Sunteți pe pagina 1din 1868

EDITURA D’ART

CARTE FORMAT ELECTRONIC

"MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNA!"


Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții /
Serbările școlare

Decembrie, 2018
S.C. Editura D’Art Media S. R. L.

J03/1048/2013; 32110184

PITEŞTI, judeţul ARGEŞ

Tel. : 0742.51.82.11
E-mail: edituradart@gmail.com

Carte în format electronic (on-line)

"MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNA!"


VOL. I
ISBN GENERAL:
978-606-8842-60-8
ISBN VOLUMUL I :
978-606-8842-61-5
Editura D’Art
Editor: Georgian Dumitrescu

Autorii își asumă responsabilitatea pentru conținutul materialului publicat!

Decembrie, 2018
PARTENERIATUL EDUCATIV ŞCOALĂ – FAMILIE – O COMPONENTĂ
IMPORTANTĂ A EDUCAŢIEI PERMANENTE

Prof.înv.primar Abageru Mioara,


Şcoala Gimnazială Parava, jud. Bacău

Primii şapte, mai nou şase, ani de acasă au o importanţă deosebită în formarea şi dezvoltarea
intelectuală a elevilor, dar asta nu înseamnă că rolul familiei se termină în momentul în care copilul
intră la şcoală şi că toată sarcina formării elevului îi revine şcolii. Colaborarea între toți factorii
educaționali, în primul rând între școală și familie, este foarte important şi este de dorit să fie una reală
şi să se realizeze pe tot parcursul şcolarizării elevului. Familia trebuie „să îşi dea mâna cu şcoala“, să
lucreze împreună pentru binele acestuia. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu
elevii care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaşte condiţiile familiale, de muncă şi de viață ale
copiilor. Apoi o serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită la
învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia. Părinții nu
pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în condițiile
școlare. Toate aceste argument susţin necesitatea ca şcoala să vadă familia elevului ca pe un partener
de nădejde în procesul de dezvoltare, de conturare a drumului şi rolului social pe care îl vaalege
copilul.
Ca în orice parteneriat, încredrerea este vitală şi reprezintă un predictor pentru îmbunătăţirea
rezultatelor şcolare. Încrederea între părinţi şi profesori poate fi abordată teoretic la diferite niveluri:
individual, instituţional sau social. La nivel instituţional, încrederea se exprimă prin caracteristici ale
organizaţiei, cum ar fi, calitatea comunicării şi cooperare.
Parteneriatul cu familia presupune şi o reconsiderare a atitudinii învăţătorului faţă de aceasta.
Îndatoririle învăţătorului faţă de familie sunt: mai multă transparenţă, acceptarea observaţiilor
pertinente şi promovarea sugestiilor privind obiectivele şi priorităţile educaţionale, informarea corectă
şi operativă. Familia are cea mai mare influenţă asupra copilului, iar trăirile afective reprezintă
suportul absolut necesar susţinerii efortului de învăţare. Rolul părinţilor faţă de copilul devenit elev se
schimbă. Părinţii au nevoie de instruire în ceea ce priveşte modul de urmărire al îndeplinirii sarcinilor
şcolare şi controlul conduitei copilului. Sunt părinţi care intervin în activitatea de învăţare a copilului
în mod necorespunzător, fie având tendinţa de a se substitui copilului în efectuarea unor teme, prin alte
metode decât cele indicate, fie manifestând exigenţe nerealiste faţă de acesta. Activitatea de îndrumare
a părinţilor de către învăţător este evident necesară. Unitatea de opinii dintre cele două instituţii –
şcoală, familie – trebuie realizată doar în strânsă colaborare. Sunt părinţi care îşi propun să ajute
şcoala, cu condiţia ca ei să cunoască obiectivele educaţionale. Pe aceştia trebuie să-i informăm,
descriindu-le tipurile de comportamente realizabile, explicarea modalităţii de acţiune, pentru ca
metodele de influenţare să nu fie în contradicţie cu cerinţele pedagogice. Alţi părinţi nu manifestă
interesul necesar faţă de evoluţia copilului şi, ca atare lasă şcolii toată grija. Prin metode pedagogice
pot fi atraşi alături de şcoală, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă. Părinţii sunt cei
care trebuie să înveţe de la educatorul copilului pentru a cunoaşte direcţia şi ritmul la care trebuie să se
alinieze. Schimbul de idei este profitabil atât pentru şcoală cât şi pentru elev şi părinţii săi. Activitatea
de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și invers. Întregul proces de educație și
mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă. După cum spunea Maria Montessori,
„Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci într-o civilizație“. Școala colaborează cu
familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării lui
fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-

3
sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de
clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii
la învățarea lecțiilor, dar mai ales în controlul temelor de acasă.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1. părinții sunt juridic
responsabili de educația copiilor lor; 2. învățământul nu este decât o parte din educația copilului; o
bună parte a educației se petrece în afara școlii; 3. cercetările pun în evidență influența atitudinii
parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării, precum și
faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu școala; 4. grupurile
sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să influențeze
gestiunea școlară.
În concluzie putem spune că implicarea familiei în parteneriatul cu şcoala contribuie la
îmbunătăţirea rezultatelor, frecvenţei şcolare şi la dezvoltarea responsabilităţii elevilor pentru
activităţile şcolare. În ultimii ani se încearcă o regândire a rolului familiei şi implicării comunitare în
sprijinul părinţilor şi în beneficiul elevilor deoarece realizăm cu toţii că implicarea părinţilor are
efecte primare indirecte asupra imaginii de sine a copilului ca persoană care învaţă şi întăreşte
aşteptările înalte ale părinţilor. Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi
păcat ca prin acțiunea noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este
în formare, deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile
interacțiunii cu mediul social.

Bibliografie:

1. Stănciulescu, E. (2003). Sociologia educaţiei familial. Îaşi: Ed. Polirom;

2. Educaţia părinţilor în lume. (1972). Institutul pentru Educaţie al UNESCO, E.D.P.,


Bucureşti;

3. Vrasmas, E.(2004). Educaţia şi consilierea părinţilor. Bucureşti: Ed. Aramis;

4. https://www.concursurilecomper.ro/rip/2014/mai2014/06MurgociEmiliaLoredana-
Parteneriatul_educativ.pdf, accesat pe 17.12.2018;

5. http://www.ise.ro/wpcontent/uploads/2015/03/Parteneriat_scoalafamilie_ISE.pdf

accesat pe 17. 12. 2018.

4
’’Sweet cake’’ pentru mama

prof. Maria-Andreea Abaza


Şcoala ,,Col. C. Langa’’ Miroslava
Structura Uricani, jud. Iaşi

Activitatea cu titlul jucăuş ’’Sweet cake” pentru mama a avut la origini o ştire despre o
manifestare similară derulată undeva în ţară, care pune accentul pe indispensabila colaborare şcoală-
familie. Cum suntem iremediabil tentaţi să preluăm modele vestice, fie ele bune sau dimpotrivã, ne-am
lăsat furaţi de astã datã de mirajul apropierii absolut necesare a părinţilor de truda elevilor şi a
profesorilor de zi cu zi, care în occident este naturală şi subînţeleasă. Aşadar, am propus tăticilor să
pregătească o prăjitură în cinstea mamei, pentru a celebra ziua de 8 martie în cadru festiv, împreună cu
copiii, dascălii şi nu în cele din urmã, cu figurile centrale ale zilei: mãmicile. În completare, fiecare
clasã de gimnaziu a primit misiunea de a construi un panou care sã cuprindã gânduri sincere pentru
mama.

Cuvântul ,,miraj” nu este folosit întâmplãtor, dacã rememorãm reticenţa cu care a fost primită
iniţial această invitaţie de către mare parte a familiilor elevilor, ba chiar şi de unii dintre aceştia, care
şi-au spus cã adolescenţa nu se mai poate suprapune cu manifestãri de afecţiune vãdite. În pofida
acestor împrejurãri nefavorabile, rezultatele s-au conturat frumos, degajând emoţii nescontate.

5
Un amestec de inerţie şi respingere faţă de orice noutate a determinat iniţial înscrieri sporadice
la concurs. Ne-am întrebat atunci cu uimire cum este posibil ca părinţii elevilor din străinătate să nu
lipsească la nici o întrecere sportivă a odraslelor, la nici o activitate artistică, în definitiv să răspundă
prezent la toate solicitările şcolii. Comparaţia ne-a ajutat să identificăm un punct vulnerabil al relaţiei
comunităţii noastre cu şcoala, dobândit în virtutea unui ’’laisser-aller’’ balcanic şi a sentimentului că
orice implicare presupune eforturi care în final se dovedesc inutile.

În cele din urmă, după îndelungi ,,sesiuni” ale diriginţilor cu acei părinţi care au participat la
şedinţele planificate în perioada premergãtoare evenimentului, s-a obţinut o înscriere destul de
consistentă din partea fiecãrei clase, recordul absolut fiind deţinut de către părinţii elevilor din clasa a
VI-a. Aici am identificat prezenţa membrilor unor familii în efectiv complet, ceea ce dovedeşte că
pentru ei copiii primează şi că nu precupeţesc niciun efort să le fie mereu alături. Nu putem trece cu
vederea nici pe cei care lucrează în străinătate şi care au fost prezenţi cu efectivul înjumătăţit la
sărbătoarea de la şcoală, dar şi pe cei care au jonglat cu orele de serviciu din aceeaşi dorinţă de a fi
acolo, aproape de noi toți.

Ȋn cele din urmã activitatea s-a dovedit o reușitã, asiguratã de prãjiturile fãcute cu dragoste de
tãtici, mãmici și copii, prezentate în fața alesului juriu de niște pãrinți deosebit de emoționați, care și-
au luat foarte în serios rolul, sub privirile curioase ale zgomotoasei audienței juvenile. Fãrã îndoialã, de
astfel de întâlniri fericite ale partenerilor educaţionali esenţiali ţine succesul ulterior al elevilor, ca şi
menţinerea sentimentului lor de securitate şi armonie în cadrul şcolii, aspecte care ne motiveazã sã ne
propunem acest tip de colaborare cu o periodicitate generatoare de rezultate cel puţin la fel de bune.

6
"Magia sărbătorilor de iarnă!"

Profesor: Abodi Melania- Susana

Școala Gimnazială ”Liviu Rebreanu” Chiuza

Este o perioadă plină de magie.

Sărbătorile de iarnă sunt despre viață, dragoste și cum să le împărțim cu cei din jurul nostru.

Iubirea față de ceilalți este adevărata magie care ne apropie și ne inspiră să creăm momente
unice pentru noi, comunitate, familie.

Astfel, în cadrul unui proiect de suflet pornit de la români pentru români au luat parte cu mult
entuziasm, prezentând momente autentice, elevii Școlii Gimnaziale ”Liviu Rebreanu” din Chiuza și
invitații lor, oaspeți de seamă, de la: Școala Gimnazială Romuli, Ansamblul Someșul de la Casa de
Cultură ”Radu Săplăcan” din Beclean, Clubul Copiilor din Beclean, precum și a domnului profesor
Andrei Moldovan și a cantautorului de muzică folk, Florin Săsărman, a cărui voce ne face să fim
mândri că locuim pe aceste meleaguri.

Am creat un spectacol de cântec, poezie, joc și teatru care va rămâne viu peste ani.

7
Prețuirea tradițiilor și obiceiurilor trebuie să rămână în identitatea noastră de români oriunde
ne-am afla!

8
SERBAREA DE CRĂCIUN ŞI IMPORTANŢA EI

Prof. înv. primar ABRUDAN ANDREEA MONICA


Liceul Teoretic “Nicolae Bălcescu”, Cluj-Napoca

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare.
Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează
deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul, dragostea de frumos, aptitudinile
pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini - reprezintă toate, elemente importante ce contribuie
la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Crăciunul flutură o baghetă magică deasupra acestei lumi şi sub ea totul este mai blând şi mai
frumos. Crăciunul este nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranţă pentru viitor. Este
dorinţa ca fiecare ceaşcă a vieţii să fie plină de binecuvântări bogate şi eterne şi ca fiecare drum să
ducă către pace.
Crăciunul este pătura magică ce ne acoperă, este acel ceva atât de intangibil de parcă este un
parfum. Poate să ţeasă un val de nostalgii în jurul nostru. Crăciunul nu este atât deschiderea cadourilor,
cât deschiderea inimilor noastre.
Sărbătoarea Crăciunului semnifică pentru poporul creştin Naşterea Domnului, prilej de bucurie
şi speranţă. Când magii ne aduc Clipa cea de Taină, după datina străbună, pornim colindele la lumina
caldă a lumânărilor aprinse în brăduț.
În fiecare an retrăim emoţiile Naşterii Pruncului Iisus, momentul vestirii de către îngeri şi ne
deschidem sufletele şi minţile ca să mai auzim încă o dată povestea magică. Secevnţă din serbarea de
Crăciun:

9
MAGII : Şi cu toţi s-au bucurat.
-Ştiţi voi unde s-a născut GAŞPAR: Pe Iisus când au aflat
Domnul cel făr’ de- Iată, steaua s-a oprit Cu daruri s-au închinat
nceput? Lâng-un staul părăsit Ca la un mare-mpărat.
Haideţi, iute să intrăm
Pe-mpărat să îl vedem. BALTAZAR:
MAGII: -În grajd sărac te-am Noi, craii pământului,
MELCHIOR: aflat, Lângă ieslea pruncului
Steaua asta de pe cer Îngerii scutec ţi-au dat Am venit din răsărit
Desluşeşte un mister; Să ne mântui de păcat, Cu daruri de oferit:
Undeva-n acest ţinut, În veci să fii lăudat! Aurul împărăţiei,
Azi din cer s-a coborât ÎNGER 7: Tămâia dumnezeirii
Salvatorul aşteptat Iară craii au plecat, Şi smirna omenirii.
Fiu ales de împărat. Steaua li s-a arătat

MOŞ CRĂCIUN Să aud numai de bine!


-Dragii moşului copii!
Aţi cântat şi aţi recitat, COPIL 3: TOŢI COPIII:
Pe Iisus L-aţi lăudat -Moşule, îţi mulţumim! Şi în cântec de colindă,
Şi bine v-aţi comportat. Şi mai cuminţi o să fim, Ca în fiecare an
Acum, eu m-am lămurit Iar la anul care vine Când micul Iisus se naşte,
Că e drept ce era scris. Să vii iarăşi, nu uita! Vă dorim în Noul An
Şi pentru că meritaţi, Ce ţi-om spune, tine Sănătate, numai bine,
Daruri o să căpătaţi. minte! Mult noroc şi
Dar la anul care vine, Noi cu drag te-om LA MULŢI ANI!
Când voi mai veni la voi, aştepta!

10
IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE ȊN PARTENERIAT CU
PĂRINŢII. SERBĂRILE ŞCOLARE

Prof. înv. primar Achim Nicoleta – Ionica


Şcoala Gimnazială Nr. 135, Bucureşti
 

     La vârsta şcolară, un factor important este activitatea şcolară în care se desfăşoară un amplu proces
instructiv-educativ, aplicând metode şi precedee ştiinṭifice. Pentru reuşita actului educaṭional, munca
depusă de cadrele didactice în şcoală trebuie continuată, susṭinută şi întărită de familie.

Parteneriatul educaṭional este o formă de cooperare, colaborare şi comunicare care vin în sprijinul
familiei. Acesta presupune o unitate de cerinṭe, decizii, opṭiuni şi acṭiuni educative între factorii
implicaṭi în acest proces.

Fiecare copil este unic, acest fapt fiind determinat de particularităṭile individuale, precum şi de
influenṭele socio-culturale ale comunităṭii în care trăieşte şi se dezvoltă copilul. Ȋn realizarea unui
parteneriat eficient şcoală – familie este indicat ca învăṭătoarea să implice familia în anumite activităṭi
instructiv-eduvcative. Părinṭii trebuie sprjiniṭi să-şi cunoască copiii, să le identifice nevoile şi să
sprijine dezvoltarea şi creşterea lor armonioasă.

Există mai multe forme concrete de colaborare dintre şcoală și familie, ele se deosebesc în funcție
de scopul urmărit și de modul de realizare:

* Referatele prezentate în fața părinților cu anumite prilejuri, cu teme pe bază de fapte și date concrete
(ex.”Influența familiei asupra personalității copilului);

* Organizarea unor expoziții cu lucrări executate de copii;

* Participarea părinților la activități demonstrative;

* Convorbirile cu familia (pot avea loc spontan sau organizat, din inițiativa educatoarei/profesorului
sau a părinților);

* Consultări individuale;

* Vizitele-constituie o altă formă de colaborare.Includem aici ambele variante, vizitarea familiei de


către cadrul didactic și vizitarea unității de învățământ de către părinți;

* Organizarea de activități extracurriculare, organizate și desfășurate împreună cu părinții (vizite la


muzee, patiserii, fabrici, etc);

* Participarea părinților alături de copii la diverse ateliere de lucru, organizate de cadrul didactic

* Serbările copiilor cu diferite ocazii (Crăciun, 8 Martie, Sfârșit de an școlar, etc).

11
Din multitudinea şi varietatea formelor de colaborare nemijlocită, serbarea este un prilej de bucurie,
emoṭie, bună dispoziṭie pentru copii şi părinṭi, dar şi momentul în care copilul „se pune în valoare”,
folosindu-şi imaginaṭia, dicṭia, mimica, siguranṭa de sine, plăcerea de a apărea în faṭa publicului.

Serbările au un rol important în dezvoltarea şi educarea copilului pe plan cognitiv, afectiv, moral,
estetic, volitiv, fiind totodată un mijloc de socializarea a şcolarului. Acestea sunt activităṭile care
răspund unei duble necesităṭi psihopedagogice de a asigura odihnă activă copiilor şi de a exersa
capacităṭi psihofizice ale acestora. Ele continuă, aprofundează şi valorifică activitatea de învăṭare
dirijată sau la alegere.

Valoarea serbărilor rezidă înîmbinarea dintre formativ şi informativ, dintre util şi plăcut în
conṭinutul educativ al acestora. Serbările influenṭează dezvoltarea copilului din punctul de vedere al
educaṭiei intelectuale, a educaṭiei morale, al educaṭiei estetice şi al educaṭiei fizice.

Pentru a avea o influenṭă pozitivă asupra copilului, serbările şcolare trebuie să fie înṭelese de
acesta şi să-l afecteze psihologic. Sensul unui spectacol va depinde de calitatea lui , de folosirea
adecvată a costumaṭiilor şi a decorurilor, de participarea activă a copilului.

Când bat la porṭile sufletului Sfintele Sărbători ne bucurăm împreună cu copiii de neasemuita
frumuseṭe a datinilor strămoşeşti şi scoatem din comoara inimii şi din lada de zestre a tezaurului
folcloric cântecul, jocul şi costumul popular specific sărbătorilor.

Pentru a realiza o serbare reuşită, care să respecte tradiṭiile şi obiceiurile de Crăciun este necesară
o adaptare şi prelucrare a repertoriului specific vârstei şcolare ce cuprinde în forme tradiṭionale poezii
şi cântece specifice Crăciunului.

Costumele populare sunt pregătite pentru spectacolul mult aşteptat. Atmosfera de sărbătoare din
sala de festivităṭi prin ornarea şi decorarea cu elemente specifice sărbătorilor constituie un alt prilej de
bucurie pentru copii. Ei descoperă şi preṭuiesc frumuseṭea obiceiurilor şi tradiṭiilor de iarnă.

Ȋn atmosfera spirituală a Crăciunului, interpretarea unor dansuri populare dă posibilitatea de a


cunoaşte sufletul ṭăranului român, raritatea portului şi cântecului popular.

Dansurile populare, prin frumuseṭea costumelor, a melodiilor sunt îndrăgite de copii şi


interpretate cu multă pasiune aproape la toate serbările.

Cântecele populare întâlnite la aproape toate serbările antrenează, tonifică şi energizează


gândirea, memoria, atenṭia, imaginaṭia, creativitatea, spiritul de disciplină, prietenia. Dacă jocul şi
cântecul nu sunt trăite nu pot pune în rezonanṭă corzile sufleteşti ale fiinṭei umane.

Când priviṭi o serbare cu obiceiuri străvechi ale românilor, cu cântece şi dansuri populare,
gândiṭi-vă priviṭi un moment oglinda şi sufletul acestui popor care a considerat păstrarae tradiṭiei o
datorie şi o onoare.

12
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Școala Profesională ”George Coșbuc” Medieșu Aurit,


județul Satu Mare
Prof. Înv. Preșcolar Acs Melinda 
 

Activitatea educativă din grădiniță nu poate fi izolată, separată de alte influențe educative ce se
exercită asupra copilului și mai ales, de cea din familie. Educația trebuie să se manifeste permanent ca
o acțiune coerentă, complexă și unitară a grădinitei și familiei.
La intrarea în grădiniță, părinții sunt cei care dețin toate informațiile legate de copil: stare de
sănătate, obiceiuri alimentare, particularități de învățare, mod de comportare, probleme în dezvoltare
etc. În acelasi timp, gradinița, ca prima institutie care se conduce dupa principii și metode stiintifice,
detine mijloace specifice pentru valorificarea potentialului fizic si psihic al fiecarui copil. îmbinarea în
parteneriat a informatiilor deținute de părinți cu cele ale grădiniței trebuie să fie în beneficiul copilului.
Termenul de parteneriat presupune realizarea unei alianțe pentru atingerea unor obiective
comune. Pentru ca parteneriatul să funcționeze este nevoie de respect, încredere reciprocă, consens cu
privire la scopurile acțiunii și strategiilor de atingere a acestora și de asumarea în comun a drepturilor
și responsabilităților.
Unitatea de acțiune a celor doi factori (grădiniță-familie) în opera de formare a copilului este
condiționată de unitatea de vederi, de un mod comun de lucru și o bună cunoaștere reciproca. Interesul
comun al celor doua instituții trebuie să determine o mișcare cu dublu sens, familie-gradiniță,
grădiniță-familie, în vederea unei suficiente cunoașteri a ambelor părți.
După cum am amintit, parteneriatul presupune existența unui obiectiv comun. Acesta este, în
cazul parteneriatului familie–grădiniță, dezvoltarea globala a copilului în raport cu particularitățile sale
individuale. El se poate realiza doar printr-o mișcare de apropiere în dublu sens, în vederea unei
suficiente cunoașteri de ambele părți.
Formele de colaborare dintre familie şi grădiniţă sunt îndeobşte cunoscute.Vom evidenţia unele
dintre acestea.
Vizitele reciproce familie-grădiniţă şi grădiniţă-familie se constituie,pe de o parte ,în
oportunităţi ale educatorului în ce priveşte culegerea unor date preţioase referitoare la climatul
educativ din familie ,la personalitatea copilului.Pe de altă parte,părinţii află date relevante asupra
modului în care copiii răspund sarcinilor didactice şi măsura în care le duc la îndeplinire.
Adunările/Şedinţele cu părinţii,desfăşurate lunar sau ori de câte ori este nevoie ,urmăresc
abordarea unor aspecte pedagogice şi promovarea schimbului de idei în legătură cu procesul formativ-
instructiv,exprimarea unor dileme care,prin comunicare ,îşi pot afla raspunsul.
Lectoratele cu părinţii ,organizate sistematic,au drept scop o vie propagandă pedagogică în
rândul comunităţii cetăţeneşti .Părinţii de la un întreg nivel beneficiază,în cadrul lectoratelor ,de
prezenţa şi consilierea unor specialişti din domeniul psihopedagogiei sau a unor reprezentanţi ai
instituţiilor cu care grădiniţa derulează programe în parteneriat (poliţie, dispensar medical,instituţii
culturale,ONG-uri)
Comitetul de părinţi al clasei ,ales anual,constituie nucleul colaborării grădiniţei cu familiile
copiilor ,fiind forul organizat în vederea găsirii şi aplicării de soluţii viabile la problemele de ordin
socio-gospodăresc.De aceea,consfătuirea periodică cu membrii comitetului de părinţi al clasei se
înscrie la un loc de frunte pe agenda educatoarei.
Sărbătorirea în comun a unor evenimente din viaţa lor constituie momente de cunoaştere
reciprocă şi de implicare în actul educativ.
Participarea parintilor la activitatile de la grupa. Părintele poate participa ca simplu
observator sau se poate implica în activitate alături de educator. Daca dorește ca părintele să participe
activ, este bine ca educatorul să precizeze activitățile pe care să le desfășoare, în funcție de aptitudinile
și interesele acestuia. De exemplu, un părinte poate citi copiilor o poveste, îi poate învăța un cântec, un

13
dans sau un joc. Implicându-se activ, părintele va putea observa felul în care decurge o zi în grădiniță:
ce activități se desfașoara, ce metode sunt folosite de catre educator, care sunt materialele utilizate si,
mai ales, își poate observa copilul în grupul de colegi, cunoaște progresele lui și cum ar trebui sprijinit
acasă. Daca părinții sunt implicați în activitățile copiilor, educatorii pot observa în mod direct, felul în
care aceștia motiveaza.
Voluntariatul. Ca voluntari, părintii își pot folosi cunoștintele și abilitățile pentru sprijinirea
grădinitei în asigurarea condițiilor optime de desfășurare a activităților educative precum și în
elaborarea unor direcții de organizare și sprijin financiar al grădiniței. Câteva dintre sarcinile pe care le
pot avea părintii voluntari sunt:
• Coordonarea și colaborarea în cadrul unor evenimente speciale. Aceștia caută resurse pentru
desfășurarea unor activităși sau proiecte, ajută la desfășurarea acestora, pot participa și ajuta la
organizarea excursiilor, a vizitarii unor obiective turistice etc.
• Desfășurarea unor acțiuni de reparare și îmbunătățirea a bazei materiale a grădinitei. Părinții pot ajuta
la zugrăvirea unor spații, vopsirea jucăriilor din curtea gradinitei, amenajarea spatiului de joaca,
repararea aparaturii electrice etc.
• Colectarea de fonduri. Folosindu-și talentele, părintii pot organiza, în cadrul unor proiecte speciale,
acțiuni de colectare a fondurilor. De exemplu, organizarea unei tombole cu obiecte confecționate de
părinți (articole tricotate, jucării, picturi etc.), a unei expoziții cu vânzare, identificarea și contactarea
unor sponsori din comunitate etc.
În preajma sărbătorilor de iarnă și așteptând Craciunul copiii grădinței împreună cu părinții
acestora desfășurăm activități de voluntariat (cadouri pentru copii din zone defavorizate), organizăm
serbare de Crăciun, unde îl așteptăm personal și pe Moș Crăciun; mergem să colindăm la unitățile cu
care avem parteneriat; organizăm târg de crăciun cu munca copiilor,etc.
Prin crearea parteneriatului grădiniță–familie copiii câștigă un mediu de dezvoltare mai bogat, între
participanți se creeaza relațiile pozitive și fiecare își va dezvolta sentimentul coeziunii sociale.
Bibliografie:
1. Băran, Adina, (2004), Parteneriat în educaţie: familie – şcoală – comunitate, Editura Aramis
Print, Bucureşti
2. Dumitrana, Magdalena, (2000), Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti

14
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Adam Ioana


Liceul Tehnologic Baia de Fier

Parteneriatul cu familia înseamnă şi o reconsiderare a atitudinii învăţătorului faţă de aceasta.


Îndatoririle învăţătorului faţă de familie sunt: mai multă transparenţă, acceptarea observaţiilor
pertinente şi promovarea sugestiilor privind obiectivele şi priorităţile educaţionale, informarea corectă
şi operativă. Familia are cea mai mare influenţă asupra copilului, iar trăirile afective reprezintă
suportul absolut necesar susţinerii efortului de învăţare. Rolul părinţilor faţă de copilul devenit elev se
schimbă. Părinţii au nevoie de instruire în ceea ce priveşte modul de urmărire al îndeplinirii sarcinilor
şcolare şi controlul conduitei copilului. Sunt părinţi care intervin în activitatea de învăţare a copilului
în mod necorespunzător, fie având tendinţa de a se substitui copilului în efectuarea unor teme, prin alte
metode decât cele indicate, fie manifestând exigenţe nerealiste faţă de acesta. Activitatea de îndrumare
a părinţilor de către învăţător este evident necesară.

Obiectivele parteneriatului educativ au urmărit:


 informarea, comunicarea şi promovarea strategiilor educative;
 stabilirea de atribuţii, competenţe şi responsabilităţi pe plan educativ;
 organizarea unor acţiuni şi întâlniri cu caracter educativ;
 dezvoltarea unor relaţii de colaborare cu partenerii educativi din comunitate.

Educaţia este o acţiune la care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate, iar
colaborarea este absolut necesară. Şcoala trebuie să colaboreze cu familia în domeniul învăţării
elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării fizice, intelectuale, morale şi estetice,
în domeniul deprinderilor şi priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităţilor libere,
angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă şi şcoală.
La şedinţele cu părinţii am dezbătut pe larg modul cum îşi pot ajuta copiii în învăţarea lecţiilor
precum şi în controlul temelor pentru acasă. Părinţii trebuie să cunoască modul în care se controlează
şi cum poate fi ajutat copilul în cazul în care întâmpină unele greutăţi în realizarea lor.
Părinţii trebuie să cunoască felul în care elevul se comportă faţă de învăţătoare şi faţă de colegii
de clasă, dacă purtarea lui pe stradă şi în alte locuri este corespunzătoare.

În cadrul lectoratelor cu părinţii am prezentat teme axate pe rolul familiei în educaţia şcolarului
mic:
,,Ce trebuie să ştie părinţii?”, ,,Cum învăţăm mai uşor?”, ,,Modelul familial”, ,,Condiţiile de
mediu pentru pregătirea lecţiilor”, ,,Cunoaşterea anturajului copiilor”, ,,Îndrumarea şi verificarea
lecturii particulare”, ,,Pregătirea psihologică a copiilor în vederea integrării lor în ciclul gimnazial”,
etc. De un real folos a fost auxiliarul ,,Meseria de părinte”, Ed. Aramis. Noi învăţătorii, trebuie să fim
deschişi spre trebuinţa de a afla, de a cunoaşte, pentru a le cultiva ataşamentul faţă de şcoală şi
învăţătură, dragostea şi interesul pentru cunoaştere. Părinţii trebuie conştientizaţi, că singura investiţie
de valoare pe care o familie o poate face pentru copil este investiţia pentru mintea şi sufletul acestuia.

Educatia ca joaca este poate unul dintre elementele decisive ale formarii interesului copilului de
varsta mica pentru activitatile scolare de mai tarziu.
Există mai multe forme concrete de colaborare dintre grădiniță și familie, ele se deosebesc în funcție
de scopul urmărit și de modul de realizare:
*Referatele prezentate în fața părinților cu anumite prilejuri, cu teme pe bază de fapte și date concrete
(ex.”Influența familiei asupra personalității copilului);
*Organizarea unor expoziții cu lucrări executate de copii;

15
*Participarea părinților la activități demonstrative;
*Convorbirile cu familia (pot avea loc spontan sau organizat, din inițiativa educatoarei/profesorului
sau a părinților);
*Consultări individuale;
*Vizitele-constituie o altă formă de colaborare.Includem aici ambele variante, vizitarea familiei de
către cadrul didactic și vizitarea unității de învățământ de către părinți;
*Organizarea de activități extracurriculare, organizate și desfășurate împreună cu părinții (vizite la
muzee, patiserii, fabrici, etc);
*Participarea părinților alături de copii la diverse ateliere de lucru, organizate de cadrul didactic;
*Serbările copiilor cu diferite ocazii (Crăciun, 8 Martie, Sfârșit de an școlar, etc

Bibliografie:
Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003; Sterm, H.H., Educaţia
părinţilor în lume, Institutul pentru Educaţie al UNESCO, E.D.P., Bucureşti, 1972; Vrasmas, E.,
Educaţia şi consilierea părinţilor, Ed. Aramis, Bucureşti, 2004;
*Ezechil Liliana- ,,Comunicarea educaţională în contextul şcolar”, EDP, Bucureşti, 2002. *Stăiculescu
Camelia-,,Şcoala şi comunitatea locală”-parteneriatpentrueducaţie-Ed.ASE, Bucureşti, 2007
*Stăiculescu Camelia-,,Managementul parteneriatului şcoală-familie”, Ed.ASE,Bucureşti, 2007 *Ioan
Cerghit-,,Formele educaţiei şi interdependenţele lor”-curs de pedagogie, UniversitateaBucureşti, 1988
*Ctin Cucoş-,,Pedagogia”-ed.Polirom Iaşi, 1998 *Godfrey Claff-,,Parteneriat şcoală-familie-
comunitate”-ghid pentru cadrele didactice, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007
*Didactica-revista de comunicări ştiinţifice, nr.2-nov.2008 *Alexandru Darie, Iulian Nica, Elena
Romocea, Ecaterina Springer,Leon Topa, Ion Verdeş-,,Colaborarea şcolii cu familia elevilor” , Editura
Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1974 *Adele Faber, Elaine Mazlish-,,Comunicarea eficientă
cu copiii-acasă şi la şcoală”- editura Curtea veche, Bucureşti,2010 * Cristea, Sorin - Dicţionar de
pedagogie
 

16
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

Profesor Învățământ Preșcolar Mija Adina Nicoleta


Grădinița cu program normal Valea Lungă, județul Alba

Toamna a lăsat în urma ei pământul acoperit cu o plapumă groasă de frunze aurii desprinse de
pe falnicii copaci plini de viață. Parfumul fin al acestui covor de frunze aurii a adus agonia naturii
moarte şi a timpului din urmă. Acum, noi românii, aşteptăm magia sarbătorilor de iarnă cu speranţă şi
credință în Bunul Dumnezeu.
Crăciunul este sărbătoarea sfântă a Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii
sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim mai multă iubire şi mai multă căldură sufletească.
Bucuria tradițiilor și obiceiurilor din luna decembrie, respectiv împodobirea bradului de
Crăciun cu ghirlande de beteală sclipitoare, cu artificiile de tot felul, cu steluțe colorate, alături de
cadourile pentru cei dragi completează festinul sărbătorilor de iarnă. Doar o dată pe an bradul coboară
de la munte, pentru a-i face pe plac lui Moș Crăciun.El aduce universul de turtă dulce și alune, de
globuri și luminițe scăpărătoare, ce se furișează misterios prin colțurile încăperilor. An de an, fără să se
plictisească, bradul își alege un loc drag de popas, în grădinița de copii. Asfel în jurul bradului se
înfiripează o sebare.
Serbarea este un eveniment de seamă în viața copiilor. Roind în jurul bradului, cei mici au
prilejul să- și rostească pe nerăsuflate poeziile, să cânte pe întrecute colindele, să- și împletească
armonios pașii în dansuri. Este un prilej de voie bună și bucurie. Serbarea de iarnă alătură în sufletul
copiilor două imagini semnificative pentru viața lor afectivă: Moș Craciun simbolul bunății, de la care
copiii așteaptă răsplată pentru munca lor și imaginea bradului, în jurul căruia copiii își revarsă
bucuria.
Bucuria sărbătorilor de iarnă! E magică așteptarea Moșului Nicolae și a Moșului Crăciun! E
magică Nașterea Pruncului Iisus, într-o iesle sărăcăcioasă! Cât de nerăbdători sunt copiii! Așteaptă să-
și pregătească ghetuțele, să îmbodobească brăduțul , care se săturase să stea singur. Învată din timp
poezii și colinde și- l așteaptă cu nerăbdare pe Moș Crăciun. Se străduiesc să fie cuminți și ascultători,
iar dacă se întâmplă să mai greșească, cu siguranță vor regreta și vor încerca să-și îndrepte
comporamentul.
Datinile și obiceiurile de iarnă se pierd în negura vremurilor: au fost, sunt și vor fi...
E bine ca micii copilași, să cunoască importanța sărbătorilor de iarnă, să înțeleagă mirajul
acestora, să simtă magia Nașterii Pruncului. Pregătindu-se pentru sosirea Moșului, vor fi mai buni, mai
cuminți, iar sufletul lor se va umple de bucurie.
Mirajul sărbătorilor pregătesc copiii pentru înțelegerea unor tradiții și obiceiuri.Preocuparea
cadrului didactic este de a adapta vastul repertoriu specific zonei la capacitatea de înțelegere și
interpretare a copiilor, asigurând în același timp implicarea lor afectivă în tot ceea ce înseamnă obicei
sau tradiție.
Aşadar, așteptăm cu bucurie sărbătorile de iarnă, mirosul de cozonac cald, bradul împodobit şi
cântecul colindătorilor. Trăim nopţi pline de vise şi speranţe asemenea sufletului neprihănit de copil.
Iarna este anotimpul magic plin de imaginaţie, linişte şi frumuseţe.Românii petrec împreună, şi îşi fac
urări de bine, sănatate şi prosperitate. Sărbătoarea de Crăciun este cea care înnobilează festinul iernii.
În noaptea Sfântă de Crăciun, înconjurată de multă bucurie şi veselie, românii au parte de împlinirea
tuturor dorinţelor. De aceea, în luna decembrie, fiecare dintre noi este parcă mai atras de ceea ce

17
înseamnă feeria iernii şi magia Crăciunului. Obiceiurile de Crăciun au propria poveste de iarnă. În
timpul zilelor magice, în care vom uita de griji şi probleme, vom încerca să retrăim plăcerile datinilor
şi obiceiurilor de altă dată.
Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor
prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sarbătorirea Naşterii Domnului. Bun venit în anotimpul
cadourilor unde vom reîntâlni, poveşti de iarnă şi de Crăciun, tradiţii şi obiceuri ce trebuie
descoperite.Să ne lăsăm cuprinşi d de atmosfera inedită sărbătorilor alături de toţi cei dragi.

18
Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții pentru
sărbătorile de iarnă, serbările școlare

Adorjáni Éva
,,Sărbătoarea e o stare de suflet.”
Anonim

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru învățătorii lor şi, nu în ultimul rând,
pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare imaginaţia şi
creativitatea fiecăruia .
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile particularităţilor
individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maxima bucurie, atât pentru copii, cât și pentru părinți, întăresc și
fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina în suflete,dau aripi imaginației, entuziasmului și
stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităților, în cadrul serbărilor școlare este bine să fie prezentate
și creații artistice originale,adaptate evenimentelor și condițiilor locale.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa
familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a prezenta,
într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an şcolar. Acest
tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare inedită al talentului
nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă
descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul
propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere în
propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de
educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte
educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare
a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe
parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii jocuri, scenete, recitare, dansuri
populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea

19
contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor
vârstelor.
Luna decembrie este o perioadă încărcată de emoţii pentru copii, dar şi pentru părinţi. În aceste zile,
mai toate şcolile şi grădiniţele organizează serbări de Crăciun, momente în care cei mici sunt în centrul
atenţiei. Și la școala noastră organizăm și serbarea lui Moș Nicolae și Crăciunul. Împreună cu părinții
elevilor avem surprise pentru cei mici, iar cu elevii pregătim mici scenete, cu cântece pentru ,,sosirea
Moșului”.
Emoţionaţi, părinţii zâmbesc, plâng aplaudă. Fiecare copil are un rol important, iar la final vine şi
răsplata.
Este important ca cei mici să participe la astfel de evenimente, pentru a se simţi importanţi, dar şi ca să
se înveţe cu micile responsabilităţi. Însă este esenţial ca părinţii să nu pună presiune.
Crăciunul inseamnă mai ales cadouri pentru copii, insă ca părinți avem datoria să-i invățăm incă de
mici ce inseamnă, de fapt, Crăciunul. Le putem citi povești, legende cu Moș Crăciun iar mai târziu,
când sunt mai măricei, le putem vorbi despre Nașterea Domnului.
Însă cel mai important este să ne învățăm copiii că sărbătorile de iarnă nu inseamnă numai cadouri si veselie,
ci sunt și un motiv in plus să fie mai buni, să ierte, să creadă în minuni mereu.
Copiii sunt fascinati de obiceiurile specifice acestui anotimp. Împodobirea bradului ramâne cel mai iubit
obicei printre cei mici, de aceea împodobim bradul școlii împreună cu podoabele confecționate de elevi.

20
IMPORTANŢA ACTIVIŢĂTILOR EDUCATIVE REALIZATE IN
PARTENERIAT CU PĂRINŢII

Profesor, AGAPIE MARIANA

LICEUL TEHNNOLOGIC”AL.I.CUZA” PANCIU

Scoala și familia urmăresc acelaşi scop educativ, formarea tinerilor pentru a deveni
personalităţi multilateral dezvoltate care să poată face faţă dinamicii sociale, schimbărilor profunde şi
alese din societate. Pentru realizarea acestui scop unic este necesarã unitatea de acţiune, concordaţa
dintre mijloacele specifice de influenţare folosite în aceste două instituţii sociale. În cadrul acestei
colaborări, rolul conducător îl are şcoala. Colaborarea dintre cadrele didactice şi părinţi se realizează
potrivit obiectivelor şi nevoilor educative ale unei perioade anumite din viaţa copiilor şi a grupului de
elevi.

Educaţia vărstelor mici este considerată temelia personalitaţii fiecărui individ, de aceea
educaţia trebuie să răspunda în primul rănd nevoilor individuale si să realizeze echilibrul între acestea
si dezvoltarea socială. Responsabilitatea dezvoltării copilului in primele etape revine în primul rȃnd
familiei sale. Chiar si atunci cand grȃdinita/scoala oferă programe foarte bune si eficiente, ea nu poate
contracara experienta negativă acumulata de copil in familia sa. Mai mult, ceea ce invată copilul de la
educatoar/invatator/profesor poate să nu prezinte importantă daca parinţii nu intaresc si nu valorifică
suficient programul. In consecintă pentru ca activitatea derulată in cadrul unui program de educaţie
scolară sa-şi dovedească eficienţa este necesar ca aceasta sa se faca mai intai cunoscută parintilor şi
ulterior să existe o colaborare stransă intre aceştia si scoala. Deasemenea, existenţa unor reguli
comune, cunoscute si fixate impreună, usureaza mult efortul educativ. In cadrul scolii există o reţea
complexă de relaţii care au un potenţial considerabil de influenţare a copiilor, atat in sens pozitiv, cat
si in sens negativ. Printre cele mai importante relaţii de parteneriat, poate fi menţinuta relaţia dintre
parinţi si scoala. Daca părintii sunt implicaţi in programul educativ de la inceput ei vor inţelege
importanţa colaborarii cu scoala si işi vor forma deprinderea de a se interesa si a sprijini activitatea pe
care copilul o desfasoară aici. Pornind de la realităţile şi exigenţele actuale, consider că in sistemul
nostru de colaborare - şcoală şi familie- obiectivele şi acţiunile specifice trebuie să fie stabilite în
funcţie de obiectivele generale ale educaţiei şi de condiţiile concrete ale organizării procesului
educativ.

Colaborarea şcolii cu familia trebuie să asigure unitatea influenţelor educative asupra elevilor,
continuitatea în munca de educaţie de la o etapă la alta, a fiecărui elev în parte.
Consider că pe aceste coordonate se poate asigura şi îmbunătăţirea formelor de cooperare între şcoală
şi familie, adaptate cerinţelor specifice societăţii democratice în curs de afirmare.

Este bine cunoscut faptul că modalitatea prin care oamenii pot fi determinaţi să se implice în
viaţa şcolii pe căi formale este să fie implicaţi mai întâi pe căi informale.

21
Implicarea informală înseamnă participarea la activităţile unui grup de lucru din şcoală sau ale
unui comitet, la nivelul căruia se iau decizii care privesc şcoala, cum ar fi: consiliul de administraţie,
consiliul părinţilor, grupul de sprijin al unui proiect, un grup de lucru din şcoală care se ocupă de
diverse aspecte.

Organizarea eficientă a lectoratelor cu părinţii este un aspect foarte important, ce trebuie avut
în vedere. Fiecare om este unic în felul lui. Este indicat să li se prezinte părinților câteva aspecte care
influențează reușita în viață și care pot, sau nu pot, fi influențate de educație dar de care educația și
instrucția trebuie să țină seama (de exemplu, temperamentul, aptitudinile și caracterul). Trebuie ca
părintele să cunoască posibilitățile copilului și să nu-l suprasolicite riscând un eșec școlar, sau să nu se
mulțumească cu rezultate mediocre acolo unde ele pot fi mai bune. Este important ca părintele să-și
cunoască copilul pentru a ști către ce școală și, mai târziu, către ce profesie să-l îndrume pentru a reuși
în viață.

După prezentarea temelor se pot face dezbateri dacă părinții au neclarități. Pe lângă astfel de
teme, în cadrul lectoratelor cu părinții se pot aborda teme cerute de părinți sub formă de dezbateri
(exemplu: teme legate de realizarea unor sarcini școlare sau de formarea unui stil de muncă
independent). O colaborare mai strânsă între școală și familie va duce la realizarea scopului final al
activității educative, de formare a unei personalități creative și autonome.
Şedinţa cu părinţii este eficientă dacă se respectă următoaele aspecte: toţi părinţii au aflat de şedinţă
(prin scrisori şi mesaje trimise prin copii şi chiar prin telefon), şedinţa este stabilită în concordanţă cu
programul părinţilor, coordonarea şi organizarea şedinţelor este făcută în parteneriat (prin schimbarea
permanentă a rolurilor de preşedinte şi secretar), se pune accent pe aflarea preocupărilor părinţilor şi
alocarea timpului pentru discutarea acestora, se invită cadrele care predau la clasă pentru a răspunde la
întrebări şi a lămuri diverse probleme, întâlnirea se transformă în experienţă pozitivă.

Parteneriatul are un rol deosebit în funcţionarea şcolii, în îndeplinirea obiectivelor acesteia şi se


poate realiza astfel: ajută profesorii în munca lor, perfecţionează abilităţile şcolare ale elevilor,
îmbunătăţesc programele de studiu si climatul şcolar, îmbunătaţesc abilităţile educaţionale ale
parinţilor elevilor, dezvoltă abilităţi de lideri ale părinţilor, facilitează legătura dintre familii,
personalul şcolii şi al comunitaţii, oferă servicii şi suport familiilor, creează o atmosfera mai sigură în
şcoală, ajută la managementul şcolii.

Scopul creării unor astfel de parteneriate este dorinţa comună de a ajuta elevii să obţină
rezultate foarte bune în acumularea cunoştinţelor la şcoală ca să poată reuşi să păşească pe treptele
superioare ale învaţării şi pentru pregătirea lor de viitori adulţi. Atunci când părintii, elevii şi ceilalti
membri ai comunităţii devin şi se consideră parteneri în educaţie, în jurul elevilor se formează o
comuniune de suport, care poate funcţiona ca un angrenaj bine pus la punct. Parteneriatele reprezintă o
componentă esenţială în organizarea şi desfăşurarea activităţii în şcoală şi în clasele de elevi. Ele nu
mai sunt considerate doar o simplă activitate opţională sau o problemă de natura relaţiilor publice.

În relaţia şcoală-familie, problema profesionalismului cadrului didactic reprezintă un element


esenţial în cadrul serviciului făcut altora, fără a se gândi la avantaje personale, cu alte cuvinte
competenţa, servirea clienţilor, un cod de etică profesională.

22
CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE

Prof. înv. Primar Agavriloaie Maria


C.N.I.Carmen Sylva Petroşani

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din


intuneric, nespus de nouă si proaspătă uluitoare.”
(Eugen Ionescu)
Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru
cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă, la organizarea raţională şi
plăcută a timpului liber.
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari
în asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi să
sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale.
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii educativi
cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metodele folosite şi la formele de organizare
a activităţilor. Având un caracter atractiv, elevii participă, într-o atmosferă de voie bună şi optimism,
cu însufleţire şi dăruire la astfel de activităţi.
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o
cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Serbarea şcolară
-reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor.
Prin conţinutul vehiculat al serbării, elevii culeg o bogăţie de idei, impresii, trăiesc ,,autentic” spontan
şi sincer situaţiile redate.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei, constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional, contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică, dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric– sala de festivităţi, un colţ de natură
(parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un
scop în sine,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor:distracţie, înălţare sufletească, plăcere
estetică, satisfacţie– toate acestea îmbogăţindu–le viaţa, făcând–o mai frumoasă, mai plină de sens.
Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor.
Reuşita spectacolului produce ecou în public, iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe
copii să dea tot ce au mai bun.
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor
Sărbători de iarnă.
Odată cu sosirea anotimpului alb, ne adunăm cu toţii, să ne bucurăm de Bradul de Crăciun,
de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv–
pozitiv este mare. De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale, sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie. Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.

23
Învăţarea versurilor, interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber.
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea
pentru fiecare lecţie în parte.
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente:
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei, cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul, ceea ce
favorizează receptarea, sporeşte eficienţa învăţării.
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente:
-perioada de pregătire a serbării,dorinţa de succes,sudează colectivul, impulsionează în mod
favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească;
-desfăsurarea programului–fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului, să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul, munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte.
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea de
cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru
a-şi forma convingeri durabile.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care
trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou
şi de frumos, încă două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte,
şi atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei, sub atenta şi priceputa îndrumare
a dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a dascălului, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante ce contribuie
la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere
a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru
părinți, întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina în suflete, dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare.

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ,,Tradițiile și obiceiurile românești,Editura Nico
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico- plastice”,
Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

24
Rolul serbărilor școlare în procesul educațional

Prof. Ailincăi Ancuța


Școala Gimnazială ”General Nicolae Șova” Poduri

Desfășurarea procesului instructiv-educativ constă în îmbinarea activităţilor şcolare cu


activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative, permițând manifestarea creativităţii
întregului grup de elevi, a relaţiilor creative, astfel cadrul didactic putându-și afirma spiritul inovator,
creativitatea didactică, totodată atrăgându-i si pe elevi.

Aceste activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități
cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, oferirea de
suport pentru reușita școlară în ansamblul ei.

Una dintre cele mai frumoase activităţi extracurriculare sunt serbările şcolare care reprezintă
pentru fiecare cadru didactic o importantă modalitate de dezvoltare a simţului estetic al elevilor săi,
asigurând, totodată şi un important mijloc de evaluare, atât a procesului instructiv-educativ, pe care-l
organizează şi îl desfăşoară, cât şi al performanţelor atinse de elevi în cadrul acestui proces. Privită în
acest mod, acest tip de manifestare cultural artistică trebuie planificată şi organizată din timp, în acest
fel asigurându-se succesul ei.

Serbările s-au asociat manifestărilor foarte variate ale spiritului creator al poporului nostru,
manifestărilor inspirate, ca forma și continut, fie din anotimpuri (obiceiuri de iarna, primavară, vară
etc.), fie din momente cu largă semnificație din viața familială (botezuri, nunți). Dar ele, serbările, se
leagă strâns și cu evoluția sentimentelor de mândrie națională, coturându-se prin conținut serbări cu
tematică patriotică inspirate din momente importante ale istoriei poporului nostru: 1 Decembrie, 24
Ianuarie, Ziua Eroilor etc.

Cel care care a sprijinit activităţile extraşcolarea și a încurajat serbarea în şcoli a fost ministrul
Spiru Haret. A stimulat sentimentele naţionale ale elevilor, a instituit serbări şcolare cu caracter
patriotic naţional, 10 mai (sărbătoarea naţională) şi de 24 ianuarie (ziua unirii).
Jocul de-a teatrul îi ajută pe elevi să se deprindă cu spaţiul şi spaţiile, cunoaşterea propriului
corp, exerciţiul imaginaţiei, capacitatea de se asculta pe sine şi pe ceilalţi, rigoarea, sensibilitatea,
modestia, asumarea riscului. Rolul cadrului didactic este, prin urmare, acela de a regăsi această
sensibilitate naturală, apoi de a o ghida şi, în final, de a o cizela. Participând la scenete de teatru, copiii
socializează, îşi stimulează inteligenţa şi creativitatea.

25
Teatrul educă prin oferirea unui câmp de acţiune şi de afirmare a personalităţii, iar copilul are
satisfacţia exprimării conduitelor achiziţionate şi a vieţii social afective. Scenetele de teatru au un rol
important în dezvoltarea şi educarea copilului pe plan cognitiv, afectiv, moral, estetic, volitiv, fiind
totodată un mijloc de socializare a şcolarilor.
Scenetele de teatru influenţează dezvoltarea copilului din punctul de vedere al educaţiei
intelectuale, morale, estetice, fizice.

Bibliografie:
Valeria Cincă, 2008, Haideţi la serbare, Editura Caba Educaţional
Mihaela Preda, 2009, Spectacole de teatru pentru grădiniţă, Editura CD Press

26
Caracterul estetic al serbărilor școlare

Prof. Aioanei Daneluța


CSEI Suceava

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, la


cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă, la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul dascălului de a atrage şcolarii
în asemenea activităţi şi are menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi
să sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale.
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru elevi cât şi pentru dascălii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii elevilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – elev sau profesor.
Deşi sunt considerate activităţi cu caracter extradidactic, serbările şcolare reprezintă pentru
fiecare cadru didactic o importanta modalitate de dezvoltare a simţului estetic al elevilor săi,
asigurând, totodată şi un important mijloc de evaluare, atât a procesului instructiv-educativ, pe care-
l organizează şi îl desfăşoară, cât şi al performanţelor atinse de elevi în cadrul acestui proces. Privită
în acest mod, acest tip de manifestare cultural artistică trebuie planificată şi organizată din timp, în
acest fel asigurându-se succesul ei.
În primul rând, la începutul fiecărui an şcolar, învăţătorul/profesorul trebuie să-şi planifice
serbările şcolare, stabilind perioada în care le va desfăşura şi punctele esenţiale ale conţinutului
acestora. În acest mod va evita organizarea ei în pripă sau, de cele mai multe ori, poate chiar
neorganizarea, motivând lipsa de timp pentru repetiţii.
Este adevărat că numai simpla planificare a acestui tip de activitate nu înseamnă neapărat si
desfăşurarea ei. Este necesar să se pregătească prin repetiţii, pe care ar trebui să le desfăşoare în
afara programului şcolar. Acest lucru poate fi uşurat prin abordarea acestuia din punct de vedere
interdisciplinar. Având în vedere acest lucru, în proiectarea activităţii didactice (acolo unde se
poate), vom ţine cont de faptul că atingerea unor obiective va fi evidenţiată prin organizarea unei
serbări şcolare.
Desigur, nu toţi elevii unei clase prezintă aptitudini ce ar putea să-i evidenţieze în cadrul
acestei activităţi. Cu toate acestea, atunci când ei doresc, pot participa, fie ca figuranţi, fie prin
pregătirea decorurilor sau prin rezolvarea altor sarcini stabilite în cadrul grupului.
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente

27
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora – toate acestea imbogăţindu-le viaţa,
făcând-o mai frumoasă, mai plină de sens . Serbarea școlară reprezintă o modalitate eficientă a
capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat al serbării,
elevii culeg o bogăţie de idei, impresii, trăiesc spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care
se realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică, dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi, un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii), salile de clasă etc amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită
ca un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie, înălţare
sufletească, plăcere estetică, satisfacţie etc. Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe
care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică varietatea emoțiilor, preocuparea, interesul şi gustul
copiilor.

Bibliografie
1. Pamfil Doinita , ”Sus Cortina! Culegere de serbari scolare cls 1-4”, Editura Rovimed,
2013
2. Oprea, Raluca, „Culegere de texte pentru serbări şcolare”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae,
Bucureşti , 2010

28
Pregătirea și realizarea serbărilor școlare

Prof. Aioanei Răzvan-Vasile


CSEI Suceava

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia. Organizând o serbare verificăm , de câteva ori pe an, că
micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise în timpul activităţilor didactice şi le dăm posibilitatea de
a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, copilul
îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de
frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei
şi practicarea ei.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care
trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de
nou şi de frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o
parte, şi atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de
altă parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a cadrului didactic, ţinuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante
ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite. Serbările şcolare
contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a copiilor. înţelegând
şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi limbajul. Această
formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor. Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie
în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un
repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.

29
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
- comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
- comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării cuprinde, de asemenea, mai multe momente
- perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes, sudează colectivul, impulsionează în
mod favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
- desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului, să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării.
Întregul lanţ de manifestări organizate în şcoală şi în afara ei, sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

Bibliografie

1. Aurelia Berușcă, ”Ghid metodologic al serbărilor școlare”, Editura Digitalia, București, 2015
2. Motoca Anca-Elena, ”Serbări școlare la clasele primare. Ghid de realizare”, Editura Rovimed,
București, 2013

30
La elevi, cu Moș Crăciun
Albadi Andreea
Școala Gimnazială Stănești

Crăciunul este un moment de bucurie, un moment în care toți trebuie să fim mai buni și mai
iertători. Iarna este anotimpul magiei, al spectacolelor, al copiilor.
Cu acest prilej, elevii Școlii Gimnaziale Stănești organizează o serbare pentru a întâmpina
cu veselie și emoție venirea lui Moș Crăciun.
Mos Craciun a sosit pribeag și pe langa gândurile bune de sănătate, belșug , armonie și
prosperitate, va darui fiecarui participant la serbare, cadouri, la sfârșitul acestui eveniment .
,, Esențele mari se țin in sticluțe mici ,, iar cei care ne vor încânta sufletele, sunt copiii, mai
exact trimișii lui Mos Craciun, care vor transforma atmosfera obișnuita intr-o atmosferă de basm ,
iar bucuria sarbatorilor va fi trăita la intensitate maxima.
La serbare vor participa atât elevii care vor prezenta un program artistic, părinții acestora
care au avut un aport deosebit in organizare, cadrele didactice care au pregătit materialele și s-au
dedicate elevilor pentru obținerea unui eveniment deosebit, comunitatea locală și locuitorii
comunei. Serbarea se va desfășura la Căminul Cultural din sat, elevii vor îmbrăca atât portul
popular românesc cât și costume de crăciunițe.
Copiii vor începe prin a interpreta colinde care o să vă călăuzeasca sufletul și care o să vă
îmbie cu mesajul lor magic. Printre aceste colinde se numără- ,, ,, Colindăm, colindăm, iarna,, ,,
Afară ninge liniștit,, ,, O, brad frumos!,, ,, Trei păstori,, ,, Colinde, colinde,,
Apoi, fiecare o sa vă interpreteze câteva melodii care vă redau liniște, dragoste și care o să vă adune
in suflete gandurile plaiurilor gorjenești, pentru că muzica alină sufletul omului.
Pentru ca partea literară să nu fie uitată, câțiva elevi vor recita poezii legate de iarnă, Moș Crăciun
va sta foarte atent la aceste detalii, sub bradul împodobit de elevi, cu acest prilej, iar la sfărșit îi va
premia pe toți cei prezenți la spectacol. Elevii vor recita poezii de Vasile Alecsandri-,,Gerul,,
,,Viscolul,, ,, Sania,,
De asemenea, a fost pregătită și o scenetă pentru ca această atmosferă să intre cu totul intr-o
lume de basm. Sceneta are ca temă, Nașterea lui Iisus Hristos.Pentru ca totul să fie magic, vor fi
prezentate și câteva dansuri gorjenești.
Această activitate artistică organizată în parteneriat cu părinții a avut ca scop următoarele-
dezvoltarea la elevi a sentimentului de respect şi mândrie faţă de tradiţiile şi obiceiurile poporului
român, familiarizarea elevilor cu principalele sarbatori religioase; semnificația sărbătorilor în
sufletul românilor; desfășurarea unor activități didactice cu teme creștine; colecționarea și
prezentarea unor imagini de la diferite evenimente creștine;

31
Proiectul le oferă părinţilor ocazia de a vedea evoluţia copiilor, prin implicarea la derularea
serbării
La această activitate artistică se vor face fotografii, activitatea va fi mediatizată în ședințele cu
părinții, fotografiile vor fi expuse atât în școală cât și pe site-ul școlii.
In Oltenia, există obiceiuri care se păstrează cu sfințenie de Crăciun- Pițărăiul- dis-de-dimineată , în
ziua de ajun, copiii din sat merg la colindat din casă în casă pentru a ura de bine gazdelor ,, Bobul
cat snopul/ snopul cat masa/ masa cât casa/ fuioarele cât râșchitoarele/ peste popoare, sunt copii, cei
din casă să traiască cei de afară să inflorească,,
Aceștia aruncă pe casă cu boabe și grâu pentru prosperitate și belșug. Copiii primesc fructe, colaci,
vin și țuică fiartă.
Seara de Ajun este una magică- colindătorii vin, cu mic cu mare, să colinde pe la casele
oamenilor, aceștia sunt deghizați in personaje care vestesc Crăciunul.
Alte obiceiuri- mersul la biserică, mersul cu Capra, mersul cu Plugușorul și cu Steaua.
Crăciunul trezește în fiecare dintre noi diferite sentimente, dar tradițiile legate de acesta încă se
păstrează în Oltenia.

32
Serbările școlare și rolul lor

Prof.înv.primar, Albu Daniela


Școala Gimnazială nr.11, Buzău

Serbările școlare, vis și nostalgie pentru noi, cei maturi, se impun a fi realizate mai frumos,
prin jocuri de rol, cuplete muzical-satirice, dramatizări, scenete, dansuri moderne, dansuri populare,
montaje literare, piese de teatru.
Pe parcursul fiecărui ciclu de patru/cinci ani ai școlii primare, cu fiecare generație, am căutat să
descopăr și să cultiv talentele copiilor, calitățile de ritm, grație, armonie, găsind pentru fiecare un
rol potrivit, locul într-o anumită formație.
Prin conținutul diversificat și bogat al programului pe care îl cuprinde, serbarea școlară
valorifică varietatea intereselor și gusturilor școlarilor. Aici poți evalua talentul, munca și priceperea
copiilor și poți transforma în bucurie și emoție străduințele fiecărui copil în parte.
Perioada de pregătire a serbării, dorința sinceră de succes sudează colectivul, impulsionează
în mod favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de bucurie sufletească. În cadrul programului ales
fiecare copil trebuie să aibe un loc bine definit, pentru a se simți parte integrantă a colectivului,
trebuie să conștientizeze că reușita serbării depinde și de prestația sa. Am trăit alături de ei bucuria
succesului, am remarcat că acel contact cu publicul trezește în sufletul copiilor dorința de a învinge
dificultățile, de a-și stăpâni timiditatea, de a trăi bucuria reușitei.
Limbajul plastic, mesajul educativ, posibilitatea fiecărui copil de a se regăsi în lumea
personajelor produce cu siguranță o impresie puternică asupra minții și sensibilității copiilor,
oferindu-le reprezentări și sentimente morale despre oameni, despre bine, adevăr, frumos.
Momentul în care micii artiști, recitatori, cântăreți sau dansatori apar pe scenă, îmbrăcați în
costume superbe este unul fascinant. Fiecare interpretare trezește în sufletul spectatorilor bucurii și
emoții deosebite. Întregul lanț de manifestări organizate în școală și în afara ei, sub atenta și
priceputa îndrumare a cadrului didactic aduc o importantă contribuție la formarea și educarea
copiilor, modelând sufletele acestora și producând profunde implicații în viața spirituală și educativă a
comunității, restabilind și întărind respectul față de școală și de dascălii ei.
Aceste serbări evaluează talentul colectivului clasei și al fiecărui copil în parte. Punerea
serbărilor în scenă aduc satisfacții atât micilor artiști, cât și spectatorilor: elevi și părinți,
contribuind la socializarea copiilor de la o vârstă fragedă.
Participarea efectivă și totală în activitate angajează atât elevii timizi, cât și pe cei slabi, îi
temperează pe cei impulsivi, stimulează curentul de influențe reciproce, dezvoltă spiritul de

33
cooperare, contribuie la sudarea colectivului de elevi. Elevii se autodisciplinează, prin faptul că în
asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități. În același timp,
cadrul didactic are ocazia să-și cunoască mai bine colectivul de elevi, le poate influența și dirija
dezvoltarea. Renunțarea la serbările școlare înseamnă sărăcirea vieții sufletești a copiilor, privarea
lor de emoții și sentimente estetice de neînlocuit, fiindcă cultivă capacitățile de comunicare și
înclinațiile artistice ale elevilor, atenția, memoria și gustul pentru frumos.
În organizarea unei serbări școlare am ținut seama de mai multe cerințe pedagogice, dintre
care amintesc:
Fiecare școlar să fie implicat activ în pregătirea și susținerea spectacolului, să primească un
rol potrivit înclinațiilor și talentelor sale. Putem combate atât tendința de a fi vedetă a acelor copii
mai talentați ori mai îndrăzneți, cât și timiditatea celor mai retrași. Aici, uneori, apar nemulțumiri
din partea unor părinți care-și supraevaluează copiii, considerând că dacă sunt foarte buni la
matematică sau alte discipline, trebuie să aibe roluri principale și la serbări, chiar dacă talentul
artistic le lipsește.
Învățătorul trebuie să aibe o concepție clară și precisă asupra conținutului serbării, pornind
de la o idee tematică în jurul căreia să grupeze toate punctele din program, pentru un întreg unitar
care să comunice pregnant această idee.
Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de
dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a
posibilităților și resurselor de care dispune clasa de elevi. Copiii și spectatorii pot trăi momente
unice din lumea inegalabilă a copilăriei, iar coarda sensibilă a sufletului fiecăruia dintre cei prezenți
poate vibra odată cu glasurile pure și cristaline ale micilor artiști.
Bibliografie:
Cristina, Botezatu, Ghidul serbarilor scolare la clasele I-IV. Ghid metodologic pentru
învățători, Editura Rovimed, Bacău, 2018;
Maria Manuela Cojocaru, Strategii de învățare eficientă la clasele II – IV, Editura Rovimed,
Bacău, 2018.

34
Colaborarea dintre școală și familie, o componentă importantă a educației permanente

Prof. înv. primar Aldea Ramona Cristina


Școala Gimnazială Nr. 1 Luduș

După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, școala are un rol primordial în educația
copiilor, alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece educația permanentă presupune o
învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între
școală și familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii
care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale
copiilor. Apoi o serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită
la învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia.
Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în
condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și
invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă.
După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță
naturală, ci într-o civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în
domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în
domeniul deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere,
angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu
părinții vorbim pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai
ales în controlul temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o
comportare corectă față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte
locuri este una corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa moștenirea cea
mai prețioasă” (Mantegazza).
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția
unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu
totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între
cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra
dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.Parteneriatele dintre școală și familii pot: a.
ajuta profesorii în munca lor; b. perfecționa abilitățile școlare ale elevilor; c. îmbunătăți programele
de studiu și climatul școlar; d. îmbunătăți abilitățile educaționale ale părinților; e. dezvolta abilitățile
de lideri ale părinților; f. conecta familiile cu membrii școlii.
În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind aspectele
școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.

Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru


motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1. părinții sunt
juridic responsabili de educația copiilor lor; 2. învățământul nu este decât o parte din educația
copilului; o bună parte a educației se petrece în afara școlii; 3. cercetările pun în evidență influența
atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării,
precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu

35
școala; 4. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul
să influențeze gestiunea școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea
noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare,
deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu
mediul social. Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.

36
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții /
Serbările școlare

NICOLAE ALEXANDRA
SCOALA GIMNAZIALA I.C.LAZARESCU,TITESTI

La vârstele mici sunt greu de înteles evenimentele petrecute de Craciun, Boboteaza,
Paste.Noi,educatoarii,
încercam sa transmitem din generatie în generatie, portul, graiul, obiceiurile si datinile asa cum le-
am mostenit de la strabuni.O ocazie eficienta de valorificare a traditiilor populare si a obiceiurilor
românesti o constituie serbarile.Ele sunt un izvor de bucurii si satisfactii care creeaza copiilor o
stare de buna dispozitie favorabila atât dezvoltarii psihice, fizice cât siestetice.Copiii trebuie sa
interpreteze diferite roluri; cântaret, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale, formându-
sisau perfectionându-si o serie de abilitati artistice.Serbarile au o importanta deosebita în educarea
copiilor.În primul rând prin continutul lor, transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregatesc
împreuna si depun eforturi sustinute pentru realizarea unui scop comun, reusit aserbarii.Încordarea
gradata din momentul pregatirii serbarilor culmineaza în ziua desfasurarii ei, când tensiunea
afectiva a clasei ajunge la maxim.Astfel, pregatirea si participarea la serbari este actiunea în care
copilul se obisnuieste sa traiasca în colectiv, sa se debaraseze de timiditate.Serbarile aduc lumina în
sufletul copiilor, dau aripi imaginatiei, creaza o atmosfera plina de placere, bucurie.Întransmiterea
obiceiurilor si traditiilor în serbarile prescolare am pornit de la ideea ca nu exista un alt element
artistic care sapoata fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educational ca serbarile scolare.
Pentru copii ele reprezinta o distractie vesela, placuta, iar pentru educator constituie prilejul de a
oferi manunchiul bucuriei de-a lungul unui sir întreg derepetitii.Învatând copiii sa desfasoare
"Serbarea pomului de iarna" , îi implicam în interpretarea unor roluri pe care le joacacu
placere:capra, ursul, sorcova, uratul, colindatul.Prin interpretarea rolurilor si pregatirea decorurilor
pentru diversele "spectacole" urmarim atât un efect artistic cât sipedagogic, cautând un imbold
pentru a trezi la copii dorinta de a cunoaste si pastra traditiile si obiceiurile stramosesti.Pentru a
avea o influenta pozitiva asupra copilului, serbarile trebuie sa fie întelese de acesta si sa-l
afectezepsihologic.Sensul unui spectacol va depinde de:calitatea lui, de folosirea adecvata a
costumatiilor sidecorurilor,de participare afectiva a copilului.Când bat la portile sufletului Sfintele
Sarbatori, ne bucuram împreuna cu copiii de neasemuita frumusete a datinilor stramosesti si
scoatem din comoara inimii si din lada de zestre a neamului, tezaurul folcloric românesc: cântecul,
jocul sicostumul popular specific sarbatorilor.Pentru a realiza o serbare reusita, care sa respecte
traditiile si obiceiurile de Craciun, este necesara o adaptare siprelucrare a repertoriului specific
vârstei prescolare ce cuprinde în forme traditionale poezii si cantece specifice Craciunului

37
.Costumele populare, ia si catrinta, bracirile si opincile, camasa si itarii sunt primenite si pregatite
pentruspectacolul mult asteptat.Atmosfera de sarbatoare din sala de festivitati prin ornarea si
decorarea cu elemente specifice sarbatorilor constituie un alt prilej de bucurie pentru copii ,ei
descoperind traditiile si obiceiurile practicate în timpulsarbatorilor de iarna, simt si pretuiesc
frumusetea obiceiurilor si traditiilor de Craciun. În atmosfera spirituala a Craciunului, interpretarea
unor dansuri populare ( Hategana, Sârba) da posibilitatea de acunoaste sufletul taranului român,
raritatea portului si cântecului popular.Dansurile populare prin frumusetea costumelor, a melodiilor
sunt îndragite de copii si interpretate cu multa pasiune aproape la toate serbarile.

Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai


atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.

Termenul de „activităţi extracurriculare” este adesea utilizat în sinonimie cu cel de


„activităţi co-curriculare” sau cu cel de „activităţi în afara clasei”. În primul caz, reiese importanţa
acestora în completarea Curriculum-ului Naţional, iar în al doilea, separarea de activităţile formale
obligatorii.
Părinții asteaptă prea mult de la școală și nu fac mai nimic pentru dezvoltarea unei relații mai
strânse cu proprii copii. Pentru ei școala este singura responsabilă de educația copiilor. Dezintersul
părinților poate nărui tot efortul pe care profesorii îl depun la orele de curs.
Profesorul este interesat să știe mai multe despre situația pe care elevul o are acasă, despre
preocupările și modul de viață al acestuia. Fără implicarea și ajutorul părinților sistemul educativ nu
își găsește singur căile prin care își poate îmbunătății performanța și modul de lucru. Observarea
sistematică, acasă sau în mediul şcolar, a copiilor este de real folos în depistarea de timpuriu a
problemelor de comportament sau de adaptare la sarcinile şcolare. Cunoaşterea acestora permite
adoptarea unui program şi a unor metode adecvate, fiind mai uşor să previi decât să corectezi
problemele deja instalate.
Părinţii au fost parteneri activi în desfăşurarea unor programe care s-au derulat în cadrul
şcolii noastre. De asemenea, părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin forme variate de activităţi
extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor
răspunzător în devenirea propriului copil. Ei au venit chiar cu idei de realizare a unor activităţi
extraşcolare. Am fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am susţinut programe artistice,
care au permis acestora să vadă manifestările elevilor, precum si rezultatul muncii lor. Aceste
activităţi extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au experimentat
relaţii inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea
faţă de şcoală.

38
Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil,
părinţii simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile
extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie,
facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se
dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform
naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate, posibilităţi
deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi
mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective
depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator
de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de
elevi .
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior
școlii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că este prea mult pentru el, că este
copleșit de activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții sunt puși în fața unei game
variate de activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de le face loc tuturor este mare. Deși
părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite
opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își
propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea
față de educația oferită de școala noastră.
Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este
de folos sau ce nu este atractiv pentru el. A experimenta şi a cunoaşte liber îi poate permite apoi să
simtă ceea ce este potrivit pentru el.
Bibliografie:

Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1996

Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002

39
Serbările școlare și importanța lor

PROF.ÎNV.PREȘC. ALEXANDRU EMILIA

GRADINIȚA CU P.P. NR.21

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii, cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia ( copil sau educatoare).

De ce organizăm serbări?

