Gandirea Critica.

Metode de dezvoltare

Damian Mihaela Otilia

Ungureanu Sabina Ionela
Ocu Sebastian
Tocariuc Andrei
La nivelul sim􏰀ului comun, termenului „critic” i se atribuie de multe ori o conota􏰀ie negativ􏰁,
însemnând de fapt a nu fi de acord cu ideile cuiva, a te împotrivi unor reguli sau norme. Trebuie
spus îns􏰁 c􏰁 a gândi critic nu înseamn􏰁 neap􏰁rat a avea o pozi􏰀ie negativ􏰁 sau distructiv􏰁, ci
dimpotriv􏰁 „înseamn􏰁 a sus􏰀ine cu argumente conving􏰁toare, ra􏰀ionale anumite opinii úi a le
respinge pe altele, a te îndoi, cu scopul de a ob􏰀ine noi argumente care s􏰁-􏰀i înt􏰁reasc􏰁 sau
dimpotriv􏰁 s􏰁-􏰀i úubrezeasc􏰁 propriile convingeri úi credin􏰀e, a supune analizei úi evalu􏰁rii
orice idee personal􏰁 sau apar􏰀inând altora (Dumitru, I., 2000). Literatura de specialitate ofer􏰁
numeroase defini􏰀ii, printre care úi urm􏰁toarele:

- „Gândirea critic􏰁 înseamn􏰁 utilizarea acelor abilit􏰁􏰀i cognitive úi strategii care sporesc
probabilitatea de a ob􏰀ine un rezultat dezirabil” (Diane Halpern);

- „Gândirea critic􏰁 este procesul de formare a inferen􏰀elor logice” (Simon úi Kapplan);

- „Gândirea critic􏰁 este chestionarea sau investigarea pe care le realiz􏰁m atunci când urm􏰁rim
s􏰁 în􏰀elegem, s􏰁 evalu􏰁m sau s􏰁 realiz􏰁m”(Victor Maiorana);

Gândirea critică constă in procesul mental de analiză sau evaluare a informației, mai ales
afirmații sau propoziții pretinse de unii oameni a fi adevărate. Ea duce la un proces
de reflecție asupra înțelesului acestor afirmații, examinând dovezile și raționamentul oferit și
judecând faptele.Aceasta nu se bazează pe acumularea de informație, ci pe dezvoltarea
capacității de a procesa informația. Sub umbrela gândirii critice intră următoarele capacități:

 de a identifica, înțelege și realiza conexiuni logice între idei și argumente proprii,

 de a detecta greșeli de raționament în argumente și prezentări,
 de a rezolva probleme cu grad sporit de dificultate,
 de a înțelege relevanța și importanța unor idei,
 de a identifica contextul și implicațiile unui argument sau ale unei idei,
 de a identifica, construi și înțelege justificările din spatele unor opinii, argumente sau
credințe
 de a construi argumente și idei noi pe baza celor acumulate până la momentul actual
 de a distinge între fapte, opinii și judecăți de valoare

Un elev care posedă aceste calități poate rezolva mult mai ușor problemele de matematică,
poate înțelege mult mai bine orice text sau argument de la orice materie, fără să necesite să
rețină cantități enorme de informație . Gândirea critică este o calitate esențială atât în viața
personală, cât și în cea profesională. În primul rând, facilitează transmiterea propriilor idei și
înțelegerea ideilor altora, făcând comunicarea mult mai benefică și productivă. Mai mult,
accelerează asimilarea informațiilor noi și derivarea consecințelor acestora. Aceste abilități sunt
esențiale în orice domeniu de muncă.
Abilitățile sunt universale și pot ajuta în înțelegerea conceptelor științifice și sociale. Alături de
creativitate, gândirea critică este crucială în inovație, cercetare și dezvoltare.
În fine, dezvoltarea gândirii critice nu aduce beneficii doar pentru indivizii formați, ci și pentru
societatea din care fac parte. Gândirea critică vindecă o societate de prejudecăți și pasivitate,
făcând conceptele politice și sociale mult mai accesibile și responsabilizând participanții să se
informeze și să se implice.
Ea declanşează procese cognitive complexe, care încep cu acumularea de informaţii şi se
termină cu luarea de decizii.

