VALENŢE FORMATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE ÎN

STUDIEREA LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE, LA CICLUL PRIMAR

Prof. înv. primar Nicolau Mariana

Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza”
Roman, jud. Neamț

Şcoala modernă acţionează pentru restructurarea şi optimizarea metodelor didactice, în

vederea sporirii eficienţei educaţionale ale acestora. Modernizarea perpetuă a procesului instructiv-
educativ impune ca metodele utilizate să fie cât mai riguros selectate, într-o formă accesibilă
novatoare. Prin diversificarea metodelor, cadrul didactic urmăreşte înlăturarea monotoniei,
plictisului, rutinei, deschizând în sufletul elevului dorinţa de învăţare într-un mod plăcut şi eficient.
Analizând poziţia cadrului didactic în faţa problemelor instruirii şi ale învăţării, profesorul
Ioan Neacşu afirmă că „educatorii sunt solicitaţi astăzi, în mod continuu, să promoveze învăţarea
eficientă. Şi nu orice învăţare eficientă, ci una participativă, activă şi creativă.” Activităţile propuse
elevilor în scopul sporirii gradului de implicare activă şi creativă în şcoală, trebuie să asigure:
stimularea gândirii productive, a gândirii critice, a gândirii divergente şi laterale libertatea de
exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor. În acest sens apar ca adecvate activităţile care
cer spontaneitate şi contribuie la dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune.
Metodologia diversificată, îmbinarea dintre activităţile de cooperare, de învăţare în grup, cu
activităţile de muncă independentă reprezintă o cerinţă primordială în educaţia postmodernistă.
Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile
participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.
Una dintre metodele ce pot fi aplicate cu succes la limba şi literatura română este mozaicul.
Această metodă constă în împărţirea clasei de elevi în subgrupe care realizează activitatea de
învăţare prin colaborare, sub îndrumarea învăţătorului. Este o metodă cu multiple efecte formative:
dezvoltă abilităţi de comunicare şi gândirea critică a elevilor, stimulează încrederea în sine, dezvoltă
abilităţi de relaţionare, formează răspunderea individuală şi de grup.
Metoda mozaicului am aplicat-o în predarea-învăţarea textului ,,Fram, ursul polar”, după
Cezar Petrescu, din manualul pentru clasa a IV-a. După ce am împărţit colectivul clasei în grupe
eterogene de câte patru şi am atribuit fiecărui elev câte un număr de la 1 la 4 prin numărare, le-am
prezentat subiectul lecţiei, precizând că la finalul orei vor cunoaşte conţinutul integral al textului
anunţat. Fiecare elev a primit o fişă ce cuprinde fragmentul din text corespunzător numărului
atribuit şi a format grupe de experţi cu ceilalţi colegi ce deţin acelaşi număr.
Sarcini ce au fost rezolvate de grupele de experţi: citirea fragmentului corespunzător;
explicarea, cu ajutorul dicţionarelor, a cuvintelor neînţelese (a icni, urgie, de-a buşilea, istovit, sleit,
îndărăt) şi formularea de enunţuri; citirea fragmentului de către toţi membrii grupului (în lanţ, în
ştafetă); formularea de întrebări şi răspunsuri referitoare la conţinutul textului.
După ce fiecare grupă de experţi a studiat cu atenţie fragmentul corespunzător, elevii şi-au
reluat locurile în echipele iniţiale şi au predat celorlalţi fragmentul discutat, folosind aceleaşi
strategii stabilite în cadrul grupului de experţi. S-au adresat întrebări pentru clarificarea unor
aspecte, sub atenta mea supraveghere, pentru ca informaţia să fie transmisă corect. La final, după ce
toţi elevii au făcut cunoştinţă cu textul nou, le-am adresat câteva întrebări şi le-am propus
rezolvarea unor exerciţii de vocabular.
Metoda mozaicului poate fi folosită mai ales la clasele a III-a şi a IV-a, când elevii deţin
deprinderi de citire mai rapidă şi de studiere independentă a unui text. Ca orice metodă didactică,
această metodă poate prezenta şi unele dezavantaje. Există riscul ca unii elevi să nu se implice în
calitate de experţi şi atunci pot apărea erori în predarea informaţiilor către colegi. Aplicarea metodei
necesită destul de mult timp şi, de aceea, nu poate fi utilizată foarte des. Textele alese trebuie să fie
accesibile elevilor şi să poată fi împărţite în patru unităţi de cunoaştere.
 Prin metoda predării/învăţării reciproce elevii sunt puşi în situaţia de a fi ei înşişi profesori
şi de a explica colegilor rezolvarea unei probleme. Astfel copiii sunt împărţiţi pe grupe de câte
patru, în care fiecare are un rol bine definit: unul este rezumator – cel care face un scurt rezumat al
textului citit, unul este întrebătorul grupului – cel care pune întrebări clarificatoare (unde se petrece
acţiunea, de ce personajul a reacţionat aşa, ce sentimente îl stăpâneau pe..., ce înseamnă...), altul
este clarificatorul – el trebuie să aibă o viziune de ansamblu şi să încerce să răspundă întrebărilor
grupului, iar cel de-al patrulea copil este prezicătorul – cel care îşi va imagina, în colaborare însă
cu ceilalţi care va fi cursul evenimentelor. Metoda este foarte potrivită pentru studierea textelor
literare sau ştiinţifice. Elevii aceleiaşi grupe vor colabora în înţelegerea textului şi rezolvarea
sarcinilor de lucru, urmând ca frontal să se concluzioneze soluţiile. Grupele pot avea texte diferite
pe aceeaşi temă sau pot avea fragmente ale aceluiaşi text. Ei pot lucra pe fişe diferite, urmând ca în
completarea lor să existe o strânsă colaborare, sau pot lucra pe o singură fişă, pe care fiecare să aibă
o sarcină precisă.
Avantajele acestei metode de lucru sunt indiscutabile: stimulează şi motivează, ajută elevii
în învăţarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală pe care le poate
folosi apoi şi în mod independent, dezvoltă capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea cu operaţiile
ei şi capacitatea de ascultare activă, stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de citit şi
priceperea de a de a selecţiona esenţialul.
Exemplu:
Clasa a III-a
Subiectul: “Ocaua lui Cuza” – Eusebiu Camilar
Textul va fi împărţit pe fragmente şi fiecare grupă va primi câte un fragment de studiat, pe
care îl vor citi individual. În cadrul grupei, elevii lucrează pe o singură fişă sau pot primi fişe
individuale. La sfârşit elevii îşi comunică unii altora concluziile.
Grupe:
Elevul Sarcini
Scrie în câteva propoziţii ceea ce ai citit. Formulează propoziţii referitoare numai
Rezumator
la ceea ce ti s-a părut important.
Întrebătorul Pune 5 întrebări colegilor din grupa ta. Notează apoi pe fişa ta şi răspunsurile lor.
Întocmeşte o listă de cuvinte şi expresii necunoscute. Foloseşte-te de cunoştinţele
Clarificatorul tale sau ale celor din grupa ta pentru a le clarifica. Sensul lor vă va ajuta să
înţelegeţi mai bine textul.
Prezicătorul După ce ai citit textul, închipuie-ţi ce se poate întâmpla mai departe.