Verificăm astfel, de câteva ori pe an, dacă micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la
grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând ,
interpretând un rol dintr-o scenetă preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor
ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la
stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din intuneric,
nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)

În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să
fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de
frumos, încă două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere, pe de o parte şi
atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.

Serbările desfăşurate după anumite reguli,ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini reprezintă toate, elemente importante ce
contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.

40
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie atât pentru copii, cât și pentru părinți
întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina în suflete,dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităților, în cadrul
serbărilor școlare este bine să fie prezentate și creații artistice originale,adaptate evenimentelor și
condițiilor locale.

41
Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

Profesor învățământ primar Alexandru Steluța

Școala Gimnazială Nr.7, Galați

Pornind de la întrebarea “Ce este parteneriatul educațional și cum îl poate ajuta pe copilul
din zilele noastre să se integreze în viața socială “ m-am decis sa studiez pe această tema. Din
punctul meu de vedere mi se pare că integrarea corectă a copilului în societate încă de la varsta cea
mai fragedă este cheia tuturor succeselor. După cum știm, copiii sunt diferiți. Și totuși, cateva
lucruri esențiale îi fac să fie asemenea: toți au nevoie de dragoste, de hrană bună și de stimulare, de
securitate, toți simt nevoia de siguranță, de recunoaștere, de acceptare, toți caută sprijin în adult și
au nevoie de acesta pe masură ce își dezvoltă încrederea în sine și își dobândesc propria
independență.

Cum pot copiii să-și formeze propria independență și independența spre ce anume?
Independența de a fi creativi, de-a vorbi liber în fața publicului, de-a gandi, de a se exprima fără
inhibiții; independența de a fi membri participativi ai comunității, membrii care știu să își asume
responsabilități și să urmărească sa le fie respectate drepturile.

Cât de importante sunt activitățile extrașcolare și ce reprezintă ele pentru copii? Activitățile
extrașcolare ale copiilor au caracter interdisciplinar, care ajută la formarea caracterului celor mici
încă de la varste fragede.

Printre activitățile extrașcolare cele mai indicate pentru copii sunt excursiile, drumețiile,
vizionarea de filme, piese de teatru și spectacole de magie, dar nu în ultimul rând punerea în scenă a
unor piese de teatru în care ei sa fie actori. Prin participarea directă la astfel de evenimente, îi
ajutăm pe copii să deprindă obiceiuri positive, care în timp să-i ajute să se descurce singuri în viață,
să își dezvolte abilitățile de comunicare și socializare, de observație, de dezvoltare a culturii
memoriei și imaginației. Ca actori, pe langă abilitatea de comunicare orală, copiii își dezvoltă foarte
bine abilitatea de a vorbi în public și de a se face foatre bine înțeles cu ajutorul conunicarii
gesticulare.

Indiferent de activitățile extrașcolare realizate, acestea au rolul de a-i ajuta pe copii să își
facă prieteni noi, să aibă mai multă încredere în ei și să își dezvolte noi hobby-uri. În schimb,
oamenii de știință au explicat că participarea la astfel de activități reduce apariția depresiei, riscului
de a devein dependent de calculator sau televizor și nu în ultimul rând de a devein un copil
introvertit. De asemenea, copiii vor fi mai motivați să reușească în tot ceea ce și-au propus și vor

42
reuși să obțină note mari la școală, deoarece își vor dezvolta capacitatea de învățare, cultură
generală, memorie, simț critic, etc.

Școala este cea mai importantă instituție din viața copilului, aceasta fiind unul dintre
partenerii comunitari implicați si consecvenți a cărei existență în societate marchează începutul
traseului educațional al copilului și primii pași către viitoarea sa devenire, de cetățean responsabil.
Profesorul pentru învățământul primar se străduiește să acopere aceste nevoi sprijinind copilul în
mod nemijlocit, prin intervenție directă și continuă.

Relația dintre școală și comunitate este de determinare și susținere reciprocă. De multe ori,
școala este pusă în situația de a rezolva o serie de probleme pe care, prin dimensiunea și locul pe
care îl ocupă, nu pot fi soluționate fără un sprijin adecvat și o susținere directă din partea
comunității. Pe cealaltă parte, comunitatea încearcă să preia tot ceea ce îi oferă societatea și în egală
măsură intervențiile sistemului de educație.

Pentru reușita actului educational, munca depusă de cadrele didactice din școală trebuie
continuată, susținută și întărită de familie. De aceea, învațătoarea trebuie să asigure o permanență
colaborare între școașă și familie, dar și între școală și comunitate.

.  

 
 

   

   

43
MODEL PROIECT DE PARTENERIAT
,, ÎMPREUNĂ REUŞIM - ŞCOALĂ, FAMILIE, COMUNITATE”
”Fiecare copil pe care îl instruim este un OM dăruit societății” (N.Iorga)

Prof. propunător,
Alexandru Teodora

ARGUMENT
Școala este o instituție cu rol esențial de pregătire a elevilor și pentru integrarea socială.
Factorii principali ce ajută copilul la desăvârșirea propriei educații sunt: școala, familia și
societatea. Beneficiile colaborării dintre acestea sunt numeroase- părinții, copiii și comunitățile se
influențează puternic unii pe alții.
Școala realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea și respectarea personalității sale,
prin respectarea importanței acestuia. Educația este cea care desăvârșește ființa umană, educația pe
care elevul o primește din familie, în școală și de la comunitate.
Este nevoie de un nou concept care să întărească relațiile dintre școală-familie-societate. Acest
concept este parteneriatul educațional.

OBIECTIVE :
a) Privind colaborarea dintre şcoală şi familie
-Implicarea în cunoaşterea politicilor promovate de şcoală (managementul clasei, programe şcolare,
alegerea opţionalelor, standard de performanţă)
-Conştientizarea progresului sau eşecului copilului, a schimbărilor survenite în evoluţia lui,
nevoiele, încrederea în forţele proprii
-Organizarea de activităţi extraşcolare a timpului liber
b) Privind colaborarea dintre şcoală şi autorităţile locale
-Găsirea şi adoptarea unor strategii specific de schimbare şi eliminare a comportamentului agresiv
al elevilor.
-Participarea alături de şcoală la educarea elevilor

SCOPUL PROIECTULUI
-Comunicarea cu părinţii şi autorităţilor locale în vederea formării deprinderilor de comportare
care să întărească siguranţa persoanei.
-Participarea alături de şcoală a familiei şi autorităţii locale în educarea copiilor prin implicarea
acestora în activităţi şcolare şi extraşcolare.

GRUP ȚINTĂ & BENEFICIARI


Grupul țintă: profesori, părinţi, elevi
Beneficiari direcți: profesori, părinţi, elevi
Bebeficiari indirecți: celelalte cadre didactice din școală, comunitatea locală, ceilalți părinți,
reprezentanți ai comunității locale

REZULTATE SCONTATE
-Părinţii copiilor vor fi informaţi privind rolul, importanţa familiei în dezvoltarea copilului, precum
şi protecţia la condiţiile societăţii
-Participarea cât mai multor părinţi la viaţa şcolii
-Îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil

44
-Creşterea performanţelor elevilor ai căror părinţi participă la proiect
-Dezvoltarea relaţiilor de colaborare între cadre didactice, părinţi şi reprezentanţi ai autorităţilor
locale

MONITORIZARE
-Înregistrare video, fotografii, menţionarea activităţilor
-întocmirea de procese verbale în timpul derulării activităților propuse

EVALUARE
Se va realiza prin:
-Portofolii
-Albume foto, creaţii literare, plastice etc.
-Publicaţii în presa locală şi în revista şcolii
-Concursuri pe diferite teme ce sunt înscrise în agenda de proiect
-Acordarea de diplome în cadrul concursurilor
-Expoziţii tematice

DISEMINAREA REZULTATELOR
-Afişe, pliante
-Articole în publicaţii locale
-Articole în revistele de specialitate
-Prezentarea rezultatelor în cadrul consiliului profesoral şi a cercului pedagogic

BUGET:
-Sursele şcolii
-Ajutor din partea părinţilor
-Sponsorizări

CONCLUZII: .
Pentru educarea elevilor cu scopul formării succesului în viață, este nevoie de factori
implicați în procesul educațional pentru crearea unei echipe în care fiecare să știe ce are de făcut și
să acorde celuilalt respectul și încrederea cuvenită.
Proiectul „ÎMPREUNĂ REUŞIM: ŞCOALĂ, FAMILIE, COMUNITATE” este un model
de colaborare eficientă dintre şcoală-familie-comunitate, deoarece se creează această echipă care are
un scop comun.

45
Serbare

"La colindat"

Propunator: Alexe Adriana

Grâul

Fetele îmbracate în costume naționale, cu trăistuțe pe umar, țin în mână străchini cu grâu
încolțit. In timp ce urează se aruncă cu boabe de grâu in jur.

Primiți cu grâul?

Semănăm grâu și secară,

Până-n seară să îasară,

Până mâine să se coacă,

Pâine albă să se facă!

Anul Nou cu sănătate,

Voie bună și bucate!

Ploi la timp, noroc la plug,

S-aveți parte de belșug!

Să trăiți, să înfloriți

Întru mulți ani fericiți!

Și ca toamna cea bogată

S-aveți casa-ndestulată!

Capra

Copiii îmbrăcați în costume populare, cu capre din lemn, cu tobe și cu clopoței cântă si danseaza:

Ța, ța, ța, capriță,ța

Vine lupu-n urma ta

Ța ,ța, ța, capriță,ța,

Nu te da ,nu te lăsa!

Noi am prins-o pe-nserat

46
Și-am venit cu ea în sat.

C-așa-I din bătrâni lăsat,

Cu căprița la urat!

Capra se oprește din joc, stă cu capul plecat. Copiii o intreabă:

Capra nostra-mpestrițată,

De ce stai suparată?

Spune fară de necaz,

Ai mâncat tu ceva azi?

Capra răspunde, dând din cap negativ: Beeee, Beeee!

Copiii reiau cantecul si jocul

Nea Ioane, Nea Ioane,

Dă la capră de mâncare,

Că de-aseară n-a mâncat

La Ioni a colindat!

Capra primește mâncare, se ridică și începe să joace.

Copiii cântă:

Hai căpriță, hai afară,

Că la anul venim iară.

Sănătate gospodari,

La anul și la mulți ani!

47
Serbarea preșcolarilor din grupa mare:

„Deschide gazdă ușa!”

Ed. Goicovici Cristina/ Alexe Mirela

G.P.P. nr.1, Beiuș


Serbarea este un eveniment important atât pentru grădiniță, cât și pentru copii.

Organizarea ei presupune multă muncă atât din partea educatoarelor, cât și din partea copiilor,
pentru a fi una reușită, și pentru ca să bucure atât copiii, cât și părinții, sau alți participanți.

Rolul serbărilor este multiplu:

 Organizează timpul liber al copilului;


 Rol formativ ( completează programul instructiv-educativ);
 Pune în valoare vocația copiilor, relevând și cultivând aptitudini speciale);
 Oferă copiilor o nouă situație de socializare.

În organizarea unei serbări, educatoarea își pune amprenta personală, dar va ține seama de
anumite aspecte:

 Specificul grupei (vârsa, aptitudini ale copiilor, posibilități etc);


 Serbarea e centrată pe copil, solicitând diferențiat participarea acestora, în funcție de
potențialul copilului;
 Punerea în valoare a tuturor copiilor;
 Utilizarea unor cunoștințe învățate, dar și descoperirea unor noi posibilități de utilizarea
a lor;
 Scenariul este ales astfel încât să se potrivească grupei de copii, să fie accesibil, plăcut,
să producă bucurie tuturor celor implicați.
Se are în vedere și parteneriatul cu părinții. Aceștia vor fi implicați în organizare, în
realizarea decorului sau a costumelor. Se observă dorința părinților de a se implica activ
în acest gen de activități. Bucuria lor este mare atunci când văd prestația micilor artiști.
Serbarea de Crăciun este, poate, cea mai îndrăgită de către copii.
Educatoarele se preocupă de organizarea centrului tematic, împodobirea sălii de grupă,
împodobirea bradului, pregătirea cadourilor, audiția de colinde, învățarea colindelor, a
poeziilor, urărilor, etc.
Copiii se pregătesc pentru vizita lui Moș Crăciun, care este un prilej de emoții și bucurie.
Anul acesta, la grupa mare „A”, serbarea noastră de Crăciun: „Deschide ușa
creștine!”, a fost una cu tematică tradițională.
Copiii, îmbăcați în costume populare, au fost organizați în cete de colindători. Doi copii,
„bunicul” și „bunica”, au fost gazdele , care i-au așteptat pe colindători cu cozonac și
must. Alți doi copii au fost nepoții care au facut intrarea colindătorilor. Aceștia au
colindat, au spus poezii, urări, iar apoi au mâncat din bucatele pregătite pentru ei de către
gazde.
Moș Crăciun a participat la serbare, apoi, bucuros, a împărțit copiilor cadourile pregătite
.

48
Încântarea copiilor, dar și a părinților a fost foarte mare, la final toți cu bucurie, au cântat
impreună colindul „O, ce veste minunată”.

49
Serbare ,,Vine Moș Crăciun ”

Alexe Vasilica, Grădinița Cetățuia, Bărbulețu

Cântec: ,,Ceata lui Pițigoi”

Iepurașul: Sunt un iepure poznaș


Dar micuț și drăgălaș
Mai am un dințișor doar
Și mă cheamă Pufușor.

Cântec: ,,Iepuraș drăgălaș

Iepurașul: Mă lăsați să stau cu voi?

Toți: Locul tău e lângă noi


Hai, așează-te în rând
Moș Crăciun vine curând!

Ursulețul: De o zi eu drumul bat,


Sunt un urs adevărat
În sfârșit, am sosit
Dar sunt tare obosit.

Cântec: ,,Ursulețul doarme”

Ursulețul: Mă lăsați să stau cu voi?

Toți: Locul tău e lângă noi


Hai, așează-te în rând
Moș Crăciun vine curând!

Vulpița: Eu sunt vulpea cea roșcată


De găini sunt adorată
Trec mereu pe la cotețe
Doar ca să le dau binețe.

Cântec: ,,Vulpe tu mi-ai furat gâsca”

Vulpița: Mă lăsați să stau cu voi?

Toți: Locul tău nu e cu noi!

Vulpița: Am furat o gâscă grasă


Și-un cocoș de lângă casă.

50
Câinele (după ce o aleargă):
Ce cauți pe la cotețe?
Iar ți-e gândul la hoții?
Să-ți croiesc vreo două bețe,
Să o pedepsesc, copii?

Toți: Moș Crăciun o pedepsește


Nici un dar ea nu primește.

Șoricelul: Am blănița de mătase


Și codița de un cot
Urechiușe mici, frumoase,
Și mustăți pe lângă bot.

Cântec: ,,Roade tot, intră-n cămară! ”

Motănelul: Hei, ce faci aici, fârtate,


Că de când te-am căutat,
Am umblat haihui trei sate
Nici friptură n-am mâncat
Stai, că-ți arăt eu plimbat.

Cocoșul: Mândru sunt și pintenat,


Altul nu-i ca mine-n sat
Pe babă am păcălit,
Pe moș l-am îmbogățit.

Toți: Cucurigu, boieri mari,


Dați punguța cu doi bani.

Cocoșul: Mă lăsați să stau cu voi?

Toți: Locul tău e lângă noi


Hai, așează-te în rând
Moș Crăciun vine curând!

Rățușca: Mac, mac, mac rățușca sunt,


Prin nămeți vin înnotând.
Pe gheruțe simt un sloi,
Vai, ce bine e la noi!

Toți: Rățușca frumoasă,


Ești voinică, zău,
Te primim în casă,
Să ne faci un ou?

Iedul: Sunt ieduțul cel cuminte,


Mama zice că am minte
Eu îi spun că-s răsfățat
Și mai am de învățat.

51
Cerbul: Împărat sunt în pădure,
Brazii nimeni să nu-i fure
Am să fac raport, vă spun
Și-o să afle Moș Crăciun.

Toți: Cerbule, stai binișor


Vrem să fii mai iertător.
Pentru darul de Crăciun
Te rugăm să fii mai bun.

Veverița: Prin copaci eu hoinăresc,


Veverița mă numesc
Rod alunele la cină
Ca să fiu o balerină.
Mă lăsați să stau la voi?

Toți: Locul tău e lângă noi


Hai, așează-te în rând
Moș Crăciun vine curând!

Lupul: Zece vieți am ca pisica,


Ce mai lup are mămica,
O să-mi cumpăr o tigaie
Nici o masă fără oaie.
Mă lăsați să stau cu voi?

Toți: Locul tău nu e cu noi!

Cântec: ,,Un te duci tu, lupule! ”


(intră Moș Crăciun)

Moș Crăciun:
Bine v-am găsit, acum!
Ce zăpadă e pe drum!
Poteca s-a astupat
Și pădurea s-a-nfundat.
V-am adus daruri la toți,
Hrană multă, bunătăți
Lângă mine să veniți
Să-mi spuneți ce vă doriți!

Toți: Bine ai venit Moș Crăciun!

Iepurașul: Doar un dinte mi-a rămas


Moș Crăciun, vreau morcov ras!

Ursulețul: Eu vreau miere în găleți


Ca să duc la ursuleți.

Vulpița: O salată dă-mi de spini


Fiindcă nu mai vreau găini!

52
Câinele: Moșule să-mi daipuțin
Un pachet de oase plin.

Șoricelul: Moșule, n-am să mai fur


Nici un cașcaval, îți jur!

Motănelul: Vreau răsplată după fapte


Dă-mi și mie niște lapte.

Cocoșul: Cucurigu, moșulică,


Adu-mi boabe-n gușulică!

Rățușca: Moș Crăciun face și tace,


Boabe sau mălai îmi place.

Iedul: Dacă nu ți-e complicat


Vreau iarbă sau fân uscat.

Cerbul: Moș Crăciun, te rog, ascultă


Eu vreau iarbă cât de multă.

Veverița: Doar un singur fel mă prinde,


Vreau alune sau chiar ghinde.

Lupul: Noșule, dă-m fân sau paie,


N-am să mai mănânc vreo oaie!

Moș Crăciun: Ca să fiți mereu voioși,


Prindeți-vă lângă moș.

Toți: Moș Crăciune te sărutăm


Un dans vrem să-ți arătăm.

53
 
 
 
IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT
CU PĂRINŢII/ SERBĂRILE ŞCOLARE

PROF. ÎNV. PRIMAR ALEXESCU MARIA GIANINA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ COMUNA MALAIA

,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)
După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, de când copiii vin în clasa pregătitoare, școala
are un rol important în educația copiilor, alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece
educația permanentă presupune o învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii
educaționali, în primul rând între școală și familie, este esenţială.
Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și invers. Întregul
proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele:
-părinții sunt responsabili de educația copiilor lor;
- învățământul nu este decât o parte din educația copilului; o bună parte a educației se desfăşoară în
afara școlii;
-cercetările pun în evidență influența atitudinii părinţilor asupra rezultatelor școlare ale elevilor;
- grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să
influențeze gestiunea școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, serbări școlare). Părinții trebuie să vadă în cadrele
didactice un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta în educaţia copilului lor. O
sarcină a școlii e identificarea situațiilor-problemă din familiile copiilor, dirijarea pe cât este posibil
a strategiilor educative în favoarea elevului și conștientizarea că relația de colaborare școală-
familie este determinantă în educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de
pregătire pentru viață, prin întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață.
Educaţia extraşcolară /nonformală permite adâncirea cunoştinţelor, dezvoltarea
competenţelor, cultivarea interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor elevilor pentru anumite domenii.
Ea permite folosirea timpului liber eficient şi plăcut al elevilor, dezvoltarea capacităţilor de a
lucra în grup.
Serbările şcolare reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacitătilor de vorbire şi
înclinărilor artistice ale copiilor. Prin conţinutul vehiculat în cadrul serbării, elevii culeg o bogăţie
de idei. impresii, trăiesc autentic, spontan şi sincer situaţiile reale. Stimularea şi educarea atenţiei şi

54
 
 
 
exersarea memoriei constituie obiective importante care se realizază prin intermediul serbării.
Intervenţia la momentul potrivit cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare copil şi susţinută de
suportul afectiv contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea de
rezistenţă la efort. Prin organizarea serbărilor se dezvoltă copiilor dragostea pentru frumos, fiind un
prilej de bucurie, emoţie, bună dispoziţie, atât pentru copii cât şi pentru părinţi. În şcoala noastră,
dar în special în clasa noastră s-a observat că în viaţa elevilor, serbarea are o influenţă mare asupra
dezvoltării emotionale. Copiii la această vârstă sunt sensibili, receptivi cu o fantezie bogată şi tind
să se afirme. Ei sunt impresionabili, iar impresiile obţinute îi insotesc în viaţa de mai departe,
rămânând nişte tablouri vii întipărite în memorie.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde, serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gusturilor şcolarilor. Ea evaluează talentul, munca şi
priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică eforturile colectivului
clasei şi ale fiecarui copil în parte, contribuind și la socializarea copiilor de la o vârstă fragedă. În
plus, dezvoltă capacităţile de comunicare şi înclinaţiile artistice ale elevilor, atenţia, memoria,
gustul pentru frumos.
În cadrul serbărilor am prezentat, de-a lungul timpului- „Dansul fulgilor de nea”, „Dansul
oamenilor de zăpadă”, „Dansul florilor”, „Samba florilor”, însoţite de muzică adecvată, sau
scenetele: „Tic-Pitic Poştaşul”, „Uite, vine Moş Crăciun!”, „De ziua ta, măicuţă dragă”, ,,
Carnavalul personajelor din poveşti,,.
Importanţa lor educativă constă în conţinutul artistic prezentat, precum şi în atmosfera de
sărbătoare ce se instalează cu acest prilej. Prin organizarea serbărilor dezvoltăm copiilor dragostea
pentru artă, pentru frumos.

55
Colaborarea cu părinţii ȋn realizarea activităţilor educative din şcoală

Prof. Aligică Giuliana


Şcoala Gimnazială “Carol I”-Curtea de Argeş

Familia și școala trebuie să împartă responsabilitățile în educarea copiilor. Ambii au un rol


fundamental în dezvoltarea integrală a copilului. Colaborarea familiei cu școala are o importanță
majoră, cu efecte pozitive asupra elevilor, părinților, profesorilor, școlii și comunității. Între familie
și școală trebuie să existe o comunicare foarte strânsă. Dacă un profesor vrea să educe, trebuie să
colaboreze cu părinții, pentru ca efortul pe care îl realizează la clasă să aibă pentru continuitate și în
restul zilei.
Unitatea şcolară este cea care va face primul pas spre o bună colaborare cu familiile
elevilor, oferind părinţilor o gamă largă de activităţi la care pot participa, interveni.
Cunoscând faptul că au acest drept de a participa la activităţi organizate de şcoală, ei vor devin
interesaţi şi bucuroşi să-şi aducă aportul la educaţia micuţilor, care vor fi beneficiari direcţi.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze.
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior școlii.
Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că este prea mult pentru el, că este copleșit de
activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții sunt puși în fața unei game variate de
activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de le face loc tuturor este mare. Deși părinții
consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite
opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își
propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea
față de educația oferită de școala noastră.
În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și desfășuram o sumedenie de activități în
parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități s-a numit „Lumea noastră depinde de noi”, o
activitate prin care am urmărit combaterea violenței în școala noastră. Am avut ca invitați
reprezentanți ai Poliției locale, care le-au vorbit atât micilor școlari, cât și părinților despre
importanța menținerii liniștii atât în familie, cât și în societatea în care trăim. Tot în parteneriat cu
familia și de această dată și cu comunitatea locală am desfășurat activități de 1 Decembrie, prin care
am evidențiat patriotismul elevilor noștri care își poartă cu mândrie numele și își cinstesc an de an
Ziua Națională a României.
Ca activitate intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea
cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului
şi dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea
eficientă şi plăcută a timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea
capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea
voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive de caracter. Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest
moment dificil din viaţa psihică a micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe
jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea unor semne atât de curioase şi pline de mister.
De aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu părinții este deosebit de benefică.
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai
mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme
specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor. Teme precum: “Bun găsit, școală dragă! ”,“
Crăciunul în inimile noastre”, “ Martie - Mărţişor” sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de
elevi și părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în
căutarea şi sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la
tema aleasă.

56
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică. Este o
oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a
cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege
mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi
puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte viaţa
şcolii.
Una dintre formele colaborării familiei cu şcoala este serbarea şcolară. Se recomandă ca,
pentru buna reuşită a serbării să fie antrenaţi şi părinţii sau rudele apropiate ale copiilor,
solicitându-le ajutorul din timp, în cadrul şedinţelor cu părinţii sau prin convorbiri individuale
pentru explicarea importanţei serbării, a conţinutului ei, şi a rolului lor în obţinerea succesului.
Există cazuri fericite în care elevii primesc daruri oferite din contribuţia părinţilor, din sponsorizări
sau de reprezentanţi ai comunităţii locale. Ele reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în
activitatea elevilor şi în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv,
dând ocazia elevilor de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe
parcursul unui semestru sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat
întotdeauna un prilej de manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care
copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic.
De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil. Cântecul, dansul, recitarea de
poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin
care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic
şi cognitiv. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii
:jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă
împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să
fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
Implicarea activa a parintilor in activitatile scolare si extrascolare ale propriilor copii au ca
rezultat ca ei realizeaza ca problemelelor sunt si ale altor parinti, ca este util sa discute despre
situatiile cu care se confrunta,afla cai si modalitati de rezolvare a problemelor.Intre unii parinti se
infiripeaza relatii de incredere si cooperare, invata sa accepte asistenta specializata, sa ceara ajutor
atunci cand au nevoie.Informatiile primite si abilitatile dobandite le dau incredere si competente
sporite.
Este necesară deci o colaborare strânsă între şcoală şi familie, care să ducă la realizarea
scopului final al activităţii educative, de formare a unei personalităţi creative şi autonome.

Bibliografie:
1.Pescaru, Băran, Adina, Parteneriat în educaţie ,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
2.Anghel, Elena, Psihologia educatiei pe tot parcursul vieţii, Editura Renaissance, Bucuresti, 2010.
3.Popescu,Neveanu Paul, Psihologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990.

57
IMPORTANTA EDUCATIEI TEATRALE

PENTRU DEZVOLTAREA LEGATURII


INTRE IMAGINATIE, CREATIVITATE SI ACTIUNE
prof. DIMA ALINA FLORENTINA
SCOALA GIMNAZIALA NR. 150
Sector 5, Bucuresti

“Arta are nevoie de creativitate şi creativitatea înseamnă împărtăşire. “


Roger Scruton
Imaginația joacă un rol esențial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă componentă
centrală a creativității. Ea aduce un spor considerabil la cunoașterea realității date și a viitorului, a
posibilului.
Spectacolele de teatru, ca şi activităţi extracurriculare, le formează copiilor o extraordinară
capacitate de percepere, înţelegere, observare, perseverare şi explorare a simţului abstractizării. Fie
că se rezumă doar la vizionarea de spectacole la teatru, fie că îi au ca şi protagonişti pe preşcolari,
scenetele de teatru susţin achiziţionarea unor noţiuni de socializare, dar mai ales, ajută preşcolarii să
conştientizeze propria capacitate de a acţiona asupra realului.
Înclinaţia copiilor de a da viaţă obiectelor împrumutându-le intenţii sau de a-şi atribui roluri,
oferă un vast teren de acţiune pentru dezvoltarea imaginaţiei şi a intelectului, fiind totodată şi o
plăcere care facilitează deschiderea către societate şi o motivaţie care permite maturizarea afectivă.
Prin urmare, copilul va căpăta astfel stăpânirea de sine, necesară în procesul de construcţie a
personalităţii, iar spectacolele de teatru devin pentru copii o formă veritabilă de educaţie. Jocul de-a
teatrul îi ajută să se deprindă cu spaţiul şi spaţiile, cunoaşterea propriului corp, exerciţiul imaginaţiei,
capacitatea de se asculta pe sine şi pe ceilalţi, rigoarea, sensibilitatea, modestia, asumarea riscului.
Participând la scenete de teatru, copiii socializează, îşi stimulează inteligenţa şi creativitatea.
Teatrul educă prin oferirea unui câmp de acţiune şi de afirmare a personalităţii, iar copilul are
satisfacţia exprimării conduitelor achiziţionate şi a vieţii socialafective.
Programele distractive, serbările, şezătorile sunt activităţi care răspund unei duble necesităţi
psiho-pedagogice: de a asigura odihnă activă copiilor şi de a exersa capacităţi psiho-fizice ale
acestora. Ele continuă, aprofundează şi valorifică activităţile de învăţare dirijată sau la alegere.
valoarea scenetelor rezidă între îmbinarea dintre formativ şi informativ, util şi plăcut în conţinutul
educativ al acestora. Scenetele de teatru influenţează dezvoltarea copilului din punctul de vedere al
educaţiei intelectuale, morale, estetice, fizice.

58
Copiii pot reprezenta (crea, interpreta) prin muzică, imagini, idei, povestiri, poezii, jocuri,
stări de spirit și emoţii, individual sau în grupuri. O astfel de abordare poate fi, de exemplu,
realizarea de către elevi a unor imagini ilustrative pentru lecturi pe care aceștia le-au parcurs, texte
ilustrate muzical prin anumite piese. Prin suportul informațional al textului, de preferință literar, se
realizează o mai bună comunicare între imaginea picturală pe care elevii o execută și structura
muzicală a liniei melodice.
Din toamna acestui an, în programele şcolare din învăţământul primar de la noi sunt prevăzute ca
ore opţionale, ore de educaţie teatrală.
Sunt multe explicaţii pentru care metode ca teatrul-forum, teatrul de improvizaţie, teatrul de
umbre şi lumini ori teatrul-labirint au cucerit inimile formatorilor şi pe ale elevilor.

Mi-aş permite să enumăr câteva dintre ele:


– un spaţiu de predare-învăţare mai puţin rigid şi conformist stimulează creativitatea, spontaneitatea
şi imaginaţia copiilor şi adolescenţilor;
– folosirea empatiei şi a limbajului corporal determină o mai rapidă apropiere şi cunoaştere între
învăţători şi învăţăcei;
– tehnicile de teatru îi ajută pe cei mici să comunice mai uşor, să dialogheze, să înveţe exprimarea
clară, corectă şi coerentă etc.;
– mima, pantomima, exerciţiile verbale repetitive îi ajută nu numai la dezvoltarea vocabularului, ci
şi la depăşirea unor handicapuri fizice sau neuro-motorii;
– pe toţi, adulţi şi copii, îi învaţă câte ceva despre toleranţă, acceptare şi dezvoltare personală.

Educaţia prin tehnici împrumutate din teatru stimulează inventivitatea copiilor şi


îmbunătăţeşte procesele de memorare şi asociere logică.
Copilaria este intervalul definitoriu din viata fiecaruia dintre noi. Teatrul se apropie de
particularitatile copilariei prin ceea ce ii este propriu: jocul.
În acea privire poți vedea izbucnind curiozitatea și imaginația. Prin teatru le poți comunica
copiilor lucruri pe care altfel nu ai avea curajul să le spui. Pentru mine teatrul e instrumentul prin
care se creează un spațiu pentru dialog și pentru joacă. Copiii învață jucându-se, iar teatrul este o
extensie a acestui lucru. Prin educație copiii sunt uniformizați și li se spune să tacă și li se indică
clar ce au de făcut. Nu așa înveți. Înveți cu adevărat când te implici, când te joci, când
experimentezi, când jonglezi cu ideile. Copiii fac asta tot timpul când se joacă. Teatrul este o formă
mai bună de educație pentru că îi învață pe copii cum să gândească.

59
Program Serbare de Craciun
Activitate din cadrul Proiectului Educaţional « Magia sărbătorilor de iarnă »
PROFESOR ALUCĂI ELENA
Şcoala Gimnazială Grumăzeşti CDI Grumăzeşti

Nicola (prezentator): E vremea colindelor, vremea bucuriei, când minunea naşterii


Mântuitorului cuprinde sufletele şi le înobilează. Fie ca magia sarbatorilor de iarnă să vă aducă
fericire, sănătate şi bunăstare în căminul dumneavoastră.

Iasmina (prezentator): În aşteptarea lui Moş Crăciun, elevii şcolii noastre au pregatit momente
speciale, din dragoste pentru datinile românilor în prag de sărbatoare, pentru Moşul bun, care este
alături de noi, ca întotdeauna, pentru parinţii noştri, care ne asigură liniştea şi afecţiunea de care
avem nevoie.

Nicola: Să-i privim, să-i ascultăm cu inimile deschise, cu înţelegere şi dragoste pentru ca, atât cât
au putut, s-au străduit să vă aducă astazi pe scenă o frântură din folclorul, datinile şi obiceiurile cu
care ne mândrim de sute de ani şi vor duce mai departe tradiţia neamului românesc.

1.BUJORUL (clasa a IV-a) – învăţătoare Resmeriţă Dorina

2.CÂNTECE(clasa a III-a) , interpretate de Manole Denisa, Lazăr Diana, Diaconu Sabrina şi


Matasă Mara-Elena – învăţătoare Carată Florentina

Iasmina: Mici, dar talentaţi. Acest slogan se potriveşte foarte bine şi preşcolarilor grădiniţei
noastre, care vor demonstra Moşului, încă o dată, că merită darurile lui. Transmiţându-le dragostea
pentru poveşti, dna educatoare, Atodiresei Ionela, i-a ajutat să se regăsească printre cele mai iubite
personaje.

Nicola: Bucurie , zarvă mare, oameni de zăpadă, clinchete de clopoţei, miros de brad în case…toate
ne vestesc sărbatorile, pe care toti le aşteptăm cu drag.
Iasmina: În acelaşi spirit de sărbătoare s-au pregătit şi elevii clasei pregătitoare, îndrumaţi de dna
învăţătoare, Coca Ecaterina, dorind cu orice preţ să-l impresioneze cu adevărat pe Moş Crăciun.

6. SCENETĂ (clasa pregătitoare) – învăţătoare Coca Ecaterina

Nicola: Pe drumul lung şi-nzăpazit, /Se-aduna cete,cete,/De ani şi ani neîncetat, /Colindători,baieţi
şi fete.
Iasmina: Ei merg la casele creştine/Cântând cu glas duios/În seara sfântă de Craciun/Colinde lui
Hristos!
Nicola: Un glas duios vă invităm să ascultaţi/Ce sigur vă convinge să aplaudaţi.

60
8.COLINDE - (clasa a V-a A) – diriginte Alucăi Elena

Nicola: Cu bucurie şi multă veselie.Cum altfel să-l întâmpinăm pe Moş Crăciun?


Iasmina: Sunt de acord cu noi şi elevii clasei a VII-a A,care au pregătit un moment vesel, special
pentru Moş Crăciun.

9.SCENETĂ(clasa a VII-a A) – diriginte Lazăr Maria

Nicola: Ei umblă cu colindatul/De răsună în tot satul/Urarea de sănătate/Şi cu mese-mbelşugate.


Iasmina: Ei umblă din casă-n casă/Şi de ger nici nu le pasă./Şi urează voie bună/C-aşa-i datina
străbună.
Nicola: Elevii clasei a VII- a

Nicola: Fiind educaţi în spiritual traditiilor, datinilor şi obiceiurilor, elevii şcolii noastre dovedesc
că ştiu să le respecte şi să le transmită mai departe.
Nicola: Elevii clasei a VIII-a vă vor demonstra în continuare că ştiu să respecte tradiţiile.

Nicola: Iarnă, anotimp de basm!/Iarnă, anotimpul bucuriei!


Iasmina: Un tablou de iarna veţi vedea chiar acum pe scena! Un tablou pictat de dans.
Nicola: Elevii clasei pregătitoare, îndrumţi de dna învăţătoare, Codău Maria, vor întregi tabloul de
iarna cu “Dansul fulgilor de nea”.

Nicola: Şi pentru că sărbătorile fără sunetul cald al colindelor, fără glasurile duioase care ne
încălzesc sufeletul nu ar avea niciun farmec, credem că nu putem încheia astăzi acest spectacol
dedicat iernii, sărbătorilor, fără cântec.

Iasmina: Vă invităm să vă încălziţi sufetele, ascultând glasurile duioase ale colegilor nostri, fiind
indrumati de dna profesoară Arsene Carmina.

14.COLINDE – corul şcolii, elevii claselor V-VIII, îndrumaţi de dna prof. Arsene Carmina

Nicola: Felicitări tuturor copiilor care au fost astăzi alături de noi, cadrelor didactice, dlui director,
lui Moş Crăciun şi, nu în ultimul rând, dlui primar, Constantin Matasă, fără sprijinul căruia nu ne-
am fi aflat astăzi aici. Îi mulţumim pentru atenţia şi sprijinul pe care îl acordă şcolii, îi dorim multă
sănaătate şi putere de muncă.
Vă dorim o vacanţă plăcută, sărbători fericite şi un an nou plin de bucurii!

Director, Responsabil CDI, Echipa de proiect,


Prof. Lazăr Vasile Prof. Alucăi Elena prof. Carată Florentina
Prof. Alucăi Elena
Prof. Coca Ecaterina

Colaboratori: educatoarele, învăţătorii şi diriginţii claselor I-VIII, Scoala Gimnazială Grumăzeşti

61
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNĂ
“ SFINTELE SĂRBĂTORI LA ROMANI ”

EDUCATOARE: EPURE AMALIA


UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT : G.P.N ROSIA MONTANA

La români sărbătorile de iarnă în special Crăciunul sunt sărbătorile de suflet.Amintirea


copilăriei ce ne revine puternic în suflet şi în minte ,zăpezile bogate şi prevestitoare de rod
îmbelşugat,colindele şi clinchetele de clopoţei,mirosul proaspăt de brad dar şi de
cozonaci,nerabdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă toate crează în sânul familiei o
atmosferă de linişte si iubire. Decembrie este luna cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă (Sfântul
Nicolae, Crăciunul, Anul Nou) şi poate unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului mai
ales pentru cei mici care ard de nerăbdare să vadă ce primesc de la Mos Nicolae în ghetuţele
pregătite de cu seară.

De la Sfântul Nicolae până la Sfântul Ion românii se simt în sărbători.Cel mai important este
Crăciunul considerat ca sărbătoarea naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.Oamenii au adaptat-o
creând tradiţii si obiceiuri conform culturi lor specifice . Acest obicei din seara Sfântului Nicolae
a luat naştere la oraş şi s-a răspandit şi în mediul rural. Fiecare traieşte din plin sărbătorile, însă
nu toată lumea cunoaşte adevaratele istorii şi semnificaţii ale datinilor de iarnă . Pentru a aprecia
mai mult tradiţiile, vă oferim o mică istorie a Moşului Nicolae.

Pe 6 decembrie, este ziua Sfantului Nicolae iar, dupa traditia populară, aceasta este prima zi de
iarnă. Credincios, Sfantul Nicolae este faptuitor de minuni si martir pentru credinţa in Iisus. La
romani, Sfantul Nicolae este închipuit ca un moş cu barba albă care poate aduce ninsoarea
scuturandu-şi bărbia. Datorită tradiţiei occidentale, Moş Nicolae este şi cel care face cadouri celor
mici. În seara din Ajun (5 decembrie), parinţii pun în încălţămintea copiilor, pe care aceştia şi-o
pregătesc cu mare grijă, multe dulciuri şi, uneori, jucării. În unele locuri există şi obiceiul de a
pune alături de cadouri şi o nuieluşă care ar trebui să ii cumintească, măcar în principiu, pe copii
care nu s-au purtat bine în timpul anului.”Copii cuminţi primesc dulciuri şi jucării iar cei
obraznici nuieluşe “aşa auzeam în copilărie de la parinţii nostrii .Acum la vremea maturitatii ne
amintim cu bucurie de acele seri nimunate când ne pregăteam cizmuliţele şi asteptam cu
nerăbdare să vină Moş Nicolae să ne lase în dulciuri şi jucării. Sfantul Nicolae mosteneşte la
moartea ambilor părinti, toată averea familiei pe care se hotaraşte să o folosească în scopuri
umanitare, ajutându-i pe cei săraci. El este cunoscut ca protector al copiilor mici, al călătorilor, al
comercianţilor, al celor acuzaţi pe nedrept, al fetelor nemăritate şi mireselor.
Legenda istoriei lui Moş Nicolae vorbeste despre un nobil sărac care avea 3 fete pe care nu le
putea marita din cauza situaţiei financiare precare. Se spune că Nicolae de Mira, inainte de a
deveni Sfant, a decis să-l ajute pe acest nobil lasând câte un saculeţ cu aur la uşa casei acestuia de
fiecare dată când una dintre cele trei fete a ajuns la vârsta măritişului. Vrând să ştie cine ii face
aceste cadouri, nobilul a urmarit la cea de-a treia fată uşa casei. Povestea spune că Nicolae s-a
urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei în nişte sosete puse la uscat. Astfel
s-a nascut ideea ciorapilor atarnaţi la gura sobelor şi a şemineelor în care se primeau cadourile.

62
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc părinţi
,copiii nepoţi îşi fac daruri,se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei,cu credintă ca
prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorii vom avea un am mai bun si mai bogat.La sate sunt
pastrate mai bine tradiţiile si obiceiurile specifice acestei sărbători.Repertoriul tradiţional al
obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea,
vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular,
dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în
credinţe şi mituri străvechi sau creştine. Dintre acestea, care exprimă înţelepciunea populară,
realul sau fantasticul, esenţe ale bogăţiei noastre spirituale, redăm câteva specifice diferitelor
zone ale ţării.Pe 20 decembrie in calendarul ortodox se sarbatoreste ziua Sfantului Ignat. In
aceasta zi datina randuieste sa fie taiat porcul de Craciun. Pentru ca taranii cred ca un porc
neinjunghiat in aceasta zi nu se mai ingrasa pentru ca isi viseaza cutitul. Nerespectarea acestui
obicei poate provoca, dupa unii, incidente neplacute. În Ajunul Crăciunului, cei ce cresc albine,
nu dau nimic din casă, ca albinelor să le meargă bine, şi să nu părăsească stupul pe vremea
roitului.Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele
vorbesc. Nu e bine ca în Ajunul Crăciunului să fie pus pe masă mai intâi rachiul, pentru că nu el
are întâietate în această seară, ci bucatele.

În Ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, pentru că aceşti pomi să lege rod bogat.
Pomul Crăciunului imbracă în sate din zona Codru aspecte diferite, deosebindu-se de bradul cu
elemente ornamentale cumpărate din oraş.
Cel mai răspândit era pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sârmă, îmbrăcate în hârtie
colorată, peste ele sunt trecute sfori din aţă de fuior pe care sunt înşirate boabe de fasole albă.
În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii şi în unele locuri până la ziuă,
cete de copii merg din casă în casă cu colinda: Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindişul sau
Bună-dimineaţa la Moş-Ajun. În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc
piţărăi sau pizerei. După credinţa populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire.
În unele părţi, când este aproape de a se revărsa zorile, colindători cu lăutari sau fără lăutari
pleacă pe la casele gospodarilor înstăriţi şi le cânta la fereastră un cântec sau mai multe, aceste
cântece numindu-se "zori", spunându-se că atunci "cânta zorile".
Prin Transilvania, se înţelege sub numele de "zorit" datina de a se cânta colinde de către feciori şi
oameni însuraţi la "zoritul" în ziua de Crăciun.
Începând cu întâia zi de Crăciun şi în următoarele zile ale acestei sărbători, copiii umblă cu
Steaua, cântând colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos.
 
BIBLIOGRAFIE:

1.Constantin Eretescu –“Folclorul literar al ronânilor”,editura Compania 2007.


2.Narcisa Alexandru Stiuca-Sarbatoarea noastra de toate zilele –sarbatori in cinstea
iernii,Editura Cartea de buzunar,2005

63
Rolul activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof.înv.primar. Amarandei Elena


Școla Gimnazială “ Ion Lovinescu” Rădășeni- Suceava

MOTTO: "Spune-mi si o sa uit. Arată-mi și poate n-o să-mi amintesc.Implica-mă și o să


înțeleg." ( proverb american)

Evoluţia instabilă a societăţii româneşti, scăderea calităţii vieţii, lipsa unor exemple de
urmat îi pun pe adulţi în dificultate ca părinţi. Modificările rapide din viata sociala generează o
cerere de continuare a proceselor de reînnoire a cunoştinţelor, deprinderilor si valorilor pe durata
întregii vieti a individului. Astfel, accelerarea transformărilor sociale, democratice, emanciparea
femeii, modificarea statutului copilului, dispersia familiei, încercarea de a restitui prestigiul
educaţiei familiale, progresele sociologiei si psihologiei, precum si alte cauze, au dus la înţelegerea
faptului ca orice sistem de educaţie rămâne neputincios daca se izbeşte de indiferenta sau de
opoziţia părinţilor.  Părinții asteaptă prea mult de la școală și nu fac mai nimic pentru dezvoltarea
unei relații mai strânse cu proprii copii.
Copilul din ziua de azi are nevoie de adulţi dispus să-i respecta ritmul de viaţă, să fie
alături, să-i răspundă nevoilor, care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită siguranța zilei
de mâine . Toţi adulţii, care fac parte din viaţa unui copil: părinții, bunicii, învățătorii ar trebui să
înţeleagă că acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Orice familie trebuie sa fie un garant de securitate, de protectie fizica, afectiva, mentală, morală și
socială pentru toti membrii ei , dar mai ales pentru copii.
Şcoala este o etapă importantă, dificilă, care produce schimbări de marcă în evoluţia
copilului. Momentul intrării în școală îi găsește nepregătiţi pe cei mai mulți dintre părinţi iar
comportamentul familiei intervine astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce
poate să conducă pe o cale greşită dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia
Unul din succesele educatiei elevilor este legatura stransă dintre familie și școală.
Copilul trăieşte un sentiment de mândrie atunci când părinţii săi se implică în activităţile şcolii sau
îi sprijină în realizarea sarcinilor de învăţare. În mod sigur aceste fapte au ecouri pozitive în
formarea personalităţii copilului, în conştiinţa lui. Ca urmare îşi va respecta mai mult părinţii, va
învăţa să aprecieze munca celorlalţi, îi va fi asigurat succesul şcolar.
Instituția numită școală vine să informeze și să formeze părinţii în ceea ce priveşte
şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia
copilului, importanţa atitudinii lui pentru reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu
şcoala. De aceea este necesar un dialog între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o
pregătire în materie de relaţie cu părinţii iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca
o aptitudine profesională; părinţii trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare
cu profesorii; şcolile trebuie să asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor
la gestiunea şcolii.
Implicarea activă a parinților în activitățile școlare și extrașcolare ale propriilor copii au ca
rezultat că ei realizeaza că problemele lor sunt si ale altor parinti, că este util să discute despre
situațiile cu care se confruntă, află căi si modalitati de rezolvare a problemelor.

64
Între unii parinti apar relații de încredere și cooperare, învață să accepte asistență
specializată, să ceara ajutor atunci cand au nevoie. Informațiile primite și abilitătâțile dobandite le
dau încredere..
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, spun
că există şapte puncte cheie:

1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din


jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.

Părinţii trebuie să vadă în şcoală un prieten, un colaborator, un om adevărat care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Asadar, e o sarcină a şcolii să
identifice situaţiile problemă, din familiile copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile
educative în favoarea elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoală-familie
este determinantă în educarea copiilor. Succesul academic al unui copil este mult îmbunătățit
atunci când profesorii și părinții sunt parteneri în procesul educațional, părinții jucând un rol extrem
de important, acela de „primul profesor ”pentru copii lor.

BIBLIOGRAFIE:

1. Beznea, N, -Familia şi şcoala în relaţie de parteneriat educaţional, în Învăţământul primar,


nr. 1-2, Editura Miniped, Bucureşti, 2005.

2. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de


învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
3. Ecaterina Adina Vrasmas – Consilierea şi educaţia părinţilor , Editura Aramis, 2002;

65
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Ambrus-Torzsa Monika,profesor primar


Scoala Gimnazială Tompa Laszlo.Odorheiu Secuiesc
 

Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu


epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În
acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Educaţia
extracurriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine stabilit în
formarea personalităţii copiilor noştri.

Când vorbim de activități extrașcolare,ne referim la activități educative, la programul la care elevul
participă după ore și ar trebui să facă acest fapt cu plăcere deoarece scopul este acela de a-i forma
abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării personalității elevului care își va găsi prin acestea
înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi performanți.

Succesul şcolar depinde de relaţia familiei cu copiii şi cu şcoala. Când aceşti trei factori
conlucrează, rezultatul este imediat şi de durată.Relaţia familie – şcoală este un subiect des abordat
în literatura de specialitate şi supus atenţiei întregii societăţi, mai ales pe fondul schimbărilor sociale
din ultimii ani. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și desfășuram o sumedenie de
activități în parteneriat cu aceștia. După părerea mea, familia are un rol extrem de important în
conturarea personalităţii, deoarece fiecare dintre noi alegem un model de urmat din cadrul familiei
noastre.În primul rând, familia este una din cele mai vechi forme de comunitate umană, ce asigură
menţinerea continuităţii biologice şi culturale a societăţii, satisfacerea nevoilor personale, asigurând
sentimentul siguranţei, iar rolul acesteia nu se mai poate rezuma doar la asigurarea condiţiilor de
viaţă pentru copil şi la supravegherea acestuia, ci trebuie văzută ca primul factor în educaţia şi
instrucţia copilului.În al doilea rând, familia este prima şcoală a copilului, iar contribuţia pe care o
are poate favoriza sau îngreuna activitatea şcolii. Astfel, familia îi dă copilului primele informaţii
despre lumea înconjurătoare, primele norme şi reguli de conduită, dar şi mediul propice necesar
satisfacerii trebuinţelor şi dorinţelor sale.

În concluzie, putem admite că familia are un rol important în conturarea personalităţii, având în
vedere faptul că educaţia oferită de familie reprezintă factorul principal în dezvoltarea copilului.

66
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață.

Activităţile extraşcolare la scoala noastra au fost proiectate în aşa fel, încât copiii să aibă o
cunoaştere profundă asupra tradiţiilor populare şi să cunoască mai bine mediul în care trăiesc.Am
organizat Carnavalul Albinelor in clasa pregatitoare,si scolarii au avut posibilitatea de a se
manifesta liber, atât în crearea costumului, cât şi în interpretarea şi realizarea unor monologuri. Am
realizat serbari scolare cu ocazia Crăciunului, a zilei de 8 Martie , Ziua Pământului sau la sfârşit de
an şcolar, oferindu-le elevilor posibilitatea de a se exprima liber oral , în scris sau prin muzică,cu un
număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul lui, la reuşita comună. Am vizitat multe
institutii, ca biblioteca, gradinite, muzee, spitalul, politia etc., unde elevii s-au bucurat de o atentie
deosebita din partea adultilor,si au amintiri, feed-backuri pozitive.

În concluzie, activitățile educative împreună cu părinți contribuie la formarea personalității


elevului, iar pedagogul are un rol important in educarea spiritului creativ în cadrul acestor activităţi
. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, asigurând o atmosferă
relaxantă , unde evite critica si încurajeze elevii şi să realizeze numai feed- backuri pozitive.
Marele pedagog a zis: “Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va
mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i
învăţăm să se adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

67
BIBLIOGRAFIE:

1. Agabrian, M., Şcoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iaşi, 2006


2. Claff, G., Parteneriatul şcoală - familie-comunitate : ghid pentru cadrele didactice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007
3. Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru.

68
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT CU
PĂRINȚII/ SERBĂRILE ȘCOLARE

PROF.ÎNV.PRIMAR: ANA APETREI

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru


cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari
în asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi
să sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor
.Acestea se referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu
însufleţire şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o
cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.

Serbarea școlară reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor


artistice ale elevilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii
,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un
scop în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească
,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai
plină de sens .
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe
copii să dea tot ce sunt în stare . Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu
sărbătorirea Sfintelor Sărbători de iarnă .
Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de
Crăciun ,de cadourile lăsate de Moş Crăciun. Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost
ordonat într-un montaj literar –muzical , completat cu un sirag de colinde românești .
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv
–pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.

69
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber . Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un
aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente:
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării.
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai mulți pași:
1.perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în mod
favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
2.desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor. Ea evaluează talentul ,munca şi
priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele colectivului
clasei şi ale fiecărui elev în parte.
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare
a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

70
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările școlare

Prof. Înv. Preșcolar Conderman Ana Elisa


Gradinița cu PP. nr. 29 - Brasov

În întuneric și emoție, noi am fost acolo…

Apropierea sărbătorilor de iarnă aduc căldură, unire, liniște, cu precădere în mediul școlar
unde triada menționată este evidențiată atât prin serbări școlare de neuitat, cât și prin activități
educative realizate în parteneriat cu părinții. Pentru copiii de nivel preșcolar, iarna reprezintă un
motiv de bucurie imensă, moment în care latura pură se suprapune perfect cu albul zăpezilor. În
anul 2018, atât proiectele educaționale realizate în parteneriat cu părinții, cât și serbările școlare au
avut ca prim scop sensibilizarea copiilor, părinților. S-a dorit acordarea unui ingredient necesar și
anume sporirea încrederii copiilor în propriile capacități; aceștia au simțit că alături de educatoare și
de părinți pot demonstra că sunt și mai puternici cu fiecare an ce trece.

Activitățile educative în parteneriat cu părinții sunt metode importante care înleznesc


legăturile dintre copil-părinte, părinte-educatoare, educatoare-copil. În acest an, magia sărbătorilor
de iarnă ne-a adus împreună într-o călătorie cu trenul copilăriei pe ruta Brașov-Sinaia. Am gândit
această excursie sub forma unui parteneriat între părinte și educatoare, o alternativă care a avut ca
prim scop o mai bună cunoaștere a copiilor și în medii diferite, față de cele formale.

Am pornit astfel cu o mare dorință pe acest drum, căutând căi singure pentru îndeplinirea
dorințelor copiilor. Activitatea s-a desfășurat pe parcursul unei zile, având ca destinație un oraș
regal- Sinaia. Am ajuns cu trenul, am urcat pe munte, unde am reconstituit puțin din atmosfera
descrisă de George Coșbuc în poezia “Iarna pe uliță”. După ce ne-am bucurat sufletele prin troienile
de zăpadă proaspăt așternute, am pornit spre Muzeul trenulețelor, unde copiii au putut admira
renumitele diorame realizate de către un renumit italian și doi artiști Carl și Jane. Jocurile puse la
dispoziția copiilor de către îndrumătorii muzeului s-au dovedit a fi activități utile de fixare și
introducere a anumitor noțiuni în contexte noi.

Păstrând “porțile deschise” în fața părinților prin realizarea acestor parteneriate, reprezintă o
deschidere care se va vedea și în plan educațional. Drept exemplu, în urma excursiei atât părinții,
cât și copiii au manifestat o mai bună comunicare cu educatoarele.
 

71
Pe parcursul excursiei am urmărit să organizăm cât mai eficient grupa de copii, să asigurăm
disciplina pe drum, la muzeu, în tren, stimulând atenția și interesul copiilor pentru activitate, crearea
unei stări emoționale favorabile pe tot parcursul călătoriei. La întoarcere, pornind cu trenul prin
munți înapoi spre Brașov, am dorit să încheiem activitatea discutând despre locurile văzute,
păstrând în inimi amintiri frumoase și glasuri de copii pline de încântare.

Aceasta este formarea profesională de care avem nevoie din când în când, moment în care
poți spune că activitățile educative realizate au adus bucurie atât în sufletul cadrului didactic, cât și
în sufletul copilului.

72
Efectul pozitiv al implicării familiei în activitățile extracurriculare la
elevii din învățământul preuniversitar - scurt studiu comparativ

Prof. Anamaria - Laura Bâzu


Colegiul Tehnic Raluca Ripan, Cluj-Napoca, jud. Cluj

Societatea modernă are nevoie de educație, de acel proces care are ca scop modelarea
persoanei și a personalității acesteia, îndrumarea ei mentală și spirituală pe parcursul întregilor ani
de școală, însă educația nu începe în cadrul instituțional numit școală. Educarea individului începe
cu primii ani de viață, în mediul familial, comportamentul părinților fiind un factor major care
contribuie la conturarea caracterului copilului: „Educația începe acasă. Nu poți da vina pe școală că
nu ți-a învățat copilul ceea ce nu l-ai învățat tu” (Arthur G. Holder). Școala este doar o parte
integrantă procesului educativ și încearcă, prin urmare, stabilirea unei legături cu părinții pentru
eficientizarea acestui proces instructiv-educativ.

Instituția de învățământ are nevoie de implicarea familiei în multe activități și de


participarea acesteia la viața de învățăcel, deoarece impactul pe care îl are această implicare a
membrilor familiei influențează elevul, îl determină să capete încredere în forțele proprii și să-și
dezvolte anumite competențe și abilități necesare integrării în societate. În timp ce la preșcolari și la
copiii din învățământul primar și gimnazial activitățile extrașcolare de mare amploare, precum
serbările cu ocazia sărbătorilor de iarnă, au rolul de a oferi elevilor sentimentul de siguranță că pot
realiza ceva și de a le dezvolta capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui
obiectiv comun, la elevii de liceu aceste serbări sau evenimente de altă natură sunt un mod plăcut de
a se afirma și de a-și reafirma lor înșiși talentul pe care îl au sau capacitatea de a evolua într-o
anumită privință.

În momentul stabilirii unui program al activităților extracurriculare, cadrele didactice au în


vedere toate tipurile de educație pentru că școala contemporană, centrată pe elev, vizează ca prin
intermediul acestor activități elevul să aibă posibilitatea de a se dezvolta și de a-și crește încrederea
de sine, încrederea în forțele proprii. Tot prin intermediul acestor tipuri de activități, elevii ajung să
cunoască mult mai bine rolul pe care îl au în cadrul vieții sociale, toți având dreptul, în mod egal, de
a se implica, indiferent de rezultatele școlare.

73
Fiecare copil este unic în felul lui, iar unicitatea acestuia nu trebuie distrusă, ci încurajată.
Așadar, familia trebuie să înțeleagă ce capacități are acel copil și trebuie să se implice în relația pe
care o are cu școala pentru a-i dezvolta aceste aptitudini care cu timpul se pot îmbunătăți: „Factorul
decisiv în succesul şcolar îl reprezintă raportarea corectă a realităţii în existenţa activităţii comune
familie – şcoală. Sunt necesare sisteme complexe de dezvoltare a responsabilităţilor individuale şi
colective, în concordanță deplină cu preocupările, interesele, deprinderile şi aptitudinile fiecărui
adolescent.” 1

Bibliografie:

Baban, Adriana, Consiliere educaţională, Cluj - Napoca , 2001


Stoica Marin, Pedagogie şi psihologie, Ed. Gheorghe Alexandru, 2001
http://www.info-kids.ro/parteneriatul-scoala-familie-primul-pas-spre-reusita-scolara/
http://comunitate.eduteca.ro/educator/initiative-in-parteneriatul-familie-scoala/

                                                            
1
http://comunitate.eduteca.ro/educator/initiative-in-parteneriatul-familie-scoala/ 

74
Scenetă populară de Crăciun:
„VIFLEEMUL”

Prof. înv. primar: POPA ANA-MARIA


COLEGIUL NAȚIONAL „PREPARANDIA – DIMITRIE ȚICHINDEAL”
ARAD

Personaje: Irod: _________________


Magii: Melchior: _______________
Gaşpar: ________________
Baltazar: _______________
Ciobanii: 1: ______________
2: ______________
3: ______________
Ostaşul: _______________

O: (intră ostaşul şi întreabă):


Eu sunt cătana lui Irod Împărat
Cu capul tot strofocat!
Daţi-mi să beau cu gura
Să nu mi se ducă hula
Că de-ndată ce voi înghiţi
Mai multe voi şti povesti.
I: Culcaţi ciobanii mei şi dormiţi
Că mult mai avem de umblat
Pe la oamenii mei din sat.
C1: Hai să dormim, până murim,
Unul în pat, unul sub pat,
Unul pe afară culcat.
O: Prea-nălţate împărate, o veste nouă în cetate:
Trei crai au venit degrabă
Pe cine întâlnesc întreabă
Dar nimeni nu este în stare
Să le răspundă la-ntrebare.
I: Du-te degrabă şi adu-i la mine
Să dea seamă!
B: (dă cu piciorul într-un cioban)
Scoală ciobane şi nu mai dormi,
Că somnul de-acum nu-ţi va folosi
Mergi la Vifleem degrabă
O, păstorule, şi-ntreabă
Şi de-acolo vei afla
Că s-a născut Mesia.
Dacă nu mă crezi pe mine,
Iată Steaua care vine!
Colind: „Steaua sus răsare”
C1: Scoală frate, că la noi, la Răsărit, steauă nouă s-a ivit! Crai nou s-a născut!… Tu ce-i vei
duce?
C2: Eu voi duce mielul meu cel mai frumos! Dar tu?
C1: Eu voi duce caşul meu cel mai gustos! Dar tu?

75
C3: Eu îndată ce m-am culcat, am visat un vis ciudat, că Preasfânta Maica Maria ne-a născut
nouă pe Mesia.
Hai să mergem la Vifleem, pe Mesia să-l vedem!
Colind: „Astăzi s-a născut Hristos”
O: (pleacă la crai):
Crailor şi regi măriţi
Vă rog bine să veniţi
Până la împăratul Irod
Unde s-a strâns mai mult norod.
Acolo veţi fi întrebaţi
Cum şi pe cine căutaţi.
M: Prea-nălţate împărate, spune de ce ne-ai chemat la tine?
I: Spuneţi cine sunteţi voi, mă!… şi care e numele vostru?
B: Eu sunt craiul Baltazar şi stăpânesc Ţara Persiei.
M: Eu sunt Melchior din Media!
I: Dar tu?
G: Eu sunt Gaşpar, filozof şi astronom, adică ştiu citi în stele… şi am văzut o stea prealuminată
care drept spre Iudeea mergea şi atunci am înţeles că s-a născut un nou împărat!
I: Ce împărat?… Au doară nu sunt eu împăratul Iudeii? Au doară nu se cutremură tot
Ierusalimul de mine?… Să ştiţi că dau poruncă să vă trimită la muncă!
G: Nu te mânia-mpărate, că-n zadar sunt toate, că şi noi suntem împăraţi, decât tine mai
bogaţi… şi nu avea frică, că ne trebuie a ta ţară mică,… că noi am venit mai presus să ne
închinăm lui Hristos.
I: Şi ce vrei tu, mă, cu Hristos?
M: Precum ţi-am spus împărate, în această ţară se va naşte Iisus, precum proorocul Isaia a
spus… din mari depărtări, dintr-ale noastre ţări, venit-am tot călare să-l aflăm, frumoase
daruri să-i dăm:
B: Aur!
M: Smirnă! Hristoase, Mărire Ţie!
G: Tămâie!
Colind: „Trei păstori”
I: Tăiere, tăiere, groaznică tăiere!
O: Lasă să fie părere şi nu tăiere!
I: Eu ţie îţi poruncesc ca toţi pruncii din Iudeea să fie tăiaţi îndată;… de la doi ani în jos…
poate îl tăiem şi pe acela…
B: O, Iroade împărate, nu te temi că te vor bate ale tale mari păcate? Vrei să omori pe Fiul lui
Dumnezeu?… o… amar sufletul tău!
M: Doamne, mintea-i luminează şi în Hristos fă-l ca să crează!… Dacă-acestea nu primeşte,…
fulger, tunet slobozeşte!… şi pucioasă ca să-l arză, mântuirea să n-o vază,…şi nu avea atâta
răbdare cu un tiran aşa de mare, ci dă peste el ciumă, râie, să se scalde în leşie, să nu se mai
tămăduiască până-n legea creştinească.
Colind: „O, ce veste minunată”
O: Această zi preamărită, sărbătoare preasfinţită, vă urăm ca să vă fie, plină doar de bucurie!
La mulţi ani!… s-aveţi folos de Naşterea lui Hristos!
Colind: „Colindița”

76
THE MAGIC OF CHRISTMAS
Prof. Ana-Monica Cojocărescu,
Şcoala Gimnazială “M. Eminescu”, Buhuşi, Bacău

God has left in the world the poor to put to the test our generosity and sent His Son became
man to show us that the deliverance of people from trouble and pain is done through people. This
explains why during Christmas the humanitarian actions multiply and happy are those who maintain
this habit as a constant in their lives, proclaiming the joy of Christmas as often as possible, and that
manage to bring joy into people’s homes as often as they can. Therefore, on Christmas, before
waiting for gifts, we should be the first to offer from our good. The gift, as a manifestation of
fraternal love makes our state of happiness not to remain just for ourselves, but spreads itself to
others. The complete joy comes not when we alone are happy and the others are in sorrow, but
when we are happy and we make others feel the same joy. “By giving you shall receive”, says
father Nicolae Steinhardt in his book by the very same name: By Giving Thou Shalt Receive. Words
of Faith; and the elders say something very wise: “Charity covers a multitude of sins.” (Dar din dar
se face Raiul.) So, let us all make Heaven of what we have, let us give what we have and, most of
all, let us give ourselves to others, because it is not richness that God seeks, but humble hearts and
open to love. We are so used to fighting and protecting ourselves from everything and everyone that
we have forgot to offer something and, above all, to receive a gift without asking ourselves whether
it is a gift of love or it is a gift given from interest or worse, some kind of bribe. We need to be
happy, and all the mundane richness won’t help us. Happiness lies much deeper; it is within us,
within the deepest corners of our hearts.
And if by giving we build up Heaven, this month, as part of this attempt to give to others
what we have, together with two other teachers, colleagues of mine, and several pupils from our
school, we went to a school for children with disabilities. It was something spontaneously done;
well, we called that particular school in our city to announce our visit, but nothing more. Then, we
asked our pupils if they were interested in coming with us. Much to our surprise, they were
delighted to do this. Why not face it: nowadays if you go to Church, if you pray, if you want to help
someone you are considered “relics kisser” and many teenagers, even though they would like to
involve in such groups of, let’s say, benefactors, are reluctant because they want to avoid gossip.
Anyway, we arranged to meet the next day in front of this school for children with
disabilities (I don’t want to give names, because this is the least important), with anything that we
could give to those children to make their day. The pupils were encouraged to bring anything that
would make themselves happy: a toy, a book, sweets, fruits, clothes, anything. The following
morning, all our pupils had their bags full with coloring books, crayons, all sorts of plush and
plastic toys, some of them had clothes. Of course, the sweets and fruits were not missing. They
were all laughing and repeating some carols which they prepared for those kids. A girl brought her
guitar. So, everything was perfect! Then, we were asked to come in and we were led into their room
for festivities.
Being early morning, not all the kids were present, so we had to wait for them in order to
arrive to school. They were brought by their parents, aunts, grannies, custodians, etc. I did not want
to tell you until now, but their disabilities are psychic, they are retarded. They have the body of a
teenager, or of an 8, 9, 10-year old child, but their minds wander to other places, sometimes I think,
more beautiful. They are lost, they have a world of their own, they don’t know what’s around them,
they don’t talk politics, and they don’t have time to hate or to do harm. They only look at you with
wondering eyes, expecting something which they don’t know how to express. They watch, they
feel, they touch, sometimes gently, other times a little tougher. They like to touch your hair, they
like long hair (bad for me, I have short hair), they are like babies: they like everything that sparkles.

77
They touch your face, as if discovering it. They take your hand and walk you through the room,
towards an unknown destination, not for you, not for them. They just wander. And they like to hear
you calling their names. That’s what they recognize: their names and the figures of their teachers.
And when you see them looking at their teachers you see something in their eyes: love, trust – but
real ones. They don’t know how to lie. If they don’t like you, then, you are lost. They don’t even
look at you, you don’t exist for them. I think they feel you, they feel your soul, your real you,
behind the mask. They know they are different, and you have to be a hell of an actor not to show
them you are struck when you see them for the first time. Some of my pupils are crying, they can’t
hide their tears. They were not prepared to see such beautiful, but helpless children. They are stuck
to their chairs, not knowing how to react. The carols are lost somewhere between mouth and
stomach. A child begins to sing “Santa Claus” with such a clear, powerful voice that we all wake
up… The girl with the guitar plays a few notes, we all start singing and the tears start little by little
to dry. The sighs get lost among notes. And we laugh, laugh and forget for some minutes that this is
another world. The kids start looking in our bags, and hold our hands so tight as if they wouldn’t
want to free them. They find different things in the bags, some of us give them our presents and
something changes: it is as if they come to life and taking us by the hands they lead us through their
classrooms, they show us their own toys. One pupil of mine, a girl, gets from her bag a pair of red
shiny boots… They are not new, but a little girl shouts: “Mine!” Her teacher tries to explain to her
that they might not fit her, but she still says: “Mine!” And she tries them and the boots fit her like a
glove. Her face is bright, just like a star. She is laughing, walking around the classroom and saying
to everyone in there: “Mine!” I have a tear in the corner of my eye and her teacher whispers to me:
“She wrote to Santa, asking for a pair of red boots!” Orange flavor is around us… They eat oranges
brought by us and they offer them back to us. They give back what was received. They are happy
seeing us there. In their purity, they see us as angels. Is hard to leave them there and walk outside
into real, harsh world. But we have to go. And they have to go also, when their daily schedule is
over. There, in their little world everything is almost perfect, outside, they find mean people. There,
their stories seem unreal, outside they are more real than some of us would like them to be. And you
leave them inside, and as you walk farther and farther you can’t stop yourself from asking: “What is
to be of these children?” And an answer comes into your head: “By giving we build up Heaven!”
We can build up Heaven for them; the only condition is to want to do it, to be willing to open our
hearts and arms to receive them, and our bags to give them… 

78
TRADIŢIE ŞI CONTINUITATE
ÎN OBICEIURILE DE IARNĂ

Prof. Anca Şova


Şcoala Gimnazială „General Nicolae Şova” Poduri
Obiceiurile folclorice au devenit o importantă categorie cu încărcătură afectivă în rândul
oamenilor, încă din vechi timpuri şi până astăzi. Acestea sunt manifetări pitoreşti folclorice, din ce
în ce mai spectaculoase. Astfel obiceiurile prezintă viaţa socială, diverse aspecte ale rânduielii ei.
Sărbătorile de iarnă sunt cele mai așteptate pentru că sunt cele mai spectaculoase; o
diversitate de culori, ritmuri, sonorități, texte tradiționale pe care se improvizează, personaje
simbolice etc. Pline de semnificații pentru cultura populară sunt cele din ciclul Anului Nou care s-
au păstrat indiferent de perioada istorică în toate satele din Valea Tazlăului Sărat. Decembrie
(Undrea) cuvânt de origine incertă care pare să însemne ac, ori andrea de împletit, cu referire la
ţurţurii de la streaşină. Prima sărbătoare a lunii decembrie este Sfântul Ierarh Nicolae, Mângâietorul
tuturor celor necăjiți „toiagul cel tare al bătrâneților”, părinte al săracilor și bun dăruitor, cel ce a
oprit fecioarele de la viața cea desfrânată, dăruindu-le pungi cu aur, pe care le-a pus noaptea pe
fereastră. De aici și obiceiul ca în ajunul Sfântului Nicolae toate fetele să se roage, să aștepte daruri
materiale și spirituale. Astăzi toți copiii așteaptă daruri de la Moș Nicolae. Își lustruiesc ghetuțele, le
pun în fereastră ca moșul să le pună dulciuri și jucării. Cei obraznici găsesc în loc de bomboane o
nuielușă împodobită, poleită. Nuielușa se așază în cui la vedere, iar copiii știu că nuielușa coboară
de acolo dacă sunt obraznici. Se zice că Sfântul Nicolae și Sfântul Andrei trag soarele spre asfințit și
începe lunga noapte a iernii.
Primul obicei are loc cu câteva zile înainte de începerea zilelor de Crăciun, este Ignatul sau
sacrificarea porcului, pe 20 decembrie. Sacrificiul animalier a fost amplu discutat de cunoscuţi
etnologi şi antropologi: G. Frazer, M. Taylor, W. Mannhardt, C. Levi-Strauss, M. Mauss, E.
Durkhreim, C.Kluckholm etc. La 20 udrea, podurenii taie porcii. Este ziua în care nu se coase, nici
toarce, pentru ca pe gospodină să n-o găsească Ignatul, adică să nu se îmbolnăvească, iar femeile
gravide să n-aducă pe lume copii pociţi şi râmătorii să nu rupă bulendrele de pe gard.
Acum se face pomana porcului, când cei ce au ajutat la tăierea lui, rudele sau vecinii,
beneficiază de o bucată de carne, şoric şi când se închină un pahar de rachiu.
În Ajunul Anului Nou, în comuna Poduri se umblă cu steaua, în special băieţii. Este un
vechi obicei lăsat de la străbuni, deoarece în Ajun purced cei trei magi către ieslea unde Se va naşte
Mântuitorul, fiind călăuziţi de steaua care luminează neîncetat. Copiii poartă Steaua, slăvind
Naşterea Domnului şi marcând începutul erei creştine:
“Steaua sus răsare,
Ca o taină mare…”
După vestirea Naşterii Mântuitorului, copiii merg acasă, găsind împodobit bradul şi îl
aşteaptă pe Moş Crăciun. Ei trebuie să îi spună poezii şi cântece. Moşul le împarte daruri tuturor
celor din casă.
Sărbătoarea împărătească la 25 Decembrie, slăvim naşterea Mântuitorului. În Ajun, preoţii
purtând icoana sărbătorii şi cântând troparul Crăciunului, sfinţeşte casele creştinilor spre a le curăţi
şi feri de rele.
Colindele, darurile de Crăciun sunt rămăşiţe de datini romane, înrădăcinate şi adaptate în
înţelesul creştinesc spre a se exprima bucuria naşterii. Umblarea cu steaua aminteşte de închinarea
magilor, cărora le urmăm şi noi la închinarea sfântă.
De Anul Nou sunt foarte multe tradiţii. De exemplu, în Ajun se umblă cu uratul, plugul,
Jianul, capra şi ursul. În zona noastră, cele mai importante sunt plugul, Jianul şi plugul. Gospodinele
pregătesc prăjituri, cozonaci şi colaci, precum şi mâncăruri tradiţionale (piftie, catalboş, sarmale,
tobă etc.). La ora 12 fix se ciocnesc paharele, dorind celor din jur sănătate şi un an îmbelşugat.

