĂ
 este deprinderea de a interacţiona cu
informaţia în mod activ, de a pune sub semnul
întrebării informaţiile, de a aduce argumente pro şi
contra, de a le evalua pentru a stabili valoarea de
adevăr, de a transforma informaţiile şi de a genera
noi idei.
 GÂNDIREA CRITICĂ
 un proces activ, coordonat, complex, asemănător
cititului şi scrisului, vorbitului şi ascultatului, care
implică procese de gândire, care încep cu acumularea
activă a informaţiilor ce se termină cu luarea de decizii
bine argumentate.
 un produs, adică un punct la care ajunge gândirea
noastră, în care gândim critic, ca o modalitate firească
de a interacţiona cu ideile şi informaţiile.
A gândi critic înseamnă:
 a deţine cunoştinţe valoroase şi utile având
convingeri şi credinţe întemeiate pe acestea;
 a avea opinii independente şi a accepta ca ele să fie
supuse evaluării ( criticii );
 a supune propriile idei şi ideile altora;
 a construi argumente suficiente care să confere
consistenţă propriilor opinii;
 a manifesta toleranţă, flexibilitate şi respect;
 a învăţa cum să gândeşti eficient evaluând şi testând
mai multe soluţii.
Întrebările care se pun sunt:
 În ce măsură contribuie gândirea critică la maturizarea prea
rapidă a copiilor ?
 Li se „răpeşte” micilor copii copilăria ?
 Ne folosim de un copil ca să gândească precum un adult ?
 Este moral ca un cadru didactic să obţină efecte spectaculoase în
prezent cu preţul unor posibile consecinţe târzii plătite de copii ?
Răspunsul este sigur nu. Niciodată nu vor exista asemenea
consecinţe, iar copiii vor raţiona cu siguranţă mai bine, dar aceasta
nu va fi în detrimentul lor, deoarece utilizarea metodelor interactive,
a procedeelor şi tehnicilor de lucru, le sporeşte încrederea în forţele
proprii, în performanţele obţinute, contribuind la dezvoltarea
intelectuală, morală şi la socializarea lor. Astfel copiii participă
efectiv la actul învăţării, mărindu-le responsabilitatea şi gradul de
implicare.
 DIRECȚII DE DEZVOLTARE A
GÂNDIRII CRITICE LA PREȘCOLARI
 1. Un program bazat pe principiul că gândirea de ordin
superior începe prin cultivarea curiozităţii naturale a
copiilor faţă de natură şi faţă de problemele morale şi în
acest caz trebuie desfăşurate activităţi care pun accentul pe
stimularea curiozităţii copiilor, pe dezvoltarea deprinderilor
analitice şi de rezolvare de probleme.

 2. Trebuie demonstrată relaţia dintre calitatea

întrebărilor, calitatea gândirii şi calitatea răspunsurilor
copiilor deoarece întrebările adecvate adresate copiilor
permit formarea unei gândiri abstracte, nuanţate şi
sofisticate.
 La această vârstă capacitatea de a gândi critic se
dobândeşte în timp, permiţând copiilor să se manifeste
spontan , fără îngrădire, ori de câte ori există o situaţie
de învăţare. Ei nu trebuie să se simtă stingheri, să le
fie teamă de reacţia celor din jur faţă de părerile lor,
să aibă încredere în puterea lor de analiză, de reflecţie.

