STRATEGII ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN PREDAREA-ÎNVĂŢAREA

LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE

Procesul educativ este unul foarte complex având importanţă în modelarea personalităţii
umane, pentru ceea ce filosoful Constantin Noica numea: “devenirea întru fiinţă ” a omului.
Studierea limbii române în şcoală prezintă o importanţă covârşitoare pentru că li,mba română
este limba oficială a statului naţional român, este expresia cea mai cuprinzătoare a poporului român.
Limbba româna contribuie la cultivarea disponibilităţii de a colabora cu semenii, de a intreţine relaţii
interumane eficiente pe diverse planuri de activitate.
Noi, profesorii de limba şi literatura româna, urmărim să formăm un univers activ şi atitudinal
coerent elevilor
Prioritatea absoluta trebuie acordată metodelor activizate, în mod deosebit exercitiilor de tip
analitic ( de recunoaştere,de grupare, de motivare, de descriere, de diferenţiere ) şi de tip sintetic (de
modificare, de exemplificare, de construcţie şi de completare)
Trebuie evitat formalismul, altfel spus, studierea limbii nu trebuie să concentreze pe fapte
isolate, ci pe baza faptelor vii, de vorbire autentică.
Procesul didactic al studierii limbii trebuie să fie la curent cu dinamismul cercetărilor
psihopedagogice si didactice.
În ceea ce priveşte literatura, finalitatea principală a procesului de receptare a literaturii in
şcoală rămâne aceea de a forma din elevi cititori de literatură, oameni cu deprinderea de a citi zilnic
ceva interesant, capabil de a adopta o poziţie critică personală faţă de lecturile lor.

Metode de predare-invăţare specifice literaturii române:

 Exerciţii de încalzire (8-10 minute): se folosesc la începutul secvenţei didactice, înainte de
lectura textului; direcţionează atenţia elevilor către text şi motiveaza elevii spre lectură;
 Brainstormingul- se poate face pe o tema care să aibă legătură cu tema textului studiat sau cu
elemente cheie ale acestuia. Răspunsurile primite pot alcătuii un ciorchine de idei care să
grupeze sintetic răspunsurile elevilor.
Ex: La ce vă gândiţi când auziţi cuvântul “fantastic”?
 Votaţi un citat: se propune o listă de citate sau o listă cu proverbe care să aibă legătură cu
tema ce urmeaza a fii discutată; fiecare elev va alege şi vor fii argumentate alegerile facute.
 Discuţie de tip piramidă:
Se propune o listă de şase cugetări având legatură cu textul studiat.
1. elevii lucrează individual, fiecare elev alegând numai trei cugetări care îl reprezintă;
2. elevii lucrează in perechi; prin discuţii şi negocieri aleg numai două cugetări cu care sunt de
comun acord
3. elevii lucrează in grupe de câte 5-6 şi aleg o singură cugetare, care întruneşte adeziunea
majorităţii membrilor;
4. întreaga clasă votează, stabilindu-se o singură cugetare acceptată ca validă de majoritatea.

Votul va genera discuţii pro şi contra.

 Proiectul: metoda interactivă care constă într-o activitate mai amplă decât investigaţia. Poate
fi individual sau de grup. Începe în clasă, se desfăşoară acasă şi se incheie in clasă.
 Lectura anticipativă: metoda folosită în orele narative ample când cu ajutorul elevilor, se
poate rezuma prin povestirea orală o acţiune pentru a se trece la lectura unui fragment. Se
lecturează primul fragment apoi se pun intrebări referitoare la cursul evenimentelor. Se
formulează ipoteze care sunt notate şi apoi se citeşte fragmentul următor sau se rezumă de