79
La 1 ianuarie este prăznuit Sfântul Vasile cel Mare, zi de mare sărbătoare şi mare
însemnătate în rândul credincioşilor. În această zi, se merge cu semănatul sau sorcova, obicei prin
care se urează celor din casele gazde sănătate, belşug şi spor în toate. Orezul sau grâul este semn al
belşugului şi al bunăstării.
Boboteaza, 6 ianuarie, este ultima zi a sărbătorilor de iarnă, fiind închinată purificării
mediului şi în special a apelor, de forţele răului. Botezul reprezintă naşterea spirituală. În noaptea de
Bobotează se află ursitul, se stabileşte rodul holdelor, se deschide cerul şi animalele capătă glas
omenesc. Este o sărbătoare de sfinţire a apei, Agheasma, care îndepărtează forţele răului. Se aruncă
în apă o cruce de gheaţă, care se scoate imediat afară. Spiritele răului sunt văzute doar de lupi, care
în ziua de Bobotează le sfâşie cu dinţii, ajutând astfel oamenii. În Ajunul Bobotezei, părintele umblă
prin sat, iar fetele pun sub preş o bucată de aţă roşie pentru a trece părintele peste ea, după ce a
plecat se ia aţa şi cu busuiocul dat de preot, fata şi-l leagă la mână când se culcă să îşi viseze ursitul.
Acestea sunt doar câteva din obiceiurile şi datinile prin care românii mărturisesc Naşterea
Domnului şi Anul Nou.
Noi, dascălii, avem obligaţia să facem din creaţia noastră populară o carte de vizită cu care
să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi fără îndoială oriunde în lume.
Noi trebuie să-i ajutăm pe copii să înţeleagă imensitatea tezaurului nostru folcloric în care
arta populară românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate
frumuseţea României, istoria şi mai ales sufletul neamului.

Bibliografie
1. M. Radulescu-Codin, Sărbătorile poporului, 1909, p. 89, apud I. Ghinoiu, op. cit., p. 281
2. I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, 1998, Bucureşti, p. 64
3. Eugen Şendrea, Calendarul tradiţiilor şi obiceiurilor, Editura Egal, 2006, Bacău
4. Gheorghe Popa, Monografia Comunei Poduri, Judeţul Bacău

80
Serbare școlară
Şezătoare : Ajunul Crăciunului

Prof.înv. primar ROȘAN ANCUȚA MARIANA


MATEI ELENA
Școala Gimnazială nr, 2 Almașu Mare, jud. Bihor

Este Ajunul Crăciunului.Fetele –două surori harnice fac ultimele pregătiri pentru a
sărbători Naşterea Pruncului Iisus.Ele muncesc şi colindă ,,Asta-i fata ce frumoasă”
O fată: ................. hai şi gătăm că mintenaş or vini colindătorii .
Cealaltă : Bine zici. Adă tu colacu şi vinu că io aduc nuci şi meri.
Fetele le aşază pe masă . Se aud strigăte.(Fetele le strigă pe prietenele lor)
Fugi şi dăştide uşe că vin fetile!
O soră le aduce în casă . Fetile intră colindând ,,Fată dalbă dă-mpărat”
-Bine aţi vinit , dragi feti! Amu îţi sta cu noi ş-om primi colindătorii. Auzi , strigă !
-Primiţi cu corinda?
- Primim! Haidaţi în casă!
Intră corindătorii ceia mici şi corindă: ,,La fântâna-ntre doi nuci”
-Tare mândru aţi corindat ! Amu că aţi vinit primii alejeţi nuci ori mere , ce-ţi vre voi.
- Mulţam! Sărbători fericite!
O fată : Fete , corindăm oarice până om găta bradu?
Alta : Da. Corindăm ,,Corinda fetii dă-mpărat?
Fetele corindă. De afară se aude :
Lăsaţi cu Steaua ?
Lăsăm ! Haidaţi în casă!
Intră trupa cu Steaua.
-Mulţam ! Tare fain aţi făcut! Amu viniţi şi luaţi nuci ori meri , ce-ţi vre.
Trupa iese urând gazdelor : Sărbători fericite.
Strigă cei cu Bisericuţa. Fetele îi aduc, trupa colindă apoi iese urând gazdelor .
Strigă cei cu Pomu” , fetele îi aduc în casă , trupa corindă , fetele îi servesc cu mere, nuci , băieţii
ies colindând.
O soră : Fete, amu ne gătăm că mintenaş or vini corindătorii ceia mari şi musai şi fim mândre că
cine ştie , poate ne-om afla on mândruţ p-aci.
Fetele se aranjază , pun pe masă colacu corindătorilor şi aud strigând :
Lăsaţi cu capra!
Lăsăm! Lăsăm!
Intră corindătorii cei mari ( feciorii satului corindă, se joacă capra apoi invită fetele la danţ).
Cântecul corindătorilor de final.

STEAUA

Cântec: Naşterea Ta Christoase, Dumnezeule , răsărita-ţi lumii, lumii la cunoştiinţa, că- ntru dânsa
ceea ce se da stelelor , de la stea s-au învăţat să se-nchine Ţie , Soarelui Dreptăţii şi Să Te
cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de Sus, Doamne ,Mărire Ţie!
IROD: De unde veniţi , de unde călătoriţi , pe cine întrebaţi ,pe cine căutaţi şi carea este numele
vostru ?
VOLTEZAR: Noi venim tocmai de la răsărit să-ntrebăm cu-adevărat despre Noul Împărat , Lui ca
să ne Închinăm , frumoase daruri să-I Dăm: aur , smirnă şi tămâie , Hristoase , Mărire Ţie!
IROD: Ce-mpărat poate să fie peste-a mea împărăţie că şi eu sunt împărat mere şi tare şi când dau
o lovitură , tot pământul se cutremură, se cutremură de-ngrozire ca să ştie că sunt în mânie.

81
Cântec: O ,Irod ce crud Irod , mare blestem de norod , nefiin-tru bucuros de naşterea lui Hristos.
VOLTEZAR: Eu Voltezar mă numesc şi aur îţi dăruiesc.
MELCHIOR: Eu Melchior mă numesc şi tămâie îţi dăruiesc.
GAŞPAR: Numele meu e Gaşpar şi smirnă-ţi aduc în dar.
Cântec : Trei crai de la răsărit cu steaua au călătorit , steaua –nainte mergea ,craii după ea păşau ş-
au mers de la Crucedim până la Ierusalim ş-acolo dacă au ajuns steaua lor li s-a ascuns –bis.
Melchior: Ia faceţi băieţi cu bine să mă ascultaţi şi pe mine , că cel le prea bine le spun iute şi cu
coarne ca să nu le treacă de foame . Ce credeţi că sunt flămând? Tot cu pâinea sunt în gând... şi
când mă gândesc la cărnaţi ........toţi:cărnaţi , cărnaţi - tăceţi că şi voi căpătaţi!
Gaşpar : Suntem prunci mici , umblăm la şcoală , mâncăm pâine goală şi aşa şi mai departe să-
nvăţăm puţină carte , cine n-are carte , n-are parte , cine-i prost şi ne-nvăţat nu mai poartă minte-n
cap , de s-ar umple straiţa popii , nu s-or supăra prorocii , nici vlădicii –toţi .
Cântec: Trei crai din Persida trimişi la Dumnezeu , mergând la dânsa , împărăţie ş-au chemat , da
voi după ce umblaţi şi pe cine căutaţi treime de-mpăraţi ,. Gazda colaci ne-a aduce , fără colac nu
ne-om duce , fie proaspăt ş-afumat şi dă voie bună daţi , bagă mâna jos în pungă , scoate banii ici pă
dungă , fie dor fi câţi or fi , i-om primi cu bucurii. Capra noastă biruieşte , ce capătă mulţumeşte .
La mulţi ani ş-aveţi noroc dă Naşterea lui Hristos.

BISERICUŢA
CÂNTARE: Naşterea TA , CHRISTOASE, DUMNEZEULE, răsărit-ai lumii , lumii la
cunoştiinţa , că-ntr-u dânsa ceea ce se va stelelor , de la stea s-au învăţat să se-nchine ŢIE , Soarelui
Dreptăţii şi să Te cunoască Pe Tine , Răsăritul Cel De Sus. Doamne, Mărire Ţie.
Preotul : Trei regi din Orient au venit în graba mare şi pe cine vedeau întrebau :
,,Nu ştiţi unde s-a Născut Un Crai Mare de curând?”
Irod : Mergi de caută şi cheamă ca să dai de aceeaşi seamă.
Boltezar : Multe zile fericite pe tine să te-ntâlnească cu a tale veşminte de care mi-aduc
aminte.
Irod : Crailor de la Răsărit , de ce la noi aţi venit ?
Gaşpar : O , împărate , să trăieşti şi mulţi ani să-mpărăţeşti dar nu ne face de ruşine că nu
ştim ce-o fi la urmă.
Cântec: O. Ce veste minunată, de la Viflaim se-arată , cerul strălucea , îngerii veneau pe-o
rază curată . Păstorilor din câmpie le vesteşte-o bucurie , că-ntr-un mic sălaş, în acel oraş , S-a
Născut Mesia. În poiata Iudeii unde-I cântau Ingerii , ingerii cântau şi se bucurau – S-a Născut
MESIA.
Preot : Ba mi-aduc şi eu aminte de vreo două –trei cuvinte şi ştiu foarte bine locul apus de
Gheorghe prorocul.
Melchior : Eu Melchior mă numesc şi tămâie îţi dăruiesc.
Boltezar : Eu Boltezar mă numesc şi aur îţi dăruiesc.
Gaşpar : Numele meu e Gaşpar şi smirnă îţi aduc în dar.
Irod : ce-mpărat poate să fie peste-a mea împărăţie că şi eu sunt un împărat mare şi tare şi când
dau o lovitură , tot pământul se cutremură ,se cutremură de-ngrozire ca să ştie că sunt în mânie.
Toţi : Tăiere , tăiere, groaznică tăiere !
Preot : Să nu fie tăiere , să fie tăcere!
Melchior : Acum toată lumea plânge văzând atâta sânge.
Cântec : O,Irod, ce crud Irod , mare blestem de norod , nefiind –tru de naşterea lui CHRISTOS.
Preot : Sfatul meu acesta este : să te laşi de –a mea poveste.
Cântec: Trei crai din Persida trimişi de Dumnezeu , mergând la Dânsul împărăţie şi-a chemat
dar voi după ce umblaţi , treime de-mpăraţi.
Gazda colaci ne-a aduce , fără cărnaţi nu ne-om duce , fie proaspăţi ş-afumat şi dă voie bună dat.
Bagă mâna jos în pungă , scoate banu ici pă dungă , fie d-or fi câţi or fi, i-om primi cu bucurii .

82
POMUL

Cântec : Naşterea TA , CHRISTOASE, DUMNEZEULE, răsărit-ai lumii , lumii la cunoştiinţa


, că-ntr-u dânsa ceea ce se va stelelor , de la stea s-au învăţat să se-nchine ŢIE , Soarelui Dreptăţii
şi să Te cunoască Pe Tine , Răsăritul Cel De Sus. Doamne, Mărire Ţie!
Dumnezeu : Adam şi Eva să vie înaintea mea! –bis
Adam : O ,Doamne nu putem veni că suntem goi.
Dumnezeu : Dar pentru ce sunteţi goi?
Adam : Pentru că diavolul s-a prefăcut în şarpe şi ne-a îndemnat să mâncăm din pomul cel
oprit .
Dumnezeu : Adame, ce ai mâncat ?
Adam : Soţia ce mi-ai dat-o a luat din pomul cel oprit şi către mine a grăit :
Eva : Ia , Adame şi mănâncă că n-ai să păţeşti nimic.
Dumnezeu : Fiindcă nu m-aţi ascultat
Din pomul cel sfânt aţi mâncat
Io de voi izgoni
Şi poarta lui oi păzi
C –un înger cu sabie
Şi voi nu veţi mai vedea.
Îngerul : Eu sunt îngerul cerului
Şi stau la poarta raiului
C-o sabie de foc în mână
Iar azi vă aduc o veste bună
Că –n peşteră , pe pământ
S-A NĂSCUT PRUNCUL CEL SFÂNT.
Mai avem ş-un ciobănaş
Cu oile pă imaş
Ce-o văzut steaua cerească
Ş- o vinit să vă vestească.
Ciobanul : Bună seara lui Crăciun!
Toţi : Sănătos , cioban bătrân!
Ciobanu : Eu sunt un cioban bătrân , bătrân , o sută dă ani or trăcut dă când pă astă lume m-am
născut. . Parc-aud un glas dă domn , m-aş culca on pic şi dorm.
Îngerul : Scoală , moş , cântă cocoş!
Ciobanu : Amu mă culcai.
Îngerul : Scoală , moş , cântă cocoş!
Ciobanu : Amu visai………Stai mă frate , Ioane , că de când mă culcai frumos vis visai, că
mergeam la Viflaim , pe MESIA să-L vestim. Parcă cerul s-a aprins , să pornim că nu e vis!
Toţi : De aici culorilor, de aici cântărilor ,umblaţi , corindaţi şi vă bucuraţi , cu păstorii
împreună să le facem voie bună , voie bună de folos , de NAŞTEREA LUI CHRISTOS.
Bagă mâna jos în pungă , scoate banii ici pă dungă ,fie d-or fi câţi or fi i-om primi cu bucurii.
Eva : Bine te gândeşte şi corinda ne-o plăteşte!

83
FECIORII SATULUI- CORINDĂTORII CEI MARI

Toţi : Slobozâ-ne gazdă-n casă , florile dalbe


C-afară plouă dă varsă
Ne picură , picurele , după tăte străşinile.
Cântec în perechi :

1. Sus îi dalbu răsăritu


Mândru mesă sunt întinsă

2.Prejur mesă sunt întinsă


Da pă scaon cine şedi

3. Şede Ion Sântionu


Nănaşu lu Dumnezeu

4. Da la mână ce şi ţie
Păhar galbăn dă auru

1.Da buza paharulu


Scrisu-i spicu grăului

2Da torte paharului


Scrisă-i raza soarelui

3..Da-n fundu păharului


Scrisă-I luna şi lumina

4. Dumnezău îi cuvântară
Măi Ioane, Sântioane
Schâmbă-mi mie acest păharu
Ori mi-l schimbă , ori mi-l vinde

Toţi : Şa-I fi Doamne Iertătoru


Na paharu schimbătoru
Că mi-i dar dă la nănaşi
Dă feciori însurători, dă fete măritătoare
Corinde măi Domn!
Grăitor :
Ş-acum staţi feciorii satului
Vedea-v-aş ospătaţi
Dă coaste şi dă cărnaţi
D-on cocoş fript cu ochii săriţi
Dă o găină pipărată , că ace a fi mai curată
Că jupânu nost dă gazdă
Bine s-o gândit, bine s-o socotit
D-o lună, d-o săptămână
Păntru această sară bună
Cu –n colac mândru dă grău
Dăruiască-l Dumnezău!

84
Cântec :
Câte sărbători pă lume nu-s ca Crăciunul dă bune
Dă bun,dă frumos şi dă veselos
C-amu vin câşlegile, s-or mărita fetele
Umblaţi peţitori , însuraţi-vă feciori
Că părintele aşe vre ca şi-I umble sâmbrie
Pentru cununie să-I umble sâmbrie .
Traje, traje muzicaş , că-I be vin şi-I mânca caş
Traje, traje cu arcu . că-I căpăta colacu!

Mai avem ş-o Floricuţă ……. Danţul Caprii , feciorii satului invită fetele la danţ.

Grăitor : Gură dă mulţămit , picioare d-arăduit!

Cântec de final :

Ş-aici fost-au oamini buni, -florile dalbe


Că bine ne-o dăruit
C-on colac mândru dă grău
Dăruiască-l Dumnezău!

Capra noastă biruieşte


Ce căpătă mulţumeşte
La mulţi ani ş-aveţi noroc
Dă Naşterea lui Christos!

85
Rolul familiei-școlii, în formarea bunelor maniere la copii

Prof. Andone Valentina


Școala Gimnazială Nr.308

„ Cel mai greu lucru pentru copiii din ziua de azi este să înveţe bunele maniere fără să le
vadă la nimeni” (Fred Astaire).

„Cei şapte ani de acasă!”. Câţi dintre noi nu ştim această formulă, des auzită şi folosită la
adresa copiilor noştrii. Această formulă nu s-a referit niciodată la faptul că un copil şi-a petrecut
primii şapte ani din viaţă lângă familia lui, ci la educaţia pe care a primit-o în cadrul ei. Deprinderile
de comportament, stima de sine, atitudinea faţă de ceilalţi şi faţă de şcoală, se formează în aceşti 6-
7ani.
O vorbă din bătrâni spune că: „dacă nu ai cei şapte ani de acasă” nu-i mai poţi recupera chiar
dacă te străduieşti. Ce reprezintă de fapt aceşti şapte ani, care sunt primele reguli de comportament
şi când trebuie ele aplicate în educaţia copilului? Într-o societate în continuuă schimbare, în care
respectul pentru cel de lângă tine nu mai este un lucru primordial, unde scara de valori s-a inversat,
devine foarte important educarea copiilor în spiritul bunei-cuvinţe şi al politeţii.
Respectul faţă de ceilalţi se observă prin comportamentul copilului în societate dar şi în casă
faţă de mamă şi tată. Având grijă să-l înveţi pe copil de la vârstă fragedă regulile de bună purtare, se
va observa că acesta se va obişnui cu ele, devenind în timp automatisme.
Învăţarea bunelor maniere este crucială în educaţia unui copil. Astfel că oricât de ocupat ai
fi, fă-ţi timp şi pentru a-ţi creşte copilul corect.
Bunele maniere ar trebui să facă parte din normalitatea fiecărei zile. Cel puţin aşa ar arăta
situaţia ideală. Ca aproape orice comportament, normele de conduită se educă. Dacă vrei ca micuţul
de astăzi să fie adultul bine educat de mâine, atunci fă-i cunoştinţă cu normele de conduită cât mai
devreme posibil.
Care este cel mai bun moment pentru a începe să îl înveţi pe copilul tău bunele maniere?
Perioada preşcolară este cea mai potrivită pentru a începe să îl înveţi pe copil regulile de politeţe,
întrucât este foarte receptiv la ceea ce îi spui.
Mediul familial, consilierul şcolar, cadrul didactic au influenţă asupra manifestărilor
copilului prin ceea ce observă zilnic. Dacă există un comportament şi o ambianţă civilizată în casă,
atunci copilul reţine şi percepe ca normalitate acest tipar de viaţă.
Copilul preşcolar este o personalitate în devenire, un viitor adult. Toată activitatea
desfășurată de cadre didactice și părinți, orele de consiliere, contribuie la buna cunoaștere a copilul
şi elaborarea celor mai bune metode de educație. Copilul trebuie sprijinit prin educaţie să-şi
dezvolte potenţialul bio-psihic, să-şi materializeze posibilităţile, să-şi formeze aptitudini care să-i
servească integrării şcolare în primă etapă şi apoi profesionale şi nu în ultimul rând sociale.
Dezvoltarea copilului este un proces complex determinat de o multitudine de factori.
Procesul de dezvoltare include limbajul, mobilitatea, cogniţia precum şi dezvoltarea psihologică,
socială şi emoţională.
Educaţia preşcolară instituţionalizată alături de educaţia din familie contribuie la formarea
personalităţii împreună cu educaţia şcolară şi bineînţeles influenţa mediului social.
Trebuie să folosim reguli şi formule de politeţe între membrii familiei încă din primii ani.
Este recomandat să multumeşti şi să spui „poftim” copilului tău, chiar dacă încă nu ştie să îţi
răspundă. Simpla repetare a formulelor în prezenţa lui îl va ajuta să le deprindă mai târziu.

86
Pentru ca preşcolarul să cunoscă bunele maniere, va trebui ca la rândul tău, ca părinte să ai
grijă să le respecţi şi să le aplici ori de câte ori se cere. În cadrul familiei, părintele este cel care prin
comportamentul său trebuie să trezească în conştiinţa copilului trăsături morale precum cinstea,
curajul, responsabilitatea, dreptatea, generozitatea, perseverenţa, respectarea cuvântului dat.
Trasând de timpuriu anumite reguli şi limite în comportamentul celui mic succesul va fi
asigurat, iar prichindelul va deveni un tânăr educat fără ca părinţii să-l constrângă în vreun fel.
Un alt lucru important pe care trebuie să-l învețe copiii de la o vârstă fragedă este cum să se
poarte la masă. Ei trebuie să înțeleagă că a lua masa nu este un moment de joacă, de alergat cu
mâncarea în gură prin toată casa, în jurul mesei ci trebuie să respecte niște reguli

Nu te aştepta să îl înveţi pe copil toate regulile deodată. Dacă îi prezinţi o listă lungă cu ce
are voie şi ce nu are voie să facă, nu vei reuşi decât să îi provoci confuzie. În plus, va uita foarte
repede ce i-ai spus. Profită de fiecare ocazie ivită pentru a-l învăţa câte puţin. De exemplu, când
urmează să mergeţi împreună în vizită, explică-i ce se va întâmpla şi cum trebuie să se poarte.
Explică-i copilului că bunele maniere se aplică peste tot, nu doar în compania persoanelor străine.
Aşadar, nu accepta comportamente nepotrivite acasă, doar pentru că „nu îl vede nimeni”.
Pentru a obţine cele mai grozave rezultate în formarea bunelor maniere la copii trebuie
folosită diplomaţia şi tactul, nicidecum frica sau pedeapsa corporală. Nu trebuie ca cei mici să fie
bombardaţi cu informaţii inutile, cu tot felul de conduite complicate, ci ar fi bine să li se explice
bazele comportamentului manierat în societate.
Nu trebuie uitat că principalul tău scop, în calitate de ca părinte, de cadru didactic este ca cel
mic să-şi formeze deprinderi morale şi maniere frumoase.
În viaţa copilului nimic nu este neînsemnat, el este un observator atent, are spirit imitativ
inegalabil, de aceea este foarte important ca adultul să aibă un comportament civilizat. Un mare
psiholog spunea: „copilul se educă şi atunci când citim ziarul şi când stăm de vorba cu prietenii”.

BIBLIOGRAFIE

1. Michiela, Poenaru – Cei şapte ani de acasă: codul bunelor maniere pentru copii,
Bucureşti: Editura Coresi, 2008
2. Peggy Post, Cindy Post – Codul Emily Post al bunelor maniere pentru copii, Ediția a 3-
a, București: Editura Corint Junior, 2008

87
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările şcolare

Prof. Andraş Victoria


Colegiul Naţional „Diaconovici-Tietz” Reşiţa,
Şcoala Gimnazială Nr. 7 Reşiţa, Şcoala Gimnazială Nr. 8 Reşiţa

În cadrul serbărilor sunt incluse activităţi care contribuie la dezvoltarea limbajului şi a


comunicării orale, la cunoaşterea prin intermediul imaginii artistice şi literare a lumii
înconjurătoare, la lărgirea sferei de reprezentări despre cele percepute anterior, dar care duc şi la
formarea unei atitudini corespunzătoare faţă de aceasta.
Consider că şi serbările contribuie la procesul de educare morală, care cuprinde în general
două aspecte: formarea conştiinţei morale (prin toate exemplele reale din viaţa copilului, literatura
pentru copii, mass-media) şi a conduitei morale. Conştiinţa morală cuprinde atât componente
intelectuale (reprezentări şi noţiuni) cât şi componente afective (convingeri, sentimente, atitudini).
Lumea basmelor oferă copiilor o complexitate de personaje şi scene, faţă de care copilul îşi
arată simpatia sau antipatia, de unde îşi ia modele etice, sau faţă de care îşi manifestă repulsia,
dezacordul. Pot fi folosite diverse scenete din basme cunoscute copiilor pentru realizarea serbărilor
şcolare. La început copiii acceptă rolurile cu o anumită reţinere, dar treptat temerile lor dispar,
copiii transpunându-se în „pielea” personajelor pe care le vor interpreta, dovedind mai multă
siguranţă în exprimare şi în interpretare. Trăirile afective ale copiilor sunt mult mai puternice atunci
când interpretează anumite roluri, devenind cu totul personajul interpretat, ca nişte adevăraţi actori.
Predau limba germană ca limbă străină. La limba germană am participat la serbările şcolare
organizate de Crăciun încă din clasa pregătitoare, când copiii au interpretat colindul „O
Tannenbaum”, apoi în clasa I a urmat „Kling, Glöckchen, kling” şi tot atunci au recitat poezii scurte
în limba germană, iar în clasa a II-a a venit rândul colindului „Alle Jahre wieder” şi al altor poezii.
Consider că serbările sunt o modalitate bună de a îi apropia pe copii de limba germană şi de a îi
obişnui cu pronunţia, dar şi cu colindele, poeziile şi nu în ultimul rând cu obiceiurile de Crăciun din
ţările vorbitoare de limba germană. De asemenea, în clasa pregătitoare am participat şi la serbarea
de final de an, iar copiii au recitat versuri din poezii special alese pentru a marca momentul finalului
de an şcolar.
În dezvoltarea limbajului, poeziile deţin un loc important în activitatea instructiv-educativă şi
constituie un mijloc preţios nu numai pentru dezvoltarea vorbirii, dar şi pentru cultivarea
sentimentelor estetice şi a celor morale, ca mijloc de cunoaştere, de exersare a memoriei şi de
stimulare a imaginaţiei. Poeziile îmbogăţesc vocabularul copiilor, îl nuanţează prin însuşirea de
expresii literare, de figuri artistice. Poeziile sunt căi prin care copilul dobândeşte siguranţă în
folosirea limbajului, oferind material pentru exersarea şi corectarea pronunţiei şi a auzului
fonematic.
De aceea, cunoscând importanţa poeziilor şi a recitării, am încercat să aleg versuri potrivite,
asigurând o înţelegere corectă a conţinutului poeziilor, făcându-i pe copii să trăiască poezia, nu doar
să o înveţe. În acest sens le-am indicat pronunţia cuvintelor, le-am tradus atât colindele, cât şi
poeziile, şi am repetat intens până la serbarea propriu-zisă.
De mare ajutor au fost şi părinţii copiilor, care m-au sprijinit în realizarea acestui demers şi s-
au implicat cu adevărat, chiar au dorit să realizăm această serbare şi au dorit ca ea să aibă succes, de
asemenea doamna învăţătoare m-a sprijinit, mi-a propus încă de la început să particip şi eu şi a
repetat şi dumneaei cu copiii, cunoscând puţin limba germană. Părinţii le-au pus acasă colindele să
le asculte şi au învăţat împreună cu ei versurile. De apreciat acest lucru mai ales pentru faptul că nu
a fost cu siguranţă uşor nici pentru ei, nefiind cunoscători de limba germană (cel puţin majoritatea),
şi nici pentru copii, mai ales la începutul studiului limbii germane la şcoală, ei nefiind vorbitori
nativi şi fiind o limbă destul de dificilă, cu o pronunţie diferită de cea a limbii lor materne. De aceea
sper ca recitarea poeziilor să îi ajute şi, mai ales, să le facă plăcere, deoarece scopul nostru al tuturor

88
a fost în primul rând ca ei să se simtă bine şi să se distreze, învăţând în acelaşi timp ceva util, şi să
reuşim să creăm împreună ceva frumos.
Poeziile specifice unor sărbători religioase – ca Sărbătoarea Crăciunului, de exemplu –
provoacă profunde trăiri emoţionale, la fel şi scenetele în versuri legate de aceasta. Poeziile din
cadrul serbărilor de Crăciun provoacă în sufletul copiilor adânci emoţii faţă de sărbătoarea „Naşterii
Domnului”, de aceea prefer serbările organizate cu acest prilej şi consider că acestea reprezintă cea
mai bună metodă de a îi familiariza şi în acelaşi timp şi apropia pe copii cu / de universul bogat în
tradiţii al spaţiului cultural german. De asemenea, mă bucură sprijinul acordat de doamna
învăţătoare şi interesul şi implicarea dovedite şi demonstrate cu prisosinţă de către părinţi de-a
lungul colaborării noastre. Acum copiii sunt în clasa a II-a, dar sper că vor mai urma alte şi alte
serbări frumoase ca cele de până acum.
Pe lângă acestea, am organizat cu alte clase serbări de 1 Decembrie, ocazie cu care copiii au
fost familiarizaţi cu aspecte legate de trecutul istoric al poporului român şi de o serie de însuşiri
morale specifice poporului nostru: hărnicia, cinstea, omenia, vitejia. Am căutat să cultiv la copii
sentimentele de stimă şi respect faţă de cei ce şi-au jertfit viaţa pentru libertatea şi independenţa
naţională. Serbarea a avut ca scop verificarea şi fixarea cunoştinţelor despre ţară, însemnele ţării,
formarea limbii române, despre strămoşii noştri, despre portul popular; cultivarea respectului faţă de
om, faţă de ţară, a respectului pentru valorile culturale, pentru sărbătorile naţionale.

89
PREZENTAREA PROGRAMULUI EDUCATIV
PENTRU SĂRBĂTORILE DE IARNĂ

Profesor:Radu Andreea Beatrice


Școala gimnazială ,,Gheorghe Diboș”,com.Mănești
 

Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie atât pentru cei mici, dar şi pentru cei mari
deoarece Crăciunul este sărbătoarea sfântă a Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al
liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi daruim iubire şi căldură sufletească. Obiceiurile
şi tradiţiile româneşti sunt ritm şi muzicalitate și reprezintă mândrie, încredere, speranţă, dragoste
de viaţă, voioşie și bucurie. Apropiindu-i pe copii de cunoaşterea folclorului le deschidem o portiţă
spre cunoaşterea interioară, deoarece folclorul este ,,identitate” pentru fiecare individ al neamului
din care îşi are obârşia şi mai ales că Muntenia este un tărâm minunat , cu oameni ce nu lasă să se
piardă frumuseţile cuprinse în obiceiurile şi tradiţiile acestor meleaguri. Aceste sărbători aduc cu ele
un repertoriu bogat în datini şi credinţe, în realizări artistice și coregrafice.

Programele educative dedicate sarbatorilor de iarnă dezvoltă capacitatea elevilor de a


înţelege şi de a-şi exprima sentimentele, capacitatea de a lucra în echipă, de a răspunde în mod
pozitiv şi sensibil unei situaţii noi. Astfel de activităţi oferă o perspectivă amplă a valorificării
creativităţii, a valorilor etice şi estetice, a actului didactic în rândul elevilor.
Colindele, urările de belşug şi recoltă bogată sunt doar câteva din manifestările folclorice care fac
din sărbătorile de iarnă unele din cele mai spectaculoase manifestări spirituale ale poporului nostru.

În această perioadă, copiii, care ţin locul păstorilor şi magilor sfidează intemperiile vremii
din dragoste pentru misiunea încredinţată lor pentru a duce, mai departe această misiune din
generație în generație. Cadrele didactice organizează activităţi distractive şi creative prin care îi
învaţă pe copii valoarea sacră a datinilor noastre strămoşeşti de iarnă şi asigurarea continuităţii
spirituale a neamului românesc.Componenta estetică se reflectă în stilul vestimentar al elevilor şi al
profesorilor în timpul serbărilor, în decorul scenic (sonorizare, lumini, personalitatea
prezentatorului), în ambientul specific serbării, în relaţionarea cu părinţii elevilor, care ar trebui
invitaţi cât mai des la asemenea spectacole organizate în şcoală, dar şi în afara ei.

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în luna decembrie, în școala noastră a fost organizată


activitatea educativă “ Promovarea tradiţiilor de Crăciun la nivel de şcoală şi comună ”. Proiectul
iniţiat a vizat cea mai frumoasă şi mai fascinantă sărbătoare creştină – Crăciunul - cu toate
implicaţiile ei: bucuria sărbătorii, împărtăşirea acesteia cu cei din jurul nostru, coparticiparea în
egală măsură a copiilor şi a părinţilor la activităţile pe care le vizează, Activitatea a avut ca parteneri
Căminul cultural din localitate și Parohiile din cadrul comunei.

Obiectivele proiectului au fost : cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor de iarnă specifice


poporului român în vederea promovării lor în rândul copiilor, părinţilor şi cadrelor didactice dar și

90
dezvoltarea spiritului de admirație față de valorile autentice romănești.
Programul a fost variat şi a constat în: prezentarea unui Power Point „Traditiile de Crăciun si de
Anul Nou la români,, colinde în limba română şi în limba engleză interpretate de corul școlii,
prezentarea unei scenete intitulate ”Nașterea Domnului” și o expoziţie de desene despre iarnă.
Activitatea a implicat elevi din toate clasele ciclului gimnazial şi profesori de limba română , limba
engleză, educație muzicala și educație plastică.

Această activitate educativă a adus magia Crăciunului şi a sărbătorilor de iarnă în inima


elevilor, profesorilor, a invitaților dar şi a părinţilor spectatori. Pregătirea elevilor a necesitat o
colaborare strânsă a profesorilor şi a elevilor. Chipurile copiilor exprimau bucuria de a se implica şi
de a participa ca spectatori la această serbare. Erau un întreg datorită lor, dar şi profesorilor care i-
au antrenat și au insistat de nenumărate ori să fie serioşi dar și perseverenţi la repetiţii.
Prestaţia de pe scena Caminului Cultural a constituit punctul culminant al activităţii, acolo unde s-a
dovedit că elevii au conştientizat efortul depus pe parcursul atâtor zile, rolul fiecăruia dintre ei la
reușita programului artistic și valoarea acestor activități.

Astfel de activităţi trebuie organizate cât mai des pentru elevi deoarece au un impact direct
şi mult mai puternic asupra lor, modelându-le personalitatea, motivându-i şi făcându-i mai
responsabili şi mândri de talentul lor, mai civilizaţi în societate şi mai sensibili la frumos.

91
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Andrei Ana-Maria


Liceul Teoretic ”Ion Heliade Rădulescu”, Târgoviște

“Totul educă: oamenii, lucrurile, fenomenele, dar în primul rând și în cea mai mare măsură
oamenii. Între aceștia, primul loc îl ocupă părinții și educatorii.”
(A.S. Makarenko)

Educația este un “ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și


dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor” 1 . Mai mult decât atât, educația
este un proces care ne însoțește pe parcursul întregii vieți, un proces care stă la baza construirii
noastre ca oameni, ca membrii ai unei comunități, ca ființe sociale.
Pornind de la sintagma “cei șapte ani de acasă” conștientizăm importanța familiei și rolul pe
care părinții îl au în educarea copiilor lor: încă din momentul în care se nasc, copii învață de la
părinți lucruri esențiale care contribuie la formarea fizică, morală și intelectuală a acestora, formare
care mai târziu este preluată de către școală. Ba nu ... nu preluată, ci mai corect spus împărțită,
pentru că rolul familiei în educația copilului nu se termină în momentul în care acesta începe să
frecventeze cursurile unei grădinițe sau ale unei școli.
Pentru ca un copil să aibă dreptul la o educație normală, el trebuie să aibă alături o familie
care să îi ofere exemple demne de urmat, părinți care să se implice în mod activ în procesul de
învățare desfășurat într-un cadru organizat, cum este școala. Un lucru este cert: alături de școală, un
rol esențial în educație îl are familia: în sânul familiei sunt dezvoltate competențe, priceperi,
deprinderi și capacități necesare unui individ pentru a deveni un membru respectat al unei societăți
civilizate aflate în continuă schimbare.
Insuflarea valorilor spirituale și morale, percepția asupra vieții, conduita, toate pornesc din
cadrul familiei și sunt perfecționate prin educație. Cel mai important rol al educației îl reprezintă
formarea și dezvoltarea personalității individului, or acest lucru nu se poate realiza decât dacă există
o relație strânsă între școală și părinți.
Colaborarea școală – familie asigură o educație integrală a copilului, facilitează
continuitatea procesului de învățare și are efecte pozitive asupra elevilor, părinților, profesorilor,
școlii și comunității.
Comunicarea profesor – părinte se materializează adeseori prin creșterea randamentului
școlar al elevului, prin înțelegerea mai rapidă a normelor de comportament specifice societății, prin
crearea unui climat favorabil și prietenos studiului, etc.
Având în vedere numeroasele efecte pozitive pe care colaborarea școală – familie le oferă,
este foarte important ca toate părțile implicate în procesul de instruire să îmbunătățească relațiile
dezvoltate pe parcursul acestuia. Este adevărat că fiecare relație părinte – profesor este unică și
trebuie să se bazeze pe încredere și cunoaștere reciprocă. Pentru dezvoltarea acestor relații, școala
vine în întâmpinare cu diferite propuneri de activități:
 Participarea părinților la activități demonstrative: lecții, ateliere de lucru sau de creație,
mese rotunde, expoziții, etc.;
 Implicarea părinților în activitățile extrașcolare pe care le desfășoară elevul;
 Organizarea ședințelor cu părinții, consultărilor individuale, lectoratelor;
                                                            
1
 https://dexonline.ro/definitie/educa%C8%9Bie 

92
 Organizarea de excursii tematice;
 Convorbirile cu familia – spontane sau organizate, din inițiativa cadrului didactic sau a
părinților;
 Serbările elevilor organizate cu diferite ocazii: Crăciun, Paște, sfârșitul anului școlar, etc.
Fiecare dintre activitățile de mai sus apropie școala de familie și familia de școală și ajută la
realizarea unui proces educativ de o mai bună calitate al cărui beneficiar direct este elevul.
De exemplu, organizarea serbărilor școlare are o importanță deosebită în procesul educativ:
transmit un mesaj în funcție de tema abordată, provoacă elevii să lucreze împreună pentru atingerea
unui scop comun – reușita serbării, încurajează creativitatea și stimulează imaginația, diminuează
timiditatea, oferă bucurie prin crearea unei atmosfere plăcute, relaxante.
Magia sărbătorilor de iarnă transpusă într-o serbare de Crăciun aduce emoție în sufletele
participanților: elevi, părinți, profesori; emoție provocată de tradiții și obiceiuri puse în scenă de
copii, de bogăția folclorului și datinilor străbune, de armonia limbii românești, de amintirea iernilor
petrecute la bunici!
Deși sunt utilizate mai des la vârsta preșcolară și la clasele primare, serbările provoacă
bucurie și în sufletele adolescenților, astfel la liceu sunt puse în scenă roluri mai complexe care scot
în evidență frumusețea obiceiurilor strămoșești, întoarcerea la origini și esența sărbătorilor de iarnă
– bucuria de a dărui.
Cântecele și dansurile populare, colindele, scenetele – serbarea, în general, trebuie privită ca
un moment de păstrare a tradiției de către un popor care își onorează astfel trecutul și istoria.
Aspectul pedagogic de bază al serbărilor școlare constă în creșterea stimei de sine și
valorizarea unor talente, dacă nu, chiar dirijarea vocațională, profesională a cestora. De asemenea,
în liceu, ambientul educațional este consolidate, se promovează calități și deprinderi care sunt
transferabile în educația permanent, se fortifică relația școală-familie-comunitate, o relație foarte
important în cadrul procesului educative.
Toate acestea constituie motive inerente ale derulării de activități educaționale în parteneriat
cu părinții, ale importanței acestor activități în care trebuie să se implice cât mai mulți profesori,
elevi și părinți laolaltă pentru bunul mers al școlii românești.

93
MAGIA SĂRBĂTORILOR DIN IARNA ANULUI 2018

PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR, ANDREI DALILA


ȘCOALA GIMNAZIALĂ ȘERBAN VODĂ, BUCUREȘTI

“Vesnicia s-a născut la sat”…așa spunea Lucian Blaga.


Într-o școală dintr-un oraș, chiar capitala României, mai există zgomotul sărbătorilor de
iarnă, care încep cu sărbătoarea națională și se termină cu boboteaza? Răspunsul este afirmativ,
deoarece profesorii susțin educația patriotică a elevilor, dar și creștinitatea.
Vă propun să dechidem o ușă frumoasă a școlii unde predau eu, Școala Gimnazială Șerban
Vodă și să facem o vizită de câteva zile.
Clopoțelul sună la prima oră de curs, unde se intonează cu multă seriozitate ” Imnul de Stat
al României”, în ziua de dinaintea zilelor libere dedicate acestei mari sărbători. La Clasa I A, fiind
și an centenar, cântecul răsună și mai melodios, cu gândul la seara de dinainte, când elevii au urcat
pe scena școlii și au realizat o incursiune în istoria de mii de ani a poporului roman, finalizată cu
actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, ori gândul zboară la școlarii din anul trecut, care, însoțiți
de membrii familiei, au cântat imnul cu înflăcărare, integral. La fel ca și cu un an în urmă, eșarfele
tricolore decorau frumoasele costume naționale purtate de puiuții clasei.
Da, tradiția am regăsit-o de fiecare dată în țesătura fină, plină de dragoste, de mândrie, de
simțăminte patriotice pe care le-a avut croitoreasa și apoi decoratoarea costumelor! Se simte
”praful” de aur al timpului din costumele vechi, unele din garderoba bunicii, dar și cel care poartă
cei 100 de ani de existență și pe care îl poartă cu mândrie eleva mea.
Veșnic, ca orice obicei național, intonarea imnului este o tradiție respectată cu sfințenie în
timpul sărbătorilor ”de iarnă”.
Reîntorși la școală după forfota tricoloră a sărbătorii Centenarului Marii Uniri, ne pregătim
de întâmpinarea Moșului Nicolae, care nu umbrește cu nimic bucuria jocurilor și activătăților în
perechi/grup, din cadul orelor de curs.
Seara se va sfârși cu o lungă așteptare, fiindcă ”trebuie să îl văd măcar anul acesta pe Moș
Nicolae!”-cum zicea un elev al meu, în dimineața de 6 decembrie și care adormise pe fotoliu, lângă
farfuria cu pișcoturi și paharul cu lapte și pe care le gustase Moșul darnic.
Oare s-a încurcat moșul? Nu, i-a plăcut ideea așteptării lui Crăciun cu biscuiți și lapte și a
dorit să fie o gazdă bună! Oare nu s-a mai schimbat câte ceva din desfășurătorul fiecărui obicei?
Dacă faci totul cu dragoste, cu prețuire și cu pioșenie, cine ne poate judeca că am mai schimba câte
ceva?
Să fie un nou pas către Ziua Nașterii Domnului Iisus? Ne pregătim pentru sărbătoarea
școlară dedicată acestui eveniment din viața credincioșilor și fiecare zi parcă se termină prea repede:
confecționăm material pentru a decora un brad frumos stilizat. Panourile clasei sunt pline de fișele
noastre de muncă individuală, invitațiile adresate lui Moș Crăciun pentru a veni cu daruri și pe la
școală și scrisorile către Laponia, țara natală a moșului, invitațiile către părinți pentru târgul de
Crăciun etc.

94
Noi am adus târgul de Crăciun din oraș, în fiecare an, la standurile fiecărei clase.
Cumpărăturile făcute la târg ne ajută să nu ne mai luptăm cu aglomerația din aceste zile, dar
adunăm fonduri la Asociația părinților școlii, pentru acte caritabile și pentru achiziția de logistică,
aparatură electronică necesară demersului didactic, cărți noi la biblioteca școlii, jocuri, jucării și
truse de lucru atât de necesare nouă.
Sosirea zilelor libere de vacanță, fără teme, poate doar cu un studiu individual benevol, ne
ajută să dedicăm fiecare clipă tradițiilor populare, specifice zonei în care trăiesc bunicii noștri,
locului în care s-au născut părinții noștrii, unii mutându-se cu mulți ani în urmă în capitală. Așa
spuneam la începutul comunicării mele: veșnicia s-a născut la sat, dar ”satul” este și comunitatea
orășenească în care trăiesc românii. Ținem post, mergem mai des la biserica ”noastră” (cea de
cartier sau unde ne place să ne rugăm), mergem cu colindatul la vecini, prietenii noștri și ai familiei,
dar ne și destindem vizitând un muzeu, vizionând un spectacol de Crăciun, participând la atelierele
propuse de campaniile Moșului Crăciun în oraș, ba chiar colindând magazinele, măcar pentru a
asculta muzica de fond și privind decorațiunele din vitrine, de pe la târguri tradiționale etc.
Să fie oare parte a tradiției populare de la sfârșit de an și prepararea unor bucare gustoase,
aromate și bine scrie în meniul fiecărei zile? Desigur că da: masa de Ajun, plata colindătorilor, masa
de Crăciun, cea din noaptea și dimineața Anului Nou, de Bobotează ș.a.m.d.
Confecționate în orele ce curs, în orele de AVAP, ornamentele care ne însoțesc cu ”Bună
dimineața la Moș Ajun”, ”Steaua”, ”Florile dalbe”, ”Astăzi s-a născut Hristos”, ”Semănatul”,
”Plugușorul”, ”Sorcova” ș.a. ne vor ajuta să nu se prea audă emoția din glasul nostru, când pornim
cu colindatul.
Și vacanța aceasta se termină prea repede? Doar sunt 3 săptămâni de vacanță în care putem
sărbători. La revenirea în școală facem bilanțul și ne place că am respectat tradițiile pe care le
numim generic ”de Crăciun”.
În încheierea comunicării mele, doresc să rostesc singura urare care deschide toate ușile
credincioșilor ”La mulți ani” minunați ca tine/voi/dv.!, alături de urările specific obiceiului
sărbătorit!
Prin eseul meu am dorit să fie un schimb de bune practice cu toți colegii participanți la
aceast Proiect Educational Natțional cu tema ”MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!”, proiect
inițiat de EDITURA D”ART.

95
IMPORTANŢA PARTENERIATULUI EDUCAŢIONAL DINTRE
GRĂDINIŢĂ ŞI FAMILIE

Prof Inv prescolar Andrei Elena-Ancuta

Părinţii, familia sunt primii oameni chemaţi să pună bazele educaţiei unui copil deoarece
pregătirea pentru viaţă a omului de mâine începe din primele luni de existenţă. Faptele de astăzi ale
copiilor reprezintă o prefigurare certă a celor de mâine. Deprinderile şi convingerile conturate acum
formesză baza modului de acţiune din viitor. Atitudinile şi comportamentele părinţilor vor fi
primele modele copiate cu fidelitate de copii.
Preşcolarul ar trebui să aibă toate condiţiile unui cadru optim în care să se dezvolte şi această
răspundere revine în mare măsură familiei care poate îndeplini această sarcină doar printr-o
colaborare eficientă cu grădiniţa. Familia oferă copilului un mediu afectiv, social şi cultural. Mediul
familial, sub aspect afectiv, este o şcoală a sentimentelor deoarece copilul trăieşte în familia sa o
gamă variată de relaţii interindividuale, copiindu-le prin joc în propria conduită. Cu triplă funcţie,
reglatoare, socializatoare şi individualizatoare, familia contribuie în mare măsură la definirea
personalităţii şi conturarea individualităţii fiecărui copil.
Grădiniţa este prima unitate de învăţământ cu care copilul dar şi familia intră în contact. Ea poate
oferi părinţilor o imagine obiectivă a copilului, poate sprijini şi orienta familia în educarea copiilor.
Educatoarele trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării activităţilor zilnice, asigurării
educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale. În acelaşi timp, educatoarea nu trebuie să uite că familiile
învaţă împb reună cu copiii. Copilul este un membru nou şi unic al familiei care trebuie să înveţe
să-l cunoască cu tot ce ţine de personalitatea, temperamentul şi stilul său. Unitatea de acţiune a celor
doi factori (grădiniţă şi familie) în vederea formării copiilor este condiţionată de un mod comun de
lucru şi de o bună cunoaştere reciprocă, iar începutul este dat de cunoaşterea familiei de către
educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei educativ. Familia este o sursă principală de
informaţii privind relaţiile interpersonale dintre membrii acesteia, aşteptările privind educaţia
copilului, stilul educaţional, autoritatea părinţilor şi metodele educative folosite, valorile promovate,
climatul educaţional, responsabilităţile pe care copilul le îndeplineşte. Educatoarele trebuie să
asigure părinţilor numeroase ocazii de a se implica în programul grădiniţei, comunicând în fiecare
zi, povestindu-le despre cum şi-a petrecut copilul lor timpul, ce activităţi de învăţare a desfăşurat, ce
progres sau regres a realizat copilul sau anunţându-i ce activităţi sau întâlniri au planificat. Ele
trebuie să ajungă să cunoască bine familiile şi copiii de aceea vor folosă toate ocaziile pentru a
comunica cu părinţii şi a schimba informaţii. Unele familii vor dori să se implice mai mult, altele
mai puţin. Frecvenţa şi conţinutul discuţiilor cu părinţii vor depinde şi de dorinţa acestora de a
comunica sau de nevoile şi preferinţele lor. Există numeroase căi de implicare a familiilor în
programul de educaţie al copiilor. Unele familii pot veni la întâlniri, altele pot trimite materiale
confecţionate acasă, altele ar putea participa la activităţile din grădiniţă, iar altele să facă parte din
comitetul de părinţi. În cadrul întâlnirilor individuale periodice educatoarea va analiza evoluţia
dezvoltării copilului, va identifica care sunt domeniile de dezvoltare care necesită o diversificare a
activităţilor, care sunt activităţile care sunt realizate cu uşurinţă acasă, modul în care copilul
reacţionează la diverse activităţi propuse. Părintele se simte implicat în viaţa copilului său şi vede
continuitatea relaţiei dintre „acasă” şi „la grădiniţă”. În acest fel, începe să îşi verbalizeze temerile
sau să se simtă valorizat în rolul său, se poate centra pe observaţiile asupra copilului său.
Educatoarea poate evalua dacă abilităţile parentale au nevoie de suport şi îi poate oferi diverse
materiale pentru aşi îmbogăţi cunoştinţele şi dezvolta capacităţile parentale. De aceea aceste
întâlniri au un profund caracter de confidenţialitate.

96
O modalitate modernă de implicare o reprezintă familiile în sala de grupă. Uneori familiile se simt
intimidate o dată intrate în sala de grupă, considerând că aceasta este „aria” de influenţă aparţinând
exclusiv educatoarelor. Acesteia îi revine răspunderea de a încuraja familiile să vină în sala de clasă
oricând doresc. Atenţia personală arătată îi va ajuta pe părinţi să renunţe la orice stânjeneală.
Părinţii pot asista la activităţile desfăşurate de educatoare cu copiii, pot învăţa modalităţi de
comunicare eficienţă cu aceştia şi modalităţi de soluţionare a situaţiilor de criză. Pe măsură ce
părinţii se obişnuiesc să participe la activităţi ei vor ajunge să cunoască şi să respecte munca
educatoarelor, vor vorbi mai liber despre progresele făcute de copiii sau despre problemele pe care
le au, se vor împrieteni cu ceilalţi părinţi, vor învăţa mai multe şi vor înţelege mai bine modul de
dezvoltare al unui copil, vor învăţa să desfăşoare activităţi similare acasă sau să continuie acasă
activitatea educatoarei cu activităţi în completarea acesteia, vor găsi răspunsuri la întrebările care îi
frămîntă, îşi vor observa copilul la joacă şi vor învăţa să-şi conceapă copilul în relaţie cu ceilalţi.
Participarea părinţilor la activităţile copilului are un dublu câştig: pe de o parte, copilul se va simţi
securizat de prezenţa părinţilor, astfel încât va fi mai deschis spre explorare; pe de altă parte, se va
face un transfer de abilităţi practice şi cunoştinţe de la educator spre părinte, prin exersarea
amenajării spaţiilor, a comunicării cu copilul, prin observarea atentă a acestuia într-un alt context
decât cel de acasă. Acolo unde spaţiul o permite se poate amenaja o cameră rezervetă familiei sau
măcar un colţ în care se pot afişa lucrările copiilor sau poze ale acestora din timpul activităţilor
precum şi informaţii utile pentru educarea copiilor acasă, pliante despre cursuri şi concursuri pentru
copii. Aici ei se pot întâlni cu alţi părinţi, analiza şi aprecia munca copiilor, pot citi informaţiile
expuse la avizier. De obicei acest spaţiiu se poate amenaja pe holul grădiniţei. Acest spaţiu poate
conţine şi cărţi de specialitate despre dezvoltarea copiilor şi despre educaţia parentală pe care
părinţii să aibă posibilitatea să le împrumute. Întrunirile şi întrevederile familiale sunt o componentă
importantă a parteneriatului grădiniţă-familie.
Educatoarele au responsabilitatea de a programa întâlnirile de consiliere cu părinţii săptămânal
pentru a discuta despre proiectele tematice desfăşurate şi despre alte probleme care preocupă
ambele părţi. Pentru că aceste întruniri sunt destinate părinţilor subiectele alese trebuie să fie de
interes pentru aceştia. Întrunirile vor fi benefice numai dacă se axează pe problemele care îi
preocupă pe părinţi care nu vor participa dacă nu le vor găsi interesante şi utile. De aceea este
necesar ca educatoarea împreună cu familiile să descopere care aspecte îi interesează şi vor stabili
data întâlnirii. Educatoarea află care sunt interesele familiei prin întâlnirile informale sau prin
intermediul chestionarelor referitoare la interesele familiei. Anumite subiecte pot fi prezentate de o
manieră mai formală, aşteptându-se şi o replică din partea părinţilor. Alte aspecte cer un mai mare
grad de participare, familiile putând în acest caz să-şi practice abilităţile şi experienţa. Educatoarea
va concepe o planificare a activităţilor de consiliere şi sprijin pentru părinţi incluzând teme generale
dar şi particulare la sugestia părinţilorVizita la domiciliu este investită adesea cu un puternic rol
evaluativ, care se adresează părintelui şi este destul de dificil să accepte acest lucru. Important este
ca părintele să nu resimtă aceste vizite ca abuzive, ci ca modalităţi de colaborare partenerială,
pentru a determina un răspuns cât mai adecvat nevoilor de dezvoltare ale copilului lor. Oricărei
persoane îi place să fie apreciată, recunoscută şi să sărbătorească succesele. Reuşitele copiilor
trebuie sărbătorite de aceea cu diferite ocazii educatoarele organizează serbări care costituie un
prilej de cunoaştere reciprocă şi de satisfacţie reciprocă pentru realizările copiilor. Părinţii se pot
implica în desfăşurarea repetiţiilor, în confecţionarea costumelor sau a decorului, în organizarea
unor mini petreceri pentru copii la sfârşitul acestori serbări. Meseria de părinte se învaţă în timp şi
cu sprijinul educatoarei în perioada preşcolarităţii, iar de buna colaborare a familiei cu grădiniţa
depinde dezvoltarea armonioasă şi unitară a copilului.
Biliografie: Dumitrana, Magdalena, 2000 „Copilul, familia şi grădiniţa”, Editura Compania,
Bucureşti Voiculescu, Elisabeta, 2001 „Pedagogie preşcolară”, Editura Aramis, Bucureşti Popescu,
Eugenia (coord.), 1995 „Pedagogie preşcolară. Didactica” E.D.P., Bucureşti

97
Serbarea școlară și importanța ei
Prof. pt. înv. preşc. Andrei Maria
Grădiniţa cu Program Normal Măgireşti

Serbarea şcolară este o sărbătoare atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor.
Serbarea de Crăciun este cea mai îndrăgită de copii, de aceea, pentru reușita ei există
preocupări susținute: audierea colindelor, împodobirea sălii de grupă, stabilirea centrului tematic,
împodobirea bradului, pregătirea cadourilor. etc În acest cadru, copiii interpretează cu multă plăcere
roluri de: Iarna, Anul Nou, Anul Vechi, steluțe, fulgi, oameni de zăpadă, îngerași etc
Toate aceste experiențe ne oferă satisfacții uriașe și contribuie într-o mare măsură la
destinderea copiilor în mediul grădiniței, la realizarea unei atmosfere relaxante și constructive, între
grădiniță, familie, comunitate, ceea ce determină ca și copiii să vină cu plăcere la grădiniță și să se
manifeste fără inhibiții și timidități, ei observă ce mult înseamna dragostea, căldura sufletească,
înțelegerea, respectul și toleranța, lucruri deosebit de importante pentru această primă experiență
oferită de grădiniță.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul preşcolarilor.
Ea evaluează talentul, munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui copil în parte;
Copiii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea
de cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile.
Potențialul copiilor, al alternativelor de realizare a serbărilor în grădiniță este generator de
căutări și de soluții variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginația, în bucuria și în
dragostea din sufletul copiilor, dacă-i lași pe ei să te conducă spre acțiuni surprinzător de frumoase
și de valoroase.
Este foarte bine ca cei din jur să afle care sunt aspectele muncii noastre, de aceea legatura cu
familia și comunitatea este foarte importantă.
Serbarile și activitățile susținute cu diferite ocazii de către copiii din grădiniță, oglindesc cel
mai relevant dinamica grădiniței, implicarea ei în viața comunității și nu în ultimul rând ceea ce se
învață în instituția respectivă.

98
Serbările copiilor încântă prin farmecul lor, prin prospețimea și candoarea protagoniștilor,
prin neîntrecuta spontaneitate și sinceritate, prin naturalețea și firescul comportamentului lor scenic.
Ca într-o familie, copiii, spectatorii de la mic și până la cel vârstnic trăiesc momente unice din
lumea inegalabilă a copilăriei, iar coarda sensibilă a sufletului fiecăruia dintre cei prezenți vibrează
sub coarda de cristal al glasului copilăriei.
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei.

99
 
 
 
 
”SĂRBĂTORI DE IARNĂ”- PROIECT EDUCAȚIONAL
PROF. ANDREI MIHAELA- IULIANA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”NICOLAE
BĂLCESCU”, COM. NICOLAE BĂLCESCU, JUD. BACĂU

„De Crăciun, toate drumurile duc spre acasă”.


Marjorie Holmes
Argument
Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie atât pentru cei mici, dar şi pentru cei mari.
Obiceiurile şi tradiţiile româneşti sunt ritm şi muzicalitate, adâncă simţire; reprezintă mândrie,
încredere, speranţă, dragoste de viaţă, voioşie, bucurie.
În preajma Sărbătorilor de iarnă trăim nostalgia desăvârşirii noastre spirituale, deoarece
Sărbătorile de Crăciun ne transpun pe un tărâm spiritual remarcabil. Ne împăcăm cu noi înşine şi cu
semenii noştri, prin iubire şi iertare, prin bucuria de a fi împreună şi a deveni mai buni, mai darnici.
Scop
Păstrarea şi promovarea tradiţiilor naționale şi universale specifice iernii. Exprimarea
emoţiilor şi sentimentelor care ne încearcă la venirea iernii prin diferite forme artistico-literare şi
practice.
Obiective
- Cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor de iarnă specifice poporului român;
- Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor şi cadrelor didactice;
- Dezvoltarea capacităţii de sensibilizare a copiilor pentru a deveni purtători şi păstrători ai portului,
tradiţiilor şi obiceiurilor noastre;
- Stimularea elevilor prin organizarea de expoziţii, serbări;
Grup ţintă
- Beneficiari direcți: elevii Școlii Gimnaziale ”Martin Benedict” Galbeni;
- Beneficiari indirecți: părinţii elevilor, membrii comunităţii locale, instituţiile locale- Parohia Sf.
Iosif Muncitorul Galbeni, Consiliul Local N. Bălcescu, Primăria N. Bălcescu.
Perioada de desfășurare:
-3 12 2017- 19 01 2018
Resurse umane
- Elevii Școlii Gimnaziale ”Martin Benedict” Galbeni, cadre didactice, părinţii elevilor, membrii
comunităţilor locale.
Echipa de proiect
Prof.Andrei Mihaela- coordonator proiect, prof. Antip Crina- director, prof. Mihăilă Monica-
consilier educativ, prof. Toderașc Ingrid, prof. Gherman Georgiana, prof. Malic Roxana, înv.
Condreț Petronela, înv. Popa Elena, înv. Ghigea Rodica.
Rezultate aşteptate
- Implicarea elevilor, cadrelor didactice şi a părinţilor în activităţile organizate;
- Dezvoltarea în şcoală a programelor educative specifice pentru proprii elevi şi pentru comunitate;
- Folosirea eficientă a timpului pentru a obţine success în activităţile demarate.
Locul desfăşurării
sălile de clasă, Sala Multifuncțională, activităţi individuale realizate acasă de fiecare elev în parte,
Parohia Sf. Iosif Muncitorul Galbeni, Casa Memorială ”Martin Benedict” Galbeni.
Evaluare
Numărul şi tipul activităţilor organizate la nivelul unităţilor de învăţământ, calitatea
activităţilor organizate, numărul participanţilor la diverse activităţi, produsele finale ale activităţilor,
raport final, diseminare în mass-media.

100
 
 
 
 

Calendarul activităţilor
Activitatea nr. 1
Titlul activităţii: "Fetiţa cu chibriturile"
Tipul activităţii: dramatizare după povestea cu același nume de H. C. Andersen și primirea
cadourilor de la Moș Nicolae
Data / perioada de desfăşurare: 6 decembrie 2017
Locul desfăşurării: Sala Multifuncțională
Numărul participanţilor: 85 elevi, 9 cadre didactice
Responsabili: Înv. Condreț Petronela, înv. Popa Elena, prof. Malic Roxana
Beneficiari: elevii claselor CP-VIII, comunitatea locală, părinţii elevilor
Activitatea nr. 2
Titlul activităţii: „PRIMIȚI COLINDA?”
Tipul activităţii: Vizitarea expoziției de Crăciun amenajată în Sala de conferințe a Casei
Memoriale ”Martin Benedict” și prezentarea unui concert de colinde de către elevii școlii
Data / perioada de desfăşurare: 17 decembrie 2017
Locul desfăşurării: Casei Memorială ”Martin Benedict”
Numărul de participanţi: 85 elevi, 9 profesori
Responsabili:prof. Andrei Mihaela, prof. Mihăilă Monica, prof. Antip Crina
Beneficiari: elevii claselor V-VIII
Activitatea nr. 3
Titlul activităţii: „Renaşterea speranţei”
Tipul activităţii: Realizarea unor ornamente si a materialelor necesare împodobirii referitor la
pentru sărbătorea Crăciunului și a Anului Nou
Data / perioada de desfăşurare: 5 decembrie 2017- 21 decembrie 2017
Locul desfăşurării: sălile de clasă
Numărul de participanţilor: 85 elevi, 9 profesori
Responsabili: diriginții și învățătorii
Beneficiari: eleveii claselor CP-VIII
Activitatea nr. 4
Titlul activităţii: „Pluguşorul moldovenesc”
Tipul activităţii: Program artistico-literar referitor la semnifcaţia sărbătorilor de iarnă la români.
Data / perioada de desfăşurare: 22 decembrie 2017
Locul desfăşurării: Sala Multifuncțională
Numărul de participanţi pentru fiecare categorie: 85 elevi, 9 profesori.
Responsabili: prof. Gherman Georgiana, înv. Ghigea Rodica, înv. Popa Elena, prof. Toderașc
Ingrid
Beneficiari: elevii claselor CP-VIII, comunitatea locală, părinţii elevilor
Popularizarea proiectului
- În rândul grupului ţintă;
- În vederea stabilirii unor colaborări viitoare, verbal prin întâlniri directe cu alte proiecte,
parteneri, prin pliante prezentate sau expediate celor vizaţi;
- Campanii tematice;
- Postare pe site-uri educaționale.

101
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT CU
PĂRINȚII

PROF.INV.PRESC.BRATIANU ANDREIA
G.P.N.MONARIU-SC.GIM.BUDACU DE JOS
JUD.BISTRITA -NASAUD

,,Un copil este ca o sămanta de floare…Cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi,
depinde de grădinarul care o va îngriji, de ce pămînt şi de câtă lumină şi apă are, de cât e de ferită
de frig, de furtună şi de soare prea tare. E atât de plăpândă… Cum ai putea s-o rupi ori să o calci
în picioare, când e tot ce va mai rămâne în urma ta?”

Irina Petrea

După cum bine se ştie, familia reprezintă factorul primordial în educarea unui copil şi
educaţia începe în familie, de aceea legătura dintre gărdiniţă şi mediul familial va trebui să se
întrepătrundă. Părinţii sunt datori să crească copilul, să se îngrijească de sănătatea, educaţia,
învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia. Această funcţie are ca finalitate integrarea eficientă
a individului în societate, acest lucru realizându-se prin formare dupa un anumit ideal de
personalitate.
A fi părinte în sec. XXI, într-o periodă marcată de profunde şi rapide transformări sociale,
este o misiune din ce în ce mai dificilă. Familia are nevoie de sprijin şi sustinere pentru a rezolva
problemele ridicate de creşterea generaţiilor de astăzi. Aceasta nu are întotdeauna cunoştinţe
psihopedagogice necesare educării copiilor. Educatorii profesionişti suntem noi. De aceea avem
datoria ca prin activităţile pe care le desfăşurăm să pregătim familia pentru a-şi cunoaşte copilul, să
o antrenăm în procesul educaţional.
Prin activităţile de parteneriat cu părinţii, ne asigurăm un sprijin în propria activitate, o
educaţie solidă a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil şi mediul
necunoscut iniţial.
Dragostea, familia, şcoala sunt esenţe indispensabile în viaţa fiecărui om. Ca primă veriga a
sistemului educativ, familia are responsabilităţi clare şi diverse. Este foarte importantă în educaţia
din copilarie deoarece individul ia primele impresii din mediul înconjurător, din familie. Tot din
mediul familial copilul absoarbe ca un burete conduitele şi obiceiurile celor din jur. Individul va
repeta şi va imita persoanele semnificative din viaţa sa, va avea aceleaşi păreri, idei, concepţii.
Calitatea educaţiei primite în familie depinde îndeosebi de nivelul de educaţie al părinţilor şi al
familiei ce vine în contact cu copilul, în special sub aspect moral şi comportamental.
Funcţia principală a familiei - educarea copiilor este deformată cu largi şi dramatice
consecinţe, astăzi, motivele fiind dintre cele mai diferite: lipsa timpului, situaţia financiară grea,
violenţa, lipsa de comunicare. Colacul de salvare este dragostea, care aduce cu sine comportare
adecvata şi respect. Familia este unicul loc unde omul se simte dorit, asteptat, iubit, drag şi scump
pentru fiecare membru al ei, unde persoana ar putea să se pronunţe sincer asupra tuturor
problemelor, ar putea fi înţeleasă, susţinută, încurajată, unde s-ar putea relaxa nu numai fizic ci şi
spiritual.

102
De la venirea în grădiniţa educatoarea întreprinde activităti de cunoaştere a copiilor şi
familiilor acestora. Studiază dosarele personale, chestionarele aplicate la început de an, organizează
colectivul de părinţi alegând comitetul de părinţi şi repartizează fiecăruia atribuţiile. Stabileşte un
program de activităţi cu familia, proiecteză întâlniri individuale şi colective, consultaţii, activităţi
extracurriculare.
Ţine legătura permanent cu părinţii prin orice mijloace, fie telefonic sau prin e-mail, prin
corespondenţa sau prin avizierele şi panourile de la clasa, accesul la portofoliul copilului s-a dovedit
a fi eficient şi multumitor pentru ambele părţi.
Participarea părinţilor la activităţile demonstrative a permis părinţilor să fie proprii evaluator
ai copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând seama de cerinţele educatoarei cât şi a colectivului
din care face parte.
Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia.
Dacă familia va fi implicată de la început în programul educativ, ea va percepe corect
importanţa colaborarii cu grădiniţa şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea
grădiniţei va fi constientă, interesantă şi reciproc avantajoasă.
Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este copilul care treptat prin modul de
comportare va scoate în evidentă rezultatele acestui parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca parte
importantă a educaţiei sale.
Familia educă prioritar copilul, grădiniţa continuă pe coordinate noi tot ce s-a făcut şi s-a
realizat în familie. Lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub toate aspectele, considerate pe buna
dreptate, cel mai mare dascăl!
CONCLUZII :
* Mulţi părinţi pretind că îşi cunosc bine copiii, dar nu ştiu să acţioneze;
* Unii părinţi folosesc pedeapsa corporală în aplanarea conflictelor;
* Alti părinţi pun accent pe asigurarea condiţiilor materiale, copiii fiind frustraţi pe plan
afectiv;
* Unii părinţi se bazează şi pretind doar intervenţia educativă a grădiniţei, necunoscând
strategii adecvate de acţiune pozitivă în relaţia cu copiii lor.

BIBLIOGRAFIE:
Ecaterina Adina Vrăşmaş,Consilierea şi educaţia părinţilor,Bucureşti,Editura
„Aramis”,2002;
Ecaterina Adina Vrăşmaş,Educaţia copilului preşcolar,Bucureşti,Editura Pro
Humanitate,1999;
Gheorghe Bunescu,Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor,www.1educat.ro;
Stern,H.H.,Educaţia părinţilor în lume,Bucureşti,Editura Didactica şi Pedagogica,1972.

103
SERBĂRILE ŞCOLARE

Prof. MIHALCA ANDREIA

COLEGIUL TEHNIC „APULUM” ALBA IULIA


Cântecul ocupă un loc important în educaţia copiilor. Acestora le place să asculte cântece şi
muzică, le place să cânte singuri sau împreuna cu colegii de clasă, profesorii sau prietenii. Cântecele
îi influenţează în moduri diferite. Unele liniştesc, altele înveselesc sau întristează. Astfel, o mamă,
dacă vrea să-şi liniştească copilul, îi cântă un cântec liniştitor de leagăn. De asemenea, dacă vrea să-
l înveselească, îi cântă cântece vesele şi antrenante. Nimeni nu doreşte să vadă un copil trist deci,
cântecele triste vor fi foarte des ocolite.

Atâta timp cât cântecul nu e cunoscut copiilor, ei ascultă numai cum cântă profesorul. De
îndată ce au prins melodia, ei încep să cânte şi singuri. Cântecul apropie, întăreşte legăturile dintre
copii. Cântecele despre succese, anotimpuri, pace, animale, sau cele istorice sau colindele îi educă
pe copii în spiritul dragostei de natură, a patriotismului sau tradiţiilor româneşti de Crăciun.

La limba engleză sunt copii care nu pronunţă unele sunete sau pronunţă incorect unele
cuvinte dar, în timp ce cântă, pronunţând cuvintele foarte des, prelungit, ritmat, aceştia învaţă
corect, înlăturând astfel, treptat, defectele de pronunţie.

Odată cu auzul se dezvoltă memoria şi atenţia copiilor. Ei memorează melodiile noi,


versurile cântecului, recunosc după ureche melodiile cunoscute.

Cântecul este important şi pentru sănătatea copilului. Când cântă, el respiră mai adânc, mai
bine, îşi aeriseşte plămânii, trăgând aer curat, bogat în oxigen; de aceea este foarte folositor cântatul
în spaţii aerisite sau în aer liber când vremea este frumoasă.

În alegerea cântecelor pentru o serbare trebuie să ţinem seama de vârsta lor, de dezvoltarea
lor generală şi deprinderea de a cânta. Pentru copiii de la învăţământul primar, cântecele în limba
engleză vor fi scurte, cu un conţinut foarte simplu şi cu melodii uşoare. E bine să fie alese cântece
cu un ritm mai lent, fiindcă la copiii de această vârstă pronunţia şi vocabularul sunt mai scăzute.

Cu copiii mai mari, de gimnaziu, se pot învâţa cântece cu un conţinut şi o melodie puţin mai
complicate deoarece pronunţia este mai bună, vocabularul mai bogat, iar vocea şi auzul lor sunt mai
dezvoltate.

Uneori cântecul poate fi interpretat în cadrul unei povestiri sau a unui joc cunoscut. Dacă se
apropie o sărbătoare, copiii trebuie învăţaţi cântece cu un conţinut corespunzător.

Ca o serbare să fie reuşită trebuie ca toţi copiii să cunoască foarte bine versurile tuturor
cântecelor. Acestea trebuie interpretate expresiv, iar cuvintele pronunţate cât mai clar.

În timpul serbării trebuie avut grijă ca toţi copiii să cânte corect melodiile, să nu ţipe, să stea
drept, să nu stea cocoşaţi şi cu capul plecat; să stea în picioare, deoarece în această poziţie respiraţia
se face mai uşor, mai ales atunci când trebuie să cânte note înalte.

Dacă am ales cântece mai ritmate le putem interpteta executând şi câteva mişcări foarte
uşoare de dans. Dansul, ca şi jocul, întăreşte corpul copiilor şi le provoacă multă bucurie. Învăţarea

104
mişcărilor dansului se poate face fără melodie (uneori cu ajutorul număratului), pentru ca toată
atenţia copiilor să fie concentrată asupra mişcărilor.

Poeziile sunt frumoase şi iubite de copii. Dacă dorim să avem o serbare complexă, putem
intercala printre cântecele alese şi câteva poezii pe aceeaşi temă. La limba engleză se vor alege
poezii scurte de 4 până la 5 versuri ca memorarea lor să fie facilă şi să nu necesite mult timp pentru
pregătirea serbării.

