EDITURA D’ART

CARTE FORMAT ELECTRONIC

"MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNA!"

Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții /
Serbările școlare

Decembrie, 2018
S.C. Editura D’Art Media S. R. L.

J03/1048/2013; 32110184

PITEŞTI, judeţul ARGEŞ

Tel. : 0742.51.82.11
E-mail: edituradart@gmail.com

Carte în format electronic (on-line)

"MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNA!"

VOL. I
ISBN GENERAL:
978-606-8842-60-8
ISBN VOLUMUL I :
978-606-8842-61-5
Editura D’Art
Editor: Georgian Dumitrescu

Autorii își asumă responsabilitatea pentru conținutul materialului publicat!

Decembrie, 2018
 PARTENERIATUL EDUCATIV ŞCOALĂ – FAMILIE – O COMPONENTĂ
IMPORTANTĂ A EDUCAŢIEI PERMANENTE

Prof.înv.primar Abageru Mioara,

Şcoala Gimnazială Parava, jud. Bacău

Primii şapte, mai nou şase, ani de acasă au o importanţă deosebită în formarea şi dezvoltarea
intelectuală a elevilor, dar asta nu înseamnă că rolul familiei se termină în momentul în care copilul
intră la şcoală şi că toată sarcina formării elevului îi revine şcolii. Colaborarea între toți factorii
educaționali, în primul rând între școală și familie, este foarte important şi este de dorit să fie una reală
şi să se realizeze pe tot parcursul şcolarizării elevului. Familia trebuie „să îşi dea mâna cu şcoala“, să
lucreze împreună pentru binele acestuia. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu
elevii care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaşte condiţiile familiale, de muncă şi de viață ale
copiilor. Apoi o serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită la
învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia. Părinții nu
pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în condițiile
școlare. Toate aceste argument susţin necesitatea ca şcoala să vadă familia elevului ca pe un partener
de nădejde în procesul de dezvoltare, de conturare a drumului şi rolului social pe care îl vaalege
copilul.
Ca în orice parteneriat, încredrerea este vitală şi reprezintă un predictor pentru îmbunătăţirea
rezultatelor şcolare. Încrederea între părinţi şi profesori poate fi abordată teoretic la diferite niveluri:
individual, instituţional sau social. La nivel instituţional, încrederea se exprimă prin caracteristici ale
organizaţiei, cum ar fi, calitatea comunicării şi cooperare.
Parteneriatul cu familia presupune şi o reconsiderare a atitudinii învăţătorului faţă de aceasta.
Îndatoririle învăţătorului faţă de familie sunt: mai multă transparenţă, acceptarea observaţiilor
pertinente şi promovarea sugestiilor privind obiectivele şi priorităţile educaţionale, informarea corectă
şi operativă. Familia are cea mai mare influenţă asupra copilului, iar trăirile afective reprezintă
suportul absolut necesar susţinerii efortului de învăţare. Rolul părinţilor faţă de copilul devenit elev se
schimbă. Părinţii au nevoie de instruire în ceea ce priveşte modul de urmărire al îndeplinirii sarcinilor
şcolare şi controlul conduitei copilului. Sunt părinţi care intervin în activitatea de învăţare a copilului
în mod necorespunzător, fie având tendinţa de a se substitui copilului în efectuarea unor teme, prin alte
metode decât cele indicate, fie manifestând exigenţe nerealiste faţă de acesta. Activitatea de îndrumare
a părinţilor de către învăţător este evident necesară. Unitatea de opinii dintre cele două instituţii –
şcoală, familie – trebuie realizată doar în strânsă colaborare. Sunt părinţi care îşi propun să ajute
şcoala, cu condiţia ca ei să cunoască obiectivele educaţionale. Pe aceştia trebuie să-i informăm,
descriindu-le tipurile de comportamente realizabile, explicarea modalităţii de acţiune, pentru ca
metodele de influenţare să nu fie în contradicţie cu cerinţele pedagogice. Alţi părinţi nu manifestă
interesul necesar faţă de evoluţia copilului şi, ca atare lasă şcolii toată grija. Prin metode pedagogice
pot fi atraşi alături de şcoală, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă. Părinţii sunt cei
care trebuie să înveţe de la educatorul copilului pentru a cunoaşte direcţia şi ritmul la care trebuie să se
alinieze. Schimbul de idei este profitabil atât pentru şcoală cât şi pentru elev şi părinţii săi. Activitatea
de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și invers. Întregul proces de educație și
mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă. După cum spunea Maria Montessori,
„Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci într-o civilizație“. Școala colaborează cu
familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării lui
fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-

3
sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de
clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii
la învățarea lecțiilor, dar mai ales în controlul temelor de acasă.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1. părinții sunt juridic
responsabili de educația copiilor lor; 2. învățământul nu este decât o parte din educația copilului; o
bună parte a educației se petrece în afara școlii; 3. cercetările pun în evidență influența atitudinii
parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării, precum și
faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu școala; 4. grupurile
sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să influențeze
gestiunea școlară.
În concluzie putem spune că implicarea familiei în parteneriatul cu şcoala contribuie la
îmbunătăţirea rezultatelor, frecvenţei şcolare şi la dezvoltarea responsabilităţii elevilor pentru
activităţile şcolare. În ultimii ani se încearcă o regândire a rolului familiei şi implicării comunitare în
sprijinul părinţilor şi în beneficiul elevilor deoarece realizăm cu toţii că implicarea părinţilor are
efecte primare indirecte asupra imaginii de sine a copilului ca persoană care învaţă şi întăreşte
aşteptările înalte ale părinţilor. Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi
păcat ca prin acțiunea noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este
în formare, deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile
interacțiunii cu mediul social.

Bibliografie:

1. Stănciulescu, E. (2003). Sociologia educaţiei familial. Îaşi: Ed. Polirom;

2. Educaţia părinţilor în lume. (1972). Institutul pentru Educaţie al UNESCO, E.D.P.,

Bucureşti;

3. Vrasmas, E.(2004). Educaţia şi consilierea părinţilor. Bucureşti: Ed. Aramis;

4. https://www.concursurilecomper.ro/rip/2014/mai2014/06MurgociEmiliaLoredana-
Parteneriatul_educativ.pdf, accesat pe 17.12.2018;

5. http://www.ise.ro/wpcontent/uploads/2015/03/Parteneriat_scoalafamilie_ISE.pdf

accesat pe 17. 12. 2018.

4
 ’’Sweet cake’’ pentru mama

prof. Maria-Andreea Abaza

Şcoala ,,Col. C. Langa’’ Miroslava
Structura Uricani, jud. Iaşi

Activitatea cu titlul jucăuş ’’Sweet cake” pentru mama a avut la origini o ştire despre o
manifestare similară derulată undeva în ţară, care pune accentul pe indispensabila colaborare şcoală-
familie. Cum suntem iremediabil tentaţi să preluăm modele vestice, fie ele bune sau dimpotrivã, ne-am
lăsat furaţi de astã datã de mirajul apropierii absolut necesare a părinţilor de truda elevilor şi a
profesorilor de zi cu zi, care în occident este naturală şi subînţeleasă. Aşadar, am propus tăticilor să
pregătească o prăjitură în cinstea mamei, pentru a celebra ziua de 8 martie în cadru festiv, împreună cu
copiii, dascălii şi nu în cele din urmã, cu figurile centrale ale zilei: mãmicile. În completare, fiecare
clasã de gimnaziu a primit misiunea de a construi un panou care sã cuprindã gânduri sincere pentru
mama.

Cuvântul ,,miraj” nu este folosit întâmplãtor, dacã rememorãm reticenţa cu care a fost primită
iniţial această invitaţie de către mare parte a familiilor elevilor, ba chiar şi de unii dintre aceştia, care
şi-au spus cã adolescenţa nu se mai poate suprapune cu manifestãri de afecţiune vãdite. În pofida
acestor împrejurãri nefavorabile, rezultatele s-au conturat frumos, degajând emoţii nescontate.

5
 Un amestec de inerţie şi respingere faţă de orice noutate a determinat iniţial înscrieri sporadice
la concurs. Ne-am întrebat atunci cu uimire cum este posibil ca părinţii elevilor din străinătate să nu
lipsească la nici o întrecere sportivă a odraslelor, la nici o activitate artistică, în definitiv să răspundă
prezent la toate solicitările şcolii. Comparaţia ne-a ajutat să identificăm un punct vulnerabil al relaţiei
comunităţii noastre cu şcoala, dobândit în virtutea unui ’’laisser-aller’’ balcanic şi a sentimentului că
orice implicare presupune eforturi care în final se dovedesc inutile.

În cele din urmă, după îndelungi ,,sesiuni” ale diriginţilor cu acei părinţi care au participat la
şedinţele planificate în perioada premergãtoare evenimentului, s-a obţinut o înscriere destul de
consistentă din partea fiecãrei clase, recordul absolut fiind deţinut de către părinţii elevilor din clasa a
VI-a. Aici am identificat prezenţa membrilor unor familii în efectiv complet, ceea ce dovedeşte că
pentru ei copiii primează şi că nu precupeţesc niciun efort să le fie mereu alături. Nu putem trece cu
vederea nici pe cei care lucrează în străinătate şi care au fost prezenţi cu efectivul înjumătăţit la
sărbătoarea de la şcoală, dar şi pe cei care au jonglat cu orele de serviciu din aceeaşi dorinţă de a fi
acolo, aproape de noi toți.

Ȋn cele din urmã activitatea s-a dovedit o reușitã, asiguratã de prãjiturile fãcute cu dragoste de
tãtici, mãmici și copii, prezentate în fața alesului juriu de niște pãrinți deosebit de emoționați, care și-
au luat foarte în serios rolul, sub privirile curioase ale zgomotoasei audienței juvenile. Fãrã îndoialã, de
astfel de întâlniri fericite ale partenerilor educaţionali esenţiali ţine succesul ulterior al elevilor, ca şi
menţinerea sentimentului lor de securitate şi armonie în cadrul şcolii, aspecte care ne motiveazã sã ne
propunem acest tip de colaborare cu o periodicitate generatoare de rezultate cel puţin la fel de bune.

6
 "Magia sărbătorilor de iarnă!"

Profesor: Abodi Melania- Susana

Școala Gimnazială ”Liviu Rebreanu” Chiuza

Este o perioadă plină de magie.

Sărbătorile de iarnă sunt despre viață, dragoste și cum să le împărțim cu cei din jurul nostru.

Iubirea față de ceilalți este adevărata magie care ne apropie și ne inspiră să creăm momente
unice pentru noi, comunitate, familie.

Astfel, în cadrul unui proiect de suflet pornit de la români pentru români au luat parte cu mult
entuziasm, prezentând momente autentice, elevii Școlii Gimnaziale ”Liviu Rebreanu” din Chiuza și
invitații lor, oaspeți de seamă, de la: Școala Gimnazială Romuli, Ansamblul Someșul de la Casa de
Cultură ”Radu Săplăcan” din Beclean, Clubul Copiilor din Beclean, precum și a domnului profesor
Andrei Moldovan și a cantautorului de muzică folk, Florin Săsărman, a cărui voce ne face să fim
mândri că locuim pe aceste meleaguri.

Am creat un spectacol de cântec, poezie, joc și teatru care va rămâne viu peste ani.

7
Prețuirea tradițiilor și obiceiurilor trebuie să rămână în identitatea noastră de români oriunde
ne-am afla!

8
 SERBAREA DE CRĂCIUN ŞI IMPORTANŢA EI

Prof. înv. primar ABRUDAN ANDREEA MONICA

Liceul Teoretic “Nicolae Bălcescu”, Cluj-Napoca

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare.
Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează
deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul, dragostea de frumos, aptitudinile
pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini - reprezintă toate, elemente importante ce contribuie
la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Crăciunul flutură o baghetă magică deasupra acestei lumi şi sub ea totul este mai blând şi mai
frumos. Crăciunul este nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranţă pentru viitor. Este
dorinţa ca fiecare ceaşcă a vieţii să fie plină de binecuvântări bogate şi eterne şi ca fiecare drum să
ducă către pace.
Crăciunul este pătura magică ce ne acoperă, este acel ceva atât de intangibil de parcă este un
parfum. Poate să ţeasă un val de nostalgii în jurul nostru. Crăciunul nu este atât deschiderea cadourilor,
cât deschiderea inimilor noastre.
Sărbătoarea Crăciunului semnifică pentru poporul creştin Naşterea Domnului, prilej de bucurie
şi speranţă. Când magii ne aduc Clipa cea de Taină, după datina străbună, pornim colindele la lumina
caldă a lumânărilor aprinse în brăduț.
În fiecare an retrăim emoţiile Naşterii Pruncului Iisus, momentul vestirii de către îngeri şi ne
deschidem sufletele şi minţile ca să mai auzim încă o dată povestea magică. Secevnţă din serbarea de
Crăciun:

9
MAGII : Şi cu toţi s-au bucurat.
-Ştiţi voi unde s-a născut GAŞPAR: Pe Iisus când au aflat
Domnul cel făr’ de- Iată, steaua s-a oprit Cu daruri s-au închinat
nceput? Lâng-un staul părăsit Ca la un mare-mpărat.
Haideţi, iute să intrăm
Pe-mpărat să îl vedem. BALTAZAR:
MAGII: -În grajd sărac te-am Noi, craii pământului,
MELCHIOR: aflat, Lângă ieslea pruncului
Steaua asta de pe cer Îngerii scutec ţi-au dat Am venit din răsărit
Desluşeşte un mister; Să ne mântui de păcat, Cu daruri de oferit:
Undeva-n acest ţinut, În veci să fii lăudat! Aurul împărăţiei,
Azi din cer s-a coborât ÎNGER 7: Tămâia dumnezeirii
Salvatorul aşteptat Iară craii au plecat, Şi smirna omenirii.
Fiu ales de împărat. Steaua li s-a arătat

MOŞ CRĂCIUN Să aud numai de bine!

-Dragii moşului copii!
Aţi cântat şi aţi recitat, COPIL 3: TOŢI COPIII:
Pe Iisus L-aţi lăudat -Moşule, îţi mulţumim! Şi în cântec de colindă,
Şi bine v-aţi comportat. Şi mai cuminţi o să fim, Ca în fiecare an
Acum, eu m-am lămurit Iar la anul care vine Când micul Iisus se naşte,
Că e drept ce era scris. Să vii iarăşi, nu uita! Vă dorim în Noul An
Şi pentru că meritaţi, Ce ţi-om spune, tine Sănătate, numai bine,
Daruri o să căpătaţi. minte! Mult noroc şi
Dar la anul care vine, Noi cu drag te-om LA MULŢI ANI!
Când voi mai veni la voi, aştepta!

10
 IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE ȊN PARTENERIAT CU
PĂRINŢII. SERBĂRILE ŞCOLARE

Prof. înv. primar Achim Nicoleta – Ionica

Şcoala Gimnazială Nr. 135, Bucureşti
 

     La vârsta şcolară, un factor important este activitatea şcolară în care se desfăşoară un amplu proces
instructiv-educativ, aplicând metode şi precedee ştiinṭifice. Pentru reuşita actului educaṭional, munca
depusă de cadrele didactice în şcoală trebuie continuată, susṭinută şi întărită de familie.

Parteneriatul educaṭional este o formă de cooperare, colaborare şi comunicare care vin în sprijinul
familiei. Acesta presupune o unitate de cerinṭe, decizii, opṭiuni şi acṭiuni educative între factorii
implicaṭi în acest proces.

Fiecare copil este unic, acest fapt fiind determinat de particularităṭile individuale, precum şi de
influenṭele socio-culturale ale comunităṭii în care trăieşte şi se dezvoltă copilul. Ȋn realizarea unui
parteneriat eficient şcoală – familie este indicat ca învăṭătoarea să implice familia în anumite activităṭi
instructiv-eduvcative. Părinṭii trebuie sprjiniṭi să-şi cunoască copiii, să le identifice nevoile şi să
sprijine dezvoltarea şi creşterea lor armonioasă.

Există mai multe forme concrete de colaborare dintre şcoală și familie, ele se deosebesc în funcție
de scopul urmărit și de modul de realizare:

* Referatele prezentate în fața părinților cu anumite prilejuri, cu teme pe bază de fapte și date concrete
(ex.”Influența familiei asupra personalității copilului);

* Organizarea unor expoziții cu lucrări executate de copii;

* Participarea părinților la activități demonstrative;

* Convorbirile cu familia (pot avea loc spontan sau organizat, din inițiativa educatoarei/profesorului
sau a părinților);

* Consultări individuale;

* Vizitele-constituie o altă formă de colaborare.Includem aici ambele variante, vizitarea familiei de

către cadrul didactic și vizitarea unității de învățământ de către părinți;

* Organizarea de activități extracurriculare, organizate și desfășurate împreună cu părinții (vizite la

muzee, patiserii, fabrici, etc);

* Participarea părinților alături de copii la diverse ateliere de lucru, organizate de cadrul didactic

* Serbările copiilor cu diferite ocazii (Crăciun, 8 Martie, Sfârșit de an școlar, etc).

11
 Din multitudinea şi varietatea formelor de colaborare nemijlocită, serbarea este un prilej de bucurie,
emoṭie, bună dispoziṭie pentru copii şi părinṭi, dar şi momentul în care copilul „se pune în valoare”,
folosindu-şi imaginaṭia, dicṭia, mimica, siguranṭa de sine, plăcerea de a apărea în faṭa publicului.

Serbările au un rol important în dezvoltarea şi educarea copilului pe plan cognitiv, afectiv, moral,
estetic, volitiv, fiind totodată un mijloc de socializarea a şcolarului. Acestea sunt activităṭile care
răspund unei duble necesităṭi psihopedagogice de a asigura odihnă activă copiilor şi de a exersa
capacităṭi psihofizice ale acestora. Ele continuă, aprofundează şi valorifică activitatea de învăṭare
dirijată sau la alegere.

Valoarea serbărilor rezidă înîmbinarea dintre formativ şi informativ, dintre util şi plăcut în
conṭinutul educativ al acestora. Serbările influenṭează dezvoltarea copilului din punctul de vedere al
educaṭiei intelectuale, a educaṭiei morale, al educaṭiei estetice şi al educaṭiei fizice.

Pentru a avea o influenṭă pozitivă asupra copilului, serbările şcolare trebuie să fie înṭelese de
acesta şi să-l afecteze psihologic. Sensul unui spectacol va depinde de calitatea lui , de folosirea
adecvată a costumaṭiilor şi a decorurilor, de participarea activă a copilului.

Când bat la porṭile sufletului Sfintele Sărbători ne bucurăm împreună cu copiii de neasemuita
frumuseṭe a datinilor strămoşeşti şi scoatem din comoara inimii şi din lada de zestre a tezaurului
folcloric cântecul, jocul şi costumul popular specific sărbătorilor.

Pentru a realiza o serbare reuşită, care să respecte tradiṭiile şi obiceiurile de Crăciun este necesară
o adaptare şi prelucrare a repertoriului specific vârstei şcolare ce cuprinde în forme tradiṭionale poezii
şi cântece specifice Crăciunului.

Costumele populare sunt pregătite pentru spectacolul mult aşteptat. Atmosfera de sărbătoare din
sala de festivităṭi prin ornarea şi decorarea cu elemente specifice sărbătorilor constituie un alt prilej de
bucurie pentru copii. Ei descoperă şi preṭuiesc frumuseṭea obiceiurilor şi tradiṭiilor de iarnă.

Ȋn atmosfera spirituală a Crăciunului, interpretarea unor dansuri populare dă posibilitatea de a

cunoaşte sufletul ṭăranului român, raritatea portului şi cântecului popular.

Dansurile populare, prin frumuseṭea costumelor, a melodiilor sunt îndrăgite de copii şi

interpretate cu multă pasiune aproape la toate serbările.

Cântecele populare întâlnite la aproape toate serbările antrenează, tonifică şi energizează

gândirea, memoria, atenṭia, imaginaṭia, creativitatea, spiritul de disciplină, prietenia. Dacă jocul şi
cântecul nu sunt trăite nu pot pune în rezonanṭă corzile sufleteşti ale fiinṭei umane.

Când priviṭi o serbare cu obiceiuri străvechi ale românilor, cu cântece şi dansuri populare,
gândiṭi-vă priviṭi un moment oglinda şi sufletul acestui popor care a considerat păstrarae tradiṭiei o
datorie şi o onoare.

12
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Școala Profesională ”George Coșbuc” Medieșu Aurit,

județul Satu Mare
Prof. Înv. Preșcolar Acs Melinda 
 

Activitatea educativă din grădiniță nu poate fi izolată, separată de alte influențe educative ce se
exercită asupra copilului și mai ales, de cea din familie. Educația trebuie să se manifeste permanent ca
o acțiune coerentă, complexă și unitară a grădinitei și familiei.
La intrarea în grădiniță, părinții sunt cei care dețin toate informațiile legate de copil: stare de
sănătate, obiceiuri alimentare, particularități de învățare, mod de comportare, probleme în dezvoltare
etc. În acelasi timp, gradinița, ca prima institutie care se conduce dupa principii și metode stiintifice,
detine mijloace specifice pentru valorificarea potentialului fizic si psihic al fiecarui copil. îmbinarea în
parteneriat a informatiilor deținute de părinți cu cele ale grădiniței trebuie să fie în beneficiul copilului.
Termenul de parteneriat presupune realizarea unei alianțe pentru atingerea unor obiective
comune. Pentru ca parteneriatul să funcționeze este nevoie de respect, încredere reciprocă, consens cu
privire la scopurile acțiunii și strategiilor de atingere a acestora și de asumarea în comun a drepturilor
și responsabilităților.
Unitatea de acțiune a celor doi factori (grădiniță-familie) în opera de formare a copilului este
condiționată de unitatea de vederi, de un mod comun de lucru și o bună cunoaștere reciproca. Interesul
comun al celor doua instituții trebuie să determine o mișcare cu dublu sens, familie-gradiniță,
grădiniță-familie, în vederea unei suficiente cunoașteri a ambelor părți.
După cum am amintit, parteneriatul presupune existența unui obiectiv comun. Acesta este, în
cazul parteneriatului familie–grădiniță, dezvoltarea globala a copilului în raport cu particularitățile sale
individuale. El se poate realiza doar printr-o mișcare de apropiere în dublu sens, în vederea unei
suficiente cunoașteri de ambele părți.
Formele de colaborare dintre familie şi grădiniţă sunt îndeobşte cunoscute.Vom evidenţia unele
dintre acestea.
Vizitele reciproce familie-grădiniţă şi grădiniţă-familie se constituie,pe de o parte ,în
oportunităţi ale educatorului în ce priveşte culegerea unor date preţioase referitoare la climatul
educativ din familie ,la personalitatea copilului.Pe de altă parte,părinţii află date relevante asupra
modului în care copiii răspund sarcinilor didactice şi măsura în care le duc la îndeplinire.
Adunările/Şedinţele cu părinţii,desfăşurate lunar sau ori de câte ori este nevoie ,urmăresc
abordarea unor aspecte pedagogice şi promovarea schimbului de idei în legătură cu procesul formativ-
instructiv,exprimarea unor dileme care,prin comunicare ,îşi pot afla raspunsul.
Lectoratele cu părinţii ,organizate sistematic,au drept scop o vie propagandă pedagogică în
rândul comunităţii cetăţeneşti .Părinţii de la un întreg nivel beneficiază,în cadrul lectoratelor ,de
prezenţa şi consilierea unor specialişti din domeniul psihopedagogiei sau a unor reprezentanţi ai
instituţiilor cu care grădiniţa derulează programe în parteneriat (poliţie, dispensar medical,instituţii
culturale,ONG-uri)
Comitetul de părinţi al clasei ,ales anual,constituie nucleul colaborării grădiniţei cu familiile
copiilor ,fiind forul organizat în vederea găsirii şi aplicării de soluţii viabile la problemele de ordin
socio-gospodăresc.De aceea,consfătuirea periodică cu membrii comitetului de părinţi al clasei se
înscrie la un loc de frunte pe agenda educatoarei.
Sărbătorirea în comun a unor evenimente din viaţa lor constituie momente de cunoaştere
reciprocă şi de implicare în actul educativ.
Participarea parintilor la activitatile de la grupa. Părintele poate participa ca simplu
observator sau se poate implica în activitate alături de educator. Daca dorește ca părintele să participe
activ, este bine ca educatorul să precizeze activitățile pe care să le desfășoare, în funcție de aptitudinile
și interesele acestuia. De exemplu, un părinte poate citi copiilor o poveste, îi poate învăța un cântec, un

13
dans sau un joc. Implicându-se activ, părintele va putea observa felul în care decurge o zi în grădiniță:
ce activități se desfașoara, ce metode sunt folosite de catre educator, care sunt materialele utilizate si,
mai ales, își poate observa copilul în grupul de colegi, cunoaște progresele lui și cum ar trebui sprijinit
acasă. Daca părinții sunt implicați în activitățile copiilor, educatorii pot observa în mod direct, felul în
care aceștia motiveaza.
Voluntariatul. Ca voluntari, părintii își pot folosi cunoștintele și abilitățile pentru sprijinirea
grădinitei în asigurarea condițiilor optime de desfășurare a activităților educative precum și în
elaborarea unor direcții de organizare și sprijin financiar al grădiniței. Câteva dintre sarcinile pe care le
pot avea părintii voluntari sunt:
• Coordonarea și colaborarea în cadrul unor evenimente speciale. Aceștia caută resurse pentru
desfășurarea unor activităși sau proiecte, ajută la desfășurarea acestora, pot participa și ajuta la
organizarea excursiilor, a vizitarii unor obiective turistice etc.
• Desfășurarea unor acțiuni de reparare și îmbunătățirea a bazei materiale a grădinitei. Părinții pot ajuta
la zugrăvirea unor spații, vopsirea jucăriilor din curtea gradinitei, amenajarea spatiului de joaca,
repararea aparaturii electrice etc.
• Colectarea de fonduri. Folosindu-și talentele, părintii pot organiza, în cadrul unor proiecte speciale,
acțiuni de colectare a fondurilor. De exemplu, organizarea unei tombole cu obiecte confecționate de
părinți (articole tricotate, jucării, picturi etc.), a unei expoziții cu vânzare, identificarea și contactarea
unor sponsori din comunitate etc.
În preajma sărbătorilor de iarnă și așteptând Craciunul copiii grădinței împreună cu părinții
acestora desfășurăm activități de voluntariat (cadouri pentru copii din zone defavorizate), organizăm
serbare de Crăciun, unde îl așteptăm personal și pe Moș Crăciun; mergem să colindăm la unitățile cu
care avem parteneriat; organizăm târg de crăciun cu munca copiilor,etc.
Prin crearea parteneriatului grădiniță–familie copiii câștigă un mediu de dezvoltare mai bogat, între
participanți se creeaza relațiile pozitive și fiecare își va dezvolta sentimentul coeziunii sociale.
Bibliografie:
1. Băran, Adina, (2004), Parteneriat în educaţie: familie – şcoală – comunitate, Editura Aramis
Print, Bucureşti
2. Dumitrana, Magdalena, (2000), Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti

14
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Adam Ioana

Liceul Tehnologic Baia de Fier

Parteneriatul cu familia înseamnă şi o reconsiderare a atitudinii învăţătorului faţă de aceasta.

Îndatoririle învăţătorului faţă de familie sunt: mai multă transparenţă, acceptarea observaţiilor
pertinente şi promovarea sugestiilor privind obiectivele şi priorităţile educaţionale, informarea corectă
şi operativă. Familia are cea mai mare influenţă asupra copilului, iar trăirile afective reprezintă
suportul absolut necesar susţinerii efortului de învăţare. Rolul părinţilor faţă de copilul devenit elev se
schimbă. Părinţii au nevoie de instruire în ceea ce priveşte modul de urmărire al îndeplinirii sarcinilor
şcolare şi controlul conduitei copilului. Sunt părinţi care intervin în activitatea de învăţare a copilului
în mod necorespunzător, fie având tendinţa de a se substitui copilului în efectuarea unor teme, prin alte
metode decât cele indicate, fie manifestând exigenţe nerealiste faţă de acesta. Activitatea de îndrumare
a părinţilor de către învăţător este evident necesară.

Obiectivele parteneriatului educativ au urmărit:

 informarea, comunicarea şi promovarea strategiilor educative;
 stabilirea de atribuţii, competenţe şi responsabilităţi pe plan educativ;
 organizarea unor acţiuni şi întâlniri cu caracter educativ;
 dezvoltarea unor relaţii de colaborare cu partenerii educativi din comunitate.

Educaţia este o acţiune la care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate, iar
colaborarea este absolut necesară. Şcoala trebuie să colaboreze cu familia în domeniul învăţării
elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării fizice, intelectuale, morale şi estetice,
în domeniul deprinderilor şi priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităţilor libere,
angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă şi şcoală.
La şedinţele cu părinţii am dezbătut pe larg modul cum îşi pot ajuta copiii în învăţarea lecţiilor
precum şi în controlul temelor pentru acasă. Părinţii trebuie să cunoască modul în care se controlează
şi cum poate fi ajutat copilul în cazul în care întâmpină unele greutăţi în realizarea lor.
Părinţii trebuie să cunoască felul în care elevul se comportă faţă de învăţătoare şi faţă de colegii
de clasă, dacă purtarea lui pe stradă şi în alte locuri este corespunzătoare.

În cadrul lectoratelor cu părinţii am prezentat teme axate pe rolul familiei în educaţia şcolarului
mic:
,,Ce trebuie să ştie părinţii?”, ,,Cum învăţăm mai uşor?”, ,,Modelul familial”, ,,Condiţiile de
mediu pentru pregătirea lecţiilor”, ,,Cunoaşterea anturajului copiilor”, ,,Îndrumarea şi verificarea
lecturii particulare”, ,,Pregătirea psihologică a copiilor în vederea integrării lor în ciclul gimnazial”,
etc. De un real folos a fost auxiliarul ,,Meseria de părinte”, Ed. Aramis. Noi învăţătorii, trebuie să fim
deschişi spre trebuinţa de a afla, de a cunoaşte, pentru a le cultiva ataşamentul faţă de şcoală şi
învăţătură, dragostea şi interesul pentru cunoaştere. Părinţii trebuie conştientizaţi, că singura investiţie
de valoare pe care o familie o poate face pentru copil este investiţia pentru mintea şi sufletul acestuia.

Educatia ca joaca este poate unul dintre elementele decisive ale formarii interesului copilului de
varsta mica pentru activitatile scolare de mai tarziu.
Există mai multe forme concrete de colaborare dintre grădiniță și familie, ele se deosebesc în funcție
de scopul urmărit și de modul de realizare:
*Referatele prezentate în fața părinților cu anumite prilejuri, cu teme pe bază de fapte și date concrete
(ex.”Influența familiei asupra personalității copilului);
*Organizarea unor expoziții cu lucrări executate de copii;

15
 *Participarea părinților la activități demonstrative;
*Convorbirile cu familia (pot avea loc spontan sau organizat, din inițiativa educatoarei/profesorului
sau a părinților);
*Consultări individuale;
*Vizitele-constituie o altă formă de colaborare.Includem aici ambele variante, vizitarea familiei de
către cadrul didactic și vizitarea unității de învățământ de către părinți;
*Organizarea de activități extracurriculare, organizate și desfășurate împreună cu părinții (vizite la
muzee, patiserii, fabrici, etc);
*Participarea părinților alături de copii la diverse ateliere de lucru, organizate de cadrul didactic;
*Serbările copiilor cu diferite ocazii (Crăciun, 8 Martie, Sfârșit de an școlar, etc

Bibliografie:
Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003; Sterm, H.H., Educaţia
părinţilor în lume, Institutul pentru Educaţie al UNESCO, E.D.P., Bucureşti, 1972; Vrasmas, E.,
Educaţia şi consilierea părinţilor, Ed. Aramis, Bucureşti, 2004;
*Ezechil Liliana- ,,Comunicarea educaţională în contextul şcolar”, EDP, Bucureşti, 2002. *Stăiculescu
Camelia-,,Şcoala şi comunitatea locală”-parteneriatpentrueducaţie-Ed.ASE, Bucureşti, 2007
*Stăiculescu Camelia-,,Managementul parteneriatului şcoală-familie”, Ed.ASE,Bucureşti, 2007 *Ioan
Cerghit-,,Formele educaţiei şi interdependenţele lor”-curs de pedagogie, UniversitateaBucureşti, 1988
*Ctin Cucoş-,,Pedagogia”-ed.Polirom Iaşi, 1998 *Godfrey Claff-,,Parteneriat şcoală-familie-
comunitate”-ghid pentru cadrele didactice, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007
*Didactica-revista de comunicări ştiinţifice, nr.2-nov.2008 *Alexandru Darie, Iulian Nica, Elena
Romocea, Ecaterina Springer,Leon Topa, Ion Verdeş-,,Colaborarea şcolii cu familia elevilor” , Editura
Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1974 *Adele Faber, Elaine Mazlish-,,Comunicarea eficientă
cu copiii-acasă şi la şcoală”- editura Curtea veche, Bucureşti,2010 * Cristea, Sorin - Dicţionar de
pedagogie
 

16
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

Profesor Învățământ Preșcolar Mija Adina Nicoleta

Grădinița cu program normal Valea Lungă, județul Alba

Toamna a lăsat în urma ei pământul acoperit cu o plapumă groasă de frunze aurii desprinse de
pe falnicii copaci plini de viață. Parfumul fin al acestui covor de frunze aurii a adus agonia naturii
moarte şi a timpului din urmă. Acum, noi românii, aşteptăm magia sarbătorilor de iarnă cu speranţă şi
credință în Bunul Dumnezeu.
Crăciunul este sărbătoarea sfântă a Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii
sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim mai multă iubire şi mai multă căldură sufletească.
Bucuria tradițiilor și obiceiurilor din luna decembrie, respectiv împodobirea bradului de
Crăciun cu ghirlande de beteală sclipitoare, cu artificiile de tot felul, cu steluțe colorate, alături de
cadourile pentru cei dragi completează festinul sărbătorilor de iarnă. Doar o dată pe an bradul coboară
de la munte, pentru a-i face pe plac lui Moș Crăciun.El aduce universul de turtă dulce și alune, de
globuri și luminițe scăpărătoare, ce se furișează misterios prin colțurile încăperilor. An de an, fără să se
plictisească, bradul își alege un loc drag de popas, în grădinița de copii. Asfel în jurul bradului se
înfiripează o sebare.
Serbarea este un eveniment de seamă în viața copiilor. Roind în jurul bradului, cei mici au
prilejul să- și rostească pe nerăsuflate poeziile, să cânte pe întrecute colindele, să- și împletească
armonios pașii în dansuri. Este un prilej de voie bună și bucurie. Serbarea de iarnă alătură în sufletul
copiilor două imagini semnificative pentru viața lor afectivă: Moș Craciun simbolul bunății, de la care
copiii așteaptă răsplată pentru munca lor și imaginea bradului, în jurul căruia copiii își revarsă
bucuria.
Bucuria sărbătorilor de iarnă! E magică așteptarea Moșului Nicolae și a Moșului Crăciun! E
magică Nașterea Pruncului Iisus, într-o iesle sărăcăcioasă! Cât de nerăbdători sunt copiii! Așteaptă să-
și pregătească ghetuțele, să îmbodobească brăduțul , care se săturase să stea singur. Învată din timp
poezii și colinde și- l așteaptă cu nerăbdare pe Moș Crăciun. Se străduiesc să fie cuminți și ascultători,
iar dacă se întâmplă să mai greșească, cu siguranță vor regreta și vor încerca să-și îndrepte
comporamentul.
Datinile și obiceiurile de iarnă se pierd în negura vremurilor: au fost, sunt și vor fi...
E bine ca micii copilași, să cunoască importanța sărbătorilor de iarnă, să înțeleagă mirajul
acestora, să simtă magia Nașterii Pruncului. Pregătindu-se pentru sosirea Moșului, vor fi mai buni, mai
cuminți, iar sufletul lor se va umple de bucurie.
Mirajul sărbătorilor pregătesc copiii pentru înțelegerea unor tradiții și obiceiuri.Preocuparea
cadrului didactic este de a adapta vastul repertoriu specific zonei la capacitatea de înțelegere și
interpretare a copiilor, asigurând în același timp implicarea lor afectivă în tot ceea ce înseamnă obicei
sau tradiție.
Aşadar, așteptăm cu bucurie sărbătorile de iarnă, mirosul de cozonac cald, bradul împodobit şi
cântecul colindătorilor. Trăim nopţi pline de vise şi speranţe asemenea sufletului neprihănit de copil.
Iarna este anotimpul magic plin de imaginaţie, linişte şi frumuseţe.Românii petrec împreună, şi îşi fac
urări de bine, sănatate şi prosperitate. Sărbătoarea de Crăciun este cea care înnobilează festinul iernii.
În noaptea Sfântă de Crăciun, înconjurată de multă bucurie şi veselie, românii au parte de împlinirea
tuturor dorinţelor. De aceea, în luna decembrie, fiecare dintre noi este parcă mai atras de ceea ce

17
înseamnă feeria iernii şi magia Crăciunului. Obiceiurile de Crăciun au propria poveste de iarnă. În
timpul zilelor magice, în care vom uita de griji şi probleme, vom încerca să retrăim plăcerile datinilor
şi obiceiurilor de altă dată.
Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor
prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sarbătorirea Naşterii Domnului. Bun venit în anotimpul
cadourilor unde vom reîntâlni, poveşti de iarnă şi de Crăciun, tradiţii şi obiceuri ce trebuie
descoperite.Să ne lăsăm cuprinşi d de atmosfera inedită sărbătorilor alături de toţi cei dragi.

18
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții pentru
sărbătorile de iarnă, serbările școlare

Adorjáni Éva
,,Sărbătoarea e o stare de suflet.”
Anonim

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru învățătorii lor şi, nu în ultimul rând,
pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare imaginaţia şi
creativitatea fiecăruia .
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile particularităţilor
individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maxima bucurie, atât pentru copii, cât și pentru părinți, întăresc și
fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina în suflete,dau aripi imaginației, entuziasmului și
stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităților, în cadrul serbărilor școlare este bine să fie prezentate
și creații artistice originale,adaptate evenimentelor și condițiilor locale.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa
familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a prezenta,
într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an şcolar. Acest
tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare inedită al talentului
nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă
descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul
propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere în
propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de
educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte
educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare
a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe
parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii jocuri, scenete, recitare, dansuri
populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea

19
contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor
vârstelor.
Luna decembrie este o perioadă încărcată de emoţii pentru copii, dar şi pentru părinţi. În aceste zile,
mai toate şcolile şi grădiniţele organizează serbări de Crăciun, momente în care cei mici sunt în centrul
atenţiei. Și la școala noastră organizăm și serbarea lui Moș Nicolae și Crăciunul. Împreună cu părinții
elevilor avem surprise pentru cei mici, iar cu elevii pregătim mici scenete, cu cântece pentru ,,sosirea
Moșului”.
Emoţionaţi, părinţii zâmbesc, plâng aplaudă. Fiecare copil are un rol important, iar la final vine şi
răsplata.
Este important ca cei mici să participe la astfel de evenimente, pentru a se simţi importanţi, dar şi ca să
se înveţe cu micile responsabilităţi. Însă este esenţial ca părinţii să nu pună presiune.
Crăciunul inseamnă mai ales cadouri pentru copii, insă ca părinți avem datoria să-i invățăm incă de
mici ce inseamnă, de fapt, Crăciunul. Le putem citi povești, legende cu Moș Crăciun iar mai târziu,
când sunt mai măricei, le putem vorbi despre Nașterea Domnului.
Însă cel mai important este să ne învățăm copiii că sărbătorile de iarnă nu inseamnă numai cadouri si veselie,
ci sunt și un motiv in plus să fie mai buni, să ierte, să creadă în minuni mereu.
Copiii sunt fascinati de obiceiurile specifice acestui anotimp. Împodobirea bradului ramâne cel mai iubit
obicei printre cei mici, de aceea împodobim bradul școlii împreună cu podoabele confecționate de elevi.

20
 IMPORTANŢA ACTIVIŢĂTILOR EDUCATIVE REALIZATE IN
PARTENERIAT CU PĂRINŢII

Profesor, AGAPIE MARIANA

LICEUL TEHNNOLOGIC”AL.I.CUZA” PANCIU

Scoala și familia urmăresc acelaşi scop educativ, formarea tinerilor pentru a deveni
personalităţi multilateral dezvoltate care să poată face faţă dinamicii sociale, schimbărilor profunde şi
alese din societate. Pentru realizarea acestui scop unic este necesarã unitatea de acţiune, concordaţa
dintre mijloacele specifice de influenţare folosite în aceste două instituţii sociale. În cadrul acestei
colaborări, rolul conducător îl are şcoala. Colaborarea dintre cadrele didactice şi părinţi se realizează
potrivit obiectivelor şi nevoilor educative ale unei perioade anumite din viaţa copiilor şi a grupului de
elevi.

Educaţia vărstelor mici este considerată temelia personalitaţii fiecărui individ, de aceea
educaţia trebuie să răspunda în primul rănd nevoilor individuale si să realizeze echilibrul între acestea
si dezvoltarea socială. Responsabilitatea dezvoltării copilului in primele etape revine în primul rȃnd
familiei sale. Chiar si atunci cand grȃdinita/scoala oferă programe foarte bune si eficiente, ea nu poate
contracara experienta negativă acumulata de copil in familia sa. Mai mult, ceea ce invată copilul de la
educatoar/invatator/profesor poate să nu prezinte importantă daca parinţii nu intaresc si nu valorifică
suficient programul. In consecintă pentru ca activitatea derulată in cadrul unui program de educaţie
scolară sa-şi dovedească eficienţa este necesar ca aceasta sa se faca mai intai cunoscută parintilor şi
ulterior să existe o colaborare stransă intre aceştia si scoala. Deasemenea, existenţa unor reguli
comune, cunoscute si fixate impreună, usureaza mult efortul educativ. In cadrul scolii există o reţea
complexă de relaţii care au un potenţial considerabil de influenţare a copiilor, atat in sens pozitiv, cat
si in sens negativ. Printre cele mai importante relaţii de parteneriat, poate fi menţinuta relaţia dintre
parinţi si scoala. Daca părintii sunt implicaţi in programul educativ de la inceput ei vor inţelege
importanţa colaborarii cu scoala si işi vor forma deprinderea de a se interesa si a sprijini activitatea pe
care copilul o desfasoară aici. Pornind de la realităţile şi exigenţele actuale, consider că in sistemul
nostru de colaborare - şcoală şi familie- obiectivele şi acţiunile specifice trebuie să fie stabilite în
funcţie de obiectivele generale ale educaţiei şi de condiţiile concrete ale organizării procesului
educativ.

Colaborarea şcolii cu familia trebuie să asigure unitatea influenţelor educative asupra elevilor,
continuitatea în munca de educaţie de la o etapă la alta, a fiecărui elev în parte.
Consider că pe aceste coordonate se poate asigura şi îmbunătăţirea formelor de cooperare între şcoală
şi familie, adaptate cerinţelor specifice societăţii democratice în curs de afirmare.

Este bine cunoscut faptul că modalitatea prin care oamenii pot fi determinaţi să se implice în
viaţa şcolii pe căi formale este să fie implicaţi mai întâi pe căi informale.

21
 Implicarea informală înseamnă participarea la activităţile unui grup de lucru din şcoală sau ale
unui comitet, la nivelul căruia se iau decizii care privesc şcoala, cum ar fi: consiliul de administraţie,
consiliul părinţilor, grupul de sprijin al unui proiect, un grup de lucru din şcoală care se ocupă de
diverse aspecte.

Organizarea eficientă a lectoratelor cu părinţii este un aspect foarte important, ce trebuie avut
în vedere. Fiecare om este unic în felul lui. Este indicat să li se prezinte părinților câteva aspecte care
influențează reușita în viață și care pot, sau nu pot, fi influențate de educație dar de care educația și
instrucția trebuie să țină seama (de exemplu, temperamentul, aptitudinile și caracterul). Trebuie ca
părintele să cunoască posibilitățile copilului și să nu-l suprasolicite riscând un eșec școlar, sau să nu se
mulțumească cu rezultate mediocre acolo unde ele pot fi mai bune. Este important ca părintele să-și
cunoască copilul pentru a ști către ce școală și, mai târziu, către ce profesie să-l îndrume pentru a reuși
în viață.

După prezentarea temelor se pot face dezbateri dacă părinții au neclarități. Pe lângă astfel de
teme, în cadrul lectoratelor cu părinții se pot aborda teme cerute de părinți sub formă de dezbateri
(exemplu: teme legate de realizarea unor sarcini școlare sau de formarea unui stil de muncă
independent). O colaborare mai strânsă între școală și familie va duce la realizarea scopului final al
activității educative, de formare a unei personalități creative și autonome.
Şedinţa cu părinţii este eficientă dacă se respectă următoaele aspecte: toţi părinţii au aflat de şedinţă
(prin scrisori şi mesaje trimise prin copii şi chiar prin telefon), şedinţa este stabilită în concordanţă cu
programul părinţilor, coordonarea şi organizarea şedinţelor este făcută în parteneriat (prin schimbarea
permanentă a rolurilor de preşedinte şi secretar), se pune accent pe aflarea preocupărilor părinţilor şi
alocarea timpului pentru discutarea acestora, se invită cadrele care predau la clasă pentru a răspunde la
întrebări şi a lămuri diverse probleme, întâlnirea se transformă în experienţă pozitivă.

Parteneriatul are un rol deosebit în funcţionarea şcolii, în îndeplinirea obiectivelor acesteia şi se

poate realiza astfel: ajută profesorii în munca lor, perfecţionează abilităţile şcolare ale elevilor,
îmbunătăţesc programele de studiu si climatul şcolar, îmbunătaţesc abilităţile educaţionale ale
parinţilor elevilor, dezvoltă abilităţi de lideri ale părinţilor, facilitează legătura dintre familii,
personalul şcolii şi al comunitaţii, oferă servicii şi suport familiilor, creează o atmosfera mai sigură în
şcoală, ajută la managementul şcolii.

Scopul creării unor astfel de parteneriate este dorinţa comună de a ajuta elevii să obţină
rezultate foarte bune în acumularea cunoştinţelor la şcoală ca să poată reuşi să păşească pe treptele
superioare ale învaţării şi pentru pregătirea lor de viitori adulţi. Atunci când părintii, elevii şi ceilalti
membri ai comunităţii devin şi se consideră parteneri în educaţie, în jurul elevilor se formează o
comuniune de suport, care poate funcţiona ca un angrenaj bine pus la punct. Parteneriatele reprezintă o
componentă esenţială în organizarea şi desfăşurarea activităţii în şcoală şi în clasele de elevi. Ele nu
mai sunt considerate doar o simplă activitate opţională sau o problemă de natura relaţiilor publice.

În relaţia şcoală-familie, problema profesionalismului cadrului didactic reprezintă un element

esenţial în cadrul serviciului făcut altora, fără a se gândi la avantaje personale, cu alte cuvinte
competenţa, servirea clienţilor, un cod de etică profesională.

22
 CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE

Prof. înv. Primar Agavriloaie Maria

C.N.I.Carmen Sylva Petroşani

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din

intuneric, nespus de nouă si proaspătă uluitoare.”
(Eugen Ionescu)
Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru
cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă, la organizarea raţională şi
plăcută a timpului liber.
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari
în asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi să
sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale.
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii educativi
cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metodele folosite şi la formele de organizare
a activităţilor. Având un caracter atractiv, elevii participă, într-o atmosferă de voie bună şi optimism,
cu însufleţire şi dăruire la astfel de activităţi.
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o
cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Serbarea şcolară
-reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor.
Prin conţinutul vehiculat al serbării, elevii culeg o bogăţie de idei, impresii, trăiesc ,,autentic” spontan
şi sincer situaţiile redate.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei, constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional, contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică, dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric– sala de festivităţi, un colţ de natură
(parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un
scop în sine,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor:distracţie, înălţare sufletească, plăcere
estetică, satisfacţie– toate acestea îmbogăţindu–le viaţa, făcând–o mai frumoasă, mai plină de sens.
Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor.
Reuşita spectacolului produce ecou în public, iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe
copii să dea tot ce au mai bun.
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor
Sărbători de iarnă.
Odată cu sosirea anotimpului alb, ne adunăm cu toţii, să ne bucurăm de Bradul de Crăciun,
de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv–
pozitiv este mare. De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale, sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie. Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.

23
 Învăţarea versurilor, interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber.
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea
pentru fiecare lecţie în parte.
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente:
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei, cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul, ceea ce
favorizează receptarea, sporeşte eficienţa învăţării.
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente:
-perioada de pregătire a serbării,dorinţa de succes,sudează colectivul, impulsionează în mod
favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească;
-desfăsurarea programului–fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului, să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul, munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte.
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea de
cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru
a-şi forma convingeri durabile.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care
trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou
şi de frumos, încă două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte,
şi atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei, sub atenta şi priceputa îndrumare
a dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a dascălului, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante ce contribuie
la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere
a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru
părinți, întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina în suflete, dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare.

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ,,Tradițiile și obiceiurile românești,Editura Nico
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico- plastice”,
Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

24
 Rolul serbărilor școlare în procesul educațional

Prof. Ailincăi Ancuța

Școala Gimnazială ”General Nicolae Șova” Poduri

Desfășurarea procesului instructiv-educativ constă în îmbinarea activităţilor şcolare cu

activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative, permițând manifestarea creativităţii
întregului grup de elevi, a relaţiilor creative, astfel cadrul didactic putându-și afirma spiritul inovator,
creativitatea didactică, totodată atrăgându-i si pe elevi.

Aceste activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități
cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, oferirea de
suport pentru reușita școlară în ansamblul ei.

Una dintre cele mai frumoase activităţi extracurriculare sunt serbările şcolare care reprezintă
pentru fiecare cadru didactic o importantă modalitate de dezvoltare a simţului estetic al elevilor săi,
asigurând, totodată şi un important mijloc de evaluare, atât a procesului instructiv-educativ, pe care-l
organizează şi îl desfăşoară, cât şi al performanţelor atinse de elevi în cadrul acestui proces. Privită în
acest mod, acest tip de manifestare cultural artistică trebuie planificată şi organizată din timp, în acest
fel asigurându-se succesul ei.

Serbările s-au asociat manifestărilor foarte variate ale spiritului creator al poporului nostru,
manifestărilor inspirate, ca forma și continut, fie din anotimpuri (obiceiuri de iarna, primavară, vară
etc.), fie din momente cu largă semnificație din viața familială (botezuri, nunți). Dar ele, serbările, se
leagă strâns și cu evoluția sentimentelor de mândrie națională, coturându-se prin conținut serbări cu
tematică patriotică inspirate din momente importante ale istoriei poporului nostru: 1 Decembrie, 24
Ianuarie, Ziua Eroilor etc.

Cel care care a sprijinit activităţile extraşcolarea și a încurajat serbarea în şcoli a fost ministrul
Spiru Haret. A stimulat sentimentele naţionale ale elevilor, a instituit serbări şcolare cu caracter
patriotic naţional, 10 mai (sărbătoarea naţională) şi de 24 ianuarie (ziua unirii).
Jocul de-a teatrul îi ajută pe elevi să se deprindă cu spaţiul şi spaţiile, cunoaşterea propriului
corp, exerciţiul imaginaţiei, capacitatea de se asculta pe sine şi pe ceilalţi, rigoarea, sensibilitatea,
modestia, asumarea riscului. Rolul cadrului didactic este, prin urmare, acela de a regăsi această
sensibilitate naturală, apoi de a o ghida şi, în final, de a o cizela. Participând la scenete de teatru, copiii
socializează, îşi stimulează inteligenţa şi creativitatea.

25
 Teatrul educă prin oferirea unui câmp de acţiune şi de afirmare a personalităţii, iar copilul are
satisfacţia exprimării conduitelor achiziţionate şi a vieţii social afective. Scenetele de teatru au un rol
important în dezvoltarea şi educarea copilului pe plan cognitiv, afectiv, moral, estetic, volitiv, fiind
totodată un mijloc de socializare a şcolarilor.
Scenetele de teatru influenţează dezvoltarea copilului din punctul de vedere al educaţiei
intelectuale, morale, estetice, fizice.

Bibliografie:
Valeria Cincă, 2008, Haideţi la serbare, Editura Caba Educaţional
Mihaela Preda, 2009, Spectacole de teatru pentru grădiniţă, Editura CD Press

26
 Caracterul estetic al serbărilor școlare

Prof. Aioanei Daneluța

CSEI Suceava

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, la

cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă, la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul dascălului de a atrage şcolarii
în asemenea activităţi şi are menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi
să sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale.
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru elevi cât şi pentru dascălii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii elevilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – elev sau profesor.
Deşi sunt considerate activităţi cu caracter extradidactic, serbările şcolare reprezintă pentru
fiecare cadru didactic o importanta modalitate de dezvoltare a simţului estetic al elevilor săi,
asigurând, totodată şi un important mijloc de evaluare, atât a procesului instructiv-educativ, pe care-
l organizează şi îl desfăşoară, cât şi al performanţelor atinse de elevi în cadrul acestui proces. Privită
în acest mod, acest tip de manifestare cultural artistică trebuie planificată şi organizată din timp, în
acest fel asigurându-se succesul ei.
În primul rând, la începutul fiecărui an şcolar, învăţătorul/profesorul trebuie să-şi planifice
serbările şcolare, stabilind perioada în care le va desfăşura şi punctele esenţiale ale conţinutului
acestora. În acest mod va evita organizarea ei în pripă sau, de cele mai multe ori, poate chiar
neorganizarea, motivând lipsa de timp pentru repetiţii.
Este adevărat că numai simpla planificare a acestui tip de activitate nu înseamnă neapărat si
desfăşurarea ei. Este necesar să se pregătească prin repetiţii, pe care ar trebui să le desfăşoare în
afara programului şcolar. Acest lucru poate fi uşurat prin abordarea acestuia din punct de vedere
interdisciplinar. Având în vedere acest lucru, în proiectarea activităţii didactice (acolo unde se
poate), vom ţine cont de faptul că atingerea unor obiective va fi evidenţiată prin organizarea unei
serbări şcolare.
Desigur, nu toţi elevii unei clase prezintă aptitudini ce ar putea să-i evidenţieze în cadrul
acestei activităţi. Cu toate acestea, atunci când ei doresc, pot participa, fie ca figuranţi, fie prin
pregătirea decorurilor sau prin rezolvarea altor sarcini stabilite în cadrul grupului.
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente

27
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora – toate acestea imbogăţindu-le viaţa,
făcând-o mai frumoasă, mai plină de sens . Serbarea școlară reprezintă o modalitate eficientă a
capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat al serbării,
elevii culeg o bogăţie de idei, impresii, trăiesc spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care
se realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică, dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi, un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii), salile de clasă etc amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită
ca un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie, înălţare
sufletească, plăcere estetică, satisfacţie etc. Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe
care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică varietatea emoțiilor, preocuparea, interesul şi gustul
copiilor.

Bibliografie
1. Pamfil Doinita , ”Sus Cortina! Culegere de serbari scolare cls 1-4”, Editura Rovimed,
2013
2. Oprea, Raluca, „Culegere de texte pentru serbări şcolare”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae,
Bucureşti , 2010

28
 Pregătirea și realizarea serbărilor școlare

Prof. Aioanei Răzvan-Vasile

CSEI Suceava

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia. Organizând o serbare verificăm , de câteva ori pe an, că
micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise în timpul activităţilor didactice şi le dăm posibilitatea de
a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, copilul
îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de
frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei
şi practicarea ei.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care
trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de
nou şi de frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o
parte, şi atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de
altă parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a cadrului didactic, ţinuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante
ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite. Serbările şcolare
contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a copiilor. înţelegând
şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi limbajul. Această
formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor. Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie
în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un
repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.

29
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
- comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
- comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării cuprinde, de asemenea, mai multe momente
- perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes, sudează colectivul, impulsionează în
mod favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
- desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului, să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării.
Întregul lanţ de manifestări organizate în şcoală şi în afara ei, sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

Bibliografie

1. Aurelia Berușcă, ”Ghid metodologic al serbărilor școlare”, Editura Digitalia, București, 2015
2. Motoca Anca-Elena, ”Serbări școlare la clasele primare. Ghid de realizare”, Editura Rovimed,
București, 2013

30
 La elevi, cu Moș Crăciun
Albadi Andreea
Școala Gimnazială Stănești

Crăciunul este un moment de bucurie, un moment în care toți trebuie să fim mai buni și mai
iertători. Iarna este anotimpul magiei, al spectacolelor, al copiilor.
Cu acest prilej, elevii Școlii Gimnaziale Stănești organizează o serbare pentru a întâmpina
cu veselie și emoție venirea lui Moș Crăciun.
Mos Craciun a sosit pribeag și pe langa gândurile bune de sănătate, belșug , armonie și
prosperitate, va darui fiecarui participant la serbare, cadouri, la sfârșitul acestui eveniment .
,, Esențele mari se țin in sticluțe mici ,, iar cei care ne vor încânta sufletele, sunt copiii, mai
exact trimișii lui Mos Craciun, care vor transforma atmosfera obișnuita intr-o atmosferă de basm ,
iar bucuria sarbatorilor va fi trăita la intensitate maxima.
La serbare vor participa atât elevii care vor prezenta un program artistic, părinții acestora
care au avut un aport deosebit in organizare, cadrele didactice care au pregătit materialele și s-au
dedicate elevilor pentru obținerea unui eveniment deosebit, comunitatea locală și locuitorii
comunei. Serbarea se va desfășura la Căminul Cultural din sat, elevii vor îmbrăca atât portul
popular românesc cât și costume de crăciunițe.
Copiii vor începe prin a interpreta colinde care o să vă călăuzeasca sufletul și care o să vă
îmbie cu mesajul lor magic. Printre aceste colinde se numără- ,, ,, Colindăm, colindăm, iarna,, ,,
Afară ninge liniștit,, ,, O, brad frumos!,, ,, Trei păstori,, ,, Colinde, colinde,,
Apoi, fiecare o sa vă interpreteze câteva melodii care vă redau liniște, dragoste și care o să vă adune
in suflete gandurile plaiurilor gorjenești, pentru că muzica alină sufletul omului.
Pentru ca partea literară să nu fie uitată, câțiva elevi vor recita poezii legate de iarnă, Moș Crăciun
va sta foarte atent la aceste detalii, sub bradul împodobit de elevi, cu acest prilej, iar la sfărșit îi va
premia pe toți cei prezenți la spectacol. Elevii vor recita poezii de Vasile Alecsandri-,,Gerul,,
,,Viscolul,, ,, Sania,,
De asemenea, a fost pregătită și o scenetă pentru ca această atmosferă să intre cu totul intr-o
lume de basm. Sceneta are ca temă, Nașterea lui Iisus Hristos.Pentru ca totul să fie magic, vor fi
prezentate și câteva dansuri gorjenești.
Această activitate artistică organizată în parteneriat cu părinții a avut ca scop următoarele-
dezvoltarea la elevi a sentimentului de respect şi mândrie faţă de tradiţiile şi obiceiurile poporului
român, familiarizarea elevilor cu principalele sarbatori religioase; semnificația sărbătorilor în
sufletul românilor; desfășurarea unor activități didactice cu teme creștine; colecționarea și
prezentarea unor imagini de la diferite evenimente creștine;

31
 Proiectul le oferă părinţilor ocazia de a vedea evoluţia copiilor, prin implicarea la derularea
serbării
La această activitate artistică se vor face fotografii, activitatea va fi mediatizată în ședințele cu
părinții, fotografiile vor fi expuse atât în școală cât și pe site-ul școlii.
In Oltenia, există obiceiuri care se păstrează cu sfințenie de Crăciun- Pițărăiul- dis-de-dimineată , în
ziua de ajun, copiii din sat merg la colindat din casă în casă pentru a ura de bine gazdelor ,, Bobul
cat snopul/ snopul cat masa/ masa cât casa/ fuioarele cât râșchitoarele/ peste popoare, sunt copii, cei
din casă să traiască cei de afară să inflorească,,
Aceștia aruncă pe casă cu boabe și grâu pentru prosperitate și belșug. Copiii primesc fructe, colaci,
vin și țuică fiartă.
Seara de Ajun este una magică- colindătorii vin, cu mic cu mare, să colinde pe la casele
oamenilor, aceștia sunt deghizați in personaje care vestesc Crăciunul.
Alte obiceiuri- mersul la biserică, mersul cu Capra, mersul cu Plugușorul și cu Steaua.
Crăciunul trezește în fiecare dintre noi diferite sentimente, dar tradițiile legate de acesta încă se
păstrează în Oltenia.

