Utilizarea metodelor active-participative în predare-învățare-evaluare

Sava Viorica – prof. înv. primar

Şcoala Gimnazială „Iorgu Iordan” Tecuci

Şcoala românescă este precupată să găsească soluţiile cele mai potrivite, mai eficiente din
punct de vedere pedagogic, să ofere cât mai multe posibilităţi elevilor pentru dezvoltarea gândirii
creative, pornind de la ideea că nu se poate obţine o calitate nouă în învăţământ decât prin
folosirea preponderentă a metodelor de instruire activă, participative care se bazează pe
experiment, pe descoperire, pe acţiune care pun în evidenţă participarea elevilor la procesul de
învăţare, pe dezvoltarea creativităţii, spre deosebire de cele tradiţionale care se bazează pe
învăţarea prin memorare, repetare, punând accentul pe predare, pe transmiterea cunoştinţelor
gata confecţionate.
Nu orice activitate instructiv educativă poate contribui la educarea creativităţii, ci numai
acelea care angajează gândirea flexibilă şi originală, care pun în faţa elevului sarcina să facă
scheme mintale de acţiune cu grad sporit de generalitate.
Pentru dezvoltarea mai accentuată a învăţării creative, pentru stimularea creativităţii la
elevi, învăţătorul trebuie să acţioneze în următoarele direcţii:
1. să-i introducă pe elevi în intimitatea proceselor gândirii şi acţiunii creatoare şi să le
întărească convingerea că fiecare dispune de capacităţi creatoare;
2. să-i îndrume cu competenţă, tact şi răbdare pe drumul cunoaşterii, încurajându-i şi
ajutându-i să depăşească greutăţile prin efort propriu;
Un rol important în obţinerea de rezultate deosebite îl are folosirea celor mai eficiente
metode şi tehnici de predare/ evaluare. În cadrul orelor de limba română se pot folosi cu succes
următoarele metode: ciorchinele, cadranele, brainstorming, jurnalul cu dublă intrare, predicţiile,
tehnica predării reciproce, cubul, portofoliul, eseul etc.
Mă voi referi doar la câteva dintre aceste metode pe care le-am folosit la diverse lecţii.
„Brainstormingul” este cea mai simplă şi mai eficientă metodă de stimulare a creativităţii
şi de generare de noi idei în cadrul unui grup, făcându-i astfel să comunica cât mai mult. Se
solicită exprimarea într-un mod cât mai rapid în fraze scurte şi concrete a tuturor ideilor, chiar şi
trăsnite, absurde, fanteziste, aşa cum le vin în minte legate de rezolvarea unei situaţii-problemă.
(Exp. Geografie- Scrieţi tot ce vă trece prin minte despre Munţii Carpaţii sau legat de cuvântul
„câmpie”). Totul se scrie la flip-chard sau la tablă, apoi se lasă o pauză pentru aşezarea ideilor.
Se reiau ideile, se analizează, se evaluează, se argumentează pro şi contra, se selectează ideile
originale sau cele mai apropiate de soluţia corectă pentru problema pusă în discuţie.
 În practică se întâlnesc mai multe tipuri de brainstorming:
- metoda expunerii libere prin care se lasă libertatea membrilor de a expune ideile în mod
spontan, acestea fiind notate, păstrându-se forma şi ordinea în care au fost expuse;
- metoda exprimării pe rând, membrii grupului emiţând ideile într-o ordine circulară,
fiecare fiind întrebat despre tema pusă în discuţie. Unii membri pot să nu răspundă
aşteptând următoarea rundă de întrebări. Brainstorming-ul se termină când participanţii
optează să nu mai răspundă;
- metoda bileţelelor presupune exprimarea ideilor nu prin dezbatere liberă, ci pe foi de
hârtie. Liderul strânge foile la finalul exerciţiului, le organizează, apoi le expune
grupului.
De exemplu la lecţia „Visul împlinit” de Lucian Blaga, clasa a III-a, le-am pus elevilor
întrebarea: „Ce ştiţi despre luna decembrie?” Iată câteva dintre răspunsurile elevilor:
- este ultima lună din an;
- este luna cadourilor;
- vine Moş Crăciun;
- s-a născut Mântuitorul;
- sărbătorim Ziua Naţională a României;
- Moş Nicolae ne aduce dulciuri în ghetuţe.etc.
În cadrul acestei activităţi nu se va critica nici o sugestie, membrii grupului trebuie să fie
încurajaţi să construiască pe ideea altuia, iar în final se încurajează combinaţiile de idei, membrii
grupului trebuie să încerce să gândească în mod creativ şi inteligent.
Una din limitele serioase ale brainstorming-ului este inhibiţia apărută, deoarece anumite
persoane pot să dovedească un ritm de creativitate mai ridicat decât altele. Acestea din urmă, au
