Decembrie, 2018
S.C. Editura D’Art Media S. R. L.
J03/1048/2013; 32110184
Tel. : 0742.51.82.11
E-mail: edituradart@gmail.com
Decembrie, 2018
PARTENERIATUL EDUCATIV ŞCOALĂ – FAMILIE – O COMPONENTĂ
IMPORTANTĂ A EDUCAŢIEI PERMANENTE
Primii şapte, mai nou şase, ani de acasă au o importanţă deosebită în formarea şi dezvoltarea
intelectuală a elevilor, dar asta nu înseamnă că rolul familiei se termină în momentul în care copilul
intră la şcoală şi că toată sarcina formării elevului îi revine şcolii. Colaborarea între toți factorii
educaționali, în primul rând între școală și familie, este foarte important şi este de dorit să fie una reală
şi să se realizeze pe tot parcursul şcolarizării elevului. Familia trebuie „să îşi dea mâna cu şcoala“, să
lucreze împreună pentru binele acestuia. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu
elevii care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaşte condiţiile familiale, de muncă şi de viață ale
copiilor. Apoi o serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită la
învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia. Părinții nu
pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în condițiile
școlare. Toate aceste argument susţin necesitatea ca şcoala să vadă familia elevului ca pe un partener
de nădejde în procesul de dezvoltare, de conturare a drumului şi rolului social pe care îl vaalege
copilul.
Ca în orice parteneriat, încredrerea este vitală şi reprezintă un predictor pentru îmbunătăţirea
rezultatelor şcolare. Încrederea între părinţi şi profesori poate fi abordată teoretic la diferite niveluri:
individual, instituţional sau social. La nivel instituţional, încrederea se exprimă prin caracteristici ale
organizaţiei, cum ar fi, calitatea comunicării şi cooperare.
Parteneriatul cu familia presupune şi o reconsiderare a atitudinii învăţătorului faţă de aceasta.
Îndatoririle învăţătorului faţă de familie sunt: mai multă transparenţă, acceptarea observaţiilor
pertinente şi promovarea sugestiilor privind obiectivele şi priorităţile educaţionale, informarea corectă
şi operativă. Familia are cea mai mare influenţă asupra copilului, iar trăirile afective reprezintă
suportul absolut necesar susţinerii efortului de învăţare. Rolul părinţilor faţă de copilul devenit elev se
schimbă. Părinţii au nevoie de instruire în ceea ce priveşte modul de urmărire al îndeplinirii sarcinilor
şcolare şi controlul conduitei copilului. Sunt părinţi care intervin în activitatea de învăţare a copilului
în mod necorespunzător, fie având tendinţa de a se substitui copilului în efectuarea unor teme, prin alte
metode decât cele indicate, fie manifestând exigenţe nerealiste faţă de acesta. Activitatea de îndrumare
a părinţilor de către învăţător este evident necesară. Unitatea de opinii dintre cele două instituţii –
şcoală, familie – trebuie realizată doar în strânsă colaborare. Sunt părinţi care îşi propun să ajute
şcoala, cu condiţia ca ei să cunoască obiectivele educaţionale. Pe aceştia trebuie să-i informăm,
descriindu-le tipurile de comportamente realizabile, explicarea modalităţii de acţiune, pentru ca
metodele de influenţare să nu fie în contradicţie cu cerinţele pedagogice. Alţi părinţi nu manifestă
interesul necesar faţă de evoluţia copilului şi, ca atare lasă şcolii toată grija. Prin metode pedagogice
pot fi atraşi alături de şcoală, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă. Părinţii sunt cei
care trebuie să înveţe de la educatorul copilului pentru a cunoaşte direcţia şi ritmul la care trebuie să se
alinieze. Schimbul de idei este profitabil atât pentru şcoală cât şi pentru elev şi părinţii săi. Activitatea
de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și invers. Întregul proces de educație și
mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă. După cum spunea Maria Montessori,
„Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci într-o civilizație“. Școala colaborează cu
familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării lui
fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-
3
sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de
clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii
la învățarea lecțiilor, dar mai ales în controlul temelor de acasă.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1. părinții sunt juridic
responsabili de educația copiilor lor; 2. învățământul nu este decât o parte din educația copilului; o
bună parte a educației se petrece în afara școlii; 3. cercetările pun în evidență influența atitudinii
parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării, precum și
faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu școala; 4. grupurile
sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să influențeze
gestiunea școlară.
În concluzie putem spune că implicarea familiei în parteneriatul cu şcoala contribuie la
îmbunătăţirea rezultatelor, frecvenţei şcolare şi la dezvoltarea responsabilităţii elevilor pentru
activităţile şcolare. În ultimii ani se încearcă o regândire a rolului familiei şi implicării comunitare în
sprijinul părinţilor şi în beneficiul elevilor deoarece realizăm cu toţii că implicarea părinţilor are
efecte primare indirecte asupra imaginii de sine a copilului ca persoană care învaţă şi întăreşte
aşteptările înalte ale părinţilor. Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi
păcat ca prin acțiunea noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este
în formare, deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile
interacțiunii cu mediul social.
Bibliografie:
4. https://www.concursurilecomper.ro/rip/2014/mai2014/06MurgociEmiliaLoredana-
Parteneriatul_educativ.pdf, accesat pe 17.12.2018;
5. http://www.ise.ro/wpcontent/uploads/2015/03/Parteneriat_scoalafamilie_ISE.pdf
4
’’Sweet cake’’ pentru mama
Activitatea cu titlul jucăuş ’’Sweet cake” pentru mama a avut la origini o ştire despre o
manifestare similară derulată undeva în ţară, care pune accentul pe indispensabila colaborare şcoală-
familie. Cum suntem iremediabil tentaţi să preluăm modele vestice, fie ele bune sau dimpotrivã, ne-am
lăsat furaţi de astã datã de mirajul apropierii absolut necesare a părinţilor de truda elevilor şi a
profesorilor de zi cu zi, care în occident este naturală şi subînţeleasă. Aşadar, am propus tăticilor să
pregătească o prăjitură în cinstea mamei, pentru a celebra ziua de 8 martie în cadru festiv, împreună cu
copiii, dascălii şi nu în cele din urmã, cu figurile centrale ale zilei: mãmicile. În completare, fiecare
clasã de gimnaziu a primit misiunea de a construi un panou care sã cuprindã gânduri sincere pentru
mama.
Cuvântul ,,miraj” nu este folosit întâmplãtor, dacã rememorãm reticenţa cu care a fost primită
iniţial această invitaţie de către mare parte a familiilor elevilor, ba chiar şi de unii dintre aceştia, care
şi-au spus cã adolescenţa nu se mai poate suprapune cu manifestãri de afecţiune vãdite. În pofida
acestor împrejurãri nefavorabile, rezultatele s-au conturat frumos, degajând emoţii nescontate.
5
Un amestec de inerţie şi respingere faţă de orice noutate a determinat iniţial înscrieri sporadice
la concurs. Ne-am întrebat atunci cu uimire cum este posibil ca părinţii elevilor din străinătate să nu
lipsească la nici o întrecere sportivă a odraslelor, la nici o activitate artistică, în definitiv să răspundă
prezent la toate solicitările şcolii. Comparaţia ne-a ajutat să identificăm un punct vulnerabil al relaţiei
comunităţii noastre cu şcoala, dobândit în virtutea unui ’’laisser-aller’’ balcanic şi a sentimentului că
orice implicare presupune eforturi care în final se dovedesc inutile.
În cele din urmă, după îndelungi ,,sesiuni” ale diriginţilor cu acei părinţi care au participat la
şedinţele planificate în perioada premergãtoare evenimentului, s-a obţinut o înscriere destul de
consistentă din partea fiecãrei clase, recordul absolut fiind deţinut de către părinţii elevilor din clasa a
VI-a. Aici am identificat prezenţa membrilor unor familii în efectiv complet, ceea ce dovedeşte că
pentru ei copiii primează şi că nu precupeţesc niciun efort să le fie mereu alături. Nu putem trece cu
vederea nici pe cei care lucrează în străinătate şi care au fost prezenţi cu efectivul înjumătăţit la
sărbătoarea de la şcoală, dar şi pe cei care au jonglat cu orele de serviciu din aceeaşi dorinţă de a fi
acolo, aproape de noi toți.
Ȋn cele din urmã activitatea s-a dovedit o reușitã, asiguratã de prãjiturile fãcute cu dragoste de
tãtici, mãmici și copii, prezentate în fața alesului juriu de niște pãrinți deosebit de emoționați, care și-
au luat foarte în serios rolul, sub privirile curioase ale zgomotoasei audienței juvenile. Fãrã îndoialã, de
astfel de întâlniri fericite ale partenerilor educaţionali esenţiali ţine succesul ulterior al elevilor, ca şi
menţinerea sentimentului lor de securitate şi armonie în cadrul şcolii, aspecte care ne motiveazã sã ne
propunem acest tip de colaborare cu o periodicitate generatoare de rezultate cel puţin la fel de bune.
6
"Magia sărbătorilor de iarnă!"
Sărbătorile de iarnă sunt despre viață, dragoste și cum să le împărțim cu cei din jurul nostru.
Iubirea față de ceilalți este adevărata magie care ne apropie și ne inspiră să creăm momente
unice pentru noi, comunitate, familie.
Astfel, în cadrul unui proiect de suflet pornit de la români pentru români au luat parte cu mult
entuziasm, prezentând momente autentice, elevii Școlii Gimnaziale ”Liviu Rebreanu” din Chiuza și
invitații lor, oaspeți de seamă, de la: Școala Gimnazială Romuli, Ansamblul Someșul de la Casa de
Cultură ”Radu Săplăcan” din Beclean, Clubul Copiilor din Beclean, precum și a domnului profesor
Andrei Moldovan și a cantautorului de muzică folk, Florin Săsărman, a cărui voce ne face să fim
mândri că locuim pe aceste meleaguri.
Am creat un spectacol de cântec, poezie, joc și teatru care va rămâne viu peste ani.
7
Prețuirea tradițiilor și obiceiurilor trebuie să rămână în identitatea noastră de români oriunde
ne-am afla!
8
SERBAREA DE CRĂCIUN ŞI IMPORTANŢA EI
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare.
Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează
deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul, dragostea de frumos, aptitudinile
pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini - reprezintă toate, elemente importante ce contribuie
la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Crăciunul flutură o baghetă magică deasupra acestei lumi şi sub ea totul este mai blând şi mai
frumos. Crăciunul este nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranţă pentru viitor. Este
dorinţa ca fiecare ceaşcă a vieţii să fie plină de binecuvântări bogate şi eterne şi ca fiecare drum să
ducă către pace.
Crăciunul este pătura magică ce ne acoperă, este acel ceva atât de intangibil de parcă este un
parfum. Poate să ţeasă un val de nostalgii în jurul nostru. Crăciunul nu este atât deschiderea cadourilor,
cât deschiderea inimilor noastre.
Sărbătoarea Crăciunului semnifică pentru poporul creştin Naşterea Domnului, prilej de bucurie
şi speranţă. Când magii ne aduc Clipa cea de Taină, după datina străbună, pornim colindele la lumina
caldă a lumânărilor aprinse în brăduț.
În fiecare an retrăim emoţiile Naşterii Pruncului Iisus, momentul vestirii de către îngeri şi ne
deschidem sufletele şi minţile ca să mai auzim încă o dată povestea magică. Secevnţă din serbarea de
Crăciun:
9
MAGII : Şi cu toţi s-au bucurat.
-Ştiţi voi unde s-a născut GAŞPAR: Pe Iisus când au aflat
Domnul cel făr’ de- Iată, steaua s-a oprit Cu daruri s-au închinat
nceput? Lâng-un staul părăsit Ca la un mare-mpărat.
Haideţi, iute să intrăm
Pe-mpărat să îl vedem. BALTAZAR:
MAGII: -În grajd sărac te-am Noi, craii pământului,
MELCHIOR: aflat, Lângă ieslea pruncului
Steaua asta de pe cer Îngerii scutec ţi-au dat Am venit din răsărit
Desluşeşte un mister; Să ne mântui de păcat, Cu daruri de oferit:
Undeva-n acest ţinut, În veci să fii lăudat! Aurul împărăţiei,
Azi din cer s-a coborât ÎNGER 7: Tămâia dumnezeirii
Salvatorul aşteptat Iară craii au plecat, Şi smirna omenirii.
Fiu ales de împărat. Steaua li s-a arătat
10
IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE ȊN PARTENERIAT CU
PĂRINŢII. SERBĂRILE ŞCOLARE
La vârsta şcolară, un factor important este activitatea şcolară în care se desfăşoară un amplu proces
instructiv-educativ, aplicând metode şi precedee ştiinṭifice. Pentru reuşita actului educaṭional, munca
depusă de cadrele didactice în şcoală trebuie continuată, susṭinută şi întărită de familie.
Parteneriatul educaṭional este o formă de cooperare, colaborare şi comunicare care vin în sprijinul
familiei. Acesta presupune o unitate de cerinṭe, decizii, opṭiuni şi acṭiuni educative între factorii
implicaṭi în acest proces.
Fiecare copil este unic, acest fapt fiind determinat de particularităṭile individuale, precum şi de
influenṭele socio-culturale ale comunităṭii în care trăieşte şi se dezvoltă copilul. Ȋn realizarea unui
parteneriat eficient şcoală – familie este indicat ca învăṭătoarea să implice familia în anumite activităṭi
instructiv-eduvcative. Părinṭii trebuie sprjiniṭi să-şi cunoască copiii, să le identifice nevoile şi să
sprijine dezvoltarea şi creşterea lor armonioasă.
Există mai multe forme concrete de colaborare dintre şcoală și familie, ele se deosebesc în funcție
de scopul urmărit și de modul de realizare:
* Referatele prezentate în fața părinților cu anumite prilejuri, cu teme pe bază de fapte și date concrete
(ex.”Influența familiei asupra personalității copilului);
* Convorbirile cu familia (pot avea loc spontan sau organizat, din inițiativa educatoarei/profesorului
sau a părinților);
* Consultări individuale;
* Participarea părinților alături de copii la diverse ateliere de lucru, organizate de cadrul didactic
11
Din multitudinea şi varietatea formelor de colaborare nemijlocită, serbarea este un prilej de bucurie,
emoṭie, bună dispoziṭie pentru copii şi părinṭi, dar şi momentul în care copilul „se pune în valoare”,
folosindu-şi imaginaṭia, dicṭia, mimica, siguranṭa de sine, plăcerea de a apărea în faṭa publicului.
Serbările au un rol important în dezvoltarea şi educarea copilului pe plan cognitiv, afectiv, moral,
estetic, volitiv, fiind totodată un mijloc de socializarea a şcolarului. Acestea sunt activităṭile care
răspund unei duble necesităṭi psihopedagogice de a asigura odihnă activă copiilor şi de a exersa
capacităṭi psihofizice ale acestora. Ele continuă, aprofundează şi valorifică activitatea de învăṭare
dirijată sau la alegere.
Valoarea serbărilor rezidă înîmbinarea dintre formativ şi informativ, dintre util şi plăcut în
conṭinutul educativ al acestora. Serbările influenṭează dezvoltarea copilului din punctul de vedere al
educaṭiei intelectuale, a educaṭiei morale, al educaṭiei estetice şi al educaṭiei fizice.
Pentru a avea o influenṭă pozitivă asupra copilului, serbările şcolare trebuie să fie înṭelese de
acesta şi să-l afecteze psihologic. Sensul unui spectacol va depinde de calitatea lui , de folosirea
adecvată a costumaṭiilor şi a decorurilor, de participarea activă a copilului.
Când bat la porṭile sufletului Sfintele Sărbători ne bucurăm împreună cu copiii de neasemuita
frumuseṭe a datinilor strămoşeşti şi scoatem din comoara inimii şi din lada de zestre a tezaurului
folcloric cântecul, jocul şi costumul popular specific sărbătorilor.
Pentru a realiza o serbare reuşită, care să respecte tradiṭiile şi obiceiurile de Crăciun este necesară
o adaptare şi prelucrare a repertoriului specific vârstei şcolare ce cuprinde în forme tradiṭionale poezii
şi cântece specifice Crăciunului.
Costumele populare sunt pregătite pentru spectacolul mult aşteptat. Atmosfera de sărbătoare din
sala de festivităṭi prin ornarea şi decorarea cu elemente specifice sărbătorilor constituie un alt prilej de
bucurie pentru copii. Ei descoperă şi preṭuiesc frumuseṭea obiceiurilor şi tradiṭiilor de iarnă.
Când priviṭi o serbare cu obiceiuri străvechi ale românilor, cu cântece şi dansuri populare,
gândiṭi-vă priviṭi un moment oglinda şi sufletul acestui popor care a considerat păstrarae tradiṭiei o
datorie şi o onoare.
12
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Activitatea educativă din grădiniță nu poate fi izolată, separată de alte influențe educative ce se
exercită asupra copilului și mai ales, de cea din familie. Educația trebuie să se manifeste permanent ca
o acțiune coerentă, complexă și unitară a grădinitei și familiei.
La intrarea în grădiniță, părinții sunt cei care dețin toate informațiile legate de copil: stare de
sănătate, obiceiuri alimentare, particularități de învățare, mod de comportare, probleme în dezvoltare
etc. În acelasi timp, gradinița, ca prima institutie care se conduce dupa principii și metode stiintifice,
detine mijloace specifice pentru valorificarea potentialului fizic si psihic al fiecarui copil. îmbinarea în
parteneriat a informatiilor deținute de părinți cu cele ale grădiniței trebuie să fie în beneficiul copilului.
Termenul de parteneriat presupune realizarea unei alianțe pentru atingerea unor obiective
comune. Pentru ca parteneriatul să funcționeze este nevoie de respect, încredere reciprocă, consens cu
privire la scopurile acțiunii și strategiilor de atingere a acestora și de asumarea în comun a drepturilor
și responsabilităților.
Unitatea de acțiune a celor doi factori (grădiniță-familie) în opera de formare a copilului este
condiționată de unitatea de vederi, de un mod comun de lucru și o bună cunoaștere reciproca. Interesul
comun al celor doua instituții trebuie să determine o mișcare cu dublu sens, familie-gradiniță,
grădiniță-familie, în vederea unei suficiente cunoașteri a ambelor părți.
După cum am amintit, parteneriatul presupune existența unui obiectiv comun. Acesta este, în
cazul parteneriatului familie–grădiniță, dezvoltarea globala a copilului în raport cu particularitățile sale
individuale. El se poate realiza doar printr-o mișcare de apropiere în dublu sens, în vederea unei
suficiente cunoașteri de ambele părți.
Formele de colaborare dintre familie şi grădiniţă sunt îndeobşte cunoscute.Vom evidenţia unele
dintre acestea.
Vizitele reciproce familie-grădiniţă şi grădiniţă-familie se constituie,pe de o parte ,în
oportunităţi ale educatorului în ce priveşte culegerea unor date preţioase referitoare la climatul
educativ din familie ,la personalitatea copilului.Pe de altă parte,părinţii află date relevante asupra
modului în care copiii răspund sarcinilor didactice şi măsura în care le duc la îndeplinire.
Adunările/Şedinţele cu părinţii,desfăşurate lunar sau ori de câte ori este nevoie ,urmăresc
abordarea unor aspecte pedagogice şi promovarea schimbului de idei în legătură cu procesul formativ-
instructiv,exprimarea unor dileme care,prin comunicare ,îşi pot afla raspunsul.
Lectoratele cu părinţii ,organizate sistematic,au drept scop o vie propagandă pedagogică în
rândul comunităţii cetăţeneşti .Părinţii de la un întreg nivel beneficiază,în cadrul lectoratelor ,de
prezenţa şi consilierea unor specialişti din domeniul psihopedagogiei sau a unor reprezentanţi ai
instituţiilor cu care grădiniţa derulează programe în parteneriat (poliţie, dispensar medical,instituţii
culturale,ONG-uri)
Comitetul de părinţi al clasei ,ales anual,constituie nucleul colaborării grădiniţei cu familiile
copiilor ,fiind forul organizat în vederea găsirii şi aplicării de soluţii viabile la problemele de ordin
socio-gospodăresc.De aceea,consfătuirea periodică cu membrii comitetului de părinţi al clasei se
înscrie la un loc de frunte pe agenda educatoarei.
Sărbătorirea în comun a unor evenimente din viaţa lor constituie momente de cunoaştere
reciprocă şi de implicare în actul educativ.
Participarea parintilor la activitatile de la grupa. Părintele poate participa ca simplu
observator sau se poate implica în activitate alături de educator. Daca dorește ca părintele să participe
activ, este bine ca educatorul să precizeze activitățile pe care să le desfășoare, în funcție de aptitudinile
și interesele acestuia. De exemplu, un părinte poate citi copiilor o poveste, îi poate învăța un cântec, un
13
dans sau un joc. Implicându-se activ, părintele va putea observa felul în care decurge o zi în grădiniță:
ce activități se desfașoara, ce metode sunt folosite de catre educator, care sunt materialele utilizate si,
mai ales, își poate observa copilul în grupul de colegi, cunoaște progresele lui și cum ar trebui sprijinit
acasă. Daca părinții sunt implicați în activitățile copiilor, educatorii pot observa în mod direct, felul în
care aceștia motiveaza.
Voluntariatul. Ca voluntari, părintii își pot folosi cunoștintele și abilitățile pentru sprijinirea
grădinitei în asigurarea condițiilor optime de desfășurare a activităților educative precum și în
elaborarea unor direcții de organizare și sprijin financiar al grădiniței. Câteva dintre sarcinile pe care le
pot avea părintii voluntari sunt:
• Coordonarea și colaborarea în cadrul unor evenimente speciale. Aceștia caută resurse pentru
desfășurarea unor activităși sau proiecte, ajută la desfășurarea acestora, pot participa și ajuta la
organizarea excursiilor, a vizitarii unor obiective turistice etc.
• Desfășurarea unor acțiuni de reparare și îmbunătățirea a bazei materiale a grădinitei. Părinții pot ajuta
la zugrăvirea unor spații, vopsirea jucăriilor din curtea gradinitei, amenajarea spatiului de joaca,
repararea aparaturii electrice etc.
• Colectarea de fonduri. Folosindu-și talentele, părintii pot organiza, în cadrul unor proiecte speciale,
acțiuni de colectare a fondurilor. De exemplu, organizarea unei tombole cu obiecte confecționate de
părinți (articole tricotate, jucării, picturi etc.), a unei expoziții cu vânzare, identificarea și contactarea
unor sponsori din comunitate etc.
În preajma sărbătorilor de iarnă și așteptând Craciunul copiii grădinței împreună cu părinții
acestora desfășurăm activități de voluntariat (cadouri pentru copii din zone defavorizate), organizăm
serbare de Crăciun, unde îl așteptăm personal și pe Moș Crăciun; mergem să colindăm la unitățile cu
care avem parteneriat; organizăm târg de crăciun cu munca copiilor,etc.
Prin crearea parteneriatului grădiniță–familie copiii câștigă un mediu de dezvoltare mai bogat, între
participanți se creeaza relațiile pozitive și fiecare își va dezvolta sentimentul coeziunii sociale.
Bibliografie:
1. Băran, Adina, (2004), Parteneriat în educaţie: familie – şcoală – comunitate, Editura Aramis
Print, Bucureşti
2. Dumitrana, Magdalena, (2000), Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti
14
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Educaţia este o acţiune la care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate, iar
colaborarea este absolut necesară. Şcoala trebuie să colaboreze cu familia în domeniul învăţării
elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării fizice, intelectuale, morale şi estetice,
în domeniul deprinderilor şi priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităţilor libere,
angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă şi şcoală.
La şedinţele cu părinţii am dezbătut pe larg modul cum îşi pot ajuta copiii în învăţarea lecţiilor
precum şi în controlul temelor pentru acasă. Părinţii trebuie să cunoască modul în care se controlează
şi cum poate fi ajutat copilul în cazul în care întâmpină unele greutăţi în realizarea lor.
Părinţii trebuie să cunoască felul în care elevul se comportă faţă de învăţătoare şi faţă de colegii
de clasă, dacă purtarea lui pe stradă şi în alte locuri este corespunzătoare.
În cadrul lectoratelor cu părinţii am prezentat teme axate pe rolul familiei în educaţia şcolarului
mic:
,,Ce trebuie să ştie părinţii?”, ,,Cum învăţăm mai uşor?”, ,,Modelul familial”, ,,Condiţiile de
mediu pentru pregătirea lecţiilor”, ,,Cunoaşterea anturajului copiilor”, ,,Îndrumarea şi verificarea
lecturii particulare”, ,,Pregătirea psihologică a copiilor în vederea integrării lor în ciclul gimnazial”,
etc. De un real folos a fost auxiliarul ,,Meseria de părinte”, Ed. Aramis. Noi învăţătorii, trebuie să fim
deschişi spre trebuinţa de a afla, de a cunoaşte, pentru a le cultiva ataşamentul faţă de şcoală şi
învăţătură, dragostea şi interesul pentru cunoaştere. Părinţii trebuie conştientizaţi, că singura investiţie
de valoare pe care o familie o poate face pentru copil este investiţia pentru mintea şi sufletul acestuia.
Educatia ca joaca este poate unul dintre elementele decisive ale formarii interesului copilului de
varsta mica pentru activitatile scolare de mai tarziu.
Există mai multe forme concrete de colaborare dintre grădiniță și familie, ele se deosebesc în funcție
de scopul urmărit și de modul de realizare:
*Referatele prezentate în fața părinților cu anumite prilejuri, cu teme pe bază de fapte și date concrete
(ex.”Influența familiei asupra personalității copilului);
*Organizarea unor expoziții cu lucrări executate de copii;
15
*Participarea părinților la activități demonstrative;
*Convorbirile cu familia (pot avea loc spontan sau organizat, din inițiativa educatoarei/profesorului
sau a părinților);
*Consultări individuale;
*Vizitele-constituie o altă formă de colaborare.Includem aici ambele variante, vizitarea familiei de
către cadrul didactic și vizitarea unității de învățământ de către părinți;
*Organizarea de activități extracurriculare, organizate și desfășurate împreună cu părinții (vizite la
muzee, patiserii, fabrici, etc);
*Participarea părinților alături de copii la diverse ateliere de lucru, organizate de cadrul didactic;
*Serbările copiilor cu diferite ocazii (Crăciun, 8 Martie, Sfârșit de an școlar, etc
Bibliografie:
Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003; Sterm, H.H., Educaţia
părinţilor în lume, Institutul pentru Educaţie al UNESCO, E.D.P., Bucureşti, 1972; Vrasmas, E.,
Educaţia şi consilierea părinţilor, Ed. Aramis, Bucureşti, 2004;
*Ezechil Liliana- ,,Comunicarea educaţională în contextul şcolar”, EDP, Bucureşti, 2002. *Stăiculescu
Camelia-,,Şcoala şi comunitatea locală”-parteneriatpentrueducaţie-Ed.ASE, Bucureşti, 2007
*Stăiculescu Camelia-,,Managementul parteneriatului şcoală-familie”, Ed.ASE,Bucureşti, 2007 *Ioan
Cerghit-,,Formele educaţiei şi interdependenţele lor”-curs de pedagogie, UniversitateaBucureşti, 1988
*Ctin Cucoş-,,Pedagogia”-ed.Polirom Iaşi, 1998 *Godfrey Claff-,,Parteneriat şcoală-familie-
comunitate”-ghid pentru cadrele didactice, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007
*Didactica-revista de comunicări ştiinţifice, nr.2-nov.2008 *Alexandru Darie, Iulian Nica, Elena
Romocea, Ecaterina Springer,Leon Topa, Ion Verdeş-,,Colaborarea şcolii cu familia elevilor” , Editura
Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1974 *Adele Faber, Elaine Mazlish-,,Comunicarea eficientă
cu copiii-acasă şi la şcoală”- editura Curtea veche, Bucureşti,2010 * Cristea, Sorin - Dicţionar de
pedagogie
16
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ
Toamna a lăsat în urma ei pământul acoperit cu o plapumă groasă de frunze aurii desprinse de
pe falnicii copaci plini de viață. Parfumul fin al acestui covor de frunze aurii a adus agonia naturii
moarte şi a timpului din urmă. Acum, noi românii, aşteptăm magia sarbătorilor de iarnă cu speranţă şi
credință în Bunul Dumnezeu.
Crăciunul este sărbătoarea sfântă a Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii
sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim mai multă iubire şi mai multă căldură sufletească.
Bucuria tradițiilor și obiceiurilor din luna decembrie, respectiv împodobirea bradului de
Crăciun cu ghirlande de beteală sclipitoare, cu artificiile de tot felul, cu steluțe colorate, alături de
cadourile pentru cei dragi completează festinul sărbătorilor de iarnă. Doar o dată pe an bradul coboară
de la munte, pentru a-i face pe plac lui Moș Crăciun.El aduce universul de turtă dulce și alune, de
globuri și luminițe scăpărătoare, ce se furișează misterios prin colțurile încăperilor. An de an, fără să se
plictisească, bradul își alege un loc drag de popas, în grădinița de copii. Asfel în jurul bradului se
înfiripează o sebare.
Serbarea este un eveniment de seamă în viața copiilor. Roind în jurul bradului, cei mici au
prilejul să- și rostească pe nerăsuflate poeziile, să cânte pe întrecute colindele, să- și împletească
armonios pașii în dansuri. Este un prilej de voie bună și bucurie. Serbarea de iarnă alătură în sufletul
copiilor două imagini semnificative pentru viața lor afectivă: Moș Craciun simbolul bunății, de la care
copiii așteaptă răsplată pentru munca lor și imaginea bradului, în jurul căruia copiii își revarsă
bucuria.
Bucuria sărbătorilor de iarnă! E magică așteptarea Moșului Nicolae și a Moșului Crăciun! E
magică Nașterea Pruncului Iisus, într-o iesle sărăcăcioasă! Cât de nerăbdători sunt copiii! Așteaptă să-
și pregătească ghetuțele, să îmbodobească brăduțul , care se săturase să stea singur. Învată din timp
poezii și colinde și- l așteaptă cu nerăbdare pe Moș Crăciun. Se străduiesc să fie cuminți și ascultători,
iar dacă se întâmplă să mai greșească, cu siguranță vor regreta și vor încerca să-și îndrepte
comporamentul.
Datinile și obiceiurile de iarnă se pierd în negura vremurilor: au fost, sunt și vor fi...
E bine ca micii copilași, să cunoască importanța sărbătorilor de iarnă, să înțeleagă mirajul
acestora, să simtă magia Nașterii Pruncului. Pregătindu-se pentru sosirea Moșului, vor fi mai buni, mai
cuminți, iar sufletul lor se va umple de bucurie.
Mirajul sărbătorilor pregătesc copiii pentru înțelegerea unor tradiții și obiceiuri.Preocuparea
cadrului didactic este de a adapta vastul repertoriu specific zonei la capacitatea de înțelegere și
interpretare a copiilor, asigurând în același timp implicarea lor afectivă în tot ceea ce înseamnă obicei
sau tradiție.
Aşadar, așteptăm cu bucurie sărbătorile de iarnă, mirosul de cozonac cald, bradul împodobit şi
cântecul colindătorilor. Trăim nopţi pline de vise şi speranţe asemenea sufletului neprihănit de copil.
Iarna este anotimpul magic plin de imaginaţie, linişte şi frumuseţe.Românii petrec împreună, şi îşi fac
urări de bine, sănatate şi prosperitate. Sărbătoarea de Crăciun este cea care înnobilează festinul iernii.
În noaptea Sfântă de Crăciun, înconjurată de multă bucurie şi veselie, românii au parte de împlinirea
tuturor dorinţelor. De aceea, în luna decembrie, fiecare dintre noi este parcă mai atras de ceea ce
17
înseamnă feeria iernii şi magia Crăciunului. Obiceiurile de Crăciun au propria poveste de iarnă. În
timpul zilelor magice, în care vom uita de griji şi probleme, vom încerca să retrăim plăcerile datinilor
şi obiceiurilor de altă dată.
Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor
prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sarbătorirea Naşterii Domnului. Bun venit în anotimpul
cadourilor unde vom reîntâlni, poveşti de iarnă şi de Crăciun, tradiţii şi obiceuri ce trebuie
descoperite.Să ne lăsăm cuprinşi d de atmosfera inedită sărbătorilor alături de toţi cei dragi.
18
Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții pentru
sărbătorile de iarnă, serbările școlare
Adorjáni Éva
,,Sărbătoarea e o stare de suflet.”
Anonim
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru învățătorii lor şi, nu în ultimul rând,
pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare imaginaţia şi
creativitatea fiecăruia .
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile particularităţilor
individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maxima bucurie, atât pentru copii, cât și pentru părinți, întăresc și
fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina în suflete,dau aripi imaginației, entuziasmului și
stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităților, în cadrul serbărilor școlare este bine să fie prezentate
și creații artistice originale,adaptate evenimentelor și condițiilor locale.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa
familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a prezenta,
într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an şcolar. Acest
tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare inedită al talentului
nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă
descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul
propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere în
propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de
educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte
educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare
a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe
parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii jocuri, scenete, recitare, dansuri
populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea
19
contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor
vârstelor.
Luna decembrie este o perioadă încărcată de emoţii pentru copii, dar şi pentru părinţi. În aceste zile,
mai toate şcolile şi grădiniţele organizează serbări de Crăciun, momente în care cei mici sunt în centrul
atenţiei. Și la școala noastră organizăm și serbarea lui Moș Nicolae și Crăciunul. Împreună cu părinții
elevilor avem surprise pentru cei mici, iar cu elevii pregătim mici scenete, cu cântece pentru ,,sosirea
Moșului”.
Emoţionaţi, părinţii zâmbesc, plâng aplaudă. Fiecare copil are un rol important, iar la final vine şi
răsplata.
Este important ca cei mici să participe la astfel de evenimente, pentru a se simţi importanţi, dar şi ca să
se înveţe cu micile responsabilităţi. Însă este esenţial ca părinţii să nu pună presiune.
Crăciunul inseamnă mai ales cadouri pentru copii, insă ca părinți avem datoria să-i invățăm incă de
mici ce inseamnă, de fapt, Crăciunul. Le putem citi povești, legende cu Moș Crăciun iar mai târziu,
când sunt mai măricei, le putem vorbi despre Nașterea Domnului.
Însă cel mai important este să ne învățăm copiii că sărbătorile de iarnă nu inseamnă numai cadouri si veselie,
ci sunt și un motiv in plus să fie mai buni, să ierte, să creadă în minuni mereu.
Copiii sunt fascinati de obiceiurile specifice acestui anotimp. Împodobirea bradului ramâne cel mai iubit
obicei printre cei mici, de aceea împodobim bradul școlii împreună cu podoabele confecționate de elevi.
20
IMPORTANŢA ACTIVIŢĂTILOR EDUCATIVE REALIZATE IN
PARTENERIAT CU PĂRINŢII
Scoala și familia urmăresc acelaşi scop educativ, formarea tinerilor pentru a deveni
personalităţi multilateral dezvoltate care să poată face faţă dinamicii sociale, schimbărilor profunde şi
alese din societate. Pentru realizarea acestui scop unic este necesarã unitatea de acţiune, concordaţa
dintre mijloacele specifice de influenţare folosite în aceste două instituţii sociale. În cadrul acestei
colaborări, rolul conducător îl are şcoala. Colaborarea dintre cadrele didactice şi părinţi se realizează
potrivit obiectivelor şi nevoilor educative ale unei perioade anumite din viaţa copiilor şi a grupului de
elevi.
Educaţia vărstelor mici este considerată temelia personalitaţii fiecărui individ, de aceea
educaţia trebuie să răspunda în primul rănd nevoilor individuale si să realizeze echilibrul între acestea
si dezvoltarea socială. Responsabilitatea dezvoltării copilului in primele etape revine în primul rȃnd
familiei sale. Chiar si atunci cand grȃdinita/scoala oferă programe foarte bune si eficiente, ea nu poate
contracara experienta negativă acumulata de copil in familia sa. Mai mult, ceea ce invată copilul de la
educatoar/invatator/profesor poate să nu prezinte importantă daca parinţii nu intaresc si nu valorifică
suficient programul. In consecintă pentru ca activitatea derulată in cadrul unui program de educaţie
scolară sa-şi dovedească eficienţa este necesar ca aceasta sa se faca mai intai cunoscută parintilor şi
ulterior să existe o colaborare stransă intre aceştia si scoala. Deasemenea, existenţa unor reguli
comune, cunoscute si fixate impreună, usureaza mult efortul educativ. In cadrul scolii există o reţea
complexă de relaţii care au un potenţial considerabil de influenţare a copiilor, atat in sens pozitiv, cat
si in sens negativ. Printre cele mai importante relaţii de parteneriat, poate fi menţinuta relaţia dintre
parinţi si scoala. Daca părintii sunt implicaţi in programul educativ de la inceput ei vor inţelege
importanţa colaborarii cu scoala si işi vor forma deprinderea de a se interesa si a sprijini activitatea pe
care copilul o desfasoară aici. Pornind de la realităţile şi exigenţele actuale, consider că in sistemul
nostru de colaborare - şcoală şi familie- obiectivele şi acţiunile specifice trebuie să fie stabilite în
funcţie de obiectivele generale ale educaţiei şi de condiţiile concrete ale organizării procesului
educativ.
Colaborarea şcolii cu familia trebuie să asigure unitatea influenţelor educative asupra elevilor,
continuitatea în munca de educaţie de la o etapă la alta, a fiecărui elev în parte.
Consider că pe aceste coordonate se poate asigura şi îmbunătăţirea formelor de cooperare între şcoală
şi familie, adaptate cerinţelor specifice societăţii democratice în curs de afirmare.
Este bine cunoscut faptul că modalitatea prin care oamenii pot fi determinaţi să se implice în
viaţa şcolii pe căi formale este să fie implicaţi mai întâi pe căi informale.
21
Implicarea informală înseamnă participarea la activităţile unui grup de lucru din şcoală sau ale
unui comitet, la nivelul căruia se iau decizii care privesc şcoala, cum ar fi: consiliul de administraţie,
consiliul părinţilor, grupul de sprijin al unui proiect, un grup de lucru din şcoală care se ocupă de
diverse aspecte.
Organizarea eficientă a lectoratelor cu părinţii este un aspect foarte important, ce trebuie avut
în vedere. Fiecare om este unic în felul lui. Este indicat să li se prezinte părinților câteva aspecte care
influențează reușita în viață și care pot, sau nu pot, fi influențate de educație dar de care educația și
instrucția trebuie să țină seama (de exemplu, temperamentul, aptitudinile și caracterul). Trebuie ca
părintele să cunoască posibilitățile copilului și să nu-l suprasolicite riscând un eșec școlar, sau să nu se
mulțumească cu rezultate mediocre acolo unde ele pot fi mai bune. Este important ca părintele să-și
cunoască copilul pentru a ști către ce școală și, mai târziu, către ce profesie să-l îndrume pentru a reuși
în viață.
După prezentarea temelor se pot face dezbateri dacă părinții au neclarități. Pe lângă astfel de
teme, în cadrul lectoratelor cu părinții se pot aborda teme cerute de părinți sub formă de dezbateri
(exemplu: teme legate de realizarea unor sarcini școlare sau de formarea unui stil de muncă
independent). O colaborare mai strânsă între școală și familie va duce la realizarea scopului final al
activității educative, de formare a unei personalități creative și autonome.
Şedinţa cu părinţii este eficientă dacă se respectă următoaele aspecte: toţi părinţii au aflat de şedinţă
(prin scrisori şi mesaje trimise prin copii şi chiar prin telefon), şedinţa este stabilită în concordanţă cu
programul părinţilor, coordonarea şi organizarea şedinţelor este făcută în parteneriat (prin schimbarea
permanentă a rolurilor de preşedinte şi secretar), se pune accent pe aflarea preocupărilor părinţilor şi
alocarea timpului pentru discutarea acestora, se invită cadrele care predau la clasă pentru a răspunde la
întrebări şi a lămuri diverse probleme, întâlnirea se transformă în experienţă pozitivă.
Scopul creării unor astfel de parteneriate este dorinţa comună de a ajuta elevii să obţină
rezultate foarte bune în acumularea cunoştinţelor la şcoală ca să poată reuşi să păşească pe treptele
superioare ale învaţării şi pentru pregătirea lor de viitori adulţi. Atunci când părintii, elevii şi ceilalti
membri ai comunităţii devin şi se consideră parteneri în educaţie, în jurul elevilor se formează o
comuniune de suport, care poate funcţiona ca un angrenaj bine pus la punct. Parteneriatele reprezintă o
componentă esenţială în organizarea şi desfăşurarea activităţii în şcoală şi în clasele de elevi. Ele nu
mai sunt considerate doar o simplă activitate opţională sau o problemă de natura relaţiilor publice.
22
CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE
23
Învăţarea versurilor, interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber.
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea
pentru fiecare lecţie în parte.
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente:
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei, cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul, ceea ce
favorizează receptarea, sporeşte eficienţa învăţării.
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente:
-perioada de pregătire a serbării,dorinţa de succes,sudează colectivul, impulsionează în mod
favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească;
-desfăsurarea programului–fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului, să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul, munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte.
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea de
cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru
a-şi forma convingeri durabile.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care
trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou
şi de frumos, încă două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte,
şi atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei, sub atenta şi priceputa îndrumare
a dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a dascălului, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante ce contribuie
la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere
a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru
părinți, întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina în suflete, dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare.
Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ,,Tradițiile și obiceiurile românești,Editura Nico
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico- plastice”,
Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.
24
Rolul serbărilor școlare în procesul educațional
Aceste activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități
cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, oferirea de
suport pentru reușita școlară în ansamblul ei.
Una dintre cele mai frumoase activităţi extracurriculare sunt serbările şcolare care reprezintă
pentru fiecare cadru didactic o importantă modalitate de dezvoltare a simţului estetic al elevilor săi,
asigurând, totodată şi un important mijloc de evaluare, atât a procesului instructiv-educativ, pe care-l
organizează şi îl desfăşoară, cât şi al performanţelor atinse de elevi în cadrul acestui proces. Privită în
acest mod, acest tip de manifestare cultural artistică trebuie planificată şi organizată din timp, în acest
fel asigurându-se succesul ei.
Serbările s-au asociat manifestărilor foarte variate ale spiritului creator al poporului nostru,
manifestărilor inspirate, ca forma și continut, fie din anotimpuri (obiceiuri de iarna, primavară, vară
etc.), fie din momente cu largă semnificație din viața familială (botezuri, nunți). Dar ele, serbările, se
leagă strâns și cu evoluția sentimentelor de mândrie națională, coturându-se prin conținut serbări cu
tematică patriotică inspirate din momente importante ale istoriei poporului nostru: 1 Decembrie, 24
Ianuarie, Ziua Eroilor etc.
Cel care care a sprijinit activităţile extraşcolarea și a încurajat serbarea în şcoli a fost ministrul
Spiru Haret. A stimulat sentimentele naţionale ale elevilor, a instituit serbări şcolare cu caracter
patriotic naţional, 10 mai (sărbătoarea naţională) şi de 24 ianuarie (ziua unirii).
Jocul de-a teatrul îi ajută pe elevi să se deprindă cu spaţiul şi spaţiile, cunoaşterea propriului
corp, exerciţiul imaginaţiei, capacitatea de se asculta pe sine şi pe ceilalţi, rigoarea, sensibilitatea,
modestia, asumarea riscului. Rolul cadrului didactic este, prin urmare, acela de a regăsi această
sensibilitate naturală, apoi de a o ghida şi, în final, de a o cizela. Participând la scenete de teatru, copiii
socializează, îşi stimulează inteligenţa şi creativitatea.
25
Teatrul educă prin oferirea unui câmp de acţiune şi de afirmare a personalităţii, iar copilul are
satisfacţia exprimării conduitelor achiziţionate şi a vieţii social afective. Scenetele de teatru au un rol
important în dezvoltarea şi educarea copilului pe plan cognitiv, afectiv, moral, estetic, volitiv, fiind
totodată un mijloc de socializare a şcolarilor.
Scenetele de teatru influenţează dezvoltarea copilului din punctul de vedere al educaţiei
intelectuale, morale, estetice, fizice.
Bibliografie:
Valeria Cincă, 2008, Haideţi la serbare, Editura Caba Educaţional
Mihaela Preda, 2009, Spectacole de teatru pentru grădiniţă, Editura CD Press
26
Caracterul estetic al serbărilor școlare
27
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora – toate acestea imbogăţindu-le viaţa,
făcând-o mai frumoasă, mai plină de sens . Serbarea școlară reprezintă o modalitate eficientă a
capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat al serbării,
elevii culeg o bogăţie de idei, impresii, trăiesc spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care
se realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică, dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi, un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii), salile de clasă etc amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită
ca un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie, înălţare
sufletească, plăcere estetică, satisfacţie etc. Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe
care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică varietatea emoțiilor, preocuparea, interesul şi gustul
copiilor.
Bibliografie
1. Pamfil Doinita , ”Sus Cortina! Culegere de serbari scolare cls 1-4”, Editura Rovimed,
2013
2. Oprea, Raluca, „Culegere de texte pentru serbări şcolare”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae,
Bucureşti , 2010
28
Pregătirea și realizarea serbărilor școlare
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia. Organizând o serbare verificăm , de câteva ori pe an, că
micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise în timpul activităţilor didactice şi le dăm posibilitatea de
a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, copilul
îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de
frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei
şi practicarea ei.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care
trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de
nou şi de frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o
parte, şi atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de
altă parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a cadrului didactic, ţinuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante
ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite. Serbările şcolare
contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a copiilor. înţelegând
şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi limbajul. Această
formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor. Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie
în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un
repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
29
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
- comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
- comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării cuprinde, de asemenea, mai multe momente
- perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes, sudează colectivul, impulsionează în
mod favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
- desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului, să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării.
Întregul lanţ de manifestări organizate în şcoală şi în afara ei, sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .
Bibliografie
1. Aurelia Berușcă, ”Ghid metodologic al serbărilor școlare”, Editura Digitalia, București, 2015
2. Motoca Anca-Elena, ”Serbări școlare la clasele primare. Ghid de realizare”, Editura Rovimed,
București, 2013
30
La elevi, cu Moș Crăciun
Albadi Andreea
Școala Gimnazială Stănești
Crăciunul este un moment de bucurie, un moment în care toți trebuie să fim mai buni și mai
iertători. Iarna este anotimpul magiei, al spectacolelor, al copiilor.
Cu acest prilej, elevii Școlii Gimnaziale Stănești organizează o serbare pentru a întâmpina
cu veselie și emoție venirea lui Moș Crăciun.
Mos Craciun a sosit pribeag și pe langa gândurile bune de sănătate, belșug , armonie și
prosperitate, va darui fiecarui participant la serbare, cadouri, la sfârșitul acestui eveniment .
,, Esențele mari se țin in sticluțe mici ,, iar cei care ne vor încânta sufletele, sunt copiii, mai
exact trimișii lui Mos Craciun, care vor transforma atmosfera obișnuita intr-o atmosferă de basm ,
iar bucuria sarbatorilor va fi trăita la intensitate maxima.
La serbare vor participa atât elevii care vor prezenta un program artistic, părinții acestora
care au avut un aport deosebit in organizare, cadrele didactice care au pregătit materialele și s-au
dedicate elevilor pentru obținerea unui eveniment deosebit, comunitatea locală și locuitorii
comunei. Serbarea se va desfășura la Căminul Cultural din sat, elevii vor îmbrăca atât portul
popular românesc cât și costume de crăciunițe.
Copiii vor începe prin a interpreta colinde care o să vă călăuzeasca sufletul și care o să vă
îmbie cu mesajul lor magic. Printre aceste colinde se numără- ,, ,, Colindăm, colindăm, iarna,, ,,
Afară ninge liniștit,, ,, O, brad frumos!,, ,, Trei păstori,, ,, Colinde, colinde,,
Apoi, fiecare o sa vă interpreteze câteva melodii care vă redau liniște, dragoste și care o să vă adune
in suflete gandurile plaiurilor gorjenești, pentru că muzica alină sufletul omului.
Pentru ca partea literară să nu fie uitată, câțiva elevi vor recita poezii legate de iarnă, Moș Crăciun
va sta foarte atent la aceste detalii, sub bradul împodobit de elevi, cu acest prilej, iar la sfărșit îi va
premia pe toți cei prezenți la spectacol. Elevii vor recita poezii de Vasile Alecsandri-,,Gerul,,
,,Viscolul,, ,, Sania,,
De asemenea, a fost pregătită și o scenetă pentru ca această atmosferă să intre cu totul intr-o
lume de basm. Sceneta are ca temă, Nașterea lui Iisus Hristos.Pentru ca totul să fie magic, vor fi
prezentate și câteva dansuri gorjenești.
Această activitate artistică organizată în parteneriat cu părinții a avut ca scop următoarele-
dezvoltarea la elevi a sentimentului de respect şi mândrie faţă de tradiţiile şi obiceiurile poporului
român, familiarizarea elevilor cu principalele sarbatori religioase; semnificația sărbătorilor în
sufletul românilor; desfășurarea unor activități didactice cu teme creștine; colecționarea și
prezentarea unor imagini de la diferite evenimente creștine;
31
Proiectul le oferă părinţilor ocazia de a vedea evoluţia copiilor, prin implicarea la derularea
serbării
La această activitate artistică se vor face fotografii, activitatea va fi mediatizată în ședințele cu
părinții, fotografiile vor fi expuse atât în școală cât și pe site-ul școlii.
In Oltenia, există obiceiuri care se păstrează cu sfințenie de Crăciun- Pițărăiul- dis-de-dimineată , în
ziua de ajun, copiii din sat merg la colindat din casă în casă pentru a ura de bine gazdelor ,, Bobul
cat snopul/ snopul cat masa/ masa cât casa/ fuioarele cât râșchitoarele/ peste popoare, sunt copii, cei
din casă să traiască cei de afară să inflorească,,
Aceștia aruncă pe casă cu boabe și grâu pentru prosperitate și belșug. Copiii primesc fructe, colaci,
vin și țuică fiartă.
Seara de Ajun este una magică- colindătorii vin, cu mic cu mare, să colinde pe la casele
oamenilor, aceștia sunt deghizați in personaje care vestesc Crăciunul.
Alte obiceiuri- mersul la biserică, mersul cu Capra, mersul cu Plugușorul și cu Steaua.
Crăciunul trezește în fiecare dintre noi diferite sentimente, dar tradițiile legate de acesta încă se
păstrează în Oltenia.
32
Serbările școlare și rolul lor
Serbările școlare, vis și nostalgie pentru noi, cei maturi, se impun a fi realizate mai frumos,
prin jocuri de rol, cuplete muzical-satirice, dramatizări, scenete, dansuri moderne, dansuri populare,
montaje literare, piese de teatru.
Pe parcursul fiecărui ciclu de patru/cinci ani ai școlii primare, cu fiecare generație, am căutat să
descopăr și să cultiv talentele copiilor, calitățile de ritm, grație, armonie, găsind pentru fiecare un
rol potrivit, locul într-o anumită formație.
Prin conținutul diversificat și bogat al programului pe care îl cuprinde, serbarea școlară
valorifică varietatea intereselor și gusturilor școlarilor. Aici poți evalua talentul, munca și priceperea
copiilor și poți transforma în bucurie și emoție străduințele fiecărui copil în parte.
Perioada de pregătire a serbării, dorința sinceră de succes sudează colectivul, impulsionează
în mod favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de bucurie sufletească. În cadrul programului ales
fiecare copil trebuie să aibe un loc bine definit, pentru a se simți parte integrantă a colectivului,
trebuie să conștientizeze că reușita serbării depinde și de prestația sa. Am trăit alături de ei bucuria
succesului, am remarcat că acel contact cu publicul trezește în sufletul copiilor dorința de a învinge
dificultățile, de a-și stăpâni timiditatea, de a trăi bucuria reușitei.
Limbajul plastic, mesajul educativ, posibilitatea fiecărui copil de a se regăsi în lumea
personajelor produce cu siguranță o impresie puternică asupra minții și sensibilității copiilor,
oferindu-le reprezentări și sentimente morale despre oameni, despre bine, adevăr, frumos.
Momentul în care micii artiști, recitatori, cântăreți sau dansatori apar pe scenă, îmbrăcați în
costume superbe este unul fascinant. Fiecare interpretare trezește în sufletul spectatorilor bucurii și
emoții deosebite. Întregul lanț de manifestări organizate în școală și în afara ei, sub atenta și
priceputa îndrumare a cadrului didactic aduc o importantă contribuție la formarea și educarea
copiilor, modelând sufletele acestora și producând profunde implicații în viața spirituală și educativă a
comunității, restabilind și întărind respectul față de școală și de dascălii ei.
Aceste serbări evaluează talentul colectivului clasei și al fiecărui copil în parte. Punerea
serbărilor în scenă aduc satisfacții atât micilor artiști, cât și spectatorilor: elevi și părinți,
contribuind la socializarea copiilor de la o vârstă fragedă.
Participarea efectivă și totală în activitate angajează atât elevii timizi, cât și pe cei slabi, îi
temperează pe cei impulsivi, stimulează curentul de influențe reciproce, dezvoltă spiritul de
33
cooperare, contribuie la sudarea colectivului de elevi. Elevii se autodisciplinează, prin faptul că în
asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități. În același timp,
cadrul didactic are ocazia să-și cunoască mai bine colectivul de elevi, le poate influența și dirija
dezvoltarea. Renunțarea la serbările școlare înseamnă sărăcirea vieții sufletești a copiilor, privarea
lor de emoții și sentimente estetice de neînlocuit, fiindcă cultivă capacitățile de comunicare și
înclinațiile artistice ale elevilor, atenția, memoria și gustul pentru frumos.
În organizarea unei serbări școlare am ținut seama de mai multe cerințe pedagogice, dintre
care amintesc:
Fiecare școlar să fie implicat activ în pregătirea și susținerea spectacolului, să primească un
rol potrivit înclinațiilor și talentelor sale. Putem combate atât tendința de a fi vedetă a acelor copii
mai talentați ori mai îndrăzneți, cât și timiditatea celor mai retrași. Aici, uneori, apar nemulțumiri
din partea unor părinți care-și supraevaluează copiii, considerând că dacă sunt foarte buni la
matematică sau alte discipline, trebuie să aibe roluri principale și la serbări, chiar dacă talentul
artistic le lipsește.
Învățătorul trebuie să aibe o concepție clară și precisă asupra conținutului serbării, pornind
de la o idee tematică în jurul căreia să grupeze toate punctele din program, pentru un întreg unitar
care să comunice pregnant această idee.
Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de
dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a
posibilităților și resurselor de care dispune clasa de elevi. Copiii și spectatorii pot trăi momente
unice din lumea inegalabilă a copilăriei, iar coarda sensibilă a sufletului fiecăruia dintre cei prezenți
poate vibra odată cu glasurile pure și cristaline ale micilor artiști.
Bibliografie:
Cristina, Botezatu, Ghidul serbarilor scolare la clasele I-IV. Ghid metodologic pentru
învățători, Editura Rovimed, Bacău, 2018;
Maria Manuela Cojocaru, Strategii de învățare eficientă la clasele II – IV, Editura Rovimed,
Bacău, 2018.
34
Colaborarea dintre școală și familie, o componentă importantă a educației permanente
După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, școala are un rol primordial în educația
copiilor, alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece educația permanentă presupune o
învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între
școală și familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii
care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale
copiilor. Apoi o serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită
la învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia.
Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în
condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și
invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă.
După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță
naturală, ci într-o civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în
domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în
domeniul deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere,
angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu
părinții vorbim pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai
ales în controlul temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o
comportare corectă față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte
locuri este una corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa moștenirea cea
mai prețioasă” (Mantegazza).
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția
unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu
totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între
cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra
dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.Parteneriatele dintre școală și familii pot: a.
ajuta profesorii în munca lor; b. perfecționa abilitățile școlare ale elevilor; c. îmbunătăți programele
de studiu și climatul școlar; d. îmbunătăți abilitățile educaționale ale părinților; e. dezvolta abilitățile
de lideri ale părinților; f. conecta familiile cu membrii școlii.
În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind aspectele
școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.
35
școala; 4. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul
să influențeze gestiunea școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea
noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare,
deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu
mediul social. Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.
36
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții /
Serbările școlare
NICOLAE ALEXANDRA
SCOALA GIMNAZIALA I.C.LAZARESCU,TITESTI
La vârstele mici sunt greu de înteles evenimentele petrecute de Craciun, Boboteaza,
Paste.Noi,educatoarii,
încercam sa transmitem din generatie în generatie, portul, graiul, obiceiurile si datinile asa cum le-
am mostenit de la strabuni.O ocazie eficienta de valorificare a traditiilor populare si a obiceiurilor
românesti o constituie serbarile.Ele sunt un izvor de bucurii si satisfactii care creeaza copiilor o
stare de buna dispozitie favorabila atât dezvoltarii psihice, fizice cât siestetice.Copiii trebuie sa
interpreteze diferite roluri; cântaret, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale, formându-
sisau perfectionându-si o serie de abilitati artistice.Serbarile au o importanta deosebita în educarea
copiilor.În primul rând prin continutul lor, transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregatesc
împreuna si depun eforturi sustinute pentru realizarea unui scop comun, reusit aserbarii.Încordarea
gradata din momentul pregatirii serbarilor culmineaza în ziua desfasurarii ei, când tensiunea
afectiva a clasei ajunge la maxim.Astfel, pregatirea si participarea la serbari este actiunea în care
copilul se obisnuieste sa traiasca în colectiv, sa se debaraseze de timiditate.Serbarile aduc lumina în
sufletul copiilor, dau aripi imaginatiei, creaza o atmosfera plina de placere, bucurie.Întransmiterea
obiceiurilor si traditiilor în serbarile prescolare am pornit de la ideea ca nu exista un alt element
artistic care sapoata fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educational ca serbarile scolare.