Cadrul necesar pentru dezvoltarea Gândirii Critice:

1. Timpul - avem nevoie de timp pentru a forma noi opinii , a explora idei, convingeri şi
experienţe anterioare şi pentru a exprima puncte de vedere. Comunicarea ne oferă
ocazia de a cizela ideile şi de a realiza feedback-ul.
2. Permisivitatea - este o diferenţă între crearea oportunităţilor de exprimare şi
manifestarea indulgenţei. Oferirea acestor condiţii nu înseamnă a accepta o gândire
superficială
3. Diversitatea - odată ce elevii se simt liberi a-şi expune propriul punct de vedere şi
renunţă la convingerea că există un singur răspuns corect,apare diversitatea de opinii şi
idei.
4. Implicarea activă este esenţială pentru dezvoltarea Gândirii Critice.
5. Asumarea de riscuri cognitive - ridiculizarea ideilor încătuşează gândirea şi nu va fi
tolerată
6. Respectul
7. Valoarea - când elevilor li se solicită doar/mai ales să reproducă ceea ce li s-a explicat în
ziua precedentă (oral/scris)ei conchid că învăţarea pe de rost a ideilor altora este
esenţială. Dacă dorim să evităm acest lucru, atunci trebuie să le spunem elevilor ce
anume aşteptăm de la ei, ce apreciem mai mult, aplicând alte metode şi cerându-le alt
feedback.

Strategii didactice care promovează dezvoltarea Gândirii Critice

Activitatea Elevului
Activitatea Profesorului
Modul de realizare a învăţării- Prin apel la experienţa proprie, euristic
Modul de evaluare
- Exprimă puncte de vedere proprii
- Realizează schimb de idei cu ceilalţi
- Argumentează
- Pune întrebări pentru a înţelege lucrurile
- Cooperează în realizarea sarcinilor
- Organizează şi dirijează învăţarea
- Facilitează şi moderează activitatea
- Ajută elevii să înţeleagă
- Acceptă şi simulează exprimarea unor puncte de vedere diferite
- Este partener în învăţare
- Promovează învăţarea prin colaborare
- Accent pe dezvoltarea gândirii prin confruntarea cu alţii
- Măsurarea şi aprecierea capacităţilor
- Accent pe elemente de ordin calitativ
Abilităţi de gândire critică

Exemple de activităţi pentru dezvoltarea Gândirii Critice:

Ex.1: „Suntem preocupaţi de a AVEA în loc de a FI”.

Elevilor (de preferinţă a claselor liceale) li se propune să definească ceea ce înţeleg ei prin
cuvântul „valoare” şi să spună ce tipuri de valori cunosc.

Se dau exemple pentru fiecare tip de valoare. Iar mai apoi se încearcă de a face deosebire între
valorile ţării de baştină şi cele a ţării limbii ţintă, de exemplu a Moldovei şi a Franţei. Care este
cauza diferenţei de valori, care este rolul culturii şi a istoriei în această diversitate? Elevii trebuie
să aplice cunoştinţele generale despre fiecare ţară pentru a găsi cauzele: evenimentele istorice,
amplasarea geografică, ţările vecine, cultura, etc.

Ex.2: „Povestea unui nasture”

Elevii sunt rugaţi să aducă de acasă câte un nasture cât mai frumos şi interesant posibil sau
profesorul aduce o colecţie de nasturi. Fiecare elev are deci câte un nasture. Ei trebuie să
povestească istoria lui: cine a fost stăpânul lui, cum era, de la ce haină este el, cum era haina
(culoare, măsură, stofă), ce s-a întâmplat cu haina, etc.

Ex.3: „Afişul meu publicitar”

Acest exerciţiu este binevenit la începutul unui an de studii, mai ales când profesorul încă nu
cunoaşte elevii (este un exerciţiu de diagnosticare: verificăm vocabularul activ al elevilor,
corectitudinea gramaticală şi stilistică). Elevii pregătesc pe o coală de hârtie sau în format digital
„afişul” care este redactat după un algoritm: numele, prenumele; vârsta, studiile, cunoştinţele,
preferinţele, hobby-urile, etc. În dependenţă ce doriţi să aflaţi despre elevi sau ceea ce ei
singuri doresc ca colegii să cunoască despre ei.

Viitorul este al celor care interpretează informaţia critic şi descoperă singuri adevărul.
Persoanele ce gândesc critic sunt mai susceptibile de a fi manipulate şi mai sigure pe
convingerile lor. Cunoştinţele au valoare atunci când sunt utile. Iar ceea ce ştim determină ceea
ce putem învăţa. Trebuie să înţelegem că Gândirea critică este un rezultat şi nu o materie de
studiu. De aceea este important să învăţăm elevii să răspundă la cea mai importantă întrebare:
„de ce?”.

