METODE ŞI TEHNICI DE ÎNVĂŢARE INOVATIVĂ

În cele ce urmează mă voi opri asupra strategiilor de predare-invăţare inovativă ale

limbii engleze. Înţelegerea cea mai corectă este cea realizată, la nivelul unei lecţii, care poate
atinge nivele diferite în funcţie de elev şi care este realizată prin predare cu ajutorul unor
acţiuni organizate progresiv: a exprima cu cuvinte proprii, a ilustra, a schimba, a reprezenta, a
exemplifica, a rescrie, a interpreta, a diferenţia, a explica, a demonstra.
Metodele de predare – învăţare specifice limbii engleze sunt multiple: exerciţiile de
încălzire; brainstormingul; proiectul; portofoliul; predarea reciprocă; metoda cubului;
dezbaterea, metoda fonetică, învăţarea prin descoperire, metoda mozaicului, a florii de lotus,
jurnalul cu dublă intrare, eseul de 5 minute, problematizarea, metoda ciorchinelui, metoda
bulgărelui de zăpadă, jocul de rol , metoda Fishbowl, puzzle, etc. Metodele de predare –
învăţare au evoluat, astăzi fiind preferate cele preponderent interactive, participative şi
colaborative, şi deci, centrate pe elev, în defavoarea celor centrate pe profesor. Mă voi opri
numai asupra câtorva dintre multitudinea de metode amintite şi anume cele care mi s-au părut
că ar avea mai mult success la elevi.
Esenţa metodei fonetice, analitico-sintetice stă la baza predării oricărei limbi străine,
indiferent de nivelul elevilor. La nivel liceal se impune cunoaşterea alfabetului fonetic, care
facilitează explicarea pronunţării unui cuvânt mai dificil şi nu numai. Se foloseşte atât analiza
(descompunerea cuvintelor în silabe şi sunete şi separarea sunetelor din cuvintele respective)
cât şi sinteza (îmbinarea sunetelor însemnate prin litere în silabe şi cuvinte şi citirea acestor
silabe şi cuvinte). Mai mult de atât unele manuale au c.d.– uri ce conţin şi exerciţii de
pronunţie ce s-au dovedit foarte folositoare, mai ales că sunt rostite de un vorbitor nativ de
limbă engleză.
Metoda cubului presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe
perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme. Metoda are mai multe
etape: se realizează un cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară,
analizează, asociază, aplică, argumentează, profesorul anunţă subiectul pus în discuţie. Apoi
clasa se împarte în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe
una din feţele cubului. Am aplicat această metodă atât pe text literar la orele de civilizaţie şi
cultură, în studierea unor autori importanţi ai literaturii engleze, dar şi pe itemi gramaticali
cum ar fi frazele conditionale. Urmează apoi redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte
grupe şi fişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei.
 Învăţarea prin descoperire a apărut ca o reacţie împotriva excesului folosirii
metodelor verbale. Ea se bazează pe investigarea proprie a elevului, cu scopul de a dobândi,
prin activitate independentă dirijată, cunoştinţe noi din diferite surse de informaţii şi de a
învăţa deprinderi, priceperi, capacităţi. Acest mod de învăţare a limbii engleze este
fundamentat pe ideea de efort propriu.
Aparent independentă, învăţarea prin descoperire este dirijată: profesorul este acela care
precizează sarcinile de învăţare, organizează cadrul cercetării, supraveghează şi apreciază
rezultatele investigaţiei, rezumă principalul fond de idei ce decurg din descoperirile elevilor.
Am folosit învăţarea prin descoperire în predarea tehnicii de redactare a scrisorii de
plângere. Am selectat notiunule teoretice care urmau a fi descoperite de elevi, am formulat
clar sarcinile pe care aveau să le îndepinească şi s-a fixat timpul de efectuare. Am distribuit la
fiecare grupă materialele/ textele pe care trebuiau să lucreze. După îndeplinirea sarcinilor am
confruntat şi evaluat cunoştinţele dobândite şi au primit ca temă de alcătuit o asemenea
scrisoare.