Este de preferat ca serbarea în limba engleză să nu dureze mai mult de 20 minute, deoarece
publicul necunoscător se va plictisi.

Dansul în cadrul serbărilor şcolare îi ajută pe copii să scape de „trac” şi să se relaxeze,


deoarece publicul provoacă cel mai adesea emoţii celor mici.

Serbările sunt un motiv de bucurie şi mândrie atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Aceştia
din urmă doresc să-şi vadă copii evoluând pe scenă, iar cei mici vor să le arate celor dragi că au
învăţat ceva frumos la şcoală, că sunt talentaţi şi că pot deveni chiar şi mici vedete.

105
Serbările școlare și importanța lor

Prof. înv. preșcolar Andreicovici Elena Dorina

Școala Gimnazială Nr. 2, Sighetu-Marmației,

Jud. Maramureș

,,Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creației scăldate de lumină, ieșind din
întuneric, nespus de nouă și proaspătă, uluitoare.” (Eugen Ionescu)

Orice serbare școlară este o sărbătoare atât pentru copii cât și pentru educatorii lor și nu în
ultimul rând pentru părinții copiilor implicați. Pregătirea unei serbări este un bun prilej de a pune în
valoare imaginația și creativitatea fiecăruia, copil- părinte –cadru didactic.

În proiectarea șcenariului unei serbări trebuie să avem în vedere, pe lângă conținuturi care
trebuie să fie apropiate experienței de viață a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaștere, de
nou și de frumos, două coordonate majore: mișcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o
parte și atmosfera încărcată de emoții, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil
participant, pe de altă parte. Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă și să
cuprindă materialele accesibile particularităților de vârstă și individuale ale copiilor.

Serbările școlare contribuie la acumularea de cunoștințe și la lărgirea orizontului de


cunoaștere a copiilor. Înțelegând și memorând poezii, cântece sau texte ale șcenetelor se dezvoltă
memoria și limbajul. Această formă de învățare este condiționată de dezvoltarea atenției.

Toate activitățile artistice îmbogățesc și nuanțează viața lor afectivă le oferă copiilor prilej
de a trăi emoții variate ce se vor acumula în limbajul de reprezentării și manifestare. De asemenea,
munca laolaltă contribuie la dezvoltarea simțului de răspundere al fiecărui copil și al întregului
colectiv prin dorințe commune de a obține rezultate bune, favorizează stabilirea unei discipline
conștiente pe parcursull repetițiilor și în cadrul desfășurării lor.

Contactul cu publicul invitat, prezent în număr mare sau mai mic la serbarea
pregătită de copiii din grupă trezește în aceștia energia latentă, exigența fierăruia de a învinge
greutățile ivite, de a-și stăpâni timiditatea, îi face responsabili în asumarea rolurilor, le cultivă
spiritul de initiativă, de independență în acțiune. Timpul acordat atât pregătirilor cât și repetițiilor,
contribuie la stimularea interesului pentru muncă și a dișciplinei muncii îndeplinite cu multă
responsabilitate.

Manifestările artistice reprezintă un bun prilej de evaluare a activităților pregătite. Prin


poeziile recitate, copiii dau dovadă că sunt obișnuiți să vorbească corect, nuanțat, expresiv, folosind
o mimică și nu ton cât mai adecvat momentului, prin cântecele interpretate se constată armonizarea
cu ceilalți, iar scenetele prezentate redau cunoștințele și starea lor empatică.

Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacții, creează buna dispoziție, favorizează


dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic, psihic și emoțional. Importanța manifestărilor

106
artistice interpretative rezidă chiar și în funcțiile acestora: -cognitive și cultural artistice; moral –
civice și de societate; recreativ- distractive și afective.

Prin realizarea funcției cognitive sau cultural artistice copiii au contact cu valori culturale ale
poporului nostru și ale altor popoare cu valori multiple ale spiritualității universale.

Exercitând funcția de educație moral –civică și de socializare, activitatea interpretativă


contribuie la sprijinirea integrării sociale a copiilor prin formarea și dezvoltarea sentimentelor,
convingerilor și atitudinilor necesare îndatoririlor ce revin tinerei generații, precum și ale normelor
de comportare și conviețuire socială.

Căile de educare morală a copiilor prin activitatea artistică sunt numeroase, ele depindând de
orientarea conținuturilor încorporate în mesajul artistic elaborat.

Funcția distractiv –recreativă satisface una din importantele trebuințe ale copiilor și anume
aceea de refacere a echilibrului fizic, de destindere și deconectare.

Serbările copilăriei sunt momente de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru părinții
acestora, ele întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumină în suflete, dau
aripi imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităților, în cadrul
serbărilor școlare este bine să fie prezentate și creații artistice originale, adaptate evenimentelor din
comunitatea aparținătoare. Serbările contribuie la stabilirea unor legături între cunoașterea artei și
practicarea ei.

Bibliografie:

Revista învățământului. primar, nr 2-3/2004, Ed. Miniped

Revista învățământului primar, nr. 2-3/ 2001, Ed. Dișcipol

A. Glava, M. Pocol, L. Tătaru (2009)Educația timpurie, Ed. Paralela 45

107
Importanţa activităţilor educative realizate în parteneriat cu părinţii

Profesor Andronache Simona Mariana

Şcoala Gimnazială ,,Gheorghe Hariton,,Săhăteni

Activitățile extrașcolare contribuie la formarea şi dezvoltarea personalității elevului,


într-un cadru relaxant,calm şi plăcut, lipsit de corvoada temelor şi de aprecierea prin note a
efortului depus.

Sunt foarte importante şi utile,mai ales că recunosc şi dezvoltă aptitudini, talente,


conducând elevul spre o zonă de confort în care i se acceptă caracteristicile individuale, în care
are posibilitatea de acţiune şi experienţă personală şi în care îşi dezvoltă respectul faţă de ceea
ce este încrederea în valoarea sa .

Avand forme variate şi cuprinzând domenii şi arii foarte mari, acestea oferă o punte de
legătură între cunoştinţele asimilate la lecţii şi informaţiile acumulate informal .Totodata au şi un
scop precis,acela de a adapta conţinutul la nevoile individului şi situaţiilor speciale,în scopul
maximizării învăţării şi cunoaşterii şi al minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în
sistemul formal.

În direcţia în care activităţile extraşcolare işi propun să răspundă nevoilor, intereselor,


aptitudinilor şi dorinţelor participanţilor includerea părinţilor în realizarea şi desfăşurarea acestor
activităţi sunt mai mult decat benefice.Astfel, participarea activă a părinţilor pot pune bazele
unei comunicări eficiente şcoală –familie, profesor-elev, parinte-elev. Familia reprezintă , în
afară de bagajul genetic moştenit, mediul care poate fi favorabil unei dezvoltari normale dar
poate constitui şi o frână ,un blocaj în dezvoltarea sa. Problema cea mai acută ,în momentul
acesta,este lipsa unei comunicări eficiente între cei trei actori ai educaţiei. Astfel, activităţile
extraşcolare la care participă şi părinţii pot oferi un cadru benefic stabilirii unor deschideri spre
cunoaştere, acceptare şi susţinere, nu numai din partea profesorului ci şi din partea părintelui şi
al elevului, cunoaşterea intereselor copiilor, a intereselor părinţilor, acceptarea aptitudinilor
copiilor şi susţinerea acestora, cunoaşterea eforturilor şi dorinţei profesorului de a dezvolta
aptitudinile, talentul copiilor, acceptarea unei relaţii deschise şi bazate pe încredere între cei trei
actori, susţinere în realizarea acestor activităţi extraşcolare şi recunoaşterea importanţei acestora.

Activitătile extraşcolare reprezintă, printre altele, o altfel de ,,şedinţă cu părinţii,, , în care


profesorul poate observa relaţia dintre copil-părinte, cum se comportă copilul faţă de părinţi ,

108
cum se comportă părinţii cu acesta, cum şi cât este copilul ajutat, ce influente pozitive şi
negative se exercită asupra lui şi care sunt interesele lor comune.

Putem considera că prin participarea părinţilor şi la activităţile extraşcolare propuse de


către instituţia de învăţământ, atitudinea acestora faţă de drepturile şi responsabilităţile lor prind
contur , conştientizând importanţa atitudinii lor pentru reuşita şcolară a copilului şi a rolului lor
educativ în cooperare cu profesorii şi resituează importanţa acestor activităţi extraşcolare.

Părintele trebuie să parcurgă câţiva paşi alături de şcoală, alături de cadrele didactice
pentru a învăţa, pentru a ajuta , pentru a deveni un suport al imaginii pozitive despre şcoală. Într-
o altfel de organizare , într-un altfel de cadru relaţia celor trei actori ai educaţiei şi-ar pune
bazele unei colaborări bazate pe încredere şi cel mai important lucru ar fi acela că atât părintele
cât şi copilul ar descoperi faptul că şcoala este un partener cinstit, loial, care-şi doreşte să
şlefuiască, să producă oameni de calitate capabili să se integreze în societate şi să fie acceptat de
către aceasta. Iar caştigul cadrului didactic ar fi un statut revalorizator în ochii societăţii.

Însă, în această etapă de modernizare rapidă, se pune întrebarea urmatoare : părinţii au


disponibilitate şi timp pentru a participa împreună cu copilul la diverse activităţi extraşcolare
propuse de către şcoală?

La nivelul cunoştinţelor mele, părinţii au o disponibilitate mai mare de colaborare cu


şcoala cât elevul se află la ciclul primar apoi renunţă încet, încet transferând întreaga
responsabilitate şcolii iar aceasta rămâne neputincioasă dacă se izbeşte de indiferenţa sau
opoziţia părinţilor. Astfel, şcoala capată o misiune suplimentară iar efortul se dublează .

Bibliografie:

Agabrian, M., Milea V., Parteneriate şcoală -familie-comunitate, Ed. Institutul European, Iaşi,
2005

Batrânu, E., Educația în familie, Ed. Politică, Bucuresti, 200

Faber Adele, Mazlish Elaine, Comunicarea eficientă cu copiii- acasă şi la şcoală, Ed. Curtea
Veche, Bucureşti, 2002

www.examen titularizare.ro Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară

109
Crăciunul se apropie.
Să organizăm o petrecere de clasă cu copiii

Prof. Angela Ferenți


Școala Gimnazială Liviu Rebreanu, Tg.-Mureș

,,Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al


Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.”
( Calvin Coolidge)
Crăciunul este o sărbătoare unică, înfășurată în magie și minuni.
În primul rând, trebuie să ne gândim la decorațiunile pentru a face clasa/grupa mai veselă
și mai festivă. Desigur, cu copiii vom pregăti elemente simple de Crăciun; în acest fel, încercăm să
ne gândim la obiecte care pot fi folosite ca decorațiuni pentru clasă: decorațiuni colorate în formă de
copac sau Moș Crăciun, afișe care povestesc despre nașterea copilului Isus cu cele mai variate
tehnici (o idee frumoasă ar putea fi cea a colajului obținut cu decupajele publicitare preluate de pe
paginile ziarelor și revistelor), ghirlande pentru ușă și ferestre .
În al doilea rând, împodobirea bradului (decorăm copacul ). În locul bilelor obișnuite
colorate, a globorilor din comerț sau confecțioate de ei, le putem propune copiilor să aducă o
fotografie pe care să o atârne pe ramuri sau pe obiectul lor preferat, cel de care nu se separă
niciodată, să fie ancorat pe brăduț ca o minge, sau, cei care știu să scrie ar putea chiar să scrie un
mic gând sub forma unui manuscris frumos folosind culori și creioane pentru a orna brădul.
Apoi, aranjarea staului/ pătuțui . Din nou, lăsandu-ne ghidate de imaginația noastră să
încercăm să fim originale. În acest fel, vom putea implica copiii într-o lucrare de grup care s-ar
putea dovedi, în cele din urmă, foarte interesantă pentru dezvoltarea abilităților lor creative: copiii
mai mari ar putea, de exemplu, să creeze leganul/pătuțul realizându-l complet cu origami, o tehnică
preluată de la chinezi care necesită o anumită abilitate manuală și o bună răbdare, dar care la sfârșit
oferă rezultate excelente; cei mai mici, ar putea în schimb, să deseneze povestea Nașterii, desene
care să fie afișate pe perete (fiecare copil un subiect: pelerinajul Mariei și al lui Iosif, noaptea de
Ajun, Steaua- Cometa, sosirea păstorilor și cea a Magilor).
O idee frumoasă ar putea fi să jucam o piesă/joc de rol . Dacă timpul rămas nu ne permite,
dacă nu ne-am planificat din timp așa ceva, putem propune copiilor să învețe o poezie, o melodie,
o propoziție care să fie recitată, o legendă sau o poveste de Crăciun iar petrecerea va fi mult mai
simplă și va necesita mult mai puțin timp de pregătire. De asemenea, nu va trebui să ne gândim la
costume și seturi de design.
În zilele dinaintea petrecerii, adunăm într-un coș, cu ajutorul copiilor, toate jucăriile
pe care nu le mai folosesc, acelea de când erau mai mici și se împachetează astfel încât să poată fi
expediate la acțiunea de caritate pentru toți acei copii care nu au avut niciodată jucarii și care nu au
cunoscut niciodată bucuria de Crăciun. Coșul/coletul ar putea fi livrat, în mod oficial,
reprezentantului de clasă în timpul petrecerii, care va fi apoi înaintat asociațiilor competente și care
operează în acest sens (totuși, amintiți-vă să anunțați părinții încercând să îi implicati și pe ei).
Dacă școala/gradinița vă dă permisiunea, încercați să vă configurați pentru ziua stabilită un
fel de piață/târg , chiar și în acest caz, pentru caritate: fiecare mamă ar putea pregăti un obiect mic,
un tort, un coșuleț ... apoi să vândă produsele celor prezenți, venitul obținut donându-se în întregime
prin Proiectul umanitar, grupului de copii cu nevoi speciale, Asociaței/Fundației copiilor singuri sau
nevoiași. Implicați părinții în pregătirea băuturilor răcoritoare : în partea din spatele clasei sau
chiar la intrarea in clasă se poate amenaja un mic stand de unde se pot cumpăra cozonaci și băuturi
răcoritoare, pizza sau deserturi pentru vizitatori sau participanții adulți. Prin urmare, petrecerea de
Crăciun ar putea deveni și ocazia în care copiii oferă mamei și tatălui micile daruri pe care le-au
pregătit pentru ei în clasă: chiar și în acest caz, trebuie să fie obiecte simple, dar făcute cu grijă și
dragoste .

110
Dacă aveți timp și doriți, pentru a afla cât de mult știu copiii despre Crăciun, încercați să
organizați câteva jocuri distractive în timpul petrecerii, ca temă de Crăciun: un ,,Test în echipă”,
,,Vânătoarea pentru dar” , ,,Cea mai frumoasă colindă de familie ”sau ,,Tombola de Crăciun”.
,,Crăciunul este cel mai adevărat Crăciun atunci când îl sărbătorim dând lumina iubirii celor
care au cea mai mare nevoie. ”(Ruth Carter Stapleton)
Bibliografie:
1. Florea Marian, Simion, Sărbătorile la romani. Studiu etnografic, Editura Fundaţiei
Culturale Române, Bucureşti, 1994;
2. Vasile Poenaru, Cartea serbărilor şcolare, Editura Coresi, 2007

111
SERBARE

Propunător: Anghel Alina Daniela


Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia

Bine-aţi venit la noi, aici!


Bine-aţi venit, părinţi, bunici!
Programul nostru să vă fie
Prilej de bucurii şi veselie.
Dragi invitaţi, vă rog să ascultaţi,
Apoi, firesc, să şi aplaudaţi.

Colind: Cerul și pământul

Vin îngerii ca să colinde în sunet de tilinci


În cojocele albe, în cioareci şi opinci.
Opresc la o căsuţă, în margine de sat
Colinda lor în noapte s-aude ne-ncetat.

Sclipesc luminile-n cetate,


Iar Betleemul doarme dus.
Pe drumurile colindate
Sunt toate uşile-ncuiate.
Un loc măcar de poposire,
Nu s-a găsit pentru Iisus.

Mâhnită,Maria,cu durere
Încet se pierde-n noapte-acum
Pe câmp, în tainică tăcere
Ce-ar mai putea oare, să spere
Când nici un loc de poposire
Nu a găsit în lungul drum?

Însă Preabunul Dumnezeu


Nu a uitat de planul Său
Şi le-a trimis în ajutor
Un copilaş, fiu de păstor

Colind: Pe uliță-n Betleem

Cad fulgi de nea din cerul sfânt


Steluțele iubirii
Iisus e iarăși pe pământ
Ca Fiu al omenirii
Pe paie reci El doarme acum
Căci nimeni nu-L primește.

112
Pământul parcă s-a aprins
Şi cerurile s-au deschis
Ce dulci cântări răsună
Sunt cetele-ngereşti

Cu flori de măr în mână.


Coboară lin pe-o rază
Şi ieslea luminează.

Şi-acolo-n frig,pe fân uscat


În staulul sărăcăcios,
S-a născut al lumii Împărat :
Mesia Iisus Hristos.

Colind: Astăzi noi sărbătorim

Sunt copil, Iisuse,


Și-aș dori să-ți spun
Tu mereu m-ajută
Să devin mai bun!

De sus, din ţara Ta,


Din marea-ţi bunătate,
Iisuse, adu-ne sănătate!
Căldură-n orice casă,
Şi bunătăţi pe masă.
Şi-adu din lumea Ta,
Speranţă-n ţara mea.

Cântec :E noaptea de Crăciun


Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,


Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.


Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

113
Dragi părinţi şi dragi bunici
Să fiţi mereu fericiţi!
S –aveţi multe bucurii,
Cât mai multe împliniri
Şi să vă mândriţi cu noi
Şi acum, şi mai apoi!
Să aveţi parte de toate,
Mai ales de sănătate,
De la Bunul Dumnezeu,
Ce ne-a mântuit de rău.

Bibliografie:
Leon Magdan, Cele mai frumoase poezii ortodoxe pentru copii, Editura Mateiaș, 2006
www.didactic.ro

114
Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii

Autor: Anghel Elena-Mihaela

Activităţile extraşcolare joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea fizică şi


psihică a unui copil. Prin intermediul acestora, copilul va învăţa să interacţioneze mai uşor cu
cei din jur şi va putea să exceleze în anumite domenii spre care are înclinaţii.
Trăim într-o lume care se dezvoltă continuu şi care este într-o permanentă schimbare,
evoluând. Grădiniţa are menirea de a transmite valori culturale, istorice şi sociale la nivelul
cerinţelor educaţionale. Datoria educatoarelor, care sunt deschizătoare de drumuri, este de a-i
implica pe copii în diverse activităţi care să coincidă cu societatea de azi. Dintre aceste
activităţi care-i motivează şi le atrag interesul de a participa cu plăcere sunt activităţile
extracurriculare. Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ presupune
îmbinarea activităţilor şcolare cu activităţile extraşcolare. Îmbinarea acestora are numeroase
valenţe formative, deoarece acestea permit manifestarea creativităţii şi imaginaţiei copilului
preşcolar.
Aptitudinile şi înclinaţiile mai deosebite descoperite la copii în domeniile: muzical,
literar, coregrafic şi artistic-plastic pot fi valorificate în timpul programelor distractive, a
şezătorilor, a teatrului de păpuşi, dar mai ales în cadrul serbărilor din grădiniţă. Serbările au
un farmec aparte în viaţa copiilor de grădiniţă, scena creează copiilor posibilitatea de a-şi
manifesta aptitudinile individuale ale personalităţii lor. Aceasta impune dezvoltarea
intereselor copiilor pentru activităţile artistice şi oferă prilejul de a valorifica unele aptitudini
şi de a recita expresiv, de a cânta melodios, de a dansa elegant, graţios, etc. Interesele şi
aptitudinile le vom dezvolta în strânsă legătură cu celelalte procese şi însuşiri psihice ale
copiilor: gândirea, limbajul, atenţia, memoria, voinţa. Ca să poată da replica într-o scenetă,
copiii îşi pun în activitate gândirea şi fac asociaţii între obiectele ce-i înconjoară, îşi însuşesc
expresii noi, memorează ceea ce trebuie să reproducă, iar conţinutul acestora le formează
sentimente şi trăiri morale. În serbări însă nu se urmăresc doar aspecte care ţin de educarea
limbajului, ci şi deprinderile motrice; capacitatea fiecărui copil de a executa exerciţii
euristice, coordonându-şi mişcările corporale cu ritmul muzicii sau cu ritmul exprimării
verbale şi mesajul transmis; capacitatea de a executa paşi de dans popular, modern sau
classic, devenind coordonare, ritm şi o bună orientare spaţială. Sunt verificate şi capacitatea
de a interpreta un cântec, de a reda corect linia melodică dar şi de a cânta concomitent cu
ceilalţi copii.
Prin urmare, serbarea verifică o paletă largă de abilităţi ale preşcolarilor, oferindu-I
educatoarei indicii clare despre propria activitate. Serbarea este un prilej de bucurie, emoţie,
bună dispoziţie pentru copii şi părinţi, iar momentul în care micuţii se pun în valoare şi îşi
folosesc imaginaţia, mimica, dicţia este un adevărat spectacol.
Şi părinţii participă la fel de mult ca şi copiii la serbare. Ceea ce simt ei, ceea ce îi
preocupă, încrederea sau dezamăgirea, aşteptările lor se transmit copiilor într-un mod direct.
Copiii vor reacţiona foarte promt la ceea ce simt că vine de la părinţi şi vor da curs încrederii
sau îngrijorării lor. Legătura dintre părinte şi copil este continuă, în ea circulă în permanenţă
efecte dintr-o parte în alta şi invers. Când mergem la serbare, nu ar trebui să întârziem nici o
clipă şi nici să facem conversaţii cu părinţii de lângă noi, o să vă mire, dar copilul, aflat în
culmea unei emoţii creative, simte dezinteresul celui venit pentru el..La serbare, oricât de
mulţi părinţi, bunici, copii ar fi în faţa lui, tu, părintele prezent, eşti singurul care contează
pentru copilul tău. Pentru tine are îndrăzneala de a evolua artistic, pentru tine are emoţii, în
ochii tăi caută sprijin şi-n palmele tale vrea să-şi sprijine capul după…

 
115
Ca activităţi pe care le-am desfăşurat la grupă pot aminti serbări desfăşurate cu
anumite ocazii: 8 martie, Crăciun, sfârşit de an, activităţi desfăşurate cu ocazia diferitelor
evenimente: Ziua educaţiei, 1 Decembrie, 24 ianuarie, activităţi desfăşurate în parteneriat cu
alte grădiniţe şi alte activităţi.

Serbările din grădiniţă ocupă un loc important în activitatea instructiv- educativă, ele
vizând nu numai depistarea şi dezvoltarea aptitudinilor, ci şi valorificarea potenţialului
creativ al copiilor.

 
116
Importanta activitatii educative in parteneriat cu parintii/ Serbari scolare

Prof. inv.prescolar Anghel Ionela


GPP “TARA COPILARIEI”,Calarasi

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de
a uşura o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei
începând educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental
este inspirat din propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive
cât şi negative, pe parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul
bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea
părinţilor după principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o necesitate. Activităţile
extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru cultivarea
înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională şi
plăcută a timpului liber . Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar
,oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă de la gradinita
,deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestorara.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa. Ele prezintă unele particularităţi prin
care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se referă la conţinutul
activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a activităţilor.Având
un caracter atractiv ,prescolarii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu
însufleţire şi dăruire ,la astfel de activităţi . Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui
într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă importantă pentru orice fel de activitate
extraşcolară.
Serbarea şcolară
Reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa
familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru
sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de
manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune
în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori
familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc,
căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară
reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a
colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a
elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem
momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care
părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea
relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
Serbarea scolara reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor
artistice ale prescolarilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării ,prescolarii culeg o bogăţie de
idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile redate . Stimularea şi educarea
atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se realizează prin
intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de îndeplinit

 
117
fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii
artistice.Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ
de natură ( parcul sau grădina gradinitei) amenajate în chip sărbătoresc . Contribuţia
copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop în
sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească
,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă
,mai plină de sens . Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească
o emoţie în sufletul spectatorilor . Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia
promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare .Serbarea la care se va
face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători de iarnă .Odată
cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun ,de
cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui Pentru această activitate a fost ales materialul
,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,, Într-o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,,
Bradul credincios,,.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv
–pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care
se realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a
părut a fi îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul
emoţional. Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de prescolari cu
bucuria şi plăcerea caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .Pregătirea prescolarilor
pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru fiecare lecţie
în parte .
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente:
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în
mod favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de
participarea lui depinde reuşita serbării;
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului grupei şi ale fiecărui prescolar în parte .
Prescolarii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească
setea de cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să
iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă de la gradinita ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de gradinita şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în
modelarea sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii
,restabilind şi întărind respectul acesteia faţă de gradinita şi slujitorii ei .

 
118
Importanța relației școală – familie în cadrul serbărilor școlare

Prof. Anghel Margareta – Liceul Teoretic ”Decebal” Constanța


În virtutea legilor schimbării, soluționarea reală a problemelor multiple cu care se
confruntă în prezent societatea românească și, în particular, învățământul românesc, poate fi
realizată numai prin transformarea parteneriatului într-o realitate.
Pentru ca parteneriatul să funcționeze, este nevoie de respect și încredere reciprocă, de
schimburi de informații, de consens cu privire la obiective și strategii și de asumarea în
comun a responsabilităților, dar și a drepturilor.
Instituțiile de învățământ dezvoltă parteneriate cu părinții și percep rezultatele la
învățătură ale elevilor ca pe o responsabilitate comună, considerând că toți factorii interesați,
precum: părinții, profesorii și liderii comunitari, au un rol important în sprijinirea copiilor în
procesul de învățare.
Activitățile școlare desfășurate în parteneriat urmăresc: dezvoltarea personală a
elevului, dorința participării și a afirmării, trăirea succesului, iar finalitatea lor se exprimă în
formarea capacităților elevilor de a se adapta permanent la situațiile reale.
Aceste activități au un caracter interdisciplinar, oferă modalități eficiente de formare a
caracterului elevilor pentru că sunt factorii educativi cei mai apreciați și mai accesibili
sufletelor acestora.
Serbările școlare au un caracter stimulator atât pentru ”artiști”, cât și pentru părinții
lor, fiind apreciate la orice vârstă, pentru că aduc satisfacții în egală măsură și celor care
evoluează pe scenă, dar și ”spectatorilor”, elevi sau părinți, lucru care contribuie la
socializarea copiilor de la o vârstă mică.
Ele permit concentrarea atenției pe tot parcursul desfășurării programului, trezesc în
copii puterea de a învinge timiditatea, contribuind la acumularea de noi cunoștințe; reprezintă
o modalitate eficientă de cultivare a capacităților de exprimare, de stimulare și educare a
atenției, dar și de exersare a memoriei.
De asemenea, formează deprinderi și priceperi prin recitarea poeziilor, interpretarea
cântecelor, dansurilor, dezvoltă creativitatea artistică prin implicarea în confecționarea
decorurilor, desenarea afișelor.
Totodată, ele îmbogățesc vocabularul copiilor cu expresii și cuvinte interesante, ajută
la educația estetică prin cântecele și versurile învățate, dar și prin ținuta vestimentară de bun
gust și corect purtată.
Pentru ca elevii să-și motiveze participarea la aceste activități, este foarte importantă
atmosfera creată în timpul repetițiilor, caracterizată prin bună dispoziție, dar și prin
seriozitate. Reușita serbărilor este dată de diversitatea momentelor din programele artistice,
menite să evidențieze talentul de recitator al unora, calitățile vocale, de ritm și de grație ale
altora, dar și priceperea în realizarea decorurilor.
Copiii trebuie permanent să fie încurajați, stimulați pentru a se asigura participarea cu
interes și bună dispoziție pe tot parcursul pregătirii și desfășurării spectacolului.
Prin intermediul poveștilor, rugăciunilor, al scenetelor ei iși însușesc anumite
deprinderi morale, reguli de comportament, trăsături de voință și de caracter, sentimente
morale cum ar fi dragostea, bunătatea. ”Ascunși” în spatele personajelor interpretate, al
poeziilor recitate sau al cântecelor, elevii își exteriorizează dragostea și recunoștința pentru
părinți și pentru dascăli, iar aplauzele și aprecierile primite la final îi încurajează să
performeze și în viitor, iar unii chiar realizează valoarea lor ca artiști.

 
119
Printre rezultatele așteptate se pot aminti: o mai bună colaborare școală-familie-
comunitate, creșterea gradului de informare și de educație al elevilor, înlăturarea barierelor de
comunicare, dezvoltarea spiritului de echipă, formarea și dezvoltarea respectului față de sine,
dar și față de ceilalți și nu în ultimul rând creșterea randamentului școlar.
Toate aceste manifestări organizate în școală și în afara ei, sub directa îndrumare a
dascălului, contribuie la educarea și modelarea sufletelor copiilor, având implicații în viața
spirituală a comunității, restabilind și întărind respectul acesteia față de școală și de slujitorii
ei.

Bibliografie:

1.Bunescu, Ghe. – ” Şcoala şi valorile morale”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,


1998
2.Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ-Dobridor I. – ”Prelegeri pedagogice”,Editura Polirom, Iaşi,
2001
3. Nicola, I. – ”Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2000.
4. Pescaru-Băran, A. – ”Parteneriat în educaţie”, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
5.Şchiopu, U. – ”Psihologia generală şi a copilului”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2009

 
120
ACTIVITĂȚILE EDUCATIVE MODALITATE DE A PĂSTRA
LEGĂTURA CU FAMILIA

PROF.INV. PRIMAR ANGHEL SIMONA


COLEGIUL NATIONAL,,SPIRU HARET” TG JIU

Activități desfășurate în comun la școală, în muzee, la locul de muncă al părinților au rolul


de a stimula învățarea dar și aprecierea efortului celor implicați și stimularea interesului
pentru demersurile extra-curriculare. În asemenea condiții putem să cunoaștem mai bine
modalitatea în care copiii reacționează, cât sunt de dependenți de părinți.
Serbările, excursiile, drumețiile, vizionările de spectacole sunt de asemenea
oportunități de a-i stimula pe părinți să se implice în buna desfășurare a acestor activități și de
a observa cum se comportă copiii în mediul non-formal.
Dacă noi, ca profesori înțelegem cât de important este ca relația școală familie să
funcționeze la standarde maxime, părinții trebuie educați în acest sens. Prin proiectele extra-
curriculare și nu numai, putem să-i responsabilizăm și să-i determinăm să fie conștienți că
prin aceste demersuri dorim crearea unui cadru propice unei învățări pe placul copiilor din
societatea contemporană Implicarea copiilor și familiilor acestora în desfășurarea
unor acțiuni care au rolul de păstrarea și promovarea tradițiilor specifice poporului român
sunt foarte apreciate. Colindatul de Crăciun și Anul Nou, realizarea de podoabe pentru brad,
încondeierea ouălor de Paști, învățarea unor cântece populare românești rămân amintiri vii
pentru toți participanții la demersul educațional.
Este sarcina noastră să preluăm inițiativa și responsabilitatea dezvoltării de
parteneriate eficiente școală – familie. Trebuie nu doar să motivăm părintele, ci să oferim
oportunități concrete de implicare eficientă, pentru că, atunci când părintele se implică,
familia și ceea ce se întâmplă acasă, facilitează învățarea deplină.
Construirea și implementarea la nivelul școlii în care funcționează de programe de educație
pozitivă, ne oferă oportunitatea perfectă de a invita părintele într-un spațiu comun și pozitiv
de învățare despre nevoile copilului său și despre ce ar trebui să facă orice părinte pentru
satisfacerea corectă și sănătoasă a acestor nevoi.
Restructurările la care a fost supus sistemul de învăţământ din ţara noastră, în ultimul
timp, ilustrează eforturile de înnoire menite să asigure o calitate superioară în pregătirea
elevilor. Ideea de la care s-a pornit este unanim acceptată în teoria şi practica pedagogică:
rostul educaţiei este de a-l pregăti pe individ conform nevoilor societăţii şi într-un raport
nemijlocit cu ele. Asumându-şi responsabilităţile de instruire şi educaţie a tinerei generaţii,
şcoala este mereu nevoită să se adapteze schimbărilor ce survin la nivelul practicilor sociale.
Necesitatea dezvoltării resurselor umane, în aşa fel încât să corespundă noilor exigenţe
generate de aceste schimbări, solicită iniţierea unor demersuri educative apte să satisfacă un
anume deziderat. Urmărind să asigure educarea elevilor pentru îndeplinirea diverselor şi
complexelor roluri sociale viitoare, şcoala îşi stabileşte obiectivele în funcţie de calităţile
dezirabile pe care aceştia vor trebui să le dovedească în procesul integrării într-o societate
aflată în continuă schimbare.
Actualul curriculum propune, pentru ariile curriculare subsumate, planuri cadru apte
să asigure o compatibilizare a intereselor de formare cu oferta şcolii şi cu evoluţiile mediului.
Printre ariile curriculare stabilite se află şi cea care desemnează activităţi educative specifice
menite să contribuie la dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii elevilor.
Categorie complexă de activităţi, desfăşurate bidimensional în spaţiu şi timp şcolar şi
extraşcolar, activităţile educative reprezintă procesul etapizat de pregătire pentru viaţă al
elevului, competiţiile făcând parte din această categorie.

 
121
O componentă importanta în actul educaţional o constituie implicarea familiei,
factorul educativ prioritar,în familie începându-şi pregătirea pentru viaţă viitorul elev.
Contribuţia familiei este cu atât mai mare cu cât copilul este mai mic. Implicarea părinţilor în
procesul instructiv-educativii determină pe aceştia să înţeleagă că responsabilitatea şcolii şi a
familiei converg spre un scop comun. Iniţierea părinţilor în probleme specifice educaţiei se
realizează prin lectorate, conferinţe, mese rotunde, dar mai ales prin atragerea lor în activităţi
cum ar fi: spectacole, drumeţii, proiecte, concursuri. Promovând participarea părinţilor la
activităţile şcolare şi extraşcolare ajungem la o mai bună cunoaştere psihologică a copilului şi
a ambientului acestuia. Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune nu numai o
informare reciprocă cu privire la tot ceea ce ţine de orientarea copilului ci şi înarmarea
părinţilor cu toate problemele pe care le comportă această acţiune. Formarea unor viitori
cetăţeni activi, responsabili începe, în elementele esenţiale, cu motivarea elevilor pentru
calitatea muncii, pentru deprinderi temeinice de muncă ce conduc la performanţă, cu
aplicarea cunoştinţelor filtrate de o gândire critică, un rol important avându-l derularea unor
concursuri şcolare. La pregătirea acestor concursuri participă implicit şi părinţii susţinându-i
material şi financiar(unele presupunând şi deplasări sau anumite materiale), apoi ajutându-i în
pregătirea lor teoretică şi practică.

Bibliografie
D.Sălăgean, D. Pintilie, M. Pintilie, Managementul activităţilor educative, Ed.
Eurodidact,Cluj-Napoca http://articole.famouswhy.ro/parteneriatul_educational_scoala-
familie-comunitate/
Educaţia în anul 2000, Revista învăţământul preşcolar
Adriana Nicu, Strategii de formare a gândirii critice, Editura didactică şi pedagogică
RA,Bucureşti

 
122
Importanta activitatilor educative in parteneriat cu partintii

Profesor invatamant prescolar,


Antochi Lacramioara
Gradinita Bucsesti

Prin activităţile de parteneriat cu părinţii, ne asigurăm un sprijin în propria activitate,


o educaţie solidă a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil
şi mediul necunoscut iniţial.
Dragostea, familia, şcoala sunt esenţe indispensabile în viaţa fiecărui om. Ca primă
veriga a sistemului educativ, familia are responsabilităţi clare şi diverse. Este foarte
importantă în educaţia din copilarie deoarece individul ia primele impresii din mediul
înconjurător, din familie. Tot din mediul familial copilul absoarbe ca un burete conduitele şi
obiceiurile celor din jur. Individul va repeta şi va imita persoanele semnificative din viaţa sa,
va avea aceleaşi păreri, idei, concepţii. Calitatea educaţiei primate în familie depinde
îndeosebi de nivelul de educaţie al părinţilor şi al familiei ce vine în contact cu copilul, în
special sub aspect moral şi comportamental.
De la venirea în grădiniţa educatoarea întreprinde activităti de cunoaştere a copiilor şi
familiilor acestora. Studiază dosarele personale, chestionarele aplicate la început de an,
organizează colectivul de părinţi alegând comitetul de părinţi şi repartizează fiecăruia
atribuţiile. Stabileşte un program de activităţi cu familia, proiecteză întâlniri individuale şi
colective, consultaţii, activităţi extracurriculare.
Ţine legătura permanent cu părinţii prin orice mijloace, fie telefonic sau prin e-mail,
prin corespondenţa sau prin avizierele şi panourile de la clasa, accesul la portofoliul copilului
s-a dovedit a fi eficient şi multumitor pentru ambele părţi.
Participarea părinţilor la activităţile demonstrative a permis părinţilor să fie propria
evaluator ai copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând seama de cerinţele educatoarei cât
şi a colectivului din care face parte.
Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia.
Dacă familia va fi implicate de la început în programul educative, ea va percepe
correct importanţa colaborarii cu grădiniţa şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa
în activitatea grădiniţei va fi constientă, interesantă şi reciproc avantajoasă.
Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este copilul care treptat prin modul de
comportare va scoate în evidentă rezultatele acestui parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca
parte importantă a educaţiei sale.
Familia educă prioritar copilul, grădiniţa continuă pe coordinate noi tot ce s-a făcut şi
s-a realizat în familie.
Lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub toate aspectele, considerate pe buna
dreptate, cel mai mare dascăl!
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea
elevilor şi în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând
ocazia elevilor de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe
parcursul unui semestru sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat
întotdeauna un prilej de manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în
care copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de
cadrul didactic. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă
câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc,
căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară

 
123
reprezintă un mijloc eficient de educare, de influenţare formativă a elevilor, de sudare a
colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a
elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem
momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care
părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea
relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea
trebuie gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine
definit astfel încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al
şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de
hârtie semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă,
este bucuria şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul
este COPILUL.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm
neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe
sine şi lumea în care trăieşte.

 
124
MAGIA SARBATORILOR DE IARNA
Importanta activitatilor educative in parteneriat cu parintii
/Serbarile scolare

Prof.ANTON ANILENA LICEUL CU PROGRAM SPORTIV BRAILA


Prin specificul lor, ca activități extracurriculare,serbarile reprezinta un nesecat izvor de
bucurie si satisfactii,creand buna dispozitie si favorizand dezvoltarea copiilor,atat din punct
de vedere psihic,dar si fizic.Aceastea favorizeaza,valorifica si dezvolta experientele copilului
intr-un climat nou, stimulativ, in care are libertatea sa-si manifeste interesele ,sa-si exprime
impresiile si trairile , pe baza cautarilor si eforturilor personale,accentul,deplasandu-se cu
preponderenta de pe informativ pe formativ. Serbarile copiilor incanta prin farmecul lor, prin
prospetimea si candoarea protaginistilor, prin neintrecuta spontaneitate si sinceritate, prin
naturaletea si firescul comportamentului lor scenic. Ca intr-o familie, copiii, spectatorii de la
mic si pana la cel varstnic,traiesc momente unice din lumea inegalabila a copilariei ,iar
coarda sensibila a sufletului fiecaruia dintre cei prezenti vibreaza sub coarda de cristal al
glasului copilariei. Sub semnul veseliei exprimate prin poezie, cantec si dans, de fiecare data
organizarea si desfasurarea serbarilor a fost si va ramane un moment unic pentru cea mai
importanta investitie a noastra , COPILUL. Iata de ce, in proiectarea scenariului unei serbari
trebuie sa se ia in calcul, pe langa continuturi, care trebuie sa fie apropiate experientei de
viata a copilului, sa raspunda nevoilor sale de cunoastere, de nou si de frumos, inca doua
coordonate majore: miscarea, atmosfera de veselie si destindere pe de o parte, si atmosfera
incarcata de emotii ,ce produce o anumita tensiune interioara fiecarui copil, pe de alta parte.
Serbarea este modalitatea eficienta de cultivare a capacitatilor de vorbire si a inclinatiilor
artistice ale copiilor, care contribuie la stimularea si educarea :
- atentiei( prin respectarea indicatiilor regizorale si in special a atentiei distributive prin
raportarea copilului la ceilalti membri ai echipei de lucru);
- memoriei( prin repetitiile organizate pentru consolidarea replicilor, miscarilor, etc);
- vointei( prin implicarea copilului in mod benevol);- afectivitatii( prin filtrarea mesajelor
culturale, artistice, pe plan afectiv);
- imaginatiei si creativitatii( prin implicarea directa a copiilor, propunand numere artistice in
serbare si solutii pentru o anumita frecventa);- atitudinilor pozitive( prin crearea de situatii
concrete si inteligibile, pentru care copilul va aproba/ aborda o anumita conduita);
- gandirii( prin momentele de criza, de luare a deciziilor, cand apar situatii neprevazute in
derularea spectacolului).
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de
cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se
dezvoltă memoria şi limbajul . Serbarile au o importanta deosebita în educarea copiilor.În
primul rând prin continutul lor, transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregatesc împreuna
si depun eforturi sustinute pentru realizarea unui scop comun, reusita serbarii.Încordarea
gradata din momentul pregatirii serbarilor culmineaza în ziua desfasurarii ei, când tensiunea
afectiva a grupei ajunge la maxim.Astfel, pregatirea si participarea la serbari este actiunea în
care copilul se obisnuieste sa traiasca în colectiv, sa se debaraseze de timiditate. În calitate de
educatori suntem obligati sa facem din creatia noastra populara o carte de vizita cu care sa
batem la portile cunoasterii si cu care vom fi primiti si apreciati fara îndoiala oriunde în
lume.În furtunile veacului obiceiurile si traditiile stramosesti au ramas neclintite pastrând
valori autentice ale culturii populare traditionale.Copiii se lasa îndrumati si pot fi modelati în
asa fel încât pe fondul lor afectiv sa se aseze elementele cunoasterii artistice care vor imprima
gândirii lor anumite nuante, ce vor îmbogati substanta viitoarei activitati individuale si

 
125
sociale.Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viata poporului,
continuând cu frumoasele costume pe care le îmbraca în aceste împrejurari si terminând cu
cântecele, dansurile si strigaturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru
cel ce vrea sa le cunoasca si sa le adune în manunchi pentru a le darui din nou. Serbarea
şcolară reprezintă un eveniment mai mult sau mai puţin aşteptat, menit să evidenţieze într-o
formă estetică achiziţiile acumulate de copii pentru dezvoltarea creativităţii.
În procesul de învăţare multe sunt momentele de satisfacţie şi bucurie pe care le trăiesc
cei implicaţi, dar maxima încărcătură emoţională se dezvoltă în timpul serbărilor şcolare.
Într-o serbare şcolară pot fi valorificate toate achiziţiile dobândite de elevi de-a lungul unui
semestru sau an şcolar, conferind evenimentului artistic un caracter educativ şi creator.

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

 
126
Importanţa parteneriatului grădiniţă- familie

Profesor învățământ preșcolar: Antonaru Ileana-Mădălina


Grădinița cu program prelungit ,,Aricel”Călărași, județul Călărași

“Fiecare copil pe care îl educăm este un OM dăruit societăţii” (N. Iorga). În primele
etape ale vieţii, responsabilitatea educării copilului revine familiei. În mod firesc, părinţii sunt
primii educatori ai copilului.
Copiii sunt apoi înscrişi în grădiniţă, instituţie care le asigură condiţiile necesare
pentru dezvoltarea în concordanţă cu nevoile individuale. Vine apoi rândul profesioniştilor
din grădiniţe şi apoi a şcolii să se ocupe de educarea şi formarea copiilor printr-o metodologie
şi un curriculum specific vârstei acestora.

Grădiniţa este un important mediu de socializare, îi ajută pe copii să interacţioneze cu


alţi copii, dar şi cu adulţi şi le oferă acestora un mediu primitor, adecvat învăţării. Totodată,
grădiniţa oferă suport pentru valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecărui copil, pentru
dezvoltarea capacităţii de a intra în relaţie cu ceilalţi copii şi cu adulţii.
Grădiniţa sprijină copilul în interacţiunea cu mediul, favorizează descoperirea de către
fiecare copil a propriei identităţi şi îi formează o imagine de sine pozitivă.
Educaţia copiilor, priviţi ca cei mai tineri membri ai unei comunităţi, este
responsabilitatea întregii comunităţi.

Ea este leagănul creşterii şi devenirii copiilor ca viitori adulţi responsabili de menirea


lor în folosul întregii comunităţi, motiv pentru care cel mai important parteneriat care este
necesar a fi implementat este cel dintre grădiniţă şi familie.
Activităţile desfăşurate în parteneriat cu părinţii sunt modalităţi propice pentru
atingerea unor obiective comune în ceea ce priveşte educaţia preşcolarilor, la acestea
adaugându- se plăcerea de a fi alături de colegi, activităţile desfăşurându-se într-o atmosferă
de voie bună, având, pe lângă valoarea social–educativă şi un efect reconfortant.

Recomand părinţilor:
• să le prezinte copiilor grădiniţa ca un loc în care ei se pot juca împreună cu alţi copii,
în care pot învăţa lucruri noi şi interesante;
• să cunoască programul grădiniţei şi pe educatorii copilului lor;
• să vorbească cu educatorii, să stabilească o relaţie adecvată cu aceştia;
• să ofere informaţii suficiente educatorilor şi să ceară sfatul acestora;
• să participe la evenimentele din grădiniţă (Ziua copiilor, Ziua grădiniţei, serbări, );
• să se ofere voluntari prin implicarea în activităţi şi să ceară şi membrilor comunităţii
lucrul acesta;
• să dorească să participe la luarea unor decizii cât mai bune pentru grădiniţă;
• să discute permanent cu copilul despre ce se întâmplă în grădiniţă;
• să creeze acasă un mediu bun de joc şi educaţie.
Din această perspectivă, la grupa pe care o conduc am organizat o serie de activităţi în
parteneriat cu părinţii, care s- au bucurat de un real succes, atât în rândul preşcolarilor, cât şi
al părinţilor.
Dacă familia va fi implicate de la început în programul educativ, ea va percepe corect
importanţa colaborarii cu grădiniţa şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în
activitatea grădiniţei va fi constientă, interesantă şi reciproc avantajoasă.

 
127
Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este copilul care treptat prin modul de
comportare va scoate în evidentă rezultatele acestui parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca
parte importantă a educaţiei sale.
Familia educă prioritar copilul, grădiniţa continuă pe coordonate noi tot ce s-a făcut
şi s-a realizat în familie. Lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub toate aspectele,
considerate pe buna dreptate, cel mai mare dascăl.
CONCLUZII
* Mulţi părinţi pretind că îşi cunosc bine copiii, dar nu ştiu să acţioneze;
* Unii părinţi folosesc pedeapsa corporală în aplanarea conflictelor;
* Alti părinţi pun accent pe asigurarea condiţiilor materiale, copiii fiind frustraţi pe
plan afectiv.

BIBLIOGRAFIE:
Ecaterina Adina Vrășmaș, Consilierea și educația pătrinților, București, Editura Aramis, 2002
Ecaterina Adina Vrăşmaş, Educaţia copilului preşcolar, Bucureşti, Editura Pro Humanitate,
1999;
Stern,H.H., Educaţia părinţilor în lume, Bucureşti, Editura Didactica şi Pedagogică,1972.

 
128
CREŞTEREA EFICIENŢEI EDUCAŢIEI PRIN ACTIVITĂŢILE
EXTRACURRICULARE

Profesor pentru învăţământul preşcolar:Apetrei Tatiana-Livia


Gădiniţa cu Program Prelungit „Prichindel” Suceava
Vârsta preşcolară este etapa în care se pun bazele personalităţii copilului. Acum
copilul traversează un stadiu de maximă flexibilitate şi receptivitate la influenţele de mediu.
De aceea este important să proiectăm cât mai eficient activităţile desfăşurate în grădiniţă
valorificând la maximum valenţele biopsihice ale copiilor. Educaţia trebuie să devină
prioritară nu prin cât ştiu copiii, ci prin ce ştiu să facă şi cum pot să aplice ceea ce au aflat.
Activităţile extracurriculare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar,
oferind cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din grădiniţă,
deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Ele
contribuie la adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi
aptitudinilor copiilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber având unele
particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul activităţilor didactice.
Ca activităţi complementare, activităţile extracuriculare prezintă unele particularităţi.
Participarea copiilor este facultativă, profesorul putând interveni doar prin antrenarea copiilor
la unele din aceste activităţi. Conţinutul lor se fixează în funcţie de dorinţele şi interesele
copiilor. Formele de organizare ale acestor activităţi sunt mult mai flexibile şi cu caracter
recreativ. Evaluarea rezultatelor acestor activităţi se realizează folosind cu precădere
aprobarea prin laudă şi evidenţierea participării. Având un caracter atractiv, preşcolarii
participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de
activităţi.
Respectând nivelul dezvoltării psihice şi al capacităţii motrice specifice vâstei,
rămâne ca educatoarea să asigure şi o formă plăcută, antrenantă, stimulantă în organizarea
conţinuturilor de învăţare a unor activităţi extracurriculare. Ea trebuie să aibă măiestria de a
trezi interese pentru ca activităţile care răspund intereselor copiilor să se desfăşoare cu
plăcere şi să fie cât mai eficiente. Atunci când copiii îşi satisfac curiozitatea ei acumulează
informaţii, găsesc singuri explicaţii, formulează concluzii exersând arta de a învăţa prin
descoperire.
Sunt convinsă de faptul că anumite comportamente şi convingeri formate copiilor la o
vârstă cât mai fragedă sunt cele care se păstrează cel mai bine toată viaţa.

Bibliografie:
 Revista copiilor isteti “Ariel” editata de Comitetul National Raman UNICEF nr. 1-2,
1995, Bucuresti;
 Revista Invatamantului Prescolar nr. 3-4-2000 “Educatia in anul 2000”, Bucuresti
 Cucuteanu I., Grunzu M., Rusu T., Luca O. “Indreptări pentru suflet de copil”, editura
Pim, 2003, Iasi;

 
129
 

SERBAREA ŞCOLARĂ
MIJLOC DE DEZVOLTARE A CREATIVITĂŢII

Prof. Apostol Andreea-Iuliana


Şcoala Gimnazială Specială ,,Sf. Mina” Craiova
Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă de dezvoltare a capacităţilor de vorbire şi
înclinaţiilor artistice ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat al serbării, elevii culeg o bogăţie de idei,
impresii, trăiesc ,,autentic”, spontan şi sincer situaţiile redate.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort. Lectura artistică, dansul, devin
puternice stimulări ale sensibilităţii artistice. Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric
– sala de festivităţi, un colţ de natură (parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc.
Ca orice activitate şcolară şi activitatea extracurriculară are la bază respectarea anumitor
principii, reguli şi norme fără de care eficienţa nu este garantată. În organizarea unei serbări şcolare
trebuie respectate mai multe cerinţe pedagogice care orientează profesorul în munca de educare a
elevilor, în formarea şi dezvoltarea personalităţii lor sub toate aspectele (cognitiv, afectiv,
voliţional, aptitudinal, atitudinal). Enumerăm câteva dintre aceste cerinţe:
Toţi elevii selectaţi pentru a face parte din grupul ce va participa la serbare trebuie să fie
mobilizaţi activ, responsabilizaţi şi implicaţi în pregătirea şi susţinerea spectacolului. Fiecare elev
trebuie să primească un rol sau o sarcină potrivită capacităţilor individuale, intereselor şi talentelor.
În felul acesta toţi elevii se vor simţi egali unii cu alţii, valorizaţi şi vor putea îndeplini sarcinile
primite fără a fi ţinta unor ironii din partea elevilor mai talentaţi şi mai îndrăzneţi. Şansa de a reuşi
este oferită astfel tuturor elevilor indiferent de nivelul lor de dezvoltare aptitudinală. Asta nu
înseamnă că nu se vor oferi condiţii de afirmare creativă a elevilor cu o dotare superioară.
Organizatorul serbării trebuie să aibă o viziune clară asupra conţinutului, ideea tematică în
jurul căreia se grupează toate punctele din program putând fi o temă legată sau tangentă cu un
anumit eveniment. Indiferent de tema spectacolului este absolut necesară transmiterea unui mesaj
precis, clar exprimat pentru a fi perceput şi apreciat de către spectatori. Pe lângă tema serbării se
impune ca aceasta să aibă o notă de originalitate (să nu semene cu cele care au fost prezentate
anterior), fie prin noutatea numerelor prezentate, fie prin gruparea deosebită pe scenă, fie prin
noutatea costumelor, fie prin aranjamentul în sala de spectacol, fie prin locul ales pentru
desfăşurarea serbării.
Programul artistic nu trebuie să fie încărcat cu prea multe numere, care de multe ori nu au
legătură între ele, să nu dureze prea mult pentru a nu plictisi şi obosi, eliminând astfel posibilitatea
apariţiei unor reacţii neadecvate din partea spectatorilor (mişcarea pe scaune sau în sala de
spectacol, comentarii verbale, discuţii între spectatori, mimică şi gesturi deranjante şi chiar
părăsirea sălii). Dacă programul artistic va prezenta datini şi obiceiuri locale, aspecte legate de
preocupările şi interesele locuitorilor, conţinuturi accesibile, spectatorii vor avea satisfacţia că
spectacolul le-a fost adresat. Nu trebuie pierdut din vedere numărul invitaţilor la serbare pentru a
aranja spaţiul de desfăşurare şi a crea o atmosferă plăcută în sală.
După fixarea temei şi selecţionarea numerelor este necesară întocmirea programului.
Numerele trebuie să fie variate în succesiune lor pentru a evita monotonia prezentării la rând a
aceluiaş tip de moment artistic, proporţia dintre numere trebuie să fie echilibrată, ţinând cont de
ideea că „ce-i prea mult strică”. Pentru a elimina timpii morţi în care elevii părăsesc scena, îşi
schimbă costumele şi locurile pe scenă sau sunt introduşi alţi elevi pe scenă, este necesar ca între
două numere să intervină un elev cu o poezie, un cântec, un monolog, o suită de proverbe sau

 
130
 
ghicitori la care este antrenat publicul să răspundă, un dialog simplu, un solist instrumental sau un
anunţ special, etc.
Pentru ca un program artistic să aibă succes este necesar un anumit număr de repetiţii în
funcţie de complexitatea temei şi a programului, de posibilităţile elevilor şi de timpul pe care aceştia
îl au la dispoziţie.
Pentru buna desfăşurare a serbărilor cadrul didactic organizator de serbări şcolare trebuie să-
şi fixeze un calendar al acţiunilor cultural artistice, să-şi selecteze colaboratorii şi partenerii şi să
demareze munca de căutare a sponsorilor. În funcţie de tematică profesorul va putea să-şi selecteze
din timp conţinuturile şi elevii potriviţi pentru fiecare număr dar şi rezervele pentru a înlocui
protagoniştii care absentează din diferite motive (boală, plecarea din localitate, refuzul de a mai
participa, lipsa acordului din partea părinţilor).
Repectând aceste cerinţe orice serbare îşi va atinge obiectivele şi scopul propus.
Tactul pedagogic al profesorului manifestat în contact cu elevul şi cu universul său lăuntric,
apropierea sinceră faţă de acesta, arta de a pătrunde în conştiinţa fiecărui elev şi de a prevedea
reacţia posibilă, elimină barierele comunicării şi blocajele afective ce pot interveni în această
relaţie.
Profesorul are menirea, mai ales în serbările şcolare, de a relaţiona cu fiecare elev în parte,
respectându-i unicitatea, dar şi de a uni şi mobiliza toţi elevii pentru a deveni un întreg ce poate şi
trebuie să fie „dirijat” spre atingerea performanţei.
Pentru a depăşi teama de nereuşită, de eşec, de confruntare cu greutăţi, am căutat să antrenez
elevii la pregătirea serbărilor (scenarii, costume, decoruri, recuzită), la luarea deciziilor pe termen
lung şi imediat, să-i informez în permanenţă despre progresele realizate la fiecare repetiţie şi despre
avantajele muncii lor.
Calităţile descoperite la fiecare elev şi dezvoltate în serbările şcolare trebuie fructificate mai
departe şi în familie, familia fiind considerată de către şcoală un partener de nădejde în actul
educaţiei. Participarea la activităţile şcolare în care copiii lor sunt protagonişti, ajută părinţii să
descopere că au în faţă un alt copil, înzestrat cu talent, apreciat de către comunitate.
Împărtăşind succesul sau uneori chiar insuccesul copiilor, părinţii vor deveni mai apropiaţi
de aceştia, mai înţelegători, mai dornici de a accepta chiar şi anumite comportamente indezirabile,
convinşi fiind că orice investiţie în dezvoltarea personală a copiilor nu este zadarnică.

Bibliografie:
1. Dicţionar de pedagogie, E.D.P., Bucureşti, 1979;
2. Aurelia Berluşcă, Ghid metodologic al serbărilor şcolare, E.D.P.R.A, 2010;
3. Popescu, G., Psihologia creativităţii, Ediţia a III-a, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2007.

 
131
 

,,A fi parinte… Este despre a calauzi generatia urmatoare


si a o ierta pe cea precedenta,,

Ardeiu Iulica-Daniela
In cadrul lectoratelor cu parintii se pot aborda atat teme care pun accentual pe educatie cat si
teme care sa-i invete pe parinti cum sa se comporte cu copiii lor pentru a le dezvolta trasaturi
positive de caracter. Acestia trebuie sa inteleaga ca trebuie sa stabileasca reguli si limite, sa acorde o
atentie sporita copiilor, sa-i aprecieze, sa-i stimuleze. Un copil invata mai mult din recompense
decat din pedepse. Nu este bine sa-i pedepsim pe copii. Chiar daca stiu ca anumite comportamente
nu le sunt acceptate, copiii trebuie sa simtă ca sunt iubiți.
Parinții trebuie sa promoveze dezvoltarea încrederii in sine a copilului, reusita acestuia si
construirea unui sistem de valori pozitive printr-o serie de strategii cum ar fi:
-observarea cu atenție a copiilor;
-discuții despre sentimentele copiilor;
-evitarea schimbarilor de comportament.
Daca ,,exista o legatura directa intre ceea ce simt copiii si felul in care se comporta’’(Adele
Faber)este datoria noastra sa-i ajutam sa simta corect, acceptandu-le sentimentele, sa ii determinam
sa coopereze, sa-i invatam sa se poarte frumos.
Pentru mine, in calitate de parinte, consider ca trebuie sa cunoastem posibilitatile copilului,
sa avem relatii echilibrate cu acestia, sa scoatem in evidente reusitele copilului, sa-i dam incredere
in fortele proprii; iar in calitate de învatator-consider ca este necesar sa interactionam si sa
comunicăm permanent cu parintii acestora, prezentandu-le diferite aspecte care influenteaza viata
psihica de mai tarziu a actualului copil.
O relatie stransa cu copilul, cu implicarea ambilor parinti si satisfacerea nevoilor de relationare ale
acestuia, asterne incet, dar sigur, drumul catre cresterea unui adult sanatos, puternic si implinit.
Parintii joaca un rol esential in viata emotionala sau psihologica a prichindelului, inca de dinainte ca
acesta sa se nasca.
Atasamentul dintre mama si bebe este unic si se formeaza inca din burtica. Este o legatura foarte
stransa, care dureaza toata viata, mai ales daca este atent consolidata si dupa nastere.
Primul contact dintre bebe si tatic are loc imediat dupa sosirea micutului pe lume. Este prima figura
masculina pe care copilul o cunoaste si care va juca un rol esential in transformarea lui in adult,
indiferent ca este baiat sau fetita.
Relatia cu taticul nu este un tip de atasament innascut, de aceea, acesta se vede nevoit sa recupereze
teren in fata mamicii si sa depuna ceva mai multe eforturi pentru a cladi relatia cu copilul.
Prezenta si implicarea ambilor parinti in cresterea si educarea copilului sunt cruciale pentru modul
in care se dezvolta acesta la maturitate.
Chiar daca statistici recente evidentiaza faptul ca familiile monoparentale au luat din ce in ce mai
mare amploare in epoca moderna, psihologii subliniaza importanta implicarii ambilor parinti in
ingrijirea celui mic.
Specialistii sustin ca exista consecinte negative pe toate planurile - cognitiv, psihologic, emotional,
social - atunci cand una dintre cele doua figuri - materna sau paterna - absenteaza din viata
copilului.La lectoratulcu părinții din luna decembrie am abordat și o temă legată de tradițiile ți
obiceiurile din Oltenia.

Tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun în Oltenia sunt multe, iar majoritatea sunt de atragerea binelui
asupra gospodăriei. Se spune că în această noaptea se deschide cerul, iar oamenii buni pot să-l vadă
pe Dumnezeu luând masa cu sfinţii şi îngerii.
n ajunul Crăciunului în Oltenia în multe comune se vrăjeşte în foc. Toţi membrii familiei se adună
în jurul focului şi dau cu o nuia în foc zicând: “Bună dimineaţa lui Ajun / Că-i mai bună a lui
 
132
 
Crăciun / Într-un ceas bun / Oile lânoase / Vacile lăptoase / Caii încurători / Oameni sănătoşi / Să se
facă bucatele, porumbul, grâul”. Mersul cu Vicleiul În comuna doljeană Argetoaia în ajunul
Crăciunului se colindă cu Vicleiul, o cutie mare, împodobită în fel şi chip, pe care o poartă doi
flăcăi.Înăuntru sunt nişte păpuşi confecţionate din lemn de fetele din sat ,dar şi cârpe colorate.
Flăcăii trebuie să meargă în această seară având grijă să nu ocolească gospodăriile fetelor care le-au
dat păpuşi, iar aceştia trebuie să scoată cât mai la vedere. În caz contrar altfel fiind mare supărare.
Tot în Oltenia în ziua de Crăciun are loc loc „Adunatul gunoaielor“. Oamenii merg prin curte şi
adună toată resturile, în credinţa că gospodăria va avea pui mulţi, iar femeile se aşază pe vine, aşa
cum vor sta cloştile pe ouă în anul care va veni.

Bibliografie:
Popescu,Elena,,,Cum sa ne crestem copiii?’’,Ed. Booklet,Bucuresti.2007
A.Faber,E.Mazlish,L.Nyberg,R.A.Templeton ,,Comunicarea eficienta cu copiii.Acasa si la
scoala’’,Curtea Vache Publishing,Bucuresti,2002

Sursa: Wikipedia

 
133
 

Rolul serbării școlare ca activitate extrașcolară

Prof. Ardelean Camelia Mirela – C.N.„Mihai Eminescu” Oradea


Prof. Iacob Corina Carmen – C.N.„Mihai Eminescu” Oradea

„Copilăria este lumea miracolului și a magiei: este ca și cum creația ar răsări trandafirie din noapte,
totul fiind proaspăt și uimitor.” (Eugen Ionescu)

Serbarea școlară- spectacol al imaginației, entuziasmului și al creativității, al poeziei,


cântecului și dansului, al sufletului și al bucuriei transmite dincolo de scenă emoție și sentimente ce
nu pot fi descrise în cuvinte.
Ca activitate artistică, ea contribuie la lărgirea orizontului de cunoaștere, la îmbogățirea vieții
afective, la dezvoltarea simțului de răspundere.
Prin funcțiile manifestărilor artistice:
 cognitive și cultural artistice
 moral-civice
 recreativ-distractive și afective
copilul/adolescentul intră în contact cu valori culturale ale poporului român sau ale altor popoare,
dezvoltă sentimentele,convingerile și atitudinile tinerei generații, se reface echilibrul fizic de
recreere și deconectare.
Serbările reprezintă un izvor nesecat de satisfacții, o modalitate de a suda un colectiv, de a
îmbogăți sufletul prin artă și bun gust.
Scena crează tinerilor posibilitatea de a-și manifesta trăsăturile individuale ale personalității
lor, impune dezvoltarea intereselor copiilor pentru activitățile artistice, oferă prilejul de a forma
aptitudini ce capturează cu celelalte procese și însușiri: gândirea, limbajul, atenția, voința, etc.

Prin dans, cântec, recitare de poezie, interpretarea unor roluri din scenete se realizează deprinderi
artistice, eleganță de mișcare, declamare expresivă.
Spectacolele folclorice sunt o încercare de valorificare a tezaurului tradițiilor populare.
Alături de cântece, fabule, legende și poezii, dansul popular se manifestă într-o mare varietate de
aspecte regionale și transpune într-o manieră foarte expresivă sentimente și aspirații.
Colindele, minunate bijuterii ce s-au plămădit în vremuri de demult, se transformă într-o
adevărată epopee națională ce amintesc de obiceiuri și datini atât de frumoase, de supraviețuirea
tradițiilor poporului nostru.
Prilej de bucurie și încântare, în reușita unei serbări școlare sunt antrenați părinți și rude,
uneori presa și televiziunea. Astfel cadrele didactice devin regizori, elevii se transformă în actori,
iar părinții și apropiații într-un public emoționat și generos, întorcând încă o pagină în cartea
amintirilor din viața de școlar.

Bibliografie:

Potolea, Dan și Păun Emil, (coord), Pedagogie, 11Fundamentări teoretice și demersuri aplicative„ ,
Ed. Polirom, Iași 2002
,,Datini și obiceiuri”- culegere de librete pentru spectacolele folclorice. Vol II, Baia Mare 1972
,,Cu brigada…” – culegere de texte și fragmente pentru brigăzile artistice de agitație, Baia Mare
1923
Theodor Vasilescu și Sever Tita, ,,Folclor Coregrafic românesc”, București 1969

 
134
 

Magia sӑrbӑtorilor de iarnӑ

Învӑṭӑtor: Ardelean Claudia


În calendarul românilor, sӑrbӑtorile de iarnӑ sunt cele mai ample si mai spectaculoase din
cultura popularӑ. Este cea mai lungӑ perioadӑ a anului când sӑrbӑtorile se ṭin lanṭ, cea mai bogatӑ în
semnificaṭii ṣi evenimente creṣtine, cea care îi leagӑ pe români mai mult de tradiṭiile populare ṣi de
locurile natale.Este perioada care, în multe locuri, te transportӑ într – o lume strӑinӑ parcӑ de
obiṣnuinṭele cotidiene – o lume în care, cu adevӑrat, este sӑrbӑtoare. Atmosfera acestor sӑrbӑtori ne
aduce bucurie, liniṣte, iubire, ne aminteṣte de anii copilӑriei, de punerea ghetuṭelor în aṣteptarea
darurilor de la Moṣ Nicolae, primul sfânt care vesteṣte apropierea Crӑciunului, de emoṭia
împodobirii bradului, de clipa la care visam sӑ – l întâlnim pe Moṣ Crӑciun.
Dar, mai mult decât atât, tradiṭiile legate de Crӑciun aduc simboluri naturale vechi de sute de
ani.Suntem chemaṭi la prӑznuirea acestor sӑrbӑtori, cu cântӑri de preamӑrire: ,, Naṣterea Ta
Hristoase, Dumnezeul nostru, rӑsӑrit – a lumii lumina cunoṣtinṭei…”, cu colinde care dau o mӑreṭie
imperialӑ nopṭilor de Crӑciun.
Colindӑtorii îi simbolizeazӑ pe îngerii care cântau deasupra ieslei din Betleem, slӑvind naṣterea
Pruncului Iisus, Fiul lui Dumnezeu, care a luat chip omenesc, cӑci prin aceastӑ naṣtere a adus o
schimbare a omenirii, aṣa dupӑ cum vom vedea ṣi în cântarea îngereascӑ: ,,Mӑrire întru cei de sus
lui Dumnezeu; pe pӑmânt pace, între oameni bunӑvoire”. Deci, prin Naṣterea Domului omenirea a
câṣtigat pace ṣi bunӑvoire între oameni, deoarece pacea aduce fericire, propӑṣire ṣi seninӑtate în
sufletele noastre.Pe lângӑ aceastӑ ,,veste minunatӑ”, care se afla în centrul celor mai multe colinde
contemporane, colindele religioase mai vorbesc despre Patimile Mântuitorului, despre Maica
Domnului, despre sfinṭi, despre bӑtrânul Crӑciun, etc. Versurile colindelor sunt de o mare varietate
ṣi frumuseṭe, dominate de optimism, în care sunt formulate dorinṭele ṣi nӑzuinṭele oamenilor, în
componenṭa lor melodicӑ contribuind esenṭial la religiozitatea ṣi la emoṭia cu care sunt ascultate.
Bolta cerului, în semn de slavӑ, îṣi va aprinde candelele prin milioane de steluṭe, iar în sufletele
noastre se va aprinde candela credinṭei, alungând astfel întunericul care ne înconjoarӑ.
În noaptea naṣterii lui Hristos cântecele de slavӑ vor strӑpunge vӑzduhul prevestind ṣi
preamӑrind pe cel ce s – a nӑscut în ieslea sӑrӑcӑcioasӑ pentru a ne aduce mântuirea. Mântuitorul
vine în mijlocul omenirii umbritӑ de urӑ ṣi de pӑcate, ca sӑ ridice blestemul lui Adam ṣi sӑ împace
pe om cu Dumnezeu. Din staulul de la Betleem a pornit noul drum al mântuirii noastre.
Trebuie aduse câteva precizӑri cu privire la etimologia cuvântului Crӑciun. Unii cercetӑtori
admit cuvântul Crӑciun cӑ îṣi are originea în calatio – calationem, ceea ce înseamnӑ a chema,
respectiv chemarea de cӑtre preoṭi a credincioṣilor la marea sӑrbӑtoare. Alṭi cercetӑtori considerӑ cӑ
numirea de Crӑciun ṣi –ar gӑsi originea în latinescul creationem, ceea ce ar însemna a crea, a naṣte.
Indiferent de originea cuvântului, Crӑciunul este o sӑrbӑtoare de mare însemnӑtate, este o zi de
plinӑ fericire.
Steaua care a luminat ṣi a prevestit Naṣterea Domnului, a trecut peste ani ṣi s – a transformat într
– un joc scenic plin de farmec, un dialog între crudul Irod ṣi magii plini de har ṣi de blândeṭe.Aṣa
cum Crӑciunul este dominat de colinde, Anul Nou este marcat de urӑrile cu Pluguṣorul, Sorcova,
mersul cu Capra, Plugul, etc. Anul Nou este mai mult o sӑrbӑtoare laica, decât una religioasӑ care
marcheazӑ trecerea de la anul vechi la anul nou, începutul unei noi perioade de vegetaṭie, a unei noi
etape în viṭta omului ṣi a semenilor sӑi, a colectivitӑṭii în care trӑieṣte.
Dascӑlii au menirea de a forma ṣi dezvolta la elevi spiritul identitӑṭii locale ṣi naṭionale,
necesitatea cunoaṣterii obiceiurilor ṣi tradiṭiilor româneṣti de Crӑciun, în vederea responsabilizӑrii
acestora privind pӑstrarea ṣi valorificarea acestora.

 
135
 

Din suflet, pentru suflet

Prof. înv. primar,


ARDELEAN IOANA LARINA
Liceul Tehnologic „Ion Creangă” Curtici, jud. Arad

Sărbătorile de iarnă ne aduc bucurie şi ne amintesc de anii copilăriei, de emoţia cu care


împodobeam bradul şi aşteptam clipa mult visată de a-l întâlni pe Moş Crăciun.
Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Se spune că e bine să primeşti
colindători deoarece urarea lor aduce noroc. Astfel că noi, elevii clasei I A de la Liceul Tehnologic
„Ion Creangă” din Curtici, ne-am gândit să le facem părinţilor o surpriză din suflet şi pentru suflet.
Împreună am pregătit o serbare: „Magia Crăciunului”. Foarte entuziasmaţi, fiecare şi-a
învăţat rolul, iar mai apoi cântecele de iarnă şi colindele.
Am început repetiţiile. Parcă erau „mici actori”, atât de mult se implicau în interpretarea
rolului.
Toţi aşteptam cu nerăbdare ziua serbării, atunci când puteam să-i impresionăm pe părinţii
noştri cu acest cadou minunat de suflet. Copiii abia aşteptau să le facă părinţilor „darul lor de
Crăciun”. Vroiau să le umple inimile de bucurie şi sufletele cu căldura care emana din magia
minunatelor colinde.
Dar nici părinţii nu au fost indiferenţi. I-am atras să fie complicii mei pentru a pregăti
decorul acestei minunate activităţi. Astfel, că în secret, fără a şti copiii, am aranjat împreună cu
părinţii decorul de vis pentru serbare.
Mare a fost uimirea atunci când copiii, alături de mine, au păşit în sala unde urma să aibă
loc serbarea. Decorul parcă era desprins dintr-un basm.
A urmat apoi serbarea. Fiecare dând tot ce a avut mai bun în el, iar pe feţele părinţilor se
citea încântarea. Erau mândri de copiii lor.
Aşa că partenerii mei au fost atât copiii, cât şi părinţii, fiecare implicându-se cu mult drag,
reuşind surpriza unora pentru ceilalţi.
Această activitate i-a ajutat pe copii să se dezvolte artistic, într-o atmosferă de sărbătoare.
Le-a oferit elevilor posibilitatea de a se exprima liber (oral, prin muzică şi dans).
A fost o seară minunată, de poveste. Am reuşit să stârnesc interesul, curiozitatea, imaginaţia
şi dorinţa de a-i face atât pe părinţi cât şi pe elevi să participe necondiţionat la activitate.
Acesta a fost un dar de Crăciun făcut din suflet şi pentru suflet.
Sărbători fericite cu linişte şi pace tuturor!