32
 Serbările școlare și rolul lor

Prof.înv.primar, Albu Daniela

Școala Gimnazială nr.11, Buzău

Serbările școlare, vis și nostalgie pentru noi, cei maturi, se impun a fi realizate mai frumos,
prin jocuri de rol, cuplete muzical-satirice, dramatizări, scenete, dansuri moderne, dansuri populare,
montaje literare, piese de teatru.
Pe parcursul fiecărui ciclu de patru/cinci ani ai școlii primare, cu fiecare generație, am căutat să
descopăr și să cultiv talentele copiilor, calitățile de ritm, grație, armonie, găsind pentru fiecare un
rol potrivit, locul într-o anumită formație.
Prin conținutul diversificat și bogat al programului pe care îl cuprinde, serbarea școlară
valorifică varietatea intereselor și gusturilor școlarilor. Aici poți evalua talentul, munca și priceperea
copiilor și poți transforma în bucurie și emoție străduințele fiecărui copil în parte.
Perioada de pregătire a serbării, dorința sinceră de succes sudează colectivul, impulsionează
în mod favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de bucurie sufletească. În cadrul programului ales
fiecare copil trebuie să aibe un loc bine definit, pentru a se simți parte integrantă a colectivului,
trebuie să conștientizeze că reușita serbării depinde și de prestația sa. Am trăit alături de ei bucuria
succesului, am remarcat că acel contact cu publicul trezește în sufletul copiilor dorința de a învinge
dificultățile, de a-și stăpâni timiditatea, de a trăi bucuria reușitei.
Limbajul plastic, mesajul educativ, posibilitatea fiecărui copil de a se regăsi în lumea
personajelor produce cu siguranță o impresie puternică asupra minții și sensibilității copiilor,
oferindu-le reprezentări și sentimente morale despre oameni, despre bine, adevăr, frumos.
Momentul în care micii artiști, recitatori, cântăreți sau dansatori apar pe scenă, îmbrăcați în
costume superbe este unul fascinant. Fiecare interpretare trezește în sufletul spectatorilor bucurii și
emoții deosebite. Întregul lanț de manifestări organizate în școală și în afara ei, sub atenta și
priceputa îndrumare a cadrului didactic aduc o importantă contribuție la formarea și educarea
copiilor, modelând sufletele acestora și producând profunde implicații în viața spirituală și educativă a
comunității, restabilind și întărind respectul față de școală și de dascălii ei.
Aceste serbări evaluează talentul colectivului clasei și al fiecărui copil în parte. Punerea
serbărilor în scenă aduc satisfacții atât micilor artiști, cât și spectatorilor: elevi și părinți,
contribuind la socializarea copiilor de la o vârstă fragedă.
Participarea efectivă și totală în activitate angajează atât elevii timizi, cât și pe cei slabi, îi
temperează pe cei impulsivi, stimulează curentul de influențe reciproce, dezvoltă spiritul de

33
cooperare, contribuie la sudarea colectivului de elevi. Elevii se autodisciplinează, prin faptul că în
asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități. În același timp,
cadrul didactic are ocazia să-și cunoască mai bine colectivul de elevi, le poate influența și dirija
dezvoltarea. Renunțarea la serbările școlare înseamnă sărăcirea vieții sufletești a copiilor, privarea
lor de emoții și sentimente estetice de neînlocuit, fiindcă cultivă capacitățile de comunicare și
înclinațiile artistice ale elevilor, atenția, memoria și gustul pentru frumos.
În organizarea unei serbări școlare am ținut seama de mai multe cerințe pedagogice, dintre
care amintesc:
Fiecare școlar să fie implicat activ în pregătirea și susținerea spectacolului, să primească un
rol potrivit înclinațiilor și talentelor sale. Putem combate atât tendința de a fi vedetă a acelor copii
mai talentați ori mai îndrăzneți, cât și timiditatea celor mai retrași. Aici, uneori, apar nemulțumiri
din partea unor părinți care-și supraevaluează copiii, considerând că dacă sunt foarte buni la
matematică sau alte discipline, trebuie să aibe roluri principale și la serbări, chiar dacă talentul
artistic le lipsește.
Învățătorul trebuie să aibe o concepție clară și precisă asupra conținutului serbării, pornind
de la o idee tematică în jurul căreia să grupeze toate punctele din program, pentru un întreg unitar
care să comunice pregnant această idee.
Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de
dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a
posibilităților și resurselor de care dispune clasa de elevi. Copiii și spectatorii pot trăi momente
unice din lumea inegalabilă a copilăriei, iar coarda sensibilă a sufletului fiecăruia dintre cei prezenți
poate vibra odată cu glasurile pure și cristaline ale micilor artiști.
Bibliografie:
Cristina, Botezatu, Ghidul serbarilor scolare la clasele I-IV. Ghid metodologic pentru
învățători, Editura Rovimed, Bacău, 2018;
Maria Manuela Cojocaru, Strategii de învățare eficientă la clasele II – IV, Editura Rovimed,
Bacău, 2018.

34
 Colaborarea dintre școală și familie, o componentă importantă a educației permanente

Prof. înv. primar Aldea Ramona Cristina

Școala Gimnazială Nr. 1 Luduș

După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, școala are un rol primordial în educația
copiilor, alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece educația permanentă presupune o
învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între
școală și familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii
care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale
copiilor. Apoi o serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită
la învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia.
Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în
condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și
invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă.
După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță
naturală, ci într-o civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în
domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în
domeniul deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere,
angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu
părinții vorbim pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai
ales în controlul temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o
comportare corectă față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte
locuri este una corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa moștenirea cea
mai prețioasă” (Mantegazza).
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția
unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu
totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între
cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra
dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.Parteneriatele dintre școală și familii pot: a.
ajuta profesorii în munca lor; b. perfecționa abilitățile școlare ale elevilor; c. îmbunătăți programele
de studiu și climatul școlar; d. îmbunătăți abilitățile educaționale ale părinților; e. dezvolta abilitățile
de lideri ale părinților; f. conecta familiile cu membrii școlii.
În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind aspectele
școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.

Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru

motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1. părinții sunt
juridic responsabili de educația copiilor lor; 2. învățământul nu este decât o parte din educația
copilului; o bună parte a educației se petrece în afara școlii; 3. cercetările pun în evidență influența
atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării,
precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu

35
școala; 4. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul
să influențeze gestiunea școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea
noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare,
deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu
mediul social. Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.

36
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții /
Serbările școlare

NICOLAE ALEXANDRA
SCOALA GIMNAZIALA I.C.LAZARESCU,TITESTI

La vârstele mici sunt greu de înteles evenimentele petrecute de Craciun, Boboteaza,
Paste.Noi,educatoarii,
încercam sa transmitem din generatie în generatie, portul, graiul, obiceiurile si datinile asa cum le-
am mostenit de la strabuni.O ocazie eficienta de valorificare a traditiilor populare si a obiceiurilor
românesti o constituie serbarile.Ele sunt un izvor de bucurii si satisfactii care creeaza copiilor o
stare de buna dispozitie favorabila atât dezvoltarii psihice, fizice cât siestetice.Copiii trebuie sa
interpreteze diferite roluri; cântaret, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale, formându-
sisau perfectionându-si o serie de abilitati artistice.Serbarile au o importanta deosebita în educarea
copiilor.În primul rând prin continutul lor, transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregatesc
împreuna si depun eforturi sustinute pentru realizarea unui scop comun, reusit aserbarii.Încordarea
gradata din momentul pregatirii serbarilor culmineaza în ziua desfasurarii ei, când tensiunea
afectiva a clasei ajunge la maxim.Astfel, pregatirea si participarea la serbari este actiunea în care
copilul se obisnuieste sa traiasca în colectiv, sa se debaraseze de timiditate.Serbarile aduc lumina în
sufletul copiilor, dau aripi imaginatiei, creaza o atmosfera plina de placere, bucurie.Întransmiterea
obiceiurilor si traditiilor în serbarile prescolare am pornit de la ideea ca nu exista un alt element
artistic care sapoata fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educational ca serbarile scolare.
Pentru copii ele reprezinta o distractie vesela, placuta, iar pentru educator constituie prilejul de a
oferi manunchiul bucuriei de-a lungul unui sir întreg derepetitii.Învatând copiii sa desfasoare
"Serbarea pomului de iarna" , îi implicam în interpretarea unor roluri pe care le joacacu
placere:capra, ursul, sorcova, uratul, colindatul.Prin interpretarea rolurilor si pregatirea decorurilor
pentru diversele "spectacole" urmarim atât un efect artistic cât sipedagogic, cautând un imbold
pentru a trezi la copii dorinta de a cunoaste si pastra traditiile si obiceiurile stramosesti.Pentru a
avea o influenta pozitiva asupra copilului, serbarile trebuie sa fie întelese de acesta si sa-l
afectezepsihologic.Sensul unui spectacol va depinde de:calitatea lui, de folosirea adecvata a
costumatiilor sidecorurilor,de participare afectiva a copilului.Când bat la portile sufletului Sfintele
Sarbatori, ne bucuram împreuna cu copiii de neasemuita frumusete a datinilor stramosesti si
scoatem din comoara inimii si din lada de zestre a neamului, tezaurul folcloric românesc: cântecul,
jocul sicostumul popular specific sarbatorilor.Pentru a realiza o serbare reusita, care sa respecte
traditiile si obiceiurile de Craciun, este necesara o adaptare siprelucrare a repertoriului specific
vârstei prescolare ce cuprinde în forme traditionale poezii si cantece specifice Craciunului

37
.Costumele populare, ia si catrinta, bracirile si opincile, camasa si itarii sunt primenite si pregatite
pentruspectacolul mult asteptat.Atmosfera de sarbatoare din sala de festivitati prin ornarea si
decorarea cu elemente specifice sarbatorilor constituie un alt prilej de bucurie pentru copii ,ei
descoperind traditiile si obiceiurile practicate în timpulsarbatorilor de iarna, simt si pretuiesc
frumusetea obiceiurilor si traditiilor de Craciun. În atmosfera spirituala a Craciunului, interpretarea
unor dansuri populare ( Hategana, Sârba) da posibilitatea de acunoaste sufletul taranului român,
raritatea portului si cântecului popular.Dansurile populare prin frumusetea costumelor, a melodiilor
sunt îndragite de copii si interpretate cu multa pasiune aproape la toate serbarile.

Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai

atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.

Termenul de „activităţi extracurriculare” este adesea utilizat în sinonimie cu cel de

„activităţi co-curriculare” sau cu cel de „activităţi în afara clasei”. În primul caz, reiese importanţa
acestora în completarea Curriculum-ului Naţional, iar în al doilea, separarea de activităţile formale
obligatorii.
Părinții asteaptă prea mult de la școală și nu fac mai nimic pentru dezvoltarea unei relații mai
strânse cu proprii copii. Pentru ei școala este singura responsabilă de educația copiilor. Dezintersul
părinților poate nărui tot efortul pe care profesorii îl depun la orele de curs.
Profesorul este interesat să știe mai multe despre situația pe care elevul o are acasă, despre
preocupările și modul de viață al acestuia. Fără implicarea și ajutorul părinților sistemul educativ nu
își găsește singur căile prin care își poate îmbunătății performanța și modul de lucru. Observarea
sistematică, acasă sau în mediul şcolar, a copiilor este de real folos în depistarea de timpuriu a
problemelor de comportament sau de adaptare la sarcinile şcolare. Cunoaşterea acestora permite
adoptarea unui program şi a unor metode adecvate, fiind mai uşor să previi decât să corectezi
problemele deja instalate.
Părinţii au fost parteneri activi în desfăşurarea unor programe care s-au derulat în cadrul
şcolii noastre. De asemenea, părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin forme variate de activităţi
extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor
răspunzător în devenirea propriului copil. Ei au venit chiar cu idei de realizare a unor activităţi
extraşcolare. Am fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am susţinut programe artistice,
care au permis acestora să vadă manifestările elevilor, precum si rezultatul muncii lor. Aceste
activităţi extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au experimentat
relaţii inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea
faţă de şcoală.

38
 Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil,
părinţii simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile
extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie,
facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se
dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform
naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate, posibilităţi
deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi
mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective
depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator
de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de
elevi .
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior
școlii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că este prea mult pentru el, că este
copleșit de activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții sunt puși în fața unei game
variate de activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de le face loc tuturor este mare. Deși
părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite
opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își
propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea
față de educația oferită de școala noastră.
Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este
de folos sau ce nu este atractiv pentru el. A experimenta şi a cunoaşte liber îi poate permite apoi să
simtă ceea ce este potrivit pentru el.
Bibliografie:

Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1996

Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002

39
 Serbările școlare și importanța lor

PROF.ÎNV.PREȘC. ALEXANDRU EMILIA

GRADINIȚA CU P.P. NR.21

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii, cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia ( copil sau educatoare).

De ce organizăm serbări?

Verificăm astfel, de câteva ori pe an, dacă micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la
grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând ,
interpretând un rol dintr-o scenetă preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor
ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la
stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din intuneric,
nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)

În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să
fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de
frumos, încă două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere, pe de o parte şi
atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.

Serbările desfăşurate după anumite reguli,ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini reprezintă toate, elemente importante ce
contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.

40
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie atât pentru copii, cât și pentru părinți
întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina în suflete,dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităților, în cadrul
serbărilor școlare este bine să fie prezentate și creații artistice originale,adaptate evenimentelor și
condițiilor locale.

41
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

Profesor învățământ primar Alexandru Steluța

Școala Gimnazială Nr.7, Galați

Pornind de la întrebarea “Ce este parteneriatul educațional și cum îl poate ajuta pe copilul
din zilele noastre să se integreze în viața socială “ m-am decis sa studiez pe această tema. Din
punctul meu de vedere mi se pare că integrarea corectă a copilului în societate încă de la varsta cea
mai fragedă este cheia tuturor succeselor. După cum știm, copiii sunt diferiți. Și totuși, cateva
lucruri esențiale îi fac să fie asemenea: toți au nevoie de dragoste, de hrană bună și de stimulare, de
securitate, toți simt nevoia de siguranță, de recunoaștere, de acceptare, toți caută sprijin în adult și
au nevoie de acesta pe masură ce își dezvoltă încrederea în sine și își dobândesc propria
independență.

Cum pot copiii să-și formeze propria independență și independența spre ce anume?
Independența de a fi creativi, de-a vorbi liber în fața publicului, de-a gandi, de a se exprima fără
inhibiții; independența de a fi membri participativi ai comunității, membrii care știu să își asume
responsabilități și să urmărească sa le fie respectate drepturile.

Cât de importante sunt activitățile extrașcolare și ce reprezintă ele pentru copii? Activitățile
extrașcolare ale copiilor au caracter interdisciplinar, care ajută la formarea caracterului celor mici
încă de la varste fragede.

Printre activitățile extrașcolare cele mai indicate pentru copii sunt excursiile, drumețiile,
vizionarea de filme, piese de teatru și spectacole de magie, dar nu în ultimul rând punerea în scenă a
unor piese de teatru în care ei sa fie actori. Prin participarea directă la astfel de evenimente, îi
ajutăm pe copii să deprindă obiceiuri positive, care în timp să-i ajute să se descurce singuri în viață,
să își dezvolte abilitățile de comunicare și socializare, de observație, de dezvoltare a culturii
memoriei și imaginației. Ca actori, pe langă abilitatea de comunicare orală, copiii își dezvoltă foarte
bine abilitatea de a vorbi în public și de a se face foatre bine înțeles cu ajutorul conunicarii
gesticulare.

Indiferent de activitățile extrașcolare realizate, acestea au rolul de a-i ajuta pe copii să își
facă prieteni noi, să aibă mai multă încredere în ei și să își dezvolte noi hobby-uri. În schimb,
oamenii de știință au explicat că participarea la astfel de activități reduce apariția depresiei, riscului
de a devein dependent de calculator sau televizor și nu în ultimul rând de a devein un copil
introvertit. De asemenea, copiii vor fi mai motivați să reușească în tot ceea ce și-au propus și vor

42
reuși să obțină note mari la școală, deoarece își vor dezvolta capacitatea de învățare, cultură
generală, memorie, simț critic, etc.

Școala este cea mai importantă instituție din viața copilului, aceasta fiind unul dintre
partenerii comunitari implicați si consecvenți a cărei existență în societate marchează începutul
traseului educațional al copilului și primii pași către viitoarea sa devenire, de cetățean responsabil.
Profesorul pentru învățământul primar se străduiește să acopere aceste nevoi sprijinind copilul în
mod nemijlocit, prin intervenție directă și continuă.

Relația dintre școală și comunitate este de determinare și susținere reciprocă. De multe ori,
școala este pusă în situația de a rezolva o serie de probleme pe care, prin dimensiunea și locul pe
care îl ocupă, nu pot fi soluționate fără un sprijin adecvat și o susținere directă din partea
comunității. Pe cealaltă parte, comunitatea încearcă să preia tot ceea ce îi oferă societatea și în egală
măsură intervențiile sistemului de educație.

Pentru reușita actului educational, munca depusă de cadrele didactice din școală trebuie
continuată, susținută și întărită de familie. De aceea, învațătoarea trebuie să asigure o permanență
colaborare între școașă și familie, dar și între școală și comunitate.

.  

 
 

   

   

43
 MODEL PROIECT DE PARTENERIAT
,, ÎMPREUNĂ REUŞIM - ŞCOALĂ, FAMILIE, COMUNITATE”
”Fiecare copil pe care îl instruim este un OM dăruit societății” (N.Iorga)

Prof. propunător,
Alexandru Teodora

ARGUMENT
Școala este o instituție cu rol esențial de pregătire a elevilor și pentru integrarea socială.
Factorii principali ce ajută copilul la desăvârșirea propriei educații sunt: școala, familia și
societatea. Beneficiile colaborării dintre acestea sunt numeroase- părinții, copiii și comunitățile se
influențează puternic unii pe alții.
Școala realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea și respectarea personalității sale,
prin respectarea importanței acestuia. Educația este cea care desăvârșește ființa umană, educația pe
care elevul o primește din familie, în școală și de la comunitate.
Este nevoie de un nou concept care să întărească relațiile dintre școală-familie-societate. Acest
concept este parteneriatul educațional.

OBIECTIVE :
a) Privind colaborarea dintre şcoală şi familie
-Implicarea în cunoaşterea politicilor promovate de şcoală (managementul clasei, programe şcolare,
alegerea opţionalelor, standard de performanţă)
-Conştientizarea progresului sau eşecului copilului, a schimbărilor survenite în evoluţia lui,
nevoiele, încrederea în forţele proprii
-Organizarea de activităţi extraşcolare a timpului liber
b) Privind colaborarea dintre şcoală şi autorităţile locale
-Găsirea şi adoptarea unor strategii specific de schimbare şi eliminare a comportamentului agresiv
al elevilor.
-Participarea alături de şcoală la educarea elevilor

SCOPUL PROIECTULUI
-Comunicarea cu părinţii şi autorităţilor locale în vederea formării deprinderilor de comportare
care să întărească siguranţa persoanei.
-Participarea alături de şcoală a familiei şi autorităţii locale în educarea copiilor prin implicarea
acestora în activităţi şcolare şi extraşcolare.

GRUP ȚINTĂ & BENEFICIARI

Grupul țintă: profesori, părinţi, elevi
Beneficiari direcți: profesori, părinţi, elevi
Bebeficiari indirecți: celelalte cadre didactice din școală, comunitatea locală, ceilalți părinți,
reprezentanți ai comunității locale

REZULTATE SCONTATE
-Părinţii copiilor vor fi informaţi privind rolul, importanţa familiei în dezvoltarea copilului, precum
şi protecţia la condiţiile societăţii
-Participarea cât mai multor părinţi la viaţa şcolii
-Îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil

44
-Creşterea performanţelor elevilor ai căror părinţi participă la proiect
-Dezvoltarea relaţiilor de colaborare între cadre didactice, părinţi şi reprezentanţi ai autorităţilor
locale

MONITORIZARE
-Înregistrare video, fotografii, menţionarea activităţilor
-întocmirea de procese verbale în timpul derulării activităților propuse

EVALUARE
Se va realiza prin:
-Portofolii
-Albume foto, creaţii literare, plastice etc.
-Publicaţii în presa locală şi în revista şcolii
-Concursuri pe diferite teme ce sunt înscrise în agenda de proiect
-Acordarea de diplome în cadrul concursurilor
-Expoziţii tematice

DISEMINAREA REZULTATELOR
-Afişe, pliante
-Articole în publicaţii locale
-Articole în revistele de specialitate
-Prezentarea rezultatelor în cadrul consiliului profesoral şi a cercului pedagogic

BUGET:
-Sursele şcolii
-Ajutor din partea părinţilor
-Sponsorizări

CONCLUZII: .
Pentru educarea elevilor cu scopul formării succesului în viață, este nevoie de factori
implicați în procesul educațional pentru crearea unei echipe în care fiecare să știe ce are de făcut și
să acorde celuilalt respectul și încrederea cuvenită.
Proiectul „ÎMPREUNĂ REUŞIM: ŞCOALĂ, FAMILIE, COMUNITATE” este un model
de colaborare eficientă dintre şcoală-familie-comunitate, deoarece se creează această echipă care are
un scop comun.

45
 Serbare

"La colindat"

Propunator: Alexe Adriana

Grâul

Fetele îmbracate în costume naționale, cu trăistuțe pe umar, țin în mână străchini cu grâu
încolțit. In timp ce urează se aruncă cu boabe de grâu in jur.

Primiți cu grâul?

Semănăm grâu și secară,

Până-n seară să îasară,

Până mâine să se coacă,

Pâine albă să se facă!

Anul Nou cu sănătate,

Voie bună și bucate!

Ploi la timp, noroc la plug,

S-aveți parte de belșug!

Să trăiți, să înfloriți

Întru mulți ani fericiți!

Și ca toamna cea bogată

S-aveți casa-ndestulată!

Capra

Copiii îmbrăcați în costume populare, cu capre din lemn, cu tobe și cu clopoței cântă si danseaza:

Ța, ța, ța, capriță,ța

Vine lupu-n urma ta

Ța ,ța, ța, capriță,ța,

Nu te da ,nu te lăsa!

Noi am prins-o pe-nserat

46
Și-am venit cu ea în sat.

C-așa-I din bătrâni lăsat,

Cu căprița la urat!

Capra se oprește din joc, stă cu capul plecat. Copiii o intreabă:

Capra nostra-mpestrițată,

De ce stai suparată?

Spune fară de necaz,

Ai mâncat tu ceva azi?

Capra răspunde, dând din cap negativ: Beeee, Beeee!

Copiii reiau cantecul si jocul

Nea Ioane, Nea Ioane,

Dă la capră de mâncare,

Că de-aseară n-a mâncat

La Ioni a colindat!

Capra primește mâncare, se ridică și începe să joace.

Copiii cântă:

Hai căpriță, hai afară,

Că la anul venim iară.

Sănătate gospodari,

La anul și la mulți ani!

47
 Serbarea preșcolarilor din grupa mare:

„Deschide gazdă ușa!”

Ed. Goicovici Cristina/ Alexe Mirela

G.P.P. nr.1, Beiuș

Serbarea este un eveniment important atât pentru grădiniță, cât și pentru copii.

Organizarea ei presupune multă muncă atât din partea educatoarelor, cât și din partea copiilor,
pentru a fi una reușită, și pentru ca să bucure atât copiii, cât și părinții, sau alți participanți.

Rolul serbărilor este multiplu:

 Organizează timpul liber al copilului;

 Rol formativ ( completează programul instructiv-educativ);
 Pune în valoare vocația copiilor, relevând și cultivând aptitudini speciale);
 Oferă copiilor o nouă situație de socializare.

În organizarea unei serbări, educatoarea își pune amprenta personală, dar va ține seama de
anumite aspecte:

 Specificul grupei (vârsa, aptitudini ale copiilor, posibilități etc);

 Serbarea e centrată pe copil, solicitând diferențiat participarea acestora, în funcție de
potențialul copilului;
 Punerea în valoare a tuturor copiilor;
 Utilizarea unor cunoștințe învățate, dar și descoperirea unor noi posibilități de utilizarea
a lor;
 Scenariul este ales astfel încât să se potrivească grupei de copii, să fie accesibil, plăcut,
să producă bucurie tuturor celor implicați.
Se are în vedere și parteneriatul cu părinții. Aceștia vor fi implicați în organizare, în
realizarea decorului sau a costumelor. Se observă dorința părinților de a se implica activ
în acest gen de activități. Bucuria lor este mare atunci când văd prestația micilor artiști.
Serbarea de Crăciun este, poate, cea mai îndrăgită de către copii.
Educatoarele se preocupă de organizarea centrului tematic, împodobirea sălii de grupă,
împodobirea bradului, pregătirea cadourilor, audiția de colinde, învățarea colindelor, a
poeziilor, urărilor, etc.
Copiii se pregătesc pentru vizita lui Moș Crăciun, care este un prilej de emoții și bucurie.
Anul acesta, la grupa mare „A”, serbarea noastră de Crăciun: „Deschide ușa
creștine!”, a fost una cu tematică tradițională.
Copiii, îmbăcați în costume populare, au fost organizați în cete de colindători. Doi copii,
„bunicul” și „bunica”, au fost gazdele , care i-au așteptat pe colindători cu cozonac și
must. Alți doi copii au fost nepoții care au facut intrarea colindătorilor. Aceștia au
colindat, au spus poezii, urări, iar apoi au mâncat din bucatele pregătite pentru ei de către
gazde.
Moș Crăciun a participat la serbare, apoi, bucuros, a împărțit copiilor cadourile pregătite
.

48
Încântarea copiilor, dar și a părinților a fost foarte mare, la final toți cu bucurie, au cântat
impreună colindul „O, ce veste minunată”.

49
 Serbare ,,Vine Moș Crăciun ”

Alexe Vasilica, Grădinița Cetățuia, Bărbulețu

Cântec: ,,Ceata lui Pițigoi”

Iepurașul: Sunt un iepure poznaș

Dar micuț și drăgălaș
Mai am un dințișor doar
Și mă cheamă Pufușor.

Cântec: ,,Iepuraș drăgălaș

Iepurașul: Mă lăsați să stau cu voi?

Toți: Locul tău e lângă noi

Hai, așează-te în rând
Moș Crăciun vine curând!

Ursulețul: De o zi eu drumul bat,

Sunt un urs adevărat
În sfârșit, am sosit
Dar sunt tare obosit.

Cântec: ,,Ursulețul doarme”

Ursulețul: Mă lăsați să stau cu voi?

Toți: Locul tău e lângă noi

Hai, așează-te în rând
Moș Crăciun vine curând!

Vulpița: Eu sunt vulpea cea roșcată

De găini sunt adorată
Trec mereu pe la cotețe
Doar ca să le dau binețe.

Cântec: ,,Vulpe tu mi-ai furat gâsca”

Vulpița: Mă lăsați să stau cu voi?

Toți: Locul tău nu e cu noi!

Vulpița: Am furat o gâscă grasă

Și-un cocoș de lângă casă.

50
Câinele (după ce o aleargă):
Ce cauți pe la cotețe?
Iar ți-e gândul la hoții?
Să-ți croiesc vreo două bețe,
Să o pedepsesc, copii?

Toți: Moș Crăciun o pedepsește

Nici un dar ea nu primește.

Șoricelul: Am blănița de mătase

Și codița de un cot
Urechiușe mici, frumoase,
Și mustăți pe lângă bot.

Cântec: ,,Roade tot, intră-n cămară! ”

Motănelul: Hei, ce faci aici, fârtate,

Că de când te-am căutat,
Am umblat haihui trei sate
Nici friptură n-am mâncat
Stai, că-ți arăt eu plimbat.

Cocoșul: Mândru sunt și pintenat,

Altul nu-i ca mine-n sat
Pe babă am păcălit,
Pe moș l-am îmbogățit.

Toți: Cucurigu, boieri mari,

Dați punguța cu doi bani.

Cocoșul: Mă lăsați să stau cu voi?

Toți: Locul tău e lângă noi

Hai, așează-te în rând
Moș Crăciun vine curând!

Rățușca: Mac, mac, mac rățușca sunt,

Prin nămeți vin înnotând.
Pe gheruțe simt un sloi,
Vai, ce bine e la noi!

Toți: Rățușca frumoasă,

Ești voinică, zău,
Te primim în casă,
Să ne faci un ou?

Iedul: Sunt ieduțul cel cuminte,

Mama zice că am minte
Eu îi spun că-s răsfățat
Și mai am de învățat.

51
Cerbul: Împărat sunt în pădure,
Brazii nimeni să nu-i fure
Am să fac raport, vă spun
Și-o să afle Moș Crăciun.

Toți: Cerbule, stai binișor

Vrem să fii mai iertător.
Pentru darul de Crăciun
Te rugăm să fii mai bun.

Veverița: Prin copaci eu hoinăresc,

Veverița mă numesc
Rod alunele la cină
Ca să fiu o balerină.
Mă lăsați să stau la voi?

Toți: Locul tău e lângă noi

Hai, așează-te în rând
Moș Crăciun vine curând!

Lupul: Zece vieți am ca pisica,

Ce mai lup are mămica,
O să-mi cumpăr o tigaie
Nici o masă fără oaie.
Mă lăsați să stau cu voi?

Toți: Locul tău nu e cu noi!

Cântec: ,,Un te duci tu, lupule! ”

(intră Moș Crăciun)

Moș Crăciun:
Bine v-am găsit, acum!
Ce zăpadă e pe drum!
Poteca s-a astupat
Și pădurea s-a-nfundat.
V-am adus daruri la toți,
Hrană multă, bunătăți
Lângă mine să veniți
Să-mi spuneți ce vă doriți!

Toți: Bine ai venit Moș Crăciun!

Iepurașul: Doar un dinte mi-a rămas

Moș Crăciun, vreau morcov ras!

Ursulețul: Eu vreau miere în găleți

Ca să duc la ursuleți.

Vulpița: O salată dă-mi de spini

Fiindcă nu mai vreau găini!

52
Câinele: Moșule să-mi daipuțin
Un pachet de oase plin.

Șoricelul: Moșule, n-am să mai fur

Nici un cașcaval, îți jur!

Motănelul: Vreau răsplată după fapte

Dă-mi și mie niște lapte.

Cocoșul: Cucurigu, moșulică,

Adu-mi boabe-n gușulică!

Rățușca: Moș Crăciun face și tace,

Boabe sau mălai îmi place.

Iedul: Dacă nu ți-e complicat

Vreau iarbă sau fân uscat.

Cerbul: Moș Crăciun, te rog, ascultă

Eu vreau iarbă cât de multă.

Veverița: Doar un singur fel mă prinde,

Vreau alune sau chiar ghinde.

Lupul: Noșule, dă-m fân sau paie,

N-am să mai mănânc vreo oaie!

Moș Crăciun: Ca să fiți mereu voioși,

Prindeți-vă lângă moș.

Toți: Moș Crăciune te sărutăm

Un dans vrem să-ți arătăm.

53
 
 
 
IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT
CU PĂRINŢII/ SERBĂRILE ŞCOLARE

PROF. ÎNV. PRIMAR ALEXESCU MARIA GIANINA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ COMUNA MALAIA

,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)
După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, de când copiii vin în clasa pregătitoare, școala
are un rol important în educația copiilor, alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece
educația permanentă presupune o învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii
educaționali, în primul rând între școală și familie, este esenţială.
Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și invers. Întregul
proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele:
-părinții sunt responsabili de educația copiilor lor;
- învățământul nu este decât o parte din educația copilului; o bună parte a educației se desfăşoară în
afara școlii;
-cercetările pun în evidență influența atitudinii părinţilor asupra rezultatelor școlare ale elevilor;
- grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să
influențeze gestiunea școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, serbări școlare). Părinții trebuie să vadă în cadrele
didactice un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta în educaţia copilului lor. O
sarcină a școlii e identificarea situațiilor-problemă din familiile copiilor, dirijarea pe cât este posibil
a strategiilor educative în favoarea elevului și conștientizarea că relația de colaborare școală-
familie este determinantă în educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de
pregătire pentru viață, prin întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață.
Educaţia extraşcolară /nonformală permite adâncirea cunoştinţelor, dezvoltarea
competenţelor, cultivarea interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor elevilor pentru anumite domenii.
Ea permite folosirea timpului liber eficient şi plăcut al elevilor, dezvoltarea capacităţilor de a
lucra în grup.
Serbările şcolare reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacitătilor de vorbire şi
înclinărilor artistice ale copiilor. Prin conţinutul vehiculat în cadrul serbării, elevii culeg o bogăţie
de idei. impresii, trăiesc autentic, spontan şi sincer situaţiile reale. Stimularea şi educarea atenţiei şi

54
 
 
 
exersarea memoriei constituie obiective importante care se realizază prin intermediul serbării.
Intervenţia la momentul potrivit cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare copil şi susţinută de
suportul afectiv contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea de
rezistenţă la efort. Prin organizarea serbărilor se dezvoltă copiilor dragostea pentru frumos, fiind un
prilej de bucurie, emoţie, bună dispoziţie, atât pentru copii cât şi pentru părinţi. În şcoala noastră,
dar în special în clasa noastră s-a observat că în viaţa elevilor, serbarea are o influenţă mare asupra
dezvoltării emotionale. Copiii la această vârstă sunt sensibili, receptivi cu o fantezie bogată şi tind
să se afirme. Ei sunt impresionabili, iar impresiile obţinute îi insotesc în viaţa de mai departe,
rămânând nişte tablouri vii întipărite în memorie.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde, serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gusturilor şcolarilor. Ea evaluează talentul, munca şi
priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică eforturile colectivului
clasei şi ale fiecarui copil în parte, contribuind și la socializarea copiilor de la o vârstă fragedă. În
plus, dezvoltă capacităţile de comunicare şi înclinaţiile artistice ale elevilor, atenţia, memoria,
gustul pentru frumos.
În cadrul serbărilor am prezentat, de-a lungul timpului- „Dansul fulgilor de nea”, „Dansul
oamenilor de zăpadă”, „Dansul florilor”, „Samba florilor”, însoţite de muzică adecvată, sau
scenetele: „Tic-Pitic Poştaşul”, „Uite, vine Moş Crăciun!”, „De ziua ta, măicuţă dragă”, ,,
Carnavalul personajelor din poveşti,,.
Importanţa lor educativă constă în conţinutul artistic prezentat, precum şi în atmosfera de
sărbătoare ce se instalează cu acest prilej. Prin organizarea serbărilor dezvoltăm copiilor dragostea
pentru artă, pentru frumos.

55
 Colaborarea cu părinţii ȋn realizarea activităţilor educative din şcoală

Prof. Aligică Giuliana

Şcoala Gimnazială “Carol I”-Curtea de Argeş

Familia și școala trebuie să împartă responsabilitățile în educarea copiilor. Ambii au un rol

fundamental în dezvoltarea integrală a copilului. Colaborarea familiei cu școala are o importanță
majoră, cu efecte pozitive asupra elevilor, părinților, profesorilor, școlii și comunității. Între familie
și școală trebuie să existe o comunicare foarte strânsă. Dacă un profesor vrea să educe, trebuie să
colaboreze cu părinții, pentru ca efortul pe care îl realizează la clasă să aibă pentru continuitate și în
restul zilei.
Unitatea şcolară este cea care va face primul pas spre o bună colaborare cu familiile
elevilor, oferind părinţilor o gamă largă de activităţi la care pot participa, interveni.
Cunoscând faptul că au acest drept de a participa la activităţi organizate de şcoală, ei vor devin
interesaţi şi bucuroşi să-şi aducă aportul la educaţia micuţilor, care vor fi beneficiari direcţi.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze.
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior școlii.
Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că este prea mult pentru el, că este copleșit de
activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții sunt puși în fața unei game variate de
activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de le face loc tuturor este mare. Deși părinții
consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite
opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își
propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea
față de educația oferită de școala noastră.
În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și desfășuram o sumedenie de activități în
parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități s-a numit „Lumea noastră depinde de noi”, o
activitate prin care am urmărit combaterea violenței în școala noastră. Am avut ca invitați
reprezentanți ai Poliției locale, care le-au vorbit atât micilor școlari, cât și părinților despre
importanța menținerii liniștii atât în familie, cât și în societatea în care trăim. Tot în parteneriat cu
familia și de această dată și cu comunitatea locală am desfășurat activități de 1 Decembrie, prin care
am evidențiat patriotismul elevilor noștri care își poartă cu mândrie numele și își cinstesc an de an
Ziua Națională a României.
Ca activitate intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea
cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului
şi dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea
eficientă şi plăcută a timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea
capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea
voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive de caracter. Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest
moment dificil din viaţa psihică a micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe
jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea unor semne atât de curioase şi pline de mister.
De aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu părinții este deosebit de benefică.
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai
mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme
specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor. Teme precum: “Bun găsit, școală dragă! ”,“
Crăciunul în inimile noastre”, “ Martie - Mărţişor” sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de
elevi și părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în
căutarea şi sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la
tema aleasă.

56
 Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică. Este o
oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a
cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege
mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi
puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte viaţa
şcolii.
Una dintre formele colaborării familiei cu şcoala este serbarea şcolară. Se recomandă ca,
pentru buna reuşită a serbării să fie antrenaţi şi părinţii sau rudele apropiate ale copiilor,
solicitându-le ajutorul din timp, în cadrul şedinţelor cu părinţii sau prin convorbiri individuale
pentru explicarea importanţei serbării, a conţinutului ei, şi a rolului lor în obţinerea succesului.
Există cazuri fericite în care elevii primesc daruri oferite din contribuţia părinţilor, din sponsorizări
sau de reprezentanţi ai comunităţii locale. Ele reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în
activitatea elevilor şi în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv,
dând ocazia elevilor de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe
parcursul unui semestru sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat
întotdeauna un prilej de manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care
copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic.
De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil. Cântecul, dansul, recitarea de
poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin
care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic
şi cognitiv. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii
:jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă
împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să
fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
Implicarea activa a parintilor in activitatile scolare si extrascolare ale propriilor copii au ca
rezultat ca ei realizeaza ca problemelelor sunt si ale altor parinti, ca este util sa discute despre
situatiile cu care se confrunta,afla cai si modalitati de rezolvare a problemelor.Intre unii parinti se
infiripeaza relatii de incredere si cooperare, invata sa accepte asistenta specializata, sa ceara ajutor
atunci cand au nevoie.Informatiile primite si abilitatile dobandite le dau incredere si competente
sporite.
Este necesară deci o colaborare strânsă între şcoală şi familie, care să ducă la realizarea
scopului final al activităţii educative, de formare a unei personalităţi creative şi autonome.

Bibliografie:
1.Pescaru, Băran, Adina, Parteneriat în educaţie ,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
2.Anghel, Elena, Psihologia educatiei pe tot parcursul vieţii, Editura Renaissance, Bucuresti, 2010.
3.Popescu,Neveanu Paul, Psihologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990.

57
 IMPORTANTA EDUCATIEI TEATRALE

PENTRU DEZVOLTAREA LEGATURII

INTRE IMAGINATIE, CREATIVITATE SI ACTIUNE
prof. DIMA ALINA FLORENTINA
SCOALA GIMNAZIALA NR. 150
Sector 5, Bucuresti

“Arta are nevoie de creativitate şi creativitatea înseamnă împărtăşire. “

Roger Scruton
Imaginația joacă un rol esențial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă componentă
centrală a creativității. Ea aduce un spor considerabil la cunoașterea realității date și a viitorului, a
posibilului.
Spectacolele de teatru, ca şi activităţi extracurriculare, le formează copiilor o extraordinară
capacitate de percepere, înţelegere, observare, perseverare şi explorare a simţului abstractizării. Fie
că se rezumă doar la vizionarea de spectacole la teatru, fie că îi au ca şi protagonişti pe preşcolari,
scenetele de teatru susţin achiziţionarea unor noţiuni de socializare, dar mai ales, ajută preşcolarii să
conştientizeze propria capacitate de a acţiona asupra realului.
Înclinaţia copiilor de a da viaţă obiectelor împrumutându-le intenţii sau de a-şi atribui roluri,
oferă un vast teren de acţiune pentru dezvoltarea imaginaţiei şi a intelectului, fiind totodată şi o
plăcere care facilitează deschiderea către societate şi o motivaţie care permite maturizarea afectivă.
Prin urmare, copilul va căpăta astfel stăpânirea de sine, necesară în procesul de construcţie a
personalităţii, iar spectacolele de teatru devin pentru copii o formă veritabilă de educaţie. Jocul de-a
teatrul îi ajută să se deprindă cu spaţiul şi spaţiile, cunoaşterea propriului corp, exerciţiul imaginaţiei,
capacitatea de se asculta pe sine şi pe ceilalţi, rigoarea, sensibilitatea, modestia, asumarea riscului.
Participând la scenete de teatru, copiii socializează, îşi stimulează inteligenţa şi creativitatea.
Teatrul educă prin oferirea unui câmp de acţiune şi de afirmare a personalităţii, iar copilul are
satisfacţia exprimării conduitelor achiziţionate şi a vieţii socialafective.
Programele distractive, serbările, şezătorile sunt activităţi care răspund unei duble necesităţi
psiho-pedagogice: de a asigura odihnă activă copiilor şi de a exersa capacităţi psiho-fizice ale
acestora. Ele continuă, aprofundează şi valorifică activităţile de învăţare dirijată sau la alegere.
valoarea scenetelor rezidă între îmbinarea dintre formativ şi informativ, util şi plăcut în conţinutul
educativ al acestora. Scenetele de teatru influenţează dezvoltarea copilului din punctul de vedere al
educaţiei intelectuale, morale, estetice, fizice.

58
 Copiii pot reprezenta (crea, interpreta) prin muzică, imagini, idei, povestiri, poezii, jocuri,
stări de spirit și emoţii, individual sau în grupuri. O astfel de abordare poate fi, de exemplu,
realizarea de către elevi a unor imagini ilustrative pentru lecturi pe care aceștia le-au parcurs, texte
ilustrate muzical prin anumite piese. Prin suportul informațional al textului, de preferință literar, se
realizează o mai bună comunicare între imaginea picturală pe care elevii o execută și structura
muzicală a liniei melodice.
Din toamna acestui an, în programele şcolare din învăţământul primar de la noi sunt prevăzute ca
ore opţionale, ore de educaţie teatrală.
Sunt multe explicaţii pentru care metode ca teatrul-forum, teatrul de improvizaţie, teatrul de
umbre şi lumini ori teatrul-labirint au cucerit inimile formatorilor şi pe ale elevilor.

Mi-aş permite să enumăr câteva dintre ele:

– un spaţiu de predare-învăţare mai puţin rigid şi conformist stimulează creativitatea, spontaneitatea
şi imaginaţia copiilor şi adolescenţilor;
– folosirea empatiei şi a limbajului corporal determină o mai rapidă apropiere şi cunoaştere între
învăţători şi învăţăcei;
– tehnicile de teatru îi ajută pe cei mici să comunice mai uşor, să dialogheze, să înveţe exprimarea
clară, corectă şi coerentă etc.;
– mima, pantomima, exerciţiile verbale repetitive îi ajută nu numai la dezvoltarea vocabularului, ci
şi la depăşirea unor handicapuri fizice sau neuro-motorii;
– pe toţi, adulţi şi copii, îi învaţă câte ceva despre toleranţă, acceptare şi dezvoltare personală.

Educaţia prin tehnici împrumutate din teatru stimulează inventivitatea copiilor şi

îmbunătăţeşte procesele de memorare şi asociere logică.
Copilaria este intervalul definitoriu din viata fiecaruia dintre noi. Teatrul se apropie de
particularitatile copilariei prin ceea ce ii este propriu: jocul.
În acea privire poți vedea izbucnind curiozitatea și imaginația. Prin teatru le poți comunica
copiilor lucruri pe care altfel nu ai avea curajul să le spui. Pentru mine teatrul e instrumentul prin
care se creează un spațiu pentru dialog și pentru joacă. Copiii învață jucându-se, iar teatrul este o
extensie a acestui lucru. Prin educație copiii sunt uniformizați și li se spune să tacă și li se indică
clar ce au de făcut. Nu așa înveți. Înveți cu adevărat când te implici, când te joci, când
experimentezi, când jonglezi cu ideile. Copiii fac asta tot timpul când se joacă. Teatrul este o formă
mai bună de educație pentru că îi învață pe copii cum să gândească.

59
 Program Serbare de Craciun
Activitate din cadrul Proiectului Educaţional « Magia sărbătorilor de iarnă »
PROFESOR ALUCĂI ELENA
Şcoala Gimnazială Grumăzeşti CDI Grumăzeşti

Nicola (prezentator): E vremea colindelor, vremea bucuriei, când minunea naşterii

Mântuitorului cuprinde sufletele şi le înobilează. Fie ca magia sarbatorilor de iarnă să vă aducă
fericire, sănătate şi bunăstare în căminul dumneavoastră.

Iasmina (prezentator): În aşteptarea lui Moş Crăciun, elevii şcolii noastre au pregatit momente
speciale, din dragoste pentru datinile românilor în prag de sărbatoare, pentru Moşul bun, care este
alături de noi, ca întotdeauna, pentru parinţii noştri, care ne asigură liniştea şi afecţiunea de care
avem nevoie.

Nicola: Să-i privim, să-i ascultăm cu inimile deschise, cu înţelegere şi dragoste pentru ca, atât cât
au putut, s-au străduit să vă aducă astazi pe scenă o frântură din folclorul, datinile şi obiceiurile cu
care ne mândrim de sute de ani şi vor duce mai departe tradiţia neamului românesc.

1.BUJORUL (clasa a IV-a) – învăţătoare Resmeriţă Dorina

2.CÂNTECE(clasa a III-a) , interpretate de Manole Denisa, Lazăr Diana, Diaconu Sabrina şi

Matasă Mara-Elena – învăţătoare Carată Florentina

Iasmina: Mici, dar talentaţi. Acest slogan se potriveşte foarte bine şi preşcolarilor grădiniţei
noastre, care vor demonstra Moşului, încă o dată, că merită darurile lui. Transmiţându-le dragostea
pentru poveşti, dna educatoare, Atodiresei Ionela, i-a ajutat să se regăsească printre cele mai iubite
personaje.

Nicola: Bucurie , zarvă mare, oameni de zăpadă, clinchete de clopoţei, miros de brad în case…toate
ne vestesc sărbatorile, pe care toti le aşteptăm cu drag.
Iasmina: În acelaşi spirit de sărbătoare s-au pregătit şi elevii clasei pregătitoare, îndrumaţi de dna
învăţătoare, Coca Ecaterina, dorind cu orice preţ să-l impresioneze cu adevărat pe Moş Crăciun.

6. SCENETĂ (clasa pregătitoare) – învăţătoare Coca Ecaterina

Nicola: Pe drumul lung şi-nzăpazit, /Se-aduna cete,cete,/De ani şi ani neîncetat, /Colindători,baieţi
şi fete.
Iasmina: Ei merg la casele creştine/Cântând cu glas duios/În seara sfântă de Craciun/Colinde lui
Hristos!
Nicola: Un glas duios vă invităm să ascultaţi/Ce sigur vă convinge să aplaudaţi.

60
8.COLINDE - (clasa a V-a A) – diriginte Alucăi Elena

Nicola: Cu bucurie şi multă veselie.Cum altfel să-l întâmpinăm pe Moş Crăciun?

Iasmina: Sunt de acord cu noi şi elevii clasei a VII-a A,care au pregătit un moment vesel, special
pentru Moş Crăciun.

9.SCENETĂ(clasa a VII-a A) – diriginte Lazăr Maria

Nicola: Ei umblă cu colindatul/De răsună în tot satul/Urarea de sănătate/Şi cu mese-mbelşugate.

Iasmina: Ei umblă din casă-n casă/Şi de ger nici nu le pasă./Şi urează voie bună/C-aşa-i datina
străbună.
Nicola: Elevii clasei a VII- a

Nicola: Fiind educaţi în spiritual traditiilor, datinilor şi obiceiurilor, elevii şcolii noastre dovedesc
că ştiu să le respecte şi să le transmită mai departe.
Nicola: Elevii clasei a VIII-a vă vor demonstra în continuare că ştiu să respecte tradiţiile.

Nicola: Iarnă, anotimp de basm!/Iarnă, anotimpul bucuriei!

Iasmina: Un tablou de iarna veţi vedea chiar acum pe scena! Un tablou pictat de dans.
Nicola: Elevii clasei pregătitoare, îndrumţi de dna învăţătoare, Codău Maria, vor întregi tabloul de
iarna cu “Dansul fulgilor de nea”.

Nicola: Şi pentru că sărbătorile fără sunetul cald al colindelor, fără glasurile duioase care ne
încălzesc sufeletul nu ar avea niciun farmec, credem că nu putem încheia astăzi acest spectacol
dedicat iernii, sărbătorilor, fără cântec.

Iasmina: Vă invităm să vă încălziţi sufetele, ascultând glasurile duioase ale colegilor nostri, fiind
indrumati de dna profesoară Arsene Carmina.

14.COLINDE – corul şcolii, elevii claselor V-VIII, îndrumaţi de dna prof. Arsene Carmina

Nicola: Felicitări tuturor copiilor care au fost astăzi alături de noi, cadrelor didactice, dlui director,
lui Moş Crăciun şi, nu în ultimul rând, dlui primar, Constantin Matasă, fără sprijinul căruia nu ne-
am fi aflat astăzi aici. Îi mulţumim pentru atenţia şi sprijinul pe care îl acordă şcolii, îi dorim multă
sănaătate şi putere de muncă.
Vă dorim o vacanţă plăcută, sărbători fericite şi un an nou plin de bucurii!

Director, Responsabil CDI, Echipa de proiect,

Prof. Lazăr Vasile Prof. Alucăi Elena prof. Carată Florentina
Prof. Alucăi Elena
Prof. Coca Ecaterina

Colaboratori: educatoarele, învăţătorii şi diriginţii claselor I-VIII, Scoala Gimnazială Grumăzeşti

61
 TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNĂ
“ SFINTELE SĂRBĂTORI LA ROMANI ”

EDUCATOARE: EPURE AMALIA

UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT : G.P.N ROSIA MONTANA

La români sărbătorile de iarnă în special Crăciunul sunt sărbătorile de suflet.Amintirea

copilăriei ce ne revine puternic în suflet şi în minte ,zăpezile bogate şi prevestitoare de rod
îmbelşugat,colindele şi clinchetele de clopoţei,mirosul proaspăt de brad dar şi de
cozonaci,nerabdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă toate crează în sânul familiei o
atmosferă de linişte si iubire. Decembrie este luna cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă (Sfântul
Nicolae, Crăciunul, Anul Nou) şi poate unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului mai
ales pentru cei mici care ard de nerăbdare să vadă ce primesc de la Mos Nicolae în ghetuţele
pregătite de cu seară.

De la Sfântul Nicolae până la Sfântul Ion românii se simt în sărbători.Cel mai important este
Crăciunul considerat ca sărbătoarea naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.Oamenii au adaptat-o
creând tradiţii si obiceiuri conform culturi lor specifice . Acest obicei din seara Sfântului Nicolae
a luat naştere la oraş şi s-a răspandit şi în mediul rural. Fiecare traieşte din plin sărbătorile, însă
nu toată lumea cunoaşte adevaratele istorii şi semnificaţii ale datinilor de iarnă . Pentru a aprecia
mai mult tradiţiile, vă oferim o mică istorie a Moşului Nicolae.

Pe 6 decembrie, este ziua Sfantului Nicolae iar, dupa traditia populară, aceasta este prima zi de
iarnă. Credincios, Sfantul Nicolae este faptuitor de minuni si martir pentru credinţa in Iisus. La
romani, Sfantul Nicolae este închipuit ca un moş cu barba albă care poate aduce ninsoarea
scuturandu-şi bărbia. Datorită tradiţiei occidentale, Moş Nicolae este şi cel care face cadouri celor
mici. În seara din Ajun (5 decembrie), parinţii pun în încălţămintea copiilor, pe care aceştia şi-o
pregătesc cu mare grijă, multe dulciuri şi, uneori, jucării. În unele locuri există şi obiceiul de a
pune alături de cadouri şi o nuieluşă care ar trebui să ii cumintească, măcar în principiu, pe copii
care nu s-au purtat bine în timpul anului.”Copii cuminţi primesc dulciuri şi jucării iar cei
obraznici nuieluşe “aşa auzeam în copilărie de la parinţii nostrii .Acum la vremea maturitatii ne
amintim cu bucurie de acele seri nimunate când ne pregăteam cizmuliţele şi asteptam cu
nerăbdare să vină Moş Nicolae să ne lase în dulciuri şi jucării. Sfantul Nicolae mosteneşte la
moartea ambilor părinti, toată averea familiei pe care se hotaraşte să o folosească în scopuri
umanitare, ajutându-i pe cei săraci. El este cunoscut ca protector al copiilor mici, al călătorilor, al
comercianţilor, al celor acuzaţi pe nedrept, al fetelor nemăritate şi mireselor.
Legenda istoriei lui Moş Nicolae vorbeste despre un nobil sărac care avea 3 fete pe care nu le
putea marita din cauza situaţiei financiare precare. Se spune că Nicolae de Mira, inainte de a
deveni Sfant, a decis să-l ajute pe acest nobil lasând câte un saculeţ cu aur la uşa casei acestuia de
fiecare dată când una dintre cele trei fete a ajuns la vârsta măritişului. Vrând să ştie cine ii face
aceste cadouri, nobilul a urmarit la cea de-a treia fată uşa casei. Povestea spune că Nicolae s-a
urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei în nişte sosete puse la uscat. Astfel
s-a nascut ideea ciorapilor atarnaţi la gura sobelor şi a şemineelor în care se primeau cadourile.

62
 Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc părinţi
,copiii nepoţi îşi fac daruri,se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei,cu credintă ca
prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorii vom avea un am mai bun si mai bogat.La sate sunt
pastrate mai bine tradiţiile si obiceiurile specifice acestei sărbători.Repertoriul tradiţional al
obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea,
vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular,
dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în
credinţe şi mituri străvechi sau creştine. Dintre acestea, care exprimă înţelepciunea populară,
realul sau fantasticul, esenţe ale bogăţiei noastre spirituale, redăm câteva specifice diferitelor
zone ale ţării.Pe 20 decembrie in calendarul ortodox se sarbatoreste ziua Sfantului Ignat. In
aceasta zi datina randuieste sa fie taiat porcul de Craciun. Pentru ca taranii cred ca un porc
neinjunghiat in aceasta zi nu se mai ingrasa pentru ca isi viseaza cutitul. Nerespectarea acestui
obicei poate provoca, dupa unii, incidente neplacute. În Ajunul Crăciunului, cei ce cresc albine,
nu dau nimic din casă, ca albinelor să le meargă bine, şi să nu părăsească stupul pe vremea
roitului.Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele
vorbesc. Nu e bine ca în Ajunul Crăciunului să fie pus pe masă mai intâi rachiul, pentru că nu el
are întâietate în această seară, ci bucatele.

În Ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, pentru că aceşti pomi să lege rod bogat.
Pomul Crăciunului imbracă în sate din zona Codru aspecte diferite, deosebindu-se de bradul cu
elemente ornamentale cumpărate din oraş.
Cel mai răspândit era pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sârmă, îmbrăcate în hârtie
colorată, peste ele sunt trecute sfori din aţă de fuior pe care sunt înşirate boabe de fasole albă.
În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii şi în unele locuri până la ziuă,
cete de copii merg din casă în casă cu colinda: Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindişul sau
Bună-dimineaţa la Moş-Ajun. În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc
piţărăi sau pizerei. După credinţa populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire.
În unele părţi, când este aproape de a se revărsa zorile, colindători cu lăutari sau fără lăutari
pleacă pe la casele gospodarilor înstăriţi şi le cânta la fereastră un cântec sau mai multe, aceste
cântece numindu-se "zori", spunându-se că atunci "cânta zorile".
Prin Transilvania, se înţelege sub numele de "zorit" datina de a se cânta colinde de către feciori şi
oameni însuraţi la "zoritul" în ziua de Crăciun.
Începând cu întâia zi de Crăciun şi în următoarele zile ale acestei sărbători, copiii umblă cu
Steaua, cântând colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos.
 
BIBLIOGRAFIE:

1.Constantin Eretescu –“Folclorul literar al ronânilor”,editura Compania 2007.

2.Narcisa Alexandru Stiuca-Sarbatoarea noastra de toate zilele –sarbatori in cinstea
iernii,Editura Cartea de buzunar,2005

63
 Rolul activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof.înv.primar. Amarandei Elena

Școla Gimnazială “ Ion Lovinescu” Rădășeni- Suceava

MOTTO: "Spune-mi si o sa uit. Arată-mi și poate n-o să-mi amintesc.Implica-mă și o să

înțeleg." ( proverb american)

Evoluţia instabilă a societăţii româneşti, scăderea calităţii vieţii, lipsa unor exemple de
urmat îi pun pe adulţi în dificultate ca părinţi. Modificările rapide din viata sociala generează o
cerere de continuare a proceselor de reînnoire a cunoştinţelor, deprinderilor si valorilor pe durata
întregii vieti a individului. Astfel, accelerarea transformărilor sociale, democratice, emanciparea
femeii, modificarea statutului copilului, dispersia familiei, încercarea de a restitui prestigiul
educaţiei familiale, progresele sociologiei si psihologiei, precum si alte cauze, au dus la înţelegerea
faptului ca orice sistem de educaţie rămâne neputincios daca se izbeşte de indiferenta sau de
opoziţia părinţilor.  Părinții asteaptă prea mult de la școală și nu fac mai nimic pentru dezvoltarea
unei relații mai strânse cu proprii copii.
Copilul din ziua de azi are nevoie de adulţi dispus să-i respecta ritmul de viaţă, să fie
alături, să-i răspundă nevoilor, care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită siguranța zilei
de mâine . Toţi adulţii, care fac parte din viaţa unui copil: părinții, bunicii, învățătorii ar trebui să
înţeleagă că acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Orice familie trebuie sa fie un garant de securitate, de protectie fizica, afectiva, mentală, morală și
socială pentru toti membrii ei , dar mai ales pentru copii.
Şcoala este o etapă importantă, dificilă, care produce schimbări de marcă în evoluţia
copilului. Momentul intrării în școală îi găsește nepregătiţi pe cei mai mulți dintre părinţi iar
comportamentul familiei intervine astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce
poate să conducă pe o cale greşită dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia
Unul din succesele educatiei elevilor este legatura stransă dintre familie și școală.
Copilul trăieşte un sentiment de mândrie atunci când părinţii săi se implică în activităţile şcolii sau
îi sprijină în realizarea sarcinilor de învăţare. În mod sigur aceste fapte au ecouri pozitive în
formarea personalităţii copilului, în conştiinţa lui. Ca urmare îşi va respecta mai mult părinţii, va
învăţa să aprecieze munca celorlalţi, îi va fi asigurat succesul şcolar.
Instituția numită școală vine să informeze și să formeze părinţii în ceea ce priveşte
şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia
copilului, importanţa atitudinii lui pentru reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu
şcoala. De aceea este necesar un dialog între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o
pregătire în materie de relaţie cu părinţii iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca
o aptitudine profesională; părinţii trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare
cu profesorii; şcolile trebuie să asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor
la gestiunea şcolii.
Implicarea activă a parinților în activitățile școlare și extrașcolare ale propriilor copii au ca
rezultat că ei realizeaza că problemele lor sunt si ale altor parinti, că este util să discute despre
situațiile cu care se confruntă, află căi si modalitati de rezolvare a problemelor.

64
 Între unii parinti apar relații de încredere și cooperare, învață să accepte asistență
specializată, să ceara ajutor atunci cand au nevoie. Informațiile primite și abilitătâțile dobandite le
dau încredere..
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, spun
că există şapte puncte cheie:

1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din

jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.

Părinţii trebuie să vadă în şcoală un prieten, un colaborator, un om adevărat care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Asadar, e o sarcină a şcolii să
identifice situaţiile problemă, din familiile copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile
educative în favoarea elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoală-familie
este determinantă în educarea copiilor. Succesul academic al unui copil este mult îmbunătățit
atunci când profesorii și părinții sunt parteneri în procesul educațional, părinții jucând un rol extrem
de important, acela de „primul profesor ”pentru copii lor.

BIBLIOGRAFIE:

1. Beznea, N, -Familia şi şcoala în relaţie de parteneriat educaţional, în Învăţământul primar,

nr. 1-2, Editura Miniped, Bucureşti, 2005.

2. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de

învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
3. Ecaterina Adina Vrasmas – Consilierea şi educaţia părinţilor , Editura Aramis, 2002;

65
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Ambrus-Torzsa Monika,profesor primar

Scoala Gimnazială Tompa Laszlo.Odorheiu Secuiesc
 

Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu

epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În
acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Educaţia
extracurriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine stabilit în
formarea personalităţii copiilor noştri.

Când vorbim de activități extrașcolare,ne referim la activități educative, la programul la care elevul
participă după ore și ar trebui să facă acest fapt cu plăcere deoarece scopul este acela de a-i forma
abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării personalității elevului care își va găsi prin acestea
înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi performanți.

Succesul şcolar depinde de relaţia familiei cu copiii şi cu şcoala. Când aceşti trei factori
conlucrează, rezultatul este imediat şi de durată.Relaţia familie – şcoală este un subiect des abordat
în literatura de specialitate şi supus atenţiei întregii societăţi, mai ales pe fondul schimbărilor sociale
din ultimii ani. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și desfășuram o sumedenie de
activități în parteneriat cu aceștia. După părerea mea, familia are un rol extrem de important în
conturarea personalităţii, deoarece fiecare dintre noi alegem un model de urmat din cadrul familiei
noastre.În primul rând, familia este una din cele mai vechi forme de comunitate umană, ce asigură
menţinerea continuităţii biologice şi culturale a societăţii, satisfacerea nevoilor personale, asigurând
sentimentul siguranţei, iar rolul acesteia nu se mai poate rezuma doar la asigurarea condiţiilor de
viaţă pentru copil şi la supravegherea acestuia, ci trebuie văzută ca primul factor în educaţia şi
instrucţia copilului.În al doilea rând, familia este prima şcoală a copilului, iar contribuţia pe care o
are poate favoriza sau îngreuna activitatea şcolii. Astfel, familia îi dă copilului primele informaţii
despre lumea înconjurătoare, primele norme şi reguli de conduită, dar şi mediul propice necesar
satisfacerii trebuinţelor şi dorinţelor sale.

În concluzie, putem admite că familia are un rol important în conturarea personalităţii, având în
vedere faptul că educaţia oferită de familie reprezintă factorul principal în dezvoltarea copilului.

66
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață.

Activităţile extraşcolare la scoala noastra au fost proiectate în aşa fel, încât copiii să aibă o
cunoaştere profundă asupra tradiţiilor populare şi să cunoască mai bine mediul în care trăiesc.Am
organizat Carnavalul Albinelor in clasa pregatitoare,si scolarii au avut posibilitatea de a se
manifesta liber, atât în crearea costumului, cât şi în interpretarea şi realizarea unor monologuri. Am
realizat serbari scolare cu ocazia Crăciunului, a zilei de 8 Martie , Ziua Pământului sau la sfârşit de
an şcolar, oferindu-le elevilor posibilitatea de a se exprima liber oral , în scris sau prin muzică,cu un
număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul lui, la reuşita comună. Am vizitat multe
institutii, ca biblioteca, gradinite, muzee, spitalul, politia etc., unde elevii s-au bucurat de o atentie
deosebita din partea adultilor,si au amintiri, feed-backuri pozitive.

