REFERAT

Creşterea eficientizării orelor de limba franceză prin diversificarea

si utilizarea mijloacelor de învaţământ adecvate

Asistăm şi participăm în ultimii ani, în calitatea noastră de

profesori de limbă franceză, la o desprindere lentă, dar radicală de
vechile, tradiționalele metode şi principii ale învățării limbilor străine
vii şi la aderarea noastră entuziastă la ceea ce se cheamă metode
active, dinamica predării, mijloace de învățământ audio şi vizuale.
Interesant este faptul că preocupările personalului didactic
privind formarea deprinderilor oral-scrise de limbă străină au pornit
atât din partea celor ce studiază limba respectivă, cât şi din partea
celor care o vorbesc să o facă cunoscută lumii întregi, ca posibilitate
de acces la tezaurul de cultură şi civilizație.

Dacă în urmă cu câteva decenii scopul urmărit de didactica

predării limbilor moderne a fost acela de a accede la înțelegerea
operelor umaniste şi clasicizante, în ultima vreme s-a încercat ca prin
manualele alternative să ne apropiem de stilul occidental: cunoştințe
de gramatică minime şi accent pe dialog. Studiul limbilor străine
moderne însă nu poate servi acest ideal decât dacă el ar fi orientat mai
mult către comunicare.

Noi, profesorii de limbi străine, față de alte specialități, trebuie

să ne bucurăm pentru că actualmente există pentru elevi o motivație
aparte, gândindu-ne la integrarea acestora în societate, pe linie
profesională.Metodologiile au stabilit felurite tipuri de lecții, care fie
s-au menținut, fie s-au perimat, fie şi-au păstrat denumirea şi şi-au
schimbat conținutul. Astăzi, concluzia este una singură. Indiferent de
tipul de lecție, indiferent de tehnica abordată, important este ca elevul
să-şi atingă scopul urmărit: acela de a trece de examenele curente
inclusiv admiterea şi, nu în cele din urmă, să se descurce în limba
străină atunci când situația o cere.
Învățarea modernă a gramaticii se face potrivit principiului
formării deprinderilor de exprimare, ținându-se cont de faptul că
limba este un mijloc de comunicare, că ea se învață ca atare în acest
scop, şi nu pentru exprimarea resorturilor ei interne de organizare.
Astfel, în spiritul unei progresii gradate şi accesibile, gramatica se
învață printr-o exersare consecventă şi sistematică. Oricât ne-am
frământa, oricât am concepe ora de limbă străină, pentru învățarea în
mod temeinic a gramaticii nu putem trece uşor peste exercițiile de
repetiție şi de transformare, pentru că acestea generează automatisme.
Toți profesorii cunosc faptul că aceste tipuri de exerciții au menirea
de a întări anumite deprinderi de exprimare orală, de a forma
deprinderile de exprimare scrisă, ortografie, acorduri etc.
În acest sens, foarte importantă este
selectarea tipurilor de exerciții de gramatică ce se pretează mai bine la
metodologia predării limbilor străine, precum şi stabilirea condițiilor,
principiilor de desfăşurare a acestor exerciții în acest cadru. Formarea
automatismelor de exprimare orală şi scrisă va fi determinată de
efectuarea unor exerciții în serie, apelându-se la procedeele
tradiționale, care vor fi reevaluate în spiritul metodelor active.
O problemă controversată este aceea
dacă trebuie sau nu să apelăm pentru clarificarea unor situații
complicate la limba maternă. Din metodici aflăm că, în general,
aceasta trebuie evitată, dar se specifică totuşi introducerea mai
frecventă a momentelor de traducere în scopul controlului înțelegerii.
În altă ordine de idei,
manualele alternative cuprind noțiunile de bază ale gramaticii limbii
franceze în cei patru ani de studiu. Este de datoria profesorului să vină
cu exerciții proprii pentru consolidarea cunoştințelor.

Potrivit orientării tradiţionale, rolul elevului constă in a

urmări prelegerea sau explicaţiile profesorului, de a reţine şi a
reproduce ideile auzite, de a accepta în mod pasiv ideile transmise şi
de a lucra izolat. La polul opus, orientarea modernă atribuie alte roluri
elevului. Acesta trebuie să-şi exprime puncte de vedere proprii, să
realizeze schimburi de idei cu ceilalţi, să argumenteze, să-şi pună
şi să pună intrebări cu scopul de a înţelege, să coopereze
cu alţi elevi în vederea rezolvării problemelor şi a sarcinii de
lucru. Cheia unei ore reuşite constă în colaborarea şi înţelegerea
profesorului cu elevii, în participarea efectivă a acestora, strategia şi
metodele folosite de profesor fiind esenţiale. Astfel, se recomandă
o„împletire” a metodelor tradiţionale de predare-învăţare cu cele noi
şi nu o respingere totală a acestora, cât şi o adaptare a
metodelor tradiţionale la contextul actual. Prelegerea, metodă
didactică tradiţională, poate fi modernizată şi îmbunătaţită prin
preocuparea profesorului de a stimula interesul elevului prin
introducerea unor poveşti sau a unor glume, a unor  imagini
captivante în legătură directă cu ceea ce urmează a fi
prezentat, sau prin lansarea unor întrebări incitante ce determină
participarea elevilor.  Brainstorming-ul(sau
„asaltul de idei”), metodă ce constă în formularea câtor mai multe
idei legate de o temă dată, reprezintă o activitate ce presupune o
serie de avantaje: -toţi elevii participă în mod activ, -îşi dezvoltă
capacitatea de a trăi anumite situaţii, de a le analiza şi de a lua
decizii privind alegerea unor soluţii optime, -îşi exprimă
personalitatea, -se eliberează de anumite prejudecăţi, -îşi
exersează creativitatea, -se dezvoltă relaţiile interpersonale,
prin valorizarea ideilor fiecăruia, -se creează o atmosferă
propice.

Aceste metode vizează transmiterea cunoştinţelor, explorarea

individuală sau colectivă, vizează de asemenea o activitate in clasă
bazată pe lexic, pe predarea prin acţiune sau programată. Ele permit
de asemenea să se organizeze lecţiile cu toată clasa, antrenând toţi
elevii la o participare activă, permiţându-le să dovedească capacitatea
lor si competenţele lor.
Conversaţia este metoda cea mai folosită în predarea limbilor
moderne. Este o metoda stimulativă care dă elevilor posibilitatea de a
folosi constant cunoştinţele lor de limbă. Profesorul poate să o
folosească in toate momentele unei lecţii şi în toate tipurile de lecţii,
în etapa de verificare, tranziţie, comunicare de noi cunoştinţe. Orice
lecţie nouă trebuie să înceapă printr-o conversaţie introductivă prin
care profesorul trebuie să-i facă pe elevi să descopere sensul unor
cuvinte noi şi să le folosească în contexte concepute de ei înşişi.
Conversaţia poate fi folosită şi în explicaţia unui fenomen gramatical.
În etapa de fixare a noilor cunoştinţe, profesorul poate cere elevilor să
formeze răspunsuri originale, fără a reproduce mecanic expresiile din
text. Conversaţia stimulează gândirea elevilor şi îmbogăţeşte
posibilitatea lor de exprimare înlocuind mai multe funcţii: o funcţie
euristică care face ca elevii să înveţe descoperind ei-înşişi
fenomenele, o funcţie de explicare, de elucidare, de sintetizare şi de
aprofundare a cunoştinţelor, o funcţie de formare a expresiilor
obiţnuite, o funcţie de evaluare si control.
Expunerea este o metodă folosită în predarea limbii franceze
mai ales pentru a sistematiza o problemă , un grup de probleme,
pentru a prezenta un curent literar sau a informaţiilor legate de
civilizaţie. El trebuie să se desfăşoare după un plan stabilit şi scris la
tablă, fie la început, fie pe parcursul expunerii. De asemenea se
respectă câteva etape: pregatirea elevilor pentru o participare activă,
expunerea trebuie să fie facută cu rabdare, menţinând atenţia vie a
elevilor prin întrebări iar în final concluziile când profesorul trebuie să
verifice dacă au înţ eles sau nu.
Jocul didactic: este o metodă folosită la toate
nivelurile de
predare a francezei pentru a întări cunoştinţele lingvistice: ortografie,
gramatică, vocabular, dezvoltarea expresiei orale. În orele de
începători se foloseşte jocul ortografic, rebusul, cuvinte încrucişate,
jocuri de cuvinte. De obicei ele sunt practicate cu suport vizual.

Se poate afirma că astăzi învățarea unei limbi străine în şcoală

sau în afara ei nu mai constituie un lux, o plăcere, ci o necesitate.
În contextul actual se remarcă o necesitate a schimbării în
didactica tuturor disciplinelor, inclusiv în didactica limbii
franceze, accentul punându-se pe strategiile şi metodele de predare-
învăţare folosite.