 
136
 

Importanţa activităților educative în parteneriat


cu părinții / Serbările școlare

Profesor învăţământ primar: Ardelean Marica


Școala Gimnazială, Zărand, Județul Arad

Motto:
“ Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă
voi reuşii sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-
mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!”
Din Child’s Appeal

Familia și școala au o mare influență asupra formării și dezvoltării copilului. Unul dintre cei mai
importanți factori îl constituie relația școală - familie.
Școala trebuie să colaboreze bazându-se pe încredere și respect reciproc, pe grija față de elev, făcând loc
unei relații deschise.Legătura copilului cu familia este extrem de puternică şi de neînlocuit.
O colaborare bună într familie și școală se poate reailza prin parteneriate.
Parteneriatele trebuie să fie văzute ca o componentă esențială în organizarea școlii și a clasei de
elevi. Parteneriatul determină o orientare dechisă spre soluționarea problemelor educative, dar și o
formă de comunicare și colaborare în sprijinul elevului la nivelul procesului educativ.

Prin parteneriatul școală - familie se urmărește realizarea unei comunicări eficiente între cei doi
factori și punerea de comun acord a sistemului de valori și cerințelor de la copil. Colaborarea
familiei cu școala are o importanță majoră, cu efecte pozitive asupra elevilor, părinților,
profesorilor, școlii și comunității. Între familie și școală trebuie să existe o comunicare foarte
strânsă. Dacă un profesor vrea să educe, trebuie să colaboreze cu părinții, pentru ca efortul pe care îl
realizează la clasă să aibă continuitate și în restul zilei. Participarea activă a părinților în viața
școlară a copiilor se materializează printr-o mai bună autostimă a copiilor, un randament școlar mai
bun, relații și atitudini pozitive ale părinților despre școală. De aceea proiectarea unor activități în
parteneriat cu părinții este deosebit de benefică.
Pentru a avea o relație optimă cu părinții este nevoie de a îmbina variate forme și metode de
colaborare a școlii cu părinții:
- ședințele cu părinții
- lectoratele cu părinții
- consultațiile individuale ( convorbirile )
- participarea părinților la activitățile organizate în școală
- excursii, drumeții
- expozitii cu lucrări ale copiilor
- serbările școlare
- implicarea părinților în proiecte și parteneriate școlare
- ateliere de lucru cu părnții
- activități pentru copii organizate în comun de către învățători și părinți.
Familia și școala sunt cele care influențează dezvoltarea individului și procesul educativ, de
aceea este foarte importantă colaborarea tuturor celor care intervin în procesul de dezvoltare și
formare al copilului.
Implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive pentru
elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii în viața
copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.

 
137
 

Activitățile educative în parteneriat cu părinții

Profesor, Armencea Florentina

Orice parinte se intreaba: "Sunt un parinte bun pentru copilul meu?"sau"Ce inseamna sa fii
un parinte bun?".Din dorinta de a incerca sa gasesc raspunsuri la asemenea intrebari s-a nascut
proiectul educational
''Cu parintii de partea noastra nimic nu poate da gres'',proiect care li se adreseaza in egala masura
parintilor, copiilor si invatatorilor.Cercetarile au aratat ca rata invatarii creste si se mentine ridicata
in situatiile in care parintii se implica in sprijinirea copiilor prin diverse activitati acasa.Parintii vor
aprecia mai bine abilitatile si aptitudinile copiilor, problemele si posibilitatile de rezolvare a acestora
in procesul invatarii.
Prin activitatea de parteneriat cu parintii ne asiguram un sprijin in propria activitate.
Invatandu-i pe parinti sa se implicein dezvoltarea copiilor lor, intarim interactiunile si relatiile dintre
parinti si copii. Prin cooperarea reala si comunicarea cu parintii,scoala pune bazele unei unitati de
decizie si de actiune intre cei doi factori. De asemenea, activitatile cu parintii duc la rezolvarea
situatiilor- problema ,a conflictelor posibile si a situatiilor de risc in dezvoltarea copilului.
Educatorul intreprinde activitati de cunoastere a copiilor si a familiilor acestora- incepe
cu studierea dosarelor personale,a fiselor de caracterizare psihologica. Organizeaza colectivul de
parinti: alege comitetul de parinti, repartizeaza atributiile acestora, selecteaza parintii disponibili de a
participa la viata clasei. Stabileste un program de activitati cu familia:
proiecteaza intalniri individuale si colective, consultatii, adunari ale parintilor, activitati
extracurriculare.Pregateste si conduce sedintele cu parintii, invita diferiti specialisti, invata parintii
cum sa creeze si sa completeze un portofoliul pe o tema data. Mentine permanent relatii cu toti
parintii prin intermediul telefonului, invitatiilor, intocmeste orarul sedintelor cu parintii. Realizeaza
consilierea copiilor si a parintilor aflati in situatii dificile.Elaboreaza comunicari, referate, selecteaza
informatii si materiale pentru portofoliul familiei.Elevii si parintii vor fi plasati in situatii de
problema, de cercetare si de descoperire, constientizare a valorilor familiale in corelatie cu cele
general-umame.
Orice familie trebuie sa fie un garant de securitate, de protectie fizica, afectiva, mentala,
morala si sociala pentru toti membrii ei , dar mai ales pentru copii. Relatiile din sfera familiei sunt de
tip special, avand la baza sentimente de dragoste si respect reciproc.Dimensiunea afectiva este cea
mai mare forta, dar poate deveni sic ea mai vulnerabila latura a convietuirii familiale. Cele mai acute
probleme educative, culminand cu insuccesul scolar, se nasc din absenta sau ignoranta atentiei
parintesti sau coroziunii afectivedin familiile dezorganizate,cu un nivel economic precar, cu tulburari
psihice, consum de alcool, violenta fizica si verbala.
Implicarea activa a parintilor in activitatile scolare si extrascolare ale propriilor copii au ca
rezultat ca ei realizeaza ca problemelelor sunt si ale altor parinti, ca este util sa discute despre
situatiile cu care se confrunta,afla cai si modalitati de rezolvare a problemelor.Intre unii parinti se
infiripeaza relatii de incredere si cooperare, invata sa accepte asistenta specializata, sa ceara ajutor
atunci cand au nevoie.Informatiile primite si abilitatile dobandite le dau incredere si competente
sporite.
A fi parinte la inceputul mileniului trei, intr-o perioada marcata de profunde si rapide
transformari sociale, este o misiune din ce in ce mai dificila .Familia are nevoie de sprijin si
sustinere pentru a rezolva problemele ridicate de cresterea generatiilor de astazi.

 
138
 
Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante și
utile. Dar sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea
numărându-se: desfășurarea acestora după programul de studiu, când elevii sunt deja obosiți sau
înainte și aceștia nu se mai pot concentra la ore. Deci, programul elevului este mai încărcat.
Profesorii caută soluții pentru valorificarea lor: urmăresc programul elevului din ziua respectivă, cât
a avut de învățat sau de scris. Dar, este suficient? Întrebând elevii despre aceste aspecte, au
recunoscut că este destul de greu să desfășori multe activități extrașcolare, pentru că programa
școlară este încărcată. Se pune întrebarea: cum îi determinăm pe elevi să se implice în desfășurarea
activităților extrașcolare?
De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop învățarea
nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind domenii
și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune
dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Când vorbim de activități extrașcolare, ne
referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui să facă acest fapt cu plăcere
deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării
personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi
performanți.
Ca profesor de chimie-fizica, am căutat totusi să îndrept elevul spre abordarea textului literar din mai
multe perspective, astfel încât elevului să i se dezvolte orizontul cultural și spiritual. Încă din clasa a
V-a, se pune accent pe valorificarea valențelor pozitive din basme, insistând pe victoria binelui în
lupta cu răul, pe virtuțile alese ale personajului principal, care simbolizează idealul de curaj,
demnitate, frumusețe fizică și morală. Pornind de la această temă se poate realiza în cadrul orelor
extrașcolare o prezentare a aspectelor negative din societate și elevii vor fi stimulați să propună
soluții prin care să îndrepte răul, aspectele negative, dând alternative la aceste fapte. Tot de la
această specie literară, elevul este pus să contureze un CV imaginar al unui personaj negativ sau al
unui personaj pozitiv.
Pornind de la schițele lui I. L. Caragiale, elevii dezbat comportamentul lui Goe, lui Ionel și apoi se
realizează o dezbatere amplă pe teme bunelor maniere. Elevii, jucând joc de rol vor crea scenete în
care ei vor fi personaje din opere și vor dovedi că știu cum ar trebui să se comporte în anumite
situații.
Un succes deosebit l-a înregistrat dramatizarea unor fabule în cadrul unui concurs între clase. Elevii
au selectat fabula preferată, au dramatizat, punându-se în situația unui anumit tip de personaj.
Concursul a fost unul deosebit, au fost premiați cei mai buni elevi. După concurs s-au valorificat
anumite teme din care elevii să învețe cum ar trebui să se comporte civilizat și adecvat în mai multe
situații. Prin fabule se critică defectele omenești cu scopul de a le îndrepta. Valorificând învățătura
fabulei, morala, elevii învață să aprecieze anumite valori: cinstea, dreptatea, modestia, onestitatea.
La aceste activități deosebite pot participa și părinții, pot ajuta la crearea decorului în care elevul să
performeze sau pot fi simpli invitați. Aceste texte literare contribuie la formarea personalității
elevilor, la conturarea unor valori morale pe care să și le însușească pe viitor.

 
139
 

IMPORATANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE


ÎN PARTENERIAT CU PĂRINŢII

Prof. Aroneţ Laura Angela,


G.P.N.”Neghiniţă”
Școala Gimnazială Jean Bart - Suceava

„Un bun învăţător observă când copilul se străduieşte - chiar dacă rezultatele nu se văd imediat.
Şi-i arată elevului că a observat !...
Un bun învăţător are grijă să vină rândul fiecărui elev la îndatoririle plăcute – dar şi la cele
nesuferite.
Mari destine au de multe ori la baza influenţa unui bun învăţător!”
- Helen Exley –
Este binecunoscută importanța educaţiei extraşcolare, deoarece ea completează
activitatea şcolară şi educaţia familială.
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul
cunoaşterii şi în acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare cadru
didactic cât şi pentru copiii săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe
care îl face în primii ani este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp
atenţia cuvenită, li se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în
seama școlii. Una din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea copilului
activ, organizator, cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare. Ca activitate
intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea cunoştinţelor şi
dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale copiilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea
înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută
a timpului liber al copiilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup
şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor
pozitive de caracter. Cadrul didactic şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa
psihică a micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele recitatului în public, pe jumătate crispat de
efortul făcut pentru descifrarea unor poveşti atât de curioase şi pline de mister. De aceea
proiectarea unor activități în parteneriat cu părinții este deosebit de benefică.
Proiectul educaţional “Magia sărbătorilor de iarnă! Importanţa activităţilor educative în
parteneriat cu părinţii|Serbările şcolare” este un proiect pe care îl desfășor împreună cu părinții
preşcolarilor de la Grupa Mare B Fluturaşii. Prin acest proiect urmăresc promovarea unor
schimbări în mentalitatea tradiţională a părinților în raport cu poziţia copilului în familie,
implicarea acestora în activităţile şcolare, reducerea absenteismului școlar. Activităţile
proiectului sunt focalizate în jurul a trei direcţii principale de acţiune:
 Dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii
copii;
 Stimularea activităţii în grup;
 Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin
organizarea de expoziţii, concursuri, serbări;
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea copiilor în activităţi opţionale în
mai mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în
forme specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru copii, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța activităţilor desfăşurate în cadrul grădiniţei în viața copilului, realizând, astfel progres în
activitatea didactică.
În urma derulării acestui proiect am constatat un progres în ceea ce priveşte antrenarea
elevilor într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în domenii diverse, iar în alegerea

 
140
 
strategiilor de abordare am avut în vedere compararea obiectivelor din taxonomiile cognitive,
afective şi psihomotrice, cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode şi tehnici, în funcție de
nivelul grupei pe care o conduc. În asemenea situaţii, măiestria cadrului didactic trebuie susţinută
de diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă, permanentă între
cadrul didactic, părinte şi copil.
Pateneriatul urmărește:
 Dobândirea de către părinți a unor abilități care să sprijine formarea de comportamente
adecvate la copii, pentru relaționarea mai bună a acestora în cadrul grupurilor;
 Informarea părinților cu privire la strategiile de cunoaștere a copilului;
 Crearea de oportunități pentru valorificarea experiențelor pozitive dobândite de aceștia în
educația copilului;
 Acceptarea de către copii a regulilor după care funcționează microgrupurile sociale (familie,
școală, grup de prieteni, anturaj de joacă, vecini, etc.).

Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern”,
2005

 
141
 

IMPLICAREA PĂRINȚILOR
ÎN ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE

Prof. înv. primar, Arpezeanu Cristina


Şcoala Gimnazială Țînțăreni, Gorj
Termenul de „activităţi extracurriculare” este adesea utilizat în sinonimie cu cel de„activităţi
co-curriculare” sau cu cel de „activităţi în afara clasei”. În primul caz, reiese importanţa acestora în
completarea Curriculum-ului Naţional, iar în al doilea, separarea de activităţile formale obligatorii.
Părinţii au fost parteneri activi în desfăşurarea unor programe care s-au derulat în cadrul şcolii
noastre. De asemenea, părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin forme variate de activităţi
extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor
răspunzător în devenirea propriului copil. Ei au venit chiar cu idei de realizare a unor activităţi
extraşcolare. , am organizat concursuri, am susţinut programe artistice, care au permis acestora să
vadă manifestările elevilor, precum si rezultatul muncii lor. Aceste activităţi extraşcolare au avut un
impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au experimentat relaţii inedite cu copiii lor, fapt
ce i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea faţă de şcoală.
Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil, părinţii
simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile extraşcolare,
bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,produc bucurie, facilitează
acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul
practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale.
Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor,
asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate, posibilităţi deosebite să-şi
cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în
primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare
a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior școlii.
Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că este prea mult pentru el, că este copleșit de
activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții sunt puși în fața unei game variate de
activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de le face loc tuturor este mare. Deși părinții
consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite
opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își
propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea
față de educația oferită de școala noastră.
Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este de
folos sau ce nu este atractiv pentru el. A experimenta şi a cunoaşte liber îi poate permite apoi să
simtă ceea ce este potrivit pentru el.
Biblografie:
1. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
2. Crăciunescu Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în ,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
3. www.scoalasfnicolae.ro

 
142
 

Importanța activităților educative în parteneriat cu Biserica

Arsene Carmen, Liceul Tehnologic Voineşti

O bună educație trebuie să fie fundamentată pe valorile solide ale societății în care trăim, dar mai
ales pe învățăturile Bisericii Ortodoxe străbune. Colaborarea cu Biserica subliniază importanța
învățăturii și a avantajelor venite de pe urma unei educații religioase corespunzătoare.
În contextul dezbaterilor referitoare la educația religioasă în școli, s-au constatat importanța și
necesitatea intensificării cooperării dintre Familie, Școală și Biserică în domeniul educației, în
general, și al educației religioase, în mod special, cu valorificarea responsabilităților specifice ale
acestor trei instituții majore.
În acest sens, este apreciată, în mod deosebit, implicarea părinților pentru înscrierea elevilor la
ora de Religie. De asemenea, evidențiem organizarea părintilor în Asociația Părinți pentru ora de
Religie (APOR) cu scopul susținerii și promovării unei educații integrale, edificatoare pentru
viața, care valorifică specificul educației religioase.
Părinții au înțeles necesitatea intensificării cooperării dintre familie, Școală și Biserică, astfel
încât educația religioasă primită acasă să fie susținută în mod complementar prin educația
copiilor și a tinerilor în viața Bisericii și a Școlii. În această perspectivă, poate fi valorificat și
materializat cadrul oferit de parteneriatul dintre parohie și scoală. Scopul parteneriatului este
ajutorarea elevilor din familii defavorizate, dar și colaborarea pentru imbunătățirea orei de
Religie, precum și a desfășurării de activitați extrașcolare și extracurriculare comune.
Sistemul de învătare românesc prevede ore de religie, în care elevii își însușesc o educație
temeinică religioasă în care învață să respecte biserica și valorile ei culturale. Educația religioasă
în școală înseamnă în primul rând familiarizarea copiilor cu domeniul religiei, ce dă prilej de
întâlnire cu puritatea și simplitatea copilăriei. În viziunea filosofului Constantin Noica,
revinovăția are drept sinonim simplitatea, în directă relație cu viața spirituală.
Din punctul meu de vedere, a preda religie înseamnă a renunța la tot ceea ce poate să devină
împovărător pentru accest demers, a simplifica mesajul spre a-l esențializa, a-ți potrivi pașii cu ai
copilului, a ajunge la întregul care-l face pe profesor să rezoneze cu nevoile și interesele de
cunoaștere a acestuia, printr-un echilibru între diferitele actiuni și gesturi pedagogice care trebuie
să facă din ora de religie un moment exemplar, o sărbătoare, o bucurie de a învăța lucruri noi.
În prezent, elevii au mai multe mijloace de informare și învățare decât părinții lor. De aceea,
activitatea cu biserica pune accent pe păstrarea valorilor creștine, a sărbătorilor religioase
importante care sunt un prilej de sărbătoare în sânul familiei și al comunității din care fac parte.

OBIECTIVE
1. Formarea unor deprinderi religioase sănătoase;
2. Participarea activă la actiunile religioase organizate de unitatea şcolară;
3. Organizarea unor acțiuni cu tematică creștină- vizite la azile de bătrâni, vizite
la catedrala mitroplitană, pelerinaje la mânăstiri, realizarea de scenete religioase la
Crăciun, actiuni de voluntariat pentru ajutorarea bătrânilor nevoiași și copiilor care
provin din familii dezorganizate ale parohiei, ș.a.;
4. Urmărirea procesului de frecventare a bisericii și înscrierea în diverse
activități pentru copiii din localitate în care să militeze pentru valorile creștine;
5. Formarea unor persone instruite și cultivate;
6. Crearea și cultivarea unor deprinderi de a ști:
 Cele mai importante sărbători religioase naționale;
 Păstrarea obiceiurilor religioase moștenite din bătrâni;
 Respectarea valorilor bisericești.
7. Creșterea respectului față de BOR și corpul profesoral;
8. Organizarea la nivelul școlii a unor activități cu caracter cultural-educativ,
care să întrețină spiritul de competiție;
 
143
 
9. Antrenarea unor grupuri de elevi de la fiecare clasă care să colaboreze în
susținerea unor activități comune
DISEMINARE ACTIVITATE DE BUNE PRACTICI
Unitatea de învățământ: Liceul Tehnologic Voineşti
Disciplina: Religie
Numele și prenumele cadrului didactic: Arsene Carmen
Clasa: a XII- a
Categoria de bună practică* b) derularea parteneriatelor cu Biserica
Prezentare:
Titlul activității: “Ce voiţi să vă facă vouă semenii, aşa să le faceţi lor”
a) Descrierea activității:
a) In data de 5 noiembrie 2018, în liceul nostru s-a desfăşurat întâlnirea cu preotul
paroh din localitate.
In cadrul acestei activităţi au fost implicate clasele a XII -a , care au fost organizate
sub forma unor ateliere de lucru. Elevii au discutat liber despre valorile pe care se
fundamentează învăţăturile Bisericii Oortodoxe.Tema activităţii a adus în discuţie datoriile
pe care le avem faţă de semenii nostri.

b) Beneficii:
- elevii au conştientizat consecinţele propriului comportament;
- au învăţat să-şi respecte şi să-şi aprecieze semenii;
- au beneficiat de explicaţiile preotului pentru a identifica valorile fundamentale pe care le
promovează Biserica Ortodoxa;
- şi-au îmbunătăţit relaţiile de comunicare la nivelul clasei;
- au înţeles importanţa învăţăturii şi avantajele venite de pe urma unei educaţii religioase
corespunzătoare.

c) Dovezi:

 
144
 

Importanta activităților educative în parteneriat cu părinții/serbările școlare

Prof. înv. primar Ary Enikő Cecilia


Şcoala Profesională „George Coșbuc”Medieșu Aurit, Structura Iojib

“Pecetea pe care părinţii o lasă asupra structurii şi profilului spiritual – moral al


personalităţii propriilor copii se menţine toată viaţa”. (M. Golu)

Factorii de bază care ajută copilul în desăvârșirea propriei educaţii sunt şcoala şi familia. Funcţia
educativă a familiei constă în formarea priceperilor, deprinderilor de viaţă, sentimente. Rolul
familiei este important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral si
estetic. Şcoala, alături de familie, influenţează, prin condiţiile concrete în care se desfăşoară
procesul de învățământ, personalitatea copilului. Rolul familiei în educația copilului nu se termină
la vârsta școlarizării. Este greșită concepția unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe
dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu totul lipsa de preocupare a unui părinte.
Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între cei doi factori, școală și familie, există
o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o primeşte în familie, în
şcoală şi de la comunitate. Implicarea părinţilor joacă un rol important în cadrul intervenţiei şcolare.
Acţiunile care implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei şi cresc aspiraţiile, atât ale
părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului
aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale ( despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor, obiecte
casnice), familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi gândirea
copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii se implică în
procesul de învăţare, asigurându-i copilului cele necesare studiului.
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament : respectul, politeţea,
cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudine, adică ,, cei şapte ani de acasă „. Uneori părinţii
uită că trebuie să facă front comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea
armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia. Se întâmplă totuşi ca ceea ce
consideră părinţii a fi o măsură corectă pentru copilul lor într-o anumită situaţie, să nu fie tocmai
ceea ce are nevoie copilul în acel moment. De aici apar conflictele, rupturile dintre membrii
familiei, renunţarea la intervenţii din partea părinţilor care sunt depăşiţi de situaţie . Între familie şi
şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin vizite reciproce , şedinţe
şi lectorate cu părinţii. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la
școală, cât și acasă. După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o
ambianță naturală, ci într-o civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării
elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și
estetice, în domeniul deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul
activităților libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La
ședințele cu părinții vorbim pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea
lecțiilor, dar mai ales în controlul temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă
copilul lor are o comportare corectă față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe
stradă și în alte locuri este una corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa
moștenirea cea mai prețioasă” (Mantegazza). Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai
profitabilă pentru toti cei ce participă la acest demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte
va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru şi şcolarul nostru. Cadrele didactice află cum este
fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor
cunoaşte în ce momente să-l susţină pe şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute . Şcoala este
instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii . Ea este factorul
decisive şi pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia parte activă la
viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv
în formarea omului.
 
145
 
Menirea şcolii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a
stimula calitatea de om. Parteneriatul educaţional se aplică la nivelul tuturor acestor relaţii.
Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate de
cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul copilului.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive
pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii
în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
O comunicare optimă învăţător/ diriginte/ familie are rolul de a acţiona în mod pozitiv asupra
copilului şi de a stopa comportamentele negative. De multe ori apar dificultăţi de comunicare şi de
dezvoltare a relaţiei şcoală- familie. De aceea trebuie cunoscuţi factorii care favorizeaza dar şi
blochează o comunicare eficientă. Lipsa de comunicare din partea uneia dintre ele afectează
evoluţia elevului, rezultatele şcolare şi natura comportamentului.
Părinţii trebuie să vadă în şcoală un prieten, un colaborator, un om adevărat care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Asadar, e o sarcină a şcolii să identifice
situaţiile problemă, din familiile copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile educative în
favoarea elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoală-familie este
determinantă în educarea copiilor.
După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că școala
trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe care el
o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea noastră să
uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare, deoarece este
rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu mediul social.
Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.
Se accentuează azi ideea de a sprijini părinţii şi nu de a-i substitui. Se identifică tot mai
clar ideea unor intervenţii asupra familiei şi deci, în primul rând, asupra părinţilor pentru a-
i ajuta, forma și susține în sarcinile lor educative .
„Niciodată familia nu a fost mai solicitată si rolul său nu a fost niciodată atât de ma-re ca
azi” – Boutin şi During, 1994.

 
146
 

Activitățile extracurriculare

Profesor Asavei Ionela


Liceul Tehnologic Răchitoasa,Bacău

Educația este un proces de dezvoltare internă, o transformare în sens pozitiv a ființei umane,
acest proces realizându-se cu ajutor extern sau individual, prin sine, autoeducația. Educația pune
accent pe dezvoltarea individuală, pe formarea personalității umane în vederea integrării sale în
societate. Ea poate fi de mai multe tipuri : educație formală, care are loc într-un cadru
instituționalizat, în mod planificat, în cadrul sistemului de învătământ, informal, ce cuprinde
totalitatea influențelor de la nivelul familiei, al mediului social sau mass-media și educația
nonformală ce completează educația formală, cea primită în cadrul sistemului de învățământ
Activitățile extracurriculare sunt activități nonformale, cu caracter facultativ, cu deschidere pentru
experiment și inovație .
Educația estetică este o componentă a educației integrale și armonioase cu ajutorul căreia realizăm
formarea personalității omului prin frumosul existent în natură, artă și societate.
Frumosul răscolește emotivitatea, sensibilizează, înviorează, transformă și determină la meditație.
Elevii vor fi inițiați să sesizeze frumosul din natură, din artă și societate, să înțeleagă mesajul unei
opere de artă, să reflecteze asupra lui, să asculte o muzică bună, să observe și să interpreteze un
tablou de pictură sau un monument arhitectonic.
Obiectivul fundamental al educației estetice nu se poate realiza complet fără dezvoltarea
aptitudinilor artistice din mai multe domenii: literatură, muzică, pictură, arhitectură, sculptură,
teatru, cinematografie.
Obiectivele educației estetice se pot realiza atât prin activitățile școlare, dar mai ales prin activitățile
extrașcolare: cercuri artistice, vizionări de filme , de spectacole și expoziții, activități cultural-
artistice, serbările școlare, excursii în natură.
Copiii sunt mai receptivi la genul acesta de activități, datorită neobligativității participării lor, a
diversității activităților, a cadrului diferit în care au loc aceste activități, a modului de lucru, și
anume libertatea de a alege ce , cum și când doresc ei, după necesitățile și bunul plac al elevilor.
Total diferite de activitățile cu caracter didactic, excursiile și vizitele ajută la dezvoltarea personală
a elevului, la asimilarea cunoștințelor într-un mod plăcut și ușor, ele contribuie la lărgirea
orizontului, familiarizarea cu frumusețile țării sau chiar ale lumii.
Programarea și alegerea activităților se face ținând cont de dorințele, nivelul și interesele elevilor
pentru o disciplină sau pentru artă , în general. Educatorul va supune observației întreaga
comportare a elevului și stabilind ceea ce este reprezentativ pentru fiecare elev, își va regla
ansamblul de metode și procedee în raport cu aceste particularități.
Activitățile extracurriculare vin în completarea procesului de învătământ. Se știe că omul , cât
trăiește, învață. A învăța să înveți și a dori să te perfecționezi continuu sunt cerințe ale educației
permanente, educație ce integrează toate nivelurile și tipurile de educație, astfel că omul învață să
fie el însuși, receptiv la schimbări, capabil să le anticipeze și să se adapteze la ele.
Datorită activităților extrașcolare, putem depista și dezvolta capacitățile creative ale elevilor,
aptitudinile, inventivitatea, spiritul de observație, imaginația creatoare, originalitatea, ingenuozitatea
și independența gândirii. În plus, este vorba despre o modalitate de a stimula copiii dotați și
talentați, prin folosirea altor căi de apreciere a creativității și anume: realizările obținute de elevi la
olimpiade, concursuri, competiții, probele școlare cu caracter creativ, specifice diferitelor discipline
de învătământ.
Motivația, alături de inteligență, aptitudini și voință, este una dintre variabilele cele mai importante
pentru obținerea performanțelor școlare și profesionale. Motivația este generată de un ansamblu de
trebuințe, dorințe, interese, scopuri, sentimente, convingeri, aspirații și idealuri, manifestate în
atitudini și acțiuni.

 
147
 

Motivele mai importante ale creației sunt dorința de a cunoaște, de a descoperi și inventa, de a
contribui la progresul social, apoi satisfacția descoperirii, dăruirea profesională, nevoia de
autorealizare și de prestigiu.
Totodată, activitățile extrașcolare au un rol important în alegerea profesiunii. De-a lungul timpului,
tinerii își schimbă obțiunile legate de profesia viitoare pe măsură ce evoluează, se dezvoltă
intelectual sau afectiv. Ele se schimbă, se fixează sau se corectează pe măsură ce aceștia își cunosc
mai bine aptitudinile și își concentrează interesele.
Dorința de prestigiu, de comunicare, curiozitatea știintifică, aspirația către o profesiune, dorința de
succes, aptitudinile speciale sunt factori motivanți pentru participarea la activitățile extrașcolare.
Tinerii au nevoie de fi ghidați , încurajați să-și realizeze scopurile vieții, apreciați pozitiv, să li se
arate progresele făcute, să li se trezească interesul și curiozitatea pentru ceea ce trebuie să învețe.
Activitățile extracurriculare contribuie la lărgirea orizontului de cultură, prin îmbogățirea
cunoștințelor din diverse domenii, la petrecerea în mod util, plăcut și organizat a timpului liber,
activități lipsite de evaluări riguroase.
Bibliografie:
Constantin Cucoș - Educația estetică, Polirom, 2014
Gabriela Cristea - Pedagogie generală, Ed. Didactică și pedagogică, 2002

 
148
 

Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Aștefănoaie Nicoleta


Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu” Comănești

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive, cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Profund modificat de evoluţiile tehnologice şi sociale, de urbanizare, de multiplicarea obiectelor
tehnice, de o schimbare a condiţiei femeii în viaţă şi în cuplu, de mobilitatea crescândă a locurilor
de muncă, de constrângerile orare ale adulţilor, mediul înconjurător este determinat să răspundă tot
mai dificil nevoilor de spaţiu, de acţiune, de joc ale copiilor.
Evoluţia societăţii româneşti, marcată de o tranziţie prelungită către ceva care nu este clar nici
măcar politicienilor, bulversarea valorilor într-o societate instabilă, scăderea calităţii vieţii, lipsa
unor modele de urmat îi pun pe adulţi în dificultate ca părinţi.
Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toti cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru
şi şcolarul nostru. Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la
succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe
şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute . Şcoala este instituţia socială în care se realizează
educaţia organizată a tinerei generaţii . Ea este factorul decisiv şi pentru formarea unui om apt să
contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia parte activă la viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul
de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv în formarea omului. Menirea şcolii nu este
numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a stimula calitatea de om.
Indiferent de statutul economic, etnic sau cultural al familiei, implicarea părinţilor în educaţia
copiilor conduce la îmbunătăţirea performanţelor şcolare şi a prezenţei la cursuri, precum şi la
reducerea ratei abandonului şcolar şi a delicvenţei. Părinţii şi familia au un impact puternic asupra
educaţiei tinerilor. Copiii ai căror părinţi le ascultă problemele, îi sprijină în efectuarea temelor, se
implică, transformând experienţele de zi cu zi ale copilului în oportunităţi de învăţare, sau îi
îndrumă cu ajutorul materialelor şi instrucţiunilor oferite de dascăli, obţin rezultate şcolare
impresionante. Implicarea părinţilor în educaţia copiilor lor şi asistarea acestora în îndeplinirea
sarcinilor şcolare contribuie la diminuarea efectelor sărăciei şi absenţei educaţiei formale. Existenţa
unui mediu familial suportiv, cu aşteptări înalte în ceea ce priveşte succesul şcolar al copilului, se
corelează sistematic cu performanţe ridicate la învăţătură.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor, ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.

 
149
 
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor, iar comportamentul familiei
intervine astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale
greşită dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.

 
150
 

Cântecul de leagăn din perspectiva etnopedagogică –

Prof. Atim Georgeta, Liceul Teoretic ,,Ion Creangă” Tulcea


Etnopedagogia este o teorie interdisciplinară care se ocupă de transmiterea cunoştinţelor din
cultura populară în procesul educativ . Această parte a pedagogiei evidenţiază factorii educativi
proprii culturii etno- populare, modelele şi metodele de transmitere a experienţei în cultura poulară,
fenomenele de aculturare specifice diferitelor popoare.
Stanciu Stoian si Petre Alexandru , în lucrarea ,,Pedagogie şi folclor “ afirmau : ,, Noi suntem
convinşi că ideile de bază ale unei gândiri pedagogice perene, la inceput primitivă, intuitivă, acum
raţională, ştiinţifică, îşi găseşte, în esenţă, rădăcinile în ceea ce am putea numi pedagogie folclorică.
Nu explicit, nu discursiv şi logic închegat, ci implicit, la nivelul sugestiei şi înţelepciunii populare.”[
1]
Pedagogia populară românească reflectă experienţa poporului nostru în formarea tinerei
generaţii. În traditie- obiceiuri, ritualuri, folclor- identificăm concepţia poporului despre familie,
creşterea copiilor, formarea lor, despe familie, părinţi şi copii,bătrâni, prietenie şi dragoste, muncă
şi relaţii sociale. Tradiţia românească s-a îmbogăţit continuu prin contactul cu alte culturi, fie că
sunt ale etniilor cu care convieţuim, fie că sunt culturi mai îndepărtate spaţial. Acest proces de
interferenţă continuă şi astăzi , contribuind la îmbogăţirea patrimoniului cultural european.
Pătrunderea copilului în cultura se produce în familie, încă din primii ani de viaţă şi continuă
pe tot parcursul vieţii, în comunităţi socio-culturale şi în şcoală.Aici, în şcoală, ca principal mijloc
de educaţie, împreună cu familia se conturează şi se creionează efectele formative ale fenomenelor
de interferenţă şi transfer cultural şi intercultural, de specificitate si universalitate in cultura
poporului roman, ale pluralismului cultural, identităţii şi alterităţii culturale.
În viziunea lui C. Cocoş, obiectivul educaţiei interculturale nu este cultura - aceasta se
referă la etnografie şi etnologie, - nici contactul dintre culturi (obiectul antropologiei, nici relaţiile
interindividuale sau ntergrupale ( obiectul psihologiei şi sociologiei ), ci discursul, ca perspectivă
interogativă, maniera de vizare a fenomenelor.[ 2]
Educaţia populară este de fapt educaţia socială în cadrul familiei, ca nucleu al societăţii şi al
etnopedagogiei.
Cântecul de leagăn are mai intotdeauna infiltraţii folclorice. Fiind totuşi mai complex
decat pare la prima vedere, el merită o atenţie aparte in cadrul etnopedagogiei familiei. Pe de o
parte, acesta îmbracă forma unui cântecel oarecum simplist (versuri scurte, ritm popular, rimă
împerecheată etc.), având scopul de a-i aduce copilului liniştea şi somnul.
De obicei, cantecul de leagăn este un joc ingenios de cuvinte în care predomină diminutivele,
dezmierdând auzul şi inima, adormind copilul. La o analiză mai minuţioasă însă sesizăm că el
conţine simboluri, tematici, motive şi idei universale.
Astfel, pentru băiat se cânta:,, Nani, nani, puiul meu/ să fii frumos/ ca un soare luminos/ fetele să
te-ndrăgească/ flori în calea ta să crească.”
Pentru fetiţe : ,, Nani, nani copiliţă,/ draga mamei garofiţă/....să fii-naltă trestioară/ blândă ca o
turturea/ şi frumoasă ca o stea.”[ 3]
Astfel valorile care se transmiteau încă din faşa pentru copii, băieţi sau fete erau frumuseţea,
blândeţea, a se face plăcut celorlalţi.
Toate aceste obiceiuri au pierit fie, pe de o parte din cauza efectului modernităţii şi
fenomenului de globalizare, fie din cauza plecării mamelor la munca în străinătate, în numar mai
mare decât taţii.Am întrebat tinerele mămici câte dintre ele mai cânta cântece de leagăn propriilor
copii.Răspunsul este trist şi dezamăgitor: nici una! Unele mame preferă să pună bebeluşilor
muzică de pe mijloacele multi-media, altele pur şi simplu cred că nu este încă necesar acest
lucru!Sondajul este abia la început şi, paralel cu acest chestionar simplu încerc să le insuflu
reîntoarcerea la vechile tradiţii populare româneşti, nu numai de dragul folclorului, ci, mai ales
datorita efectelor benefice pe care le are cântecul de leagan în formarea legăturilor emoţionale
mamă- copil.

 
151
 

Bibliografie:
Stanciu,Stoian, Petre, Alexandru, ,,Pedagogie şi folclor”EDP Bucureşti, 1978;
Cucoş, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 2005;
xxxx. Culegere de folclor, Centrul Cultural Tulcea, 2000.

 
152
 

SERBARE DE CRĂCIUN

ŞCOALA GIMNAZIALĂ ILOVAT


Prof ;Aurora Lungu
Prezentator ( PAULA): Iarna-şi cerne zăpada în şoaptă
Luna-mprăştie-n zare mister
Lumea veselă-n case aşteaptă
Colindători să sosească, lerui-ler.

Într-un colţ ce-i ştiut doar de lună,


Unde gerul domneşte acum,
O familie simplă şi bună
Îl aşteaptă pe Moşul Crăciun.

Cântec: O, brad frumos! (fetele cântă în timp ce împodobesc bradul)


O, brad frumos! o, brad frumos!
Cu cetina tot verde,
Tu eşti copacul credincios,
Ce frunza nu şi-o pierde.
O, brad frumos! o, brad frumos!
Cu cetina tot verde.

O, brad frumos! o, brad frumos!


Mă-ndemni să fiu ca tine:
Statornic, drept şi credincios
Şi facator de bine.
O, brad frumos! o, brad frumos!
Mă-ndemni sa fiu ca tine.

 
153
 

O casă ţărănească: Mama şi fetele aranjează prin casă în aşteptarea nopţii de Crăciun.

Mama (EMA): O, dragele mamei ,ce frumos aţi cântat!


Intră tatăl (ANDREI N.): Da` voi ce-aţi lucrat toată ziua de n-aţi terminat încă treaba?
Mama(EMA) : Am tot aranjat, pe ici, pe acolo, dar n-am reuşit sa gătăm. Fetele împodobesc bradul,
iar Gabi s-a dus deja cu băieţii la colindat.
Fata cea mare (IULIA) : Tata,tu nu te schimbi? Că acuşi te apucă sfânta seară de Crăciun
încălţându-te!
Tata(ANDREI N.) Nu te teme, fata tatii, că nu m-o apuca desculţ.
Mama(EMA): Măi, omule, grăbeşte-te, totuşi. Du-te şi te schimbă!
Tata(ANDREI N.): Na` bine, bine, mă duc, nu mai săriţi toate cu gura pă mine! Ufff!Femeile astea!
(iese bombănind) .
Mama(EMA) (către fete): Şi voi, mai fuguţa cu bradul, ca mai avem multe de făcut. Trebuie să
aducem merele, nucile şi colacii. Să punem vinul şi paharele. Să pregătim masa aşa cum se
cuvine,cĂ vin copiii ăia morţi de foame şi de sete de atâta colindat.
Fata cea mare (IULIA): O, şi dumneata! De ce te grăbeşti într-atâta, că doar nu arde!
Mama(EMA): Nu arde, nu arde! Auzi! Voi nu vedeţi că-i seară şi colindătorii…numai că nu-i
auzi pe la fereastră!
Fata cea mijlocie (IOANA H.): Măicuţă, nu ne certa, că-i seara de Ajun. Lasă colindătorii, că n-or
veni aşa repede. Abia acum s-au aprins luminile.
Fata cea mică ( IOANA D.):Am văzut că vecina Anuţa o primit deja colindători. Sigur or să treacă
drumul la noi. Hai să ne purtăm fetelor că-s aici imadiat!
Mama(EMA): Păi, vedeţi !
Bunica ( DELIA): Mai bine, în timp ce lucrăm, să colindăm toate o colindă că tare fain ştiţi voi
cânta.

Colindă : Iată, vin colindători

Iata, vin colindatori,


florile dalbe,
Noaptea pe la cântatori,
florile dalbe.
Si ei vin mere, mereu,
florile dalbe,
Si-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe.
Si-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe,
Sa va va mântuie de rau
florile dalbe.

 
154
 
Tatăl(ANDREI N.), îmbrăcat de sărbătoare: Oho! Deci voi aţi colindat! Am crezut că avem deja
colindători, că tot satul răsuna de colinde, care de care mai frumoase!
Bunica (DELIA): Na, fetelor! V-am spus eu?
Bunicul: Ehei, mai ţii tu minte , babo, când eram noi tineri şi am mers cu Vaslie şi cu Ghiţă cu
colinda la tine şi mă-ta nu o vrut să te lase să te măriţi cu mine… eh…câţi ani îs de atunci!
Bunica( DELIA): Lasă tu poveştile, bătrânule!Mai bine te-ai uita la nepoatele noastre cât îs de
mândre.

Fetele, în acest timp au adus pe masă o faţă de masă, iar deasupra merele şi nucile. Au pregătit şi
un coşuleţ cu colăcei.
Fata cea mică( IOANA D.): Uite, mamă, masa-i gata!
Fetele (în jurul mesei) : Roată, roată p-îngă masă (IULIA, IOANA H., IOANA D.)
Să intre norocu-n casă,
Roată, roată, de trei ori,
Să vină colindători
Cu urări şi cu cântări.

Tatăl(ANDREI N.) : Fetelor, lăsaţi joaca şi aduceţi pe masă ce trebuie.


Fetele aduc vasul cu nucile şi îl pun pe masă.
COLINDĂTORI 1.( SIRBAN, BRĂESCU L.,UDREA, ŞERBAN M.) tropaie şi bat la uşă:
SIRBAN. A.:Primiţi colinda?

Tatăl(ANDREI N.) ; Primim, primim.


Mama (EMA): Poftiti ,poftiti în casă!
SIRBAN A. : Bună seara, gospodari!
V-au venit colindători,
Deschideţi-ne porţile
Că de-aseară stăm pe-afară,
Picioarele ne-ngheţară,
Streşinile-au picurat
Şi ne-a nins şi ne-a plouat!
Lasă-ne găzduţă-n casă,

BRĂESCU L. Că-i neaua pân la fereastră,


Iar noi suntem mititei
Şi ne latră câinii răi
Şi suntem atât de mici
Că de-abia plesnim din bici.

MĂDĂLINA Ş.: Bici cu vârf de mătasă


Bine v-am găsit acasă,
Bici cu vârf de busuioc
Sănătate şi noroc!

NICOLETA U.: Găzduţă de nu ne crezi,


Ieşi afară de ne vezi,
Nu ieşi cu mâna goală,
Ci cu covrigei în poală.

 
155
 
BRĂESCU L :Acu hai copii să colindam , că de aia am venit.

Grupul cântă : Am plecat să colindăm


Am plecat să colindăm
Domn, Domn să-nălţăm
Când boierii nu-s acasă
Domn, Domn să-nălţăm
C-au plecat la vânătoare
Domn, Domn să-nălţăm
Să vâneze căprioare
Domn, Domn să-nălţăm
Căprioare n-au vânat
Domn, Domn să-nălţăm
Ci-au vânat un iepuraş
Domn, Domn să-nălţăm
Să facă din pielea lui
Domn, Domn să-nălţăm
Veşmânt frumos Domnului,
Domn, Domn să-nălţăm

Mama(EMA) : Mulţumim de colindă .Ia luaţi de ici nişte colaci şi mere să vă stâmpăraţi
foamea.Fetelor,serviţi colegii.
Fetele îi răsplătesc pe colindători cu mere, colaci şi nuci.
Bunicul ( SERGIU Ş.): Măăăă… da mândru mai ştiţi voi colinda. Când eram ca voi…
Bunica ( DELIA):Bătrânule, iar începi!
Bunicul ( SERGIU Ş.) : Bine, iacă tac.
Fata mică ( IOANA D. ): Mamă, eu mă duc după prietenele mele să vină să vadă şi ele ce
colindători faini avem noi.
Mama (EMA): Du-te, fata mamii!
Fata cea mică intră de mână cu prietenele ei.
Fetele( FLORINA, LARISA,DANIELA, CAMELIA, DENISA B., DENISA M.): Bună sara!
Bunica( DELIA): Bună sara, fetelor! Haidaţi, intraţi şi ne colindaţi şi voi ceva dacă ştiţi.
FLORINA: Ştim, dară că ştim, că de când s-o prins postul tot colindăm.
DENISA M.: Noi ştim o grămadă de colinde. Părinţii şi bunicii noştri ne-au învăţat de mici să
colindăm şi să urăm.
LARISA: Da, aşa-i, numai că noi vrem să cânte toată lumea cu noi să se audă peste tot că azi vine
în lume Hristos.
Grupul de fete şi familia colindă

 
156
 
TREI PĂSTORI

Trei pastori se întâlniră


Şi aşa se sfătuiră
Raza soarelui, floarea soarelui
Şi aşa se sfătuiră:

Haideti fratilor sa mergem


Floricele sa culegem
Raza soarelui, floarea soarelu
Floricele sa culegem.

Si sa facem o cununa
S-o impletim cu voie buna
Raza soarelui, floarea soarelu
S-ompletim cu voie buna.

Si s-o ducem lui Cristos


Sa ne fie de folos
Raza soarelui, floarea soarelu
Sa ne fie de folos.

Grupul cu steaua ( IONUŢ H., OPREA S.,NOROCEA S., MOLDOVAN D., MARGEA G.,
POGAN I., PASCU M.): Primiţi cu steaua?
Tatăl(ANDREI N.): Primim steaua,primim! Intraţi copii că-s şi colegii voştri aici:
Sebi Oprea: Noi vrem să vă arătăm o scenetă!
Bunica ( DELIA): Haidaţi feciori, că fetele astea mor de nerăbdare sa vă vadă.
ÎNGERUL (PASCU M.): Scoală ciobane, nu mai dormi
Că somnul nu-ţi va folosi

Ci te du la Viflaim în grabă
Căci păstorii te întreabă
Şi acolo vei afla
Că s-a născut Mesia
Dacă nu mă crezi pe mine
Uite steaua care vine!

 
157
 
Ciobanul (POGAN I. ): Ciudat, ciudat vis am visat
Îndată ce m-am culcat
Să mergem la Viflaim
Pe Mesia sa-l găsim.
Uite cerul s-a aprins
Să mergem că nu e vis.

Soldatul (SEBI O.): Prea puternice împărate


S-a lăsat veste-n cetate
Că trei rai de la răsărit
Au sosit în grabă
Şi pe cine întâlnesc întreabă
Nu ştiţi unde s-a născut
Un crai tânăr de curând.
Dar la asemene întrebare
Nime nu era în stare

IROD (IONUŢ): Mergi de-i caută şi-i cheamă


Să vină aici să dea seamă
Ce crai şi de unde sunt
Ce caută şi pe cine
Făr de voie de la mine
Aici pe al meu pământ.
Soldatul aduce craii.

IROD (IONUŢ): Vitejilor de la răsărit


Pe la noi de ce-aţi venit
La Ierusalim ce umblaţi
Şi pe cine căutaţi?

Baltazar ( SILVIU N. ): O, împărate preacinstite


Multe zile fericite pe tine să te-ntâlnească.
Suntem trei mari călători
Toţi ca fraţii iubitori
Pretutindenea călcăm
Şi de-un copil întrebăm
Aicea dac-am ajuns
Steaua-n nori ni s-a ascuns
Şi ne-a fost a ne plimba
Prin oraş a intreba
Unde s-a născut zicând
Un crai tânăr de curând?

Irod( IONUŢ H. ): Ce-mpărat poate să fie


Într-a mea împărăţie
Care aicea să se nască
Pe mine să mă smintească?
Aici pe pământul meu
Singur împărat sunt eu
De care cu groază mare
Toată lumea frică are!

 
158
 
Gaşpar ( DARIUS M.): O, împărate să trăieşti
Şi mulţi ani să stăpâneşti
Dar de minciună nu ne face
Că nu ştii-n Scripturi ce zace
Noi suntem magi prea învăţaţi
Cu minciuna nededaţi.

Irod către preot.

Irod ( IONUŢ H. ): O, părinte preacinstite


Nu ştii tu ce va să fie
Cu această prorocie?
Ce-mpărat va să se nască
Într-a mea ţară împărătească?

Preotul (BRATILA): Ba imi aduc şi eu aminte


De oarecare cuvinte
Ştiu foarte bine şi locul
Spus de Varlaam prorocul
În Viflaim are să vie
A lui Mesia împărăţie.

Irod întorcându-se către crai: Crailor, veniţi la mine


Cu daruri să vă-ncarc bine
Încetaţi a mai străbate
Cărări lungi, nenumărate.

Melchior ( GABI M. ): Împărate ce ne îmbii tu cu toate


Să ai tu mulţi ani sănătate
In zadar te osteneşti
Pe noi să ne rătăceşti!
Noi suntem soli cu credinţă
Ş- avem o sfântă făgăduinţă
Ci mai bine ne îndreptează
De ştii, la împărăteasca rază.

Irod: Dar tu cu astfel de cuvinte


Cerţi pe al iudeilor părinte
Nu te temi în defăimare
De ascuţitu-mi plaoş tare?

Irod socate sabia şi ameninţă.

Baltazar(SILVIU N.): Vrăjitorii toţi se-nchină


La o strea ce dă lumină
Numai tu nu, Iroade
Ticălosule împărate
Nu te temi că te vor bate
Ale tale mari păcate
Şi fărădelegile-ţi toate?

 
159
 
Soldatul (SEBI O.): Împărate preamărite
Iartă a mele cuvinte
Mai bine cu linguşire
Să-ncerci a-i scoate din fire.

Irod , întorcându-se către crai.

Irod: Fraţilor să-mi daţi oertare


Că am fost în tulburare
Porniţi, mergeţi de-l aflaţi
Şi viind mă înştiinţaţi
Să merg să mă închin şi eu
Ca unuia Dumnezeu.

Gaşpar (DARIUS): O, Iroade împărate


Noi nu credem că se poate
Să fie aşa deodată
Să ai inima curată
Tu umbli cu linguşeli
Ca pe noi să ne înşeli.

Ciobanul( POGAN I.): Dar voi unde şi-n ce parte


Duceţi turmele a paşte?
Care de unde veniţi
Pe nume cum vă numiţi
Şi-ncotro călăroriţi?

Baltazar ( NOROCEA S.): Eu Baltazar mă numesc


Cu aur îl dăruiesc!

Gaşpar ( DARIUS M.): Numele meu e Gaşpar


Smirnă îi aduc în dar!

Melchior (GABI M.): Melchior eu mă numesc


Cu tămâie-l dăriuesc!

Îngerul (PASCU): Eu sunt îngerul lui Dumnezeu


Ascultaţi ce vă spun eu
Să nu mai daţi prin cetate
Ci să daţi prin altă parte
Că Irod gând rău şi-a pus să-l omoare pe Iisus.

Irod: Craii joc de mine-şi bat


Şi pe aici nu se abat…!

Soldatul (SEBI O.): Şi pe mine mă prinde cu mirare


Că umblă cu înşelare
Însă tu ce vei şti face
Dacă nu se vor întoarce?

 
160
 
Irod: Palosu-n mână vom lua
Pe toţi princii om tăia
De doi ani şi mai în jos
Împreună cu Hristos.

Preotul (Bratila): Ba mai bine mă ascultă


Să nu faci tăiere multă.

Irod: Tăiere, tăiere


Groaznică tăiere!

Preotul (BRATILA): Lasă nu fie tăiere


Să fie numai părere.
Irod: Poruncă să se-mpărţească
La oastea împărătească
Toată degrabă să saie
Şi cu deadinsul să taie
Sau de voie sau de silă
Prunci de doi ani fără milă.

Soldatul (SEBI O.): Înălţate împărate


Acum toate-s aşezate
Acum toată ţata plânge
Scăldată-n lacrimi şi sânge
Paisprăzece mii de prunci
De doi ani şi mai micuţi
N-au avut nicio scăpare
De a noastră- nverşunare.
Vai, cum plângeau maicile
Cum zburau săgeţile
Şi curmau vieţile.

Irod: Mai bine ele să plângă


Decât steaua să m-ajungă
Şi să ia a mea domnie
Urgisitul de Mesie!

Îngerul către Irod: O, Iroade împărate


Te-ai umplut de răutate
Gândul ţi-a zădărnicit
Pe Hristos nu l-ai găsit
Şi-a rămas întreg să crească
Pe noi să ne mântuiască.

Mama(EMA) : Mulţumim de steauă. Poftiţi de luaţi nişte colaci.


Colindători3( MONIŢA G, BRĂESCU D., IUGA D.,): Primiţi cu pluguşorul?
Bunica ( DELIA): Primim, primim!Intraţi!

 
161
 
Moniţa G.: Aho, aho copii şi fraţi
Staţi puţin şi ne-ascultaţi
Venim astăzi cu uratul,
Cu sorcova şi semănatul!
Ia mai mânaţi măi flăcăi
Să se audă-n munţi şi văi!
Hăi! Hăi!
Brăescu D.: Vă urăm ca noul an
Să vă aducă saci de bani
Să vă bucuraţi de ei
Să ne creşteţi maricei!
Zurgălăi şi clopoţei
Mânaţi măi! Hăi! Hăi!

Iuga D. Vă urăm ca noul an


Să vă aducă saci de bani
Să vă bucuraţi de ei
Să ne creşteţi maricei!
Zurgălăi şi clopoţei. Mânaţi măi! Hăi! Hăi!

Fata cea mijlocie (IOANA H.): Mamă, acum mergem şi noi la colindat.
Mama(EMA) : Bine, draga mamei, dar sa vă îmbrăcaţi gros.Dar inainte de a pleca,ia mai colindati
voi toti,ca tare mai colindati frumos.

Deschide uşa creştine

Deschide usa, crestine


Deschide usa, crestine
Ca venim si noi la tine,
La multi ani, multi ani cu bine.

Noi la Bethleem am fost


Unde s-a nascut Hristos
Si-am vazut si pe-a sa mama
Pe care Maria o cheama.

Cum umbla din casa-n casa


Ca pe Fiul sau sa nasca,
Umbla-n sus si umbla-n jos
Ca sa-l nasca pe Hristos.
Umbla-n jos si umbla-n sus
Ca sa-L nasca pe Iisus.

Tatăl(ANDREI N.) : Doamne, da` ce frumos aţi colindat!


Mama ( EME):Si pe mine m-a apucat dorul de Mos Craciun...

Va dorim CRACIUN FERICIT si LA MULTI ANI!(toti copiii in cor)

 
162
 

SERBAREA ŞCOLARĂ- UITE,VINE MOŞ CRĂCIUN!

PROF.ÎNV.PRIMAR: AVÂRVĂREI ELENA


ŞCOALA GIMNAZIALĂ VĂDENI
COM.VĂDENI , JUD.BRĂILA
Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru
cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari în
asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi să
sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente modalităţi
de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii educativi cei mai
apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se
referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a
activităţilor. Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism
,cu însufleţire şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă
importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.

Serbarea şcolară
Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor .Prin
conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi
sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un
scop în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească
,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai
plină de sens . Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în
sufletul spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe
copii să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători
de iarnă . Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de
Crăciun ,de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui .
Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical
sceneta ,, Păţania lui Moş Crăciun,, ,poezii despre iarnă şi minunatele colinde de Crăciun.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv –
pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.

 
163
 
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în mod
favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul programului
pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui depinde
reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică
varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie
publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

 
164
 

ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE
PENTRU COPIL ȘI FAMILIE

Prof. pt. înv. preşcolar Avîrvarei Valentina Doina


Şcoala gimnazială ,,Sfânta Maria”, G.P.P. ,,Micii Cercetaşi’’, Botoşani
Dezvoltarea psihică a copilului este un proces complex, cu rădăcini adânci în mediul social,
familial şi cultural, fiecare vârstă având particularităţile şi ritmurile ei în dezvoltare sau asimilare şi
de adaptare la lumea înconjurătoare.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de
învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută
a timpului lor liber.
Educaţia extracurriculară realizată dincolo de procesul de învăţământ îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii copiilor. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte
identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de
viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii.
Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i în contact
direct cu obiectele şi fenomenele din natură.
Astfel implicarea părinţilor în viaţa grădiniţei vine în sprijinul tuturor celor implicaţi în educaţia
copilului. Colaborarea grădiniţă - familie sau parteneriatele grădiniţă - familie - comunitate, ca
modalităţi de a sprijini achiziţiile copiilor, se concretizează prin implicarea părinţilor şi a membrilor
comunităţii în programe de voluntariat, prin servicii conexe grădiniţei. Se produce astfel stimularea
dezvoltării cognitive, spirituale, interpersonale şi sociale prin extinderea spaţiului de intervenţie în
procesul educaţional curricular, în scopul valorificării tuturor valenţelor educative ale conţinutului
învăţării în interesul superior al copilului.
Activităţile extraşcolare în care sunt implicate familiile copiilor în viaţa grădiniţei trebuie realizate
aşa încât, membrii acestora să devină parteneri activi în educaţia copiilor lor şi să înţeleagă
importanţa integrării propriului copil.
Participarea părinţilor este adesea considerată una dintre cele mai importante caracteristici ale unei
educaţii eficiente. Pe lângă efectele pozitive ale participării părinţilor asupra achiziţiilor
preşcolarilor, alte studii au identificat şi efecte pozitive legate de adaptarea socială a copiilor, vizând
aspecte, precum: comportamentul copiilor, motivaţia lor, competenţa socială, relaţia dintre
preşcolari şi educatoare, relaţiile dintre copii.
Responsabilitatea educaţiei copiilor trebuie asumată în echipă: grădiniţă – familie. Gradul de
implicare a părinţilor în viaţa şcolară a copiilor influenţează rezultatele acestora în sens pozitiv.
Activitatea psihică a copilului se dezvoltă şi se modelează treptat, după relaţiile vieţii sociale, după
cerinţele acesteia, găsindu-şi tot mai bine locul în contextul lumii înconjurătoare. Procesul de
colaborare cu părinţii asigură atingerea scopului educaţional. Pornind de la necesitatea cunoaşterii
socio-psiho-pedagogice a copilului, grădiniţa doreşte colaborarea cu familia sub diferite aspecte.
Urmărind aspectele comune, speciale şi diferenţiate pe care viaţa de preşcolar o prezintă, părinţii
pot completa, sprijini şi dezvolta personalitatea copilului cu o singură condiţie - colaborarea cu
grădiniţa. Grădiniţa trebuie să găsească o punte de legătură cu familia, arătând părinţilor noi căi spre
educaţie în beneficiul copiilor.
O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie, iar apoi se continuă în grădiniţă şi în
şcoală. Responsabilitatea dezvoltării copilului în primele etape ale vieţii revin în primul rând
familiei sale. Chiar şi atunci când grădiniţa oferă programe foarte eficiente, ea nu poate contracara
experienţele negative acumulate de copil în familia sa. Pe de altă parte, ceea ce învaţă copilul în
grădiniţă pierde din importanţă şi eficienţă dacă părinţii nu întăresc şi nu valorifică programul
educativ desfăşurat în grădiniţă.

 
165
 
Activităţile în care sunt implicate familiile copiilor în viaţa grădiniţei trebuie realizate aşa încât,
membrii acestora să devină parteneri activi în educaţia copiilor lor şi să înţeleagă importanţa
integrării propriului copil.
Acţiunile stabilite desfăşurate într-o zi, în grădiniţă, cuprind modalităţi de informare şi de minimă
formare a competenţelor necesare realizarii unei bune şi corecte educaţii acasă, cât şi prilejul de a
trăi emoţional alături de copii satisfacţia dobândirii unor priceperi şi deprinderi, manifestată într-un
cadru organizatoric specific grădiniţei, eventual festiv.

Bibliografie:

Chiş, V., - Pedagogia contemporană – pedagogia pentru competenţe, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca, 2005;
Glava, A., Glava, C.,- Introducere în pedagogia preşcolară, Editura Dacia, Cluj - Napoca, 2002;
Oprea C.– Strategii didactice interactive, ed. a III-a, EDP, Bucureşti, 2008;
Stan, C., - Teoria educaţiei, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;
Curriculum pentru învățământul preșcolar

SERBARE CRĂCIUN
GRUPA MICĂ

1) Elena : Când vine vreme rea 4)Teodor : Şi când fulgii-ncep să cearnă,


Cu primii fulgi de nea Aranjaţi pomul de iarnă
Se scutură din nori Bate vântul nu ne pasă,
De sfinte sărbători Că e cald la noi în casă.
Poveşti cu îngeraşi
Pentru copii poznaşi CȂNTEC Fulgi de zapadă
Aflaţi-le acum,
În prag de Moş Ajun! 5) Ianis: Iarna cea geroasă
A sosit acum.
2) Felix: A bătut un fulg de nea Bulgări de zăpadă
Astăzi în fereastra mea Îşi fac loc pe drum.
Tare, pe nepusă masă
Şi-ar fi vrut să intre-n casă. Veselia-i mare
Pentru noi cei mici,
3) Alex : Uite-acum de sus din cer C-alergăm pe stradă
Fulgii mari coboară lin Ca nişte voinici.
Iarna e şi-i tare ger,
De omăt pământu-i plin!

 
166
 
6)Teodora: Prin nămeţi în fapt de seară,
A plecat către oraş 11)Matei C. Moş Crăciun, bun venit!
Moş Crăciun c-un iepuraş Că ţi-e frig de mult o ştim
Înhămat la sănioară. Însă noi ne-am pregătit
Cât mai cald să te primim.

7)Maria: Azi la noi la grădiniţă, 12)Emi: În seara sfântă de Ajun,


A spus tare o fetiţă, Ne întâlnim cu Moş Crăciun,
Oare cine-i la portiţă? Ce împarte bucurii,
Uite-un moş cu barba albă La părinţi şi la copii.
Cu obrajii ca o nalbă
Şi cu haina toată dalbă. 13)Leeah: O pornim apoi prin sat,
Mai departe, ştiţi voi bine La colindă şi urat.
Cine-i moşul care vine, Să vestim că e Ajun
Cine-i la portiţă, cine-i? Şi se naşte Domnul Bun!

8) David: Ce ne aduce Moş Crăciun? CȂNTEC: Domn, Domn să-nălţăm


Tot ce e frumos şi bun:
Mere dulci ca să mâncăm,
Jucării să ne jucăm, 14) Andrei: Dintre toate câte sunt
Şi ne aduce clopoţei, Sărbători pe acest pământ
Ca să ne jucăm cu ei. Nu e alta mai frumoasă
Decât Crăciunul cel sfânt.
9)Rareş: A venit, a venit
Moş Crăciun mult iubit 15) Nicolae: Moş Crăciun, tu eşti bun.
Şi ne-a dat, şi ne-a dat Lângă tine, toţi se-adună.
Tot ce-n sac el a luat. Tu ne-aduci saci cu nuci,
Şi bomboane dulci.
10)Eduard: Moş Crăciun soseşte dragul Noi îţi mulţumim frumos
Bate-n uşă cu toiagul. Şi-ţi urăm „să fii sănătos”.
Ia săriti care-i mai mare
Luaţi-i sacul din spinare! 16) Matei A.: Copilaşi drăguţi şi veseli
Nu ştiu mare-sunt sau sunt Bucuraţi-vă acum
mic? C-a sosit iarna drăguţa
Nu-i ca mine alt voinic Şi cu ea şi Moş Crăciun.
Sar în cale-i bucuros
Si-l ajut să-l pună jos. 17) Alessia: Moş Crăciun cel mult dorit
Ne-a dat tot ce în sac a luat
Iepuraşi cu ochi vioi
Şi păpuşi cu rochii noi.

18)Fabian: Şi acuma la plecare


Noi vă dăm o sărutare
Şi vă spunem într-un glas:
Să trăiţi şi La Mulţi Ani!

CȂNTEC: Moş Crăciun cu plete dalbe

 
167
 

SCOALA GIMNAZIALA, COMUNA CARBUNESTI

NR………/…………………………….

PROIECT EDUCATIONAL

CREŞTINI, CRĂCIUNUL A SOSIT!

DESCRIEREA PROIECTULUI
Avram Elena Alina

TITLUL: Crestini, Craciunul a sosit!

SCOPUL: Însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe despre anotimpul iarna şi


despre sărbătorile de iarnă.
OBIECTIVE:
- sistematizarea cunoştinţelor despre anotimpul iarna şi despre sărbătorile de iarnă, antrenând
capacităţi dobândite la nivelul tuturor domeniilor;
- formarea deprinderilor necesare realizării unor felicitări, ornamente, tablouri etc.;
- cultivarea şi educarea sentimentelor de dragoste şi admiraţie faţă de Dumnezeu şi Iisus, faţă de
tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti ;

 
168
 
- exersarea deprinderii de lucru în echipă, pe grupe;
- dezvoltarea capacităţii de explorare şi investigare a realităţii;
- cultivarea dorinţei elevilor de a cunoaşte copii cu probleme cu care să comunice, să coopereze, să
interacţioneze; educarea copiilor în spiritul întrajutorării semenilor;
- dezvoltarea gândirii independente, a iniţiativei, a imaginaţiei, a solidarităţii;
- consolidarea capacităţii de a trăi emoţii pozitive;
- colaborarea mai strânsă dintre şcoală, familie şi comunitatea locală în scopul atingerii obiectivelor
propuse în prezentul proiect;
- stimularea comportamentului participativ al elevilor la diferite acţiuni; atragerea lor în organizarea
unor activităţi cu caracter extracurricular.

PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR

Nr. Perioada Modalităţi de realizare Locul de Invitaţi


crt. desfăşurare
1. 3XII A sosit iarna! Sala de clasă -
Discuţii despre schimbările ce se petrec în
natură în acest anotimp şi despre sărbătorile de
iarnă.
2. 4XII Ne pregătim să întâmpinăm Crăciunul Sala de clasă -
Realizarea de ornamente pentru sala de clasă şi
Bradul de Crăciun, pregătirea programului
artistic.
3. 5 XII Să aflăm mai multe despre Sf. Nicolae, despre sala de clasa
Crăciun şi despre celelalte sărbători de iarnă. -
4. 6 XII Un colind pentru suflet biserica Cadre
didactice
5. 7 XII Un dar pentru cei dragi Sala de clasă parinti
Felicitari de Craciun
6. 10-14XII Bucuriile iernii Sala de clasă părinţi
Realizarea de lucrari artistice, compuneri despre
iarna. ornamente de Craciun
7. 17-21XII Creştini, Crăciunul a sosit! Sala de clasa Parinti,
Prezentarea programului artistic specific preotul
sarbatorilor de iarna

8. 25 XII Nasterea pruncului sfant-sceneta biserica Parinti,


Colinde cadre
didactice

 
169
 

RESURSE :
- umane: elevi, cadre didactice, părinţi, reprezentanţi ai instituţiilor locale,preotul din comuna
- temporale: decembrie 2018
- materiale: filme, fişe, prezentări PawerPoint, povestiri, imagini, texte literare, program artistic, C.
D.-uri, acuarele, coli de desen, pensule, hârtie colorată, glasată, creponată, lipici, foarfeci, sorcove,
clopoţei, costume naţionale, costume pentru scenetă, păpuşă, iesle, paie, toiag, obiecte şi ornamente
de brad, aparat foto, calculator.

GRUP TINTA:elevii cls.pregatitoare-clasa a IV-a


PERIOADA DESFASURARII: 3 XII-25 XII
EVALUAREA:fotografii, concursuri, prezentari PPT, expozitii cu lucrari, portofolii
POPULARIZAREA PROIECTULUI
Prezentarea proiectului in cadrul Comisiei Metodice a invatatorilor
Publicarea proiectului pe site-ul scolii
REDACTAREA PROIECTULUI:Invatator Avram Elena Alina

COORDONATORI,
DIRECTOR,
Marin Monica-Mihaela Avram Elena Alina
Tudose Ana-Maria
Avram Georgeta- Roxana
Frigea Iuliana-Mariana
Stanescu Anca
Preot, Manea Constantin
ARGUMENTUL PROIECTULUI:
Natura constituie una dintre componentele esentiale ale supravieţuirii speciei umane. Interesul şi
dragostea pentru natură sunt, la majoritatea elevilor, instinctive. În plus comportamentele şi
convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai fragedă sunt cele care se păstrează cel mai bine
toată viaţa. De aceea, în educaţia realizată în şcoală trebuie să pornim de la interesul firesc al
elevilor pentru cunoaşterea schimbărilor petrecute în natură, de la modul în care acestea
influenţează atât plantele şi animalele dar şi viaţa şi activitatea omului ceea ce reprezintă, în
general, mediul pentru ei.Educaţia se realizează mai ales la nivel afectiv, îndeosebi prin accentuarea
aspectelor ce ţin de legăturile emoţionale, deoarece natura, prin frumuseţea ei, sensibilizează
sufletul copiilor, înlătură oboseala, creează bună dispoziţie, ne ajută să ne cunoaştem mai bine.
Acum se conturează sentimente ce se vor manifesta prin atitudini ce dovedesc atenţia acordată de
acesta mediului. E bine ca elevii să ştie, înainte de toate, că trebuie să protejeze natura – din care
suntem parte integrantă – pentru că tot restul vieţii noastre depinde de asta.
Pe lângă protejarea naturii, pentru a avea o viaţă echilibrată şi plină de realizări, elevii trebuie să
cunoască şi să respecte învăţămintele creştine.În preajma Sărbătorilor de iarnă trăim nostalgia
desăvârşirii noastre spirituale, deoarece Sărbătorile de Crăciun ne transpun pe un tărâm spiritual
remarcabil. Ne împăcăm cu noi înşine şi cu semenii noştri, prin iubire şi iertare, prin bucuria de a fi
împreună şi a deveni mai buni, mai darnici.Un rol important în decizia de alegere a temei l-au avut
întrebările elevilor pe care le pun de fiecare dată la început de iarnă: ”Când vine Moş Crăciun?”,
„Dar Moş Nicolae?”, „De ce vine Moşul doar iarna?”, „De unde are el aşa de multe daruri?”, etc.
Implicarea în acest proiect le dă ocazia copiilor să-şi consolideze unele cunoştinţe despre
Sărbătorile de iarnă, despre tradiţiile şi obiceiurile româneşti pe care le ştim de la strămoşii noştri,
din dorinţa de a păstra vie frumuseţea şi prospeţimea lor.Educatorul tuturor timpurilor este cel care
se gândeşte şi la sensibilizarea comunităţii în care trăieşte în legătură cu realităţile crude, de
neimaginat, uneori, pe care le trăiesc unii din semenii noştri, adulţi şi copii.

Colaborarea dintre școală și familie

 
170
 

componentă importantă a educației

Prof. înv. primar Avram Gabriela


Liceul cu Program Sportiv Baia Mare
„Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci într-o civilizație”
Maria Montessori

Ca și cadru didactic, m-am ferit de o abordare discontinuă şi o valorificare insuficientă a


potenţialului educativ al activităţilor extraşcolare. Am luat în calcul influența educaţiei informale,
dar şi tendinţa multora de a plasa responsabilitatea, mai ales pentru influenţele nocive din zona
informalului, altor factori situaţi, evident, în afara şcolii. Elevii devin din simple obiecte ale
învățării, ce înmagazinează informații, subiecte active ale propriei lor formări.
Responsabilitatea de manager al clasei implică mai multe roluri: de profesor, de părinte, de prieten.
Este binecunoscută importanța educaţiei extraşcolare, deoarece ea completează activitatea şcolară şi
educaţia familială.Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și familie,
este stringentă. O serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită
la învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia.
Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în
condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și
invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă.
Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în
domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și
priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în
diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. Rolul familiei în educația copilului nu se
termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l
învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul
educativ își găsește eficiența dorită atunci când între cei doi factori, școală și familie, există o
conlucrare în interesul comun al educării copilului. Se constată că unele familii manifestă totală
încredere în rolul pe care școala îl are asupra dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.

Parteneriatele dintre școală și familii pot:


 ajuta profesorii în munca lor;
 perfecționa abilitățile școlare ale elevilor;
 îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar;
 îmbunătăți abilitățile educaționale ale părinților;
 dezvolta abilitățile de lideri ale părinților;
 conecta familiile cu membrii școlii.
În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind
aspectele școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele:
 părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor lor;
 învățământul nu este decât o parte din educația copilului; o bună parte a educației se petrece
în afara școlii;
 cercetările pun în evidență influența atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale
elevilor, în special asupra motivațiilor învățării, precum și faptul că unele comportamente
ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu școala;
 grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să
influențeze gestiunea școlară.

 
171
 
Considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive
pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii
în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
În urma derulării unor proiecte educaționale, în parteneriat cu părinții, am constatat un progres în
ceea ce priveşte antrenarea elevilor într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în
domenii diverse, iar în alegerea strategiilor de abordare am avut în vedere compararea obiectivelor
din taxonomiile cognitive, afective şi psihomotrice, cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode
şi tehnici, în funcție de nivelul clasei pe care o conduc. În asemenea situaţii, măiestria profesorului
trebuie susţinută de diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă,
permanentă între profesor, părinte şi elev.

 
172
 

Importanța parteneriatelor dintre școală, familie, comunitate

Prof. Iolanda Axiniei

Colaborarea dintre familie şi şcoală este un factor esential în procesul de educare al elevilor. Numai
împreună putem reuşi să dăm societăţii un cetăţean pregătit, gata să înfrunte problemele inerente ce
apar, capabil să relaţioneze, să se integreze în colectivitate, să facă faţă cerinţelor acesteia.

Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să
aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membrii ai
comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate
de suport care începe să funcţioneze.

Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea şcolii şi a clasei de elevi. În


ţările dezvoltate, cu deosebire pe continentul nord - american, parteneriatele şcoală - familie -
comunitate sunt esenţiale în procesul de educaţie a elevilor şi în succesul lor la şcoală.

Alături de şcoală care asigură maxima comunicare între generaţii, familia şi comunitatea au o
deosebită valoare în formarea personalităţii copilului. Fiecare om vine pe lume cu o anumită zestre
nativă, apoi graţie climatului afectiv din familie, copilul cunoaşte lumea din jur printr-un permanent
dialog cu cei mari, învaţă şi poate să iubească, comunică, se ghidează după anumite modele, imită
diferite acţiuni până îşi formează propriile valori, propriile principii despre lume, despre viaţă
Proiectul este un model de colaborare eficientă dintre şcoală-familie-comunitate, deoarece se
creează o echipă care are un scop comun.

Proiectul a avut valenţe educative, formative şi de disciplinare pentru copii. Evaluarea se va realiza
pe tot parcursul proiectului.
Se va evalua contribuţia famiililor elevilor privind ajutorarea clasei/şcolii din punct de vedere
material prin acţiunea benevolă a acestora.

 
173
 

Serbare de Craciun

Prof. Inv.primar Bacisor Diana Emilia


Sc. Gimn. Radu Popa Sighisoara ,jud. Mures

POVESTE DE CRĂCIUN

Personajele:
Maria –
Iosif –
Irod –
Îngerul 1 –
Îngerul 2 –
Marele Preot –
Învăţatul –
Păstorul 1 –
Păstorul 2 –
Păstorul 3 –
Magul 1 –
Magul 2 –
Magul 3 –
Povestitorii –

Indicaţii: Personajele vor purta haine largi, lungi. Povestitorii vor purta haine albe, la fel şi
îngerii. Ei vor alcătui şi corul. Patul pentru Iisus poate fi o cutie de lemn plină cu paie. Pentru Irod
este necesar un scaun cu spetează înaltă. Pruncul Iisus va fi o păpuşă înfăşată în pânză albă.
Deasupra patului lui Iisus va atârna o stea strălucitoare. Pentru magi sunt necesare cutii pentru
daruri.

SCENA I
(Maria, Iosif, doi îngeri, povestitorii)
Povestitorul : În orăşelul Nazaret din nordul Israelului trăia o tânără numită Maria, o
fecioară cu inima curată şi iubitoare de Dumnezeu. Într-o bună zi i se arătă îngerul Gavriil, trimisul
Domnului, şi-i vorbi astfel:
Îngerul 1: Bucură-te, Fecioară Marie, cea plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată
eşti între femei!
(Tulburată, îngenunchează.)
Îngerul 1 (continuă): Nu-ţi fie teamă, Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi vei naşte
un fiu pe care-l vei numi Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul celui Preaînalt se va chema şi Domnul
Dumnezeu îi va da tronul tatălui său, David. El va domni peste ţara lui Iacov în veci şi împărăţia
Lui nu va avea sfârşit.
Maria: Dar cum e cu putinţă, când eu sunt fecioară?
Îngerul 1: Duhul Sfânt se va pogorî asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va învălui. De
aceea Sfântul Prunc ce se va naşte din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu.
Maria: Sunt roaba Domnului. Împlinescă-se deci tot ceea ce mi-ai spus acum!
(Îngerul şi Maria se retrag)

Povestitorul : Pe atunci, Maria era logodită cu un bărbat evlavios, pe nume Iosif. Aflând că
Maria aşteptă un copil, Iosif hotărî să se despartă de ea, dar îngerul Domnului i se arătă în vis.

 
174
 
Îngerul 2: Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei de soţie pe Maria, căci pruncul zămislit în
ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu, pe care Îl vei numi Iisus, căci El îi va mântui pe
oameni de păcatele lor.
(Iosif şi îngerul se retrag)
(Corul cântă “O ce veste minunată!”)

SCENA II
(Maria, Iosif, Pruncul Iisus, povestitorii)
Povestitorul : În vremea aceea, împăratul roman Augustus emise un decret prin care trebuia
ca toţi supuşii din împărăţia sa să se întoarcă la locurile lor de baştină, în vederea unui recensământ.
Povestitorul (Bunghez): Fiind din familia lui David, Iosif trebui să plece împreună cu Maria
la Betleem.
Povestitorul (Sebi): Astfel ei au plecat din Nazaret într-o lungă şi istovitoare călătorie.
Povestitorul : În cele din urmă Iosif şi Maria ajunseră noaptea târziu la Betleem. În hanul
plin de lume sosită pentru recensământ nu se găsi loc pentru ei. Cei doi bătură pe la uşile oamenilor,
dar toate casele erau ocupate. De aceea fură nevoiţi să-şi găsească adăpost într-un staul de vite.
Povestitorul (Solomon): Tocmai atunci veni şi Mariei timpul să nască.
Povestitorul (Diana): Şi aduse pe lume un Fiu.
Povestitorul (Virgil): Îl înfăşă în scutece şi-L culcară în iesle.
(Sunt aduse pe scenă patul şi Pruncul. Iosif şi Maria stau de-o parte şi de alta a Pruncului,
privindu-L cu drag.)
Maria: Doamne, cât sunt de fericită că m-ai ales pe mine pentru împlinirea lucrărilor tale!
Ce bucurie nesfîrşită!
Iosif: Domnul fie lăudat! Slavă în veci Părintelui Ceresc şi Fiului Său, Iisus!

(Corul cîntă “Astăzi s-a născut Hristos!”)

SCENA III
(Păstorii, Maria, Iosif, Pruncul)
(Corul cîntă “Trei păstori”)

Păstorul 1: Noi păzeam oile afară, în câmp, când iată un înger al Domnului apăru înaintea
noastră. Ne-am înfricoşat de moarte, dar îngerul ne-a zis să nu ne temem că ne aduce o veste bună,
care va fi spre bucuria noastră.
Păstorul 2: Ne-a spus că în noaptea asta, în oraşul lui David, S-a născut mântuitorul, care
este Hristos Domnul.
Păstorul 3: Şi am venit şi noi degrabă unde ne-a spus îngerul şi L-am găsit pe Prunc
întocmai cum ni l-a descris el. Slavă Ţie, Doamne! Bucură-te, Fecioară Maria, Domnul este cu
Tine!

SCENA IV
(Irod, Marele Preot, Învăţatul, Magii)

Povestitorul : În Iudeea domnea pe atunci regele Irod. Aflând că la Betleem S-a născut
Iisus, câţiva înţelepţi din răsărit au venit la Ierusalim să-i pună regelui întrebări.
Magul 1 (către Irod): Unde este regele Iudeilor, cel ce S-a născut? Căci am văzut la răsărit
steaua şi am venit să ne închinăm Lui.
Irod (tulburat): Ce rege? Ce se întâmplă? Ce-mi ascundeţi? Un complot? O răscoală
împotriva mea şi a împăratului de la Roma?
Marele Preot: Linişteşte-te, mărite rege, nu e nimic din toate acestea! Sunt gânduri fără
temei!
Irod: Să vină toţi cărturarii din ţară!

 
175
 
(Vine un cărturar cu o carte groasă în braţe.)
Irod: Bine ai venit, învăţatule! Tu care cercetezi în permanenţă scrierile sfinte răspunde-mi
la întrebarea: Unde se va naşte Mesia, Unsul Domnului?
Învăţatul (citind din carte): În Betleemul Iudeu, pentru că iată ce a profeţit proorocul: “Iar
tu, Betleeme, tărâm al lui Iuda, nu eşti cu nimic mai prejos, căci din tine va ieşi Păstorul ce va
îndruma poporul meu Israel.”
Irod (cu şiretenie, către magi): Mergeţi şi căutaţi Pruncul şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi
mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui.
Povestitorul : În sinea lui însă regele hotărâse de pe acum să omoare Pruncul, de teamă ca
nu cumva să-i ocupe tronul atunci când va creşte mare.

SCENA V
(Magii, Maria, Iosif, Pruncul, povestitorii)
(Corul cântă “Steaua sus răsare”)

Povestitorul : Magii porniră la drum călăuziţi de aceeaşi stea, care mergea înaintea lor,
luminându-le drumul. Ajunşi la Betleem, magii intrară în casa deasupra căreia se oprise steaua.
Magul 2: Aici, deasupra acestui staul s-a oprit Steaua Călăuzitoare. Îţi mulţumim, Doamne,
că ne-ai ales pe noi să ne închinăm Ţie!
(Magii se închină şi aduc darurile)
Magul 3: Îngăduie-ne, Doamne, să-ţi dăruim din bunurile noastre: aur, tămâie, smirnă.
(Le pun lângă iesle pe rând)
Magul 1: O, tu, cea mai fericită mamă din lume! Roagă-te pentru noi, îndură-te şi adu-ne
iertarea păcatelor noastre.
Maria: Vă multumim din toată inima pentru cuvintele voastre pline de înţelepciune şi pentru
daruri.
(Magii pleacă.)
Povestitorul : Magii au făcut cale întoarsă, dar în acea noapte Dumnezeu li s-a arătat în vis
şi i-a prevenit să nu mai treacă pe la Irod. De aceea ei au pornit spre casă pe un alt drum.

(Corul cântă “Cântec de Crăciun”)

 
176
 

Astăzi s-a născut Hristos O, ce veste minunată! Trei păstori


Astazi s-a născut Hristos O, ce veste minunată Trei păstori se întâlniră
Mesia chip luminos În Betleem ni s-arată Trei păstori se întâlniră
Lăudați și cântați, Că s-a născut trup Raza soarelui, floarea soarelui
Și vă bucurați ! Trup din duhul sfânt Și așa se sfătuiră:
Mititel înfășețel, Fecioara curată.
În scutec de bumbăcel Ca la Betleem Maria Haideți fraților să mergem
Lăudați și cântați Săvârșind călătoria Haideți fraților să mergem
Și vă bucurați ! În sărac locaș Raza soarelui, floarea soarelui
Vântul bate, nu-L răzbate, Lâng-acel oraș Floricele să culegem.
Neaua ninge, nu-L atinge A născut pe Mesia.
Lăudați și cântați, Pe Fiul în al Său nume, Și să facem o cunună
Și vă bucurați ! Tatăl l-a trimes în lume Și să facem o cunună
Și de-acum până-n vecie Să se nască și să crească Raza soarelui, floarea soarelui
Mila Domnului să fie Să ne mântuiască. S-ompletim cu voie bună.
Lăudați și cântați,
Și vă bucurați ! Și s-o ducem lui Cristos
Și s-o ducem lui Cristos
Raza soarelui, floarea soarelui
Să ne fïe de folos.
Cântec de Crăciun Steaua sus răsare
Iată vin colindători, Steaua sus răsare
Florile dalbe, Ca o taină mare
Noaptea pe la cântători. Steaua strălucește
Și ne zic mereu, mereu, Și lumii vestește
Florile dalbe, Și lumii vestește
Și-L aduc pe Dumnezeu.
Dumnezeu adevărat, Ca astăzi Curata
Florile dalbe, Preanevinovata
Soare-n raze luminat. Fecioara Maria
Iată vin colindători, Naște pe Mesia
Florile dalbe, Naște pe Mesia
Noaptea pe la cântători.
Magii cum zăriră
Steaua și porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază
Pe Hristos să-l vază

 
177
 

ROLUL PROIECTELOR EDUCAȚIONALE


ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Prof. Baciu Andra Simona


Școala Gimnazială ”Mihail Sadoveanu”
Întorsura Buzăului, Jud.Covasna
Termenul parteneriat este „definit ca asocierea a doi sau mai mulţi parteneri, iar în literatura de
specialitate, parteneriatul reprezintă modalitatea, formală sau informală, prin care două sau mai
multe părţi decid să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop comun.”
Un parteneriat reuşit implică:
 identificarea scopurilor, intereselor comune, utile partenerilor şi comunităţii;
 găsirea modului optim pentru realizarea scopului propus;
 organizarea şi conducerea resurselor disponibile pentru a atinge scopul propus;
 identificarea competenţelor persoanelor implicate în aceste proiecte pentru a le putea folosi la
maxim
 combinarea eficientă a atitudinilor, abordărilor şi tehnicilor diferite care se pot aplica diferitelor
sarcini;
 utilizarea cu succes a schimbării în folosul instituţiei, în acest caz a școlii şi a comunităţii.
În vederea realizării unui parteneriat de succes este indicat a se urma anumiţi paşi, primul dintre
aceştia fiind constituirea grupului de lucru la nivel de școală. Pentru a asigura succesul unui proiect
este foarte importantă indentificarea în cadrul școlii a persoanelor potrivite proiectului ales. Aceste
persoane trebuie să îşi dorească implicarea în proiect, să aibă cunoştinţe şi abilităţi potrivite
subiectului propus şi să nu le lipsescă calităţile de comunicare şi relaţionare cu celelalte persoane
implicate în proiect.
Grupul de lucru din cadrul școlii trebuie să stabilească o listă a posibililor parteneri ţinând cont de
misiunea, obiectivele, istoricul, experienţa şi nu în ultimul rând a referinţelor despre un anumit
partener al proiectului.
Aşadar ar putea exista o serie de parteneri posibili ai școlii precum:
 părinţi, asociaţii ale părinţilor;
 instituţii educaţionale precum: grădiniţe, şcoli, licee, universităţi, centre de resurse educaţionale
sau asistenţă psihopedagogică şi altele;
 agenţi educaţionali: cadre didactice, specialişti precum psihologi, consilieri şcolari, logopezi,
psihopedagogi, psihologi, dar şi biblotecari, muzeografi şi alţii;
 membrii ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului precum
medici, reprezentanţi ai bisericii, ai poliţiei şi alţii;
 reprezentanţi ai unor instituţii ca şi primării, dispensare, teatre, muzee, biblioteci,

Aspecte generale ale parteneriatului școală – familie

Prin încheierea parteneriatelor cu părinţii, aceştia sunt încurajaţi să ia parte la planificarea şi


derularea programelor educative pentru copii, ceea ce implică o responsabilizare şi o eficienţă
sporită. Astfel, părinţii au posibilitatea să-şi cunoască mai bine copiii, modul lor de manifestare în
viaţa de grup, pot înţelege mai bine rolul lor educativ.
Printre obiectivele principale ale colaborării dintre instituţiile educative şi familie, putem aminti:

 înlăturarea factorilor perturbatori în cadrul comunicării şcoală-familie;


 creşterea gradului de implicare a părinţilor în toate activităţile şcolare şi extraşcolare;
 schimbarea mentalităţii neadecvate a unor părinţi faţă de şcoală;
 cunoaşterea de către părinţi a posibilităţilor şi nevoilor psiho-fizice ale copiilor;

 
178
 
 învăţarea unor deprinderi şi tehnici de muncă intelectulală sub formă de activităţi comune elevi
– părinţi – cadre didactice.

Majoritatea părinţilor au nevoie de informaţii de bază referitoare la copiii lor. Ei vor să fie informaţi
despre scopul de bază al programului educativ la care participă copiii lor şi doresc să fie implicaţi în
luarea deciziilor. Părinţii vor să fie la curent cu progresele copilului.

Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este esenţial ca:

 părinţii să fie priviţi ca participanţi activi, care pot aduce o contribuţie reală şi valoroasă la
educarea copiilor lor;
 să se recunoască şi să se valorifice informaţiile date de părinţi referitor la copii;
 părinţii să ia parte la adoptarea deciziilor referitoare la copiii lor;
 responsabilitatea să fie împărţită între părinţi și învățătoare;
 părinţii să facă parte din comitetele de părinţi;
 să ajute la continuarea programului educativ acasa;
 să urmarească în mod regulat progresul copiilor lor;
 să ia parte, să sprijine activităţile extraşcolare organizate împreuna cu învățătoarea.

Pentru a realiza un parteneriat construit pe baza valorilor democratice, în societate trebuie să se


schimbe valori, atitudini și comportamente la nivelul tuturor factorilor implicati: decidenti, oameni
ai școlii, familii, elevi, reprezentanți ai instituțiilor guvernamentale și nonguvernamentale.
La nivelul comunității se constituie un grup de lucru (nucleu comunitar), în care reprezentanții
școlii trebuie să își asume rolul de promotor, catalizator și facilitator al parteneriatului educațional.
Coeziunea și eficiența unui astfel de grup sunt condiționate de asumarea și promovarea unor valori
comune –cum ar fi: asigurarea egalitații șanselor în educație; încurajarea initiativei și participării;
dezvoltarea cooperarii și colaborării; statutarea disciplinei și responsabilitțtii.

Bibliografie:
1. Bătrînu, E., Educaţia în familie. Bucureşti: Editura Politică, (1980)
2. Becker-Textor, I. Der Dialog mit den Eltern. München, Editura Don Bosco
Verlag, (1998)
3. Cucoş, C. (coord.) Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade
didactice. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Iaşi, Editura Polirom, (2009)
4. Dumitrana, M., Copilul, familia şi grădiniţa. Iaşi: Editura Compania, (2000)
5. Glava, A. , Introducere în pedagogia preşcolară. Cluj-Napoca: Editura Dacia,
(2002)

 
179
 

ŞCOALĂ-FAMILIE
Un parteneriat real în beneficiul copilului

Prof.inv.primar
Baciu Georgiana
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Evoluţia societăţii româneşti marcată de o tranziţie prelungită către ceva care nu este clar nici
măcar politicienilor, bulversarea valorilor într-o societate instabilă, scăderea calităţii vieţii, lipsa
unor modele de urmat îi pun pe adulţi în dificultate ca părinţi.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei intervine
astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale greşită
dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre care
Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din
jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;

 
180
 
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii lui
care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile
care pot contribui la formarea părinţilor:
 Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de
învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice
utilizate, materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii
copiilor. Pentru a ne îndeplini acest obiectiv: cât mai mulţi părinţi să asiste la acest tip de
activitate, este bine să desfăşurăm proiectul pe parcursul unui an şcolar, într-o zi a săptămânii
“În fiecare joi-Ziua porţilor deschise”. Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea
posibilitate să vadă copilul în acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine
are faţă de activitatea de învăţare, faţă de profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent
că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are alături nu numai acasă.
 Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în
locuri publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine
pe părinte şi invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se
simtă în largul său.
 Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea
şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin
observarea directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de
a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a
înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a
găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.
 Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor
de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru
sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de
manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în
valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia
este surprinsă de potenţialul propriului copil.

Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv.

 
181
 
De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a
elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se
produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a
elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem
momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii
fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre
copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
 Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au durata
de două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere, de
cunoaştere a copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se generează
situaţii în care părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de
formare pentru părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu
ceilalţi, să-şi împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de
psihologia copilului, procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul. Sunt ocazii
unde se pot proiecta activităţi dorite de părinţi, pentru viitor.
 Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile
individualeoferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite
probleme apărute în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate
afla multe aspecte din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine
fiecare situaţie în parte.

Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie gândită,
organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel încât şi
rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm
neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe
sine şi lumea în care trăieşte.

 
182
 

IMPACTUL SERBĂRILOR LA GRĂDINIȚĂ

G.P.N NR.2 DERNIȘOARA


PROF. ÎNV. PREȘCOLAR: BACTER GEORGETA-CLAUDIA
Serbarea...Ce este serbarea?
Pentru mine aceasta întrebare este cu dublu înțeles. Din ipostaza de părinte pot să afirm faptul că
este un eveniment important pentru mine și copilul meu, este momentul în care tânărul meu vlăstar
îmi umple inima de bucurie, recitând câteva strofe...timid, emoționat, dar și plin de entuziasm că
reușește să capteze atenția tuturor celor prezenți. Din ipostaza de cadru didactic, situația se complică
puțin, ajungi să simți emoțiile intregului colectiv, iar atenție îți este axată în întregime pe: starea de
spirit a copilului, modul de recitare si un mediu ambiental plăcut.
Privită dintr-o perspectiva obiectiva, serbarea se dovedește a fi un ansamblu complex, dar ușor de
realizat, totul fiind într-o armonie desăvârșită. În momentul în care această perspectivă se schimbă,
lucrurile par total diferite. În spatele acestui mic spectacol tematic, încărcat cu emoție se ascunde
multă muncă. Atât cadrul didactic cât și copii, depun un efort imens pentru buna desfășurare a
lucrurilor. Aceast efort este depus în mai multe etape: selectarea textului adecvat, gradul de
dificultate al acestuia în funcție de nivelul de vârstă al copilului, învățarea textului atât acasă cât și
în cadrul instituției de învățământ, repetarea textului învățat și ordonarea acestora în funcție de
programul ales.
Un factor decisiv în acest proces de realizare a unei serbări este familia copilului. Ea, intră în
legătură (direct/indirect) cu instituția de învățământ, în momentul în care copilul primește un text
acasa, pentru al memora. Fiind insuficient de pregătit pentru a învăța singur, copilul apelează la
ajutorul membrilor familiei. Contribuția familiei însă nu se limiteaza la atât. În momentul derulării
serbării, familia este prezentă, fapt care crește randamentul copilului, el simțind sprijinul moral al
acestora. Aceasta colaborare, cimentează relația între familie și instituție.
Consider că serbarea este o activitate foarte importantă din punct de vedere fizic cât si moral,
profesional dar și personal, prin faptul că se creează noi legături sau se consolidează vechile legături
dintre cadru didactic-copil-familia copilului. Din aceasta rezultă o colaborare mai bună, durabilă,
care favorizează educația copilului.
În concluzie, serbarea este o activitate necesară, un instrument folositor și de lungă durată, utilizat
în domeniul didactic, cu scopul de a se menține o legătura între cadrul didactic-copil-familia
copilului.

 
183
 

SERBĂRILE ȘCOLARE LA CICLUL PRIMAR

PROF. ÎNV. PRIMAR: BACTER MARINEL


ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.2 DERNIȘOARA
Serbările...
Sunt cadru didactic de peste un deceniu, un om norocos cum doresc eu să mă autointitulez. De ce
sunt norocos? Ei bine, este foarte simplă această explicație. Sunt norocos prin faptul ca am ocazia
de a simți iar și iar: emoțiile, gândurile si trâirile din copilăria mea, prin intermediul elevilor mei.
Datoria mea este de a șlefui, iar mai apoi de a îmbunătăți un diamant, cu personalitate proprie,
realizat de familia sa, conturat înt-o mai mică măsura de educatoare, care așteaptă nerăbdator sa
deslușească tainele educației.
Pentru a nu mă abate foarte mult de la ideea centrală a acestui articol, doresc să menționez faptul că
serbările, sunt cele care îmi stârnesc cele mai multe amintiri din copilărie. Am pus un accent
deosebit, pe aceste activități, nu doar de dragul amintirilor din copilăria mea, ce, în special, pentru a
atrage atenția asupra faptului că această activitate este una cu o importanță inexplicabilă. Din
experiența proprie, pot să afirm faptul că o serbare, reprezintă pentru un copil o portiță spre
cunoaștere. O oportunitate prin care el reușește să își controleze emoțiile, să intoneze un text învățat
de el, în așa fel încât să fie capabil să capteze atenția spectatorilor. Această activitate nu are doar
rolul de a sparge bariera de emoții a copiilor pentru o exprimare mai ușoara ci și de a forma o
stransă colaborare între familia copilului și cadrul didactic. Această colaborare apare în momentul
în care, în familia copilului răsare datoria morală de a susține fizic și psihic copilul, în a se pregăti
pentru serbare. Implicarea familiei se manifesta în diverse moduri: alegerea unei ținute adecvate în
momentul intonării textului, îndrumarea spre o recitare corectă sau pur și simplu prin prezența
acestora în cadrul activității.
Privind în ansamblu, desfășurarea unei serbări se produce cursiv, într-un cadru ambiental plăcut. În
momentul în care acest ansamblu armonios este dezmembrat în mai segmente, adevărul iese la
iveală. În spatele cortinei, să spun așa, se găsesc ore întregi de muncă. Repetiții care constau atât
într-un efort fizic cât și psihic, fie la nivelul cadrului didactic fie la elev. Desigur, acest efort
suplimentar este răsplătit, uneori doar printr-un rand de aplauze, alteori prin diverse diplome care
atestă calificativul fiecărui copil.
Consider că indiferent de vârstă sau domeniul de activitate, participarea la o serbare școlară are
capacitatea să readucă bucurie în sufletul tău și amintiri plăcute din copilăria ta.
În concluzie serbările reprezintă un factor crucial în deprinderea unor calități care ajută la o
comunicare cursivă. Pe scurt aceasta duce , treptat la eliminarea emoțiilor și la creșterea stimei de
sine.

 
184
 

MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ


Serbare de Crăciun

Prof: BADEA ALEXANDRA DANA


Școala Gimnazială Albeștii de Argeș
Frumusețea și magia sărbătorilor de iarnă este apreciată atât de cei mici cât și de cei mari.
Sărbătorile de iarnă sunt asociate de căderea primilor fulgi de nea acompaniați de suflul vântului
rece, de luminițele viu colorate, de colindele interpretate din suflete nevinovate de copil, care
preamăresc nașterea Domnului Nostru Iisus Hristos. Rolul serbării de Crăciun este de a deschide
sufletele creștinilor, anticipând sosirea sărbătorilor de iarnă mult așteptate de toată lumea, de la mic
la mare. Anul acesta ne-am propus realizarea unor activități, ce doresc să deschidă sufletele
părinților și a cadrelor didactice prezente, să îi umple de bucurie și binecuvântare. Pe de altă parte,
dorim ca această serbare să reprezinte ”scrisoarea noastră” către Moș Crăciun care se pregătește de
lunga călătorie spre țara noastră, prin care îi comunicăm că și anul acesta suntem pregătiți să îl
întâmpinăm cu desaga plină de sănătate, voie bună, momente frumoase și pace în lume.
În deschidere eleva școlii noastre va interpreta un colind cu acompaniament muzical. Continuăm cu
un grup de opt elevi de clasa a V – a care vor prezenta sceneta intitulată ”Darul meu pentru pruncul
împărat” prin care îi mulțumim Pruncului Sfânt că a venit în lumea noastră să ne aducă lumină și
viață adevărată, eliberându-ne de păcate și alungând răul din viețile noastre.
Și cum nouă ne place să și dansăm, șase elevi de clasele V – VII ne vor arăta talentul lor artistic în
pași de vals pe melodia ”Once upon a December”.
În timp ce ”dansatorii” eliberează ringul de dans se aude glasul grav al colindătorilor: ”Primiți
Ursul?” … ”Primiți Ursul?”. Patru elevi de clasa a VI –a vor pune în scenă Jocul Ursului, obicei de
Crăciun apreciat în zona Argeșului. Nici nu am terminat bine colinda, că din nou se aud cete gureșe
de colindători: ”Primiți Plugușorul?” … ”Primiți Plugușorul?”. Un grup de cinci elevi de clasa a VI
– a vor să ureze părinților un an nou bogat prin versurile acestui colind ce reprezintă un obicei de
Anul Nou. Grupul de colindători al Școlii Gimnaziale Albeștii de Argeș împrăștie voie bună și
prevestesc sărbători liniștite prin glasul lor duios interpretând o suită de colinde bine cunoscute,
pregătiți de domnul profesor de muzică. Serbarea este încheiată de Ansamblul Hora din Albeștii de
Argeș cu o suită de jocuri populare de pe meleaguri argeșene.
Corpul profesoral al Școlii Gimnaziale Albeștii de Argeș urează atât părinților cât și elevilor
sărbători binecuvântate cu lumină și pace sufletească și un nou an bogat în realizări și împliniri
sufletești, iar elevilor de clasa a VIII – a mult succes în anul următor.
SĂRBĂTORI FERICITE și LA MULȚI ANI!

 
185
 

Colindele la români

Prof. Bădulescu Adela-Mariana


Liceul Tehnologic „Petrache Poenaru”
Bălcești-Vâlcea

Sărbătorile religioase sunt un prilej de bucurie şi de împăcare sufletească. Românii au fost


dintotdeauna păstrători de tradiţii şi obiceiuri strămoşeşti.
Poeziile urărilor de Crăciun sunt universal cunoscute sub denumirea generică de „colinde”. Ritualul
colindelor desfășurate în cele douăsprezece zile de sărbătoare cuprinse între Crăciun și Bobotează
(ceremonii, jocuri, cântece, dansuri, cortegii de măști animaliere etc.) este destul de bogat și
complex și are rădăcini în preistoria omenirii.
După datină şi obicei, cântecele, colindele, urările de pluguşor, de sorcovă şi semănat duc din an în
an şi din casă în casă, mesajul lor de belşug şi sănătate, de bucurie şi de voie bună.
Obiceiurile de iarnă sunt dedicate atât încheierii unui an vechi, cât şi începutului unui an nou. Cu
acest prilej, încheierea anului care a trecut este marcată prin colinde, iar la începutul anului nou se
rostesc urăturile de An Nou şi sorcovele.
În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcați în straie noi și împodobiți cu flori artificiale și zurgălăi,
colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Vătaful, urmat de
alți colindători, rostește urări în care laudă noblețea, dărnicia și belșugul casei gospodarului.
În tradiția românească, colindătorii sunt oaspeți buni trimiși de către Dumnezeu să aducă gazdelor
noroc și sănătate. Ei chiuie pe ulițe, cântă din trompete și bat ritmic în tobe, pentru ca larma făcută
să alunge duhurile rele și să-i vestească pe gospodari de venirea lor. Ei cântă prima colindă la
fereastră și, după ce au primit învoirea gazdelor, intră în casă și își continuă repertoriul, dansează cu
fetele tinere și rostesc urările tradiționale.
Colindătorii aduc sănătate și bogăție, reprezentate de către o rămurică de brad pusă într-un vas plin
cu mere și pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celelalte, colindătorii primesc
daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură etc. După ce au străbătut întreg satul, grupul
colindătorilor organizează o serbare la care iau parte toți cei tineri.
Prin extensie, colindele se cântă şi în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, când copiii umblă
din casă în casă cu un plug în miniatură – Pluguşor – împodobit cu flori naturale sau artificiale şi
având un clopoţel între coarne. Ei plesnesc biciul, imitând pe tinerii şi adolescenţii care umblă cu
Plugul.
Obiceiul colindei de ajunul Crăciunului sau, cel mai des, în prima zi a Crăciunului are răspândire
largă în Oltenia, ca în general la români, însă nu peste tot la fel, cu aceeaşi intensitate. În unele
zone, copiii se apropiau de fereastră şi începeau a colinda fără a cere permisiunea gazdei. Astăzi,
obiceiul se mai păstrează în unele sate, dar la oraş se cere permisiunea de a colinda întrebând:
„Primiţi cu colindă?”
Dintre dintre cele mai răspândite colinde cântate pot enumera: Sculaţi, sculaţi, boieri mari!; Steaua
sus răsare; Astăzi s-a născut Hristos!; În oraşul Vifleem; Trei păstori se întâlniră; Trei crai de la
răsărit; Deschide uşa, creştine!; O, ce veste minunată!; Domn, Domn să-nălţăm! etc., precum și
numeroase variante ale colindului Florile dalbe.
În cele trei zile de Crăciun, băieții umblă în grupuri de câte trei şi cu Steaua, o stea mare
confecţionată din lemn, hârtie creponată sau hârtie poleită. Întrebarea adresată gazdelor este de data
aceasta „Primiţi cu steaua?” Acest colind, ca multe altele, nu face altceva decât să amintească
tuturor momentul şi condiţiile venirii pe lume a pruncului sfânt şi modul în care credinţa s-a răsfrânt
până la noi.
Colindătorii îndeamnă la exprimarea fericirii naşterii Mântuitorului, aşa cum vedem şi în textul altor
colinde cum ar fi: Astăzi, s-a născut Hristos!; Trei Crai de la Răsărit; Trei păstori; O, ce veste
minunată!; Domn, domn să-nălţăm! etc.

 
186
 
Toţi cei ce sunt creştini au datoria, în seara de ajun şi în ziua de Crăciun, să deschidă uşa şi să
primească Vestea Cea Bună rostită de glasurile gingaşe ale copiilor: Deschide uşa, creştine! Alte
colinde se referă la bucuria de a fi ajuns sănătoşi în această zi sfântă a Crăciunului când au
posibilitatea de a înălţa către cer, în puţine cuvinte, bucuria Naşterii lui Hristos: Colindiţa.
Textul colindelor este asemănător pentru cele trei categorii de vârstă: copii, tineri şi maturi,
diferenţiindu-se doar prin urările de încheiere, îndeosebi cele ale flăcăilor, urări adresate fetelor sau
băieţilor (după caz), gazdei.
Astfel, la final se cântă:
Rămâi gazdă sănătoasă,
Noi plecăm la altă casă,
Unde-i o fată (flăcău) frumoasă (frumos)
Şi-un pahar de vin pe masă.
După ce au colindat, copiii şi tinerii mulţumesc gazdei că au fost primiţi şi dăruiţi și încheie cu
urările: La anul şi la mulţi ani! și Sărbători fericite!

Bibliografie:
1. D. Pop, Obiceiuri agrare în tradiţia noastră românească, Cluj-Napoca, 1989;
2. G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, ediţie îngrijită şi prefaţată de Al. Bistriţeanu, Editura
Tineretului, Bucureşti, 1957;

 
187
 

IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE ÎN


PARTENERIAT CU PĂRINȚII

PR0F. ÎNV. PRIMAR, ANIȘOARA BAHNĂ


ȘCOALA GIMNAZIALĂ NISTOREȘTI
JUDEȚUL VRANCEA
Motive ce stau la baza desfasurarii activităților educative in parteneriat cu părinții:
 din dorința de a face parte din viața de școlar a copilului său și de a îmbunătăți experiența
de viață a copilului;
 din dorința de a avea o relație frumoasă părintele cu copilui, cu profesorii, dar și cu școala și
comunitatea locală;
 din dorința de a fi alături de copil atunci când are nevoie si de a-i da posibilitatea elevului de
a se simți mandru de tot ceea ce realizează.
Activități care pot fi realizate în parteneriat cu părinții:
 sedințele cu părinții
 serbările școlare;
 carnavalurile;
 petrecerile;
 excursii;
 ziua copilului,
 1 Decembrie, 24 Ianuarie, etc.
O activitate care trebuie să aibă în centrul atenției părinții este serbarea școlară, care poate fi
organizată cu diferite ocazii:
 Serbare de Crăciun;
 Serbare de 8 Martie;
 Serbare de sfârșit de an școlar.

Sceneta „În cancelarie”


I profesoară:Azi am avut o zi dintre cele mai frumoase.M-au ascultat toţi copiii, au fost cuminţi, au
scris frumos şi corect – şi le-am dat o temă destul de grea...
II profesoară:Şi clasele mele s-au comportat frumos.Ce copii inventivi sunt....Au scris niște
compuneri, o dulceaţă!Plec mulţumită acasă, ca aproape în fiecare zi...
III profesoară:Vă duc cu maşina.Azi merg în centru.Îmi trebuie o geantă nouă.
Tu nu vii? Doar locuieşti în apropiere, pot să te duc până acasă.
Diriginta:Nu, mulţumesc, eu mai rămân.
I profesoară:De ce nu vii cu noi?Aştepţi pe cineva?
Diriginta:Da, asta e.Aştept o mămică.
II profesoară:A cui?Tot a lui Costel?
Diriginta:Da, tot pe mama lui Costel. Am aşteptat-o şi ieri, dar n-a putut să ajungă.M-a sunat să se
scuze...Sper să poată veni astăzi.(sună telefonul).
I profesoară:(ridică receptorul)Da.Bună ziua!Un moment, vă rog.(Înmână dirigintei).Da!
E pentru tine.Cred că e mama lui Costel.
Diriginta:Alo!Da!Bună ziua!Bine, dar acelaşi lucru mi l-aţi spus şi ieri.V-am rugat să vă faceţi timp
pentru astăzi. Eu ştiu că sunteţi foarte ocupată, dar vă rog să mă înţelegeţi, vreau să vă vorbesc.
Nu, îmi pare rău, lucrurile acestea nu se rezolvă prin telefon.
Trebuie să vorbim faţă în faţă.Nu, nu vă ţin mult.Ştiţi, e vorba totuşi despre fiul d-voastră.
Nu trebuie să vă scuzaţi. Da, vă rog, veniţi! Vă aştept aici toată ziua, dacă e nevoie.
Cum, aţi şi ajuns?Aaa!Vorbeaţi din maşină!Bine, vă aştept în cancelarie, după cum v-am spus.

 
188
 
La revedere!
III profesoară:Succes!Ne vedem mâine.La revedere!
Diriginta:La revedere!Spor la cumpărături.Buuuun.Să caut lucrările lui Costel.
D- na Ionescu:Bună ziua!Să ştiţi că am amânat o întâlnire foarte importantă.
Diriginta:Bine aţi venit, doamnă! Întâlnirea noastră e mai importantă.
E foarte importantă pentru Costel.
D-na Ionescu:Mi-aţi spus, că nu putem discuta la telefon.M-aţi îngrijorat foarte tare.
De aceea am şi venit.
Ce poate fi atît de misterios?
Diriginta:Vă rog, luaţi loc.Priviţi...(foi goale)
D-na Ionescu:Da...ce sunt acestea?
Diriginta: Teste.
D-na Ionescu:Păi, nu e scris nimic pe ele.Doar numele băiatului meu şi...un enunţ „Alcătuiţi o
compunere cu titlul ” Primăvara” , ”Rezolvaţi următoarele exerciţii”.....Da,şi?Pentru atâta m-aţi
chemat?
Diriginta:Vi se pare puţin lucru?
D-na Ionescu:Vă daţi seama că acum, în momentul acesta, aş fi putut semna un contract în valoare
de zeci de mii de euro?Ştiţi, eu credeam că, Costel a păţit ceva grav, că a făcut daune mari şcolii
sau mai ştiu eu ce.Iar d-voastră îmi puneţi în faţă trei coli albe de hârtie cu numele băiatului meu
pe ele şi cu nişte teme...extreme de...
Diriginta:De simple.
D-na Ionescu:De simple!Da, ăsta e cuvîntul.Simple, mult prea simple.
Diriginta:V-am arătat că fiul d-voastră nu a scris nimic pe aceste foi.
Le-a lăsat, după cum vedeţi complet albe.
D-na Ionescu:Şi...bine...asta e problema şcolii, a d-voastră în special.Eu trebuie să-i asigur casă,
masă, îmbrăcăminte, medicamente, să-i plătesc meditaţiile...Să-i asigur un viitor, un apartament, o
maşină, un loc de muncă mai târziu.Dar cu testele? Nu e treaba mea.Nu e responsabilitatea mea.E a
d-voastră în realitate şi în totalitate...
Ştiţi, eu acum trebuie să plec.(sună telefonul)Alo, da!Cum, cum n-a ajuns acasă?Vai de
mine.Bine, stai că te sun eu mai tîrziu! Bona îmi spune,că n-a ajuns copilul acasă.Ştiţi ceva de asta?
Diriginta:Da, desigur.L-am rugat să vă aştepte!
D-na Ionescu:Cum?Cu ce drept?Mi-aţi sechestrat copilul în şcoală?Directoarea e aici?
Diriginta:Staţi, doamnă, calmaţi-vă. Luaţi loc.Beţi un pahar cu apă.
Am crezut că vom discuta noi puţin şi că după aceea îl chemăm pe Costel să vorbim împreună cu
el.Numai că văd, că nu vreţi să înţelegeţi problema în adevărata ei lumină.
D-na Ionescu:Bine.Iertaţi-mă, de fapt, nici nu prea v-am lăsat să vorbiţi.Oricum m-am liniştit,
aflând că, Costel n-a păţit nimic, că e în şcoală.Lăsaţi-mă s-o sun pe bonă, să-i spun şi ei, că îl
iubeşte ca pe ochii din cap.
Alo! Vica! Da, am aflat.Nu, slavă Domnului, nu-i nimic deosebit.E încă la şcoală.Îl aduc eu
acasă.Ei, ia să aibă doamna dirigintă preocupările mele şi programul meu...Pa! Băiatul mamei, ce s-
a întâmplat? Ai vreo problemă?
Costel: Lasă, mamă, lasă..
Diriginta: Costel, te rugăm să ne spui tu la amândouă, de ce n-ai scris?
D-na Ionescu:Hai, Costel, gata cu prostiile astea, doamna dirigintă poate nu se grăbeşte, dar ştii că
eu am mereu treabă multă. Ai un motiv pentru care n-ai scris nimic în lucrări?
Costel :Da.
Diriginta:Şi poţi să ni-l spui şi nouă?
D-na Ionescu:Hai, dragă, hai odată.Spune-i şi haide acasă.Spune-i că n-ai putut să faci
lucrările.Lăsaţi, că- mi spune el mie sau bonei şi vă comunicăm noi motivul.(iese din clasă,dar
Costel se întoarce)
Costel :Puteţi să ţineţi un secret?
Diriginta:Da.

 
189
 
Costel: Subiectele au fost uşoare, dar din cauza că m-am certat cu prietenul meu cel mai bun, m-am
gândit la cearta noastră şi....
Diriginta: Știi.., orice s-ar întâmpla trebuie să fii concentrat la lecții...
Costel: Îmi cer scuze! O zi bună, doamna dirigintă!
Diriginta: La revedere, Costel!

 
190
 

IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN


PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Profesor pentru invatamant primar si prescolar, Bajan Nina

„Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi
bine, educându-i.” (Aristotel)

Grădinița reprezintă o organizație care realizează o activitate pedagogică într-un cadru


intituționalizat, specializat cu roluri determinate social în vederea socializării copiilor. Aceasta este
o organizație care învață și produce învățarea, dar în același timp este și un sistem formal și un
mediu de relații interpersonale informale. Este formală pentru că prescrie reguli și norme și
informală pentru că dezvoltă relații de simpatie, de alegere și de respingere între preșcolari.
Cadrele didactice trebuie să fie conștiente că fac parte din acea organizație și tot ele îi vor pregăti pe
cei mici pentru integrarea școlară, ca apoi să poată deveni membrii productivi ai societății.
În ceea ce privește importanța activităților desfășurate în grădinițele de copii, cele care sunt cu
adevărat o provocare atât pentru copii cât și pentru cadrele didactice sunt activitățile educative
realizate în parteneriat cu părinții. Prin intermediul acestora i se dezvoltă copilului preșcolar
capacitatea de a înțelege și de a-și exprima sentimentele, capacitatea de a lucra în echipă, precum și
capacitatea de a răspune în mod pozitiv unei situații noi. Dezvoltându-și încă de mic aceste abilități
copilul preșcolar devine, pe viitor, un membru productiv al societății foarte bine pregătit .
Colaborarea grădiniței cu familia este esențială în educația copilului preșcolar. „Activitățile
desfășurate în parteneriat cu părinții sunt modalități propice pentru atingerea unor obiective
comune în ceea ce privește educația preșcolarilor, la acestea adăugându-se plăcerea de a fi alături
de colegi, activitățile desfășurându-se într-o atmosferă de voie bună, având, pe lângă valoarea
social- educativă și un efect reconfortant.” ( Revista Lumea copillăriei nr 14 , 2016, pag.1);
Pot fi utilizate mai multe modalități de colaborare între familie și grădiniță. Cel mai des întălnite
sunt serbările, alături de care mai putem adăuga ateliere de creație, excursii/plimbări, discuții
zilnice, vizite la domiciliul copilului plus multe altele.
Ca și cadru didactic eu aș opta pentru serbările vesele în care copiii cântă și dansează, dezvoltându-
și astfel încrederea în ei. Prin conținutul lor și prin încărcătura emoțională acestea au un rol educativ
deosebit, deoarece sunt momente ce rămân întipărite în memoria copiilor dar și în sufletele
părinților.Preșcolarii arată tot ce știu și ce au învățat, iar părinții cu lacrimi în ochi și cu emoții în
suflet îi privesc și devin din ce în ce mai mândri.
O a doua modalitate de colaborare între familie și grădiniță pe care o prefer este aceea de lecție/
atelier de creație cu părinții. Se pot creea ateliere cu părinții în perioada sărbătorilor de iarnă/paște,
fie ateliere de creație cu mamicile de 8 Martie. Atât copiii, cât și părinții au fost bucuroși să
 
191
 
realizeze împreună o felicitare pentru Moș Crăciun. Am observat că participarea părinților la
activitățile din grădiniță le induce copiilor sentimente de bucurie și siguranță. Preșcolarul arată tot
ce știe, iar părintele este tare mândru de copilul său. Împreună pot învăța să aprecieze activitățile
desfășurate, precum și rezultatele obținute.
În concluzie,un parteneriat organizat și bine pus la punct sprijină dezvoltarea armonioasă a
copilului, oferindu-i acestuia o educație solidă, fără pericol de eșec școlar mai târziu.

 
192
 

IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN


PARTENERIAT CU PĂRINȚII

PROF.: BAJGYIK EVELINA


UNITATE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT
NR. 45, ORADEA

În calitate de cadre didactice sarcina noastră principală este de a trezi interesul copiilor pentru
educație și învățare. Copilul, în etapa preșcolară, este lipsit de încredere, speriat, astfel are nevoie de
mult sprijin și îndrumare. Odată ce acesta se va simți în siguranță îi putem oferi cheia către lumea
magică a descoperirii tainelor din jurul său.
Una dintre ideile învățământului modern presupune formarea la copil a calităților ce îl vor ajuta să
devină independent, organizator, cercetător și participant conștient la propria dezvoltare. Educația
extrașcolară-nonformală permite adâncirea cunștințelor elevilor și punerea lor în situația de a învăța
în mod direct prin vizualizarea, aplicarea, organizarea unor fenomene sau evenimente. O activitate
de acest fel ajută și la socializarea copiilor, dezvoltarea capacităților de muncă în grup, dezvoltarea
voinței, a ambiției, formarea stimei de sine etc.
Implicarea părinților în activitățile școlare sau extrașcolare poate ajuta copilul să devină mai
implicat și mai încrezător. În același timp, părinții pot înțelege mai bine cum se desfășoară
activitățile în grădiniță și cum își pot ajuta copilul să se dezvolte intelectual, fizic și socio-
emoțional. În același timp, este o ocazie prielnică de comunicare între educatoare și părinți și de
întărire a relației dintre aceștia, care constituie de fapt unul dintre factorii principali pentru
dezvoltarea copilului, întrucât comunicarea este absolut necesară și fundamentală în procesul
educațional.
O activitate de acest gen a fost realizată de către mine în sala de grupă, când părinții au fost chemați
pentru a realiza împreună cu micuții ”Tabloul familiei mele”. Aceasta a fost o activitate practică de
decupare, lipire, în care ei au avut de realizat un tablou al familiei, aceștia având șansa de a
comunica, de a cânta împreună câteva cântecele, de a pune întrebări și de a se încuraja unii pe alții.
Este o ocazie minunată în care părinții pot observa comportamentul copilului în cadrul unei
activități, precum și nivelul la care acesta se află.
O altă variantă de activitate educativă realizată cu părinții este da data aceasta organizată înafara
grădiniței, cu ocazia serbării de Crăciun. Locul în care a avut loc este într-o sală de evenimente
special amenajată pentru copii și încăpătoare, tocmai pentru a permite tuturor membrilor familiei să
participe la acest eveniment. Părinții au fost implicați în serbare deoarece colindele au fost cântate
împreună și în locul poeziilor tradiționale, fiecare copil a avut de spus o idee despre câte o tradiție
specifică românilor. Punctul culminant a constituit împodobirea brăduțului de Crăciun de către toți
copiii și invitații, iar la final am gustat câteva din delicioasele preparate de părinți și copii.
În opinia mea aceste activități ar trebui realizate în toate grădinițele și pe viitor mă voi srtădui să
implic cât mai mult familia în activitățile noastre educative. Îmi doresc să educ copiii și generațiile
ce vor urma în așa fel încât să crească cu anumite valori și reguli de comportare în societate, iar
pentru acest lucru părinții joacă un rol esențial, ei fiind modelul copilului.
În încheiere aș dori să îl amintesc pe Comenius, care în lucrarea sa ”Didactica magna” specifică
faptul că la naștere, natura înzestrează copilul numai cu ”semințele științei, ale moralității și
religiozității”, ele devin un bun al fiecărui om numai prin educație. Rezultă că în concepția sa,
educația este o activitate de stimulare a acestor ”semințe” și, implicit, de conducere a procesului de
umanizare, omul ”nu poate deveni om decât dacă este educat”!

 
193
 

MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ


ŞCOALA GIMNAZIALĂ HOREA –structura 1

Cluj-Napoca ; jud. Cluj


Prof.înv.primar: BAL DELIA CARMEN
Crăciunul este cu siguranţă cea mai frumoasă , iubită şi aşteptată sărbătoare de către toţi oamenii ,
dar mai ales de copii. Este perioada în care familia se reuneşte , este perioada cadourilor , a
obiceiurilor şi a tradiţiilor.

Aşa cum îmi este obiceiul , an de an organizez serbări de Crăciun , tocmai pentru a acentua spiritul
acestei sărbători , pentru a îmbogăţi cunoştinţele elevilor mei cu privire la tradiţiile şi obiceiurile
poporului nostru legate de această mare sărbătoare şi bineînţeles pentru a dezvolta şi latura artistică.
Aceste mici spectacole le organizez cu acordul părinţilor pentru că este nevoie de susţinerea şi
sprijinul lor , aşa că totul se desfăşoară într-o armonioasă colaborare.

Pe lângă clasicele poezii , cântece şi colinde de Crăciun , în scenariile pe care le creez , mă axez pe
o latură mai puţin cunoscută şi utilizată a domeniului artistic , şi anume euritmia. Mai exact spunem
poveşti şi transmitem sentimente şi emoţii cu ajutorul limbajului corporal , a mimicii şi a muzicii.
Euritmia este dezvoltată ca o nouă artă a mişcării şi aduce în prim plan acele mişcări creative care
stau la baza sunetelor , vorbirii şi muzicii , iar astfel copii îşi dezvoltă un frumos limbaj gestual şi
corporal , iar profunzimea emoţiilor este incomparabilă.

Astfel de momente reprezintă o surpriză pentru părinţi , deoarece ei , acasă , intră în contact doar cu
poeziile copiilor , fără să ştie de aceste elemente surprinzătoare.
De-a lungul timpului am observant emoţii profunde , emoţii care i-au sensibilizat pe părinţi în
pragul Crăciunului. Acest gen de serbare va trezi interesul părinţilor mult mai mult decât o serbare
clasică , deoarece vârsta copiilor nu mai are relevanţă când vine vorba de emoţii şi sentimente.
În concluzie , consider că serbările realizate cu ajutorul euritmiei vor fi tot timpul actuale , vor fi
mici spectacole melodioase şi încărcate de trăiri profunde din care toate părţile implicate vor avea
beneficii . Cu toţii vom fi pregătiţi sufleteşte pentru magia sărbătorilor.

 
194
 

Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările școlare

Prof. psihoedagog Balaci Lavinia


Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Arad
Alături de părinţi, şcoala îşi are locul și rolul bine definit, intervenind în dezvoltarea primară a
copilului. În acest caz, devine o necesitate educarea părinţilor după o serie de principii ştiinţifice de
psihopedagogie.
În lucrarea lui - Inteligenţa emoţională, Daniel Goleman, consideră că succesul copiilor în şcoală şi
mai apoi pe parcursul vieţii depinde de şapte elemente cheie: încredere, curiozitate, intenţie,
controlul de sine, raportare (la un grup), comunicare și nu în ultimul rând cooperare. Toate acestea
pot fi formate, structurate, consolidate în cadrul unui parteneriat real şcoală - familie, prin
implicarea şi încurajarea copilului de a participa activ la activitățile educative: serbări școlare,
acțiuni caritabile, excursii, activități sportive etc.
De asemenea cadrele didactice pot demara activităţi care să ofere familiei șansa de a se bucura
alături de copil de realizările acestuia, de a cunoaşte copilul în situaţii variate, de a participa, de a
lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.
Activităţile care pot contribui la formarea părinţilor în vederea unei mai bune interacțiuni cu
propriul copil sunt:
Lecţia - profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor în cadrul acțiunii
”Ziua porţilor deschise”. În acest fel familia va fi parte a şcolii , dar va avea și posibilitatea
de a vedea care este comportamentul copilului în acel context educaţional.
Vizita – este activitatea ce constă într-o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop
atingerea unor finalităţi educaţionale concrete, activitate la care este de dorit să participe și
părintele. Acesta poate remarca modul de relaționare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup,
comportarea în locuri publice.
Excursia – constă intr-o deplasare pe parcursul unei zile sau a mai multor zile scopul
acesteia constă în recreerea şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora și
încurajarea relaționării și a unei mai facile comunicări părinte - copil, profesor – copil,
profesor - părinte, părinte - părinte.
Serbările şcolare – sunt activităţile extracurriculare ce se constituie într-un prilej de
manifestare a talentului nativ al copilului. Este șansa copiluluide a-și valorifica potențialul.
Consolidarea relației părinte –copil o putem realiza î n cadrul acestor manifestări prin
implicarea părinților în activități interactive: jocuri, scenete, recitare, dansuri populare,
cântece.
”Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au
durata de două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere,
de cunoaştere a copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se
generează situaţii în care părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt
adevărate sesiuni de formare pentru părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se
sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales
să afle noutăţi legate de psihologia copilului, procesul de învăţare, instituţia şcolară unde
învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi dorite de părinţi, pentru viitor.”
(Stanică N., blog.eintegral.ro )
”Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile
individuale oferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite
probleme apărute în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate
afla multe aspecte din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot
ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în parte” (Stănică N., blog.eintegral.ro).

 
195
 
Activitățile trebuie valorificate ca situaţii de învăţare pentru părinte. Ele trebuie organizate cu
atenţie de către cadrul didactic, având un scop clar definit în așa fel încât rezultatele să fie în
beneficiul copilului şi al şcolii.

Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE conduce la formarea și dezvoltarea unui


sentiment de siguranţă, de certitudine că se poate bizui pe ajutorul celor din jur în demersul său spre
cunoaştere şi devenire; capacității de control asupra faptelor proprii, dorinţei şi capacității de a se
alătura unui grup, de a participa la activitatea acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i
înţeleagă pe ceilalţi; capacității şi dorinţei de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile idei
şi sentimente și nu în ultimul rând capacității de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui
obiectiv comun.

„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi
mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”
(Maria Montessori)

BIBLIOGRAFIE
Goleman D., Inteligenta emotionala, Editura Curtea Veche, Editia a III-a
Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007

 
196
 

Parteneriatul cu părinții, condiție esențială pentru dezvoltarea durabilă a școlii

Balan Catalina
Parteneriatul reprezintă o caracteristică a școlii moderne, a școlii de astăzi care are ca țel crearea
unor oameni demni, adaptabili la schimbare și având personalități flexibile, care pot răspunde
situațiilor variate. Școala încheie parteneriate educaționale cu multe instituții educaționale,
economice, culturale, însă principal rămâne parteneriatul cu părinții, știind că rolul părintelui este
primordial în educația copilului. Parteneriatul școală- familie există din momentul în care copilul
trece pragul școlii, în prima lui zi de elev. Scopul acestui parteneriat este să optimizeze relația școlii
cu părinții în vederea formării personalității tinerilor, inserția cu succes în viața comunitară.
Într-o mai mare sau mai mică măsură, munca de dascăl depinde de atitudinea părintelui față de
școală. Se pune tot mai mult accent pe noțiunea de educație a adulților și ce presupune ea. Ideea
educării adulților nu este de dată recentă, însă s-a remarcat, de-a lungul timpului, necesitatea ei.
Kant spunea că “Părinții – care au primit ei înșiși o educație – sunt déjà niște modele după care se
îndreaptă copiii. Dar pentru a-i face pe aceștia mai buni , este necesar să facem din pedagogie un
studiu.” Eminescu, însă, era mai sceptic, spunea despre cei care se străduiau să explice importanța
educării neamului că ei cer “răspândirea luminii și culturii în masa poporului…. Dar poporul, dacă
ar fi fost întrebat, ar fi răspuns: boieri dumneavoastră, lumina ca lumina, nu zicem că nu-i bună dar,
până una alta dați-ne mijloace de hrană, scăpați-ne de briciul administrației...” Problema este,
așadar, importantă, de durată, dar și de un realism pe care suntem nevoiți să-l acceptăm. Educația
adulților reprezintă o direcție a parteneriatului școală- părinte. În contextual democratizării școlii
românești, această relație vine ca o necesitate reciprocă, putând avea rezultate benefice de ambele
părți.Din studiile efectuate în ultimii ani în cadrul Institutului de Știinte ale Educației pe această
temă s-a constatat ca obstacolele majore întâlnite în relația școală-familie pot fi de ordin
comportamental (întâlnite, atât între părinți, cât și la profesori și manageri/ directori școlari) sau de
ordin material (relația școală-familie cere un surplus de efort material si de timp). În cadrul acestui
parteneriat, adesea dificultățile rezultă din disputa unor idei divergente privind: responsabilitatea
statului si a familiei privind educația copiilor; libertatea de alegere a școlii de către parinți sau
unicitatea învățământului; impactul mediului familial asupra rezultatelor școlare ale copilului;
participarea părinților la gestionarea și procesul decizional în instituția școlară.

 
197
 

Exemplu de activitate organizată în cadrul parteneriatului pentru lectură școală-


familie

Zilele basmului- Basmele copilăriei noastre


Dezbaterile cu părinții au ca temă aspectele negative ale basmelor care poate influența dezvoltarea
armonioasă a copiilor.
Ne-am oprit la o dezbatere despre lumea bună și lumea rea din basme, deoarece în aceste narațiuni
,atestate încă din antichitatea îndepărtată, copiii descoperă existența unor lumi complexe, guvernate
de principiul binelui și al răului, concepte care ar fi greu de înțeles la o vârstă mică printr-o altă
manieră de reliefare. Basmul este expresia unei înțelepciuni adânci , despre căutarea adevărului și
dobândirea unor calități prin : răbdare, blândețe, sacrificiu . Aceste creații se transformă în lecții
despre ceea ce înseamnă răsplata oamenilor purtători de virtuți ca: onestitatea, bunătatea, hărnicia,
dar și despre pedepsirea celor ce sunt guvernați de răutate, viclenie.
Din basme, copiii află care sunt consecințele nefaste ale faptelor rele puse întotdeauna în
opoziție cu faptele bune. Nu trebuie să ignorăm că unii copii trăiesc în urma lecturii acestor povești
frică, spaimă și comportamente agresive. Dar chiar aceste temeri pot fi estompate de către părinți,
lor revinindu-le sarcina de a explica, de a adapta, de a transpune realitatea, în funcție de
personaliatea copilului. Copiii trebuie protejați și ghidați pentru a nu fi influențați de faptele
violente, de personajele rele și răzbunătoare. Părinții temători trebuie sfătuiți că imaginația
debordantă a copiilor ar putea lua lucrurile prea literal, dar ei au sarcina de a-i face pe copii să
înțeleagă că în realitate lucrurile nu se petrec ca în lumea ireală a poveștilor.
Chiar dacă prezintă fapte, întâmplări uneori nocive pentru copii, maniera în care acestea
sunt aduse în fața copiilor nu îi agresează pe aceștia. Basmele nu traumatizează, ele sunt un mijloc
de educare a gustului pentru frumos, prilejuind copilului emoții benefice. Ei învață că în lume
binele coexistă cu răul și că depinde de noi să nu cădem pradă răului.
Lewis Carroll afirma in 1865 că ”imaginația este unica armă împotriva realității”. La distanță de un
secol și jumătate, invităm toți visătorii cu picioarele pe pământ să creadă în miracolul transformării
prin educație și să pună umărul la crearea unui miracol plauzibil – educația de calitate nu doar
pentru copii, ci și pentru adulți, ca premisă a dezvoltării și prosperării.

 
198
 

Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. inv. Primar Balan Laura


Liceul Teoretic Grigore Moisil, Timișoara

Părinții reprezintă pentru sistemul educativ o valoroasă și importantă resursă, pe care, dacă o
folosim, vom avea mari beneficii în educația și dezvoltarea copiilor.
Cei mai mulți dintre părinți și profesori au acea mentalitate greșită că fiecare dintre cele două părți
reprezintă o anumită tabără care contravine celeilalte. În acest mod, apar între cele două părți
anumite bariere care obstrucționează buna desfășurare și organizare a actului educațional. Cu cât
colaborarea dintre părinți și profesori este mai bună, mai activă și dinamică, cu atât procesul
educativ este mai calitativ și elevii mai câștigați.
De cele mai multe ori, parteneriatul dintre părinți și profesori implică multă prejudecată, critică,
resentimente, invidie, egoism, atitudini nepotrivite de superioritate etc. Toate acestea duc la o slabă
calitate a actului educațional, ceea ce denaturează evoluția personalității copiilor.
Părinții pot fi implicați în foarte multe activități: ca organizatori sau însoțitori în diverse excursii,
tabere, ca facilitatori ai educației copiilor prin susținerea unor activități educative strâns legate de
domeniul lor de activitate care ar putea îmbogăți orizontul de cunoaștere și experiența de viață a
elevilor, atragerea de sponsorizări pentru îmbunătățirea condițiilor existente în școală, desfășurarea
unor proiecte caritabile, sociale, etc.
Există o multitudine de posibilități de implicare a părinților în viața școlii, implicare care să aducă
un plus de valoare educației și care să conștientizeze elevii de importanța școlii. Spun acest lucru
pentru că sunt studii care certifică faptul că elevii care au părinți implicați în viața școlii sunt mai
performanți decât cei care au părinți inactivi, pasivi față de nevoile întâlnite în procesul didcatic.
Consider că noi, cadrele didactice, trebuie să fim mai deschise în a accepta orice propunere nouă din
partea părinților cu privire la îmbunătățirea, modernizarea și adaptarea actului educațional astfel
încât să aibă toată lumea de câștigat.
O buna colaborare între şcoala si familie este posibila numai atunci când, familia înţelege bine rolul
şcolii, acela de a fi principalul izvor de cultură şi factor de civilizaţie, iar şcoala vede în familie un
aliat, un colaborator sincer direct interesat de întregul proces instructiv-educativ.

 
199
 

TRADIŢII ŞI OBICEIURI POPULARE ÎN SERBǍRILE ŞCOLARE

Profesor, Balan Mioara


Liceul Tehnologic,, Gh.K.Constantinescu’’ Brăila
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru profesorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia.În calitate de dascăli , suntem datori să-i învăţam pe copii să
preţuiască şi să respecte obiceiurile şi tradiţiile în care s-au născut, să-i învăţăm să iubească
meleagurile natale, portul românesc şi pe români.Să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale
identităţii neamului românesc fără de care nu am mai putea şti de unde venim şi cine suntem de fapt
noi românii pe acest pământ.Să-i ajutăm pe copii să înţeleagă imensitatea tezaurului nostru folcloric
în care arta populară românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai
mare intensitate frumuseţea României, istoria şi mai ales sufletul neamului. Suntem obligaţi să
facem din creaţia noastră populară o carte de vizită cu care să batem la porţile cunoaşterii şi cu care
vom fi primiţi şi apreciaţi fără îndoială oriunde în lume.În furtunile veacului obiceiurile şi tradiţiile
strămoşeşti au rămas neclintite păstrând valori autentice ale culturii populare tradiţionale.
Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, continuând cu
frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi
strigăturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi
să le adune în mănunchi pentru a le dărui din nou. Valorificând frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor
populare în cadrul serbărilor, reuşim să înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să cunoască tradiţiile
româneşti şi rolul important pe care-l au în viaţa oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum
aceste tradiţii au dăinuit peste timp.Prin conţinutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înţeleagă mesajul
şi conţinutul acestor obiceiuri populare, adaptându-le particularităţilor de vârstă şi aptitudinilor
artistice individuale.Cu acest prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, dansului,
poeziei,poveştilor, glumelor, proverbelor, zicătorilor şi strigăturilor a unor evenimente tradiţionale -
Crăciunul, Paştele, Moş Nicolae, etc - copiii având posibilitatea să cunoască frumuseţea şi bogăţia
folclorului, diversitatea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, armonia limbii române.Textele
cântecelor şi poeziilor, a colindelor, pluguşorului, sorcovii, transmit urările de bine în legatură cu
unele îndeletniciri străvechi ale românilor: uratul, semănatul, păstoritul.Cu aceste ocazii copiii îşi
îmbogăţesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători, strigături, pătrund în tainele limbii
materne şi în comorile înţelepciunii populare. Serbările au o importanţă deosebită în educarea
copiilor.În primul rând prin conţinutul lor, transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc
împreună şi depun eforturi susţinute pentru realizarea unui scop comun, reuşita serbării.Încordarea
gradată din momentul pregătirii serbărilor culminează în ziua desfăşurării ei, când tensiunea
afectivă ajunge la maxim.Astfel, pregătirea şi participarea la serbări este acţiunea în care copilul se
obişnuieşte să trăiască în colectiv, să se debaraseze de timiditate.
Serbările aduc lumina în sufletul copiilor, dau aripi imaginaţiei, crează o atmosferă plină de plăcere,
bucurie.În transmiterea obiceiurilor şi tradiţiilor nu există un alt element artistic care să poată fi
aplicat multilateral în ansamblul procesului educaţional ca serbările şcolare.
Când bat la porţile sufletului Sfintele Sărbători, ne bucurăm împreună cu copiii de neasemuita
frumuseţe a datinilor strămoşeşti şi scoatem din comoara inimii şi din lada de zestre a neamului,
tezaurul folcloric românesc: cântecul, jocul şi costumul popular specific sărbătorilor.

BIBLIOGRAFIE
Ion Apostol Popescu : "Studiu de folclor şi artă populară"
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Tradiţiile şi obiceiurile româneşti,Editura Nico
Revista învăţământ primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped.
 
200
 

IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE


REALIZATE ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Grădiniţa PN “Dealu Mare” – structură la


Grădiniţa PP. “Palatul Fermecat” Reşiţa
Prof. Balaure Antonela-Petronela

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.

Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la


gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor, ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în
condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și
invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă.
După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci
într-o civilizație”.

Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în


domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și
priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în
diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim pe larg
despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai ales în controlul
temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o comportare corectă
față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte locuri este una
corespunzătoare.

Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția unor
părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu totul
lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între cei
doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului. Se constată
că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra dezvoltării copilului,
pe când altele sunt dezinteresate.

 
201
 

Parteneriatele dintre școală și familii pot:


a. ajuta profesorii în munca lor;
b. perfecționa abilitățile școlare ale elevilor;
c. îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar;
d. îmbunătăți abilitățile educaționale ale părinților;
e. dezvolta abilitățile de lideri ale părinților;
f. conecta familiile cu membrii școlii.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze.
Așadar, e o sarcină a școlii să identifice situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât
este posibil strategiile educative în favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare
școală-familie este determinantă în educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de
pregătire pentru viață, prin întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață.
După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că școala
trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe care el
o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea noastră să
uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare, deoarece este
rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu mediul social.
Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.

 
202
 

Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

BALÁZS MONICA

„Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească
independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor.” –
Albert Einstein

Cel mai important mediu al unui copil născut este cea al familiei. Părinții sunt primii care depun
baza educației, și din această legătură pornește pregătirea unui om la cerințele vieții. Atitudinile și
comportamentele părinților vor fi primele modele copiate în întregime de copii. Familia este mediul
siguranței al unui copil, dar și contribuie în mare măsură la definirea personalităţii şi conturarea
individualităţii fiecărui copil.
Grădinița este prima unitate de învățământ cu care intră în contact copilul dar și părinții.
Familia este o sursă principală de informaţii privind relaţiile interpersonale dintre membrii
acesteia, aşteptările privind educaţia copilului, stilul educaţional, autoritatea părinţilor şi
metodele educative folosite, valorile promovate, climatul educaţional, responsabilităţile pe care
copilul le îndeplineşte. Cadrele didactice trebuie să asigure părinţilor numeroase ocazii de a se
implica în programul educativ, comunicând în fiecare zi, explicând ce a făcut copilul în ziua
respectivă, care au fost progresele sau regresele în timpul actului educativ. Totodată și părinți să
comunice direct cadrului didactiv dacă a observat schimbări pozitive sau negative în personalitatea
copilului.

Sunt numeroase căi de implicare a familiilor în programul de educaţie al copiilor. Aceste


programe trebuie să fie concrete și simple, ca părinții să nu simtă că ”iar” sunt obligate să participe
la ceva. Comunicarea dintre cele două părți este esențial, și trebuie să vină în ajutorul educării
copilului.

Activitățile educative realizate în parteneriat cu părinții au o deosebită importanță pentru a permite


adâncirea cunoștințelor și dezvoltarea compentențelor copilului. În mod deosebit permit folosirea
eficientă și plăcută a timpului liber al copilului, ajută la dezvoltarea capacității de a lucra în grup
prin cooperare, realizarea unor probleme sau sarcini mai complexe, și nu în ultimul rând contribuie
la formarea trăsăturilor pozitive de caracter.

Activitățile educative pot fi și o abordare privind importanța tradițiilor. Realizarea anumitor


activității cu teme specifice tradiționale vor atinge obiective bine definite, care vor fii benefice în
personalitatea copilului. Tradiția este un pod dintre trecut și viitor.

Bibliografie:

Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,


Bucureşti, 1996

Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti, 2002

Stănciulescu, E., ”Sociologia educaţiei familiale”(Vol. Strategii educative ale familiilor


contemporane), Editura Polirom, Iași, 2002 a

 
203
IMPORTANTA ACTIVITATILOR EDUCATIVE
IN PARTENERIAT CU PARINTII

PROF.BALICA LILIANA ,SCOALA GIMNAZIALA,


,DUMITRU CRASOVEANU
com.IZVORU BIRZII ,JUD.MEHEDINTI
Părinții asteaptă prea mult de la școală și nu fac mai nimic pentru dezvoltarea unei relații mai
strânse cu proprii copii. Pentru ei școala este singura responsabilă de educația copiilor. Dezintersul
părinților poate nărui tot efortul pe care profesorii îl depun la orele de curs. Profesorul este interesat
să știe mai multe despre situația pe care elevul o are acasă, despre preocupările și modul de viață al
acestuia. Fără implicarea și ajutorul părinților sistemul educativ nu își găsește singur căile prin care
își poate îmbunătății performanța și modul de lucru.Părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin
forme variate de activităţi extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă,
acceptând rolul de factor răspunzător în devenirea propriului copil. Deși părinții consideră că ei știu
ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite opțiuni, acceptul copilului
este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își propun. Părinții care au luat
parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul șiaprobarea față de educația oferită de
școala noastră.Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit
considerabil, părinţii simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă.
Termenul de „activităţi extracurriculare” este adesea utilizat în sinonimie cu cel de „activităţi co-
curriculare” sau cu cel de „activităţi în afara clasei”. În primul caz, reiese importanţa acestora în
completarea Curriculum-ului Naţional, iar în al doilea, separarea de activităţile formale obligatorii.
Observarea sistematică, acasă sau în mediul şcolar, a copiilor este de real folos în depistarea de
timpuriu a problemelor de comportament sau de adaptare la sarcinile şcolare. Cunoaşterea acestora
permite adoptarea unui program şi a unor metode adecvate, fiind mai uşor să previi decât să
corectezi problemele deja instalate.Părinţii au fost parteneri activi în desfăşurarea unor programe
care s-au derulat în cadrul şcolii noastre. De asemenea, părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin
forme variate de activităţi extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă,
acceptând rolul de factor răspunzător în devenirea propriului copil. Ei au venit chiar cu idei de
realizare a unor activităţi extraşcolare. Am fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am
susţinut programe artistice, care au permis acestora să vadă manifestările elevilor, precum si
rezultatul muncii lor. Aceste activităţi extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul
părinţilor care au experimentat relaţii inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi schimbe
radical, în mod pozitiv, atitudinea faţă de şcoală.Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu
familia s-a îmbunătăţit considerabil, părinţii simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai
mare pentru şcoală. Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele
stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort
suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea
fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea
activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip
de activitate, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea,
să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă.
Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa
pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi
resurselor de care dispune clasa de elevi .Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin
prelungirea ei într-un context exterior școlii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că
este prea mult pentru el, că este copleșit de activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții
sunt puși în fața unei game variate de activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de le face
loc tuturor este mare.

204
Deși părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează
despre diferite opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din
ceea ce ei își propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul
și aprobarea față de educația oferită de școala noastră.Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce
se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este de folos sau ce nu este atractiv pentru el. A
experimenta şi a cunoaşte liber îi poate permite apoi să simtă ceea ce este potrivit pentru el.