Iată câteva dintre acestea, folosite de profesorii Aletheea în demersul lor didactic (informațiile
sunt extrase din „Ghidul Profesorului Aletheea”, conceput de echipa noastră de consilieri
educaționali*).

1. Metoda pălăriilor gânditoare

Presupune stimularea creativităţii și se bazează pe interpretarea de roluri, în funcţie de pălăria

aleasă. Elevii sunt împărţiţi în şase grupe, pentru şase pălării. Împărţirea elevilor depinde de
materialul studiat. Pentru succesul acestei metode este important ca materialul didactic să fie
bogat în conţinut, iar pălăriile să fie colorate, ca să îi atragă pe elevi.

 Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul
discuţiilor, extrage concluzii- clarifică/ alege soluţia corectă.
 Pălăria albă – deţine informaţii despre tema pusă în discuţie, face conexiuni, oferă
informaţia exact cum a primit-o. Este neutră, participanţii sunt învăţaţi să gândească
obiectiv- deţine informaţii exacte.
 Pălăria roşie – îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea, faţă de personajele
întâlnite, nu se justifică- transmite emoţii.
 Pălăria neagră – este criticul, prezintă posibilele riscuri, greşeli la soluţiile propuse,
exprimă doar judecăţi negative- este pesimistul.
 Pălăria verde – oferă soluţii alternative, idei noi- generează noi idei. Gândirea laterală îi
este specifică.
 Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, explorează
optimist posibilităţile, crează finalul- efortul aduce beneficii.
Elevii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi prezinte perspectiva în
funcţie de culoarea pălării pe care o poartă. Nu pălăria în sine contează, ci ceea ce reprezintă ea.
5. Metodele de simulare

Metodele de simulare se bazează pe implicarea elevului în realizarea sarcinilor de învățare și

presupun imitarea unei activităţi reale, urmărindu-se în general formarea de comportamente
specifice.

Una dintre cele mai practicate metode de simulare este jocul de rol, care constă în simularea
unor funcţii, relaţii, activităţi, ceea ce presupune:

 identificarea unor situaţii ce se pretează la simulare;

 distribuirea rolurilor între participanţi;
 învăţarea individuală a rolului;
 interpretarea rolurilor;
 discutarea în grup a modului în care au fost interpretate rolurile.
Eficienţa metodei este condiţionată de capacitatea participanţilor de a transpune în rol şi de a-şi
valorifica experienţa în acest context.

6. Metoda studiului de caz

Presupune transpunerea într-o situaţie reală de viaţă sau într-un exemplu semnificativ. Această
metodă s-a născut din necesitatea găsirii unor căi de apropiere a instruirii de modelul vieţii reale,
al activităţii practice sociale sau productive.

În cadrul studiului de caz, se urmăreşte identificarea cauzelor ce au determinat declanşarea

fenomenului respectiv, evoluţia acestuia comparativ cu fapte şi evenimente similare.

În realizarea studiului de caz se parcurg mai multe etape:

 descoperirea cazului;
 identificarea cauzelor care au determinat declanşarea situaţiei;
 precizarea obiectivelor;
 analiza cazului;
 oferirea de soluţii;
 discutarea consecinţelor soluţiilor găsite;
 stabilirea concluziilor generale;
 aplicarea alternativelor găsite în viaţa reală.
8. Tehnica florii de nufăr (Lotus blossom tehnique)

Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o
temă centrală. Problema sau tema centrală determină cele opt idei centrale care se construiesc
în jurul ei, asemeni petalelor florii de nufăr.

Cele opt idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale, urmând ca apoi ele să devină teme
principale, pentru alte opt flori de nufăr. Pentru fiecare dintre aceste noi teme centrale se vor
construi câte alte opt idei secundare. Astfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi
teme de studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni şi concepte noi.

