,,TEHNICI DE ÎNVĂȚARE EFICIENTĂ

APLICABILE ORELOR DE LIMBA ROMÂNĂ,,

Despre metodele activ- participative

Într-o lume în continuă schimbare, pentru a exista, elevii noștri vor avea nevoie de
capacitatea de a cerne informațiile și de a alege între ce este și ce nu este important. Ei trebuie
să înțeleagă cum se corelează anumite informații, să le descopere sensul și să le respingă pe
cele irelevante sau false. Deci, ei vor trebuie să dea sens în mod critic, creativ și productiv
informaților, să gândească și să învețe critic.
Pentru dezvoltarea gândirii critice a elevilor educatorul trebuie să asigure un demers
didactic adecvat învățării active și interactive folosind metode, procedee și tehnici de învățare
eficiente. Fără a exclude strategiile învățământului tradițional, educatorul trebuie să folosească
și strategii didactice moderne care vor menține interesul elevilor, vor crea atmosfera propice de
învățare și vor ridica actul educațional la nivelul necesar societății.
Dezvoltarea gândirii critice constituie un important obiectiv de tip formativ și se
realizează prin folosirea cu precădere a unor strategii activ-participative. Aceste strategii nu
trebuie rupte de cele tradiționale, ele marcând un nivel superior în spirala modernizării
strategiilor didactice.
Prin metode activ-participative înţelegem toate situaţiile în care elevii sunt puşi şi
care-i scot pe aceştia din ipostaza de obiect al formării şi-i transformă în subiecţi activi,
coparticipanţi la propria formare.
Marea majoritate a metodelor activ-participative se bazează pe cooperare și activitate
comună în rezolvarea unor sarcini de învățare. În acest sens, munca în grup este orientată mai
ales spre aspectul social al învățării, urmărind dezvoltarea comportamentului social al elevului.
Pentru ca munca în grup să devină cât mai eficientă, în proiectarea și organizarea ei trebuie
respectate următoarele etape metodice:
analiza temei și a sarcinilor de instruire sau autoinstruire;
împărțirea sarcinilor între membrii grupului;
documentarea asupra temelor și aspectelor de interes prin cercetarea diferitelor surse;
emiterea unor ipoteze și opinii asupra rezultatelor probabile;
efectuarea de investigații practic aplicative sau teoretice.
 Participarea activă contribuie la dezvoltarea creativităţii, care stimulează dezvoltarea
interesului pentru învăţare ce generează dezvoltarea gândirii.
Metodele activ-participative se clasifică după funcţia lor principală didactică în:
1).Metode moderne de predare-învăţare interactivă în grup: metoda Mozaicului, metoda
Cascadei, metoda Piramidei, metoda Turnirului între echipe, metoda Schimbării perechii;
2).Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare: tehnica Florii de lotus,
Scheletul de peşte, Pânza de păianjen, Cartonaşe luminoase, Lanţurile cognitive, Diagrama
cauzelor şi a efectului;
3).Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii: Brainstorming, Explozia
stelară, metoda Pălăriilor gânditoare, Caruselul, Phillips 6/6, tehnica Focus-grup, Patru
colţuri, metoda Delphi, Interviul de grup, Studiul de caz, Controversa creativă, tehnica
Acvariului;
4).Metode de cercetare în grup: proiectul de cercetare în grup, experimentul pe echipe,
portofoliul de grup.

În continuare ne vom opri atenția asupra unora din aceste metode.

Metoda Benzilor desenate

Metoda benzilor desenate reprezintă procedeul de stimulare a creativității printr-o