Biblografie:
1. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ,
în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
2. Crăciunescu Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar, în
,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
3. www.scoalasfnicolae.ro

205
Scenetă: “A dispărut iarna”

Balica Luiza Ana-Maria

Personajele: Poate, drumu-ați rătăcit, CÂNTEC: Săniuţa fuge


E decembrie și, încă, n-ați
Piticii (15 pitici ) venit! FULGUL LENEȘ- Edi
Fulgul Somnoros
Fulgul Leneș PITICUL 4- David Vai, ce-aș mai fi lenevit!
Fulgul Nervos M-ați chemat și am venit,
Fulgul Distrat Unde sunteți, fulgilor pufoși Dar și mâine e o zi,
Fulgul Rușinos și moi? Astăzi m-aș mai odihni.
Fulgul Bolnav Chiar nu știți că ne e tare
Fulgul Întârziat dor de voi? PITICUL 7- Erika
Zâna Iarnă Haideți, fulgilor, veniți,
Zarea toată s-o albiți Știți voi bine cum stă
Piticii își fac apariția, se Și pe noi, copiii, să ne- treaba,
așază în semicerc şi cântă nveseliți! Nu e timp de stat degeaba!
„Domn, Domn să-nălţăm. Voi vedeți că se zărește
Chiar un fulg? Ce-ncet FULGUL SOMNOROS-
PITICUL 1- Diana pășește! Alex

Bună ziua! Bun găsit! FULGUL SOMNOROS- Dă dovadă că ești domn


Cum vedeți, ne-am pregătit Alex Și-nțelege! Mi-e un
Să plecăm la colindat. sooooomn!
E Crăciunul minunat (Apare, căscând.) Simt, așa, o ceață-n gene.
Însă, farmec nu prea are,
Căci n-avem deloc Ce-aș mai fi dormit, un pic, Apare Fulgul Nervos și se
ninsoare! N-aveam chef să fac nimic, răstește la cei doi fulgi:
Însă voi m-ați deranjat
PITICUL 2- Aris Și am coborât din pat, FULGUL NERVOS-Albert
Dar mi-e somn atât de tare!
E decembrie, e iarnă, Cred că merg iar la Ce vă văicăriți atât?
Fulgii-ar trebui să cearnă culcare...
Unde-s fulgii? N-au aflat Se adresează, apoi, piticilor:
Că e iarnă? Au uitat PITICUL 5- Daria P.
Că au treabă? Ce-au pățit? Tu de ce te uiți urât?
Cum de, încă, n-au venit? Las’ că dormi, să îți ajungă, Tu de ce ai roșu nasul?
Mai târziu, că-i vara lungă! Ție să nu-ți aud glasul!
Eu propun să îi chemăm. Iarna, să muncești, cu spor!
Când dau tonul, îi strigăm! Văd că-ți vine-un ajutor. Piticii râd, pe înfundate.

PITICUL -Alexandra PITICUL 6- Dario Voi de ce pufniți în râs?


Nu-nțelegeți că eu îs
Unde sunteți, fulgilor? Vă Cât de-ncet vă mai mișcați! Cam nervos, că m-ați
așteptăm, Este clar că sunteți frați, chemat
Cu zăpadă ne e dor să ne Semănați leit, firește, Și grozav m-ați deranjat?
jucăm. Chiar și cheful vă lipsește.
Unde sunteți, ce-ați pățit? PITICUL 8- Raisa

206
Cu-așa fulgi, de-acuma, M-ați chemat și am venit, N-o să rezolvăm nimic!
basta, Dar mă simt cam stânjenit Zici că este un blestem
Nu mai ninge-n iarna asta! Și acuma m-aș ascunde, Și zăpadă n-o s-avem! 
Se mai vede-un fulg, în Însă nu prea am pe unde.
zare, Nu vă mai uitați la mine! Apare Piticul Poștaș, având
Să vedem ce gânduri are! Nu vedeți că mi-e rușine? în mână o scrisoare
Pare vesel, relaxat...
PITICUL 11-Denis PITICUL POȘTAȘ (14)-
FULGUL DISTRAT- Copoeru Ioana
Andrei
Vai de noi! Acum e clar Un colet eu am adus
Am venit imediat, Că nu vom avea măcar Pentru voi și mi s-a spus
Dar ce caut eu, aici? Olecuță de zăpadă Că o zână l-a trimis.
Nu-nțeleg prea bine nici Pe alei, în pomi, pe stradă. Ia vedeți, ce este scris?
De ce vreți voi, azi,
ninsoare. PITICUL 12- David C. Piticii se adună în cerc și
Dar ce importanță are? unul citește bilețelul:
Am adus cu mine un... Fiți atenți, un pic, la mine!
Oare, ce voiam să spun? Dacă nu mă-nșel, mai vine PITICUL 15- Daria M.
Serios, nici nu mai știu Înc-un fulg, din depărare.
De-i devreme sau târziu, E bolnav sau mi se pare? „Dragii mei, nu cred că știți,
De e iarnă sau e vară... Fulgii toți au fost vrăjiți.
De-i amiaz sau de e seară. Toamna nu dorea să plece
Nu contează... Ce spuneați? Și să lase iarna rece
Vreți zăpadă sau glumeați? Să-i ia locul și-a făcut
O magie de-a putut
Să împiedice ninsoarea.
Dar, de-o vreme, vrăjitoarea
Apare Fulgul Bolnav, Care-a ajutat-o are
ținându-se de cap. O ciudată remușcare.
PITICUL 9-Stefania De aceea, v-a trimis
Praf de stele și de vis.
Fulgul ăsta-i și mai și! Peste fulgi să-l aruncați,
E cu capu-n nori, să știi! FULGUL BOLNAV- Iar aceștia, ajutați
Zici că e săracu-n transă. Angelo De pulberea fermecată,
De zăpadă, nicio șansă! Își vor reveni, îndată!
Sunt atâta de bolnav, Iarna va putea veni,
Apare Fulgul Rușinos, Cred că e destul de grav! Bucurați-vă, copii!”
Pe picioare-abia mă țin
cu mâinile împreunate și Și îmi vine să leșin. Un alt pitic desface coletul
Vai de mine, simt că mor! și aruncă, peste fulgi,
cu privirea în jos. Și cristalele mă dor! confeti argintii. Fulgii încep
să se miște vioi, apare Zâna
PITICUL 10- Denis C. PITICUL 13- Ania Iarnă, iar piticii se bucură.

O, ce bine c-ai venit! Ce necaz! Ne-am procopsit! ZÂNA IARNĂ- Lorena


Să sperăm că, în sfârșit, Unul este zăpăcit,
Vom avea dorita nea! Altul este somnoros, În sfârșit s-a rezolvat!
Ce-ai pățit de stai așa? El e leneș, el nervos, Cât de mult m-ați așteptat!
De ceilalți nici nu mai zic... De acuma, dragi copii,
FULGUL RUȘINOS- Veți avea zăpadă și
Ariana Veți putea să vă jucați

207
Prin nămeți și să schiați, Înăuntru Moşul are Ţi-aş canta Florile dalbe
Să zburați cu săniuța, Daruri pentru fiecare. De la noi să nu te duci!
Pregătiți-vă fuguța!
Sorcova Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Apare Fulgul Întârziat.
Sorcova,
FULGUL ÎNTÂRZIAT- Vesela Domn, Domn să-nălţăm!
Luisa Să trăiţi,
Să înfloriţi: Am plecat să colindăm
Stați! De nins v-ați apucat? Ca un măr, Domn, Domn să-nălţăm!
Cred că am întârziat. Ca un păr, Când boierii nu-s acasă.
Drumul e un pic cam lung, Ca un fir de trandafir. Domn, Domn să-nălţăm! [x
Dar speram la timp s-ajung. Tare ca piatra, 2]
Să întârzii nu îmi place, Iute ca săgeata;
Însă, nu știu cum se face, Tare ca fierul, Şi-au plecat la vânătoare
Că mereu ajung târziu... Iute ca oţelul. Domn, Domn să-nălţăm!
Iar acum aș vrea să știu: La Anul şi La mulţi Ani! Să vâneze căprioare.
Mă primiți la voi sau nu? Domn, Domn să-nălţăm! [x
Brăduleţ, brăduţ, drăguţ 2]
Zâna Iarna-Lorena
Brăduleţ, brăduţ, drăguţ, Căprioare n-au vânat
Bine c-ai venit şi tu! Ninge peste tine! Domn, Domn să-nălţăm!
Și-nainte să plecăm Haide, vino in casa mea, Şi-au vânat un iepuraş
Am dori să vă urăm: Unde-i cald şi bine Domn, Domn să-nălţăm! [x
2]
TOȚI, ÎN COR Pom de Anul Nou te fac,
O, ce bucurie, Să facă din blana lui
Pace-n suflet și lumină, Cu beteală am să te-mbrac Domn, Domn să-nălţăm!
Sărbători cu masa plină, Şi steluţe, o mie! Veşmânt frumos Domnului.
Bucurie, spor în toate, Domn, Domn să-nălţăm! [x
Ani frumoși, cu sănătate! 2]
Zurgălăi, zurgălăi
CÂNTEC: „Zurgălăi, zurgălăi  Moş Crăciun cu plete
Sorcova‐ poezie ‐Anastasia  dalbe Zurgălăi, zurgălăi,
Cine este Moş Crăciun –  Veseli zurgălăi,
poezie‐Iza  Moş Crăciun cu plete dalbe Se aud, de pe drum
CÂNTEC: Moş Crăciun cu plete  A sosit de prin nămeţi Peste munţi şi văi.
dalbe  Şi aduce daruri multe Hei!
Cine este Mos Craciun?  La fetiţe şi băieţi.
Dragi copii am să vă spun Vine iar, şi la noi,
Cine este Moş Crăciun: Moş Crăciun, Moş Crăciun Moşul blând şi bun,
Este un bătrân haios, Să cântăm şi să dansăm
Care nu merge pe jos. Din bătrâni se povesteşte Pentru Moş Crăciun.
Că-n toţi anii negreşit
Are acas' o sănioară Moş Crăciun pribeag Zurgălăi, zurgălăi,
Şi cu ea tot iute zboară soseşte Veseli zurgălăi,
Din oraş in alt oraş Niciodată n-a lipsit Se aud, de pe drum
Şi-ajunge la copilaşi. Peste munţi şi văi.
Moş Crăciun, Moş Crăciun Hei!
Sacu-i plin şi-i greu in
spate, Moş Crăciun cu plete dalbe Moş Crăciun să ştii,
El nu zice că nu poate. Incotro vrei s-o apuci? Noi am fost cuminţi,

208
Poţi să îi întrebi Şi pentru cei mari! Peste munţi şi văi.
Chiar şi pe părinţi. Hei!
Pune sacul jos, Zurgălăi, zurgălăi,
Spune ce ai în el, Veseli zurgălăi,
Pentru noi cei mici, Se aud, de pe drum

209
PARTENERIATUL GRĂDINȚĂ - FAMILIE,
FACTOR IMPORTANT ÎN FORMAREA ATITUDINII POZITIVE A
COPIILOR

Prof. Balog Erica


Grădinița PP Zimandu Nou, Jud. Arad

Educaţia vârstelor mici este considerată temelia personalităţii fiecărui individ, de aceea educaţia
trebuie să răspundă în primul rând nevoilor individuale și să realizeze echilibrul între acestea și
dezvoltarea socială. Responsabilitatea dezvoltării copilului în primele etape revine în primul rȃnd
familiei sale. Chiar și atunci cand grădinița oferă programe foarte bune și eficiente, ea nu poate
contracara experiența negativă acumulată de copil în familia sa. Mai mult, ceea ce învață copilul de
la educatoare poate să nu prezinte importantă dacă părinţii nu intăresc și nu valorifică suficient
programul. În consecință pentru ca activitatea derulată în cadrul unui program de educaţie școlară
să-şi dovedească eficienţa este necesar ca aceasta să se facă mai întâi cunoscută părinților şi
ulterior să existe o colaborare strânsă între aceştia și educatoare. De asemenea , existenţa unor
reguli comune, cunoscute și fixate împreună, ușurează mult efortul educativ. În cadrul unei
grădiniţe există o reţea complexă de relaţii care au un potenţial considerabil de influenţare a
copiilor, atât în sens pozitiv, cât și în sens negativ. Printre cele mai importante relaţii de parteneriat,
poate fi menţionată relaţia dintre părinţi si grădiniţă. Colaborarea dintre cadrele didactice şi părinţi
se realizează potrivit obiectivelor şi nevoilor educative ale unei perioade anumite din viaţa copiilor.
Experienţa noastră oferă învăţăminte valoroase în privinţa alegerii unor obiective adecvate în sfera
colaborării cu părinţii. Ele sunt rezultanta preocupărilor meritorii ale cadrelor didactice, care înţeleg
importanţa desfăşurării unei activităţi creatoare şi sistematice în acest domeniu. Iniţiativele
îndreptate spre valorificarea lor sunt însă izolate. Tocmai această situaţie reflectă, o dată mai mult,
nevoia elaborării unei noi programe a muncii educative, în vederea îmbunătăţirii conţinutului şi
strategiilor de colaborare a grădiniței cu familia.
La o analiză mai atentă a activităţii depusă în ultimii ani de către cadrele didactice în relaţia cu
părinţii, apar cu pregnanţă şi deficienţe care demonstrează necesitatea stabilirii unor noi jaloane
fundamentate din punct de vedere ştiinţific, în funcţie de care trebuie să se organizeze această
activitate. Printre cele mai frecvente deficienţe manifestate în această direcţie, se impun atenţiei
noastre următoarele:
- unele dintre obiectivele stabilite nu ţin seama de condiţiile concrete în care decurge
activitatea colectivului de copii, de particularităţile lor de vârstă;
- persistă acţiunile sporadice, izolate, al căror efect se pierde pe parcurs, deoarece nu sunt
integrate într-o strategie şi nu sunt întărite prin alte activităţi necesare;
Pornind de la realităţile şi exigenţele actuale, considerăm că sistemul nostru de colaborare
între grădiniță şi familie trebuie să asigure:
1. Obiectivele şi acţiunile specifice trebuie să fie stabilite în funcţie de obiectivele
generale ale educaţiei şi de condiţiile concrete ale organizării procesului educativ;
2. Colaborarea grădiniței cu familia să asigure unitatea influenţelor educative asupra
copiilor, continuitatea în munca de educaţie de la o etapă la alta, a fiecărui preșcolar în
parte;

210
Implicarea informală înseamnă participarea la activităţile unui grup de lucru din unitatea de
învățământ sau ale unui comitet, la nivelul căruia se iau decizii care privesc grădinița, cum ar fi:
1. consiliul de administraţie;
2. consiliul părinţilor;
3. grupul de sprijin al unui proiect;
Şedinţa cu părinţii este eficientă dacă se respectă următoaele aspecte:
1. toţi părinţii au aflat de şedinţă (prin scrisori şi mesaje trimise prin copii şi chiar prin
telefon);
2. şedinţa este stabilită în concordanţă cu programul părinţilor;
3. se pune accent pe aflarea preocupărilor părinţilor şi alocarea timpului pentru
discutarea acestora;
4. întâlnirea se transformă în experienţă pozitivă.
Parteneriatul are un rol deosebit în funcţionarea şcolii, în îndeplinirea obiectivelor acesteia şi se
poate realiza astfel:
1. perfecţionează abilităţile preșcolarilor;
2. îmbunătaţesc abilităţile educaţionale ale parinţilor preșcolarilor;
3. dezvoltă abilităţi de lideri ale părinţilor;
4. facilitează legătura dintre familii, personalul grădiniței şi al comunitaţii;
5. oferă servicii şi suport familiilor;
6. creează o atmosfera mai sigură în grădiniță;
7. ajută la managementul şcolii.
În relaţia grădiniță-familie, problema profesionalismului cadrului didactic reprezintă un element
esenţial în cadrul serviciului făcut altora, fără a se gândi la avantaje personale, cu alte cuvinte
competenţa, servirea clienţilor, un cod de etică profesională.
Problemele cele mai spinoase par a fi cele legate de particularităţile de vârstă ale copiilor, de gradul
supravegherii copiilor în familie şi, în general, de atmosfera creată în colectivul familiei, în sistemul
măsurilor comune ale grădiniței cu familia trebuie avute în vedere toate aceste aspecte. Este
necesară deci o colaborare strânsă între grădiniță şi familie, care să ducă la realizarea scopului final
al activităţii educative, de formare a unei personalităţi creative şi autonome.

Bibliografie:
1.Pescaru, Băran, Adina, Parteneriat în educaţie ,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
2.Anghel, Elena, Psihologia educatiei pe tot parcursul vieţii, Editura Renaissance, Bucuresti, 2010.
3.Popescu,Neveanu Paul, Psihologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990.

211
ACTIVITĂŢILE EDUCATIVE REALIZATE ÎN PARTENERIAT CU
PĂRINŢII

Profesor învăţământ primar Bălţoi Gherghe Tatiana Mădălina


Şcoala Gimnazială Drăgăneşti de Vede, judeţul Teleorman

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii,
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel scris pe o coală de hârtie,
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii, dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta:
 Lecţia –Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor. Astfel familia se
va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în acel context educaţional, să-l
vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare, faţă de profesor, ce
ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are alături nu
numai acasă.
 Vizita/ Excursia – Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în
locuri publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine
pe părinte şi invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se
simtă în largul său.
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de
a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a
înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a
găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.
 Serbările şcolare – Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un
prilej de manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi

212
poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De
multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient
de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
 Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Aceste
întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de
adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi împărtăşească din experienţă unii altora, dar
mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului, procesul de învăţare, instituţia şcolară
unde învaţă copilul.
 Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individuale
oferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute
în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe aspecte
din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în
parte.
Alte idei de activitati in parteneriat pot fi Ne relaxăm împreună!, Să creştem copii
sănătoşi!, Să lucrăm împreună!, Ne pasă de ceilalţi!etc.
Parteneriatele dintre școală și familii pot ajuta profesorii în munca lor,pot perfecționa
abilitățile școlare ale elevilor, pot îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar,pot îmbunătăți
abilitățile educaționale ale părinților,pot dezvolta abilitățile de lideri ale părinților,pot conecta
familiile cu membrii școlii. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între cei doi
factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm
neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe
sine şi lumea în care trăieşte.

BIBLIOGRAFIE

Cucoş, C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002


Salade, D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern”,
2005

213
Familia și școala, parteneri în educația copilului

Banea Maria Laura


Școala Gimnazială Ioan Vlăduțiu Luduș
Factorii de bază care ajută copilul în desăvârșirea propriei educaţii sunt şcoala şi familia. Funcţia
educativă a familiei constă în formarea priceperilor, deprinderilor de viaţă, sentimente. Rolul
familiei este important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral si
estetic.
Şcoala eficientă realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea si respectarea identităţii sale cu
familia, prin recunoaşterea importanţei acesteia şi atragerea în procesul didactic şi cu toate resursele
educative ale societaţii pe care le identifică şi le foloseşte activ. Este nevoie a se dezvolta un nou
concept care să întărească schimbarea în relaţiile şcoală-familie. Acest concept este parteneriatul
educaţional.
Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul copilului la
nivelul procesului educaţional. Acesta presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi acţiuni
educative între factorii educaţionali.
Părintii, copiii şi comunităţile se influentează puternic unii pe alţii. Mediul în care trăiesc părinţii
poate sprijini sau devia vieţile lor, poate determina multe dintre valorile lor. De asemenea , părinţii
pot influenţa comunitatea şi pot contribui la dezvoltarea valorilor comunităţii. Activitatea educativă
ce se realizează în şcoală nu poate fi separată, izolată de alte influenţe educative ce se exercită
asupra copilului. Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o
primeşte în familie, în şcoală şi de la comunitate. Implicarea părinţilor joacă un rol important în
cadrul intervenţiei şcolare. Acţiunile care implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei
şi cresc aspiraţiile, atât ale părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi. Ca prim factor
educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale ( despre plante, animale,
ocupaţiile oamenilor, obiecte casnice), familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul de
observaţie, memoria şi gândirea copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în
care părinţii se implică în procesul de învăţare, asigurându-i copilului cele necesare studiului.
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament : respectul, politeţea,
cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudine, adică ,, cei şapte ani de acasă ’’. Uneori părinţii
uită că trebuie să facă front comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea
armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia. Se întâmplă totuşi ca ceea ce
consideră părinţii a fi o măsură corectă pentru copilul lor într-o anumită situaţie, să nu fie tocmai
ceea ce are nevoie copilul în acel moment. De aici apar conflictele, rupturile dintre membrii
familiei, renunţarea la intervenţii din partea părinţilor care sunt depăşiţi de situaţie . Între familie şi
şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin vizite reciproce , şedinţe
şi lectorate cu părinţii.
Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toti cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru
şi şcolarul nostru. Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la
succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe
şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute .Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia
organizată a tinerei generaţii . Ea este factorul decisive şi pentru formarea unui om apt să
contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia parte activă la viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul
de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv în formarea omului. Menirea şcolii nu este
numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a stimula calitatea de om.
Parteneriatul educaţional se aplică la nivelul tuturor acestor relaţii. Colaborarea dintre şcoală şi
familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate de cerinţe şi o unitate de acţiune când
este vorba de interesul copilului.
Implicarea părinţilor în problemele şcolii se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie şi
şcoală .

214
Colaborarea şi cooperarea părinţilor cu şcoala sunt eficiente ambilor factori. Dacă ne referim la
optimizarea comunicării între profesori şi părinţi, se iau în calcul: calitatea celor doi poli ai
colaborării (profesori şi părinţi), percepţiile fiecăruia, atitudinile care îi caracterizează,
caracteristicile instituţiei şcolare, caracteristicile familiei, modul de comunicare.
Implicarea părinţilor în rezolvarea problemelor şcolare şi în sprijinirea procesului instructiv-
educativ are o serie de motivaţii, dintre care enumerăm : părinţii îşi cunosc copiii şi doresc să îi
descopere ca elevi, părinţii au nevoie de informaţii referitoare la îndeplinirea rolului de elev de către
copilul lor. Forme de colaborare a părinţilor cu şcoala: prezenţa la şedinţe şi lectorate ,asistarea
elevilor în efectuarea temelor, participarea la activităţi cultural- artistice şi sportive , organizarea
unor expoziţii, serbări, excursii , organizarea unui colţ verde în şcoală , atragerea unor fonduri
pentru şcoală , susţinerea bibliotecii prin donaţii de cărţi.
O comunicare optimă învăţător/ diriginte/ familie are rolul de a acţiona în mod pozitiv asupra
copilului şi de a stopa comportamentele negative. De multe ori apar dificultăţi de comunicare şi de
dezvoltare a relaţiei şcoală- familie. De aceea trebuie cunoscuţi factorii care favorizeaza dar şi
blochează o comunicare eficientă. Lipsa de comunicare din partea uneia dintre ele afectează
evoluţia elevului, rezultatele şcolare şi natura comportamentului.
Factori care favorizează comunicarea: transmiterea informaţiilor de către învăţător/ diriginte într-o
formă accesibilă părinţilor, evitarea analizării critice sau blamării părintelui , mediul ambiant de
discuţie să fie plăcut, capacitatea învăţătorului de a mobiliza părinţii să comunice şi să le asculte
problemele, evitarea subiectelor care privesc elevii problemă, se fac discuţii individuale cu aceştia,
rezolvarea problemelor copiilor, implicarea în găsirea unor soluţii, sprijinirea, încurajarea părinţilor
pentru a schimba atitudinea negativă a elevului.
Există două teorii importante privind relaţia şcoală- familie : teoria profesionalismului şi teoria
schimbului. Teoria profesionalismului consideră ca un element esenţial serviciul făcut altora, fără a
se gândi la avantaje personale, având drept criterii competenţa, un cod de etică profesională. Teoria
schimbului consideră acţiunea umană în funcţie de un câştig personal , un salariu asigurat, o
competiţie restrânsă. Cooperarea cu familia poate fi un test profesional şi poate fi considerată ca
făcând parte din datoria profesională a profesorului deoarece : părinţii sunt parteneri ai şcolii ,
eficacitatea învăţământului poate fi ameliorată prin cooperarea între şcoală şi familie, părinţii sunt
responsabili legali de educaţia copiilor. Atât părinţii, cât şi cadrele didactice beneficiază de
avantajele unei astfel de colaborări. Influenţele pe care familia le exercită asupra copilului sunt
directe sau indirecte, determinând în mare măsură dezvoltarea personalităţii acestuia. Modelul
moral-civic propus de şcoală ( comportament civilizat, demn, tolerant, bazat pe cinste ,
corectitudine) găseşte un răspuns pozitiv în familiile unde aceste valori sunt puse la loc de cinste.
Părinţii trebuie să vadă în şcoală un prieten, un colaborator, un om adevărat care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Asadar, e o sarcină a şcolii să
identifice situaţiile problemă, din familiile copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile
educative în favoarea elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoală-familie
este determinantă în educarea copiilor.

215
Importanța serbărilor școlare

Prof. Baneș Elena Daniela


Grădinița cu P.P. Nr 17 Focșani

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil. Serbarile aduc așadar lumina în sufletul copiilor, dau
aripi imaginatiei, crează o atmosferă plină de plăcere, bucurie. În transmiterea obiceiurilor și
tradițiilor în serbările preșcolare am pornit de la ideea că nu există un alt element artistic care să
poată fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educațional ca serbările școlare. Pentru copii ele
reprezintă o distracție veselă, placută, iar pentru educator constituie prilejul de a oferi mănunchiul
bucuriei de-a lungul unui șir întreg de repetiții. Învățând copiii să desfășoare spre exemplu
"Serbarea pomului de iarna", îi implicam în interpretarea unor roluri pe care le joacă cu placere:
capra, ursul, sorcova, uratul, colindatul.
Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează
deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul, dragostea de frumos, aptitudinile
pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la grădiniţă şi le
dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă.
Serbarile au o importanță deosebită în educarea copiilor. În primul rând prin conținutul lor, transmit
un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc împreuna și depun eforturi susținute pentru realizarea unui
scop comun, reușita serbarii. Încordarea gradată din momentul pregatirii serbărilor culminează în
ziua desfășurării ei, când tensiunea afectivă a grupei ajunge la maxim. Astfel, pregătirea și
participarea la serbari este acțiunea în care copilul se obișnuiește să traiască în colectiv, să se
debaraseze de timiditate. Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea
orizontului de cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau
cântece se dezvoltă memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de
dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să
fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de
frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi
atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare, fondul muzical,
semnalele sonore, jocul de lumini - reprezintă toate, elemente importante ce contribuie la costruirea
unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Valorificând frumusețea tradițiilor și obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu preșcolarii reușim
să înfrumusețăm viața copiilor, îi ajutăm să cunoasca tradțtiile românesti și rolul important pe care-l
au în viața oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste traditii au dăinuit peste timp.
Prin conținutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înțeleagă mesajul și conținutul acestor obiceiuri
populare, adaptându-le particularităților de vârsta și aptitudinilor artistice individuale. Cu acest
prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, dansului, poeziei, poveștilor,
proverbelor, zicătorilor și strigăturilor a unor evenimente traditionale - Crăciunul, Paștele, Moș
Nicolae, etc - copiii având posibilitatea să cunoască frumusețea și bogația folclorului, diversitatea
tradțtiilor și obiceiurilor românesti, armonia limbii române. Textele cântecelor și poeziilor, a
colindelor, plugușorului, sorcovii, transmit urările de bine în legatura cu unele îndeletniciri
străvechi ale românilor: uratul, semanatul, păstoritul.

216
Cu aceste ocazii copiii îsi îmbogatesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători,
strigaturi, patrund în tainele limbii materne și în comorile înțelepciunii populare.
Serbarile copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru părinți,
întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina in suflete, dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilitatilor, în cadrul
serbarilor școlare este bine sa fie prezentate și creatii artistice originale, adaptate evenimentelor și
condițiilor locale.

Bibliografie:

Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti, Editura Nico
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

217
Serbare de Crăciun

PROF.ÎNV.PRESC. BANU ELENA CRISTINA


GRĂDINIŢA CU PN GURA BĂRBULEŢULUI

Colindă toţi copiii:


Seara Crăciunului nost’
Mare bucurie-a fost
Si-a fost bucurie-n lume
De-aşa mare minune.

Iosif cu sfânta Maria


Pornit-au călătoria
Şi-au ajuns într-un oraş
Şi-au cerut puţin sălaş

Iosif: Este cineva acasă? Noi doi vă întrebăm


Se poate în seara asta, ca aici să înnoptăm?

Prima voce: Nu, aici nu mai este loc


Totul este ocupat
În casă şi lângă foc
Nu mai este nici un pat.

Iosif: Să încercăm la casa următoare


Priviţi: se văd felinare!
Este cineva acasă?

A doua voce: Pentru voi nu avem nici timp nici loc


Plecaţi de-aici, cerşetorilor!

Iosif: Arătăm noi doi ca nişte cerşetori?

A doua voce: La mine în casă


Am doar un pat
Nu pot să vă las
Deja-i ocupat!

Maria: Iosif, ce facem acum?

Iosif: Mergem înainte,


Spre han să pornim
Și-o cameră liberă
Sper să găsim
Este cineva acasă?

Hangiţa: Da, aveţi noroc!

Iosif: O cameră liberă?

Hangiul: Nu, n-avem deloc!

218
Hangiţa: O cameră mică am avea!

Hangiul: N-avem nimic, le-am spus deja

Colindă toţi copiii: Du-te du-te şi ne lasă


Că n-ai loc la noi în casă
Atunci Preasfânta Fecioară
Ieşi din oraş afară.

Maria: O, ce aspri sunt oamenii cu mine


Dar poate va fi totul bine

Iosif: Maria, nu-ţi pierde curajul


Căci Domnul este lângă tine
Tocmai atunci când nu ţi-este bine!

Maria: Stăm afară, iar noaptea rece se lasă


Până acum nu am găsit casă.

Copil: E cineva acolo?

Maria şi Iosif: Noi suntem.

Copil: Vreau să vă ajut!


Veniţi ! Veniţi repede !

Iosif : Din cer ai fost trimis la noi, dragă copile !

Colindă toţi copiii: Într-un grajd cu două vaci


La nişte oameni săraci
Sosi vremea la Maria
Ca să nască pe Mesia

Şi-a născut un prunc frumos


Şi-l numea Iisus Hristos
Care cu puterea sa
A înţelepţit lumea.

219
SERBAREA SCOLARA DE CRACIUN - SEZATOAREA

prof. inv. primar Banu Luminita –


Scoala Gimnaziala “Vasile Carlova”, Targoviste
prof. Banu Mihai- Scoal Gimnaziala “I. Al. Bratescu- Voinesti”, Targoviste

Serbarile sub forma sezatorilor s-au rarit. Sezatorile sunt fasii de traditii, ramase “in spate”, pierdute
printre trendurile ce traverseaza in viteza viata noastra, pe care ne straduim sa le prindem, sa le
promovam si apoi sa trecem la urmatorul…
Candva, oamenii reuseau sa munceasca si altfel : glumind, cantand, ironizand, luand aminte la
spusele celor mai varstnici. Azi, muncim cu incrancenare, sau cu nemultumire, sau gata obositi
spiritual.
Pornind de la aceste idei, am incercat sa schimb un pic optica parintilor despre lucrurile “invechite”
si sa formez o atitudine noua la elevi, aceea de a aprecia obiceiuri , traditii, sarbatori romanesti.
Pentru a indeplini aceste doua obiective a fost nevoie ca “actorii” unei sezatori sa fie si adultii, in
egala masura cu copiii lor. Este un lucru delicat si dificil sa convingi un adult sa se exprime in fata
unui public eterogen: colegii copilului, parinti-prieteni, parinti- persoane aproape necunoscute,
invatatoarea…, poate directorul scolii… dar nu este imposibil.
Prima conditie a fost sa creez roluri potrivite cu mediul scolar in care elevii mei evolueaza. Am
compus “strigaturi” care sanctionau cu blandete si in mod amuzant comportamente , am creat
scurte scenete-deschise (4-5 dialoguri ), am ales cantece populare cunoscute , care se pot interpreta
in duet (baieti-fete), am renuntat la prezentatori si i-am lasat pe copii sa-si prezinte momentul ca pe
o provocare, o problematizare.
A doua conditie a fost sa inserez momente de invitatie a adultilor la a participa activ. Au fost
informati de la inceputul sezatoare ca pot crea si ei “strigaturi” ad-hoc. La scenetele-deschise puteau
veni cu doua – trei replici care sa continue ideea. Copiii erau instruiti sa ii antreneze la refrene pe
parintii lor. Prezantarile momentelor erau construite sub forma unor intrebari la care adultii puteau
veni cu raspunsuri ce erau verificate imediat.
A treia conditie a fost sa invit bunici si bunice ale copiilor, deoarece ei sunt mai dezinvolti si mai
aplecati spre lumea copilariei. In plus, au fost rugati sa isi aduca lucrul de mana- daca au si doresc.
O sezatoare adevarata are in meniu boabe fierte de porumb, gogosi cu gem , mere, nuci, covrigi…
Copiii au fost surprinsi de boabele de porumb – cu sare sau cu zahar.
Dispunerea mobilierului are un rol important, pentru ca se urmareste principiul de “masa rotunda” ,
unde toti sunt egali. Astfel, am asezat bancute si scaune in cerc, intercalate. Bancile serveau de
masa pentru mancare sau pentru lucrul de mana care putea fi abandonat, din cand in cand.
Ca sa aiba sentimentul utilitatii, copiii au fost incurajati sa desfasoare o activitate usoara, in timpul
sezatorii, cu conditia ca aceasta sa fie una productiva ( decupaje simple, fire impletite in trei,
sarmulite rasucite in doua, gaurirea hartiei cu acul dupa model trasat).
Punctul culminant al sezatorii a fost aducerea in atentie a unui obicei foarte frumos, care avea loc in
noaptea de Anul Nou : pe o masa, sub douasprezece castroane se asaza diverse obiecte ( pieptan,
boabe de porumb, oglinda, inel, boabe de fasole, pamant, ochelari, o bucatica de mamaliga, o piatra
etc). Acestea simbolizeaza caracteristicile ursitului/ursitei ( fudul, harnic, frumos, subtirel ca tras
prin inel, cu dintii rari ca boabele de fasole, bogat in pamanturi, citit, domol, puternic etc). Copiii
sunt invitati sa aleaga un castron , sa il ridice, apoi i se deconspira semnificatia. “Jocul” este foarte
amuzant si neasteptat , produce veselie si dorinta de a reincerca.
In final, toti cei implicati isi prezinta lucrul si insotesc prezentarea cu un gand bun sau cu o urare.
Nu implica nicio obligativitate pentru niciun parinte, dar aproape toti participa cu bucurie,
intorcandu-se la vremea copilariei intr-un cadru potrivit.

220
CEI MARI- ALATURI DE CEI MICI
IMPORTANTA ACTIVITATILOR EDUCATIVE
IN PARTENERIAT CU PARINTII

Banu Luminita- prof. inv. Primar- Sc. Gimn. “ Vasile Carlova” Targoviste
Banu Mihai- prof. Scoala . Gimnaziala “I.Al.Bratescu-Voinesti” Targoviste

Cele mai memorabile activitati sunt cele in care reusim sa implicam parintii alaturi de copiii
lor.Cele mai reusite activitati sunt acelea in care parintii ii fac mandri pe copii de contributia lor
artistica/tehnica/practica/etc.Cele mai de impact activitati sunt cele in care copiii invata ceva de la
parintii lor in cadrul scolii.
Obiectivele pe care ni le propunem pentru asfel de actiuni sunt de mai multe tipuri: emotionale,
morale, caritabile , cognitive. Cele mai importante sunt cele emotionale. Vizeaza dezvoltarea
inteligentei emotionale , cu care copiii trebuie sa “plece” in viata, cu care trebuie sa invete sa
rezolve probleme . Obiectivele morale formeaza un comportament sanatos, integru, agreabil . Cele
de natura caritabila dezvolta empatia, foarte necesara intr-o societate dezvoltata, civilizata. Nu
neaparat pe ultimul loc, obiectivele cognitive aduc in atentie priceperi si deprinderi pe care copiii le
exerseaza deja si pe care trebuie sa le dezvolte.
Genurile de activitati pot fi extrem de variate : serbari, ateliere de lucru, vizite , drumetii, vizionari
de filme/documentare, sezatori, lectii in parteneriat, cursuri de limbi straine rare, tabere, seri de
lectura/poezie, seri de dans popular, voluntariat etc.
Implicarea parintilor trebuie sa ajunga la un procent de suta la suta! Niciun copil nu trebuie sa se
simta singur, sau neglijat. De aceea, fiecare parinte va fi convins sa participle alaturi de propriul
copil. Modul in care participa, ramane la latitudinea si priceperea fiecarui adult. Unii sunt foarte
activi, altii se pricep sa execute, altii sa dirijeze, altii sunt buni antrenori, altii intretin atmosfera…
Invatatorul cunoaste bine parintii inainte de ale “distribui” roluri in care sa se simta confortabil si
valorizati.
Locurile in care desfasuram astfel de activitati trebuie sa aiba “personalitate”. Sala de clasa/de sport,
sala de muzeu, sala de sedinte a unei intreprinderi, o bucatatie profesionala, sala de cinema, de
teatru, parcuri, gradini botanice, biblioteca municipala sunt locuri care stimuleaza imaginatia
copilului in directia alegerii unui hobby, a unei profesii, a unei directii in viata. Tine de imaginatia
invatatorului sa creeze experiente noi pentru elevii sai.
Evenimentele, ocaziile in care parintii pot fi alaturi de copiii lor in cadrul activitatilor extrascolare
sunt nenumarate. Alaturi de momentele Craciunului, Paste, sfarsit de an scolar sau zile cu prilejuri
binecunoscute, se pot inventa sarbatori speciale pentru colectivul de elevi, gen : 100 zile de scoala,
Ziua culorilor vesele, Ziua faptelor bune-impreuna, Ziua Anotimpurilor, Atelier de bucatarie, Ziua
lecturilor copilariei etc. Intalnirile parinti –copii pot avea ca subiect si colectarea maculaturii,
cantarirea si aproximarea sumei ce va rezulta ca urmare a reciclarii. Se pot face plantari de copaci
sau flori in zone ”gri” sau in parcul scolii. Se pot face actiuni de voluntariat in domenii accesibile
copiilor. Se pot desfasura actiuni caritabile in “zone” alese cu grija, pentru a nu afecta sensibilitatea
copiilor. Lista poate continua, in functie de dorintele exprimate ale copiilor, in functie de profesiile
parintilor, in functie de imaginatia si disponibilitatea cadrului didactic implicat.
Tinand cont de aceasta multitudine de factori, se pot organiza activitati care sa motiveze copiii spre
a invata lucruri noi, in afara cartilor de scoala, activitati care sudeaza legatura parinti-copii-
invatator, activitati care reconforteaza spiritul si stimuleaza imaginatia. Sa tinem mereu cont de
spusele unui om invatat : “Sufletul copilului nu-i un vas ce trebuie umplut, ci o vatra ce trebuie
incalzita”.

221
Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii

Prof.înv.primar Barabas Ildikó


Şcoala Gimnazială”Mihai Viteazul”Moftinu Mic

“Părinţii buni le dau copiilior rădăcini şi aripi:rădăcini pentru a nu-şi uita originile şi aripi
pentru a zbura şi a se folosi de ceea ce i-au învăţat”
Jonas Salk
Familia este pentru un copil primul grup în care exersează comportamentele sociale şi se descoperă
pe sine,este instituţia cea mai stabilă ,responsabilă de păstrarea şi dezvoltarea tradiţii-lor culturale.
Atunci,când copilul trece pragul şcolii,pentru el există mai multe necunoscute,dar şi pentru pă-
rinţii lor.Părinţii pot avea multe întrebări despre programul din şcoală.Dreptul părinţilor este de a
lua parte de activităţile copiilor.
Asigurarea unui parteneriat real între aceştia,implicarea tuturor în realizarea unei unităţi de ce-
rinţe va duce implicit la o educaţie corectă a copiilor,la evitarea erorilor în educaţie şi la soluţio-
narea problemelor care apar.Parteneriatul şcolii cu familia implică informarea teoretică a părinţi-
lor în problemele de psichopedagogie şcolară.Se pot ţine lectorate cu părinţii şi şedinţe pe diferi-te
teme în cadrul cărora sunt invitaţi specialişti(medici,logopezi,psihologi).
Mijloacele aflate în îndemâna învăţătoarelor pentru a-i determina pe părinţi să fie parteneri active în
educarea copiilor sunt:şedinţele cu părinţii,acţiuni comune părinţi şi copii,vizite la domiciliul
copiilor,discuţii zilnice cu părinţii sau atunci când evenimentele le solicită.Părinţii sunt partenerii şi
colaboratorii învăţătoarelor în educaţie şi nu specialişti.Părinţii pot da o mână de ajutor efectiv în
şcoală.Dacă un părinte este cofetar,muzician,medic etc.putem să-l implicăm în activităţi prin
realizarea unui moment deosebit pe parcursul zilei.
Participarea părinţilor la multe activităţi ale şcolii şi chiar implicarea acestora în organizarea
,desfăşurarea lor le vor permite o mai bună cunoaştere a particularităţilor propriilor copii,a difi-
cultăţilor pe care aceştia le întâmpină în activităţi.Activitatea cu părinţii ,ca parteneri pentru a
asigura dezvoltarea copilului în programul educative din şcoală,poate deveni un start bun pentru a
crea părinţilor respectul de sine ,încredere în competenţele lor.Parteneriatul şcoală-familie se referă
la construirea unor relaţii pozitive între familie şi şcoală ,la o unificare a sistemului de valori care
poate avea un efect benefic asupra copiilor.Acţiunile comune desfăşurate,continuarea muncii
învăţătoarei de către părinţi,implicarea acestora în acţiunile organizate în şcoală,transfor-
marea unor deprinderi în obişnuinţe ,de această colaborare,beneficiar este copilul,care treptat prin
modul de comportamentare va scoate în evidenţă rezultatele acestui parteneriat.
Imagini din proiectul”O şcoală- O familie”Anul şcolar 2018-2019

222
 
 
 
 
 
 
 

223
PROIECT EDUCAȚIONAL NAȚIONAL
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!

Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările școlare


importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții sau
prezentarea programului educativ pentru sărbătorile de iarnă, serbările școlare)

BARBACIORU CARMEN
GRADINITA NR.185. SECTOR 5
BUCURESTI

SERBARE DE CRĂCIUN
GRUPA MIJLOCIE
CANTEC
O,BRAD FRUMOS,O BRAD FRUMOS !
CU CETINA TOT VERDE!
TU ESTI COPACUL CREDINCIOS,
CE FRUNZA NU SI-O PIERDE.
O,BRAD FRUMOS ! O ,BRAD FRUMOS !
CU CETINA TOT VERDE!

1.Se-apropie Crăciunul Atâtea inimi fericite


Vin’ să te rogi cu mine, Ascultă-acum cu dor!
Iisus se naşte astăzi Veniţi, veniţi colindători
Copile pentru tine. La casele creştine
Se-apropie Crăciunul Veniţi, veniţi de sărbători
Cu bradu-mpodobit, Uraţi numai de bine!
Iisus ne cere-n taină
Să-ngenunchem smerit. 3.În noaptea asta sfântă
Se-apropie Crăciunul O stea răsare sus
Vin’ să te rogi duios, Şi mic şi blând soseşte
Să creşti curat copile Şi dulcele Iisus.
Ca bradul de frumos. Acum Iisus e-n iesle
Al lumii dulce miel
COLIND: Şi-i cântă albul înger
Iata vin colindatori, Zburând pe lângă el.
Florile dalbe,
Noaptea pe la cantatori. COLIDĂ:
Si ne zic mereu, mereu,
Florile dalbe, Domn, Domn sa-naltam
Si-L aduc pe Dumnezeu. Domn, Domn sa-naltam
Dumnezeu adevarat, Am plecat sa colindam
Florile dalbe, Domn, Domn sa-naltam
Soare-n raze luminat. Cand boerii nu-s acasa
Iata vin colindatori, Domn, Domn sa-naltam
Florile dalbe, Domn, Domn sa-naltam
Noaptea pe la cantatori. Domn, Domn sa-naltam
C-au plecat la vinatoare
2.E-atâta dragoste şi pace Domn, Domn sa-naltam
În cântul tuturor. Sa vineze caprioare

224
Domn, Domn sa-naltam Fecioara Maria
Domn, Domn sa-naltam Naşte pe Mesia.
Domn, Domn sa-naltam 3.Magii cum zăriră
Caprioare n-au vinat Steaua şi porniră
Domn, Domn sa-naltam Mergând după raza
Si-au vinat un iepuras Pe Hristos să-l vadă.
Domn, Domn sa-naltam 4.Cu daruri gătite
Domn, Domn sa-naltam Lui Hristos menite
Domn, Domn sa-naltam Având fiecare
Sa faca din pielea lui Bucurie mare.
Domn, Domn sa-naltam 5.Care bucurie
Vesmint frumos Domnului Şi la noi să fie
Domn, Domn sa-naltam De la tinereţe
Pâ-n la bătrâneţe.
4.Dormi drăguţule Iisus
Dormi odorule nespus. 9.Jos pe paie pruncuşorul
Nani, nani prunc de Crai Doarme dulce ca un miel,
Cu glas blând, cu păr bălai Maica sa de drag răpită
Două stele-s ochii tăi Nu-şi ia ochii de la el.
În obraji îţi ard văpăi. N-are scutec de-nfăşat,
Dormi odorule iubit Nici hăinuţe de-mbrăcat
Dumnezeu nemărginit! Pentru Pruncul de-mpărat.
Nu mai plânge maica mea
5.În noaptea sfântă de Crăciun Scutecele noi ţi-om da
Pe drumul nins de lună, Pruncul Sfânt de-i îmbrăca.
Trei magi călări cu suflet bun 10Bătrânii noştri povestesc
Aleargă împreună. Cum a venit Crăciunul
Cum dragostea lui Dumnezeu
6.De unde vin? Cum se numesc? A luminat tot omul.
Ce doruri îi frământă? 11.E noapte patul e făcut
Spre-o iesle ei călătoresc Dar cine să se culce?
Şi cerurile cântă. Când mama spune de Iisus
Cu glas duios şi dulce.
7.Şi cântă-n inimile lor Cum S-a născut Iisus în fân,
Aprinsă bucuria, În ieslea cea săracă
Azi s-a născut Iisus Hristos Şi boii peste el suflau
Azi s-a născut Mesia. Căldură ca să-I facă.
Cum au venit la ieslea Lui
8.Dinspre Răsărit răsare Păstorii de la stână
O stea cu lumină mare, Şi îngerii cântau în cor
Razele îşi răspândeşte Cu flori de crin în mână.
Şi mare minune vesteşte, COLINDĂ:
C-astăzi s-a născut Hristos Astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos. 1. Astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos.
STEAUA: Lăudaţi şi cântaţi
1.Steaua sus răsare Şi vă bucuraţi.
Ca o taină mare
Steaua străluceşte 2. Mititel înfăşeţel
Şi lumii vesteşte. În scutec de bumbăcel
2.Că astăzi Curata Lăudaţi şi cântaţi
Prea nevinovata Şi vă bucuraţi.

225
3. Neaua ninge nu-L atinge
Vântul bate nu-L răzbate CANTEC: MOŞ CRĂCIUN CU PLETE
Lăudaţi şi cântaţi DALBE
Şi vă bucuraţi. Crăciun cu plete dalbe
4. Si de-acum până-n vecie A sosit de prin nămeţi
Mila Domnului sa fie Şi aduce daruri multe
Lăudaţi şi cântaţi La fetiţe şi băieţi
Şi vă bucuraţi.
12.Din an în an sosesc mereu Moş Crăciun, Moş Crăciun
La geam cu Moş Crăciun
E ger cumplit, e drumul greu Din bătrâni se povesteşte
Da-i obicei străbun. Că-n toţi anii negreşit
Azi cu strămoşii cânt în cor Moş Crăciun pribeag soseşte
Colindul Sfânt şi bun, Niciodată n-a lipsit
Tot moş era şi-n vremea lor
Bătrânul Moş Crăciun. Moş Crăciun, Moş Crăciun
13.Dragi copii din ţara asta
Vă miraţi voi cum de poate Moş Crăciun cu plete dalbe
Moş Crăciun, din cer de-acolo, Incotro vrei s-o apuci
Să le ştie chiar pe toate? Ţi-aş c?nta Florile dalbe
Uite cum.Vă spun îndată De la noi să nu te duci!
Iarna, noaptea pe zăpadă
El trimite câte-un înger Moş Crăciun, Moş Crăcïun!
La fereastră să vă vadă

14.Moş Crăciune toţi îmi spun 17.Moş Crăciune, Moş Crăciune


Că eşti darnic şi eşti bun Moşul nostru bun şi drag,
Eu îţi spun de mai-nainte Vei veni şi-n noaptea asta
Că-s un băieţel cuminte Să ne baţi în geam şi-n prag?
Şi-ţi mai spun aşa să ştii
Că eu nu-ţi cer jucării 18.Vei veni şi-n noaptea asta
Cum ţi-ar cere alţi copii La copiii toţi pe rând,
Însă nu m-aş supăra Moş Crăciun cu barba albă
Dacă tot mi-ai da ceva. Şi cu zâmbetul tău blând?
15..Prin nămeţi în fapt de seară,
A plecat către oraş, 19..Iară noi cu bucurie
Moş bătrân cu-n iepuraş Ţi-om aprinde-n brad lumini,
Înhămat la sănioara. Cântând slavă celui care
Uite-o casă colo-n vale Ne-a făcut să fim creştini.
Cu ferestre luminate
Moşul, s-a oprit din cale CÂNTEC
Cu toiagu-n poartă bate.
.Bună seara, bună seara Glas de clopoţei
Iaca vin cu sănioara 20.Brăduleţ plin de culori
Şi cu daruri prospete, Şi de daruri multe,
Bucuroşi de oaspete? Ai venit aici la noi,
16.Bucuroşi, bucuroşi, De pe vârf de munte.
Strigă glasuri de copii,
-Moşule, de unde vii? 21.Glas de clopoţei
-Iaca vin din moşi strămoşi Glas de zurgălăi
Încărcat cu jucării Ni-l aduc pe Moş Crăciun
Pentru voi iubiţi copii. Că-i de mult pe drum.

226
23.Moş Crăciun e tare bun
Moş bătrân cu barba albă Încărcat vine pe drum
Hai să colindăm! Totdeauna se grăbeşte
E Crăciun şi este pace Oare el nu oboseşte?
Să ne bucurăm. 24.L-as pofti să stea la masă,
Dar umblă din casă-n casă,
22.Moş Crăciun eu sunt micuţ, Ca să-mpartă la copii
Nu ştiu multe poezii, Fel de fel de jucării
Însă una tot îţi spun Că e darnic Moş Crăciun
Cu daruri când o să vii. Cu copilul care-i bun.
Dacă mă încurc niţel 25.Moş Crăciun îţi mulţumim,
Nu fii supărat pe mine, Iar la anul când mai vii
Când voi fi mai măricel Noi o să ne străduim
O să-ţi spun mai bine. Cu toţii cuminţi să fim.
Sănătate îţi dorim
CÂNTEC Şi să ştii că te iubim.
TOTI
PE ZĂPADĂ ZBOARĂ, ZBOARĂ Moş Crăciun soseşte iar
Bucurii aduce-n dar.
1.Pe zăpadă zboară , zboară Vine cu desaga lui
Cling , cling , cling o sanioară Spre sfârşitul anului Moş Crăciun, Moş
Şi în ea sta un moşneag Crăciun.
Moş Crăciun cel bun şi drag.
Bradul l-am împodobit
Ref .Moş Crăciun bine-ai venit Cu steluţe de argint
Bradul nostru-mpodobit Şi o stea în vârf i-am pus
Cu steluţe argintii mult te-am aşteptat să vi Jucării tu ne-ai adus Moş Crăciun, Moş
Bradul nostru -mpodobit îţi urează Bun Crăciun
Venit!
Moş Crăciun bine-ai venit,
2.Abia duce în spinare La noi iar ai poposit
O desagă mare, mare, Astăzi vrem să îţi cântăm
Haideţi copilaşi vioi Sănătate sa-ti urăm.
Ca să-i ajutăm şi noi.

Ref .Moş Crăciun bine-ai venit


Bradul nostru-mpodobit
Cu steluţe argintii mult te-am aşteptat să vi
Bradul nostru -mpodobit îţi urează Bun
Venit!

3.Moşu-şi leapădă cojocul


Bată-vă pe toţi norocul
Voi copii să creşteţi mari
Toţi voinici cu braţe tari!

Ref .Moş Crăciun bine-ai venit


Bradul nostru-mpodobit
Cu steluţe argintii mult te-am aşteptat să vi
Bradul nostru -mpodobit îţi urează Bun
Venit!

227
Cariera de a fi OM

Carmen- Marinela BARBU


Şcoala Gimnazială ,,Sf. Dumitru,, Craiova

Valoarea transcede timpul şi adună tot conţinutul culturii educaţionale în prezent.


De fiecare dată facem aceeaşi greşeală – inversăm piramida cunoaşterii şi ne fixăm ca ţintă cariera...
A nu se înţelege că a reuşi în profesie este un lucru rău, ci doar că trebuie să începem altfel; trebuie
să începem de la stabilirea unei ierarhii de valori, dacă vreţi, o scară a valorilor ... şi acum apar
întrebări precum: Ce aşezăm pe prima treaptă a valorilor? Ce-i spunem copilului să urmărească în
viaţă? ... Dacă mă întrebaţi pe mine voi răspunde că pe primul loc într-o scară a valorilor este modul
de viaţă, propriile noastre persoane.
Suntem capabili să fim cei mai buni indiferent de domeniul pe care-l alegem? Suntem oamenii care
pun principiile de viaţă mai presus de carieră? Suntem noi cei care putem să împărtăşim cu alţii
ceea ce ştim? Suntem capabili să ajutăm? ... Asta înseamnă că avem deja o carieră. De aici pleacă
totul, NOI suntem cei care putem deschide porţile viitorului copiilor noştri, fie că suntem părinţi,
dascăli sau oameni de succes.
Şi cum vorbele fără fapte pot fi goale de conţinut, am implicat colectivul de elevi în participarea la
activitatea ,,JOB SHADOW DAY LA PĂRINŢI”, activitate care a adus împreună părinţii şi copiii
având ca liant profesia părintelui.

FIŞĂ DE ACTIVITATE

 Titlul activităţii: ,,JOB SHADOW DAY LA PĂRINŢI”

 Domeniul: educaţie pentru orientare profesională

 Scopul: Formarea unei imagini reale a comunităţii de afaceri şi a locurilor de muncă.

 Obiective:
o Identificarea intereselor/ aptitudinilor şi modului în care pot să le valorifice pe piaţa
muncii.
o Educarea posibilităţii de a înţelege, de a pătrunde în profunzimea, frumuseţile,
subtilităţile, responsabilităţile unei profesii.
o Dezvoltarea libertăţii de exprimare a opiniei.

 Grupul ţintă: elevi şi părinţi

 Locul desfăşurării activităţii: locul de muncă al unuia dintre părinţi

 Descrierea activităţii:
Proiectul s-a desfăşurat în Săptămâna ”Să ştii mai multe, să fii mai bun!” în cadrul Proiectului
Internaţional de educaţie pentru orientare profesională organizat de Junior Achievement Romania.
Elevii au mers în vizită la locul de muncă al părinţilor sau în umbra unui angajat dintr-o
companie/instituţie locală, cu acordul, la data şi ora stabilite împreună cu aceştia, pentru a înţelege
mai bine meseria lor, atribuţiile, abilităţile şi competenţele necesare postului respectiv, mediul
economic şi au asistat părintele /angajatul, în funcţie de posibilităţi, la îndeplinirea unor activităţi
specifice postului.

228
Înainte de participare la activitate au fost semnate mai multe documente pentru ca activitatea să se
desfăşoare în condiţii optime:
o Acordul unităţii noastre şcolare de a participa la acest proiect
o Acordul de participare a elevului prin acceptul părintelui (tutorelui legal)
În timpul activităţii au fost făcute fotografii şi s-a completat un formular de feed-back.

 Rezultate obţinute:
Fotografiile şi materialele culese în cadrul activităţii demonstrează interesul, respectul
şi aprecierea elevilor faţă de atribuţiile şi competenţele părinţilor necesare locului de
muncă.

 Sustenabilitate:
Cadrele didactice, părinţii şi elevii au apreciat activitatea ca fiind una creativă,
ingenioasă, cu excelente valenţe educative.
Mulţi colegi şi-au arătat interesul pentru activitate, dorind ca anul viitor să se alăture
iniţiativei Jaromania.
Părinţii au considerat foarte util acest experiment, cu valenţe formative reale pentru
copii. În ceea ce priveşte reacţia copiilor, aceasta a fost promptă şi clară ”Ne place foarte
mult şi vrem să le mai fim aproape părinţilor nu numai acasă, ci şi la serviciu”
Impresiile ne-au fost impărtăşite şi în cadrul unor ore de educaţie civică de către
copii, dar şi în cadrul lectoratelor cu părinţii.

 Argumente /mărturii:

“A fost o experienţă nouă şi


frumoasă, dar şi grea!”

“Am conştientizat că nicio slujbă


nu este uşoară, toate implică un
risc, muncă fizică sau psihică
sporită. Cred că această experienţă
m-a schimbat şi în mod sigur mă
va ajuta în drumul meu în viaţă…
“La prima vedere, munca mamei
mele poate părea foarte uşoară. Dar
să stai cu 25-30 de copii mici să-i
supraveghezi permanent, să-i înveţi
câte ceva e foarte obositor şi
implică multă, multă răbdare şi
responsabilitate”

,,Să fii conducătorul unei instituţii este deopotrivă provocare şi responsabilitate.


Disponibilitatea si deschiderea către comunicare se impun cu necesitate, iar rezultatele angajaţilor
sunt răspunsul la ceea ce esti sau nu esti, Tu, leader-ul. Am fost impresionat de tot ceea ce am văzut
şi îmi doresc ca şi eu, într-o zi, să pot fi cel mai bun.,,

,,Vreau să fiu adult, să fiu responsabil. E aşa de greu să decizi pentru tine însăţi?,, este gândul
unui copil după ce şi-a petrecut o zi întreagă cu părintele la serviciu. De foarte multe ori avem
senzaţia că elevii, copiii noştri, îşi trăiesc copilăria şi atât. Dar nu este aşa ... Chiar dacă sunt mici,
au gânduri mari şi acestea interferează adesea cu viaţa noastră de adulţi. Îşi pun întrebări şi caută
răspunsuri şi câteodată ... gândesc cu voce tare.
Iată câteva din aceste gânduri:

229
GÂNDURI DESPRE ŞI CĂTRE ADULŢI

 Aş vrea ca adulţii să fie mai copilăroşi, dar şa lumea s-ar întoarce cu susul în jos.
 Mi-ar plăcea ca părinţii să fie şi foarte buni prieteni cu copiii lor deoarece s-ar apropia mai
mult de ei şi ar putea să le spună orice fără a se teme că vor fi certaţi.
 As dori să petrec mai mult timp cu familia, prietenii şi tovarăşii de viaţă. De ce? Totul trece
atât de repede, timpul se scurge cât ai clipi... Viaţa trece mult prea repede ca să facem
lucrurile care nu ne plac. Vreau doar să petrec din plin şi să gust din copilărie cât încă o
mai am.
 Şcoala este un loc în care te formezi. Fiecare profesor are un mod de a preda, iar mie îmi
place acest fapt. Zâmbind la ore oferim profesorului o rază de bucurie.
 Fizic nu mă dezvolt şi se vede, dar psihic .... psihic doar eu mă cunosc.
 Fii înţelegător cu mine! ...Toată lumea greşeşte. Ajută-mă! ... Prietenii adevăraţi văd prima
lacrimă, pe a doua o şterg şi pe a treia o opresc.
 Nu-ţi pierde copilăria încercând să fii cine nu eşti!
 Îmi place să mă joc. Cred că toţi ar trebui să facem ceea ce ne place.
 Cu toţii ne spuneţi ce să facem. Lăsaţi-ne să greşim! … Aşa vom tine minte.
 Ascultă-mă şi pe mine! S-ar putea să te surprind.
 E aşa de greu să fiu copil!!! Când o să fiu şi eu adult să nu-mi mai spună nimeni ce să fac?
 Tu mi-ai dat aripi. Învaţă-mă să zbor!
 Eşti dezamăgit de mine? Şi eu…
 Nu ştiu cine sunt şi ce vreau. Sunt la început de drum…sunt debusolat, aşa că ai răbdare cu
mine!
 Tu cum ai reuşit ,,să te faci mare,,?
 Trebuie să mă iubeşti şi atunci când nu sunt cum vrei tu!
 Fă-ţi timp pentru mine! Învaţă-mă să te înţeleg!
 Eu greşesc pentru că sunt mic. Tu ce scuză ai?
 De multe ori stau şi mă gândesc cum este să fii adult … să ai libertate deplină.
 Nu judeca lumea până nu te uiţi la tine! Când nu-mi place ce vorbeşti îţi spun să mă laşi.
Dacă nu mă crezi, nu-i vina mea.
 Nu mă face să mă schimb, să devin ce eşti tu… Lasă-mă să descopăr lumea singură, să mă
descopăr pe cea care sunt.
 Tu mereu îmi spui ce să fac, dar câteodată aş vrea să fac şi ce vreau eu.
 Vrei să spun cine sunt eu? Mai întâi spune-mi cine eşti tu!
 Mi-aş dori să rămân copil pentru totdeauna şi să nu mă critice alţi oameni ca pe adulţi.
 Oamenii mari au aşteptări de la noi, dar noi ce aşteptări să avem de la ei? Copilul din
fiecare nu se pierde niciodată, aşa că lasă-l să iasă din nou!
 Oricât de mult m-aţi supăra, eu tot vă iubesc…. Dar …Credeţi că este uşor să fii copil? …
La început de drum nimic nu este uşor.
 Vreau să am 18 ani numai pentru a putea conduce. Tu pentru ce ţi-ai dorit să ai 18 ani?
 Nu sunt perfectă şi niciodată nu voi fi. N-o să fac greşelile tale, o să le fac pe ale mele şi
sper că voi învăţa din ele.”

Bibliografie:

Site: www.Jobshadow.Ro -JOB SHADOW DAY: PROGRAMUL INTERNATIONAL JA DE


DEZVOLTARE SI FORMARE PROFESIONALA A TINERILOR

230
CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE

PROFESOR BARBU DOMNICA


C.S.E.I. C-TIN PUFAN
DR.TR.SEVERIN
Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru
cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari în
asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi să
sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente modalităţi
de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii educativi cei mai
apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se
referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a
activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu însufleţire
şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă
importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Serbarea scolara reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice
ale elevilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc
,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească ,plăcere
estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai plină de
sens.
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii
să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători
de iarnă .Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de
Crăciun ,de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui
Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,, Într-
o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,, Bradul credincios,,.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv –
pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.

231
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în
mod favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică
varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie
publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

232
Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

Profesor:Barbu Genoveva
Școala Gimnazială Stăncești,jud.Buzău,comuna Vadu-Pașii

Motto:,,Toți oamenii au fost la început copii,dar puțini își mai amintesc.”(Antoine de Saint-
Exupery).

Îmi aduc și acum aminte,cu mare plăcere și emoție,prima zi de școală,un eveniment important atât
pentru mine cât și pentru părinții mei.Peste ani am devenit și eu părinte,iar împreună cu fiica mea
am retrăit momentele trecute prin experiența ei.Aceste momente de cele mai multe ori rămân vii
prin ,,mărturiile sufletești”-fotografiile.
Școala este locul în care copiii își petrec jumătate de zi,alături de alți copii și de o persoană
adultă(educator,învățător,profesor);dar totuși formarea copilului se realizează în sânul familiei,nu
degeaba,,cei șapte ani de acasă”,au un rol covârșitor în modelarea copilului.
Atunci când copilul vine la școală,pentru el se deschide o lume necunoscută,dar la fel și pentru
părinții lui.Noi,ca și cadre didactice nu ar trebui să îi înlăturăm pe părinți din procesul
educațional,deoarece copilul pe care noi îl educăm este copilul lor.Dreptul părinților este de a lua
parte la activitățile copiilor.

Eu sunt cadru didactic în mediul rural,iar implicarea părinților în viața școlii este
covârșitoare.Noi,cadrele didactice trebuie să îi încurajăm pe aceștia să viziteze școala,să ne
cunoască programele desfășurate și să se simtă bineveniți.
Asigurarea unui parteneriat real între părinți-școală-elevi,ar duce la implicarea tuturor în realizarea
unei educații corecte a copiilor dar și la evitarea erorilor în educație și la soluționarea problemelor
care apar.
Parteneriatul școlii cu familia implică în primul rând informarea teoretică a părinților în problemele
de psihopedagogie școlară.În acest sens se țin lectorate și ședințe pe diferite teme în cadrul cărora
sunt invitați specialiști.
Școala trebuie să organizeze cu familia un parteneriat educațional.Mijloacele pe care noi,cadrele
didactice le avem pentru a-i determina să fie parteneri activi în educația copiilor,ar fi ședințele cu
părinții,acțiuni comune părinți și copii,vizite la domiciliul copiilor sau pur și simplu discuții.
Părinții pot da o mână de ajutor efectiv în școală și trebuie să utilizăm aptitudinile deosebite pe care
aceștia le dețin.Participarea lor la unele activități(serbări,vizite,excursii,lecții deschise),și chiar
implicarea lor în organizarea acestora,le va permite o mai bună cunoaștere a particularităților
propriilor copii,a dificultăților pe care aceștia le întâmpină.
Cred că un părinte se poate considera împlinit atunci când împreună cu școala reușește să educe
copilul,astfel încât el să aprecieze munca,să fie util în societate.
Acest parteneriat se referă la construirea unor relații pozitive,la o unificare a sistemului de valori
care poate avea un efect benefic asupra copiilor,atunci când aceștia văd profesorii sfătuindu-se cu
părinții.Părinții trebuie să vadă în școală un prieten,un colaborator,care-i poate ajuta printr-o
atitudine nepărtinitoare pe care ar trebui să o afișăm.
Astăzi se accentuează ideea de a sprijini părinții și nu de a-i substitui,,,Niciodată familia nu a fost
mai solicitată și rolul său nu a fost atât de mareca azi”,(Boutin și During,1994).Din experiența
personală,ca urmare a activităților derulate,legătura școlii cu familia s-a îmbunătățit
considerabil,părinții simțindu-se utili.
Activitățile extrașcolare,bine pregătite,sunt atractive la orice vârstă.Ele stârnesc preocupare,produc
bucurie,facilitează acumularea de cunoștințe,chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară pri prelungirea ei într-un context exterior
școlii.Deși părinții consideră că ei știu ceea ce este bine,pentru că ei aleg,caută și se interesează
despre diferite opțiuni,acceptul copilului fiind cel care îi ajută să se implice.

233
Părinții care au luat parte la activități extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea față de
educația oferită de școala noastră.
În concluzie,părinții sunt principalii colaboratori și parteneri ai școlii,în ceea ce privește educația
copiilor-o legătură între profesori și părinți va duce la o relație deosebită între copii și profesori.

Bibliografie:
-Eduard Dăncilă și Ioan Dăncilă,,Noi și copilul nostru ne pregătim pentru școală”2003,Ed.Edid.
-Anton Moisin,,Arta educării copiilor și adolescenților în familie și școală”2001,E.D.P.București.

234
Serbările școlare și importanța lor

Prof. Inv. Primar Bărbulescu Aurelia


Şcoala Gimnazială “I.G.Duca”
Bucuresti

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau cadru didactic. Cântând, dansând, recitând ,
interpretând un rol dintr-o scenetă, şcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor
ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la
stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei. În proiectarea scenariului unei serbări
trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a
copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de frumos, înca două coordonate
majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi atmosfera încărcată de emoţii
,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă parte. Serbările desfăşurate după
anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg, decorul neobişnuit,
costumaţia copiilor, accesoriile necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini-
reprezintă toate, elemente importante ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative
deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească ,plăcere
estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai plină de sens
.
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii
să dea tot ce sunt în stare .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped • Revista invatamant primar,
nr.2-3/2001,Editura Discipol
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

235
Importanta activitatilor educative in parteneriat cu parintii

prof. Barbulescu Carmen


Sc. Gimn. Ilie Stoenescu Botesti
Educatia este un proces impartit intre parinti si profesori al carui obiectiv este formarea integrala a
copiilor.Pentru a duce la bun sfarsit o educatie integrala este necesar sa existe canale de
comunicatie si actiuni ale familiei cu scoala ,doar asa se produce dezvoltarea intelectuala,
emotionala si sociala a copiilor in cele mai bune conditii.
Colaborarea familiei cu scoala dezvolta copiilor impresia ca desi se afla in doua
spatii diferite ,ele sunt complementare.
Participarea activa a parintilor in viata scolara a copiilor se materializeaza printr-o
mai buna autostima a copiilor,un randament scolar mai bun ,relatii si atitudini positive ale
parintilor despre scoala.Familia si scoala trebuie sa imparta responsabilitatile in educarea
copiilor.Ambii au un rol fundamental in dezvoltarea integrala a copilului.Colaborarea familiei cu
scoala are o importanta majora cu efecte pozitive asupra elevilor ,parintilor,profesorilor,scolii si
comunitatii.
Intre familie si scoala trebuie sa existe o comunicare foarte stransa.Daca un profesor vrea sa educe
trebuie sa colaboreze cu parintii pentru ca efortul pe care il realizeaza
la clasa sa aiba continuitate si in restul zilei.Atat scoala cat si familia sunt responsabile de:
- Transmiterea de norme ,valori si obiceiuri;
- Dezvoltarea autonomiei copilului
-Transmiterea de cunostinte
-Invatarea responsabilitatilor(implica acceptarea normelor de comportament ,de ordine
,curatenie,mici responsabilitati familiare si scolare).
Fiecare relatie familie profesor este unica si originala ,de aceea trebuie sa fie individualizata si
bazata pe incredere si cunoastere reciproca .Exista mai multe forme concrete de colaborare dintre
scoala si familie ,ele se deosebesc in functie de scopul urmarit si de modul de realizare .
- Referatele prezentate in fata parintilor cu anumite prilejuri cu teme pe baza de fapte concrete.
-Organizarea de expozitii cu lucrari executate de copii;
-Participarea parintilor la activitati demonstrative
-Convorbirile cu familia
-Consultari individuale ;
-Organizarea de activitati extracurriculare organizate impreuna cu parintii.

236
Importanța activităților educative

Profesor .Bărbulescu Cosmin


Liceul Tehnologic Dimitrie Petrescu

Locul şi rolul activităţilor extracurriculare în educaţia copiilor


“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele
,,clădirii’’fizice şi spirituale a ,,puiului de om’’. Doar ,,zâna’’,modelatoarea de suflete şi minţi, ştie,
cu mult tact şi răbdare, să-i treacă pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină de vrajă şi
mister a basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei. Pedagogul american Bruner (1970) consideră
că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală
adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de
dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată
progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte
identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de
viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la
cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu
obiectele şi fenomenele din natură. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea
ce ne permite să împăcăm şcoala cu viaţa.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile
extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în
mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.

Exemple de activităţi extraşcolare


Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv –
constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru.
Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de
producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local,
naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi
naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de
învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza şi
orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură. Excursiile şi
taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii pot cunoaşte
realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate ,
imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe care le culeg ,sunt
folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii sunt foarte receptivi la
tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuşi să acţioneze în acest sens .
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi
patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale

237
importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi
consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici.
Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, să
deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate. Acelasi efect îl pot avea concursurile
organizate de către cadrele didactice în clasa. Dacă sunt organizate într-o atmosferă placută vor
stimula spiritul de iniţiativitate al copiluiui, îi va oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri
pentru a duce la bun sfârşit exerciţiile şi va asimila mult mai uşor toate cunoştinţele. Elevii trebuie
să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de
ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să fie
creativ. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, reacreative, distractive, care ajută la dezvoltarea
creativităţii, gândirii critice şi stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea
drepturilor omului, conştientizarea urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea
valorilor, etc.
Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau
spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează
anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile
extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de
acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă masa de copii.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc
bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se
dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform
naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite
să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în
primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare
a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de
gândire, să evite critica în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back
pozitiv.
. Bibliografie : * Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului
de învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti; * Ionesc, M., Chiş,
V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, pg.162; * Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau,
Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu.
Studiu de impact, Editura Polirom, Bucureşti, 2002, pg. 87; * Crăciunescu, Nedelea, Forme de
activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar, în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 /
2000, Ed. Discipol, Bucureşti; Surse on-line: * Bruner, J.S, Procesul educaţiei intelectuale, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1970

238
Importanţa serbărilor şcolare

Înv. Barcan Tatiana


Şcoala gimnazială nr.1 Pânceşti
Com. Pânceşti, jud. Bacău

Ca expresie a modernizării procesului de învăţământ, didactica contemporană promovează concept


şi atitudini educaţionale noi, o flexibilitate curricular menită să promoveze creativitatea
învăţătorului şi să permit oferte educaţionale cât mai variate.
Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le
comunicăm elevului nu poate da satisfacţie setei de investigare si cutezanţă creatoare, trăsături
specifice copiilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le ofere
prilejul de a se emoţiona puternic.
Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor, încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Ele contribuie la adâncirea şi
completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor.
Serbările şi festivităţile au un caracter stimulator atât pentru micii artişti cât şi pentru părinţii lor.
Punerea serbărilor în scenă aduce satisfacţii atât “ artiştilor “ cât şi “spectatorilor”, elevi şi părinţi,
contribuind socializarea copiilor de la o vârstă fragedă. Acest tip de activităţi extraşcolare
marchează evenimentele importante din viaţa şcolarului. Importanţa acestor activităţi constă în
cultivarea înclinaţiilor artistice ale elevului, precum şi în atmosfera festivă creată cu acest prilej.
Perioada de pregătire a serbării, dorinţa sinceră de succes, sudează colectivul, cultivă capacităţile de
comunicare şi inclinaţiile artistice ale elevilor, atenţia, memoria, gustul pentru frumos. Prin
conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde, serbarea şcolară valorifică
varietatea intereselor şi gusturilor şcolarilor. Ea evaluează talentul, munca şi priceperea colectivului
clasei şi transform în plăcere şi satisfacţie străduinţele colectivului şi ale fiecărui elev în parte.
Este important ca fiecare copil să aibă un loc bine definit în cadrul programelor pentru a se simţi
parte integrată a colectivului şi pentru a fi conştient că şi participarea lui contribuie la reuşita
serbării şcolare.
Având un caracter atractiv, elevii participă intr-o atmosferă de voie buna şi optimism , cu însufleţire
şi dăruire la astfel de activităţi. Serbările reprezintă un izvor de satisfacţii , bucurii creează o bună
dispoziţie , favorizează dezvoltarea copiilor din punct de vedere psihic.
Emoţiile şi bucuriile comune trăite cu prilejul organizării unor astfel de activităţi contribuie la
închegarea colectivului, la întărirea relaţiilor de prietenie între copii, ceea ce le demonstrează
valoarea educativă.