 “Toate cercetările de științe cognitive mai spun încă ceva: atunci când vrei să dezvolți o
abilitate, abilitatea se dezvoltă întotdeauna pe un conținut dat. Deci nu este cum
credeam înainte, că dacă noi dezvoltăm niște abilități abstracte, atunci acele abilități
abstracte by default se vor manifesta concret în toate locurile.
 De exemplu: dacă noi facem un curs de gândire critică, atunci vom gândi critic la
biologie, la chimie, la istorie, la fizică. Asta a fost iluzia. S-au făcut astfel de cercetări
după 12-14 ani de astfel de cursuri și s-a ajuns la concluzia că cei care merg la cursuri de
gândire critică nu gândesc mai critic, mai bine decât ceilalți, decât dacă li se dau puzzle-
uri abstracte. La chimie, la biologie și la istorie gândesc la fel.
 Concluzia este: vrei să dezvolți capacitatea de analiză, capacitatea de gândire critică?
Atunci trebuie să o faci în lecția de chimie, în lecția de biologie, în lecția de istorie și
atunci se dezvoltă gândirea critică. Nu dezvolți gândirea critică în general și apoi ea va
pogorî ca Sfântul Duh peste toate domeniile pe care tu le studiezi. Nu e așa.
 Deci cercetările ne spun că nu merită să mai faci așa ceva, chiar dacă o fost cândva
interes pentru așa ceva, de bună-intenție. Dar trebuie să ne uităm încă o dată la datele
de cercetare. De asta este important să cunoaștem”.

A-l învaţă pe copil gândirea critică înseamnă a-i da unelte să rezolve eficient valul de probleme

pe care viaţa le aruncă, de obicei, la fileu.

Vreau ca băieţii mei să gândească: să pună întrebări, să găsească soluţii şi explicaţii alternative,
să ştie să dezbată cu argumente obiective, să tragă propriile concluzii în materie de relige,
politică, etică şi alte chestiuni publice.

Asta înseamnă să le arăt cum să analizeze sau să evalueze informaţia, mai cu seamă aceea
despre care oamenii pretind că este adevărată. “Care sunt dovezile, cum au ajuns alţii la
această concluzie, pot eu gândi şi în afară tiparelor existente?” – sunt întrebări pe care nici unul
dintre noi nu trebuie să încetăm vreodată a ni le pune.
Din păcate, în cultura noastra se pune încă accentul pe învăţat pe de rost. Totuşi, nu pot aştepta
să se ivească profesorul minune care îl va face pe copil să-şi folosească şi altă parte de creier
decât cea care se ocupă cu memorarea. E o chestiune de loterie, şi s-ar putea ca în viaţă copiilor
mei acesta să nu apară niciodată. Din această pricină trebuie să ne asumăm noi, părinţii, rolul
de dascăl, învăţându-i cum să gândească critic.

Tatăl meu a făcut-o pentru mine, iar eu vreau să procedez la fel cu băieţii mei.

Gândirea critică este unul dintre cele mai de preţ lucruri cu care rămâi de pe urma anilor
dedicaţi educaţiei. Iată cum putem, profitând de oportunităţile de zi cu zi, să îi învăţăm în
mod conştient următoarele etape:

1. Observă

Nu e niciodată prea devreme să începi. Din momentul în care copiii încep să facă observaţii
detaliate cu privire la obiecte sau informaţii, ei sunt capabili să tragă şi concluzii. E covârşitoare
perioada “de ce?”-urilor care parcă nu se mai termină, însă ce-ar fi să îi răspunzi copilaşului de
trei-patru ani prin “dar tu de ce crezi că e aşa?”. În felul acesta îi arăţi cum să ajungă el însuşi la
nişte concluzii, fapt absolut necesar în observaţia ştiinţifică.

2. Compară

Compararea şi punerea în opoziţie a obiectelor îi ajută pe copii să discrimineze şi

să categorizeze informaţia. Cei mici pot compara un măr cu o portocală, de pildă. E un bun
exerciţiu să le descrie asemănările şi diferenţele, iar astfel de exerciţii poţi face cu ei de îndată
ce prind a vorbi.

Pe cei mai mari provoacă-i să discute poveşti. Cântărind personajele, intrigile și alte elemente
ale poveştii, ei le încadrează în categoriile potrivite, iar apoi aplică în viaţă lor informaţia astfel
sintetizată. E cu totul altceva decât a învaţă un comentariu pe de rost, nu?
3. Analizează

După lectură, pune-l pe copil să îţi relateze povestea cu cuvintele lui: asta îi va face să caute în
text mai mult decât un simplu răspuns la întrebări punctuale. Pune-i întrebări prin care îl
încurajezi să tragă propriile concluzii, de genul “care este părerea ta despre personaj?” sau “ce
crezi că a vrut să spună autorul prin asta?”.