Brainstormingul sau asaltul de idei este o metodă cu multiple aplicaţii în cadrul orei de
limba şi literatura română. Poate fi folosită foarte des la această disciplină, pentru că stimulează
imaginaţia elevilor, le cultivă creativitatea şi le solicită, în acelaşi timp, gândirea, creează în clasă o
atmosferă de lucru destinsă şi deschisă, antrenează orice elev, ducând la dispariţia timidităţii şi a
neîncrederii în sine. Un exemplu de aplicare a acestei metode este lecţia de consolidare a
textului ,,Cele patru piersici”, clasa a III-a. După formularea ideilor principale şi redarea
conţinutului textului de către elevi, le-am propus un exerciţiu de imaginaţie: ,,Eşti unul dintre fiii
ţăranului. Tu ce ai fi făcut cu piersica primită?”. Cu foarte multă îndrăzneală, copiii s-au pus în
pielea unui personaj şi au dat frâu liber imaginaţiei, venind cu tot felul de idei: ,,Aş fi mâncat
piersica şi aş fi plantat sâmburele”, ,,Aş fi dăruit-o unui copil nevoiaş”, ,,Aş fi păstrat-o pentru fraţii
mei mai mici” etc. La finalul aceleiaşi lecţii de consolidare, le-am propus elevilor un joc bazat tot
pe brainstorming, intitulat ,,Momentul de sinceritate”, prin care ei trebuia să noteze pe nişte bileţele
trei lucruri pe care le apreciază în viaţă. Toate bileţelele au fost aşezate într-un copăcel al clasei şi
studiate de către mine. Iată ce au scris copiii că apreciază: părinţii, sănătatea, fraţii, şcoala, pe
învăţătoare, banii, învăţătura sau cartea. Acestea sunt doar unele dintre lucrurile notate de elevi care
mi-au atras atenţia.
Orele de limba şi literatura română oferă multiple posibilităţi de utilizare a metodei
ciorchinelui. Această metodă constă în evidenţierea, de către elevi, a legăturilor dintre idei, pe baza
găsirii altor sensuri ale acestora; stimulează valorificarea cunoştinţelor, dezvoltă creativitatea
elevilor, îmbogăţirea vocabularului, captează atenţia elevilor.
Etapele aplicării metodei ciorchinelui sunt: scrierea unui cuvânt sau propoziţii-nucleu în
mijlocul tablei; scrierea cuvintelor sau expresiilor care le vin în minte elevilor în legătură cu tema
propusă; trasarea unor linii de la cuvântul-nucleu la expresiile noi.
Metoda ciorchinelui se poate utiliza în diferite etape ale lecţiei, iar cadrul didactic trebuie să
aibă grijă să nu fie criticate şi evaluate ideile propuse, ci încurajate în permanenţă. În captarea
atenţiei, la lecţia ,,George Enescu”, după Pavel Câmpeanu (clasa a IV-a) am propus elevilor
realizarea unui ciorchine cu sarcini diferite. Am împărţit clasa în 3 grupe, iar fiecărei grupe i-a
revenit sarcina de a realiza un ciorchine, pornind de la următoarele expresii: grupa I - ,,Români cu
care ne mândrim – pictori şi muzicieni”, grupa a II-a - ,,Români cu care ne mândrim – domnitori”,
grupa a III-a - ,,Români cu care ne mândrim – sportivii zilelor noastre”.
Într-o lecţie de consolidare a cunoştinţelor elevilor despre verb, se poate propune un
ciorchine, pornind de la cuvântul-nucleu ,,verb”. În vederea dezvoltării vocabularului elevilor, se
poate rezolva un ciorchine ce are ca nucleu un substantiv, iar elevii trebuie să găsească însuşiri cât
mai diferite; o altă modalitate de dezvoltare a vocabularului elevilor, ar fi alegerea ca nucleu a
cuvântului ,,bate” şi găsirea unor expresii în care este introdus cuvântul dat.