În concluzie, activitățile educative împreună cu părinți contribuie la formarea personalității

elevului, iar pedagogul are un rol important in educarea spiritului creativ în cadrul acestor activităţi
. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, asigurând o atmosferă
relaxantă , unde evite critica si încurajeze elevii şi să realizeze numai feed- backuri pozitive.
Marele pedagog a zis: “Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va
mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i
învăţăm să se adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

67
BIBLIOGRAFIE:

1. Agabrian, M., Şcoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iaşi, 2006

2. Claff, G., Parteneriatul şcoală - familie-comunitate : ghid pentru cadrele didactice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007
3. Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru.

68
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT CU
PĂRINȚII/ SERBĂRILE ȘCOLARE

PROF.ÎNV.PRIMAR: ANA APETREI

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru

cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari
în asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi
să sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor
.Acestea se referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu
însufleţire şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o
cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.

Serbarea școlară reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor

artistice ale elevilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii
,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un
scop în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească
,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai
plină de sens .
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe
copii să dea tot ce sunt în stare . Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu
sărbătorirea Sfintelor Sărbători de iarnă .
Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de
Crăciun ,de cadourile lăsate de Moş Crăciun. Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost
ordonat într-un montaj literar –muzical , completat cu un sirag de colinde românești .
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv
–pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.

69
 Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber . Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un
aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente:
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării.
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai mulți pași:
1.perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în mod
favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
2.desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor. Ea evaluează talentul ,munca şi
priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele colectivului
clasei şi ale fiecărui elev în parte.
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare
a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

70
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările școlare

Prof. Înv. Preșcolar Conderman Ana Elisa

Gradinița cu PP. nr. 29 - Brasov

În întuneric și emoție, noi am fost acolo…

Apropierea sărbătorilor de iarnă aduc căldură, unire, liniște, cu precădere în mediul școlar
unde triada menționată este evidențiată atât prin serbări școlare de neuitat, cât și prin activități
educative realizate în parteneriat cu părinții. Pentru copiii de nivel preșcolar, iarna reprezintă un
motiv de bucurie imensă, moment în care latura pură se suprapune perfect cu albul zăpezilor. În
anul 2018, atât proiectele educaționale realizate în parteneriat cu părinții, cât și serbările școlare au
avut ca prim scop sensibilizarea copiilor, părinților. S-a dorit acordarea unui ingredient necesar și
anume sporirea încrederii copiilor în propriile capacități; aceștia au simțit că alături de educatoare și
de părinți pot demonstra că sunt și mai puternici cu fiecare an ce trece.

Activitățile educative în parteneriat cu părinții sunt metode importante care înleznesc

legăturile dintre copil-părinte, părinte-educatoare, educatoare-copil. În acest an, magia sărbătorilor
de iarnă ne-a adus împreună într-o călătorie cu trenul copilăriei pe ruta Brașov-Sinaia. Am gândit
această excursie sub forma unui parteneriat între părinte și educatoare, o alternativă care a avut ca
prim scop o mai bună cunoaștere a copiilor și în medii diferite, față de cele formale.

Am pornit astfel cu o mare dorință pe acest drum, căutând căi singure pentru îndeplinirea
dorințelor copiilor. Activitatea s-a desfășurat pe parcursul unei zile, având ca destinație un oraș
regal- Sinaia. Am ajuns cu trenul, am urcat pe munte, unde am reconstituit puțin din atmosfera
descrisă de George Coșbuc în poezia “Iarna pe uliță”. După ce ne-am bucurat sufletele prin troienile
de zăpadă proaspăt așternute, am pornit spre Muzeul trenulețelor, unde copiii au putut admira
renumitele diorame realizate de către un renumit italian și doi artiști Carl și Jane. Jocurile puse la
dispoziția copiilor de către îndrumătorii muzeului s-au dovedit a fi activități utile de fixare și
introducere a anumitor noțiuni în contexte noi.

Păstrând “porțile deschise” în fața părinților prin realizarea acestor parteneriate, reprezintă o
deschidere care se va vedea și în plan educațional. Drept exemplu, în urma excursiei atât părinții,
cât și copiii au manifestat o mai bună comunicare cu educatoarele.
 

71
 Pe parcursul excursiei am urmărit să organizăm cât mai eficient grupa de copii, să asigurăm
disciplina pe drum, la muzeu, în tren, stimulând atenția și interesul copiilor pentru activitate, crearea
unei stări emoționale favorabile pe tot parcursul călătoriei. La întoarcere, pornind cu trenul prin
munți înapoi spre Brașov, am dorit să încheiem activitatea discutând despre locurile văzute,
păstrând în inimi amintiri frumoase și glasuri de copii pline de încântare.

Aceasta este formarea profesională de care avem nevoie din când în când, moment în care
poți spune că activitățile educative realizate au adus bucurie atât în sufletul cadrului didactic, cât și
în sufletul copilului.

72
 Efectul pozitiv al implicării familiei în activitățile extracurriculare la
elevii din învățământul preuniversitar - scurt studiu comparativ

Prof. Anamaria - Laura Bâzu

Colegiul Tehnic Raluca Ripan, Cluj-Napoca, jud. Cluj

Societatea modernă are nevoie de educație, de acel proces care are ca scop modelarea
persoanei și a personalității acesteia, îndrumarea ei mentală și spirituală pe parcursul întregilor ani
de școală, însă educația nu începe în cadrul instituțional numit școală. Educarea individului începe
cu primii ani de viață, în mediul familial, comportamentul părinților fiind un factor major care
contribuie la conturarea caracterului copilului: „Educația începe acasă. Nu poți da vina pe școală că
nu ți-a învățat copilul ceea ce nu l-ai învățat tu” (Arthur G. Holder). Școala este doar o parte
integrantă procesului educativ și încearcă, prin urmare, stabilirea unei legături cu părinții pentru
eficientizarea acestui proces instructiv-educativ.

Instituția de învățământ are nevoie de implicarea familiei în multe activități și de

participarea acesteia la viața de învățăcel, deoarece impactul pe care îl are această implicare a
membrilor familiei influențează elevul, îl determină să capete încredere în forțele proprii și să-și
dezvolte anumite competențe și abilități necesare integrării în societate. În timp ce la preșcolari și la
copiii din învățământul primar și gimnazial activitățile extrașcolare de mare amploare, precum
serbările cu ocazia sărbătorilor de iarnă, au rolul de a oferi elevilor sentimentul de siguranță că pot
realiza ceva și de a le dezvolta capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui
obiectiv comun, la elevii de liceu aceste serbări sau evenimente de altă natură sunt un mod plăcut de
a se afirma și de a-și reafirma lor înșiși talentul pe care îl au sau capacitatea de a evolua într-o
anumită privință.

În momentul stabilirii unui program al activităților extracurriculare, cadrele didactice au în

vedere toate tipurile de educație pentru că școala contemporană, centrată pe elev, vizează ca prin
intermediul acestor activități elevul să aibă posibilitatea de a se dezvolta și de a-și crește încrederea
de sine, încrederea în forțele proprii. Tot prin intermediul acestor tipuri de activități, elevii ajung să
cunoască mult mai bine rolul pe care îl au în cadrul vieții sociale, toți având dreptul, în mod egal, de
a se implica, indiferent de rezultatele școlare.

73
 Fiecare copil este unic în felul lui, iar unicitatea acestuia nu trebuie distrusă, ci încurajată.
Așadar, familia trebuie să înțeleagă ce capacități are acel copil și trebuie să se implice în relația pe
care o are cu școala pentru a-i dezvolta aceste aptitudini care cu timpul se pot îmbunătăți: „Factorul
decisiv în succesul şcolar îl reprezintă raportarea corectă a realităţii în existenţa activităţii comune
familie – şcoală. Sunt necesare sisteme complexe de dezvoltare a responsabilităţilor individuale şi
colective, în concordanță deplină cu preocupările, interesele, deprinderile şi aptitudinile fiecărui
adolescent.” 1

Bibliografie:

Baban, Adriana, Consiliere educaţională, Cluj - Napoca , 2001

Stoica Marin, Pedagogie şi psihologie, Ed. Gheorghe Alexandru, 2001
http://www.info-kids.ro/parteneriatul-scoala-familie-primul-pas-spre-reusita-scolara/
http://comunitate.eduteca.ro/educator/initiative-in-parteneriatul-familie-scoala/

                                                            
1
http://comunitate.eduteca.ro/educator/initiative-in-parteneriatul-familie-scoala/ 

74
 Scenetă populară de Crăciun:
„VIFLEEMUL”

Prof. înv. primar: POPA ANA-MARIA

COLEGIUL NAȚIONAL „PREPARANDIA – DIMITRIE ȚICHINDEAL”
ARAD

Personaje: Irod: _________________

Magii: Melchior: _______________
Gaşpar: ________________
Baltazar: _______________
Ciobanii: 1: ______________
2: ______________
3: ______________
Ostaşul: _______________

O: (intră ostaşul şi întreabă):

Eu sunt cătana lui Irod Împărat
Cu capul tot strofocat!
Daţi-mi să beau cu gura
Să nu mi se ducă hula
Că de-ndată ce voi înghiţi
Mai multe voi şti povesti.
I: Culcaţi ciobanii mei şi dormiţi
Că mult mai avem de umblat
Pe la oamenii mei din sat.
C1: Hai să dormim, până murim,
Unul în pat, unul sub pat,
Unul pe afară culcat.
O: Prea-nălţate împărate, o veste nouă în cetate:
Trei crai au venit degrabă
Pe cine întâlnesc întreabă
Dar nimeni nu este în stare
Să le răspundă la-ntrebare.
I: Du-te degrabă şi adu-i la mine
Să dea seamă!
B: (dă cu piciorul într-un cioban)
Scoală ciobane şi nu mai dormi,
Că somnul de-acum nu-ţi va folosi
Mergi la Vifleem degrabă
O, păstorule, şi-ntreabă
Şi de-acolo vei afla
Că s-a născut Mesia.
Dacă nu mă crezi pe mine,
Iată Steaua care vine!
Colind: „Steaua sus răsare”
C1: Scoală frate, că la noi, la Răsărit, steauă nouă s-a ivit! Crai nou s-a născut!… Tu ce-i vei
duce?
C2: Eu voi duce mielul meu cel mai frumos! Dar tu?
C1: Eu voi duce caşul meu cel mai gustos! Dar tu?

75
C3: Eu îndată ce m-am culcat, am visat un vis ciudat, că Preasfânta Maica Maria ne-a născut
nouă pe Mesia.
Hai să mergem la Vifleem, pe Mesia să-l vedem!
Colind: „Astăzi s-a născut Hristos”
O: (pleacă la crai):
Crailor şi regi măriţi
Vă rog bine să veniţi
Până la împăratul Irod
Unde s-a strâns mai mult norod.
Acolo veţi fi întrebaţi
Cum şi pe cine căutaţi.
M: Prea-nălţate împărate, spune de ce ne-ai chemat la tine?
I: Spuneţi cine sunteţi voi, mă!… şi care e numele vostru?
B: Eu sunt craiul Baltazar şi stăpânesc Ţara Persiei.
M: Eu sunt Melchior din Media!
I: Dar tu?
G: Eu sunt Gaşpar, filozof şi astronom, adică ştiu citi în stele… şi am văzut o stea prealuminată
care drept spre Iudeea mergea şi atunci am înţeles că s-a născut un nou împărat!
I: Ce împărat?… Au doară nu sunt eu împăratul Iudeii? Au doară nu se cutremură tot
Ierusalimul de mine?… Să ştiţi că dau poruncă să vă trimită la muncă!
G: Nu te mânia-mpărate, că-n zadar sunt toate, că şi noi suntem împăraţi, decât tine mai
bogaţi… şi nu avea frică, că ne trebuie a ta ţară mică,… că noi am venit mai presus să ne
închinăm lui Hristos.
I: Şi ce vrei tu, mă, cu Hristos?
M: Precum ţi-am spus împărate, în această ţară se va naşte Iisus, precum proorocul Isaia a
spus… din mari depărtări, dintr-ale noastre ţări, venit-am tot călare să-l aflăm, frumoase
daruri să-i dăm:
B: Aur!
M: Smirnă! Hristoase, Mărire Ţie!
G: Tămâie!
Colind: „Trei păstori”
I: Tăiere, tăiere, groaznică tăiere!
O: Lasă să fie părere şi nu tăiere!
I: Eu ţie îţi poruncesc ca toţi pruncii din Iudeea să fie tăiaţi îndată;… de la doi ani în jos…
poate îl tăiem şi pe acela…
B: O, Iroade împărate, nu te temi că te vor bate ale tale mari păcate? Vrei să omori pe Fiul lui
Dumnezeu?… o… amar sufletul tău!
M: Doamne, mintea-i luminează şi în Hristos fă-l ca să crează!… Dacă-acestea nu primeşte,…
fulger, tunet slobozeşte!… şi pucioasă ca să-l arză, mântuirea să n-o vază,…şi nu avea atâta
răbdare cu un tiran aşa de mare, ci dă peste el ciumă, râie, să se scalde în leşie, să nu se mai
tămăduiască până-n legea creştinească.
Colind: „O, ce veste minunată”
O: Această zi preamărită, sărbătoare preasfinţită, vă urăm ca să vă fie, plină doar de bucurie!
La mulţi ani!… s-aveţi folos de Naşterea lui Hristos!
Colind: „Colindița”

76
 THE MAGIC OF CHRISTMAS
Prof. Ana-Monica Cojocărescu,
Şcoala Gimnazială “M. Eminescu”, Buhuşi, Bacău

God has left in the world the poor to put to the test our generosity and sent His Son became
man to show us that the deliverance of people from trouble and pain is done through people. This
explains why during Christmas the humanitarian actions multiply and happy are those who maintain
this habit as a constant in their lives, proclaiming the joy of Christmas as often as possible, and that
manage to bring joy into people’s homes as often as they can. Therefore, on Christmas, before
waiting for gifts, we should be the first to offer from our good. The gift, as a manifestation of
fraternal love makes our state of happiness not to remain just for ourselves, but spreads itself to
others. The complete joy comes not when we alone are happy and the others are in sorrow, but
when we are happy and we make others feel the same joy. “By giving you shall receive”, says
father Nicolae Steinhardt in his book by the very same name: By Giving Thou Shalt Receive. Words
of Faith; and the elders say something very wise: “Charity covers a multitude of sins.” (Dar din dar
se face Raiul.) So, let us all make Heaven of what we have, let us give what we have and, most of
all, let us give ourselves to others, because it is not richness that God seeks, but humble hearts and
open to love. We are so used to fighting and protecting ourselves from everything and everyone that
we have forgot to offer something and, above all, to receive a gift without asking ourselves whether
it is a gift of love or it is a gift given from interest or worse, some kind of bribe. We need to be
happy, and all the mundane richness won’t help us. Happiness lies much deeper; it is within us,
within the deepest corners of our hearts.
And if by giving we build up Heaven, this month, as part of this attempt to give to others
what we have, together with two other teachers, colleagues of mine, and several pupils from our
school, we went to a school for children with disabilities. It was something spontaneously done;
well, we called that particular school in our city to announce our visit, but nothing more. Then, we
asked our pupils if they were interested in coming with us. Much to our surprise, they were
delighted to do this. Why not face it: nowadays if you go to Church, if you pray, if you want to help
someone you are considered “relics kisser” and many teenagers, even though they would like to
involve in such groups of, let’s say, benefactors, are reluctant because they want to avoid gossip.
Anyway, we arranged to meet the next day in front of this school for children with
disabilities (I don’t want to give names, because this is the least important), with anything that we
could give to those children to make their day. The pupils were encouraged to bring anything that
would make themselves happy: a toy, a book, sweets, fruits, clothes, anything. The following
morning, all our pupils had their bags full with coloring books, crayons, all sorts of plush and
plastic toys, some of them had clothes. Of course, the sweets and fruits were not missing. They
were all laughing and repeating some carols which they prepared for those kids. A girl brought her
guitar. So, everything was perfect! Then, we were asked to come in and we were led into their room
for festivities.
Being early morning, not all the kids were present, so we had to wait for them in order to
arrive to school. They were brought by their parents, aunts, grannies, custodians, etc. I did not want
to tell you until now, but their disabilities are psychic, they are retarded. They have the body of a
teenager, or of an 8, 9, 10-year old child, but their minds wander to other places, sometimes I think,
more beautiful. They are lost, they have a world of their own, they don’t know what’s around them,
they don’t talk politics, and they don’t have time to hate or to do harm. They only look at you with
wondering eyes, expecting something which they don’t know how to express. They watch, they
feel, they touch, sometimes gently, other times a little tougher. They like to touch your hair, they
like long hair (bad for me, I have short hair), they are like babies: they like everything that sparkles.

77
They touch your face, as if discovering it. They take your hand and walk you through the room,
towards an unknown destination, not for you, not for them. They just wander. And they like to hear
you calling their names. That’s what they recognize: their names and the figures of their teachers.
And when you see them looking at their teachers you see something in their eyes: love, trust – but
real ones. They don’t know how to lie. If they don’t like you, then, you are lost. They don’t even
look at you, you don’t exist for them. I think they feel you, they feel your soul, your real you,
behind the mask. They know they are different, and you have to be a hell of an actor not to show
them you are struck when you see them for the first time. Some of my pupils are crying, they can’t
hide their tears. They were not prepared to see such beautiful, but helpless children. They are stuck
to their chairs, not knowing how to react. The carols are lost somewhere between mouth and
stomach. A child begins to sing “Santa Claus” with such a clear, powerful voice that we all wake
up… The girl with the guitar plays a few notes, we all start singing and the tears start little by little
to dry. The sighs get lost among notes. And we laugh, laugh and forget for some minutes that this is
another world. The kids start looking in our bags, and hold our hands so tight as if they wouldn’t
want to free them. They find different things in the bags, some of us give them our presents and
something changes: it is as if they come to life and taking us by the hands they lead us through their
classrooms, they show us their own toys. One pupil of mine, a girl, gets from her bag a pair of red
shiny boots… They are not new, but a little girl shouts: “Mine!” Her teacher tries to explain to her
that they might not fit her, but she still says: “Mine!” And she tries them and the boots fit her like a
glove. Her face is bright, just like a star. She is laughing, walking around the classroom and saying
to everyone in there: “Mine!” I have a tear in the corner of my eye and her teacher whispers to me:
“She wrote to Santa, asking for a pair of red boots!” Orange flavor is around us… They eat oranges
brought by us and they offer them back to us. They give back what was received. They are happy
seeing us there. In their purity, they see us as angels. Is hard to leave them there and walk outside
into real, harsh world. But we have to go. And they have to go also, when their daily schedule is
over. There, in their little world everything is almost perfect, outside, they find mean people. There,
their stories seem unreal, outside they are more real than some of us would like them to be. And you
leave them inside, and as you walk farther and farther you can’t stop yourself from asking: “What is
to be of these children?” And an answer comes into your head: “By giving we build up Heaven!”
We can build up Heaven for them; the only condition is to want to do it, to be willing to open our
hearts and arms to receive them, and our bags to give them… 

78
 TRADIŢIE ŞI CONTINUITATE
ÎN OBICEIURILE DE IARNĂ

Prof. Anca Şova

Şcoala Gimnazială „General Nicolae Şova” Poduri
Obiceiurile folclorice au devenit o importantă categorie cu încărcătură afectivă în rândul
oamenilor, încă din vechi timpuri şi până astăzi. Acestea sunt manifetări pitoreşti folclorice, din ce
în ce mai spectaculoase. Astfel obiceiurile prezintă viaţa socială, diverse aspecte ale rânduielii ei.
Sărbătorile de iarnă sunt cele mai așteptate pentru că sunt cele mai spectaculoase; o
diversitate de culori, ritmuri, sonorități, texte tradiționale pe care se improvizează, personaje
simbolice etc. Pline de semnificații pentru cultura populară sunt cele din ciclul Anului Nou care s-
au păstrat indiferent de perioada istorică în toate satele din Valea Tazlăului Sărat. Decembrie
(Undrea) cuvânt de origine incertă care pare să însemne ac, ori andrea de împletit, cu referire la
ţurţurii de la streaşină. Prima sărbătoare a lunii decembrie este Sfântul Ierarh Nicolae, Mângâietorul
tuturor celor necăjiți „toiagul cel tare al bătrâneților”, părinte al săracilor și bun dăruitor, cel ce a
oprit fecioarele de la viața cea desfrânată, dăruindu-le pungi cu aur, pe care le-a pus noaptea pe
fereastră. De aici și obiceiul ca în ajunul Sfântului Nicolae toate fetele să se roage, să aștepte daruri
materiale și spirituale. Astăzi toți copiii așteaptă daruri de la Moș Nicolae. Își lustruiesc ghetuțele, le
pun în fereastră ca moșul să le pună dulciuri și jucării. Cei obraznici găsesc în loc de bomboane o
nuielușă împodobită, poleită. Nuielușa se așază în cui la vedere, iar copiii știu că nuielușa coboară
de acolo dacă sunt obraznici. Se zice că Sfântul Nicolae și Sfântul Andrei trag soarele spre asfințit și
începe lunga noapte a iernii.
Primul obicei are loc cu câteva zile înainte de începerea zilelor de Crăciun, este Ignatul sau
sacrificarea porcului, pe 20 decembrie. Sacrificiul animalier a fost amplu discutat de cunoscuţi
etnologi şi antropologi: G. Frazer, M. Taylor, W. Mannhardt, C. Levi-Strauss, M. Mauss, E.
Durkhreim, C.Kluckholm etc. La 20 udrea, podurenii taie porcii. Este ziua în care nu se coase, nici
toarce, pentru ca pe gospodină să n-o găsească Ignatul, adică să nu se îmbolnăvească, iar femeile
gravide să n-aducă pe lume copii pociţi şi râmătorii să nu rupă bulendrele de pe gard.
Acum se face pomana porcului, când cei ce au ajutat la tăierea lui, rudele sau vecinii,
beneficiază de o bucată de carne, şoric şi când se închină un pahar de rachiu.
În Ajunul Anului Nou, în comuna Poduri se umblă cu steaua, în special băieţii. Este un
vechi obicei lăsat de la străbuni, deoarece în Ajun purced cei trei magi către ieslea unde Se va naşte
Mântuitorul, fiind călăuziţi de steaua care luminează neîncetat. Copiii poartă Steaua, slăvind
Naşterea Domnului şi marcând începutul erei creştine:
“Steaua sus răsare,
Ca o taină mare…”
După vestirea Naşterii Mântuitorului, copiii merg acasă, găsind împodobit bradul şi îl
aşteaptă pe Moş Crăciun. Ei trebuie să îi spună poezii şi cântece. Moşul le împarte daruri tuturor
celor din casă.
Sărbătoarea împărătească la 25 Decembrie, slăvim naşterea Mântuitorului. În Ajun, preoţii
purtând icoana sărbătorii şi cântând troparul Crăciunului, sfinţeşte casele creştinilor spre a le curăţi
şi feri de rele.
Colindele, darurile de Crăciun sunt rămăşiţe de datini romane, înrădăcinate şi adaptate în
înţelesul creştinesc spre a se exprima bucuria naşterii. Umblarea cu steaua aminteşte de închinarea
magilor, cărora le urmăm şi noi la închinarea sfântă.
De Anul Nou sunt foarte multe tradiţii. De exemplu, în Ajun se umblă cu uratul, plugul,
Jianul, capra şi ursul. În zona noastră, cele mai importante sunt plugul, Jianul şi plugul. Gospodinele
pregătesc prăjituri, cozonaci şi colaci, precum şi mâncăruri tradiţionale (piftie, catalboş, sarmale,
tobă etc.). La ora 12 fix se ciocnesc paharele, dorind celor din jur sănătate şi un an îmbelşugat.

79
 La 1 ianuarie este prăznuit Sfântul Vasile cel Mare, zi de mare sărbătoare şi mare
însemnătate în rândul credincioşilor. În această zi, se merge cu semănatul sau sorcova, obicei prin
care se urează celor din casele gazde sănătate, belşug şi spor în toate. Orezul sau grâul este semn al
belşugului şi al bunăstării.
Boboteaza, 6 ianuarie, este ultima zi a sărbătorilor de iarnă, fiind închinată purificării
mediului şi în special a apelor, de forţele răului. Botezul reprezintă naşterea spirituală. În noaptea de
Bobotează se află ursitul, se stabileşte rodul holdelor, se deschide cerul şi animalele capătă glas
omenesc. Este o sărbătoare de sfinţire a apei, Agheasma, care îndepărtează forţele răului. Se aruncă
în apă o cruce de gheaţă, care se scoate imediat afară. Spiritele răului sunt văzute doar de lupi, care
în ziua de Bobotează le sfâşie cu dinţii, ajutând astfel oamenii. În Ajunul Bobotezei, părintele umblă
prin sat, iar fetele pun sub preş o bucată de aţă roşie pentru a trece părintele peste ea, după ce a
plecat se ia aţa şi cu busuiocul dat de preot, fata şi-l leagă la mână când se culcă să îşi viseze ursitul.
Acestea sunt doar câteva din obiceiurile şi datinile prin care românii mărturisesc Naşterea
Domnului şi Anul Nou.
Noi, dascălii, avem obligaţia să facem din creaţia noastră populară o carte de vizită cu care
să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi fără îndoială oriunde în lume.
Noi trebuie să-i ajutăm pe copii să înţeleagă imensitatea tezaurului nostru folcloric în care
arta populară românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate
frumuseţea României, istoria şi mai ales sufletul neamului.

Bibliografie
1. M. Radulescu-Codin, Sărbătorile poporului, 1909, p. 89, apud I. Ghinoiu, op. cit., p. 281
2. I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, 1998, Bucureşti, p. 64
3. Eugen Şendrea, Calendarul tradiţiilor şi obiceiurilor, Editura Egal, 2006, Bacău
4. Gheorghe Popa, Monografia Comunei Poduri, Judeţul Bacău

80
 Serbare școlară
Şezătoare : Ajunul Crăciunului

Prof.înv. primar ROȘAN ANCUȚA MARIANA

MATEI ELENA
Școala Gimnazială nr, 2 Almașu Mare, jud. Bihor

Este Ajunul Crăciunului.Fetele –două surori harnice fac ultimele pregătiri pentru a
sărbători Naşterea Pruncului Iisus.Ele muncesc şi colindă ,,Asta-i fata ce frumoasă”
O fată: ................. hai şi gătăm că mintenaş or vini colindătorii .
Cealaltă : Bine zici. Adă tu colacu şi vinu că io aduc nuci şi meri.
Fetele le aşază pe masă . Se aud strigăte.(Fetele le strigă pe prietenele lor)
Fugi şi dăştide uşe că vin fetile!
O soră le aduce în casă . Fetile intră colindând ,,Fată dalbă dă-mpărat”
-Bine aţi vinit , dragi feti! Amu îţi sta cu noi ş-om primi colindătorii. Auzi , strigă !
-Primiţi cu corinda?
- Primim! Haidaţi în casă!
Intră corindătorii ceia mici şi corindă: ,,La fântâna-ntre doi nuci”
-Tare mândru aţi corindat ! Amu că aţi vinit primii alejeţi nuci ori mere , ce-ţi vre voi.
- Mulţam! Sărbători fericite!
O fată : Fete , corindăm oarice până om găta bradu?
Alta : Da. Corindăm ,,Corinda fetii dă-mpărat?
Fetele corindă. De afară se aude :
Lăsaţi cu Steaua ?
Lăsăm ! Haidaţi în casă!
Intră trupa cu Steaua.
-Mulţam ! Tare fain aţi făcut! Amu viniţi şi luaţi nuci ori meri , ce-ţi vre.
Trupa iese urând gazdelor : Sărbători fericite.
Strigă cei cu Bisericuţa. Fetele îi aduc, trupa colindă apoi iese urând gazdelor .
Strigă cei cu Pomu” , fetele îi aduc în casă , trupa corindă , fetele îi servesc cu mere, nuci , băieţii
ies colindând.
O soră : Fete, amu ne gătăm că mintenaş or vini corindătorii ceia mari şi musai şi fim mândre că
cine ştie , poate ne-om afla on mândruţ p-aci.
Fetele se aranjază , pun pe masă colacu corindătorilor şi aud strigând :
Lăsaţi cu capra!
Lăsăm! Lăsăm!
Intră corindătorii cei mari ( feciorii satului corindă, se joacă capra apoi invită fetele la danţ).
Cântecul corindătorilor de final.

STEAUA

Cântec: Naşterea Ta Christoase, Dumnezeule , răsărita-ţi lumii, lumii la cunoştiinţa, că- ntru dânsa
ceea ce se da stelelor , de la stea s-au învăţat să se-nchine Ţie , Soarelui Dreptăţii şi Să Te
cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de Sus, Doamne ,Mărire Ţie!
IROD: De unde veniţi , de unde călătoriţi , pe cine întrebaţi ,pe cine căutaţi şi carea este numele
vostru ?
VOLTEZAR: Noi venim tocmai de la răsărit să-ntrebăm cu-adevărat despre Noul Împărat , Lui ca
să ne Închinăm , frumoase daruri să-I Dăm: aur , smirnă şi tămâie , Hristoase , Mărire Ţie!
IROD: Ce-mpărat poate să fie peste-a mea împărăţie că şi eu sunt împărat mere şi tare şi când dau
o lovitură , tot pământul se cutremură, se cutremură de-ngrozire ca să ştie că sunt în mânie.

81
 Cântec: O ,Irod ce crud Irod , mare blestem de norod , nefiin-tru bucuros de naşterea lui Hristos.
VOLTEZAR: Eu Voltezar mă numesc şi aur îţi dăruiesc.
MELCHIOR: Eu Melchior mă numesc şi tămâie îţi dăruiesc.
GAŞPAR: Numele meu e Gaşpar şi smirnă-ţi aduc în dar.
Cântec : Trei crai de la răsărit cu steaua au călătorit , steaua –nainte mergea ,craii după ea păşau ş-
au mers de la Crucedim până la Ierusalim ş-acolo dacă au ajuns steaua lor li s-a ascuns –bis.
Melchior: Ia faceţi băieţi cu bine să mă ascultaţi şi pe mine , că cel le prea bine le spun iute şi cu
coarne ca să nu le treacă de foame . Ce credeţi că sunt flămând? Tot cu pâinea sunt în gând... şi
când mă gândesc la cărnaţi ........toţi:cărnaţi , cărnaţi - tăceţi că şi voi căpătaţi!
Gaşpar : Suntem prunci mici , umblăm la şcoală , mâncăm pâine goală şi aşa şi mai departe să-
nvăţăm puţină carte , cine n-are carte , n-are parte , cine-i prost şi ne-nvăţat nu mai poartă minte-n
cap , de s-ar umple straiţa popii , nu s-or supăra prorocii , nici vlădicii –toţi .
Cântec: Trei crai din Persida trimişi la Dumnezeu , mergând la dânsa , împărăţie ş-au chemat , da
voi după ce umblaţi şi pe cine căutaţi treime de-mpăraţi ,. Gazda colaci ne-a aduce , fără colac nu
ne-om duce , fie proaspăt ş-afumat şi dă voie bună daţi , bagă mâna jos în pungă , scoate banii ici pă
dungă , fie dor fi câţi or fi , i-om primi cu bucurii. Capra noastă biruieşte , ce capătă mulţumeşte .
La mulţi ani ş-aveţi noroc dă Naşterea lui Hristos.

BISERICUŢA
CÂNTARE: Naşterea TA , CHRISTOASE, DUMNEZEULE, răsărit-ai lumii , lumii la
cunoştiinţa , că-ntr-u dânsa ceea ce se va stelelor , de la stea s-au învăţat să se-nchine ŢIE , Soarelui
Dreptăţii şi să Te cunoască Pe Tine , Răsăritul Cel De Sus. Doamne, Mărire Ţie.
Preotul : Trei regi din Orient au venit în graba mare şi pe cine vedeau întrebau :
,,Nu ştiţi unde s-a Născut Un Crai Mare de curând?”
Irod : Mergi de caută şi cheamă ca să dai de aceeaşi seamă.
Boltezar : Multe zile fericite pe tine să te-ntâlnească cu a tale veşminte de care mi-aduc
aminte.
Irod : Crailor de la Răsărit , de ce la noi aţi venit ?
Gaşpar : O , împărate , să trăieşti şi mulţi ani să-mpărăţeşti dar nu ne face de ruşine că nu
ştim ce-o fi la urmă.
Cântec: O. Ce veste minunată, de la Viflaim se-arată , cerul strălucea , îngerii veneau pe-o
rază curată . Păstorilor din câmpie le vesteşte-o bucurie , că-ntr-un mic sălaş, în acel oraş , S-a
Născut Mesia. În poiata Iudeii unde-I cântau Ingerii , ingerii cântau şi se bucurau – S-a Născut
MESIA.
Preot : Ba mi-aduc şi eu aminte de vreo două –trei cuvinte şi ştiu foarte bine locul apus de
Gheorghe prorocul.
Melchior : Eu Melchior mă numesc şi tămâie îţi dăruiesc.
Boltezar : Eu Boltezar mă numesc şi aur îţi dăruiesc.
Gaşpar : Numele meu e Gaşpar şi smirnă îţi aduc în dar.
Irod : ce-mpărat poate să fie peste-a mea împărăţie că şi eu sunt un împărat mare şi tare şi când
dau o lovitură , tot pământul se cutremură ,se cutremură de-ngrozire ca să ştie că sunt în mânie.
Toţi : Tăiere , tăiere, groaznică tăiere !
Preot : Să nu fie tăiere , să fie tăcere!
Melchior : Acum toată lumea plânge văzând atâta sânge.
Cântec : O,Irod, ce crud Irod , mare blestem de norod , nefiind –tru de naşterea lui CHRISTOS.
Preot : Sfatul meu acesta este : să te laşi de –a mea poveste.
Cântec: Trei crai din Persida trimişi de Dumnezeu , mergând la Dânsul împărăţie şi-a chemat
dar voi după ce umblaţi , treime de-mpăraţi.
Gazda colaci ne-a aduce , fără cărnaţi nu ne-om duce , fie proaspăţi ş-afumat şi dă voie bună dat.
Bagă mâna jos în pungă , scoate banu ici pă dungă , fie d-or fi câţi or fi, i-om primi cu bucurii .

82
 POMUL

Cântec : Naşterea TA , CHRISTOASE, DUMNEZEULE, răsărit-ai lumii , lumii la cunoştiinţa

, că-ntr-u dânsa ceea ce se va stelelor , de la stea s-au învăţat să se-nchine ŢIE , Soarelui Dreptăţii
şi să Te cunoască Pe Tine , Răsăritul Cel De Sus. Doamne, Mărire Ţie!
Dumnezeu : Adam şi Eva să vie înaintea mea! –bis
Adam : O ,Doamne nu putem veni că suntem goi.
Dumnezeu : Dar pentru ce sunteţi goi?
Adam : Pentru că diavolul s-a prefăcut în şarpe şi ne-a îndemnat să mâncăm din pomul cel
oprit .
Dumnezeu : Adame, ce ai mâncat ?
Adam : Soţia ce mi-ai dat-o a luat din pomul cel oprit şi către mine a grăit :
Eva : Ia , Adame şi mănâncă că n-ai să păţeşti nimic.
Dumnezeu : Fiindcă nu m-aţi ascultat
Din pomul cel sfânt aţi mâncat
Io de voi izgoni
Şi poarta lui oi păzi
C –un înger cu sabie
Şi voi nu veţi mai vedea.
Îngerul : Eu sunt îngerul cerului
Şi stau la poarta raiului
C-o sabie de foc în mână
Iar azi vă aduc o veste bună
Că –n peşteră , pe pământ
S-A NĂSCUT PRUNCUL CEL SFÂNT.
Mai avem ş-un ciobănaş
Cu oile pă imaş
Ce-o văzut steaua cerească
Ş- o vinit să vă vestească.
Ciobanul : Bună seara lui Crăciun!
Toţi : Sănătos , cioban bătrân!
Ciobanu : Eu sunt un cioban bătrân , bătrân , o sută dă ani or trăcut dă când pă astă lume m-am
născut. . Parc-aud un glas dă domn , m-aş culca on pic şi dorm.
Îngerul : Scoală , moş , cântă cocoş!
Ciobanu : Amu mă culcai.
Îngerul : Scoală , moş , cântă cocoş!
Ciobanu : Amu visai………Stai mă frate , Ioane , că de când mă culcai frumos vis visai, că
mergeam la Viflaim , pe MESIA să-L vestim. Parcă cerul s-a aprins , să pornim că nu e vis!
Toţi : De aici culorilor, de aici cântărilor ,umblaţi , corindaţi şi vă bucuraţi , cu păstorii
împreună să le facem voie bună , voie bună de folos , de NAŞTEREA LUI CHRISTOS.
Bagă mâna jos în pungă , scoate banii ici pă dungă ,fie d-or fi câţi or fi i-om primi cu bucurii.
Eva : Bine te gândeşte şi corinda ne-o plăteşte!

83
 FECIORII SATULUI- CORINDĂTORII CEI MARI

Toţi : Slobozâ-ne gazdă-n casă , florile dalbe

C-afară plouă dă varsă
Ne picură , picurele , după tăte străşinile.
Cântec în perechi :

1. Sus îi dalbu răsăritu

Mândru mesă sunt întinsă

2.Prejur mesă sunt întinsă

Da pă scaon cine şedi

3. Şede Ion Sântionu

Nănaşu lu Dumnezeu

4. Da la mână ce şi ţie
Păhar galbăn dă auru

1.Da buza paharulu

Scrisu-i spicu grăului

2Da torte paharului

Scrisă-i raza soarelui

3..Da-n fundu păharului

Scrisă-I luna şi lumina

4. Dumnezău îi cuvântară
Măi Ioane, Sântioane
Schâmbă-mi mie acest păharu
Ori mi-l schimbă , ori mi-l vinde

Toţi : Şa-I fi Doamne Iertătoru

Na paharu schimbătoru
Că mi-i dar dă la nănaşi
Dă feciori însurători, dă fete măritătoare
Corinde măi Domn!
Grăitor :
Ş-acum staţi feciorii satului
Vedea-v-aş ospătaţi
Dă coaste şi dă cărnaţi
D-on cocoş fript cu ochii săriţi
Dă o găină pipărată , că ace a fi mai curată
Că jupânu nost dă gazdă
Bine s-o gândit, bine s-o socotit
D-o lună, d-o săptămână
Păntru această sară bună
Cu –n colac mândru dă grău
Dăruiască-l Dumnezău!

84
Cântec :
Câte sărbători pă lume nu-s ca Crăciunul dă bune
Dă bun,dă frumos şi dă veselos
C-amu vin câşlegile, s-or mărita fetele
Umblaţi peţitori , însuraţi-vă feciori
Că părintele aşe vre ca şi-I umble sâmbrie
Pentru cununie să-I umble sâmbrie .
Traje, traje muzicaş , că-I be vin şi-I mânca caş
Traje, traje cu arcu . că-I căpăta colacu!

Mai avem ş-o Floricuţă ……. Danţul Caprii , feciorii satului invită fetele la danţ.

Grăitor : Gură dă mulţămit , picioare d-arăduit!

Cântec de final :

Ş-aici fost-au oamini buni, -florile dalbe

Că bine ne-o dăruit
C-on colac mândru dă grău
Dăruiască-l Dumnezău!

Capra noastă biruieşte

Ce căpătă mulţumeşte
La mulţi ani ş-aveţi noroc
Dă Naşterea lui Christos!

85
 Rolul familiei-școlii, în formarea bunelor maniere la copii

Prof. Andone Valentina

Școala Gimnazială Nr.308

„ Cel mai greu lucru pentru copiii din ziua de azi este să înveţe bunele maniere fără să le
vadă la nimeni” (Fred Astaire).

„Cei şapte ani de acasă!”. Câţi dintre noi nu ştim această formulă, des auzită şi folosită la
adresa copiilor noştrii. Această formulă nu s-a referit niciodată la faptul că un copil şi-a petrecut
primii şapte ani din viaţă lângă familia lui, ci la educaţia pe care a primit-o în cadrul ei. Deprinderile
de comportament, stima de sine, atitudinea faţă de ceilalţi şi faţă de şcoală, se formează în aceşti 6-
7ani.
O vorbă din bătrâni spune că: „dacă nu ai cei şapte ani de acasă” nu-i mai poţi recupera chiar
dacă te străduieşti. Ce reprezintă de fapt aceşti şapte ani, care sunt primele reguli de comportament
şi când trebuie ele aplicate în educaţia copilului? Într-o societate în continuuă schimbare, în care
respectul pentru cel de lângă tine nu mai este un lucru primordial, unde scara de valori s-a inversat,
devine foarte important educarea copiilor în spiritul bunei-cuvinţe şi al politeţii.
Respectul faţă de ceilalţi se observă prin comportamentul copilului în societate dar şi în casă
faţă de mamă şi tată. Având grijă să-l înveţi pe copil de la vârstă fragedă regulile de bună purtare, se
va observa că acesta se va obişnui cu ele, devenind în timp automatisme.
Învăţarea bunelor maniere este crucială în educaţia unui copil. Astfel că oricât de ocupat ai
fi, fă-ţi timp şi pentru a-ţi creşte copilul corect.
Bunele maniere ar trebui să facă parte din normalitatea fiecărei zile. Cel puţin aşa ar arăta
situaţia ideală. Ca aproape orice comportament, normele de conduită se educă. Dacă vrei ca micuţul
de astăzi să fie adultul bine educat de mâine, atunci fă-i cunoştinţă cu normele de conduită cât mai
devreme posibil.
Care este cel mai bun moment pentru a începe să îl înveţi pe copilul tău bunele maniere?
Perioada preşcolară este cea mai potrivită pentru a începe să îl înveţi pe copil regulile de politeţe,
întrucât este foarte receptiv la ceea ce îi spui.
Mediul familial, consilierul şcolar, cadrul didactic au influenţă asupra manifestărilor
copilului prin ceea ce observă zilnic. Dacă există un comportament şi o ambianţă civilizată în casă,
atunci copilul reţine şi percepe ca normalitate acest tipar de viaţă.
Copilul preşcolar este o personalitate în devenire, un viitor adult. Toată activitatea
desfășurată de cadre didactice și părinți, orele de consiliere, contribuie la buna cunoaștere a copilul
şi elaborarea celor mai bune metode de educație. Copilul trebuie sprijinit prin educaţie să-şi
dezvolte potenţialul bio-psihic, să-şi materializeze posibilităţile, să-şi formeze aptitudini care să-i
servească integrării şcolare în primă etapă şi apoi profesionale şi nu în ultimul rând sociale.
Dezvoltarea copilului este un proces complex determinat de o multitudine de factori.
Procesul de dezvoltare include limbajul, mobilitatea, cogniţia precum şi dezvoltarea psihologică,
socială şi emoţională.
Educaţia preşcolară instituţionalizată alături de educaţia din familie contribuie la formarea
personalităţii împreună cu educaţia şcolară şi bineînţeles influenţa mediului social.
Trebuie să folosim reguli şi formule de politeţe între membrii familiei încă din primii ani.
Este recomandat să multumeşti şi să spui „poftim” copilului tău, chiar dacă încă nu ştie să îţi
răspundă. Simpla repetare a formulelor în prezenţa lui îl va ajuta să le deprindă mai târziu.

86
 Pentru ca preşcolarul să cunoscă bunele maniere, va trebui ca la rândul tău, ca părinte să ai
grijă să le respecţi şi să le aplici ori de câte ori se cere. În cadrul familiei, părintele este cel care prin
comportamentul său trebuie să trezească în conştiinţa copilului trăsături morale precum cinstea,
curajul, responsabilitatea, dreptatea, generozitatea, perseverenţa, respectarea cuvântului dat.
Trasând de timpuriu anumite reguli şi limite în comportamentul celui mic succesul va fi
asigurat, iar prichindelul va deveni un tânăr educat fără ca părinţii să-l constrângă în vreun fel.
Un alt lucru important pe care trebuie să-l învețe copiii de la o vârstă fragedă este cum să se
poarte la masă. Ei trebuie să înțeleagă că a lua masa nu este un moment de joacă, de alergat cu
mâncarea în gură prin toată casa, în jurul mesei ci trebuie să respecte niște reguli

Nu te aştepta să îl înveţi pe copil toate regulile deodată. Dacă îi prezinţi o listă lungă cu ce
are voie şi ce nu are voie să facă, nu vei reuşi decât să îi provoci confuzie. În plus, va uita foarte
repede ce i-ai spus. Profită de fiecare ocazie ivită pentru a-l învăţa câte puţin. De exemplu, când
urmează să mergeţi împreună în vizită, explică-i ce se va întâmpla şi cum trebuie să se poarte.
Explică-i copilului că bunele maniere se aplică peste tot, nu doar în compania persoanelor străine.
Aşadar, nu accepta comportamente nepotrivite acasă, doar pentru că „nu îl vede nimeni”.
Pentru a obţine cele mai grozave rezultate în formarea bunelor maniere la copii trebuie
folosită diplomaţia şi tactul, nicidecum frica sau pedeapsa corporală. Nu trebuie ca cei mici să fie
bombardaţi cu informaţii inutile, cu tot felul de conduite complicate, ci ar fi bine să li se explice
bazele comportamentului manierat în societate.
Nu trebuie uitat că principalul tău scop, în calitate de ca părinte, de cadru didactic este ca cel
mic să-şi formeze deprinderi morale şi maniere frumoase.
În viaţa copilului nimic nu este neînsemnat, el este un observator atent, are spirit imitativ
inegalabil, de aceea este foarte important ca adultul să aibă un comportament civilizat. Un mare
psiholog spunea: „copilul se educă şi atunci când citim ziarul şi când stăm de vorba cu prietenii”.

BIBLIOGRAFIE

1. Michiela, Poenaru – Cei şapte ani de acasă: codul bunelor maniere pentru copii,
Bucureşti: Editura Coresi, 2008
2. Peggy Post, Cindy Post – Codul Emily Post al bunelor maniere pentru copii, Ediția a 3-
a, București: Editura Corint Junior, 2008

87
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările şcolare

Prof. Andraş Victoria

Colegiul Naţional „Diaconovici-Tietz” Reşiţa,
Şcoala Gimnazială Nr. 7 Reşiţa, Şcoala Gimnazială Nr. 8 Reşiţa

În cadrul serbărilor sunt incluse activităţi care contribuie la dezvoltarea limbajului şi a

comunicării orale, la cunoaşterea prin intermediul imaginii artistice şi literare a lumii
înconjurătoare, la lărgirea sferei de reprezentări despre cele percepute anterior, dar care duc şi la
formarea unei atitudini corespunzătoare faţă de aceasta.
Consider că şi serbările contribuie la procesul de educare morală, care cuprinde în general
două aspecte: formarea conştiinţei morale (prin toate exemplele reale din viaţa copilului, literatura
pentru copii, mass-media) şi a conduitei morale. Conştiinţa morală cuprinde atât componente
intelectuale (reprezentări şi noţiuni) cât şi componente afective (convingeri, sentimente, atitudini).
Lumea basmelor oferă copiilor o complexitate de personaje şi scene, faţă de care copilul îşi
arată simpatia sau antipatia, de unde îşi ia modele etice, sau faţă de care îşi manifestă repulsia,
dezacordul. Pot fi folosite diverse scenete din basme cunoscute copiilor pentru realizarea serbărilor
şcolare. La început copiii acceptă rolurile cu o anumită reţinere, dar treptat temerile lor dispar,
copiii transpunându-se în „pielea” personajelor pe care le vor interpreta, dovedind mai multă
siguranţă în exprimare şi în interpretare. Trăirile afective ale copiilor sunt mult mai puternice atunci
când interpretează anumite roluri, devenind cu totul personajul interpretat, ca nişte adevăraţi actori.
Predau limba germană ca limbă străină. La limba germană am participat la serbările şcolare
organizate de Crăciun încă din clasa pregătitoare, când copiii au interpretat colindul „O
Tannenbaum”, apoi în clasa I a urmat „Kling, Glöckchen, kling” şi tot atunci au recitat poezii scurte
în limba germană, iar în clasa a II-a a venit rândul colindului „Alle Jahre wieder” şi al altor poezii.
Consider că serbările sunt o modalitate bună de a îi apropia pe copii de limba germană şi de a îi
obişnui cu pronunţia, dar şi cu colindele, poeziile şi nu în ultimul rând cu obiceiurile de Crăciun din
ţările vorbitoare de limba germană. De asemenea, în clasa pregătitoare am participat şi la serbarea
de final de an, iar copiii au recitat versuri din poezii special alese pentru a marca momentul finalului
de an şcolar.
În dezvoltarea limbajului, poeziile deţin un loc important în activitatea instructiv-educativă şi
constituie un mijloc preţios nu numai pentru dezvoltarea vorbirii, dar şi pentru cultivarea
sentimentelor estetice şi a celor morale, ca mijloc de cunoaştere, de exersare a memoriei şi de
stimulare a imaginaţiei. Poeziile îmbogăţesc vocabularul copiilor, îl nuanţează prin însuşirea de
expresii literare, de figuri artistice. Poeziile sunt căi prin care copilul dobândeşte siguranţă în
folosirea limbajului, oferind material pentru exersarea şi corectarea pronunţiei şi a auzului
fonematic.
De aceea, cunoscând importanţa poeziilor şi a recitării, am încercat să aleg versuri potrivite,
asigurând o înţelegere corectă a conţinutului poeziilor, făcându-i pe copii să trăiască poezia, nu doar
să o înveţe. În acest sens le-am indicat pronunţia cuvintelor, le-am tradus atât colindele, cât şi
poeziile, şi am repetat intens până la serbarea propriu-zisă.
De mare ajutor au fost şi părinţii copiilor, care m-au sprijinit în realizarea acestui demers şi s-
au implicat cu adevărat, chiar au dorit să realizăm această serbare şi au dorit ca ea să aibă succes, de
asemenea doamna învăţătoare m-a sprijinit, mi-a propus încă de la început să particip şi eu şi a
repetat şi dumneaei cu copiii, cunoscând puţin limba germană. Părinţii le-au pus acasă colindele să
le asculte şi au învăţat împreună cu ei versurile. De apreciat acest lucru mai ales pentru faptul că nu
a fost cu siguranţă uşor nici pentru ei, nefiind cunoscători de limba germană (cel puţin majoritatea),
şi nici pentru copii, mai ales la începutul studiului limbii germane la şcoală, ei nefiind vorbitori
nativi şi fiind o limbă destul de dificilă, cu o pronunţie diferită de cea a limbii lor materne. De aceea
sper ca recitarea poeziilor să îi ajute şi, mai ales, să le facă plăcere, deoarece scopul nostru al tuturor

88
a fost în primul rând ca ei să se simtă bine şi să se distreze, învăţând în acelaşi timp ceva util, şi să
reuşim să creăm împreună ceva frumos.
Poeziile specifice unor sărbători religioase – ca Sărbătoarea Crăciunului, de exemplu –
provoacă profunde trăiri emoţionale, la fel şi scenetele în versuri legate de aceasta. Poeziile din
cadrul serbărilor de Crăciun provoacă în sufletul copiilor adânci emoţii faţă de sărbătoarea „Naşterii
Domnului”, de aceea prefer serbările organizate cu acest prilej şi consider că acestea reprezintă cea
mai bună metodă de a îi familiariza şi în acelaşi timp şi apropia pe copii cu / de universul bogat în
tradiţii al spaţiului cultural german. De asemenea, mă bucură sprijinul acordat de doamna
învăţătoare şi interesul şi implicarea dovedite şi demonstrate cu prisosinţă de către părinţi de-a
lungul colaborării noastre. Acum copiii sunt în clasa a II-a, dar sper că vor mai urma alte şi alte
serbări frumoase ca cele de până acum.
Pe lângă acestea, am organizat cu alte clase serbări de 1 Decembrie, ocazie cu care copiii au
fost familiarizaţi cu aspecte legate de trecutul istoric al poporului român şi de o serie de însuşiri
morale specifice poporului nostru: hărnicia, cinstea, omenia, vitejia. Am căutat să cultiv la copii
sentimentele de stimă şi respect faţă de cei ce şi-au jertfit viaţa pentru libertatea şi independenţa
naţională. Serbarea a avut ca scop verificarea şi fixarea cunoştinţelor despre ţară, însemnele ţării,
formarea limbii române, despre strămoşii noştri, despre portul popular; cultivarea respectului faţă de
om, faţă de ţară, a respectului pentru valorile culturale, pentru sărbătorile naţionale.

89
 PREZENTAREA PROGRAMULUI EDUCATIV
PENTRU SĂRBĂTORILE DE IARNĂ

Profesor:Radu Andreea Beatrice

Școala gimnazială ,,Gheorghe Diboș”,com.Mănești
 

Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie atât pentru cei mici, dar şi pentru cei mari
deoarece Crăciunul este sărbătoarea sfântă a Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al
liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi daruim iubire şi căldură sufletească. Obiceiurile
şi tradiţiile româneşti sunt ritm şi muzicalitate și reprezintă mândrie, încredere, speranţă, dragoste
de viaţă, voioşie și bucurie. Apropiindu-i pe copii de cunoaşterea folclorului le deschidem o portiţă
spre cunoaşterea interioară, deoarece folclorul este ,,identitate” pentru fiecare individ al neamului
din care îşi are obârşia şi mai ales că Muntenia este un tărâm minunat , cu oameni ce nu lasă să se
piardă frumuseţile cuprinse în obiceiurile şi tradiţiile acestor meleaguri. Aceste sărbători aduc cu ele
un repertoriu bogat în datini şi credinţe, în realizări artistice și coregrafice.

Programele educative dedicate sarbatorilor de iarnă dezvoltă capacitatea elevilor de a

înţelege şi de a-şi exprima sentimentele, capacitatea de a lucra în echipă, de a răspunde în mod
pozitiv şi sensibil unei situaţii noi. Astfel de activităţi oferă o perspectivă amplă a valorificării
creativităţii, a valorilor etice şi estetice, a actului didactic în rândul elevilor.
Colindele, urările de belşug şi recoltă bogată sunt doar câteva din manifestările folclorice care fac
din sărbătorile de iarnă unele din cele mai spectaculoase manifestări spirituale ale poporului nostru.

În această perioadă, copiii, care ţin locul păstorilor şi magilor sfidează intemperiile vremii
din dragoste pentru misiunea încredinţată lor pentru a duce, mai departe această misiune din
generație în generație. Cadrele didactice organizează activităţi distractive şi creative prin care îi
învaţă pe copii valoarea sacră a datinilor noastre strămoşeşti de iarnă şi asigurarea continuităţii
spirituale a neamului românesc.Componenta estetică se reflectă în stilul vestimentar al elevilor şi al
profesorilor în timpul serbărilor, în decorul scenic (sonorizare, lumini, personalitatea
prezentatorului), în ambientul specific serbării, în relaţionarea cu părinţii elevilor, care ar trebui
invitaţi cât mai des la asemenea spectacole organizate în şcoală, dar şi în afara ei.

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în luna decembrie, în școala noastră a fost organizată

activitatea educativă “ Promovarea tradiţiilor de Crăciun la nivel de şcoală şi comună ”. Proiectul
iniţiat a vizat cea mai frumoasă şi mai fascinantă sărbătoare creştină – Crăciunul - cu toate
implicaţiile ei: bucuria sărbătorii, împărtăşirea acesteia cu cei din jurul nostru, coparticiparea în
egală măsură a copiilor şi a părinţilor la activităţile pe care le vizează, Activitatea a avut ca parteneri
Căminul cultural din localitate și Parohiile din cadrul comunei.

Obiectivele proiectului au fost : cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor de iarnă specifice

poporului român în vederea promovării lor în rândul copiilor, părinţilor şi cadrelor didactice dar și

90
dezvoltarea spiritului de admirație față de valorile autentice romănești.
Programul a fost variat şi a constat în: prezentarea unui Power Point „Traditiile de Crăciun si de
Anul Nou la români,, colinde în limba română şi în limba engleză interpretate de corul școlii,
prezentarea unei scenete intitulate ”Nașterea Domnului” și o expoziţie de desene despre iarnă.
Activitatea a implicat elevi din toate clasele ciclului gimnazial şi profesori de limba română , limba
engleză, educație muzicala și educație plastică.

Această activitate educativă a adus magia Crăciunului şi a sărbătorilor de iarnă în inima

elevilor, profesorilor, a invitaților dar şi a părinţilor spectatori. Pregătirea elevilor a necesitat o
colaborare strânsă a profesorilor şi a elevilor. Chipurile copiilor exprimau bucuria de a se implica şi
de a participa ca spectatori la această serbare. Erau un întreg datorită lor, dar şi profesorilor care i-
au antrenat și au insistat de nenumărate ori să fie serioşi dar și perseverenţi la repetiţii.
Prestaţia de pe scena Caminului Cultural a constituit punctul culminant al activităţii, acolo unde s-a
dovedit că elevii au conştientizat efortul depus pe parcursul atâtor zile, rolul fiecăruia dintre ei la
reușita programului artistic și valoarea acestor activități.

Astfel de activităţi trebuie organizate cât mai des pentru elevi deoarece au un impact direct
şi mult mai puternic asupra lor, modelându-le personalitatea, motivându-i şi făcându-i mai
responsabili şi mândri de talentul lor, mai civilizaţi în societate şi mai sensibili la frumos.

91
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Andrei Ana-Maria

Liceul Teoretic ”Ion Heliade Rădulescu”, Târgoviște

“Totul educă: oamenii, lucrurile, fenomenele, dar în primul rând și în cea mai mare măsură
oamenii. Între aceștia, primul loc îl ocupă părinții și educatorii.”
(A.S. Makarenko)

Educația este un “ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și

dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor” 1 . Mai mult decât atât, educația
este un proces care ne însoțește pe parcursul întregii vieți, un proces care stă la baza construirii
noastre ca oameni, ca membrii ai unei comunități, ca ființe sociale.
Pornind de la sintagma “cei șapte ani de acasă” conștientizăm importanța familiei și rolul pe
care părinții îl au în educarea copiilor lor: încă din momentul în care se nasc, copii învață de la
părinți lucruri esențiale care contribuie la formarea fizică, morală și intelectuală a acestora, formare
care mai târziu este preluată de către școală. Ba nu ... nu preluată, ci mai corect spus împărțită,
pentru că rolul familiei în educația copilului nu se termină în momentul în care acesta începe să
frecventeze cursurile unei grădinițe sau ale unei școli.
Pentru ca un copil să aibă dreptul la o educație normală, el trebuie să aibă alături o familie
care să îi ofere exemple demne de urmat, părinți care să se implice în mod activ în procesul de
învățare desfășurat într-un cadru organizat, cum este școala. Un lucru este cert: alături de școală, un
rol esențial în educație îl are familia: în sânul familiei sunt dezvoltate competențe, priceperi,
deprinderi și capacități necesare unui individ pentru a deveni un membru respectat al unei societăți
civilizate aflate în continuă schimbare.
Insuflarea valorilor spirituale și morale, percepția asupra vieții, conduita, toate pornesc din
cadrul familiei și sunt perfecționate prin educație. Cel mai important rol al educației îl reprezintă
formarea și dezvoltarea personalității individului, or acest lucru nu se poate realiza decât dacă există
o relație strânsă între școală și părinți.
Colaborarea școală – familie asigură o educație integrală a copilului, facilitează
continuitatea procesului de învățare și are efecte pozitive asupra elevilor, părinților, profesorilor,
școlii și comunității.
Comunicarea profesor – părinte se materializează adeseori prin creșterea randamentului
școlar al elevului, prin înțelegerea mai rapidă a normelor de comportament specifice societății, prin
crearea unui climat favorabil și prietenos studiului, etc.
Având în vedere numeroasele efecte pozitive pe care colaborarea școală – familie le oferă,
este foarte important ca toate părțile implicate în procesul de instruire să îmbunătățească relațiile
dezvoltate pe parcursul acestuia. Este adevărat că fiecare relație părinte – profesor este unică și
trebuie să se bazeze pe încredere și cunoaștere reciprocă. Pentru dezvoltarea acestor relații, școala
vine în întâmpinare cu diferite propuneri de activități:
 Participarea părinților la activități demonstrative: lecții, ateliere de lucru sau de creație,
mese rotunde, expoziții, etc.;
 Implicarea părinților în activitățile extrașcolare pe care le desfășoară elevul;
 Organizarea ședințelor cu părinții, consultărilor individuale, lectoratelor;
                                                            
1
 https://dexonline.ro/definitie/educa%C8%9Bie 

92
  Organizarea de excursii tematice;
 Convorbirile cu familia – spontane sau organizate, din inițiativa cadrului didactic sau a
părinților;
 Serbările elevilor organizate cu diferite ocazii: Crăciun, Paște, sfârșitul anului școlar, etc.
Fiecare dintre activitățile de mai sus apropie școala de familie și familia de școală și ajută la
realizarea unui proces educativ de o mai bună calitate al cărui beneficiar direct este elevul.
De exemplu, organizarea serbărilor școlare are o importanță deosebită în procesul educativ:
transmit un mesaj în funcție de tema abordată, provoacă elevii să lucreze împreună pentru atingerea
unui scop comun – reușita serbării, încurajează creativitatea și stimulează imaginația, diminuează
timiditatea, oferă bucurie prin crearea unei atmosfere plăcute, relaxante.
Magia sărbătorilor de iarnă transpusă într-o serbare de Crăciun aduce emoție în sufletele
participanților: elevi, părinți, profesori; emoție provocată de tradiții și obiceiuri puse în scenă de
copii, de bogăția folclorului și datinilor străbune, de armonia limbii românești, de amintirea iernilor
petrecute la bunici!
Deși sunt utilizate mai des la vârsta preșcolară și la clasele primare, serbările provoacă
bucurie și în sufletele adolescenților, astfel la liceu sunt puse în scenă roluri mai complexe care scot
în evidență frumusețea obiceiurilor strămoșești, întoarcerea la origini și esența sărbătorilor de iarnă
– bucuria de a dărui.
Cântecele și dansurile populare, colindele, scenetele – serbarea, în general, trebuie privită ca
un moment de păstrare a tradiției de către un popor care își onorează astfel trecutul și istoria.
Aspectul pedagogic de bază al serbărilor școlare constă în creșterea stimei de sine și
valorizarea unor talente, dacă nu, chiar dirijarea vocațională, profesională a cestora. De asemenea,
în liceu, ambientul educațional este consolidate, se promovează calități și deprinderi care sunt
transferabile în educația permanent, se fortifică relația școală-familie-comunitate, o relație foarte
important în cadrul procesului educative.
Toate acestea constituie motive inerente ale derulării de activități educaționale în parteneriat
cu părinții, ale importanței acestor activități în care trebuie să se implice cât mai mulți profesori,
elevi și părinți laolaltă pentru bunul mers al școlii românești.