Cere-i să analizeze personajele, comparându-le şi contrastându-le cu elemente din aceeaşi

poveste sau din afara ei. Ajută-l să extrapoleze, făcând conexiuni între poveste şi viaţa lui, căci
asta îl va ajută să folosească informaţia în moduri noi şi să o aplice în contexte diferite.

5. Oferă poveşti cu final deschis

Citeşte-le celor mici şi poveşti al căror final să îl inventeze ei! O poveste neterminată este un alt
mod de a-i încuraja să adâncească textul, să tragă propriile concluzii şi să îşi folosească
creativitatea pentru a crea un final nou. Poţi face asta şi cu basmele clasice, întrebându-i pe
parcurs “Tu ce crezi că s-a întâmplat mai departe?”.

6. Exersează metoda socratică

Socrate a fost faimos pentru modul în care preda discipolilor săi gândirea critică, prin întrebări.
Copiii sunt de la sine excelenţi în arta de a pune întrebări, dar e momentul să inversezi rolurile,
provocându-i pe ei să răspundă. Tu adoptă o poziţie complet opusă şi urmăreşte-i cum ştiu să
aducă argumente şi să îşi susţină punctul de vedere.

7. Argumentează

• Identifica problema de rezolvat, premisa de la care porneşti, afirmaţia de dezbătut.

• Caută posibile soluţii sau contra-argumente.
• Pune în discuţie credibilitatea informaţiei.
• Clarifică diferenţele între opinie, judecată personală şi date concrete.
Pe termen lung, gândirea critică îi stimulează şi inteligenţa şi creativitatea, iar copilul este ajutat
să rezolve eficient nu doar problemele teoretice care apar în manuale, ci şi pe cele din viaţa de
zi cu zi. Avantajele astea nu ţi le dau nici televizorul, nici netul şi, din păcate, uneori nici şcoala.
Depinde de mine, ca părinte, dacă băieţii mei vor fi încurajaţi să gândească pentru ei.

Activitati dezvoltare gandire critica:

-alocarea timpului necesar experienţelor de gândire critică;

-încurajarea copiilor în a specula în planul de idei;

-acceptarea diversităţii de idei şi păreri;

-promovarea implicării preşcolarilor ăn procesul de învăţare;

-aprecierea gândirii critice.

Astfel, elevul sau preşcolarul au următoarele atribuţii:

-exprimă puncte de vedere proprii;

-realizeză schimb de idei cu ceilalţi;

-argumentează;

-adresează întrbări pentru a înţelege activitatea.

Iar profesorul , educatoarea are atribuţiile:

-organizează şi dirijează învăţarea;

-faciliteză şi modereayă activitatea;

-ajută preşcolarii să înţeleagă;

-acceptă şi simuleyă expimarea unor puncte de vedere diferite;

-este partener în învăţare.

JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA GANDIRII

DUPA INTREBARE SI RASPUNS

Un grup de jucatori ocupa locuri in jurul mesei. Fiecare din ei are un creion si doua bucatele de
hartie. Pe o hartie se formuleaza o intrebare, iar pe cealalta se scrie un substantiv. Se amesteca
toate biletele in doua boluri/sepci, etc., separat intrebarile, separat substantivele. Fiecare
jucator extrage, pe rand, cate un bilet din fiecare categorie si incearca sa scrie un raspuns la
intrebare, folosind si substantivul ales. Maiestria consta in formularea raspunsurilor, mai ales
atunci cand, aparent, substantivul nu are nici o legatura cu intrebarea pusa. Ex: intrebarea ar
putea fi: "Ce-ti place sa faci in timpul liber?", iar substantivul "ascensor". S-ar putea formula
urmatorul raspuns: "In timpul liber privesc filme documentare stiintifice in care se descrie
modul de functionare al diferitelor masinarii: fax, copiator, ascensor,etc."

Designul emotiei

Varsta: de la 5 la 10 ani

Durata: 30 minute

Obiective: furnizarea unui vehicul pentru comunicarea simbolica sau indirecta prin:

desenarea modului in care simti o emotie

identificarea culorilor care exprima emotia

Abilitati cerute: colorare,

Echipament:

hartie de desen mare, culori

Desfasurare:

Discutarea diferitelor emotii (gelozie, anxietate, frustrare, furie, bucurie, singuratate, teama).

Copiii sa dea exemple de experiente proprii cu astfel de emotii.

Cereti copilului sa gaseasca un cuvant care descrie cel mai bine cum se simte azi.