tendinţa de a manifesta fenomene de inhibiţie cauzate de fluenţa ideilor celor dintâi.
Tehnica „ciorchinelui” (satelitul) poate fi utilizată, în mod frecvent, atât individual, cât şi
în grup, în scopul stimulării gândirii divergente, a sesizării şi evidenţierii conexiunilor dintre idei,
a construirii de noi idei, sensuri şi semnificaţii. Cum se procedează? Se scrie un cuvânt în
mijlocul tablei sau la flip-chard şi li se cere elevilor să noteze alte cuvinte sau idei legate de
cuvântul iniţial. De exemplu, la educaţie civică am scris la flip-chard cuvântul „persoană”, iar
elevii au notat cuvintele:om, gândeşte, munceşte, vorbeşte, copie, râde, plânge, citeşte, scrie,
doarme, respiră etc. Pe măsură ce se scriu cuvintele se trasează linii ce pornesc de la cuvântul
iniţial. „Ciorchinele” se încheie când s-au epuizat toate ideile.
Acestea se pot reorganiza în etapa finală a lecţiei, elevii reuşind să definească persoana ca
fiind omul care gândeşte, comunică, are sentimnete şi voinţă şi munceşte. Se realizează astfel o
implicare activă şi interactivă a elevilor în procesul de învăţare, se stimulează interesul şi dorinţa
de participare, iar informaţiile noi se reorganizează pe baza schemelor mentale preexistente.
„Cubul” este metoda prin care un anumit subiect este prezentat şi studiat din mai multe
perspective. Aceasta presupune realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele:
descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.
Rezolvarea fiecăreia dintre cele şase sarcini se face, fie alegându-şi fiecare grupă câte o
cerinţă, fie prin rostogolirea cubului. Cerinţele se referă la :
- Descrie: culorile, mărimile, formele etc.
- Compară: Ce este asemănător? Ce este diferit?
- Analizează: La ce te îndeamnă să te gândeşti?
- Aplică: La ce poate fi folosită?
- Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei
tale.
La flip-chard sunt scrise în şase coloane cerinţele formulate pe feţele cubului. După
rezolvarea sarcinilor, câte un elev din fiecare grupă vine şi serie rezolvarea. Se cer apoi
completări din partea celorlalţi, pe rând, pentru fiecare faţă. Completările pot fi făcute cu
informaţii din manual, diferite desene, lecturi etc.
„Colţurile” este o metodă de învăţare interactivă, al cărei scop este să sugereze o dezbatere
cu discuţii în contradictoriu şi poate fi folosită la limba şi literatura română, ştiinţe, educaţie
fizică etc.
După prezentarea unei lecturi, a unui film etc., se sugerează o problemă controversată. Se
cere elevilor să-şi formeze o părere şi să adopte o poziţie. Li se pot da elevilor douăsau mai
multe opţiuni (pro, contra, indecişii) . După un interval de timp acordat pentru a-şi scrie
argumentele şi contraargumentele elevii ocupă poziţiilke: cei care sunt pentru se duc într-un colţ
al clasei, cei care sunt împotrivă se duc în alt colţ al clasei, iar cei indecişi stau în mijlocul clasei.
Dacă există şi o altă poziţie, merg în alt colţ al încăperii.
Elevii din fiecare grup îşi citesc unii altora ce au scris şi trec în revistă argumentele, apoi îşi
aleg 1-2 purtători de cuvânt care să-i reprezinte în dezbaterea ce va urma. În timpul dezbaterii şi
ceilalţi membri ai grupurilor trebuie încurajaţi să participe la conversaţie. Ei pot fi ajutaţi cu
întrebări. Pe parcursul discuţiei, elevii indecişi trec de partea grupului care reuşeşte să-i convingă
prin argumente că dreptatea e de partea lor.
După ce discuţia s-a încheiat şi toţi elevii au ajuns în grupul a cărui poziţie o împărtăşeşte,
se cere fiecărui grup să-şi rezume punctul de vedere şi argumentele.
Dintre strategiile de învăţare prin cooperare pa care le-am folosit la clasă, în cadrul orelor
de limba şi litaratura română a fost şi metoda cadranelor, ca modalitate de rezumare şi
sistematizare a uni conţinut informaţional, solicitând participarea şi implicarea elevilor în
înţelegerea lui adecvată. Pentru a fi eficientă această metodă se impune parcurgerea următoarelor
etape:
- elevii vor fi grupaţi în patru echipe sau grupuri în funcţie de posibilitaţile pe care le oferă
mobilierul şcolar din sala de clasă;
- fiecare grup va primi o foaie sau fişă de lucru pe care se construieşte propriul cadran
completat, ţinându-se cont şi de ideile altor elevi din echipa de lucru;
- învăţătorul trebuie să monitorizeze permanent grupurile de elevi şi să-i încurajeze pentru