 Gândirea critică îi învaţă pe copii să-şi emită şi să-şi

susţină propriile idei. Avem obligaţia de a asigura
atmosfera propice declanşării valului de idei
personale, de a le da copiilor senzaţia că ei sunt
adevăraţii descoperitori ai “noului”( deşi e vorba de o
redescoperire).
 Cum poate fi dezvoltată gândirea
critică la preșcolari?
 Gândirea eficientă se dezvoltă prin munca în
colaborare ceea ce înseamnă lucrul în perechi, pe
grupe. Munca în colaborare este eficientă dacă are
loc trecerea de la respectul faţă de ideile altora la
încredere în sine, trecerea de la concret la abstract,
de la gândirea intuitivă bazată pe exprimarea unor
opinii fără a reflecta asupra lor, la gândirea logică
care susţine anumite concluzii bazate pe premise,
abordarea lucrurilor din mai multe perspective .
Metodele pentru dezvoltarea gândirii critice aplicate la grupă, pot dezvolta, prin relaţionarea între copii, un ansamblu de atitudini şi comportamente:

 abilităţide comunicare
 capacitatea de a înţelege
 transfer de informaţii
 interdisciplinaritate şi transdisciplinaritate
 Dezvoltarea gândirii critice într-un cadru
adecvat presupune trei etape:
 1. Evocarea. Cum vor fi dirijaţi copiii către formularea
unor întrebări şi scopuri pentru învăţare? Cum vor
ajunge să-şi examineze cunoştinţele anterioare?
 2. Realizarea sensului. Cum va fi explorat conţinutul
de către copii? Cum îşi vor monitoriza ei înţelegerea
acestui conţinut?
 3. Reflecţia. Cum vor utiliza copiii sensul lecţiei? Cum
vor fi îndrumaţi să caute informaţii suplimentare ,
răspunsuri la întrebările care mai există?
Practici contraindicate în dezvoltarea gândirii Practici indicate în dezvoltarea gândirii critice
critice la preşcolari la preşcolari
 transmiterea în permanenţă a  stimularea copiilor să descopere
cunoştinţelor”gata construite” cunoştinţele prin întrebări
 limitarea libertăţii de gândire „altfel” a  libertatea de exprimare, încurajarea
copiilor, înăbuşirea tendinţei de a imagina demersurilor imaginative
alternative fantastice

 descurajarea ideilor şi-a opiniilor proprii  toleranţă faţă de ideilor originale,

respectarea imaginaţiei şi a ideilor inedite

 sancţionarea îndrăznelii de a pune  respectarea întrebărilor neuzuale,

aprecierea creativităţii individuale şi a
întrebări incomode spontaneităţii
 îngrădirea dorinţei de a efectua desene  libertatea de exprimare prin artă în”afara
nesupuse tiparelor tiparului curricular”
 preţuirea memoriei bune şi a reproducerii  aprecierea creaţiei lingvistice, dezbaterea
contextuale responsabilă a ideilor originale

 accentul pe cantitate în furnizarea şi  aprecierea calităţii atât în furnizarea cât şi

reproducerea cunoştinţelor copilului, în reproducerea cunoştinţelor
urmărirea numai a performanţei
 Învăţarea gândirii critice este eficientă dacă
sunt respectate anumite condiţii:

 încurajarea copiilor să gândească independent, să

speculeze, să reflecteze
 Acceptarea diversităţii de opinii şi idei
 Iimplicarea activă prin confruntare de idei, cooperare şi
colaborare pentru găsirea soluţiilor adecvate
 Convingerea copiilor că nu vor fi ridiculizaţi pentru
opiniile exprimate
 Încrederea în capacitatea fiecăruia de a gândi în mod critic
 Aprecierea pozitivă a gândirii critice.
 Gândirea critică îşi demonstrează utilitatea atunci
când avem nevoie de idei noi, de soluţii în rezolvarea
problemelor ivite pentru a obţine ceva, a scăpa de ceva
sau pentru a ne da seama ce vrem. Pentru a ajunge un
om liber, responsabil, care să poată să gândească, să
reflecteze, copilul, de mic, trebuie educat în spiritul
marilor valori ale civilizaţiei umane, împotriva violenţei
şi a intoleranţei de toate felurile.
 Educaţia vârstelor mici este considerată temelia
personalităţii fiecărui individ, de aceea educaţia trebuie
să răspundă în primul rând nevoilor individuale şi să
realizeze echilibrul între acestea şi dezvoltarea
democratică a societăţii.