succesiune de desene, schițe ilustrate, prezentate cronologic, având ca obiectiv, dezvoltarea
capacității de a realiza desene succesive. Orice bandă desenată are 2 părţi: o parte scrisă, o parte
desenată. Textul va conţine cuvinte cheie: literatura – arta plastică.
Metoda benzilor desenate, este o metodă interactivă, ce activizează elevii. Se poate folosi
în orice moment al lecției, fiind o metodă interesantă ce implică atât o parte scrisă cât și o parte
desenată. Astfel, efectul de “ să ne jucăm, învățând’’ stimulează elevul, ceea ce duce la eficiența
utilizării metodei.
Etape:
1. Se alege tema;
2. Se redă în mod original și personal un element al temei;
3. Se folosesc tehnici de lucru învățate;
4. Se elaborează creații individuale pe tema dată;
5. Se redă liber, creativ,elemente plastice exprimând sentimente estetice;
6. Se realizează desene succesive.
Avantaje:
-atrage şi stârneşte interesul elevilor;
-stimulează învățarea prin cooperare;
-asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor;
-dezvoltă spiritul de echipă, de întrajutorare;
-se poate folosi în diferite momente ele lecţiei;
-se reduce la minim fenomenul blocajului emoţional al creativităţii;
Dezavantaje:
-principalul dezavantaj al acestei metode este defavorizarea copiilor ce nu dețin indemanari la
educație plastic;
-nu există un control precis asupra cantităţii / calităţii cunoştinţelor dobândite de fiecare
elev;
-lipsa implicării din partea unor elevi și transferul responsabilităților acestora către colegi;
-se creează un zgomot oarecare.
Aplicaţie:
Clasa este împărţită în grupuri de trei elevi.
Timp de lucru: 10 minute
Realizaţi o bandă desenată pornind de la o activitate ce se desfăşoară într-o şcoală. Veţi utiliza
obligatoriu cuvintele: învăţătoare, elevi, citit, jocuri, gălăgie, rechizite, limba şi literatura
română, recreaţie.
Benzile desenate se realizează în grupuri de trei elevi, cu desene simple şi replici ale
personajelor.
 Turul galeriei

Turul galeriei este o tehnică de învățare prin cooperare care stimulează gândirea,
creativitatea şi învățarea eficientă încurajând copiii să-şi exprime opiniile cu privire la soluţiile
propuse de colegii lor.
Etape:
1.Se comunică sarcina de lucru;
2.Se formează grupele;
3.Elevii lucrează în echipe, pe o foaie A3-produsul poate fi un desen/o caricatură/o
schemă/scurte propoziții;
4.Elevii prezintă în fața clasei afișul,explicând semnificația și răspund întrebărilor puse de
colegi;
5.Se expun afișele pe pereți, acolo unde dorește fiecare echipă;
6.Lângă fiecare afiș se lipește câte o foaie goală;
7.Li se cere grupelor să facă un tur, cu oprire în fața fiecărui afiș și să noteze pe foaia albă
anexată comentariile, sugestiile, întrebările lor;
8.Fiecare echipă va citi comentariile făcute de celelalte grupe și va răspunde la întrebările
scrise de acestea pe foile albe.
Avantaje:
- elevii oferă și primesc feed-back referitor la munca lor;
- șansa de a compara produsul muncii cu al altor echipe și de a lucra în mod organizat și
productiv.
Dezavantaje:
-tendinţa de conformare la opinia grupului;
-tendinţa de domincare a grupului, manifestată de elevii lider;
-marginalizarea sau izolarea elevilor ce împărtăşesc alte opinii faţă de majoritatea membrilor
grupului;
-nonimplicarea unor elevi;
-aparenta dezordine ce se creează iniţial.
Aplicaţie: Prepelița și puii ei, Lev n. Tolstoi
Se formează grupe de cate 3/4 copii;
Copiii, organizați în grupuri, rezolvă o sarcină de lucru care permite mai multe
perspective de abordare sau mai multe soluții.
Grupa 1
Răspundeți la următoarele întrebări:
a) Câți pui avea prepelița?
…trei pui.
b) De ce dorea prepelița să afle ceea ce au discutat oamenii?
…deoarece cositul ovăzului o obliga să își mute cuibul.
c) De ce a hotărât stăpânul pământului să cosească singur ovăzul?
…fiindcă și-a dat seama că nu vor primi ajutor de nicăieri.
d) Ce a determinat-o pe prepeliță să-și mute puii?
...faptul că omul a hotărât să cosească singur ovăzul.

Grupa 2
Explicați cuvintele:
a cloci= a sta pe ouă pentru a scoate din ele pui
mănos= roditor, fertil, cu rod bogat, îmbelșugat
ogor=teren agricol, câmp
în pârgă=aproape copt

Grupa 3
Alcătuiți enunțuri cu ajutorul cuvintelor: într-o, într-un, dintr-o, dintr-un.
Într-o poveste a apărut o vrăjitoare.
Mihai a văzut o pasăre într-un copac.
O pisică a ieșit dintr-o cutie mare.
Dintr-un colț al camerei a sărit un șoricel.

Grupa 4
Desenați un moment din textul “Prepelița și puii ei”
Grupa 5
Găsiți cuvinte caracteristice anotimpului toamna și completați un ciorchinele dat.

Produsele activității grupelor de copii se expun într-un loc vizibil care se transformă
într-o galerie expozițională.
La un semnal dat, grupurile de copii aflați în calitate de vizitatori și critici trec pe la
fiecare exponat pentru a examina soluțiile sau ideile propuse de colegi și își notează pe un
poster, comentariile critice-greșeli observate, întrebări, observații.
După ce se încheie turul galeriei, grupurile revin la locul inițial și citesc comentariile,
observațiile de pe lucrarea lor, reexaminâdu-și produsul din prisma acestora.

Ciorchinele

Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea

conexinilor dintre idei şi concepte şi presupune următoarele etape:
Se scrie un cuvânt / temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de
hârtie;
 Se notează toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele care vă vin în minte în legătură cu
tema respectivă în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial;
Pe măsură ce se scriu cuvinte, idei noi, se trag linii între toate ideile care par a fi
conectate;
Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp
acordată;
Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. În acest fel se
îmbogăţesc şi se sintetizează cunoştinţele. Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care
le notează la tablă într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca.
În etapa finală a lecţiei, ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte
supraordonate găsite de elevi sau de profesor.
Avantaje:
• nu se critică ideile propuse;
• stimulează conexiunile dintre idei;
• iese în evidenţă modul propriu de a înţelege o temă anume;
• realizează asociaţii noi de idei sau relevă noi sensuri ale ideilor;
• caută căi de acces spre propriile cunoştinţe;
•poate fi utilizată ca metodă liberă sau cu indicare prealabilă
acategoriilor de informaţii aşteptate de la elevi;
• prin acest exerciţiu se încurajează participarea întregii clase.
Poate fi folosit cu succes la evaluarea unei unităţi de conţinut, dar şi pe parcursul
predării, făcându-se apel la cunoştinţele dobândite de elevi.
Aplicație: În ţara proştilor, Alexei Tolstoi
 Știu – Vreau să știu – Am învățat

Este strategia care poate fi folosită pentru ghidarea lecturii prin formularea unui scop
al acesteia.
Etape:
1. Se formează 3 grupe ce corespund celor 3 rubrici ale tabelului:
a)ceea ce știm/credem că știm; b)ceea ce vrem să știm; c)ceea ce am învățat.
2. Elevii fac o listă cu :
a)ce știu deja despre o anumită temă;
b)întrebări care evidențiază nevoile de învățare legate de temă;
3. Se citește textul;
4. Se revine asupra întrebărilor (coloana a II-a) și elevii fac o listă cu:
c)răspunsurile la întrebările din coloana I, scriindu-le în coloana a III-a;
5. Compararea a ceea ce știau înainte de lectură cu ceea ce au dorit să afle și au aflat ;
6. Discuția finală va conține mesajul central.
 APLICAȚIE: Subiectul

Știu Vreau să știu Am învățat

 subiectul este o parte  cum se face corect  sunt două feluri de

principală de propoziţie;
 întrebările la care
răspunde sunt: ,,Cine?”,
„Despre cine se vorbește în
propoziție?”;
 sunt propoziţii în care nu
sunt subiecte.;
 subiectul se poate afla
oriunde în propoziţie;
 subiectul este în strânsă
legătură cu predicatul.
analiza subiectului; subiecte: subiect simplu şi
 dacă pot fi două subiecte subiect multiplu;
într-o propoziţie;  subiectul multiplu este
 dacă subiectul poate fi exprimat prin mai multe
exprimat şi prin alte părţi de substantive, prin mai multe
vorbire şi care ar fi acestea. pronume;
 uneori subiectul nu apare
în propziţie, acesta se
numeşte subiect neexprimat;
 subiectul poate fi
exprimat şi prin alte părţi de
vorbire, în afară de
substantiv şi pronume;
 pentru a analiza
subiectul facem analiza părţii
de vorbire prin care este
exprimat acesta.
 Explozia stelară

EXPLOZIA STELARĂ (STARBURSTING) este o metodă similară brainstorming-ului.

Ea începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări, asemeni exploziei stelare.
Etape:
1. Se scrie problema în centrul unei steluțe cu 5 colțuri ;
2. În vârful fiecărui colț al steluței se scriu întrebări de tipul:
*ce? *cine? *unde? *de ce? *când?
3. Se împarte clasa în grupuri;
4. Se lucrează la nivelul grupurilor pentru elaborarea unei liste cu întrebări;
5. Se comunică întregii clase rezultatele muncii de grup.
Avantaje:
 ușor de aplicat oricărei vârste și unei palete largi de domenii;
 este, în același timp, o modalitate de relaxare și o sursă de noi descoperiri;
 formularea a cât mai multe întrebări duce la cât mai multe conexiuni între
concepte.
Aplicaţie: Rapsodii de toamnă, George Topârceanu
 Brainstorming-ul

În traducere directă „furtună în creier" sau „asalt de idei“, este o metodă de stimulare a
creativității ce constă în enunțarea spontană a mai multor idei pentru soluționarea unei
probleme.
Etape:
1. Etapa pregătitoare- cu cele 3 faze(de selecționare a membrilor grupului, de organizare și de
familiarizare cu tehnica- faza de pregătire a ședințelor)
2. Etapa productivă a grupuluI(stabilirea temei, rezolvarea problemelor,culegerea ideilor )
3. Etapa trierii și selecționării ideilor- evaluarea(analiza ideilor emise- se optează pentru
soluția finală)
 învățătorul nu are voie să comenteze ideile;
 se intervine atunci când nu se respectă regulile;
 se acceptă toate soluțiile, dar se preiau doar cele corecte
Aplicație: Vestitorii primăverii, George Coșbuc
La ce vă gândiți când auziți cuvântul primăvară?
Elevii vor scrie cuvinte/ sintagme legate de acest anotimp:
 Cubul

Metoda presupune explorarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective,
permițând abordarea complexă și integratoare a unei teme .
Etape:
1.Realizarea unui cub pe ale cărui fețe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, , analizează,
asociază, aplică, argumentează.
2.Anunțarea temei, a subiectului pus în discuție.
3.Împărțirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinței de pe
una dintre fețele cubului.
DESCRIE: culorile, formele, mărimile etc.
COMPARĂ: Ce este asemănător? Ce este diferit?
ANALIZEAZĂ: Spune din ce este făcut, din ce se compune?
ASOCIAZĂ: La ce te îndeamnă să te gândești?
APLICĂ: Ce poți face cu aceasta? La ce poate fi folosită?
ARGUMENTEAZĂ: Pro sau Contra si enumeră o serie de motive care vin în sprijinul
afirmației tale.
4.Redactarea formei finale pe tablă sau pe pereții clasei
 Avantaje:
-determină participarea conştientă a elevilor prin implicarea
maximă a acestora în rezolvarea sarcinilor;
-permite diferenţierea sarcinilor de învăţare;
-formează deprinderi de muncă intelectuală;
-stimulează gândirea logică a elevilor;
-creşte responsabilitatea elevului faţă de propria învăţare, dar şi faţă de grup;
-sporeşte eficienţa învăţării – elevii învaţă unii de la alţii;
-dezvoltă abilităţi de comunicare şi cooperare.
Dezavantaje:
-rezolvarea sarcinilor solicită resurse mari de timp;
-se creează un zgomot oarecare;
-facilitează erori în învăţare;
-nu există un control precis asupra cantităţii / calităţii cunoştinţelor dobândite de fiecare elev.
Aplicaţie: Substantivul şi adjectivul
1. ANALIZEAZĂ - substantivele şi adjectivele din textul dat specificând categoriile
studiate.
2. APLICĂ - regula acordului în gen şi număr a adjectivelor cu substantivele determinate
şi completează exerciţiile găsind forma corectă.
3. ARGUMENTEAZĂ - faptul că substantivul şi adjectivul sunt părţi de vorbire.
4. ASOCIAZĂ - fiecărui substantiv din coloana A un adjectiv din coloana B.
5. DESCRIE - cele două părţi de vorbire vorbind despre gen, număr şi funcţia sintactică.
6. COMPARĂ - cele două părţi de vorbire întocmind o diagramă Wenn reliefând
deosebirile şi asemănările dintre ele.
 Metoda R.A.I.(Răspunde, Aruncă, Interoghează)

Este o metodă de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor, dar şi de verificare. Are la bază

stimularea şi dezvoltarea capacităţilor copiilor de a comunica (prin întrebări şi răspunsuri),
despre ceea ce au învăţat. Urmăreşte realizarea feed-back-ului printr-un joc de aruncare a unei
mingi uşoare, deci într -un mod plăcut, energizant şi mai puţin stresant decât metodele clasice
de evaluare. Se desfăşoară în scopuri constatativ – ameliorative şi nu în vederea sancţionării
prin notă sau calificativ.
Permite reactualizarea cunoştinţelor dintr-un domeniu, pe o temă dată. Exersează
abilităţile de comunicare interpersonală, capacităţile de a formula întrebări şi de a găsi cel
mai potrivit răspuns. Îndeplinirea sarcinii de investigator într -un domeniu, s-a dovedit în
practică mult mai dificilă decât cea de a răspunde la o întrebare, deoarece presupunea o mai
profundă cunoaştere şi înţelegere a materialului de studiat.
Copilul care aruncă mingea, trebuie să formuleze o întrebare, din cunoştinţele însuşite
şi să o adreseze copilului care o prinde. Cel care prinde mingea, răspunde la întrebare, apoi o
aruncă mai departe, altui coleg, punând o nouă întrebare. Copilul care nu ştie răspunsul, iese
din joc, la fel ca şi cel care este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare.
Antrenaţi în acest joc cu mingea, chiar şi cei mai timizi elevi se simt încurajaţi, comunică
cu uşurinţă şi participă cu plăcere la o activitate care are în vedere atât învăţarea cât şi evaluarea.
Există un oarecare suspans care întreţine interesul pentru metoda R.A.I. Tensiunea este
dată de faptul că nu ştii la ce întrebări să te aştepţi din partea colegilor tăi şi din faptul că nu ştii
dacă mingea îţi va fi sau nu adresată. Această metodă este şi un exerciţiu de
promptitudine,atenţia participanţilor trebuind să rămână permanent trează şi distributivă.
Pot fi sugerate următoarele întrebări:
Ce ştii despre ....................................?
Care sunt ideile principale ale lecţiei .................?
Despre ce ai învăţat în lecţia ........................?
Care este importanţa faptului că ...................?
Cum justifici faptul că .................................. ?
Care crezi că sunt consecinţele faptului ..................?
Ce ai vrea să mai afli în legătură cu tema studiată...................?
Ce întrebări ai în legătură cu subiectul propus .........................?
Cum consideri că ar fi mai avantajos să....... sau să...................?
Ce ţi s-a părut mai interesant...............................?
De ce alte experienţe sau cunoştinţe poţi lega ceea ce tocmai ai învăţat?
Aplicaţie: Toamna, Octavian Goga
Elevii se aşează în cerc şi au la îndemână o minge.
1.Elevul numit cu declanşarea jocului aruncă mingea şi formulează o întrebare pentru elevul
care o prinde.
2. Elevul răspunde la întrebare, aruncă mingea altui coleg punându-i o altă întrebare.
3. Acesta răspunde la întrebare şi jocul continuă până la epuizarea întrebărilor sau a timpului
stabilit la început.
4. Elevul care nu ştie răspunsul sau să pună întrebarea este ajutat de membrii grupei
Cum este scris textul?
Ce anotimp este descris în aceasta poezie?
Care este titlul textului?
Care este numele autorului?
Ce este toamna?
Ce mijloace a folosit poetul pentru a prezenta acest anotimp?
Ce este bruma?
De ce este asemănată cu un văl?
Cum sunt norii?
Cine se află sub greutatea lor?
Ce sens are cuvântul "podoabă"?
De ce poetul spune: "podoaba- i zdrenţuită", "tremura ... porumbul"?
Cum este înfaţişat vântul? De ce?
Câte rânduri are textul?
Cum a fost scrisă prima literă din fiecare rând?