93
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DIN IARNA ANULUI 2018

PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR, ANDREI DALILA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ȘERBAN VODĂ, BUCUREȘTI

“Vesnicia s-a născut la sat”…așa spunea Lucian Blaga.

Într-o școală dintr-un oraș, chiar capitala României, mai există zgomotul sărbătorilor de
iarnă, care încep cu sărbătoarea națională și se termină cu boboteaza? Răspunsul este afirmativ,
deoarece profesorii susțin educația patriotică a elevilor, dar și creștinitatea.
Vă propun să dechidem o ușă frumoasă a școlii unde predau eu, Școala Gimnazială Șerban
Vodă și să facem o vizită de câteva zile.
Clopoțelul sună la prima oră de curs, unde se intonează cu multă seriozitate ” Imnul de Stat
al României”, în ziua de dinaintea zilelor libere dedicate acestei mari sărbători. La Clasa I A, fiind
și an centenar, cântecul răsună și mai melodios, cu gândul la seara de dinainte, când elevii au urcat
pe scena școlii și au realizat o incursiune în istoria de mii de ani a poporului roman, finalizată cu
actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, ori gândul zboară la școlarii din anul trecut, care, însoțiți
de membrii familiei, au cântat imnul cu înflăcărare, integral. La fel ca și cu un an în urmă, eșarfele
tricolore decorau frumoasele costume naționale purtate de puiuții clasei.
Da, tradiția am regăsit-o de fiecare dată în țesătura fină, plină de dragoste, de mândrie, de
simțăminte patriotice pe care le-a avut croitoreasa și apoi decoratoarea costumelor! Se simte
”praful” de aur al timpului din costumele vechi, unele din garderoba bunicii, dar și cel care poartă
cei 100 de ani de existență și pe care îl poartă cu mândrie eleva mea.
Veșnic, ca orice obicei național, intonarea imnului este o tradiție respectată cu sfințenie în
timpul sărbătorilor ”de iarnă”.
Reîntorși la școală după forfota tricoloră a sărbătorii Centenarului Marii Uniri, ne pregătim
de întâmpinarea Moșului Nicolae, care nu umbrește cu nimic bucuria jocurilor și activătăților în
perechi/grup, din cadul orelor de curs.
Seara se va sfârși cu o lungă așteptare, fiindcă ”trebuie să îl văd măcar anul acesta pe Moș
Nicolae!”-cum zicea un elev al meu, în dimineața de 6 decembrie și care adormise pe fotoliu, lângă
farfuria cu pișcoturi și paharul cu lapte și pe care le gustase Moșul darnic.
Oare s-a încurcat moșul? Nu, i-a plăcut ideea așteptării lui Crăciun cu biscuiți și lapte și a
dorit să fie o gazdă bună! Oare nu s-a mai schimbat câte ceva din desfășurătorul fiecărui obicei?
Dacă faci totul cu dragoste, cu prețuire și cu pioșenie, cine ne poate judeca că am mai schimba câte
ceva?
Să fie un nou pas către Ziua Nașterii Domnului Iisus? Ne pregătim pentru sărbătoarea
școlară dedicată acestui eveniment din viața credincioșilor și fiecare zi parcă se termină prea repede:
confecționăm material pentru a decora un brad frumos stilizat. Panourile clasei sunt pline de fișele
noastre de muncă individuală, invitațiile adresate lui Moș Crăciun pentru a veni cu daruri și pe la
școală și scrisorile către Laponia, țara natală a moșului, invitațiile către părinți pentru târgul de
Crăciun etc.

94
 Noi am adus târgul de Crăciun din oraș, în fiecare an, la standurile fiecărei clase.
Cumpărăturile făcute la târg ne ajută să nu ne mai luptăm cu aglomerația din aceste zile, dar
adunăm fonduri la Asociația părinților școlii, pentru acte caritabile și pentru achiziția de logistică,
aparatură electronică necesară demersului didactic, cărți noi la biblioteca școlii, jocuri, jucării și
truse de lucru atât de necesare nouă.
Sosirea zilelor libere de vacanță, fără teme, poate doar cu un studiu individual benevol, ne
ajută să dedicăm fiecare clipă tradițiilor populare, specifice zonei în care trăiesc bunicii noștri,
locului în care s-au născut părinții noștrii, unii mutându-se cu mulți ani în urmă în capitală. Așa
spuneam la începutul comunicării mele: veșnicia s-a născut la sat, dar ”satul” este și comunitatea
orășenească în care trăiesc românii. Ținem post, mergem mai des la biserica ”noastră” (cea de
cartier sau unde ne place să ne rugăm), mergem cu colindatul la vecini, prietenii noștri și ai familiei,
dar ne și destindem vizitând un muzeu, vizionând un spectacol de Crăciun, participând la atelierele
propuse de campaniile Moșului Crăciun în oraș, ba chiar colindând magazinele, măcar pentru a
asculta muzica de fond și privind decorațiunele din vitrine, de pe la târguri tradiționale etc.
Să fie oare parte a tradiției populare de la sfârșit de an și prepararea unor bucare gustoase,
aromate și bine scrie în meniul fiecărei zile? Desigur că da: masa de Ajun, plata colindătorilor, masa
de Crăciun, cea din noaptea și dimineața Anului Nou, de Bobotează ș.a.m.d.
Confecționate în orele ce curs, în orele de AVAP, ornamentele care ne însoțesc cu ”Bună
dimineața la Moș Ajun”, ”Steaua”, ”Florile dalbe”, ”Astăzi s-a născut Hristos”, ”Semănatul”,
”Plugușorul”, ”Sorcova” ș.a. ne vor ajuta să nu se prea audă emoția din glasul nostru, când pornim
cu colindatul.
Și vacanța aceasta se termină prea repede? Doar sunt 3 săptămâni de vacanță în care putem
sărbători. La revenirea în școală facem bilanțul și ne place că am respectat tradițiile pe care le
numim generic ”de Crăciun”.
În încheierea comunicării mele, doresc să rostesc singura urare care deschide toate ușile
credincioșilor ”La mulți ani” minunați ca tine/voi/dv.!, alături de urările specific obiceiului
sărbătorit!
Prin eseul meu am dorit să fie un schimb de bune practice cu toți colegii participanți la
aceast Proiect Educational Natțional cu tema ”MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!”, proiect
inițiat de EDITURA D”ART.

95
 IMPORTANŢA PARTENERIATULUI EDUCAŢIONAL DINTRE
GRĂDINIŢĂ ŞI FAMILIE

Prof Inv prescolar Andrei Elena-Ancuta

Părinţii, familia sunt primii oameni chemaţi să pună bazele educaţiei unui copil deoarece
pregătirea pentru viaţă a omului de mâine începe din primele luni de existenţă. Faptele de astăzi ale
copiilor reprezintă o prefigurare certă a celor de mâine. Deprinderile şi convingerile conturate acum
formesză baza modului de acţiune din viitor. Atitudinile şi comportamentele părinţilor vor fi
primele modele copiate cu fidelitate de copii.
Preşcolarul ar trebui să aibă toate condiţiile unui cadru optim în care să se dezvolte şi această
răspundere revine în mare măsură familiei care poate îndeplini această sarcină doar printr-o
colaborare eficientă cu grădiniţa. Familia oferă copilului un mediu afectiv, social şi cultural. Mediul
familial, sub aspect afectiv, este o şcoală a sentimentelor deoarece copilul trăieşte în familia sa o
gamă variată de relaţii interindividuale, copiindu-le prin joc în propria conduită. Cu triplă funcţie,
reglatoare, socializatoare şi individualizatoare, familia contribuie în mare măsură la definirea
personalităţii şi conturarea individualităţii fiecărui copil.
Grădiniţa este prima unitate de învăţământ cu care copilul dar şi familia intră în contact. Ea poate
oferi părinţilor o imagine obiectivă a copilului, poate sprijini şi orienta familia în educarea copiilor.
Educatoarele trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării activităţilor zilnice, asigurării
educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale. În acelaşi timp, educatoarea nu trebuie să uite că familiile
învaţă împb reună cu copiii. Copilul este un membru nou şi unic al familiei care trebuie să înveţe
să-l cunoască cu tot ce ţine de personalitatea, temperamentul şi stilul său. Unitatea de acţiune a celor
doi factori (grădiniţă şi familie) în vederea formării copiilor este condiţionată de un mod comun de
lucru şi de o bună cunoaştere reciprocă, iar începutul este dat de cunoaşterea familiei de către
educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei educativ. Familia este o sursă principală de
informaţii privind relaţiile interpersonale dintre membrii acesteia, aşteptările privind educaţia
copilului, stilul educaţional, autoritatea părinţilor şi metodele educative folosite, valorile promovate,
climatul educaţional, responsabilităţile pe care copilul le îndeplineşte. Educatoarele trebuie să
asigure părinţilor numeroase ocazii de a se implica în programul grădiniţei, comunicând în fiecare
zi, povestindu-le despre cum şi-a petrecut copilul lor timpul, ce activităţi de învăţare a desfăşurat, ce
progres sau regres a realizat copilul sau anunţându-i ce activităţi sau întâlniri au planificat. Ele
trebuie să ajungă să cunoască bine familiile şi copiii de aceea vor folosă toate ocaziile pentru a
comunica cu părinţii şi a schimba informaţii. Unele familii vor dori să se implice mai mult, altele
mai puţin. Frecvenţa şi conţinutul discuţiilor cu părinţii vor depinde şi de dorinţa acestora de a
comunica sau de nevoile şi preferinţele lor. Există numeroase căi de implicare a familiilor în
programul de educaţie al copiilor. Unele familii pot veni la întâlniri, altele pot trimite materiale
confecţionate acasă, altele ar putea participa la activităţile din grădiniţă, iar altele să facă parte din
comitetul de părinţi. În cadrul întâlnirilor individuale periodice educatoarea va analiza evoluţia
dezvoltării copilului, va identifica care sunt domeniile de dezvoltare care necesită o diversificare a
activităţilor, care sunt activităţile care sunt realizate cu uşurinţă acasă, modul în care copilul
reacţionează la diverse activităţi propuse. Părintele se simte implicat în viaţa copilului său şi vede
continuitatea relaţiei dintre „acasă” şi „la grădiniţă”. În acest fel, începe să îşi verbalizeze temerile
sau să se simtă valorizat în rolul său, se poate centra pe observaţiile asupra copilului său.
Educatoarea poate evalua dacă abilităţile parentale au nevoie de suport şi îi poate oferi diverse
materiale pentru aşi îmbogăţi cunoştinţele şi dezvolta capacităţile parentale. De aceea aceste
întâlniri au un profund caracter de confidenţialitate.

96
 O modalitate modernă de implicare o reprezintă familiile în sala de grupă. Uneori familiile se simt
intimidate o dată intrate în sala de grupă, considerând că aceasta este „aria” de influenţă aparţinând
exclusiv educatoarelor. Acesteia îi revine răspunderea de a încuraja familiile să vină în sala de clasă
oricând doresc. Atenţia personală arătată îi va ajuta pe părinţi să renunţe la orice stânjeneală.
Părinţii pot asista la activităţile desfăşurate de educatoare cu copiii, pot învăţa modalităţi de
comunicare eficienţă cu aceştia şi modalităţi de soluţionare a situaţiilor de criză. Pe măsură ce
părinţii se obişnuiesc să participe la activităţi ei vor ajunge să cunoască şi să respecte munca
educatoarelor, vor vorbi mai liber despre progresele făcute de copiii sau despre problemele pe care
le au, se vor împrieteni cu ceilalţi părinţi, vor învăţa mai multe şi vor înţelege mai bine modul de
dezvoltare al unui copil, vor învăţa să desfăşoare activităţi similare acasă sau să continuie acasă
activitatea educatoarei cu activităţi în completarea acesteia, vor găsi răspunsuri la întrebările care îi
frămîntă, îşi vor observa copilul la joacă şi vor învăţa să-şi conceapă copilul în relaţie cu ceilalţi.
Participarea părinţilor la activităţile copilului are un dublu câştig: pe de o parte, copilul se va simţi
securizat de prezenţa părinţilor, astfel încât va fi mai deschis spre explorare; pe de altă parte, se va
face un transfer de abilităţi practice şi cunoştinţe de la educator spre părinte, prin exersarea
amenajării spaţiilor, a comunicării cu copilul, prin observarea atentă a acestuia într-un alt context
decât cel de acasă. Acolo unde spaţiul o permite se poate amenaja o cameră rezervetă familiei sau
măcar un colţ în care se pot afişa lucrările copiilor sau poze ale acestora din timpul activităţilor
precum şi informaţii utile pentru educarea copiilor acasă, pliante despre cursuri şi concursuri pentru
copii. Aici ei se pot întâlni cu alţi părinţi, analiza şi aprecia munca copiilor, pot citi informaţiile
expuse la avizier. De obicei acest spaţiiu se poate amenaja pe holul grădiniţei. Acest spaţiu poate
conţine şi cărţi de specialitate despre dezvoltarea copiilor şi despre educaţia parentală pe care
părinţii să aibă posibilitatea să le împrumute. Întrunirile şi întrevederile familiale sunt o componentă
importantă a parteneriatului grădiniţă-familie.
Educatoarele au responsabilitatea de a programa întâlnirile de consiliere cu părinţii săptămânal
pentru a discuta despre proiectele tematice desfăşurate şi despre alte probleme care preocupă
ambele părţi. Pentru că aceste întruniri sunt destinate părinţilor subiectele alese trebuie să fie de
interes pentru aceştia. Întrunirile vor fi benefice numai dacă se axează pe problemele care îi
preocupă pe părinţi care nu vor participa dacă nu le vor găsi interesante şi utile. De aceea este
necesar ca educatoarea împreună cu familiile să descopere care aspecte îi interesează şi vor stabili
data întâlnirii. Educatoarea află care sunt interesele familiei prin întâlnirile informale sau prin
intermediul chestionarelor referitoare la interesele familiei. Anumite subiecte pot fi prezentate de o
manieră mai formală, aşteptându-se şi o replică din partea părinţilor. Alte aspecte cer un mai mare
grad de participare, familiile putând în acest caz să-şi practice abilităţile şi experienţa. Educatoarea
va concepe o planificare a activităţilor de consiliere şi sprijin pentru părinţi incluzând teme generale
dar şi particulare la sugestia părinţilorVizita la domiciliu este investită adesea cu un puternic rol
evaluativ, care se adresează părintelui şi este destul de dificil să accepte acest lucru. Important este
ca părintele să nu resimtă aceste vizite ca abuzive, ci ca modalităţi de colaborare partenerială,
pentru a determina un răspuns cât mai adecvat nevoilor de dezvoltare ale copilului lor. Oricărei
persoane îi place să fie apreciată, recunoscută şi să sărbătorească succesele. Reuşitele copiilor
trebuie sărbătorite de aceea cu diferite ocazii educatoarele organizează serbări care costituie un
prilej de cunoaştere reciprocă şi de satisfacţie reciprocă pentru realizările copiilor. Părinţii se pot
implica în desfăşurarea repetiţiilor, în confecţionarea costumelor sau a decorului, în organizarea
unor mini petreceri pentru copii la sfârşitul acestori serbări. Meseria de părinte se învaţă în timp şi
cu sprijinul educatoarei în perioada preşcolarităţii, iar de buna colaborare a familiei cu grădiniţa
depinde dezvoltarea armonioasă şi unitară a copilului.
Biliografie: Dumitrana, Magdalena, 2000 „Copilul, familia şi grădiniţa”, Editura Compania,
Bucureşti Voiculescu, Elisabeta, 2001 „Pedagogie preşcolară”, Editura Aramis, Bucureşti Popescu,
Eugenia (coord.), 1995 „Pedagogie preşcolară. Didactica” E.D.P., Bucureşti

97
 Serbarea școlară și importanța ei
Prof. pt. înv. preşc. Andrei Maria
Grădiniţa cu Program Normal Măgireşti

Serbarea şcolară este o sărbătoare atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor.
Serbarea de Crăciun este cea mai îndrăgită de copii, de aceea, pentru reușita ei există
preocupări susținute: audierea colindelor, împodobirea sălii de grupă, stabilirea centrului tematic,
împodobirea bradului, pregătirea cadourilor. etc În acest cadru, copiii interpretează cu multă plăcere
roluri de: Iarna, Anul Nou, Anul Vechi, steluțe, fulgi, oameni de zăpadă, îngerași etc
Toate aceste experiențe ne oferă satisfacții uriașe și contribuie într-o mare măsură la
destinderea copiilor în mediul grădiniței, la realizarea unei atmosfere relaxante și constructive, între
grădiniță, familie, comunitate, ceea ce determină ca și copiii să vină cu plăcere la grădiniță și să se
manifeste fără inhibiții și timidități, ei observă ce mult înseamna dragostea, căldura sufletească,
înțelegerea, respectul și toleranța, lucruri deosebit de importante pentru această primă experiență
oferită de grădiniță.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul preşcolarilor.
Ea evaluează talentul, munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui copil în parte;
Copiii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea
de cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile.
Potențialul copiilor, al alternativelor de realizare a serbărilor în grădiniță este generator de
căutări și de soluții variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginația, în bucuria și în
dragostea din sufletul copiilor, dacă-i lași pe ei să te conducă spre acțiuni surprinzător de frumoase
și de valoroase.
Este foarte bine ca cei din jur să afle care sunt aspectele muncii noastre, de aceea legatura cu
familia și comunitatea este foarte importantă.
Serbarile și activitățile susținute cu diferite ocazii de către copiii din grădiniță, oglindesc cel
mai relevant dinamica grădiniței, implicarea ei în viața comunității și nu în ultimul rând ceea ce se
învață în instituția respectivă.

98
 Serbările copiilor încântă prin farmecul lor, prin prospețimea și candoarea protagoniștilor,
prin neîntrecuta spontaneitate și sinceritate, prin naturalețea și firescul comportamentului lor scenic.
Ca într-o familie, copiii, spectatorii de la mic și până la cel vârstnic trăiesc momente unice din
lumea inegalabilă a copilăriei, iar coarda sensibilă a sufletului fiecăruia dintre cei prezenți vibrează
sub coarda de cristal al glasului copilăriei.
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei.

99
 
 
 
 
”SĂRBĂTORI DE IARNĂ”- PROIECT EDUCAȚIONAL
PROF. ANDREI MIHAELA- IULIANA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”NICOLAE
BĂLCESCU”, COM. NICOLAE BĂLCESCU, JUD. BACĂU

„De Crăciun, toate drumurile duc spre acasă”.

Marjorie Holmes
Argument
Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie atât pentru cei mici, dar şi pentru cei mari.
Obiceiurile şi tradiţiile româneşti sunt ritm şi muzicalitate, adâncă simţire; reprezintă mândrie,
încredere, speranţă, dragoste de viaţă, voioşie, bucurie.
În preajma Sărbătorilor de iarnă trăim nostalgia desăvârşirii noastre spirituale, deoarece
Sărbătorile de Crăciun ne transpun pe un tărâm spiritual remarcabil. Ne împăcăm cu noi înşine şi cu
semenii noştri, prin iubire şi iertare, prin bucuria de a fi împreună şi a deveni mai buni, mai darnici.
Scop
Păstrarea şi promovarea tradiţiilor naționale şi universale specifice iernii. Exprimarea
emoţiilor şi sentimentelor care ne încearcă la venirea iernii prin diferite forme artistico-literare şi
practice.
Obiective
- Cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor de iarnă specifice poporului român;
- Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor şi cadrelor didactice;
- Dezvoltarea capacităţii de sensibilizare a copiilor pentru a deveni purtători şi păstrători ai portului,
tradiţiilor şi obiceiurilor noastre;
- Stimularea elevilor prin organizarea de expoziţii, serbări;
Grup ţintă
- Beneficiari direcți: elevii Școlii Gimnaziale ”Martin Benedict” Galbeni;
- Beneficiari indirecți: părinţii elevilor, membrii comunităţii locale, instituţiile locale- Parohia Sf.
Iosif Muncitorul Galbeni, Consiliul Local N. Bălcescu, Primăria N. Bălcescu.
Perioada de desfășurare:
-3 12 2017- 19 01 2018
Resurse umane
- Elevii Școlii Gimnaziale ”Martin Benedict” Galbeni, cadre didactice, părinţii elevilor, membrii
comunităţilor locale.
Echipa de proiect
Prof.Andrei Mihaela- coordonator proiect, prof. Antip Crina- director, prof. Mihăilă Monica-
consilier educativ, prof. Toderașc Ingrid, prof. Gherman Georgiana, prof. Malic Roxana, înv.
Condreț Petronela, înv. Popa Elena, înv. Ghigea Rodica.
Rezultate aşteptate
- Implicarea elevilor, cadrelor didactice şi a părinţilor în activităţile organizate;
- Dezvoltarea în şcoală a programelor educative specifice pentru proprii elevi şi pentru comunitate;
- Folosirea eficientă a timpului pentru a obţine success în activităţile demarate.
Locul desfăşurării
sălile de clasă, Sala Multifuncțională, activităţi individuale realizate acasă de fiecare elev în parte,
Parohia Sf. Iosif Muncitorul Galbeni, Casa Memorială ”Martin Benedict” Galbeni.
Evaluare
Numărul şi tipul activităţilor organizate la nivelul unităţilor de învăţământ, calitatea
activităţilor organizate, numărul participanţilor la diverse activităţi, produsele finale ale activităţilor,
raport final, diseminare în mass-media.

100
 
 
 
 

Calendarul activităţilor
Activitatea nr. 1
Titlul activităţii: "Fetiţa cu chibriturile"
Tipul activităţii: dramatizare după povestea cu același nume de H. C. Andersen și primirea
cadourilor de la Moș Nicolae
Data / perioada de desfăşurare: 6 decembrie 2017
Locul desfăşurării: Sala Multifuncțională
Numărul participanţilor: 85 elevi, 9 cadre didactice
Responsabili: Înv. Condreț Petronela, înv. Popa Elena, prof. Malic Roxana
Beneficiari: elevii claselor CP-VIII, comunitatea locală, părinţii elevilor
Activitatea nr. 2
Titlul activităţii: „PRIMIȚI COLINDA?”
Tipul activităţii: Vizitarea expoziției de Crăciun amenajată în Sala de conferințe a Casei
Memoriale ”Martin Benedict” și prezentarea unui concert de colinde de către elevii școlii
Data / perioada de desfăşurare: 17 decembrie 2017
Locul desfăşurării: Casei Memorială ”Martin Benedict”
Numărul de participanţi: 85 elevi, 9 profesori
Responsabili:prof. Andrei Mihaela, prof. Mihăilă Monica, prof. Antip Crina
Beneficiari: elevii claselor V-VIII
Activitatea nr. 3
Titlul activităţii: „Renaşterea speranţei”
Tipul activităţii: Realizarea unor ornamente si a materialelor necesare împodobirii referitor la
pentru sărbătorea Crăciunului și a Anului Nou
Data / perioada de desfăşurare: 5 decembrie 2017- 21 decembrie 2017
Locul desfăşurării: sălile de clasă
Numărul de participanţilor: 85 elevi, 9 profesori
Responsabili: diriginții și învățătorii
Beneficiari: eleveii claselor CP-VIII
Activitatea nr. 4
Titlul activităţii: „Pluguşorul moldovenesc”
Tipul activităţii: Program artistico-literar referitor la semnifcaţia sărbătorilor de iarnă la români.
Data / perioada de desfăşurare: 22 decembrie 2017
Locul desfăşurării: Sala Multifuncțională
Numărul de participanţi pentru fiecare categorie: 85 elevi, 9 profesori.
Responsabili: prof. Gherman Georgiana, înv. Ghigea Rodica, înv. Popa Elena, prof. Toderașc
Ingrid
Beneficiari: elevii claselor CP-VIII, comunitatea locală, părinţii elevilor
Popularizarea proiectului
- În rândul grupului ţintă;
- În vederea stabilirii unor colaborări viitoare, verbal prin întâlniri directe cu alte proiecte,
parteneri, prin pliante prezentate sau expediate celor vizaţi;
- Campanii tematice;
- Postare pe site-uri educaționale.

101
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT CU
PĂRINȚII

PROF.INV.PRESC.BRATIANU ANDREIA
G.P.N.MONARIU-SC.GIM.BUDACU DE JOS
JUD.BISTRITA -NASAUD

,,Un copil este ca o sămanta de floare…Cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi,
depinde de grădinarul care o va îngriji, de ce pămînt şi de câtă lumină şi apă are, de cât e de ferită
de frig, de furtună şi de soare prea tare. E atât de plăpândă… Cum ai putea s-o rupi ori să o calci
în picioare, când e tot ce va mai rămâne în urma ta?”

Irina Petrea

După cum bine se ştie, familia reprezintă factorul primordial în educarea unui copil şi
educaţia începe în familie, de aceea legătura dintre gărdiniţă şi mediul familial va trebui să se
întrepătrundă. Părinţii sunt datori să crească copilul, să se îngrijească de sănătatea, educaţia,
învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia. Această funcţie are ca finalitate integrarea eficientă
a individului în societate, acest lucru realizându-se prin formare dupa un anumit ideal de
personalitate.
A fi părinte în sec. XXI, într-o periodă marcată de profunde şi rapide transformări sociale,
este o misiune din ce în ce mai dificilă. Familia are nevoie de sprijin şi sustinere pentru a rezolva
problemele ridicate de creşterea generaţiilor de astăzi. Aceasta nu are întotdeauna cunoştinţe
psihopedagogice necesare educării copiilor. Educatorii profesionişti suntem noi. De aceea avem
datoria ca prin activităţile pe care le desfăşurăm să pregătim familia pentru a-şi cunoaşte copilul, să
o antrenăm în procesul educaţional.
Prin activităţile de parteneriat cu părinţii, ne asigurăm un sprijin în propria activitate, o
educaţie solidă a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil şi mediul
necunoscut iniţial.
Dragostea, familia, şcoala sunt esenţe indispensabile în viaţa fiecărui om. Ca primă veriga a
sistemului educativ, familia are responsabilităţi clare şi diverse. Este foarte importantă în educaţia
din copilarie deoarece individul ia primele impresii din mediul înconjurător, din familie. Tot din
mediul familial copilul absoarbe ca un burete conduitele şi obiceiurile celor din jur. Individul va
repeta şi va imita persoanele semnificative din viaţa sa, va avea aceleaşi păreri, idei, concepţii.
Calitatea educaţiei primite în familie depinde îndeosebi de nivelul de educaţie al părinţilor şi al
familiei ce vine în contact cu copilul, în special sub aspect moral şi comportamental.
Funcţia principală a familiei - educarea copiilor este deformată cu largi şi dramatice
consecinţe, astăzi, motivele fiind dintre cele mai diferite: lipsa timpului, situaţia financiară grea,
violenţa, lipsa de comunicare. Colacul de salvare este dragostea, care aduce cu sine comportare
adecvata şi respect. Familia este unicul loc unde omul se simte dorit, asteptat, iubit, drag şi scump
pentru fiecare membru al ei, unde persoana ar putea să se pronunţe sincer asupra tuturor
problemelor, ar putea fi înţeleasă, susţinută, încurajată, unde s-ar putea relaxa nu numai fizic ci şi
spiritual.

102
 De la venirea în grădiniţa educatoarea întreprinde activităti de cunoaştere a copiilor şi
familiilor acestora. Studiază dosarele personale, chestionarele aplicate la început de an, organizează
colectivul de părinţi alegând comitetul de părinţi şi repartizează fiecăruia atribuţiile. Stabileşte un
program de activităţi cu familia, proiecteză întâlniri individuale şi colective, consultaţii, activităţi
extracurriculare.
Ţine legătura permanent cu părinţii prin orice mijloace, fie telefonic sau prin e-mail, prin
corespondenţa sau prin avizierele şi panourile de la clasa, accesul la portofoliul copilului s-a dovedit
a fi eficient şi multumitor pentru ambele părţi.
Participarea părinţilor la activităţile demonstrative a permis părinţilor să fie proprii evaluator
ai copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând seama de cerinţele educatoarei cât şi a colectivului
din care face parte.
Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia.
Dacă familia va fi implicată de la început în programul educativ, ea va percepe corect
importanţa colaborarii cu grădiniţa şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea
grădiniţei va fi constientă, interesantă şi reciproc avantajoasă.
Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este copilul care treptat prin modul de
comportare va scoate în evidentă rezultatele acestui parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca parte
importantă a educaţiei sale.
Familia educă prioritar copilul, grădiniţa continuă pe coordinate noi tot ce s-a făcut şi s-a
realizat în familie. Lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub toate aspectele, considerate pe buna
dreptate, cel mai mare dascăl!
CONCLUZII :
* Mulţi părinţi pretind că îşi cunosc bine copiii, dar nu ştiu să acţioneze;
* Unii părinţi folosesc pedeapsa corporală în aplanarea conflictelor;
* Alti părinţi pun accent pe asigurarea condiţiilor materiale, copiii fiind frustraţi pe plan
afectiv;
* Unii părinţi se bazează şi pretind doar intervenţia educativă a grădiniţei, necunoscând
strategii adecvate de acţiune pozitivă în relaţia cu copiii lor.

BIBLIOGRAFIE:
Ecaterina Adina Vrăşmaş,Consilierea şi educaţia părinţilor,Bucureşti,Editura
„Aramis”,2002;
Ecaterina Adina Vrăşmaş,Educaţia copilului preşcolar,Bucureşti,Editura Pro
Humanitate,1999;
Gheorghe Bunescu,Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor,www.1educat.ro;
Stern,H.H.,Educaţia părinţilor în lume,Bucureşti,Editura Didactica şi Pedagogica,1972.

103
 SERBĂRILE ŞCOLARE

Prof. MIHALCA ANDREIA

COLEGIUL TEHNIC „APULUM” ALBA IULIA

Cântecul ocupă un loc important în educaţia copiilor. Acestora le place să asculte cântece şi
muzică, le place să cânte singuri sau împreuna cu colegii de clasă, profesorii sau prietenii. Cântecele
îi influenţează în moduri diferite. Unele liniştesc, altele înveselesc sau întristează. Astfel, o mamă,
dacă vrea să-şi liniştească copilul, îi cântă un cântec liniştitor de leagăn. De asemenea, dacă vrea să-
l înveselească, îi cântă cântece vesele şi antrenante. Nimeni nu doreşte să vadă un copil trist deci,
cântecele triste vor fi foarte des ocolite.

Atâta timp cât cântecul nu e cunoscut copiilor, ei ascultă numai cum cântă profesorul. De
îndată ce au prins melodia, ei încep să cânte şi singuri. Cântecul apropie, întăreşte legăturile dintre
copii. Cântecele despre succese, anotimpuri, pace, animale, sau cele istorice sau colindele îi educă
pe copii în spiritul dragostei de natură, a patriotismului sau tradiţiilor româneşti de Crăciun.

La limba engleză sunt copii care nu pronunţă unele sunete sau pronunţă incorect unele
cuvinte dar, în timp ce cântă, pronunţând cuvintele foarte des, prelungit, ritmat, aceştia învaţă
corect, înlăturând astfel, treptat, defectele de pronunţie.

Odată cu auzul se dezvoltă memoria şi atenţia copiilor. Ei memorează melodiile noi,

versurile cântecului, recunosc după ureche melodiile cunoscute.

Cântecul este important şi pentru sănătatea copilului. Când cântă, el respiră mai adânc, mai
bine, îşi aeriseşte plămânii, trăgând aer curat, bogat în oxigen; de aceea este foarte folositor cântatul
în spaţii aerisite sau în aer liber când vremea este frumoasă.

În alegerea cântecelor pentru o serbare trebuie să ţinem seama de vârsta lor, de dezvoltarea
lor generală şi deprinderea de a cânta. Pentru copiii de la învăţământul primar, cântecele în limba
engleză vor fi scurte, cu un conţinut foarte simplu şi cu melodii uşoare. E bine să fie alese cântece
cu un ritm mai lent, fiindcă la copiii de această vârstă pronunţia şi vocabularul sunt mai scăzute.

Cu copiii mai mari, de gimnaziu, se pot învâţa cântece cu un conţinut şi o melodie puţin mai
complicate deoarece pronunţia este mai bună, vocabularul mai bogat, iar vocea şi auzul lor sunt mai
dezvoltate.

Uneori cântecul poate fi interpretat în cadrul unei povestiri sau a unui joc cunoscut. Dacă se
apropie o sărbătoare, copiii trebuie învăţaţi cântece cu un conţinut corespunzător.

Ca o serbare să fie reuşită trebuie ca toţi copiii să cunoască foarte bine versurile tuturor
cântecelor. Acestea trebuie interpretate expresiv, iar cuvintele pronunţate cât mai clar.

În timpul serbării trebuie avut grijă ca toţi copiii să cânte corect melodiile, să nu ţipe, să stea
drept, să nu stea cocoşaţi şi cu capul plecat; să stea în picioare, deoarece în această poziţie respiraţia
se face mai uşor, mai ales atunci când trebuie să cânte note înalte.

Dacă am ales cântece mai ritmate le putem interpteta executând şi câteva mişcări foarte
uşoare de dans. Dansul, ca şi jocul, întăreşte corpul copiilor şi le provoacă multă bucurie. Învăţarea

104
mişcărilor dansului se poate face fără melodie (uneori cu ajutorul număratului), pentru ca toată
atenţia copiilor să fie concentrată asupra mişcărilor.

Poeziile sunt frumoase şi iubite de copii. Dacă dorim să avem o serbare complexă, putem
intercala printre cântecele alese şi câteva poezii pe aceeaşi temă. La limba engleză se vor alege
poezii scurte de 4 până la 5 versuri ca memorarea lor să fie facilă şi să nu necesite mult timp pentru
pregătirea serbării.

Este de preferat ca serbarea în limba engleză să nu dureze mai mult de 20 minute, deoarece
publicul necunoscător se va plictisi.

Dansul în cadrul serbărilor şcolare îi ajută pe copii să scape de „trac” şi să se relaxeze,

deoarece publicul provoacă cel mai adesea emoţii celor mici.

Serbările sunt un motiv de bucurie şi mândrie atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Aceştia
din urmă doresc să-şi vadă copii evoluând pe scenă, iar cei mici vor să le arate celor dragi că au
învăţat ceva frumos la şcoală, că sunt talentaţi şi că pot deveni chiar şi mici vedete.

105
 Serbările școlare și importanța lor

Prof. înv. preșcolar Andreicovici Elena Dorina

Școala Gimnazială Nr. 2, Sighetu-Marmației,

Jud. Maramureș

,,Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creației scăldate de lumină, ieșind din
întuneric, nespus de nouă și proaspătă, uluitoare.” (Eugen Ionescu)

Orice serbare școlară este o sărbătoare atât pentru copii cât și pentru educatorii lor și nu în
ultimul rând pentru părinții copiilor implicați. Pregătirea unei serbări este un bun prilej de a pune în
valoare imaginația și creativitatea fiecăruia, copil- părinte –cadru didactic.

În proiectarea șcenariului unei serbări trebuie să avem în vedere, pe lângă conținuturi care
trebuie să fie apropiate experienței de viață a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaștere, de
nou și de frumos, două coordonate majore: mișcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o
parte și atmosfera încărcată de emoții, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil
participant, pe de altă parte. Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă și să
cuprindă materialele accesibile particularităților de vârstă și individuale ale copiilor.

Serbările școlare contribuie la acumularea de cunoștințe și la lărgirea orizontului de

cunoaștere a copiilor. Înțelegând și memorând poezii, cântece sau texte ale șcenetelor se dezvoltă
memoria și limbajul. Această formă de învățare este condiționată de dezvoltarea atenției.

Toate activitățile artistice îmbogățesc și nuanțează viața lor afectivă le oferă copiilor prilej
de a trăi emoții variate ce se vor acumula în limbajul de reprezentării și manifestare. De asemenea,
munca laolaltă contribuie la dezvoltarea simțului de răspundere al fiecărui copil și al întregului
colectiv prin dorințe commune de a obține rezultate bune, favorizează stabilirea unei discipline
conștiente pe parcursull repetițiilor și în cadrul desfășurării lor.

Contactul cu publicul invitat, prezent în număr mare sau mai mic la serbarea
pregătită de copiii din grupă trezește în aceștia energia latentă, exigența fierăruia de a învinge
greutățile ivite, de a-și stăpâni timiditatea, îi face responsabili în asumarea rolurilor, le cultivă
spiritul de initiativă, de independență în acțiune. Timpul acordat atât pregătirilor cât și repetițiilor,
contribuie la stimularea interesului pentru muncă și a dișciplinei muncii îndeplinite cu multă
responsabilitate.

Manifestările artistice reprezintă un bun prilej de evaluare a activităților pregătite. Prin

poeziile recitate, copiii dau dovadă că sunt obișnuiți să vorbească corect, nuanțat, expresiv, folosind
o mimică și nu ton cât mai adecvat momentului, prin cântecele interpretate se constată armonizarea
cu ceilalți, iar scenetele prezentate redau cunoștințele și starea lor empatică.

Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacții, creează buna dispoziție, favorizează

dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic, psihic și emoțional. Importanța manifestărilor

106
artistice interpretative rezidă chiar și în funcțiile acestora: -cognitive și cultural artistice; moral –
civice și de societate; recreativ- distractive și afective.

Prin realizarea funcției cognitive sau cultural artistice copiii au contact cu valori culturale ale
poporului nostru și ale altor popoare cu valori multiple ale spiritualității universale.

Exercitând funcția de educație moral –civică și de socializare, activitatea interpretativă

contribuie la sprijinirea integrării sociale a copiilor prin formarea și dezvoltarea sentimentelor,
convingerilor și atitudinilor necesare îndatoririlor ce revin tinerei generații, precum și ale normelor
de comportare și conviețuire socială.

Căile de educare morală a copiilor prin activitatea artistică sunt numeroase, ele depindând de
orientarea conținuturilor încorporate în mesajul artistic elaborat.

Funcția distractiv –recreativă satisface una din importantele trebuințe ale copiilor și anume
aceea de refacere a echilibrului fizic, de destindere și deconectare.

Serbările copilăriei sunt momente de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru părinții
acestora, ele întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumină în suflete, dau
aripi imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităților, în cadrul
serbărilor școlare este bine să fie prezentate și creații artistice originale, adaptate evenimentelor din
comunitatea aparținătoare. Serbările contribuie la stabilirea unor legături între cunoașterea artei și
practicarea ei.

Bibliografie:

Revista învățământului. primar, nr 2-3/2004, Ed. Miniped

Revista învățământului primar, nr. 2-3/ 2001, Ed. Dișcipol

A. Glava, M. Pocol, L. Tătaru (2009)Educația timpurie, Ed. Paralela 45

107
 Importanţa activităţilor educative realizate în parteneriat cu părinţii

Profesor Andronache Simona Mariana

Şcoala Gimnazială ,,Gheorghe Hariton,,Săhăteni

Activitățile extrașcolare contribuie la formarea şi dezvoltarea personalității elevului,

într-un cadru relaxant,calm şi plăcut, lipsit de corvoada temelor şi de aprecierea prin note a
efortului depus.

Sunt foarte importante şi utile,mai ales că recunosc şi dezvoltă aptitudini, talente,

conducând elevul spre o zonă de confort în care i se acceptă caracteristicile individuale, în care
are posibilitatea de acţiune şi experienţă personală şi în care îşi dezvoltă respectul faţă de ceea
ce este încrederea în valoarea sa .

Avand forme variate şi cuprinzând domenii şi arii foarte mari, acestea oferă o punte de
legătură între cunoştinţele asimilate la lecţii şi informaţiile acumulate informal .Totodata au şi un
scop precis,acela de a adapta conţinutul la nevoile individului şi situaţiilor speciale,în scopul
maximizării învăţării şi cunoaşterii şi al minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în
sistemul formal.

În direcţia în care activităţile extraşcolare işi propun să răspundă nevoilor, intereselor,

aptitudinilor şi dorinţelor participanţilor includerea părinţilor în realizarea şi desfăşurarea acestor
activităţi sunt mai mult decat benefice.Astfel, participarea activă a părinţilor pot pune bazele
unei comunicări eficiente şcoală –familie, profesor-elev, parinte-elev. Familia reprezintă , în
afară de bagajul genetic moştenit, mediul care poate fi favorabil unei dezvoltari normale dar
poate constitui şi o frână ,un blocaj în dezvoltarea sa. Problema cea mai acută ,în momentul
acesta,este lipsa unei comunicări eficiente între cei trei actori ai educaţiei. Astfel, activităţile
extraşcolare la care participă şi părinţii pot oferi un cadru benefic stabilirii unor deschideri spre
cunoaştere, acceptare şi susţinere, nu numai din partea profesorului ci şi din partea părintelui şi
al elevului, cunoaşterea intereselor copiilor, a intereselor părinţilor, acceptarea aptitudinilor
copiilor şi susţinerea acestora, cunoaşterea eforturilor şi dorinţei profesorului de a dezvolta
aptitudinile, talentul copiilor, acceptarea unei relaţii deschise şi bazate pe încredere între cei trei
actori, susţinere în realizarea acestor activităţi extraşcolare şi recunoaşterea importanţei acestora.

Activitătile extraşcolare reprezintă, printre altele, o altfel de ,,şedinţă cu părinţii,, , în care

profesorul poate observa relaţia dintre copil-părinte, cum se comportă copilul faţă de părinţi ,

108
cum se comportă părinţii cu acesta, cum şi cât este copilul ajutat, ce influente pozitive şi
negative se exercită asupra lui şi care sunt interesele lor comune.

Putem considera că prin participarea părinţilor şi la activităţile extraşcolare propuse de

către instituţia de învăţământ, atitudinea acestora faţă de drepturile şi responsabilităţile lor prind
contur , conştientizând importanţa atitudinii lor pentru reuşita şcolară a copilului şi a rolului lor
educativ în cooperare cu profesorii şi resituează importanţa acestor activităţi extraşcolare.

Părintele trebuie să parcurgă câţiva paşi alături de şcoală, alături de cadrele didactice
pentru a învăţa, pentru a ajuta , pentru a deveni un suport al imaginii pozitive despre şcoală. Într-
o altfel de organizare , într-un altfel de cadru relaţia celor trei actori ai educaţiei şi-ar pune
bazele unei colaborări bazate pe încredere şi cel mai important lucru ar fi acela că atât părintele
cât şi copilul ar descoperi faptul că şcoala este un partener cinstit, loial, care-şi doreşte să
şlefuiască, să producă oameni de calitate capabili să se integreze în societate şi să fie acceptat de
către aceasta. Iar caştigul cadrului didactic ar fi un statut revalorizator în ochii societăţii.

Însă, în această etapă de modernizare rapidă, se pune întrebarea urmatoare : părinţii au

disponibilitate şi timp pentru a participa împreună cu copilul la diverse activităţi extraşcolare
propuse de către şcoală?

La nivelul cunoştinţelor mele, părinţii au o disponibilitate mai mare de colaborare cu

şcoala cât elevul se află la ciclul primar apoi renunţă încet, încet transferând întreaga
responsabilitate şcolii iar aceasta rămâne neputincioasă dacă se izbeşte de indiferenţa sau
opoziţia părinţilor. Astfel, şcoala capată o misiune suplimentară iar efortul se dublează .

Bibliografie:

Agabrian, M., Milea V., Parteneriate şcoală -familie-comunitate, Ed. Institutul European, Iaşi,
2005

Batrânu, E., Educația în familie, Ed. Politică, Bucuresti, 200

Faber Adele, Mazlish Elaine, Comunicarea eficientă cu copiii- acasă şi la şcoală, Ed. Curtea
Veche, Bucureşti, 2002

www.examen titularizare.ro Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară

109
 Crăciunul se apropie.
Să organizăm o petrecere de clasă cu copiii

Prof. Angela Ferenți

Școala Gimnazială Liviu Rebreanu, Tg.-Mureș

,,Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al

Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.”
( Calvin Coolidge)
Crăciunul este o sărbătoare unică, înfășurată în magie și minuni.
În primul rând, trebuie să ne gândim la decorațiunile pentru a face clasa/grupa mai veselă
și mai festivă. Desigur, cu copiii vom pregăti elemente simple de Crăciun; în acest fel, încercăm să
ne gândim la obiecte care pot fi folosite ca decorațiuni pentru clasă: decorațiuni colorate în formă de
copac sau Moș Crăciun, afișe care povestesc despre nașterea copilului Isus cu cele mai variate
tehnici (o idee frumoasă ar putea fi cea a colajului obținut cu decupajele publicitare preluate de pe
paginile ziarelor și revistelor), ghirlande pentru ușă și ferestre .
În al doilea rând, împodobirea bradului (decorăm copacul ). În locul bilelor obișnuite
colorate, a globorilor din comerț sau confecțioate de ei, le putem propune copiilor să aducă o
fotografie pe care să o atârne pe ramuri sau pe obiectul lor preferat, cel de care nu se separă
niciodată, să fie ancorat pe brăduț ca o minge, sau, cei care știu să scrie ar putea chiar să scrie un
mic gând sub forma unui manuscris frumos folosind culori și creioane pentru a orna brădul.
Apoi, aranjarea staului/ pătuțui . Din nou, lăsandu-ne ghidate de imaginația noastră să
încercăm să fim originale. În acest fel, vom putea implica copiii într-o lucrare de grup care s-ar
putea dovedi, în cele din urmă, foarte interesantă pentru dezvoltarea abilităților lor creative: copiii
mai mari ar putea, de exemplu, să creeze leganul/pătuțul realizându-l complet cu origami, o tehnică
preluată de la chinezi care necesită o anumită abilitate manuală și o bună răbdare, dar care la sfârșit
oferă rezultate excelente; cei mai mici, ar putea în schimb, să deseneze povestea Nașterii, desene
care să fie afișate pe perete (fiecare copil un subiect: pelerinajul Mariei și al lui Iosif, noaptea de
Ajun, Steaua- Cometa, sosirea păstorilor și cea a Magilor).
O idee frumoasă ar putea fi să jucam o piesă/joc de rol . Dacă timpul rămas nu ne permite,
dacă nu ne-am planificat din timp așa ceva, putem propune copiilor să învețe o poezie, o melodie,
o propoziție care să fie recitată, o legendă sau o poveste de Crăciun iar petrecerea va fi mult mai
simplă și va necesita mult mai puțin timp de pregătire. De asemenea, nu va trebui să ne gândim la
costume și seturi de design.
În zilele dinaintea petrecerii, adunăm într-un coș, cu ajutorul copiilor, toate jucăriile
pe care nu le mai folosesc, acelea de când erau mai mici și se împachetează astfel încât să poată fi
expediate la acțiunea de caritate pentru toți acei copii care nu au avut niciodată jucarii și care nu au
cunoscut niciodată bucuria de Crăciun. Coșul/coletul ar putea fi livrat, în mod oficial,
reprezentantului de clasă în timpul petrecerii, care va fi apoi înaintat asociațiilor competente și care
operează în acest sens (totuși, amintiți-vă să anunțați părinții încercând să îi implicati și pe ei).
Dacă școala/gradinița vă dă permisiunea, încercați să vă configurați pentru ziua stabilită un
fel de piață/târg , chiar și în acest caz, pentru caritate: fiecare mamă ar putea pregăti un obiect mic,
un tort, un coșuleț ... apoi să vândă produsele celor prezenți, venitul obținut donându-se în întregime
prin Proiectul umanitar, grupului de copii cu nevoi speciale, Asociaței/Fundației copiilor singuri sau
nevoiași. Implicați părinții în pregătirea băuturilor răcoritoare : în partea din spatele clasei sau
chiar la intrarea in clasă se poate amenaja un mic stand de unde se pot cumpăra cozonaci și băuturi
răcoritoare, pizza sau deserturi pentru vizitatori sau participanții adulți. Prin urmare, petrecerea de
Crăciun ar putea deveni și ocazia în care copiii oferă mamei și tatălui micile daruri pe care le-au
pregătit pentru ei în clasă: chiar și în acest caz, trebuie să fie obiecte simple, dar făcute cu grijă și
dragoste .

110
 Dacă aveți timp și doriți, pentru a afla cât de mult știu copiii despre Crăciun, încercați să
organizați câteva jocuri distractive în timpul petrecerii, ca temă de Crăciun: un ,,Test în echipă”,
,,Vânătoarea pentru dar” , ,,Cea mai frumoasă colindă de familie ”sau ,,Tombola de Crăciun”.
,,Crăciunul este cel mai adevărat Crăciun atunci când îl sărbătorim dând lumina iubirii celor
care au cea mai mare nevoie. ”(Ruth Carter Stapleton)
Bibliografie:
1. Florea Marian, Simion, Sărbătorile la romani. Studiu etnografic, Editura Fundaţiei
Culturale Române, Bucureşti, 1994;
2. Vasile Poenaru, Cartea serbărilor şcolare, Editura Coresi, 2007

111
 SERBARE

Propunător: Anghel Alina Daniela

Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia

Bine-aţi venit la noi, aici!

Bine-aţi venit, părinţi, bunici!
Programul nostru să vă fie
Prilej de bucurii şi veselie.
Dragi invitaţi, vă rog să ascultaţi,
Apoi, firesc, să şi aplaudaţi.

Colind: Cerul și pământul

Vin îngerii ca să colinde în sunet de tilinci

În cojocele albe, în cioareci şi opinci.
Opresc la o căsuţă, în margine de sat
Colinda lor în noapte s-aude ne-ncetat.

Sclipesc luminile-n cetate,

Iar Betleemul doarme dus.
Pe drumurile colindate
Sunt toate uşile-ncuiate.
Un loc măcar de poposire,
Nu s-a găsit pentru Iisus.

Mâhnită,Maria,cu durere
Încet se pierde-n noapte-acum
Pe câmp, în tainică tăcere
Ce-ar mai putea oare, să spere
Când nici un loc de poposire
Nu a găsit în lungul drum?

Însă Preabunul Dumnezeu

Nu a uitat de planul Său
Şi le-a trimis în ajutor
Un copilaş, fiu de păstor

Colind: Pe uliță-n Betleem

Cad fulgi de nea din cerul sfânt

Steluțele iubirii
Iisus e iarăși pe pământ
Ca Fiu al omenirii
Pe paie reci El doarme acum
Căci nimeni nu-L primește.

112
Pământul parcă s-a aprins
Şi cerurile s-au deschis
Ce dulci cântări răsună
Sunt cetele-ngereşti

Cu flori de măr în mână.

Coboară lin pe-o rază
Şi ieslea luminează.

Şi-acolo-n frig,pe fân uscat

În staulul sărăcăcios,
S-a născut al lumii Împărat :
Mesia Iisus Hristos.

Colind: Astăzi noi sărbătorim

Sunt copil, Iisuse,

Și-aș dori să-ți spun
Tu mereu m-ajută
Să devin mai bun!

De sus, din ţara Ta,

Din marea-ţi bunătate,
Iisuse, adu-ne sănătate!
Căldură-n orice casă,
Şi bunătăţi pe masă.
Şi-adu din lumea Ta,
Speranţă-n ţara mea.

Cântec :E noaptea de Crăciun

Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,

Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.

Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

113
Dragi părinţi şi dragi bunici
Să fiţi mereu fericiţi!
S –aveţi multe bucurii,
Cât mai multe împliniri
Şi să vă mândriţi cu noi
Şi acum, şi mai apoi!
Să aveţi parte de toate,
Mai ales de sănătate,
De la Bunul Dumnezeu,
Ce ne-a mântuit de rău.

Bibliografie:
Leon Magdan, Cele mai frumoase poezii ortodoxe pentru copii, Editura Mateiaș, 2006
www.didactic.ro

114
 Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii

Autor: Anghel Elena-Mihaela

Activităţile extraşcolare joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea fizică şi

psihică a unui copil. Prin intermediul acestora, copilul va învăţa să interacţioneze mai uşor cu
cei din jur şi va putea să exceleze în anumite domenii spre care are înclinaţii.
Trăim într-o lume care se dezvoltă continuu şi care este într-o permanentă schimbare,
evoluând. Grădiniţa are menirea de a transmite valori culturale, istorice şi sociale la nivelul
cerinţelor educaţionale. Datoria educatoarelor, care sunt deschizătoare de drumuri, este de a-i
implica pe copii în diverse activităţi care să coincidă cu societatea de azi. Dintre aceste
activităţi care-i motivează şi le atrag interesul de a participa cu plăcere sunt activităţile
extracurriculare. Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ presupune
îmbinarea activităţilor şcolare cu activităţile extraşcolare. Îmbinarea acestora are numeroase
valenţe formative, deoarece acestea permit manifestarea creativităţii şi imaginaţiei copilului
preşcolar.
Aptitudinile şi înclinaţiile mai deosebite descoperite la copii în domeniile: muzical,
literar, coregrafic şi artistic-plastic pot fi valorificate în timpul programelor distractive, a
şezătorilor, a teatrului de păpuşi, dar mai ales în cadrul serbărilor din grădiniţă. Serbările au
un farmec aparte în viaţa copiilor de grădiniţă, scena creează copiilor posibilitatea de a-şi
manifesta aptitudinile individuale ale personalităţii lor. Aceasta impune dezvoltarea
intereselor copiilor pentru activităţile artistice şi oferă prilejul de a valorifica unele aptitudini
şi de a recita expresiv, de a cânta melodios, de a dansa elegant, graţios, etc. Interesele şi
aptitudinile le vom dezvolta în strânsă legătură cu celelalte procese şi însuşiri psihice ale
copiilor: gândirea, limbajul, atenţia, memoria, voinţa. Ca să poată da replica într-o scenetă,
copiii îşi pun în activitate gândirea şi fac asociaţii între obiectele ce-i înconjoară, îşi însuşesc
expresii noi, memorează ceea ce trebuie să reproducă, iar conţinutul acestora le formează
sentimente şi trăiri morale. În serbări însă nu se urmăresc doar aspecte care ţin de educarea
limbajului, ci şi deprinderile motrice; capacitatea fiecărui copil de a executa exerciţii
euristice, coordonându-şi mişcările corporale cu ritmul muzicii sau cu ritmul exprimării
verbale şi mesajul transmis; capacitatea de a executa paşi de dans popular, modern sau
classic, devenind coordonare, ritm şi o bună orientare spaţială. Sunt verificate şi capacitatea
de a interpreta un cântec, de a reda corect linia melodică dar şi de a cânta concomitent cu
ceilalţi copii.
Prin urmare, serbarea verifică o paletă largă de abilităţi ale preşcolarilor, oferindu-I
educatoarei indicii clare despre propria activitate. Serbarea este un prilej de bucurie, emoţie,
bună dispoziţie pentru copii şi părinţi, iar momentul în care micuţii se pun în valoare şi îşi
folosesc imaginaţia, mimica, dicţia este un adevărat spectacol.
Şi părinţii participă la fel de mult ca şi copiii la serbare. Ceea ce simt ei, ceea ce îi
preocupă, încrederea sau dezamăgirea, aşteptările lor se transmit copiilor într-un mod direct.
Copiii vor reacţiona foarte promt la ceea ce simt că vine de la părinţi şi vor da curs încrederii
sau îngrijorării lor. Legătura dintre părinte şi copil este continuă, în ea circulă în permanenţă
efecte dintr-o parte în alta şi invers. Când mergem la serbare, nu ar trebui să întârziem nici o
clipă şi nici să facem conversaţii cu părinţii de lângă noi, o să vă mire, dar copilul, aflat în
culmea unei emoţii creative, simte dezinteresul celui venit pentru el..La serbare, oricât de
mulţi părinţi, bunici, copii ar fi în faţa lui, tu, părintele prezent, eşti singurul care contează
pentru copilul tău. Pentru tine are îndrăzneala de a evolua artistic, pentru tine are emoţii, în
ochii tăi caută sprijin şi-n palmele tale vrea să-şi sprijine capul după…

 
115
 Ca activităţi pe care le-am desfăşurat la grupă pot aminti serbări desfăşurate cu
anumite ocazii: 8 martie, Crăciun, sfârşit de an, activităţi desfăşurate cu ocazia diferitelor
evenimente: Ziua educaţiei, 1 Decembrie, 24 ianuarie, activităţi desfăşurate în parteneriat cu
alte grădiniţe şi alte activităţi.

Serbările din grădiniţă ocupă un loc important în activitatea instructiv- educativă, ele
vizând nu numai depistarea şi dezvoltarea aptitudinilor, ci şi valorificarea potenţialului
creativ al copiilor.

 
116
 Importanta activitatii educative in parteneriat cu parintii/ Serbari scolare

Prof. inv.prescolar Anghel Ionela

GPP “TARA COPILARIEI”,Calarasi

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de
a uşura o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei
începând educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental
este inspirat din propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive
cât şi negative, pe parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul
bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea
părinţilor după principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o necesitate. Activităţile
extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru cultivarea
înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională şi
plăcută a timpului liber . Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar
,oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă de la gradinita
,deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestorara.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa. Ele prezintă unele particularităţi prin
care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se referă la conţinutul
activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a activităţilor.Având
un caracter atractiv ,prescolarii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu
însufleţire şi dăruire ,la astfel de activităţi . Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui
într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă importantă pentru orice fel de activitate
extraşcolară.
Serbarea şcolară
Reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa
familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru
sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de
manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune
în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori
familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc,
căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară
reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a
colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a
elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem
momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care
părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea
relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
Serbarea scolara reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor
artistice ale prescolarilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării ,prescolarii culeg o bogăţie de
idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile redate . Stimularea şi educarea
atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se realizează prin
intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de îndeplinit

 
117
fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii
artistice.Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ
de natură ( parcul sau grădina gradinitei) amenajate în chip sărbătoresc . Contribuţia
copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop în
sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească
,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă
,mai plină de sens . Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească
o emoţie în sufletul spectatorilor . Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia
promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare .Serbarea la care se va
face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători de iarnă .Odată
cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun ,de
cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui Pentru această activitate a fost ales materialul
,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,, Într-o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,,
Bradul credincios,,.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv
–pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care
se realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a
părut a fi îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul
emoţional. Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de prescolari cu
bucuria şi plăcerea caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .Pregătirea prescolarilor
pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru fiecare lecţie
în parte .
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente:
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în
mod favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de
participarea lui depinde reuşita serbării;
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului grupei şi ale fiecărui prescolar în parte .
Prescolarii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească
setea de cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să
iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă de la gradinita ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de gradinita şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în
modelarea sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii
,restabilind şi întărind respectul acesteia faţă de gradinita şi slujitorii ei .

 
118
 Importanța relației școală – familie în cadrul serbărilor școlare

Prof. Anghel Margareta – Liceul Teoretic ”Decebal” Constanța

În virtutea legilor schimbării, soluționarea reală a problemelor multiple cu care se
confruntă în prezent societatea românească și, în particular, învățământul românesc, poate fi
realizată numai prin transformarea parteneriatului într-o realitate.
Pentru ca parteneriatul să funcționeze, este nevoie de respect și încredere reciprocă, de
schimburi de informații, de consens cu privire la obiective și strategii și de asumarea în
comun a responsabilităților, dar și a drepturilor.
Instituțiile de învățământ dezvoltă parteneriate cu părinții și percep rezultatele la
învățătură ale elevilor ca pe o responsabilitate comună, considerând că toți factorii interesați,
precum: părinții, profesorii și liderii comunitari, au un rol important în sprijinirea copiilor în
procesul de învățare.
Activitățile școlare desfășurate în parteneriat urmăresc: dezvoltarea personală a
elevului, dorința participării și a afirmării, trăirea succesului, iar finalitatea lor se exprimă în
formarea capacităților elevilor de a se adapta permanent la situațiile reale.
Aceste activități au un caracter interdisciplinar, oferă modalități eficiente de formare a
caracterului elevilor pentru că sunt factorii educativi cei mai apreciați și mai accesibili
sufletelor acestora.
Serbările școlare au un caracter stimulator atât pentru ”artiști”, cât și pentru părinții
lor, fiind apreciate la orice vârstă, pentru că aduc satisfacții în egală măsură și celor care
evoluează pe scenă, dar și ”spectatorilor”, elevi sau părinți, lucru care contribuie la
socializarea copiilor de la o vârstă mică.
Ele permit concentrarea atenției pe tot parcursul desfășurării programului, trezesc în
copii puterea de a învinge timiditatea, contribuind la acumularea de noi cunoștințe; reprezintă
o modalitate eficientă de cultivare a capacităților de exprimare, de stimulare și educare a
atenției, dar și de exersare a memoriei.
De asemenea, formează deprinderi și priceperi prin recitarea poeziilor, interpretarea
cântecelor, dansurilor, dezvoltă creativitatea artistică prin implicarea în confecționarea
decorurilor, desenarea afișelor.
Totodată, ele îmbogățesc vocabularul copiilor cu expresii și cuvinte interesante, ajută
la educația estetică prin cântecele și versurile învățate, dar și prin ținuta vestimentară de bun
gust și corect purtată.
Pentru ca elevii să-și motiveze participarea la aceste activități, este foarte importantă
atmosfera creată în timpul repetițiilor, caracterizată prin bună dispoziție, dar și prin
seriozitate. Reușita serbărilor este dată de diversitatea momentelor din programele artistice,
menite să evidențieze talentul de recitator al unora, calitățile vocale, de ritm și de grație ale
altora, dar și priceperea în realizarea decorurilor.
Copiii trebuie permanent să fie încurajați, stimulați pentru a se asigura participarea cu
interes și bună dispoziție pe tot parcursul pregătirii și desfășurării spectacolului.
Prin intermediul poveștilor, rugăciunilor, al scenetelor ei iși însușesc anumite
deprinderi morale, reguli de comportament, trăsături de voință și de caracter, sentimente
morale cum ar fi dragostea, bunătatea. ”Ascunși” în spatele personajelor interpretate, al
poeziilor recitate sau al cântecelor, elevii își exteriorizează dragostea și recunoștința pentru
părinți și pentru dascăli, iar aplauzele și aprecierile primite la final îi încurajează să
performeze și în viitor, iar unii chiar realizează valoarea lor ca artiști.