1
 către elev confruntându-se cu ipotezele emise mai înainte. Se formulează noi întrebări şi se
emit ipoteze până când textul e parcurs în totalitate.
 Cvintetul: o metodă creativă, prin care în cinci versuri se sintetizează un conţinut de idei. Se
poate adăuga un desen. Primul vers e un cuvânt cheie referitor la discuţie, de obicei un
substantiv. Al doilea vers e alcătuit din două cuvinte care descriu substantivul in discuţie,
fiind adjective. Al treilea vers e alcatuit din trei cuvinte care exprimă o acţiune, fin, de regulă
verbe la gerunziu. Al patrulea vers contine patru cuvinte şi exprimă sentimente faţă de
subiect. Al cincelea vers este un cuvânt care sintetizează cele prezentate.
 Scaunul autorului: după ce elevii fac un exerciţiu de redactare liberă, sunt invitaţi să ia loc pe
un scaun, care devine scaunul autorului. Ceilalţi elevi le vor pune întrebări în privinţa scrierii.
 Tehnica: Gândiţi/Lucraţi în perechi/Comunicaţi: elevii formează perechi apoi fiecare membru
din echipe răspunde individual la anumite întrebări care suscită mai multe răspunsuri posibile;
perechea ajunge la un răspuns comun care include ideile amândurora. Se vor rezuma
conţinuturile răspunsurilor şi concluziile la care au ajuns partenerii, de comun acord.
 Termenii cheie iniţiali: stimulează elevii să-şi reactualizeze unele dintre cunostinţele
anterioare care au o anumită legătură cu tema lecţiei. Se vor nota pe tablă 4-5 concepte din
textul ce urmează a fi studiat. Elevii trebuie să stabilească, în perechi, legătura dintre termini.
Această tehnică activă de invăţare are rolul de:
 -a focaliza atenţia şi interesul elevilor asupra unor termini cu rol esenţial în
integrarea textului;
 -a-i determina pe elevi să anticipeze legătura posibilă dintre termenii daţi,
solicitandu-le gândirea şi imaginaţia
 Predarea reciprocă elevii sunt puşi să joace rolul de profesori. Când elevii predau colegilor, ei
îşi exersează şi işi dezvolta modul propriu de aranjare a strategiilor de predare. Predarea
reciprocă se poate realiza în grupuri de 4 pana la 7 membri şi constă în următoarele:
-toţi participanţii au un exemplar cu acelaşi text; ei îşi distribuie sarcinile şi
textul.
-toţi citesc textul iar unul dintre ei îl rezumă oral; acesta adresează celorlalţi o
întrebare pe baza textului la care vor încerca să răspundă;
-elevul care “predă” clarifică unele lucruri colegilor, la solicitarea acestora sau
din proprie iniţiativă;
-elevii vor prezice împreună care e conţinutul fragmentului următor iar rolul
profesorului va fi luat de alt elev din grup.

Această postură de profesor în care se află elevii diminueaza distanţa profesor elev.

 Metoda cubului: strategie de predare utilizată pentru studierea unei teme din perspective
diferite. Se realizează un cub ale cărui feţe sunt acoperite cu hârtie de culori diferite. Pe
fiecare faţa a cubului se va scrie una dintre următoarele instrucţiuni: descrie, compară,
asociază, aplică, argumentează pro sau contra. Elevii redactează răspunsurile cerute pe faţa de
sus a cubului. Se poate continua cu celelalte feţe.
 Jurnalul cameleon: metoda folosită în lecţiile de comunicare orală, prin care elevul trebuie să
prezinte acelaşi eveniment din perspective diferite (este trist, vesel, revoltat, mulţumit, etc.)
 Stabilirea succesiunii evenimntelor: după lectura unui text, profesorul poate pregăti coli pe
care sunt scrise evenimentele. Le amestecă şi elevii trag o foaie. Ei trebuie să lipească pe tablă
coala acolo unde corespunde momentului subiectului pe care profesorul îl scrie anterior.
 Care-i părerea ta? Doi elevi trec in faţa clasei şi discută pe o temă dată. Îşi pun întrebări unul
altuia, pot da răspunsuri traznite şi pot pregăti astfel deschiderea unei lecţii.

2
  Diagrama Venn: se cere elevilor să facă o reprezentare grafică a două obiecte în ceea ce au
asemanător şi diferit. Ei vor realiza partea comună şi vor evidenţia în spaţii diferite elementele
diferite. De exemplu: Prin ce se aseamănă şi se deosebesc Prâslea şi zmeii?
 Dezbaterea: discuţie pe larg a unei probleme uneori controversate şi deschise (tipuri: discuţie
în grup, discuţie seminar, masa rotundă, brainstormingul, discuţie liberă.)

Metode de predare-învăţare specifice limbii române

 Activitatea în grup: învaţarea prin cooperare; organizarea clasei presupune inducerea unei
atmosfere de cooperare, de lucru si de disciplină. În interiorul grupului sarcinile vor fi
distribuite: va exista un lider, un facilitator (cel care asigură ca fiecare să primească ajutor
atunci când are nevoie), un controlor care verifică materialele înainte de distribuire, un
căutator de dovezi, un furnizor, un raportor, şi o persoană care asigură respectarea timpului
alocat.
 Jocul didactic e o activitate cognitivă care asigură o asimilare activă şi conştientă a noţiunilor,
categoriilor si regulilor. Această metodă presupune construirea din timp a materialelor,
învăţarea de către profesor a protocolului şi explicaţiilor, renunţarea uneori la anumite jocuri
pentru a artificializa învăţarea. Tipurile de jocuri gramaticale:
-fonetice
-morfologice
 Analiza gramaticală: operaţie de identificare a unităţilor morfologice, sintatctice şi a relaţiilor
de la nivelul acestora.
 Metoda exerciţiului: executarea conştientă şi repetată a unor operaţii cu scopul dobândirii
unor deprinderi automatizate sau semiautomatizate.