Sa inchida ochii si sa-si imagineze cum arata emotia. Ce culoare are? Ce forma are?

Fiecare sa selecteze doua, trei culori care sa descrie cel mai bine emotia pe care o simte.

Sa deseneze simbolic emotia lor.

Variante:

sa deseneze fete care sa exprime diferite emotii.

de exemplu, sa deseneze pe o parte a foii o fata vesela si pe cealalta una trista.

se poarta discutii despre situatii vesele si triste
aceste fete le pot folosi ulterior pentru a arata cum se simt

se pot prezenta imagini din reviste cu fete exprimand diferite sentimente, copiii trebuind sa le
identifice

STATUIA EMOTIILOR

O persoana se gandeste la o emotie, o mimeaza (ca si statuie). Ceilalti intuiesc ce stare a

imitat.

EXERCITII PRIVIND CONSTRANGERILE DE INDUCTIUE

Trebuie sa realizati o scurta povestire:

in care toate cuvintele sa inceapa cu "a";

care sa cuprinda cat mai multe cuvinte care se termina in "-ion".

Trafic in Bucuresti
 Fiecare copil isi aduce n scaun pe care il asaza in cerc. Dupa ce se pun scaunele in cerc,
voluntarul scoate un scaun. Copilul care a ramas fara scaun se va aseza in mijlocul cercului si va
striga: Trafic in Bucuresti! In acest moment, toti copiii se vor ridica de pe scaune si-si vor
modifica pozitia pana va ramane un copil in picioare. Jocul se reia. Pentru a se odihni ceilalti
copii, cel din mijloc poate sa spuna o gluma sau sa cante un cantecel.

Lunile anului

Pentru acest joc avem nevoie de o bucata de hartie igienica si de imaginatie. Toti copiii se
vor aseza pe bucata de hartie igienica in sir si vor fi o anumita luna. Jocul incepe prin asezarea in
ordine a lunilor anului. Copilul care se misca nu are voie sa puna piciorul in afara bucatii de
hartie, in rest totul este permis.

Cavaleri, domnite, dragoni

Copiii formeaza doua echipe. Fiecare grupa isi va alege un personaj dintre cele trei:
cavaleri, domnite, dragoni si va imita gestul specific personajului. Astfel, cavalerii mimeaza o
sabie, domnitele isi flutura fustele, iar dragonii scot sunete specifice. Dupa ce se infrunta
personajele (in mod fictiv, prin gesturile specifice), se decide invingatorul, respectiv: cavalerii
inving dragonii, dragonii inving domnitele si domnitele infrang cavalerii.

Ouale colorate:

Se alege din grupul de copii un cumparator, un vanzator si multe oua colorate. Culoarea
oului este stabilita de vanzator. Cumparatorul se adreseaza vanzatorului cerandu-i un ou de o
anumita culoare. Oul cu pricina trebuie sa alerge sa nu-l prinda cumparatorul. Daca l-a prins, oul
iese din joc, iar daca nu, ia locul cumparatorului.

Cursa cu mingea de ping pong in lingura:

Avem nevoie de o minge de ping-pong si o lingura. Copilul trebuie sa parcurga un traseu cu

mingea in lingura in gura, in asa fel incat sa nu o scape. Daca scapa mingea, reia traseul pana
ajunge sa-l termine.

Rosia

Copiii se asaza cu picioarele departate in asa fel incat sa formeze un cerc. Aplecati, cu
maine impreunate, copiii trebuie sa fereasca poarta formata din picioarele lor de mine. Daca
mingea patrunde printre picioarele lor, atunci trebuie sa-si apere poarta doar cu o mana, iar
daca intra a doua oara mingea in poarta, copilul trebuie sa se intoarca cu spatele, cu picioarele
departate si sa-si apere poarta ca mai inainte cu doua, apoi cu o mana si in final, daca mingea
trece pentru a cincea oara printre picioarele lui, copilul va iesi din joc.
 Foloseste-ti imaginatia

Este un joc in care copilul, folosindu-se de lucruri obisnuite din imprejurimi, gen bete,
pahare, paie, hartie, pietre, creeaza diverse obiecte integrate intr-o anumita tema, cum ar fi o
ferma, o scoala, un parc de distractii sau orice altceva.