 
119
 Printre rezultatele așteptate se pot aminti: o mai bună colaborare școală-familie-
comunitate, creșterea gradului de informare și de educație al elevilor, înlăturarea barierelor de
comunicare, dezvoltarea spiritului de echipă, formarea și dezvoltarea respectului față de sine,
dar și față de ceilalți și nu în ultimul rând creșterea randamentului școlar.
Toate aceste manifestări organizate în școală și în afara ei, sub directa îndrumare a
dascălului, contribuie la educarea și modelarea sufletelor copiilor, având implicații în viața
spirituală a comunității, restabilind și întărind respectul acesteia față de școală și de slujitorii
ei.

Bibliografie:

1.Bunescu, Ghe. – ” Şcoala şi valorile morale”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1998
2.Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ-Dobridor I. – ”Prelegeri pedagogice”,Editura Polirom, Iaşi,
2001
3. Nicola, I. – ”Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2000.
4. Pescaru-Băran, A. – ”Parteneriat în educaţie”, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
5.Şchiopu, U. – ”Psihologia generală şi a copilului”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2009

 
120
 ACTIVITĂȚILE EDUCATIVE MODALITATE DE A PĂSTRA
LEGĂTURA CU FAMILIA

PROF.INV. PRIMAR ANGHEL SIMONA

COLEGIUL NATIONAL,,SPIRU HARET” TG JIU

Activități desfășurate în comun la școală, în muzee, la locul de muncă al părinților au rolul

de a stimula învățarea dar și aprecierea efortului celor implicați și stimularea interesului
pentru demersurile extra-curriculare. În asemenea condiții putem să cunoaștem mai bine
modalitatea în care copiii reacționează, cât sunt de dependenți de părinți.
Serbările, excursiile, drumețiile, vizionările de spectacole sunt de asemenea
oportunități de a-i stimula pe părinți să se implice în buna desfășurare a acestor activități și de
a observa cum se comportă copiii în mediul non-formal.
Dacă noi, ca profesori înțelegem cât de important este ca relația școală familie să
funcționeze la standarde maxime, părinții trebuie educați în acest sens. Prin proiectele extra-
curriculare și nu numai, putem să-i responsabilizăm și să-i determinăm să fie conștienți că
prin aceste demersuri dorim crearea unui cadru propice unei învățări pe placul copiilor din
societatea contemporană Implicarea copiilor și familiilor acestora în desfășurarea
unor acțiuni care au rolul de păstrarea și promovarea tradițiilor specifice poporului român
sunt foarte apreciate. Colindatul de Crăciun și Anul Nou, realizarea de podoabe pentru brad,
încondeierea ouălor de Paști, învățarea unor cântece populare românești rămân amintiri vii
pentru toți participanții la demersul educațional.
Este sarcina noastră să preluăm inițiativa și responsabilitatea dezvoltării de
parteneriate eficiente școală – familie. Trebuie nu doar să motivăm părintele, ci să oferim
oportunități concrete de implicare eficientă, pentru că, atunci când părintele se implică,
familia și ceea ce se întâmplă acasă, facilitează învățarea deplină.
Construirea și implementarea la nivelul școlii în care funcționează de programe de educație
pozitivă, ne oferă oportunitatea perfectă de a invita părintele într-un spațiu comun și pozitiv
de învățare despre nevoile copilului său și despre ce ar trebui să facă orice părinte pentru
satisfacerea corectă și sănătoasă a acestor nevoi.
Restructurările la care a fost supus sistemul de învăţământ din ţara noastră, în ultimul
timp, ilustrează eforturile de înnoire menite să asigure o calitate superioară în pregătirea
elevilor. Ideea de la care s-a pornit este unanim acceptată în teoria şi practica pedagogică:
rostul educaţiei este de a-l pregăti pe individ conform nevoilor societăţii şi într-un raport
nemijlocit cu ele. Asumându-şi responsabilităţile de instruire şi educaţie a tinerei generaţii,
şcoala este mereu nevoită să se adapteze schimbărilor ce survin la nivelul practicilor sociale.
Necesitatea dezvoltării resurselor umane, în aşa fel încât să corespundă noilor exigenţe
generate de aceste schimbări, solicită iniţierea unor demersuri educative apte să satisfacă un
anume deziderat. Urmărind să asigure educarea elevilor pentru îndeplinirea diverselor şi
complexelor roluri sociale viitoare, şcoala îşi stabileşte obiectivele în funcţie de calităţile
dezirabile pe care aceştia vor trebui să le dovedească în procesul integrării într-o societate
aflată în continuă schimbare.
Actualul curriculum propune, pentru ariile curriculare subsumate, planuri cadru apte
să asigure o compatibilizare a intereselor de formare cu oferta şcolii şi cu evoluţiile mediului.
Printre ariile curriculare stabilite se află şi cea care desemnează activităţi educative specifice
menite să contribuie la dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii elevilor.
Categorie complexă de activităţi, desfăşurate bidimensional în spaţiu şi timp şcolar şi
extraşcolar, activităţile educative reprezintă procesul etapizat de pregătire pentru viaţă al
elevului, competiţiile făcând parte din această categorie.

 
121
 O componentă importanta în actul educaţional o constituie implicarea familiei,
factorul educativ prioritar,în familie începându-şi pregătirea pentru viaţă viitorul elev.
Contribuţia familiei este cu atât mai mare cu cât copilul este mai mic. Implicarea părinţilor în
procesul instructiv-educativii determină pe aceştia să înţeleagă că responsabilitatea şcolii şi a
familiei converg spre un scop comun. Iniţierea părinţilor în probleme specifice educaţiei se
realizează prin lectorate, conferinţe, mese rotunde, dar mai ales prin atragerea lor în activităţi
cum ar fi: spectacole, drumeţii, proiecte, concursuri. Promovând participarea părinţilor la
activităţile şcolare şi extraşcolare ajungem la o mai bună cunoaştere psihologică a copilului şi
a ambientului acestuia. Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune nu numai o
informare reciprocă cu privire la tot ceea ce ţine de orientarea copilului ci şi înarmarea
părinţilor cu toate problemele pe care le comportă această acţiune. Formarea unor viitori
cetăţeni activi, responsabili începe, în elementele esenţiale, cu motivarea elevilor pentru
calitatea muncii, pentru deprinderi temeinice de muncă ce conduc la performanţă, cu
aplicarea cunoştinţelor filtrate de o gândire critică, un rol important avându-l derularea unor
concursuri şcolare. La pregătirea acestor concursuri participă implicit şi părinţii susţinându-i
material şi financiar(unele presupunând şi deplasări sau anumite materiale), apoi ajutându-i în
pregătirea lor teoretică şi practică.

Bibliografie
D.Sălăgean, D. Pintilie, M. Pintilie, Managementul activităţilor educative, Ed.
Eurodidact,Cluj-Napoca http://articole.famouswhy.ro/parteneriatul_educational_scoala-
familie-comunitate/
Educaţia în anul 2000, Revista învăţământul preşcolar
Adriana Nicu, Strategii de formare a gândirii critice, Editura didactică şi pedagogică
RA,Bucureşti

 
122
 Importanta activitatilor educative in parteneriat cu partintii

Profesor invatamant prescolar,

Antochi Lacramioara
Gradinita Bucsesti

Prin activităţile de parteneriat cu părinţii, ne asigurăm un sprijin în propria activitate,

o educaţie solidă a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil
şi mediul necunoscut iniţial.
Dragostea, familia, şcoala sunt esenţe indispensabile în viaţa fiecărui om. Ca primă
veriga a sistemului educativ, familia are responsabilităţi clare şi diverse. Este foarte
importantă în educaţia din copilarie deoarece individul ia primele impresii din mediul
înconjurător, din familie. Tot din mediul familial copilul absoarbe ca un burete conduitele şi
obiceiurile celor din jur. Individul va repeta şi va imita persoanele semnificative din viaţa sa,
va avea aceleaşi păreri, idei, concepţii. Calitatea educaţiei primate în familie depinde
îndeosebi de nivelul de educaţie al părinţilor şi al familiei ce vine în contact cu copilul, în
special sub aspect moral şi comportamental.
De la venirea în grădiniţa educatoarea întreprinde activităti de cunoaştere a copiilor şi
familiilor acestora. Studiază dosarele personale, chestionarele aplicate la început de an,
organizează colectivul de părinţi alegând comitetul de părinţi şi repartizează fiecăruia
atribuţiile. Stabileşte un program de activităţi cu familia, proiecteză întâlniri individuale şi
colective, consultaţii, activităţi extracurriculare.
Ţine legătura permanent cu părinţii prin orice mijloace, fie telefonic sau prin e-mail,
prin corespondenţa sau prin avizierele şi panourile de la clasa, accesul la portofoliul copilului
s-a dovedit a fi eficient şi multumitor pentru ambele părţi.
Participarea părinţilor la activităţile demonstrative a permis părinţilor să fie propria
evaluator ai copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând seama de cerinţele educatoarei cât
şi a colectivului din care face parte.
Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia.
Dacă familia va fi implicate de la început în programul educative, ea va percepe
correct importanţa colaborarii cu grădiniţa şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa
în activitatea grădiniţei va fi constientă, interesantă şi reciproc avantajoasă.
Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este copilul care treptat prin modul de
comportare va scoate în evidentă rezultatele acestui parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca
parte importantă a educaţiei sale.
Familia educă prioritar copilul, grădiniţa continuă pe coordinate noi tot ce s-a făcut şi
s-a realizat în familie.
Lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub toate aspectele, considerate pe buna
dreptate, cel mai mare dascăl!
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea
elevilor şi în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând
ocazia elevilor de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe
parcursul unui semestru sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat
întotdeauna un prilej de manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în
care copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de
cadrul didactic. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă
câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc,
căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară

 
123
reprezintă un mijloc eficient de educare, de influenţare formativă a elevilor, de sudare a
colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a
elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem
momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care
părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea
relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea
trebuie gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine
definit astfel încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al
şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de
hârtie semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă,
este bucuria şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul
este COPILUL.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm
neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe
sine şi lumea în care trăieşte.

 
124
 MAGIA SARBATORILOR DE IARNA
Importanta activitatilor educative in parteneriat cu parintii
/Serbarile scolare

Prof.ANTON ANILENA LICEUL CU PROGRAM SPORTIV BRAILA

Prin specificul lor, ca activități extracurriculare,serbarile reprezinta un nesecat izvor de
bucurie si satisfactii,creand buna dispozitie si favorizand dezvoltarea copiilor,atat din punct
de vedere psihic,dar si fizic.Aceastea favorizeaza,valorifica si dezvolta experientele copilului
intr-un climat nou, stimulativ, in care are libertatea sa-si manifeste interesele ,sa-si exprime
impresiile si trairile , pe baza cautarilor si eforturilor personale,accentul,deplasandu-se cu
preponderenta de pe informativ pe formativ. Serbarile copiilor incanta prin farmecul lor, prin
prospetimea si candoarea protaginistilor, prin neintrecuta spontaneitate si sinceritate, prin
naturaletea si firescul comportamentului lor scenic. Ca intr-o familie, copiii, spectatorii de la
mic si pana la cel varstnic,traiesc momente unice din lumea inegalabila a copilariei ,iar
coarda sensibila a sufletului fiecaruia dintre cei prezenti vibreaza sub coarda de cristal al
glasului copilariei. Sub semnul veseliei exprimate prin poezie, cantec si dans, de fiecare data
organizarea si desfasurarea serbarilor a fost si va ramane un moment unic pentru cea mai
importanta investitie a noastra , COPILUL. Iata de ce, in proiectarea scenariului unei serbari
trebuie sa se ia in calcul, pe langa continuturi, care trebuie sa fie apropiate experientei de
viata a copilului, sa raspunda nevoilor sale de cunoastere, de nou si de frumos, inca doua
coordonate majore: miscarea, atmosfera de veselie si destindere pe de o parte, si atmosfera
incarcata de emotii ,ce produce o anumita tensiune interioara fiecarui copil, pe de alta parte.
Serbarea este modalitatea eficienta de cultivare a capacitatilor de vorbire si a inclinatiilor
artistice ale copiilor, care contribuie la stimularea si educarea :
- atentiei( prin respectarea indicatiilor regizorale si in special a atentiei distributive prin
raportarea copilului la ceilalti membri ai echipei de lucru);
- memoriei( prin repetitiile organizate pentru consolidarea replicilor, miscarilor, etc);
- vointei( prin implicarea copilului in mod benevol);- afectivitatii( prin filtrarea mesajelor
culturale, artistice, pe plan afectiv);
- imaginatiei si creativitatii( prin implicarea directa a copiilor, propunand numere artistice in
serbare si solutii pentru o anumita frecventa);- atitudinilor pozitive( prin crearea de situatii
concrete si inteligibile, pentru care copilul va aproba/ aborda o anumita conduita);
- gandirii( prin momentele de criza, de luare a deciziilor, cand apar situatii neprevazute in
derularea spectacolului).
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de
cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se
dezvoltă memoria şi limbajul . Serbarile au o importanta deosebita în educarea copiilor.În
primul rând prin continutul lor, transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregatesc împreuna
si depun eforturi sustinute pentru realizarea unui scop comun, reusita serbarii.Încordarea
gradata din momentul pregatirii serbarilor culmineaza în ziua desfasurarii ei, când tensiunea
afectiva a grupei ajunge la maxim.Astfel, pregatirea si participarea la serbari este actiunea în
care copilul se obisnuieste sa traiasca în colectiv, sa se debaraseze de timiditate. În calitate de
educatori suntem obligati sa facem din creatia noastra populara o carte de vizita cu care sa
batem la portile cunoasterii si cu care vom fi primiti si apreciati fara îndoiala oriunde în
lume.În furtunile veacului obiceiurile si traditiile stramosesti au ramas neclintite pastrând
valori autentice ale culturii populare traditionale.Copiii se lasa îndrumati si pot fi modelati în
asa fel încât pe fondul lor afectiv sa se aseze elementele cunoasterii artistice care vor imprima
gândirii lor anumite nuante, ce vor îmbogati substanta viitoarei activitati individuale si

 
125
sociale.Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viata poporului,
continuând cu frumoasele costume pe care le îmbraca în aceste împrejurari si terminând cu
cântecele, dansurile si strigaturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru
cel ce vrea sa le cunoasca si sa le adune în manunchi pentru a le darui din nou. Serbarea
şcolară reprezintă un eveniment mai mult sau mai puţin aşteptat, menit să evidenţieze într-o
formă estetică achiziţiile acumulate de copii pentru dezvoltarea creativităţii.
În procesul de învăţare multe sunt momentele de satisfacţie şi bucurie pe care le trăiesc
cei implicaţi, dar maxima încărcătură emoţională se dezvoltă în timpul serbărilor şcolare.
Într-o serbare şcolară pot fi valorificate toate achiziţiile dobândite de elevi de-a lungul unui
semestru sau an şcolar, conferind evenimentului artistic un caracter educativ şi creator.

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

 
126
 Importanţa parteneriatului grădiniţă- familie

Profesor învățământ preșcolar: Antonaru Ileana-Mădălina

Grădinița cu program prelungit ,,Aricel”Călărași, județul Călărași

“Fiecare copil pe care îl educăm este un OM dăruit societăţii” (N. Iorga). În primele
etape ale vieţii, responsabilitatea educării copilului revine familiei. În mod firesc, părinţii sunt
primii educatori ai copilului.
Copiii sunt apoi înscrişi în grădiniţă, instituţie care le asigură condiţiile necesare
pentru dezvoltarea în concordanţă cu nevoile individuale. Vine apoi rândul profesioniştilor
din grădiniţe şi apoi a şcolii să se ocupe de educarea şi formarea copiilor printr-o metodologie
şi un curriculum specific vârstei acestora.

Grădiniţa este un important mediu de socializare, îi ajută pe copii să interacţioneze cu

alţi copii, dar şi cu adulţi şi le oferă acestora un mediu primitor, adecvat învăţării. Totodată,
grădiniţa oferă suport pentru valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecărui copil, pentru
dezvoltarea capacităţii de a intra în relaţie cu ceilalţi copii şi cu adulţii.
Grădiniţa sprijină copilul în interacţiunea cu mediul, favorizează descoperirea de către
fiecare copil a propriei identităţi şi îi formează o imagine de sine pozitivă.
Educaţia copiilor, priviţi ca cei mai tineri membri ai unei comunităţi, este
responsabilitatea întregii comunităţi.

Ea este leagănul creşterii şi devenirii copiilor ca viitori adulţi responsabili de menirea

lor în folosul întregii comunităţi, motiv pentru care cel mai important parteneriat care este
necesar a fi implementat este cel dintre grădiniţă şi familie.
Activităţile desfăşurate în parteneriat cu părinţii sunt modalităţi propice pentru
atingerea unor obiective comune în ceea ce priveşte educaţia preşcolarilor, la acestea
adaugându- se plăcerea de a fi alături de colegi, activităţile desfăşurându-se într-o atmosferă
de voie bună, având, pe lângă valoarea social–educativă şi un efect reconfortant.

Recomand părinţilor:
• să le prezinte copiilor grădiniţa ca un loc în care ei se pot juca împreună cu alţi copii,
în care pot învăţa lucruri noi şi interesante;
• să cunoască programul grădiniţei şi pe educatorii copilului lor;
• să vorbească cu educatorii, să stabilească o relaţie adecvată cu aceştia;
• să ofere informaţii suficiente educatorilor şi să ceară sfatul acestora;
• să participe la evenimentele din grădiniţă (Ziua copiilor, Ziua grădiniţei, serbări, );
• să se ofere voluntari prin implicarea în activităţi şi să ceară şi membrilor comunităţii
lucrul acesta;
• să dorească să participe la luarea unor decizii cât mai bune pentru grădiniţă;
• să discute permanent cu copilul despre ce se întâmplă în grădiniţă;
• să creeze acasă un mediu bun de joc şi educaţie.
Din această perspectivă, la grupa pe care o conduc am organizat o serie de activităţi în
parteneriat cu părinţii, care s- au bucurat de un real succes, atât în rândul preşcolarilor, cât şi
al părinţilor.
Dacă familia va fi implicate de la început în programul educativ, ea va percepe corect
importanţa colaborarii cu grădiniţa şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în
activitatea grădiniţei va fi constientă, interesantă şi reciproc avantajoasă.

 
127
 Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este copilul care treptat prin modul de
comportare va scoate în evidentă rezultatele acestui parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca
parte importantă a educaţiei sale.
Familia educă prioritar copilul, grădiniţa continuă pe coordonate noi tot ce s-a făcut
şi s-a realizat în familie. Lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub toate aspectele,
considerate pe buna dreptate, cel mai mare dascăl.
CONCLUZII
* Mulţi părinţi pretind că îşi cunosc bine copiii, dar nu ştiu să acţioneze;
* Unii părinţi folosesc pedeapsa corporală în aplanarea conflictelor;
* Alti părinţi pun accent pe asigurarea condiţiilor materiale, copiii fiind frustraţi pe
plan afectiv.

BIBLIOGRAFIE:
Ecaterina Adina Vrășmaș, Consilierea și educația pătrinților, București, Editura Aramis, 2002
Ecaterina Adina Vrăşmaş, Educaţia copilului preşcolar, Bucureşti, Editura Pro Humanitate,
1999;
Stern,H.H., Educaţia părinţilor în lume, Bucureşti, Editura Didactica şi Pedagogică,1972.

 
128
 CREŞTEREA EFICIENŢEI EDUCAŢIEI PRIN ACTIVITĂŢILE
EXTRACURRICULARE

Profesor pentru învăţământul preşcolar:Apetrei Tatiana-Livia

Gădiniţa cu Program Prelungit „Prichindel” Suceava
Vârsta preşcolară este etapa în care se pun bazele personalităţii copilului. Acum
copilul traversează un stadiu de maximă flexibilitate şi receptivitate la influenţele de mediu.
De aceea este important să proiectăm cât mai eficient activităţile desfăşurate în grădiniţă
valorificând la maximum valenţele biopsihice ale copiilor. Educaţia trebuie să devină
prioritară nu prin cât ştiu copiii, ci prin ce ştiu să facă şi cum pot să aplice ceea ce au aflat.
Activităţile extracurriculare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar,
oferind cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din grădiniţă,
deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Ele
contribuie la adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi
aptitudinilor copiilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber având unele
particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul activităţilor didactice.
Ca activităţi complementare, activităţile extracuriculare prezintă unele particularităţi.
Participarea copiilor este facultativă, profesorul putând interveni doar prin antrenarea copiilor
la unele din aceste activităţi. Conţinutul lor se fixează în funcţie de dorinţele şi interesele
copiilor. Formele de organizare ale acestor activităţi sunt mult mai flexibile şi cu caracter
recreativ. Evaluarea rezultatelor acestor activităţi se realizează folosind cu precădere
aprobarea prin laudă şi evidenţierea participării. Având un caracter atractiv, preşcolarii
participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de
activităţi.
Respectând nivelul dezvoltării psihice şi al capacităţii motrice specifice vâstei,
rămâne ca educatoarea să asigure şi o formă plăcută, antrenantă, stimulantă în organizarea
conţinuturilor de învăţare a unor activităţi extracurriculare. Ea trebuie să aibă măiestria de a
trezi interese pentru ca activităţile care răspund intereselor copiilor să se desfăşoare cu
plăcere şi să fie cât mai eficiente. Atunci când copiii îşi satisfac curiozitatea ei acumulează
informaţii, găsesc singuri explicaţii, formulează concluzii exersând arta de a învăţa prin
descoperire.
Sunt convinsă de faptul că anumite comportamente şi convingeri formate copiilor la o
vârstă cât mai fragedă sunt cele care se păstrează cel mai bine toată viaţa.

Bibliografie:
 Revista copiilor isteti “Ariel” editata de Comitetul National Raman UNICEF nr. 1-2,
1995, Bucuresti;
 Revista Invatamantului Prescolar nr. 3-4-2000 “Educatia in anul 2000”, Bucuresti
 Cucuteanu I., Grunzu M., Rusu T., Luca O. “Indreptări pentru suflet de copil”, editura
Pim, 2003, Iasi;

 
129
 

SERBAREA ŞCOLARĂ
MIJLOC DE DEZVOLTARE A CREATIVITĂŢII

Prof. Apostol Andreea-Iuliana

Şcoala Gimnazială Specială ,,Sf. Mina” Craiova
Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă de dezvoltare a capacităţilor de vorbire şi
înclinaţiilor artistice ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat al serbării, elevii culeg o bogăţie de idei,
impresii, trăiesc ,,autentic”, spontan şi sincer situaţiile redate.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort. Lectura artistică, dansul, devin
puternice stimulări ale sensibilităţii artistice. Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric
– sala de festivităţi, un colţ de natură (parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc.
Ca orice activitate şcolară şi activitatea extracurriculară are la bază respectarea anumitor
principii, reguli şi norme fără de care eficienţa nu este garantată. În organizarea unei serbări şcolare
trebuie respectate mai multe cerinţe pedagogice care orientează profesorul în munca de educare a
elevilor, în formarea şi dezvoltarea personalităţii lor sub toate aspectele (cognitiv, afectiv,
voliţional, aptitudinal, atitudinal). Enumerăm câteva dintre aceste cerinţe:
Toţi elevii selectaţi pentru a face parte din grupul ce va participa la serbare trebuie să fie
mobilizaţi activ, responsabilizaţi şi implicaţi în pregătirea şi susţinerea spectacolului. Fiecare elev
trebuie să primească un rol sau o sarcină potrivită capacităţilor individuale, intereselor şi talentelor.
În felul acesta toţi elevii se vor simţi egali unii cu alţii, valorizaţi şi vor putea îndeplini sarcinile
primite fără a fi ţinta unor ironii din partea elevilor mai talentaţi şi mai îndrăzneţi. Şansa de a reuşi
este oferită astfel tuturor elevilor indiferent de nivelul lor de dezvoltare aptitudinală. Asta nu
înseamnă că nu se vor oferi condiţii de afirmare creativă a elevilor cu o dotare superioară.
Organizatorul serbării trebuie să aibă o viziune clară asupra conţinutului, ideea tematică în
jurul căreia se grupează toate punctele din program putând fi o temă legată sau tangentă cu un
anumit eveniment. Indiferent de tema spectacolului este absolut necesară transmiterea unui mesaj
precis, clar exprimat pentru a fi perceput şi apreciat de către spectatori. Pe lângă tema serbării se
impune ca aceasta să aibă o notă de originalitate (să nu semene cu cele care au fost prezentate
anterior), fie prin noutatea numerelor prezentate, fie prin gruparea deosebită pe scenă, fie prin
noutatea costumelor, fie prin aranjamentul în sala de spectacol, fie prin locul ales pentru
desfăşurarea serbării.
Programul artistic nu trebuie să fie încărcat cu prea multe numere, care de multe ori nu au
legătură între ele, să nu dureze prea mult pentru a nu plictisi şi obosi, eliminând astfel posibilitatea
apariţiei unor reacţii neadecvate din partea spectatorilor (mişcarea pe scaune sau în sala de
spectacol, comentarii verbale, discuţii între spectatori, mimică şi gesturi deranjante şi chiar
părăsirea sălii). Dacă programul artistic va prezenta datini şi obiceiuri locale, aspecte legate de
preocupările şi interesele locuitorilor, conţinuturi accesibile, spectatorii vor avea satisfacţia că
spectacolul le-a fost adresat. Nu trebuie pierdut din vedere numărul invitaţilor la serbare pentru a
aranja spaţiul de desfăşurare şi a crea o atmosferă plăcută în sală.
După fixarea temei şi selecţionarea numerelor este necesară întocmirea programului.
Numerele trebuie să fie variate în succesiune lor pentru a evita monotonia prezentării la rând a
aceluiaş tip de moment artistic, proporţia dintre numere trebuie să fie echilibrată, ţinând cont de
ideea că „ce-i prea mult strică”. Pentru a elimina timpii morţi în care elevii părăsesc scena, îşi
schimbă costumele şi locurile pe scenă sau sunt introduşi alţi elevi pe scenă, este necesar ca între
două numere să intervină un elev cu o poezie, un cântec, un monolog, o suită de proverbe sau

 
130
 
ghicitori la care este antrenat publicul să răspundă, un dialog simplu, un solist instrumental sau un
anunţ special, etc.
Pentru ca un program artistic să aibă succes este necesar un anumit număr de repetiţii în
funcţie de complexitatea temei şi a programului, de posibilităţile elevilor şi de timpul pe care aceştia
îl au la dispoziţie.
Pentru buna desfăşurare a serbărilor cadrul didactic organizator de serbări şcolare trebuie să-
şi fixeze un calendar al acţiunilor cultural artistice, să-şi selecteze colaboratorii şi partenerii şi să
demareze munca de căutare a sponsorilor. În funcţie de tematică profesorul va putea să-şi selecteze
din timp conţinuturile şi elevii potriviţi pentru fiecare număr dar şi rezervele pentru a înlocui
protagoniştii care absentează din diferite motive (boală, plecarea din localitate, refuzul de a mai
participa, lipsa acordului din partea părinţilor).
Repectând aceste cerinţe orice serbare îşi va atinge obiectivele şi scopul propus.
Tactul pedagogic al profesorului manifestat în contact cu elevul şi cu universul său lăuntric,
apropierea sinceră faţă de acesta, arta de a pătrunde în conştiinţa fiecărui elev şi de a prevedea
reacţia posibilă, elimină barierele comunicării şi blocajele afective ce pot interveni în această
relaţie.
Profesorul are menirea, mai ales în serbările şcolare, de a relaţiona cu fiecare elev în parte,
respectându-i unicitatea, dar şi de a uni şi mobiliza toţi elevii pentru a deveni un întreg ce poate şi
trebuie să fie „dirijat” spre atingerea performanţei.
Pentru a depăşi teama de nereuşită, de eşec, de confruntare cu greutăţi, am căutat să antrenez
elevii la pregătirea serbărilor (scenarii, costume, decoruri, recuzită), la luarea deciziilor pe termen
lung şi imediat, să-i informez în permanenţă despre progresele realizate la fiecare repetiţie şi despre
avantajele muncii lor.
Calităţile descoperite la fiecare elev şi dezvoltate în serbările şcolare trebuie fructificate mai
departe şi în familie, familia fiind considerată de către şcoală un partener de nădejde în actul
educaţiei. Participarea la activităţile şcolare în care copiii lor sunt protagonişti, ajută părinţii să
descopere că au în faţă un alt copil, înzestrat cu talent, apreciat de către comunitate.
Împărtăşind succesul sau uneori chiar insuccesul copiilor, părinţii vor deveni mai apropiaţi
de aceştia, mai înţelegători, mai dornici de a accepta chiar şi anumite comportamente indezirabile,
convinşi fiind că orice investiţie în dezvoltarea personală a copiilor nu este zadarnică.

Bibliografie:
1. Dicţionar de pedagogie, E.D.P., Bucureşti, 1979;
2. Aurelia Berluşcă, Ghid metodologic al serbărilor şcolare, E.D.P.R.A, 2010;
3. Popescu, G., Psihologia creativităţii, Ediţia a III-a, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2007.

 
131
 

,,A fi parinte… Este despre a calauzi generatia urmatoare

si a o ierta pe cea precedenta,,

Ardeiu Iulica-Daniela
In cadrul lectoratelor cu parintii se pot aborda atat teme care pun accentual pe educatie cat si
teme care sa-i invete pe parinti cum sa se comporte cu copiii lor pentru a le dezvolta trasaturi
positive de caracter. Acestia trebuie sa inteleaga ca trebuie sa stabileasca reguli si limite, sa acorde o
atentie sporita copiilor, sa-i aprecieze, sa-i stimuleze. Un copil invata mai mult din recompense
decat din pedepse. Nu este bine sa-i pedepsim pe copii. Chiar daca stiu ca anumite comportamente
nu le sunt acceptate, copiii trebuie sa simtă ca sunt iubiți.
Parinții trebuie sa promoveze dezvoltarea încrederii in sine a copilului, reusita acestuia si
construirea unui sistem de valori pozitive printr-o serie de strategii cum ar fi:
-observarea cu atenție a copiilor;
-discuții despre sentimentele copiilor;
-evitarea schimbarilor de comportament.
Daca ,,exista o legatura directa intre ceea ce simt copiii si felul in care se comporta’’(Adele
Faber)este datoria noastra sa-i ajutam sa simta corect, acceptandu-le sentimentele, sa ii determinam
sa coopereze, sa-i invatam sa se poarte frumos.
Pentru mine, in calitate de parinte, consider ca trebuie sa cunoastem posibilitatile copilului,
sa avem relatii echilibrate cu acestia, sa scoatem in evidente reusitele copilului, sa-i dam incredere
in fortele proprii; iar in calitate de învatator-consider ca este necesar sa interactionam si sa
comunicăm permanent cu parintii acestora, prezentandu-le diferite aspecte care influenteaza viata
psihica de mai tarziu a actualului copil.
O relatie stransa cu copilul, cu implicarea ambilor parinti si satisfacerea nevoilor de relationare ale
acestuia, asterne incet, dar sigur, drumul catre cresterea unui adult sanatos, puternic si implinit.
Parintii joaca un rol esential in viata emotionala sau psihologica a prichindelului, inca de dinainte ca
acesta sa se nasca.
Atasamentul dintre mama si bebe este unic si se formeaza inca din burtica. Este o legatura foarte
stransa, care dureaza toata viata, mai ales daca este atent consolidata si dupa nastere.
Primul contact dintre bebe si tatic are loc imediat dupa sosirea micutului pe lume. Este prima figura
masculina pe care copilul o cunoaste si care va juca un rol esential in transformarea lui in adult,
indiferent ca este baiat sau fetita.
Relatia cu taticul nu este un tip de atasament innascut, de aceea, acesta se vede nevoit sa recupereze
teren in fata mamicii si sa depuna ceva mai multe eforturi pentru a cladi relatia cu copilul.
Prezenta si implicarea ambilor parinti in cresterea si educarea copilului sunt cruciale pentru modul
in care se dezvolta acesta la maturitate.
Chiar daca statistici recente evidentiaza faptul ca familiile monoparentale au luat din ce in ce mai
mare amploare in epoca moderna, psihologii subliniaza importanta implicarii ambilor parinti in
ingrijirea celui mic.
Specialistii sustin ca exista consecinte negative pe toate planurile - cognitiv, psihologic, emotional,
social - atunci cand una dintre cele doua figuri - materna sau paterna - absenteaza din viata
copilului.La lectoratulcu părinții din luna decembrie am abordat și o temă legată de tradițiile ți
obiceiurile din Oltenia.

Tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun în Oltenia sunt multe, iar majoritatea sunt de atragerea binelui
asupra gospodăriei. Se spune că în această noaptea se deschide cerul, iar oamenii buni pot să-l vadă
pe Dumnezeu luând masa cu sfinţii şi îngerii.
n ajunul Crăciunului în Oltenia în multe comune se vrăjeşte în foc. Toţi membrii familiei se adună
în jurul focului şi dau cu o nuia în foc zicând: “Bună dimineaţa lui Ajun / Că-i mai bună a lui
 
132
 
Crăciun / Într-un ceas bun / Oile lânoase / Vacile lăptoase / Caii încurători / Oameni sănătoşi / Să se
facă bucatele, porumbul, grâul”. Mersul cu Vicleiul În comuna doljeană Argetoaia în ajunul
Crăciunului se colindă cu Vicleiul, o cutie mare, împodobită în fel şi chip, pe care o poartă doi
flăcăi.Înăuntru sunt nişte păpuşi confecţionate din lemn de fetele din sat ,dar şi cârpe colorate.
Flăcăii trebuie să meargă în această seară având grijă să nu ocolească gospodăriile fetelor care le-au
dat păpuşi, iar aceştia trebuie să scoată cât mai la vedere. În caz contrar altfel fiind mare supărare.
Tot în Oltenia în ziua de Crăciun are loc loc „Adunatul gunoaielor“. Oamenii merg prin curte şi
adună toată resturile, în credinţa că gospodăria va avea pui mulţi, iar femeile se aşază pe vine, aşa
cum vor sta cloştile pe ouă în anul care va veni.

Bibliografie:
Popescu,Elena,,,Cum sa ne crestem copiii?’’,Ed. Booklet,Bucuresti.2007
A.Faber,E.Mazlish,L.Nyberg,R.A.Templeton ,,Comunicarea eficienta cu copiii.Acasa si la
scoala’’,Curtea Vache Publishing,Bucuresti,2002

Sursa: Wikipedia

 
133
 

Rolul serbării școlare ca activitate extrașcolară

Prof. Ardelean Camelia Mirela – C.N.„Mihai Eminescu” Oradea

Prof. Iacob Corina Carmen – C.N.„Mihai Eminescu” Oradea

„Copilăria este lumea miracolului și a magiei: este ca și cum creația ar răsări trandafirie din noapte,
totul fiind proaspăt și uimitor.” (Eugen Ionescu)

Serbarea școlară- spectacol al imaginației, entuziasmului și al creativității, al poeziei,

cântecului și dansului, al sufletului și al bucuriei transmite dincolo de scenă emoție și sentimente ce
nu pot fi descrise în cuvinte.
Ca activitate artistică, ea contribuie la lărgirea orizontului de cunoaștere, la îmbogățirea vieții
afective, la dezvoltarea simțului de răspundere.
Prin funcțiile manifestărilor artistice:
 cognitive și cultural artistice
 moral-civice
 recreativ-distractive și afective
copilul/adolescentul intră în contact cu valori culturale ale poporului român sau ale altor popoare,
dezvoltă sentimentele,convingerile și atitudinile tinerei generații, se reface echilibrul fizic de
recreere și deconectare.
Serbările reprezintă un izvor nesecat de satisfacții, o modalitate de a suda un colectiv, de a
îmbogăți sufletul prin artă și bun gust.
Scena crează tinerilor posibilitatea de a-și manifesta trăsăturile individuale ale personalității
lor, impune dezvoltarea intereselor copiilor pentru activitățile artistice, oferă prilejul de a forma
aptitudini ce capturează cu celelalte procese și însușiri: gândirea, limbajul, atenția, voința, etc.

Prin dans, cântec, recitare de poezie, interpretarea unor roluri din scenete se realizează deprinderi
artistice, eleganță de mișcare, declamare expresivă.
Spectacolele folclorice sunt o încercare de valorificare a tezaurului tradițiilor populare.
Alături de cântece, fabule, legende și poezii, dansul popular se manifestă într-o mare varietate de
aspecte regionale și transpune într-o manieră foarte expresivă sentimente și aspirații.
Colindele, minunate bijuterii ce s-au plămădit în vremuri de demult, se transformă într-o
adevărată epopee națională ce amintesc de obiceiuri și datini atât de frumoase, de supraviețuirea
tradițiilor poporului nostru.
Prilej de bucurie și încântare, în reușita unei serbări școlare sunt antrenați părinți și rude,
uneori presa și televiziunea. Astfel cadrele didactice devin regizori, elevii se transformă în actori,
iar părinții și apropiații într-un public emoționat și generos, întorcând încă o pagină în cartea
amintirilor din viața de școlar.

Bibliografie:

Potolea, Dan și Păun Emil, (coord), Pedagogie, 11Fundamentări teoretice și demersuri aplicative„ ,
Ed. Polirom, Iași 2002
,,Datini și obiceiuri”- culegere de librete pentru spectacolele folclorice. Vol II, Baia Mare 1972
,,Cu brigada…” – culegere de texte și fragmente pentru brigăzile artistice de agitație, Baia Mare
1923
Theodor Vasilescu și Sever Tita, ,,Folclor Coregrafic românesc”, București 1969

 
134
 

Magia sӑrbӑtorilor de iarnӑ

Învӑṭӑtor: Ardelean Claudia

În calendarul românilor, sӑrbӑtorile de iarnӑ sunt cele mai ample si mai spectaculoase din
cultura popularӑ. Este cea mai lungӑ perioadӑ a anului când sӑrbӑtorile se ṭin lanṭ, cea mai bogatӑ în
semnificaṭii ṣi evenimente creṣtine, cea care îi leagӑ pe români mai mult de tradiṭiile populare ṣi de
locurile natale.Este perioada care, în multe locuri, te transportӑ într – o lume strӑinӑ parcӑ de
obiṣnuinṭele cotidiene – o lume în care, cu adevӑrat, este sӑrbӑtoare. Atmosfera acestor sӑrbӑtori ne
aduce bucurie, liniṣte, iubire, ne aminteṣte de anii copilӑriei, de punerea ghetuṭelor în aṣteptarea
darurilor de la Moṣ Nicolae, primul sfânt care vesteṣte apropierea Crӑciunului, de emoṭia
împodobirii bradului, de clipa la care visam sӑ – l întâlnim pe Moṣ Crӑciun.
Dar, mai mult decât atât, tradiṭiile legate de Crӑciun aduc simboluri naturale vechi de sute de
ani.Suntem chemaṭi la prӑznuirea acestor sӑrbӑtori, cu cântӑri de preamӑrire: ,, Naṣterea Ta
Hristoase, Dumnezeul nostru, rӑsӑrit – a lumii lumina cunoṣtinṭei…”, cu colinde care dau o mӑreṭie
imperialӑ nopṭilor de Crӑciun.
Colindӑtorii îi simbolizeazӑ pe îngerii care cântau deasupra ieslei din Betleem, slӑvind naṣterea
Pruncului Iisus, Fiul lui Dumnezeu, care a luat chip omenesc, cӑci prin aceastӑ naṣtere a adus o
schimbare a omenirii, aṣa dupӑ cum vom vedea ṣi în cântarea îngereascӑ: ,,Mӑrire întru cei de sus
lui Dumnezeu; pe pӑmânt pace, între oameni bunӑvoire”. Deci, prin Naṣterea Domului omenirea a
câṣtigat pace ṣi bunӑvoire între oameni, deoarece pacea aduce fericire, propӑṣire ṣi seninӑtate în
sufletele noastre.Pe lângӑ aceastӑ ,,veste minunatӑ”, care se afla în centrul celor mai multe colinde
contemporane, colindele religioase mai vorbesc despre Patimile Mântuitorului, despre Maica
Domnului, despre sfinṭi, despre bӑtrânul Crӑciun, etc. Versurile colindelor sunt de o mare varietate
ṣi frumuseṭe, dominate de optimism, în care sunt formulate dorinṭele ṣi nӑzuinṭele oamenilor, în
componenṭa lor melodicӑ contribuind esenṭial la religiozitatea ṣi la emoṭia cu care sunt ascultate.
Bolta cerului, în semn de slavӑ, îṣi va aprinde candelele prin milioane de steluṭe, iar în sufletele
noastre se va aprinde candela credinṭei, alungând astfel întunericul care ne înconjoarӑ.
În noaptea naṣterii lui Hristos cântecele de slavӑ vor strӑpunge vӑzduhul prevestind ṣi
preamӑrind pe cel ce s – a nӑscut în ieslea sӑrӑcӑcioasӑ pentru a ne aduce mântuirea. Mântuitorul
vine în mijlocul omenirii umbritӑ de urӑ ṣi de pӑcate, ca sӑ ridice blestemul lui Adam ṣi sӑ împace
pe om cu Dumnezeu. Din staulul de la Betleem a pornit noul drum al mântuirii noastre.
Trebuie aduse câteva precizӑri cu privire la etimologia cuvântului Crӑciun. Unii cercetӑtori
admit cuvântul Crӑciun cӑ îṣi are originea în calatio – calationem, ceea ce înseamnӑ a chema,
respectiv chemarea de cӑtre preoṭi a credincioṣilor la marea sӑrbӑtoare. Alṭi cercetӑtori considerӑ cӑ
numirea de Crӑciun ṣi –ar gӑsi originea în latinescul creationem, ceea ce ar însemna a crea, a naṣte.
Indiferent de originea cuvântului, Crӑciunul este o sӑrbӑtoare de mare însemnӑtate, este o zi de
plinӑ fericire.
Steaua care a luminat ṣi a prevestit Naṣterea Domnului, a trecut peste ani ṣi s – a transformat într
– un joc scenic plin de farmec, un dialog între crudul Irod ṣi magii plini de har ṣi de blândeṭe.Aṣa
cum Crӑciunul este dominat de colinde, Anul Nou este marcat de urӑrile cu Pluguṣorul, Sorcova,
mersul cu Capra, Plugul, etc. Anul Nou este mai mult o sӑrbӑtoare laica, decât una religioasӑ care
marcheazӑ trecerea de la anul vechi la anul nou, începutul unei noi perioade de vegetaṭie, a unei noi
etape în viṭta omului ṣi a semenilor sӑi, a colectivitӑṭii în care trӑieṣte.
Dascӑlii au menirea de a forma ṣi dezvolta la elevi spiritul identitӑṭii locale ṣi naṭionale,
necesitatea cunoaṣterii obiceiurilor ṣi tradiṭiilor româneṣti de Crӑciun, în vederea responsabilizӑrii
acestora privind pӑstrarea ṣi valorificarea acestora.

 
135
 

Din suflet, pentru suflet

Prof. înv. primar,

ARDELEAN IOANA LARINA
Liceul Tehnologic „Ion Creangă” Curtici, jud. Arad

Sărbătorile de iarnă ne aduc bucurie şi ne amintesc de anii copilăriei, de emoţia cu care

împodobeam bradul şi aşteptam clipa mult visată de a-l întâlni pe Moş Crăciun.
Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Se spune că e bine să primeşti
colindători deoarece urarea lor aduce noroc. Astfel că noi, elevii clasei I A de la Liceul Tehnologic
„Ion Creangă” din Curtici, ne-am gândit să le facem părinţilor o surpriză din suflet şi pentru suflet.
Împreună am pregătit o serbare: „Magia Crăciunului”. Foarte entuziasmaţi, fiecare şi-a
învăţat rolul, iar mai apoi cântecele de iarnă şi colindele.
Am început repetiţiile. Parcă erau „mici actori”, atât de mult se implicau în interpretarea
rolului.
Toţi aşteptam cu nerăbdare ziua serbării, atunci când puteam să-i impresionăm pe părinţii
noştri cu acest cadou minunat de suflet. Copiii abia aşteptau să le facă părinţilor „darul lor de
Crăciun”. Vroiau să le umple inimile de bucurie şi sufletele cu căldura care emana din magia
minunatelor colinde.
Dar nici părinţii nu au fost indiferenţi. I-am atras să fie complicii mei pentru a pregăti
decorul acestei minunate activităţi. Astfel, că în secret, fără a şti copiii, am aranjat împreună cu
părinţii decorul de vis pentru serbare.
Mare a fost uimirea atunci când copiii, alături de mine, au păşit în sala unde urma să aibă
loc serbarea. Decorul parcă era desprins dintr-un basm.
A urmat apoi serbarea. Fiecare dând tot ce a avut mai bun în el, iar pe feţele părinţilor se
citea încântarea. Erau mândri de copiii lor.
Aşa că partenerii mei au fost atât copiii, cât şi părinţii, fiecare implicându-se cu mult drag,
reuşind surpriza unora pentru ceilalţi.
Această activitate i-a ajutat pe copii să se dezvolte artistic, într-o atmosferă de sărbătoare.
Le-a oferit elevilor posibilitatea de a se exprima liber (oral, prin muzică şi dans).
A fost o seară minunată, de poveste. Am reuşit să stârnesc interesul, curiozitatea, imaginaţia
şi dorinţa de a-i face atât pe părinţi cât şi pe elevi să participe necondiţionat la activitate.
Acesta a fost un dar de Crăciun făcut din suflet şi pentru suflet.
Sărbători fericite cu linişte şi pace tuturor!

 
136
  

Importanţa activităților educative în parteneriat

cu părinții / Serbările școlare

Profesor învăţământ primar: Ardelean Marica

Școala Gimnazială, Zărand, Județul Arad

Motto:
“ Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă
voi reuşii sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-
mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!”
Din Child’s Appeal

Familia și școala au o mare influență asupra formării și dezvoltării copilului. Unul dintre cei mai
importanți factori îl constituie relația școală - familie.
Școala trebuie să colaboreze bazându-se pe încredere și respect reciproc, pe grija față de elev, făcând loc
unei relații deschise.Legătura copilului cu familia este extrem de puternică şi de neînlocuit.
O colaborare bună într familie și școală se poate reailza prin parteneriate.
Parteneriatele trebuie să fie văzute ca o componentă esențială în organizarea școlii și a clasei de
elevi. Parteneriatul determină o orientare dechisă spre soluționarea problemelor educative, dar și o
formă de comunicare și colaborare în sprijinul elevului la nivelul procesului educativ.

Prin parteneriatul școală - familie se urmărește realizarea unei comunicări eficiente între cei doi
factori și punerea de comun acord a sistemului de valori și cerințelor de la copil. Colaborarea
familiei cu școala are o importanță majoră, cu efecte pozitive asupra elevilor, părinților,
profesorilor, școlii și comunității. Între familie și școală trebuie să existe o comunicare foarte
strânsă. Dacă un profesor vrea să educe, trebuie să colaboreze cu părinții, pentru ca efortul pe care îl
realizează la clasă să aibă continuitate și în restul zilei. Participarea activă a părinților în viața
școlară a copiilor se materializează printr-o mai bună autostimă a copiilor, un randament școlar mai
bun, relații și atitudini pozitive ale părinților despre școală. De aceea proiectarea unor activități în
parteneriat cu părinții este deosebit de benefică.
Pentru a avea o relație optimă cu părinții este nevoie de a îmbina variate forme și metode de
colaborare a școlii cu părinții:
- ședințele cu părinții
- lectoratele cu părinții
- consultațiile individuale ( convorbirile )
- participarea părinților la activitățile organizate în școală
- excursii, drumeții
- expozitii cu lucrări ale copiilor
- serbările școlare
- implicarea părinților în proiecte și parteneriate școlare
- ateliere de lucru cu părnții
- activități pentru copii organizate în comun de către învățători și părinți.
Familia și școala sunt cele care influențează dezvoltarea individului și procesul educativ, de
aceea este foarte importantă colaborarea tuturor celor care intervin în procesul de dezvoltare și
formare al copilului.
Implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive pentru
elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii în viața
copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.

 
137
 

Activitățile educative în parteneriat cu părinții

Profesor, Armencea Florentina

Orice parinte se intreaba: "Sunt un parinte bun pentru copilul meu?"sau"Ce inseamna sa fii
un parinte bun?".Din dorinta de a incerca sa gasesc raspunsuri la asemenea intrebari s-a nascut
proiectul educational
''Cu parintii de partea noastra nimic nu poate da gres'',proiect care li se adreseaza in egala masura
parintilor, copiilor si invatatorilor.Cercetarile au aratat ca rata invatarii creste si se mentine ridicata
in situatiile in care parintii se implica in sprijinirea copiilor prin diverse activitati acasa.Parintii vor
aprecia mai bine abilitatile si aptitudinile copiilor, problemele si posibilitatile de rezolvare a acestora
in procesul invatarii.
Prin activitatea de parteneriat cu parintii ne asiguram un sprijin in propria activitate.
Invatandu-i pe parinti sa se implicein dezvoltarea copiilor lor, intarim interactiunile si relatiile dintre
parinti si copii. Prin cooperarea reala si comunicarea cu parintii,scoala pune bazele unei unitati de
decizie si de actiune intre cei doi factori. De asemenea, activitatile cu parintii duc la rezolvarea
situatiilor- problema ,a conflictelor posibile si a situatiilor de risc in dezvoltarea copilului.
Educatorul intreprinde activitati de cunoastere a copiilor si a familiilor acestora- incepe
cu studierea dosarelor personale,a fiselor de caracterizare psihologica. Organizeaza colectivul de
parinti: alege comitetul de parinti, repartizeaza atributiile acestora, selecteaza parintii disponibili de a
participa la viata clasei. Stabileste un program de activitati cu familia:
proiecteaza intalniri individuale si colective, consultatii, adunari ale parintilor, activitati
extracurriculare.Pregateste si conduce sedintele cu parintii, invita diferiti specialisti, invata parintii
cum sa creeze si sa completeze un portofoliul pe o tema data. Mentine permanent relatii cu toti
parintii prin intermediul telefonului, invitatiilor, intocmeste orarul sedintelor cu parintii. Realizeaza
consilierea copiilor si a parintilor aflati in situatii dificile.Elaboreaza comunicari, referate, selecteaza
informatii si materiale pentru portofoliul familiei.Elevii si parintii vor fi plasati in situatii de
problema, de cercetare si de descoperire, constientizare a valorilor familiale in corelatie cu cele
general-umame.
Orice familie trebuie sa fie un garant de securitate, de protectie fizica, afectiva, mentala,
morala si sociala pentru toti membrii ei , dar mai ales pentru copii. Relatiile din sfera familiei sunt de
tip special, avand la baza sentimente de dragoste si respect reciproc.Dimensiunea afectiva este cea
mai mare forta, dar poate deveni sic ea mai vulnerabila latura a convietuirii familiale. Cele mai acute
probleme educative, culminand cu insuccesul scolar, se nasc din absenta sau ignoranta atentiei
parintesti sau coroziunii afectivedin familiile dezorganizate,cu un nivel economic precar, cu tulburari
psihice, consum de alcool, violenta fizica si verbala.
Implicarea activa a parintilor in activitatile scolare si extrascolare ale propriilor copii au ca
rezultat ca ei realizeaza ca problemelelor sunt si ale altor parinti, ca este util sa discute despre
situatiile cu care se confrunta,afla cai si modalitati de rezolvare a problemelor.Intre unii parinti se
infiripeaza relatii de incredere si cooperare, invata sa accepte asistenta specializata, sa ceara ajutor
atunci cand au nevoie.Informatiile primite si abilitatile dobandite le dau incredere si competente
sporite.
A fi parinte la inceputul mileniului trei, intr-o perioada marcata de profunde si rapide
transformari sociale, este o misiune din ce in ce mai dificila .Familia are nevoie de sprijin si
sustinere pentru a rezolva problemele ridicate de cresterea generatiilor de astazi.

 
138
 
Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante și
utile. Dar sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea
numărându-se: desfășurarea acestora după programul de studiu, când elevii sunt deja obosiți sau
înainte și aceștia nu se mai pot concentra la ore. Deci, programul elevului este mai încărcat.
Profesorii caută soluții pentru valorificarea lor: urmăresc programul elevului din ziua respectivă, cât
a avut de învățat sau de scris. Dar, este suficient? Întrebând elevii despre aceste aspecte, au
recunoscut că este destul de greu să desfășori multe activități extrașcolare, pentru că programa
școlară este încărcată. Se pune întrebarea: cum îi determinăm pe elevi să se implice în desfășurarea
activităților extrașcolare?
De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop învățarea
nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind domenii
și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune
dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Când vorbim de activități extrașcolare, ne
referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui să facă acest fapt cu plăcere
deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării
personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi
performanți.
Ca profesor de chimie-fizica, am căutat totusi să îndrept elevul spre abordarea textului literar din mai
multe perspective, astfel încât elevului să i se dezvolte orizontul cultural și spiritual. Încă din clasa a
V-a, se pune accent pe valorificarea valențelor pozitive din basme, insistând pe victoria binelui în
lupta cu răul, pe virtuțile alese ale personajului principal, care simbolizează idealul de curaj,
demnitate, frumusețe fizică și morală. Pornind de la această temă se poate realiza în cadrul orelor
extrașcolare o prezentare a aspectelor negative din societate și elevii vor fi stimulați să propună
soluții prin care să îndrepte răul, aspectele negative, dând alternative la aceste fapte. Tot de la
această specie literară, elevul este pus să contureze un CV imaginar al unui personaj negativ sau al
unui personaj pozitiv.
Pornind de la schițele lui I. L. Caragiale, elevii dezbat comportamentul lui Goe, lui Ionel și apoi se
realizează o dezbatere amplă pe teme bunelor maniere. Elevii, jucând joc de rol vor crea scenete în
care ei vor fi personaje din opere și vor dovedi că știu cum ar trebui să se comporte în anumite
situații.
Un succes deosebit l-a înregistrat dramatizarea unor fabule în cadrul unui concurs între clase. Elevii
au selectat fabula preferată, au dramatizat, punându-se în situația unui anumit tip de personaj.
Concursul a fost unul deosebit, au fost premiați cei mai buni elevi. După concurs s-au valorificat
anumite teme din care elevii să învețe cum ar trebui să se comporte civilizat și adecvat în mai multe
situații. Prin fabule se critică defectele omenești cu scopul de a le îndrepta. Valorificând învățătura
fabulei, morala, elevii învață să aprecieze anumite valori: cinstea, dreptatea, modestia, onestitatea.
La aceste activități deosebite pot participa și părinții, pot ajuta la crearea decorului în care elevul să
performeze sau pot fi simpli invitați. Aceste texte literare contribuie la formarea personalității
elevilor, la conturarea unor valori morale pe care să și le însușească pe viitor.

 
139
 

IMPORATANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE

ÎN PARTENERIAT CU PĂRINŢII

Prof. Aroneţ Laura Angela,

G.P.N.”Neghiniţă”
Școala Gimnazială Jean Bart - Suceava

„Un bun învăţător observă când copilul se străduieşte - chiar dacă rezultatele nu se văd imediat.
Şi-i arată elevului că a observat !...
Un bun învăţător are grijă să vină rândul fiecărui elev la îndatoririle plăcute – dar şi la cele
nesuferite.
Mari destine au de multe ori la baza influenţa unui bun învăţător!”
- Helen Exley –
Este binecunoscută importanța educaţiei extraşcolare, deoarece ea completează
activitatea şcolară şi educaţia familială.
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul
cunoaşterii şi în acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare cadru
didactic cât şi pentru copiii săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe
care îl face în primii ani este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp
atenţia cuvenită, li se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în
seama școlii. Una din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea copilului
activ, organizator, cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare. Ca activitate
intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea cunoştinţelor şi
dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale copiilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea
înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută
a timpului liber al copiilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup
şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor
pozitive de caracter. Cadrul didactic şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa
psihică a micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele recitatului în public, pe jumătate crispat de
efortul făcut pentru descifrarea unor poveşti atât de curioase şi pline de mister. De aceea
proiectarea unor activități în parteneriat cu părinții este deosebit de benefică.
Proiectul educaţional “Magia sărbătorilor de iarnă! Importanţa activităţilor educative în
parteneriat cu părinţii|Serbările şcolare” este un proiect pe care îl desfășor împreună cu părinții
preşcolarilor de la Grupa Mare B Fluturaşii. Prin acest proiect urmăresc promovarea unor
schimbări în mentalitatea tradiţională a părinților în raport cu poziţia copilului în familie,
implicarea acestora în activităţile şcolare, reducerea absenteismului școlar. Activităţile
proiectului sunt focalizate în jurul a trei direcţii principale de acţiune:
 Dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii
copii;
 Stimularea activităţii în grup;
 Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin
organizarea de expoziţii, concursuri, serbări;
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea copiilor în activităţi opţionale în
mai mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în
forme specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru copii, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța activităţilor desfăşurate în cadrul grădiniţei în viața copilului, realizând, astfel progres în
activitatea didactică.
În urma derulării acestui proiect am constatat un progres în ceea ce priveşte antrenarea
elevilor într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în domenii diverse, iar în alegerea

 
140
  
strategiilor de abordare am avut în vedere compararea obiectivelor din taxonomiile cognitive,
afective şi psihomotrice, cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode şi tehnici, în funcție de
nivelul grupei pe care o conduc. În asemenea situaţii, măiestria cadrului didactic trebuie susţinută
de diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă, permanentă între
cadrul didactic, părinte şi copil.
Pateneriatul urmărește:
 Dobândirea de către părinți a unor abilități care să sprijine formarea de comportamente
adecvate la copii, pentru relaționarea mai bună a acestora în cadrul grupurilor;
 Informarea părinților cu privire la strategiile de cunoaștere a copilului;
 Crearea de oportunități pentru valorificarea experiențelor pozitive dobândite de aceștia în
educația copilului;
 Acceptarea de către copii a regulilor după care funcționează microgrupurile sociale (familie,
școală, grup de prieteni, anturaj de joacă, vecini, etc.).

Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern”,
2005

 
141
 

IMPLICAREA PĂRINȚILOR
ÎN ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE

Prof. înv. primar, Arpezeanu Cristina

Şcoala Gimnazială Țînțăreni, Gorj
Termenul de „activităţi extracurriculare” este adesea utilizat în sinonimie cu cel de„activităţi
co-curriculare” sau cu cel de „activităţi în afara clasei”. În primul caz, reiese importanţa acestora în
completarea Curriculum-ului Naţional, iar în al doilea, separarea de activităţile formale obligatorii.
Părinţii au fost parteneri activi în desfăşurarea unor programe care s-au derulat în cadrul şcolii
noastre. De asemenea, părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin forme variate de activităţi
extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor
răspunzător în devenirea propriului copil. Ei au venit chiar cu idei de realizare a unor activităţi
extraşcolare. , am organizat concursuri, am susţinut programe artistice, care au permis acestora să
vadă manifestările elevilor, precum si rezultatul muncii lor. Aceste activităţi extraşcolare au avut un
impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au experimentat relaţii inedite cu copiii lor, fapt
ce i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea faţă de şcoală.
Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil, părinţii
simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile extraşcolare,
bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,produc bucurie, facilitează
acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul
practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale.
Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor,
asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate, posibilităţi deosebite să-şi
cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în
primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare
a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior școlii.
Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că este prea mult pentru el, că este copleșit de
activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții sunt puși în fața unei game variate de
activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de le face loc tuturor este mare. Deși părinții
consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite
opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își
propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea
față de educația oferită de școala noastră.
Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este de
folos sau ce nu este atractiv pentru el. A experimenta şi a cunoaşte liber îi poate permite apoi să
simtă ceea ce este potrivit pentru el.
Biblografie:
1. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
2. Crăciunescu Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în ,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
3. www.scoalasfnicolae.ro

 
142
 

Importanța activităților educative în parteneriat cu Biserica

Arsene Carmen, Liceul Tehnologic Voineşti

O bună educație trebuie să fie fundamentată pe valorile solide ale societății în care trăim, dar mai
ales pe învățăturile Bisericii Ortodoxe străbune. Colaborarea cu Biserica subliniază importanța
învățăturii și a avantajelor venite de pe urma unei educații religioase corespunzătoare.
În contextul dezbaterilor referitoare la educația religioasă în școli, s-au constatat importanța și
necesitatea intensificării cooperării dintre Familie, Școală și Biserică în domeniul educației, în
general, și al educației religioase, în mod special, cu valorificarea responsabilităților specifice ale
acestor trei instituții majore.
În acest sens, este apreciată, în mod deosebit, implicarea părinților pentru înscrierea elevilor la
ora de Religie. De asemenea, evidențiem organizarea părintilor în Asociația Părinți pentru ora de
Religie (APOR) cu scopul susținerii și promovării unei educații integrale, edificatoare pentru
viața, care valorifică specificul educației religioase.
Părinții au înțeles necesitatea intensificării cooperării dintre familie, Școală și Biserică, astfel
încât educația religioasă primită acasă să fie susținută în mod complementar prin educația
copiilor și a tinerilor în viața Bisericii și a Școlii. În această perspectivă, poate fi valorificat și
materializat cadrul oferit de parteneriatul dintre parohie și scoală. Scopul parteneriatului este
ajutorarea elevilor din familii defavorizate, dar și colaborarea pentru imbunătățirea orei de
Religie, precum și a desfășurării de activitați extrașcolare și extracurriculare comune.
Sistemul de învătare românesc prevede ore de religie, în care elevii își însușesc o educație
temeinică religioasă în care învață să respecte biserica și valorile ei culturale. Educația religioasă
în școală înseamnă în primul rând familiarizarea copiilor cu domeniul religiei, ce dă prilej de
întâlnire cu puritatea și simplitatea copilăriei. În viziunea filosofului Constantin Noica,
revinovăția are drept sinonim simplitatea, în directă relație cu viața spirituală.
Din punctul meu de vedere, a preda religie înseamnă a renunța la tot ceea ce poate să devină
împovărător pentru accest demers, a simplifica mesajul spre a-l esențializa, a-ți potrivi pașii cu ai
copilului, a ajunge la întregul care-l face pe profesor să rezoneze cu nevoile și interesele de
cunoaștere a acestuia, printr-un echilibru între diferitele actiuni și gesturi pedagogice care trebuie
să facă din ora de religie un moment exemplar, o sărbătoare, o bucurie de a învăța lucruri noi.
În prezent, elevii au mai multe mijloace de informare și învățare decât părinții lor. De aceea,
activitatea cu biserica pune accent pe păstrarea valorilor creștine, a sărbătorilor religioase
importante care sunt un prilej de sărbătoare în sânul familiei și al comunității din care fac parte.