a participa toţi la completarea cadranului;
De exemplu, în cadrul lecţiei „O faptă generoasă” de Edmondo de Amicis (clasa a III-a),
această metodă se poate folosi ca metodă de evaluare.
Elevii împart o foaie de hârtie în patru pătrate şi apoi le completează răspunzând cerinţelor
(pe echipe):
1. Ce sunete auziţi?
2. Scrieţi două cuvinte cheie care sugerează mesajul;
3. Scrieţi învăţătura, tâlcul povestirii;
4. Ce aţi simţit citind această lecţie (starea de spirit creată de povestire) ?
În final se completează corect pe tablă, iar elevii pe caiete cele patru cadrane care vor
sintetiza modul de asimilare a noilor cunoştinţe.
Pe lângă avantaje va : realizarea unei mai bune percepţii a mesajului scris, încurajarea
participării la lecţie a tuturor elevilor, trezirea interesului şi curiozităţii, solicitarea spiritului activ
şi independent al elevilor, există şi dezavantaje ca: instaurarea pasivităţii, tendinţa de dominare
sau superficialitate în asimilarea cunoştinţelor, apare pericolul diminuării densităţii lecţiei,
neparticiparea unor elevi la procesul de învăţare.
Eseul cu durată determinată se foloseşte de obicei la sfârşitul lecţiei şi urmăreşte un dublu
scop:
- îi ajută pe elevi să-şi adune ideile (reflecţiile) legate de tema lecţiei;
- îi oferă învăţătorului informaţii despre ce s-a întâmplat în acea lecţie în plan cognitiv;
Eseul de cinci minute poate solicita elevilor:
- să scrie despre un lucru pe care l-au învăţat în acea lecţie;
- să formuleze o întrebare referitoare la tema lecţiei.
Aceste eseuri folosesc învăţărorului pentru a-şi proiecta lecţia următoare.
Ca metodă de învăţare/ evaluare este şi portofoliul care poate fi realizat încă din clasa I,
prin alegerea unor teme accesibile elevilor şi îndrumarea lor sistematică pe parcursul realizării.
 În cazul portofoliului cu subiectul Primăvara am alcătuit grupe de câte cinci elevi cu
următoarele denumiri:
1. „Micii scriitori” (elevi dotaţi cu inteligenţă lingvistică)
Sarcini:
- transcrierea poeziei „Primăvara” de V. Alecsandri şi a unor ghicitori;
- completarea unor rebusuri cu nume de flori;
- descrierea chipului mamei;
- realizarea unui dialog.
2. Prietenii lui Mate (inteligenţa logico-matematică)
Sarcini:
- efectuarea de adunări şi scăderi pentru obţinerea unui proverb;
- descoperirea regulii şi completarea petalelor cu numere potrivite
3. Mâini îndemânatice (inteligenţă corporal-kinestezică)
Sarcini:
- realizarea de mărţişoare şi felicitări;
- peisaje de primăvară cu materiale din natură
4. „Pictorii” (spaţial-vizuală)
Sarcini:
- realizarea unor desene inspirate de anotimp;
- peisaje de primăvară (acuarelă);
- tablouri cu flori.
5. „Artiştii” (ritmico-muzical)
Sarcini:
- învăţarea cântecelor: Primăvara a sosit, Floricică de pe şes
Prin tema aleasă şi diversitatea aspectelor sale, elevii au fost antrenaţi într-o activitate
complexă, interdisciplinară.
Metodele activ- participative favorizează comunicare elev- elev, elev- învăţător.
Alte metode active şi interactive, ce pot fi folosite cu succes sunt: ştiu/vreau să ştiu/ am
învăţat, ce constă în trecerea în revistă a ceea ce elevii ştiu deja despre o anumită temă şi apoi se
formulează întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie; Mozaicul, Turul galeriei,
Discuţia, Bulgărele de zăpadă etc.
Folosind metode active şi interactive, putem îmbunătăţi comunicarea noastră cu elevii, dar
şi a elevilor între ei, înlăturând inhibiţia, teama, reticenţa.
Metodele activ-participative stimulează participarea activă şi deplină, fizică şi psihică,
individuală şi colectivă a elevilor în procesul învăţării, mobilizează energiile elevilor, îi fac să
urmărească cu interes şi curiozitate lecţia, îi determină să-şi pună în joc imaginaţia, înţelegerea,
memoria, pun accent pe procesul de cunoaştere, îi ajută pe elevi să caute, să cerceteze, să
gândească singuri cunoştinţele, îi învaţă cum să înveţe, să lucreze independent şi să facă schimb
de informaţii şi idei.

Bibliografie:

1. Cerghit, Ioan – Metode de învăţământ- Ed Polirom, Iaşi, 2006

2. Goran, Vasile – Predarea interactivă centrată pe elev – Ed Nomina, Piteşti, 2007
3. Metode activ- participative folosite în procesul instructiv educativ- suport de curs- CCD
Galaţi- noiembrie 2003
4. Învăţământul primar- Ed. Miniped- Bucureşti 2004
5. Învăţământul primar- Ed. Miniped- Bucureşti 2005