Jocurile de rol sunt metode interactive ce motivează elevul în a se pune în diferite ipostaze.
Folosirea acestor jocuri este necesară în lecţiile de limbă şi literatură română şi nu numai, deoarece
activizează elevii, îi implică în sarcinile problemelor, le formează atitudini, dezvoltă relaţii
interpersonale de colaborare şi competiţie, evidenţiază comportamente corecte. Jocurile de rol se
pot desfăşura în cadrul lecţiilor de comunicare orală, urmărindu-se exprimarea corectă în diferite
situaţii şi folosirea unor formule de adresare. Ca teme se pot propune titlurile ,,La doctor”, ,, La
cumpărături”, ,,O convorbire cu un coleg”, ,,O vizită la bunici” etc. Jocurile de rol se pot aplica şi
ca urmare a studierii unui text literar, după ce elevii l-au citit, au explicat cuvintele necunoscute şi
au formulat răspunsuri şi întrebări referitoare la conţinut. După ce elevii au făcut cunoştinţă cu
personajele lui Creangă din textul ,,La scăldat”, li se poate propune un joc de rol în care copiii să
încerce să vorbească în dulcele grai moldovenesc şi să utilizeze câteva regionalisme. Un alt
exemplu ar fi folosirea jocului de rol în cadrul unei lecţii de recapitulare, când elevii se pot împărţi
pe grupe şi fiecare grupă primeşte ca sarcină realizarea unui joc de rol, având ca temă titlurile unor
texte studiate la unitatea de învăţare ,,Povestiri cu tâlc”: grupa I - ,,Povestea crocodilului care
plângea”, de Vladimir Colin,grupa a II-a - ,,Prepeliţa şi puii ei”, de Lev Tolstoi, grupa a III-a -
,,După asemănarea lor”, de Emil Gârleanu. Activitatea se poate realiza sub formă de concurs şi se
pot oferi mici recompense câştigătorilor.
Lanţul ideilor este o metodă ce presupune antrenarea frontală a tuturor elevilor şi se
desfăşoară oral. Fiecare elev, în ordinea locurilor din clasă, enunţă câte o idee despre subiectul
propus, iar învăţătorul le notează la tablă. Avantajul acestei tehnici îl reprezintă faptul că elevii emit
idei fără a le repeta pe cele ale colegilor. Dacă se întâmplă ca elevii să nu mai spună nicio
informaţie nouă, atunci au dreptul de a nu mai spune nimic. La ora de limba română, am folosit
această tehnică în lecţiile ce au ca temă redactarea unei caracterizări a unui personaj îndrăgit. După
studierea textului ,,Muma lui Ştefan cel Mare”, de Dimitrie Bolintineanu, am propus elevilor ca,
pornind de la numele domnitorului, să spună, pe rând, informaţii aflate despre acesta din diferite
surse. Cu aceste informaţii, care au fost notate pe tablă, elevii au realizat caracterizarea lui Ştefan.
Metode moderne pot fi considerate şi metodele tradiţionale, dacă se utilizează în cadrul
acestora procedee moderne sau dacă sunt direcţionate pentru a stimula participarea activă şi
implicarea personală a elevilor.
O lecţie modernă, de bună calitate nu presupune abandonarea metodelor clasice, ci
restructurarea, optimizarea şi revitalizarea acestora, într-un spirit modern, în vederea realizării
obiectivelor, precum şi folosirea unor strategii ce presupun împletirea metodelor tradiţionale cu cele
moderne.
 Bibliografie:
1. Dulamă, Maria Eliza, Metodologii didactice activizante, Cluj-Napoca, Editura Clusium,
2008, pag. 98
2. ***, Învăţământul primar, Bucureşti, Editura Discipol, 1/2002, pag. 114
3. ***, Optimizarea metodologiei didactice – ghid metodologic, C.C.D. Neamţ, 2002, pag.
13-15