OBIECTIVE
1. Formarea unor deprinderi religioase sănătoase;
2. Participarea activă la actiunile religioase organizate de unitatea şcolară;
3. Organizarea unor acțiuni cu tematică creștină- vizite la azile de bătrâni, vizite
la catedrala mitroplitană, pelerinaje la mânăstiri, realizarea de scenete religioase la
Crăciun, actiuni de voluntariat pentru ajutorarea bătrânilor nevoiași și copiilor care
provin din familii dezorganizate ale parohiei, ș.a.;
4. Urmărirea procesului de frecventare a bisericii și înscrierea în diverse
activități pentru copiii din localitate în care să militeze pentru valorile creștine;
5. Formarea unor persone instruite și cultivate;
6. Crearea și cultivarea unor deprinderi de a ști:
 Cele mai importante sărbători religioase naționale;
 Păstrarea obiceiurilor religioase moștenite din bătrâni;
 Respectarea valorilor bisericești.
7. Creșterea respectului față de BOR și corpul profesoral;
8. Organizarea la nivelul școlii a unor activități cu caracter cultural-educativ,
care să întrețină spiritul de competiție;
 
143
 
9. Antrenarea unor grupuri de elevi de la fiecare clasă care să colaboreze în
susținerea unor activități comune
DISEMINARE ACTIVITATE DE BUNE PRACTICI
Unitatea de învățământ: Liceul Tehnologic Voineşti
Disciplina: Religie
Numele și prenumele cadrului didactic: Arsene Carmen
Clasa: a XII- a
Categoria de bună practică* b) derularea parteneriatelor cu Biserica
Prezentare:
Titlul activității: “Ce voiţi să vă facă vouă semenii, aşa să le faceţi lor”
a) Descrierea activității:
a) In data de 5 noiembrie 2018, în liceul nostru s-a desfăşurat întâlnirea cu preotul
paroh din localitate.
In cadrul acestei activităţi au fost implicate clasele a XII -a , care au fost organizate
sub forma unor ateliere de lucru. Elevii au discutat liber despre valorile pe care se
fundamentează învăţăturile Bisericii Oortodoxe.Tema activităţii a adus în discuţie datoriile
pe care le avem faţă de semenii nostri.

b) Beneficii:
- elevii au conştientizat consecinţele propriului comportament;
- au învăţat să-şi respecte şi să-şi aprecieze semenii;
- au beneficiat de explicaţiile preotului pentru a identifica valorile fundamentale pe care le
promovează Biserica Ortodoxa;
- şi-au îmbunătăţit relaţiile de comunicare la nivelul clasei;
- au înţeles importanţa învăţăturii şi avantajele venite de pe urma unei educaţii religioase
corespunzătoare.

c) Dovezi:

 
144
 

Importanta activităților educative în parteneriat cu părinții/serbările școlare

Prof. înv. primar Ary Enikő Cecilia

Şcoala Profesională „George Coșbuc”Medieșu Aurit, Structura Iojib

“Pecetea pe care părinţii o lasă asupra structurii şi profilului spiritual – moral al

personalităţii propriilor copii se menţine toată viaţa”. (M. Golu)

Factorii de bază care ajută copilul în desăvârșirea propriei educaţii sunt şcoala şi familia. Funcţia
educativă a familiei constă în formarea priceperilor, deprinderilor de viaţă, sentimente. Rolul
familiei este important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral si
estetic. Şcoala, alături de familie, influenţează, prin condiţiile concrete în care se desfăşoară
procesul de învățământ, personalitatea copilului. Rolul familiei în educația copilului nu se termină
la vârsta școlarizării. Este greșită concepția unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe
dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu totul lipsa de preocupare a unui părinte.
Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între cei doi factori, școală și familie, există
o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o primeşte în familie, în
şcoală şi de la comunitate. Implicarea părinţilor joacă un rol important în cadrul intervenţiei şcolare.
Acţiunile care implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei şi cresc aspiraţiile, atât ale
părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului
aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale ( despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor, obiecte
casnice), familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi gândirea
copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii se implică în
procesul de învăţare, asigurându-i copilului cele necesare studiului.
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament : respectul, politeţea,
cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudine, adică ,, cei şapte ani de acasă „. Uneori părinţii
uită că trebuie să facă front comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea
armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia. Se întâmplă totuşi ca ceea ce
consideră părinţii a fi o măsură corectă pentru copilul lor într-o anumită situaţie, să nu fie tocmai
ceea ce are nevoie copilul în acel moment. De aici apar conflictele, rupturile dintre membrii
familiei, renunţarea la intervenţii din partea părinţilor care sunt depăşiţi de situaţie . Între familie şi
şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin vizite reciproce , şedinţe
şi lectorate cu părinţii. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la
școală, cât și acasă. După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o
ambianță naturală, ci într-o civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării
elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și
estetice, în domeniul deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul
activităților libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La
ședințele cu părinții vorbim pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea
lecțiilor, dar mai ales în controlul temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă
copilul lor are o comportare corectă față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe
stradă și în alte locuri este una corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa
moștenirea cea mai prețioasă” (Mantegazza). Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai
profitabilă pentru toti cei ce participă la acest demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte
va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru şi şcolarul nostru. Cadrele didactice află cum este
fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor
cunoaşte în ce momente să-l susţină pe şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute . Şcoala este
instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii . Ea este factorul
decisive şi pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia parte activă la
viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv
în formarea omului.
 
145
 
Menirea şcolii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a
stimula calitatea de om. Parteneriatul educaţional se aplică la nivelul tuturor acestor relaţii.
Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate de
cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul copilului.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive
pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii
în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
O comunicare optimă învăţător/ diriginte/ familie are rolul de a acţiona în mod pozitiv asupra
copilului şi de a stopa comportamentele negative. De multe ori apar dificultăţi de comunicare şi de
dezvoltare a relaţiei şcoală- familie. De aceea trebuie cunoscuţi factorii care favorizeaza dar şi
blochează o comunicare eficientă. Lipsa de comunicare din partea uneia dintre ele afectează
evoluţia elevului, rezultatele şcolare şi natura comportamentului.
Părinţii trebuie să vadă în şcoală un prieten, un colaborator, un om adevărat care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Asadar, e o sarcină a şcolii să identifice
situaţiile problemă, din familiile copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile educative în
favoarea elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoală-familie este
determinantă în educarea copiilor.
După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că școala
trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe care el
o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea noastră să
uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare, deoarece este
rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu mediul social.
Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.
Se accentuează azi ideea de a sprijini părinţii şi nu de a-i substitui. Se identifică tot mai
clar ideea unor intervenţii asupra familiei şi deci, în primul rând, asupra părinţilor pentru a-
i ajuta, forma și susține în sarcinile lor educative .
„Niciodată familia nu a fost mai solicitată si rolul său nu a fost niciodată atât de ma-re ca
azi” – Boutin şi During, 1994.

 
146
 

Activitățile extracurriculare

Profesor Asavei Ionela

Liceul Tehnologic Răchitoasa,Bacău

Educația este un proces de dezvoltare internă, o transformare în sens pozitiv a ființei umane,
acest proces realizându-se cu ajutor extern sau individual, prin sine, autoeducația. Educația pune
accent pe dezvoltarea individuală, pe formarea personalității umane în vederea integrării sale în
societate. Ea poate fi de mai multe tipuri : educație formală, care are loc într-un cadru
instituționalizat, în mod planificat, în cadrul sistemului de învătământ, informal, ce cuprinde
totalitatea influențelor de la nivelul familiei, al mediului social sau mass-media și educația
nonformală ce completează educația formală, cea primită în cadrul sistemului de învățământ
Activitățile extracurriculare sunt activități nonformale, cu caracter facultativ, cu deschidere pentru
experiment și inovație .
Educația estetică este o componentă a educației integrale și armonioase cu ajutorul căreia realizăm
formarea personalității omului prin frumosul existent în natură, artă și societate.
Frumosul răscolește emotivitatea, sensibilizează, înviorează, transformă și determină la meditație.
Elevii vor fi inițiați să sesizeze frumosul din natură, din artă și societate, să înțeleagă mesajul unei
opere de artă, să reflecteze asupra lui, să asculte o muzică bună, să observe și să interpreteze un
tablou de pictură sau un monument arhitectonic.
Obiectivul fundamental al educației estetice nu se poate realiza complet fără dezvoltarea
aptitudinilor artistice din mai multe domenii: literatură, muzică, pictură, arhitectură, sculptură,
teatru, cinematografie.
Obiectivele educației estetice se pot realiza atât prin activitățile școlare, dar mai ales prin activitățile
extrașcolare: cercuri artistice, vizionări de filme , de spectacole și expoziții, activități cultural-
artistice, serbările școlare, excursii în natură.
Copiii sunt mai receptivi la genul acesta de activități, datorită neobligativității participării lor, a
diversității activităților, a cadrului diferit în care au loc aceste activități, a modului de lucru, și
anume libertatea de a alege ce , cum și când doresc ei, după necesitățile și bunul plac al elevilor.
Total diferite de activitățile cu caracter didactic, excursiile și vizitele ajută la dezvoltarea personală
a elevului, la asimilarea cunoștințelor într-un mod plăcut și ușor, ele contribuie la lărgirea
orizontului, familiarizarea cu frumusețile țării sau chiar ale lumii.
Programarea și alegerea activităților se face ținând cont de dorințele, nivelul și interesele elevilor
pentru o disciplină sau pentru artă , în general. Educatorul va supune observației întreaga
comportare a elevului și stabilind ceea ce este reprezentativ pentru fiecare elev, își va regla
ansamblul de metode și procedee în raport cu aceste particularități.
Activitățile extracurriculare vin în completarea procesului de învătământ. Se știe că omul , cât
trăiește, învață. A învăța să înveți și a dori să te perfecționezi continuu sunt cerințe ale educației
permanente, educație ce integrează toate nivelurile și tipurile de educație, astfel că omul învață să
fie el însuși, receptiv la schimbări, capabil să le anticipeze și să se adapteze la ele.
Datorită activităților extrașcolare, putem depista și dezvolta capacitățile creative ale elevilor,
aptitudinile, inventivitatea, spiritul de observație, imaginația creatoare, originalitatea, ingenuozitatea
și independența gândirii. În plus, este vorba despre o modalitate de a stimula copiii dotați și
talentați, prin folosirea altor căi de apreciere a creativității și anume: realizările obținute de elevi la
olimpiade, concursuri, competiții, probele școlare cu caracter creativ, specifice diferitelor discipline
de învătământ.
Motivația, alături de inteligență, aptitudini și voință, este una dintre variabilele cele mai importante
pentru obținerea performanțelor școlare și profesionale. Motivația este generată de un ansamblu de
trebuințe, dorințe, interese, scopuri, sentimente, convingeri, aspirații și idealuri, manifestate în
atitudini și acțiuni.

 
147
 

Motivele mai importante ale creației sunt dorința de a cunoaște, de a descoperi și inventa, de a
contribui la progresul social, apoi satisfacția descoperirii, dăruirea profesională, nevoia de
autorealizare și de prestigiu.
Totodată, activitățile extrașcolare au un rol important în alegerea profesiunii. De-a lungul timpului,
tinerii își schimbă obțiunile legate de profesia viitoare pe măsură ce evoluează, se dezvoltă
intelectual sau afectiv. Ele se schimbă, se fixează sau se corectează pe măsură ce aceștia își cunosc
mai bine aptitudinile și își concentrează interesele.
Dorința de prestigiu, de comunicare, curiozitatea știintifică, aspirația către o profesiune, dorința de
succes, aptitudinile speciale sunt factori motivanți pentru participarea la activitățile extrașcolare.
Tinerii au nevoie de fi ghidați , încurajați să-și realizeze scopurile vieții, apreciați pozitiv, să li se
arate progresele făcute, să li se trezească interesul și curiozitatea pentru ceea ce trebuie să învețe.
Activitățile extracurriculare contribuie la lărgirea orizontului de cultură, prin îmbogățirea
cunoștințelor din diverse domenii, la petrecerea în mod util, plăcut și organizat a timpului liber,
activități lipsite de evaluări riguroase.
Bibliografie:
Constantin Cucoș - Educația estetică, Polirom, 2014
Gabriela Cristea - Pedagogie generală, Ed. Didactică și pedagogică, 2002

 
148
 

Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Aștefănoaie Nicoleta

Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu” Comănești

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive, cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Profund modificat de evoluţiile tehnologice şi sociale, de urbanizare, de multiplicarea obiectelor
tehnice, de o schimbare a condiţiei femeii în viaţă şi în cuplu, de mobilitatea crescândă a locurilor
de muncă, de constrângerile orare ale adulţilor, mediul înconjurător este determinat să răspundă tot
mai dificil nevoilor de spaţiu, de acţiune, de joc ale copiilor.
Evoluţia societăţii româneşti, marcată de o tranziţie prelungită către ceva care nu este clar nici
măcar politicienilor, bulversarea valorilor într-o societate instabilă, scăderea calităţii vieţii, lipsa
unor modele de urmat îi pun pe adulţi în dificultate ca părinţi.
Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toti cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru
şi şcolarul nostru. Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la
succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe
şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute . Şcoala este instituţia socială în care se realizează
educaţia organizată a tinerei generaţii . Ea este factorul decisiv şi pentru formarea unui om apt să
contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia parte activă la viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul
de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv în formarea omului. Menirea şcolii nu este
numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a stimula calitatea de om.
Indiferent de statutul economic, etnic sau cultural al familiei, implicarea părinţilor în educaţia
copiilor conduce la îmbunătăţirea performanţelor şcolare şi a prezenţei la cursuri, precum şi la
reducerea ratei abandonului şcolar şi a delicvenţei. Părinţii şi familia au un impact puternic asupra
educaţiei tinerilor. Copiii ai căror părinţi le ascultă problemele, îi sprijină în efectuarea temelor, se
implică, transformând experienţele de zi cu zi ale copilului în oportunităţi de învăţare, sau îi
îndrumă cu ajutorul materialelor şi instrucţiunilor oferite de dascăli, obţin rezultate şcolare
impresionante. Implicarea părinţilor în educaţia copiilor lor şi asistarea acestora în îndeplinirea
sarcinilor şcolare contribuie la diminuarea efectelor sărăciei şi absenţei educaţiei formale. Existenţa
unui mediu familial suportiv, cu aşteptări înalte în ceea ce priveşte succesul şcolar al copilului, se
corelează sistematic cu performanţe ridicate la învăţătură.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor, ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.

 
149
 
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor, iar comportamentul familiei
intervine astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale
greşită dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.

 
150
 

Cântecul de leagăn din perspectiva etnopedagogică –

Prof. Atim Georgeta, Liceul Teoretic ,,Ion Creangă” Tulcea

Etnopedagogia este o teorie interdisciplinară care se ocupă de transmiterea cunoştinţelor din
cultura populară în procesul educativ . Această parte a pedagogiei evidenţiază factorii educativi
proprii culturii etno- populare, modelele şi metodele de transmitere a experienţei în cultura poulară,
fenomenele de aculturare specifice diferitelor popoare.
Stanciu Stoian si Petre Alexandru , în lucrarea ,,Pedagogie şi folclor “ afirmau : ,, Noi suntem
convinşi că ideile de bază ale unei gândiri pedagogice perene, la inceput primitivă, intuitivă, acum
raţională, ştiinţifică, îşi găseşte, în esenţă, rădăcinile în ceea ce am putea numi pedagogie folclorică.
Nu explicit, nu discursiv şi logic închegat, ci implicit, la nivelul sugestiei şi înţelepciunii populare.”[
1]
Pedagogia populară românească reflectă experienţa poporului nostru în formarea tinerei
generaţii. În traditie- obiceiuri, ritualuri, folclor- identificăm concepţia poporului despre familie,
creşterea copiilor, formarea lor, despe familie, părinţi şi copii,bătrâni, prietenie şi dragoste, muncă
şi relaţii sociale. Tradiţia românească s-a îmbogăţit continuu prin contactul cu alte culturi, fie că
sunt ale etniilor cu care convieţuim, fie că sunt culturi mai îndepărtate spaţial. Acest proces de
interferenţă continuă şi astăzi , contribuind la îmbogăţirea patrimoniului cultural european.
Pătrunderea copilului în cultura se produce în familie, încă din primii ani de viaţă şi continuă
pe tot parcursul vieţii, în comunităţi socio-culturale şi în şcoală.Aici, în şcoală, ca principal mijloc
de educaţie, împreună cu familia se conturează şi se creionează efectele formative ale fenomenelor
de interferenţă şi transfer cultural şi intercultural, de specificitate si universalitate in cultura
poporului roman, ale pluralismului cultural, identităţii şi alterităţii culturale.
În viziunea lui C. Cocoş, obiectivul educaţiei interculturale nu este cultura - aceasta se
referă la etnografie şi etnologie, - nici contactul dintre culturi (obiectul antropologiei, nici relaţiile
interindividuale sau ntergrupale ( obiectul psihologiei şi sociologiei ), ci discursul, ca perspectivă
interogativă, maniera de vizare a fenomenelor.[ 2]
Educaţia populară este de fapt educaţia socială în cadrul familiei, ca nucleu al societăţii şi al
etnopedagogiei.
Cântecul de leagăn are mai intotdeauna infiltraţii folclorice. Fiind totuşi mai complex
decat pare la prima vedere, el merită o atenţie aparte in cadrul etnopedagogiei familiei. Pe de o
parte, acesta îmbracă forma unui cântecel oarecum simplist (versuri scurte, ritm popular, rimă
împerecheată etc.), având scopul de a-i aduce copilului liniştea şi somnul.
De obicei, cantecul de leagăn este un joc ingenios de cuvinte în care predomină diminutivele,
dezmierdând auzul şi inima, adormind copilul. La o analiză mai minuţioasă însă sesizăm că el
conţine simboluri, tematici, motive şi idei universale.
Astfel, pentru băiat se cânta:,, Nani, nani, puiul meu/ să fii frumos/ ca un soare luminos/ fetele să
te-ndrăgească/ flori în calea ta să crească.”
Pentru fetiţe : ,, Nani, nani copiliţă,/ draga mamei garofiţă/....să fii-naltă trestioară/ blândă ca o
turturea/ şi frumoasă ca o stea.”[ 3]
Astfel valorile care se transmiteau încă din faşa pentru copii, băieţi sau fete erau frumuseţea,
blândeţea, a se face plăcut celorlalţi.
Toate aceste obiceiuri au pierit fie, pe de o parte din cauza efectului modernităţii şi
fenomenului de globalizare, fie din cauza plecării mamelor la munca în străinătate, în numar mai
mare decât taţii.Am întrebat tinerele mămici câte dintre ele mai cânta cântece de leagăn propriilor
copii.Răspunsul este trist şi dezamăgitor: nici una! Unele mame preferă să pună bebeluşilor
muzică de pe mijloacele multi-media, altele pur şi simplu cred că nu este încă necesar acest
lucru!Sondajul este abia la început şi, paralel cu acest chestionar simplu încerc să le insuflu
reîntoarcerea la vechile tradiţii populare româneşti, nu numai de dragul folclorului, ci, mai ales
datorita efectelor benefice pe care le are cântecul de leagan în formarea legăturilor emoţionale
mamă- copil.

 
151
 

Bibliografie:
Stanciu,Stoian, Petre, Alexandru, ,,Pedagogie şi folclor”EDP Bucureşti, 1978;
Cucoş, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 2005;
xxxx. Culegere de folclor, Centrul Cultural Tulcea, 2000.

 
152
 

SERBARE DE CRĂCIUN

ŞCOALA GIMNAZIALĂ ILOVAT

Prof ;Aurora Lungu
Prezentator ( PAULA): Iarna-şi cerne zăpada în şoaptă
Luna-mprăştie-n zare mister
Lumea veselă-n case aşteaptă
Colindători să sosească, lerui-ler.

Într-un colţ ce-i ştiut doar de lună,

Unde gerul domneşte acum,
O familie simplă şi bună
Îl aşteaptă pe Moşul Crăciun.

Cântec: O, brad frumos! (fetele cântă în timp ce împodobesc bradul)

O, brad frumos! o, brad frumos!
Cu cetina tot verde,
Tu eşti copacul credincios,
Ce frunza nu şi-o pierde.
O, brad frumos! o, brad frumos!
Cu cetina tot verde.

O, brad frumos! o, brad frumos!

Mă-ndemni să fiu ca tine:
Statornic, drept şi credincios
Şi facator de bine.
O, brad frumos! o, brad frumos!
Mă-ndemni sa fiu ca tine.

 
153
 

O casă ţărănească: Mama şi fetele aranjează prin casă în aşteptarea nopţii de Crăciun.

Mama (EMA): O, dragele mamei ,ce frumos aţi cântat!

Intră tatăl (ANDREI N.): Da` voi ce-aţi lucrat toată ziua de n-aţi terminat încă treaba?
Mama(EMA) : Am tot aranjat, pe ici, pe acolo, dar n-am reuşit sa gătăm. Fetele împodobesc bradul,
iar Gabi s-a dus deja cu băieţii la colindat.
Fata cea mare (IULIA) : Tata,tu nu te schimbi? Că acuşi te apucă sfânta seară de Crăciun
încălţându-te!
Tata(ANDREI N.) Nu te teme, fata tatii, că nu m-o apuca desculţ.
Mama(EMA): Măi, omule, grăbeşte-te, totuşi. Du-te şi te schimbă!
Tata(ANDREI N.): Na` bine, bine, mă duc, nu mai săriţi toate cu gura pă mine! Ufff!Femeile astea!
(iese bombănind) .
Mama(EMA) (către fete): Şi voi, mai fuguţa cu bradul, ca mai avem multe de făcut. Trebuie să
aducem merele, nucile şi colacii. Să punem vinul şi paharele. Să pregătim masa aşa cum se
cuvine,cĂ vin copiii ăia morţi de foame şi de sete de atâta colindat.
Fata cea mare (IULIA): O, şi dumneata! De ce te grăbeşti într-atâta, că doar nu arde!
Mama(EMA): Nu arde, nu arde! Auzi! Voi nu vedeţi că-i seară şi colindătorii…numai că nu-i
auzi pe la fereastră!
Fata cea mijlocie (IOANA H.): Măicuţă, nu ne certa, că-i seara de Ajun. Lasă colindătorii, că n-or
veni aşa repede. Abia acum s-au aprins luminile.
Fata cea mică ( IOANA D.):Am văzut că vecina Anuţa o primit deja colindători. Sigur or să treacă
drumul la noi. Hai să ne purtăm fetelor că-s aici imadiat!
Mama(EMA): Păi, vedeţi !
Bunica ( DELIA): Mai bine, în timp ce lucrăm, să colindăm toate o colindă că tare fain ştiţi voi
cânta.

Colindă : Iată, vin colindători

Iata, vin colindatori,

florile dalbe,
Noaptea pe la cântatori,
florile dalbe.
Si ei vin mere, mereu,
florile dalbe,
Si-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe.
Si-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe,
Sa va va mântuie de rau
florile dalbe.

 
154
 
Tatăl(ANDREI N.), îmbrăcat de sărbătoare: Oho! Deci voi aţi colindat! Am crezut că avem deja
colindători, că tot satul răsuna de colinde, care de care mai frumoase!
Bunica (DELIA): Na, fetelor! V-am spus eu?
Bunicul: Ehei, mai ţii tu minte , babo, când eram noi tineri şi am mers cu Vaslie şi cu Ghiţă cu
colinda la tine şi mă-ta nu o vrut să te lase să te măriţi cu mine… eh…câţi ani îs de atunci!
Bunica( DELIA): Lasă tu poveştile, bătrânule!Mai bine te-ai uita la nepoatele noastre cât îs de
mândre.

Fetele, în acest timp au adus pe masă o faţă de masă, iar deasupra merele şi nucile. Au pregătit şi
un coşuleţ cu colăcei.
Fata cea mică( IOANA D.): Uite, mamă, masa-i gata!
Fetele (în jurul mesei) : Roată, roată p-îngă masă (IULIA, IOANA H., IOANA D.)
Să intre norocu-n casă,
Roată, roată, de trei ori,
Să vină colindători
Cu urări şi cu cântări.

Tatăl(ANDREI N.) : Fetelor, lăsaţi joaca şi aduceţi pe masă ce trebuie.

Fetele aduc vasul cu nucile şi îl pun pe masă.
COLINDĂTORI 1.( SIRBAN, BRĂESCU L.,UDREA, ŞERBAN M.) tropaie şi bat la uşă:
SIRBAN. A.:Primiţi colinda?

Tatăl(ANDREI N.) ; Primim, primim.

Mama (EMA): Poftiti ,poftiti în casă!
SIRBAN A. : Bună seara, gospodari!
V-au venit colindători,
Deschideţi-ne porţile
Că de-aseară stăm pe-afară,
Picioarele ne-ngheţară,
Streşinile-au picurat
Şi ne-a nins şi ne-a plouat!
Lasă-ne găzduţă-n casă,

BRĂESCU L. Că-i neaua pân la fereastră,

Iar noi suntem mititei
Şi ne latră câinii răi
Şi suntem atât de mici
Că de-abia plesnim din bici.

MĂDĂLINA Ş.: Bici cu vârf de mătasă

Bine v-am găsit acasă,
Bici cu vârf de busuioc
Sănătate şi noroc!

NICOLETA U.: Găzduţă de nu ne crezi,

Ieşi afară de ne vezi,
Nu ieşi cu mâna goală,
Ci cu covrigei în poală.

 
155
 
BRĂESCU L :Acu hai copii să colindam , că de aia am venit.

Grupul cântă : Am plecat să colindăm

Am plecat să colindăm
Domn, Domn să-nălţăm
Când boierii nu-s acasă
Domn, Domn să-nălţăm
C-au plecat la vânătoare
Domn, Domn să-nălţăm
Să vâneze căprioare
Domn, Domn să-nălţăm
Căprioare n-au vânat
Domn, Domn să-nălţăm
Ci-au vânat un iepuraş
Domn, Domn să-nălţăm
Să facă din pielea lui
Domn, Domn să-nălţăm
Veşmânt frumos Domnului,
Domn, Domn să-nălţăm

Mama(EMA) : Mulţumim de colindă .Ia luaţi de ici nişte colaci şi mere să vă stâmpăraţi
foamea.Fetelor,serviţi colegii.
Fetele îi răsplătesc pe colindători cu mere, colaci şi nuci.
Bunicul ( SERGIU Ş.): Măăăă… da mândru mai ştiţi voi colinda. Când eram ca voi…
Bunica ( DELIA):Bătrânule, iar începi!
Bunicul ( SERGIU Ş.) : Bine, iacă tac.
Fata mică ( IOANA D. ): Mamă, eu mă duc după prietenele mele să vină să vadă şi ele ce
colindători faini avem noi.
Mama (EMA): Du-te, fata mamii!
Fata cea mică intră de mână cu prietenele ei.
Fetele( FLORINA, LARISA,DANIELA, CAMELIA, DENISA B., DENISA M.): Bună sara!
Bunica( DELIA): Bună sara, fetelor! Haidaţi, intraţi şi ne colindaţi şi voi ceva dacă ştiţi.
FLORINA: Ştim, dară că ştim, că de când s-o prins postul tot colindăm.
DENISA M.: Noi ştim o grămadă de colinde. Părinţii şi bunicii noştri ne-au învăţat de mici să
colindăm şi să urăm.
LARISA: Da, aşa-i, numai că noi vrem să cânte toată lumea cu noi să se audă peste tot că azi vine
în lume Hristos.
Grupul de fete şi familia colindă

 
156
 
TREI PĂSTORI

Trei pastori se întâlniră

Şi aşa se sfătuiră
Raza soarelui, floarea soarelui
Şi aşa se sfătuiră:

Haideti fratilor sa mergem

Floricele sa culegem
Raza soarelui, floarea soarelu
Floricele sa culegem.

Si sa facem o cununa
S-o impletim cu voie buna
Raza soarelui, floarea soarelu
S-ompletim cu voie buna.

Si s-o ducem lui Cristos

Sa ne fie de folos
Raza soarelui, floarea soarelu
Sa ne fie de folos.

Grupul cu steaua ( IONUŢ H., OPREA S.,NOROCEA S., MOLDOVAN D., MARGEA G.,
POGAN I., PASCU M.): Primiţi cu steaua?
Tatăl(ANDREI N.): Primim steaua,primim! Intraţi copii că-s şi colegii voştri aici:
Sebi Oprea: Noi vrem să vă arătăm o scenetă!
Bunica ( DELIA): Haidaţi feciori, că fetele astea mor de nerăbdare sa vă vadă.
ÎNGERUL (PASCU M.): Scoală ciobane, nu mai dormi
Că somnul nu-ţi va folosi

Ci te du la Viflaim în grabă
Căci păstorii te întreabă
Şi acolo vei afla
Că s-a născut Mesia
Dacă nu mă crezi pe mine
Uite steaua care vine!

 
157
 
Ciobanul (POGAN I. ): Ciudat, ciudat vis am visat
Îndată ce m-am culcat
Să mergem la Viflaim
Pe Mesia sa-l găsim.
Uite cerul s-a aprins
Să mergem că nu e vis.

Soldatul (SEBI O.): Prea puternice împărate

S-a lăsat veste-n cetate
Că trei rai de la răsărit
Au sosit în grabă
Şi pe cine întâlnesc întreabă
Nu ştiţi unde s-a născut
Un crai tânăr de curând.
Dar la asemene întrebare
Nime nu era în stare

IROD (IONUŢ): Mergi de-i caută şi-i cheamă

Să vină aici să dea seamă
Ce crai şi de unde sunt
Ce caută şi pe cine
Făr de voie de la mine
Aici pe al meu pământ.
Soldatul aduce craii.

IROD (IONUŢ): Vitejilor de la răsărit

Pe la noi de ce-aţi venit
La Ierusalim ce umblaţi
Şi pe cine căutaţi?

Baltazar ( SILVIU N. ): O, împărate preacinstite

Multe zile fericite pe tine să te-ntâlnească.
Suntem trei mari călători
Toţi ca fraţii iubitori
Pretutindenea călcăm
Şi de-un copil întrebăm
Aicea dac-am ajuns
Steaua-n nori ni s-a ascuns
Şi ne-a fost a ne plimba
Prin oraş a intreba
Unde s-a născut zicând
Un crai tânăr de curând?

Irod( IONUŢ H. ): Ce-mpărat poate să fie

Într-a mea împărăţie
Care aicea să se nască
Pe mine să mă smintească?
Aici pe pământul meu
Singur împărat sunt eu
De care cu groază mare
Toată lumea frică are!

 
158
 
Gaşpar ( DARIUS M.): O, împărate să trăieşti
Şi mulţi ani să stăpâneşti
Dar de minciună nu ne face
Că nu ştii-n Scripturi ce zace
Noi suntem magi prea învăţaţi
Cu minciuna nededaţi.

Irod către preot.

Irod ( IONUŢ H. ): O, părinte preacinstite

Nu ştii tu ce va să fie
Cu această prorocie?
Ce-mpărat va să se nască
Într-a mea ţară împărătească?

Preotul (BRATILA): Ba imi aduc şi eu aminte

De oarecare cuvinte
Ştiu foarte bine şi locul
Spus de Varlaam prorocul
În Viflaim are să vie
A lui Mesia împărăţie.

Irod întorcându-se către crai: Crailor, veniţi la mine

Cu daruri să vă-ncarc bine
Încetaţi a mai străbate
Cărări lungi, nenumărate.

Melchior ( GABI M. ): Împărate ce ne îmbii tu cu toate

Să ai tu mulţi ani sănătate
In zadar te osteneşti
Pe noi să ne rătăceşti!
Noi suntem soli cu credinţă
Ş- avem o sfântă făgăduinţă
Ci mai bine ne îndreptează
De ştii, la împărăteasca rază.

Irod: Dar tu cu astfel de cuvinte

Cerţi pe al iudeilor părinte
Nu te temi în defăimare
De ascuţitu-mi plaoş tare?

Irod socate sabia şi ameninţă.

Baltazar(SILVIU N.): Vrăjitorii toţi se-nchină

La o strea ce dă lumină
Numai tu nu, Iroade
Ticălosule împărate
Nu te temi că te vor bate
Ale tale mari păcate
Şi fărădelegile-ţi toate?

 
159
 
Soldatul (SEBI O.): Împărate preamărite
Iartă a mele cuvinte
Mai bine cu linguşire
Să-ncerci a-i scoate din fire.

Irod , întorcându-se către crai.

Irod: Fraţilor să-mi daţi oertare

Că am fost în tulburare
Porniţi, mergeţi de-l aflaţi
Şi viind mă înştiinţaţi
Să merg să mă închin şi eu
Ca unuia Dumnezeu.

Gaşpar (DARIUS): O, Iroade împărate

Noi nu credem că se poate
Să fie aşa deodată
Să ai inima curată
Tu umbli cu linguşeli
Ca pe noi să ne înşeli.

Ciobanul( POGAN I.): Dar voi unde şi-n ce parte

Duceţi turmele a paşte?
Care de unde veniţi
Pe nume cum vă numiţi
Şi-ncotro călăroriţi?

Baltazar ( NOROCEA S.): Eu Baltazar mă numesc

Cu aur îl dăruiesc!

Gaşpar ( DARIUS M.): Numele meu e Gaşpar

Smirnă îi aduc în dar!

Melchior (GABI M.): Melchior eu mă numesc

Cu tămâie-l dăriuesc!

Îngerul (PASCU): Eu sunt îngerul lui Dumnezeu

Ascultaţi ce vă spun eu
Să nu mai daţi prin cetate
Ci să daţi prin altă parte
Că Irod gând rău şi-a pus să-l omoare pe Iisus.

Irod: Craii joc de mine-şi bat

Şi pe aici nu se abat…!

Soldatul (SEBI O.): Şi pe mine mă prinde cu mirare

Că umblă cu înşelare
Însă tu ce vei şti face
Dacă nu se vor întoarce?

 
160
 
Irod: Palosu-n mână vom lua
Pe toţi princii om tăia
De doi ani şi mai în jos
Împreună cu Hristos.

Preotul (Bratila): Ba mai bine mă ascultă

Să nu faci tăiere multă.

Irod: Tăiere, tăiere

Groaznică tăiere!

Preotul (BRATILA): Lasă nu fie tăiere

Să fie numai părere.
Irod: Poruncă să se-mpărţească
La oastea împărătească
Toată degrabă să saie
Şi cu deadinsul să taie
Sau de voie sau de silă
Prunci de doi ani fără milă.

Soldatul (SEBI O.): Înălţate împărate

Acum toate-s aşezate
Acum toată ţata plânge
Scăldată-n lacrimi şi sânge
Paisprăzece mii de prunci
De doi ani şi mai micuţi
N-au avut nicio scăpare
De a noastră- nverşunare.
Vai, cum plângeau maicile
Cum zburau săgeţile
Şi curmau vieţile.

Irod: Mai bine ele să plângă

Decât steaua să m-ajungă
Şi să ia a mea domnie
Urgisitul de Mesie!

Îngerul către Irod: O, Iroade împărate

Te-ai umplut de răutate
Gândul ţi-a zădărnicit
Pe Hristos nu l-ai găsit
Şi-a rămas întreg să crească
Pe noi să ne mântuiască.

Mama(EMA) : Mulţumim de steauă. Poftiţi de luaţi nişte colaci.

Colindători3( MONIŢA G, BRĂESCU D., IUGA D.,): Primiţi cu pluguşorul?
Bunica ( DELIA): Primim, primim!Intraţi!

 
161
 
Moniţa G.: Aho, aho copii şi fraţi
Staţi puţin şi ne-ascultaţi
Venim astăzi cu uratul,
Cu sorcova şi semănatul!
Ia mai mânaţi măi flăcăi
Să se audă-n munţi şi văi!
Hăi! Hăi!
Brăescu D.: Vă urăm ca noul an
Să vă aducă saci de bani
Să vă bucuraţi de ei
Să ne creşteţi maricei!
Zurgălăi şi clopoţei
Mânaţi măi! Hăi! Hăi!

Iuga D. Vă urăm ca noul an

Să vă aducă saci de bani
Să vă bucuraţi de ei
Să ne creşteţi maricei!
Zurgălăi şi clopoţei. Mânaţi măi! Hăi! Hăi!

Fata cea mijlocie (IOANA H.): Mamă, acum mergem şi noi la colindat.
Mama(EMA) : Bine, draga mamei, dar sa vă îmbrăcaţi gros.Dar inainte de a pleca,ia mai colindati
voi toti,ca tare mai colindati frumos.

Deschide uşa creştine

Deschide usa, crestine

Deschide usa, crestine
Ca venim si noi la tine,
La multi ani, multi ani cu bine.

Noi la Bethleem am fost

Unde s-a nascut Hristos
Si-am vazut si pe-a sa mama
Pe care Maria o cheama.

Cum umbla din casa-n casa

Ca pe Fiul sau sa nasca,
Umbla-n sus si umbla-n jos
Ca sa-l nasca pe Hristos.
Umbla-n jos si umbla-n sus
Ca sa-L nasca pe Iisus.

Tatăl(ANDREI N.) : Doamne, da` ce frumos aţi colindat!

Mama ( EME):Si pe mine m-a apucat dorul de Mos Craciun...

Va dorim CRACIUN FERICIT si LA MULTI ANI!(toti copiii in cor)

 
162
 

SERBAREA ŞCOLARĂ- UITE,VINE MOŞ CRĂCIUN!

PROF.ÎNV.PRIMAR: AVÂRVĂREI ELENA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ VĂDENI
COM.VĂDENI , JUD.BRĂILA
Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru
cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari în
asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi să
sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente modalităţi
de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii educativi cei mai
apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se
referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a
activităţilor. Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism
,cu însufleţire şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă
importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.

Serbarea şcolară
Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor .Prin
conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi
sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un
scop în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească
,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai
plină de sens . Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în
sufletul spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe
copii să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători
de iarnă . Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de
Crăciun ,de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui .
Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical
sceneta ,, Păţania lui Moş Crăciun,, ,poezii despre iarnă şi minunatele colinde de Crăciun.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv –
pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.

 
163
 
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în mod
favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul programului
pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui depinde
reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică
varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie
publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

 
164
 

ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE
PENTRU COPIL ȘI FAMILIE

Prof. pt. înv. preşcolar Avîrvarei Valentina Doina

Şcoala gimnazială ,,Sfânta Maria”, G.P.P. ,,Micii Cercetaşi’’, Botoşani
Dezvoltarea psihică a copilului este un proces complex, cu rădăcini adânci în mediul social,
familial şi cultural, fiecare vârstă având particularităţile şi ritmurile ei în dezvoltare sau asimilare şi
de adaptare la lumea înconjurătoare.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de
învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută
a timpului lor liber.
Educaţia extracurriculară realizată dincolo de procesul de învăţământ îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii copiilor. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte
identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de
viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii.
Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i în contact
direct cu obiectele şi fenomenele din natură.
Astfel implicarea părinţilor în viaţa grădiniţei vine în sprijinul tuturor celor implicaţi în educaţia
copilului. Colaborarea grădiniţă - familie sau parteneriatele grădiniţă - familie - comunitate, ca
modalităţi de a sprijini achiziţiile copiilor, se concretizează prin implicarea părinţilor şi a membrilor
comunităţii în programe de voluntariat, prin servicii conexe grădiniţei. Se produce astfel stimularea
dezvoltării cognitive, spirituale, interpersonale şi sociale prin extinderea spaţiului de intervenţie în
procesul educaţional curricular, în scopul valorificării tuturor valenţelor educative ale conţinutului
învăţării în interesul superior al copilului.
Activităţile extraşcolare în care sunt implicate familiile copiilor în viaţa grădiniţei trebuie realizate
aşa încât, membrii acestora să devină parteneri activi în educaţia copiilor lor şi să înţeleagă
importanţa integrării propriului copil.
Participarea părinţilor este adesea considerată una dintre cele mai importante caracteristici ale unei
educaţii eficiente. Pe lângă efectele pozitive ale participării părinţilor asupra achiziţiilor
preşcolarilor, alte studii au identificat şi efecte pozitive legate de adaptarea socială a copiilor, vizând
aspecte, precum: comportamentul copiilor, motivaţia lor, competenţa socială, relaţia dintre
preşcolari şi educatoare, relaţiile dintre copii.
Responsabilitatea educaţiei copiilor trebuie asumată în echipă: grădiniţă – familie. Gradul de
implicare a părinţilor în viaţa şcolară a copiilor influenţează rezultatele acestora în sens pozitiv.
Activitatea psihică a copilului se dezvoltă şi se modelează treptat, după relaţiile vieţii sociale, după
cerinţele acesteia, găsindu-şi tot mai bine locul în contextul lumii înconjurătoare. Procesul de
colaborare cu părinţii asigură atingerea scopului educaţional. Pornind de la necesitatea cunoaşterii
socio-psiho-pedagogice a copilului, grădiniţa doreşte colaborarea cu familia sub diferite aspecte.
Urmărind aspectele comune, speciale şi diferenţiate pe care viaţa de preşcolar o prezintă, părinţii
pot completa, sprijini şi dezvolta personalitatea copilului cu o singură condiţie - colaborarea cu
grădiniţa. Grădiniţa trebuie să găsească o punte de legătură cu familia, arătând părinţilor noi căi spre
educaţie în beneficiul copiilor.
O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie, iar apoi se continuă în grădiniţă şi în
şcoală. Responsabilitatea dezvoltării copilului în primele etape ale vieţii revin în primul rând
familiei sale. Chiar şi atunci când grădiniţa oferă programe foarte eficiente, ea nu poate contracara
experienţele negative acumulate de copil în familia sa. Pe de altă parte, ceea ce învaţă copilul în
grădiniţă pierde din importanţă şi eficienţă dacă părinţii nu întăresc şi nu valorifică programul
educativ desfăşurat în grădiniţă.

 
165
 
Activităţile în care sunt implicate familiile copiilor în viaţa grădiniţei trebuie realizate aşa încât,
membrii acestora să devină parteneri activi în educaţia copiilor lor şi să înţeleagă importanţa
integrării propriului copil.
Acţiunile stabilite desfăşurate într-o zi, în grădiniţă, cuprind modalităţi de informare şi de minimă
formare a competenţelor necesare realizarii unei bune şi corecte educaţii acasă, cât şi prilejul de a
trăi emoţional alături de copii satisfacţia dobândirii unor priceperi şi deprinderi, manifestată într-un
cadru organizatoric specific grădiniţei, eventual festiv.

Bibliografie:

Chiş, V., - Pedagogia contemporană – pedagogia pentru competenţe, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca, 2005;
Glava, A., Glava, C.,- Introducere în pedagogia preşcolară, Editura Dacia, Cluj - Napoca, 2002;
Oprea C.– Strategii didactice interactive, ed. a III-a, EDP, Bucureşti, 2008;
Stan, C., - Teoria educaţiei, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;
Curriculum pentru învățământul preșcolar

SERBARE CRĂCIUN
GRUPA MICĂ

1) Elena : Când vine vreme rea 4)Teodor : Şi când fulgii-ncep să cearnă,

Cu primii fulgi de nea Aranjaţi pomul de iarnă
Se scutură din nori Bate vântul nu ne pasă,
De sfinte sărbători Că e cald la noi în casă.
Poveşti cu îngeraşi
Pentru copii poznaşi CȂNTEC Fulgi de zapadă
Aflaţi-le acum,
În prag de Moş Ajun! 5) Ianis: Iarna cea geroasă
A sosit acum.
2) Felix: A bătut un fulg de nea Bulgări de zăpadă
Astăzi în fereastra mea Îşi fac loc pe drum.
Tare, pe nepusă masă
Şi-ar fi vrut să intre-n casă. Veselia-i mare
Pentru noi cei mici,
3) Alex : Uite-acum de sus din cer C-alergăm pe stradă
Fulgii mari coboară lin Ca nişte voinici.
Iarna e şi-i tare ger,
De omăt pământu-i plin!

 
166

6)Teodora: Prin nămeţi în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.
7)Maria: Azi la noi la grădiniţă,
A spus tare o fetiţă,
Oare cine-i la portiţă?
Uite-un moş cu barba albă
Cu obrajii ca o nalbă
Şi cu haina toată dalbă.
Mai departe, ştiţi voi bine
Cine-i moşul care vine,
Cine-i la portiţă, cine-i?
8) David: Ce ne aduce Moş Crăciun?
Tot ce e frumos şi bun:
Mere dulci ca să mâncăm,
Jucării să ne jucăm,
Şi ne aduce clopoţei,
Ca să ne jucăm cu ei.
9)Rareş: A venit, a venit
Moş Crăciun mult iubit
Şi ne-a dat, şi ne-a dat
Tot ce-n sac el a luat.
10)Eduard: Moş Crăciun soseşte dragul
Bate-n uşă cu toiagul.
Ia săriti care-i mai mare
Luaţi-i sacul din spinare!
Nu ştiu mare-sunt sau sunt
mic?
Nu-i ca mine alt voinic
Sar în cale-i bucuros
Si-l ajut să-l pună jos.
CȂNTEC: Moş Crăciun cu plete dalbe
167
11)Matei C. Moş Crăciun, bun venit!
Că ţi-e frig de mult o ştim
Însă noi ne-am pregătit
Cât mai cald să te primim.
12)Emi: În seara sfântă de Ajun,
Ne întâlnim cu Moş Crăciun,
Ce împarte bucurii,
La părinţi şi la copii.
13)Leeah: O pornim apoi prin sat,
La colindă şi urat.
Să vestim că e Ajun
Şi se naşte Domnul Bun!
CȂNTEC: Domn, Domn să-nălţăm
14) Andrei: Dintre toate câte sunt
Sărbători pe acest pământ
Nu e alta mai frumoasă
Decât Crăciunul cel sfânt.
15) Nicolae: Moş Crăciun, tu eşti bun.
Lângă tine, toţi se-adună.
Tu ne-aduci saci cu nuci,
Şi bomboane dulci.
Noi îţi mulţumim frumos
Şi-ţi urăm „să fii sănătos”.
16) Matei A.: Copilaşi drăguţi şi veseli
Bucuraţi-vă acum
C-a sosit iarna drăguţa
Şi cu ea şi Moş Crăciun.
17) Alessia: Moş Crăciun cel mult dorit
Ne-a dat tot ce în sac a luat
Iepuraşi cu ochi vioi
Şi păpuşi cu rochii noi.
18)Fabian: Şi acuma la plecare
Noi vă dăm o sărutare
Şi vă spunem într-un glas:
Să trăiţi şi La Mulţi Ani!
 

SCOALA GIMNAZIALA, COMUNA CARBUNESTI

NR………/…………………………….

PROIECT EDUCATIONAL

CREŞTINI, CRĂCIUNUL A SOSIT!

DESCRIEREA PROIECTULUI
Avram Elena Alina

TITLUL: Crestini, Craciunul a sosit!

SCOPUL: Însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe despre anotimpul iarna şi

despre sărbătorile de iarnă.
OBIECTIVE:
- sistematizarea cunoştinţelor despre anotimpul iarna şi despre sărbătorile de iarnă, antrenând
capacităţi dobândite la nivelul tuturor domeniilor;
- formarea deprinderilor necesare realizării unor felicitări, ornamente, tablouri etc.;
- cultivarea şi educarea sentimentelor de dragoste şi admiraţie faţă de Dumnezeu şi Iisus, faţă de
tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti ;

 
168
 
- exersarea deprinderii de lucru în echipă, pe grupe;
- dezvoltarea capacităţii de explorare şi investigare a realităţii;
- cultivarea dorinţei elevilor de a cunoaşte copii cu probleme cu care să comunice, să coopereze, să
interacţioneze; educarea copiilor în spiritul întrajutorării semenilor;
- dezvoltarea gândirii independente, a iniţiativei, a imaginaţiei, a solidarităţii;
- consolidarea capacităţii de a trăi emoţii pozitive;
- colaborarea mai strânsă dintre şcoală, familie şi comunitatea locală în scopul atingerii obiectivelor
propuse în prezentul proiect;
- stimularea comportamentului participativ al elevilor la diferite acţiuni; atragerea lor în organizarea
unor activităţi cu caracter extracurricular.

PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR

Nr. Perioada Modalităţi de realizare Locul de Invitaţi

crt. desfăşurare
1. 3XII A sosit iarna! Sala de clasă -
Discuţii despre schimbările ce se petrec în
natură în acest anotimp şi despre sărbătorile de
iarnă.
2. 4XII Ne pregătim să întâmpinăm Crăciunul Sala de clasă -
Realizarea de ornamente pentru sala de clasă şi
Bradul de Crăciun, pregătirea programului
artistic.
3. 5 XII Să aflăm mai multe despre Sf. Nicolae, despre sala de clasa
Crăciun şi despre celelalte sărbători de iarnă. -
4. 6 XII Un colind pentru suflet biserica Cadre
didactice
5. 7 XII Un dar pentru cei dragi Sala de clasă parinti
Felicitari de Craciun
6. 10-14XII Bucuriile iernii Sala de clasă părinţi
Realizarea de lucrari artistice, compuneri despre
iarna. ornamente de Craciun
7. 17-21XII Creştini, Crăciunul a sosit! Sala de clasa Parinti,
Prezentarea programului artistic specific preotul
sarbatorilor de iarna

8. 25 XII Nasterea pruncului sfant-sceneta biserica Parinti,

Colinde cadre
didactice

 
169
 

RESURSE :
- umane: elevi, cadre didactice, părinţi, reprezentanţi ai instituţiilor locale,preotul din comuna
- temporale: decembrie 2018
- materiale: filme, fişe, prezentări PawerPoint, povestiri, imagini, texte literare, program artistic, C.
D.-uri, acuarele, coli de desen, pensule, hârtie colorată, glasată, creponată, lipici, foarfeci, sorcove,
clopoţei, costume naţionale, costume pentru scenetă, păpuşă, iesle, paie, toiag, obiecte şi ornamente
de brad, aparat foto, calculator.

GRUP TINTA:elevii cls.pregatitoare-clasa a IV-a

PERIOADA DESFASURARII: 3 XII-25 XII
EVALUAREA:fotografii, concursuri, prezentari PPT, expozitii cu lucrari, portofolii
POPULARIZAREA PROIECTULUI
Prezentarea proiectului in cadrul Comisiei Metodice a invatatorilor
Publicarea proiectului pe site-ul scolii
REDACTAREA PROIECTULUI:Invatator Avram Elena Alina

COORDONATORI,
DIRECTOR,
Marin Monica-Mihaela Avram Elena Alina
Tudose Ana-Maria
Avram Georgeta- Roxana
Frigea Iuliana-Mariana
Stanescu Anca
Preot, Manea Constantin
ARGUMENTUL PROIECTULUI:
Natura constituie una dintre componentele esentiale ale supravieţuirii speciei umane. Interesul şi
dragostea pentru natură sunt, la majoritatea elevilor, instinctive. În plus comportamentele şi
convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai fragedă sunt cele care se păstrează cel mai bine
toată viaţa. De aceea, în educaţia realizată în şcoală trebuie să pornim de la interesul firesc al
elevilor pentru cunoaşterea schimbărilor petrecute în natură, de la modul în care acestea
influenţează atât plantele şi animalele dar şi viaţa şi activitatea omului ceea ce reprezintă, în
general, mediul pentru ei.Educaţia se realizează mai ales la nivel afectiv, îndeosebi prin accentuarea
aspectelor ce ţin de legăturile emoţionale, deoarece natura, prin frumuseţea ei, sensibilizează
sufletul copiilor, înlătură oboseala, creează bună dispoziţie, ne ajută să ne cunoaştem mai bine.
Acum se conturează sentimente ce se vor manifesta prin atitudini ce dovedesc atenţia acordată de
acesta mediului. E bine ca elevii să ştie, înainte de toate, că trebuie să protejeze natura – din care
suntem parte integrantă – pentru că tot restul vieţii noastre depinde de asta.
Pe lângă protejarea naturii, pentru a avea o viaţă echilibrată şi plină de realizări, elevii trebuie să
cunoască şi să respecte învăţămintele creştine.În preajma Sărbătorilor de iarnă trăim nostalgia
desăvârşirii noastre spirituale, deoarece Sărbătorile de Crăciun ne transpun pe un tărâm spiritual
remarcabil. Ne împăcăm cu noi înşine şi cu semenii noştri, prin iubire şi iertare, prin bucuria de a fi
împreună şi a deveni mai buni, mai darnici.Un rol important în decizia de alegere a temei l-au avut
întrebările elevilor pe care le pun de fiecare dată la început de iarnă: ”Când vine Moş Crăciun?”,
„Dar Moş Nicolae?”, „De ce vine Moşul doar iarna?”, „De unde are el aşa de multe daruri?”, etc.
Implicarea în acest proiect le dă ocazia copiilor să-şi consolideze unele cunoştinţe despre
Sărbătorile de iarnă, despre tradiţiile şi obiceiurile româneşti pe care le ştim de la strămoşii noştri,
din dorinţa de a păstra vie frumuseţea şi prospeţimea lor.Educatorul tuturor timpurilor este cel care
se gândeşte şi la sensibilizarea comunităţii în care trăieşte în legătură cu realităţile crude, de
neimaginat, uneori, pe care le trăiesc unii din semenii noştri, adulţi şi copii.

Colaborarea dintre școală și familie

 
170
 

componentă importantă a educației

Prof. înv. primar Avram Gabriela

Liceul cu Program Sportiv Baia Mare
„Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci într-o civilizație”
Maria Montessori

Ca și cadru didactic, m-am ferit de o abordare discontinuă şi o valorificare insuficientă a

potenţialului educativ al activităţilor extraşcolare. Am luat în calcul influența educaţiei informale,
dar şi tendinţa multora de a plasa responsabilitatea, mai ales pentru influenţele nocive din zona
informalului, altor factori situaţi, evident, în afara şcolii. Elevii devin din simple obiecte ale
învățării, ce înmagazinează informații, subiecte active ale propriei lor formări.
Responsabilitatea de manager al clasei implică mai multe roluri: de profesor, de părinte, de prieten.
Este binecunoscută importanța educaţiei extraşcolare, deoarece ea completează activitatea şcolară şi
educaţia familială.Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și familie,
este stringentă. O serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită
la învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia.
Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în
condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și
invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă.
Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în
domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și
priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în
diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. Rolul familiei în educația copilului nu se
termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l
învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul
educativ își găsește eficiența dorită atunci când între cei doi factori, școală și familie, există o
conlucrare în interesul comun al educării copilului. Se constată că unele familii manifestă totală
încredere în rolul pe care școala îl are asupra dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.

Parteneriatele dintre școală și familii pot:

 ajuta profesorii în munca lor;
 perfecționa abilitățile școlare ale elevilor;
 îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar;
 îmbunătăți abilitățile educaționale ale părinților;
 dezvolta abilitățile de lideri ale părinților;
 conecta familiile cu membrii școlii.
În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind
aspectele școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele:
 părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor lor;
 învățământul nu este decât o parte din educația copilului; o bună parte a educației se petrece
în afara școlii;
 cercetările pun în evidență influența atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale
elevilor, în special asupra motivațiilor învățării, precum și faptul că unele comportamente
ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu școala;
 grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să
influențeze gestiunea școlară.

 
171
 
Considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive
pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii
în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
În urma derulării unor proiecte educaționale, în parteneriat cu părinții, am constatat un progres în
ceea ce priveşte antrenarea elevilor într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în
domenii diverse, iar în alegerea strategiilor de abordare am avut în vedere compararea obiectivelor
din taxonomiile cognitive, afective şi psihomotrice, cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode
şi tehnici, în funcție de nivelul clasei pe care o conduc. În asemenea situaţii, măiestria profesorului
trebuie susţinută de diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă,
permanentă între profesor, părinte şi elev.

 
172
 

Importanța parteneriatelor dintre școală, familie, comunitate

Prof. Iolanda Axiniei

Colaborarea dintre familie şi şcoală este un factor esential în procesul de educare al elevilor. Numai
împreună putem reuşi să dăm societăţii un cetăţean pregătit, gata să înfrunte problemele inerente ce
apar, capabil să relaţioneze, să se integreze în colectivitate, să facă faţă cerinţelor acesteia.

Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să
aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membrii ai
comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate
de suport care începe să funcţioneze.

Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea şcolii şi a clasei de elevi. În

ţările dezvoltate, cu deosebire pe continentul nord - american, parteneriatele şcoală - familie -
comunitate sunt esenţiale în procesul de educaţie a elevilor şi în succesul lor la şcoală.

Alături de şcoală care asigură maxima comunicare între generaţii, familia şi comunitatea au o
deosebită valoare în formarea personalităţii copilului. Fiecare om vine pe lume cu o anumită zestre
nativă, apoi graţie climatului afectiv din familie, copilul cunoaşte lumea din jur printr-un permanent
dialog cu cei mari, învaţă şi poate să iubească, comunică, se ghidează după anumite modele, imită
diferite acţiuni până îşi formează propriile valori, propriile principii despre lume, despre viaţă
Proiectul este un model de colaborare eficientă dintre şcoală-familie-comunitate, deoarece se
creează o echipă care are un scop comun.

Proiectul a avut valenţe educative, formative şi de disciplinare pentru copii. Evaluarea se va realiza
pe tot parcursul proiectului.
Se va evalua contribuţia famiililor elevilor privind ajutorarea clasei/şcolii din punct de vedere
material prin acţiunea benevolă a acestora.

 
173
 

Serbare de Craciun

Prof. Inv.primar Bacisor Diana Emilia

Sc. Gimn. Radu Popa Sighisoara ,jud. Mures

POVESTE DE CRĂCIUN

Personajele:
Maria –
Iosif –
Irod –
Îngerul 1 –
Îngerul 2 –
Marele Preot –
Învăţatul –
Păstorul 1 –
Păstorul 2 –
Păstorul 3 –
Magul 1 –
Magul 2 –
Magul 3 –
Povestitorii –

Indicaţii: Personajele vor purta haine largi, lungi. Povestitorii vor purta haine albe, la fel şi
îngerii. Ei vor alcătui şi corul. Patul pentru Iisus poate fi o cutie de lemn plină cu paie. Pentru Irod
este necesar un scaun cu spetează înaltă. Pruncul Iisus va fi o păpuşă înfăşată în pânză albă.
Deasupra patului lui Iisus va atârna o stea strălucitoare. Pentru magi sunt necesare cutii pentru
daruri.

SCENA I
(Maria, Iosif, doi îngeri, povestitorii)
Povestitorul : În orăşelul Nazaret din nordul Israelului trăia o tânără numită Maria, o
fecioară cu inima curată şi iubitoare de Dumnezeu. Într-o bună zi i se arătă îngerul Gavriil, trimisul
Domnului, şi-i vorbi astfel:
Îngerul 1: Bucură-te, Fecioară Marie, cea plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată
eşti între femei!
(Tulburată, îngenunchează.)
Îngerul 1 (continuă): Nu-ţi fie teamă, Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi vei naşte
un fiu pe care-l vei numi Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul celui Preaînalt se va chema şi Domnul
Dumnezeu îi va da tronul tatălui său, David. El va domni peste ţara lui Iacov în veci şi împărăţia
Lui nu va avea sfârşit.
Maria: Dar cum e cu putinţă, când eu sunt fecioară?
Îngerul 1: Duhul Sfânt se va pogorî asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va învălui. De
aceea Sfântul Prunc ce se va naşte din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu.
Maria: Sunt roaba Domnului. Împlinescă-se deci tot ceea ce mi-ai spus acum!
(Îngerul şi Maria se retrag)

Povestitorul : Pe atunci, Maria era logodită cu un bărbat evlavios, pe nume Iosif. Aflând că
Maria aşteptă un copil, Iosif hotărî să se despartă de ea, dar îngerul Domnului i se arătă în vis.

 
174
 
Îngerul 2: Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei de soţie pe Maria, căci pruncul zămislit în
ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu, pe care Îl vei numi Iisus, căci El îi va mântui pe
oameni de păcatele lor.
(Iosif şi îngerul se retrag)
(Corul cântă “O ce veste minunată!”)

SCENA II
(Maria, Iosif, Pruncul Iisus, povestitorii)
Povestitorul : În vremea aceea, împăratul roman Augustus emise un decret prin care trebuia
ca toţi supuşii din împărăţia sa să se întoarcă la locurile lor de baştină, în vederea unui recensământ.
Povestitorul (Bunghez): Fiind din familia lui David, Iosif trebui să plece împreună cu Maria
la Betleem.
Povestitorul (Sebi): Astfel ei au plecat din Nazaret într-o lungă şi istovitoare călătorie.
Povestitorul : În cele din urmă Iosif şi Maria ajunseră noaptea târziu la Betleem. În hanul
plin de lume sosită pentru recensământ nu se găsi loc pentru ei. Cei doi bătură pe la uşile oamenilor,
dar toate casele erau ocupate. De aceea fură nevoiţi să-şi găsească adăpost într-un staul de vite.
Povestitorul (Solomon): Tocmai atunci veni şi Mariei timpul să nască.
Povestitorul (Diana): Şi aduse pe lume un Fiu.
Povestitorul (Virgil): Îl înfăşă în scutece şi-L culcară în iesle.
(Sunt aduse pe scenă patul şi Pruncul. Iosif şi Maria stau de-o parte şi de alta a Pruncului,
privindu-L cu drag.)
Maria: Doamne, cât sunt de fericită că m-ai ales pe mine pentru împlinirea lucrărilor tale!
Ce bucurie nesfîrşită!
Iosif: Domnul fie lăudat! Slavă în veci Părintelui Ceresc şi Fiului Său, Iisus!

(Corul cîntă “Astăzi s-a născut Hristos!”)