1.BRAINSTORMING ( ASALTUL DE IDEI)

Pentru derularea optimă a unui brainstorming se pot parcurge următoarele etape:

1. Etapa pregătitoare- cu cele 3 faze (de selecționare a membrilor grupului, de organizare și de

familiarizare cu tehnica- faza de pregătire a ședințelor)
2. Etapa productivă a grupului (stabilirea temei, rezolvarea problemelor,culegerea ideilor)
3. Etapa trierii și a selecționării ideilor- evaluarea (analiza ideilor emise- se optează pentru soluția
finală)
- Nimeni nu are voie să facă observaţii negative:
- Înregistrarea tuturor ideilor în scris pe tablă.
-Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte, propoziţii, colaje,
imagini, desene, cântece, joc de rol etc.

Exemplu –PUIŞORII, de Emil Gârleanu

La ce vă gândiți când auziți cuvântul toamnă?
Elevii vor scrie cuvinte/ sintagme legate de acest cuvânt.

2. BULGĂRELE DE ZĂPADĂ (METODA PIRAMIDEI)

Această metodă presupune focalizarea elementelor asupra celor esenţiale. Se recomandă

următoarele faze:

3
 • faza introductivă– învătorul enunţă problema;
• faza lucrului individual – fiecare elev lucrează individual timp de 5 minute la soluţionarea
problemei;
• faza lucrului în perechi – consultarea cu colegul de bancă şi notarea soluţiilor apărute;
• faza reuniunii în grupuri mai mari – elevii se consultă asupra asupra soluţiilor în grupuri;
• faza raportării soluţiilor în colectiv - întreaga clasă reunită analizează şi concluzionează
asupra ideilor emise;
• faza decizională – se alege situaţia finală şi se stabilesc concluziile.
Metoda permite relaţionarea fiecarui participant mai întâi cu un singur coleg, apoi cu membrii
grupului său şi, apoi cu toţi ceilalţi membri ai clasei.

3.CUBUL
Metoda presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective. Sunt recomandate
următoarele etape: - realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară,
analizează, asociază, aplică, argumentează.Anunţarea temei.
- impărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe feţele cubului.
Descrie: Cum arata?- culorile, formele, mărimile etc.
Compară: Ce este asemănător, ce este diferit?
Analizează: Spune din ce este făcut?
Asociază: La ce te îndeamnă să te gândeşti?
Aplică: Cum poate fi folosit?
Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei
tale. E bun sau rau?De ce?
- redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe.
- afişarea formei finale pe tablă.
Exemplu : Lectura ,,La cirese”
Descrie pe Nică
Compară comportamentul tău cu cel al lui Nică.
Asociază , gaseste insuşiri următoarelor cuvinte :cirese, vara, matuşa
Analizează pericolul prin care a trecut Nică. Ce-ar fi putut păti el?
Aplică : Dramatizaţi momentul intâlnirii mătuşii Mărioara cu Nică.
Argumentează : daca este sau nu vinovat Nică de cele întamplate ? De ce?

4.CIORCHINELE

1 . Se scrie un cuvânt sau se desenează un obiect în mijlocul sau în partea de sus a tablei /
foii de hârtie ;
2. Copiii, individual sau în grupuri mici, emit idei /sintagme legate de tema dată;
3. Se fac conexiuni, de la titlu la ideile copiilor, acestea se pot face cu linii trasate de la
nucleu la contribuțiile lor sau ale grupurilor;
- nu se critică ideile propuse;
- poate fi utilizată ca metodă liberă sau cu indicarea prealabilă a categoriilor de
informații așteptate de la elevi.

Vizita de I. L. Caragiale
Elevii vor realiza o hartă a personajului IONEL !