Pentru copii ele reprezinta o distractie vesela, placuta, iar pentru educator constituie prilejul de a
oferi manunchiul bucuriei de-a lungul unui sir întreg derepetitii.Învatând copiii sa desfasoare
"Serbarea pomului de iarna" , îi implicam în interpretarea unor roluri pe care le joacacu
placere:capra, ursul, sorcova, uratul, colindatul.Prin interpretarea rolurilor si pregatirea decorurilor
pentru diversele "spectacole" urmarim atât un efect artistic cât sipedagogic, cautând un imbold
pentru a trezi la copii dorinta de a cunoaste si pastra traditiile si obiceiurile stramosesti.Pentru a
avea o influenta pozitiva asupra copilului, serbarile trebuie sa fie întelese de acesta si sa-l
afectezepsihologic.Sensul unui spectacol va depinde de:calitatea lui, de folosirea adecvata a
costumatiilor sidecorurilor,de participare afectiva a copilului.Când bat la portile sufletului Sfintele
Sarbatori, ne bucuram împreuna cu copiii de neasemuita frumusete a datinilor stramosesti si
scoatem din comoara inimii si din lada de zestre a neamului, tezaurul folcloric românesc: cântecul,
jocul sicostumul popular specific sarbatorilor.Pentru a realiza o serbare reusita, care sa respecte
traditiile si obiceiurile de Craciun, este necesara o adaptare siprelucrare a repertoriului specific
vârstei prescolare ce cuprinde în forme traditionale poezii si cantece specifice Craciunului
37
.Costumele populare, ia si catrinta, bracirile si opincile, camasa si itarii sunt primenite si pregatite
pentruspectacolul mult asteptat.Atmosfera de sarbatoare din sala de festivitati prin ornarea si
decorarea cu elemente specifice sarbatorilor constituie un alt prilej de bucurie pentru copii ,ei
descoperind traditiile si obiceiurile practicate în timpulsarbatorilor de iarna, simt si pretuiesc
frumusetea obiceiurilor si traditiilor de Craciun. În atmosfera spirituala a Craciunului, interpretarea
unor dansuri populare ( Hategana, Sârba) da posibilitatea de acunoaste sufletul taranului român,
raritatea portului si cântecului popular.Dansurile populare prin frumusetea costumelor, a melodiilor
sunt îndragite de copii si interpretate cu multa pasiune aproape la toate serbarile.
38
Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil,
părinţii simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile
extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie,
facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se
dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform
naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate, posibilităţi
deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi
mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective
depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator
de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de
elevi .
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior
școlii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că este prea mult pentru el, că este
copleșit de activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții sunt puși în fața unei game
variate de activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de le face loc tuturor este mare. Deși
părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite
opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își
propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea
față de educația oferită de școala noastră.
Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este
de folos sau ce nu este atractiv pentru el. A experimenta şi a cunoaşte liber îi poate permite apoi să
simtă ceea ce este potrivit pentru el.
Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1996
39
Serbările școlare și importanța lor
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii, cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia ( copil sau educatoare).
De ce organizăm serbări?
Verificăm astfel, de câteva ori pe an, dacă micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la
grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând ,
interpretând un rol dintr-o scenetă preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor
ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la
stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din intuneric,
nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să
fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de
frumos, încă două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere, pe de o parte şi
atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli,ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini reprezintă toate, elemente importante ce
contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
40
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie atât pentru copii, cât și pentru părinți
întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina în suflete,dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităților, în cadrul
serbărilor școlare este bine să fie prezentate și creații artistice originale,adaptate evenimentelor și
condițiilor locale.
41
Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții
Pornind de la întrebarea “Ce este parteneriatul educațional și cum îl poate ajuta pe copilul
din zilele noastre să se integreze în viața socială “ m-am decis sa studiez pe această tema. Din
punctul meu de vedere mi se pare că integrarea corectă a copilului în societate încă de la varsta cea
mai fragedă este cheia tuturor succeselor. După cum știm, copiii sunt diferiți. Și totuși, cateva
lucruri esențiale îi fac să fie asemenea: toți au nevoie de dragoste, de hrană bună și de stimulare, de
securitate, toți simt nevoia de siguranță, de recunoaștere, de acceptare, toți caută sprijin în adult și
au nevoie de acesta pe masură ce își dezvoltă încrederea în sine și își dobândesc propria
independență.
Cum pot copiii să-și formeze propria independență și independența spre ce anume?
Independența de a fi creativi, de-a vorbi liber în fața publicului, de-a gandi, de a se exprima fără
inhibiții; independența de a fi membri participativi ai comunității, membrii care știu să își asume
responsabilități și să urmărească sa le fie respectate drepturile.
Cât de importante sunt activitățile extrașcolare și ce reprezintă ele pentru copii? Activitățile
extrașcolare ale copiilor au caracter interdisciplinar, care ajută la formarea caracterului celor mici
încă de la varste fragede.
Printre activitățile extrașcolare cele mai indicate pentru copii sunt excursiile, drumețiile,
vizionarea de filme, piese de teatru și spectacole de magie, dar nu în ultimul rând punerea în scenă a
unor piese de teatru în care ei sa fie actori. Prin participarea directă la astfel de evenimente, îi
ajutăm pe copii să deprindă obiceiuri positive, care în timp să-i ajute să se descurce singuri în viață,
să își dezvolte abilitățile de comunicare și socializare, de observație, de dezvoltare a culturii
memoriei și imaginației. Ca actori, pe langă abilitatea de comunicare orală, copiii își dezvoltă foarte
bine abilitatea de a vorbi în public și de a se face foatre bine înțeles cu ajutorul conunicarii
gesticulare.
Indiferent de activitățile extrașcolare realizate, acestea au rolul de a-i ajuta pe copii să își
facă prieteni noi, să aibă mai multă încredere în ei și să își dezvolte noi hobby-uri. În schimb,
oamenii de știință au explicat că participarea la astfel de activități reduce apariția depresiei, riscului
de a devein dependent de calculator sau televizor și nu în ultimul rând de a devein un copil
introvertit. De asemenea, copiii vor fi mai motivați să reușească în tot ceea ce și-au propus și vor
42
reuși să obțină note mari la școală, deoarece își vor dezvolta capacitatea de învățare, cultură
generală, memorie, simț critic, etc.
Școala este cea mai importantă instituție din viața copilului, aceasta fiind unul dintre
partenerii comunitari implicați si consecvenți a cărei existență în societate marchează începutul
traseului educațional al copilului și primii pași către viitoarea sa devenire, de cetățean responsabil.
Profesorul pentru învățământul primar se străduiește să acopere aceste nevoi sprijinind copilul în
mod nemijlocit, prin intervenție directă și continuă.
Relația dintre școală și comunitate este de determinare și susținere reciprocă. De multe ori,
școala este pusă în situația de a rezolva o serie de probleme pe care, prin dimensiunea și locul pe
care îl ocupă, nu pot fi soluționate fără un sprijin adecvat și o susținere directă din partea
comunității. Pe cealaltă parte, comunitatea încearcă să preia tot ceea ce îi oferă societatea și în egală
măsură intervențiile sistemului de educație.
Pentru reușita actului educational, munca depusă de cadrele didactice din școală trebuie
continuată, susținută și întărită de familie. De aceea, învațătoarea trebuie să asigure o permanență
colaborare între școașă și familie, dar și între școală și comunitate.
.
43
MODEL PROIECT DE PARTENERIAT
,, ÎMPREUNĂ REUŞIM - ŞCOALĂ, FAMILIE, COMUNITATE”
”Fiecare copil pe care îl instruim este un OM dăruit societății” (N.Iorga)
Prof. propunător,
Alexandru Teodora
ARGUMENT
Școala este o instituție cu rol esențial de pregătire a elevilor și pentru integrarea socială.
Factorii principali ce ajută copilul la desăvârșirea propriei educații sunt: școala, familia și
societatea. Beneficiile colaborării dintre acestea sunt numeroase- părinții, copiii și comunitățile se
influențează puternic unii pe alții.
Școala realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea și respectarea personalității sale,
prin respectarea importanței acestuia. Educația este cea care desăvârșește ființa umană, educația pe
care elevul o primește din familie, în școală și de la comunitate.
Este nevoie de un nou concept care să întărească relațiile dintre școală-familie-societate. Acest
concept este parteneriatul educațional.
OBIECTIVE :
a) Privind colaborarea dintre şcoală şi familie
-Implicarea în cunoaşterea politicilor promovate de şcoală (managementul clasei, programe şcolare,
alegerea opţionalelor, standard de performanţă)
-Conştientizarea progresului sau eşecului copilului, a schimbărilor survenite în evoluţia lui,
nevoiele, încrederea în forţele proprii
-Organizarea de activităţi extraşcolare a timpului liber
b) Privind colaborarea dintre şcoală şi autorităţile locale
-Găsirea şi adoptarea unor strategii specific de schimbare şi eliminare a comportamentului agresiv
al elevilor.
-Participarea alături de şcoală la educarea elevilor
SCOPUL PROIECTULUI
-Comunicarea cu părinţii şi autorităţilor locale în vederea formării deprinderilor de comportare
care să întărească siguranţa persoanei.
-Participarea alături de şcoală a familiei şi autorităţii locale în educarea copiilor prin implicarea
acestora în activităţi şcolare şi extraşcolare.
REZULTATE SCONTATE
-Părinţii copiilor vor fi informaţi privind rolul, importanţa familiei în dezvoltarea copilului, precum
şi protecţia la condiţiile societăţii
-Participarea cât mai multor părinţi la viaţa şcolii
-Îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil
44
-Creşterea performanţelor elevilor ai căror părinţi participă la proiect
-Dezvoltarea relaţiilor de colaborare între cadre didactice, părinţi şi reprezentanţi ai autorităţilor
locale
MONITORIZARE
-Înregistrare video, fotografii, menţionarea activităţilor
-întocmirea de procese verbale în timpul derulării activităților propuse
EVALUARE
Se va realiza prin:
-Portofolii
-Albume foto, creaţii literare, plastice etc.
-Publicaţii în presa locală şi în revista şcolii
-Concursuri pe diferite teme ce sunt înscrise în agenda de proiect
-Acordarea de diplome în cadrul concursurilor
-Expoziţii tematice
DISEMINAREA REZULTATELOR
-Afişe, pliante
-Articole în publicaţii locale
-Articole în revistele de specialitate
-Prezentarea rezultatelor în cadrul consiliului profesoral şi a cercului pedagogic
BUGET:
-Sursele şcolii
-Ajutor din partea părinţilor
-Sponsorizări
CONCLUZII: .
Pentru educarea elevilor cu scopul formării succesului în viață, este nevoie de factori
implicați în procesul educațional pentru crearea unei echipe în care fiecare să știe ce are de făcut și
să acorde celuilalt respectul și încrederea cuvenită.
Proiectul „ÎMPREUNĂ REUŞIM: ŞCOALĂ, FAMILIE, COMUNITATE” este un model
de colaborare eficientă dintre şcoală-familie-comunitate, deoarece se creează această echipă care are
un scop comun.
45
Serbare
"La colindat"
Grâul
Fetele îmbracate în costume naționale, cu trăistuțe pe umar, țin în mână străchini cu grâu
încolțit. In timp ce urează se aruncă cu boabe de grâu in jur.
Primiți cu grâul?
Să trăiți, să înfloriți
S-aveți casa-ndestulată!
Capra
Copiii îmbrăcați în costume populare, cu capre din lemn, cu tobe și cu clopoței cântă si danseaza:
Nu te da ,nu te lăsa!
46
Și-am venit cu ea în sat.
Cu căprița la urat!
Capra nostra-mpestrițată,
De ce stai suparată?
Dă la capră de mâncare,
La Ioni a colindat!
Copiii cântă:
Sănătate gospodari,
47
Serbarea preșcolarilor din grupa mare:
Organizarea ei presupune multă muncă atât din partea educatoarelor, cât și din partea copiilor,
pentru a fi una reușită, și pentru ca să bucure atât copiii, cât și părinții, sau alți participanți.
În organizarea unei serbări, educatoarea își pune amprenta personală, dar va ține seama de
anumite aspecte:
48
Încântarea copiilor, dar și a părinților a fost foarte mare, la final toți cu bucurie, au cântat
impreună colindul „O, ce veste minunată”.
49
Serbare ,,Vine Moș Crăciun ”
50
Câinele (după ce o aleargă):
Ce cauți pe la cotețe?
Iar ți-e gândul la hoții?
Să-ți croiesc vreo două bețe,
Să o pedepsesc, copii?
51
Cerbul: Împărat sunt în pădure,
Brazii nimeni să nu-i fure
Am să fac raport, vă spun
Și-o să afle Moș Crăciun.
Moș Crăciun:
Bine v-am găsit, acum!
Ce zăpadă e pe drum!
Poteca s-a astupat
Și pădurea s-a-nfundat.
V-am adus daruri la toți,
Hrană multă, bunătăți
Lângă mine să veniți
Să-mi spuneți ce vă doriți!
52
Câinele: Moșule să-mi daipuțin
Un pachet de oase plin.
53
IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT
CU PĂRINŢII/ SERBĂRILE ŞCOLARE
,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)
După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, de când copiii vin în clasa pregătitoare, școala
are un rol important în educația copiilor, alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece
educația permanentă presupune o învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii
educaționali, în primul rând între școală și familie, este esenţială.
Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și invers. Întregul
proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele:
-părinții sunt responsabili de educația copiilor lor;
- învățământul nu este decât o parte din educația copilului; o bună parte a educației se desfăşoară în
afara școlii;
-cercetările pun în evidență influența atitudinii părinţilor asupra rezultatelor școlare ale elevilor;
- grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să
influențeze gestiunea școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, serbări școlare). Părinții trebuie să vadă în cadrele
didactice un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta în educaţia copilului lor. O
sarcină a școlii e identificarea situațiilor-problemă din familiile copiilor, dirijarea pe cât este posibil
a strategiilor educative în favoarea elevului și conștientizarea că relația de colaborare școală-
familie este determinantă în educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de
pregătire pentru viață, prin întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață.
Educaţia extraşcolară /nonformală permite adâncirea cunoştinţelor, dezvoltarea
competenţelor, cultivarea interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor elevilor pentru anumite domenii.
Ea permite folosirea timpului liber eficient şi plăcut al elevilor, dezvoltarea capacităţilor de a
lucra în grup.
Serbările şcolare reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacitătilor de vorbire şi
înclinărilor artistice ale copiilor. Prin conţinutul vehiculat în cadrul serbării, elevii culeg o bogăţie
de idei. impresii, trăiesc autentic, spontan şi sincer situaţiile reale. Stimularea şi educarea atenţiei şi
54
exersarea memoriei constituie obiective importante care se realizază prin intermediul serbării.
Intervenţia la momentul potrivit cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare copil şi susţinută de
suportul afectiv contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea de
rezistenţă la efort. Prin organizarea serbărilor se dezvoltă copiilor dragostea pentru frumos, fiind un
prilej de bucurie, emoţie, bună dispoziţie, atât pentru copii cât şi pentru părinţi. În şcoala noastră,
dar în special în clasa noastră s-a observat că în viaţa elevilor, serbarea are o influenţă mare asupra
dezvoltării emotionale. Copiii la această vârstă sunt sensibili, receptivi cu o fantezie bogată şi tind
să se afirme. Ei sunt impresionabili, iar impresiile obţinute îi insotesc în viaţa de mai departe,
rămânând nişte tablouri vii întipărite în memorie.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde, serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gusturilor şcolarilor. Ea evaluează talentul, munca şi
priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică eforturile colectivului
clasei şi ale fiecarui copil în parte, contribuind și la socializarea copiilor de la o vârstă fragedă. În
plus, dezvoltă capacităţile de comunicare şi înclinaţiile artistice ale elevilor, atenţia, memoria,
gustul pentru frumos.
În cadrul serbărilor am prezentat, de-a lungul timpului- „Dansul fulgilor de nea”, „Dansul
oamenilor de zăpadă”, „Dansul florilor”, „Samba florilor”, însoţite de muzică adecvată, sau
scenetele: „Tic-Pitic Poştaşul”, „Uite, vine Moş Crăciun!”, „De ziua ta, măicuţă dragă”, ,,
Carnavalul personajelor din poveşti,,.
Importanţa lor educativă constă în conţinutul artistic prezentat, precum şi în atmosfera de
sărbătoare ce se instalează cu acest prilej. Prin organizarea serbărilor dezvoltăm copiilor dragostea
pentru artă, pentru frumos.
55
Colaborarea cu părinţii ȋn realizarea activităţilor educative din şcoală
56
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică. Este o
oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a
cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege
mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi
puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte viaţa
şcolii.
Una dintre formele colaborării familiei cu şcoala este serbarea şcolară. Se recomandă ca,
pentru buna reuşită a serbării să fie antrenaţi şi părinţii sau rudele apropiate ale copiilor,
solicitându-le ajutorul din timp, în cadrul şedinţelor cu părinţii sau prin convorbiri individuale
pentru explicarea importanţei serbării, a conţinutului ei, şi a rolului lor în obţinerea succesului.
Există cazuri fericite în care elevii primesc daruri oferite din contribuţia părinţilor, din sponsorizări
sau de reprezentanţi ai comunităţii locale. Ele reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în
activitatea elevilor şi în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv,
dând ocazia elevilor de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe
parcursul unui semestru sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat
întotdeauna un prilej de manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care
copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic.
De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil. Cântecul, dansul, recitarea de
poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin
care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic
şi cognitiv. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii
:jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă
împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să
fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
Implicarea activa a parintilor in activitatile scolare si extrascolare ale propriilor copii au ca
rezultat ca ei realizeaza ca problemelelor sunt si ale altor parinti, ca este util sa discute despre
situatiile cu care se confrunta,afla cai si modalitati de rezolvare a problemelor.Intre unii parinti se
infiripeaza relatii de incredere si cooperare, invata sa accepte asistenta specializata, sa ceara ajutor
atunci cand au nevoie.Informatiile primite si abilitatile dobandite le dau incredere si competente
sporite.
Este necesară deci o colaborare strânsă între şcoală şi familie, care să ducă la realizarea
scopului final al activităţii educative, de formare a unei personalităţi creative şi autonome.
Bibliografie:
1.Pescaru, Băran, Adina, Parteneriat în educaţie ,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
2.Anghel, Elena, Psihologia educatiei pe tot parcursul vieţii, Editura Renaissance, Bucuresti, 2010.
3.Popescu,Neveanu Paul, Psihologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990.
57
IMPORTANTA EDUCATIEI TEATRALE
58
Copiii pot reprezenta (crea, interpreta) prin muzică, imagini, idei, povestiri, poezii, jocuri,
stări de spirit și emoţii, individual sau în grupuri. O astfel de abordare poate fi, de exemplu,
realizarea de către elevi a unor imagini ilustrative pentru lecturi pe care aceștia le-au parcurs, texte
ilustrate muzical prin anumite piese. Prin suportul informațional al textului, de preferință literar, se
realizează o mai bună comunicare între imaginea picturală pe care elevii o execută și structura
muzicală a liniei melodice.
Din toamna acestui an, în programele şcolare din învăţământul primar de la noi sunt prevăzute ca
ore opţionale, ore de educaţie teatrală.
Sunt multe explicaţii pentru care metode ca teatrul-forum, teatrul de improvizaţie, teatrul de
umbre şi lumini ori teatrul-labirint au cucerit inimile formatorilor şi pe ale elevilor.
59
Program Serbare de Craciun
Activitate din cadrul Proiectului Educaţional « Magia sărbătorilor de iarnă »
PROFESOR ALUCĂI ELENA
Şcoala Gimnazială Grumăzeşti CDI Grumăzeşti
Iasmina (prezentator): În aşteptarea lui Moş Crăciun, elevii şcolii noastre au pregatit momente
speciale, din dragoste pentru datinile românilor în prag de sărbatoare, pentru Moşul bun, care este
alături de noi, ca întotdeauna, pentru parinţii noştri, care ne asigură liniştea şi afecţiunea de care
avem nevoie.
Nicola: Să-i privim, să-i ascultăm cu inimile deschise, cu înţelegere şi dragoste pentru ca, atât cât
au putut, s-au străduit să vă aducă astazi pe scenă o frântură din folclorul, datinile şi obiceiurile cu
care ne mândrim de sute de ani şi vor duce mai departe tradiţia neamului românesc.
Iasmina: Mici, dar talentaţi. Acest slogan se potriveşte foarte bine şi preşcolarilor grădiniţei
noastre, care vor demonstra Moşului, încă o dată, că merită darurile lui. Transmiţându-le dragostea
pentru poveşti, dna educatoare, Atodiresei Ionela, i-a ajutat să se regăsească printre cele mai iubite
personaje.
Nicola: Bucurie , zarvă mare, oameni de zăpadă, clinchete de clopoţei, miros de brad în case…toate
ne vestesc sărbatorile, pe care toti le aşteptăm cu drag.
Iasmina: În acelaşi spirit de sărbătoare s-au pregătit şi elevii clasei pregătitoare, îndrumaţi de dna
învăţătoare, Coca Ecaterina, dorind cu orice preţ să-l impresioneze cu adevărat pe Moş Crăciun.
Nicola: Pe drumul lung şi-nzăpazit, /Se-aduna cete,cete,/De ani şi ani neîncetat, /Colindători,baieţi
şi fete.
Iasmina: Ei merg la casele creştine/Cântând cu glas duios/În seara sfântă de Craciun/Colinde lui
Hristos!
Nicola: Un glas duios vă invităm să ascultaţi/Ce sigur vă convinge să aplaudaţi.
60
8.COLINDE - (clasa a V-a A) – diriginte Alucăi Elena
Nicola: Fiind educaţi în spiritual traditiilor, datinilor şi obiceiurilor, elevii şcolii noastre dovedesc
că ştiu să le respecte şi să le transmită mai departe.
Nicola: Elevii clasei a VIII-a vă vor demonstra în continuare că ştiu să respecte tradiţiile.
Nicola: Şi pentru că sărbătorile fără sunetul cald al colindelor, fără glasurile duioase care ne
încălzesc sufeletul nu ar avea niciun farmec, credem că nu putem încheia astăzi acest spectacol
dedicat iernii, sărbătorilor, fără cântec.
Iasmina: Vă invităm să vă încălziţi sufetele, ascultând glasurile duioase ale colegilor nostri, fiind
indrumati de dna profesoară Arsene Carmina.
14.COLINDE – corul şcolii, elevii claselor V-VIII, îndrumaţi de dna prof. Arsene Carmina
Nicola: Felicitări tuturor copiilor care au fost astăzi alături de noi, cadrelor didactice, dlui director,
lui Moş Crăciun şi, nu în ultimul rând, dlui primar, Constantin Matasă, fără sprijinul căruia nu ne-
am fi aflat astăzi aici. Îi mulţumim pentru atenţia şi sprijinul pe care îl acordă şcolii, îi dorim multă
sănaătate şi putere de muncă.
Vă dorim o vacanţă plăcută, sărbători fericite şi un an nou plin de bucurii!
61
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNĂ
“ SFINTELE SĂRBĂTORI LA ROMANI ”
De la Sfântul Nicolae până la Sfântul Ion românii se simt în sărbători.Cel mai important este
Crăciunul considerat ca sărbătoarea naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.Oamenii au adaptat-o
creând tradiţii si obiceiuri conform culturi lor specifice . Acest obicei din seara Sfântului Nicolae
a luat naştere la oraş şi s-a răspandit şi în mediul rural. Fiecare traieşte din plin sărbătorile, însă
nu toată lumea cunoaşte adevaratele istorii şi semnificaţii ale datinilor de iarnă . Pentru a aprecia
mai mult tradiţiile, vă oferim o mică istorie a Moşului Nicolae.
Pe 6 decembrie, este ziua Sfantului Nicolae iar, dupa traditia populară, aceasta este prima zi de
iarnă. Credincios, Sfantul Nicolae este faptuitor de minuni si martir pentru credinţa in Iisus. La
romani, Sfantul Nicolae este închipuit ca un moş cu barba albă care poate aduce ninsoarea
scuturandu-şi bărbia. Datorită tradiţiei occidentale, Moş Nicolae este şi cel care face cadouri celor
mici. În seara din Ajun (5 decembrie), parinţii pun în încălţămintea copiilor, pe care aceştia şi-o
pregătesc cu mare grijă, multe dulciuri şi, uneori, jucării. În unele locuri există şi obiceiul de a
pune alături de cadouri şi o nuieluşă care ar trebui să ii cumintească, măcar în principiu, pe copii
care nu s-au purtat bine în timpul anului.”Copii cuminţi primesc dulciuri şi jucării iar cei
obraznici nuieluşe “aşa auzeam în copilărie de la parinţii nostrii .Acum la vremea maturitatii ne
amintim cu bucurie de acele seri nimunate când ne pregăteam cizmuliţele şi asteptam cu
nerăbdare să vină Moş Nicolae să ne lase în dulciuri şi jucării. Sfantul Nicolae mosteneşte la
moartea ambilor părinti, toată averea familiei pe care se hotaraşte să o folosească în scopuri
umanitare, ajutându-i pe cei săraci. El este cunoscut ca protector al copiilor mici, al călătorilor, al
comercianţilor, al celor acuzaţi pe nedrept, al fetelor nemăritate şi mireselor.
Legenda istoriei lui Moş Nicolae vorbeste despre un nobil sărac care avea 3 fete pe care nu le
putea marita din cauza situaţiei financiare precare. Se spune că Nicolae de Mira, inainte de a
deveni Sfant, a decis să-l ajute pe acest nobil lasând câte un saculeţ cu aur la uşa casei acestuia de
fiecare dată când una dintre cele trei fete a ajuns la vârsta măritişului. Vrând să ştie cine ii face
aceste cadouri, nobilul a urmarit la cea de-a treia fată uşa casei. Povestea spune că Nicolae s-a
urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei în nişte sosete puse la uscat. Astfel
s-a nascut ideea ciorapilor atarnaţi la gura sobelor şi a şemineelor în care se primeau cadourile.
62
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc părinţi
,copiii nepoţi îşi fac daruri,se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei,cu credintă ca
prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorii vom avea un am mai bun si mai bogat.La sate sunt
pastrate mai bine tradiţiile si obiceiurile specifice acestei sărbători.Repertoriul tradiţional al
obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea,
vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular,
dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în
credinţe şi mituri străvechi sau creştine. Dintre acestea, care exprimă înţelepciunea populară,
realul sau fantasticul, esenţe ale bogăţiei noastre spirituale, redăm câteva specifice diferitelor
zone ale ţării.Pe 20 decembrie in calendarul ortodox se sarbatoreste ziua Sfantului Ignat. In
aceasta zi datina randuieste sa fie taiat porcul de Craciun. Pentru ca taranii cred ca un porc
neinjunghiat in aceasta zi nu se mai ingrasa pentru ca isi viseaza cutitul. Nerespectarea acestui
obicei poate provoca, dupa unii, incidente neplacute. În Ajunul Crăciunului, cei ce cresc albine,
nu dau nimic din casă, ca albinelor să le meargă bine, şi să nu părăsească stupul pe vremea
roitului.Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele
vorbesc. Nu e bine ca în Ajunul Crăciunului să fie pus pe masă mai intâi rachiul, pentru că nu el
are întâietate în această seară, ci bucatele.
În Ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, pentru că aceşti pomi să lege rod bogat.
Pomul Crăciunului imbracă în sate din zona Codru aspecte diferite, deosebindu-se de bradul cu
elemente ornamentale cumpărate din oraş.
Cel mai răspândit era pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sârmă, îmbrăcate în hârtie
colorată, peste ele sunt trecute sfori din aţă de fuior pe care sunt înşirate boabe de fasole albă.
În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii şi în unele locuri până la ziuă,
cete de copii merg din casă în casă cu colinda: Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindişul sau
Bună-dimineaţa la Moş-Ajun. În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc
piţărăi sau pizerei. După credinţa populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire.
În unele părţi, când este aproape de a se revărsa zorile, colindători cu lăutari sau fără lăutari
pleacă pe la casele gospodarilor înstăriţi şi le cânta la fereastră un cântec sau mai multe, aceste
cântece numindu-se "zori", spunându-se că atunci "cânta zorile".
Prin Transilvania, se înţelege sub numele de "zorit" datina de a se cânta colinde de către feciori şi
oameni însuraţi la "zoritul" în ziua de Crăciun.
Începând cu întâia zi de Crăciun şi în următoarele zile ale acestei sărbători, copiii umblă cu
Steaua, cântând colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos.
BIBLIOGRAFIE:
63
Rolul activităților educative în parteneriat cu părinții
Evoluţia instabilă a societăţii româneşti, scăderea calităţii vieţii, lipsa unor exemple de
urmat îi pun pe adulţi în dificultate ca părinţi. Modificările rapide din viata sociala generează o
cerere de continuare a proceselor de reînnoire a cunoştinţelor, deprinderilor si valorilor pe durata
întregii vieti a individului. Astfel, accelerarea transformărilor sociale, democratice, emanciparea
femeii, modificarea statutului copilului, dispersia familiei, încercarea de a restitui prestigiul
educaţiei familiale, progresele sociologiei si psihologiei, precum si alte cauze, au dus la înţelegerea
faptului ca orice sistem de educaţie rămâne neputincios daca se izbeşte de indiferenta sau de
opoziţia părinţilor. Părinții asteaptă prea mult de la școală și nu fac mai nimic pentru dezvoltarea
unei relații mai strânse cu proprii copii.
Copilul din ziua de azi are nevoie de adulţi dispus să-i respecta ritmul de viaţă, să fie
alături, să-i răspundă nevoilor, care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită siguranța zilei
de mâine . Toţi adulţii, care fac parte din viaţa unui copil: părinții, bunicii, învățătorii ar trebui să
înţeleagă că acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Orice familie trebuie sa fie un garant de securitate, de protectie fizica, afectiva, mentală, morală și
socială pentru toti membrii ei , dar mai ales pentru copii.
Şcoala este o etapă importantă, dificilă, care produce schimbări de marcă în evoluţia
copilului. Momentul intrării în școală îi găsește nepregătiţi pe cei mai mulți dintre părinţi iar
comportamentul familiei intervine astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce
poate să conducă pe o cale greşită dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia
Unul din succesele educatiei elevilor este legatura stransă dintre familie și școală.
Copilul trăieşte un sentiment de mândrie atunci când părinţii săi se implică în activităţile şcolii sau
îi sprijină în realizarea sarcinilor de învăţare. În mod sigur aceste fapte au ecouri pozitive în
formarea personalităţii copilului, în conştiinţa lui. Ca urmare îşi va respecta mai mult părinţii, va
învăţa să aprecieze munca celorlalţi, îi va fi asigurat succesul şcolar.
Instituția numită școală vine să informeze și să formeze părinţii în ceea ce priveşte
şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia
copilului, importanţa atitudinii lui pentru reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu
şcoala. De aceea este necesar un dialog între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o
pregătire în materie de relaţie cu părinţii iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca
o aptitudine profesională; părinţii trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare
cu profesorii; şcolile trebuie să asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor
la gestiunea şcolii.
Implicarea activă a parinților în activitățile școlare și extrașcolare ale propriilor copii au ca
rezultat că ei realizeaza că problemele lor sunt si ale altor parinti, că este util să discute despre
situațiile cu care se confruntă, află căi si modalitati de rezolvare a problemelor.
64
Între unii parinti apar relații de încredere și cooperare, învață să accepte asistență
specializată, să ceara ajutor atunci cand au nevoie. Informațiile primite și abilitătâțile dobandite le
dau încredere..
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, spun
că există şapte puncte cheie:
Părinţii trebuie să vadă în şcoală un prieten, un colaborator, un om adevărat care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Asadar, e o sarcină a şcolii să
identifice situaţiile problemă, din familiile copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile
educative în favoarea elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoală-familie
este determinantă în educarea copiilor. Succesul academic al unui copil este mult îmbunătățit
atunci când profesorii și părinții sunt parteneri în procesul educațional, părinții jucând un rol extrem
de important, acela de „primul profesor ”pentru copii lor.
BIBLIOGRAFIE:
65
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Când vorbim de activități extrașcolare,ne referim la activități educative, la programul la care elevul
participă după ore și ar trebui să facă acest fapt cu plăcere deoarece scopul este acela de a-i forma
abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării personalității elevului care își va găsi prin acestea
înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi performanți.
Succesul şcolar depinde de relaţia familiei cu copiii şi cu şcoala. Când aceşti trei factori
conlucrează, rezultatul este imediat şi de durată.Relaţia familie – şcoală este un subiect des abordat
în literatura de specialitate şi supus atenţiei întregii societăţi, mai ales pe fondul schimbărilor sociale
din ultimii ani. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și desfășuram o sumedenie de
activități în parteneriat cu aceștia. După părerea mea, familia are un rol extrem de important în
conturarea personalităţii, deoarece fiecare dintre noi alegem un model de urmat din cadrul familiei
noastre.În primul rând, familia este una din cele mai vechi forme de comunitate umană, ce asigură
menţinerea continuităţii biologice şi culturale a societăţii, satisfacerea nevoilor personale, asigurând
sentimentul siguranţei, iar rolul acesteia nu se mai poate rezuma doar la asigurarea condiţiilor de
viaţă pentru copil şi la supravegherea acestuia, ci trebuie văzută ca primul factor în educaţia şi
instrucţia copilului.În al doilea rând, familia este prima şcoală a copilului, iar contribuţia pe care o
are poate favoriza sau îngreuna activitatea şcolii. Astfel, familia îi dă copilului primele informaţii
despre lumea înconjurătoare, primele norme şi reguli de conduită, dar şi mediul propice necesar
satisfacerii trebuinţelor şi dorinţelor sale.
În concluzie, putem admite că familia are un rol important în conturarea personalităţii, având în
vedere faptul că educaţia oferită de familie reprezintă factorul principal în dezvoltarea copilului.
66
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață.
Activităţile extraşcolare la scoala noastra au fost proiectate în aşa fel, încât copiii să aibă o
cunoaştere profundă asupra tradiţiilor populare şi să cunoască mai bine mediul în care trăiesc.Am
organizat Carnavalul Albinelor in clasa pregatitoare,si scolarii au avut posibilitatea de a se
manifesta liber, atât în crearea costumului, cât şi în interpretarea şi realizarea unor monologuri. Am
realizat serbari scolare cu ocazia Crăciunului, a zilei de 8 Martie , Ziua Pământului sau la sfârşit de
an şcolar, oferindu-le elevilor posibilitatea de a se exprima liber oral , în scris sau prin muzică,cu un
număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul lui, la reuşita comună. Am vizitat multe
institutii, ca biblioteca, gradinite, muzee, spitalul, politia etc., unde elevii s-au bucurat de o atentie
deosebita din partea adultilor,si au amintiri, feed-backuri pozitive.
67
BIBLIOGRAFIE:
68
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT CU
PĂRINȚII/ SERBĂRILE ȘCOLARE
69
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber . Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un
aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente:
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării.
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai mulți pași:
1.perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în mod
favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
2.desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor. Ea evaluează talentul ,munca şi
priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele colectivului
clasei şi ale fiecărui elev în parte.
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare
a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .
70
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările școlare
Apropierea sărbătorilor de iarnă aduc căldură, unire, liniște, cu precădere în mediul școlar
unde triada menționată este evidențiată atât prin serbări școlare de neuitat, cât și prin activități
educative realizate în parteneriat cu părinții. Pentru copiii de nivel preșcolar, iarna reprezintă un
motiv de bucurie imensă, moment în care latura pură se suprapune perfect cu albul zăpezilor. În
anul 2018, atât proiectele educaționale realizate în parteneriat cu părinții, cât și serbările școlare au
avut ca prim scop sensibilizarea copiilor, părinților. S-a dorit acordarea unui ingredient necesar și
anume sporirea încrederii copiilor în propriile capacități; aceștia au simțit că alături de educatoare și
de părinți pot demonstra că sunt și mai puternici cu fiecare an ce trece.
Am pornit astfel cu o mare dorință pe acest drum, căutând căi singure pentru îndeplinirea
dorințelor copiilor. Activitatea s-a desfășurat pe parcursul unei zile, având ca destinație un oraș
regal- Sinaia. Am ajuns cu trenul, am urcat pe munte, unde am reconstituit puțin din atmosfera
descrisă de George Coșbuc în poezia “Iarna pe uliță”. După ce ne-am bucurat sufletele prin troienile
de zăpadă proaspăt așternute, am pornit spre Muzeul trenulețelor, unde copiii au putut admira
renumitele diorame realizate de către un renumit italian și doi artiști Carl și Jane. Jocurile puse la
dispoziția copiilor de către îndrumătorii muzeului s-au dovedit a fi activități utile de fixare și
introducere a anumitor noțiuni în contexte noi.
Păstrând “porțile deschise” în fața părinților prin realizarea acestor parteneriate, reprezintă o
deschidere care se va vedea și în plan educațional. Drept exemplu, în urma excursiei atât părinții,
cât și copiii au manifestat o mai bună comunicare cu educatoarele.
71
Pe parcursul excursiei am urmărit să organizăm cât mai eficient grupa de copii, să asigurăm
disciplina pe drum, la muzeu, în tren, stimulând atenția și interesul copiilor pentru activitate, crearea
unei stări emoționale favorabile pe tot parcursul călătoriei. La întoarcere, pornind cu trenul prin
munți înapoi spre Brașov, am dorit să încheiem activitatea discutând despre locurile văzute,
păstrând în inimi amintiri frumoase și glasuri de copii pline de încântare.
Aceasta este formarea profesională de care avem nevoie din când în când, moment în care
poți spune că activitățile educative realizate au adus bucurie atât în sufletul cadrului didactic, cât și
în sufletul copilului.
72
Efectul pozitiv al implicării familiei în activitățile extracurriculare la
elevii din învățământul preuniversitar - scurt studiu comparativ
Societatea modernă are nevoie de educație, de acel proces care are ca scop modelarea
persoanei și a personalității acesteia, îndrumarea ei mentală și spirituală pe parcursul întregilor ani
de școală, însă educația nu începe în cadrul instituțional numit școală. Educarea individului începe
cu primii ani de viață, în mediul familial, comportamentul părinților fiind un factor major care
contribuie la conturarea caracterului copilului: „Educația începe acasă. Nu poți da vina pe școală că
nu ți-a învățat copilul ceea ce nu l-ai învățat tu” (Arthur G. Holder). Școala este doar o parte
integrantă procesului educativ și încearcă, prin urmare, stabilirea unei legături cu părinții pentru
eficientizarea acestui proces instructiv-educativ.
73
Fiecare copil este unic în felul lui, iar unicitatea acestuia nu trebuie distrusă, ci încurajată.
Așadar, familia trebuie să înțeleagă ce capacități are acel copil și trebuie să se implice în relația pe
care o are cu școala pentru a-i dezvolta aceste aptitudini care cu timpul se pot îmbunătăți: „Factorul
decisiv în succesul şcolar îl reprezintă raportarea corectă a realităţii în existenţa activităţii comune
familie – şcoală. Sunt necesare sisteme complexe de dezvoltare a responsabilităţilor individuale şi
colective, în concordanță deplină cu preocupările, interesele, deprinderile şi aptitudinile fiecărui
adolescent.” 1
Bibliografie:
1
http://comunitate.eduteca.ro/educator/initiative-in-parteneriatul-familie-scoala/
74
Scenetă populară de Crăciun:
„VIFLEEMUL”
75
C3: Eu îndată ce m-am culcat, am visat un vis ciudat, că Preasfânta Maica Maria ne-a născut
nouă pe Mesia.
Hai să mergem la Vifleem, pe Mesia să-l vedem!
Colind: „Astăzi s-a născut Hristos”
O: (pleacă la crai):
Crailor şi regi măriţi
Vă rog bine să veniţi
Până la împăratul Irod
Unde s-a strâns mai mult norod.
Acolo veţi fi întrebaţi
Cum şi pe cine căutaţi.
M: Prea-nălţate împărate, spune de ce ne-ai chemat la tine?
I: Spuneţi cine sunteţi voi, mă!… şi care e numele vostru?
B: Eu sunt craiul Baltazar şi stăpânesc Ţara Persiei.
M: Eu sunt Melchior din Media!
I: Dar tu?
G: Eu sunt Gaşpar, filozof şi astronom, adică ştiu citi în stele… şi am văzut o stea prealuminată
care drept spre Iudeea mergea şi atunci am înţeles că s-a născut un nou împărat!
I: Ce împărat?… Au doară nu sunt eu împăratul Iudeii? Au doară nu se cutremură tot
Ierusalimul de mine?… Să ştiţi că dau poruncă să vă trimită la muncă!
G: Nu te mânia-mpărate, că-n zadar sunt toate, că şi noi suntem împăraţi, decât tine mai
bogaţi… şi nu avea frică, că ne trebuie a ta ţară mică,… că noi am venit mai presus să ne
închinăm lui Hristos.
I: Şi ce vrei tu, mă, cu Hristos?
M: Precum ţi-am spus împărate, în această ţară se va naşte Iisus, precum proorocul Isaia a
spus… din mari depărtări, dintr-ale noastre ţări, venit-am tot călare să-l aflăm, frumoase
daruri să-i dăm:
B: Aur!
M: Smirnă! Hristoase, Mărire Ţie!
G: Tămâie!
Colind: „Trei păstori”
I: Tăiere, tăiere, groaznică tăiere!
O: Lasă să fie părere şi nu tăiere!
I: Eu ţie îţi poruncesc ca toţi pruncii din Iudeea să fie tăiaţi îndată;… de la doi ani în jos…
poate îl tăiem şi pe acela…
B: O, Iroade împărate, nu te temi că te vor bate ale tale mari păcate? Vrei să omori pe Fiul lui
Dumnezeu?… o… amar sufletul tău!
M: Doamne, mintea-i luminează şi în Hristos fă-l ca să crează!… Dacă-acestea nu primeşte,…
fulger, tunet slobozeşte!… şi pucioasă ca să-l arză, mântuirea să n-o vază,…şi nu avea atâta
răbdare cu un tiran aşa de mare, ci dă peste el ciumă, râie, să se scalde în leşie, să nu se mai
tămăduiască până-n legea creştinească.
Colind: „O, ce veste minunată”
O: Această zi preamărită, sărbătoare preasfinţită, vă urăm ca să vă fie, plină doar de bucurie!
La mulţi ani!… s-aveţi folos de Naşterea lui Hristos!
Colind: „Colindița”
76
THE MAGIC OF CHRISTMAS
Prof. Ana-Monica Cojocărescu,
Şcoala Gimnazială “M. Eminescu”, Buhuşi, Bacău
God has left in the world the poor to put to the test our generosity and sent His Son became
man to show us that the deliverance of people from trouble and pain is done through people. This
explains why during Christmas the humanitarian actions multiply and happy are those who maintain
this habit as a constant in their lives, proclaiming the joy of Christmas as often as possible, and that
manage to bring joy into people’s homes as often as they can. Therefore, on Christmas, before
waiting for gifts, we should be the first to offer from our good. The gift, as a manifestation of
fraternal love makes our state of happiness not to remain just for ourselves, but spreads itself to
others. The complete joy comes not when we alone are happy and the others are in sorrow, but
when we are happy and we make others feel the same joy. “By giving you shall receive”, says
father Nicolae Steinhardt in his book by the very same name: By Giving Thou Shalt Receive. Words
of Faith; and the elders say something very wise: “Charity covers a multitude of sins.” (Dar din dar
se face Raiul.) So, let us all make Heaven of what we have, let us give what we have and, most of
all, let us give ourselves to others, because it is not richness that God seeks, but humble hearts and
open to love. We are so used to fighting and protecting ourselves from everything and everyone that
we have forgot to offer something and, above all, to receive a gift without asking ourselves whether
it is a gift of love or it is a gift given from interest or worse, some kind of bribe. We need to be
happy, and all the mundane richness won’t help us. Happiness lies much deeper; it is within us,
within the deepest corners of our hearts.
And if by giving we build up Heaven, this month, as part of this attempt to give to others
what we have, together with two other teachers, colleagues of mine, and several pupils from our
school, we went to a school for children with disabilities. It was something spontaneously done;
well, we called that particular school in our city to announce our visit, but nothing more. Then, we
asked our pupils if they were interested in coming with us. Much to our surprise, they were
delighted to do this. Why not face it: nowadays if you go to Church, if you pray, if you want to help
someone you are considered “relics kisser” and many teenagers, even though they would like to
involve in such groups of, let’s say, benefactors, are reluctant because they want to avoid gossip.
Anyway, we arranged to meet the next day in front of this school for children with
disabilities (I don’t want to give names, because this is the least important), with anything that we
could give to those children to make their day. The pupils were encouraged to bring anything that
would make themselves happy: a toy, a book, sweets, fruits, clothes, anything. The following
morning, all our pupils had their bags full with coloring books, crayons, all sorts of plush and
plastic toys, some of them had clothes. Of course, the sweets and fruits were not missing. They
were all laughing and repeating some carols which they prepared for those kids. A girl brought her
guitar. So, everything was perfect! Then, we were asked to come in and we were led into their room
for festivities.
Being early morning, not all the kids were present, so we had to wait for them in order to
arrive to school. They were brought by their parents, aunts, grannies, custodians, etc. I did not want
to tell you until now, but their disabilities are psychic, they are retarded. They have the body of a
teenager, or of an 8, 9, 10-year old child, but their minds wander to other places, sometimes I think,
more beautiful. They are lost, they have a world of their own, they don’t know what’s around them,
they don’t talk politics, and they don’t have time to hate or to do harm. They only look at you with
wondering eyes, expecting something which they don’t know how to express. They watch, they
feel, they touch, sometimes gently, other times a little tougher. They like to touch your hair, they
like long hair (bad for me, I have short hair), they are like babies: they like everything that sparkles.
77
They touch your face, as if discovering it. They take your hand and walk you through the room,
towards an unknown destination, not for you, not for them. They just wander. And they like to hear
you calling their names. That’s what they recognize: their names and the figures of their teachers.
And when you see them looking at their teachers you see something in their eyes: love, trust – but
real ones. They don’t know how to lie. If they don’t like you, then, you are lost. They don’t even
look at you, you don’t exist for them. I think they feel you, they feel your soul, your real you,
behind the mask. They know they are different, and you have to be a hell of an actor not to show
them you are struck when you see them for the first time. Some of my pupils are crying, they can’t
hide their tears. They were not prepared to see such beautiful, but helpless children. They are stuck
to their chairs, not knowing how to react. The carols are lost somewhere between mouth and
stomach. A child begins to sing “Santa Claus” with such a clear, powerful voice that we all wake
up… The girl with the guitar plays a few notes, we all start singing and the tears start little by little
to dry. The sighs get lost among notes. And we laugh, laugh and forget for some minutes that this is
another world. The kids start looking in our bags, and hold our hands so tight as if they wouldn’t
want to free them. They find different things in the bags, some of us give them our presents and
something changes: it is as if they come to life and taking us by the hands they lead us through their
classrooms, they show us their own toys. One pupil of mine, a girl, gets from her bag a pair of red
shiny boots… They are not new, but a little girl shouts: “Mine!” Her teacher tries to explain to her
that they might not fit her, but she still says: “Mine!” And she tries them and the boots fit her like a
glove. Her face is bright, just like a star. She is laughing, walking around the classroom and saying
to everyone in there: “Mine!” I have a tear in the corner of my eye and her teacher whispers to me:
“She wrote to Santa, asking for a pair of red boots!” Orange flavor is around us… They eat oranges
brought by us and they offer them back to us. They give back what was received. They are happy
seeing us there. In their purity, they see us as angels. Is hard to leave them there and walk outside
into real, harsh world. But we have to go. And they have to go also, when their daily schedule is
over. There, in their little world everything is almost perfect, outside, they find mean people. There,
their stories seem unreal, outside they are more real than some of us would like them to be. And you
leave them inside, and as you walk farther and farther you can’t stop yourself from asking: “What is
to be of these children?” And an answer comes into your head: “By giving we build up Heaven!”
We can build up Heaven for them; the only condition is to want to do it, to be willing to open our
hearts and arms to receive them, and our bags to give them…
78
TRADIŢIE ŞI CONTINUITATE
ÎN OBICEIURILE DE IARNĂ
79
La 1 ianuarie este prăznuit Sfântul Vasile cel Mare, zi de mare sărbătoare şi mare
însemnătate în rândul credincioşilor. În această zi, se merge cu semănatul sau sorcova, obicei prin
care se urează celor din casele gazde sănătate, belşug şi spor în toate. Orezul sau grâul este semn al
belşugului şi al bunăstării.
Boboteaza, 6 ianuarie, este ultima zi a sărbătorilor de iarnă, fiind închinată purificării
mediului şi în special a apelor, de forţele răului. Botezul reprezintă naşterea spirituală. În noaptea de
Bobotează se află ursitul, se stabileşte rodul holdelor, se deschide cerul şi animalele capătă glas
omenesc. Este o sărbătoare de sfinţire a apei, Agheasma, care îndepărtează forţele răului. Se aruncă
în apă o cruce de gheaţă, care se scoate imediat afară. Spiritele răului sunt văzute doar de lupi, care
în ziua de Bobotează le sfâşie cu dinţii, ajutând astfel oamenii. În Ajunul Bobotezei, părintele umblă
prin sat, iar fetele pun sub preş o bucată de aţă roşie pentru a trece părintele peste ea, după ce a
plecat se ia aţa şi cu busuiocul dat de preot, fata şi-l leagă la mână când se culcă să îşi viseze ursitul.
Acestea sunt doar câteva din obiceiurile şi datinile prin care românii mărturisesc Naşterea
Domnului şi Anul Nou.
Noi, dascălii, avem obligaţia să facem din creaţia noastră populară o carte de vizită cu care
să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi fără îndoială oriunde în lume.
Noi trebuie să-i ajutăm pe copii să înţeleagă imensitatea tezaurului nostru folcloric în care
arta populară românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate
frumuseţea României, istoria şi mai ales sufletul neamului.
Bibliografie
1. M. Radulescu-Codin, Sărbătorile poporului, 1909, p. 89, apud I. Ghinoiu, op. cit., p. 281
2. I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, 1998, Bucureşti, p. 64
3. Eugen Şendrea, Calendarul tradiţiilor şi obiceiurilor, Editura Egal, 2006, Bacău
4. Gheorghe Popa, Monografia Comunei Poduri, Judeţul Bacău
80
Serbare școlară
Şezătoare : Ajunul Crăciunului
Este Ajunul Crăciunului.Fetele –două surori harnice fac ultimele pregătiri pentru a
sărbători Naşterea Pruncului Iisus.Ele muncesc şi colindă ,,Asta-i fata ce frumoasă”
O fată: ................. hai şi gătăm că mintenaş or vini colindătorii .
Cealaltă : Bine zici. Adă tu colacu şi vinu că io aduc nuci şi meri.
Fetele le aşază pe masă . Se aud strigăte.(Fetele le strigă pe prietenele lor)
Fugi şi dăştide uşe că vin fetile!
O soră le aduce în casă . Fetile intră colindând ,,Fată dalbă dă-mpărat”
-Bine aţi vinit , dragi feti! Amu îţi sta cu noi ş-om primi colindătorii. Auzi , strigă !
-Primiţi cu corinda?
- Primim! Haidaţi în casă!
Intră corindătorii ceia mici şi corindă: ,,La fântâna-ntre doi nuci”
-Tare mândru aţi corindat ! Amu că aţi vinit primii alejeţi nuci ori mere , ce-ţi vre voi.
- Mulţam! Sărbători fericite!
O fată : Fete , corindăm oarice până om găta bradu?
Alta : Da. Corindăm ,,Corinda fetii dă-mpărat?
Fetele corindă. De afară se aude :
Lăsaţi cu Steaua ?
Lăsăm ! Haidaţi în casă!
Intră trupa cu Steaua.
-Mulţam ! Tare fain aţi făcut! Amu viniţi şi luaţi nuci ori meri , ce-ţi vre.
Trupa iese urând gazdelor : Sărbători fericite.
Strigă cei cu Bisericuţa. Fetele îi aduc, trupa colindă apoi iese urând gazdelor .
Strigă cei cu Pomu” , fetele îi aduc în casă , trupa corindă , fetele îi servesc cu mere, nuci , băieţii
ies colindând.
O soră : Fete, amu ne gătăm că mintenaş or vini corindătorii ceia mari şi musai şi fim mândre că
cine ştie , poate ne-om afla on mândruţ p-aci.
Fetele se aranjază , pun pe masă colacu corindătorilor şi aud strigând :
Lăsaţi cu capra!
Lăsăm! Lăsăm!
Intră corindătorii cei mari ( feciorii satului corindă, se joacă capra apoi invită fetele la danţ).
Cântecul corindătorilor de final.
STEAUA
Cântec: Naşterea Ta Christoase, Dumnezeule , răsărita-ţi lumii, lumii la cunoştiinţa, că- ntru dânsa
ceea ce se da stelelor , de la stea s-au învăţat să se-nchine Ţie , Soarelui Dreptăţii şi Să Te
cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de Sus, Doamne ,Mărire Ţie!
IROD: De unde veniţi , de unde călătoriţi , pe cine întrebaţi ,pe cine căutaţi şi carea este numele
vostru ?
VOLTEZAR: Noi venim tocmai de la răsărit să-ntrebăm cu-adevărat despre Noul Împărat , Lui ca
să ne Închinăm , frumoase daruri să-I Dăm: aur , smirnă şi tămâie , Hristoase , Mărire Ţie!
IROD: Ce-mpărat poate să fie peste-a mea împărăţie că şi eu sunt împărat mere şi tare şi când dau
o lovitură , tot pământul se cutremură, se cutremură de-ngrozire ca să ştie că sunt în mânie.
81
Cântec: O ,Irod ce crud Irod , mare blestem de norod , nefiin-tru bucuros de naşterea lui Hristos.
VOLTEZAR: Eu Voltezar mă numesc şi aur îţi dăruiesc.
MELCHIOR: Eu Melchior mă numesc şi tămâie îţi dăruiesc.
GAŞPAR: Numele meu e Gaşpar şi smirnă-ţi aduc în dar.
Cântec : Trei crai de la răsărit cu steaua au călătorit , steaua –nainte mergea ,craii după ea păşau ş-
au mers de la Crucedim până la Ierusalim ş-acolo dacă au ajuns steaua lor li s-a ascuns –bis.
Melchior: Ia faceţi băieţi cu bine să mă ascultaţi şi pe mine , că cel le prea bine le spun iute şi cu
coarne ca să nu le treacă de foame . Ce credeţi că sunt flămând? Tot cu pâinea sunt în gând... şi
când mă gândesc la cărnaţi ........toţi:cărnaţi , cărnaţi - tăceţi că şi voi căpătaţi!
Gaşpar : Suntem prunci mici , umblăm la şcoală , mâncăm pâine goală şi aşa şi mai departe să-
nvăţăm puţină carte , cine n-are carte , n-are parte , cine-i prost şi ne-nvăţat nu mai poartă minte-n
cap , de s-ar umple straiţa popii , nu s-or supăra prorocii , nici vlădicii –toţi .
Cântec: Trei crai din Persida trimişi la Dumnezeu , mergând la dânsa , împărăţie ş-au chemat , da
voi după ce umblaţi şi pe cine căutaţi treime de-mpăraţi ,. Gazda colaci ne-a aduce , fără colac nu
ne-om duce , fie proaspăt ş-afumat şi dă voie bună daţi , bagă mâna jos în pungă , scoate banii ici pă
dungă , fie dor fi câţi or fi , i-om primi cu bucurii. Capra noastă biruieşte , ce capătă mulţumeşte .
La mulţi ani ş-aveţi noroc dă Naşterea lui Hristos.
BISERICUŢA
CÂNTARE: Naşterea TA , CHRISTOASE, DUMNEZEULE, răsărit-ai lumii , lumii la
cunoştiinţa , că-ntr-u dânsa ceea ce se va stelelor , de la stea s-au învăţat să se-nchine ŢIE , Soarelui
Dreptăţii şi să Te cunoască Pe Tine , Răsăritul Cel De Sus. Doamne, Mărire Ţie.
Preotul : Trei regi din Orient au venit în graba mare şi pe cine vedeau întrebau :
,,Nu ştiţi unde s-a Născut Un Crai Mare de curând?”
Irod : Mergi de caută şi cheamă ca să dai de aceeaşi seamă.
Boltezar : Multe zile fericite pe tine să te-ntâlnească cu a tale veşminte de care mi-aduc
aminte.
Irod : Crailor de la Răsărit , de ce la noi aţi venit ?
Gaşpar : O , împărate , să trăieşti şi mulţi ani să-mpărăţeşti dar nu ne face de ruşine că nu
ştim ce-o fi la urmă.
Cântec: O. Ce veste minunată, de la Viflaim se-arată , cerul strălucea , îngerii veneau pe-o
rază curată . Păstorilor din câmpie le vesteşte-o bucurie , că-ntr-un mic sălaş, în acel oraş , S-a
Născut Mesia. În poiata Iudeii unde-I cântau Ingerii , ingerii cântau şi se bucurau – S-a Născut
MESIA.
Preot : Ba mi-aduc şi eu aminte de vreo două –trei cuvinte şi ştiu foarte bine locul apus de
Gheorghe prorocul.
Melchior : Eu Melchior mă numesc şi tămâie îţi dăruiesc.
Boltezar : Eu Boltezar mă numesc şi aur îţi dăruiesc.
Gaşpar : Numele meu e Gaşpar şi smirnă îţi aduc în dar.
Irod : ce-mpărat poate să fie peste-a mea împărăţie că şi eu sunt un împărat mare şi tare şi când
dau o lovitură , tot pământul se cutremură ,se cutremură de-ngrozire ca să ştie că sunt în mânie.
Toţi : Tăiere , tăiere, groaznică tăiere !
Preot : Să nu fie tăiere , să fie tăcere!
Melchior : Acum toată lumea plânge văzând atâta sânge.
Cântec : O,Irod, ce crud Irod , mare blestem de norod , nefiind –tru de naşterea lui CHRISTOS.
Preot : Sfatul meu acesta este : să te laşi de –a mea poveste.
Cântec: Trei crai din Persida trimişi de Dumnezeu , mergând la Dânsul împărăţie şi-a chemat
dar voi după ce umblaţi , treime de-mpăraţi.
Gazda colaci ne-a aduce , fără cărnaţi nu ne-om duce , fie proaspăţi ş-afumat şi dă voie bună dat.
Bagă mâna jos în pungă , scoate banu ici pă dungă , fie d-or fi câţi or fi, i-om primi cu bucurii .
82
POMUL
83
FECIORII SATULUI- CORINDĂTORII CEI MARI
4. Da la mână ce şi ţie
Păhar galbăn dă auru
4. Dumnezău îi cuvântară
Măi Ioane, Sântioane
Schâmbă-mi mie acest păharu
Ori mi-l schimbă , ori mi-l vinde
84
Cântec :
Câte sărbători pă lume nu-s ca Crăciunul dă bune
Dă bun,dă frumos şi dă veselos
C-amu vin câşlegile, s-or mărita fetele
Umblaţi peţitori , însuraţi-vă feciori
Că părintele aşe vre ca şi-I umble sâmbrie
Pentru cununie să-I umble sâmbrie .
Traje, traje muzicaş , că-I be vin şi-I mânca caş
Traje, traje cu arcu . că-I căpăta colacu!
Mai avem ş-o Floricuţă ……. Danţul Caprii , feciorii satului invită fetele la danţ.
Cântec de final :
85
Rolul familiei-școlii, în formarea bunelor maniere la copii
„ Cel mai greu lucru pentru copiii din ziua de azi este să înveţe bunele maniere fără să le
vadă la nimeni” (Fred Astaire).
„Cei şapte ani de acasă!”. Câţi dintre noi nu ştim această formulă, des auzită şi folosită la
adresa copiilor noştrii. Această formulă nu s-a referit niciodată la faptul că un copil şi-a petrecut
primii şapte ani din viaţă lângă familia lui, ci la educaţia pe care a primit-o în cadrul ei. Deprinderile
de comportament, stima de sine, atitudinea faţă de ceilalţi şi faţă de şcoală, se formează în aceşti 6-
7ani.
O vorbă din bătrâni spune că: „dacă nu ai cei şapte ani de acasă” nu-i mai poţi recupera chiar
dacă te străduieşti. Ce reprezintă de fapt aceşti şapte ani, care sunt primele reguli de comportament
şi când trebuie ele aplicate în educaţia copilului? Într-o societate în continuuă schimbare, în care
respectul pentru cel de lângă tine nu mai este un lucru primordial, unde scara de valori s-a inversat,
devine foarte important educarea copiilor în spiritul bunei-cuvinţe şi al politeţii.
Respectul faţă de ceilalţi se observă prin comportamentul copilului în societate dar şi în casă
faţă de mamă şi tată. Având grijă să-l înveţi pe copil de la vârstă fragedă regulile de bună purtare, se
va observa că acesta se va obişnui cu ele, devenind în timp automatisme.
Învăţarea bunelor maniere este crucială în educaţia unui copil. Astfel că oricât de ocupat ai
fi, fă-ţi timp şi pentru a-ţi creşte copilul corect.
Bunele maniere ar trebui să facă parte din normalitatea fiecărei zile. Cel puţin aşa ar arăta
situaţia ideală. Ca aproape orice comportament, normele de conduită se educă. Dacă vrei ca micuţul
de astăzi să fie adultul bine educat de mâine, atunci fă-i cunoştinţă cu normele de conduită cât mai
devreme posibil.
Care este cel mai bun moment pentru a începe să îl înveţi pe copilul tău bunele maniere?
Perioada preşcolară este cea mai potrivită pentru a începe să îl înveţi pe copil regulile de politeţe,
întrucât este foarte receptiv la ceea ce îi spui.
Mediul familial, consilierul şcolar, cadrul didactic au influenţă asupra manifestărilor
copilului prin ceea ce observă zilnic. Dacă există un comportament şi o ambianţă civilizată în casă,
atunci copilul reţine şi percepe ca normalitate acest tipar de viaţă.
Copilul preşcolar este o personalitate în devenire, un viitor adult. Toată activitatea
desfășurată de cadre didactice și părinți, orele de consiliere, contribuie la buna cunoaștere a copilul
şi elaborarea celor mai bune metode de educație. Copilul trebuie sprijinit prin educaţie să-şi
dezvolte potenţialul bio-psihic, să-şi materializeze posibilităţile, să-şi formeze aptitudini care să-i
servească integrării şcolare în primă etapă şi apoi profesionale şi nu în ultimul rând sociale.
Dezvoltarea copilului este un proces complex determinat de o multitudine de factori.
Procesul de dezvoltare include limbajul, mobilitatea, cogniţia precum şi dezvoltarea psihologică,
socială şi emoţională.
Educaţia preşcolară instituţionalizată alături de educaţia din familie contribuie la formarea
personalităţii împreună cu educaţia şcolară şi bineînţeles influenţa mediului social.
Trebuie să folosim reguli şi formule de politeţe între membrii familiei încă din primii ani.
Este recomandat să multumeşti şi să spui „poftim” copilului tău, chiar dacă încă nu ştie să îţi
răspundă. Simpla repetare a formulelor în prezenţa lui îl va ajuta să le deprindă mai târziu.
86
Pentru ca preşcolarul să cunoscă bunele maniere, va trebui ca la rândul tău, ca părinte să ai
grijă să le respecţi şi să le aplici ori de câte ori se cere. În cadrul familiei, părintele este cel care prin
comportamentul său trebuie să trezească în conştiinţa copilului trăsături morale precum cinstea,
curajul, responsabilitatea, dreptatea, generozitatea, perseverenţa, respectarea cuvântului dat.
Trasând de timpuriu anumite reguli şi limite în comportamentul celui mic succesul va fi
asigurat, iar prichindelul va deveni un tânăr educat fără ca părinţii să-l constrângă în vreun fel.
Un alt lucru important pe care trebuie să-l învețe copiii de la o vârstă fragedă este cum să se
poarte la masă. Ei trebuie să înțeleagă că a lua masa nu este un moment de joacă, de alergat cu
mâncarea în gură prin toată casa, în jurul mesei ci trebuie să respecte niște reguli
Nu te aştepta să îl înveţi pe copil toate regulile deodată. Dacă îi prezinţi o listă lungă cu ce
are voie şi ce nu are voie să facă, nu vei reuşi decât să îi provoci confuzie. În plus, va uita foarte
repede ce i-ai spus. Profită de fiecare ocazie ivită pentru a-l învăţa câte puţin. De exemplu, când
urmează să mergeţi împreună în vizită, explică-i ce se va întâmpla şi cum trebuie să se poarte.
Explică-i copilului că bunele maniere se aplică peste tot, nu doar în compania persoanelor străine.
Aşadar, nu accepta comportamente nepotrivite acasă, doar pentru că „nu îl vede nimeni”.
Pentru a obţine cele mai grozave rezultate în formarea bunelor maniere la copii trebuie
folosită diplomaţia şi tactul, nicidecum frica sau pedeapsa corporală. Nu trebuie ca cei mici să fie
bombardaţi cu informaţii inutile, cu tot felul de conduite complicate, ci ar fi bine să li se explice
bazele comportamentului manierat în societate.
Nu trebuie uitat că principalul tău scop, în calitate de ca părinte, de cadru didactic este ca cel
mic să-şi formeze deprinderi morale şi maniere frumoase.
În viaţa copilului nimic nu este neînsemnat, el este un observator atent, are spirit imitativ
inegalabil, de aceea este foarte important ca adultul să aibă un comportament civilizat. Un mare
psiholog spunea: „copilul se educă şi atunci când citim ziarul şi când stăm de vorba cu prietenii”.
BIBLIOGRAFIE
1. Michiela, Poenaru – Cei şapte ani de acasă: codul bunelor maniere pentru copii,
Bucureşti: Editura Coresi, 2008
2. Peggy Post, Cindy Post – Codul Emily Post al bunelor maniere pentru copii, Ediția a 3-
a, București: Editura Corint Junior, 2008
87
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările şcolare
88
a fost în primul rând ca ei să se simtă bine şi să se distreze, învăţând în acelaşi timp ceva util, şi să
reuşim să creăm împreună ceva frumos.
Poeziile specifice unor sărbători religioase – ca Sărbătoarea Crăciunului, de exemplu –
provoacă profunde trăiri emoţionale, la fel şi scenetele în versuri legate de aceasta. Poeziile din
cadrul serbărilor de Crăciun provoacă în sufletul copiilor adânci emoţii faţă de sărbătoarea „Naşterii
Domnului”, de aceea prefer serbările organizate cu acest prilej şi consider că acestea reprezintă cea
mai bună metodă de a îi familiariza şi în acelaşi timp şi apropia pe copii cu / de universul bogat în
tradiţii al spaţiului cultural german. De asemenea, mă bucură sprijinul acordat de doamna
învăţătoare şi interesul şi implicarea dovedite şi demonstrate cu prisosinţă de către părinţi de-a
lungul colaborării noastre. Acum copiii sunt în clasa a II-a, dar sper că vor mai urma alte şi alte
serbări frumoase ca cele de până acum.
Pe lângă acestea, am organizat cu alte clase serbări de 1 Decembrie, ocazie cu care copiii au
fost familiarizaţi cu aspecte legate de trecutul istoric al poporului român şi de o serie de însuşiri
morale specifice poporului nostru: hărnicia, cinstea, omenia, vitejia. Am căutat să cultiv la copii
sentimentele de stimă şi respect faţă de cei ce şi-au jertfit viaţa pentru libertatea şi independenţa
naţională. Serbarea a avut ca scop verificarea şi fixarea cunoştinţelor despre ţară, însemnele ţării,
formarea limbii române, despre strămoşii noştri, despre portul popular; cultivarea respectului faţă de
om, faţă de ţară, a respectului pentru valorile culturale, pentru sărbătorile naţionale.
89
PREZENTAREA PROGRAMULUI EDUCATIV
PENTRU SĂRBĂTORILE DE IARNĂ
Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie atât pentru cei mici, dar şi pentru cei mari
deoarece Crăciunul este sărbătoarea sfântă a Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al
liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi daruim iubire şi căldură sufletească. Obiceiurile
şi tradiţiile româneşti sunt ritm şi muzicalitate și reprezintă mândrie, încredere, speranţă, dragoste
de viaţă, voioşie și bucurie. Apropiindu-i pe copii de cunoaşterea folclorului le deschidem o portiţă
spre cunoaşterea interioară, deoarece folclorul este ,,identitate” pentru fiecare individ al neamului
din care îşi are obârşia şi mai ales că Muntenia este un tărâm minunat , cu oameni ce nu lasă să se
piardă frumuseţile cuprinse în obiceiurile şi tradiţiile acestor meleaguri. Aceste sărbători aduc cu ele
un repertoriu bogat în datini şi credinţe, în realizări artistice și coregrafice.
În această perioadă, copiii, care ţin locul păstorilor şi magilor sfidează intemperiile vremii
din dragoste pentru misiunea încredinţată lor pentru a duce, mai departe această misiune din
generație în generație. Cadrele didactice organizează activităţi distractive şi creative prin care îi
învaţă pe copii valoarea sacră a datinilor noastre strămoşeşti de iarnă şi asigurarea continuităţii
spirituale a neamului românesc.Componenta estetică se reflectă în stilul vestimentar al elevilor şi al
profesorilor în timpul serbărilor, în decorul scenic (sonorizare, lumini, personalitatea
prezentatorului), în ambientul specific serbării, în relaţionarea cu părinţii elevilor, care ar trebui
invitaţi cât mai des la asemenea spectacole organizate în şcoală, dar şi în afara ei.
90
dezvoltarea spiritului de admirație față de valorile autentice romănești.
Programul a fost variat şi a constat în: prezentarea unui Power Point „Traditiile de Crăciun si de
Anul Nou la români,, colinde în limba română şi în limba engleză interpretate de corul școlii,
prezentarea unei scenete intitulate ”Nașterea Domnului” și o expoziţie de desene despre iarnă.
Activitatea a implicat elevi din toate clasele ciclului gimnazial şi profesori de limba română , limba
engleză, educație muzicala și educație plastică.
Astfel de activităţi trebuie organizate cât mai des pentru elevi deoarece au un impact direct
şi mult mai puternic asupra lor, modelându-le personalitatea, motivându-i şi făcându-i mai
responsabili şi mândri de talentul lor, mai civilizaţi în societate şi mai sensibili la frumos.
91
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
“Totul educă: oamenii, lucrurile, fenomenele, dar în primul rând și în cea mai mare măsură
oamenii. Între aceștia, primul loc îl ocupă părinții și educatorii.”
(A.S. Makarenko)
92
Organizarea de excursii tematice;
Convorbirile cu familia – spontane sau organizate, din inițiativa cadrului didactic sau a
părinților;
Serbările elevilor organizate cu diferite ocazii: Crăciun, Paște, sfârșitul anului școlar, etc.
Fiecare dintre activitățile de mai sus apropie școala de familie și familia de școală și ajută la
realizarea unui proces educativ de o mai bună calitate al cărui beneficiar direct este elevul.
De exemplu, organizarea serbărilor școlare are o importanță deosebită în procesul educativ:
transmit un mesaj în funcție de tema abordată, provoacă elevii să lucreze împreună pentru atingerea
unui scop comun – reușita serbării, încurajează creativitatea și stimulează imaginația, diminuează
timiditatea, oferă bucurie prin crearea unei atmosfere plăcute, relaxante.
Magia sărbătorilor de iarnă transpusă într-o serbare de Crăciun aduce emoție în sufletele
participanților: elevi, părinți, profesori; emoție provocată de tradiții și obiceiuri puse în scenă de
copii, de bogăția folclorului și datinilor străbune, de armonia limbii românești, de amintirea iernilor
petrecute la bunici!
Deși sunt utilizate mai des la vârsta preșcolară și la clasele primare, serbările provoacă
bucurie și în sufletele adolescenților, astfel la liceu sunt puse în scenă roluri mai complexe care scot
în evidență frumusețea obiceiurilor strămoșești, întoarcerea la origini și esența sărbătorilor de iarnă
– bucuria de a dărui.
Cântecele și dansurile populare, colindele, scenetele – serbarea, în general, trebuie privită ca
un moment de păstrare a tradiției de către un popor care își onorează astfel trecutul și istoria.
Aspectul pedagogic de bază al serbărilor școlare constă în creșterea stimei de sine și
valorizarea unor talente, dacă nu, chiar dirijarea vocațională, profesională a cestora. De asemenea,
în liceu, ambientul educațional este consolidate, se promovează calități și deprinderi care sunt
transferabile în educația permanent, se fortifică relația școală-familie-comunitate, o relație foarte
important în cadrul procesului educative.
Toate acestea constituie motive inerente ale derulării de activități educaționale în parteneriat
cu părinții, ale importanței acestor activități în care trebuie să se implice cât mai mulți profesori,
elevi și părinți laolaltă pentru bunul mers al școlii românești.
93
MAGIA SĂRBĂTORILOR DIN IARNA ANULUI 2018
94
Noi am adus târgul de Crăciun din oraș, în fiecare an, la standurile fiecărei clase.
Cumpărăturile făcute la târg ne ajută să nu ne mai luptăm cu aglomerația din aceste zile, dar
adunăm fonduri la Asociația părinților școlii, pentru acte caritabile și pentru achiziția de logistică,
aparatură electronică necesară demersului didactic, cărți noi la biblioteca școlii, jocuri, jucării și
truse de lucru atât de necesare nouă.
Sosirea zilelor libere de vacanță, fără teme, poate doar cu un studiu individual benevol, ne
ajută să dedicăm fiecare clipă tradițiilor populare, specifice zonei în care trăiesc bunicii noștri,
locului în care s-au născut părinții noștrii, unii mutându-se cu mulți ani în urmă în capitală. Așa
spuneam la începutul comunicării mele: veșnicia s-a născut la sat, dar ”satul” este și comunitatea
orășenească în care trăiesc românii. Ținem post, mergem mai des la biserica ”noastră” (cea de
cartier sau unde ne place să ne rugăm), mergem cu colindatul la vecini, prietenii noștri și ai familiei,
dar ne și destindem vizitând un muzeu, vizionând un spectacol de Crăciun, participând la atelierele
propuse de campaniile Moșului Crăciun în oraș, ba chiar colindând magazinele, măcar pentru a
asculta muzica de fond și privind decorațiunele din vitrine, de pe la târguri tradiționale etc.
Să fie oare parte a tradiției populare de la sfârșit de an și prepararea unor bucare gustoase,
aromate și bine scrie în meniul fiecărei zile? Desigur că da: masa de Ajun, plata colindătorilor, masa
de Crăciun, cea din noaptea și dimineața Anului Nou, de Bobotează ș.a.m.d.
Confecționate în orele ce curs, în orele de AVAP, ornamentele care ne însoțesc cu ”Bună
dimineața la Moș Ajun”, ”Steaua”, ”Florile dalbe”, ”Astăzi s-a născut Hristos”, ”Semănatul”,
”Plugușorul”, ”Sorcova” ș.a. ne vor ajuta să nu se prea audă emoția din glasul nostru, când pornim
cu colindatul.
Și vacanța aceasta se termină prea repede? Doar sunt 3 săptămâni de vacanță în care putem
sărbători. La revenirea în școală facem bilanțul și ne place că am respectat tradițiile pe care le
numim generic ”de Crăciun”.
În încheierea comunicării mele, doresc să rostesc singura urare care deschide toate ușile
credincioșilor ”La mulți ani” minunați ca tine/voi/dv.!, alături de urările specific obiceiului
sărbătorit!
Prin eseul meu am dorit să fie un schimb de bune practice cu toți colegii participanți la
aceast Proiect Educational Natțional cu tema ”MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!”, proiect
inițiat de EDITURA D”ART.
95
IMPORTANŢA PARTENERIATULUI EDUCAŢIONAL DINTRE
GRĂDINIŢĂ ŞI FAMILIE
Părinţii, familia sunt primii oameni chemaţi să pună bazele educaţiei unui copil deoarece
pregătirea pentru viaţă a omului de mâine începe din primele luni de existenţă. Faptele de astăzi ale
copiilor reprezintă o prefigurare certă a celor de mâine. Deprinderile şi convingerile conturate acum
formesză baza modului de acţiune din viitor. Atitudinile şi comportamentele părinţilor vor fi
primele modele copiate cu fidelitate de copii.
Preşcolarul ar trebui să aibă toate condiţiile unui cadru optim în care să se dezvolte şi această
răspundere revine în mare măsură familiei care poate îndeplini această sarcină doar printr-o
colaborare eficientă cu grădiniţa. Familia oferă copilului un mediu afectiv, social şi cultural. Mediul
familial, sub aspect afectiv, este o şcoală a sentimentelor deoarece copilul trăieşte în familia sa o
gamă variată de relaţii interindividuale, copiindu-le prin joc în propria conduită. Cu triplă funcţie,
reglatoare, socializatoare şi individualizatoare, familia contribuie în mare măsură la definirea
personalităţii şi conturarea individualităţii fiecărui copil.
Grădiniţa este prima unitate de învăţământ cu care copilul dar şi familia intră în contact. Ea poate
oferi părinţilor o imagine obiectivă a copilului, poate sprijini şi orienta familia în educarea copiilor.
Educatoarele trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării activităţilor zilnice, asigurării
educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale. În acelaşi timp, educatoarea nu trebuie să uite că familiile
învaţă împb reună cu copiii. Copilul este un membru nou şi unic al familiei care trebuie să înveţe
să-l cunoască cu tot ce ţine de personalitatea, temperamentul şi stilul său. Unitatea de acţiune a celor
doi factori (grădiniţă şi familie) în vederea formării copiilor este condiţionată de un mod comun de
lucru şi de o bună cunoaştere reciprocă, iar începutul este dat de cunoaşterea familiei de către
educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei educativ. Familia este o sursă principală de
informaţii privind relaţiile interpersonale dintre membrii acesteia, aşteptările privind educaţia
copilului, stilul educaţional, autoritatea părinţilor şi metodele educative folosite, valorile promovate,
climatul educaţional, responsabilităţile pe care copilul le îndeplineşte. Educatoarele trebuie să
asigure părinţilor numeroase ocazii de a se implica în programul grădiniţei, comunicând în fiecare
zi, povestindu-le despre cum şi-a petrecut copilul lor timpul, ce activităţi de învăţare a desfăşurat, ce
progres sau regres a realizat copilul sau anunţându-i ce activităţi sau întâlniri au planificat. Ele
trebuie să ajungă să cunoască bine familiile şi copiii de aceea vor folosă toate ocaziile pentru a
comunica cu părinţii şi a schimba informaţii. Unele familii vor dori să se implice mai mult, altele
mai puţin. Frecvenţa şi conţinutul discuţiilor cu părinţii vor depinde şi de dorinţa acestora de a
comunica sau de nevoile şi preferinţele lor. Există numeroase căi de implicare a familiilor în
programul de educaţie al copiilor. Unele familii pot veni la întâlniri, altele pot trimite materiale
confecţionate acasă, altele ar putea participa la activităţile din grădiniţă, iar altele să facă parte din
comitetul de părinţi. În cadrul întâlnirilor individuale periodice educatoarea va analiza evoluţia
dezvoltării copilului, va identifica care sunt domeniile de dezvoltare care necesită o diversificare a
activităţilor, care sunt activităţile care sunt realizate cu uşurinţă acasă, modul în care copilul
reacţionează la diverse activităţi propuse. Părintele se simte implicat în viaţa copilului său şi vede
continuitatea relaţiei dintre „acasă” şi „la grădiniţă”. În acest fel, începe să îşi verbalizeze temerile
sau să se simtă valorizat în rolul său, se poate centra pe observaţiile asupra copilului său.
Educatoarea poate evalua dacă abilităţile parentale au nevoie de suport şi îi poate oferi diverse
materiale pentru aşi îmbogăţi cunoştinţele şi dezvolta capacităţile parentale. De aceea aceste
întâlniri au un profund caracter de confidenţialitate.
96
O modalitate modernă de implicare o reprezintă familiile în sala de grupă. Uneori familiile se simt
intimidate o dată intrate în sala de grupă, considerând că aceasta este „aria” de influenţă aparţinând
exclusiv educatoarelor. Acesteia îi revine răspunderea de a încuraja familiile să vină în sala de clasă
oricând doresc. Atenţia personală arătată îi va ajuta pe părinţi să renunţe la orice stânjeneală.
Părinţii pot asista la activităţile desfăşurate de educatoare cu copiii, pot învăţa modalităţi de
comunicare eficienţă cu aceştia şi modalităţi de soluţionare a situaţiilor de criză. Pe măsură ce
părinţii se obişnuiesc să participe la activităţi ei vor ajunge să cunoască şi să respecte munca
educatoarelor, vor vorbi mai liber despre progresele făcute de copiii sau despre problemele pe care
le au, se vor împrieteni cu ceilalţi părinţi, vor învăţa mai multe şi vor înţelege mai bine modul de
dezvoltare al unui copil, vor învăţa să desfăşoare activităţi similare acasă sau să continuie acasă
activitatea educatoarei cu activităţi în completarea acesteia, vor găsi răspunsuri la întrebările care îi
frămîntă, îşi vor observa copilul la joacă şi vor învăţa să-şi conceapă copilul în relaţie cu ceilalţi.
Participarea părinţilor la activităţile copilului are un dublu câştig: pe de o parte, copilul se va simţi
securizat de prezenţa părinţilor, astfel încât va fi mai deschis spre explorare; pe de altă parte, se va
face un transfer de abilităţi practice şi cunoştinţe de la educator spre părinte, prin exersarea
amenajării spaţiilor, a comunicării cu copilul, prin observarea atentă a acestuia într-un alt context
decât cel de acasă. Acolo unde spaţiul o permite se poate amenaja o cameră rezervetă familiei sau
măcar un colţ în care se pot afişa lucrările copiilor sau poze ale acestora din timpul activităţilor
precum şi informaţii utile pentru educarea copiilor acasă, pliante despre cursuri şi concursuri pentru
copii. Aici ei se pot întâlni cu alţi părinţi, analiza şi aprecia munca copiilor, pot citi informaţiile
expuse la avizier. De obicei acest spaţiiu se poate amenaja pe holul grădiniţei. Acest spaţiu poate
conţine şi cărţi de specialitate despre dezvoltarea copiilor şi despre educaţia parentală pe care
părinţii să aibă posibilitatea să le împrumute. Întrunirile şi întrevederile familiale sunt o componentă
importantă a parteneriatului grădiniţă-familie.
Educatoarele au responsabilitatea de a programa întâlnirile de consiliere cu părinţii săptămânal
pentru a discuta despre proiectele tematice desfăşurate şi despre alte probleme care preocupă
ambele părţi. Pentru că aceste întruniri sunt destinate părinţilor subiectele alese trebuie să fie de
interes pentru aceştia. Întrunirile vor fi benefice numai dacă se axează pe problemele care îi
preocupă pe părinţi care nu vor participa dacă nu le vor găsi interesante şi utile. De aceea este
necesar ca educatoarea împreună cu familiile să descopere care aspecte îi interesează şi vor stabili
data întâlnirii. Educatoarea află care sunt interesele familiei prin întâlnirile informale sau prin
intermediul chestionarelor referitoare la interesele familiei. Anumite subiecte pot fi prezentate de o
manieră mai formală, aşteptându-se şi o replică din partea părinţilor. Alte aspecte cer un mai mare
grad de participare, familiile putând în acest caz să-şi practice abilităţile şi experienţa. Educatoarea
va concepe o planificare a activităţilor de consiliere şi sprijin pentru părinţi incluzând teme generale
dar şi particulare la sugestia părinţilorVizita la domiciliu este investită adesea cu un puternic rol
evaluativ, care se adresează părintelui şi este destul de dificil să accepte acest lucru. Important este
ca părintele să nu resimtă aceste vizite ca abuzive, ci ca modalităţi de colaborare partenerială,
pentru a determina un răspuns cât mai adecvat nevoilor de dezvoltare ale copilului lor. Oricărei
persoane îi place să fie apreciată, recunoscută şi să sărbătorească succesele. Reuşitele copiilor
trebuie sărbătorite de aceea cu diferite ocazii educatoarele organizează serbări care costituie un
prilej de cunoaştere reciprocă şi de satisfacţie reciprocă pentru realizările copiilor. Părinţii se pot
implica în desfăşurarea repetiţiilor, în confecţionarea costumelor sau a decorului, în organizarea
unor mini petreceri pentru copii la sfârşitul acestori serbări. Meseria de părinte se învaţă în timp şi
cu sprijinul educatoarei în perioada preşcolarităţii, iar de buna colaborare a familiei cu grădiniţa
depinde dezvoltarea armonioasă şi unitară a copilului.
Biliografie: Dumitrana, Magdalena, 2000 „Copilul, familia şi grădiniţa”, Editura Compania,
Bucureşti Voiculescu, Elisabeta, 2001 „Pedagogie preşcolară”, Editura Aramis, Bucureşti Popescu,
Eugenia (coord.), 1995 „Pedagogie preşcolară. Didactica” E.D.P., Bucureşti
97
Serbarea școlară și importanța ei
Prof. pt. înv. preşc. Andrei Maria
Grădiniţa cu Program Normal Măgireşti
Serbarea şcolară este o sărbătoare atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor.
Serbarea de Crăciun este cea mai îndrăgită de copii, de aceea, pentru reușita ei există
preocupări susținute: audierea colindelor, împodobirea sălii de grupă, stabilirea centrului tematic,
împodobirea bradului, pregătirea cadourilor. etc În acest cadru, copiii interpretează cu multă plăcere
roluri de: Iarna, Anul Nou, Anul Vechi, steluțe, fulgi, oameni de zăpadă, îngerași etc
Toate aceste experiențe ne oferă satisfacții uriașe și contribuie într-o mare măsură la
destinderea copiilor în mediul grădiniței, la realizarea unei atmosfere relaxante și constructive, între
grădiniță, familie, comunitate, ceea ce determină ca și copiii să vină cu plăcere la grădiniță și să se
manifeste fără inhibiții și timidități, ei observă ce mult înseamna dragostea, căldura sufletească,
înțelegerea, respectul și toleranța, lucruri deosebit de importante pentru această primă experiență
oferită de grădiniță.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul preşcolarilor.
Ea evaluează talentul, munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui copil în parte;
Copiii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea
de cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile.
Potențialul copiilor, al alternativelor de realizare a serbărilor în grădiniță este generator de
căutări și de soluții variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginația, în bucuria și în
dragostea din sufletul copiilor, dacă-i lași pe ei să te conducă spre acțiuni surprinzător de frumoase
și de valoroase.
Este foarte bine ca cei din jur să afle care sunt aspectele muncii noastre, de aceea legatura cu
familia și comunitatea este foarte importantă.
Serbarile și activitățile susținute cu diferite ocazii de către copiii din grădiniță, oglindesc cel
mai relevant dinamica grădiniței, implicarea ei în viața comunității și nu în ultimul rând ceea ce se
învață în instituția respectivă.
98
Serbările copiilor încântă prin farmecul lor, prin prospețimea și candoarea protagoniștilor,
prin neîntrecuta spontaneitate și sinceritate, prin naturalețea și firescul comportamentului lor scenic.
Ca într-o familie, copiii, spectatorii de la mic și până la cel vârstnic trăiesc momente unice din
lumea inegalabilă a copilăriei, iar coarda sensibilă a sufletului fiecăruia dintre cei prezenți vibrează
sub coarda de cristal al glasului copilăriei.
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei.
99
”SĂRBĂTORI DE IARNĂ”- PROIECT EDUCAȚIONAL
PROF. ANDREI MIHAELA- IULIANA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”NICOLAE
BĂLCESCU”, COM. NICOLAE BĂLCESCU, JUD. BACĂU
100
Calendarul activităţilor
Activitatea nr. 1
Titlul activităţii: "Fetiţa cu chibriturile"
Tipul activităţii: dramatizare după povestea cu același nume de H. C. Andersen și primirea
cadourilor de la Moș Nicolae
Data / perioada de desfăşurare: 6 decembrie 2017
Locul desfăşurării: Sala Multifuncțională
Numărul participanţilor: 85 elevi, 9 cadre didactice
Responsabili: Înv. Condreț Petronela, înv. Popa Elena, prof. Malic Roxana
Beneficiari: elevii claselor CP-VIII, comunitatea locală, părinţii elevilor
Activitatea nr. 2
Titlul activităţii: „PRIMIȚI COLINDA?”
Tipul activităţii: Vizitarea expoziției de Crăciun amenajată în Sala de conferințe a Casei
Memoriale ”Martin Benedict” și prezentarea unui concert de colinde de către elevii școlii
Data / perioada de desfăşurare: 17 decembrie 2017
Locul desfăşurării: Casei Memorială ”Martin Benedict”
Numărul de participanţi: 85 elevi, 9 profesori
Responsabili:prof. Andrei Mihaela, prof. Mihăilă Monica, prof. Antip Crina
Beneficiari: elevii claselor V-VIII
Activitatea nr. 3
Titlul activităţii: „Renaşterea speranţei”
Tipul activităţii: Realizarea unor ornamente si a materialelor necesare împodobirii referitor la
pentru sărbătorea Crăciunului și a Anului Nou
Data / perioada de desfăşurare: 5 decembrie 2017- 21 decembrie 2017
Locul desfăşurării: sălile de clasă
Numărul de participanţilor: 85 elevi, 9 profesori
Responsabili: diriginții și învățătorii
Beneficiari: eleveii claselor CP-VIII
Activitatea nr. 4
Titlul activităţii: „Pluguşorul moldovenesc”
Tipul activităţii: Program artistico-literar referitor la semnifcaţia sărbătorilor de iarnă la români.
Data / perioada de desfăşurare: 22 decembrie 2017
Locul desfăşurării: Sala Multifuncțională
Numărul de participanţi pentru fiecare categorie: 85 elevi, 9 profesori.
Responsabili: prof. Gherman Georgiana, înv. Ghigea Rodica, înv. Popa Elena, prof. Toderașc
Ingrid
Beneficiari: elevii claselor CP-VIII, comunitatea locală, părinţii elevilor
Popularizarea proiectului
- În rândul grupului ţintă;
- În vederea stabilirii unor colaborări viitoare, verbal prin întâlniri directe cu alte proiecte,
parteneri, prin pliante prezentate sau expediate celor vizaţi;
- Campanii tematice;
- Postare pe site-uri educaționale.
101
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT CU
PĂRINȚII
PROF.INV.PRESC.BRATIANU ANDREIA
G.P.N.MONARIU-SC.GIM.BUDACU DE JOS
JUD.BISTRITA -NASAUD
,,Un copil este ca o sămanta de floare…Cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi,
depinde de grădinarul care o va îngriji, de ce pămînt şi de câtă lumină şi apă are, de cât e de ferită
de frig, de furtună şi de soare prea tare. E atât de plăpândă… Cum ai putea s-o rupi ori să o calci
în picioare, când e tot ce va mai rămâne în urma ta?”
Irina Petrea
După cum bine se ştie, familia reprezintă factorul primordial în educarea unui copil şi
educaţia începe în familie, de aceea legătura dintre gărdiniţă şi mediul familial va trebui să se
întrepătrundă. Părinţii sunt datori să crească copilul, să se îngrijească de sănătatea, educaţia,
învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia. Această funcţie are ca finalitate integrarea eficientă
a individului în societate, acest lucru realizându-se prin formare dupa un anumit ideal de
personalitate.
A fi părinte în sec. XXI, într-o periodă marcată de profunde şi rapide transformări sociale,
este o misiune din ce în ce mai dificilă. Familia are nevoie de sprijin şi sustinere pentru a rezolva
problemele ridicate de creşterea generaţiilor de astăzi. Aceasta nu are întotdeauna cunoştinţe
psihopedagogice necesare educării copiilor. Educatorii profesionişti suntem noi. De aceea avem
datoria ca prin activităţile pe care le desfăşurăm să pregătim familia pentru a-şi cunoaşte copilul, să
o antrenăm în procesul educaţional.
Prin activităţile de parteneriat cu părinţii, ne asigurăm un sprijin în propria activitate, o
educaţie solidă a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil şi mediul
necunoscut iniţial.
Dragostea, familia, şcoala sunt esenţe indispensabile în viaţa fiecărui om. Ca primă veriga a
sistemului educativ, familia are responsabilităţi clare şi diverse. Este foarte importantă în educaţia
din copilarie deoarece individul ia primele impresii din mediul înconjurător, din familie. Tot din
mediul familial copilul absoarbe ca un burete conduitele şi obiceiurile celor din jur. Individul va
repeta şi va imita persoanele semnificative din viaţa sa, va avea aceleaşi păreri, idei, concepţii.
Calitatea educaţiei primite în familie depinde îndeosebi de nivelul de educaţie al părinţilor şi al
familiei ce vine în contact cu copilul, în special sub aspect moral şi comportamental.
Funcţia principală a familiei - educarea copiilor este deformată cu largi şi dramatice
consecinţe, astăzi, motivele fiind dintre cele mai diferite: lipsa timpului, situaţia financiară grea,
violenţa, lipsa de comunicare. Colacul de salvare este dragostea, care aduce cu sine comportare
adecvata şi respect. Familia este unicul loc unde omul se simte dorit, asteptat, iubit, drag şi scump
pentru fiecare membru al ei, unde persoana ar putea să se pronunţe sincer asupra tuturor
problemelor, ar putea fi înţeleasă, susţinută, încurajată, unde s-ar putea relaxa nu numai fizic ci şi
spiritual.
102
De la venirea în grădiniţa educatoarea întreprinde activităti de cunoaştere a copiilor şi
familiilor acestora. Studiază dosarele personale, chestionarele aplicate la început de an, organizează
colectivul de părinţi alegând comitetul de părinţi şi repartizează fiecăruia atribuţiile. Stabileşte un
program de activităţi cu familia, proiecteză întâlniri individuale şi colective, consultaţii, activităţi
extracurriculare.
Ţine legătura permanent cu părinţii prin orice mijloace, fie telefonic sau prin e-mail, prin
corespondenţa sau prin avizierele şi panourile de la clasa, accesul la portofoliul copilului s-a dovedit
a fi eficient şi multumitor pentru ambele părţi.
Participarea părinţilor la activităţile demonstrative a permis părinţilor să fie proprii evaluator
ai copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând seama de cerinţele educatoarei cât şi a colectivului
din care face parte.
Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia.
Dacă familia va fi implicată de la început în programul educativ, ea va percepe corect
importanţa colaborarii cu grădiniţa şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea
grădiniţei va fi constientă, interesantă şi reciproc avantajoasă.
Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este copilul care treptat prin modul de
comportare va scoate în evidentă rezultatele acestui parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca parte
importantă a educaţiei sale.
Familia educă prioritar copilul, grădiniţa continuă pe coordinate noi tot ce s-a făcut şi s-a
realizat în familie. Lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub toate aspectele, considerate pe buna
dreptate, cel mai mare dascăl!
CONCLUZII :
* Mulţi părinţi pretind că îşi cunosc bine copiii, dar nu ştiu să acţioneze;
* Unii părinţi folosesc pedeapsa corporală în aplanarea conflictelor;
* Alti părinţi pun accent pe asigurarea condiţiilor materiale, copiii fiind frustraţi pe plan
afectiv;
* Unii părinţi se bazează şi pretind doar intervenţia educativă a grădiniţei, necunoscând
strategii adecvate de acţiune pozitivă în relaţia cu copiii lor.
BIBLIOGRAFIE:
Ecaterina Adina Vrăşmaş,Consilierea şi educaţia părinţilor,Bucureşti,Editura
„Aramis”,2002;
Ecaterina Adina Vrăşmaş,Educaţia copilului preşcolar,Bucureşti,Editura Pro
Humanitate,1999;
Gheorghe Bunescu,Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor,www.1educat.ro;
Stern,H.H.,Educaţia părinţilor în lume,Bucureşti,Editura Didactica şi Pedagogica,1972.
103
SERBĂRILE ŞCOLARE
Atâta timp cât cântecul nu e cunoscut copiilor, ei ascultă numai cum cântă profesorul. De
îndată ce au prins melodia, ei încep să cânte şi singuri. Cântecul apropie, întăreşte legăturile dintre
copii. Cântecele despre succese, anotimpuri, pace, animale, sau cele istorice sau colindele îi educă
pe copii în spiritul dragostei de natură, a patriotismului sau tradiţiilor româneşti de Crăciun.
La limba engleză sunt copii care nu pronunţă unele sunete sau pronunţă incorect unele
cuvinte dar, în timp ce cântă, pronunţând cuvintele foarte des, prelungit, ritmat, aceştia învaţă
corect, înlăturând astfel, treptat, defectele de pronunţie.
Cântecul este important şi pentru sănătatea copilului. Când cântă, el respiră mai adânc, mai
bine, îşi aeriseşte plămânii, trăgând aer curat, bogat în oxigen; de aceea este foarte folositor cântatul
în spaţii aerisite sau în aer liber când vremea este frumoasă.
În alegerea cântecelor pentru o serbare trebuie să ţinem seama de vârsta lor, de dezvoltarea
lor generală şi deprinderea de a cânta. Pentru copiii de la învăţământul primar, cântecele în limba
engleză vor fi scurte, cu un conţinut foarte simplu şi cu melodii uşoare. E bine să fie alese cântece
cu un ritm mai lent, fiindcă la copiii de această vârstă pronunţia şi vocabularul sunt mai scăzute.
Cu copiii mai mari, de gimnaziu, se pot învâţa cântece cu un conţinut şi o melodie puţin mai
complicate deoarece pronunţia este mai bună, vocabularul mai bogat, iar vocea şi auzul lor sunt mai
dezvoltate.
Uneori cântecul poate fi interpretat în cadrul unei povestiri sau a unui joc cunoscut. Dacă se
apropie o sărbătoare, copiii trebuie învăţaţi cântece cu un conţinut corespunzător.
Ca o serbare să fie reuşită trebuie ca toţi copiii să cunoască foarte bine versurile tuturor
cântecelor. Acestea trebuie interpretate expresiv, iar cuvintele pronunţate cât mai clar.
În timpul serbării trebuie avut grijă ca toţi copiii să cânte corect melodiile, să nu ţipe, să stea
drept, să nu stea cocoşaţi şi cu capul plecat; să stea în picioare, deoarece în această poziţie respiraţia
se face mai uşor, mai ales atunci când trebuie să cânte note înalte.
Dacă am ales cântece mai ritmate le putem interpteta executând şi câteva mişcări foarte
uşoare de dans. Dansul, ca şi jocul, întăreşte corpul copiilor şi le provoacă multă bucurie. Învăţarea
104
mişcărilor dansului se poate face fără melodie (uneori cu ajutorul număratului), pentru ca toată
atenţia copiilor să fie concentrată asupra mişcărilor.
Poeziile sunt frumoase şi iubite de copii. Dacă dorim să avem o serbare complexă, putem
intercala printre cântecele alese şi câteva poezii pe aceeaşi temă. La limba engleză se vor alege
poezii scurte de 4 până la 5 versuri ca memorarea lor să fie facilă şi să nu necesite mult timp pentru
pregătirea serbării.
Este de preferat ca serbarea în limba engleză să nu dureze mai mult de 20 minute, deoarece
publicul necunoscător se va plictisi.
Serbările sunt un motiv de bucurie şi mândrie atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Aceştia
din urmă doresc să-şi vadă copii evoluând pe scenă, iar cei mici vor să le arate celor dragi că au
învăţat ceva frumos la şcoală, că sunt talentaţi şi că pot deveni chiar şi mici vedete.
105
Serbările școlare și importanța lor
Jud. Maramureș
,,Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creației scăldate de lumină, ieșind din
întuneric, nespus de nouă și proaspătă, uluitoare.” (Eugen Ionescu)
Orice serbare școlară este o sărbătoare atât pentru copii cât și pentru educatorii lor și nu în
ultimul rând pentru părinții copiilor implicați. Pregătirea unei serbări este un bun prilej de a pune în
valoare imaginația și creativitatea fiecăruia, copil- părinte –cadru didactic.
În proiectarea șcenariului unei serbări trebuie să avem în vedere, pe lângă conținuturi care
trebuie să fie apropiate experienței de viață a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaștere, de
nou și de frumos, două coordonate majore: mișcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o
parte și atmosfera încărcată de emoții, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil
participant, pe de altă parte. Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă și să
cuprindă materialele accesibile particularităților de vârstă și individuale ale copiilor.
Toate activitățile artistice îmbogățesc și nuanțează viața lor afectivă le oferă copiilor prilej
de a trăi emoții variate ce se vor acumula în limbajul de reprezentării și manifestare. De asemenea,
munca laolaltă contribuie la dezvoltarea simțului de răspundere al fiecărui copil și al întregului
colectiv prin dorințe commune de a obține rezultate bune, favorizează stabilirea unei discipline
conștiente pe parcursull repetițiilor și în cadrul desfășurării lor.
Contactul cu publicul invitat, prezent în număr mare sau mai mic la serbarea
pregătită de copiii din grupă trezește în aceștia energia latentă, exigența fierăruia de a învinge
greutățile ivite, de a-și stăpâni timiditatea, îi face responsabili în asumarea rolurilor, le cultivă
spiritul de initiativă, de independență în acțiune. Timpul acordat atât pregătirilor cât și repetițiilor,
contribuie la stimularea interesului pentru muncă și a dișciplinei muncii îndeplinite cu multă
responsabilitate.
106
artistice interpretative rezidă chiar și în funcțiile acestora: -cognitive și cultural artistice; moral –
civice și de societate; recreativ- distractive și afective.
Prin realizarea funcției cognitive sau cultural artistice copiii au contact cu valori culturale ale
poporului nostru și ale altor popoare cu valori multiple ale spiritualității universale.
Căile de educare morală a copiilor prin activitatea artistică sunt numeroase, ele depindând de
orientarea conținuturilor încorporate în mesajul artistic elaborat.
Funcția distractiv –recreativă satisface una din importantele trebuințe ale copiilor și anume
aceea de refacere a echilibrului fizic, de destindere și deconectare.
Serbările copilăriei sunt momente de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru părinții
acestora, ele întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumină în suflete, dau
aripi imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităților, în cadrul
serbărilor școlare este bine să fie prezentate și creații artistice originale, adaptate evenimentelor din
comunitatea aparținătoare. Serbările contribuie la stabilirea unor legături între cunoașterea artei și
practicarea ei.
Bibliografie:
107
Importanţa activităţilor educative realizate în parteneriat cu părinţii
Avand forme variate şi cuprinzând domenii şi arii foarte mari, acestea oferă o punte de
legătură între cunoştinţele asimilate la lecţii şi informaţiile acumulate informal .Totodata au şi un
scop precis,acela de a adapta conţinutul la nevoile individului şi situaţiilor speciale,în scopul
maximizării învăţării şi cunoaşterii şi al minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în
sistemul formal.
108
cum se comportă părinţii cu acesta, cum şi cât este copilul ajutat, ce influente pozitive şi
negative se exercită asupra lui şi care sunt interesele lor comune.
Părintele trebuie să parcurgă câţiva paşi alături de şcoală, alături de cadrele didactice
pentru a învăţa, pentru a ajuta , pentru a deveni un suport al imaginii pozitive despre şcoală. Într-
o altfel de organizare , într-un altfel de cadru relaţia celor trei actori ai educaţiei şi-ar pune
bazele unei colaborări bazate pe încredere şi cel mai important lucru ar fi acela că atât părintele
cât şi copilul ar descoperi faptul că şcoala este un partener cinstit, loial, care-şi doreşte să
şlefuiască, să producă oameni de calitate capabili să se integreze în societate şi să fie acceptat de
către aceasta. Iar caştigul cadrului didactic ar fi un statut revalorizator în ochii societăţii.
Bibliografie:
Agabrian, M., Milea V., Parteneriate şcoală -familie-comunitate, Ed. Institutul European, Iaşi,
2005
Faber Adele, Mazlish Elaine, Comunicarea eficientă cu copiii- acasă şi la şcoală, Ed. Curtea
Veche, Bucureşti, 2002
109
Crăciunul se apropie.
Să organizăm o petrecere de clasă cu copiii
110
Dacă aveți timp și doriți, pentru a afla cât de mult știu copiii despre Crăciun, încercați să
organizați câteva jocuri distractive în timpul petrecerii, ca temă de Crăciun: un ,,Test în echipă”,
,,Vânătoarea pentru dar” , ,,Cea mai frumoasă colindă de familie ”sau ,,Tombola de Crăciun”.
,,Crăciunul este cel mai adevărat Crăciun atunci când îl sărbătorim dând lumina iubirii celor
care au cea mai mare nevoie. ”(Ruth Carter Stapleton)
Bibliografie:
1. Florea Marian, Simion, Sărbătorile la romani. Studiu etnografic, Editura Fundaţiei
Culturale Române, Bucureşti, 1994;
2. Vasile Poenaru, Cartea serbărilor şcolare, Editura Coresi, 2007
111
SERBARE
Mâhnită,Maria,cu durere
Încet se pierde-n noapte-acum
Pe câmp, în tainică tăcere
Ce-ar mai putea oare, să spere
Când nici un loc de poposire
Nu a găsit în lungul drum?
112
Pământul parcă s-a aprins
Şi cerurile s-au deschis
Ce dulci cântări răsună
Sunt cetele-ngereşti
113
Dragi părinţi şi dragi bunici
Să fiţi mereu fericiţi!
S –aveţi multe bucurii,
Cât mai multe împliniri
Şi să vă mândriţi cu noi
Şi acum, şi mai apoi!
Să aveţi parte de toate,
Mai ales de sănătate,
De la Bunul Dumnezeu,
Ce ne-a mântuit de rău.
Bibliografie:
Leon Magdan, Cele mai frumoase poezii ortodoxe pentru copii, Editura Mateiaș, 2006
www.didactic.ro
114
Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii
115
Ca activităţi pe care le-am desfăşurat la grupă pot aminti serbări desfăşurate cu
anumite ocazii: 8 martie, Crăciun, sfârşit de an, activităţi desfăşurate cu ocazia diferitelor
evenimente: Ziua educaţiei, 1 Decembrie, 24 ianuarie, activităţi desfăşurate în parteneriat cu
alte grădiniţe şi alte activităţi.
Serbările din grădiniţă ocupă un loc important în activitatea instructiv- educativă, ele
vizând nu numai depistarea şi dezvoltarea aptitudinilor, ci şi valorificarea potenţialului
creativ al copiilor.
116
Importanta activitatii educative in parteneriat cu parintii/ Serbari scolare
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de
a uşura o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei
începând educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental
este inspirat din propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive
cât şi negative, pe parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul
bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea
părinţilor după principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o necesitate. Activităţile
extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru cultivarea
înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională şi
plăcută a timpului liber . Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar
,oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă de la gradinita
,deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestorara.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa. Ele prezintă unele particularităţi prin
care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se referă la conţinutul
activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a activităţilor.Având
un caracter atractiv ,prescolarii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu
însufleţire şi dăruire ,la astfel de activităţi . Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui
într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă importantă pentru orice fel de activitate
extraşcolară.
Serbarea şcolară
Reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa
familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru
sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de
manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune
în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori
familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc,
căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară
reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a
colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a
elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem
momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care
părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea
relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
Serbarea scolara reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor
artistice ale prescolarilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării ,prescolarii culeg o bogăţie de
idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile redate . Stimularea şi educarea
atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se realizează prin
intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de îndeplinit
117
fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii
artistice.Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ
de natură ( parcul sau grădina gradinitei) amenajate în chip sărbătoresc . Contribuţia
copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop în
sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească
,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă
,mai plină de sens . Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească
o emoţie în sufletul spectatorilor . Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia
promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare .Serbarea la care se va
face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători de iarnă .Odată
cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun ,de
cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui Pentru această activitate a fost ales materialul
,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,, Într-o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,,
Bradul credincios,,.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv
–pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care
se realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a
părut a fi îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul
emoţional. Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de prescolari cu
bucuria şi plăcerea caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .Pregătirea prescolarilor
pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru fiecare lecţie
în parte .
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente:
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în
mod favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de
participarea lui depinde reuşita serbării;
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului grupei şi ale fiecărui prescolar în parte .
Prescolarii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească
setea de cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să
iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă de la gradinita ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de gradinita şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în
modelarea sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii
,restabilind şi întărind respectul acesteia faţă de gradinita şi slujitorii ei .
118
Importanța relației școală – familie în cadrul serbărilor școlare
119
Printre rezultatele așteptate se pot aminti: o mai bună colaborare școală-familie-
comunitate, creșterea gradului de informare și de educație al elevilor, înlăturarea barierelor de
comunicare, dezvoltarea spiritului de echipă, formarea și dezvoltarea respectului față de sine,
dar și față de ceilalți și nu în ultimul rând creșterea randamentului școlar.
Toate aceste manifestări organizate în școală și în afara ei, sub directa îndrumare a
dascălului, contribuie la educarea și modelarea sufletelor copiilor, având implicații în viața
spirituală a comunității, restabilind și întărind respectul acesteia față de școală și de slujitorii
ei.
Bibliografie:
120
ACTIVITĂȚILE EDUCATIVE MODALITATE DE A PĂSTRA
LEGĂTURA CU FAMILIA
121
O componentă importanta în actul educaţional o constituie implicarea familiei,
factorul educativ prioritar,în familie începându-şi pregătirea pentru viaţă viitorul elev.
Contribuţia familiei este cu atât mai mare cu cât copilul este mai mic. Implicarea părinţilor în
procesul instructiv-educativii determină pe aceştia să înţeleagă că responsabilitatea şcolii şi a
familiei converg spre un scop comun. Iniţierea părinţilor în probleme specifice educaţiei se
realizează prin lectorate, conferinţe, mese rotunde, dar mai ales prin atragerea lor în activităţi
cum ar fi: spectacole, drumeţii, proiecte, concursuri. Promovând participarea părinţilor la
activităţile şcolare şi extraşcolare ajungem la o mai bună cunoaştere psihologică a copilului şi
a ambientului acestuia. Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune nu numai o
informare reciprocă cu privire la tot ceea ce ţine de orientarea copilului ci şi înarmarea
părinţilor cu toate problemele pe care le comportă această acţiune. Formarea unor viitori
cetăţeni activi, responsabili începe, în elementele esenţiale, cu motivarea elevilor pentru
calitatea muncii, pentru deprinderi temeinice de muncă ce conduc la performanţă, cu
aplicarea cunoştinţelor filtrate de o gândire critică, un rol important avându-l derularea unor
concursuri şcolare. La pregătirea acestor concursuri participă implicit şi părinţii susţinându-i
material şi financiar(unele presupunând şi deplasări sau anumite materiale), apoi ajutându-i în
pregătirea lor teoretică şi practică.
Bibliografie
D.Sălăgean, D. Pintilie, M. Pintilie, Managementul activităţilor educative, Ed.
Eurodidact,Cluj-Napoca http://articole.famouswhy.ro/parteneriatul_educational_scoala-
familie-comunitate/
Educaţia în anul 2000, Revista învăţământul preşcolar
Adriana Nicu, Strategii de formare a gândirii critice, Editura didactică şi pedagogică
RA,Bucureşti
122
Importanta activitatilor educative in parteneriat cu partintii
123
reprezintă un mijloc eficient de educare, de influenţare formativă a elevilor, de sudare a
colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a
elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem
momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care
părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea
relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea
trebuie gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine
definit astfel încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al
şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de
hârtie semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă,
este bucuria şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul
este COPILUL.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm
neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe
sine şi lumea în care trăieşte.
124
MAGIA SARBATORILOR DE IARNA
Importanta activitatilor educative in parteneriat cu parintii
/Serbarile scolare
125
sociale.Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viata poporului,
continuând cu frumoasele costume pe care le îmbraca în aceste împrejurari si terminând cu
cântecele, dansurile si strigaturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru
cel ce vrea sa le cunoasca si sa le adune în manunchi pentru a le darui din nou. Serbarea
şcolară reprezintă un eveniment mai mult sau mai puţin aşteptat, menit să evidenţieze într-o
formă estetică achiziţiile acumulate de copii pentru dezvoltarea creativităţii.
În procesul de învăţare multe sunt momentele de satisfacţie şi bucurie pe care le trăiesc
cei implicaţi, dar maxima încărcătură emoţională se dezvoltă în timpul serbărilor şcolare.
Într-o serbare şcolară pot fi valorificate toate achiziţiile dobândite de elevi de-a lungul unui
semestru sau an şcolar, conferind evenimentului artistic un caracter educativ şi creator.
Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.
126
Importanţa parteneriatului grădiniţă- familie
“Fiecare copil pe care îl educăm este un OM dăruit societăţii” (N. Iorga). În primele
etape ale vieţii, responsabilitatea educării copilului revine familiei. În mod firesc, părinţii sunt
primii educatori ai copilului.
Copiii sunt apoi înscrişi în grădiniţă, instituţie care le asigură condiţiile necesare
pentru dezvoltarea în concordanţă cu nevoile individuale. Vine apoi rândul profesioniştilor
din grădiniţe şi apoi a şcolii să se ocupe de educarea şi formarea copiilor printr-o metodologie
şi un curriculum specific vârstei acestora.
Recomand părinţilor:
• să le prezinte copiilor grădiniţa ca un loc în care ei se pot juca împreună cu alţi copii,
în care pot învăţa lucruri noi şi interesante;
• să cunoască programul grădiniţei şi pe educatorii copilului lor;
• să vorbească cu educatorii, să stabilească o relaţie adecvată cu aceştia;
• să ofere informaţii suficiente educatorilor şi să ceară sfatul acestora;
• să participe la evenimentele din grădiniţă (Ziua copiilor, Ziua grădiniţei, serbări, );
• să se ofere voluntari prin implicarea în activităţi şi să ceară şi membrilor comunităţii
lucrul acesta;
• să dorească să participe la luarea unor decizii cât mai bune pentru grădiniţă;
• să discute permanent cu copilul despre ce se întâmplă în grădiniţă;
• să creeze acasă un mediu bun de joc şi educaţie.
Din această perspectivă, la grupa pe care o conduc am organizat o serie de activităţi în
parteneriat cu părinţii, care s- au bucurat de un real succes, atât în rândul preşcolarilor, cât şi
al părinţilor.
Dacă familia va fi implicate de la început în programul educativ, ea va percepe corect
importanţa colaborarii cu grădiniţa şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în
activitatea grădiniţei va fi constientă, interesantă şi reciproc avantajoasă.
127
Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este copilul care treptat prin modul de
comportare va scoate în evidentă rezultatele acestui parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca
parte importantă a educaţiei sale.
Familia educă prioritar copilul, grădiniţa continuă pe coordonate noi tot ce s-a făcut
şi s-a realizat în familie. Lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub toate aspectele,
considerate pe buna dreptate, cel mai mare dascăl.
CONCLUZII
* Mulţi părinţi pretind că îşi cunosc bine copiii, dar nu ştiu să acţioneze;
* Unii părinţi folosesc pedeapsa corporală în aplanarea conflictelor;
* Alti părinţi pun accent pe asigurarea condiţiilor materiale, copiii fiind frustraţi pe
plan afectiv.
BIBLIOGRAFIE:
Ecaterina Adina Vrășmaș, Consilierea și educația pătrinților, București, Editura Aramis, 2002
Ecaterina Adina Vrăşmaş, Educaţia copilului preşcolar, Bucureşti, Editura Pro Humanitate,
1999;
Stern,H.H., Educaţia părinţilor în lume, Bucureşti, Editura Didactica şi Pedagogică,1972.
128
CREŞTEREA EFICIENŢEI EDUCAŢIEI PRIN ACTIVITĂŢILE
EXTRACURRICULARE
Bibliografie:
Revista copiilor isteti “Ariel” editata de Comitetul National Raman UNICEF nr. 1-2,
1995, Bucuresti;
Revista Invatamantului Prescolar nr. 3-4-2000 “Educatia in anul 2000”, Bucuresti
Cucuteanu I., Grunzu M., Rusu T., Luca O. “Indreptări pentru suflet de copil”, editura
Pim, 2003, Iasi;
129
SERBAREA ŞCOLARĂ
MIJLOC DE DEZVOLTARE A CREATIVITĂŢII
130
ghicitori la care este antrenat publicul să răspundă, un dialog simplu, un solist instrumental sau un
anunţ special, etc.
Pentru ca un program artistic să aibă succes este necesar un anumit număr de repetiţii în
funcţie de complexitatea temei şi a programului, de posibilităţile elevilor şi de timpul pe care aceştia
îl au la dispoziţie.
Pentru buna desfăşurare a serbărilor cadrul didactic organizator de serbări şcolare trebuie să-
şi fixeze un calendar al acţiunilor cultural artistice, să-şi selecteze colaboratorii şi partenerii şi să
demareze munca de căutare a sponsorilor. În funcţie de tematică profesorul va putea să-şi selecteze
din timp conţinuturile şi elevii potriviţi pentru fiecare număr dar şi rezervele pentru a înlocui
protagoniştii care absentează din diferite motive (boală, plecarea din localitate, refuzul de a mai
participa, lipsa acordului din partea părinţilor).
Repectând aceste cerinţe orice serbare îşi va atinge obiectivele şi scopul propus.
Tactul pedagogic al profesorului manifestat în contact cu elevul şi cu universul său lăuntric,
apropierea sinceră faţă de acesta, arta de a pătrunde în conştiinţa fiecărui elev şi de a prevedea
reacţia posibilă, elimină barierele comunicării şi blocajele afective ce pot interveni în această
relaţie.
Profesorul are menirea, mai ales în serbările şcolare, de a relaţiona cu fiecare elev în parte,
respectându-i unicitatea, dar şi de a uni şi mobiliza toţi elevii pentru a deveni un întreg ce poate şi
trebuie să fie „dirijat” spre atingerea performanţei.
Pentru a depăşi teama de nereuşită, de eşec, de confruntare cu greutăţi, am căutat să antrenez
elevii la pregătirea serbărilor (scenarii, costume, decoruri, recuzită), la luarea deciziilor pe termen
lung şi imediat, să-i informez în permanenţă despre progresele realizate la fiecare repetiţie şi despre
avantajele muncii lor.
Calităţile descoperite la fiecare elev şi dezvoltate în serbările şcolare trebuie fructificate mai
departe şi în familie, familia fiind considerată de către şcoală un partener de nădejde în actul
educaţiei. Participarea la activităţile şcolare în care copiii lor sunt protagonişti, ajută părinţii să
descopere că au în faţă un alt copil, înzestrat cu talent, apreciat de către comunitate.
Împărtăşind succesul sau uneori chiar insuccesul copiilor, părinţii vor deveni mai apropiaţi
de aceştia, mai înţelegători, mai dornici de a accepta chiar şi anumite comportamente indezirabile,
convinşi fiind că orice investiţie în dezvoltarea personală a copiilor nu este zadarnică.
Bibliografie:
1. Dicţionar de pedagogie, E.D.P., Bucureşti, 1979;
2. Aurelia Berluşcă, Ghid metodologic al serbărilor şcolare, E.D.P.R.A, 2010;
3. Popescu, G., Psihologia creativităţii, Ediţia a III-a, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2007.
131
Ardeiu Iulica-Daniela
In cadrul lectoratelor cu parintii se pot aborda atat teme care pun accentual pe educatie cat si
teme care sa-i invete pe parinti cum sa se comporte cu copiii lor pentru a le dezvolta trasaturi
positive de caracter. Acestia trebuie sa inteleaga ca trebuie sa stabileasca reguli si limite, sa acorde o
atentie sporita copiilor, sa-i aprecieze, sa-i stimuleze. Un copil invata mai mult din recompense
decat din pedepse. Nu este bine sa-i pedepsim pe copii. Chiar daca stiu ca anumite comportamente
nu le sunt acceptate, copiii trebuie sa simtă ca sunt iubiți.
Parinții trebuie sa promoveze dezvoltarea încrederii in sine a copilului, reusita acestuia si
construirea unui sistem de valori pozitive printr-o serie de strategii cum ar fi:
-observarea cu atenție a copiilor;
-discuții despre sentimentele copiilor;
-evitarea schimbarilor de comportament.
Daca ,,exista o legatura directa intre ceea ce simt copiii si felul in care se comporta’’(Adele
Faber)este datoria noastra sa-i ajutam sa simta corect, acceptandu-le sentimentele, sa ii determinam
sa coopereze, sa-i invatam sa se poarte frumos.
Pentru mine, in calitate de parinte, consider ca trebuie sa cunoastem posibilitatile copilului,
sa avem relatii echilibrate cu acestia, sa scoatem in evidente reusitele copilului, sa-i dam incredere
in fortele proprii; iar in calitate de învatator-consider ca este necesar sa interactionam si sa
comunicăm permanent cu parintii acestora, prezentandu-le diferite aspecte care influenteaza viata
psihica de mai tarziu a actualului copil.
O relatie stransa cu copilul, cu implicarea ambilor parinti si satisfacerea nevoilor de relationare ale
acestuia, asterne incet, dar sigur, drumul catre cresterea unui adult sanatos, puternic si implinit.
Parintii joaca un rol esential in viata emotionala sau psihologica a prichindelului, inca de dinainte ca
acesta sa se nasca.
Atasamentul dintre mama si bebe este unic si se formeaza inca din burtica. Este o legatura foarte
stransa, care dureaza toata viata, mai ales daca este atent consolidata si dupa nastere.
Primul contact dintre bebe si tatic are loc imediat dupa sosirea micutului pe lume. Este prima figura
masculina pe care copilul o cunoaste si care va juca un rol esential in transformarea lui in adult,
indiferent ca este baiat sau fetita.
Relatia cu taticul nu este un tip de atasament innascut, de aceea, acesta se vede nevoit sa recupereze
teren in fata mamicii si sa depuna ceva mai multe eforturi pentru a cladi relatia cu copilul.
Prezenta si implicarea ambilor parinti in cresterea si educarea copilului sunt cruciale pentru modul
in care se dezvolta acesta la maturitate.
Chiar daca statistici recente evidentiaza faptul ca familiile monoparentale au luat din ce in ce mai
mare amploare in epoca moderna, psihologii subliniaza importanta implicarii ambilor parinti in
ingrijirea celui mic.
Specialistii sustin ca exista consecinte negative pe toate planurile - cognitiv, psihologic, emotional,
social - atunci cand una dintre cele doua figuri - materna sau paterna - absenteaza din viata
copilului.La lectoratulcu părinții din luna decembrie am abordat și o temă legată de tradițiile ți
obiceiurile din Oltenia.
Tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun în Oltenia sunt multe, iar majoritatea sunt de atragerea binelui
asupra gospodăriei. Se spune că în această noaptea se deschide cerul, iar oamenii buni pot să-l vadă
pe Dumnezeu luând masa cu sfinţii şi îngerii.
n ajunul Crăciunului în Oltenia în multe comune se vrăjeşte în foc. Toţi membrii familiei se adună
în jurul focului şi dau cu o nuia în foc zicând: “Bună dimineaţa lui Ajun / Că-i mai bună a lui
132
Crăciun / Într-un ceas bun / Oile lânoase / Vacile lăptoase / Caii încurători / Oameni sănătoşi / Să se
facă bucatele, porumbul, grâul”. Mersul cu Vicleiul În comuna doljeană Argetoaia în ajunul
Crăciunului se colindă cu Vicleiul, o cutie mare, împodobită în fel şi chip, pe care o poartă doi
flăcăi.Înăuntru sunt nişte păpuşi confecţionate din lemn de fetele din sat ,dar şi cârpe colorate.
Flăcăii trebuie să meargă în această seară având grijă să nu ocolească gospodăriile fetelor care le-au
dat păpuşi, iar aceştia trebuie să scoată cât mai la vedere. În caz contrar altfel fiind mare supărare.
Tot în Oltenia în ziua de Crăciun are loc loc „Adunatul gunoaielor“. Oamenii merg prin curte şi
adună toată resturile, în credinţa că gospodăria va avea pui mulţi, iar femeile se aşază pe vine, aşa
cum vor sta cloştile pe ouă în anul care va veni.
Bibliografie:
Popescu,Elena,,,Cum sa ne crestem copiii?’’,Ed. Booklet,Bucuresti.2007
A.Faber,E.Mazlish,L.Nyberg,R.A.Templeton ,,Comunicarea eficienta cu copiii.Acasa si la
scoala’’,Curtea Vache Publishing,Bucuresti,2002
Sursa: Wikipedia
133
„Copilăria este lumea miracolului și a magiei: este ca și cum creația ar răsări trandafirie din noapte,
totul fiind proaspăt și uimitor.” (Eugen Ionescu)
Prin dans, cântec, recitare de poezie, interpretarea unor roluri din scenete se realizează deprinderi
artistice, eleganță de mișcare, declamare expresivă.
Spectacolele folclorice sunt o încercare de valorificare a tezaurului tradițiilor populare.
Alături de cântece, fabule, legende și poezii, dansul popular se manifestă într-o mare varietate de
aspecte regionale și transpune într-o manieră foarte expresivă sentimente și aspirații.
Colindele, minunate bijuterii ce s-au plămădit în vremuri de demult, se transformă într-o
adevărată epopee națională ce amintesc de obiceiuri și datini atât de frumoase, de supraviețuirea
tradițiilor poporului nostru.
Prilej de bucurie și încântare, în reușita unei serbări școlare sunt antrenați părinți și rude,
uneori presa și televiziunea. Astfel cadrele didactice devin regizori, elevii se transformă în actori,
iar părinții și apropiații într-un public emoționat și generos, întorcând încă o pagină în cartea
amintirilor din viața de școlar.
Bibliografie:
Potolea, Dan și Păun Emil, (coord), Pedagogie, 11Fundamentări teoretice și demersuri aplicative„ ,
Ed. Polirom, Iași 2002
,,Datini și obiceiuri”- culegere de librete pentru spectacolele folclorice. Vol II, Baia Mare 1972
,,Cu brigada…” – culegere de texte și fragmente pentru brigăzile artistice de agitație, Baia Mare
1923
Theodor Vasilescu și Sever Tita, ,,Folclor Coregrafic românesc”, București 1969
134
135
136
Motto:
“ Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă
voi reuşii sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-
mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!”
Din Child’s Appeal
Familia și școala au o mare influență asupra formării și dezvoltării copilului. Unul dintre cei mai
importanți factori îl constituie relația școală - familie.
Școala trebuie să colaboreze bazându-se pe încredere și respect reciproc, pe grija față de elev, făcând loc
unei relații deschise.Legătura copilului cu familia este extrem de puternică şi de neînlocuit.
O colaborare bună într familie și școală se poate reailza prin parteneriate.
Parteneriatele trebuie să fie văzute ca o componentă esențială în organizarea școlii și a clasei de
elevi. Parteneriatul determină o orientare dechisă spre soluționarea problemelor educative, dar și o
formă de comunicare și colaborare în sprijinul elevului la nivelul procesului educativ.
Prin parteneriatul școală - familie se urmărește realizarea unei comunicări eficiente între cei doi
factori și punerea de comun acord a sistemului de valori și cerințelor de la copil. Colaborarea
familiei cu școala are o importanță majoră, cu efecte pozitive asupra elevilor, părinților,
profesorilor, școlii și comunității. Între familie și școală trebuie să existe o comunicare foarte
strânsă. Dacă un profesor vrea să educe, trebuie să colaboreze cu părinții, pentru ca efortul pe care îl
realizează la clasă să aibă continuitate și în restul zilei. Participarea activă a părinților în viața
școlară a copiilor se materializează printr-o mai bună autostimă a copiilor, un randament școlar mai
bun, relații și atitudini pozitive ale părinților despre școală. De aceea proiectarea unor activități în
parteneriat cu părinții este deosebit de benefică.
Pentru a avea o relație optimă cu părinții este nevoie de a îmbina variate forme și metode de
colaborare a școlii cu părinții:
- ședințele cu părinții
- lectoratele cu părinții
- consultațiile individuale ( convorbirile )
- participarea părinților la activitățile organizate în școală
- excursii, drumeții
- expozitii cu lucrări ale copiilor
- serbările școlare
- implicarea părinților în proiecte și parteneriate școlare
- ateliere de lucru cu părnții
- activități pentru copii organizate în comun de către învățători și părinți.
Familia și școala sunt cele care influențează dezvoltarea individului și procesul educativ, de
aceea este foarte importantă colaborarea tuturor celor care intervin în procesul de dezvoltare și
formare al copilului.
Implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive pentru
elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii în viața
copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
137
Orice parinte se intreaba: "Sunt un parinte bun pentru copilul meu?"sau"Ce inseamna sa fii
un parinte bun?".Din dorinta de a incerca sa gasesc raspunsuri la asemenea intrebari s-a nascut
proiectul educational
''Cu parintii de partea noastra nimic nu poate da gres'',proiect care li se adreseaza in egala masura
parintilor, copiilor si invatatorilor.Cercetarile au aratat ca rata invatarii creste si se mentine ridicata
in situatiile in care parintii se implica in sprijinirea copiilor prin diverse activitati acasa.Parintii vor
aprecia mai bine abilitatile si aptitudinile copiilor, problemele si posibilitatile de rezolvare a acestora
in procesul invatarii.
Prin activitatea de parteneriat cu parintii ne asiguram un sprijin in propria activitate.
Invatandu-i pe parinti sa se implicein dezvoltarea copiilor lor, intarim interactiunile si relatiile dintre
parinti si copii. Prin cooperarea reala si comunicarea cu parintii,scoala pune bazele unei unitati de
decizie si de actiune intre cei doi factori. De asemenea, activitatile cu parintii duc la rezolvarea
situatiilor- problema ,a conflictelor posibile si a situatiilor de risc in dezvoltarea copilului.
Educatorul intreprinde activitati de cunoastere a copiilor si a familiilor acestora- incepe
cu studierea dosarelor personale,a fiselor de caracterizare psihologica. Organizeaza colectivul de
parinti: alege comitetul de parinti, repartizeaza atributiile acestora, selecteaza parintii disponibili de a
participa la viata clasei. Stabileste un program de activitati cu familia:
proiecteaza intalniri individuale si colective, consultatii, adunari ale parintilor, activitati
extracurriculare.Pregateste si conduce sedintele cu parintii, invita diferiti specialisti, invata parintii
cum sa creeze si sa completeze un portofoliul pe o tema data. Mentine permanent relatii cu toti
parintii prin intermediul telefonului, invitatiilor, intocmeste orarul sedintelor cu parintii. Realizeaza
consilierea copiilor si a parintilor aflati in situatii dificile.Elaboreaza comunicari, referate, selecteaza
informatii si materiale pentru portofoliul familiei.Elevii si parintii vor fi plasati in situatii de
problema, de cercetare si de descoperire, constientizare a valorilor familiale in corelatie cu cele
general-umame.
Orice familie trebuie sa fie un garant de securitate, de protectie fizica, afectiva, mentala,
morala si sociala pentru toti membrii ei , dar mai ales pentru copii. Relatiile din sfera familiei sunt de
tip special, avand la baza sentimente de dragoste si respect reciproc.Dimensiunea afectiva este cea
mai mare forta, dar poate deveni sic ea mai vulnerabila latura a convietuirii familiale. Cele mai acute
probleme educative, culminand cu insuccesul scolar, se nasc din absenta sau ignoranta atentiei
parintesti sau coroziunii afectivedin familiile dezorganizate,cu un nivel economic precar, cu tulburari
psihice, consum de alcool, violenta fizica si verbala.
Implicarea activa a parintilor in activitatile scolare si extrascolare ale propriilor copii au ca
rezultat ca ei realizeaza ca problemelelor sunt si ale altor parinti, ca este util sa discute despre
situatiile cu care se confrunta,afla cai si modalitati de rezolvare a problemelor.Intre unii parinti se
infiripeaza relatii de incredere si cooperare, invata sa accepte asistenta specializata, sa ceara ajutor
atunci cand au nevoie.Informatiile primite si abilitatile dobandite le dau incredere si competente
sporite.
A fi parinte la inceputul mileniului trei, intr-o perioada marcata de profunde si rapide
transformari sociale, este o misiune din ce in ce mai dificila .Familia are nevoie de sprijin si
sustinere pentru a rezolva problemele ridicate de cresterea generatiilor de astazi.
138
Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante și
utile. Dar sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea
numărându-se: desfășurarea acestora după programul de studiu, când elevii sunt deja obosiți sau
înainte și aceștia nu se mai pot concentra la ore. Deci, programul elevului este mai încărcat.
Profesorii caută soluții pentru valorificarea lor: urmăresc programul elevului din ziua respectivă, cât
a avut de învățat sau de scris. Dar, este suficient? Întrebând elevii despre aceste aspecte, au
recunoscut că este destul de greu să desfășori multe activități extrașcolare, pentru că programa
școlară este încărcată. Se pune întrebarea: cum îi determinăm pe elevi să se implice în desfășurarea
activităților extrașcolare?
De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop învățarea
nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind domenii
și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune
dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Când vorbim de activități extrașcolare, ne
referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui să facă acest fapt cu plăcere
deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării
personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi
performanți.
Ca profesor de chimie-fizica, am căutat totusi să îndrept elevul spre abordarea textului literar din mai
multe perspective, astfel încât elevului să i se dezvolte orizontul cultural și spiritual. Încă din clasa a
V-a, se pune accent pe valorificarea valențelor pozitive din basme, insistând pe victoria binelui în
lupta cu răul, pe virtuțile alese ale personajului principal, care simbolizează idealul de curaj,
demnitate, frumusețe fizică și morală. Pornind de la această temă se poate realiza în cadrul orelor
extrașcolare o prezentare a aspectelor negative din societate și elevii vor fi stimulați să propună
soluții prin care să îndrepte răul, aspectele negative, dând alternative la aceste fapte. Tot de la
această specie literară, elevul este pus să contureze un CV imaginar al unui personaj negativ sau al
unui personaj pozitiv.
Pornind de la schițele lui I. L. Caragiale, elevii dezbat comportamentul lui Goe, lui Ionel și apoi se
realizează o dezbatere amplă pe teme bunelor maniere. Elevii, jucând joc de rol vor crea scenete în
care ei vor fi personaje din opere și vor dovedi că știu cum ar trebui să se comporte în anumite
situații.
Un succes deosebit l-a înregistrat dramatizarea unor fabule în cadrul unui concurs între clase. Elevii
au selectat fabula preferată, au dramatizat, punându-se în situația unui anumit tip de personaj.
Concursul a fost unul deosebit, au fost premiați cei mai buni elevi. După concurs s-au valorificat
anumite teme din care elevii să învețe cum ar trebui să se comporte civilizat și adecvat în mai multe
situații. Prin fabule se critică defectele omenești cu scopul de a le îndrepta. Valorificând învățătura
fabulei, morala, elevii învață să aprecieze anumite valori: cinstea, dreptatea, modestia, onestitatea.
La aceste activități deosebite pot participa și părinții, pot ajuta la crearea decorului în care elevul să
performeze sau pot fi simpli invitați. Aceste texte literare contribuie la formarea personalității
elevilor, la conturarea unor valori morale pe care să și le însușească pe viitor.
139
„Un bun învăţător observă când copilul se străduieşte - chiar dacă rezultatele nu se văd imediat.
Şi-i arată elevului că a observat !...
Un bun învăţător are grijă să vină rândul fiecărui elev la îndatoririle plăcute – dar şi la cele
nesuferite.
Mari destine au de multe ori la baza influenţa unui bun învăţător!”
- Helen Exley –
Este binecunoscută importanța educaţiei extraşcolare, deoarece ea completează
activitatea şcolară şi educaţia familială.
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul
cunoaşterii şi în acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare cadru
didactic cât şi pentru copiii săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe
care îl face în primii ani este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp
atenţia cuvenită, li se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în
seama școlii. Una din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea copilului
activ, organizator, cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare. Ca activitate
intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea cunoştinţelor şi
dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale copiilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea
înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută
a timpului liber al copiilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup
şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor
pozitive de caracter. Cadrul didactic şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa
psihică a micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele recitatului în public, pe jumătate crispat de
efortul făcut pentru descifrarea unor poveşti atât de curioase şi pline de mister. De aceea
proiectarea unor activități în parteneriat cu părinții este deosebit de benefică.
Proiectul educaţional “Magia sărbătorilor de iarnă! Importanţa activităţilor educative în
parteneriat cu părinţii|Serbările şcolare” este un proiect pe care îl desfășor împreună cu părinții
preşcolarilor de la Grupa Mare B Fluturaşii. Prin acest proiect urmăresc promovarea unor
schimbări în mentalitatea tradiţională a părinților în raport cu poziţia copilului în familie,
implicarea acestora în activităţile şcolare, reducerea absenteismului școlar. Activităţile
proiectului sunt focalizate în jurul a trei direcţii principale de acţiune:
Dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii
copii;
Stimularea activităţii în grup;
Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin
organizarea de expoziţii, concursuri, serbări;
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea copiilor în activităţi opţionale în
mai mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în
forme specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru copii, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța activităţilor desfăşurate în cadrul grădiniţei în viața copilului, realizând, astfel progres în
activitatea didactică.
În urma derulării acestui proiect am constatat un progres în ceea ce priveşte antrenarea
elevilor într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în domenii diverse, iar în alegerea
140
strategiilor de abordare am avut în vedere compararea obiectivelor din taxonomiile cognitive,
afective şi psihomotrice, cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode şi tehnici, în funcție de
nivelul grupei pe care o conduc. În asemenea situaţii, măiestria cadrului didactic trebuie susţinută
de diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă, permanentă între
cadrul didactic, părinte şi copil.
Pateneriatul urmărește:
Dobândirea de către părinți a unor abilități care să sprijine formarea de comportamente
adecvate la copii, pentru relaționarea mai bună a acestora în cadrul grupurilor;
Informarea părinților cu privire la strategiile de cunoaștere a copilului;
Crearea de oportunități pentru valorificarea experiențelor pozitive dobândite de aceștia în
educația copilului;
Acceptarea de către copii a regulilor după care funcționează microgrupurile sociale (familie,
școală, grup de prieteni, anturaj de joacă, vecini, etc.).
Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern”,
2005
141
IMPLICAREA PĂRINȚILOR
ÎN ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE
142
O bună educație trebuie să fie fundamentată pe valorile solide ale societății în care trăim, dar mai
ales pe învățăturile Bisericii Ortodoxe străbune. Colaborarea cu Biserica subliniază importanța
învățăturii și a avantajelor venite de pe urma unei educații religioase corespunzătoare.
În contextul dezbaterilor referitoare la educația religioasă în școli, s-au constatat importanța și
necesitatea intensificării cooperării dintre Familie, Școală și Biserică în domeniul educației, în
general, și al educației religioase, în mod special, cu valorificarea responsabilităților specifice ale
acestor trei instituții majore.
În acest sens, este apreciată, în mod deosebit, implicarea părinților pentru înscrierea elevilor la
ora de Religie. De asemenea, evidențiem organizarea părintilor în Asociația Părinți pentru ora de
Religie (APOR) cu scopul susținerii și promovării unei educații integrale, edificatoare pentru
viața, care valorifică specificul educației religioase.
Părinții au înțeles necesitatea intensificării cooperării dintre familie, Școală și Biserică, astfel
încât educația religioasă primită acasă să fie susținută în mod complementar prin educația
copiilor și a tinerilor în viața Bisericii și a Școlii. În această perspectivă, poate fi valorificat și
materializat cadrul oferit de parteneriatul dintre parohie și scoală. Scopul parteneriatului este
ajutorarea elevilor din familii defavorizate, dar și colaborarea pentru imbunătățirea orei de
Religie, precum și a desfășurării de activitați extrașcolare și extracurriculare comune.
Sistemul de învătare românesc prevede ore de religie, în care elevii își însușesc o educație
temeinică religioasă în care învață să respecte biserica și valorile ei culturale. Educația religioasă
în școală înseamnă în primul rând familiarizarea copiilor cu domeniul religiei, ce dă prilej de
întâlnire cu puritatea și simplitatea copilăriei. În viziunea filosofului Constantin Noica,
revinovăția are drept sinonim simplitatea, în directă relație cu viața spirituală.
Din punctul meu de vedere, a preda religie înseamnă a renunța la tot ceea ce poate să devină
împovărător pentru accest demers, a simplifica mesajul spre a-l esențializa, a-ți potrivi pașii cu ai
copilului, a ajunge la întregul care-l face pe profesor să rezoneze cu nevoile și interesele de
cunoaștere a acestuia, printr-un echilibru între diferitele actiuni și gesturi pedagogice care trebuie
să facă din ora de religie un moment exemplar, o sărbătoare, o bucurie de a învăța lucruri noi.
În prezent, elevii au mai multe mijloace de informare și învățare decât părinții lor. De aceea,
activitatea cu biserica pune accent pe păstrarea valorilor creștine, a sărbătorilor religioase
importante care sunt un prilej de sărbătoare în sânul familiei și al comunității din care fac parte.
OBIECTIVE
1. Formarea unor deprinderi religioase sănătoase;
2. Participarea activă la actiunile religioase organizate de unitatea şcolară;
3. Organizarea unor acțiuni cu tematică creștină- vizite la azile de bătrâni, vizite
la catedrala mitroplitană, pelerinaje la mânăstiri, realizarea de scenete religioase la
Crăciun, actiuni de voluntariat pentru ajutorarea bătrânilor nevoiași și copiilor care
provin din familii dezorganizate ale parohiei, ș.a.;
4. Urmărirea procesului de frecventare a bisericii și înscrierea în diverse
activități pentru copiii din localitate în care să militeze pentru valorile creștine;
5. Formarea unor persone instruite și cultivate;
6. Crearea și cultivarea unor deprinderi de a ști:
Cele mai importante sărbători religioase naționale;
Păstrarea obiceiurilor religioase moștenite din bătrâni;
Respectarea valorilor bisericești.
7. Creșterea respectului față de BOR și corpul profesoral;
8. Organizarea la nivelul școlii a unor activități cu caracter cultural-educativ,
care să întrețină spiritul de competiție;
143
9. Antrenarea unor grupuri de elevi de la fiecare clasă care să colaboreze în
susținerea unor activități comune
DISEMINARE ACTIVITATE DE BUNE PRACTICI
Unitatea de învățământ: Liceul Tehnologic Voineşti
Disciplina: Religie
Numele și prenumele cadrului didactic: Arsene Carmen
Clasa: a XII- a
Categoria de bună practică* b) derularea parteneriatelor cu Biserica
Prezentare:
Titlul activității: “Ce voiţi să vă facă vouă semenii, aşa să le faceţi lor”
a) Descrierea activității:
a) In data de 5 noiembrie 2018, în liceul nostru s-a desfăşurat întâlnirea cu preotul
paroh din localitate.
In cadrul acestei activităţi au fost implicate clasele a XII -a , care au fost organizate
sub forma unor ateliere de lucru. Elevii au discutat liber despre valorile pe care se
fundamentează învăţăturile Bisericii Oortodoxe.Tema activităţii a adus în discuţie datoriile
pe care le avem faţă de semenii nostri.
b) Beneficii:
- elevii au conştientizat consecinţele propriului comportament;
- au învăţat să-şi respecte şi să-şi aprecieze semenii;
- au beneficiat de explicaţiile preotului pentru a identifica valorile fundamentale pe care le
promovează Biserica Ortodoxa;
- şi-au îmbunătăţit relaţiile de comunicare la nivelul clasei;
- au înţeles importanţa învăţăturii şi avantajele venite de pe urma unei educaţii religioase
corespunzătoare.
c) Dovezi:
144
Factorii de bază care ajută copilul în desăvârșirea propriei educaţii sunt şcoala şi familia. Funcţia
educativă a familiei constă în formarea priceperilor, deprinderilor de viaţă, sentimente. Rolul
familiei este important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral si
estetic. Şcoala, alături de familie, influenţează, prin condiţiile concrete în care se desfăşoară
procesul de învățământ, personalitatea copilului. Rolul familiei în educația copilului nu se termină
la vârsta școlarizării. Este greșită concepția unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe
dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu totul lipsa de preocupare a unui părinte.
Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între cei doi factori, școală și familie, există
o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o primeşte în familie, în
şcoală şi de la comunitate. Implicarea părinţilor joacă un rol important în cadrul intervenţiei şcolare.
Acţiunile care implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei şi cresc aspiraţiile, atât ale
părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului
aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale ( despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor, obiecte
casnice), familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi gândirea
copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii se implică în
procesul de învăţare, asigurându-i copilului cele necesare studiului.
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament : respectul, politeţea,
cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudine, adică ,, cei şapte ani de acasă „. Uneori părinţii
uită că trebuie să facă front comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea
armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia. Se întâmplă totuşi ca ceea ce
consideră părinţii a fi o măsură corectă pentru copilul lor într-o anumită situaţie, să nu fie tocmai
ceea ce are nevoie copilul în acel moment. De aici apar conflictele, rupturile dintre membrii
familiei, renunţarea la intervenţii din partea părinţilor care sunt depăşiţi de situaţie . Între familie şi
şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin vizite reciproce , şedinţe
şi lectorate cu părinţii. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la
școală, cât și acasă. După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o
ambianță naturală, ci într-o civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării
elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și
estetice, în domeniul deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul
activităților libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La
ședințele cu părinții vorbim pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea
lecțiilor, dar mai ales în controlul temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă
copilul lor are o comportare corectă față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe
stradă și în alte locuri este una corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa
moștenirea cea mai prețioasă” (Mantegazza). Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai
profitabilă pentru toti cei ce participă la acest demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte
va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru şi şcolarul nostru. Cadrele didactice află cum este
fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor
cunoaşte în ce momente să-l susţină pe şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute . Şcoala este
instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii . Ea este factorul
decisive şi pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia parte activă la
viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv
în formarea omului.
145
Menirea şcolii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a
stimula calitatea de om. Parteneriatul educaţional se aplică la nivelul tuturor acestor relaţii.
Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate de
cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul copilului.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive
pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii
în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
O comunicare optimă învăţător/ diriginte/ familie are rolul de a acţiona în mod pozitiv asupra
copilului şi de a stopa comportamentele negative. De multe ori apar dificultăţi de comunicare şi de
dezvoltare a relaţiei şcoală- familie. De aceea trebuie cunoscuţi factorii care favorizeaza dar şi
blochează o comunicare eficientă. Lipsa de comunicare din partea uneia dintre ele afectează
evoluţia elevului, rezultatele şcolare şi natura comportamentului.
Părinţii trebuie să vadă în şcoală un prieten, un colaborator, un om adevărat care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Asadar, e o sarcină a şcolii să identifice
situaţiile problemă, din familiile copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile educative în
favoarea elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoală-familie este
determinantă în educarea copiilor.
După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că școala
trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe care el
o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea noastră să
uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare, deoarece este
rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu mediul social.
Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.
Se accentuează azi ideea de a sprijini părinţii şi nu de a-i substitui. Se identifică tot mai
clar ideea unor intervenţii asupra familiei şi deci, în primul rând, asupra părinţilor pentru a-
i ajuta, forma și susține în sarcinile lor educative .
„Niciodată familia nu a fost mai solicitată si rolul său nu a fost niciodată atât de ma-re ca
azi” – Boutin şi During, 1994.
146
Activitățile extracurriculare
Educația este un proces de dezvoltare internă, o transformare în sens pozitiv a ființei umane,
acest proces realizându-se cu ajutor extern sau individual, prin sine, autoeducația. Educația pune
accent pe dezvoltarea individuală, pe formarea personalității umane în vederea integrării sale în
societate. Ea poate fi de mai multe tipuri : educație formală, care are loc într-un cadru
instituționalizat, în mod planificat, în cadrul sistemului de învătământ, informal, ce cuprinde
totalitatea influențelor de la nivelul familiei, al mediului social sau mass-media și educația
nonformală ce completează educația formală, cea primită în cadrul sistemului de învățământ
Activitățile extracurriculare sunt activități nonformale, cu caracter facultativ, cu deschidere pentru
experiment și inovație .
Educația estetică este o componentă a educației integrale și armonioase cu ajutorul căreia realizăm
formarea personalității omului prin frumosul existent în natură, artă și societate.
Frumosul răscolește emotivitatea, sensibilizează, înviorează, transformă și determină la meditație.
Elevii vor fi inițiați să sesizeze frumosul din natură, din artă și societate, să înțeleagă mesajul unei
opere de artă, să reflecteze asupra lui, să asculte o muzică bună, să observe și să interpreteze un
tablou de pictură sau un monument arhitectonic.
Obiectivul fundamental al educației estetice nu se poate realiza complet fără dezvoltarea
aptitudinilor artistice din mai multe domenii: literatură, muzică, pictură, arhitectură, sculptură,
teatru, cinematografie.
Obiectivele educației estetice se pot realiza atât prin activitățile școlare, dar mai ales prin activitățile
extrașcolare: cercuri artistice, vizionări de filme , de spectacole și expoziții, activități cultural-
artistice, serbările școlare, excursii în natură.
Copiii sunt mai receptivi la genul acesta de activități, datorită neobligativității participării lor, a
diversității activităților, a cadrului diferit în care au loc aceste activități, a modului de lucru, și
anume libertatea de a alege ce , cum și când doresc ei, după necesitățile și bunul plac al elevilor.
Total diferite de activitățile cu caracter didactic, excursiile și vizitele ajută la dezvoltarea personală
a elevului, la asimilarea cunoștințelor într-un mod plăcut și ușor, ele contribuie la lărgirea
orizontului, familiarizarea cu frumusețile țării sau chiar ale lumii.
Programarea și alegerea activităților se face ținând cont de dorințele, nivelul și interesele elevilor
pentru o disciplină sau pentru artă , în general. Educatorul va supune observației întreaga
comportare a elevului și stabilind ceea ce este reprezentativ pentru fiecare elev, își va regla
ansamblul de metode și procedee în raport cu aceste particularități.
Activitățile extracurriculare vin în completarea procesului de învătământ. Se știe că omul , cât
trăiește, învață. A învăța să înveți și a dori să te perfecționezi continuu sunt cerințe ale educației
permanente, educație ce integrează toate nivelurile și tipurile de educație, astfel că omul învață să
fie el însuși, receptiv la schimbări, capabil să le anticipeze și să se adapteze la ele.
Datorită activităților extrașcolare, putem depista și dezvolta capacitățile creative ale elevilor,
aptitudinile, inventivitatea, spiritul de observație, imaginația creatoare, originalitatea, ingenuozitatea
și independența gândirii. În plus, este vorba despre o modalitate de a stimula copiii dotați și
talentați, prin folosirea altor căi de apreciere a creativității și anume: realizările obținute de elevi la
olimpiade, concursuri, competiții, probele școlare cu caracter creativ, specifice diferitelor discipline
de învătământ.
Motivația, alături de inteligență, aptitudini și voință, este una dintre variabilele cele mai importante
pentru obținerea performanțelor școlare și profesionale. Motivația este generată de un ansamblu de
trebuințe, dorințe, interese, scopuri, sentimente, convingeri, aspirații și idealuri, manifestate în
atitudini și acțiuni.
147
Motivele mai importante ale creației sunt dorința de a cunoaște, de a descoperi și inventa, de a
contribui la progresul social, apoi satisfacția descoperirii, dăruirea profesională, nevoia de
autorealizare și de prestigiu.
Totodată, activitățile extrașcolare au un rol important în alegerea profesiunii. De-a lungul timpului,
tinerii își schimbă obțiunile legate de profesia viitoare pe măsură ce evoluează, se dezvoltă
intelectual sau afectiv. Ele se schimbă, se fixează sau se corectează pe măsură ce aceștia își cunosc
mai bine aptitudinile și își concentrează interesele.
Dorința de prestigiu, de comunicare, curiozitatea știintifică, aspirația către o profesiune, dorința de
succes, aptitudinile speciale sunt factori motivanți pentru participarea la activitățile extrașcolare.
Tinerii au nevoie de fi ghidați , încurajați să-și realizeze scopurile vieții, apreciați pozitiv, să li se
arate progresele făcute, să li se trezească interesul și curiozitatea pentru ceea ce trebuie să învețe.
Activitățile extracurriculare contribuie la lărgirea orizontului de cultură, prin îmbogățirea
cunoștințelor din diverse domenii, la petrecerea în mod util, plăcut și organizat a timpului liber,
activități lipsite de evaluări riguroase.
Bibliografie:
Constantin Cucoș - Educația estetică, Polirom, 2014
Gabriela Cristea - Pedagogie generală, Ed. Didactică și pedagogică, 2002
148
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive, cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Profund modificat de evoluţiile tehnologice şi sociale, de urbanizare, de multiplicarea obiectelor
tehnice, de o schimbare a condiţiei femeii în viaţă şi în cuplu, de mobilitatea crescândă a locurilor
de muncă, de constrângerile orare ale adulţilor, mediul înconjurător este determinat să răspundă tot
mai dificil nevoilor de spaţiu, de acţiune, de joc ale copiilor.
Evoluţia societăţii româneşti, marcată de o tranziţie prelungită către ceva care nu este clar nici
măcar politicienilor, bulversarea valorilor într-o societate instabilă, scăderea calităţii vieţii, lipsa
unor modele de urmat îi pun pe adulţi în dificultate ca părinţi.
Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toti cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru
şi şcolarul nostru. Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la
succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe
şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute . Şcoala este instituţia socială în care se realizează
educaţia organizată a tinerei generaţii . Ea este factorul decisiv şi pentru formarea unui om apt să
contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia parte activă la viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul
de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv în formarea omului. Menirea şcolii nu este
numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a stimula calitatea de om.
Indiferent de statutul economic, etnic sau cultural al familiei, implicarea părinţilor în educaţia
copiilor conduce la îmbunătăţirea performanţelor şcolare şi a prezenţei la cursuri, precum şi la
reducerea ratei abandonului şcolar şi a delicvenţei. Părinţii şi familia au un impact puternic asupra
educaţiei tinerilor. Copiii ai căror părinţi le ascultă problemele, îi sprijină în efectuarea temelor, se
implică, transformând experienţele de zi cu zi ale copilului în oportunităţi de învăţare, sau îi
îndrumă cu ajutorul materialelor şi instrucţiunilor oferite de dascăli, obţin rezultate şcolare
impresionante. Implicarea părinţilor în educaţia copiilor lor şi asistarea acestora în îndeplinirea
sarcinilor şcolare contribuie la diminuarea efectelor sărăciei şi absenţei educaţiei formale. Existenţa
unui mediu familial suportiv, cu aşteptări înalte în ceea ce priveşte succesul şcolar al copilului, se
corelează sistematic cu performanţe ridicate la învăţătură.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor, ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
149
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor, iar comportamentul familiei
intervine astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale
greşită dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
150
151
Bibliografie:
Stanciu,Stoian, Petre, Alexandru, ,,Pedagogie şi folclor”EDP Bucureşti, 1978;
Cucoş, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 2005;
xxxx. Culegere de folclor, Centrul Cultural Tulcea, 2000.
152
SERBARE DE CRĂCIUN
153
O casă ţărănească: Mama şi fetele aranjează prin casă în aşteptarea nopţii de Crăciun.
154
Tatăl(ANDREI N.), îmbrăcat de sărbătoare: Oho! Deci voi aţi colindat! Am crezut că avem deja
colindători, că tot satul răsuna de colinde, care de care mai frumoase!
Bunica (DELIA): Na, fetelor! V-am spus eu?
Bunicul: Ehei, mai ţii tu minte , babo, când eram noi tineri şi am mers cu Vaslie şi cu Ghiţă cu
colinda la tine şi mă-ta nu o vrut să te lase să te măriţi cu mine… eh…câţi ani îs de atunci!
Bunica( DELIA): Lasă tu poveştile, bătrânule!Mai bine te-ai uita la nepoatele noastre cât îs de
mândre.
Fetele, în acest timp au adus pe masă o faţă de masă, iar deasupra merele şi nucile. Au pregătit şi
un coşuleţ cu colăcei.
Fata cea mică( IOANA D.): Uite, mamă, masa-i gata!
Fetele (în jurul mesei) : Roată, roată p-îngă masă (IULIA, IOANA H., IOANA D.)
Să intre norocu-n casă,
Roată, roată, de trei ori,
Să vină colindători
Cu urări şi cu cântări.
155
BRĂESCU L :Acu hai copii să colindam , că de aia am venit.
Mama(EMA) : Mulţumim de colindă .Ia luaţi de ici nişte colaci şi mere să vă stâmpăraţi
foamea.Fetelor,serviţi colegii.
Fetele îi răsplătesc pe colindători cu mere, colaci şi nuci.
Bunicul ( SERGIU Ş.): Măăăă… da mândru mai ştiţi voi colinda. Când eram ca voi…
Bunica ( DELIA):Bătrânule, iar începi!
Bunicul ( SERGIU Ş.) : Bine, iacă tac.
Fata mică ( IOANA D. ): Mamă, eu mă duc după prietenele mele să vină să vadă şi ele ce
colindători faini avem noi.
Mama (EMA): Du-te, fata mamii!
Fata cea mică intră de mână cu prietenele ei.
Fetele( FLORINA, LARISA,DANIELA, CAMELIA, DENISA B., DENISA M.): Bună sara!
Bunica( DELIA): Bună sara, fetelor! Haidaţi, intraţi şi ne colindaţi şi voi ceva dacă ştiţi.
FLORINA: Ştim, dară că ştim, că de când s-o prins postul tot colindăm.
DENISA M.: Noi ştim o grămadă de colinde. Părinţii şi bunicii noştri ne-au învăţat de mici să
colindăm şi să urăm.
LARISA: Da, aşa-i, numai că noi vrem să cânte toată lumea cu noi să se audă peste tot că azi vine
în lume Hristos.
Grupul de fete şi familia colindă
156
TREI PĂSTORI
Si sa facem o cununa
S-o impletim cu voie buna
Raza soarelui, floarea soarelu
S-ompletim cu voie buna.
Grupul cu steaua ( IONUŢ H., OPREA S.,NOROCEA S., MOLDOVAN D., MARGEA G.,
POGAN I., PASCU M.): Primiţi cu steaua?
Tatăl(ANDREI N.): Primim steaua,primim! Intraţi copii că-s şi colegii voştri aici:
Sebi Oprea: Noi vrem să vă arătăm o scenetă!
Bunica ( DELIA): Haidaţi feciori, că fetele astea mor de nerăbdare sa vă vadă.
ÎNGERUL (PASCU M.): Scoală ciobane, nu mai dormi
Că somnul nu-ţi va folosi
Ci te du la Viflaim în grabă
Căci păstorii te întreabă
Şi acolo vei afla
Că s-a născut Mesia
Dacă nu mă crezi pe mine
Uite steaua care vine!
157
Ciobanul (POGAN I. ): Ciudat, ciudat vis am visat
Îndată ce m-am culcat
Să mergem la Viflaim
Pe Mesia sa-l găsim.
Uite cerul s-a aprins
Să mergem că nu e vis.
158
Gaşpar ( DARIUS M.): O, împărate să trăieşti
Şi mulţi ani să stăpâneşti
Dar de minciună nu ne face
Că nu ştii-n Scripturi ce zace
Noi suntem magi prea învăţaţi
Cu minciuna nededaţi.
159
Soldatul (SEBI O.): Împărate preamărite
Iartă a mele cuvinte
Mai bine cu linguşire
Să-ncerci a-i scoate din fire.
160
Irod: Palosu-n mână vom lua
Pe toţi princii om tăia
De doi ani şi mai în jos
Împreună cu Hristos.
161
Moniţa G.: Aho, aho copii şi fraţi
Staţi puţin şi ne-ascultaţi
Venim astăzi cu uratul,
Cu sorcova şi semănatul!
Ia mai mânaţi măi flăcăi
Să se audă-n munţi şi văi!
Hăi! Hăi!
Brăescu D.: Vă urăm ca noul an
Să vă aducă saci de bani
Să vă bucuraţi de ei
Să ne creşteţi maricei!
Zurgălăi şi clopoţei
Mânaţi măi! Hăi! Hăi!
Fata cea mijlocie (IOANA H.): Mamă, acum mergem şi noi la colindat.
Mama(EMA) : Bine, draga mamei, dar sa vă îmbrăcaţi gros.Dar inainte de a pleca,ia mai colindati
voi toti,ca tare mai colindati frumos.
162
Serbarea şcolară
Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor .Prin
conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi
sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un
scop în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească
,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai
plină de sens . Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în
sufletul spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe
copii să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători
de iarnă . Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de
Crăciun ,de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui .
Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical
sceneta ,, Păţania lui Moş Crăciun,, ,poezii despre iarnă şi minunatele colinde de Crăciun.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv –
pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.
163
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în mod
favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul programului
pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui depinde
reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică
varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie
publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .
164
ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE
PENTRU COPIL ȘI FAMILIE
165
Activităţile în care sunt implicate familiile copiilor în viaţa grădiniţei trebuie realizate aşa încât,
membrii acestora să devină parteneri activi în educaţia copiilor lor şi să înţeleagă importanţa
integrării propriului copil.
Acţiunile stabilite desfăşurate într-o zi, în grădiniţă, cuprind modalităţi de informare şi de minimă
formare a competenţelor necesare realizarii unei bune şi corecte educaţii acasă, cât şi prilejul de a
trăi emoţional alături de copii satisfacţia dobândirii unor priceperi şi deprinderi, manifestată într-un
cadru organizatoric specific grădiniţei, eventual festiv.
Bibliografie:
Chiş, V., - Pedagogia contemporană – pedagogia pentru competenţe, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca, 2005;
Glava, A., Glava, C.,- Introducere în pedagogia preşcolară, Editura Dacia, Cluj - Napoca, 2002;
Oprea C.– Strategii didactice interactive, ed. a III-a, EDP, Bucureşti, 2008;
Stan, C., - Teoria educaţiei, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;
Curriculum pentru învățământul preșcolar
SERBARE CRĂCIUN
GRUPA MICĂ
166
6)Teodora: Prin nămeţi în fapt de seară,
A plecat către oraş 11)Matei C. Moş Crăciun, bun venit!
Moş Crăciun c-un iepuraş Că ţi-e frig de mult o ştim
Înhămat la sănioară. Însă noi ne-am pregătit
Cât mai cald să te primim.
167
NR………/…………………………….
PROIECT EDUCATIONAL
DESCRIEREA PROIECTULUI
Avram Elena Alina
168
- exersarea deprinderii de lucru în echipă, pe grupe;
- dezvoltarea capacităţii de explorare şi investigare a realităţii;
- cultivarea dorinţei elevilor de a cunoaşte copii cu probleme cu care să comunice, să coopereze, să
interacţioneze; educarea copiilor în spiritul întrajutorării semenilor;
- dezvoltarea gândirii independente, a iniţiativei, a imaginaţiei, a solidarităţii;
- consolidarea capacităţii de a trăi emoţii pozitive;
- colaborarea mai strânsă dintre şcoală, familie şi comunitatea locală în scopul atingerii obiectivelor
propuse în prezentul proiect;
- stimularea comportamentului participativ al elevilor la diferite acţiuni; atragerea lor în organizarea
unor activităţi cu caracter extracurricular.
PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR
169
RESURSE :
- umane: elevi, cadre didactice, părinţi, reprezentanţi ai instituţiilor locale,preotul din comuna
- temporale: decembrie 2018
- materiale: filme, fişe, prezentări PawerPoint, povestiri, imagini, texte literare, program artistic, C.
D.-uri, acuarele, coli de desen, pensule, hârtie colorată, glasată, creponată, lipici, foarfeci, sorcove,
clopoţei, costume naţionale, costume pentru scenetă, păpuşă, iesle, paie, toiag, obiecte şi ornamente
de brad, aparat foto, calculator.
COORDONATORI,
DIRECTOR,
Marin Monica-Mihaela Avram Elena Alina
Tudose Ana-Maria
Avram Georgeta- Roxana
Frigea Iuliana-Mariana
Stanescu Anca
Preot, Manea Constantin
ARGUMENTUL PROIECTULUI:
Natura constituie una dintre componentele esentiale ale supravieţuirii speciei umane. Interesul şi
dragostea pentru natură sunt, la majoritatea elevilor, instinctive. În plus comportamentele şi
convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai fragedă sunt cele care se păstrează cel mai bine
toată viaţa. De aceea, în educaţia realizată în şcoală trebuie să pornim de la interesul firesc al
elevilor pentru cunoaşterea schimbărilor petrecute în natură, de la modul în care acestea
influenţează atât plantele şi animalele dar şi viaţa şi activitatea omului ceea ce reprezintă, în
general, mediul pentru ei.Educaţia se realizează mai ales la nivel afectiv, îndeosebi prin accentuarea
aspectelor ce ţin de legăturile emoţionale, deoarece natura, prin frumuseţea ei, sensibilizează
sufletul copiilor, înlătură oboseala, creează bună dispoziţie, ne ajută să ne cunoaştem mai bine.
Acum se conturează sentimente ce se vor manifesta prin atitudini ce dovedesc atenţia acordată de
acesta mediului. E bine ca elevii să ştie, înainte de toate, că trebuie să protejeze natura – din care
suntem parte integrantă – pentru că tot restul vieţii noastre depinde de asta.
Pe lângă protejarea naturii, pentru a avea o viaţă echilibrată şi plină de realizări, elevii trebuie să
cunoască şi să respecte învăţămintele creştine.În preajma Sărbătorilor de iarnă trăim nostalgia
desăvârşirii noastre spirituale, deoarece Sărbătorile de Crăciun ne transpun pe un tărâm spiritual
remarcabil. Ne împăcăm cu noi înşine şi cu semenii noştri, prin iubire şi iertare, prin bucuria de a fi
împreună şi a deveni mai buni, mai darnici.Un rol important în decizia de alegere a temei l-au avut
întrebările elevilor pe care le pun de fiecare dată la început de iarnă: ”Când vine Moş Crăciun?”,
„Dar Moş Nicolae?”, „De ce vine Moşul doar iarna?”, „De unde are el aşa de multe daruri?”, etc.
Implicarea în acest proiect le dă ocazia copiilor să-şi consolideze unele cunoştinţe despre
Sărbătorile de iarnă, despre tradiţiile şi obiceiurile româneşti pe care le ştim de la strămoşii noştri,
din dorinţa de a păstra vie frumuseţea şi prospeţimea lor.Educatorul tuturor timpurilor este cel care
se gândeşte şi la sensibilizarea comunităţii în care trăieşte în legătură cu realităţile crude, de
neimaginat, uneori, pe care le trăiesc unii din semenii noştri, adulţi şi copii.
170
171
Considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive
pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii
în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
În urma derulării unor proiecte educaționale, în parteneriat cu părinții, am constatat un progres în
ceea ce priveşte antrenarea elevilor într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în
domenii diverse, iar în alegerea strategiilor de abordare am avut în vedere compararea obiectivelor
din taxonomiile cognitive, afective şi psihomotrice, cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode
şi tehnici, în funcție de nivelul clasei pe care o conduc. În asemenea situaţii, măiestria profesorului
trebuie susţinută de diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă,
permanentă între profesor, părinte şi elev.
172
Colaborarea dintre familie şi şcoală este un factor esential în procesul de educare al elevilor. Numai
împreună putem reuşi să dăm societăţii un cetăţean pregătit, gata să înfrunte problemele inerente ce
apar, capabil să relaţioneze, să se integreze în colectivitate, să facă faţă cerinţelor acesteia.
Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să
aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membrii ai
comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate
de suport care începe să funcţioneze.
Alături de şcoală care asigură maxima comunicare între generaţii, familia şi comunitatea au o
deosebită valoare în formarea personalităţii copilului. Fiecare om vine pe lume cu o anumită zestre
nativă, apoi graţie climatului afectiv din familie, copilul cunoaşte lumea din jur printr-un permanent
dialog cu cei mari, învaţă şi poate să iubească, comunică, se ghidează după anumite modele, imită
diferite acţiuni până îşi formează propriile valori, propriile principii despre lume, despre viaţă
Proiectul este un model de colaborare eficientă dintre şcoală-familie-comunitate, deoarece se
creează o echipă care are un scop comun.
Proiectul a avut valenţe educative, formative şi de disciplinare pentru copii. Evaluarea se va realiza
pe tot parcursul proiectului.
Se va evalua contribuţia famiililor elevilor privind ajutorarea clasei/şcolii din punct de vedere
material prin acţiunea benevolă a acestora.
173
Serbare de Craciun
POVESTE DE CRĂCIUN
Personajele:
Maria –
Iosif –
Irod –
Îngerul 1 –
Îngerul 2 –
Marele Preot –
Învăţatul –
Păstorul 1 –
Păstorul 2 –
Păstorul 3 –
Magul 1 –
Magul 2 –
Magul 3 –
Povestitorii –
Indicaţii: Personajele vor purta haine largi, lungi. Povestitorii vor purta haine albe, la fel şi
îngerii. Ei vor alcătui şi corul. Patul pentru Iisus poate fi o cutie de lemn plină cu paie. Pentru Irod
este necesar un scaun cu spetează înaltă. Pruncul Iisus va fi o păpuşă înfăşată în pânză albă.
Deasupra patului lui Iisus va atârna o stea strălucitoare. Pentru magi sunt necesare cutii pentru
daruri.
SCENA I
(Maria, Iosif, doi îngeri, povestitorii)
Povestitorul : În orăşelul Nazaret din nordul Israelului trăia o tânără numită Maria, o
fecioară cu inima curată şi iubitoare de Dumnezeu. Într-o bună zi i se arătă îngerul Gavriil, trimisul
Domnului, şi-i vorbi astfel:
Îngerul 1: Bucură-te, Fecioară Marie, cea plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată
eşti între femei!
(Tulburată, îngenunchează.)
Îngerul 1 (continuă): Nu-ţi fie teamă, Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi vei naşte
un fiu pe care-l vei numi Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul celui Preaînalt se va chema şi Domnul
Dumnezeu îi va da tronul tatălui său, David. El va domni peste ţara lui Iacov în veci şi împărăţia
Lui nu va avea sfârşit.
Maria: Dar cum e cu putinţă, când eu sunt fecioară?
Îngerul 1: Duhul Sfânt se va pogorî asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va învălui. De
aceea Sfântul Prunc ce se va naşte din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu.
Maria: Sunt roaba Domnului. Împlinescă-se deci tot ceea ce mi-ai spus acum!
(Îngerul şi Maria se retrag)
Povestitorul : Pe atunci, Maria era logodită cu un bărbat evlavios, pe nume Iosif. Aflând că
Maria aşteptă un copil, Iosif hotărî să se despartă de ea, dar îngerul Domnului i se arătă în vis.
174
Îngerul 2: Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei de soţie pe Maria, căci pruncul zămislit în
ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu, pe care Îl vei numi Iisus, căci El îi va mântui pe
oameni de păcatele lor.
(Iosif şi îngerul se retrag)
(Corul cântă “O ce veste minunată!”)
SCENA II
(Maria, Iosif, Pruncul Iisus, povestitorii)
Povestitorul : În vremea aceea, împăratul roman Augustus emise un decret prin care trebuia
ca toţi supuşii din împărăţia sa să se întoarcă la locurile lor de baştină, în vederea unui recensământ.
Povestitorul (Bunghez): Fiind din familia lui David, Iosif trebui să plece împreună cu Maria
la Betleem.
Povestitorul (Sebi): Astfel ei au plecat din Nazaret într-o lungă şi istovitoare călătorie.
Povestitorul : În cele din urmă Iosif şi Maria ajunseră noaptea târziu la Betleem. În hanul
plin de lume sosită pentru recensământ nu se găsi loc pentru ei. Cei doi bătură pe la uşile oamenilor,
dar toate casele erau ocupate. De aceea fură nevoiţi să-şi găsească adăpost într-un staul de vite.
Povestitorul (Solomon): Tocmai atunci veni şi Mariei timpul să nască.
Povestitorul (Diana): Şi aduse pe lume un Fiu.
Povestitorul (Virgil): Îl înfăşă în scutece şi-L culcară în iesle.
(Sunt aduse pe scenă patul şi Pruncul. Iosif şi Maria stau de-o parte şi de alta a Pruncului,
privindu-L cu drag.)
Maria: Doamne, cât sunt de fericită că m-ai ales pe mine pentru împlinirea lucrărilor tale!
Ce bucurie nesfîrşită!
Iosif: Domnul fie lăudat! Slavă în veci Părintelui Ceresc şi Fiului Său, Iisus!
SCENA III
(Păstorii, Maria, Iosif, Pruncul)
(Corul cîntă “Trei păstori”)
Păstorul 1: Noi păzeam oile afară, în câmp, când iată un înger al Domnului apăru înaintea
noastră. Ne-am înfricoşat de moarte, dar îngerul ne-a zis să nu ne temem că ne aduce o veste bună,
care va fi spre bucuria noastră.
Păstorul 2: Ne-a spus că în noaptea asta, în oraşul lui David, S-a născut mântuitorul, care
este Hristos Domnul.
Păstorul 3: Şi am venit şi noi degrabă unde ne-a spus îngerul şi L-am găsit pe Prunc
întocmai cum ni l-a descris el. Slavă Ţie, Doamne! Bucură-te, Fecioară Maria, Domnul este cu
Tine!
SCENA IV
(Irod, Marele Preot, Învăţatul, Magii)
Povestitorul : În Iudeea domnea pe atunci regele Irod. Aflând că la Betleem S-a născut
Iisus, câţiva înţelepţi din răsărit au venit la Ierusalim să-i pună regelui întrebări.
Magul 1 (către Irod): Unde este regele Iudeilor, cel ce S-a născut? Căci am văzut la răsărit
steaua şi am venit să ne închinăm Lui.
Irod (tulburat): Ce rege? Ce se întâmplă? Ce-mi ascundeţi? Un complot? O răscoală
împotriva mea şi a împăratului de la Roma?
Marele Preot: Linişteşte-te, mărite rege, nu e nimic din toate acestea! Sunt gânduri fără
temei!
Irod: Să vină toţi cărturarii din ţară!
175
(Vine un cărturar cu o carte groasă în braţe.)
Irod: Bine ai venit, învăţatule! Tu care cercetezi în permanenţă scrierile sfinte răspunde-mi
la întrebarea: Unde se va naşte Mesia, Unsul Domnului?
Învăţatul (citind din carte): În Betleemul Iudeu, pentru că iată ce a profeţit proorocul: “Iar
tu, Betleeme, tărâm al lui Iuda, nu eşti cu nimic mai prejos, căci din tine va ieşi Păstorul ce va
îndruma poporul meu Israel.”
Irod (cu şiretenie, către magi): Mergeţi şi căutaţi Pruncul şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi
mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui.
Povestitorul : În sinea lui însă regele hotărâse de pe acum să omoare Pruncul, de teamă ca
nu cumva să-i ocupe tronul atunci când va creşte mare.
SCENA V
(Magii, Maria, Iosif, Pruncul, povestitorii)
(Corul cântă “Steaua sus răsare”)
Povestitorul : Magii porniră la drum călăuziţi de aceeaşi stea, care mergea înaintea lor,
luminându-le drumul. Ajunşi la Betleem, magii intrară în casa deasupra căreia se oprise steaua.
Magul 2: Aici, deasupra acestui staul s-a oprit Steaua Călăuzitoare. Îţi mulţumim, Doamne,
că ne-ai ales pe noi să ne închinăm Ţie!
(Magii se închină şi aduc darurile)
Magul 3: Îngăduie-ne, Doamne, să-ţi dăruim din bunurile noastre: aur, tămâie, smirnă.
(Le pun lângă iesle pe rând)
Magul 1: O, tu, cea mai fericită mamă din lume! Roagă-te pentru noi, îndură-te şi adu-ne
iertarea păcatelor noastre.
Maria: Vă multumim din toată inima pentru cuvintele voastre pline de înţelepciune şi pentru
daruri.
(Magii pleacă.)
Povestitorul : Magii au făcut cale întoarsă, dar în acea noapte Dumnezeu li s-a arătat în vis
şi i-a prevenit să nu mai treacă pe la Irod. De aceea ei au pornit spre casă pe un alt drum.
176
177
178
învăţarea unor deprinderi şi tehnici de muncă intelectulală sub formă de activităţi comune elevi
– părinţi – cadre didactice.
Majoritatea părinţilor au nevoie de informaţii de bază referitoare la copiii lor. Ei vor să fie informaţi
despre scopul de bază al programului educativ la care participă copiii lor şi doresc să fie implicaţi în
luarea deciziilor. Părinţii vor să fie la curent cu progresele copilului.
părinţii să fie priviţi ca participanţi activi, care pot aduce o contribuţie reală şi valoroasă la
educarea copiilor lor;
să se recunoască şi să se valorifice informaţiile date de părinţi referitor la copii;
părinţii să ia parte la adoptarea deciziilor referitoare la copiii lor;
responsabilitatea să fie împărţită între părinţi și învățătoare;
părinţii să facă parte din comitetele de părinţi;
să ajute la continuarea programului educativ acasa;
să urmarească în mod regulat progresul copiilor lor;
să ia parte, să sprijine activităţile extraşcolare organizate împreuna cu învățătoarea.
Bibliografie:
1. Bătrînu, E., Educaţia în familie. Bucureşti: Editura Politică, (1980)
2. Becker-Textor, I. Der Dialog mit den Eltern. München, Editura Don Bosco
Verlag, (1998)
3. Cucoş, C. (coord.) Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade
didactice. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Iaşi, Editura Polirom, (2009)
4. Dumitrana, M., Copilul, familia şi grădiniţa. Iaşi: Editura Compania, (2000)
5. Glava, A. , Introducere în pedagogia preşcolară. Cluj-Napoca: Editura Dacia,
(2002)
179
ŞCOALĂ-FAMILIE
Un parteneriat real în beneficiul copilului
Prof.inv.primar
Baciu Georgiana
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Evoluţia societăţii româneşti marcată de o tranziţie prelungită către ceva care nu este clar nici
măcar politicienilor, bulversarea valorilor într-o societate instabilă, scăderea calităţii vieţii, lipsa
unor modele de urmat îi pun pe adulţi în dificultate ca părinţi.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei intervine
astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale greşită
dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre care
Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din
jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
180
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii lui
care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile
care pot contribui la formarea părinţilor:
Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de
învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice
utilizate, materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii
copiilor. Pentru a ne îndeplini acest obiectiv: cât mai mulţi părinţi să asiste la acest tip de
activitate, este bine să desfăşurăm proiectul pe parcursul unui an şcolar, într-o zi a săptămânii
“În fiecare joi-Ziua porţilor deschise”. Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea
posibilitate să vadă copilul în acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine
are faţă de activitatea de învăţare, faţă de profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent
că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are alături nu numai acasă.
Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în
locuri publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine
pe părinte şi invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se
simtă în largul său.
Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea
şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin
observarea directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de
a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a
înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a
găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor
de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru
sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de
manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în
valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia
este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv.
181
De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a
elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se
produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a
elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem
momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii
fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre
copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au durata
de două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere, de
cunoaştere a copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se generează
situaţii în care părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de
formare pentru părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu
ceilalţi, să-şi împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de
psihologia copilului, procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul. Sunt ocazii
unde se pot proiecta activităţi dorite de părinţi, pentru viitor.
Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile
individualeoferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite
probleme apărute în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate
afla multe aspecte din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine
fiecare situaţie în parte.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie gândită,
organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel încât şi
rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm
neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe
sine şi lumea în care trăieşte.
182
183
184
185
Colindele la români
186
Toţi cei ce sunt creştini au datoria, în seara de ajun şi în ziua de Crăciun, să deschidă uşa şi să
primească Vestea Cea Bună rostită de glasurile gingaşe ale copiilor: Deschide uşa, creştine! Alte
colinde se referă la bucuria de a fi ajuns sănătoşi în această zi sfântă a Crăciunului când au
posibilitatea de a înălţa către cer, în puţine cuvinte, bucuria Naşterii lui Hristos: Colindiţa.
Textul colindelor este asemănător pentru cele trei categorii de vârstă: copii, tineri şi maturi,
diferenţiindu-se doar prin urările de încheiere, îndeosebi cele ale flăcăilor, urări adresate fetelor sau
băieţilor (după caz), gazdei.
Astfel, la final se cântă:
Rămâi gazdă sănătoasă,
Noi plecăm la altă casă,
Unde-i o fată (flăcău) frumoasă (frumos)
Şi-un pahar de vin pe masă.
După ce au colindat, copiii şi tinerii mulţumesc gazdei că au fost primiţi şi dăruiţi și încheie cu
urările: La anul şi la mulţi ani! și Sărbători fericite!
Bibliografie:
1. D. Pop, Obiceiuri agrare în tradiţia noastră românească, Cluj-Napoca, 1989;
2. G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, ediţie îngrijită şi prefaţată de Al. Bistriţeanu, Editura
Tineretului, Bucureşti, 1957;
187
188
La revedere!
III profesoară:Succes!Ne vedem mâine.La revedere!
Diriginta:La revedere!Spor la cumpărături.Buuuun.Să caut lucrările lui Costel.
D- na Ionescu:Bună ziua!Să ştiţi că am amânat o întâlnire foarte importantă.
Diriginta:Bine aţi venit, doamnă! Întâlnirea noastră e mai importantă.
E foarte importantă pentru Costel.
D-na Ionescu:Mi-aţi spus, că nu putem discuta la telefon.M-aţi îngrijorat foarte tare.
De aceea am şi venit.
Ce poate fi atît de misterios?
Diriginta:Vă rog, luaţi loc.Priviţi...(foi goale)
D-na Ionescu:Da...ce sunt acestea?
Diriginta: Teste.
D-na Ionescu:Păi, nu e scris nimic pe ele.Doar numele băiatului meu şi...un enunţ „Alcătuiţi o
compunere cu titlul ” Primăvara” , ”Rezolvaţi următoarele exerciţii”.....Da,şi?Pentru atâta m-aţi
chemat?
Diriginta:Vi se pare puţin lucru?
D-na Ionescu:Vă daţi seama că acum, în momentul acesta, aş fi putut semna un contract în valoare
de zeci de mii de euro?Ştiţi, eu credeam că, Costel a păţit ceva grav, că a făcut daune mari şcolii
sau mai ştiu eu ce.Iar d-voastră îmi puneţi în faţă trei coli albe de hârtie cu numele băiatului meu
pe ele şi cu nişte teme...extreme de...
Diriginta:De simple.
D-na Ionescu:De simple!Da, ăsta e cuvîntul.Simple, mult prea simple.
Diriginta:V-am arătat că fiul d-voastră nu a scris nimic pe aceste foi.
Le-a lăsat, după cum vedeţi complet albe.
D-na Ionescu:Şi...bine...asta e problema şcolii, a d-voastră în special.Eu trebuie să-i asigur casă,
masă, îmbrăcăminte, medicamente, să-i plătesc meditaţiile...Să-i asigur un viitor, un apartament, o
maşină, un loc de muncă mai târziu.Dar cu testele? Nu e treaba mea.Nu e responsabilitatea mea.E a
d-voastră în realitate şi în totalitate...
Ştiţi, eu acum trebuie să plec.(sună telefonul)Alo, da!Cum, cum n-a ajuns acasă?Vai de
mine.Bine, stai că te sun eu mai tîrziu! Bona îmi spune,că n-a ajuns copilul acasă.Ştiţi ceva de asta?
Diriginta:Da, desigur.L-am rugat să vă aştepte!
D-na Ionescu:Cum?Cu ce drept?Mi-aţi sechestrat copilul în şcoală?Directoarea e aici?
Diriginta:Staţi, doamnă, calmaţi-vă. Luaţi loc.Beţi un pahar cu apă.
Am crezut că vom discuta noi puţin şi că după aceea îl chemăm pe Costel să vorbim împreună cu
el.Numai că văd, că nu vreţi să înţelegeţi problema în adevărata ei lumină.
D-na Ionescu:Bine.Iertaţi-mă, de fapt, nici nu prea v-am lăsat să vorbiţi.Oricum m-am liniştit,
aflând că, Costel n-a păţit nimic, că e în şcoală.Lăsaţi-mă s-o sun pe bonă, să-i spun şi ei, că îl
iubeşte ca pe ochii din cap.
Alo! Vica! Da, am aflat.Nu, slavă Domnului, nu-i nimic deosebit.E încă la şcoală.Îl aduc eu
acasă.Ei, ia să aibă doamna dirigintă preocupările mele şi programul meu...Pa! Băiatul mamei, ce s-
a întâmplat? Ai vreo problemă?
Costel: Lasă, mamă, lasă..
Diriginta: Costel, te rugăm să ne spui tu la amândouă, de ce n-ai scris?
D-na Ionescu:Hai, Costel, gata cu prostiile astea, doamna dirigintă poate nu se grăbeşte, dar ştii că
eu am mereu treabă multă. Ai un motiv pentru care n-ai scris nimic în lucrări?
Costel :Da.
Diriginta:Şi poţi să ni-l spui şi nouă?
D-na Ionescu:Hai, dragă, hai odată.Spune-i şi haide acasă.Spune-i că n-ai putut să faci
lucrările.Lăsaţi, că- mi spune el mie sau bonei şi vă comunicăm noi motivul.(iese din clasă,dar
Costel se întoarce)
Costel :Puteţi să ţineţi un secret?
Diriginta:Da.
189
Costel: Subiectele au fost uşoare, dar din cauza că m-am certat cu prietenul meu cel mai bun, m-am
gândit la cearta noastră şi....
Diriginta: Știi.., orice s-ar întâmpla trebuie să fii concentrat la lecții...
Costel: Îmi cer scuze! O zi bună, doamna dirigintă!
Diriginta: La revedere, Costel!
190
„Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi
bine, educându-i.” (Aristotel)
192
În calitate de cadre didactice sarcina noastră principală este de a trezi interesul copiilor pentru
educație și învățare. Copilul, în etapa preșcolară, este lipsit de încredere, speriat, astfel are nevoie de
mult sprijin și îndrumare. Odată ce acesta se va simți în siguranță îi putem oferi cheia către lumea
magică a descoperirii tainelor din jurul său.
Una dintre ideile învățământului modern presupune formarea la copil a calităților ce îl vor ajuta să
devină independent, organizator, cercetător și participant conștient la propria dezvoltare. Educația
extrașcolară-nonformală permite adâncirea cunștințelor elevilor și punerea lor în situația de a învăța
în mod direct prin vizualizarea, aplicarea, organizarea unor fenomene sau evenimente. O activitate
de acest fel ajută și la socializarea copiilor, dezvoltarea capacităților de muncă în grup, dezvoltarea
voinței, a ambiției, formarea stimei de sine etc.
Implicarea părinților în activitățile școlare sau extrașcolare poate ajuta copilul să devină mai
implicat și mai încrezător. În același timp, părinții pot înțelege mai bine cum se desfășoară
activitățile în grădiniță și cum își pot ajuta copilul să se dezvolte intelectual, fizic și socio-
emoțional. În același timp, este o ocazie prielnică de comunicare între educatoare și părinți și de
întărire a relației dintre aceștia, care constituie de fapt unul dintre factorii principali pentru
dezvoltarea copilului, întrucât comunicarea este absolut necesară și fundamentală în procesul
educațional.
O activitate de acest gen a fost realizată de către mine în sala de grupă, când părinții au fost chemați
pentru a realiza împreună cu micuții ”Tabloul familiei mele”. Aceasta a fost o activitate practică de
decupare, lipire, în care ei au avut de realizat un tablou al familiei, aceștia având șansa de a
comunica, de a cânta împreună câteva cântecele, de a pune întrebări și de a se încuraja unii pe alții.
Este o ocazie minunată în care părinții pot observa comportamentul copilului în cadrul unei
activități, precum și nivelul la care acesta se află.
O altă variantă de activitate educativă realizată cu părinții este da data aceasta organizată înafara
grădiniței, cu ocazia serbării de Crăciun. Locul în care a avut loc este într-o sală de evenimente
special amenajată pentru copii și încăpătoare, tocmai pentru a permite tuturor membrilor familiei să
participe la acest eveniment. Părinții au fost implicați în serbare deoarece colindele au fost cântate
împreună și în locul poeziilor tradiționale, fiecare copil a avut de spus o idee despre câte o tradiție
specifică românilor. Punctul culminant a constituit împodobirea brăduțului de Crăciun de către toți
copiii și invitații, iar la final am gustat câteva din delicioasele preparate de părinți și copii.
În opinia mea aceste activități ar trebui realizate în toate grădinițele și pe viitor mă voi srtădui să
implic cât mai mult familia în activitățile noastre educative. Îmi doresc să educ copiii și generațiile
ce vor urma în așa fel încât să crească cu anumite valori și reguli de comportare în societate, iar
pentru acest lucru părinții joacă un rol esențial, ei fiind modelul copilului.
În încheiere aș dori să îl amintesc pe Comenius, care în lucrarea sa ”Didactica magna” specifică
faptul că la naștere, natura înzestrează copilul numai cu ”semințele științei, ale moralității și
religiozității”, ele devin un bun al fiecărui om numai prin educație. Rezultă că în concepția sa,
educația este o activitate de stimulare a acestor ”semințe” și, implicit, de conducere a procesului de
umanizare, omul ”nu poate deveni om decât dacă este educat”!
193
Aşa cum îmi este obiceiul , an de an organizez serbări de Crăciun , tocmai pentru a acentua spiritul
acestei sărbători , pentru a îmbogăţi cunoştinţele elevilor mei cu privire la tradiţiile şi obiceiurile
poporului nostru legate de această mare sărbătoare şi bineînţeles pentru a dezvolta şi latura artistică.
Aceste mici spectacole le organizez cu acordul părinţilor pentru că este nevoie de susţinerea şi
sprijinul lor , aşa că totul se desfăşoară într-o armonioasă colaborare.
Pe lângă clasicele poezii , cântece şi colinde de Crăciun , în scenariile pe care le creez , mă axez pe
o latură mai puţin cunoscută şi utilizată a domeniului artistic , şi anume euritmia. Mai exact spunem
poveşti şi transmitem sentimente şi emoţii cu ajutorul limbajului corporal , a mimicii şi a muzicii.
Euritmia este dezvoltată ca o nouă artă a mişcării şi aduce în prim plan acele mişcări creative care
stau la baza sunetelor , vorbirii şi muzicii , iar astfel copii îşi dezvoltă un frumos limbaj gestual şi
corporal , iar profunzimea emoţiilor este incomparabilă.
Astfel de momente reprezintă o surpriză pentru părinţi , deoarece ei , acasă , intră în contact doar cu
poeziile copiilor , fără să ştie de aceste elemente surprinzătoare.
De-a lungul timpului am observant emoţii profunde , emoţii care i-au sensibilizat pe părinţi în
pragul Crăciunului. Acest gen de serbare va trezi interesul părinţilor mult mai mult decât o serbare
clasică , deoarece vârsta copiilor nu mai are relevanţă când vine vorba de emoţii şi sentimente.
În concluzie , consider că serbările realizate cu ajutorul euritmiei vor fi tot timpul actuale , vor fi
mici spectacole melodioase şi încărcate de trăiri profunde din care toate părţile implicate vor avea
beneficii . Cu toţii vom fi pregătiţi sufleteşte pentru magia sărbătorilor.
194
195
Activitățile trebuie valorificate ca situaţii de învăţare pentru părinte. Ele trebuie organizate cu
atenţie de către cadrul didactic, având un scop clar definit în așa fel încât rezultatele să fie în
beneficiul copilului şi al şcolii.
„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi
mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”
(Maria Montessori)
BIBLIOGRAFIE
Goleman D., Inteligenta emotionala, Editura Curtea Veche, Editia a III-a
Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007
196
Balan Catalina
Parteneriatul reprezintă o caracteristică a școlii moderne, a școlii de astăzi care are ca țel crearea
unor oameni demni, adaptabili la schimbare și având personalități flexibile, care pot răspunde
situațiilor variate. Școala încheie parteneriate educaționale cu multe instituții educaționale,
economice, culturale, însă principal rămâne parteneriatul cu părinții, știind că rolul părintelui este
primordial în educația copilului. Parteneriatul școală- familie există din momentul în care copilul
trece pragul școlii, în prima lui zi de elev. Scopul acestui parteneriat este să optimizeze relația școlii
cu părinții în vederea formării personalității tinerilor, inserția cu succes în viața comunitară.
Într-o mai mare sau mai mică măsură, munca de dascăl depinde de atitudinea părintelui față de
școală. Se pune tot mai mult accent pe noțiunea de educație a adulților și ce presupune ea. Ideea
educării adulților nu este de dată recentă, însă s-a remarcat, de-a lungul timpului, necesitatea ei.
Kant spunea că “Părinții – care au primit ei înșiși o educație – sunt déjà niște modele după care se
îndreaptă copiii. Dar pentru a-i face pe aceștia mai buni , este necesar să facem din pedagogie un
studiu.” Eminescu, însă, era mai sceptic, spunea despre cei care se străduiau să explice importanța
educării neamului că ei cer “răspândirea luminii și culturii în masa poporului…. Dar poporul, dacă
ar fi fost întrebat, ar fi răspuns: boieri dumneavoastră, lumina ca lumina, nu zicem că nu-i bună dar,
până una alta dați-ne mijloace de hrană, scăpați-ne de briciul administrației...” Problema este,
așadar, importantă, de durată, dar și de un realism pe care suntem nevoiți să-l acceptăm. Educația
adulților reprezintă o direcție a parteneriatului școală- părinte. În contextual democratizării școlii
românești, această relație vine ca o necesitate reciprocă, putând avea rezultate benefice de ambele
părți.Din studiile efectuate în ultimii ani în cadrul Institutului de Știinte ale Educației pe această
temă s-a constatat ca obstacolele majore întâlnite în relația școală-familie pot fi de ordin
comportamental (întâlnite, atât între părinți, cât și la profesori și manageri/ directori școlari) sau de
ordin material (relația școală-familie cere un surplus de efort material si de timp). În cadrul acestui
parteneriat, adesea dificultățile rezultă din disputa unor idei divergente privind: responsabilitatea
statului si a familiei privind educația copiilor; libertatea de alegere a școlii de către parinți sau
unicitatea învățământului; impactul mediului familial asupra rezultatelor școlare ale copilului;
participarea părinților la gestionarea și procesul decizional în instituția școlară.
197
198
Părinții reprezintă pentru sistemul educativ o valoroasă și importantă resursă, pe care, dacă o
folosim, vom avea mari beneficii în educația și dezvoltarea copiilor.
Cei mai mulți dintre părinți și profesori au acea mentalitate greșită că fiecare dintre cele două părți
reprezintă o anumită tabără care contravine celeilalte. În acest mod, apar între cele două părți
anumite bariere care obstrucționează buna desfășurare și organizare a actului educațional. Cu cât
colaborarea dintre părinți și profesori este mai bună, mai activă și dinamică, cu atât procesul
educativ este mai calitativ și elevii mai câștigați.
De cele mai multe ori, parteneriatul dintre părinți și profesori implică multă prejudecată, critică,
resentimente, invidie, egoism, atitudini nepotrivite de superioritate etc. Toate acestea duc la o slabă
calitate a actului educațional, ceea ce denaturează evoluția personalității copiilor.
Părinții pot fi implicați în foarte multe activități: ca organizatori sau însoțitori în diverse excursii,
tabere, ca facilitatori ai educației copiilor prin susținerea unor activități educative strâns legate de
domeniul lor de activitate care ar putea îmbogăți orizontul de cunoaștere și experiența de viață a
elevilor, atragerea de sponsorizări pentru îmbunătățirea condițiilor existente în școală, desfășurarea
unor proiecte caritabile, sociale, etc.
Există o multitudine de posibilități de implicare a părinților în viața școlii, implicare care să aducă
un plus de valoare educației și care să conștientizeze elevii de importanța școlii. Spun acest lucru
pentru că sunt studii care certifică faptul că elevii care au părinți implicați în viața școlii sunt mai
performanți decât cei care au părinți inactivi, pasivi față de nevoile întâlnite în procesul didcatic.
Consider că noi, cadrele didactice, trebuie să fim mai deschise în a accepta orice propunere nouă din
partea părinților cu privire la îmbunătățirea, modernizarea și adaptarea actului educațional astfel
încât să aibă toată lumea de câștigat.
O buna colaborare între şcoala si familie este posibila numai atunci când, familia înţelege bine rolul
şcolii, acela de a fi principalul izvor de cultură şi factor de civilizaţie, iar şcoala vede în familie un
aliat, un colaborator sincer direct interesat de întregul proces instructiv-educativ.
199
BIBLIOGRAFIE
Ion Apostol Popescu : "Studiu de folclor şi artă populară"
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Tradiţiile şi obiceiurile româneşti,Editura Nico
Revista învăţământ primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped.
200
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția unor
părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu totul
lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între cei
doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului. Se constată
că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra dezvoltării copilului,
pe când altele sunt dezinteresate.
201
202
BALÁZS MONICA
„Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească
independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor.” –
Albert Einstein
Cel mai important mediu al unui copil născut este cea al familiei. Părinții sunt primii care depun
baza educației, și din această legătură pornește pregătirea unui om la cerințele vieții. Atitudinile și
comportamentele părinților vor fi primele modele copiate în întregime de copii. Familia este mediul
siguranței al unui copil, dar și contribuie în mare măsură la definirea personalităţii şi conturarea
individualităţii fiecărui copil.
Grădinița este prima unitate de învățământ cu care intră în contact copilul dar și părinții.
Familia este o sursă principală de informaţii privind relaţiile interpersonale dintre membrii
acesteia, aşteptările privind educaţia copilului, stilul educaţional, autoritatea părinţilor şi
metodele educative folosite, valorile promovate, climatul educaţional, responsabilităţile pe care
copilul le îndeplineşte. Cadrele didactice trebuie să asigure părinţilor numeroase ocazii de a se
implica în programul educativ, comunicând în fiecare zi, explicând ce a făcut copilul în ziua
respectivă, care au fost progresele sau regresele în timpul actului educativ. Totodată și părinți să
comunice direct cadrului didactiv dacă a observat schimbări pozitive sau negative în personalitatea
copilului.
Bibliografie:
203
IMPORTANTA ACTIVITATILOR EDUCATIVE
IN PARTENERIAT CU PARINTII
204
Deși părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează
despre diferite opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din
ceea ce ei își propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul
și aprobarea față de educația oferită de școala noastră.Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce
se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este de folos sau ce nu este atractiv pentru el. A
experimenta şi a cunoaşte liber îi poate permite apoi să simtă ceea ce este potrivit pentru el.
Biblografie:
1. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ,
în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
2. Crăciunescu Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar, în
,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
3. www.scoalasfnicolae.ro
205
Scenetă: “A dispărut iarna”
206
Cu-așa fulgi, de-acuma, M-ați chemat și am venit, N-o să rezolvăm nimic!
basta, Dar mă simt cam stânjenit Zici că este un blestem
Nu mai ninge-n iarna asta! Și acuma m-aș ascunde, Și zăpadă n-o s-avem!
Se mai vede-un fulg, în Însă nu prea am pe unde.
zare, Nu vă mai uitați la mine! Apare Piticul Poștaș, având
Să vedem ce gânduri are! Nu vedeți că mi-e rușine? în mână o scrisoare
Pare vesel, relaxat...
PITICUL 11-Denis PITICUL POȘTAȘ (14)-
FULGUL DISTRAT- Copoeru Ioana
Andrei
Vai de noi! Acum e clar Un colet eu am adus
Am venit imediat, Că nu vom avea măcar Pentru voi și mi s-a spus
Dar ce caut eu, aici? Olecuță de zăpadă Că o zână l-a trimis.
Nu-nțeleg prea bine nici Pe alei, în pomi, pe stradă. Ia vedeți, ce este scris?
De ce vreți voi, azi,
ninsoare. PITICUL 12- David C. Piticii se adună în cerc și
Dar ce importanță are? unul citește bilețelul:
Am adus cu mine un... Fiți atenți, un pic, la mine!
Oare, ce voiam să spun? Dacă nu mă-nșel, mai vine PITICUL 15- Daria M.
Serios, nici nu mai știu Înc-un fulg, din depărare.
De-i devreme sau târziu, E bolnav sau mi se pare? „Dragii mei, nu cred că știți,
De e iarnă sau e vară... Fulgii toți au fost vrăjiți.
De-i amiaz sau de e seară. Toamna nu dorea să plece
Nu contează... Ce spuneați? Și să lase iarna rece
Vreți zăpadă sau glumeați? Să-i ia locul și-a făcut
O magie de-a putut
Să împiedice ninsoarea.
Dar, de-o vreme, vrăjitoarea
Apare Fulgul Bolnav, Care-a ajutat-o are
ținându-se de cap. O ciudată remușcare.
PITICUL 9-Stefania De aceea, v-a trimis
Praf de stele și de vis.
Fulgul ăsta-i și mai și! Peste fulgi să-l aruncați,
E cu capu-n nori, să știi! FULGUL BOLNAV- Iar aceștia, ajutați
Zici că e săracu-n transă. Angelo De pulberea fermecată,
De zăpadă, nicio șansă! Își vor reveni, îndată!
Sunt atâta de bolnav, Iarna va putea veni,
Apare Fulgul Rușinos, Cred că e destul de grav! Bucurați-vă, copii!”
Pe picioare-abia mă țin
cu mâinile împreunate și Și îmi vine să leșin. Un alt pitic desface coletul
Vai de mine, simt că mor! și aruncă, peste fulgi,
cu privirea în jos. Și cristalele mă dor! confeti argintii. Fulgii încep
să se miște vioi, apare Zâna
PITICUL 10- Denis C. PITICUL 13- Ania Iarnă, iar piticii se bucură.
207
Prin nămeți și să schiați, Înăuntru Moşul are Ţi-aş canta Florile dalbe
Să zburați cu săniuța, Daruri pentru fiecare. De la noi să nu te duci!
Pregătiți-vă fuguța!
Sorcova Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Apare Fulgul Întârziat.
Sorcova,
FULGUL ÎNTÂRZIAT- Vesela Domn, Domn să-nălţăm!
Luisa Să trăiţi,
Să înfloriţi: Am plecat să colindăm
Stați! De nins v-ați apucat? Ca un măr, Domn, Domn să-nălţăm!
Cred că am întârziat. Ca un păr, Când boierii nu-s acasă.
Drumul e un pic cam lung, Ca un fir de trandafir. Domn, Domn să-nălţăm! [x
Dar speram la timp s-ajung. Tare ca piatra, 2]
Să întârzii nu îmi place, Iute ca săgeata;
Însă, nu știu cum se face, Tare ca fierul, Şi-au plecat la vânătoare
Că mereu ajung târziu... Iute ca oţelul. Domn, Domn să-nălţăm!
Iar acum aș vrea să știu: La Anul şi La mulţi Ani! Să vâneze căprioare.
Mă primiți la voi sau nu? Domn, Domn să-nălţăm! [x
Brăduleţ, brăduţ, drăguţ 2]
Zâna Iarna-Lorena
Brăduleţ, brăduţ, drăguţ, Căprioare n-au vânat
Bine c-ai venit şi tu! Ninge peste tine! Domn, Domn să-nălţăm!
Și-nainte să plecăm Haide, vino in casa mea, Şi-au vânat un iepuraş
Am dori să vă urăm: Unde-i cald şi bine Domn, Domn să-nălţăm! [x
2]
TOȚI, ÎN COR Pom de Anul Nou te fac,
O, ce bucurie, Să facă din blana lui
Pace-n suflet și lumină, Cu beteală am să te-mbrac Domn, Domn să-nălţăm!
Sărbători cu masa plină, Şi steluţe, o mie! Veşmânt frumos Domnului.
Bucurie, spor în toate, Domn, Domn să-nălţăm! [x
Ani frumoși, cu sănătate! 2]
Zurgălăi, zurgălăi
CÂNTEC: „Zurgălăi, zurgălăi Moş Crăciun cu plete
Sorcova‐ poezie ‐Anastasia dalbe Zurgălăi, zurgălăi,
Cine este Moş Crăciun – Veseli zurgălăi,
poezie‐Iza Moş Crăciun cu plete dalbe Se aud, de pe drum
CÂNTEC: Moş Crăciun cu plete A sosit de prin nămeţi Peste munţi şi văi.
dalbe Şi aduce daruri multe Hei!
Cine este Mos Craciun? La fetiţe şi băieţi.
Dragi copii am să vă spun Vine iar, şi la noi,
Cine este Moş Crăciun: Moş Crăciun, Moş Crăciun Moşul blând şi bun,
Este un bătrân haios, Să cântăm şi să dansăm
Care nu merge pe jos. Din bătrâni se povesteşte Pentru Moş Crăciun.
Că-n toţi anii negreşit
Are acas' o sănioară Moş Crăciun pribeag Zurgălăi, zurgălăi,
Şi cu ea tot iute zboară soseşte Veseli zurgălăi,
Din oraş in alt oraş Niciodată n-a lipsit Se aud, de pe drum
Şi-ajunge la copilaşi. Peste munţi şi văi.
Moş Crăciun, Moş Crăciun Hei!
Sacu-i plin şi-i greu in
spate, Moş Crăciun cu plete dalbe Moş Crăciun să ştii,
El nu zice că nu poate. Incotro vrei s-o apuci? Noi am fost cuminţi,
208
Poţi să îi întrebi Şi pentru cei mari! Peste munţi şi văi.
Chiar şi pe părinţi. Hei!
Pune sacul jos, Zurgălăi, zurgălăi,
Spune ce ai în el, Veseli zurgălăi,
Pentru noi cei mici, Se aud, de pe drum
209
PARTENERIATUL GRĂDINȚĂ - FAMILIE,
FACTOR IMPORTANT ÎN FORMAREA ATITUDINII POZITIVE A
COPIILOR
Educaţia vârstelor mici este considerată temelia personalităţii fiecărui individ, de aceea educaţia
trebuie să răspundă în primul rând nevoilor individuale și să realizeze echilibrul între acestea și
dezvoltarea socială. Responsabilitatea dezvoltării copilului în primele etape revine în primul rȃnd
familiei sale. Chiar și atunci cand grădinița oferă programe foarte bune și eficiente, ea nu poate
contracara experiența negativă acumulată de copil în familia sa. Mai mult, ceea ce învață copilul de
la educatoare poate să nu prezinte importantă dacă părinţii nu intăresc și nu valorifică suficient
programul. În consecință pentru ca activitatea derulată în cadrul unui program de educaţie școlară
să-şi dovedească eficienţa este necesar ca aceasta să se facă mai întâi cunoscută părinților şi
ulterior să existe o colaborare strânsă între aceştia și educatoare. De asemenea , existenţa unor
reguli comune, cunoscute și fixate împreună, ușurează mult efortul educativ. În cadrul unei
grădiniţe există o reţea complexă de relaţii care au un potenţial considerabil de influenţare a
copiilor, atât în sens pozitiv, cât și în sens negativ. Printre cele mai importante relaţii de parteneriat,
poate fi menţionată relaţia dintre părinţi si grădiniţă. Colaborarea dintre cadrele didactice şi părinţi
se realizează potrivit obiectivelor şi nevoilor educative ale unei perioade anumite din viaţa copiilor.
Experienţa noastră oferă învăţăminte valoroase în privinţa alegerii unor obiective adecvate în sfera
colaborării cu părinţii. Ele sunt rezultanta preocupărilor meritorii ale cadrelor didactice, care înţeleg
importanţa desfăşurării unei activităţi creatoare şi sistematice în acest domeniu. Iniţiativele
îndreptate spre valorificarea lor sunt însă izolate. Tocmai această situaţie reflectă, o dată mai mult,
nevoia elaborării unei noi programe a muncii educative, în vederea îmbunătăţirii conţinutului şi
strategiilor de colaborare a grădiniței cu familia.
La o analiză mai atentă a activităţii depusă în ultimii ani de către cadrele didactice în relaţia cu
părinţii, apar cu pregnanţă şi deficienţe care demonstrează necesitatea stabilirii unor noi jaloane
fundamentate din punct de vedere ştiinţific, în funcţie de care trebuie să se organizeze această
activitate. Printre cele mai frecvente deficienţe manifestate în această direcţie, se impun atenţiei
noastre următoarele:
- unele dintre obiectivele stabilite nu ţin seama de condiţiile concrete în care decurge
activitatea colectivului de copii, de particularităţile lor de vârstă;
- persistă acţiunile sporadice, izolate, al căror efect se pierde pe parcurs, deoarece nu sunt
integrate într-o strategie şi nu sunt întărite prin alte activităţi necesare;
Pornind de la realităţile şi exigenţele actuale, considerăm că sistemul nostru de colaborare
între grădiniță şi familie trebuie să asigure:
1. Obiectivele şi acţiunile specifice trebuie să fie stabilite în funcţie de obiectivele
generale ale educaţiei şi de condiţiile concrete ale organizării procesului educativ;
2. Colaborarea grădiniței cu familia să asigure unitatea influenţelor educative asupra
copiilor, continuitatea în munca de educaţie de la o etapă la alta, a fiecărui preșcolar în
parte;
210
Implicarea informală înseamnă participarea la activităţile unui grup de lucru din unitatea de
învățământ sau ale unui comitet, la nivelul căruia se iau decizii care privesc grădinița, cum ar fi:
1. consiliul de administraţie;
2. consiliul părinţilor;
3. grupul de sprijin al unui proiect;
Şedinţa cu părinţii este eficientă dacă se respectă următoaele aspecte:
1. toţi părinţii au aflat de şedinţă (prin scrisori şi mesaje trimise prin copii şi chiar prin
telefon);
2. şedinţa este stabilită în concordanţă cu programul părinţilor;
3. se pune accent pe aflarea preocupărilor părinţilor şi alocarea timpului pentru
discutarea acestora;
4. întâlnirea se transformă în experienţă pozitivă.
Parteneriatul are un rol deosebit în funcţionarea şcolii, în îndeplinirea obiectivelor acesteia şi se
poate realiza astfel:
1. perfecţionează abilităţile preșcolarilor;
2. îmbunătaţesc abilităţile educaţionale ale parinţilor preșcolarilor;
3. dezvoltă abilităţi de lideri ale părinţilor;
4. facilitează legătura dintre familii, personalul grădiniței şi al comunitaţii;
5. oferă servicii şi suport familiilor;
6. creează o atmosfera mai sigură în grădiniță;
7. ajută la managementul şcolii.
În relaţia grădiniță-familie, problema profesionalismului cadrului didactic reprezintă un element
esenţial în cadrul serviciului făcut altora, fără a se gândi la avantaje personale, cu alte cuvinte
competenţa, servirea clienţilor, un cod de etică profesională.
Problemele cele mai spinoase par a fi cele legate de particularităţile de vârstă ale copiilor, de gradul
supravegherii copiilor în familie şi, în general, de atmosfera creată în colectivul familiei, în sistemul
măsurilor comune ale grădiniței cu familia trebuie avute în vedere toate aceste aspecte. Este
necesară deci o colaborare strânsă între grădiniță şi familie, care să ducă la realizarea scopului final
al activităţii educative, de formare a unei personalităţi creative şi autonome.
Bibliografie:
1.Pescaru, Băran, Adina, Parteneriat în educaţie ,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
2.Anghel, Elena, Psihologia educatiei pe tot parcursul vieţii, Editura Renaissance, Bucuresti, 2010.
3.Popescu,Neveanu Paul, Psihologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990.
211
ACTIVITĂŢILE EDUCATIVE REALIZATE ÎN PARTENERIAT CU
PĂRINŢII
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii,
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel scris pe o coală de hârtie,
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii, dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta:
Lecţia –Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor. Astfel familia se
va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în acel context educaţional, să-l
vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare, faţă de profesor, ce
ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are alături nu
numai acasă.
Vizita/ Excursia – Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în
locuri publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine
pe părinte şi invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se
simtă în largul său.
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de
a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a
înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a
găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.
Serbările şcolare – Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un
prilej de manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi
212
poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De
multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient
de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Aceste
întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de
adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi împărtăşească din experienţă unii altora, dar
mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului, procesul de învăţare, instituţia şcolară
unde învaţă copilul.
Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individuale
oferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute
în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe aspecte
din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în
parte.
Alte idei de activitati in parteneriat pot fi Ne relaxăm împreună!, Să creştem copii
sănătoşi!, Să lucrăm împreună!, Ne pasă de ceilalţi!etc.
Parteneriatele dintre școală și familii pot ajuta profesorii în munca lor,pot perfecționa
abilitățile școlare ale elevilor, pot îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar,pot îmbunătăți
abilitățile educaționale ale părinților,pot dezvolta abilitățile de lideri ale părinților,pot conecta
familiile cu membrii școlii. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între cei doi
factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm
neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe
sine şi lumea în care trăieşte.
BIBLIOGRAFIE
213
Familia și școala, parteneri în educația copilului
214
Colaborarea şi cooperarea părinţilor cu şcoala sunt eficiente ambilor factori. Dacă ne referim la
optimizarea comunicării între profesori şi părinţi, se iau în calcul: calitatea celor doi poli ai
colaborării (profesori şi părinţi), percepţiile fiecăruia, atitudinile care îi caracterizează,
caracteristicile instituţiei şcolare, caracteristicile familiei, modul de comunicare.
Implicarea părinţilor în rezolvarea problemelor şcolare şi în sprijinirea procesului instructiv-
educativ are o serie de motivaţii, dintre care enumerăm : părinţii îşi cunosc copiii şi doresc să îi
descopere ca elevi, părinţii au nevoie de informaţii referitoare la îndeplinirea rolului de elev de către
copilul lor. Forme de colaborare a părinţilor cu şcoala: prezenţa la şedinţe şi lectorate ,asistarea
elevilor în efectuarea temelor, participarea la activităţi cultural- artistice şi sportive , organizarea
unor expoziţii, serbări, excursii , organizarea unui colţ verde în şcoală , atragerea unor fonduri
pentru şcoală , susţinerea bibliotecii prin donaţii de cărţi.
O comunicare optimă învăţător/ diriginte/ familie are rolul de a acţiona în mod pozitiv asupra
copilului şi de a stopa comportamentele negative. De multe ori apar dificultăţi de comunicare şi de
dezvoltare a relaţiei şcoală- familie. De aceea trebuie cunoscuţi factorii care favorizeaza dar şi
blochează o comunicare eficientă. Lipsa de comunicare din partea uneia dintre ele afectează
evoluţia elevului, rezultatele şcolare şi natura comportamentului.
Factori care favorizează comunicarea: transmiterea informaţiilor de către învăţător/ diriginte într-o
formă accesibilă părinţilor, evitarea analizării critice sau blamării părintelui , mediul ambiant de
discuţie să fie plăcut, capacitatea învăţătorului de a mobiliza părinţii să comunice şi să le asculte
problemele, evitarea subiectelor care privesc elevii problemă, se fac discuţii individuale cu aceştia,
rezolvarea problemelor copiilor, implicarea în găsirea unor soluţii, sprijinirea, încurajarea părinţilor
pentru a schimba atitudinea negativă a elevului.
Există două teorii importante privind relaţia şcoală- familie : teoria profesionalismului şi teoria
schimbului. Teoria profesionalismului consideră ca un element esenţial serviciul făcut altora, fără a
se gândi la avantaje personale, având drept criterii competenţa, un cod de etică profesională. Teoria
schimbului consideră acţiunea umană în funcţie de un câştig personal , un salariu asigurat, o
competiţie restrânsă. Cooperarea cu familia poate fi un test profesional şi poate fi considerată ca
făcând parte din datoria profesională a profesorului deoarece : părinţii sunt parteneri ai şcolii ,
eficacitatea învăţământului poate fi ameliorată prin cooperarea între şcoală şi familie, părinţii sunt
responsabili legali de educaţia copiilor. Atât părinţii, cât şi cadrele didactice beneficiază de
avantajele unei astfel de colaborări. Influenţele pe care familia le exercită asupra copilului sunt
directe sau indirecte, determinând în mare măsură dezvoltarea personalităţii acestuia. Modelul
moral-civic propus de şcoală ( comportament civilizat, demn, tolerant, bazat pe cinste ,
corectitudine) găseşte un răspuns pozitiv în familiile unde aceste valori sunt puse la loc de cinste.
Părinţii trebuie să vadă în şcoală un prieten, un colaborator, un om adevărat care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Asadar, e o sarcină a şcolii să
identifice situaţiile problemă, din familiile copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile
educative în favoarea elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoală-familie
este determinantă în educarea copiilor.
215
Importanța serbărilor școlare
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil. Serbarile aduc așadar lumina în sufletul copiilor, dau
aripi imaginatiei, crează o atmosferă plină de plăcere, bucurie. În transmiterea obiceiurilor și
tradițiilor în serbările preșcolare am pornit de la ideea că nu există un alt element artistic care să
poată fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educațional ca serbările școlare. Pentru copii ele
reprezintă o distracție veselă, placută, iar pentru educator constituie prilejul de a oferi mănunchiul
bucuriei de-a lungul unui șir întreg de repetiții. Învățând copiii să desfășoare spre exemplu
"Serbarea pomului de iarna", îi implicam în interpretarea unor roluri pe care le joacă cu placere:
capra, ursul, sorcova, uratul, colindatul.
Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează
deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul, dragostea de frumos, aptitudinile
pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la grădiniţă şi le
dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă.
Serbarile au o importanță deosebită în educarea copiilor. În primul rând prin conținutul lor, transmit
un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc împreuna și depun eforturi susținute pentru realizarea unui
scop comun, reușita serbarii. Încordarea gradată din momentul pregatirii serbărilor culminează în
ziua desfășurării ei, când tensiunea afectivă a grupei ajunge la maxim. Astfel, pregătirea și
participarea la serbari este acțiunea în care copilul se obișnuiește să traiască în colectiv, să se
debaraseze de timiditate. Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea
orizontului de cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau
cântece se dezvoltă memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de
dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să
fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de
frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi
atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare, fondul muzical,
semnalele sonore, jocul de lumini - reprezintă toate, elemente importante ce contribuie la costruirea
unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Valorificând frumusețea tradițiilor și obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu preșcolarii reușim
să înfrumusețăm viața copiilor, îi ajutăm să cunoasca tradțtiile românesti și rolul important pe care-l
au în viața oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste traditii au dăinuit peste timp.
Prin conținutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înțeleagă mesajul și conținutul acestor obiceiuri
populare, adaptându-le particularităților de vârsta și aptitudinilor artistice individuale. Cu acest
prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, dansului, poeziei, poveștilor,
proverbelor, zicătorilor și strigăturilor a unor evenimente traditionale - Crăciunul, Paștele, Moș
Nicolae, etc - copiii având posibilitatea să cunoască frumusețea și bogația folclorului, diversitatea
tradțtiilor și obiceiurilor românesti, armonia limbii române. Textele cântecelor și poeziilor, a
colindelor, plugușorului, sorcovii, transmit urările de bine în legatura cu unele îndeletniciri
străvechi ale românilor: uratul, semanatul, păstoritul.
216
Cu aceste ocazii copiii îsi îmbogatesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători,
strigaturi, patrund în tainele limbii materne și în comorile înțelepciunii populare.
Serbarile copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru părinți,
întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina in suflete, dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilitatilor, în cadrul
serbarilor școlare este bine sa fie prezentate și creatii artistice originale, adaptate evenimentelor și
condițiilor locale.
Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti, Editura Nico
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.
217
Serbare de Crăciun
218
Hangiţa: O cameră mică am avea!
219
SERBAREA SCOLARA DE CRACIUN - SEZATOAREA
Serbarile sub forma sezatorilor s-au rarit. Sezatorile sunt fasii de traditii, ramase “in spate”, pierdute
printre trendurile ce traverseaza in viteza viata noastra, pe care ne straduim sa le prindem, sa le
promovam si apoi sa trecem la urmatorul…
Candva, oamenii reuseau sa munceasca si altfel : glumind, cantand, ironizand, luand aminte la
spusele celor mai varstnici. Azi, muncim cu incrancenare, sau cu nemultumire, sau gata obositi
spiritual.
Pornind de la aceste idei, am incercat sa schimb un pic optica parintilor despre lucrurile “invechite”
si sa formez o atitudine noua la elevi, aceea de a aprecia obiceiuri , traditii, sarbatori romanesti.
Pentru a indeplini aceste doua obiective a fost nevoie ca “actorii” unei sezatori sa fie si adultii, in
egala masura cu copiii lor. Este un lucru delicat si dificil sa convingi un adult sa se exprime in fata
unui public eterogen: colegii copilului, parinti-prieteni, parinti- persoane aproape necunoscute,
invatatoarea…, poate directorul scolii… dar nu este imposibil.
Prima conditie a fost sa creez roluri potrivite cu mediul scolar in care elevii mei evolueaza. Am
compus “strigaturi” care sanctionau cu blandete si in mod amuzant comportamente , am creat
scurte scenete-deschise (4-5 dialoguri ), am ales cantece populare cunoscute , care se pot interpreta
in duet (baieti-fete), am renuntat la prezentatori si i-am lasat pe copii sa-si prezinte momentul ca pe
o provocare, o problematizare.
A doua conditie a fost sa inserez momente de invitatie a adultilor la a participa activ. Au fost
informati de la inceputul sezatoare ca pot crea si ei “strigaturi” ad-hoc. La scenetele-deschise puteau
veni cu doua – trei replici care sa continue ideea. Copiii erau instruiti sa ii antreneze la refrene pe
parintii lor. Prezantarile momentelor erau construite sub forma unor intrebari la care adultii puteau
veni cu raspunsuri ce erau verificate imediat.
A treia conditie a fost sa invit bunici si bunice ale copiilor, deoarece ei sunt mai dezinvolti si mai
aplecati spre lumea copilariei. In plus, au fost rugati sa isi aduca lucrul de mana- daca au si doresc.
O sezatoare adevarata are in meniu boabe fierte de porumb, gogosi cu gem , mere, nuci, covrigi…
Copiii au fost surprinsi de boabele de porumb – cu sare sau cu zahar.
Dispunerea mobilierului are un rol important, pentru ca se urmareste principiul de “masa rotunda” ,
unde toti sunt egali. Astfel, am asezat bancute si scaune in cerc, intercalate. Bancile serveau de
masa pentru mancare sau pentru lucrul de mana care putea fi abandonat, din cand in cand.
Ca sa aiba sentimentul utilitatii, copiii au fost incurajati sa desfasoare o activitate usoara, in timpul
sezatorii, cu conditia ca aceasta sa fie una productiva ( decupaje simple, fire impletite in trei,
sarmulite rasucite in doua, gaurirea hartiei cu acul dupa model trasat).
Punctul culminant al sezatorii a fost aducerea in atentie a unui obicei foarte frumos, care avea loc in
noaptea de Anul Nou : pe o masa, sub douasprezece castroane se asaza diverse obiecte ( pieptan,
boabe de porumb, oglinda, inel, boabe de fasole, pamant, ochelari, o bucatica de mamaliga, o piatra
etc). Acestea simbolizeaza caracteristicile ursitului/ursitei ( fudul, harnic, frumos, subtirel ca tras
prin inel, cu dintii rari ca boabele de fasole, bogat in pamanturi, citit, domol, puternic etc). Copiii
sunt invitati sa aleaga un castron , sa il ridice, apoi i se deconspira semnificatia. “Jocul” este foarte
amuzant si neasteptat , produce veselie si dorinta de a reincerca.
In final, toti cei implicati isi prezinta lucrul si insotesc prezentarea cu un gand bun sau cu o urare.
Nu implica nicio obligativitate pentru niciun parinte, dar aproape toti participa cu bucurie,
intorcandu-se la vremea copilariei intr-un cadru potrivit.
220
CEI MARI- ALATURI DE CEI MICI
IMPORTANTA ACTIVITATILOR EDUCATIVE
IN PARTENERIAT CU PARINTII
Banu Luminita- prof. inv. Primar- Sc. Gimn. “ Vasile Carlova” Targoviste
Banu Mihai- prof. Scoala . Gimnaziala “I.Al.Bratescu-Voinesti” Targoviste
Cele mai memorabile activitati sunt cele in care reusim sa implicam parintii alaturi de copiii
lor.Cele mai reusite activitati sunt acelea in care parintii ii fac mandri pe copii de contributia lor
artistica/tehnica/practica/etc.Cele mai de impact activitati sunt cele in care copiii invata ceva de la
parintii lor in cadrul scolii.
Obiectivele pe care ni le propunem pentru asfel de actiuni sunt de mai multe tipuri: emotionale,
morale, caritabile , cognitive. Cele mai importante sunt cele emotionale. Vizeaza dezvoltarea
inteligentei emotionale , cu care copiii trebuie sa “plece” in viata, cu care trebuie sa invete sa
rezolve probleme . Obiectivele morale formeaza un comportament sanatos, integru, agreabil . Cele
de natura caritabila dezvolta empatia, foarte necesara intr-o societate dezvoltata, civilizata. Nu
neaparat pe ultimul loc, obiectivele cognitive aduc in atentie priceperi si deprinderi pe care copiii le
exerseaza deja si pe care trebuie sa le dezvolte.
Genurile de activitati pot fi extrem de variate : serbari, ateliere de lucru, vizite , drumetii, vizionari
de filme/documentare, sezatori, lectii in parteneriat, cursuri de limbi straine rare, tabere, seri de
lectura/poezie, seri de dans popular, voluntariat etc.
Implicarea parintilor trebuie sa ajunga la un procent de suta la suta! Niciun copil nu trebuie sa se
simta singur, sau neglijat. De aceea, fiecare parinte va fi convins sa participle alaturi de propriul
copil. Modul in care participa, ramane la latitudinea si priceperea fiecarui adult. Unii sunt foarte
activi, altii se pricep sa execute, altii sa dirijeze, altii sunt buni antrenori, altii intretin atmosfera…
Invatatorul cunoaste bine parintii inainte de ale “distribui” roluri in care sa se simta confortabil si
valorizati.
Locurile in care desfasuram astfel de activitati trebuie sa aiba “personalitate”. Sala de clasa/de sport,
sala de muzeu, sala de sedinte a unei intreprinderi, o bucatatie profesionala, sala de cinema, de
teatru, parcuri, gradini botanice, biblioteca municipala sunt locuri care stimuleaza imaginatia
copilului in directia alegerii unui hobby, a unei profesii, a unei directii in viata. Tine de imaginatia
invatatorului sa creeze experiente noi pentru elevii sai.
Evenimentele, ocaziile in care parintii pot fi alaturi de copiii lor in cadrul activitatilor extrascolare
sunt nenumarate. Alaturi de momentele Craciunului, Paste, sfarsit de an scolar sau zile cu prilejuri
binecunoscute, se pot inventa sarbatori speciale pentru colectivul de elevi, gen : 100 zile de scoala,
Ziua culorilor vesele, Ziua faptelor bune-impreuna, Ziua Anotimpurilor, Atelier de bucatarie, Ziua
lecturilor copilariei etc. Intalnirile parinti –copii pot avea ca subiect si colectarea maculaturii,
cantarirea si aproximarea sumei ce va rezulta ca urmare a reciclarii. Se pot face plantari de copaci
sau flori in zone ”gri” sau in parcul scolii. Se pot face actiuni de voluntariat in domenii accesibile
copiilor. Se pot desfasura actiuni caritabile in “zone” alese cu grija, pentru a nu afecta sensibilitatea
copiilor. Lista poate continua, in functie de dorintele exprimate ale copiilor, in functie de profesiile
parintilor, in functie de imaginatia si disponibilitatea cadrului didactic implicat.
Tinand cont de aceasta multitudine de factori, se pot organiza activitati care sa motiveze copiii spre
a invata lucruri noi, in afara cartilor de scoala, activitati care sudeaza legatura parinti-copii-
invatator, activitati care reconforteaza spiritul si stimuleaza imaginatia. Sa tinem mereu cont de
spusele unui om invatat : “Sufletul copilului nu-i un vas ce trebuie umplut, ci o vatra ce trebuie
incalzita”.
221
Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii
“Părinţii buni le dau copiilior rădăcini şi aripi:rădăcini pentru a nu-şi uita originile şi aripi
pentru a zbura şi a se folosi de ceea ce i-au învăţat”
Jonas Salk
Familia este pentru un copil primul grup în care exersează comportamentele sociale şi se descoperă
pe sine,este instituţia cea mai stabilă ,responsabilă de păstrarea şi dezvoltarea tradiţii-lor culturale.
Atunci,când copilul trece pragul şcolii,pentru el există mai multe necunoscute,dar şi pentru pă-
rinţii lor.Părinţii pot avea multe întrebări despre programul din şcoală.Dreptul părinţilor este de a
lua parte de activităţile copiilor.
Asigurarea unui parteneriat real între aceştia,implicarea tuturor în realizarea unei unităţi de ce-
rinţe va duce implicit la o educaţie corectă a copiilor,la evitarea erorilor în educaţie şi la soluţio-
narea problemelor care apar.Parteneriatul şcolii cu familia implică informarea teoretică a părinţi-
lor în problemele de psichopedagogie şcolară.Se pot ţine lectorate cu părinţii şi şedinţe pe diferi-te
teme în cadrul cărora sunt invitaţi specialişti(medici,logopezi,psihologi).
Mijloacele aflate în îndemâna învăţătoarelor pentru a-i determina pe părinţi să fie parteneri active în
educarea copiilor sunt:şedinţele cu părinţii,acţiuni comune părinţi şi copii,vizite la domiciliul
copiilor,discuţii zilnice cu părinţii sau atunci când evenimentele le solicită.Părinţii sunt partenerii şi
colaboratorii învăţătoarelor în educaţie şi nu specialişti.Părinţii pot da o mână de ajutor efectiv în
şcoală.Dacă un părinte este cofetar,muzician,medic etc.putem să-l implicăm în activităţi prin
realizarea unui moment deosebit pe parcursul zilei.
Participarea părinţilor la multe activităţi ale şcolii şi chiar implicarea acestora în organizarea
,desfăşurarea lor le vor permite o mai bună cunoaştere a particularităţilor propriilor copii,a difi-
cultăţilor pe care aceştia le întâmpină în activităţi.Activitatea cu părinţii ,ca parteneri pentru a
asigura dezvoltarea copilului în programul educative din şcoală,poate deveni un start bun pentru a
crea părinţilor respectul de sine ,încredere în competenţele lor.Parteneriatul şcoală-familie se referă
la construirea unor relaţii pozitive între familie şi şcoală ,la o unificare a sistemului de valori care
poate avea un efect benefic asupra copiilor.Acţiunile comune desfăşurate,continuarea muncii
învăţătoarei de către părinţi,implicarea acestora în acţiunile organizate în şcoală,transfor-
marea unor deprinderi în obişnuinţe ,de această colaborare,beneficiar este copilul,care treptat prin
modul de comportamentare va scoate în evidenţă rezultatele acestui parteneriat.
Imagini din proiectul”O şcoală- O familie”Anul şcolar 2018-2019
222
223
PROIECT EDUCAȚIONAL NAȚIONAL
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
BARBACIORU CARMEN
GRADINITA NR.185. SECTOR 5
BUCURESTI
SERBARE DE CRĂCIUN
GRUPA MIJLOCIE
CANTEC
O,BRAD FRUMOS,O BRAD FRUMOS !
CU CETINA TOT VERDE!
TU ESTI COPACUL CREDINCIOS,
CE FRUNZA NU SI-O PIERDE.
O,BRAD FRUMOS ! O ,BRAD FRUMOS !
CU CETINA TOT VERDE!
224
Domn, Domn sa-naltam Fecioara Maria
Domn, Domn sa-naltam Naşte pe Mesia.
Domn, Domn sa-naltam 3.Magii cum zăriră
Caprioare n-au vinat Steaua şi porniră
Domn, Domn sa-naltam Mergând după raza
Si-au vinat un iepuras Pe Hristos să-l vadă.
Domn, Domn sa-naltam 4.Cu daruri gătite
Domn, Domn sa-naltam Lui Hristos menite
Domn, Domn sa-naltam Având fiecare
Sa faca din pielea lui Bucurie mare.
Domn, Domn sa-naltam 5.Care bucurie
Vesmint frumos Domnului Şi la noi să fie
Domn, Domn sa-naltam De la tinereţe
Pâ-n la bătrâneţe.
4.Dormi drăguţule Iisus
Dormi odorule nespus. 9.Jos pe paie pruncuşorul
Nani, nani prunc de Crai Doarme dulce ca un miel,
Cu glas blând, cu păr bălai Maica sa de drag răpită
Două stele-s ochii tăi Nu-şi ia ochii de la el.
În obraji îţi ard văpăi. N-are scutec de-nfăşat,
Dormi odorule iubit Nici hăinuţe de-mbrăcat
Dumnezeu nemărginit! Pentru Pruncul de-mpărat.
Nu mai plânge maica mea
5.În noaptea sfântă de Crăciun Scutecele noi ţi-om da
Pe drumul nins de lună, Pruncul Sfânt de-i îmbrăca.
Trei magi călări cu suflet bun 10Bătrânii noştri povestesc
Aleargă împreună. Cum a venit Crăciunul
Cum dragostea lui Dumnezeu
6.De unde vin? Cum se numesc? A luminat tot omul.
Ce doruri îi frământă? 11.E noapte patul e făcut
Spre-o iesle ei călătoresc Dar cine să se culce?
Şi cerurile cântă. Când mama spune de Iisus
Cu glas duios şi dulce.
7.Şi cântă-n inimile lor Cum S-a născut Iisus în fân,
Aprinsă bucuria, În ieslea cea săracă
Azi s-a născut Iisus Hristos Şi boii peste el suflau
Azi s-a născut Mesia. Căldură ca să-I facă.
Cum au venit la ieslea Lui
8.Dinspre Răsărit răsare Păstorii de la stână
O stea cu lumină mare, Şi îngerii cântau în cor
Razele îşi răspândeşte Cu flori de crin în mână.
Şi mare minune vesteşte, COLINDĂ:
C-astăzi s-a născut Hristos Astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos. 1. Astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos.
STEAUA: Lăudaţi şi cântaţi
1.Steaua sus răsare Şi vă bucuraţi.
Ca o taină mare
Steaua străluceşte 2. Mititel înfăşeţel
Şi lumii vesteşte. În scutec de bumbăcel
2.Că astăzi Curata Lăudaţi şi cântaţi
Prea nevinovata Şi vă bucuraţi.
225
3. Neaua ninge nu-L atinge
Vântul bate nu-L răzbate CANTEC: MOŞ CRĂCIUN CU PLETE
Lăudaţi şi cântaţi DALBE
Şi vă bucuraţi. Crăciun cu plete dalbe
4. Si de-acum până-n vecie A sosit de prin nămeţi
Mila Domnului sa fie Şi aduce daruri multe
Lăudaţi şi cântaţi La fetiţe şi băieţi
Şi vă bucuraţi.
12.Din an în an sosesc mereu Moş Crăciun, Moş Crăciun
La geam cu Moş Crăciun
E ger cumplit, e drumul greu Din bătrâni se povesteşte
Da-i obicei străbun. Că-n toţi anii negreşit
Azi cu strămoşii cânt în cor Moş Crăciun pribeag soseşte
Colindul Sfânt şi bun, Niciodată n-a lipsit
Tot moş era şi-n vremea lor
Bătrânul Moş Crăciun. Moş Crăciun, Moş Crăciun
13.Dragi copii din ţara asta
Vă miraţi voi cum de poate Moş Crăciun cu plete dalbe
Moş Crăciun, din cer de-acolo, Incotro vrei s-o apuci
Să le ştie chiar pe toate? Ţi-aş c?nta Florile dalbe
Uite cum.Vă spun îndată De la noi să nu te duci!
Iarna, noaptea pe zăpadă
El trimite câte-un înger Moş Crăciun, Moş Crăcïun!
La fereastră să vă vadă
226
23.Moş Crăciun e tare bun
Moş bătrân cu barba albă Încărcat vine pe drum
Hai să colindăm! Totdeauna se grăbeşte
E Crăciun şi este pace Oare el nu oboseşte?
Să ne bucurăm. 24.L-as pofti să stea la masă,
Dar umblă din casă-n casă,
22.Moş Crăciun eu sunt micuţ, Ca să-mpartă la copii
Nu ştiu multe poezii, Fel de fel de jucării
Însă una tot îţi spun Că e darnic Moş Crăciun
Cu daruri când o să vii. Cu copilul care-i bun.
Dacă mă încurc niţel 25.Moş Crăciun îţi mulţumim,
Nu fii supărat pe mine, Iar la anul când mai vii
Când voi fi mai măricel Noi o să ne străduim
O să-ţi spun mai bine. Cu toţii cuminţi să fim.
Sănătate îţi dorim
CÂNTEC Şi să ştii că te iubim.
TOTI
PE ZĂPADĂ ZBOARĂ, ZBOARĂ Moş Crăciun soseşte iar
Bucurii aduce-n dar.
1.Pe zăpadă zboară , zboară Vine cu desaga lui
Cling , cling , cling o sanioară Spre sfârşitul anului Moş Crăciun, Moş
Şi în ea sta un moşneag Crăciun.
Moş Crăciun cel bun şi drag.
Bradul l-am împodobit
Ref .Moş Crăciun bine-ai venit Cu steluţe de argint
Bradul nostru-mpodobit Şi o stea în vârf i-am pus
Cu steluţe argintii mult te-am aşteptat să vi Jucării tu ne-ai adus Moş Crăciun, Moş
Bradul nostru -mpodobit îţi urează Bun Crăciun
Venit!
Moş Crăciun bine-ai venit,
2.Abia duce în spinare La noi iar ai poposit
O desagă mare, mare, Astăzi vrem să îţi cântăm
Haideţi copilaşi vioi Sănătate sa-ti urăm.
Ca să-i ajutăm şi noi.
227
Cariera de a fi OM
FIŞĂ DE ACTIVITATE
Obiective:
o Identificarea intereselor/ aptitudinilor şi modului în care pot să le valorifice pe piaţa
muncii.
o Educarea posibilităţii de a înţelege, de a pătrunde în profunzimea, frumuseţile,
subtilităţile, responsabilităţile unei profesii.
o Dezvoltarea libertăţii de exprimare a opiniei.
Descrierea activităţii:
Proiectul s-a desfăşurat în Săptămâna ”Să ştii mai multe, să fii mai bun!” în cadrul Proiectului
Internaţional de educaţie pentru orientare profesională organizat de Junior Achievement Romania.
Elevii au mers în vizită la locul de muncă al părinţilor sau în umbra unui angajat dintr-o
companie/instituţie locală, cu acordul, la data şi ora stabilite împreună cu aceştia, pentru a înţelege
mai bine meseria lor, atribuţiile, abilităţile şi competenţele necesare postului respectiv, mediul
economic şi au asistat părintele /angajatul, în funcţie de posibilităţi, la îndeplinirea unor activităţi
specifice postului.
228
Înainte de participare la activitate au fost semnate mai multe documente pentru ca activitatea să se
desfăşoare în condiţii optime:
o Acordul unităţii noastre şcolare de a participa la acest proiect
o Acordul de participare a elevului prin acceptul părintelui (tutorelui legal)
În timpul activităţii au fost făcute fotografii şi s-a completat un formular de feed-back.
Rezultate obţinute:
Fotografiile şi materialele culese în cadrul activităţii demonstrează interesul, respectul
şi aprecierea elevilor faţă de atribuţiile şi competenţele părinţilor necesare locului de
muncă.
Sustenabilitate:
Cadrele didactice, părinţii şi elevii au apreciat activitatea ca fiind una creativă,
ingenioasă, cu excelente valenţe educative.
Mulţi colegi şi-au arătat interesul pentru activitate, dorind ca anul viitor să se alăture
iniţiativei Jaromania.
Părinţii au considerat foarte util acest experiment, cu valenţe formative reale pentru
copii. În ceea ce priveşte reacţia copiilor, aceasta a fost promptă şi clară ”Ne place foarte
mult şi vrem să le mai fim aproape părinţilor nu numai acasă, ci şi la serviciu”
Impresiile ne-au fost impărtăşite şi în cadrul unor ore de educaţie civică de către
copii, dar şi în cadrul lectoratelor cu părinţii.
Argumente /mărturii:
,,Vreau să fiu adult, să fiu responsabil. E aşa de greu să decizi pentru tine însăţi?,, este gândul
unui copil după ce şi-a petrecut o zi întreagă cu părintele la serviciu. De foarte multe ori avem
senzaţia că elevii, copiii noştri, îşi trăiesc copilăria şi atât. Dar nu este aşa ... Chiar dacă sunt mici,
au gânduri mari şi acestea interferează adesea cu viaţa noastră de adulţi. Îşi pun întrebări şi caută
răspunsuri şi câteodată ... gândesc cu voce tare.
Iată câteva din aceste gânduri:
229
GÂNDURI DESPRE ŞI CĂTRE ADULŢI
Aş vrea ca adulţii să fie mai copilăroşi, dar şa lumea s-ar întoarce cu susul în jos.
Mi-ar plăcea ca părinţii să fie şi foarte buni prieteni cu copiii lor deoarece s-ar apropia mai
mult de ei şi ar putea să le spună orice fără a se teme că vor fi certaţi.
As dori să petrec mai mult timp cu familia, prietenii şi tovarăşii de viaţă. De ce? Totul trece
atât de repede, timpul se scurge cât ai clipi... Viaţa trece mult prea repede ca să facem
lucrurile care nu ne plac. Vreau doar să petrec din plin şi să gust din copilărie cât încă o
mai am.
Şcoala este un loc în care te formezi. Fiecare profesor are un mod de a preda, iar mie îmi
place acest fapt. Zâmbind la ore oferim profesorului o rază de bucurie.
Fizic nu mă dezvolt şi se vede, dar psihic .... psihic doar eu mă cunosc.
Fii înţelegător cu mine! ...Toată lumea greşeşte. Ajută-mă! ... Prietenii adevăraţi văd prima
lacrimă, pe a doua o şterg şi pe a treia o opresc.
Nu-ţi pierde copilăria încercând să fii cine nu eşti!
Îmi place să mă joc. Cred că toţi ar trebui să facem ceea ce ne place.
Cu toţii ne spuneţi ce să facem. Lăsaţi-ne să greşim! … Aşa vom tine minte.
Ascultă-mă şi pe mine! S-ar putea să te surprind.
E aşa de greu să fiu copil!!! Când o să fiu şi eu adult să nu-mi mai spună nimeni ce să fac?
Tu mi-ai dat aripi. Învaţă-mă să zbor!
Eşti dezamăgit de mine? Şi eu…
Nu ştiu cine sunt şi ce vreau. Sunt la început de drum…sunt debusolat, aşa că ai răbdare cu
mine!
Tu cum ai reuşit ,,să te faci mare,,?
Trebuie să mă iubeşti şi atunci când nu sunt cum vrei tu!
Fă-ţi timp pentru mine! Învaţă-mă să te înţeleg!
Eu greşesc pentru că sunt mic. Tu ce scuză ai?
De multe ori stau şi mă gândesc cum este să fii adult … să ai libertate deplină.
Nu judeca lumea până nu te uiţi la tine! Când nu-mi place ce vorbeşti îţi spun să mă laşi.
Dacă nu mă crezi, nu-i vina mea.
Nu mă face să mă schimb, să devin ce eşti tu… Lasă-mă să descopăr lumea singură, să mă
descopăr pe cea care sunt.
Tu mereu îmi spui ce să fac, dar câteodată aş vrea să fac şi ce vreau eu.
Vrei să spun cine sunt eu? Mai întâi spune-mi cine eşti tu!
Mi-aş dori să rămân copil pentru totdeauna şi să nu mă critice alţi oameni ca pe adulţi.
Oamenii mari au aşteptări de la noi, dar noi ce aşteptări să avem de la ei? Copilul din
fiecare nu se pierde niciodată, aşa că lasă-l să iasă din nou!
Oricât de mult m-aţi supăra, eu tot vă iubesc…. Dar …Credeţi că este uşor să fii copil? …
La început de drum nimic nu este uşor.
Vreau să am 18 ani numai pentru a putea conduce. Tu pentru ce ţi-ai dorit să ai 18 ani?
Nu sunt perfectă şi niciodată nu voi fi. N-o să fac greşelile tale, o să le fac pe ale mele şi
sper că voi învăţa din ele.”
Bibliografie:
230
CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE
231
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în
mod favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică
varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie
publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .
232
Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții
Profesor:Barbu Genoveva
Școala Gimnazială Stăncești,jud.Buzău,comuna Vadu-Pașii
Motto:,,Toți oamenii au fost la început copii,dar puțini își mai amintesc.”(Antoine de Saint-
Exupery).
Îmi aduc și acum aminte,cu mare plăcere și emoție,prima zi de școală,un eveniment important atât
pentru mine cât și pentru părinții mei.Peste ani am devenit și eu părinte,iar împreună cu fiica mea
am retrăit momentele trecute prin experiența ei.Aceste momente de cele mai multe ori rămân vii
prin ,,mărturiile sufletești”-fotografiile.
Școala este locul în care copiii își petrec jumătate de zi,alături de alți copii și de o persoană
adultă(educator,învățător,profesor);dar totuși formarea copilului se realizează în sânul familiei,nu
degeaba,,cei șapte ani de acasă”,au un rol covârșitor în modelarea copilului.
Atunci când copilul vine la școală,pentru el se deschide o lume necunoscută,dar la fel și pentru
părinții lui.Noi,ca și cadre didactice nu ar trebui să îi înlăturăm pe părinți din procesul
educațional,deoarece copilul pe care noi îl educăm este copilul lor.Dreptul părinților este de a lua
parte la activitățile copiilor.
Eu sunt cadru didactic în mediul rural,iar implicarea părinților în viața școlii este
covârșitoare.Noi,cadrele didactice trebuie să îi încurajăm pe aceștia să viziteze școala,să ne
cunoască programele desfășurate și să se simtă bineveniți.
Asigurarea unui parteneriat real între părinți-școală-elevi,ar duce la implicarea tuturor în realizarea
unei educații corecte a copiilor dar și la evitarea erorilor în educație și la soluționarea problemelor
care apar.
Parteneriatul școlii cu familia implică în primul rând informarea teoretică a părinților în problemele
de psihopedagogie școlară.În acest sens se țin lectorate și ședințe pe diferite teme în cadrul cărora
sunt invitați specialiști.
Școala trebuie să organizeze cu familia un parteneriat educațional.Mijloacele pe care noi,cadrele
didactice le avem pentru a-i determina să fie parteneri activi în educația copiilor,ar fi ședințele cu
părinții,acțiuni comune părinți și copii,vizite la domiciliul copiilor sau pur și simplu discuții.
Părinții pot da o mână de ajutor efectiv în școală și trebuie să utilizăm aptitudinile deosebite pe care
aceștia le dețin.Participarea lor la unele activități(serbări,vizite,excursii,lecții deschise),și chiar
implicarea lor în organizarea acestora,le va permite o mai bună cunoaștere a particularităților
propriilor copii,a dificultăților pe care aceștia le întâmpină.
Cred că un părinte se poate considera împlinit atunci când împreună cu școala reușește să educe
copilul,astfel încât el să aprecieze munca,să fie util în societate.
Acest parteneriat se referă la construirea unor relații pozitive,la o unificare a sistemului de valori
care poate avea un efect benefic asupra copiilor,atunci când aceștia văd profesorii sfătuindu-se cu
părinții.Părinții trebuie să vadă în școală un prieten,un colaborator,care-i poate ajuta printr-o
atitudine nepărtinitoare pe care ar trebui să o afișăm.
Astăzi se accentuează ideea de a sprijini părinții și nu de a-i substitui,,,Niciodată familia nu a fost
mai solicitată și rolul său nu a fost atât de mareca azi”,(Boutin și During,1994).Din experiența
personală,ca urmare a activităților derulate,legătura școlii cu familia s-a îmbunătățit
considerabil,părinții simțindu-se utili.
Activitățile extrașcolare,bine pregătite,sunt atractive la orice vârstă.Ele stârnesc preocupare,produc
bucurie,facilitează acumularea de cunoștințe,chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară pri prelungirea ei într-un context exterior
școlii.Deși părinții consideră că ei știu ceea ce este bine,pentru că ei aleg,caută și se interesează
despre diferite opțiuni,acceptul copilului fiind cel care îi ajută să se implice.
233
Părinții care au luat parte la activități extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea față de
educația oferită de școala noastră.
În concluzie,părinții sunt principalii colaboratori și parteneri ai școlii,în ceea ce privește educația
copiilor-o legătură între profesori și părinți va duce la o relație deosebită între copii și profesori.
Bibliografie:
-Eduard Dăncilă și Ioan Dăncilă,,Noi și copilul nostru ne pregătim pentru școală”2003,Ed.Edid.
-Anton Moisin,,Arta educării copiilor și adolescenților în familie și școală”2001,E.D.P.București.
234
Serbările școlare și importanța lor
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau cadru didactic. Cântând, dansând, recitând ,
interpretând un rol dintr-o scenetă, şcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor
ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la
stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei. În proiectarea scenariului unei serbări
trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a
copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de frumos, înca două coordonate
majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi atmosfera încărcată de emoţii
,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă parte. Serbările desfăşurate după
anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg, decorul neobişnuit,
costumaţia copiilor, accesoriile necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini-
reprezintă toate, elemente importante ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative
deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească ,plăcere
estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai plină de sens
.
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii
să dea tot ce sunt în stare .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .
Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped • Revista invatamant primar,
nr.2-3/2001,Editura Discipol
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.
235
Importanta activitatilor educative in parteneriat cu parintii
236
Importanța activităților educative
Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele
,,clădirii’’fizice şi spirituale a ,,puiului de om’’. Doar ,,zâna’’,modelatoarea de suflete şi minţi, ştie,
cu mult tact şi răbdare, să-i treacă pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină de vrajă şi
mister a basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei. Pedagogul american Bruner (1970) consideră
că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală
adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de
dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată
progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte
identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de
viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la
cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu
obiectele şi fenomenele din natură. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea
ce ne permite să împăcăm şcoala cu viaţa.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile
extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în
mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
237
importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi
consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici.
Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, să
deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate. Acelasi efect îl pot avea concursurile
organizate de către cadrele didactice în clasa. Dacă sunt organizate într-o atmosferă placută vor
stimula spiritul de iniţiativitate al copiluiui, îi va oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri
pentru a duce la bun sfârşit exerciţiile şi va asimila mult mai uşor toate cunoştinţele. Elevii trebuie
să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de
ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să fie
creativ. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, reacreative, distractive, care ajută la dezvoltarea
creativităţii, gândirii critice şi stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea
drepturilor omului, conştientizarea urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea
valorilor, etc.
Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau
spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează
anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile
extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de
acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă masa de copii.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc
bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se
dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform
naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite
să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în
primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare
a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de
gândire, să evite critica în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back
pozitiv.
. Bibliografie : * Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului
de învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti; * Ionesc, M., Chiş,
V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, pg.162; * Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau,
Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu.
Studiu de impact, Editura Polirom, Bucureşti, 2002, pg. 87; * Crăciunescu, Nedelea, Forme de
activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar, în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 /
2000, Ed. Discipol, Bucureşti; Surse on-line: * Bruner, J.S, Procesul educaţiei intelectuale, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1970
238
Importanţa serbărilor şcolare
239
Punerea in scenă a diverselor scenete , piese de teatru, stimulează încă de la vârstă fragedă
creativitatea copiilor. Se ştie că jocul este esenţa şi raţiunea de a fi a copilăriei. Prin joc copilul
aspiră la condiţia adultului. Jocul socializează, umanizează, prin joc se realizează cunoaşterea
realităţii, se exersează funcţiile psihomotrice şi socioafective. El are rolul de a bucura, destind,
delecta, de a crea un confort spiritual.
Părinţii participă cu plăcere si emoţie la astfel de activităţi, având prilejul de a descoperi talentul
copilului lor, de a se bucura de reuşita acestora.
BIBLIOGRAFIE
Golu, M., (2000), Fundamentele psihologiei, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
Negovan, V., (2003), Introducere în psihologia educaţiei, Editura Curtea Veche, Bucureşti.
Sălăvăstru, D., (2004), Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi.
240
Colaborarea gradinita-familie
Baron Oana-Maria
Gradinita nr. 94, sector 6
Prima zi din viaţă, prima zi in gradiniţă, prima zi la scoală sunt evenimente pe care părinţii şi în
unele cazuri copiile le ţin minte. Ele sunt de multe ori înregistrate în “documente oficiale de suflet”
– fotografiile.
Atunci cand copilul vine la grădiniţă pentru el exista mai multe necunoscute, dar şi pentru părinţii
lor. Părinţii pot avea multe întrebari despre programul din grădiniţă. De aceea nu trebuie să-i
înlăturăm pe părinţi deoarece copilul pe care il educam este copilul lor. Dreptul părinţilor este de a
lua parte la activităţile copiilor.
În mediul rural pentru a marii frecventa copiilor in grădinţă, părinţii trebuie încurajaţi să o viziteze,
să-i cunoasca programele desfaşurate, dar şi să se simta bineveniti. Daca părintele va fi mulţumit de
ceea ce i se ofera, aceasta multumire se va transmite şi copilului, şi el va fi bucuros să o frecventeze.
Familia este pentru copil primul grup în care exersează comportamentele sociale şi se descoperă pe
sine, este instituţia cea mai stabilă, responsabilă de păstrarea şi dezvoltarea tradiţiilor culturale.
Vârsta preşcolară este, fără îndoială, temelia educativă a întregii vieţi. Datorită vârstei mici,
educaţia preşcolară capătă caracter specific. Această perioadă, ca îngrijire şi educaţie, formează
temelia întregii vieţi de mai târziu.
Parteneriatul grădiniţei cu familia implică informarea teoretică a părinţilor în problemele de
psihopedagogie preşcolară. Educatoarea poate avea discuţii personale sau colective cu aceştia,
dezbătând diverse teme: “Cum ne jucăm cu copiii noştri”,“Cum putem contribui la dezvoltarea
limbajului copiilor”, “Care sunt problemele copilului singur la părinţi”. Se pot ţine lectorate cu
părinţii şi şedinţe pe diferite teme în cadrul cărora sunt invitaţi specialişti (medici, logopezi,
psihologi).
Părinţii sunt principalii colaboratori şi parteneri ai grădiniţei în ceea ce priveşte educaţia moral-
civică a copiilor preşcolari. Experienţa pedagogică demonstrează că reuşita integrării sociale
depinde în mare măsură de calitatea formării grupului de copii, a relaţiilor dintre ei şi a modului în
care se supune grupului.
Parteneriatul grădiniţă- familie, acţiunile comune desfăşurate, continuarea muncii educatoarei de
către părinţi, implicarea acestora în acţiunile organizate în grădiniţă, transformarea unor deprinderi
în obişnuinţe, de această colaborare , beneficiar este copilul care treptat prin modul de comportare
va scoate în evidenţă rezultatele acestui parteneriat.
Activitatea cu părinţii, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului în programul educativ din
grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respectul de sine, încredere în
competenţele lor, făcându-i mai buni. Parteneriatul grădiniţă-familie se referă la construirea unor
relaţii pozitive între familie şi grădiniţă, la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect
benefic asupra copiilor atunci când aceştia văd educatoarea sfătuindu-se cu părinţii.
Prin toate activităţile realizate în grădiniţă urmărim să-i facem pe copii să deosebească binele de
rău, să ştie ce se cuvine şi ce nu se cuvine să facă, să fie toleranţi atât cu ei cît şi cu cei din jur. De la
simple cunoştinţe şi fapte de viaţă să-i determinăm pe copii să aibă atitudini personale participative,
să-i învăţăm că nu pot să trăiască singuri ci numai împreună cu ceilalţi.
Bibliografie:
Eduard Dancila si Ioan Dancila – Noi si copilul nostru ne pregatim pentru scoala, 2003, Editura
Edid
Anton Moisin – Arta educarii copiilor si adolescentilor in familie si scoala, 2001, E.D.P. Bucuresti
Magdalena Dumitrana – Didactica Prescolara, 1998, Ed. V&I Integral Bucuresti
241
Magia sărbătorilor de iarnă!
Serbările şcolare
Barta Tunde-Izabella
242
Magia sărbătorilor de iarnă
„Un bun învăţător observă când copilul se străduieşte- chiar dacă rezultatele nu se văd
imediat. Şi-i arată elevului că a observat !...
Un bun învăţător are grijă să vină rândul fiecărui elev la îndatoririle plăcute – dar şi la cele
nesuferite.
Mari destine au de multe ori la baza influenţa unui bun învăţător!”
- Helen Exley –
Nu cu mult timp în urmă cei șapte ani de acasă au devenit șase. În urma acestei schimbări, școala
alături de familie și de întreaga societate are un rol foarte important în educarea copiilor. Educația
permanentă presupune o învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali,
în primul rând între familie și școală, nu suferă amânare. Școala nu-și poate realiza pe deplin
sarcinile, mai ales cu elevii care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale
de muncă și de viață ale copiilor.
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii şi în
acelaşi timp garanția succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător cât şi pentru elevii
săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui și motivația intrinsecă este aproape
inexistentă. Efortul pe care îl face în primele clase este uriaş. Părinții uită de obicei acest lucru, de
aceea nu le acordă de multe ori atenţia cuvenită, li se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de
cele mai multe ori lasă totul în seama școlii. Una din ideile învățământului modern o reprezintă
ideea elevului activ, organizator, cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare.
Proiectarea unor activități în parteneriat cu părinții este deosebit de benefică. Ţinem legătura
permanent cu părinţii prin orice mijloace, fie telefonic sau prin e-mail, prin corespondenţa scrisă sau
on-line sau prin avizierele şi panourile de la clasa, accesul la portofoliul copilului. Toate acestea s-
au dovedit a fi eficiente şi mulțumitoare pentru ambele părţi. Participarea părinţilor la activităţile
demonstrative a permis părinţilor să fie evaluatori ai copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând
seama de cerinţele învățătoarei cât şi a colectivului din care face parte.
Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia. Făcând trecerea de la grădiniță la
școală, acestea și-au găsit ușor locul în activitățile școlare în primii doi ani, clasa pregătitoare și în
clasa I. Începând cu clasa a II-a am început să diversific aceste activități educative realizate în
parteneriat cu părinții. Am considerat că acestea trebuie să fie cât mai apropiate de viața reală.
Astfel în cadrul serbărilor, respectiv a activităților cu specific de sărbători, am inserat momente din
viața reală, din dorințele actuale ale copiilor.
”Mai încet! Ce v-agitaţi?
Suntem foarte ocupaţi !
La computer ne jucǎm !
Vrem doar... linişte s-avem!”
243
Toate activitățile cu specific sărbătorilor tradiționale le-am desfășurat în parteneriat cu familiile
copiilor. Versurile sau replicile alese au adus zâmbete pe buzele tuturor creând o atmosferă
relaxantă.
După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că școala
trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe care el
o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.
244
Gânduri de Crăciun
Bartók Irén
Mă uit pe geamul clasei mele și mă încântă priveliștea fermecătoare. Pe orizontul apropiat se înalță
grandios și falnic, îmbrăcat în straie albe Munții Vrancei, mai aproape se văd străzile din Ojdula,
comună situată în curbura Carpaților. Ninge cu fulgi mari și pufoși peste casele cu hornurile
fumegânde. Deschid fereastra și aerul răcoros intră în clasă, unde se simte mirosul de brad adus de
un tată pădurar. Câtă frumusețe a naturii, toate dăruite de Dumnezeu!
Deodată se aude zgomotul ușor al cizmulițelor acompaniate de scârțâitul unor bocanci. Închid
repede fereastra și mă reped la ușă. Sosesc ”copii mei”, așa le zic eu, pentru că mă simt parcă aș fi
a doua lor mamă. Cu fețele îmbujorate intră pe ușă copii rromi din clasa mea. Ei au sosit primii. Au
pornit mai devreme, pentru că locuiesc pe o stradă mai îndepărtată a Ojdulei. Vin cu părinți și
bunici. Un bunic aduce sub brâu nuiele subțiri. Nu sunt nuiele oarecare.
- Le-am ales cu grijă- îmi explică el- apoi le-am pus în apă să se-nmoaie și le-am
așezat într-un loc unde e umezeală. Astăzi voi arăta copiilor cum se face din ele Steaua de
Crăciun ce îi va călăuzi pe crai la Iisus Hristos. Așa am învățat de la străbunicul meu.
- Știm și colinde frumoase!- spun părinții și se întrec în prezentarea lor.
Peste puțin timp sosește Mircea cu mama ei, care a adus ingrediente pentru prăjitura Crăciunului-
turtă dulce. Apoi sosește Kamilla cu toată familia. Mama ei fiind învățătoare mă va ajuta să
confecționăm podoabe pentru Pomul de Crăciun. Sosesc pe rând toți copii din clasa mea, îmreună
cu părinții.
Cred că sunt una dintre cele mai norocoase dăscălițe din lume. În clasa mea sunt copii români, secui
și rromi. Ei trăiesc împreună, se joacă , învață, se bucură , plâng și râd împreună. Niciodată nu s-a
pus problema naționalităților. Ei își trăiesc copilăria fericiți și fără griji. Provin din etnii diferite, au
obiceiuri diferite, iar eu mă folosesc de multiculturalitatea aceasta, învățând de la fiecare ceva bun
și folositor în viață. Să nu mai vorbim de apartenența lor religioasă! Majoritatea sunt romano-
catolici, dar mai am ortodocși, reformați, adventiști și penticostali. Magia Crăciunului ne unește pe
toți indiferent de naționalitate și de religie, pentru că Dumnezeu coboară printre noi făcându-ne mai
buni, mai fericiți.
În sfârșit au sosit toți și putem să începem pregătirile pentru marea sărbătoare. Băieții încep să
împletească steaua sub îndrumarea nenei Samuil, iar fetele și mămicile se apucă de prepararea turtei
dulce pe care vor decora cu glazură cremoasă, cu bomboane colorate și inimioare de zahăr. Între
timp începem să cântăm o colindă frumoasă, ardelenească:
Lăudaţi pe Dumnezeu,/ Marele Arhiereu,/ Că s-a născut, azi, Cristos,/ Într-al lui Adam folos./
Dănţuiţi şi săltaţi,/ Tot ce vi s-a trâmbiţat,/ Magilor, călătoriţi,/ Pe Mesia să-l găsiţi./ Voi păstori să
fluieraţi,/ Slavă lui să îi cântaţi,/Că Maria a născut,/ Şi blestemul s-a perdut./ Noi viaţă am primit/
Şi prea mult ne-am veselit./ Şi lemnele Raiului,/ Toate astăzi dănţuiesc,/ Cu danie prăznuiesc./ Şi
de-acum până-n vecie,/ Mila Domnului să fie“.
Până când farfuriile s-au umplut cu prăjituri au terminat și băieții așezând stelele deasupra tablei.
Apoi toți am început să facem podoabe, cu care am împodobit Pomul de Crăciun.
Eu m-am pregătit cu un obicei secuiesc, numit „Betlehemezés”. Prin acest obicei popular secuiesc
se prezintă dramatizat căutarea adăpostului pentru fecioara Maria, nașterea Mântuitorului, apoi
sosirea păstorilor și a celor trei crai de la răsărit, care aduc daruri lui Iisus Hristos. Cândva, grupul
numit „betlehemezők”, între Crăciun şi 6 ianuarie colindau în tot satul şi intrau pe la familiile care
le-au primit. Astăzi sunt mai multe variante de interpretări pentru copii. Eu împart rolurile pentru
elevii mei, iar ei vor învăța textele până la Crăciun.
245
Noi le vom prezenta, ca și în anii precedenți, la căminul cultural cu ocazia Crăciunului Bătrânilor.
Această serbare este organizată în fiecare an de Consiliul Local, unde corul școlii și elevii din clasa
mea încearcă să le aducă un moment de bucurie în sufletul acestor oameni singuratici. Ei ne
mulțumesc cântând cu lacrimi în ochi colinde și recitând poezii, așa cum o făceau în tinerețe. Apoi
bătrânii au parte de o masă festivă cu bucate tradiționale din care nu pot lipsii sarmalele și
cozonacii. Elevii mei așteaptă cu nerăbdare să participe și anul acesta la acest evenimet, de aceea
promit că vor învăța cu drag rolurile primite.
Seara începe să se furișeze dinspre printre crestele munților, iar noi parcă am obosit. Stăm în jurul
pomului nostru, cântăm și ne simțim ca într-o lume de basm. În jurul nostru peste tot sunt mii de
stele. Apar stele pe cerul senin, sclipesc steluțele pe Pomul de Crăciun și strălucesc mici steluțe de
bucurie în ochișorii copiilor. Noi, adulții, când ne uităm la acești copii fericiți, știm că aceste
momente petrecute împreună vor fi de neuitat pentru ei.
Părinți, bunici și copii își iau rămas bun de la mine, iar eu le mulțumesc pentru ajutorul acordat. Le
conduc până la poarta școlii, apoi mă întorc în clasă și mă așez pe un scaun. În clasă e liniște
adâncă, e liniște în toată școala. Doar acum încep să simt oboseala, dar nu contează. Am făcut totul
pentru Ei. O am pe acești copii din clasa Pregătitoare, cresc de trei ani sub ochii mei. Sunt copii
buni și le iubesc pe toți. Mă înțeleg foarte bine și cu părinții lor. Unii îmi sunt rude, alții foști colegi
de școală ori vecini, consăteni. Am crescut printre ei, sunt de-ai lor și mă bucur că pot face ceva
pentru ei. În cursul celor trei ani am avut multe activități împreună, și mereu am simțit ajutorul lor.
Toate acestea îmi dau putere. Mă îmbrac și pornesc spre casa mea. Nu locuiesc departe de școală,
nu am mult de mers. E o seară plăcută de decembrie. Aerul proaspăt îmi alină oboseala, pașii mei
devin tot mai ușori.
Mă simt norocoasă că am devenit învățătoare, simt că este cea mai frumoasă meserie din lume.
246
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
247
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil. Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor
piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia
de afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o
sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de
sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor
timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente
interactive părinţi-copii: jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le
cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi
părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor. În anul şcolar curent am
realizat un proiect parteneriat, având ca temă jocurile populare. Acest parteneriat presupune o
interacțiune, colaborare, cooperare între factorii educaționali familie-școală-societate. Copiii noștri
sunt viitorul nostru. După cum îi vom crește și îi vom învăța să se adapteze schimbărilor
permanente din lumea noastră de azi și în cea de mâine, așa vom asigura și continuitatea culturii și
civilizației umane. Prin derularea acestui proiect, ca învățătoare cu experiență didactică de peste 18
de ani, recunosc și încerc să accentuez rolul părinților de prim-educatori ai copiilor și voi încerca
să-i determin să-și ridice semne de întrebare și îndoieli, privind propriile metode folosite în
educarea copiilor lor.
Bibliografie:
Agabrian, M., Şcoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iaşi, 2006
Claff, G., Parteneriatul şcoală - familie-comunitate : ghid pentru cadrele didactice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007
Cristea S., Pedagogie generală. Managementul educaţiei, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996
Salade D., Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern, 2005
248
Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu familia
Ce este copilul? Este floarea vieţii noastre, este podoaba unică a vieţii noastre, este o licărire
scânteietoare a tuturor aspiraţiilor noastre.
În declaraţia Universală a Drepturilor Copilului , adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. în
noiembrie 1989, la care a aderat şi România se precizează într-un articol ,,Copilul are dreptul să
trăiască în familie şi să fie înconjurat cu dragoste şi înţelegere , ...el are dreptul la educaţie, la
cultură, la cunoaşterea tuturor valorilor umane şi valorilor spirituale”.
Educatia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană: ,, Omul nu poate deveni OM decât prin educaţie”,
spune Imanuel Kant, educaţie pe care copilul o primeşte, desigur, în familie, în grădiniţă şi de la
comunitate.
Familia reprezintă mediul în care copilul învaţă şi exersează comportamentele sociale, să se
descopere pe sine şi pe cei din jur, se familiarizează cu sistemul valorilor sociale şi culturale.
Mediul familial ocupă un loc central în multitudinea factorilor determinanţi ai evoluţiei copilului.
Copilul nu este un adult în miniatură, ci este un „candidat la maturizare“ (H. Pierot), deosebit de
receptiv la influenţele pozitive sau negative care se exercită asupra lui. De aceea, copilul trebuie
socializat şi modelat, iar fundamentarea personalităţii se realizează, în mare măsură, în interiorul
familiei care concentrează primul său univers afectiv, social şi cultural. Trăsăturile şi coordonatele
personalităţii copilului se construiesc în relaţie cu mediul social, cu situaţiile pe care trebuie să le
trăiască în familie, atitudinile părinţilor având o influenţă importantă asupra personalităţii copilului
în devenirea sa ca adult.
Educaţia din familie a copilului se va continua cu cea din grădiniţă. Educatorul joacă un rol
important în cunoaşterea familiei, a caracteristicilor şi potenţialul ei educativ. Cei doi factori
implicaţi în educarea copiilor cu vârste cuprinse între 3–6 ani, familia şi grădiniţa, trebuie să
armonizeze modelele educative promovate, să-şi transmită reciproc informaţii privind
particularităţile de dezvoltare ale copilului, valorile promovate, climatul educaţional, aşteptări în
ceea ce priveşte educarea acestuia.
Parteneriatul educaţional ,,Grădiniţa şi familia- prieteni buni” ,desfăşurat la grupă începând cu anul
şcolar 2016-2017 şi până în prezent, a avut ca scop de a solidifica relaţiile pozitive dintre
educatoare si părinţii preşcolarilor precum şi de a unifica sistemul de valori si cerinţe referitor la
copil. S-a dorit implicarea permanentă şi nu doar atunci când se ivesc probleme, a tuturor părinţilor
in activitatea grădiniţei şi in căutarea si promovarea intereselor copilului.
Creând o ambianţă favorabilă pentru amândouă părţile implicate în proiect, grădiniţă-familie, am
proiectat activităţi care să fie desfăşurate împreună cu familiile copiilor şi în favoarea acestora.
Organizând vizite, plimbări, excursii împreună cu părinţii, cu sarcini şi obiective bine stabilite, i-am
încurajat pe copii să comunice, să întrebe, să cerceteze, i-am ajutat să cunoască lumea
înconjurătoare având posibilitatea să descopere că ei au drepturi, libertăţi dar şi îndatoriri şi
responsabilităţi faţă de familie, grădiniţă şi natură.
Prin activităţile desfăşurate din cadrul acestui proiect educaţional am familiarizat copiii cu
evenimentele culturale şi în acest fel ei au învăţat să manifeste interes pentru valorile culturale.Am
249
vizitat împreună cu părinţii şi copiii, Muzeul ,,Nicolae Iorga”, activitate cuprinsă şi în cadrul
parteneriatului cu muzeul ,,Muzeul punte de legătură între trecut şi viitor” unde am întâlnit un ghid
cu mult tact pedagogic care a ştiut să ne întoarcă în timp, să-l cunoaştem pe Nicolae Iorga, reuşind
să sensibilizeze sufletul micilor vizitatori dar şi al părinţilor şi al cadrelor didactice. Purtând
costume populare munteneşti, micii vizitatori au impresionat la rândul lor prin gingăşie, naturaleţe
şi prin paşi de dans popular specific zonei noastre.Am vizitat Muzeul Văii Teleajanului, am
participat la ,,Festivalul de colinde” organizat la Casa de Cultură unde am avut ca competitori,
şcolarii claselor I-IV din oraşul nostru, de altfel prietenii noştri, din cadrul parteneriatului cu şcoala
,,Şi noi vom fi şcolari”. Obţinând premiul I, spre bucuria copiilor, a părinţilor şi a cadrelor didactice
implicate, am reuşit să ne facem remarcaţi în comunitatea locală şi să sensibilizăm comunitatea.
Există momente în viaţa personală a copiilor preşcolari care sintetizează în ele amintiri dragi.
Aceste momente trebuie să le disociem de şirul clipelor obişnuite, spre a investi o frumuseţe care să
le confere o prezenţă luminoasă în viaţa de zi cu zi, printre care se numără si serbările, cu un farmec
aparte. Scena creează copiilor posibilitatea de a-si manifesta din plin aptitudinile individuale ale
personalităţii lor. Aceasta impune dezvoltarea intereselor copiilor pentru activităţile artistice şi oferă
prilejul de a valorifica unele aptitudini si de a recita expresiv, de a cânta melodios, de a dansa
elegant, graţios.
Unicitatea fiecărui copil este determinată de particularităţile individuale, dar şi de influenţele socio-
culturale ale comunităţii în care trăieşte. Educaţia copilului este o acţiune care presupune schimb de
experienţe, de competenţe şi valori între toţi adulţii care îl susţin în dezvoltare şi cu care acesta intră
în contact. Acest lucru presupune ca parteneriatul educaţional dintre familie şi grădiniţă să se
extindă şi către comunitatea care le include.
Învăţământul preşcolar actual urmăreşte abordarea integrală a copilului şi a educaţiei sale,
implicarea familiei şi a comunităţii în educaţia copilului, dezvoltarea politicilor educative de
responsabilizare, precum şi dezvoltarea organismelor societăţii civile care să promoveze alternative
educaţionale specifice vârstei de 0-6 ani.
Pentru realizarea acestor obiective este necesar ca societatea să conştientizeze şi să respecte
drepturile copilului, să schimbe mentalităţile, să aducă o nouă viziune privind copilul ca membru al
comunităţii, să ajute la formarea unor relaţii de tip democratic referitor la copil, familie, comunitate
şi grădiniţă.
Bibliografie:
PĂUN EMIL, Educaţia şi rolul ei în dezvoltarea social-economică, E:D.P., Bucureşti,1997
250
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Copiii se deosebesc intre ei dupa particularitatile lor de actiune. Stim ca aceleasi actiuni
(practice, intelectulale, literare, sportive, muzicale etc.) sunt executate de diversi copii la diverse
niveluri calitative cu o eficienta mai mare sau mai mica, uneori foarte redusa.
Aptitudinile se demonstreaza totdeauna prin resusita in activitati si sunt subsisteme sau sisteme
operationale superior dezvoltate, care mijlocesc performantele supramedii in activitate. Aptitudinea
arata ce poate copilul, nu ce stie el. Dezvoltarea aptitudinilor este conditionata de anumite premise
naturale (dispozitii, particularitatile native ale tipului de activitate nervoasa superioara, unele
particularitati anatomofiziologice ale diferitilor analizatori, precum si plasticitatea sistemului
nervos.
In cadrul activitatilor commune, a activitatilor alese, educatoarea are posibilitatea descoperirii unor
aptitudini artistice la copiii prescolari. Aceste aptitudini si inclinatii artistice pot fi descoperite mai
usor in urma unor testari individuale sau pe grupe de copii in diferite domenii de activitate. Trezirea
interesului pentru activitatile muzicale pe varste, este in mare masura conditionata de valoarea
educativa a materialului cu care lucram: cantecele, jocurile cu cantec, auditiile si exercitiile
muzicale sa fie placute auzului si de buna calitate. Acelasi copil canta, deseneaza, are imaginatie
bogata in povestire : educatoarea trebuie sa descopere vocatia copilului, resursele adanci ale
acestuia, care valorificate, vor sa se ridice pana la treapta creatiei. Apar deci, necesare datele
observatiei curente, experimentul.
Cercetarile psiho-pedagogice demonstreaza ca atat factorul ereditar, cat si cel educational joaca un
rol important in formarea si dezvoltarea aptitudinilor. Inca de la cea mai frageda varsta se considera
ca ceea ce inregistreaza si acumuleaza copilul in aceasta perioada este decisiv pentru evolutia sa
intelectuala si estetica de mai tarziu si nici un fel de aptitudini, indiferent de domeniu, nu se poate
forma si dezvolta decat prin activitate, actiune si exercitii.
Teatrul de papusi este un mijloc potrivit pentru dezvoltarea aptitudinilor literare la copil. Invatarea
si recitarea poeziilor contribuie la dezvoltarea memoriei voluntare, reproductive, logice, a
sensibilitatii si expresivitatii vocabularului.
251
sportive sau cea muzicala, pot fi indrumati catre sectiile sportive sau muzicale ale cluburilor si
asociatiilor sportive si musicale, unde cadrele didactice specializate pregatesc viitoare talente.
In gradinita educatia estetica se realizeaza prin multiple mijloace si anume fie prin activitatile
comune, fie prin activitatile din diferitele momente ale zilei, fie prin serbari.
Exista momente in viata personala a copiilor prescolari care sintetizeaza in ele amintiri dragi.
Aceste momente trebuie sa le disociem de sirul clipelor obisnuite, spre a investi o frumusete care sa
le confere o prezenta luminoasa in viata de zi cu zi, printe care se numara si serbarile, cu un farmec
aparte. Scena creeaza copiilor posibilitatea de a-si manifesta din plin aptitudinile individuale ale
personalitatii lor. Aceasta impune dezvoltarea intereselor copiilor pentru activitatile artistice si ofera
prilejul de a valorifica unele aptitudini si de a recita expresiv, de a canta melodios, de a dansa
elegant, gratios etc. Interesele si aptitudinile le vom dezvolta in stransa legatura cu celelalte procese
si insusiri psihice ale copiilor: gandirea, limbajul, atentia, memoria, vointa etc. Ca sa poata da
replica intr-o sceneta, copiii isi pun in activitate gandirea si fac asociatii intre obiectele ce-i
inconjoara, isi insusesc expresii noi, memoreaza ceea ce trebuie sa reproduca, iar continutul
acestora le formeaza sentimente si trairi morale.
Strans legate de dansurile populare sunt cantecele vocale sau instrumentale. Un loc important il
ocupa dansurile tematice sau tablourile coregrafice, pe care copiii cu un simt ritmic mai dezvoltat le
prezinta in cadrul serbarilor.
Serbarile sunt evenimente deosebite care incununeaza activitatea din timpul unui trimestru sau al
unui an scolar, ca de exemplu sceneta anotimpurilor. Prin continutul si incarcatura emotionala pe
care o declanseaza serbarile au un rol eduativ deosebit. Pentru ca o manifestare artistica sa-si
manifeste scopul , educatoarea trebuie sa aiba in vedere urmatoarele: pregatirea artistica la un nivel
corespunzator al repertoriului; pregatirea organizatorica( popularizarea actiunii, asigurarea tinutei
vestimentare a copiilor, crearea unui decor adecvat).
Renuntarea la serbari sau organizarea lor superficiala, formala inseamna saracirea vietii sufletesti a
copiilor, dupa cum numarul lor prea mare duce la diminuarea starilor afective, a trairilor
emotionale. Educatoarea trebuie sa aiba o conceptie clara si precisa asupra continutului serbarii,
pornind de la o idea tematica, in jurul careia sa se grupeze toate punctele din program, pentru ca
intregul sa fie unitar si sa comunice pregnant cu aceasta idee. Reusita unei serbari trebuie sa fie
consecinta unei alegeri judicioase a celui mai accesibil program si a unei activitati bine planificate
de pregatire in cursul unei perioade mai indelungate.
Este foarte important ca pregatirea serbarii sa nu se faca intr-un timp scurt si mai ales sa nu
afecteze timpul destinat altor activitati comune. Pregatirea unei serbari se realizeaza in modul cel
252
mai potrivit in felul urmator: poeziile, cantecele si dansurile populare sunt incluse in planificarea
educatoarei si predate in cadrul activitatilor commune, apoi repetate in timpul activitatilor alese. Un
timp munca se desfasoara individual, mai ales pentru testarea aptitudinilor si inclinatiilor artistice.
Din varietatea serbarilor organizate cele mai frecvente sunt : Serbarea Iernii, Sosirea Primaverii,
Sfarsit de an scolar, Carnaval etc. , si sunt prilejuti in care copiii prezinta programe culturale, fiind
momente care le vor ramane adanc intiparite in memoria si viata lor.
Programul unei serbari trebuie sa cuprinda acele poezii, cantece, scenete care au o valoare artistica
mai mare si care datorita acestui fapt declanseaza impresii si emotii estetice mai puternice.
Montajele literar- artistice se pregatesc cu grija de catre educatoare, stabilind genericul unui
montaj, cautandu-se versurile si cantecele adecvate, de autori consacrati. De asemenea este
important ca in selectionarea textelor sa se tina cont de intinderea acetora, in functie de posibilitatile
particulare si de varsta a copiilor participanti la serbare.
Reusita unei serbari este rezultatul unei bune pregatiri, asigurarea unei atmosfere calme si linistite
in timpul desfasurarii acesteia. Serbarea de sfarsit de an scolar constituie de fapt o evaluare a
aptitudinilor si inclinatiilor artistice dobandite si dezvoltate in cursul anului. Serbarile din gradinita
ocupa un loc important in activitatea instructiv- educativa, ele vizand nu numai depistarea si
dezvoltarea aptitudinilor, ci si valorificarea potentialului creativ al copiilor.
253
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII
Prof. înv. primar BĂLANA DORINA
Şcoala și familia urmăresc acelaşi scop educativ, formarea tinerilor pentru a deveni personalităţi
multilateral dezvoltate care să poată face faţă dinamicii sociale, schimbărilor profunde şi alese din
societate. Pentru realizarea acestui scop unic este necesarã unitatea de acţiune, concordaţa dintre
mijloacele specifice de influenţare folosite în aceste două instituţii sociale. În cadrul acestei
colaborări, rolul conducător îl are şcoala.
Colaborarea eficientă şcoală – familie reprezintă o reuşită a procesului educaţional. Educţia este o
acţiune la care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate, iar colaborarea este absolut
necesară.
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei intervine
astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale greşită
dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui. Pentru ca un
copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre care Daniel
Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din
jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii lui
care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Iată câteva dintre activităţile care pot contribui
la formarea părinţilor:
Lecţia – cu posibilitatea participării săptămânal a câte unui părinte. Părintele va avea
posibilitatea să vadă copilul în acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce
atitudine are faţă de activitatea de învăţare, faţă de profesor, ce ceilalţi colegi.
Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Dacă participă și părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în
afara şcolii, îl poate cunoaşte sub alte aspect.
Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea
şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin
observarea directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.
254
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de
a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a
înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a
găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor
de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru
sau an şcolar. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient
de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic.. Aceste
întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de
adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi împărtăşească din experienţă unii altora, dar
mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului, procesul de învăţare, instituţia şcolară
unde învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi dorite de părinţi, pentru viitor.
Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individuale
oferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute
în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe aspecte
din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în
parte. Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie
gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit
astfel încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
255
Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții sau
prezentarea programului educativ pentru sărbătorile de iarnă, serbările școlare
BĂLĂBĂNEANU ALINA
“Fiecare copil pe care îl educăm este un OM dăruit societăţii” (N. Iorga)
În primele etape ale vieţii, responsabilitatea educării copilului revine familiei. În mod firesc, părinţii
sunt primii educatori ai copilului. Copiii sunt apoi înscrişi în grădiniţă, instituţie care le asigură
condiţiile necesare pentru dezvoltarea în concordanţă cu nevoile individuale. Vine apoi rândul
profesioniştilor din grădiniţe şi şcoli să se ocupe de educarea şi formarea copiilor printr-o
metodologie şi un curriculum specific vârstei acestora.
Grădiniţa este un important mediu de socializare, îi ajută pe copii să interacţioneze cu alţi copii, dar
şi cu adulţi şi le oferă acestora un mediu primitor, adecvat învăţării. Totodată, grădiniţa oferă suport
pentru valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecărui copil, pentru dezvoltarea capacităţii de a
intra în relaţie cu ceilalţi copii şi cu adulţii. De asemenea, grădiniţa sprijină copilul în interacţiunea
cu mediul, favorizează descoperirea de către fiecare copil a propriei identităţi şi îi formează o
imagine de sine pozitivă. Dar educaţia copiilor, priviţi ca cei mai tineri membri ai unei comunităţi,
este responsabilitatea întregii comunităţi. Ea este leagănul creşterii şi devenirii copiilor ca viitori
adulţi responsabili de menirea lor în folosul întregii comunităţi, motiv pentru care cel mai important
parteneriat care este necesar a fi implementat este cel dintre grădiniţă şi familie.
Activităţile desfăşurate în parteneriat cu părinţii sunt modalităţi propice pentru atingerea unor
obiective comune în ceea ce priveşte educaţia preşcolarilor, la acestea adaugându- se plăcerea de a
fi alături de colegi, activităţile desfăşurându-se într-o atmosferă de voie bună, având, pe lângă
valoarea social–educativă şi un efect reconfortant.
Din acest motiv, recomandăm părinţilor:
• să le prezinte copiilor grădiniţa ca un loc în care ei se pot juca împreună cu alţi copii, în care pot
învăţa lucruri noi şi interesante;
• să cunoască programul grădiniţei şi pe educatorii copilului lor;
• să vorbească cu educatorii, să stabilească o relaţie adecvată cu aceştia;
• să ofere informaţii suficiente educatorilor şi să ceară sfatul acestora;
• să participe la evenimentele din grădiniţă (Ziua copiilor, Ziua grădiniţei, serbări, şezători etc.);
• să se ofere voluntari prin implicarea în activităţi şi să ceară şi membrilor comunităţii lucrul acesta;
• să dorească să participe la luarea unor decizii cât mai bune pentru grădiniţă;
• să discute permanent cu copilul despre ce se întâmplă în grădiniţă;
• să creeze acasă un mediu bun de joc şi educaţie.
Din această perspectivă, la grupa mare pe care o conduc am organizat o serie de activităţi în
parteneriat cu părinţii, care s- au bucurat de un real succes, atât în rândul preşcolarilor, cât şi al
părinţilor.
Copilul simte nevoia să-i aibă pe părinţi alături de el. Participarea afectivă a părinţilor la
evenimentele din viaţa acestora, le oferă linişte şi siguranţă. Părinţii oferind timpul necesar să stea
de vorbă cu copilul despre: ,,cum a fost azi la grădiniţă?” , ,,cum a fost la joacă?”, ,,ce ţi-a plăcut
mai mult din ce vi s-a povestit?”, apreciind alături de copil faptele, situaţiile ivite în cursul zilei, vor
avea întotdeauna ,,evidenţa” copilului, iar acesta, la rândul lui, va căpăta încredere şi va ţine seama
de sfaturile ce i se dau. Educaţia făcută de primii educatori – părinţii - ca şi cea a grădiniţei, se
răsfrânge asupra tuturor laturilor personalităţii copilului, în funcţie de particularităţile de vârstă şi
individuale ale acestuia.
După familie, grădiniţa constituie prima experienţă de viaţă a copilului în societate, aici copilul ia
cunoştinţă cu activităţi şi obiecte, descoperă o mulţime de lucruri din jurul lui: culorile, formele
geometrice, desenul şi muzica, lumea vieţuitoarelor, învaţă să danseze, să se joace, să comunice…
Comunicarea este foarte importantă la această vârstă, un rol important avându-l şi părinţii care
trebuie să vorbească cu copilul permanent, să răsfoiască /să citească cu acesta o carte cu imagini
frumoase, chiar şi să se joace împreună.
256
Copilul preşcolar începe să-şi definească treptat începutul personalităţii sale. În cadrul grupei el
trăieşte prima experienţă a vieţii în colectivitate, a vieţii sociale, alta decât familia. De la intrarea în
grădiniţă copilul realizează o adaptare la un anumit ritm, este vorba de încadrarea şi respectarea
unui anumit program, în urma căruia dobândesc deprinderi sociale: să împartă jucăriile cu alţi copii;
să-şi aştepte rândul; să aibă răbdare; să aibă compasiune/empatie pentru cei din jur…
Investită cu această nobilă şi plină de răspundere sarcină, educatoarea grupei cunoaşte specificul
fiecărui stadiu de dezvoltare a copilului, disponibilităţile intelectuale, precum şi particularităţile lui
temperamentale şi caracteriale, de aceea va şti întotdeauna cum să-l modeleze pe preşcolar.
257
Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii
Serbările şcolare
Învăţământul aduce o schimbare semnificativă în ceea ce priveşte relaţia cadrului didactic cu ceilalţi
factori implicaţi în educarea elevului, îndeosebi cu familia. Poziţia familiei este aceea de partener
într-un proces de dezvoltare, de conturare a drumului şi rolului social pe care îl va alege copilul .
Parteneriatul cu familia înseamnă şi o reconsiderare a atitudinii profesorului faţă de aceasta.
Îndatoririle cadrului didactic faţă de familie sunt: mai multă transparenţă, acceptarea observaţiilor
pertinente şi promovarea sugestiilor privind obiectivele şi priorităţile educaţionale, informarea
corectă şi operativă. Familia are cea mai mare influenţă asupra copilului, iar trăirile afective
reprezintă suportul absolut necesar susţinerii efortului de învăţare. Rolul părinţilor faţă de copilul
devenit elev se schimbă. Părinţii au nevoie de instruire în ceea ce priveşte modul de urmărire al
îndeplinirii sarcinilor şcolare şi controlul conduitei copilului.Întregul proces de educație și mai ales
de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă. După cum spunea Maria Montessori, „copilul
care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci într-o civilizație”.
Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate de
cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul copilului. O relaţie de încredere şi respect
reciproc în jurul copilului uşurează foarte mult munca educativă la care copilul participă şi
cooperează. În cazul contrar, în care adulţii competiţionează între ei, nu se respectă şi se contrazic,
copilul se simte în nesiguranţă, nu are încredere şi se apără, opunându-se. Ea concepe cele două
instituţii sociale exprimându-se înschimburi de opinii şi în discuţii, iar atunci când este vorba de
decizii, păstrându-şi fiecare identitatea şi aportul specific. Raporturile active ale familiei cu şcoala
sunt stimulate de apariţia unor importante mize familiale ale şcolarităţii: instrumentale, statutare,
afective şi culturale. Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de
activități ale școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului,
serbări școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i
poate ajuta prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Activităţile extraşcolare
contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru cultivarea înclinaţiilor şi
aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
liber. Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Activităţile extraşcolare au o mare
contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece implică în mod direct copilul prin
personalitatea sa.
258
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru diriginţii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau cadru didactic. Serbările copilăriei, momentele
acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi, întăresc şi fortifică sufletele
viitorilor adulţi. Toate acestea aduc lumină în suflete, dau aripi imaginaţiei, entuziasmului şi
stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităţilor, în cadrul serbărilor şcolare este bine să fie
prezentate şi creaţii artistice originale, adaptate evenimentelor şi condiţiilor locale.
Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacţii, lucruri, creează bună dispoziţie, favorizează
dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic şi psihic. Importanta lor educativă rezidă în
conţinutul artistic prezentat precum şi în atmosfera de sărbătoare ce se instalează cu acest prilej. De
asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv al acestui gen de activităţi care conduce la sudarea
colectivului de copii, îi învaţă să trăiasca în grup, să se încadreze într-o disciplină fermă. Prin
organizarea serbărilor dezvoltăm copiilor dragostea pentru artă, pentru frumos. Reprezintă o
modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor. Stimularea şi
educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se realizează prin
intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare
elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei ,iar cu
timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort. Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări
ale sensibilităţii artistice. Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de
festivităţi, un colţ de natură ( parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească, plăcere
estetică, satisfacţie. Este un succes extraordinar, o trăire minunată când reuşeşte să trezească o
emoţie în sufletul spectatorilor.
259
Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii.
Serbările şcolare
Dintre toate activităţile extracurriculare cea care are posibilitatea să antreneze toţi copiii în
pregătirea scenariului, pregătirea locului desfăşurării, achiziţionarea sau confecţionarea costumelor,
interpretarea rolurilor, este serbarea şcolară. Ea este şi cea mai îndrăgită de elevi.
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru dascălii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecărui copil. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol dintr-o
scenetă, şcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul ,
dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările şcolare contribuie la acumularea de
cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte
ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este
condiţionată de dezvoltarea atenţiei .Ca „actor” pe scenă fiecare elev poate „dărui” ceva, îşi poate
deschide sufletul transmiţând emoţii şi sentimente. În acelaşi timp fiecare părinte vrea să-şi vadă
copilul pe scenă prezentator, recitator, dansator, solist vocal sau instrumental, corist chiar şi figurant
îmbrăcat în costumul frumos potrivit tematicii scenariului şi fericit că este o mică „vedetă”. În
această etapă organizatorul serbării şcolare împreună cu colaboratorii vor distribui rolurile în funcţie
de abilităţile, aptitudinile şi competenţele elevilor. Calităţile descoperite la fiecare elev şi dezvoltate
în serbările şcolare trebuie fructificate mai departe şi în familie, familia fiind considerată de către
şcoală un partener de nădejde în actul educaţiei. Participarea la activităţile şcolare în care copiii lor
sunt protagonişti, ajută părinţii să descopere că au în faţă un alt copil, înzestrat cu talent, apreciat de
către comunitate. Implicarea părinţilor în viaţa şcolii este benefică şi chiar necesară. Părinţii vor
vedea în profesor o persoană apropiată de sufletul copiilor, dornică să descopere şi să valorifice
individualitatea copiilor. Comunicând deschis cu părinţii, profesorii îi ajută să cunoască şi să
aprecieze mai bine aptitudinile şi abilităţile copiilor, rolul pe care aceştia îl au în educaţia lor şi
importanţa stabilirii unei relaţii permanente cu şcoala. Relaţionând cu profesorii, părinţii vor primi
informaţii despre activităţile la care participă copiii, despre rezultatele obţinute, despre
comportamentul lor la alte activităţi decât cele de la clasă, informaţii care îi vor ajuta să continue
actul educaţional început la şcoală şi să-i îndrume în direcţia valorificării aptitudinilor, abilităţilor şi
intereselor. Prin participarea părinţilor la serbările şcolare, copilul va simţi că părinţii îi sunt
aproape, că îi apreciază munca, că se bucură împreună cu el şi nici o satisfacţie nu poate fi mai mare
pentru un copil decăt lauda şi aprecierea profesorului, dar în acelaşi timp aplauzele şi chiar lacrimile
260
din ochii părinţilor. De cele mai multe ori, când evoluţia copiilor are loc pe o scenă, părinţii sunt
mai emoţionaţi decât aceştia, trăiesc cu intensitate monentele spectacolului şi aplaudă cu frenezie
finalul. Împărtăşind succesul sau uneori chiar insuccesul copiilor, părinţii vor deveni mai apropiaţi
de aceştia, mai înţelegători, mai dornici de a accepta chiar şi anumite comportamente indezirabile,
convinşi fiind că orice investiţie în dezvoltarea personală a copiilor nu este zadarnică.
Serbările copilariei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi,
întăresc şi fortifică sufletele viitorilor adulţi. Toate acestea aduc lumină în suflete,dau aripi
imaginaţiei, entuziasmului şi stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităţilor, în cadrul
serbărilor şcolare este bine să fie prezentate şi creaţii artistice originale, adaptate evenimentelor şi
condiţiilor locale.
Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped • Revista invatamant primar,
nr.2-3/2001,Editura Discipol
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.
261
Serbare:Astăzi s-a născut Hristos!
Toţi:
Dragi părinţi, dragi bunici
Şi toată lumea de aici
Noi avem un invitat
Foarte, foarte aşteptat.
Este darnic, este bun
Şi se cheamă Moş Crăciun.
Toţi:
Moş Crăciun cu plete dalbe
De atâţia ani tu vii
Cu colinde şi cu daruri
Ca să-i bucuri pe copii
Nu te temi de iarnă
De nămeţi nicicum
Iţi iei săniuţa
Şi-o porneşti la drum.
Fetele:
A venit iarna
Pe la uşi, pe la fereşti
Cu colinde româneşti
Pe la omul bun şi drag
Ne primiţi la voi în prag?
262
GREA IERNIŢĂ O PICATU
Baietii:
Haide gazdă şi te scoală
Nu mai sta cu masa goală
C-am ajuns seara de Ajun
Seara Sfântului Crăciun
Toţi:
Daca v-a placut serbarea
Vă rugăm aplaudaţi ,
Şi apoi Moşule dragă,
Cadourile te rugăm să le-mparţi !
263
PROGRAM EDUCATIV PENTRU SĂRBĂTORILE DE IARNĂ
SCOPUL:
Însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe despre anotimpul iarna şi despre
sărbătorile de iarnă.Consolidarea parteneriarului Școală –Familie prin activități desfășurate
împreună cu familiile elevilor. Sărbătorirea într-un mod deosebit a sărbătorilor de iarnă insistând
asupra păstrării tradițiilor.
OBIECTIVE:
- sistematizarea cunoştinţelor despre anotimpul iarna şi despre sărbătorile de iarnă, antrenând
capacităţi dobândite la nivelul tuturor domeniilor;
- formarea deprinderilor necesare realizării unor felicitări, ornamente, tablouri etc.;
- cultivarea şi educarea sentimentelor de dragoste şi admiraţie faţă de Dumnezeu şi Iisus, faţă de
tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti ;
- exersarea deprinderii de lucru în echipă, pe grupe;
- dezvoltarea capacităţii de explorare şi investigare a realităţii;
- educarea copiilor în spiritul întrajutorării semenilor;
- dezvoltarea gândirii independente, a iniţiativei, a imaginaţiei, a solidarităţii;
- consolidarea capacităţii de a trăi emoţii pozitive;
- colaborarea mai strânsă dintre şcoală, familie şi comunitatea locală în scopul atingerii obiectivelor
propuse în prezentul proiect;
- stimularea comportamentului participativ al elevilor la diferite acţiuni; atragerea lor în organizarea
unor activităţi cu caracter extracurricular.
PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR
Nr. Perioada Modalităţi de realizare Locul de Invitaţi
crt. desfăşurare
1. 3-19 Sala de clasă -
dec.2018 A sosit iarna!
Discuţii despre schimbările ce se petrec în
natură în acest anotimp şi despre sărbătorile
de iarnă.
2. 3-18 dec. Sala de clasă -
2018 Ne pregătim să întâmpinăm Crăciunul
Realizarea de ornamente pentru sala de clasă
şi Bradul de Crăciun, pregătirea programului
artistic.
3. 6 dec. 2018 Sala de clasă Prof.religie
Sărbători de iarnă
Să aflăm mai multe despre Sf. Nicolae,
despre Crăciun şi despre celelalte sărbători de
iarnă. Activitatea ”Azi eu sunt Moș Nicolae”!
4. 10 dec. Sala de clasă -
2018 Alături de cei cei dragi
Pregătirea unor felicitări,ornamente de
Crăciun împreună cu cei dragi.Parteneriat
Școală-Familie
264
5. 18-20 dec. Astăzi, de Crăciun, nu uita române să fii Sala de clasă -
2018 bun Crucea Roșie
Cutia de pantofi-Cadouri de Crăciun pentru Hunedoara
copiii abandonați și bunicii uitați
6. 11dec. Atelierul lui Moș Crăciun Atelierul lui
2018 Activitate în parteneriat cu Primăria Moș Crăciun
Hunedoara Hunedoara
7. 18 dec. Colindăm de Crăciun! Parcul Părinți
2018 Activitate în parteneriat cu Primăria Tineretului
Hunedoara Hunedoara
8. 18 dec. Colăndăm cu cei mici! Sala de clasă
2018 Activitate împreună cu preșcolarii!
ARGUMENTUL PROIECTULUI:
În preajma Sărbătorilor de iarnă trăim nostalgia desăvârşirii noastre spirituale, deoarece Sărbătorile
de Crăciun ne transpun pe un tărâm spiritual remarcabil. Ne împăcăm cu noi înşine şi cu semenii
noştri, prin iubire şi iertare, prin bucuria de a fi împreună şi a deveni mai buni, mai darnici.
Un rol important în decizia de alegere a temei l-au avut întrebările elevilor pe care le pun de fiecare
dată la început de iarnă: ”Când vine Moş Crăciun?”, „Dar Moş Nicolae?”, „De ce vine Moşul doar
iarna?”, „De unde are el aşa de multe daruri?”, etc.
Implicarea în acest proiect le dă ocazia copiilor să-şi consolideze unele cunoştinţe despre
Sărbătorile de iarnă, despre tradiţiile şi obiceiurile româneşti pe care le ştim de la strămoşii noştri,
din dorinţa de a păstra vie frumuseţea şi prospeţimea lor.
Educatorul tuturor timpurilor este cel care se gândeşte şi la sensibilizarea comunităţii în care trăieşte
în legătură cu realităţile crude, de neimaginat, uneori, pe care le trăiesc unii din semenii noştri,
adulţi şi copii. Atunci, când cu eforturi materiale minime, dar cu multă iubire se poate pune un mic
stâlp de rezistenţă la întărirea încrederii în ceilalţi, nici un sacrificiu nu este prea mare. Pornind de la
aceste gânduri, am hotărât împreună cu elevii să desfăşurăm acest proiect „Miracolul iernii” în
cadrul căruia vom demara şi acţiunea de întrajutorare umanitară pentru copii și bunici prin Crucea
Roșie Hunedoara.
265
Serbările scolare - mijloc de stimulare socioafectivă
Prof.Bedelici Simona
Scoala Gimnaziala,,Elena Farago,, Craiova
Serbarea şcolară (sau orice fel de activitate literar-muzicală) vizează dezvoltarea liberă, integrală
şi armonioasă a individualităţii copilului, formarea personalităţii sale autonome şi creative,
constituind o formă de receptare a literaturii, teatru, muzică şi pentru artă în general. Prin astfel de
activităţi extracurriculare urmărim descoperirea unor talente în arta interpretării scenice, cultivarea
aptitudinilor elevilor, formarea unor priceperi de punere în scenă a unui spectacol, dezvoltarea
sensibilităţii artistice, cultivarea intersului pentru literatură.
Pentru a atinge această performanţă, specialiştii susţin că deosebit de importantă este lectura
expresivă care domină întreaga activitate de înţelegere a rolului ce urmează a fi interpretat: „ea o
pregăteşte, o zămisleşte şi o încoronează; ea îi este alfa şi omega” afirma Raoul Mas în „Explication
des textes par le travail de la diction”.
„A şti să citeşti cum se cade un rol, nu este aşa de uşor. Pentru a atinge acest scop, textul trebuie
studiat îndelung. E nevoie să împărtăşeşti cu autorul înaltul sentiment care i-a umplut sufletul,
trebuie să simţi adânc orice cuvânt al lui.” (Gogol) Dar o asemenea operaţie nu este posibilă fără
respectarea unor condiţii de ordin tehnic. Astfel, trebuie stabilite şi respectate diferite pauze: cele
gramaticale marcate prin semne de punctuaţie şi cele logice. De semenea, importante sunt şi pauzele
psihologice, care separă părţi din text, diefrite ca dispoziţie afectivă. Ele dau viaţă interpretării. Alte
condiţii de ordin tehnic sunt: folosirea corectă a accentului logic, ritmul, pronunţia, precum şi
mimica şi gestica.toate dau pregnanţă şi relief hotărâtor.
Serbarea şcolară este abordată cu entuziasm de elevii talentaţi tocmai pentru că îndeplineşte unele
funcţii specifice care o deosebesc de o oră obişnuită:
- Funcţia de loisir (de petrecere plăcută şi utilă a timpului liber);
- Funcţia social-integrativă (prin relaţiile interpersonale cultivându-se solidaritatea şi
cooperarea);
- Funcţia formativă (interiorizarea valorilor estetice şi spirituale);
- Funcţia vocaţională (care face posibilă realizarea şi dezvoltarea aptitudinilor elevilor).
Serbările:
Contribuie la acumularea cunoştinţelor şi la lărgirea orizontului de cunoaştere al copiilor;
Îmbogăţesc şi nuanţează viaţa lor afectivă, stimulează apariţia unor sentimente neîncercate
sau le dezvoltă pe cele mai slab manifestate anterior;
Contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere a fiecărui copil şi al întregului colectiv prin
dorinţa comună de a obţine rezultate bune;
Favorizează stabilirea unei discipline conştiente pe parcursul desfăşurării repetiţiilor;
Trezesc în copil energia latentă, existentă în fiecare, de a învinge dificultăţile întâlnite, de a-
şi stăpâni timiditatea;
Cultivă spiritul de iniţiativă, de independenţă, de acţiune iar pregătirea serioasă contribuie la
stimularea interesului pentru munca făcută cu un scop precis şi îndeplinită cu conştiinciozitate;
Educă gustul pentru frumos prin realizarea estetică a numerelor din program, armonia
întregului spectacol, calitatea acompaniamentului muzical şi al costumelor;
Constituie un liant puternic între cadrul didactic şi elevi prin cunoaşterea reciprocă.
Pentru reuşita unei serbări, trebuie să avem în vedere următoarele:
Însemnătatea evenimentului sărbătorit şi necesitatea unei munci disciplinate şi consecvente
pentru rezultatele finale;
266
Atmosfera din timpul repetiţiilor să îmbine voia bună şi seriozitatea: indicaţiile şi lămuririle
să fie scurte şi clare;
Să fie antrenaţi şi părinţii sau alţi colaboratori (scriitori, oameni de cultură, ziarişti, istorici);
Toţi elevii clasei să fie mobilizaţi să participe efectiv la pregătirea şi susţinerea
spectacolului, fiecare primindu-şi rolul potrivit înclinaţiilor;
Să se combată cu tact nu numai tendinţa de vedetism al celor mai talentaţi, dar şi timiditatea
celor mai puţin dotaţi;
Conţinutul serbărilor:
Tematica să contină puternice valenţe educative care să favorizeze cultivarea cu precădere a
unor sentimente sau a unor trăsături de caracter;
Lucrările selecţionate trebuie să fie accesibile vârstei şi să corespundă posibilităţilor psiho-
individuale ale copiilor;
Programul să nu fie încărcat (serbarea să dureze 1 h – 1 ½ h) altfel devine plictisitoare;
În alcătuirea programului să se ţină seama de datinile şi obiceiurile locale, trecutul istoric,
specificul ţinutului, interesele copiilor;
Serbările şcolare raman intotdeauna moment de bucurie si un prilej bun de a arata parintilor
talentul pe care il au proprii copii.
Bibliografie:
Postelnicu, Constantin, ”Fundamente ale didacticiişcolare”, EdituraAramis,
Bucureşti, 2000
267
STRATEGII, METODE ȘI DEMERSURI REUȘITE ÎN FORMAREA
PĂRINȚILOR ÎN SPIRITUL COLABORĂRII ȘI AL PARTENERIATULUI
BEJAN CRISTINA-NICOLETA,
GRADINITA CU P.P. NR.8 VASLUI
Motto:
„Spune-mi şi o să uit. Arată-mi şi poate n-o să-mi amintesc. Implică-mă şi o să înţeleg.”
(proverb american)
268
Comunicarea ar putea fi îmbunătăţită dacă părinţii se simt respectaţi şi valorizaţi. Misiunea
grădiniței este de a facilita implicarea părinţilor prin înlăturarea barierelor ce ţin de: timp,
angajamente profesionale, sarcini domestice, limbaj (un limbaj prea complicat poate fi descurajator
sau neînţeles), limbă (în cazul părinţilor care nu sunt vorbitori nativi). Unii dintre părinţi se simt
anxioşi în comunicare pe baza propriilor experienţe din copilărie, unii simt că sunt depăşiţi din
punct de vedere academic, chiar jenaţi din acest motiv sau din cauza schimbărilor din mediul
educaţional (tehnologie, curriculum, evaluare, etc.). Managerul grădiniței este responsabilă de
acordarea unui suport adecvat pentru ca părinţii să depăşească aceste contexte defavorizante.
Formele de colaborare şi sprijin reciproc între grădiniță şi familie sunt:
- Activităţile de oferire a informaţiilor – în cadrul acestora familile primesc informaţii din partea
persoanelor autorizate (aviziere, scrisori şi bilete, carnete de corespondenţă, telefoane, publicaţii /
buletine periodice ale şcolii, diferite ştiri, programe de întâlnire cu părinţii, şedinţe).
- Activităţile de împărtăşire a informaţiilor – cele mai obişnuite activităţi de acest tip sunt
şedinţele părinţi – cadru didactic.
- Sprijinul colaborativ pentru curriculum-ul şcolar – activităţile de sprijin presupun o implicare
activă a membrilor familiei în cadrul programelor şcolii. Cele mai obişnuite activităţi de acest gen
sunt intervenţiile comune familie –şcoală, în care membrii familiei lucrează împreună cu cadrele
didactice.
- Colaborarea cu comunitatea şcolară - presupune cooperarea pentru îndeplinirea unei sarcini
anume împreună, membrii familiei şi cadrele didactice. În cadrul acestei colaborări, membrii
familiei pot juca rolul în cadrul şcolii de instructori, voluntar, membri de comitet de intervenţie,
tutori, instructori de “minipredare”, asistenţă în cadrul călătoriilor în afara şcolii, ajutor în pregătirea
materialelor didactice şi echipamentului necesar.
Pregătirea părinţilor – cere atât părinţilor cât şi cadrelor didactice să-şi aloce timp pentru
pregătirea şi programele educaţionale ce vor fi aplicate. Pregătirea părinţilor este o activitate foarte
constructivă deoarece implică învăţarea şi acumularea cunoştinţelor şi tehnicilor folositoare
părinţilor în schimbarea comportamentelor neadecvate ale copiilor. Sensibilizarea părinţilor pentru
obiectivele, ţintele, abilităţile programelor este esenţială în educarea şi pregătirea acestora.
Pentru o reală colaborare nu se pot folosi doar mijloacele de comunicare verticală utilizate de
grădiniţă (informaţii scrise la avizier, reci şi seci care nu permit părintelui nici o reacţie şi şedinţe cu
părinţii aşezaţi pe scăunele care o „ascultă” pe doamna de la catedră).
Managerul grădiniţei ar trebui să găsească noi modalităţi şi spaţii de interacţiune noninfantilizantă
pentru părinţi:
- o cameră de întâlnire unde adulţii pot discuta de pe aceeaşi poziţie;
- săli de aşteptare pentru părinţi utilate cu mobilier adecvat adulţilor, unde pot schimba impresii
între ei, unde se pot întâlni cu educatoarea şi cu directorul grădiniţei;
- organizarea curţii grădiniţei ca un parc, cu bănci şi pentru adulţi, un spaţiu accesibil întregii
familii a copilului şi după orele de grădiniţă ale copilului;
- excursii comune organizate pentru familiile grupei de la grădiniţă;
- activităţi în grădiniţă în care să fie implicaţi părinţii care se oferă voluntari etc.
Acestea sunt doar unele exemple din unitatea noastră care se pot potrivi sau nu altor instituţii, dar
fiecare grădiniţă îşi poate găsi soluţiile sale personale, iar descoperirea acestora ţine doar de
creativitatea managerilor. Oricum e bine să se conştientizeze faptul că părinţii şi cadrele didactice
nu pot face echipă, nu îşi pot acorda încredere, nu se pot sprijini unii pe ceilalţi fără a se cunoaşte,
fără a comunica, fără a se întâlni prea mult. Deci este nevoie de organizarea unor situaţii de întâlnire
între adulţi. Grădiniţa, dacă se doreşte o instituţie de educaţie, diferită de un spaţiu sigur pentru
copil pe perioada absenţei părintelui pentru serviciu, atunci va trebui să se deschidă către familia
copilului. Importanţa educativă a grădiniţei nu se poate afirma decât prin valorizarea potenţialului
educativ al familiei fără de care nu poate fi vorba despre cunoaşterea copilului, despre
individualizarea învăţării, despre socializare veritabilă. Şi părinţii pot susţine această deschidere
venind în ajutorul grădiniţei astfel:
269
-implicându-se voluntar în unele acţiuni deschise ale grădiniţei: lecţii deschise, excursii, ieşiri la
teatru sau în parc;
-stabilind cu educatoarea o relaţie deschisă şi degajată, dar centrată pe educaţia copilului;
-manifestând interes constant pentru ceea ce se întâmplă cu copilul şi în absenţa lui;
-având capacitatea de a acţiona în interesul real al copilului şi nu pentru supraprotejare;
-preluând sugestiile educatoarei pentru ameliorarea relaţiei personale cu copilul atunci când acestea
se dovedesc utile;
-formulând cerinţe faţă de grădiniţă doar când este cazul şi în limite rezonabile;
-manifestând înţelegere şi deschidere faţă de comportamentele tuturor copiilor şi faţă de
evenimentele inerente ale colectivităţii (copiii se îmbrâncesc, se ceartă, învaţă şi lucruri mai puţin
plăcute unii de la alţii – ceea ce nu este un motiv de intervenţie publică a părintelui);
-având deschidere faţă de comunitatea părinţilor şi stabilind relaţii de colaborare cu ceilalţi părinţi.
Parteneriatul grădiniță-familie începe cu studierea dosarelor personaleale copiilor. Se continuă cu
organizarea colectivele de părinti: alegerea comitetelor de părinți și a comitetului reprezentativ al
parinților din unitate, alegerea reprezentanților părintilor în Consiliul de Administrație al unității,
repartizarea atribuțiile acestora,. Se stabilește un program de activități cu familia: proiectarea
întalnirilor individuale și colective, consultații, adunări ale părinților, activități extracurriculare,
menținerea permanentă a relații cu toți părinții prin intermediul telefonului, invitațiilor, realizarea
consilierii copiilor și a părinților aflați în situații dificile. În ultimii ani se pune accent și pe un
angajament mutual clar stabilit între părinţi şi grădiniță, în baza unui contract educațional individual
privind educaţia copilului. Scopul contractului are ca principiu asigurarea condițiilor optime de
derulare a procesului de învăţământ prin implicarea şi responsabilizarea părţilor în educaţia
beneficiarilor direcți ai educaţiei elevilor. Astfel:
• Şcoala are responsabilitatea cea mai importantă în procesul instructiv-educativ.
• Părintele este o persoană responsabilă pentru educarea şi comportamentul copilului şi pentru
colaborarea cu şcoala spre beneficiul copilului. Din momentul semnării acestuia, contractul
educational dintre familie şi şcoală se consideră ca un sistem de îndatoriri reciproce în colaborarea
părinţilor cu şcoala pentru a educa şi forma copilul.
270
Pe lânga activitățile de educație pentru sănatate desfășurate împreună cu specialiști de la cele trei
instituții, am reușit să creăm un mediu adecvat copiilor din grădinița noastră și să îmbogățim baza
materială a grădiniței dotând cu instrumentar cabinetul medical.
Activități desfășurate în colaborare și cu participarea părinților grădiniței punând în valoare
cunoștințele lor prin prisma meseriilor am desfășurat în cadrul unor actiuni privind sănătatea și
securitatea copiilor :,,Copiii și ABC-ul circulației,, ,,,Crosul copiilor”, ,,Învățăm să circulăm
correct”, ,, Cum reacționăm în caz de incendiu,,. Implicarea părinților în aceste activități a fost
foarte prompt împărtășindu-ne din din experiența lor și realizând parteneriate cu unitățile în care
lucrează: Poliția Municipiului Vaslui, ISU Vaslui
A învăţa despre comunitate înseamnă a cunoaşte și organizaţiile şi agenţiile care pot oferi ajutor
familiilor. Uneori cadrele didactice nu sunt conştiente de aceste resurse şi nu pot sprijini suficient
părinţii în accesarea unor surse de suport. Există în unitatea noastră părinţii cu venituri mici care se
luptă să asigure nevoile de bază ale familiei sau părinți cu copii cu cerințe educaționale speciale. Ei
au fost sprijiniţi prin trimiteri către servicii medicale și de consiliere .
c)Utilizarea capitalului cultural al părinţilor
Este important ca personalul grădiniței să îmbrăţişeze cultura părinţilor. Aceasta înseamnă
valorizarea capitalului socialal al părinţilor, a modului în care aceştia văd lumea şi în care pot
contribui la activităţile grădiniței, indiferent de nivelul lor educaţional Ceea ce presupune mutarea
accentului de la deficitul pe care îl are familia, la punctele tari ale acesteia şi recunoaşterea
expertizei pe care familiile diferite o au pentru succesul copiilor lor. Părinţii au abilităţi şi talente,
iar odată cu descoperirea şi valorificarea lor, creşte încrederea în ei înşişi şi în abilitatea lor de a-şi
sprijini copiii în activităţile şcolare.
Sunt obișnuite activitățile la care părinții participă doar ca observatori, urmărind copiii în
desfășurarea diferitelor activități.De aceea ne-am propus să încercăm să schimbăm acest lucru și sa-
i implicăm mai mult.Aceste activități sunt primite la început cu reticență de către părinți dar mediul
creat, atmosfera în care se desfășoare le pot transforma în activități de success la care părinții
participă cu entuziasm.Vă voi arăta căteva imagini din activități desfășurate cu părinții care ne-au
ajutat la confecționarea materialelor didactice,-,,Ateliere de lucru pentru părinți”-care au primit un
feed-back pozitiv și au o desfășurare constantă în unitatea noastră.
Una dintre premisele creării parteneriatului şcoală-familie este să reuşim să angajăm părinţii şi
grădinița într-o relaţie autentică şi pozitivă. În acest mod, părinţii devin parteneri activi şi nu doar
spectatori la procesul educaţional și la ce se întâmplă în școală.
Angajarea părinţilor este văzută ca implicare motivată şi diferă foarte mult de simpla participare.
Spre exemplu, atunci când părinţii asistă la serbarea copiilor, vorbim despre participare. Însă atunci
când părinţii contribuie cu mici idei la construirea decorului, costumelor, scenariului spectacolului
sau creează modalităţi de premiere şi se implică în organizarea evenimentului, atunci putem vorbi
de angajare. Angajarea presupune ca cel implicat să devină parte esenţială a procesului, nu pentru
că trebuie, ci pentru că îi pasă şi doreşte. În acest fel, autoritatea este împărtăşită, scopurile şi
eforturile sunt comune, iar beneficiile reciproce.
Exemple de angajare a părinților în activitățile extracurriculare sunt foarte numeroase.Suntem
surprinse uneori de câtă imaginație au atunci când ne ajută la confecționarea costumelor pentru
activitățile artistice ca serbări,concursuri,parade cu haine din materiale ecologice.
Părinţii au fost atraşi alături de grădiniță prin forme variate de activităţi extraşcolare, determinându-
i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor răspunzător în devenirea propriului
copil prin forme variate de activităţi extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare
activă. Am fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am susţinut programe artistice, care
au permis acestora să vadă manifestările copiilor, precum si rezultatul muncii lor. Aceste activităţi
extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au experimentat relaţii
inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea faţă de
grădiniță. O să vă prezint și exemple de colaborare a părinților cu grădinița unde membrii familiei
au jucat rolul de voluntari, asistenţi în cadrul călătoriilor în afara şcolii.
271
d)Consilierea părinților asigură realizarea unui cadru de angajare/implicare prin principiile,
metodele şi abilităţile specifice ale celor care o implementează. În consecință, consilierea este o
strategie pentru îmbunătățirea parteneriatul şcoală-familie și se poate realize prin consultaţii
individuale cu părinţii ȋn care aceştia sunt informaţi despre progresul, stagnarea sau regresul
copilului, cursuri pentru părinţi „Educăm aşa”.Parteneriatul grădiniţă – familie își propune prin
aceste cursuri schimbarea mentalităţii părinţilor, a atitudinilor și comportamentelor acestora.
Activităţile derulate s-au desfășurat în sala de clasă sub formă de „masă rotundă”, în care au avut
loc dezbateri, discuţii, împărtășirea experienţei personale pe marginea unui suport material
prezentat în faţa părinţilor. S-au pus în discuţie următoarele tematici:
1. Comunicarea părinţilor cu propriii copii;
2. Cunoașterea psihomotorie a copilului;
3. Educaţia și modul de viaţă al copilului;
4. Relaţia școală – familie, factor al dezvoltării copilului;
5. Părintele – model de viaţă pentru copil;
6. Părintele – primul educator al propriului său copil;
7. Greșeli educative ale părinţilor.
O preocupare permanentă în întâlnirile cu părinţii a fost identificarea dificultăţilor pe care le
întâmpină aceștia în comunicarea cu propriii lor copii, precum și mijloace de optimizare a
comunicării dintre aceștia
Orice metodă și strategie am folosi trebuie să ne asigurăm că se desfășoară în echipă, prin
colaborare deoarece uneori oamenii preferă să nu-şi asume responsabilităţi, unii nu ştiu să asculte,
refuză interacţiunea directă. De cele mai multe ori suntem puşi în situaţia de a lucra „alături” de
ceilalţi în a soluţiona diverse probleme. Ideal ar fi să învăţăm să lucrăm „împreună” şi nu „alături de
....”.. Într-o echipă este stimulată învăţarea prin cooperare, se încurajează o atitudine deschisă,
activă, bazată pe imaginaţie şi iniţiativă personală. Dacă vom înţelege importanţa lucrului în echipă,
rezultatele vor fi vizibile pentru cei din exterior, iar membrii echipei vor avea satisfacţie. Avantajele
pe care le are lucrul în echipă: oferă încredere în sine, duce la acceptarea de sine, asigură sănătatea
psihică şi emoţională, dezvoltă atitudini tolerante, dezvoltă capacităţi de a identifica alternativele şi
dezvoltă capacităţi empatice.
Fiecare dintre noi poate să aibă percepţii foarte diferite şi deci, realităţi foarte diferite. Aceste
diferenţe cauzează adesea neînţelegeri şi conflicte.
Conflictul este sămânţa din care răsare şi apoi creşte progresul dar cel mai bine este să evităm să
apară.
272
BIBLIOGRAFIE:
Dumitrana, M. (2000), Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti.
Vrăsmaş, E. (2004), Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis, Bucureşti.
Dr. Speranţa Ţibu (cercetător ştiinţific II)-PARTENERIATUL ŞCOALĂ-FAMILIE-
COMUNITATE Laboratorul Consiliere şi management educaţional 2014-Institutul de Ştiinţe ale
Educaţiei-
Amelia BACIU, Carmen Manuela CAZANEDUCAŢIA PĂRINŢILOR-Editura MarLink,
Bucureşti: 2006
Băran Pescaru, A. (2004), Parteneriat în educaţie: familie – şcoală – comunitate, Editura Aramis
Print, Bucureşti.
Dumitrana, Magdalena, (2000), Copilul, familia şi grădiniţa, Bucureşti: Editura Compania.
273
Cu ei și pentru ei
-referat-
În primele etape ale vieţii, responsabilitatea educării copilului revine familiei. În mod firesc, părinţii
sunt primii educatori ai copilului. Copiii sunt apoi înscrişi în grădiniţă, instituţie care le asigură
condiţiile necesare pentru dezvoltarea în concordanţă cu nevoile individuale. Vine apoi rândul
profesioniştilor din grădiniţe şi şcoli să se ocupe de educarea şi formarea copiilor printr-o
metodologie şi un curriculum specific vârstei acestora.
Procesul educaţional din grădiniţă presupune şi forme de muncă didactică complementară
activităţilor obligatorii. Activităţile extracurriculare prin structură, conţinut specific sunt acest tip de
activitate.
Necesitatea abordării parteneriatului ȋntre cele douǎ instituţii şcoală-familie, atrage după sine o
mare colaborare şi responsabilitate din partea fiecăreia dar ceea ce e important e că toate sunt
direcţionate şi canalizate asupra COPILULUI.
Activitatea cu părinţii, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului ȋn programul educativ din
grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respect de sine, încredere în
competenţele lor, făcându-i mai buni.
Grădiniţa este prima treapta a sistemului de învăţământ, de aceea implicarea părinţilor în programul
educativ trebuie realizată încă de la început, căci doar aşa îşi vor forma deprinderi de parteneriat cu
grădiniţa si, implicit, cu educatoarea.
Toţi părinţii au nevoie de informaţii de bază referitoare la copiii lor. Ei trebuie informaţi despre
scopul de bază al programului educativ la care participă copiii lor şi trebuie implicaţi în luarea
deciziilor. Părinţii trebuie să fie la curent cu progresele copilului lor, dar şi cu percepţia pe care o
are grădiniţa despre calităţile şi problemele copilului. Educatoarea va sugera acestora modul în care
îşi pot ajuta copiii acasă, căci sunt părinţi care oferă copiilor sprijin suplimentar în învăţare.
Rolurile cadrelor didactice din perspectiva colaborării grădiniță – familiei pot fi următoarele: să
manifeste o atitudine de prietenie, să ofere părinților informații despre posibilitățile de dezvoltare pe
care le are copilul, despre aptitudinile și interesele pe care le manifestită în activitatea școlară și în
cea extrașcolară, „să creeze un climat educațional deschis pentru a încuraja părinții să fie prezenți în
grădiniță, să întrebe, să-și exprime îngrijorările, punctele de vedere, să se simtă în siguranță când
oferă sugestii, recomandări, precum și să participe la luarea deciziilor”.
Parteneriatul dintre grădiniţă şi familie cunoaşte numeroase forme în care activitatea propusă
conduce la creşterea şi educarea copilului prin armonizarea celor doi factori educativi: şedinţe cu
părinţii – în care sunt prezentate principalele aspecte ale activităţii grădiniţei; mese rotunde;
propaganda vizuală – afişarea diverselor materiale pe teme de educaţie, în special materiale ce arată
activitatea copiilor; vizitarea grădiniţei de către părinţi; participarea la activităţi, plimbări, excursii,
alături de copiii lor, serbări.
Avantajele parteneriatului grădiniță – familie sunt: îmbunătățirea abilităților educaționale ale
părinților, dezvoltarea abilităților de lideri ale părinților, conectarea familiilor cu membrii școlii și ai
comunității, oferirea de servicii și suport familiilor.
Grădiniţa nu poate face minuni, iar educaţia dată în această instituţie nu va avea rezultate bune, dacă
nu se va sprijini şi nu va colabora cu familiile copiilor.
274
Prin dezvoltarea unei colaborări de success cu familia, educatoarea facilitează “înțelegerea și
sensibilitatea părinților față de nevoile copilului pentru promovarea reușitei integrării în ciclul
primar a viitorului școlar, și mai târziu, în viața socială.” În funcție de stabilirea și evoluția relațiilor
dintre grădiniță și familie, depinde modul în care copilul va învăța să se raporteze la instituțiile
sociale, la comunitate.
În concluzie, putem spune că reuşita privind devenirea umană a copilului depinde de o colaborare
prodigioasă dintre doi factori educaţionali de bază: grădiniţa şi familia. De aceea, în cadrul acestui
parteneriat trebuie să descoperim cheia unităţii de acţiune ce deschide porţile succesului
educaţional.
275
REGINA FULGILOR DE NEA
ARGUMENT
Poporul român s-a născut creştin. El este păstrătorul şi continuatorul unor tradiţii şi obiceiuri
strămoşeşti, fiecare mare sărbătoare religioasă fiind marcată de tradiţii şi obiceiuri care
s- au transmis din generaţie în generaţie.Cele mai frumoase tradiţii sunt cele legate de sărbătorile de
iarnă.
Sfântul Nicolae este prima dintre aceste sărbători. Copiii o aşteaptă cu emoţie deoarece Moşul
Nicolae poate veni cu o nuieluşă, dacă aceştia nu au fost cuminţi, dar le poate aduce daruri
frumoase dacă au fost cuminţi şi au învăţat bine.
Crăciunul este o sărbătoare religioasă importantă, când se sărbătoreşte Naşterea Mântuitorului.
Colindele, Steaua , împodobirea bradului, tăierea porcului, dar mai ales darurile primite de la Moş
Crăciun reprezintă motiv de bucurie şi încântare atât pentru cei mici cât şi pentru cei mari.
Sărbătoarea Anului Nou este marcată de alte tradiţii specifice românilor : Pluguşorul, Sorcova,
Capra ,Ursul , care sunt foarte îndrăgite de copii.
GRUP ŢINTĂ:
Elevii claselor pregătitoare, I-IV
SCOPUL PROIECTULUI:
Sensibilizarea copiilor faţă de sărbătorile religioase ale iernii şi formarea unui bun creştin;
Trezirea interesului copiilor şi implicarea acestora în activităţile desfăşurate ( serbări, vizite,
activităţi în echipă, întâlnirea cu diverse personalităţi)
Formarea virtuţilor creştine şi cultivarea comportamentului moral- religos.
OBIECTIVELE PROIECTULUI:
a)Privind copiii implicaţi în proiect:
Familiarizarea copiilor cu aspectele religioase ale sărbătorilor de iarnă;
Formarea şi adoptarea unui comportament moral- religios;
Stimularea capacităţii de implicare a elevilor în activităţile desfăşurate;
Desfăşurarea de activităţi artistice şi aplicativ-practice;
Realizarea de portofolii;
b)Privind cadrele didactice:
Încurajarea cadrelor didactice pentru crearea unui mediu educaţional care să
favorizeze educaţia moral-religioasă a elevilor;
Promovare unor metode şi tehnice noi de lucru cu elevii;
c)Privind părinţii şi ceilalţi parteneri educaţionali:
Conştientizarea acestora cu privire la rolul pe care îl au în educarea copiilor din
perspectiva religioasă;
Creşterea implicării acestora în acţiunile promovate de şcoală .
276
DENUMIREA MIJLOACE DE REALIZARE PERIOADA SI EVALUARE PE
ACTIVITATII LOCUL PARCURS
DESFASURARII
Pregătirea -stabilirea responsabilităţilor; 2 decembrie 2018
proiectului -stabilirea calendarului de
activitati; Iniţierea proiectului
-popularizarea proiectului prin
amenajarea unor panouri in
sala/holul scolii;
În aşteptarea lui -Sfântul Nicolae-desene, -Ghetuţa 5 decembrie
Moş Nicolae lui Moş Nicolae- colaje; Miniexpoziţii cu
-activităţi de memorizare, povestire în sălile de clasă lucrări ale elevilor
-primirea cadourilor din partea .
primăriei Preutești
RESURSE:
umane:-
-elevii claselor implicate în proiect
-învăţătoarele claselor intrate în proiect;
-părinţii şi bunicii copiilor,prieteni,colegi,rude.
-reprezentanţi ai comunităţii locale;
materiale: -coli albe si colorate A4 pentru desene, afise, colaje,diplome,aparate
de fotografiat, panouri, pliante, CD-uri, calculator, brad şi podoabe
pentru brad, costumele copiilor
EVALUAREA PROIECTULUI:
Expoziţii cu lucrări ale copiilor, realizarea unui portofoliu,
album foto, program artistic.
277
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare
Prof. înv.primar Belciu Lucia-Maria
„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din intuneric,
nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)
Termenul parteneriat este „definit ca asocierea a doi sau mai mulţi parteneri, iar în literatura de
specialitate, parteneriatul reprezintă modalitatea, formală sau informală, prin care două sau mai
multe părţi decid să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop comun.”
Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toti cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru
şi şcolarul nostru. Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la
succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe
şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute . Şcoala este instituţia socială în care se realizează
educaţia organizată a tinerei generaţii . Ea este factorul decisive şi pentru formarea unui om apt să
contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia parte activă la viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul
de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv în formarea omului.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient
de educare, de influenţare formativă a copiilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a copiilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să
fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de
frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi
atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante ce
contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.Serbările şcolare contribuie la
acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând
278
poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi limbajul. Această formă de învăţare
este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbarile copilariei, momentele acestea de maxima bucurie,atat pentru copii, cat si pentru
parinti,intaresc si fortifica sufletele viitorilor adulti. Toate acestea aduc lumina in suflete,dau aripi
imaginatiei, entuziasmului si stimuleaza gandirea creatoare. În masura posibilitatilor, în cadrul
serbarilor scolare este bine sa fie prezentate si creatii artistice originale,adaptate evenimentelor si
conditiilor locale.
279
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare
Prof.inv.primar Belciu Petru
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm neîntrerupt
pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe sine şi lumea în
care trăieşte.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în
completarea participării părinţilor la gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor
ei au responsabilitatea de a influenţa natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la
coordonarea eforturilor educative şi la orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate;
influenţarea pe plan local asupra rezolvării problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte
participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu
implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a
părinţilor iar comportamentul familiei intervine astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător,
ceea ce poate să conducă pe o cale greşită dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte..
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa
familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor
piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia
de afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o
sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de
sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor
timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente
interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le
cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi
părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
280
SERBĂRILE ȘCOLARE
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare
Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la grădiniţă şi le
dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol
dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi
dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei
legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
Consiliul local reprezentat de primarul Novăcescu Nicolae se implica in tot anul, de Crăciun prin
dăruirea de cadouri copiilor.
Serbarile copilariei, momentele acestea de maxima bucurie,atat pentru copii, cat si pentru
parinti,intaresc si fortifica sufletele viitorilor adulti. Toate acestea aduc lumina in suflete,dau aripi
imaginatiei, entuziasmului si stimuleaza gandirea creatoare. În masura posibilitatilor, în cadrul
serbarilor scolare este bine sa fie prezentate si creatii artistice originale,adaptate evenimentelor si
conditiilor locale.
281
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN PARTENERIAT
CU PĂRINȚII
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei intervine
astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale greşită
dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre care
282
Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din jur în
demersul său spre cunoaştere şi devenire;
Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea acelui
grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile idei şi
sentimente;
Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii lui
care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.
Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura
Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
283
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN
PARTENERIAT CU PĂRINȚII
Parinții sunt primii educatori și mentori ai copilului, încă de la naștere. De la ei învață primele
gesturi, primele cuvinte. Au rolul cel mai important în formarea caracterului și valorilor copilului.
Mai târziu intervin și alte persoane în procesul de educație: educatorii, învățătorii, profesorii,
mentorii, etc. Fiecare din ei își pune amprenta experienței asupra educației oferite, are rolul său bine
definit, oferă informațiile necesare dezvoltării pe categorii de vârstă, interes, domenii. Iar copilul,
este ca un burete care absoarbe tot ce i se spune și i se arată, stochează și apoi redă sau pune în
practică cunoștiințele dobândite.
Este foarte important ca parinții (în unele cazuri, tutorii) copiilor să colaboreze cu cadrele didactice,
să îndrume copiii în cea mai bună direcție, să se completeze și să se susțină unul pe altul pentru a
oferi o educație cât mai eficientă. Pentru aceasta, părinții trebuie să se implice activ în viața școlară
a copilului lor, să cunoască detalii legate de școală (orar, materii, manuale și rechizite necesare), să
fie mereu la curent cu evoluția și rezultatele școlare.
Familia este prima școală a copilului, iar integrarea mai târziu a lui într-o instituție de învățământ
constituie o altă etapă în educația lui. Colaborarea şcolii cu familia trebuie să asigure unitatea
influenţelor educative asupra elevilor, precum şi o continuitate în ceea ce priveşte evoluţia de la o
etapă la alta, a clasei şi a fiecărui elev în parte.
Literatura de specialitate relevă că, relaţia care se stabileşte între elev şi dascălul său este una de
interdependenţă, procesul însuşi de predare-învăţare având loc prin interacţiune, inter relaţie,
inter -cunoaştere.
Educaţia este o acţiune la care contribuie cu toate resursele şcoala, familia, întreaga societate,
iar colaborarea este absolut necesară. Şcoala trebuie să colaboreze cu familia în domeniul
învăţării elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării fizice,
intelectuale, morale şi estetice, în domeniul deprinderilor şi priceperilor de muncă, igienico-
sanitare, în domeniul activităţilor libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în
afară de clasă şi şcoală. În această colaborare strânsă, școala nu poate înlocui părinții, și nici invers,
ci trebuie să fie o completare între fiecare dintre părți pentru a asigura o educație cât mai eficientă și
armonioasă.
Dascălii trebuie să fie cât mai deschişi spre trebuinţa de a afla, de a cunoaşte, pentru a le cultiva
elevilor ataşamentul faţă de şcoală şi învăţătură, dragostea şi interesul pentru cunoaştere.
284
,Educaţia este un proces al vieţii şi nu o pregătire pentru viaţă. Scoala trebuie să reprezinte viaţa
actuală, viaţă tot atât de reală şi de vitală pentru copil ca aceea pe care el o duce în familia sa, cu
vecinii săi, pe locurile lui de joacă.
Părinţii trebuie conştientizaţi, că singura investiţie de valoare pe care o familie o poate face
pentru un copil este investiţia în educarea minții şi sufletul acestuia.
BIBLIOGRAFIE
1. Jurcău N., Psihologia Educaţiei, Ed. U.T. Pres, Cluj Napoca, 2001
2. Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
3. Sterm, H.H., Educaţia părinţilor în lume, Institutul pentru Educaţie al UNESCO, E.D.P.,
Bucureşti, 1972;
4. Vrasmas, E., Educaţia şi consilierea părinţilor, Ed. Aramis, Bucureşti, 2004
285
ROLUL PARTENERIATULUI GRADINITA-FAMILIE –SOCIETATE
Prin intrarea in gradinita copilul este mutat pentru o parte a timpului intr-un mediu fizic,social si
cultural nou si isi restructureaza o parte a relatiilor cu mediul familial.Se integreaza intr-un grup de
copii,este indrumat de o educatoare care se ocupa si de ceilalti ,nu numai de el;are un program mai
bogat,dar si mai rigid,organizat si dirijat de educatoare.Iese mult de sub tutela parintilor,i se cere
mai multa autonomie.
Prescolaritatea cuprinde cea mai importanta experienta socio-educationala din viata unei
persoane.La aceasta varsta intalnim un nivel optim al sensibilitatii si receptivitatii copilului,al
mobilitatii si flexibilitatii psihice care permite o achizitie insemnata de potentialitati psihice umane .
Scopul principal al educatiei in perioada prescolara este integrarea copilului in colectivul grupei in
vederea pregatirii lui pentru socializare si pentru scoala.Prin aceasta pregatire se urmareste formarea
unei personalitati mature pentru activitatea de tip scolar.Pentru intarirea relatiilor interpersonale si
realizarea sintalitatii colectivului de copii,ca grup social,meritul educatoarei va fi cu atat mai mare
cu cat va reusi sa stabileasca echilibrul si coeziunea grupei,fara a forta lucrurile,prin empatie si
professionalism.
Metodologia didactica de tip euristic sustine dezvoltarea unui sistem interrelationar ce contribuie la
socializarea copiilor,formarea motivatiei intriseci pentru invatare. In urma activitatilor desfasurate
am observat ca,utilizand metode active si interactive bazate pe joc si actiunea directa cu mediul
inconjurator,prescolarii devin mai comunicativi,depasesc mai usor faza egocentrismului,stabilesc
mai usor relatii de colaborare.
Dar pentru ca tot efortul educatoarei sa fie rasplatit cu rezultate multumitoare din partea copiilor,are
nevoie de ajutorul familiei copiilor-factorilor educationali-atat pentru a prelua si dezvolta directiile
de actiune formativ-educativa pe care le antreneaza institutional,cat si de a gasi rezolvari concrete la
necesitati de diverse categorii:financiare,practic-aplicative,organizationale ori logistice.Toate aceste
286
motivatii conduc catre necesitatea unui parteneriat real,activ-participativ,captivant si motivant,cu
implicare sustinuta din partea familiei. De aceea ,in gradinita ,fiecare educatoare isi concepe un
program de parteneriat sau de consiliere si orientare a parintilor ,prin planificare,organizarea si
desfasurarea unor actiuni de implicare continua si valorificare a fiecarui parinte,atragerea lui,in
lumea minunata a gradinitei si asumarea unor responsabilitati comune la nivelul grupei din care face
parte copilul sau.
Daca vrem cu adevarat sa fim folositoare copiilor,sa le luminam drumul spre implinire,atunci
trebuie sa ne daruim profesiei pentru ca educatoarea este cu adevarat”faclie care se stinge
luminand”.
287
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare.
De ce organizăm serbări?
Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la grădiniţă şi le
dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol
dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi
dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei
legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei. Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce
asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a
educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de
lumini- reprezintă toate, elemente importante ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi
educative deosebite.
Parteneriatul Grădiniță – Familie este terenul unor relații educative din care fiecare este beneficiar:
copil, părinte, educator. Fiecare poate să învețe de la celălalt și să se simtă valorizat și important.
Activitatea educativă din grădiniță nu poate fi izolată, separată de alte influențe educative ce se
exercită asupra copilului și mai ales, nu poate face abstracție de acestea.Grădinița și familia sunt doi
factori primordiali în educația copiilor când se fac primii pași în viață. Acum se pun bazele unei
personalități care mai târziu va fi parte integrantă a unei societăți a cărei cerințe se diversifică în
permanență. Educația trebuie să se manifeste permanent ca o acțiune coerentă și unitară a grădiniței
și familiei. Interesul comun determină o mișcare de apropiere dublu sens, familie – grădiniță,
grădiniță – familie, în vederea unei suficiente cunoașteri de ambele părți.Relaţia părinţi –
educatoare se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie şi grădiniţă, la o unificare a
sistemului de valori şi cerinţe referitor la copii. Efectele asupra copilului vor fi benefice, putând
contribui la rezolvarea unor probleme înainte ca acestea să devină necontrolabile.
288
Grădinița trebuie să găsească o punte de legătură cu familia, prezentând părinților noi căi spre
educație în beneficiul copiilor.
Desfășurând îactivitatea instructiv-educativă din grădiniță, cu participarea efectivă a familiei îi dăm
acesteia posibilitatea să vadă în grădiniță nu doar o supraveghere a copilului în timpul absenței
acestuia din familie, ci și desfășurarea unui proces instructiv- creativ, bine organizat.
Cadrele didactice au nevoie, oricum, de sprijinul familiei copiilor, atât pentru a prelua și
dezvoltadirecțiile de acțiune formativ-educative pe care le antrenează instituțional, cât și de a găsi
rezolvări concrete la necesități de diverse categorii.
Toate aceste motivații conduc către necesitatea unui parteneriat real, activ, cu implicare susținută a
familiei, iar activităţile educative să fie cunoscute și înțelese de către părinți și realizate printr-o
colaborare strânsă între instituția familială și cea preșcolară.
289
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Orice om poate fi creativ, dar pentru a se îndeplini în această direcție sunt necesare o serie
de condiții…
Mihaela Roco, 2001
290
Bibliografie
Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și
strategii, București, Editura Aramis, 2002
Oprea, Crenguța-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, București, Editura EDP, 2009
291
IMPORTANȚA PERMANENTEI RELAȚIONĂRI CU PĂRINȚII ELEVILOR
, IMPLICAREA ELEVILOR ÎN ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE
Relația educator- copil- părinte este condiția fundamentală a dezvoltării armonioase a elevului la
orice vârstă. Parteneriatul cu părinții a fost îndelung discutat în timp.Colaborarea strânsă a
educatorilor cu familia elevului duce la înlăturarea factorilor perturbatori în dezvoltarea și evoluția
elevului din învățământul preuniversitar.
Dacă la ciclul primar relația între părinți și educator este foarte strânsă , în liceu această relație se
diminuează, educatorul punând accent pe responsabilizarea elevului și comunicarea preponderent
cu elevul care începe să își asume faptele și să conștientizeze poziția pe care o ocupă în societate.
Părintele este o prezență discretă, un susținător al proiectelor de dezvoltare personală a tânărului în
devenire.Lectoratele cu părinții există în majoritatea școlilor din România și au rolul de susținere a
familiilor prin abordarea unei tematici actuale reprezentând conflictul dintre generații sau
dependențele tot mai frecvente în rândul adolescenților, dependențe care constituie un factor
perturbator fundamental în dezvoltarea personală a elevului.
Implicarea activă a părinţilor are ca scop conştientizarea părinţilor asupra rolului de neînlocuit ce îl
au în educarea copiilor. Astfel,părinţii care au participat şi sprijinit şcoala la diverse activităţi,
continuă să ţină o strânsă legătură cu cadrele didactice şi conducerea şcolii observând progresele
făcute de către copii.
292
Importanța activităților educative, în parteneriat cu părinții
293
Bibliografie,
Băran-Pescaru, A. Parteneriat în educație: familie, școală, comunitate, Ed. Aramis print, București,
2004
Mihăilescu I. Rolul familiei în dezvoltarea copilului, Ed. Cartea Universitară , București, 2004
Rădulescu E. , Târcă A. , Școala și comunitatea, Ed. Humanitas Educațional, București, 2002
294
Serbarea Centenarului
Sărbătorile au o magie aparte, în primul rând emoția pregătirilor, apoi sărbătoarea propriu-zisă. Mai
ales elevii de vârsta școlară mică sunt foarte entuziasmați atunci când se pregătesc pentru o serbare.
Pentru Romania, anul 2018, an al centenarului are o semnificație cu totul specială, de aceea multe
evenimente, serbări au fost dedicate Marii Uniri. Clasa noastră ( clasa a III-a A de la Școala
Gimnaziala Mihai Voda, Mihai Viteazu, Jud. Cluj) s-a pregătit cu o scenetă si poezii patriotice
pentru a marca această zi. Am repetat de multe ori sceneta, apoi confecționând drapele tricolore.
Părinții au îmbrăcat copiii in costume populare specifice zonei noastre.
De Ziua Naționala, 1 Decembrie 2018, Centenarul Marii Uniri a fost marcat în comuna Mihai
Viteazu printr-o paradă spectaculoasă, prima paradă militară din istoria comunei. Au participat
entuziasmați și elevii mei după care ne-am deplasat la Casa de Cultură din Mihai Viteazu. Aici am
prezentat sceneta noastră după care am încins Hora Unirii în curtea instituției.
Prin aceasta activitate am urmărit formarea conștiinței patriotice, familiarizarea elevilor mei cu
trecutul istoric, frumusețile acestui pământ, cu tezaurul cultural și artistic al poporului român, dar
totodată și cultivarea respectului pentru valorile materiale și spirituale ale celorlalte popoare și
națiuni.
Pentru ca aceste informații să se transforme în convingeri este necesară asocierea lor cu trăiri
afective corespunzătoare. Acestea constituie latura dinamică a patriotismului care alimentează din
interior funcționarea sa, imprimând relațiilor dintre copii și patria din care fac parte o nuanță de
adeziune. Asemenea trăiri pot fi declanșate numai în contextul unor situații în care copiii sunt
subiecți ai acțiunii.
Luna decembrie abundă în sărbători. După 1 Decembrie urmează Moș Nicolae, care prin
bunăvoința părinților a răsplătit elevii cuminți, a scris chiar și o scrisoare pe tablă pentru elevii a III-
a A, apoi urmează vremea colindelor, un obicei specific românesc respectat și de noua generație.
Respectarea acestor tradiții este o bucurie și o onoare pentru elevi, mândria de a fi român.
295
Implicarea părinților în activitățile școlare și extrașcolare
Rolul familiei este important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral si
estetic. Şcoala, alături de familie, influenţează personalitatea copilului. Dacă cele două medii
educaţionale –şcoala şi familia –se completează şi se susţin, ele asigură într-o mare măsură bună
integrarea copilului în activitatea şcolară şi pe plan general în viaţa socială. Pentru a realiza un
parteneriat eficient cu părinţii, cadrele didactice responsabile trebuie să urmărească să înveţe de la
părinţi despre copiii acestora şi să ofere acestora informaţiile şi resursele necesare în vederea
eficientizării procesului educaţional. Unitatea şcolară este cea care va face primul pas spre o bună
colaborare cu familiile elevilor, oferind părinţilor o gamă largă de activităţi la care pot participa.
Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în
domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și
priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în
diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. Pentru găsirea unor soluţii la problemele
educative ale familiei, părintele trebuie văzut ca un colaborator, ca un partener care se implică activ
în aceste forme de intervenţie socio educaţională.
Familia reprezintă elementul cheie în socializarea copilului cu ceilalţi copii din clasă fiind
consultată cu privire la activităţile educative ( extracurriculare) şi cu privire la activităţile opţionale
pe care doresc să le desfăşoare copiii. Şcoala poate organiza ateliere, seri tematice, serbări, concerte
la care părinţii pot participa, care permit acestora să vadă manifestările elevilor, precum si rezultatul
muncii lor.. Şedinţele, lectoratele cu părinţii pot fi moment prielnice de a anunţa planificarea unor
astfel de activităţi. Aceste activităţi extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul
părinţilor care experimentează relaţii inedite cu copiii lor. În școlile noastre, săptamâna ,,Școala
Altfel” incearcă să ofere copiilor o nouă perspectivă asupra educației, iar părinții sunt bineveniți să
participe alaturi de cei mici la activitățile organizate in acest interval. Prezenta fizică a părintelui nu
va fi în cadrul familiei, ci într-un mediu nou, în cadrul școlii unde invață copilul sau in altă parte
(locul de munca al parintelui).
Aceştia pot fi implicaţi nu doar în organizarea acestor evenimente, dar pot veni şi cu sugestii,
propuneri de teme şi activităţi. Aceste evenimente reprezintă oportunităţi de a asigura o cât mai
bună coerenţă între valorile şi practicile educaţionale promovate de şcoală şi familie. Fără stabilirea
unui sistem unitar de cerinţe, colaborarea dintre cei doi factori educaţionali va rămâne fără
rezultatele scontate. De asemenea, pot fi organizate expoziţii cu vânzare de obiecte. Aceste obiecte
se pot realiza în cadrul activităţilor de educaţie plastică şi practică (lucrări din plastilină, desene,
picturi, lucrări cu materiale din natură, colaje). La expoziţie pot participa părinţi şi alte rude ale
copiilor. Din suma provenită din vânzarea acestor obiecte se pot cumpăra materiale şi echipamente
necesare dotării clasei.
Pentru o relație optima cu părinții, este nevoie de a îmbina variate forme și metode de colaborare a
școlii cu familia și comunitatea.unele dintre acestea sunt:
Excursii,drumeții - părinţii pot contribui la
organizarea şi sponsorizarea acestor acţiuni, asigură supravegherea copiilor, trăiesc emoţii pozitive
alături de copilul lor, le oferă modele de comportare;
Expoziţii cu lucrări ale copiilor - prilej de a-i familiariza cu date importante despre evoluţia
copiilor, atât pe plan artistic, cât şi al bagajului de cunoştinţe;
Serbările şcolare - prin care
părinţii pot descoperi aptitudini speciale ale copiilor, nivelul dezvoltării acestora, pot să le evalueze
performanţele, să se implice în organizarea acestor activităţi;
Implicarea părinților în proiecte și parteneriate şcolare;
296
Ziua uşilor deschise -în cadrul cărora părinţii asistă la orele de curs şi la alte activităţi;
Jurnalul clasei - cuprinzând fotografii, impresii ale copiilor, altor persoane implicate
în activităţile clasei,descrieri de acţiuni, diplome obţinute, desene create de copii etc;
Ateliere de lucru cu părinţii -în cadrul cărora aceştia sunt familiarizaţi cu standardele de
eficienţă a învăţării/finalităţile educației, conţinuturile, strategiile aplicate, programul de activitate a
şcolii;
Mese rotunde -la care părinţii şi profesorii fac schimb de experienţă educaţională;
Revista și sait-ul web al școlii - ce conţine informaţii despre activităţile instituţiei;
prezentarea unor evenimente; anunţuri despre activităţile ce urmează a fi desfăşurate; articole
diverse la care pot să-și aducă aportul și unii părinți;
..Biblioteca vie” (vorbitor, invitat, vizitator) -aceasta este o tehnică prin intermediul căreia
un părinte prezintă copiilor, profesorilor, altor părinţi informaţii importante privind profesia sa;
Activităţi pentru copii organizate în comun de către învăţători şi părinţi.
Părerea părinţilor despre modul în care se desfăşoară activitatea în școală este foarte importantă,
putând fi aflată prin discuţii libere, chestionare ce se pot aplica părinţilor, consultarea listei cu
sugestii deschisă oricând acestora. Şcoala acţionează permanent pentru a încuraja implicarea tuturor
părinţilor în activitatea de învăţare ce se continuă şi acasă.
Părinții care se implica activ în educaţia copiilor lor au un impact semnificativ asupra succesului
copilului şi a vieţii sale, în general. Implicarea părintelui este esenţială pentru rezultatele la
învăţătură, comportamentul şi atitudinea elevilor,
297
GRADINITA, FAMILIA SI COMUNITATEA
Omul este in permanenta interactiune cu factorii sociali ai existentei sale. In aceasta interactiune, el
asimileaza normele si valorile societatii, modelele sociale de comportament, mijloacele sociale de
comunicare umana. Prin aceasta, el este pregatit pentru viata sociala, pentru asumarea unor roluri si
responsabilitati. Acest proces se realizeaza de-a lungul diferitelor etape de viata, in cadrul unor
forme specifice de activitate sociala si in cadrul specific al unor institutii sociale: familia, gradinita,
scoala, institutiile culturale, dar si impreuna cu intregul sistem al mijloacelor moderne de informare
si influentare. Procesul de integrare in societate incepe in familie din timpul copilariei mici, cand
intervin primele contacte sociale si experiente de viata (socializarea primara sau socializare de
baza), si continua de-a lungul vietii omului, odata cu dobandirea unor statusuri si roluri succesive
(socializare continua sau secundara). Tot in familie, copilul isi insuseste limbajul. Volumul,
calitatea vocabularului, corectitudinea exprimarii depinde de modelele oferite de parinti, de felul in
care acestia interactioneaza si ii solicita pe copii.In familie se formeaza cele mai importante
deprinderi de comportament: respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, ordinea, rabdarea etc. In
realizarea acestor sarcini, modelul parental ajuta cel mai mult, parintii oferind copilului exemple de
comportamente in diferite contexte.
Familia reprezinta mediul in care copilul invata si exerseaza comportamentele sociale, sa se
descopere pe sine si pe cei din jur, se familiarizeaza cu sistemul valorilor sociale si culturale.
Mediul familial ocupa un loc central in multitudinea factorilor determinanti ai evolutiei copilului.
Copilul nu este un adult in miniatura, ci este un „candidat la maturizare“ (H. Pierot), deosebit de
receptiv la influentele pozitive sau negative care se exercita asupra lui. De aceea, copilul trebuie
socializat si modelat, iar fundamentarea personalitatii se realizeaza, in mare masura, in interiorul
familiei care concentreaza primul sau univers afectiv, social si cultural. Trasaturile si coordonatele
personalitatii copilului se construiesc in relatie cu mediul social, cu situatiile pe care trebuie sa le
traiasca in familie, atitudinile parintilor avand o influenta importanta asupra personalitatii copilului
in devenirea sa ca adult.
Educatia din familie a copilului se va continua cu cea din gradinita. Uneori, intre cele doua medii
educative, exista diferente majore de reguli, valori, cultura etc. In aceasta situatie, copilul este supus
adaptarilor si readaptarilor repetate, care il marcheaza profund: se instaleaza o stare de confuzie
interna, copilul nestiind ce reguli sa-si asume, care valori sunt acceptate social. Mai mult chiar,
putem vorbi si despre o trauma emotionala, copilul simtindu-se vinovat daca va adera la valorile
gradinitei, in defavoarea valorilor familie (sau invers). Activitatea educativa din gradinita nu poate
fi izolata, separata de alte influente educative ce se exercita asupra copilului si mai ales, de cea din
familie. Educatia trebuie sa se manifeste permanent ca o actiune coerenta, complexa si unitara a
gradinitei si familiei.
La intrarea in gradinita, parintii sunt cei care detin toate informatiile legate de copil: stare de
sanatate, obiceiuri alimentare, particularitati de invatare, mod de comportare, probleme in
dezvoltare etc. In acelasi timp, gradinita, ca prima institutie care se conduce dupa principii si
metode stiintifice, detine mijloace specifice pentru valorificarea potentialului fizic si psihic al
fiecarui copil. Imbinarea in parteneriat a informatiilor detinute de parinti cu cele ale gradinitei
trebuie sa fie in beneficiul copilului.
Colaborarea cu cabinetele de asistenta psihopedagogica se adreseaza in egala masura copiilor,
parintilor si cadrelor didactice, urmarind o educatie eficienta si o dezvoltare optima a personalitatii
copilului prin armonizarea comportamentelor acestora.
298
In sprijinul parintilor pot fi organizate servicii de tipul:
„Scoala parintilor“ care consta in activitati de informare, formare si consiliere a parintilor in •
vederea cresterii abilitatilor parentale;
„Centrul de consiliere“ in care consilierul sau terapeutul desfasoara activitati cu parintii si copiii •
pentru optimizarea sau reconstructia relatiilor dintre acestia;
„Clubul pentru parinti si copii“ consta in amenajarea unui spatiu in care parintii si copiii pot •
petrece timpul liber intr-un mod cat mai placut (au la dispozitie o ludoteca, biblioteca cu carti
pentru copii, filme de desene animate etc.);
Colaborarea cu scoala este foarte importanta intrucat in aceasta institutie va continua educatia
copilului. Parteneriatul dintre cele doua – scoala si gradinita – are ca scop primordial identificarea
celor mai eficiente cai de adaptare a copiilor la noul mediu educativ. Parteneriatul se poate
concretiza prin schimburi de experienta intre invatatori si educatori (lectii deschise, mese rotunde,
ateliere de lucru etc.), activitati comune la care sa participe copiii si parintii (vizite la scoala,
proiecte educative de genul „Saptamana lecturii“, „Ziua portilor deschise“ , „Scolar pentru o zi“
etc.).
Colaborarea cu Primaria este esentiala intrucat aceasta institutie se implica in dezvoltarea si
intretinerea bazei materiale a gradinitei, dar si in derularea si sprijinirea unor actiuni sau proiecte
educative. Primaria, in colaborare cu Inspectoratele Scolare Judetene si cu alte institutii, poate sa
initieze programe care vin in sprijinul imbunatatirii activitatii educative din gradinite (de exemplu:
„Concurs de desene pe asfalt“, „Festivalul de teatru pentru copii“, „Expozitie de carte pentru
prescolari“ etc.) Gradinita poate solicita ajutorul Primariei in sustinerea unor proiecte, atat din punct
de vedere material, cat si pentru promovarea acestora in comunitate.
Colaborarea cu Politia ajuta in educatia preventiva si cultivarea comportamentelor prosociale.
Aceasta colaborare se poate concretiza in activitati de informarea a copiilor asupra unor reguli care
trebuie respectate astfel incat viata si siguranta lor sa nu fie pusa in pericol. Exemple de proiecte:
„A fost odata un politist“(transformarea derularii evenimentelor in povesti cunoscute: „Capra cu trei
iezi“, „Scufita Rosie“, dramatizari ale acestora); „Orasul bicicletelor“ (pe teme de educatie rutiera).
Colaborarea cu biserica inlesneste promovarea valorilor moral-religioase care sunt importante in
educatia morala si comunitara a copilului. Aceasta colaborare este foarte importanta in special in
comunitatile multietnice, in care oamenii apartin diferitelor culte religioase. Copiii trebuie sa invete
ca, indiferent de religie, toti suntem egali si avem aceleasi drepturi. Exemple de proiecte:
„Craciunul - sarbatoarea tuturor crestinilor“, „Bucate de sarbatori“.
In functie de specificul comunitatii in care se afla gradinita, se pot realiza parteneriate cu:
institutii sanitare,• in sustinerea unor activitati care au ca scop cresterea si dezvoltarea tuturor
membrilor comunitatii; asociatiile nonguvernamentale• , pentru rezolvarea unor probleme de
ordin social; parteneri privati• care pot sprijini gradinita cu fonduri materiale sau prin activitati de
voluntariat;mass-media,• pentru promovarea imaginii gradinitei, pentru promovarea ideilor noi,
valorilor etc.
Prin crearea parteneriatului gradinita–familie–comunitate, copiii castiga un mediu de dezvoltare mai
bogat, intre participanti se creeaza relatiile pozitive si fiecare isi va dezvolta sentimentul coeziunii
sociale.
299
SERBĂRILE, MIJLOC DE STIMULARE SOCIO – AFECTIVĂ
300
Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacții, lucruri ce creează bună dispoziție, favorizează
dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic și psihic.
Importanța lor educativă rezidă în conținutul artistic prezentat precum și în atmosfera sărbătorească
ce se instalează cu acest prilej .De asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv al acestui gen de
activități care conduce la sudarea colectivului de copii, îi învață să trăiască în grup, să se încadreze
într-o disciplină fermă .Prin organizarea serbărilor dezvoltăm la copii dragostea pentru artă, pentru
frumos.
301
Serbările școlare – o cale către universul artei
302
Carmen Crețu, Conținuturile procesului de învățământ, componentă a curriculum-ului,
în volumul Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 1998.
Constantin Cucoș, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 2002.
Constantin Cucoș, Educație, iubire, desăvârșire, Ed. Polirom, București, 2008.
Alois Gherguț, Managementul general și strategic în educație, Ed. Polirom, Iași, 2007.
Ioan Jinga, Educația și viața cotidiană, Editura Didactică și Pedagogică, București,
2008.
Anca Nedelcu, Fundamentele educației interculturale: diversitate, minoritate, echitate,
Ed. Polirom, Iași, 2008.
Călin C. Marin, Filosofia educației, Ed. Aramis, București, 2001.
303
Importanța colaborării părinților cu școala
Procesul de învăţământ este principalul mijloc de formare a omului, în special a generaţiilor tinere,
sub toate aspectele. Calitatea procesului de învăţământ se măsoară după rezultatele elevilor în
şcoală şi în afara ei, rezultate ce deprind de capacitatea fiecărui cadru didactic, a fiecărei unităţi
şcolare de a combina toată gama de activităţi necesare, pentru atingerea obiectivelor şi de a le
îmbunătăţi de la caz la caz. Din perspectiva celor arătate mai sus, derularea unitară şi eficientă a
procesului instructiv–educativ, asigurarea unui parteneriat real şi durabil cu rol de autoreglare în
relaţia învăţător-familie-elev sunt decisive.
Partener egal, alături de învăţător în formarea personalităţii copilului este familia. Aceasta poate să-i
ofere copilului numeroase resurse sau, dimpotrivă, să-l priveze de ele. Oricât de perfect ar fi un
sistem de educaţie, el rămâne insuficient dacă se izbeşte de opoziţie sau de indiferenţă din partea
părinţilor. Deoarece copilul petrece cea mai mare parte a timpului în familie, efectul educativ va fi
deviat, deformat sau chiar anulat în cazul că întâmpină rezistenţa părinţilor. Grija părintească,
dragostea şi modelele cultural comportamentale asigură dezvoltarea psihică sănătoasă a copilului. În
schimb, atitudinea neglijentă a părinţilor – mai ales în familiile dezorganizate- se soldează cu
diverse anomalii psihice.
Activitatea didactică de bună calitate constituie un suport pentru progresul constant al copilului în
plan psihic și social. Copilul își va dezvolta potențialul nativ în măsura în care școala va reuși să îl
identifice corect, să îl cultive , dar nu va omite să se implice în modelarea influențelor care nu
aparțin orei de curs.
Educația este o acțiune la care își dau concursul școala, familia, întreaga societate. Colaborarea între
toți factorii educaționali, în primul rând între școală și familie este stringentă.
Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și
viață ale copiilor.
Parteneriatul între școală și familie și-a demonstrat eficientă pretutindeni unde a fost aplicat, dacă s-
au respectat anumite condiții de realizare a acestuia:
- părinții să fie percepuți de către cadrele didactice ca persoane active și valoroase pentru educarea
copiilor;
- părinții să se implice în mod concret în luarea de decizii referitoare la activitățile extrașcolare, la
modificarea orarului, la stabilirea disciplinelor opționale;
- responsabilitatea pentru evolutia copilului să fie împărțită între școală și familie.
Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor, dacă nu află și modul lui de comportare
în condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității de la școală și invers –
activitatea de la școală este o continuare a activității de acasă.
Severitatea exagerată își va lasa amprenta asupra personalității în formare a copilului. Astfel de
părinți impun un regim de viață și de învățătură peste limitele de toleranță psihologică și
psihofiziologică specifică vârstei. Ei impun copiilor lor un volum prea mare de sarcini, interzic
participarea la activități recreative, la jocurile specifice vârstei și aplică pedepse care lezează
demnitatea copiilor, în special pedepse corporale.
Pe de altă parte sunt părintții superprotectori, cei care se învârt in jurul dorințelor copilului. Un
astfel de copil va ajunge un egoist, pentru ca în familia sa el a cunoscut numai drepturi , nu și
îndatoriri. Cu acești copii se lucrează foarte greu și devin dificili, deoarece ei cred că și la școală vor
avea parte de aceleași privilegii.
Atitudinea protectoare a părinților se poate manifesta și prin limitarea excesiva a libertății și
independenței de acțiune, a inițiativei copilului.
Părinții devin deosebit de preocupați de copil, manifestă o teamă permanentă pentru viața și
activitatea copilului lor și de aceea stabilesc ei direcțiile de acțiune și comportare fără să accepte
304
abateri, plângeri și nemulțumiri. Principala consecință se exprima într-un comportament lipsit de
inițiativă, instalarea unei temeri nejustificate de acțiune și mai ales de consecințele ei, în ultima
instanță timiditate exagerata.
Obiectivul primordial al parteneriatului școala – familie îl reprezintă obținerea succesului școlar..
Progresul –obținerea anumitor stări calitative superioare în raport cu o perioadă comparată. Poate fi
continuu sau periodic.
Reușita școlară se refera la nivelul de realizare a unui obiectiv propus pentru o durata mai mare de
timp.
Succesul școlar se exprima prin raportarea performanțelor elevului la cerințele programei școlare și
la finalitățile învățământului.
Un parcurs școlar negativ este reflectat de termenul de insucces școlar.
Insuccesul sau eșecul școlar cunoaste doua faze:
Prima fază – elevul trăiește sentimente de nemulțumire, are o motivație săracă, fie la o disciplină
sau un capitol.
Această fază se poate depăși cu ușurință prin mobilizarea resurselor proprii sau printr-o atenție
deosebită din partea învățătorului.
A doua faza – de instalare evidentă și stabilă a insuccesului școlar, elevul evită efortul individual și
își exprimă aversiunea față de învățătură, profesori, tot ceea ce este legat de școala. Înregistrând
mari lacune în cunoștințe, el poate ajunge la repetenție, exmatriculare sau chiar abandon școlar.
Școlarul are nevoie acasă de un mediu de viață în care să se simtă în siguranță. Într-un climat
educativ bun, părinții sunt calmi, afectuoși, destul de flexibili în raporturile cu copilul, fără a-i
satisface orice capriciu.
Familia este un cadru de disciplina ferm, în care și copiii și părinții împărtășesc același nivel de
exigență.
În activitatea de fiecare zi, regulile nu pot lipsi, dar nici nu pot fi introduse brusc. Ele trebuie să
susţină şi să consolideze dezvoltarea şi comportamentul adecvat al copilului, raporturile cu sine şi
cu ceilalţi, astfel încât să ajungă să formuleaze singur noi reguli şi principii. Adulţii trebuie să
respecte ideile copiilor şi să le utilizeze pentru a modela reguli. Ei trebuie să interacţioneze cu copiii
pe măsură ce aceştia lucrează , se joacă , colaborează la activităţile extraşcolare.
Un alt punct de plecare în integrarea copiilor în şcoală şi asigurarea succesului şcolarului este
colaborarea şcoală – familie în cunoaşterea elevului.
Bibliografie:
Agabrian, M., Milea V., Parteneriate şcoală -familie-comunitate , Ed. Institutul European, Iaşi ,
2005
Batrânu, E., Educația în familie , Ed. Politică, Bucuresti, 2005
305
IMPORTANTA ACTIVITATILOR EDUCATIVE REALIZATE IN
PARTENERIAT CU PARINTII
Crearea unor parteneriate cu familia este un proces care necesita coalizarea energiilor si unirea
efortului tuturor partenerilor si care trebuie considerat un ele- ment legitim al procesului educativ,
element care influenteaza dezvoltarea si acti- vitatea de invatare a elevilor. Parteneriatele cu familia
ating un maxim de eficien- ta si contribuie la obtinerea unor beneficii pe termen lung atunci cand
sunt comprehensive si bine planificate.
Multă vreme s-a considerat că şcoala joacă rolul central şi că forme diferite de acţiuni organizate ar
putea înlocui familia, care de multe ori nu are aspiraţiile sau resursele culturale pentru ceea ce
propune societatea.
Şcoala eficientă realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea şi res- pectarea identităţii sale
cu familia, prin recunoaşterea importanţei acesteia şi atragerea în procesul didactic şi cu toate
resursele educative ale societăţii, pe care le identifică, le implică şi le foloseşte activ.Identificând şi
valorizând dimensi- unea personală a individului, realizăm însă nevoia valorizării şi aprecierii
familiei ca mediu primordial şi afectiv necesar formării individuale.
Şcoala, singura instituţie care îşi propune planificat şi organizat să sprijine dezvoltarea individului
prin procesele de instrucţie şi educaţie,concentrate în pro- cesul de învăţământ, simte tot mai mult
nevoia să realizeze un parteneriat activ cu familia şi comunitatea în care se dezvoltă copilul.Există o
reţea complexă de relaţii în cadrul unei şcoli, care au un potenţial important de influenţare a
educaţi-ei copiilor, atât în sens pozitiv,cât şi în sens negativ.
Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi efi- cienta, o unitate de
cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul co- pilului. Ea concepe cele două instituţii
sociale exprimându-se în schimburi de opi nii şi în discuţii, iar atunci când este vorba de decizii,
păstrându-şi fiecare identita- tea şi aportul specific. Raporturile active ale familiei cu şcoala sunt
stimulate de apariţia unor importante mize familiale ale şcolarităţii: instrumentale, statutare,
afective şi culturale.
Părinţii pot fi parteneri în educaţie pentru că deţin cele mai multe informaţii despre copiii lor.
Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este esenţial ca părinţii să fie priviţi ca participanţi
activi, care pot aduce o contribuţie reală şi valoroasă la edu- carea copiilor lor;să fie parte la
adoptarea deciziilor privitoare la copii;să se recu- noască şi să se aprecieze informaţiile date de ei
referitoare la copiii lor;să se valo rifice aceste informaţii şi să se utilizeze în completarea
informaţiilor profesionale si responsabilitatea să fie împărţită între părinţi şi profesori.Relaţia dintre
părinţi şi profesori implică ieşirea din frontierele şcolii şi determină o altă abordare a profe- siei
didactice, este de comunicare prin cooperare şi, mai nou, prin conceptul de parteneriat care le
cuprinde pe toate şi, în plus, exprimă şi o anumită abordare pozitivă şi democratică a relaţiilor
educative.
306
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tă-ramul cunoaşterii şi în
acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător cât şi pentru elevii
săi. Copilul, în general, este lipsit de în- credere în forţele lui. Efortul pe care îl face în primele clase
este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp atenţia cuvenită, li se pare
că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în seama școlii Una din ideile
directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ, organizator, cercetător,
independent, participant conștient la propria dezvol- tare. Ca activitate intenţionată şi orientată,
educaţia extraşcolară-nonformală per- mite adâncirea cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din
zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora
pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută a timpului liber al
elevilor,dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera în
rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi forma-rea trăsăturilor pozitive de caracter.
Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a micuţului, pe
jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea
unor semne atât de curioase şi pline de mister. De aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu
părinții este deosebit de benefică.
Aceste parteneriate presupun o interacțiune, colaborare, cooperare între fac torii educaționali-
familie-școală-societate. Copiii noștri sunt viitorul nostru iar du- pa cum îi vom crește și îi vom
învăța să se adapteze schimbărilor permanente din lumea noastră de azi și în cea de mâine, așa vom
asigura și continuitatea culturii și civilizației umane.
307
MESAGERI AI FOLCLORULUI BĂNĂŢEAN
- DUBAŞII DIN BRĂNEŞTI -
308
Tot în acest an – 1976 - bogat în realizări ale acestor mesageri, “Dubaşii din Brăneşti” au susţinut
un program artistic în Bucureşti la Sala Polivalentă în faţa lui Nicolae Ceauşescu, acest eveniment
având o mare importanţă pentru Brăneşti, deoarece renumele câştigat ajunsese chiar la preşedintele
ţării.
Acestui minunat success i-au urmat altele pentru ca în perioada 25 iunie-31 iulie “Dubaşii din
Brăneşti” participă la Festivalul Internaţional de folclor de la Zagreb (R.S.F.Iugoslavia), unde au
participat mai multe ţări, iar în cadrul acestui festival prezintă 7 spectacole încununate de succes.
Urmează anul 1977, un an încărcat de succese şi mari realizări ale Dubaşilor din Brăneşti prin
participări excepţionale la diferite spectacole, festivaluri şi concursuri. În februarie realizează un
spectacol pentru televiziune, apoi în martie participă la etapa intercomunală a Festivalului Naţional
„Cântarea României” unde se califică pentru etapa judeţeană, care se desfăşoară la Lugoj, în aprilie,
şi unde obţin locul I. Perioada de iarnă a aceluiaşi an este încărcată de activităţi folclorice, care au
dus la accentuarea succesului şi renumelui câştigat prin multe ore de muncă serioasă şi bine
organizată. Astfel, pe 14 decembrie prezintă la Făget, în cadrul unui spectacol al obiceiurilor de
iarnă, programul „În şezătoare”, apoi în 18 decembrie în cadrul „Festivalului comunal al
obiceiurilor de iarnă” prezintă spectacolul „Colind de iarnă” care este încununat de un adevărat
succes. Apoi în 22-23 decembrie participă la Studioul central de televiziune, la Bucureşti pentru
filmarea „Pluguşorului”.
La Brăneşti a venit şi poetul Adrian Păunescu, care era conducătorul Cenaclului „Flacăra”, şi după
ce a văzut dubaşii a rămas impresionat şi a urmat o lungă şi minunată colaborare, frutificată prin
diferite spectacole la Făget, Deva, Timişoara şi Bucureşti – la Sala Polivalentă.
Aceasta se-ntâmpla pe 24 decembrie 1977, deci în seara de Ajun, şi se cântau minunate şi adevărate
colinde de Crăciun, lucru nemaiîntâlnit până atunci şi permis doar pentru poetul Adrian Păunescu.
Sala gemea de spectatori – 6000 – iar pe scenă băteau tobele de la Brăneşti şi răsunau colindele
specifice săbătorilor de iarnă, iar domnul Adrian Păunescu recita versuri special compuse pentru
dubaşi. Atmosfera a fost emoţionantă, căci spectatorii erau impresionaţi până la lacrimi de ceea ce
se desfăşura sub ochii lor pe scenă, un spectacol susţinut de „Dubaşii din Brăneşti” alături de
componenţii Cenaclului „Flacăra”, prin care au reuşit să arate şi să demonstreze încă o dată valoarea
lor, dar şi frumuseţea, farmecul şi semnificaţia sărbătorilor de iarnă care, la noi în Banat, în
Brăneşti, erau unice.
Tot alături de poetul Adrian Păunescu au realizat în 2 decembrie 1978 un Program de colinde şi
obiceiuri în cadrul emisiunii „Datini şi obiceiuri”, acest spectacol fiind transmis la 10 decembrie pe
programul TVR.
Participă la faza finală a Festivalului Naţional „Cântarea României” desfăşurată la Bucureşti, în 23
iulie1979, cu spectacolul „Pe rouă nescuturată”, obţinând locul I, conduşi fiind de profesorul Ion
Căliman.
La Sala Palatului, împreună cu orchestra „Făgeţeana”, participă la Spectacolul de Gală al
formaţiilor laureate în cadrul ediţiei a II-a a Festivalului naţional „Cântarea României”, spectacol
dat în prezenţa fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, a conducerii de stat şi a membrilor corpului
diplomatic, coordonator fiind profesorul Ion Căliman.
Acestor minunate realizări pe plan local sau în ţară le urmează multe altele, dar un lucru minunat s-a
produs prin prezenţa la Festivalul Internaţional de folclor din Gorizia-Italia, în 1982, unde au
obţinut un extaordinar şi bine meritat loc II, cu diploma „Folclor e vivente”.Deci, talentul şi
priceperea mesagerilor brăneşteni au fost duse şi peste graniţele ţării, în Italia, fiind foarte mândrii
de succesul şi laurii culeşi în urma acestui răsunător eveniment de care vorbesc şi astăzi cu mare
bucurie şi emoţie.
Acestor veterani le-au urmat alte generaţii care au fost la fel de valoroase şi care au dus mai departe
tradiţia moştenită sau învăţată de la ei.La diferitele ediţii ale Festivalului naţional „Cântarea
României” au fost la înălţimea aşteptărilor obţinând mereu locul I şi dovedind o dată în plus talent
şi măiestrie, accentuând acele ziceri bătrâneşti că „Banatu-i fruncea”.
Urmaşii, urmaşilor lor duc şi astăzi mai departe această unică şi minunată tradiţie care a devenit
nemuritoare, prin această perpetuare minunată, căci actuala componenţă a Ansamblului folcloric
309
„Dubaşii din Brăneşti” este una tânără şi puternică, dar demnă de numele şi renumele moştenit, care
a reuşit în nenumărate festivaluri şi concursuri să-şi arate valoarea.
Aceste vlăstare tinere s-au născut şi au crescut cu dubele, cu tradiţia, dar sub îndrumarea atentă şi
printr-o muncă bine organizată şi consecventă a consăteanului lor Fratuţescu Dorinel, aceşti micuţi
mesageri au dus mai departe renumele dubaşilor, al localităţii Brăneşti şi al Banatului.
Prin numeroasele şi importantele lor premii, obţinute la diferite concursuri, atât în ţară cât şi în
străinătate, şi-au demonstrat valoarea, dar au arătat şi frumuseţea portului şi a cântecului bănăţean.
Au participat în Spania la un spectacol minunat alături de binecunoscuta formaţie „Phoenix”, în
Republica Moldova, în Ungaria au fost la diferite festivaluri de colinde, precum şi la Vârşeţ cu un
program de obiceiuri.
La Concursul folcloric „Vetre străbune”, organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean, au obţinut
locul I, atât la secţiunea „Obiceiuri”, cât şi la secţiunea”Dansuri populare”, iar la Concursul
Naţional de Muzică, desfăşurat la Alba-Iulia, au obţinut locul I la secţiunea „Folclor”. La Berlin au
participat la a XVII-a ediţie a Festivalului Basmului dedicat ţărilor riverane Dunării, reprezentând
România, alături de Teatrul „Ţăndărică”, lucru foarte imporatant, care arată prestigiul unui obicei,
al unei tradiţii în lume.
„ Puteau fi aici portrete...de fapt este unul singur, al brăneştiului, de ieri şi de azi, care prin talentul
şi aplecarea sa spre viaţa spirituală, a adus faimă şi nume Brăneştiului, Făgetului, Banatului, acestei
ţări cu nume sfânt, România”- aşa cum spunea Ioan Gheorghe Olteanu în cartea sa Cântecul şi
răsunetul anilor dedicată „Dubaşilor din Brăneşti.”
310
Importanţa activităţilor educative realizate în parteneriat cu părinţii
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii
şi în acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare profesor cât şi
pentru elevii săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face
la şcoală este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp
atenţia cuvenită, li se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă
totul în seama școlii.
Una din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ, organizator,
cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare.
Ca activitate intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea
cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului
şi dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea
eficientă şi plăcută a timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor
de a lucra în grup şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi
formarea trăsăturilor pozitive de caracter.
Profesorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a copilului, de
aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu părinții este benefică.
Un studiu realizat în ceea ce priveşte necesitatea colaborării şcoală-familie enumeră patru motive
pentru care şcoala şi familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1.părinţii sunt juridic
responsabili de educaţia copiilor lor; 2. Învăţământul ne este decât o parte din educaţia copilului; o
bună parte a educaţiei se petrece în afara şcolii; 3. Cercetările pun în evidenţă influenţa atitudinii
parentale asupra rezultatelor şcolare ale elevilor, în special, asupra motivaţiilor învăţării, precum şi
faptul că unele comportamente ale părinţilor pot fi favorizate datorită dialogului cu şcoala;4.
Grupurile sociale implicate în instituţia şcolară au dreptul să influenţeze gestiunea şcolară.
În concluzie, reuşita acestei acţiuni duce nu numai la îmbunătăţirea situaţiei şcolare a unor elevi ci
şi la ridicarea nivelului general al instrucţiei şi educaţiei corespunzător cerinţelor puse în faţa şcolii.
Bibliografie:
Nitrofan Nicolae – “ Rolul şcolii şi al familiei în cunoaşterea şi prevenirea unor fenomene de
dezadaptare şcolară.”
Roman C. Ioan – “ Învăţarea în şcoală sau învăţarea deplină şi pedagogia succesului.”
311
Importanţa activităţiilor educative
în parteneriat cu părinţii
Proiect educaţional Naţional-
Biró Izabella
Profesor învăţămânr primar şi preşcolar
Liceul Tehnologic „Domokos Kazmer”, Sovata
Judeţul Mureş
Un copil este ca o sămanta de floare…Cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi, depinde de
grădinarul care o va îngriji, de ce pămînt şi de câtă lumină şi apă are, de cât e de ferită de frig, de
furtună şi de soare prea tare. E atât de plăpândă… Cum ai putea s-o rupi ori să o calci în picioare,
când e tot ce va mai rămâne în urma ta?” Irina Petrea
Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii. Ea este
factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societăţii, să ia parte activă
la viaţă, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul
decisiv în formarea omului. Misiunea şcolii este aceea de a contribui la realizarea idealului educativ
impus de cerinţele vieţii sociale.
Procesul de educaţie din cadrul şcolii este îndrumat şi condus de persoane pregătite în mod special
pentru a sigura reuşita şcolară. Dar fără sprijinul activ al părinţilor, şcoala nu poate realiza
obiectivele educaţionale stabilite, oricât de competenţi ar fi învăţătorii/ profesorii.
312
Reforma învăţământului aduce o schimbare semnificativă în ceea ce priveşte relaţia învăţătorului
cu ceilalţi factori implicaţi în educarea elevului, îndeosebi cu familia. Poziţia familiei este aceea de
partener într-un proces de dezvoltare ,de conturare a drumului şi rolului social pe care îl va alege
copilul . Familia are dreptul de a se implica în alegerea ofertei educaţionale, a carierei de mai târziu,
dar şi obligaţia de a urmări şi sprijini eforturile copilului şi ale şcolii. Expresia parteneriat cu
familia nu înseamnă doar o altă denumire a unei relaţii mai vechi în care familia era informată
periodic ori la cerere, asupra evoluţiei copilului în activitatea şcolară. Este vorba de o schimbare de
statut a familiei în raport cu şcoala. Familiei îi revin acum mai multe drepturi- pe care noi trebuie
să-i ajutăm, să-i conştientizăm şi să beneficieze de ele –dar şi sarcini sporite . Schimbările în plan
socio-economic exprimă necesitatea reală a colaborării între şcoală şi familie atât în rezolvarea unor
sarcini de susţinere materială, precum şi în cooperarea în alegerea programelor de instruire şi
educare( curriculum la decizia şcolii), pentru cunoaşterea personalităţii copiilor, pentru orientarea
şcolară şi profesională. Parteneriatul cu familia înseamnă şi o reconsiderare a atitudinii învăţătorului
faţă de aceasta. Îndatoririle învăţătorului faţă de familie sunt: mai multă transparenţă, acceptarea
observaţiilor pertinente şi promovarea sugestiilor privind obiectivele şi priorităţile educaţionale,
informarea corectă şi operativă. Familia are cea mai mare influenţă asupra copilului, iar trăirile
afective reprezintă suportul absolut necesar susţinerii efortului de învăţare. Rolul părinţilor faţă de
copilul devenit elev se schimbă. Părinţii trebuie să cunoască, să devină conştienţi de influenţa pe
care o exercită prezenţa lor în viaţa copilului, să fie convinşi că educaţia dată copilului, pentru
societatea actuală este diferită de cele precedente, că societatea actuală va fi diferită de cea actuală,
iar copilul trebuie pregătit corespunzător.
Un parteneriat familie-şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toţi cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru
şi şcolarul nostru.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile
care pot contribui la implicarea părinţilor:
Lecţia – Ziua porţilor deschise: Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii
copiilor. Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în acel
context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare, faţă
313
de profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are
alături nu numai acasă.
Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe părinte şi
invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în largul său.
Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea
şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.Este o oportunitate pentru părinţi de a
cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte
copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei
fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi puncte comune, de a relaţiona cu
profesorii care însoţesc copiii.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil. Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor
piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia
de afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o
sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de
sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor
timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente
interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le
cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi
părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au durata
de două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere, de cunoaştere
a copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se generează situaţii în care
314
părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru
părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi
împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului,
procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi
dorite de părinţi, pentru viitor.
Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile
individuale oferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme
apărute în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe
aspecte din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în
parte.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie gândită,
organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel încât şi
rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
În concluzie, trebuie spus că cei doi factori educativi, familia şi şcoala, trebuie să aibă acelaşi scop –
formarea personalităţii umane integrale şi armonioase.
315
SERBARE DE CRACIUN 2018
În casă stau un bătrân şi o bătrână cu 2 copii şi aşteaptă colindătorii. Pe masă au colaci ,mere.
covrigi si nuci.
UN COLINDĂTOR:Onoraţi gazde de casă,/Viţă de persoane aleasă,/Sunt trimis ca vestitor,/De la
al nost’ poruncitor,/Daca Dumneavoastră binevoiţi/Colinda noastră s-o primiţi.
TOTI:Primiţi colinda?
GAZDELE IN COR: Primim,primim!
FATA:Haideţi oameni buni,/Lângă noi acum să fiţi,/Pe Hristos dacă-l iubiţi,/Cu noi să vă prăznuiţi.
/CÂNTEC: Deschide, uşa creştine( in acest timp intra colindătorii
UN COLINDĂTOR: Am venit să colindăm,/De bine să vă urăm,/Sănătate şi noroc,/Şi tot anul plin
de rod.
MOŞUL:Si dacă tot aţi venit,/Vom petrece negreşit/Vom cânta şi vom juca,/Colinde vom
asculta./CÂNTEC:Domn,Domn, să-nălţăm!
UN COLINDĂTOR:Iisus Hristos, Împăratul,/Iată a venit la noi,/Născându-se din fecioară,/Într-o
iesle, lângă boi.
COLINDĂTOR:Pe cer s-a arătat o stea,/Vestind la toţi venirea sa,/Iar îngerii în a lor cânt,/Vestiră
pacea pe pământ.
MOŞUL:Aţi cântat minunat/Dar altceva aţi pregătit?
UN COLINDĂTOR:Ia sa faceţi puţin loc,/Să intre căpriţa-n joc!/CÂNTEC: Ţa,ţa,ţa,căpriţă,ţa( pe
acest cântec intră capra cu celelalte personaje, şi urmează sceneta JOCUL CAPREI:
Moşneagul si baba:Ţa, ţa, ţa, căpriţo, ţa,/Ţa, ţa, ţa, căpriţa mea/ţa, căpriţă de la munte,/Cu steluţă
albă-n frunte!!/Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa./Sari in sus si nu mai sta!/(Capra joaca in ritm vioi)
Moşneagul:Ţa, ţa, ţa, căpriţo, ţa,/Că pun mana pe nuia!Şi nuiaua-i de cireş,/N-ai să stii pe und-să
ieşi!Ţa, ţa, ţa, căpriţo, ţa!/Nu te da nu te lăsa! /Că de cand te-am cumpărat/Mult necaz tu ne-ai
mai dat/Si cerând mereu la fân/M-ai făcut un moş bătrân./Ţa, ţa, ţa, căpriţo, ţa,/ţa, ţa, ţa, la munte
ţa,/Dar de când te-ai liniştit/Vânătorul te-a zărit,/Puşca la ochi a luat/Şi pe tine te-a-mpuşcat.
Vânătorul: (Pune pusca la ochi si se face ca trage.) Poc!!! (Capra cade la pământ sirămâne
nemişcată).
Moşneagul:Of, of, of si iară of!/Omule, cu ce-am greşit,/Capra de mi-ai omorât?/M-ai lăsat un om
sărac/Fără capră ce mă fac? /
Capra noastră dădea lapte/Şi mâncam noi doi, cât şapte./Hai, bre babă, tu ce zici?/La vară mâncăm
urzici?
Baba:Incotro s-o apucăm?/N-avem ce să mai mâncăm.
Vanatorul:Tot să plângeţi cât aţi vrea!/Ce-a cătat în iarba mea?/Hai, grăbiţi-vă acum/i vă căutaţi de
drum!
Negustorul:Ce vă târguiţi aşa?/Vi s-a întâmplat ceva?
Moşneagul:Mi-a ucis capra aici,/Si-am rămas oameni calici.
Negustorul:Bucuraţi-vă îndată/Eu v-o cumpăr aşa moartă!/Că sunt negustor de piei/Si-mi trebuie
blana ei!/Spuneţi câţi bani vreţi pe ea,/şi-mi caut de treaba mea.
Moşneagul:Două mii de lei să-mi dai,/Şi-o baniţă de mălai.
Negustorul:Eu îţi dau o mie de lei/Ş-o baniţă de mălai./Cer un doctor, meşter mare,/Să puie capra-n
picioare!
Doctorul:Eu sunt doctor cu renume,/Vreţi un bine de la mine?
316
Negustorul:Domnu’ doctor, medic mare/Să-mi pui capra pe picioare/Şi ce cei, să-mi spui
indata,/Că eu nu sunt rău de plată.
Doctorul:Să vedem ce are capra,/Că apoi îţi spun eu plata./(pauza in care doctorul consultă
capra)/Capra voastra nu e moartă/Ci ea este leşinată./-Ce vrei tu, căpriţa -apă,?/Stai un pic şi mai
aşteaptă!/De vrei paine,/N-am la mine!/De bomboane/Nu ţi-i foame?/Oare cum să te împac?.../Nu
cumva tu vrei un ţap?/(In acest moment capra sare in picioare si joaca vioaie).
Moşul :Am tot plâns şi am oftat/Dar căpriţa s-a-ndreptat./Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,/Joaca şi nu te
muia!/Nu te-anina de podele/Că rămâi fără cordele!/Am o capră, n-am o sută/Şi mi-i drag că mă
ascultă!/Dacă nu m-ar asculta/Alta capră mi-aş lua!/Ţa, ţa, ţa, la munte ţa,/Ţa, ţa, ţa, la munte
verde!/Unde lupul nu te vede!
Vanatorul :De Anul Nou cu noroc/Şi vin mult în poloboc!/Iar la anul când venim,/Mai bogati să vă
găsim!/(iese capra cu alaiul)
PLUGUŞORUL:
Aho!Aho! copii şi fraţi,/Staţi puţin si m-ascultaţi,/C-am venit cu mic cu mare,/Să vă facem o
urare./Clopoţelul vă vesteşte, /Că Anul vechi se sfârşeşte,/Anul nou care-a venit,/Vrem să fie
fericit,/Si să trecem al vostru prag,/Bucuriile şirag,/ Ia mai mânaţi, măi!/Hăi, hăi!
Bună seara c-a –nserat,/Noi cu plugul am plecat,/Că ne-a zis badea Traian,/Să colindăm an de
an,/Am venit la fiecare /Să vă facem o urare,/O urare din străbuni/ Pentru toţi fraţii români./Cum a
dat d-zeu an,/Holde mândre lui Traian,/Astfel să dea şi la voi,/Ca s-avem parte şi noi ;/Să vă fie casa
,casă,/Să vă fie masa, masă,/Tot cu mesele întinse,/Şi cu feţele aprinse;/Tot cu casele-ngrijite,/Cu
buni oaspeti locuite./Noi urăm cu bucurie,/Pentru-a noastră Românie,/Pentru oameni ce trăiesc /Pe
pământul românesc,/ Pluguşorul să vă aducă,/Sănătate, viaţă lungă,/Copii să-nveţe carte,/Şi de bine
s-aibă parte,/Să fiţi fericiţi cu toţii/Şi bătrânii şi nepoţii./Masa să vă fie plină,/Cu vin roşu şi
făină,/Plăcinte să frământaţi,/Si pe noi să ne chemaţi,/Că suntem buni la urat,/Dar mai aprigi la
mâncat./ Ia mai mânaţi, măi!/Hăi, hăi!
Multi ani să trăiţi,/Bucuroşi şi fericiţi,/Şi la anul care vine,/S-aveti parte tot de bine,/Binele să intre-
n casă,/Pe uşă şi pe fereastră./D-zeu să vă vegheze,/Să vă binecuvânteze,/Şi la anul care vine,/Să ne
întâlnim cu bine,/La mulţi ani fericiţi !/În pace ca să trăiţi,/ Ia mai mânaţi, măi!/Hăi, hăi!
GAZDA FETIŢA:Bravo! Am stat şi am ascultat /Ce frumos aţi mai urat/Dar înainte să iesiţi din
tindă,/Ia mai ziceţi o colindă!/CÂNTEC: Afara ninge liniştit
COLINDĂTOR:Rămâi gazdă sănătoasă,/Noi plecăm la altă casă,/Si-acolo vom colinda,/Până când
s-o însera./Iar la anu’ care vine,/Să ne-aştepţi tot aşa bine!/Să deie bunul D-zeu/Noroc şi bucurie,/La
toată casa de români,/TOTI : BELŞUG ŞI VESELIE !
317
OBICEI POPULAR TURCA
318
Cheamă-aici și pe jupânul, De-ți place colinda noastră,
Ca să scoată milionul. Cu o tablă de slănină
Și c-o cupă de farină.
Foaie verde, foaie neagră, Cu o fele de jinars
Ia poftește turcă-afară! Și cu-un metru de cârnaț.
C-ai jucat destul în casă, C-o cupă se vin de casă
Și-ai primit o pungă grasă. De te ții gazdă-aleasă.
319
,,Vine Moş Crăciun”
Serbare grupa mică
320
Ochii negrii şi lucioşi Colindă: ,,Moş Crăciun”
Sunt cărbuni din vatră scoşi
Moş Crăciun, moşul bun
Nu-i lipseşte nici lulea,
Astăzi a pornit la drum.
Parcă pufăie din ea
Moş cu barbă şi mustăţi,
Are-n sac doar bunătăţi:
Iar în piept, perechi, perechi
Bomboane şi jucării
Are moşul nasturi vechi
El împarte la copii.
Şi mai are un nas roş,
Ca o creastă de cocoş.
Îl aştept pe Moş Crăciun
Să îi spun că am fost bun.
Omul de zăpadă
Când la ,,grădi” am venit
Are guturai.
Cu toţi m-am împrietenit!
Tare i-ar fi bună
Am dormit şi am mâncat,
O cană de ceai
De părinţi am ascultat.
Zice iepuraşul,
Îndulcindu-şi glasul:
Moş Crăciun, tu să vii
,,-Îţi ofer un ceai,
Cu mulţi saci de jucării,
Dar te costă nasul!”
Să nu uiţi că grupa mică,
Deşi este mai pitică,
Cine bate?
A-nvăţat să-ţi spună ţie
Moş Crăciun
Cântece şi-o poezie.
-Vai ce tolbă ai în spate!
Şi ce nins eşti, ce bătrân!
Moş Crăciun soseşte dragul
Haide, vino lângă sobă,
Bate-n uşă cu toiagul.
Încălzeşte-te la mâini.
- Ia săriţi care-i mai mare
Luaţi-i sacul din spinare.
Copilaşi drăguţi şi veseli
- Nu ştiu mare-s sau sunt mic
Bucuraţi-vă acum
Nu-i ca mine alt voinic,
C-a sosit iarna drăguţa
Sar în cale-i bucuros
Şi cu ea şi Moş Crăciun
Şi-l ajut să-l pună jos.
Care aduce jucării
Daruri multe la copii.
321
La anul de-i veni
Moş Crăciune, sacul tău Mai mari ne vei găsi.
Este încărcat mereu.
În toţi anii ne tot dai Cu toţii te iubim
Şi când vrei tot plin îl ai. Şi azi îţi mulţumim.
Că tu nu ne-ai uitat
Iubite Moş Crăciun Şi azi ne-ai bucurat!
Noi îţi urăm drum bun!
322
Importanța activităților cu părinții în reușita școlară
Familia constituie factorul esențial în creșterea și educarea copilului. Educația începe în familie, de
aceea legătura dintre școală și familie trebuie să se întrepătrundă.
Prin activitățile educative defășurate în parteneriat cu părinții se asigură o educație solidă a
copilului, iar prezența familiei în cadrul școlii este liantul între elev și mediul școlar.
În cadrul programului ”Șă știi mai multe, să fii mai bun” elevii clasei a IV-a de la Școala
Gimnazială Nr.1 Buntești au avut ocazia să desfășoare o activitate culinară în parteneriat cu părinții
și bunicii.
Elevii au fost împărțiți în două grupe. Prima grupă a pregătit ingredientele în vederea obținerii
aluatului necesar preparării cornulețelor cu gem și nucă. Elevii au frământat aluatul sub îndrumarea
părinților. Au fost entuziasmați să observe fapul că aluatul a prins viață din mâinile lor dibace,
acesta transformându-se în cornulețe apetisante.
A doua grupă a preparat două blaturi în vederea obținerii unui tort. Copiii au avut ocazia să separe
gălbenușul de albuș, să mixeze albușurile, să cântărească ingredientele necesare, iar la sfârșit să
orneze tortul.
Interesat a fost faptul că fiecare copil a dorit să lucreze în echipă fie cu mămica, fie cu bunica sa,
această atitudine dovedind faptul că fiecare copil se simte în siguranță sub aripa protectoare a
familiei.
La finalul activității, elevii, părinții și bunicii au organizat o expoziție cu delicioasele produse
realizate cu multă perseverență, pasiune și pricepere. Elevii mai mici ai școlii au fost invitați să
deguste delicioasele produse.
În urma acestei activități, atât elevii cât și părinții au avut de învățat cât de importantă este relația
dintre școală și familie. Prin participarea directă la această activitate, părinții au avut oportunitatea
să fie proprii evaluatori ai copilului, să se simtă bine altături de propriul copil, să înțeleagă mai bine
carcteristicile vârstei, să relaționeze cu ceilalți părinți și să găsească puncte comune în relaționarea
cu învățătorul de la clasă.
323
324
TRADIŢII ŞI OBICEIURI POPULARE ÎN SERBĂRILE PREŞCOLARILOR
“Nimic nu-i mai frumos, mai nobil,decât meseria de educator, de grădinar de suflete umane, de
călăuză a celor mai curate şi mai pline de energie mlădiţe”(D. Almas). Să-i învăţăm pe copii să
preţuiască şi să respecte obiceiurile şi tradiţiile în care s-au născut, să-i învăţăm să iubească
meleagurile natale, portul românesc şi pe români.Să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale
identităţii neamului românesc fară de care nu am mai putea şti de unde venim şi cine suntem de fapt
noi românii pe acest pământ. Să-i ajutăm pe copii să înţeleagă imensitatea tezaurului nostru
folcloric în care arta populară românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai
mare intensitate frumuseţea României, istoria şi mai ales sufletul neamului.
În calitate de educatori suntem obligaţi să facem din creaţia noastră populară o carte de vizită cu
care să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi fară îndoială oriunde în
lume. În furtunile veacului obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti au rămas neclintite păstrând valori
autentice ale culturii populare tradiţionale.
Copiii se lasă îndrumaţi şi pot fi modelaţi în aşa fel încât pe fondul lor afectiv să se aşeze
elementele cunoaşterii artistice care vor imprima gândirii lor anumite nuanţe, ce vor îmbogăţi
substanţa viitoarei activităţi individuale şi sociale. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare
eveniment important din viaţa poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în
aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi strigăturile nelipsite de la aceste datini,
izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune în mănunchi pentru a le dărui
din nou.
Valorificând frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu preşcolarii reuşim
să înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să cunoască tradiţiile româneşti şi rolul important pe care-l
au în viaţa oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste tradiţii au dăinuit peste timp.
Prin conţinutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înţeleagă mesajul şi conţinutul acestor obiceiuri
populare, adaptându-le particularităţilor de vârstă şi aptitudinilor artistice individuale. Cu acest
prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, dansului, poeziei,poveştilor, glumelor,
proverbelor, zicătorilor şi strigăturilor a unor evenimente tradiţionale - Crăciunul, Paştele, Moş
Nicolae, etc – copiii având posibilitatea să cunoască frumuseţea şi bogăţia folclorului, diversitatea
tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, armonia limbii române.Textele cântecelor şi poeziilor, a
colindelor, pluguşorului, sorcovii, transmit urările de bine în legătură cu unele îndeletniciri
străvechi ale românilor: uratul, semănatul, păstoritul. Cu aceste ocazii copiii îşi îmbogăţesc
vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători, strigături, pătrund în tainele limbii materne şi
în comorile înţelepciunii populare.
La vârsta preşcolară sunt greu de înţeles evenimentele petrecute de Crăciun, Bobotează, Paşte. Noi
educatoarele încercăm să transmitem din generaţie în generaţie, portul, graiul, obiceiurile şi datinile
aşa cum le-am moştenit de la străbuni. O ocazie eficientă de valorificare a tradiţiilor populare şi a
obiceiurilor româneşti o constituie serbările. Ele sunt un izvor de bucurii şi satisfacţii care creează
copiilor o stare de bună dispoziţie favorabilă atât dezvoltării psihice, fizice cât şi estetice. Copiii
trebuie să interpreteze diferite roluri; cântăreţ, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale,
formându-şi sau perfecţionându-şi o serie de abilităţi artistice.
Serbările au o importanţă deosebită în educarea copiilor. În primul rând prin conţinutul lor, transmit
un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc împreună şi depun eforturi susţinute pentru realizarea unui
scop comun, reuşita serbării. Încordarea gradată din momentul pregătirii serbărilor culminează în
ziua desfăşurării ei, când tensiunea afectivă a grupei ajunge la maxim. Astfel, p