Harta textului

Este metoda prin care elevii învaţă să descopere şi să prezinte elementele constructive ale
unui text. Se poate lucra individual sau pe grupe, harta contribuind din plin la dezvoltarea
capacităţii elevilor de a decoda un text.
Realizarea hărţii textului am realizat-o iniţial sub îndrumarea mea, dirijând demersul până
la obişnuirea elevilor cu paşii de lucru
Harta textului este o listă care prezintă succint:
Titlul textului:
Autorul:
Subiectul: scrie un scurt rezumat al povestirii.
Personajele: descrie personajele principale.
Acţiunea: povesteste o scenă palpitantă.
Evaluare: crezi că povestirea merită citită? Motivează!
Aplicație: În ţara proştilor, Alexei Tolstoi
Aplicație: Alice în Țara Minunilor, după Lewis Caroll
 Cadranele

Cadranele reprezintă o metodă de rezumare şi sistematizare a unui conţinut

informaţional
Etape:
1.Se împarte tabla în 4 părți egale;
2.Se propune câte un criteriu pentru fiecare cadran obținut;
3.Se citește textul/problema;
4.Se formulează răspunsuri scurte pentru fiecare cadran;
5.Se evaluează rezultatele.
Avantaje:
stimulează atenția și gândirea:
scoate în evidență modul propriu de înțelegere
conduce la sintetizare/esențializare.
Aplicaţie: Iarna, Barbu Ştefănescu Delavrancea
- cadranul I : expresii artistice prezente în text şi explicarea lor;
- cadranul II : argumentarea faptului că textul este o descriere;
- cadranul III : crearea unui diamant pornind de la cuvântul zăpadă;
-cadranul IV: realizarea unui desen adecvat .

Concluzii

Fiecare dintre metodele prezentate înregistrează avantaje şi dezavantaje, important fiind

însă momentul ales pentru desfăşurarea lor.
Pedagogul este acela care are puterea decizională şi capacitatea de a alege ceea ce ştie
că se poate desfăşura în propriul colectiv de elevi.
 În spatele fiecărei metode de predare stă ascunsă o ipoteză asupra mecanismului de
învățare folosit de elev (Mircea Malița). Educatorii trebuie să fie preocupați de găsirea unor
metode și procedee variate adaptate diferitelor situații de instruire în care elevii vor fi puși.
Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre
minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate
evidente. Acest tip de interactivitate determină identificarea subiectului cu situaţia de învăţare
în care acesta este antrenat, ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei
transformări şi formări. În acest fel se dezvoltă capacităţile elevilor de a lucra împreună, ceea
ce se constituie într-o componentă importantă pentru viaţă şi pentru activitatea lor profesională
viitoare.
Învățământul românesc se confruntă și cu nota sa predominant teoretizantă, chiar cu
tendințe de supraîncărcare informațională. De aceea, efortul educatorilor trebuie canalizat în
direcția operaționalizării cunoștințelor, ceea ce va conduce la o creștere a interesului și
motivației elevilor pentru diferitele domenii ale cunoașterii, îi va pregăti mai bine pe aceștia în
perspectiva integrării în viața socială. Învățarea asistată de calculator și multimedia, îmbinarea
activității frontale cu cea individuală și pe grupe, constituie alte direcții importante ale
modernizării strategiilor didactice.
Un învăţător care foloseşte metodele interactive ar trebui să fie:
 un sfătuitor – care îşi ajută elevii în rezolvarea problemelor, îi motivează să-şi prezinte
propriul punct de vedere;
 un animator – care iniţiază metode şi le explică elevilor, pregăteşte material didactic şi
prezintă scopul învăţării;
 un observator şi un ascultător – care observă elevii în timpul activităţii şi îi poate
aprecia corect;
 un participant – care nu are impresia că este perfect şi continuă să înveţe toată viaţa;
 un partener – care poate modifica „scenariul lecţiei” dacă o cere clasa.
De aceea, învăţătorul şi elevii sunt responsabili de rezultatele muncii comune.
Activitatea de instruire a elevilor, care se desfășoară în școală, tinde spre o formă
optimală de organizare, fiind premisa esențială a obținerii de rezultate foarte bune și de a
preveni eșecul școlar. Dacă metodele și procedeele alese vor fi cele corecte ele vor duce la
operaționalizarea învățării, la asigurarea mobilității în procesul de predare-învățare-evaluare, la
solicitarea potrivită și diferențiată a elevilor, la densitatea învățării, la stimularea și motivarea
participanților la acest proces, determinând succesul școlar.
 Bibliografie
1. MEC, Consiliul național pentru pregătirea profesorilor, Învățarea activă, ghid pentru
formatori și cadre didactice, București, 2001;
2. Cerghit, Ioan- Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi
strategii, Editura Aramis, Bucureşti, 2002
3. Dumitru, I. Al.- Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest,
Timişoara, 2000.
4. www.didactic.ro