SCENA III
(Păstorii, Maria, Iosif, Pruncul)
(Corul cîntă “Trei păstori”)

Păstorul 1: Noi păzeam oile afară, în câmp, când iată un înger al Domnului apăru înaintea
noastră. Ne-am înfricoşat de moarte, dar îngerul ne-a zis să nu ne temem că ne aduce o veste bună,
care va fi spre bucuria noastră.
Păstorul 2: Ne-a spus că în noaptea asta, în oraşul lui David, S-a născut mântuitorul, care
este Hristos Domnul.
Păstorul 3: Şi am venit şi noi degrabă unde ne-a spus îngerul şi L-am găsit pe Prunc
întocmai cum ni l-a descris el. Slavă Ţie, Doamne! Bucură-te, Fecioară Maria, Domnul este cu
Tine!

SCENA IV
(Irod, Marele Preot, Învăţatul, Magii)

Povestitorul : În Iudeea domnea pe atunci regele Irod. Aflând că la Betleem S-a născut
Iisus, câţiva înţelepţi din răsărit au venit la Ierusalim să-i pună regelui întrebări.
Magul 1 (către Irod): Unde este regele Iudeilor, cel ce S-a născut? Căci am văzut la răsărit
steaua şi am venit să ne închinăm Lui.
Irod (tulburat): Ce rege? Ce se întâmplă? Ce-mi ascundeţi? Un complot? O răscoală
împotriva mea şi a împăratului de la Roma?
Marele Preot: Linişteşte-te, mărite rege, nu e nimic din toate acestea! Sunt gânduri fără
temei!
Irod: Să vină toţi cărturarii din ţară!

 
175
 
(Vine un cărturar cu o carte groasă în braţe.)
Irod: Bine ai venit, învăţatule! Tu care cercetezi în permanenţă scrierile sfinte răspunde-mi
la întrebarea: Unde se va naşte Mesia, Unsul Domnului?
Învăţatul (citind din carte): În Betleemul Iudeu, pentru că iată ce a profeţit proorocul: “Iar
tu, Betleeme, tărâm al lui Iuda, nu eşti cu nimic mai prejos, căci din tine va ieşi Păstorul ce va
îndruma poporul meu Israel.”
Irod (cu şiretenie, către magi): Mergeţi şi căutaţi Pruncul şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi
mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui.
Povestitorul : În sinea lui însă regele hotărâse de pe acum să omoare Pruncul, de teamă ca
nu cumva să-i ocupe tronul atunci când va creşte mare.

SCENA V
(Magii, Maria, Iosif, Pruncul, povestitorii)
(Corul cântă “Steaua sus răsare”)

Povestitorul : Magii porniră la drum călăuziţi de aceeaşi stea, care mergea înaintea lor,
luminându-le drumul. Ajunşi la Betleem, magii intrară în casa deasupra căreia se oprise steaua.
Magul 2: Aici, deasupra acestui staul s-a oprit Steaua Călăuzitoare. Îţi mulţumim, Doamne,
că ne-ai ales pe noi să ne închinăm Ţie!
(Magii se închină şi aduc darurile)
Magul 3: Îngăduie-ne, Doamne, să-ţi dăruim din bunurile noastre: aur, tămâie, smirnă.
(Le pun lângă iesle pe rând)
Magul 1: O, tu, cea mai fericită mamă din lume! Roagă-te pentru noi, îndură-te şi adu-ne
iertarea păcatelor noastre.
Maria: Vă multumim din toată inima pentru cuvintele voastre pline de înţelepciune şi pentru
daruri.
(Magii pleacă.)
Povestitorul : Magii au făcut cale întoarsă, dar în acea noapte Dumnezeu li s-a arătat în vis
şi i-a prevenit să nu mai treacă pe la Irod. De aceea ei au pornit spre casă pe un alt drum.

(Corul cântă “Cântec de Crăciun”)

 
176

Astăzi s-a născut Hristos
Astazi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos
Lăudați și cântați,
Și vă bucurați !
Mititel înfășețel,
În scutec de bumbăcel
Lăudați și cântați
Și vă bucurați !
Vântul bate, nu-L răzbate,
Neaua ninge, nu-L atinge
Lăudați și cântați,
Și vă bucurați !
Și de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie
Lăudați și cântați,
Și vă bucurați !
Cântec de Crăciun
Iată vin colindători,
Florile dalbe,
Noaptea pe la cântători.
Și ne zic mereu, mereu,
Florile dalbe,
Și-L aduc pe Dumnezeu.
Dumnezeu adevărat,
Florile dalbe,
Soare-n raze luminat.
Iată vin colindători,
Florile dalbe,
Noaptea pe la cântători.
O, ce veste minunată! Trei păstori
O, ce veste minunată Trei păstori se întâlniră
În Betleem ni s-arată Trei păstori se întâlniră
Că s-a născut trup Raza soarelui, floarea soarelui
Trup din duhul sfânt Și așa se sfătuiră:
Fecioara curată.
Ca la Betleem Maria Haideți fraților să mergem
Săvârșind călătoria Haideți fraților să mergem
În sărac locaș Raza soarelui, floarea soarelui
Lâng-acel oraș Floricele să culegem.
A născut pe Mesia.
Pe Fiul în al Său nume, Și să facem o cunună
Tatăl l-a trimes în lume Și să facem o cunună
Să se nască și să crească Raza soarelui, floarea soarelui
Să ne mântuiască. S-ompletim cu voie bună.
Și s-o ducem lui Cristos
Și s-o ducem lui Cristos
Raza soarelui, floarea soarelui
Să ne fïe de folos.
Steaua sus răsare
Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua strălucește
Și lumii vestește
Și lumii vestește
Ca astăzi Curata
Preanevinovata
Fecioara Maria
Naște pe Mesia
Naște pe Mesia
Magii cum zăriră
Steaua și porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază
Pe Hristos să-l vază
177
 

ROLUL PROIECTELOR EDUCAȚIONALE

ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Prof. Baciu Andra Simona

Școala Gimnazială ”Mihail Sadoveanu”
Întorsura Buzăului, Jud.Covasna
Termenul parteneriat este „definit ca asocierea a doi sau mai mulţi parteneri, iar în literatura de
specialitate, parteneriatul reprezintă modalitatea, formală sau informală, prin care două sau mai
multe părţi decid să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop comun.”
Un parteneriat reuşit implică:
 identificarea scopurilor, intereselor comune, utile partenerilor şi comunităţii;
 găsirea modului optim pentru realizarea scopului propus;
 organizarea şi conducerea resurselor disponibile pentru a atinge scopul propus;
 identificarea competenţelor persoanelor implicate în aceste proiecte pentru a le putea folosi la
maxim
 combinarea eficientă a atitudinilor, abordărilor şi tehnicilor diferite care se pot aplica diferitelor
sarcini;
 utilizarea cu succes a schimbării în folosul instituţiei, în acest caz a școlii şi a comunităţii.
În vederea realizării unui parteneriat de succes este indicat a se urma anumiţi paşi, primul dintre
aceştia fiind constituirea grupului de lucru la nivel de școală. Pentru a asigura succesul unui proiect
este foarte importantă indentificarea în cadrul școlii a persoanelor potrivite proiectului ales. Aceste
persoane trebuie să îşi dorească implicarea în proiect, să aibă cunoştinţe şi abilităţi potrivite
subiectului propus şi să nu le lipsescă calităţile de comunicare şi relaţionare cu celelalte persoane
implicate în proiect.
Grupul de lucru din cadrul școlii trebuie să stabilească o listă a posibililor parteneri ţinând cont de
misiunea, obiectivele, istoricul, experienţa şi nu în ultimul rând a referinţelor despre un anumit
partener al proiectului.
Aşadar ar putea exista o serie de parteneri posibili ai școlii precum:
 părinţi, asociaţii ale părinţilor;
 instituţii educaţionale precum: grădiniţe, şcoli, licee, universităţi, centre de resurse educaţionale
sau asistenţă psihopedagogică şi altele;
 agenţi educaţionali: cadre didactice, specialişti precum psihologi, consilieri şcolari, logopezi,
psihopedagogi, psihologi, dar şi biblotecari, muzeografi şi alţii;
 membrii ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului precum
medici, reprezentanţi ai bisericii, ai poliţiei şi alţii;
 reprezentanţi ai unor instituţii ca şi primării, dispensare, teatre, muzee, biblioteci,

Aspecte generale ale parteneriatului școală – familie

Prin încheierea parteneriatelor cu părinţii, aceştia sunt încurajaţi să ia parte la planificarea şi

derularea programelor educative pentru copii, ceea ce implică o responsabilizare şi o eficienţă
sporită. Astfel, părinţii au posibilitatea să-şi cunoască mai bine copiii, modul lor de manifestare în
viaţa de grup, pot înţelege mai bine rolul lor educativ.
Printre obiectivele principale ale colaborării dintre instituţiile educative şi familie, putem aminti:

 înlăturarea factorilor perturbatori în cadrul comunicării şcoală-familie;

 creşterea gradului de implicare a părinţilor în toate activităţile şcolare şi extraşcolare;
 schimbarea mentalităţii neadecvate a unor părinţi faţă de şcoală;
 cunoaşterea de către părinţi a posibilităţilor şi nevoilor psiho-fizice ale copiilor;

 
178
 
 învăţarea unor deprinderi şi tehnici de muncă intelectulală sub formă de activităţi comune elevi
– părinţi – cadre didactice.

Majoritatea părinţilor au nevoie de informaţii de bază referitoare la copiii lor. Ei vor să fie informaţi
despre scopul de bază al programului educativ la care participă copiii lor şi doresc să fie implicaţi în
luarea deciziilor. Părinţii vor să fie la curent cu progresele copilului.

Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este esenţial ca:

 părinţii să fie priviţi ca participanţi activi, care pot aduce o contribuţie reală şi valoroasă la
educarea copiilor lor;
 să se recunoască şi să se valorifice informaţiile date de părinţi referitor la copii;
 părinţii să ia parte la adoptarea deciziilor referitoare la copiii lor;
 responsabilitatea să fie împărţită între părinţi și învățătoare;
 părinţii să facă parte din comitetele de părinţi;
 să ajute la continuarea programului educativ acasa;
 să urmarească în mod regulat progresul copiilor lor;
 să ia parte, să sprijine activităţile extraşcolare organizate împreuna cu învățătoarea.

Pentru a realiza un parteneriat construit pe baza valorilor democratice, în societate trebuie să se

schimbe valori, atitudini și comportamente la nivelul tuturor factorilor implicati: decidenti, oameni
ai școlii, familii, elevi, reprezentanți ai instituțiilor guvernamentale și nonguvernamentale.
La nivelul comunității se constituie un grup de lucru (nucleu comunitar), în care reprezentanții
școlii trebuie să își asume rolul de promotor, catalizator și facilitator al parteneriatului educațional.
Coeziunea și eficiența unui astfel de grup sunt condiționate de asumarea și promovarea unor valori
comune –cum ar fi: asigurarea egalitații șanselor în educație; încurajarea initiativei și participării;
dezvoltarea cooperarii și colaborării; statutarea disciplinei și responsabilitțtii.

Bibliografie:
1. Bătrînu, E., Educaţia în familie. Bucureşti: Editura Politică, (1980)
2. Becker-Textor, I. Der Dialog mit den Eltern. München, Editura Don Bosco
Verlag, (1998)
3. Cucoş, C. (coord.) Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade
didactice. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Iaşi, Editura Polirom, (2009)
4. Dumitrana, M., Copilul, familia şi grădiniţa. Iaşi: Editura Compania, (2000)
5. Glava, A. , Introducere în pedagogia preşcolară. Cluj-Napoca: Editura Dacia,
(2002)

 
179
 

ŞCOALĂ-FAMILIE
Un parteneriat real în beneficiul copilului

Prof.inv.primar
Baciu Georgiana
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Evoluţia societăţii româneşti marcată de o tranziţie prelungită către ceva care nu este clar nici
măcar politicienilor, bulversarea valorilor într-o societate instabilă, scăderea calităţii vieţii, lipsa
unor modele de urmat îi pun pe adulţi în dificultate ca părinţi.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei intervine
astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale greşită
dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre care
Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din
jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;

 
180
 
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii lui
care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile
care pot contribui la formarea părinţilor:
 Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de
învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice
utilizate, materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii
copiilor. Pentru a ne îndeplini acest obiectiv: cât mai mulţi părinţi să asiste la acest tip de
activitate, este bine să desfăşurăm proiectul pe parcursul unui an şcolar, într-o zi a săptămânii
“În fiecare joi-Ziua porţilor deschise”. Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea
posibilitate să vadă copilul în acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine
are faţă de activitatea de învăţare, faţă de profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent
că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are alături nu numai acasă.
 Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în
locuri publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine
pe părinte şi invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se
simtă în largul său.
 Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea
şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin
observarea directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de
a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a
înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a
găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.
 Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor
de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru
sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de
manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în
valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia
este surprinsă de potenţialul propriului copil.

Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv.

 
181
 
De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a
elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se
produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a
elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem
momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii
fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre
copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
 Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au durata
de două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere, de
cunoaştere a copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se generează
situaţii în care părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de
formare pentru părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu
ceilalţi, să-şi împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de
psihologia copilului, procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul. Sunt ocazii
unde se pot proiecta activităţi dorite de părinţi, pentru viitor.
 Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile
individualeoferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite
probleme apărute în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate
afla multe aspecte din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine
fiecare situaţie în parte.

Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie gândită,
organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel încât şi
rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm
neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe
sine şi lumea în care trăieşte.

 
182
 

IMPACTUL SERBĂRILOR LA GRĂDINIȚĂ

G.P.N NR.2 DERNIȘOARA

PROF. ÎNV. PREȘCOLAR: BACTER GEORGETA-CLAUDIA
Serbarea...Ce este serbarea?
Pentru mine aceasta întrebare este cu dublu înțeles. Din ipostaza de părinte pot să afirm faptul că
este un eveniment important pentru mine și copilul meu, este momentul în care tânărul meu vlăstar
îmi umple inima de bucurie, recitând câteva strofe...timid, emoționat, dar și plin de entuziasm că
reușește să capteze atenția tuturor celor prezenți. Din ipostaza de cadru didactic, situația se complică
puțin, ajungi să simți emoțiile intregului colectiv, iar atenție îți este axată în întregime pe: starea de
spirit a copilului, modul de recitare si un mediu ambiental plăcut.
Privită dintr-o perspectiva obiectiva, serbarea se dovedește a fi un ansamblu complex, dar ușor de
realizat, totul fiind într-o armonie desăvârșită. În momentul în care această perspectivă se schimbă,
lucrurile par total diferite. În spatele acestui mic spectacol tematic, încărcat cu emoție se ascunde
multă muncă. Atât cadrul didactic cât și copii, depun un efort imens pentru buna desfășurare a
lucrurilor. Aceast efort este depus în mai multe etape: selectarea textului adecvat, gradul de
dificultate al acestuia în funcție de nivelul de vârstă al copilului, învățarea textului atât acasă cât și
în cadrul instituției de învățământ, repetarea textului învățat și ordonarea acestora în funcție de
programul ales.
Un factor decisiv în acest proces de realizare a unei serbări este familia copilului. Ea, intră în
legătură (direct/indirect) cu instituția de învățământ, în momentul în care copilul primește un text
acasa, pentru al memora. Fiind insuficient de pregătit pentru a învăța singur, copilul apelează la
ajutorul membrilor familiei. Contribuția familiei însă nu se limiteaza la atât. În momentul derulării
serbării, familia este prezentă, fapt care crește randamentul copilului, el simțind sprijinul moral al
acestora. Aceasta colaborare, cimentează relația între familie și instituție.
Consider că serbarea este o activitate foarte importantă din punct de vedere fizic cât si moral,
profesional dar și personal, prin faptul că se creează noi legături sau se consolidează vechile legături
dintre cadru didactic-copil-familia copilului. Din aceasta rezultă o colaborare mai bună, durabilă,
care favorizează educația copilului.
În concluzie, serbarea este o activitate necesară, un instrument folositor și de lungă durată, utilizat
în domeniul didactic, cu scopul de a se menține o legătura între cadrul didactic-copil-familia
copilului.

 
183
 

SERBĂRILE ȘCOLARE LA CICLUL PRIMAR

PROF. ÎNV. PRIMAR: BACTER MARINEL

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.2 DERNIȘOARA
Serbările...
Sunt cadru didactic de peste un deceniu, un om norocos cum doresc eu să mă autointitulez. De ce
sunt norocos? Ei bine, este foarte simplă această explicație. Sunt norocos prin faptul ca am ocazia
de a simți iar și iar: emoțiile, gândurile si trâirile din copilăria mea, prin intermediul elevilor mei.
Datoria mea este de a șlefui, iar mai apoi de a îmbunătăți un diamant, cu personalitate proprie,
realizat de familia sa, conturat înt-o mai mică măsura de educatoare, care așteaptă nerăbdator sa
deslușească tainele educației.
Pentru a nu mă abate foarte mult de la ideea centrală a acestui articol, doresc să menționez faptul că
serbările, sunt cele care îmi stârnesc cele mai multe amintiri din copilărie. Am pus un accent
deosebit, pe aceste activități, nu doar de dragul amintirilor din copilăria mea, ce, în special, pentru a
atrage atenția asupra faptului că această activitate este una cu o importanță inexplicabilă. Din
experiența proprie, pot să afirm faptul că o serbare, reprezintă pentru un copil o portiță spre
cunoaștere. O oportunitate prin care el reușește să își controleze emoțiile, să intoneze un text învățat
de el, în așa fel încât să fie capabil să capteze atenția spectatorilor. Această activitate nu are doar
rolul de a sparge bariera de emoții a copiilor pentru o exprimare mai ușoara ci și de a forma o
stransă colaborare între familia copilului și cadrul didactic. Această colaborare apare în momentul
în care, în familia copilului răsare datoria morală de a susține fizic și psihic copilul, în a se pregăti
pentru serbare. Implicarea familiei se manifesta în diverse moduri: alegerea unei ținute adecvate în
momentul intonării textului, îndrumarea spre o recitare corectă sau pur și simplu prin prezența
acestora în cadrul activității.
Privind în ansamblu, desfășurarea unei serbări se produce cursiv, într-un cadru ambiental plăcut. În
momentul în care acest ansamblu armonios este dezmembrat în mai segmente, adevărul iese la
iveală. În spatele cortinei, să spun așa, se găsesc ore întregi de muncă. Repetiții care constau atât
într-un efort fizic cât și psihic, fie la nivelul cadrului didactic fie la elev. Desigur, acest efort
suplimentar este răsplătit, uneori doar printr-un rand de aplauze, alteori prin diverse diplome care
atestă calificativul fiecărui copil.
Consider că indiferent de vârstă sau domeniul de activitate, participarea la o serbare școlară are
capacitatea să readucă bucurie în sufletul tău și amintiri plăcute din copilăria ta.
În concluzie serbările reprezintă un factor crucial în deprinderea unor calități care ajută la o
comunicare cursivă. Pe scurt aceasta duce , treptat la eliminarea emoțiilor și la creșterea stimei de
sine.

 
184
 

MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

Serbare de Crăciun

Prof: BADEA ALEXANDRA DANA

Școala Gimnazială Albeștii de Argeș
Frumusețea și magia sărbătorilor de iarnă este apreciată atât de cei mici cât și de cei mari.
Sărbătorile de iarnă sunt asociate de căderea primilor fulgi de nea acompaniați de suflul vântului
rece, de luminițele viu colorate, de colindele interpretate din suflete nevinovate de copil, care
preamăresc nașterea Domnului Nostru Iisus Hristos. Rolul serbării de Crăciun este de a deschide
sufletele creștinilor, anticipând sosirea sărbătorilor de iarnă mult așteptate de toată lumea, de la mic
la mare. Anul acesta ne-am propus realizarea unor activități, ce doresc să deschidă sufletele
părinților și a cadrelor didactice prezente, să îi umple de bucurie și binecuvântare. Pe de altă parte,
dorim ca această serbare să reprezinte ”scrisoarea noastră” către Moș Crăciun care se pregătește de
lunga călătorie spre țara noastră, prin care îi comunicăm că și anul acesta suntem pregătiți să îl
întâmpinăm cu desaga plină de sănătate, voie bună, momente frumoase și pace în lume.
În deschidere eleva școlii noastre va interpreta un colind cu acompaniament muzical. Continuăm cu
un grup de opt elevi de clasa a V – a care vor prezenta sceneta intitulată ”Darul meu pentru pruncul
împărat” prin care îi mulțumim Pruncului Sfânt că a venit în lumea noastră să ne aducă lumină și
viață adevărată, eliberându-ne de păcate și alungând răul din viețile noastre.
Și cum nouă ne place să și dansăm, șase elevi de clasele V – VII ne vor arăta talentul lor artistic în
pași de vals pe melodia ”Once upon a December”.
În timp ce ”dansatorii” eliberează ringul de dans se aude glasul grav al colindătorilor: ”Primiți
Ursul?” … ”Primiți Ursul?”. Patru elevi de clasa a VI –a vor pune în scenă Jocul Ursului, obicei de
Crăciun apreciat în zona Argeșului. Nici nu am terminat bine colinda, că din nou se aud cete gureșe
de colindători: ”Primiți Plugușorul?” … ”Primiți Plugușorul?”. Un grup de cinci elevi de clasa a VI
– a vor să ureze părinților un an nou bogat prin versurile acestui colind ce reprezintă un obicei de
Anul Nou. Grupul de colindători al Școlii Gimnaziale Albeștii de Argeș împrăștie voie bună și
prevestesc sărbători liniștite prin glasul lor duios interpretând o suită de colinde bine cunoscute,
pregătiți de domnul profesor de muzică. Serbarea este încheiată de Ansamblul Hora din Albeștii de
Argeș cu o suită de jocuri populare de pe meleaguri argeșene.
Corpul profesoral al Școlii Gimnaziale Albeștii de Argeș urează atât părinților cât și elevilor
sărbători binecuvântate cu lumină și pace sufletească și un nou an bogat în realizări și împliniri
sufletești, iar elevilor de clasa a VIII – a mult succes în anul următor.
SĂRBĂTORI FERICITE și LA MULȚI ANI!

 
185
 

Colindele la români

Prof. Bădulescu Adela-Mariana

Liceul Tehnologic „Petrache Poenaru”
Bălcești-Vâlcea

Sărbătorile religioase sunt un prilej de bucurie şi de împăcare sufletească. Românii au fost

dintotdeauna păstrători de tradiţii şi obiceiuri strămoşeşti.
Poeziile urărilor de Crăciun sunt universal cunoscute sub denumirea generică de „colinde”. Ritualul
colindelor desfășurate în cele douăsprezece zile de sărbătoare cuprinse între Crăciun și Bobotează
(ceremonii, jocuri, cântece, dansuri, cortegii de măști animaliere etc.) este destul de bogat și
complex și are rădăcini în preistoria omenirii.
După datină şi obicei, cântecele, colindele, urările de pluguşor, de sorcovă şi semănat duc din an în
an şi din casă în casă, mesajul lor de belşug şi sănătate, de bucurie şi de voie bună.
Obiceiurile de iarnă sunt dedicate atât încheierii unui an vechi, cât şi începutului unui an nou. Cu
acest prilej, încheierea anului care a trecut este marcată prin colinde, iar la începutul anului nou se
rostesc urăturile de An Nou şi sorcovele.
În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcați în straie noi și împodobiți cu flori artificiale și zurgălăi,
colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Vătaful, urmat de
alți colindători, rostește urări în care laudă noblețea, dărnicia și belșugul casei gospodarului.
În tradiția românească, colindătorii sunt oaspeți buni trimiși de către Dumnezeu să aducă gazdelor
noroc și sănătate. Ei chiuie pe ulițe, cântă din trompete și bat ritmic în tobe, pentru ca larma făcută
să alunge duhurile rele și să-i vestească pe gospodari de venirea lor. Ei cântă prima colindă la
fereastră și, după ce au primit învoirea gazdelor, intră în casă și își continuă repertoriul, dansează cu
fetele tinere și rostesc urările tradiționale.
Colindătorii aduc sănătate și bogăție, reprezentate de către o rămurică de brad pusă într-un vas plin
cu mere și pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celelalte, colindătorii primesc
daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură etc. După ce au străbătut întreg satul, grupul
colindătorilor organizează o serbare la care iau parte toți cei tineri.
Prin extensie, colindele se cântă şi în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, când copiii umblă
din casă în casă cu un plug în miniatură – Pluguşor – împodobit cu flori naturale sau artificiale şi
având un clopoţel între coarne. Ei plesnesc biciul, imitând pe tinerii şi adolescenţii care umblă cu
Plugul.
Obiceiul colindei de ajunul Crăciunului sau, cel mai des, în prima zi a Crăciunului are răspândire
largă în Oltenia, ca în general la români, însă nu peste tot la fel, cu aceeaşi intensitate. În unele
zone, copiii se apropiau de fereastră şi începeau a colinda fără a cere permisiunea gazdei. Astăzi,
obiceiul se mai păstrează în unele sate, dar la oraş se cere permisiunea de a colinda întrebând:
„Primiţi cu colindă?”
Dintre dintre cele mai răspândite colinde cântate pot enumera: Sculaţi, sculaţi, boieri mari!; Steaua
sus răsare; Astăzi s-a născut Hristos!; În oraşul Vifleem; Trei păstori se întâlniră; Trei crai de la
răsărit; Deschide uşa, creştine!; O, ce veste minunată!; Domn, Domn să-nălţăm! etc., precum și
numeroase variante ale colindului Florile dalbe.
În cele trei zile de Crăciun, băieții umblă în grupuri de câte trei şi cu Steaua, o stea mare
confecţionată din lemn, hârtie creponată sau hârtie poleită. Întrebarea adresată gazdelor este de data
aceasta „Primiţi cu steaua?” Acest colind, ca multe altele, nu face altceva decât să amintească
tuturor momentul şi condiţiile venirii pe lume a pruncului sfânt şi modul în care credinţa s-a răsfrânt
până la noi.
Colindătorii îndeamnă la exprimarea fericirii naşterii Mântuitorului, aşa cum vedem şi în textul altor
colinde cum ar fi: Astăzi, s-a născut Hristos!; Trei Crai de la Răsărit; Trei păstori; O, ce veste
minunată!; Domn, domn să-nălţăm! etc.

 
186
 
Toţi cei ce sunt creştini au datoria, în seara de ajun şi în ziua de Crăciun, să deschidă uşa şi să
primească Vestea Cea Bună rostită de glasurile gingaşe ale copiilor: Deschide uşa, creştine! Alte
colinde se referă la bucuria de a fi ajuns sănătoşi în această zi sfântă a Crăciunului când au
posibilitatea de a înălţa către cer, în puţine cuvinte, bucuria Naşterii lui Hristos: Colindiţa.
Textul colindelor este asemănător pentru cele trei categorii de vârstă: copii, tineri şi maturi,
diferenţiindu-se doar prin urările de încheiere, îndeosebi cele ale flăcăilor, urări adresate fetelor sau
băieţilor (după caz), gazdei.
Astfel, la final se cântă:
Rămâi gazdă sănătoasă,
Noi plecăm la altă casă,
Unde-i o fată (flăcău) frumoasă (frumos)
Şi-un pahar de vin pe masă.
După ce au colindat, copiii şi tinerii mulţumesc gazdei că au fost primiţi şi dăruiţi și încheie cu
urările: La anul şi la mulţi ani! și Sărbători fericite!

Bibliografie:
1. D. Pop, Obiceiuri agrare în tradiţia noastră românească, Cluj-Napoca, 1989;
2. G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, ediţie îngrijită şi prefaţată de Al. Bistriţeanu, Editura
Tineretului, Bucureşti, 1957;

 
187
 

IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE ÎN

PARTENERIAT CU PĂRINȚII

PR0F. ÎNV. PRIMAR, ANIȘOARA BAHNĂ

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NISTOREȘTI
JUDEȚUL VRANCEA
Motive ce stau la baza desfasurarii activităților educative in parteneriat cu părinții:
 din dorința de a face parte din viața de școlar a copilului său și de a îmbunătăți experiența
de viață a copilului;
 din dorința de a avea o relație frumoasă părintele cu copilui, cu profesorii, dar și cu școala și
comunitatea locală;
 din dorința de a fi alături de copil atunci când are nevoie si de a-i da posibilitatea elevului de
a se simți mandru de tot ceea ce realizează.
Activități care pot fi realizate în parteneriat cu părinții:
 sedințele cu părinții
 serbările școlare;
 carnavalurile;
 petrecerile;
 excursii;
 ziua copilului,
 1 Decembrie, 24 Ianuarie, etc.
O activitate care trebuie să aibă în centrul atenției părinții este serbarea școlară, care poate fi
organizată cu diferite ocazii:
 Serbare de Crăciun;
 Serbare de 8 Martie;
 Serbare de sfârșit de an școlar.

Sceneta „În cancelarie”

I profesoară:Azi am avut o zi dintre cele mai frumoase.M-au ascultat toţi copiii, au fost cuminţi, au
scris frumos şi corect – şi le-am dat o temă destul de grea...
II profesoară:Şi clasele mele s-au comportat frumos.Ce copii inventivi sunt....Au scris niște
compuneri, o dulceaţă!Plec mulţumită acasă, ca aproape în fiecare zi...
III profesoară:Vă duc cu maşina.Azi merg în centru.Îmi trebuie o geantă nouă.
Tu nu vii? Doar locuieşti în apropiere, pot să te duc până acasă.
Diriginta:Nu, mulţumesc, eu mai rămân.
I profesoară:De ce nu vii cu noi?Aştepţi pe cineva?
Diriginta:Da, asta e.Aştept o mămică.
II profesoară:A cui?Tot a lui Costel?
Diriginta:Da, tot pe mama lui Costel. Am aşteptat-o şi ieri, dar n-a putut să ajungă.M-a sunat să se
scuze...Sper să poată veni astăzi.(sună telefonul).
I profesoară:(ridică receptorul)Da.Bună ziua!Un moment, vă rog.(Înmână dirigintei).Da!
E pentru tine.Cred că e mama lui Costel.
Diriginta:Alo!Da!Bună ziua!Bine, dar acelaşi lucru mi l-aţi spus şi ieri.V-am rugat să vă faceţi timp
pentru astăzi. Eu ştiu că sunteţi foarte ocupată, dar vă rog să mă înţelegeţi, vreau să vă vorbesc.
Nu, îmi pare rău, lucrurile acestea nu se rezolvă prin telefon.
Trebuie să vorbim faţă în faţă.Nu, nu vă ţin mult.Ştiţi, e vorba totuşi despre fiul d-voastră.
Nu trebuie să vă scuzaţi. Da, vă rog, veniţi! Vă aştept aici toată ziua, dacă e nevoie.
Cum, aţi şi ajuns?Aaa!Vorbeaţi din maşină!Bine, vă aştept în cancelarie, după cum v-am spus.

 
188
 
La revedere!
III profesoară:Succes!Ne vedem mâine.La revedere!
Diriginta:La revedere!Spor la cumpărături.Buuuun.Să caut lucrările lui Costel.
D- na Ionescu:Bună ziua!Să ştiţi că am amânat o întâlnire foarte importantă.
Diriginta:Bine aţi venit, doamnă! Întâlnirea noastră e mai importantă.
E foarte importantă pentru Costel.
D-na Ionescu:Mi-aţi spus, că nu putem discuta la telefon.M-aţi îngrijorat foarte tare.
De aceea am şi venit.
Ce poate fi atît de misterios?
Diriginta:Vă rog, luaţi loc.Priviţi...(foi goale)
D-na Ionescu:Da...ce sunt acestea?
Diriginta: Teste.
D-na Ionescu:Păi, nu e scris nimic pe ele.Doar numele băiatului meu şi...un enunţ „Alcătuiţi o
compunere cu titlul ” Primăvara” , ”Rezolvaţi următoarele exerciţii”.....Da,şi?Pentru atâta m-aţi
chemat?
Diriginta:Vi se pare puţin lucru?
D-na Ionescu:Vă daţi seama că acum, în momentul acesta, aş fi putut semna un contract în valoare
de zeci de mii de euro?Ştiţi, eu credeam că, Costel a păţit ceva grav, că a făcut daune mari şcolii
sau mai ştiu eu ce.Iar d-voastră îmi puneţi în faţă trei coli albe de hârtie cu numele băiatului meu
pe ele şi cu nişte teme...extreme de...
Diriginta:De simple.
D-na Ionescu:De simple!Da, ăsta e cuvîntul.Simple, mult prea simple.
Diriginta:V-am arătat că fiul d-voastră nu a scris nimic pe aceste foi.
Le-a lăsat, după cum vedeţi complet albe.
D-na Ionescu:Şi...bine...asta e problema şcolii, a d-voastră în special.Eu trebuie să-i asigur casă,
masă, îmbrăcăminte, medicamente, să-i plătesc meditaţiile...Să-i asigur un viitor, un apartament, o
maşină, un loc de muncă mai târziu.Dar cu testele? Nu e treaba mea.Nu e responsabilitatea mea.E a
d-voastră în realitate şi în totalitate...
Ştiţi, eu acum trebuie să plec.(sună telefonul)Alo, da!Cum, cum n-a ajuns acasă?Vai de
mine.Bine, stai că te sun eu mai tîrziu! Bona îmi spune,că n-a ajuns copilul acasă.Ştiţi ceva de asta?
Diriginta:Da, desigur.L-am rugat să vă aştepte!
D-na Ionescu:Cum?Cu ce drept?Mi-aţi sechestrat copilul în şcoală?Directoarea e aici?
Diriginta:Staţi, doamnă, calmaţi-vă. Luaţi loc.Beţi un pahar cu apă.
Am crezut că vom discuta noi puţin şi că după aceea îl chemăm pe Costel să vorbim împreună cu
el.Numai că văd, că nu vreţi să înţelegeţi problema în adevărata ei lumină.
D-na Ionescu:Bine.Iertaţi-mă, de fapt, nici nu prea v-am lăsat să vorbiţi.Oricum m-am liniştit,
aflând că, Costel n-a păţit nimic, că e în şcoală.Lăsaţi-mă s-o sun pe bonă, să-i spun şi ei, că îl
iubeşte ca pe ochii din cap.
Alo! Vica! Da, am aflat.Nu, slavă Domnului, nu-i nimic deosebit.E încă la şcoală.Îl aduc eu
acasă.Ei, ia să aibă doamna dirigintă preocupările mele şi programul meu...Pa! Băiatul mamei, ce s-
a întâmplat? Ai vreo problemă?
Costel: Lasă, mamă, lasă..
Diriginta: Costel, te rugăm să ne spui tu la amândouă, de ce n-ai scris?
D-na Ionescu:Hai, Costel, gata cu prostiile astea, doamna dirigintă poate nu se grăbeşte, dar ştii că
eu am mereu treabă multă. Ai un motiv pentru care n-ai scris nimic în lucrări?
Costel :Da.
Diriginta:Şi poţi să ni-l spui şi nouă?
D-na Ionescu:Hai, dragă, hai odată.Spune-i şi haide acasă.Spune-i că n-ai putut să faci
lucrările.Lăsaţi, că- mi spune el mie sau bonei şi vă comunicăm noi motivul.(iese din clasă,dar
Costel se întoarce)
Costel :Puteţi să ţineţi un secret?
Diriginta:Da.

 
189
 
Costel: Subiectele au fost uşoare, dar din cauza că m-am certat cu prietenul meu cel mai bun, m-am
gândit la cearta noastră şi....
Diriginta: Știi.., orice s-ar întâmpla trebuie să fii concentrat la lecții...
Costel: Îmi cer scuze! O zi bună, doamna dirigintă!
Diriginta: La revedere, Costel!

 
190
 

IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN

PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Profesor pentru invatamant primar si prescolar, Bajan Nina

„Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi
bine, educându-i.” (Aristotel)

Grădinița reprezintă o organizație care realizează o activitate pedagogică într-un cadru

intituționalizat, specializat cu roluri determinate social în vederea socializării copiilor. Aceasta este
o organizație care învață și produce învățarea, dar în același timp este și un sistem formal și un
mediu de relații interpersonale informale. Este formală pentru că prescrie reguli și norme și
informală pentru că dezvoltă relații de simpatie, de alegere și de respingere între preșcolari.
Cadrele didactice trebuie să fie conștiente că fac parte din acea organizație și tot ele îi vor pregăti pe
cei mici pentru integrarea școlară, ca apoi să poată deveni membrii productivi ai societății.
În ceea ce privește importanța activităților desfășurate în grădinițele de copii, cele care sunt cu
adevărat o provocare atât pentru copii cât și pentru cadrele didactice sunt activitățile educative
realizate în parteneriat cu părinții. Prin intermediul acestora i se dezvoltă copilului preșcolar
capacitatea de a înțelege și de a-și exprima sentimentele, capacitatea de a lucra în echipă, precum și
capacitatea de a răspune în mod pozitiv unei situații noi. Dezvoltându-și încă de mic aceste abilități
copilul preșcolar devine, pe viitor, un membru productiv al societății foarte bine pregătit .
Colaborarea grădiniței cu familia este esențială în educația copilului preșcolar. „Activitățile
desfășurate în parteneriat cu părinții sunt modalități propice pentru atingerea unor obiective
comune în ceea ce privește educația preșcolarilor, la acestea adăugându-se plăcerea de a fi alături
de colegi, activitățile desfășurându-se într-o atmosferă de voie bună, având, pe lângă valoarea
social- educativă și un efect reconfortant.” ( Revista Lumea copillăriei nr 14 , 2016, pag.1);
Pot fi utilizate mai multe modalități de colaborare între familie și grădiniță. Cel mai des întălnite
sunt serbările, alături de care mai putem adăuga ateliere de creație, excursii/plimbări, discuții
zilnice, vizite la domiciliul copilului plus multe altele.
Ca și cadru didactic eu aș opta pentru serbările vesele în care copiii cântă și dansează, dezvoltându-
și astfel încrederea în ei. Prin conținutul lor și prin încărcătura emoțională acestea au un rol educativ
deosebit, deoarece sunt momente ce rămân întipărite în memoria copiilor dar și în sufletele
părinților.Preșcolarii arată tot ce știu și ce au învățat, iar părinții cu lacrimi în ochi și cu emoții în
suflet îi privesc și devin din ce în ce mai mândri.
O a doua modalitate de colaborare între familie și grădiniță pe care o prefer este aceea de lecție/
atelier de creație cu părinții. Se pot creea ateliere cu părinții în perioada sărbătorilor de iarnă/paște,
fie ateliere de creație cu mamicile de 8 Martie. Atât copiii, cât și părinții au fost bucuroși să
 
191
 
realizeze împreună o felicitare pentru Moș Crăciun. Am observat că participarea părinților la
activitățile din grădiniță le induce copiilor sentimente de bucurie și siguranță. Preșcolarul arată tot
ce știe, iar părintele este tare mândru de copilul său. Împreună pot învăța să aprecieze activitățile
desfășurate, precum și rezultatele obținute.
În concluzie,un parteneriat organizat și bine pus la punct sprijină dezvoltarea armonioasă a
copilului, oferindu-i acestuia o educație solidă, fără pericol de eșec școlar mai târziu.

 
192
 

IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN

PARTENERIAT CU PĂRINȚII

PROF.: BAJGYIK EVELINA

UNITATE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT
NR. 45, ORADEA

În calitate de cadre didactice sarcina noastră principală este de a trezi interesul copiilor pentru
educație și învățare. Copilul, în etapa preșcolară, este lipsit de încredere, speriat, astfel are nevoie de
mult sprijin și îndrumare. Odată ce acesta se va simți în siguranță îi putem oferi cheia către lumea
magică a descoperirii tainelor din jurul său.
Una dintre ideile învățământului modern presupune formarea la copil a calităților ce îl vor ajuta să
devină independent, organizator, cercetător și participant conștient la propria dezvoltare. Educația
extrașcolară-nonformală permite adâncirea cunștințelor elevilor și punerea lor în situația de a învăța
în mod direct prin vizualizarea, aplicarea, organizarea unor fenomene sau evenimente. O activitate
de acest fel ajută și la socializarea copiilor, dezvoltarea capacităților de muncă în grup, dezvoltarea
voinței, a ambiției, formarea stimei de sine etc.
Implicarea părinților în activitățile școlare sau extrașcolare poate ajuta copilul să devină mai
implicat și mai încrezător. În același timp, părinții pot înțelege mai bine cum se desfășoară
activitățile în grădiniță și cum își pot ajuta copilul să se dezvolte intelectual, fizic și socio-
emoțional. În același timp, este o ocazie prielnică de comunicare între educatoare și părinți și de
întărire a relației dintre aceștia, care constituie de fapt unul dintre factorii principali pentru
dezvoltarea copilului, întrucât comunicarea este absolut necesară și fundamentală în procesul
educațional.
O activitate de acest gen a fost realizată de către mine în sala de grupă, când părinții au fost chemați
pentru a realiza împreună cu micuții ”Tabloul familiei mele”. Aceasta a fost o activitate practică de
decupare, lipire, în care ei au avut de realizat un tablou al familiei, aceștia având șansa de a
comunica, de a cânta împreună câteva cântecele, de a pune întrebări și de a se încuraja unii pe alții.
Este o ocazie minunată în care părinții pot observa comportamentul copilului în cadrul unei
activități, precum și nivelul la care acesta se află.
O altă variantă de activitate educativă realizată cu părinții este da data aceasta organizată înafara
grădiniței, cu ocazia serbării de Crăciun. Locul în care a avut loc este într-o sală de evenimente
special amenajată pentru copii și încăpătoare, tocmai pentru a permite tuturor membrilor familiei să
participe la acest eveniment. Părinții au fost implicați în serbare deoarece colindele au fost cântate
împreună și în locul poeziilor tradiționale, fiecare copil a avut de spus o idee despre câte o tradiție
specifică românilor. Punctul culminant a constituit împodobirea brăduțului de Crăciun de către toți
copiii și invitații, iar la final am gustat câteva din delicioasele preparate de părinți și copii.
În opinia mea aceste activități ar trebui realizate în toate grădinițele și pe viitor mă voi srtădui să
implic cât mai mult familia în activitățile noastre educative. Îmi doresc să educ copiii și generațiile
ce vor urma în așa fel încât să crească cu anumite valori și reguli de comportare în societate, iar
pentru acest lucru părinții joacă un rol esențial, ei fiind modelul copilului.
În încheiere aș dori să îl amintesc pe Comenius, care în lucrarea sa ”Didactica magna” specifică
faptul că la naștere, natura înzestrează copilul numai cu ”semințele științei, ale moralității și
religiozității”, ele devin un bun al fiecărui om numai prin educație. Rezultă că în concepția sa,
educația este o activitate de stimulare a acestor ”semințe” și, implicit, de conducere a procesului de
umanizare, omul ”nu poate deveni om decât dacă este educat”!

 
193
 

MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

ŞCOALA GIMNAZIALĂ HOREA –structura 1

Cluj-Napoca ; jud. Cluj

Prof.înv.primar: BAL DELIA CARMEN
Crăciunul este cu siguranţă cea mai frumoasă , iubită şi aşteptată sărbătoare de către toţi oamenii ,
dar mai ales de copii. Este perioada în care familia se reuneşte , este perioada cadourilor , a
obiceiurilor şi a tradiţiilor.

Aşa cum îmi este obiceiul , an de an organizez serbări de Crăciun , tocmai pentru a acentua spiritul
acestei sărbători , pentru a îmbogăţi cunoştinţele elevilor mei cu privire la tradiţiile şi obiceiurile
poporului nostru legate de această mare sărbătoare şi bineînţeles pentru a dezvolta şi latura artistică.
Aceste mici spectacole le organizez cu acordul părinţilor pentru că este nevoie de susţinerea şi
sprijinul lor , aşa că totul se desfăşoară într-o armonioasă colaborare.

Pe lângă clasicele poezii , cântece şi colinde de Crăciun , în scenariile pe care le creez , mă axez pe
o latură mai puţin cunoscută şi utilizată a domeniului artistic , şi anume euritmia. Mai exact spunem
poveşti şi transmitem sentimente şi emoţii cu ajutorul limbajului corporal , a mimicii şi a muzicii.
Euritmia este dezvoltată ca o nouă artă a mişcării şi aduce în prim plan acele mişcări creative care
stau la baza sunetelor , vorbirii şi muzicii , iar astfel copii îşi dezvoltă un frumos limbaj gestual şi
corporal , iar profunzimea emoţiilor este incomparabilă.

Astfel de momente reprezintă o surpriză pentru părinţi , deoarece ei , acasă , intră în contact doar cu
poeziile copiilor , fără să ştie de aceste elemente surprinzătoare.
De-a lungul timpului am observant emoţii profunde , emoţii care i-au sensibilizat pe părinţi în
pragul Crăciunului. Acest gen de serbare va trezi interesul părinţilor mult mai mult decât o serbare
clasică , deoarece vârsta copiilor nu mai are relevanţă când vine vorba de emoţii şi sentimente.
În concluzie , consider că serbările realizate cu ajutorul euritmiei vor fi tot timpul actuale , vor fi
mici spectacole melodioase şi încărcate de trăiri profunde din care toate părţile implicate vor avea
beneficii . Cu toţii vom fi pregătiţi sufleteşte pentru magia sărbătorilor.

 
194
 

Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările școlare

Prof. psihoedagog Balaci Lavinia

Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Arad
Alături de părinţi, şcoala îşi are locul și rolul bine definit, intervenind în dezvoltarea primară a
copilului. În acest caz, devine o necesitate educarea părinţilor după o serie de principii ştiinţifice de
psihopedagogie.
În lucrarea lui - Inteligenţa emoţională, Daniel Goleman, consideră că succesul copiilor în şcoală şi
mai apoi pe parcursul vieţii depinde de şapte elemente cheie: încredere, curiozitate, intenţie,
controlul de sine, raportare (la un grup), comunicare și nu în ultimul rând cooperare. Toate acestea
pot fi formate, structurate, consolidate în cadrul unui parteneriat real şcoală - familie, prin
implicarea şi încurajarea copilului de a participa activ la activitățile educative: serbări școlare,
acțiuni caritabile, excursii, activități sportive etc.
De asemenea cadrele didactice pot demara activităţi care să ofere familiei șansa de a se bucura
alături de copil de realizările acestuia, de a cunoaşte copilul în situaţii variate, de a participa, de a
lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.
Activităţile care pot contribui la formarea părinţilor în vederea unei mai bune interacțiuni cu
propriul copil sunt:
Lecţia - profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor în cadrul acțiunii
”Ziua porţilor deschise”. În acest fel familia va fi parte a şcolii , dar va avea și posibilitatea
de a vedea care este comportamentul copilului în acel context educaţional.
Vizita – este activitatea ce constă într-o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop
atingerea unor finalităţi educaţionale concrete, activitate la care este de dorit să participe și
părintele. Acesta poate remarca modul de relaționare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup,
comportarea în locuri publice.
Excursia – constă intr-o deplasare pe parcursul unei zile sau a mai multor zile scopul
acesteia constă în recreerea şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora și
încurajarea relaționării și a unei mai facile comunicări părinte - copil, profesor – copil,
profesor - părinte, părinte - părinte.
Serbările şcolare – sunt activităţile extracurriculare ce se constituie într-un prilej de
manifestare a talentului nativ al copilului. Este șansa copiluluide a-și valorifica potențialul.
Consolidarea relației părinte –copil o putem realiza î n cadrul acestor manifestări prin
implicarea părinților în activități interactive: jocuri, scenete, recitare, dansuri populare,
cântece.
”Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au
durata de două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere,
de cunoaştere a copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se
generează situaţii în care părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt
adevărate sesiuni de formare pentru părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se
sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales
să afle noutăţi legate de psihologia copilului, procesul de învăţare, instituţia şcolară unde
învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi dorite de părinţi, pentru viitor.”
(Stanică N., blog.eintegral.ro )
”Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile
individuale oferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite
probleme apărute în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate
afla multe aspecte din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot
ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în parte” (Stănică N., blog.eintegral.ro).

 
195
 
Activitățile trebuie valorificate ca situaţii de învăţare pentru părinte. Ele trebuie organizate cu
atenţie de către cadrul didactic, având un scop clar definit în așa fel încât rezultatele să fie în
beneficiul copilului şi al şcolii.

Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE conduce la formarea și dezvoltarea unui

sentiment de siguranţă, de certitudine că se poate bizui pe ajutorul celor din jur în demersul său spre
cunoaştere şi devenire; capacității de control asupra faptelor proprii, dorinţei şi capacității de a se
alătura unui grup, de a participa la activitatea acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i
înţeleagă pe ceilalţi; capacității şi dorinţei de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile idei
şi sentimente și nu în ultimul rând capacității de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui
obiectiv comun.

„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi
mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”
(Maria Montessori)

BIBLIOGRAFIE
Goleman D., Inteligenta emotionala, Editura Curtea Veche, Editia a III-a
Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007

 
196
 

Parteneriatul cu părinții, condiție esențială pentru dezvoltarea durabilă a școlii

Balan Catalina
Parteneriatul reprezintă o caracteristică a școlii moderne, a școlii de astăzi care are ca țel crearea
unor oameni demni, adaptabili la schimbare și având personalități flexibile, care pot răspunde
situațiilor variate. Școala încheie parteneriate educaționale cu multe instituții educaționale,
economice, culturale, însă principal rămâne parteneriatul cu părinții, știind că rolul părintelui este
primordial în educația copilului. Parteneriatul școală- familie există din momentul în care copilul
trece pragul școlii, în prima lui zi de elev. Scopul acestui parteneriat este să optimizeze relația școlii
cu părinții în vederea formării personalității tinerilor, inserția cu succes în viața comunitară.
Într-o mai mare sau mai mică măsură, munca de dascăl depinde de atitudinea părintelui față de
școală. Se pune tot mai mult accent pe noțiunea de educație a adulților și ce presupune ea. Ideea
educării adulților nu este de dată recentă, însă s-a remarcat, de-a lungul timpului, necesitatea ei.
Kant spunea că “Părinții – care au primit ei înșiși o educație – sunt déjà niște modele după care se
îndreaptă copiii. Dar pentru a-i face pe aceștia mai buni , este necesar să facem din pedagogie un
studiu.” Eminescu, însă, era mai sceptic, spunea despre cei care se străduiau să explice importanța
educării neamului că ei cer “răspândirea luminii și culturii în masa poporului…. Dar poporul, dacă
ar fi fost întrebat, ar fi răspuns: boieri dumneavoastră, lumina ca lumina, nu zicem că nu-i bună dar,
până una alta dați-ne mijloace de hrană, scăpați-ne de briciul administrației...” Problema este,
așadar, importantă, de durată, dar și de un realism pe care suntem nevoiți să-l acceptăm. Educația
adulților reprezintă o direcție a parteneriatului școală- părinte. În contextual democratizării școlii
românești, această relație vine ca o necesitate reciprocă, putând avea rezultate benefice de ambele
părți.Din studiile efectuate în ultimii ani în cadrul Institutului de Știinte ale Educației pe această
temă s-a constatat ca obstacolele majore întâlnite în relația școală-familie pot fi de ordin
comportamental (întâlnite, atât între părinți, cât și la profesori și manageri/ directori școlari) sau de
ordin material (relația școală-familie cere un surplus de efort material si de timp). În cadrul acestui
parteneriat, adesea dificultățile rezultă din disputa unor idei divergente privind: responsabilitatea
statului si a familiei privind educația copiilor; libertatea de alegere a școlii de către parinți sau
unicitatea învățământului; impactul mediului familial asupra rezultatelor școlare ale copilului;
participarea părinților la gestionarea și procesul decizional în instituția școlară.

 
197
 

Exemplu de activitate organizată în cadrul parteneriatului pentru lectură școală-

familie

Zilele basmului- Basmele copilăriei noastre

Dezbaterile cu părinții au ca temă aspectele negative ale basmelor care poate influența dezvoltarea
armonioasă a copiilor.
Ne-am oprit la o dezbatere despre lumea bună și lumea rea din basme, deoarece în aceste narațiuni
,atestate încă din antichitatea îndepărtată, copiii descoperă existența unor lumi complexe, guvernate
de principiul binelui și al răului, concepte care ar fi greu de înțeles la o vârstă mică printr-o altă
manieră de reliefare. Basmul este expresia unei înțelepciuni adânci , despre căutarea adevărului și
dobândirea unor calități prin : răbdare, blândețe, sacrificiu . Aceste creații se transformă în lecții
despre ceea ce înseamnă răsplata oamenilor purtători de virtuți ca: onestitatea, bunătatea, hărnicia,
dar și despre pedepsirea celor ce sunt guvernați de răutate, viclenie.
Din basme, copiii află care sunt consecințele nefaste ale faptelor rele puse întotdeauna în
opoziție cu faptele bune. Nu trebuie să ignorăm că unii copii trăiesc în urma lecturii acestor povești
frică, spaimă și comportamente agresive. Dar chiar aceste temeri pot fi estompate de către părinți,
lor revinindu-le sarcina de a explica, de a adapta, de a transpune realitatea, în funcție de
personaliatea copilului. Copiii trebuie protejați și ghidați pentru a nu fi influențați de faptele
violente, de personajele rele și răzbunătoare. Părinții temători trebuie sfătuiți că imaginația
debordantă a copiilor ar putea lua lucrurile prea literal, dar ei au sarcina de a-i face pe copii să
înțeleagă că în realitate lucrurile nu se petrec ca în lumea ireală a poveștilor.
Chiar dacă prezintă fapte, întâmplări uneori nocive pentru copii, maniera în care acestea
sunt aduse în fața copiilor nu îi agresează pe aceștia. Basmele nu traumatizează, ele sunt un mijloc
de educare a gustului pentru frumos, prilejuind copilului emoții benefice. Ei învață că în lume
binele coexistă cu răul și că depinde de noi să nu cădem pradă răului.
Lewis Carroll afirma in 1865 că ”imaginația este unica armă împotriva realității”. La distanță de un
secol și jumătate, invităm toți visătorii cu picioarele pe pământ să creadă în miracolul transformării
prin educație și să pună umărul la crearea unui miracol plauzibil – educația de calitate nu doar
pentru copii, ci și pentru adulți, ca premisă a dezvoltării și prosperării.

 
198
 

Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. inv. Primar Balan Laura

Liceul Teoretic Grigore Moisil, Timișoara

Părinții reprezintă pentru sistemul educativ o valoroasă și importantă resursă, pe care, dacă o
folosim, vom avea mari beneficii în educația și dezvoltarea copiilor.
Cei mai mulți dintre părinți și profesori au acea mentalitate greșită că fiecare dintre cele două părți
reprezintă o anumită tabără care contravine celeilalte. În acest mod, apar între cele două părți
anumite bariere care obstrucționează buna desfășurare și organizare a actului educațional. Cu cât
colaborarea dintre părinți și profesori este mai bună, mai activă și dinamică, cu atât procesul
educativ este mai calitativ și elevii mai câștigați.
De cele mai multe ori, parteneriatul dintre părinți și profesori implică multă prejudecată, critică,
resentimente, invidie, egoism, atitudini nepotrivite de superioritate etc. Toate acestea duc la o slabă
calitate a actului educațional, ceea ce denaturează evoluția personalității copiilor.
Părinții pot fi implicați în foarte multe activități: ca organizatori sau însoțitori în diverse excursii,
tabere, ca facilitatori ai educației copiilor prin susținerea unor activități educative strâns legate de
domeniul lor de activitate care ar putea îmbogăți orizontul de cunoaștere și experiența de viață a
elevilor, atragerea de sponsorizări pentru îmbunătățirea condițiilor existente în școală, desfășurarea
unor proiecte caritabile, sociale, etc.
Există o multitudine de posibilități de implicare a părinților în viața școlii, implicare care să aducă
un plus de valoare educației și care să conștientizeze elevii de importanța școlii. Spun acest lucru
pentru că sunt studii care certifică faptul că elevii care au părinți implicați în viața școlii sunt mai
performanți decât cei care au părinți inactivi, pasivi față de nevoile întâlnite în procesul didcatic.
Consider că noi, cadrele didactice, trebuie să fim mai deschise în a accepta orice propunere nouă din
partea părinților cu privire la îmbunătățirea, modernizarea și adaptarea actului educațional astfel
încât să aibă toată lumea de câștigat.
O buna colaborare între şcoala si familie este posibila numai atunci când, familia înţelege bine rolul
şcolii, acela de a fi principalul izvor de cultură şi factor de civilizaţie, iar şcoala vede în familie un
aliat, un colaborator sincer direct interesat de întregul proces instructiv-educativ.

 
199
 

TRADIŢII ŞI OBICEIURI POPULARE ÎN SERBǍRILE ŞCOLARE

Profesor, Balan Mioara

Liceul Tehnologic,, Gh.K.Constantinescu’’ Brăila
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru profesorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia.În calitate de dascăli , suntem datori să-i învăţam pe copii să
preţuiască şi să respecte obiceiurile şi tradiţiile în care s-au născut, să-i învăţăm să iubească
meleagurile natale, portul românesc şi pe români.Să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale
identităţii neamului românesc fără de care nu am mai putea şti de unde venim şi cine suntem de fapt
noi românii pe acest pământ.Să-i ajutăm pe copii să înţeleagă imensitatea tezaurului nostru folcloric
în care arta populară românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai
mare intensitate frumuseţea României, istoria şi mai ales sufletul neamului. Suntem obligaţi să
facem din creaţia noastră populară o carte de vizită cu care să batem la porţile cunoaşterii şi cu care
vom fi primiţi şi apreciaţi fără îndoială oriunde în lume.În furtunile veacului obiceiurile şi tradiţiile
strămoşeşti au rămas neclintite păstrând valori autentice ale culturii populare tradiţionale.
Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, continuând cu
frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi
strigăturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi
să le adune în mănunchi pentru a le dărui din nou. Valorificând frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor
populare în cadrul serbărilor, reuşim să înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să cunoască tradiţiile
româneşti şi rolul important pe care-l au în viaţa oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum
aceste tradiţii au dăinuit peste timp.Prin conţinutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înţeleagă mesajul
şi conţinutul acestor obiceiuri populare, adaptându-le particularităţilor de vârstă şi aptitudinilor
artistice individuale.Cu acest prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, dansului,
poeziei,poveştilor, glumelor, proverbelor, zicătorilor şi strigăturilor a unor evenimente tradiţionale -
Crăciunul, Paştele, Moş Nicolae, etc - copiii având posibilitatea să cunoască frumuseţea şi bogăţia
folclorului, diversitatea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, armonia limbii române.Textele
cântecelor şi poeziilor, a colindelor, pluguşorului, sorcovii, transmit urările de bine în legatură cu
unele îndeletniciri străvechi ale românilor: uratul, semănatul, păstoritul.Cu aceste ocazii copiii îşi
îmbogăţesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători, strigături, pătrund în tainele limbii
materne şi în comorile înţelepciunii populare. Serbările au o importanţă deosebită în educarea
copiilor.În primul rând prin conţinutul lor, transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc
împreună şi depun eforturi susţinute pentru realizarea unui scop comun, reuşita serbării.Încordarea
gradată din momentul pregătirii serbărilor culminează în ziua desfăşurării ei, când tensiunea
afectivă ajunge la maxim.Astfel, pregătirea şi participarea la serbări este acţiunea în care copilul se
obişnuieşte să trăiască în colectiv, să se debaraseze de timiditate.
Serbările aduc lumina în sufletul copiilor, dau aripi imaginaţiei, crează o atmosferă plină de plăcere,
bucurie.În transmiterea obiceiurilor şi tradiţiilor nu există un alt element artistic care să poată fi
aplicat multilateral în ansamblul procesului educaţional ca serbările şcolare.
Când bat la porţile sufletului Sfintele Sărbători, ne bucurăm împreună cu copiii de neasemuita
frumuseţe a datinilor strămoşeşti şi scoatem din comoara inimii şi din lada de zestre a neamului,
tezaurul folcloric românesc: cântecul, jocul şi costumul popular specific sărbătorilor.

BIBLIOGRAFIE
Ion Apostol Popescu : "Studiu de folclor şi artă populară"
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Tradiţiile şi obiceiurile româneşti,Editura Nico
Revista învăţământ primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped.
 
200
 

IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE

REALIZATE ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Grădiniţa PN “Dealu Mare” – structură la

Grădiniţa PP. “Palatul Fermecat” Reşiţa
Prof. Balaure Antonela-Petronela

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.

Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la

gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor, ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în
condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și
invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă.
După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci
într-o civilizație”.

Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în

domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și
priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în
diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim pe larg
despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai ales în controlul
temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o comportare corectă
față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte locuri este una
corespunzătoare.

Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția unor
părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu totul
lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între cei
doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului. Se constată
că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra dezvoltării copilului,
pe când altele sunt dezinteresate.

 
201
 

Parteneriatele dintre școală și familii pot:

a. ajuta profesorii în munca lor;
b. perfecționa abilitățile școlare ale elevilor;
c. îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar;
d. îmbunătăți abilitățile educaționale ale părinților;
e. dezvolta abilitățile de lideri ale părinților;
f. conecta familiile cu membrii școlii.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze.
Așadar, e o sarcină a școlii să identifice situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât
este posibil strategiile educative în favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare
școală-familie este determinantă în educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de
pregătire pentru viață, prin întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață.
După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că școala
trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe care el
o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea noastră să
uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare, deoarece este
rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu mediul social.
Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.

 
202
 

Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

BALÁZS MONICA

„Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească
independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor.” –
Albert Einstein

Cel mai important mediu al unui copil născut este cea al familiei. Părinții sunt primii care depun
baza educației, și din această legătură pornește pregătirea unui om la cerințele vieții. Atitudinile și
comportamentele părinților vor fi primele modele copiate în întregime de copii. Familia este mediul
siguranței al unui copil, dar și contribuie în mare măsură la definirea personalităţii şi conturarea
individualităţii fiecărui copil.
Grădinița este prima unitate de învățământ cu care intră în contact copilul dar și părinții.
Familia este o sursă principală de informaţii privind relaţiile interpersonale dintre membrii
acesteia, aşteptările privind educaţia copilului, stilul educaţional, autoritatea părinţilor şi
metodele educative folosite, valorile promovate, climatul educaţional, responsabilităţile pe care
copilul le îndeplineşte. Cadrele didactice trebuie să asigure părinţilor numeroase ocazii de a se
implica în programul educativ, comunicând în fiecare zi, explicând ce a făcut copilul în ziua
respectivă, care au fost progresele sau regresele în timpul actului educativ. Totodată și părinți să
comunice direct cadrului didactiv dacă a observat schimbări pozitive sau negative în personalitatea
copilului.