239
Punerea in scenă a diverselor scenete , piese de teatru, stimulează încă de la vârstă fragedă
creativitatea copiilor. Se ştie că jocul este esenţa şi raţiunea de a fi a copilăriei. Prin joc copilul
aspiră la condiţia adultului. Jocul socializează, umanizează, prin joc se realizează cunoaşterea
realităţii, se exersează funcţiile psihomotrice şi socioafective. El are rolul de a bucura, destind,
delecta, de a crea un confort spiritual.
Părinţii participă cu plăcere si emoţie la astfel de activităţi, având prilejul de a descoperi talentul
copilului lor, de a se bucura de reuşita acestora.

BIBLIOGRAFIE
Golu, M., (2000), Fundamentele psihologiei, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
Negovan, V., (2003), Introducere în psihologia educaţiei, Editura Curtea Veche, Bucureşti.
Sălăvăstru, D., (2004), Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi.

240
Colaborarea gradinita-familie

Baron Oana-Maria
Gradinita nr. 94, sector 6
Prima zi din viaţă, prima zi in gradiniţă, prima zi la scoală sunt evenimente pe care părinţii şi în
unele cazuri copiile le ţin minte. Ele sunt de multe ori înregistrate în “documente oficiale de suflet”
– fotografiile.
Atunci cand copilul vine la grădiniţă pentru el exista mai multe necunoscute, dar şi pentru părinţii
lor. Părinţii pot avea multe întrebari despre programul din grădiniţă. De aceea nu trebuie să-i
înlăturăm pe părinţi deoarece copilul pe care il educam este copilul lor. Dreptul părinţilor este de a
lua parte la activităţile copiilor.
În mediul rural pentru a marii frecventa copiilor in grădinţă, părinţii trebuie încurajaţi să o viziteze,
să-i cunoasca programele desfaşurate, dar şi să se simta bineveniti. Daca părintele va fi mulţumit de
ceea ce i se ofera, aceasta multumire se va transmite şi copilului, şi el va fi bucuros să o frecventeze.
Familia este pentru copil primul grup în care exersează comportamentele sociale şi se descoperă pe
sine, este instituţia cea mai stabilă, responsabilă de păstrarea şi dezvoltarea tradiţiilor culturale.
Vârsta preşcolară este, fără îndoială, temelia educativă a întregii vieţi. Datorită vârstei mici,
educaţia preşcolară capătă caracter specific. Această perioadă, ca îngrijire şi educaţie, formează
temelia întregii vieţi de mai târziu.
Parteneriatul grădiniţei cu familia implică informarea teoretică a părinţilor în problemele de
psihopedagogie preşcolară. Educatoarea poate avea discuţii personale sau colective cu aceştia,
dezbătând diverse teme: “Cum ne jucăm cu copiii noştri”,“Cum putem contribui la dezvoltarea
limbajului copiilor”, “Care sunt problemele copilului singur la părinţi”. Se pot ţine lectorate cu
părinţii şi şedinţe pe diferite teme în cadrul cărora sunt invitaţi specialişti (medici, logopezi,
psihologi).
Părinţii sunt principalii colaboratori şi parteneri ai grădiniţei în ceea ce priveşte educaţia moral-
civică a copiilor preşcolari. Experienţa pedagogică demonstrează că reuşita integrării sociale
depinde în mare măsură de calitatea formării grupului de copii, a relaţiilor dintre ei şi a modului în
care se supune grupului.
Parteneriatul grădiniţă- familie, acţiunile comune desfăşurate, continuarea muncii educatoarei de
către părinţi, implicarea acestora în acţiunile organizate în grădiniţă, transformarea unor deprinderi
în obişnuinţe, de această colaborare , beneficiar este copilul care treptat prin modul de comportare
va scoate în evidenţă rezultatele acestui parteneriat.
Activitatea cu părinţii, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului în programul educativ din
grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respectul de sine, încredere în
competenţele lor, făcându-i mai buni. Parteneriatul grădiniţă-familie se referă la construirea unor
relaţii pozitive între familie şi grădiniţă, la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect
benefic asupra copiilor atunci când aceştia văd educatoarea sfătuindu-se cu părinţii.
Prin toate activităţile realizate în grădiniţă urmărim să-i facem pe copii să deosebească binele de
rău, să ştie ce se cuvine şi ce nu se cuvine să facă, să fie toleranţi atât cu ei cît şi cu cei din jur. De la
simple cunoştinţe şi fapte de viaţă să-i determinăm pe copii să aibă atitudini personale participative,
să-i învăţăm că nu pot să trăiască singuri ci numai împreună cu ceilalţi.

Bibliografie:

Eduard Dancila si Ioan Dancila – Noi si copilul nostru ne pregatim pentru scoala, 2003, Editura
Edid
Anton Moisin – Arta educarii copiilor si adolescentilor in familie si scoala, 2001, E.D.P. Bucuresti
Magdalena Dumitrana – Didactica Prescolara, 1998, Ed. V&I Integral Bucuresti

241
Magia sărbătorilor de iarnă!

Serbările şcolare
Barta Tunde-Izabella

Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii.


Sărbătorile de iarnă sunt un prilej deosebit de a aduce familia împreună. Şi copiii sunt cei mai
fericiţi atunci când e vorba de a fi toţi împreună. Pentru acest lucru, pentru zâmbetul lor senin, toată
lumea încearcă să răspundă pozitiv la toate activităţile care se desfăşoară. Astfel, cadrele didactice
sunt primele persoane care trebuie să se ocupe de activităţi menite să implice părinţii în viaţa
micilor şcolari.
O idee reuşită, care s-a desfăşurat la şcoală, a fost Târgul de Crăciun. Acest târg a luat naştere la
iniţiativa profesorilor care doresc să facă mai puternică legătura cu părinţii. Conceptul acestui târg
preusupune confecţionarea diferitelor articole care vor fi vândute , iar cu banii obţinuţi, copiii vor
primi cadou o excursie. Părinţii sunt implicaţi la partea de realizarea obiectelor. Împreună cu elevii
şi profesorii, părinţii vin la şcoală de două ori pe săptămână pentru a confecţiona diferite lucruri. Eu
sunt ajutaţi de profesori care oferă sprijin şi acordă îndrumare în diferite situaţii. Pentru că petrec
două ore pe săptămână la şcoală, copii se simt mai aproape de părinţi şi relaţiile dintrre ei se
întăresc. Pe de altă parte şi profesorii reuşesc să menţină o conexiune apropiată cu părinţii, astfel nu
există pericolul de a pierde din vedere punctele importante din viaţa elevilor.
După ce sunt pregătite totae obiectele, se realizează un târg mare la care sunt invitaţi toţi sătenii şi
din împrejurimi. Copii îi primesc cu un ceai cald şi brioşe pufoase şi colinde tradiţionale. După
serbare, începe târgul de Crăciun. Aici sunt afişate lucrările elevilor care pot fi cumpărate de
oricine. De obicei, toate ornamentele sunt vândute. Iar târgul este un real succes. Copiii îşi adună
bani, îşi arată talentele şi sunt înconjuraţi de oameni dragi. Dar succesul cel mai mare este
îmbunătăţirea rrelaţiilor dintre ei şi părinţi. Pe parcus, ei sunt mai deschişi faţă de părinţi, sunt mai
încrezători şi optimişti.
Despre acestea este vorba! Magia sărbătorilor de iarnă deschide sufletele către iubire, înţelegere şi
întărirea relaţiilor dintre oameni. Spiritul Crăciunului nu înseamnă numai belşug pe masă, ci în
suflete!

242
Magia sărbătorilor de iarnă

Profesor pentru învățământ primar


Bartiș Aphrodita Maridana
Col. Naț. ”Preparandia – Dimitrie Țichindeal”, Arad

„Un bun învăţător observă când copilul se străduieşte- chiar dacă rezultatele nu se văd
imediat. Şi-i arată elevului că a observat !...
Un bun învăţător are grijă să vină rândul fiecărui elev la îndatoririle plăcute – dar şi la cele
nesuferite.
Mari destine au de multe ori la baza influenţa unui bun învăţător!”
- Helen Exley –

Nu cu mult timp în urmă cei șapte ani de acasă au devenit șase. În urma acestei schimbări, școala
alături de familie și de întreaga societate are un rol foarte important în educarea copiilor. Educația
permanentă presupune o învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali,
în primul rând între familie și școală, nu suferă amânare. Școala nu-și poate realiza pe deplin
sarcinile, mai ales cu elevii care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale
de muncă și de viață ale copiilor.
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii şi în
acelaşi timp garanția succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător cât şi pentru elevii
săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui și motivația intrinsecă este aproape
inexistentă. Efortul pe care îl face în primele clase este uriaş. Părinții uită de obicei acest lucru, de
aceea nu le acordă de multe ori atenţia cuvenită, li se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de
cele mai multe ori lasă totul în seama școlii. Una din ideile învățământului modern o reprezintă
ideea elevului activ, organizator, cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare.
Proiectarea unor activități în parteneriat cu părinții este deosebit de benefică. Ţinem legătura
permanent cu părinţii prin orice mijloace, fie telefonic sau prin e-mail, prin corespondenţa scrisă sau
on-line sau prin avizierele şi panourile de la clasa, accesul la portofoliul copilului. Toate acestea s-
au dovedit a fi eficiente şi mulțumitoare pentru ambele părţi. Participarea părinţilor la activităţile
demonstrative a permis părinţilor să fie evaluatori ai copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând
seama de cerinţele învățătoarei cât şi a colectivului din care face parte.
Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia. Făcând trecerea de la grădiniță la
școală, acestea și-au găsit ușor locul în activitățile școlare în primii doi ani, clasa pregătitoare și în
clasa I. Începând cu clasa a II-a am început să diversific aceste activități educative realizate în
parteneriat cu părinții. Am considerat că acestea trebuie să fie cât mai apropiate de viața reală.
Astfel în cadrul serbărilor, respectiv a activităților cu specific de sărbători, am inserat momente din
viața reală, din dorințele actuale ale copiilor.
”Mai încet! Ce v-agitaţi?
Suntem foarte ocupaţi !
La computer ne jucǎm !
Vrem doar... linişte s-avem!”

Sau: ” Ce ? Noi nu suntem cuminţi ?


Ia sǎ spuneţi, dragi pǎrinţi !
Când stǎm la calculator
Sau stǎm la televizor,
Nu suntem ascultǎtori ?”

243
Toate activitățile cu specific sărbătorilor tradiționale le-am desfășurat în parteneriat cu familiile
copiilor. Versurile sau replicile alese au adus zâmbete pe buzele tuturor creând o atmosferă
relaxantă.
După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că școala
trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe care el
o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.

244
Gânduri de Crăciun

Bartók Irén

Mă uit pe geamul clasei mele și mă încântă priveliștea fermecătoare. Pe orizontul apropiat se înalță
grandios și falnic, îmbrăcat în straie albe Munții Vrancei, mai aproape se văd străzile din Ojdula,
comună situată în curbura Carpaților. Ninge cu fulgi mari și pufoși peste casele cu hornurile
fumegânde. Deschid fereastra și aerul răcoros intră în clasă, unde se simte mirosul de brad adus de
un tată pădurar. Câtă frumusețe a naturii, toate dăruite de Dumnezeu!
Deodată se aude zgomotul ușor al cizmulițelor acompaniate de scârțâitul unor bocanci. Închid
repede fereastra și mă reped la ușă. Sosesc ”copii mei”, așa le zic eu, pentru că mă simt parcă aș fi
a doua lor mamă. Cu fețele îmbujorate intră pe ușă copii rromi din clasa mea. Ei au sosit primii. Au
pornit mai devreme, pentru că locuiesc pe o stradă mai îndepărtată a Ojdulei. Vin cu părinți și
bunici. Un bunic aduce sub brâu nuiele subțiri. Nu sunt nuiele oarecare.
- Le-am ales cu grijă- îmi explică el- apoi le-am pus în apă să se-nmoaie și le-am
așezat într-un loc unde e umezeală. Astăzi voi arăta copiilor cum se face din ele Steaua de
Crăciun ce îi va călăuzi pe crai la Iisus Hristos. Așa am învățat de la străbunicul meu.  
- Știm și colinde frumoase!- spun părinții și se întrec în prezentarea lor.

Peste puțin timp sosește Mircea cu mama ei, care a adus ingrediente pentru prăjitura Crăciunului-
turtă dulce. Apoi sosește Kamilla cu toată familia. Mama ei fiind învățătoare mă va ajuta să
confecționăm podoabe pentru Pomul de Crăciun. Sosesc pe rând toți copii din clasa mea, îmreună
cu părinții.

Cred că sunt una dintre cele mai norocoase dăscălițe din lume. În clasa mea sunt copii români, secui
și rromi. Ei trăiesc împreună, se joacă , învață, se bucură , plâng și râd împreună. Niciodată nu s-a
pus problema naționalităților. Ei își trăiesc copilăria fericiți și fără griji. Provin din etnii diferite, au
obiceiuri diferite, iar eu mă folosesc de multiculturalitatea aceasta, învățând de la fiecare ceva bun
și folositor în viață. Să nu mai vorbim de apartenența lor religioasă! Majoritatea sunt romano-
catolici, dar mai am ortodocși, reformați, adventiști și penticostali. Magia Crăciunului ne unește pe
toți indiferent de naționalitate și de religie, pentru că Dumnezeu coboară printre noi făcându-ne mai
buni, mai fericiți.

În sfârșit au sosit toți și putem să începem pregătirile pentru marea sărbătoare. Băieții încep să
împletească steaua sub îndrumarea nenei Samuil, iar fetele și mămicile se apucă de prepararea turtei
dulce pe care vor decora cu glazură cremoasă, cu bomboane colorate și inimioare de zahăr. Între
timp începem să cântăm o colindă frumoasă, ardelenească:
Lăudaţi pe Dumnezeu,/ Marele Arhiereu,/ Că s-a născut, azi, Cristos,/ Într-al lui Adam folos./
Dănţuiţi şi săltaţi,/ Tot ce vi s-a trâmbiţat,/ Magilor, călătoriţi,/ Pe Mesia să-l găsiţi./ Voi păstori să
fluieraţi,/ Slavă lui să îi cântaţi,/Că Maria a născut,/ Şi blestemul s-a perdut./ Noi viaţă am primit/
Şi prea mult ne-am veselit./ Şi lemnele Raiului,/ Toate astăzi dănţuiesc,/ Cu danie prăznuiesc./ Şi
de-acum până-n vecie,/ Mila Domnului să fie“.
Până când farfuriile s-au umplut cu prăjituri au terminat și băieții așezând stelele deasupra tablei.
Apoi toți am început să facem podoabe, cu care am împodobit Pomul de Crăciun.
Eu m-am pregătit cu un obicei secuiesc, numit „Betlehemezés”. Prin acest obicei popular secuiesc
se prezintă dramatizat căutarea adăpostului pentru fecioara Maria, nașterea Mântuitorului, apoi
sosirea păstorilor și a celor trei crai de la răsărit, care aduc daruri lui Iisus Hristos. Cândva, grupul
numit „betlehemezők”, între Crăciun şi 6 ianuarie colindau în tot satul şi intrau pe la familiile care
le-au primit. Astăzi sunt mai multe variante de interpretări pentru copii. Eu împart rolurile pentru
elevii mei, iar ei vor învăța textele până la Crăciun.

245
Noi le vom prezenta, ca și în anii precedenți, la căminul cultural cu ocazia Crăciunului Bătrânilor.
Această serbare este organizată în fiecare an de Consiliul Local, unde corul școlii și elevii din clasa
mea încearcă să le aducă un moment de bucurie în sufletul acestor oameni singuratici. Ei ne
mulțumesc cântând cu lacrimi în ochi colinde și recitând poezii, așa cum o făceau în tinerețe. Apoi
bătrânii au parte de o masă festivă cu bucate tradiționale din care nu pot lipsii sarmalele și
cozonacii. Elevii mei așteaptă cu nerăbdare să participe și anul acesta la acest evenimet, de aceea
promit că vor învăța cu drag rolurile primite.

Seara începe să se furișeze dinspre printre crestele munților, iar noi parcă am obosit. Stăm în jurul
pomului nostru, cântăm și ne simțim ca într-o lume de basm. În jurul nostru peste tot sunt mii de
stele. Apar stele pe cerul senin, sclipesc steluțele pe Pomul de Crăciun și strălucesc mici steluțe de
bucurie în ochișorii copiilor. Noi, adulții, când ne uităm la acești copii fericiți, știm că aceste
momente petrecute împreună vor fi de neuitat pentru ei.

Părinți, bunici și copii își iau rămas bun de la mine, iar eu le mulțumesc pentru ajutorul acordat. Le
conduc până la poarta școlii, apoi mă întorc în clasă și mă așez pe un scaun. În clasă e liniște
adâncă, e liniște în toată școala. Doar acum încep să simt oboseala, dar nu contează. Am făcut totul
pentru Ei. O am pe acești copii din clasa Pregătitoare, cresc de trei ani sub ochii mei. Sunt copii
buni și le iubesc pe toți. Mă înțeleg foarte bine și cu părinții lor. Unii îmi sunt rude, alții foști colegi
de școală ori vecini, consăteni. Am crescut printre ei, sunt de-ai lor și mă bucur că pot face ceva
pentru ei. În cursul celor trei ani am avut multe activități împreună, și mereu am simțit ajutorul lor.
Toate acestea îmi dau putere. Mă îmbrac și pornesc spre casa mea. Nu locuiesc departe de școală,
nu am mult de mers. E o seară plăcută de decembrie. Aerul proaspăt îmi alină oboseala, pașii mei
devin tot mai ușori.

Mă simt norocoasă că am devenit învățătoare, simt că este cea mai frumoasă meserie din lume.

Crăciunul Bătrânilor 2017

246
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof.înv. primar: Bartus Éva Tünde


Şcoala Gimnazială nr.1 Vîrşolţ
În Şcoala Gimnazială nr.1 Vîrşolţ, unde sunt învăţătoare, am derulat mai multe activităţi
extraşcolare, cunoscând importanţa acestora. Activitatea extraşcolară completează activitatea
şcolară şi educaţia familială. Elevii devin din simple obiecte ale învățării subiecte active ale propriei
lor formări. Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării
părinţilor la gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea
de a influenţa natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor
educative şi la orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local
asupra rezolvării problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula
iniţiativele si inovaţiile.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre care
Daniel Goleman „Inteligenţa emoţională”, spun că există şapte elemente cheie:
Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din jur în
demersul său spre cunoaştere şi devenire;
Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea acelui
grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile idei şi
sentimente;
Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii lui
care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.  Este o oportunitate pentru părinţi de a
cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte
copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei
fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi puncte comune, de a relaţiona cu
profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte viaţa şcolii. Colaborarea între toți factorii
educaționali, în primul rând între școală și familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe
deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile
familiale de muncă și de viață ale copiilor. Apoi o serie de aspecte ale comportamentului elevilor,
absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai
eficient fără contactul cu familia. Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu
află și modul lui de comportare în condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a
activității pedagogice de la școală și invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se
realizează atât la școală, cât și acasă. După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu
intră într-o ambianță naturală, ci într-o civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul
învățării elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale,
morale și estetice, în domeniul deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul
activităților libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa
familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an

247
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil. Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor
piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia
de afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o
sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de
sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor
timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente
interactive părinţi-copii: jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le
cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi
părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor. În anul şcolar curent am
realizat un proiect parteneriat, având ca temă jocurile populare. Acest parteneriat presupune o
interacțiune, colaborare, cooperare între factorii educaționali familie-școală-societate. Copiii noștri
sunt viitorul nostru. După cum îi vom crește și îi vom învăța să se adapteze schimbărilor
permanente din lumea noastră de azi și în cea de mâine, așa vom asigura și continuitatea culturii și
civilizației umane. Prin derularea acestui proiect, ca învățătoare cu experiență didactică de peste 18
de ani, recunosc și încerc să accentuez rolul părinților de prim-educatori ai copiilor și voi încerca
să-i determin să-și ridice semne de întrebare și îndoieli, privind propriile metode folosite în
educarea copiilor lor.

Bibliografie:
Agabrian, M., Şcoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iaşi, 2006
Claff, G., Parteneriatul şcoală - familie-comunitate : ghid pentru cadrele didactice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007
Cristea S., Pedagogie generală. Managementul educaţiei, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996
Salade D., Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern, 2005

248
Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu familia

Profesor învăţămţnt preşcolar, BĂDIC MIHAELA


GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL NR. 1
ORAŞUL VĂLENII DE MUNTE,jud. PRAHOVA
MOTTO:
,,Eu sunt copilul.Tu ţii în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă voi
reuşi sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-mă,
te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!
(din Child’s Appeal)

Ce este copilul? Este floarea vieţii noastre, este podoaba unică a vieţii noastre, este o licărire
scânteietoare a tuturor aspiraţiilor noastre.
În declaraţia Universală a Drepturilor Copilului , adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. în
noiembrie 1989, la care a aderat şi România se precizează într-un articol ,,Copilul are dreptul să
trăiască în familie şi să fie înconjurat cu dragoste şi înţelegere , ...el are dreptul la educaţie, la
cultură, la cunoaşterea tuturor valorilor umane şi valorilor spirituale”.
Educatia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană: ,, Omul nu poate deveni OM decât prin educaţie”,
spune Imanuel Kant, educaţie pe care copilul o primeşte, desigur, în familie, în grădiniţă şi de la
comunitate.
Familia reprezintă mediul în care copilul învaţă şi exersează comportamentele sociale, să se
descopere pe sine şi pe cei din jur, se familiarizează cu sistemul valorilor sociale şi culturale.
Mediul familial ocupă un loc central în multitudinea factorilor determinanţi ai evoluţiei copilului.
Copilul nu este un adult în miniatură, ci este un „candidat la maturizare“ (H. Pierot), deosebit de
receptiv la influenţele pozitive sau negative care se exercită asupra lui. De aceea, copilul trebuie
socializat şi modelat, iar fundamentarea personalităţii se realizează, în mare măsură, în interiorul
familiei care concentrează primul său univers afectiv, social şi cultural. Trăsăturile şi coordonatele
personalităţii copilului se construiesc în relaţie cu mediul social, cu situaţiile pe care trebuie să le
trăiască în familie, atitudinile părinţilor având o influenţă importantă asupra personalităţii copilului
în devenirea sa ca adult.
Educaţia din familie a copilului se va continua cu cea din grădiniţă. Educatorul joacă un rol
important în cunoaşterea familiei, a caracteristicilor şi potenţialul ei educativ. Cei doi factori
implicaţi în educarea copiilor cu vârste cuprinse între 3–6 ani, familia şi grădiniţa, trebuie să
armonizeze modelele educative promovate, să-şi transmită reciproc informaţii privind
particularităţile de dezvoltare ale copilului, valorile promovate, climatul educaţional, aşteptări în
ceea ce priveşte educarea acestuia.
Parteneriatul educaţional ,,Grădiniţa şi familia- prieteni buni” ,desfăşurat la grupă începând cu anul
şcolar 2016-2017 şi până în prezent, a avut ca scop de a solidifica relaţiile pozitive dintre
educatoare si părinţii preşcolarilor precum şi de a unifica sistemul de valori si cerinţe referitor la
copil. S-a dorit implicarea permanentă şi nu doar atunci când se ivesc probleme, a tuturor părinţilor
in activitatea grădiniţei şi in căutarea si promovarea intereselor copilului.
Creând o ambianţă favorabilă pentru amândouă părţile implicate în proiect, grădiniţă-familie, am
proiectat activităţi care să fie desfăşurate împreună cu familiile copiilor şi în favoarea acestora.
Organizând vizite, plimbări, excursii împreună cu părinţii, cu sarcini şi obiective bine stabilite, i-am
încurajat pe copii să comunice, să întrebe, să cerceteze, i-am ajutat să cunoască lumea
înconjurătoare având posibilitatea să descopere că ei au drepturi, libertăţi dar şi îndatoriri şi
responsabilităţi faţă de familie, grădiniţă şi natură.
Prin activităţile desfăşurate din cadrul acestui proiect educaţional am familiarizat copiii cu
evenimentele culturale şi în acest fel ei au învăţat să manifeste interes pentru valorile culturale.Am

249
vizitat împreună cu părinţii şi copiii, Muzeul ,,Nicolae Iorga”, activitate cuprinsă şi în cadrul
parteneriatului cu muzeul ,,Muzeul punte de legătură între trecut şi viitor” unde am întâlnit un ghid
cu mult tact pedagogic care a ştiut să ne întoarcă în timp, să-l cunoaştem pe Nicolae Iorga, reuşind
să sensibilizeze sufletul micilor vizitatori dar şi al părinţilor şi al cadrelor didactice. Purtând
costume populare munteneşti, micii vizitatori au impresionat la rândul lor prin gingăşie, naturaleţe
şi prin paşi de dans popular specific zonei noastre.Am vizitat Muzeul Văii Teleajanului, am
participat la ,,Festivalul de colinde” organizat la Casa de Cultură unde am avut ca competitori,
şcolarii claselor I-IV din oraşul nostru, de altfel prietenii noştri, din cadrul parteneriatului cu şcoala
,,Şi noi vom fi şcolari”. Obţinând premiul I, spre bucuria copiilor, a părinţilor şi a cadrelor didactice
implicate, am reuşit să ne facem remarcaţi în comunitatea locală şi să sensibilizăm comunitatea.
Există momente în viaţa personală a copiilor preşcolari care sintetizează în ele amintiri dragi.
Aceste momente trebuie să le disociem de şirul clipelor obişnuite, spre a investi o frumuseţe care să
le confere o prezenţă luminoasă în viaţa de zi cu zi, printre care se numără si serbările, cu un farmec
aparte. Scena creează copiilor posibilitatea de a-si manifesta din plin aptitudinile individuale ale
personalităţii lor. Aceasta impune dezvoltarea intereselor copiilor pentru activităţile artistice şi oferă
prilejul de a valorifica unele aptitudini si de a recita expresiv, de a cânta melodios, de a dansa
elegant, graţios.
Unicitatea fiecărui copil este determinată de particularităţile individuale, dar şi de influenţele socio-
culturale ale comunităţii în care trăieşte. Educaţia copilului este o acţiune care presupune schimb de
experienţe, de competenţe şi valori între toţi adulţii care îl susţin în dezvoltare şi cu care acesta intră
în contact. Acest lucru presupune ca parteneriatul educaţional dintre familie şi grădiniţă să se
extindă şi către comunitatea care le include.
Învăţământul preşcolar actual urmăreşte abordarea integrală a copilului şi a educaţiei sale,
implicarea familiei şi a comunităţii în educaţia copilului, dezvoltarea politicilor educative de
responsabilizare, precum şi dezvoltarea organismelor societăţii civile care să promoveze alternative
educaţionale specifice vârstei de 0-6 ani.
Pentru realizarea acestor obiective este necesar ca societatea să conştientizeze şi să respecte
drepturile copilului, să schimbe mentalităţile, să aducă o nouă viziune privind copilul ca membru al
comunităţii, să ajute la formarea unor relaţii de tip democratic referitor la copil, familie, comunitate
şi grădiniţă.

Bibliografie:
PĂUN EMIL, Educaţia şi rolul ei în dezvoltarea social-economică, E:D.P., Bucureşti,1997

250
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Școala Gimnazială Ostrovu Aluniș


Profesor înv. preșc.Bălan Magdalena Liliana
Dat fiind rolul pe care il au aptitudinile in activitatea omului, necesitatile practice au
generat inca din cele mai vechi timpuri un viu interes fata de problema acestor
particularitati ale personalitatii.

Copiii se deosebesc intre ei dupa particularitatile lor de actiune. Stim ca aceleasi actiuni
(practice, intelectulale, literare, sportive, muzicale etc.) sunt executate de diversi copii la diverse
niveluri calitative cu o eficienta mai mare sau mai mica, uneori foarte redusa.
Aptitudinile se demonstreaza totdeauna prin resusita in activitati si sunt subsisteme sau sisteme
operationale superior dezvoltate, care mijlocesc performantele supramedii in activitate. Aptitudinea
arata ce poate copilul, nu ce stie el. Dezvoltarea aptitudinilor este conditionata de anumite premise
naturale (dispozitii, particularitatile native ale tipului de activitate nervoasa superioara, unele
particularitati anatomofiziologice ale diferitilor analizatori, precum si plasticitatea sistemului
nervos.

In cadrul activitatilor commune, a activitatilor alese, educatoarea are posibilitatea descoperirii unor
aptitudini artistice la copiii prescolari. Aceste aptitudini si inclinatii artistice pot fi descoperite mai
usor in urma unor testari individuale sau pe grupe de copii in diferite domenii de activitate. Trezirea
interesului pentru activitatile muzicale pe varste, este in mare masura conditionata de valoarea
educativa a materialului cu care lucram: cantecele, jocurile cu cantec, auditiile si exercitiile
muzicale sa fie placute auzului si de buna calitate. Acelasi copil canta, deseneaza, are imaginatie
bogata in povestire : educatoarea trebuie sa descopere vocatia copilului, resursele adanci ale
acestuia, care valorificate, vor sa se ridice pana la treapta creatiei. Apar deci, necesare datele
observatiei curente, experimentul.

Cercetarile psiho-pedagogice demonstreaza ca atat factorul ereditar, cat si cel educational joaca un
rol important in formarea si dezvoltarea aptitudinilor. Inca de la cea mai frageda varsta se considera
ca ceea ce inregistreaza si acumuleaza copilul in aceasta perioada este decisiv pentru evolutia sa
intelectuala si estetica de mai tarziu si nici un fel de aptitudini, indiferent de domeniu, nu se poate
forma si dezvolta decat prin activitate, actiune si exercitii.

Educarea conduitei verbale a prescolarului constituie o premisa psiho-pedagogica a pregatirii lui


pentru scoala. In gradinita sunt utilizate diferite modalitati prin care se asigura stimularea verbala a
copiilor. Povestirile create de copii constituie un exercitiu de stimulare a gandirii si imaginatiei, de
activizare a exprimarii verbale fluente, flexibile, originale. Prin reproducerea textelor cunoscute,
copilul isi formeaza priceperi si deprinderi pentru povestiri, conditie esentiala pentru compunerea
propiilor povestiri. In activitatile de povestire create de copii, este important sa se incurajeze
incercarile copilului, ideile originale (reale si fantastice): sa se indrume cu tact inclinatiile copilului,
exprimarea spontana, sa se aiba in vedere ca aceasta functie a gandirii- creativitatea- stimulata de
timpuriu devine un stil de viata, o atitudine.

Teatrul de papusi este un mijloc potrivit pentru dezvoltarea aptitudinilor literare la copil. Invatarea
si recitarea poeziilor contribuie la dezvoltarea memoriei voluntare, reproductive, logice, a
sensibilitatii si expresivitatii vocabularului.

Variatele procedee de organizare si desfasurare a activitatilor de educatie fizica ofera posibilitati


multiple de dezvoltare a aptitudinilor coregrafice, de cultivare a trasaturilor de vointa si character.
Inca din gradinita, copiii carora le sunt descoperite aptitudini artistice deosebite pentru activitatea

251
sportive sau cea muzicala, pot fi indrumati catre sectiile sportive sau muzicale ale cluburilor si
asociatiilor sportive si musicale, unde cadrele didactice specializate pregatesc viitoare talente.
In gradinita educatia estetica se realizeaza prin multiple mijloace si anume fie prin activitatile
comune, fie prin activitatile din diferitele momente ale zilei, fie prin serbari.

Dansurile populare sunt un mijloc de dezvoltare si cunoastere a traditiilor noastre populare.


Mugurii acestui sentiment apar atunci cand copilul face primii pasi in cunoasterea creatiilor
populare, la gradinita, apoi la scoala. Dansurile populare constituie un mijloc mai complex de
realizare a educatiei fizice, ii familiarizeaza pe copii cu unele elemente ale folclorului nostru, le
dezvolta simtul ritmului si capacitatea de a-si coordona miscarile, precum si gustul pentru frumos.
Aptitudinile si inclinatiile mai deosebite descoperite la copii in domeniile: muzical, literar,
coregrafic si artistico- plastic pot fi valorificate in timpul programelor distractive, a sezatorilor, a
teatrului de papusi, dar mai ales in cadrul serbarilor din gradinita.

Exista momente in viata personala a copiilor prescolari care sintetizeaza in ele amintiri dragi.
Aceste momente trebuie sa le disociem de sirul clipelor obisnuite, spre a investi o frumusete care sa
le confere o prezenta luminoasa in viata de zi cu zi, printe care se numara si serbarile, cu un farmec
aparte. Scena creeaza copiilor posibilitatea de a-si manifesta din plin aptitudinile individuale ale
personalitatii lor. Aceasta impune dezvoltarea intereselor copiilor pentru activitatile artistice si ofera
prilejul de a valorifica unele aptitudini si de a recita expresiv, de a canta melodios, de a dansa
elegant, gratios etc. Interesele si aptitudinile le vom dezvolta in stransa legatura cu celelalte procese
si insusiri psihice ale copiilor: gandirea, limbajul, atentia, memoria, vointa etc. Ca sa poata da
replica intr-o sceneta, copiii isi pun in activitate gandirea si fac asociatii intre obiectele ce-i
inconjoara, isi insusesc expresii noi, memoreaza ceea ce trebuie sa reproduca, iar continutul
acestora le formeaza sentimente si trairi morale.

Activitatea coregrafica constituie un alt domeniu de manifestare a copiilor. In cadrul acestei


preocupari distingem interesul pentru interpretarea dansurilor populare in care se folosesc pasi
simpli de dans, ca hora, alunelul, jocul in perechi, prin intermediul carora se valorifica traditiile si
folclorul nostru. Arta noastra populara, manifestata sub toate aspectele ei, prezinta o bogatie
nepretuita pentru aceia care iubesc patria si neamul.

Strans legate de dansurile populare sunt cantecele vocale sau instrumentale. Un loc important il
ocupa dansurile tematice sau tablourile coregrafice, pe care copiii cu un simt ritmic mai dezvoltat le
prezinta in cadrul serbarilor.

Serbarile sunt evenimente deosebite care incununeaza activitatea din timpul unui trimestru sau al
unui an scolar, ca de exemplu sceneta anotimpurilor. Prin continutul si incarcatura emotionala pe
care o declanseaza serbarile au un rol eduativ deosebit. Pentru ca o manifestare artistica sa-si
manifeste scopul , educatoarea trebuie sa aiba in vedere urmatoarele: pregatirea artistica la un nivel
corespunzator al repertoriului; pregatirea organizatorica( popularizarea actiunii, asigurarea tinutei
vestimentare a copiilor, crearea unui decor adecvat).

Renuntarea la serbari sau organizarea lor superficiala, formala inseamna saracirea vietii sufletesti a
copiilor, dupa cum numarul lor prea mare duce la diminuarea starilor afective, a trairilor
emotionale. Educatoarea trebuie sa aiba o conceptie clara si precisa asupra continutului serbarii,
pornind de la o idea tematica, in jurul careia sa se grupeze toate punctele din program, pentru ca
intregul sa fie unitar si sa comunice pregnant cu aceasta idee. Reusita unei serbari trebuie sa fie
consecinta unei alegeri judicioase a celui mai accesibil program si a unei activitati bine planificate
de pregatire in cursul unei perioade mai indelungate.
Este foarte important ca pregatirea serbarii sa nu se faca intr-un timp scurt si mai ales sa nu
afecteze timpul destinat altor activitati comune. Pregatirea unei serbari se realizeaza in modul cel

252
mai potrivit in felul urmator: poeziile, cantecele si dansurile populare sunt incluse in planificarea
educatoarei si predate in cadrul activitatilor commune, apoi repetate in timpul activitatilor alese. Un
timp munca se desfasoara individual, mai ales pentru testarea aptitudinilor si inclinatiilor artistice.
Din varietatea serbarilor organizate cele mai frecvente sunt : Serbarea Iernii, Sosirea Primaverii,
Sfarsit de an scolar, Carnaval etc. , si sunt prilejuti in care copiii prezinta programe culturale, fiind
momente care le vor ramane adanc intiparite in memoria si viata lor.

Programul unei serbari trebuie sa cuprinda acele poezii, cantece, scenete care au o valoare artistica
mai mare si care datorita acestui fapt declanseaza impresii si emotii estetice mai puternice.
Montajele literar- artistice se pregatesc cu grija de catre educatoare, stabilind genericul unui
montaj, cautandu-se versurile si cantecele adecvate, de autori consacrati. De asemenea este
important ca in selectionarea textelor sa se tina cont de intinderea acetora, in functie de posibilitatile
particulare si de varsta a copiilor participanti la serbare.

Reusita unei serbari este rezultatul unei bune pregatiri, asigurarea unei atmosfere calme si linistite
in timpul desfasurarii acesteia. Serbarea de sfarsit de an scolar constituie de fapt o evaluare a
aptitudinilor si inclinatiilor artistice dobandite si dezvoltate in cursul anului. Serbarile din gradinita
ocupa un loc important in activitatea instructiv- educativa, ele vizand nu numai depistarea si
dezvoltarea aptitudinilor, ci si valorificarea potentialului creativ al copiilor.

253
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE

ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII
Prof. înv. primar BĂLANA DORINA
Şcoala și familia urmăresc acelaşi scop educativ, formarea tinerilor pentru a deveni personalităţi
multilateral dezvoltate care să poată face faţă dinamicii sociale, schimbărilor profunde şi alese din
societate. Pentru realizarea acestui scop unic este necesarã unitatea de acţiune, concordaţa dintre
mijloacele specifice de influenţare folosite în aceste două instituţii sociale. În cadrul acestei
colaborări, rolul conducător îl are şcoala.
Colaborarea eficientă şcoală – familie reprezintă o reuşită a procesului educaţional. Educţia este o
acţiune la care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate, iar colaborarea este absolut
necesară.
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei intervine
astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale greşită
dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui. Pentru ca un
copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre care Daniel
Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din
jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii lui
care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Iată câteva dintre activităţile care pot contribui
la formarea părinţilor:
 Lecţia – cu posibilitatea participării săptămânal a câte unui părinte. Părintele va avea
posibilitatea să vadă copilul în acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce
atitudine are faţă de activitatea de învăţare, faţă de profesor, ce ceilalţi colegi.
 Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Dacă participă și părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în
afara şcolii, îl poate cunoaşte sub alte aspect.
 Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea
şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin
observarea directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.

254
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de
a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a
înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a
găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.
 Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor
de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru
sau an şcolar. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient
de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
 Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic.. Aceste
întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de
adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi împărtăşească din experienţă unii altora, dar
mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului, procesul de învăţare, instituţia şcolară
unde învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi dorite de părinţi, pentru viitor.
 Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individuale
oferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute
în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe aspecte
din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în
parte. Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie
gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit
astfel încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.

255
Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții sau
prezentarea programului educativ pentru sărbătorile de iarnă, serbările școlare

BĂLĂBĂNEANU ALINA
“Fiecare copil pe care îl educăm este un OM dăruit societăţii” (N. Iorga)
În primele etape ale vieţii, responsabilitatea educării copilului revine familiei. În mod firesc, părinţii
sunt primii educatori ai copilului. Copiii sunt apoi înscrişi în grădiniţă, instituţie care le asigură
condiţiile necesare pentru dezvoltarea în concordanţă cu nevoile individuale. Vine apoi rândul
profesioniştilor din grădiniţe şi şcoli să se ocupe de educarea şi formarea copiilor printr-o
metodologie şi un curriculum specific vârstei acestora.
Grădiniţa este un important mediu de socializare, îi ajută pe copii să interacţioneze cu alţi copii, dar
şi cu adulţi şi le oferă acestora un mediu primitor, adecvat învăţării. Totodată, grădiniţa oferă suport
pentru valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecărui copil, pentru dezvoltarea capacităţii de a
intra în relaţie cu ceilalţi copii şi cu adulţii. De asemenea, grădiniţa sprijină copilul în interacţiunea
cu mediul, favorizează descoperirea de către fiecare copil a propriei identităţi şi îi formează o
imagine de sine pozitivă. Dar educaţia copiilor, priviţi ca cei mai tineri membri ai unei comunităţi,
este responsabilitatea întregii comunităţi. Ea este leagănul creşterii şi devenirii copiilor ca viitori
adulţi responsabili de menirea lor în folosul întregii comunităţi, motiv pentru care cel mai important
parteneriat care este necesar a fi implementat este cel dintre grădiniţă şi familie.
Activităţile desfăşurate în parteneriat cu părinţii sunt modalităţi propice pentru atingerea unor
obiective comune în ceea ce priveşte educaţia preşcolarilor, la acestea adaugându- se plăcerea de a
fi alături de colegi, activităţile desfăşurându-se într-o atmosferă de voie bună, având, pe lângă
valoarea social–educativă şi un efect reconfortant.
Din acest motiv, recomandăm părinţilor:
• să le prezinte copiilor grădiniţa ca un loc în care ei se pot juca împreună cu alţi copii, în care pot
învăţa lucruri noi şi interesante;
• să cunoască programul grădiniţei şi pe educatorii copilului lor;
• să vorbească cu educatorii, să stabilească o relaţie adecvată cu aceştia;
• să ofere informaţii suficiente educatorilor şi să ceară sfatul acestora;
• să participe la evenimentele din grădiniţă (Ziua copiilor, Ziua grădiniţei, serbări, şezători etc.);
• să se ofere voluntari prin implicarea în activităţi şi să ceară şi membrilor comunităţii lucrul acesta;
• să dorească să participe la luarea unor decizii cât mai bune pentru grădiniţă;
• să discute permanent cu copilul despre ce se întâmplă în grădiniţă;
• să creeze acasă un mediu bun de joc şi educaţie.
Din această perspectivă, la grupa mare pe care o conduc am organizat o serie de activităţi în
parteneriat cu părinţii, care s- au bucurat de un real succes, atât în rândul preşcolarilor, cât şi al
părinţilor.
Copilul simte nevoia să-i aibă pe părinţi alături de el. Participarea afectivă a părinţilor la
evenimentele din viaţa acestora, le oferă linişte şi siguranţă. Părinţii oferind timpul necesar să stea
de vorbă cu copilul despre: ,,cum a fost azi la grădiniţă?” , ,,cum a fost la joacă?”, ,,ce ţi-a plăcut
mai mult din ce vi s-a povestit?”, apreciind alături de copil faptele, situaţiile ivite în cursul zilei, vor
avea întotdeauna ,,evidenţa” copilului, iar acesta, la rândul lui, va căpăta încredere şi va ţine seama
de sfaturile ce i se dau. Educaţia făcută de primii educatori – părinţii - ca şi cea a grădiniţei, se
răsfrânge asupra tuturor laturilor personalităţii copilului, în funcţie de particularităţile de vârstă şi
individuale ale acestuia.
După familie, grădiniţa constituie prima experienţă de viaţă a copilului în societate, aici copilul ia
cunoştinţă cu activităţi şi obiecte, descoperă o mulţime de lucruri din jurul lui: culorile, formele
geometrice, desenul şi muzica, lumea vieţuitoarelor, învaţă să danseze, să se joace, să comunice…
Comunicarea este foarte importantă la această vârstă, un rol important avându-l şi părinţii care
trebuie să vorbească cu copilul permanent, să răsfoiască /să citească cu acesta o carte cu imagini
frumoase, chiar şi să se joace împreună.

256
Copilul preşcolar începe să-şi definească treptat începutul personalităţii sale. În cadrul grupei el
trăieşte prima experienţă a vieţii în colectivitate, a vieţii sociale, alta decât familia. De la intrarea în
grădiniţă copilul realizează o adaptare la un anumit ritm, este vorba de încadrarea şi respectarea
unui anumit program, în urma căruia dobândesc deprinderi sociale: să împartă jucăriile cu alţi copii;
să-şi aştepte rândul; să aibă răbdare; să aibă compasiune/empatie pentru cei din jur…
Investită cu această nobilă şi plină de răspundere sarcină, educatoarea grupei cunoaşte specificul
fiecărui stadiu de dezvoltare a copilului, disponibilităţile intelectuale, precum şi particularităţile lui
temperamentale şi caracteriale, de aceea va şti întotdeauna cum să-l modeleze pe preşcolar.

257
Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii
Serbările şcolare

Prof. Bălănean Anca-Alina

Învăţământul aduce o schimbare semnificativă în ceea ce priveşte relaţia cadrului didactic cu ceilalţi
factori implicaţi în educarea elevului, îndeosebi cu familia. Poziţia familiei este aceea de partener
într-un proces de dezvoltare, de conturare a drumului şi rolului social pe care îl va alege copilul .
Parteneriatul cu familia înseamnă şi o reconsiderare a atitudinii profesorului faţă de aceasta.
Îndatoririle cadrului didactic faţă de familie sunt: mai multă transparenţă, acceptarea observaţiilor
pertinente şi promovarea sugestiilor privind obiectivele şi priorităţile educaţionale, informarea
corectă şi operativă. Familia are cea mai mare influenţă asupra copilului, iar trăirile afective
reprezintă suportul absolut necesar susţinerii efortului de învăţare. Rolul părinţilor faţă de copilul
devenit elev se schimbă. Părinţii au nevoie de instruire în ceea ce priveşte modul de urmărire al
îndeplinirii sarcinilor şcolare şi controlul conduitei copilului.Întregul proces de educație și mai ales
de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă. După cum spunea Maria Montessori, „copilul
care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci într-o civilizație”.
Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate de
cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul copilului. O relaţie de încredere şi respect
reciproc în jurul copilului uşurează foarte mult munca educativă la care copilul participă şi
cooperează. În cazul contrar, în care adulţii competiţionează între ei, nu se respectă şi se contrazic,
copilul se simte în nesiguranţă, nu are încredere şi se apără, opunându-se. Ea concepe cele două
instituţii sociale exprimându-se înschimburi de opinii şi în discuţii, iar atunci când este vorba de
decizii, păstrându-şi fiecare identitatea şi aportul specific. Raporturile active ale familiei cu şcoala
sunt stimulate de apariţia unor importante mize familiale ale şcolarităţii: instrumentale, statutare,
afective şi culturale. Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de
activități ale școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului,
serbări școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i
poate ajuta prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Activităţile extraşcolare
contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru cultivarea înclinaţiilor şi
aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
liber. Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Activităţile extraşcolare au o mare
contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece implică în mod direct copilul prin
personalitatea sa.

258
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru diriginţii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau cadru didactic. Serbările copilăriei, momentele
acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi, întăresc şi fortifică sufletele
viitorilor adulţi. Toate acestea aduc lumină în suflete, dau aripi imaginaţiei, entuziasmului şi
stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităţilor, în cadrul serbărilor şcolare este bine să fie
prezentate şi creaţii artistice originale, adaptate evenimentelor şi condiţiilor locale.
Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacţii, lucruri, creează bună dispoziţie, favorizează
dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic şi psihic. Importanta lor educativă rezidă în
conţinutul artistic prezentat precum şi în atmosfera de sărbătoare ce se instalează cu acest prilej. De
asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv al acestui gen de activităţi care conduce la sudarea
colectivului de copii, îi învaţă să trăiasca în grup, să se încadreze într-o disciplină fermă. Prin
organizarea serbărilor dezvoltăm copiilor dragostea pentru artă, pentru frumos. Reprezintă o
modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor. Stimularea şi
educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se realizează prin
intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare
elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei ,iar cu
timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort. Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări
ale sensibilităţii artistice. Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de
festivităţi, un colţ de natură ( parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească, plăcere
estetică, satisfacţie. Este un succes extraordinar, o trăire minunată când reuşeşte să trezească o
emoţie în sufletul spectatorilor.

259
Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii.
Serbările şcolare

Profesor : Băneasă Ancuţa-Florina


Școala Gimnazială Zăxrand- Școala Gimnazială Bocsig

Dintre toate activităţile extracurriculare cea care are posibilitatea să antreneze toţi copiii în
pregătirea scenariului, pregătirea locului desfăşurării, achiziţionarea sau confecţionarea costumelor,
interpretarea rolurilor, este serbarea şcolară. Ea este şi cea mai îndrăgită de elevi.
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru dascălii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecărui copil. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol dintr-o
scenetă, şcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul ,
dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările şcolare contribuie la acumularea de
cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte
ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este
condiţionată de dezvoltarea atenţiei .Ca „actor” pe scenă fiecare elev poate „dărui” ceva, îşi poate
deschide sufletul transmiţând emoţii şi sentimente. În acelaşi timp fiecare părinte vrea să-şi vadă
copilul pe scenă prezentator, recitator, dansator, solist vocal sau instrumental, corist chiar şi figurant
îmbrăcat în costumul frumos potrivit tematicii scenariului şi fericit că este o mică „vedetă”. În
această etapă organizatorul serbării şcolare împreună cu colaboratorii vor distribui rolurile în funcţie
de abilităţile, aptitudinile şi competenţele elevilor. Calităţile descoperite la fiecare elev şi dezvoltate
în serbările şcolare trebuie fructificate mai departe şi în familie, familia fiind considerată de către
şcoală un partener de nădejde în actul educaţiei. Participarea la activităţile şcolare în care copiii lor
sunt protagonişti, ajută părinţii să descopere că au în faţă un alt copil, înzestrat cu talent, apreciat de
către comunitate. Implicarea părinţilor în viaţa şcolii este benefică şi chiar necesară. Părinţii vor
vedea în profesor o persoană apropiată de sufletul copiilor, dornică să descopere şi să valorifice
individualitatea copiilor. Comunicând deschis cu părinţii, profesorii îi ajută să cunoască şi să
aprecieze mai bine aptitudinile şi abilităţile copiilor, rolul pe care aceştia îl au în educaţia lor şi
importanţa stabilirii unei relaţii permanente cu şcoala. Relaţionând cu profesorii, părinţii vor primi
informaţii despre activităţile la care participă copiii, despre rezultatele obţinute, despre
comportamentul lor la alte activităţi decât cele de la clasă, informaţii care îi vor ajuta să continue
actul educaţional început la şcoală şi să-i îndrume în direcţia valorificării aptitudinilor, abilităţilor şi
intereselor. Prin participarea părinţilor la serbările şcolare, copilul va simţi că părinţii îi sunt
aproape, că îi apreciază munca, că se bucură împreună cu el şi nici o satisfacţie nu poate fi mai mare
pentru un copil decăt lauda şi aprecierea profesorului, dar în acelaşi timp aplauzele şi chiar lacrimile

260
din ochii părinţilor. De cele mai multe ori, când evoluţia copiilor are loc pe o scenă, părinţii sunt
mai emoţionaţi decât aceştia, trăiesc cu intensitate monentele spectacolului şi aplaudă cu frenezie
finalul. Împărtăşind succesul sau uneori chiar insuccesul copiilor, părinţii vor deveni mai apropiaţi
de aceştia, mai înţelegători, mai dornici de a accepta chiar şi anumite comportamente indezirabile,
convinşi fiind că orice investiţie în dezvoltarea personală a copiilor nu este zadarnică.
Serbările copilariei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi,
întăresc şi fortifică sufletele viitorilor adulţi. Toate acestea aduc lumină în suflete,dau aripi
imaginaţiei, entuziasmului şi stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităţilor, în cadrul
serbărilor şcolare este bine să fie prezentate şi creaţii artistice originale, adaptate evenimentelor şi
condiţiilor locale.

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped • Revista invatamant primar,
nr.2-3/2001,Editura Discipol
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

261
Serbare:Astăzi s-a născut Hristos!

Profesor învăţământ preşcolar:Bâzgău Mariana Rodica,


Grădiniţa cu program prelungit Guliver, Satu Mare

Toţi:
Dragi părinţi, dragi bunici
Şi toată lumea de aici
Noi avem un invitat
Foarte, foarte aşteptat.
Este darnic, este bun
Şi se cheamă Moş Crăciun.

Cântec:1.E noapte şi-n poartă îmi bate…


2.Moş Crăciun cu plete dalbe

Toţi:
Moş Crăciun cu plete dalbe
De atâţia ani tu vii
Cu colinde şi cu daruri
Ca să-i bucuri pe copii
Nu te temi de iarnă
De nămeţi nicicum
Iţi iei săniuţa
Şi-o porneşti la drum.

DANS:Do re micii:Iarăşi e Crăciun

Fetele:
A venit iarna
Pe la uşi, pe la fereşti
Cu colinde româneşti
Pe la omul bun şi drag
Ne primiţi la voi în prag?

DOMN DOMN SĂ-NĂLŢĂM

Ceata 1:Slobozâ-ne gazdă-n tindă


Că-i omătu până-n grindă
Şi-i o vreme viforoasă
Slobozâ-ne gazdă-n casă
Ca de-om sta mai mult pe-afară
Ni afla la primăvară

Ceata 2:Deschide nană uşile


Că vin pruncii cu dobile
Că de-asară stăm pe-afară
Şi opincile-ngheţară
Streşinile-o picurat
Şi ne-o nins şi ne-o plouat

262
GREA IERNIŢĂ O PICATU

Ceata 3:Slobozâ-ne gazdă-n casă


Nu ne ţine la fereastă
Slobozâ-ne gazdă-n tindă
Să vă zicem o colindă
Ca umblăm a colinda
Dintr-o casă la alta.

Ceata 4:Am merge la lelea Floare


Că stă colea mai la vale
Lelea Floare nu ne lasă
Că-i facem tină în casă
Şi-am merge la domn primar
Dar nu ne dă nici un ban
Şi-am venit la dumneavoastră
Ca sunteţi gazdă aleasă

SCOALĂ GAZDĂ DIN PĂTUŢ

Baietii:
Haide gazdă şi te scoală
Nu mai sta cu masa goală
C-am ajuns seara de Ajun
Seara Sfântului Crăciun

ASTĂZI S-A NĂSCUT HRISTOS

Ceata 5:Mulţumim că ne-aţi primit


Şi bine ne-aţi ominit
Să fii gazdă sănătos
C-ai ajuns Crăciun frumos
Şi găzdoaia veseloasă
C-o tomnit frumos prin casă
Să aveţi Crăciun frumos
De naşterea lui Hristos.

Toţi:
Daca v-a placut serbarea
Vă rugăm aplaudaţi ,
Şi apoi Moşule dragă,
Cadourile te rugăm să le-mparţi !

263
PROGRAM EDUCATIV PENTRU SĂRBĂTORILE DE IARNĂ

PROF.ÎNV.PRIMAR BECIU FELICIA


COLEGIUL TEHNIC ”MATEI CORVIN” HUNEDOARA

SCOPUL:
Însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe despre anotimpul iarna şi despre
sărbătorile de iarnă.Consolidarea parteneriarului Școală –Familie prin activități desfășurate
împreună cu familiile elevilor. Sărbătorirea într-un mod deosebit a sărbătorilor de iarnă insistând
asupra păstrării tradițiilor.
OBIECTIVE:
- sistematizarea cunoştinţelor despre anotimpul iarna şi despre sărbătorile de iarnă, antrenând
capacităţi dobândite la nivelul tuturor domeniilor;
- formarea deprinderilor necesare realizării unor felicitări, ornamente, tablouri etc.;
- cultivarea şi educarea sentimentelor de dragoste şi admiraţie faţă de Dumnezeu şi Iisus, faţă de
tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti ;
- exersarea deprinderii de lucru în echipă, pe grupe;
- dezvoltarea capacităţii de explorare şi investigare a realităţii;
- educarea copiilor în spiritul întrajutorării semenilor;
- dezvoltarea gândirii independente, a iniţiativei, a imaginaţiei, a solidarităţii;
- consolidarea capacităţii de a trăi emoţii pozitive;
- colaborarea mai strânsă dintre şcoală, familie şi comunitatea locală în scopul atingerii obiectivelor
propuse în prezentul proiect;
- stimularea comportamentului participativ al elevilor la diferite acţiuni; atragerea lor în organizarea
unor activităţi cu caracter extracurricular.
PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR
Nr. Perioada Modalităţi de realizare Locul de Invitaţi
crt. desfăşurare
1. 3-19 Sala de clasă -
dec.2018 A sosit iarna!
Discuţii despre schimbările ce se petrec în
natură în acest anotimp şi despre sărbătorile
de iarnă.
2. 3-18 dec. Sala de clasă -
2018 Ne pregătim să întâmpinăm Crăciunul
Realizarea de ornamente pentru sala de clasă
şi Bradul de Crăciun, pregătirea programului
artistic.
3. 6 dec. 2018 Sala de clasă Prof.religie
Sărbători de iarnă
Să aflăm mai multe despre Sf. Nicolae,
despre Crăciun şi despre celelalte sărbători de
iarnă. Activitatea ”Azi eu sunt Moș Nicolae”!
4. 10 dec. Sala de clasă -
2018 Alături de cei cei dragi
Pregătirea unor felicitări,ornamente de
Crăciun împreună cu cei dragi.Parteneriat
Școală-Familie

264
5. 18-20 dec. Astăzi, de Crăciun, nu uita române să fii Sala de clasă -
2018 bun Crucea Roșie
Cutia de pantofi-Cadouri de Crăciun pentru Hunedoara
copiii abandonați și bunicii uitați
6. 11dec. Atelierul lui Moș Crăciun Atelierul lui
2018 Activitate în parteneriat cu Primăria Moș Crăciun
Hunedoara Hunedoara
7. 18 dec. Colindăm de Crăciun! Parcul Părinți
2018 Activitate în parteneriat cu Primăria Tineretului
Hunedoara Hunedoara
8. 18 dec. Colăndăm cu cei mici! Sala de clasă
2018 Activitate împreună cu preșcolarii!

9. 18 dec. Expoziție cu vânzare-obiecte de Crăciun Colegiul Tehnic Părinți,


2018 ”Matei Corvin” prieteni
10. 19 dec. Bucuria Crăciunului! Clubul Copiilor Părinți,
2018 Serbare de Crăciun Hunedoara prieteni

ARGUMENTUL PROIECTULUI:
În preajma Sărbătorilor de iarnă trăim nostalgia desăvârşirii noastre spirituale, deoarece Sărbătorile
de Crăciun ne transpun pe un tărâm spiritual remarcabil. Ne împăcăm cu noi înşine şi cu semenii
noştri, prin iubire şi iertare, prin bucuria de a fi împreună şi a deveni mai buni, mai darnici.
Un rol important în decizia de alegere a temei l-au avut întrebările elevilor pe care le pun de fiecare
dată la început de iarnă: ”Când vine Moş Crăciun?”, „Dar Moş Nicolae?”, „De ce vine Moşul doar
iarna?”, „De unde are el aşa de multe daruri?”, etc.
Implicarea în acest proiect le dă ocazia copiilor să-şi consolideze unele cunoştinţe despre
Sărbătorile de iarnă, despre tradiţiile şi obiceiurile româneşti pe care le ştim de la strămoşii noştri,
din dorinţa de a păstra vie frumuseţea şi prospeţimea lor.
Educatorul tuturor timpurilor este cel care se gândeşte şi la sensibilizarea comunităţii în care trăieşte
în legătură cu realităţile crude, de neimaginat, uneori, pe care le trăiesc unii din semenii noştri,
adulţi şi copii. Atunci, când cu eforturi materiale minime, dar cu multă iubire se poate pune un mic
stâlp de rezistenţă la întărirea încrederii în ceilalţi, nici un sacrificiu nu este prea mare. Pornind de la
aceste gânduri, am hotărât împreună cu elevii să desfăşurăm acest proiect „Miracolul iernii” în
cadrul căruia vom demara şi acţiunea de întrajutorare umanitară pentru copii și bunici prin Crucea
Roșie Hunedoara.

265
Serbările scolare - mijloc de stimulare socioafectivă

Prof.Bedelici Simona
Scoala Gimnaziala,,Elena Farago,, Craiova
Serbarea şcolară (sau orice fel de activitate literar-muzicală) vizează dezvoltarea liberă, integrală
şi armonioasă a individualităţii copilului, formarea personalităţii sale autonome şi creative,
constituind o formă de receptare a literaturii, teatru, muzică şi pentru artă în general. Prin astfel de
activităţi extracurriculare urmărim descoperirea unor talente în arta interpretării scenice, cultivarea
aptitudinilor elevilor, formarea unor priceperi de punere în scenă a unui spectacol, dezvoltarea
sensibilităţii artistice, cultivarea intersului pentru literatură.
Pentru a atinge această performanţă, specialiştii susţin că deosebit de importantă este lectura
expresivă care domină întreaga activitate de înţelegere a rolului ce urmează a fi interpretat: „ea o
pregăteşte, o zămisleşte şi o încoronează; ea îi este alfa şi omega” afirma Raoul Mas în „Explication
des textes par le travail de la diction”.
„A şti să citeşti cum se cade un rol, nu este aşa de uşor. Pentru a atinge acest scop, textul trebuie
studiat îndelung. E nevoie să împărtăşeşti cu autorul înaltul sentiment care i-a umplut sufletul,
trebuie să simţi adânc orice cuvânt al lui.” (Gogol) Dar o asemenea operaţie nu este posibilă fără
respectarea unor condiţii de ordin tehnic. Astfel, trebuie stabilite şi respectate diferite pauze: cele
gramaticale marcate prin semne de punctuaţie şi cele logice. De semenea, importante sunt şi pauzele
psihologice, care separă părţi din text, diefrite ca dispoziţie afectivă. Ele dau viaţă interpretării. Alte
condiţii de ordin tehnic sunt: folosirea corectă a accentului logic, ritmul, pronunţia, precum şi
mimica şi gestica.toate dau pregnanţă şi relief hotărâtor.
Serbarea şcolară este abordată cu entuziasm de elevii talentaţi tocmai pentru că îndeplineşte unele
funcţii specifice care o deosebesc de o oră obişnuită:
- Funcţia de loisir (de petrecere plăcută şi utilă a timpului liber);
- Funcţia social-integrativă (prin relaţiile interpersonale cultivându-se solidaritatea şi
cooperarea);
- Funcţia formativă (interiorizarea valorilor estetice şi spirituale);
- Funcţia vocaţională (care face posibilă realizarea şi dezvoltarea aptitudinilor elevilor).
Serbările:
 Contribuie la acumularea cunoştinţelor şi la lărgirea orizontului de cunoaştere al copiilor;
 Îmbogăţesc şi nuanţează viaţa lor afectivă, stimulează apariţia unor sentimente neîncercate
sau le dezvoltă pe cele mai slab manifestate anterior;
 Contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere a fiecărui copil şi al întregului colectiv prin
dorinţa comună de a obţine rezultate bune;
 Favorizează stabilirea unei discipline conştiente pe parcursul desfăşurării repetiţiilor;
 Trezesc în copil energia latentă, existentă în fiecare, de a învinge dificultăţile întâlnite, de a-
şi stăpâni timiditatea;
 Cultivă spiritul de iniţiativă, de independenţă, de acţiune iar pregătirea serioasă contribuie la
stimularea interesului pentru munca făcută cu un scop precis şi îndeplinită cu conştiinciozitate;
 Educă gustul pentru frumos prin realizarea estetică a numerelor din program, armonia
întregului spectacol, calitatea acompaniamentului muzical şi al costumelor;
 Constituie un liant puternic între cadrul didactic şi elevi prin cunoaşterea reciprocă.
Pentru reuşita unei serbări, trebuie să avem în vedere următoarele:
 Însemnătatea evenimentului sărbătorit şi necesitatea unei munci disciplinate şi consecvente
pentru rezultatele finale;

266
 Atmosfera din timpul repetiţiilor să îmbine voia bună şi seriozitatea: indicaţiile şi lămuririle
să fie scurte şi clare;
 Să fie antrenaţi şi părinţii sau alţi colaboratori (scriitori, oameni de cultură, ziarişti, istorici);
 Toţi elevii clasei să fie mobilizaţi să participe efectiv la pregătirea şi susţinerea
spectacolului, fiecare primindu-şi rolul potrivit înclinaţiilor;
 Să se combată cu tact nu numai tendinţa de vedetism al celor mai talentaţi, dar şi timiditatea
celor mai puţin dotaţi;
Conţinutul serbărilor:
 Tematica să contină puternice valenţe educative care să favorizeze cultivarea cu precădere a
unor sentimente sau a unor trăsături de caracter;
 Lucrările selecţionate trebuie să fie accesibile vârstei şi să corespundă posibilităţilor psiho-
individuale ale copiilor;
 Programul să nu fie încărcat (serbarea să dureze 1 h – 1 ½ h) altfel devine plictisitoare;
 În alcătuirea programului să se ţină seama de datinile şi obiceiurile locale, trecutul istoric,
specificul ţinutului, interesele copiilor;
Serbările şcolare raman intotdeauna moment de bucurie si un prilej bun de a arata parintilor
talentul pe care il au proprii copii.

Bibliografie:
 Postelnicu, Constantin, ”Fundamente ale didacticiişcolare”, EdituraAramis,
Bucureşti, 2000

267
STRATEGII, METODE ȘI DEMERSURI REUȘITE ÎN FORMAREA
PĂRINȚILOR ÎN SPIRITUL COLABORĂRII ȘI AL PARTENERIATULUI

BEJAN CRISTINA-NICOLETA,
GRADINITA CU P.P. NR.8 VASLUI
Motto:
„Spune-mi şi o să uit. Arată-mi şi poate n-o să-mi amintesc. Implică-mă şi o să înţeleg.”
(proverb american)

Parteneriatul şcoală – familie reprezintă o problemă actuală importantă, reliefată de diferite


documente de politică educaţională la nivel naţional şi internaţional şi de cercetările în domeniul
educaţiei. În România, conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, părinţii sunt consideraţi
parteneri principali şi beneficiari ai procesului de învăţământ. Articolul 80 prevede ca toate deciziile
majore din învăţământul preuniversitar să fie luate prin consultarea structurilor asociative
reprezentative ale părinţilor. Legea Educaţiei Naţionale dă dreptul părinţilor de a participa activ la
conducerea unităţilor de învăţământ, prin prezenţa în consiliul de administraţie al şcolii – a doi sau
trei reprezentanţi ai părinţilor, în funcţie de mărimea şcolii (Articolul 96).
Prin activitatea de parteneriat cu părinții ne asigurăm un sprijin în propria activitate. Învațându-i pe
părinți să se implice în dezvoltarea copiilor lor, întarim interacțiunile și relațiile dintre părinți, copii
și cadre didactice. Prin cooperarea reala și comunicarea cu parintii, grădinița pune bazele unei
unități de decizie și de acțiune între cei doi factori. O bună colaborare între grădiniţă şi familie se
realizează întotdeauna pentru interesul copilului şi ajunge să constituie în jurul acestuia o
comunitate educativă constantă şi coerentă. Comunitatea educativă este un mediu de sprijin pentru
educatori şi un mediu asigurator pentru copil, ea permite dezvoltarea personală a tuturor membrilor
ei (adulţi şi copii).
Conducătorul unității de învățământ este veriga dintre grădiniță și familie. Climatul din grădiniţă
este stabilit şi menţinut de către director. Dacă el stabileşte un cadru pentru relaţii de încredere,
relaxare, bunăvoinţă şi profesionalism reuşeşte să transmită o imagine pozitivă despre grădiniţă şi să
structureze un spaţiu propice comunicării cu părinţii şi închegării comunităţii de părinţi. De
asemenea el poate oferi acea privire „din afară” atât cadrelor didactice cât şi părinţilor când aceştia
se confruntă cu unele probleme şi au nevoie de susţinere. Părinţii şi cadrele didactice au un scop
comun: pentru realizarea acestui scop, care îi pune pe adulţii din cele două medii diferite în comun,
este nevoie de colaborare şi de lucru în comun. În această echipă constituită în jurul copilului
nimeni nu este mai presus, nimeni nu este mai bine pregătit şi fiecare are nevoie de celălalt.
Nici o gradinită nu-și poate realiza conținutul ,sarcinile și scopul fnal dacă nu are sprijinul familiei.
Modul cum interrelationeazo părinții cu cadrele didactice își pune amprenta pe formarea și
instruirea copilului. Colaborarea dintre gradiniță și familie presupune o comunicare efectivă și
eficientă, o unitate de cerințe și o unitate de acțiuni, urmărind același țel: binele copilului.
Comunicarea eficientă este una dintre caracteristicile obligatorii pentru a deveni director de
şcoală/profesor /educator eficient şi de success.
În general cadrele didactice consideră că implicarea părinților în a-şi ajuta copiii, prin participarea
părinţilor la activități, este mai benefică decât ceea ce consideră părinţii înșiși deoarece părinții
întâmpină multe bariere și au puține oportunități de implicare în viaţa grădiniței.
Se pare că cea mai mare barieră a parteneriatului grădiniţă-familie este faptul că părinţii nu se simt
acceptaţi. Pentru a evita acest lucru cadrul didactic trebuie să aibă o atitudine pozitivă faţă de
familie, furnizând astfel un punct pozitiv de plecare ȋn relaţie cu ei, să recunoască şi să acorde feed-
back la nevoile şi temerile părinţilor, să informeze părinţii cu privire la activităţile care urmează să
aibă loc ȋn grădiniţă, să folosească un limbaj prin care să interacţioneze cu familia, să implice
părinţii ȋn realizarea programelor educative.

268
Comunicarea ar putea fi îmbunătăţită dacă părinţii se simt respectaţi şi valorizaţi. Misiunea
grădiniței este de a facilita implicarea părinţilor prin înlăturarea barierelor ce ţin de: timp,
angajamente profesionale, sarcini domestice, limbaj (un limbaj prea complicat poate fi descurajator
sau neînţeles), limbă (în cazul părinţilor care nu sunt vorbitori nativi). Unii dintre părinţi se simt
anxioşi în comunicare pe baza propriilor experienţe din copilărie, unii simt că sunt depăşiţi din
punct de vedere academic, chiar jenaţi din acest motiv sau din cauza schimbărilor din mediul
educaţional (tehnologie, curriculum, evaluare, etc.). Managerul grădiniței este responsabilă de
acordarea unui suport adecvat pentru ca părinţii să depăşească aceste contexte defavorizante.
Formele de colaborare şi sprijin reciproc între grădiniță şi familie sunt:
- Activităţile de oferire a informaţiilor – în cadrul acestora familile primesc informaţii din partea
persoanelor autorizate (aviziere, scrisori şi bilete, carnete de corespondenţă, telefoane, publicaţii /
buletine periodice ale şcolii, diferite ştiri, programe de întâlnire cu părinţii, şedinţe).
- Activităţile de împărtăşire a informaţiilor – cele mai obişnuite activităţi de acest tip sunt
şedinţele părinţi – cadru didactic.
- Sprijinul colaborativ pentru curriculum-ul şcolar – activităţile de sprijin presupun o implicare
activă a membrilor familiei în cadrul programelor şcolii. Cele mai obişnuite activităţi de acest gen
sunt intervenţiile comune familie –şcoală, în care membrii familiei lucrează împreună cu cadrele
didactice.
- Colaborarea cu comunitatea şcolară - presupune cooperarea pentru îndeplinirea unei sarcini
anume împreună, membrii familiei şi cadrele didactice. În cadrul acestei colaborări, membrii
familiei pot juca rolul în cadrul şcolii de instructori, voluntar, membri de comitet de intervenţie,
tutori, instructori de “minipredare”, asistenţă în cadrul călătoriilor în afara şcolii, ajutor în pregătirea
materialelor didactice şi echipamentului necesar.
Pregătirea părinţilor – cere atât părinţilor cât şi cadrelor didactice să-şi aloce timp pentru
pregătirea şi programele educaţionale ce vor fi aplicate. Pregătirea părinţilor este o activitate foarte
constructivă deoarece implică învăţarea şi acumularea cunoştinţelor şi tehnicilor folositoare
părinţilor în schimbarea comportamentelor neadecvate ale copiilor. Sensibilizarea părinţilor pentru
obiectivele, ţintele, abilităţile programelor este esenţială în educarea şi pregătirea acestora.
Pentru o reală colaborare nu se pot folosi doar mijloacele de comunicare verticală utilizate de
grădiniţă (informaţii scrise la avizier, reci şi seci care nu permit părintelui nici o reacţie şi şedinţe cu
părinţii aşezaţi pe scăunele care o „ascultă” pe doamna de la catedră).
Managerul grădiniţei ar trebui să găsească noi modalităţi şi spaţii de interacţiune noninfantilizantă
pentru părinţi:
- o cameră de întâlnire unde adulţii pot discuta de pe aceeaşi poziţie;
- săli de aşteptare pentru părinţi utilate cu mobilier adecvat adulţilor, unde pot schimba impresii
între ei, unde se pot întâlni cu educatoarea şi cu directorul grădiniţei;
- organizarea curţii grădin