Ca modalitate metodologică, problematizarea conduce pe elevi la rezolvarea
unor ,,situaţii-problemă’’, care apar între nevoia găsirii soluţiei unei probleme şi experienţa
redusă sau priceperea nesatisfăcătoare a elevului. Misiunea profesorului este dificilă deoarece,
el trebuie să descopere, să inventeze, să genereze ,,situaţii - problemă’’ care să solicite
gândirea elevilor. Pentru ca problematizarea să fie eficientă este necesar ca profesorul să
respecte unele condiţii în formularea situaţiilor-problemă: să asigure un bagaj minim de
informaţii cerute de problemă, să organizeze informaţiile astfel încât întrebarea-problemă să
fie însoţită de direcţionarea spre rezolvare a gândirii elevilor şi să se raporteze la cunoştinţe
dobândite anterior. Am aplicat eceastă metodă în predarea concordanţei timpurilor în limba
engleză.
Brainstorming-ul (sau asaltul de idei)- reprezintă formularea a cât mai multor idei –
oricât de fanteziste ar putea părea acestea - ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul
cantitatea generează calitatea. Astfel că metoda se pretează la o multitudine de teme. O
asemenea activitate presupune o serie de avantaje : participarea activă a tuturor participanţilor,
dezvoltarea capacităţii de a trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii privind
alegerea soluţiei optime, exprimarea personalităţii, eliberarea de prejudecăţi, exersarea
creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul grupului, dezvoltarea relaţiilor
interpersonale, prin valorizarea ideilor fiecăruia (şi, în consecinţă, prin înţelegerea calităţilor
celor din jur). Am folosit - o în redactarea de eseuri de diferite tipuri sau dezabateri pe
anumite teme cuprinse în programă.
 Eseul de cinci minute este o modalitate eficientă de a încheia ora, pentru a-i ajuta pe
elevi să-şi adune ideile legate de tema lecţiei şi pentru a-i da profesorului o idee mai clară
despre cât au înţeles elevii lecţia predată. Acest eseu le cere elevilor două lucruri: să scrie un
lucru pe care l-au învăţat şi să formuleze o întrebare pe care o mai au în legătura cu aceasta.
Profesorul strânge eseurile de îndată ce elevii le-au terminat de scris şi le foloseşte pentru a-şi
planifica la aceeaşi clasă lecţia următoare.
Ciorchinele este o metodă care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei şi care
presupune următoarele etape:
1. Se scrie un cuvânt / temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie;
2. Se notează toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele care vă vin în minte în legătură cu tema
respectivă în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial;
3. Pe măsură ce se scriu cuvinte, idei noi, se trag linii între toate ideile care par a fi conectate;
4. Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp
acordată;
Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. În acest fel se
îmbogăţesc şi se sintetizează cunoştinţele. Rezultatele grupurilor se comunică profesorului
care le notează la tablă într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca.
Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea
achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup. Această metodă ajută
foarte mult elevul, mai ales în achiziţia unei limbi străine. Elevul are ocazia de a comunica in
limba engleză şi de a-si folosi cunoştinţele de vocabular şi de gramatică dobândite deja,
precum şi cunoştinţele noi, din lecţia de zi. Ca toate celelalte metode de învăţare prin
cooperare şi aceasta presupune următoarele avantaje: stimularea încrederii în sine a elevilor,
dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului,
dezvoltarea gândirii logice, critice şi independente, dezvoltarea răspunderii individuale şi de
grup.
Puzzle este un joc–exerciţiu ce constă în reconstituirea unei imagini din forme, figuri /
piese, a unei propoziţii din cuvinte,a unui cuvânt din silabe / litere şi necesită munca în grup.
Este preferată de elevi pentru că este percepută ca unjoc şi este considerată haioasă. Verbul
definitoriu al metodei este ,, a reconstitui’’ .Imaginea reconstituită conţine tematici cunoscute
şi preferate de ei : peisaje, portrete, obiecte, scene dintr-un film, fiinţe fantastice, personaje
faimoase. Dintre avantajele acestei metode menţionez exersarea capacităţii de a reconstitui /
asambla o imagine,un cuvânt şi stabilirea unei relaţii pozitive de comunicare între elevi.
 În predarea predarea limbii engleze, sau a unei limbi străine în general este important
ca profesorul să folosească cât mai multe metode bazate pe comunicare şi ascultare. Elevul
trebuie să pună în practică ceea ce învaţă, să exerseze, să vorbească. Tot atât de important este
să audă vorbindu-i-se in limba respectivă, pentru a se putea familiariza cu vocabularul,
pronunţia, accentul si astfel să ajungă să o folosească de la sine.
Ca o concluzie a celor prezentate consider ca noi, cadrele didactice trebuie sa găsim
soluţia optimă de împlinire atât a profesiei cât şi a procesului instructiv-educativ calitativ
întrucât nu exista strategii educaţionale preconcepute sau reţete pentru alcătuirea lor ,ele
trebuie adaptate nivelului clasei cu care se lucrează.
Explozia stelară – este o metodă de stimulare a creativităţii, o modalitate de relaxare a
copiilor şi se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de noi probleme şi noi
descoperiri.
Obiective –formularea de întrebări şi realizarea de conexiuni între ideile descoperite de
copii în grup prin interacţiune şi individual pentru rezolvarea unei probleme
Descrierea metodei –copiii aşezaţi în semicerc propun problema de rezolvat. Pe steaua
mare se scrie sau desenează ideea centrală.
Pe 5 steluţe se scrie câte o întrebare de tipul CE, CINE, UNDE, DE CE, CÂND, iar 5
copii din grupă extrag câte o întrebare. Fiecare copil din cei 5 îşi alege 3-4 colegi,
organizându-se în cinci grupuri. Grupurile cooperează pentru elaborarea întrebărilor. La
expirarea timpului, copiii revin în cerc în jurul steluţei mari şi spun întrebările elaborate fie
individual, fie printr-un reprezentant al grupului.
Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.
Se apreciază întrebările copiilor, efortul acestora de a elabora întrebări corect, precum şi
modul de cooperare, interacţiune.
Tehnica Lotus - este o modalitate interactivă de lucru în grup care oferă posibilitatea
stabilirii de relaţii între noţiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte opt teme.
Obiective – stimularea inteligenţelor multiple şi a potenţialului creativ în activităţi individuale
şi în grupe, teme din domenii diferite.
ETAPE
Construirea schemei/diagramei tehnicii de lucru;
Plasarea temei principale în mijlocul schemei grafice;
Grupul de copii se gândeşte la conţinuturile/ideile/cunoştintele legate de tema principală
Abordarea celor opt teme principale pentru cadranele libere
Stabilirea în grupuri mici de noi legături/relaţii/conexiuni, pentru aceste opt teme şi trecerea
lor în diagramă
Prezentarea rezultatelor muncii în grup, analiza produselor, aprecierea în mod
evaluativ, sublinierea ideilor noi.
Bula dublă - tehnica bula dublă grupează asemănările şi deosebirile dintre două
obiecte, procese, fenomene, idei, concepte. Bula dublă este prezentată grafic prin două cercuri
mari în care se aşează imaginea care denumeşte subiectul.
Exemple: Animale-păsări, Copii-părinţi, Fructe-legume
În cercurile mici aşezate între cele două cercuri mari, se desenează sau se aşează simbolurile
ce reprezintă asemănările dintre cei doi termeni cheie.În cercurile situate în exterior la dreapta
şi la stânga termenilor cheie se înscriu caracteristicile, particularităţile sau deosebirile.
Cele mai cunoscute şi folosite metode didactice interactive utilizate la clasă în
învăţământul primar sunt:
Harta povestirii – este o formă de organizare şi sintetizare a conţinutului
informaţional al unui text. O altă „Hartă a povestirii” poate compara din anumite perspective
două sau mai multe povestiri şi se poate realiza sub forma unui tabel;
Reţeaua personajelor – este o metodă grafică de descriere a personajelor şi de
argumentare a descrierii. Elevii vor scrie într-un cerc desenat numele personajului. În cercuri
satelit scriu cuvinte ca Reflecţia personală – poate fi considerată o metodă activă ce
caracterizează individul, deoarece acesta îşi pune întrebări şi se dovedeşte interesat de
dobândirea unei cunoaşteri pe căutări şi cercetări reflexive. Presupune concentrare interioară
şi focalizarea gândirii asupra unei idei, a unui obiectiv, a unei probleme şi derularea unui
dialog interiorizat în legătură cu acesta. Se poate utiliza începând cu vârstă de 11-12 ani
( când se dezvoltă inteligenţă reflexivă la copil) şi se poate îmbina cu alte metode (învăţarea
prin cooperare, prin descoperire, problematizare etc. )
Demonstraţia - este prezentă într-o formă sau alta, în toate materiile de învăţământ.
Este utilizată cel mai frecvent în disciplinele care explorează direct o realitate concretă sau în
cele care pun pe primul plan un anume aspect executoriu. Există însă diferenţe între
demonstraţia didactică şi demonstrarea deductivă, teoretică, utilizaţi de pildă, la matematică.
La baza demonstraţiei se află un suport material (natural, figurativ sau simbolic), de la care se
pleacă şi se construiesc reprezentări, constatări, interpretări. Şi limbajul se poate constitui în
suport al demonstraţiei, în măsura în care un nivel mai „concret" al acestuia potenţează
explicitări mult mai abstracte.
Metodele didactice predilecte întâlnite la nivel liceal sunt:
 Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă
Această metodă se bazează pe îmbinarea activităţii individuale cu cea din cadrul grupurilor.
Ea constă în incorporarea activităţii fiecărui membru într-un demers colectiv care să ducă la
soluţionarea problemei date.
Fazele de desfăşurare:
Faza introductivă-profesorul expune datele problemei.
Faza lucrului individual-Elevii lucrează pe cont propriu la soluţionarea problemei timp
de cinci minute.În această etapă elevii vor consemna întrebări suplimentare.
Faza lucrului în perechi-elevii grupaţi câte doi discută despre rezultatele obţinute în
mod independent, se soluţionează întrebările anterioare şi se piun altele noi.
Faza reunirii in grupuri mari-Elevii grupaţi în două mari grupe, compuse din grupele
mai mici formate anterior discută soluţiile găsite şi răspund la întrebările nesoluţionate.
Faza raportării soluţiilor în colectiv-Toţi elevii clasei analizează şi concluzionează
asupra ideilor emise.Concluziile pot fi scrise pe tablă, iar profesorul soluţionează întrebările
nerezolvate.
Faza decizională-Se alege o soluţie finală, se fac aprecieri asupra participării elevilor
la activitate.
Metoda Schimbă perechea
Această metodă presupune împărţirea clasei în două grupe egale ce vor forma două
cercuri concentrice, elevii fiind faţă în faţă, pe perechi.
Profesorul pune o întrebare sau dă sarcină de lucru, în perechi. După ce perechile
discută tema propusă, cercul exterior se roteşte în sensul acelor de ceasornic, producându-se
astfel schimb de idei şi implicare a tuturor elevilor.
Etapele metodei:
Etape Descriere

Organizarea colectivului în Elevii se așează pe 2 cercuri concentrice, faţă în faţă, formate

2 grupe egale din scaune, aleator sau la indicațiile
profesorului
Prezentarea şi explicarea Se propune o temă spre rezolvare, aratându-se importanţa
problemei acesteia
Lucrul în perechi Elevii lucrează în perechi câteva minute, apoi cei din cercul
exterior se mută un loc mai la dreapta.
Analiza ideilor şi elaborarea Elevii se regrupează şi analizează ideile. Profesorul
 concluziilor concluzionează.

O metodă nu este bună sau rea, ci prin raportarea ei la situaţia de învăţare respectivă,
criteriul oportunităţii sau adecvării la o anumită realitate e cel care o poate face eficientă. Se
recomandă folosirea pe scară mai largă a metodelor activ-participative prin activizarea
structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor şi prin recurgerea la metode pasive numai când
este nevoie; maximizarea dimensiunii active a metodelor si minimalizarea efectelor pasive ale
acestora.
BIBLIOGRAFIE :
1. R. Iucu, Instruirea şcolară, Editura Polirom, Iaşi 2000,
2. Ioan Cerghit, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1973
3. Ioan Cerghit, Curs de pedagogie, Tipografia Universităţii Bucureşti, 1988
4. C.Cucoş, Pedagogie, Ediţia a-II-a revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi,2006