Sunt numeroase căi de implicare a familiilor în programul de educaţie al copiilor. Aceste

programe trebuie să fie concrete și simple, ca părinții să nu simtă că ”iar” sunt obligate să participe
la ceva. Comunicarea dintre cele două părți este esențial, și trebuie să vină în ajutorul educării
copilului.

Activitățile educative realizate în parteneriat cu părinții au o deosebită importanță pentru a permite

adâncirea cunoștințelor și dezvoltarea compentențelor copilului. În mod deosebit permit folosirea
eficientă și plăcută a timpului liber al copilului, ajută la dezvoltarea capacității de a lucra în grup
prin cooperare, realizarea unor probleme sau sarcini mai complexe, și nu în ultimul rând contribuie
la formarea trăsăturilor pozitive de caracter.

Activitățile educative pot fi și o abordare privind importanța tradițiilor. Realizarea anumitor

activității cu teme specifice tradiționale vor atinge obiective bine definite, care vor fii benefice în
personalitatea copilului. Tradiția este un pod dintre trecut și viitor.

Bibliografie:

Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,

Bucureşti, 1996

Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti, 2002

Stănciulescu, E., ”Sociologia educaţiei familiale”(Vol. Strategii educative ale familiilor

contemporane), Editura Polirom, Iași, 2002 a

 
203
 IMPORTANTA ACTIVITATILOR EDUCATIVE
IN PARTENERIAT CU PARINTII

PROF.BALICA LILIANA ,SCOALA GIMNAZIALA,

,DUMITRU CRASOVEANU
com.IZVORU BIRZII ,JUD.MEHEDINTI
Părinții asteaptă prea mult de la școală și nu fac mai nimic pentru dezvoltarea unei relații mai
strânse cu proprii copii. Pentru ei școala este singura responsabilă de educația copiilor. Dezintersul
părinților poate nărui tot efortul pe care profesorii îl depun la orele de curs. Profesorul este interesat
să știe mai multe despre situația pe care elevul o are acasă, despre preocupările și modul de viață al
acestuia. Fără implicarea și ajutorul părinților sistemul educativ nu își găsește singur căile prin care
își poate îmbunătății performanța și modul de lucru.Părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin
forme variate de activităţi extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă,
acceptând rolul de factor răspunzător în devenirea propriului copil. Deși părinții consideră că ei știu
ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite opțiuni, acceptul copilului
este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își propun. Părinții care au luat
parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul șiaprobarea față de educația oferită de
școala noastră.Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit
considerabil, părinţii simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă.
Termenul de „activităţi extracurriculare” este adesea utilizat în sinonimie cu cel de „activităţi co-
curriculare” sau cu cel de „activităţi în afara clasei”. În primul caz, reiese importanţa acestora în
completarea Curriculum-ului Naţional, iar în al doilea, separarea de activităţile formale obligatorii.
Observarea sistematică, acasă sau în mediul şcolar, a copiilor este de real folos în depistarea de
timpuriu a problemelor de comportament sau de adaptare la sarcinile şcolare. Cunoaşterea acestora
permite adoptarea unui program şi a unor metode adecvate, fiind mai uşor să previi decât să
corectezi problemele deja instalate.Părinţii au fost parteneri activi în desfăşurarea unor programe
care s-au derulat în cadrul şcolii noastre. De asemenea, părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin
forme variate de activităţi extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă,
acceptând rolul de factor răspunzător în devenirea propriului copil. Ei au venit chiar cu idei de
realizare a unor activităţi extraşcolare. Am fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am
susţinut programe artistice, care au permis acestora să vadă manifestările elevilor, precum si
rezultatul muncii lor. Aceste activităţi extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul
părinţilor care au experimentat relaţii inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi schimbe
radical, în mod pozitiv, atitudinea faţă de şcoală.Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu
familia s-a îmbunătăţit considerabil, părinţii simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai
mare pentru şcoală. Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele
stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort
suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea
fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea
activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip
de activitate, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea,
să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă.
Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa
pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi
resurselor de care dispune clasa de elevi .Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin
prelungirea ei într-un context exterior școlii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că
este prea mult pentru el, că este copleșit de activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții
sunt puși în fața unei game variate de activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de le face
loc tuturor este mare.

204
Deși părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează
despre diferite opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din
ceea ce ei își propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul
și aprobarea față de educația oferită de școala noastră.Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce
se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este de folos sau ce nu este atractiv pentru el. A
experimenta şi a cunoaşte liber îi poate permite apoi să simtă ceea ce este potrivit pentru el.

Biblografie:
1. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ,
în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
2. Crăciunescu Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar, în
,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
3. www.scoalasfnicolae.ro

205
 Scenetă: “A dispărut iarna”
Balica Luiza Ana-Maria
Personajele:
Piticii (15 pitici )
Fulgul Somnoros
Fulgul Leneș
Fulgul Nervos
Fulgul Distrat
Fulgul Rușinos
Fulgul Bolnav
Fulgul Întârziat
Zâna Iarnă
Piticii își fac apariția, se
așază în semicerc şi cântă
„Domn, Domn să-nălţăm.
PITICUL 1- Diana
Bună ziua! Bun găsit!
Cum vedeți, ne-am pregătit
Să plecăm la colindat.
E Crăciunul minunat
Însă, farmec nu prea are,
Căci n-avem deloc
ninsoare!
PITICUL 2- Aris
E decembrie, e iarnă,
Fulgii-ar trebui să cearnă
Unde-s fulgii? N-au aflat
Că e iarnă? Au uitat
Că au treabă? Ce-au pățit?
Cum de, încă, n-au venit?
Eu propun să îi chemăm.
Când dau tonul, îi strigăm!
PITICUL -Alexandra
Unde sunteți, fulgilor? Vă
așteptăm,
Cu zăpadă ne e dor să ne
jucăm.
Unde sunteți, ce-ați pățit?
Poate, drumu-ați rătăcit,
E decembrie și, încă, n-ați
venit!
PITICUL 4- David
Unde sunteți, fulgilor pufoși
și moi?
Chiar nu știți că ne e tare
dor de voi?
Haideți, fulgilor, veniți,
Zarea toată s-o albiți
Și pe noi, copiii, să ne-
nveseliți!
Voi vedeți că se zărește
Chiar un fulg? Ce-ncet
pășește!
FULGUL SOMNOROS-
Alex
(Apare, căscând.)
Ce-aș mai fi dormit, un pic,
N-aveam chef să fac nimic,
Însă voi m-ați deranjat
Și am coborât din pat,
Dar mi-e somn atât de tare!
Cred că merg iar la
culcare...
PITICUL 5- Daria P.
Las’ că dormi, să îți ajungă,
Mai târziu, că-i vara lungă!
Iarna, să muncești, cu spor!
Văd că-ți vine-un ajutor.
PITICUL 6- Dario
Cât de-ncet vă mai mișcați!
Este clar că sunteți frați,
Semănați leit, firește,
Chiar și cheful vă lipsește.
206
CÂNTEC: Săniuţa fuge
FULGUL LENEȘ- Edi
Vai, ce-aș mai fi lenevit!
M-ați chemat și am venit,
Dar și mâine e o zi,
Astăzi m-aș mai odihni.
PITICUL 7- Erika
Știți voi bine cum stă
treaba,
Nu e timp de stat degeaba!
FULGUL SOMNOROS-
Alex
Dă dovadă că ești domn
Și-nțelege! Mi-e un
sooooomn!
Simt, așa, o ceață-n gene.
Apare Fulgul Nervos și se
răstește la cei doi fulgi:
FULGUL NERVOS-Albert
Ce vă văicăriți atât?
Se adresează, apoi, piticilor:
Tu de ce te uiți urât?
Tu de ce ai roșu nasul?
Ție să nu-ți aud glasul!
Piticii râd, pe înfundate.
Voi de ce pufniți în râs?
Nu-nțelegeți că eu îs
Cam nervos, că m-ați
chemat
Și grozav m-ați deranjat?
PITICUL 8- Raisa
Cu-așa fulgi, de-acuma,
basta,
Nu mai ninge-n iarna asta!
Se mai vede-un fulg, în
zare,
Să vedem ce gânduri are!
Pare vesel, relaxat...
FULGUL DISTRAT-
Andrei
Am venit imediat,
Dar ce caut eu, aici?
Nu-nțeleg prea bine nici
De ce vreți voi, azi,
ninsoare.
Dar ce importanță are?
Am adus cu mine un...
Oare, ce voiam să spun?
Serios, nici nu mai știu
De-i devreme sau târziu,
De e iarnă sau e vară...
De-i amiaz sau de e seară.
Nu contează... Ce spuneați?
Vreți zăpadă sau glumeați?
PITICUL 9-Stefania
Fulgul ăsta-i și mai și!
E cu capu-n nori, să știi!
Zici că e săracu-n transă.
De zăpadă, nicio șansă!
Apare Fulgul Rușinos,
cu mâinile împreunate și
cu privirea în jos.
PITICUL 10- Denis C.
O, ce bine c-ai venit!
Să sperăm că, în sfârșit,
Vom avea dorita nea!
Ce-ai pățit de stai așa?
FULGUL RUȘINOS-
Ariana
M-ați chemat și am venit,
Dar mă simt cam stânjenit
Și acuma m-aș ascunde,
Însă nu prea am pe unde.
Nu vă mai uitați la mine!
Nu vedeți că mi-e rușine?
PITICUL 11-Denis
Copoeru
Vai de noi! Acum e clar
Că nu vom avea măcar
Olecuță de zăpadă
Pe alei, în pomi, pe stradă.
PITICUL 12- David C.
Fiți atenți, un pic, la mine!
Dacă nu mă-nșel, mai vine
Înc-un fulg, din depărare.
E bolnav sau mi se pare?
Apare Fulgul Bolnav,
ținându-se de cap.
FULGUL BOLNAV-
Angelo
Sunt atâta de bolnav,
Cred că e destul de grav!
Pe picioare-abia mă țin
Și îmi vine să leșin.
Vai de mine, simt că mor!
Și cristalele mă dor!
PITICUL 13- Ania
Ce necaz! Ne-am procopsit!
Unul este zăpăcit,
Altul este somnoros,
El e leneș, el nervos,
De ceilalți nici nu mai zic...
207
N-o să rezolvăm nimic!
Zici că este un blestem
Și zăpadă n-o s-avem! 
Apare Piticul Poștaș, având
în mână o scrisoare
PITICUL POȘTAȘ (14)-
Ioana
Un colet eu am adus
Pentru voi și mi s-a spus
Că o zână l-a trimis.
Ia vedeți, ce este scris?
Piticii se adună în cerc și
unul citește bilețelul:
PITICUL 15- Daria M.
„Dragii mei, nu cred că știți,
Fulgii toți au fost vrăjiți.
Toamna nu dorea să plece
Și să lase iarna rece
Să-i ia locul și-a făcut
O magie de-a putut
Să împiedice ninsoarea.
Dar, de-o vreme, vrăjitoarea
Care-a ajutat-o are
O ciudată remușcare.
De aceea, v-a trimis
Praf de stele și de vis.
Peste fulgi să-l aruncați,
Iar aceștia, ajutați
De pulberea fermecată,
Își vor reveni, îndată!
Iarna va putea veni,
Bucurați-vă, copii!”
Un alt pitic desface coletul
și aruncă, peste fulgi,
confeti argintii. Fulgii încep
să se miște vioi, apare Zâna
Iarnă, iar piticii se bucură.
ZÂNA IARNĂ- Lorena
În sfârșit s-a rezolvat!
Cât de mult m-ați așteptat!
De acuma, dragi copii,
Veți avea zăpadă și
Veți putea să vă jucați
Prin nămeți și să schiați, Înăuntru Moşul are Ţi-aş canta Florile dalbe
Să zburați cu săniuța, Daruri pentru fiecare. De la noi să nu te duci!
Pregătiți-vă fuguța!
Sorcova Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Apare Fulgul Întârziat.
Sorcova,
FULGUL ÎNTÂRZIAT- Vesela Domn, Domn să-nălţăm!
Luisa Să trăiţi,
Să înfloriţi: Am plecat să colindăm
Stați! De nins v-ați apucat? Ca un măr, Domn, Domn să-nălţăm!
Cred că am întârziat. Ca un păr, Când boierii nu-s acasă.
Drumul e un pic cam lung, Ca un fir de trandafir. Domn, Domn să-nălţăm! [x
Dar speram la timp s-ajung. Tare ca piatra, 2]
Să întârzii nu îmi place, Iute ca săgeata;
Însă, nu știu cum se face, Tare ca fierul, Şi-au plecat la vânătoare
Că mereu ajung târziu... Iute ca oţelul. Domn, Domn să-nălţăm!
Iar acum aș vrea să știu: La Anul şi La mulţi Ani! Să vâneze căprioare.
Mă primiți la voi sau nu? Domn, Domn să-nălţăm! [x
Brăduleţ, brăduţ, drăguţ 2]
Zâna Iarna-Lorena
Brăduleţ, brăduţ, drăguţ, Căprioare n-au vânat
Bine c-ai venit şi tu! Ninge peste tine! Domn, Domn să-nălţăm!
Și-nainte să plecăm Haide, vino in casa mea, Şi-au vânat un iepuraş
Am dori să vă urăm: Unde-i cald şi bine Domn, Domn să-nălţăm! [x
2]
TOȚI, ÎN COR Pom de Anul Nou te fac,
O, ce bucurie, Să facă din blana lui
Pace-n suflet și lumină, Cu beteală am să te-mbrac Domn, Domn să-nălţăm!
Sărbători cu masa plină, Şi steluţe, o mie! Veşmânt frumos Domnului.
Bucurie, spor în toate, Domn, Domn să-nălţăm! [x
Ani frumoși, cu sănătate! 2]
Zurgălăi, zurgălăi
CÂNTEC: „Zurgălăi, zurgălăi  Moş Crăciun cu plete
Sorcova‐ poezie ‐Anastasia  dalbe Zurgălăi, zurgălăi,
Cine este Moş Crăciun –  Veseli zurgălăi,
poezie‐Iza  Moş Crăciun cu plete dalbe Se aud, de pe drum
CÂNTEC: Moş Crăciun cu plete  A sosit de prin nămeţi Peste munţi şi văi.
dalbe  Şi aduce daruri multe Hei!
Cine este Mos Craciun?  La fetiţe şi băieţi.
Dragi copii am să vă spun Vine iar, şi la noi,
Cine este Moş Crăciun: Moş Crăciun, Moş Crăciun Moşul blând şi bun,
Este un bătrân haios, Să cântăm şi să dansăm
Care nu merge pe jos. Din bătrâni se povesteşte Pentru Moş Crăciun.
Că-n toţi anii negreşit
Are acas' o sănioară Moş Crăciun pribeag Zurgălăi, zurgălăi,
Şi cu ea tot iute zboară soseşte Veseli zurgălăi,
Din oraş in alt oraş Niciodată n-a lipsit Se aud, de pe drum
Şi-ajunge la copilaşi. Peste munţi şi văi.
Moş Crăciun, Moş Crăciun Hei!
Sacu-i plin şi-i greu in
spate, Moş Crăciun cu plete dalbe Moş Crăciun să ştii,
El nu zice că nu poate. Incotro vrei s-o apuci? Noi am fost cuminţi,

208
Poţi să îi întrebi Şi pentru cei mari! Peste munţi şi văi.
Chiar şi pe părinţi. Hei!
Pune sacul jos, Zurgălăi, zurgălăi,
Spune ce ai în el, Veseli zurgălăi,
Pentru noi cei mici, Se aud, de pe drum

209
 PARTENERIATUL GRĂDINȚĂ - FAMILIE,
FACTOR IMPORTANT ÎN FORMAREA ATITUDINII POZITIVE A
COPIILOR

Prof. Balog Erica

Grădinița PP Zimandu Nou, Jud. Arad

Educaţia vârstelor mici este considerată temelia personalităţii fiecărui individ, de aceea educaţia
trebuie să răspundă în primul rând nevoilor individuale și să realizeze echilibrul între acestea și
dezvoltarea socială. Responsabilitatea dezvoltării copilului în primele etape revine în primul rȃnd
familiei sale. Chiar și atunci cand grădinița oferă programe foarte bune și eficiente, ea nu poate
contracara experiența negativă acumulată de copil în familia sa. Mai mult, ceea ce învață copilul de
la educatoare poate să nu prezinte importantă dacă părinţii nu intăresc și nu valorifică suficient
programul. În consecință pentru ca activitatea derulată în cadrul unui program de educaţie școlară
să-şi dovedească eficienţa este necesar ca aceasta să se facă mai întâi cunoscută părinților şi
ulterior să existe o colaborare strânsă între aceştia și educatoare. De asemenea , existenţa unor
reguli comune, cunoscute și fixate împreună, ușurează mult efortul educativ. În cadrul unei
grădiniţe există o reţea complexă de relaţii care au un potenţial considerabil de influenţare a
copiilor, atât în sens pozitiv, cât și în sens negativ. Printre cele mai importante relaţii de parteneriat,
poate fi menţionată relaţia dintre părinţi si grădiniţă. Colaborarea dintre cadrele didactice şi părinţi
se realizează potrivit obiectivelor şi nevoilor educative ale unei perioade anumite din viaţa copiilor.
Experienţa noastră oferă învăţăminte valoroase în privinţa alegerii unor obiective adecvate în sfera
colaborării cu părinţii. Ele sunt rezultanta preocupărilor meritorii ale cadrelor didactice, care înţeleg
importanţa desfăşurării unei activităţi creatoare şi sistematice în acest domeniu. Iniţiativele
îndreptate spre valorificarea lor sunt însă izolate. Tocmai această situaţie reflectă, o dată mai mult,
nevoia elaborării unei noi programe a muncii educative, în vederea îmbunătăţirii conţinutului şi
strategiilor de colaborare a grădiniței cu familia.
La o analiză mai atentă a activităţii depusă în ultimii ani de către cadrele didactice în relaţia cu
părinţii, apar cu pregnanţă şi deficienţe care demonstrează necesitatea stabilirii unor noi jaloane
fundamentate din punct de vedere ştiinţific, în funcţie de care trebuie să se organizeze această
activitate. Printre cele mai frecvente deficienţe manifestate în această direcţie, se impun atenţiei
noastre următoarele:
- unele dintre obiectivele stabilite nu ţin seama de condiţiile concrete în care decurge
activitatea colectivului de copii, de particularităţile lor de vârstă;
- persistă acţiunile sporadice, izolate, al căror efect se pierde pe parcurs, deoarece nu sunt
integrate într-o strategie şi nu sunt întărite prin alte activităţi necesare;
Pornind de la realităţile şi exigenţele actuale, considerăm că sistemul nostru de colaborare
între grădiniță şi familie trebuie să asigure:
1. Obiectivele şi acţiunile specifice trebuie să fie stabilite în funcţie de obiectivele
generale ale educaţiei şi de condiţiile concrete ale organizării procesului educativ;
2. Colaborarea grădiniței cu familia să asigure unitatea influenţelor educative asupra
copiilor, continuitatea în munca de educaţie de la o etapă la alta, a fiecărui preșcolar în
parte;

210
Implicarea informală înseamnă participarea la activităţile unui grup de lucru din unitatea de
învățământ sau ale unui comitet, la nivelul căruia se iau decizii care privesc grădinița, cum ar fi:
1. consiliul de administraţie;
2. consiliul părinţilor;
3. grupul de sprijin al unui proiect;
Şedinţa cu părinţii este eficientă dacă se respectă următoaele aspecte:
1. toţi părinţii au aflat de şedinţă (prin scrisori şi mesaje trimise prin copii şi chiar prin
telefon);
2. şedinţa este stabilită în concordanţă cu programul părinţilor;
3. se pune accent pe aflarea preocupărilor părinţilor şi alocarea timpului pentru
discutarea acestora;
4. întâlnirea se transformă în experienţă pozitivă.
Parteneriatul are un rol deosebit în funcţionarea şcolii, în îndeplinirea obiectivelor acesteia şi se
poate realiza astfel:
1. perfecţionează abilităţile preșcolarilor;
2. îmbunătaţesc abilităţile educaţionale ale parinţilor preșcolarilor;
3. dezvoltă abilităţi de lideri ale părinţilor;
4. facilitează legătura dintre familii, personalul grădiniței şi al comunitaţii;
5. oferă servicii şi suport familiilor;
6. creează o atmosfera mai sigură în grădiniță;
7. ajută la managementul şcolii.
În relaţia grădiniță-familie, problema profesionalismului cadrului didactic reprezintă un element
esenţial în cadrul serviciului făcut altora, fără a se gândi la avantaje personale, cu alte cuvinte
competenţa, servirea clienţilor, un cod de etică profesională.
Problemele cele mai spinoase par a fi cele legate de particularităţile de vârstă ale copiilor, de gradul
supravegherii copiilor în familie şi, în general, de atmosfera creată în colectivul familiei, în sistemul
măsurilor comune ale grădiniței cu familia trebuie avute în vedere toate aceste aspecte. Este
necesară deci o colaborare strânsă între grădiniță şi familie, care să ducă la realizarea scopului final
al activităţii educative, de formare a unei personalităţi creative şi autonome.

Bibliografie:
1.Pescaru, Băran, Adina, Parteneriat în educaţie ,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
2.Anghel, Elena, Psihologia educatiei pe tot parcursul vieţii, Editura Renaissance, Bucuresti, 2010.
3.Popescu,Neveanu Paul, Psihologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990.

211
 ACTIVITĂŢILE EDUCATIVE REALIZATE ÎN PARTENERIAT CU
PĂRINŢII

Profesor învăţământ primar Bălţoi Gherghe Tatiana Mădălina

Şcoala Gimnazială Drăgăneşti de Vede, judeţul Teleorman

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii,
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel scris pe o coală de hârtie,
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii, dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta:
 Lecţia –Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor. Astfel familia se
va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în acel context educaţional, să-l
vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare, faţă de profesor, ce
ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are alături nu
numai acasă.
 Vizita/ Excursia – Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în
locuri publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine
pe părinte şi invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se
simtă în largul său.
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de
a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a
înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a
găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.
 Serbările şcolare – Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un
prilej de manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi

212
 poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De
multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient
de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
 Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Aceste
întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de
adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi împărtăşească din experienţă unii altora, dar
mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului, procesul de învăţare, instituţia şcolară
unde învaţă copilul.
 Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individuale
oferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute
în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe aspecte
din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în
parte.
Alte idei de activitati in parteneriat pot fi Ne relaxăm împreună!, Să creştem copii
sănătoşi!, Să lucrăm împreună!, Ne pasă de ceilalţi!etc.
Parteneriatele dintre școală și familii pot ajuta profesorii în munca lor,pot perfecționa
abilitățile școlare ale elevilor, pot îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar,pot îmbunătăți
abilitățile educaționale ale părinților,pot dezvolta abilitățile de lideri ale părinților,pot conecta
familiile cu membrii școlii. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între cei doi
factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm
neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe
sine şi lumea în care trăieşte.

BIBLIOGRAFIE

Cucoş, C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002

Salade, D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern”,
2005

213
 Familia și școala, parteneri în educația copilului

Banea Maria Laura

Școala Gimnazială Ioan Vlăduțiu Luduș
Factorii de bază care ajută copilul în desăvârșirea propriei educaţii sunt şcoala şi familia. Funcţia
educativă a familiei constă în formarea priceperilor, deprinderilor de viaţă, sentimente. Rolul
familiei este important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral si
estetic.
Şcoala eficientă realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea si respectarea identităţii sale cu
familia, prin recunoaşterea importanţei acesteia şi atragerea în procesul didactic şi cu toate resursele
educative ale societaţii pe care le identifică şi le foloseşte activ. Este nevoie a se dezvolta un nou
concept care să întărească schimbarea în relaţiile şcoală-familie. Acest concept este parteneriatul
educaţional.
Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul copilului la
nivelul procesului educaţional. Acesta presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi acţiuni
educative între factorii educaţionali.
Părintii, copiii şi comunităţile se influentează puternic unii pe alţii. Mediul în care trăiesc părinţii
poate sprijini sau devia vieţile lor, poate determina multe dintre valorile lor. De asemenea , părinţii
pot influenţa comunitatea şi pot contribui la dezvoltarea valorilor comunităţii. Activitatea educativă
ce se realizează în şcoală nu poate fi separată, izolată de alte influenţe educative ce se exercită
asupra copilului. Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o
primeşte în familie, în şcoală şi de la comunitate. Implicarea părinţilor joacă un rol important în
cadrul intervenţiei şcolare. Acţiunile care implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei
şi cresc aspiraţiile, atât ale părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi. Ca prim factor
educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale ( despre plante, animale,
ocupaţiile oamenilor, obiecte casnice), familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul de
observaţie, memoria şi gândirea copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în
care părinţii se implică în procesul de învăţare, asigurându-i copilului cele necesare studiului.
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament : respectul, politeţea,
cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudine, adică ,, cei şapte ani de acasă ’’. Uneori părinţii
uită că trebuie să facă front comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea
armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia. Se întâmplă totuşi ca ceea ce
consideră părinţii a fi o măsură corectă pentru copilul lor într-o anumită situaţie, să nu fie tocmai
ceea ce are nevoie copilul în acel moment. De aici apar conflictele, rupturile dintre membrii
familiei, renunţarea la intervenţii din partea părinţilor care sunt depăşiţi de situaţie . Între familie şi
şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin vizite reciproce , şedinţe
şi lectorate cu părinţii.
Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toti cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru
şi şcolarul nostru. Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la
succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe
şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute .Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia
organizată a tinerei generaţii . Ea este factorul decisive şi pentru formarea unui om apt să
contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia parte activă la viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul
de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv în formarea omului. Menirea şcolii nu este
numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a stimula calitatea de om.
Parteneriatul educaţional se aplică la nivelul tuturor acestor relaţii. Colaborarea dintre şcoală şi
familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate de cerinţe şi o unitate de acţiune când
este vorba de interesul copilului.
Implicarea părinţilor în problemele şcolii se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie şi
şcoală .

214
Colaborarea şi cooperarea părinţilor cu şcoala sunt eficiente ambilor factori. Dacă ne referim la
optimizarea comunicării între profesori şi părinţi, se iau în calcul: calitatea celor doi poli ai
colaborării (profesori şi părinţi), percepţiile fiecăruia, atitudinile care îi caracterizează,
caracteristicile instituţiei şcolare, caracteristicile familiei, modul de comunicare.
Implicarea părinţilor în rezolvarea problemelor şcolare şi în sprijinirea procesului instructiv-
educativ are o serie de motivaţii, dintre care enumerăm : părinţii îşi cunosc copiii şi doresc să îi
descopere ca elevi, părinţii au nevoie de informaţii referitoare la îndeplinirea rolului de elev de către
copilul lor. Forme de colaborare a părinţilor cu şcoala: prezenţa la şedinţe şi lectorate ,asistarea
elevilor în efectuarea temelor, participarea la activităţi cultural- artistice şi sportive , organizarea
unor expoziţii, serbări, excursii , organizarea unui colţ verde în şcoală , atragerea unor fonduri
pentru şcoală , susţinerea bibliotecii prin donaţii de cărţi.
O comunicare optimă învăţător/ diriginte/ familie are rolul de a acţiona în mod pozitiv asupra
copilului şi de a stopa comportamentele negative. De multe ori apar dificultăţi de comunicare şi de
dezvoltare a relaţiei şcoală- familie. De aceea trebuie cunoscuţi factorii care favorizeaza dar şi
blochează o comunicare eficientă. Lipsa de comunicare din partea uneia dintre ele afectează
evoluţia elevului, rezultatele şcolare şi natura comportamentului.
Factori care favorizează comunicarea: transmiterea informaţiilor de către învăţător/ diriginte într-o
formă accesibilă părinţilor, evitarea analizării critice sau blamării părintelui , mediul ambiant de
discuţie să fie plăcut, capacitatea învăţătorului de a mobiliza părinţii să comunice şi să le asculte
problemele, evitarea subiectelor care privesc elevii problemă, se fac discuţii individuale cu aceştia,
rezolvarea problemelor copiilor, implicarea în găsirea unor soluţii, sprijinirea, încurajarea părinţilor
pentru a schimba atitudinea negativă a elevului.
Există două teorii importante privind relaţia şcoală- familie : teoria profesionalismului şi teoria
schimbului. Teoria profesionalismului consideră ca un element esenţial serviciul făcut altora, fără a
se gândi la avantaje personale, având drept criterii competenţa, un cod de etică profesională. Teoria
schimbului consideră acţiunea umană în funcţie de un câştig personal , un salariu asigurat, o
competiţie restrânsă. Cooperarea cu familia poate fi un test profesional şi poate fi considerată ca
făcând parte din datoria profesională a profesorului deoarece : părinţii sunt parteneri ai şcolii ,
eficacitatea învăţământului poate fi ameliorată prin cooperarea între şcoală şi familie, părinţii sunt
responsabili legali de educaţia copiilor. Atât părinţii, cât şi cadrele didactice beneficiază de
avantajele unei astfel de colaborări. Influenţele pe care familia le exercită asupra copilului sunt
directe sau indirecte, determinând în mare măsură dezvoltarea personalităţii acestuia. Modelul
moral-civic propus de şcoală ( comportament civilizat, demn, tolerant, bazat pe cinste ,
corectitudine) găseşte un răspuns pozitiv în familiile unde aceste valori sunt puse la loc de cinste.
Părinţii trebuie să vadă în şcoală un prieten, un colaborator, un om adevărat care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Asadar, e o sarcină a şcolii să
identifice situaţiile problemă, din familiile copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile
educative în favoarea elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoală-familie
este determinantă în educarea copiilor.

215
 Importanța serbărilor școlare

Prof. Baneș Elena Daniela

Grădinița cu P.P. Nr 17 Focșani

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil. Serbarile aduc așadar lumina în sufletul copiilor, dau
aripi imaginatiei, crează o atmosferă plină de plăcere, bucurie. În transmiterea obiceiurilor și
tradițiilor în serbările preșcolare am pornit de la ideea că nu există un alt element artistic care să
poată fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educațional ca serbările școlare. Pentru copii ele
reprezintă o distracție veselă, placută, iar pentru educator constituie prilejul de a oferi mănunchiul
bucuriei de-a lungul unui șir întreg de repetiții. Învățând copiii să desfășoare spre exemplu
"Serbarea pomului de iarna", îi implicam în interpretarea unor roluri pe care le joacă cu placere:
capra, ursul, sorcova, uratul, colindatul.
Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează
deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul, dragostea de frumos, aptitudinile
pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la grădiniţă şi le
dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă.
Serbarile au o importanță deosebită în educarea copiilor. În primul rând prin conținutul lor, transmit
un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc împreuna și depun eforturi susținute pentru realizarea unui
scop comun, reușita serbarii. Încordarea gradată din momentul pregatirii serbărilor culminează în
ziua desfășurării ei, când tensiunea afectivă a grupei ajunge la maxim. Astfel, pregătirea și
participarea la serbari este acțiunea în care copilul se obișnuiește să traiască în colectiv, să se
debaraseze de timiditate. Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea
orizontului de cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau
cântece se dezvoltă memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de
dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să
fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de
frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi
atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare, fondul muzical,
semnalele sonore, jocul de lumini - reprezintă toate, elemente importante ce contribuie la costruirea
unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Valorificând frumusețea tradițiilor și obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu preșcolarii reușim
să înfrumusețăm viața copiilor, îi ajutăm să cunoasca tradțtiile românesti și rolul important pe care-l
au în viața oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste traditii au dăinuit peste timp.
Prin conținutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înțeleagă mesajul și conținutul acestor obiceiuri
populare, adaptându-le particularităților de vârsta și aptitudinilor artistice individuale. Cu acest
prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, dansului, poeziei, poveștilor,
proverbelor, zicătorilor și strigăturilor a unor evenimente traditionale - Crăciunul, Paștele, Moș
Nicolae, etc - copiii având posibilitatea să cunoască frumusețea și bogația folclorului, diversitatea
tradțtiilor și obiceiurilor românesti, armonia limbii române. Textele cântecelor și poeziilor, a
colindelor, plugușorului, sorcovii, transmit urările de bine în legatura cu unele îndeletniciri
străvechi ale românilor: uratul, semanatul, păstoritul.

216
Cu aceste ocazii copiii îsi îmbogatesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători,
strigaturi, patrund în tainele limbii materne și în comorile înțelepciunii populare.
Serbarile copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru părinți,
întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina in suflete, dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilitatilor, în cadrul
serbarilor școlare este bine sa fie prezentate și creatii artistice originale, adaptate evenimentelor și
condițiilor locale.

Bibliografie:

Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti, Editura Nico
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

217
 Serbare de Crăciun

PROF.ÎNV.PRESC. BANU ELENA CRISTINA

GRĂDINIŢA CU PN GURA BĂRBULEŢULUI

Colindă toţi copiii:

Seara Crăciunului nost’
Mare bucurie-a fost
Si-a fost bucurie-n lume
De-aşa mare minune.

Iosif cu sfânta Maria

Pornit-au călătoria
Şi-au ajuns într-un oraş
Şi-au cerut puţin sălaş

Iosif: Este cineva acasă? Noi doi vă întrebăm

Se poate în seara asta, ca aici să înnoptăm?

Prima voce: Nu, aici nu mai este loc

Totul este ocupat
În casă şi lângă foc
Nu mai este nici un pat.

Iosif: Să încercăm la casa următoare

Priviţi: se văd felinare!
Este cineva acasă?

A doua voce: Pentru voi nu avem nici timp nici loc

Plecaţi de-aici, cerşetorilor!

Iosif: Arătăm noi doi ca nişte cerşetori?

A doua voce: La mine în casă

Am doar un pat
Nu pot să vă las
Deja-i ocupat!

Maria: Iosif, ce facem acum?

Iosif: Mergem înainte,

Spre han să pornim
Și-o cameră liberă
Sper să găsim
Este cineva acasă?

Hangiţa: Da, aveţi noroc!

Iosif: O cameră liberă?

Hangiul: Nu, n-avem deloc!

218
 Hangiţa: O cameră mică am avea!

Hangiul: N-avem nimic, le-am spus deja

Colindă toţi copiii: Du-te du-te şi ne lasă

Că n-ai loc la noi în casă
Atunci Preasfânta Fecioară
Ieşi din oraş afară.

Maria: O, ce aspri sunt oamenii cu mine

Dar poate va fi totul bine

Iosif: Maria, nu-ţi pierde curajul

Căci Domnul este lângă tine
Tocmai atunci când nu ţi-este bine!

Maria: Stăm afară, iar noaptea rece se lasă

Până acum nu am găsit casă.

Copil: E cineva acolo?

Maria şi Iosif: Noi suntem.

Copil: Vreau să vă ajut!

Veniţi ! Veniţi repede !

Iosif : Din cer ai fost trimis la noi, dragă copile !

Colindă toţi copiii: Într-un grajd cu două vaci

La nişte oameni săraci
Sosi vremea la Maria
Ca să nască pe Mesia

Şi-a născut un prunc frumos

Şi-l numea Iisus Hristos
Care cu puterea sa
A înţelepţit lumea.

219
 SERBAREA SCOLARA DE CRACIUN - SEZATOAREA

prof. inv. primar Banu Luminita –

Scoala Gimnaziala “Vasile Carlova”, Targoviste
prof. Banu Mihai- Scoal Gimnaziala “I. Al. Bratescu- Voinesti”, Targoviste

Serbarile sub forma sezatorilor s-au rarit. Sezatorile sunt fasii de traditii, ramase “in spate”, pierdute
printre trendurile ce traverseaza in viteza viata noastra, pe care ne straduim sa le prindem, sa le
promovam si apoi sa trecem la urmatorul…
Candva, oamenii reuseau sa munceasca si altfel : glumind, cantand, ironizand, luand aminte la
spusele celor mai varstnici. Azi, muncim cu incrancenare, sau cu nemultumire, sau gata obositi
spiritual.
Pornind de la aceste idei, am incercat sa schimb un pic optica parintilor despre lucrurile “invechite”
si sa formez o atitudine noua la elevi, aceea de a aprecia obiceiuri , traditii, sarbatori romanesti.
Pentru a indeplini aceste doua obiective a fost nevoie ca “actorii” unei sezatori sa fie si adultii, in
egala masura cu copiii lor. Este un lucru delicat si dificil sa convingi un adult sa se exprime in fata
unui public eterogen: colegii copilului, parinti-prieteni, parinti- persoane aproape necunoscute,
invatatoarea…, poate directorul scolii… dar nu este imposibil.
Prima conditie a fost sa creez roluri potrivite cu mediul scolar in care elevii mei evolueaza. Am
compus “strigaturi” care sanctionau cu blandete si in mod amuzant comportamente , am creat
scurte scenete-deschise (4-5 dialoguri ), am ales cantece populare cunoscute , care se pot interpreta
in duet (baieti-fete), am renuntat la prezentatori si i-am lasat pe copii sa-si prezinte momentul ca pe
o provocare, o problematizare.
A doua conditie a fost sa inserez momente de invitatie a adultilor la a participa activ. Au fost
informati de la inceputul sezatoare ca pot crea si ei “strigaturi” ad-hoc. La scenetele-deschise puteau
veni cu doua – trei replici care sa continue ideea. Copiii erau instruiti sa ii antreneze la refrene pe
parintii lor. Prezantarile momentelor erau construite sub forma unor intrebari la care adultii puteau
veni cu raspunsuri ce erau verificate imediat.
A treia conditie a fost sa invit bunici si bunice ale copiilor, deoarece ei sunt mai dezinvolti si mai
aplecati spre lumea copilariei. In plus, au fost rugati sa isi aduca lucrul de mana- daca au si doresc.
O sezatoare adevarata are in meniu boabe fierte de porumb, gogosi cu gem , mere, nuci, covrigi…
Copiii au fost surprinsi de boabele de porumb – cu sare sau cu zahar.
Dispunerea mobilierului are un rol important, pentru ca se urmareste principiul de “masa rotunda” ,
unde toti sunt egali. Astfel, am asezat bancute si scaune in cerc, intercalate. Bancile serveau de
masa pentru mancare sau pentru lucrul de mana care putea fi abandonat, din cand in cand.
Ca sa aiba sentimentul utilitatii, copiii au fost incurajati sa desfasoare o activitate usoara, in timpul
sezatorii, cu conditia ca aceasta sa fie una productiva ( decupaje simple, fire impletite in trei,
sarmulite rasucite in doua, gaurirea hartiei cu acul dupa model trasat).
Punctul culminant al sezatorii a fost aducerea in atentie a unui obicei foarte frumos, care avea loc in
noaptea de Anul Nou : pe o masa, sub douasprezece castroane se asaza diverse obiecte ( pieptan,
boabe de porumb, oglinda, inel, boabe de fasole, pamant, ochelari, o bucatica de mamaliga, o piatra
etc). Acestea simbolizeaza caracteristicile ursitului/ursitei ( fudul, harnic, frumos, subtirel ca tras
prin inel, cu dintii rari ca boabele de fasole, bogat in pamanturi, citit, domol, puternic etc). Copiii
sunt invitati sa aleaga un castron , sa il ridice, apoi i se deconspira semnificatia. “Jocul” este foarte
amuzant si neasteptat , produce veselie si dorinta de a reincerca.
In final, toti cei implicati isi prezinta lucrul si insotesc prezentarea cu un gand bun sau cu o urare.
Nu implica nicio obligativitate pentru niciun parinte, dar aproape toti participa cu bucurie,
intorcandu-se la vremea copilariei intr-un cadru potrivit.

220
 CEI MARI- ALATURI DE CEI MICI
IMPORTANTA ACTIVITATILOR EDUCATIVE
IN PARTENERIAT CU PARINTII

Banu Luminita- prof. inv. Primar- Sc. Gimn. “ Vasile Carlova” Targoviste
Banu Mihai- prof. Scoala . Gimnaziala “I.Al.Bratescu-Voinesti” Targoviste

Cele mai memorabile activitati sunt cele in care reusim sa implicam parintii alaturi de copiii
lor.Cele mai reusite activitati sunt acelea in care parintii ii fac mandri pe copii de contributia lor
artistica/tehnica/practica/etc.Cele mai de impact activitati sunt cele in care copiii invata ceva de la
parintii lor in cadrul scolii.
Obiectivele pe care ni le propunem pentru asfel de actiuni sunt de mai multe tipuri: emotionale,
morale, caritabile , cognitive. Cele mai importante sunt cele emotionale. Vizeaza dezvoltarea
inteligentei emotionale , cu care copiii trebuie sa “plece” in viata, cu care trebuie sa invete sa
rezolve probleme . Obiectivele morale formeaza un comportament sanatos, integru, agreabil . Cele
de natura caritabila dezvolta empatia, foarte necesara intr-o societate dezvoltata, civilizata. Nu
neaparat pe ultimul loc, obiectivele cognitive aduc in atentie priceperi si deprinderi pe care copiii le
exerseaza deja si pe care trebuie sa le dezvolte.
Genurile de activitati pot fi extrem de variate : serbari, ateliere de lucru, vizite , drumetii, vizionari
de filme/documentare, sezatori, lectii in parteneriat, cursuri de limbi straine rare, tabere, seri de
lectura/poezie, seri de dans popular, voluntariat etc.
Implicarea parintilor trebuie sa ajunga la un procent de suta la suta! Niciun copil nu trebuie sa se
simta singur, sau neglijat. De aceea, fiecare parinte va fi convins sa participle alaturi de propriul
copil. Modul in care participa, ramane la latitudinea si priceperea fiecarui adult. Unii sunt foarte
activi, altii se pricep sa execute, altii sa dirijeze, altii sunt buni antrenori, altii intretin atmosfera…
Invatatorul cunoaste bine parintii inainte de ale “distribui” roluri in care sa se simta confortabil si
valorizati.
Locurile in care desfasuram astfel de activitati trebuie sa aiba “personalitate”. Sala de clasa/de sport,
sala de muzeu, sala de sedinte a unei intreprinderi, o bucatatie profesionala, sala de cinema, de
teatru, parcuri, gradini botanice, biblioteca municipala sunt locuri care stimuleaza imaginatia
copilului in directia alegerii unui hobby, a unei profesii, a unei directii in viata. Tine de imaginatia
invatatorului sa creeze experiente noi pentru elevii sai.
Evenimentele, ocaziile in care parintii pot fi alaturi de copiii lor in cadrul activitatilor extrascolare
sunt nenumarate. Alaturi de momentele Craciunului, Paste, sfarsit de an scolar sau zile cu prilejuri
binecunoscute, se pot inventa sarbatori speciale pentru colectivul de elevi, gen : 100 zile de scoala,
Ziua culorilor vesele, Ziua faptelor bune-impreuna, Ziua Anotimpurilor, Atelier de bucatarie, Ziua
lecturilor copilariei etc. Intalnirile parinti –copii pot avea ca subiect si colectarea maculaturii,
cantarirea si aproximarea sumei ce va rezulta ca urmare a reciclarii. Se pot face plantari de copaci
sau flori in zone ”gri” sau in parcul scolii. Se pot face actiuni de voluntariat in domenii accesibile
copiilor. Se pot desfasura actiuni caritabile in “zone” alese cu grija, pentru a nu afecta sensibilitatea
copiilor. Lista poate continua, in functie de dorintele exprimate ale copiilor, in functie de profesiile
parintilor, in functie de imaginatia si disponibilitatea cadrului didactic implicat.
Tinand cont de aceasta multitudine de factori, se pot organiza activitati care sa motiveze copiii spre
a invata lucruri noi, in afara cartilor de scoala, activitati care sudeaza legatura parinti-copii-
invatator, activitati care reconforteaza spiritul si stimuleaza imaginatia. Sa tinem mereu cont de
spusele unui om invatat : “Sufletul copilului nu-i un vas ce trebuie umplut, ci o vatra ce trebuie
incalzita”.

221
 Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii

Prof.înv.primar Barabas Ildikó

Şcoala Gimnazială”Mihai Viteazul”Moftinu Mic

“Părinţii buni le dau copiilior rădăcini şi aripi:rădăcini pentru a nu-şi uita originile şi aripi
pentru a zbura şi a se folosi de ceea ce i-au învăţat”
Jonas Salk
Familia este pentru un copil primul grup în care exersează comportamentele sociale şi se descoperă
pe sine,este instituţia cea mai stabilă ,responsabilă de păstrarea şi dezvoltarea tradiţii-lor culturale.
Atunci,când copilul trece pragul şcolii,pentru el există mai multe necunoscute,dar şi pentru pă-
rinţii lor.Părinţii pot avea multe întrebări despre programul din şcoală.Dreptul părinţilor este de a
lua parte de activităţile copiilor.
Asigurarea unui parteneriat real între aceştia,implicarea tuturor în realizarea unei unităţi de ce-
rinţe va duce implicit la o educaţie corectă a copiilor,la evitarea erorilor în educaţie şi la soluţio-
narea problemelor care apar.Parteneriatul şcolii cu familia implică informarea teoretică a părinţi-
lor în problemele de psichopedagogie şcolară.Se pot ţine lectorate cu părinţii şi şedinţe pe diferi-te
teme în cadrul cărora sunt invitaţi specialişti(medici,logopezi,psihologi).
Mijloacele aflate în îndemâna învăţătoarelor pentru a-i determina pe părinţi să fie parteneri active în
educarea copiilor sunt:şedinţele cu părinţii,acţiuni comune părinţi şi copii,vizite la domiciliul
copiilor,discuţii zilnice cu părinţii sau atunci când evenimentele le solicită.Părinţii sunt partenerii şi
colaboratorii învăţătoarelor în educaţie şi nu specialişti.Părinţii pot da o mână de ajutor efectiv în
şcoală.Dacă un părinte este cofetar,muzician,medic etc.putem să-l implicăm în activităţi prin
realizarea unui moment deosebit pe parcursul zilei.
Participarea părinţilor la multe activităţi ale şcolii şi chiar implicarea acestora în organizarea
,desfăşurarea lor le vor permite o mai bună cunoaştere a particularităţilor propriilor copii,a difi-
cultăţilor pe care aceştia le întâmpină în activităţi.Activitatea cu părinţii ,ca parteneri pentru a
asigura dezvoltarea copilului în programul educative din şcoală,poate deveni un start bun pentru a
crea părinţilor respectul de sine ,încredere în competenţele lor.Parteneriatul şcoală-familie se referă
la construirea unor relaţii pozitive între familie şi şcoală ,la o unificare a sistemului de valori care
poate avea un efect benefic asupra copiilor.Acţiunile comune desfăşurate,continuarea muncii
învăţătoarei de către părinţi,implicarea acestora în acţiunile organizate în şcoală,transfor-
marea unor deprinderi în obişnuinţe ,de această colaborare,beneficiar este copilul,care treptat prin
modul de comportamentare va scoate în evidenţă rezultatele acestui parteneriat.
Imagini din proiectul”O şcoală- O familie”Anul şcolar 2018-2019

222
  
 
 
 
 
 
 

223
 PROIECT EDUCAȚIONAL NAȚIONAL
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!

Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările școlare

importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții sau
prezentarea programului educativ pentru sărbătorile de iarnă, serbările școlare)

BARBACIORU CARMEN
GRADINITA NR.185. SECTOR 5
BUCURESTI

SERBARE DE CRĂCIUN
GRUPA MIJLOCIE
CANTEC
O,BRAD FRUMOS,O BRAD FRUMOS !
CU CETINA TOT VERDE!
TU ESTI COPACUL CREDINCIOS,
CE FRUNZA NU SI-O PIERDE.
O,BRAD FRUMOS ! O ,BRAD FRUMOS !
CU CETINA TOT VERDE!

1.Se-apropie Crăciunul Atâtea inimi fericite

Vin’ să te rogi cu mine, Ascultă-acum cu dor!
Iisus se naşte astăzi Veniţi, veniţi colindători
Copile pentru tine. La casele creştine
Se-apropie Crăciunul Veniţi, veniţi de sărbători
Cu bradu-mpodobit, Uraţi numai de bine!
Iisus ne cere-n taină
Să-ngenunchem smerit. 3.În noaptea asta sfântă
Se-apropie Crăciunul O stea răsare sus
Vin’ să te rogi duios, Şi mic şi blând soseşte
Să creşti curat copile Şi dulcele Iisus.
Ca bradul de frumos. Acum Iisus e-n iesle
Al lumii dulce miel
COLIND: Şi-i cântă albul înger
Iata vin colindatori, Zburând pe lângă el.
Florile dalbe,
Noaptea pe la cantatori. COLIDĂ:
Si ne zic mereu, mereu,
Florile dalbe, Domn, Domn sa-naltam
Si-L aduc pe Dumnezeu. Domn, Domn sa-naltam
Dumnezeu adevarat, Am plecat sa colindam
Florile dalbe, Domn, Domn sa-naltam
Soare-n raze luminat. Cand boerii nu-s acasa
Iata vin colindatori, Domn, Domn sa-naltam
Florile dalbe, Domn, Domn sa-naltam
Noaptea pe la cantatori. Domn, Domn sa-naltam
C-au plecat la vinatoare
2.E-atâta dragoste şi pace Domn, Domn sa-naltam
În cântul tuturor. Sa vineze caprioare

224
Domn, Domn sa-naltam
Domn, Domn sa-naltam
Domn, Domn sa-naltam
Caprioare n-au vinat
Domn, Domn sa-naltam
Si-au vinat un iepuras
Domn, Domn sa-naltam
Domn, Domn sa-naltam
Domn, Domn sa-naltam
Sa faca din pielea lui
Domn, Domn sa-naltam
Vesmint frumos Domnului
Domn, Domn sa-naltam
4.Dormi drăguţule Iisus
Dormi odorule nespus.
Nani, nani prunc de Crai
Cu glas blând, cu păr bălai
Două stele-s ochii tăi
În obraji îţi ard văpăi.
Dormi odorule iubit
Dumnezeu nemărginit!
5.În noaptea sfântă de Crăciun
Pe drumul nins de lună,
Trei magi călări cu suflet bun
Aleargă împreună.
6.De unde vin? Cum se numesc?
Ce doruri îi frământă?
Spre-o iesle ei călătoresc
Şi cerurile cântă.
7.Şi cântă-n inimile lor
Aprinsă bucuria,
Azi s-a născut Iisus Hristos
Azi s-a născut Mesia.
8.Dinspre Răsărit răsare
O stea cu lumină mare,
Razele îşi răspândeşte
Şi mare minune vesteşte,
C-astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos.
STEAUA:
1.Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte.
2.Că astăzi Curata
Prea nevinovata
225
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia.
3.Magii cum zăriră
Steaua şi porniră
Mergând după raza
Pe Hristos să-l vadă.
4.Cu daruri gătite
Lui Hristos menite
Având fiecare
Bucurie mare.
5.Care bucurie
Şi la noi să fie
De la tinereţe
Pâ-n la bătrâneţe.
9.Jos pe paie pruncuşorul
Doarme dulce ca un miel,
Maica sa de drag răpită
Nu-şi ia ochii de la el.
N-are scutec de-nfăşat,
Nici hăinuţe de-mbrăcat
Pentru Pruncul de-mpărat.
Nu mai plânge maica mea
Scutecele noi ţi-om da
Pruncul Sfânt de-i îmbrăca.
10Bătrânii noştri povestesc
Cum a venit Crăciunul
Cum dragostea lui Dumnezeu
A luminat tot omul.
11.E noapte patul e făcut
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glas duios şi dulce.
Cum S-a născut Iisus în fân,
În ieslea cea săracă
Şi boii peste el suflau
Căldură ca să-I facă.
Cum au venit la ieslea Lui
Păstorii de la stână
Şi îngerii cântau în cor
Cu flori de crin în mână.
COLINDĂ:
Astăzi s-a născut Hristos
1. Astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos.
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.
2. Mititel înfăşeţel
În scutec de bumbăcel
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.
3. Neaua ninge nu-L atinge
Vântul bate nu-L răzbate
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.
4. Si de-acum până-n vecie
Mila Domnului sa fie
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.
12.Din an în an sosesc mereu
La geam cu Moş Crăciun
E ger cumplit, e drumul greu
Da-i obicei străbun.
Azi cu strămoşii cânt în cor
Colindul Sfânt şi bun,
Tot moş era şi-n vremea lor
Bătrânul Moş Crăciun.
13.Dragi copii din ţara asta
Vă miraţi voi cum de poate
Moş Crăciun, din cer de-acolo,
Să le ştie chiar pe toate?
Uite cum.Vă spun îndată
Iarna, noaptea pe zăpadă
El trimite câte-un înger
La fereastră să vă vadă
14.Moş Crăciune toţi îmi spun
Că eşti darnic şi eşti bun
Eu îţi spun de mai-nainte
Că-s un băieţel cuminte
Şi-ţi mai spun aşa să ştii
Că eu nu-ţi cer jucării
Cum ţi-ar cere alţi copii
Însă nu m-aş supăra
Dacă tot mi-ai da ceva.
15..Prin nămeţi în fapt de seară,
A plecat către oraş,
Moş bătrân cu-n iepuraş
Înhămat la sănioara.
Uite-o casă colo-n vale
Cu ferestre luminate
Moşul, s-a oprit din cale
Cu toiagu-n poartă bate.
.Bună seara, bună seara
Iaca vin cu sănioara
Şi cu daruri prospete,
Bucuroşi de oaspete?
16.Bucuroşi, bucuroşi,
Strigă glasuri de copii,
-Moşule, de unde vii?
-Iaca vin din moşi strămoşi
Încărcat cu jucării
Pentru voi iubiţi copii.
226
CANTEC: MOŞ CRĂCIUN CU PLETE
DALBE
Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeţi
Şi aduce daruri multe
La fetiţe şi băieţi
Moş Crăciun, Moş Crăciun
Din bătrâni se povesteşte
Că-n toţi anii negreşit
Moş Crăciun pribeag soseşte
Niciodată n-a lipsit
Moş Crăciun, Moş Crăciun
Moş Crăciun cu plete dalbe
Incotro vrei s-o apuci
Ţi-aş c?nta Florile dalbe
De la noi să nu te duci!
Moş Crăciun, Moş Crăcïun!
17.Moş Crăciune, Moş Crăciune
Moşul nostru bun şi drag,
Vei veni şi-n noaptea asta
Să ne baţi în geam şi-n prag?
18.Vei veni şi-n noaptea asta
La copiii toţi pe rând,
Moş Crăciun cu barba albă
Şi cu zâmbetul tău blând?
19..Iară noi cu bucurie
Ţi-om aprinde-n brad lumini,
Cântând slavă celui care
Ne-a făcut să fim creştini.
CÂNTEC
Glas de clopoţei
20.Brăduleţ plin de culori
Şi de daruri multe,
Ai venit aici la noi,
De pe vârf de munte.
21.Glas de clopoţei
Glas de zurgălăi
Ni-l aduc pe Moş Crăciun
Că-i de mult pe drum.
 23.Moş Crăciun e tare bun
Moş bătrân cu barba albă Încărcat vine pe drum
Hai să colindăm! Totdeauna se grăbeşte
E Crăciun şi este pace Oare el nu oboseşte?
Să ne bucurăm. 24.L-as pofti să stea la masă,
Dar umblă din casă-n casă,
22.Moş Crăciun eu sunt micuţ, Ca să-mpartă la copii
Nu ştiu multe poezii, Fel de fel de jucării
Însă una tot îţi spun Că e darnic Moş Crăciun
Cu daruri când o să vii. Cu copilul care-i bun.
Dacă mă încurc niţel 25.Moş Crăciun îţi mulţumim,
Nu fii supărat pe mine, Iar la anul când mai vii
Când voi fi mai măricel Noi o să ne străduim
O să-ţi spun mai bine. Cu toţii cuminţi să fim.
Sănătate îţi dorim
CÂNTEC Şi să ştii că te iubim.
TOTI
PE ZĂPADĂ ZBOARĂ, ZBOARĂ Moş Crăciun soseşte iar
Bucurii aduce-n dar.
1.Pe zăpadă zboară , zboară Vine cu desaga lui
Cling , cling , cling o sanioară Spre sfârşitul anului Moş Crăciun, Moş
Şi în ea sta un moşneag Crăciun.
Moş Crăciun cel bun şi drag.
Bradul l-am împodobit
Ref .Moş Crăciun bine-ai venit Cu steluţe de argint
Bradul nostru-mpodobit Şi o stea în vârf i-am pus
Cu steluţe argintii mult te-am aşteptat să vi Jucării tu ne-ai adus Moş Crăciun, Moş
Bradul nostru -mpodobit îţi urează Bun Crăciun
Venit!
Moş Crăciun bine-ai venit,
2.Abia duce în spinare La noi iar ai poposit
O desagă mare, mare, Astăzi vrem să îţi cântăm
Haideţi copilaşi vioi Sănătate sa-ti urăm.
Ca să-i ajutăm şi noi.

Ref .Moş Crăciun bine-ai venit

Bradul nostru-mpodobit
Cu steluţe argintii mult te-am aşteptat să vi
Bradul nostru -mpodobit îţi urează Bun
Venit!

3.Moşu-şi leapădă cojocul

Bată-vă pe toţi norocul
Voi copii să creşteţi mari
Toţi voinici cu braţe tari!

Ref .Moş Crăciun bine-ai venit

Bradul nostru-mpodobit
Cu steluţe argintii mult te-am aşteptat să vi
Bradul nostru -mpodobit îţi urează Bun
Venit!

227
 Cariera de a fi OM

Carmen- Marinela BARBU

Şcoala Gimnazială ,,Sf. Dumitru,, Craiova

Valoarea transcede timpul şi adună tot conţinutul culturii educaţionale în prezent.

De fiecare dată facem aceeaşi greşeală – inversăm piramida cunoaşterii şi ne fixăm ca ţintă cariera...
A nu se înţelege că a reuşi în profesie este un lucru rău, ci doar că trebuie să începem altfel; trebuie
să începem de la stabilirea unei ierarhii de valori, dacă vreţi, o scară a valorilor ... şi acum apar
întrebări precum: Ce aşezăm pe prima treaptă a valorilor? Ce-i spunem copilului să urmărească în
viaţă? ... Dacă mă întrebaţi pe mine voi răspunde că pe primul loc într-o scară a valorilor este modul
de viaţă, propriile noastre persoane.
Suntem capabili să fim cei mai buni indiferent de domeniul pe care-l alegem? Suntem oamenii care
pun principiile de viaţă mai presus de carieră? Suntem noi cei care putem să împărtăşim cu alţii
ceea ce ştim? Suntem capabili să ajutăm? ... Asta înseamnă că avem deja o carieră. De aici pleacă
totul, NOI suntem cei care putem deschide porţile viitorului copiilor noştri, fie că suntem părinţi,
dascăli sau oameni de succes.
Şi cum vorbele fără fapte pot fi goale de conţinut, am implicat colectivul de elevi în participarea la
activitatea ,,JOB SHADOW DAY LA PĂRINŢI”, activitate care a adus împreună părinţii şi copiii
având ca liant profesia părintelui.

FIŞĂ DE ACTIVITATE

 Titlul activităţii: ,,JOB SHADOW DAY LA PĂRINŢI”

 Domeniul: educaţie pentru orientare profesională

 Scopul: Formarea unei imagini reale a comunităţii de afaceri şi a locurilor de muncă.

 Obiective:
o Identificarea intereselor/ aptitudinilor şi modului în care pot să le valorifice pe piaţa
muncii.
o Educarea posibilităţii de a înţelege, de a pătrunde în profunzimea, frumuseţile,
subtilităţile, responsabilităţile unei profesii.
o Dezvoltarea libertăţii de exprimare a opiniei.

 Grupul ţintă: elevi şi părinţi

 Locul desfăşurării activităţii: locul de muncă al unuia dintre părinţi

 Descrierea activităţii:
Proiectul s-a desfăşurat în Săptămâna ”Să ştii mai multe, să fii mai bun!” în cadrul Proiectului
Internaţional de educaţie pentru orientare profesională organizat de Junior Achievement Romania.
Elevii au mers în vizită la locul de muncă al părinţilor sau în umbra unui angajat dintr-o
companie/instituţie locală, cu acordul, la data şi ora stabilite împreună cu aceştia, pentru a înţelege
mai bine meseria lor, atribuţiile, abilităţile şi competenţele necesare postului respectiv, mediul
economic şi au asistat părintele /angajatul, în funcţie de posibilităţi, la îndeplinirea unor activităţi
specifice postului.

228
Înainte de participare la activitate au fost semnate mai multe documente pentru ca activitatea să se
desfăşoare în condiţii optime:
o Acordul unităţii noastre şcolare de a participa la acest proiect
o Acordul de participare a elevului prin acceptul părintelui (tutorelui legal)
În timpul activităţii au fost făcute fotografii şi s-a completat un formular de feed-back.

 Rezultate obţinute:
Fotografiile şi materialele culese în cadrul activităţii demonstrează interesul, respectul
şi aprecierea elevilor faţă de atribuţiile şi competenţele părinţilor necesare locului de
muncă.

 Sustenabilitate:
Cadrele didactice, părinţii şi elevii au apreciat activitatea ca fiind una creativă,
ingenioasă, cu excelente valenţe educative.
Mulţi colegi şi-au arătat interesul pentru activitate, dorind ca anul viitor să se alăture
iniţiativei Jaromania.
Părinţii au considerat foarte util acest experiment, cu valenţe formative reale pentru
copii. În ceea ce priveşte reacţia copiilor, aceasta a fost promptă şi clară ”Ne place foarte
mult şi vrem să le mai fim aproape părinţilor nu numai acasă, ci şi la serviciu”
Impresiile ne-au fost impărtăşite şi în cadrul unor ore de educaţie civică de către
copii, dar şi în cadrul lectoratelor cu părinţii.

 Argumente /mărturii:

“A fost o experienţă nouă şi

frumoasă, dar şi grea!”

“Am conştientizat că nicio slujbă

nu este uşoară, toate implică un
risc, muncă fizică sau psihică
sporită. Cred că această experienţă
m-a schimbat şi în mod sigur mă
va ajuta în drumul meu în viaţă…
“La prima vedere, munca mamei
mele poate părea foarte uşoară. