TATA, SUPEREROUL

MEU!
PROF.ÎNV.PR.GAVRILESCU CLAUDIA MIRABELA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”ROMUL LADEA”, ORAVIȚA
CARAȘ-SEVERIN
CINE?

 Tatăl și mama formează o familie. Împreună își doresc ca fiul/fiica lor să

aibă parte de cea mai bună educație. Caută școli cu renume, profesori cu
dedicație, dar implicarea unei mari părți dintre părinți se cam încheie
aici, din păcate...
 Necesitatea implementării unei astfel de activități se naște tocmai din
absența, în perioada copilăriei, a modelului patern. Astfel că, dascălii, în
parteneriat cu părinții, realizând astfel de activități, formează, dezvoltă
și consolidează relația dintre părinte și școală, sporind încrederea în
sistemul educațional.
 Acest gen de activitate se poate desfășura și sub o altă formă, dar tot în
parteneriat cu un membru sau mai mulți din cadrul familiei: mama,
bunicul sau bunica.
DE CE?

 Studiile de specialitate (National Household Education, 1996) au

arătat că părinții au o influență puternică, pozitivă, ca parteneri egali
și deplini, atunci când este vorba de ajutorul pe care îl oferă copiilor
pentru o educație mai bună. Părinții implicați în activitățile școlare
ale copiilor au o relație mai bună cu aceștia, cu profesorii, dar și o
opinie pozitivă asupra școlii.
 În urma unui sondaj printre elevii mei, am aflat că 80% dintre aceștia
își petrec timpul liber cu tata doar în absența mamei.
 Părinții, din dorința de a nu le lipsi nimic copiilor, se transformă în
furnizori de resurse materiale.
 Timpul petrecut împreună este slab calitativ.
CU CE?

 Pentru a desfășura această activitate în parteneriat cu tăticii nu este

nevoie de un material didactic sofisticat ori de achiziții materiale ce
necesită susținere financiară.
 Materialele folosite sunt: lipici,foarfecă, coli colorate, hârtie
creponată, carioci, creioane colorate, o cutie de carton destul de
încăpătoare.
 Tehnica este simplă: decupare, lipire, decorare.
 Timpul alocat realizării mașinuței este de 20 de minute.
 Fiecare mașinută este unică, echipajele aducându-și contribuțiile
personale în conceperea jucăriilor, din punct de vedere estetic.
CUM?
 Tatăl poate fi implicat direct în activitatea școlară a copilului prin
activități derulate în parteneriat cu școala, respectiv clasa în care
fiu/fiica își desfășoară activitatea. Astfel, colaborând, comunicând
eficient, ajungând la un consens în ceea ce privește o idee, un
concept, o părere, se îmbunătățeste relația dintre cei doi actori ai
educației: cel indirect, tata, și cel direct, copilul.
 ”Tata, supereroul meu” este o activitate extrașcolară în cadrul căreia
elevii, formând echipe cu părinții, au realizat o ”mașină a viitorului”
dintr-o cutie de carton.
 Cutiile devin cu adevărat ”mașini” atunci când se află în cursă. Astfel
că, toți elevii au devenit piloți cu ajutorul taților.
 Toți fiind câștigători, la final au dansat dansul victoriei pe ritmuri de
rock and roll.
CÂND?

 Acest gen de activități sunt binevenite oricând. Sunt excelente la

clasele mici, deoarece, aducând elemente din mediul familial în
cadrul sălii de clasă, dintr-o dată, locul în care copiii își desfășoară
activitatea nu mai este rece, ci devine un loc cunoscut, un loc unde
elevii și-au primit cu bucurie părinții în rândurile lor, un loc unde
micii școlari vin cu plăcere să învețe, este locul unde au râs, unde și-
au făcut prieteni și și-au înfrânt temerile, au crescut și s-au format în
”casa - școală”.
 ÎN LOC DE CONCLUZII...
 CRED cu tărie că școala poate fi și altceva, nu doar o clădire rece în care
învață elevi și își desfășoară activitatea profesorii! Sunt un actor al educației.
Am ales să fac asta din copilărie, motivată fiind de exemplul celei mai dragi
ființe: doamna învățătoare. Sunt convinsă că un învățământ de calitate se
poate face doar cu sprijinul părinților. Aduși în mediul în care copii lor învață,
devin mai atenți la nevoile micuților, mai activi în timpul liber, deci
influențează pozitiv creșterea și dezvoltarea elevilor, ca atare echilibrul
emoțional al acestora, bucuria de a veni la școală, de a învăța duce la
satisfacții școlare și, implicit, la succes școlar.
 Cine are de câștigat? NOI, toți cei implicați în educația acestor mici școlari
suntem câștigători! Am crezut mereu și voi crede în continuare într-un
învățământ ce nu are la bază doar transmiterea de cunoștințe și asimilarea lor,
ci unul care se desfășoară firesc, într-un mediu prietenesc, unul ce se clădește
pe relații, oameni, fapte. CRED că totul stă în puterea noastră, în alegerile
noastre, în dorința noastră de a ne implica în viețile micilor școlari și de a-i
ajuta să crească frumos și sănătos! Și atunci...de ce nu să CREDEM? EU CRED!
Tu... CREZI?