6. CADRANELE

4
Metoda cadranelor reprezintă un demers didactic util mai ales pentru orele de consolidare şi de
recapitualre, şi putând fi folosită în diferite momente ale lecţiei, în care activitatea individuală se
îmbină cu activitatea frontală a elevilor.
Pentru aplicarea acestei metode se împarte în patru părţi pagina caietului prin trasarea a două drepte
perpendiculare; cadranele obţinute se numeroteaza de la 1 la 4. Se prezinta sarcinile de lucru, fiecare
sarcină fiind realizată în câte un cadran. Am încercat de fiecare dată ca cerinţa să fie în concordanţă
cu patru obiective operaţionale propuse pentru ora respectivă.
Exemplu Cuore de Edmondo de Amicis.

Dezavantajele metodelor participative şi ale lucrurilor în echipă

Din cele descrise mai sus şi din ceea ce cunoaştem concluzionăm că există multe modalităţi de
dinamizare a procesului de învăţământ şi de înlăturare a impresiei de “prăfuit” a acestuia. În şcolile
noastre metodele de predare sunt astăzi cele preponderant interactive, participative şi colaborative,
centrate pe elev, nu centrate pe profesor. Deşi pare o strategie democrată, nonelistă, onestă din
punctul de vedere al educaţiei pentru toţi, există factori obiectivi care impiedică educaţia prin
centrarea pe elev. În faza predării-învătării conţinuturile ştiinţifice riguroase, dirijate, reclama
centarea pe professor şi numai în situaţii centrate pe elev. Durnizarea de informaţii ştiinţifice aparţine
de responsabilitatea şi activitatea profesorului, iar fixarea poate fi interactivă, participativ-
colaborativă. Este bine ca un profesor să cunoască şi să aplice un număr cât mai mare de metode
didactice pentru a evita devalorizarea metodei prin repetiţie. Elementele de creativitate trebuie să fie
mereu prezente.
Metodele participative sunt mai obositoare pentru actorii actului didactic, spre deosebire de
cele clasice care sunt mai pasive şi relaxante. Elevii, care au un număr destul de mare pe zi şi pe
săptămână, au ca reacţie de răspuns lipsa participării. Chiar şi în activităţile participative, în situaţia
lucrului in echipe, aceştia se relaxează imediat după raportare sarcinilor ca reacţie de răspuns la
efortul depus şi nu mai receptează informaţiile celorlalte echipe.
Metodele participative reclamă un număr mare de ore de pregătire a lecţiilor din partea
profesorului, efortul de proiectare, materiale mari şi măsuri speciale de diminuare a riscului de a
apărea situaţii neprevăzute, care ar distruge întreaga activitate. De aceea profesorul trebuie să aibe
mai multe alternative de abordare a lecţiei. Lecţia însăşi ar putea să fie simţita ca prea scurtă pentru
desfăşurarea corectă a scenariului didactic.
Caracterul discontinuu al tipului de invaţare apare din cauza că tipul de invăţare participativ la
şcoală este diferit cel de acasă, care este individual şi reflexiv.
Spre deosebire de predarea participativă,evaluarea este clasică pentru că se ierarhizeaza şi se
sancţionează în continuare, are valoarea socială şi vehiculare de conţinuturi şi nu aptitudini de joc şi
de integrare participativă.
Transpunerea conţinuturilor în jocuri şi abordări interactive poate accentua informaţii care nu
sunt foarte importante,în schimb se pot pierde informaţii din cauza imposibilităţii de a le integra în
lecţie.
Timpul de gândire impus de profesori în cazul lucrului în echipe este de 3-4 minute pentru
fiecare sarcină, timp ce nu va fi niciodată respectat de elevi şi se va duce la obţinerea aproape
intotdeauna a unor rezultate incomplete sau a unor evaluări superficiale.
Aşadar, metodele active-participative presupun prudenţă în utilizare. Dar metodele nu trebuie
ignorate pentru că dinamizează procesul de predare-învăţare şi îi motiveaza pe elevi.

BIBLIOGRAFIE

5
1. Ioan Nicola, Tratat de psihologie şcolara, Editura ARAMIS, Bucureşti, 2001

2. Ghid de evaluare, Limba şi literatura română, Editura ARAMIS, Bucureşti 2001

3. Mihaela Secrieru, Didactica limbii române, Iaşi 2003

4. Elisabeta voiculescu, Factorii subiectivi ai evaluarii şcolare cunoaşterii şi control, Editura

ARAMIS, BUcureşti, 2001

5. Ioan Jinga, Elena Istrate, Manual de pedagogie, Editura ALL, Bucureşti, 2001

6. Ioan Cerghit, Metode de învăţământ, E.D.P. Bucureşti, 1973

7. C. Cucos, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi 1996

8. Constanta Barboi, metodica plredării limbii si literaturii române în liceu, E.D.P. , Bucureşti,
1983