Steguletele

Se confectioneaza un numar de stegulete pentru doua echipe. Fiecare echipa trebuie sa

ascunda steguletele pentru echipa adversa. Dupa ce s-au ascuns toate steguletele, echipele
incep sa caute steguletele ascunse de echipa adversa. Echipa castigatoare este cea care le
gaseste cel mai repede.

Exercitii practice pentru gandirea critica a copiilor

Vrem sa crestem copii autonomi, care sa isi faureasca singuri drumul in viata, fara a se lasa
influentati de multime. Insa, pentru a ajunge pana aici, este nevoie sa le dezvoltam gandirea
critica. La Meditatii pentru parinti, iti oferim o serie de exercitii creative si usor de facut acasa
sau la scoala, care ii vor ajuta pe cei mici sa isi dezvolte aceasta calitate.

„Pierdem gandirea critica in sistemul de invatamant care este prea uniformizant si necreativ”,
explica Oana Moraru, experta in educatie.

Pentru a umple acest gol, ea ne propune diverse exercitii impartite pe etape de varsta, care sa
le dezvolte celor mici gandirea critica. Fie ca esti parinte, educator sau invatator, sunt activitati
care cu siguranta iti vor fi utile in educarea copiilor.

Exercitii pentru intervalul 0-6 ani:

 sa gaseasca o posibila relatie intre o piatra de pe fundul marii si aripa unui fluture, din varful
unui copac;
 sa spuna in ce masura sunt conectate diferite lucruri din natura;
 sa inteleaga cum sunt conectate componentele unui sistem – de exemplu, in natura sau in
corpul uman.
 Exercitii pentru copiii in clasele primare:

 sa invete ca realitatea difera de la un punct de vedere la altul – de exemplu, foloseste ca

explicatie acele tablouri cu iluzii optice, cand poti vedea doua lucruri diferite, daca privesti din
perspective diferite;
 sa dea exemple de situatii unde acelasi lucru poate sa reprezinte simultan doua alte lucruri
contradictorii – de exemplu, in interactiunile lor.

Exercitii pentru gandirea critica in adolescenta:

 sa discute pe baza unui spectru de la negru la alb, cu toate nuantele de gri din mijloc – sa
spuna cum se traduce acel spectru in viata de zi cu zi;
 sa inteleaga ca nu trebuie sa se ia mereu dupa multime si sa invete cum sa isi sustina propriile
puncte de vedere.

Mai multe exemple de exercitii pentru gandirea greativa poti descoperi de la Oana Moraru,
acum, la Meditatii pentru parinti.

Evaluarea Gândirii Critice

Gândirea critică poate fi evaluată cu o varietate de scopuri, cum ar fi informarea profesorilor și
a școlilor despre succesul elevilor, diagnosticarea nivelului acestora de gândire critică și oferirea
de feedback, motivarea studenților să aibă rezultate mai bune, să facă cercetări despre
gândirea critică și să furnizeze informații despre alte programe educaționale în care elevii ar
putea decide să participe (Emis, 1993). Testele cu răspunsuri multiple, întrebările cu răspunsuril
multiple și justificare, eseurile scurte sau studiile de caz, testele de performanță și rubricile sunt
instrumentele principale pentru măsurarea abilităților de gândire critică. Mărimea grupelor
testate afectează selectarea metodelor de evauare, împreună cu scopul pentru care a fost
realizată testarea. Aceste metode complexe sunt dificile de aplicat unor grupuri mari, în ciuda
eficienței ridicate a acestei metode. Pregătirea unui test individualizat este o altă metodă,
permițând personalizarea comprehensivității testului pentru evaluarea specifică și tipurilor de
itemi care ar putea chiar să ducă la o metodă mixtă. Testele cu răspunsuri multiple și justificare
scrisă ar putea fi formate. În partea de justificare, susținerea propriilor răspunsuri ar putea
câștiga un punctaj chiar dacă a fost aleasă opțiunea greșită (Ennis, 1993). Evaluarea
performanței durează mai mult în termeni de pregătire, proces și evaluare și necesită mai mult
timp dedicat pentru fiecare parte din predare și evaluare. Avantajele acesteia sunt faptul ca
acordă oportunitatea de a rezolva studii de caz reale și sporește motivarea elevilor (Ennis,
1993). Rubricile sunt niște instrumente foarte utile pentru a măsura performanțele elevilor și
pentru a-i ghida pe aceștia spre dezvoltarea calității lucrurilor realizate, dar și pentru a asista
profesorii ăn evaluarea corectă a lucrului elevilor (Popham, 1997).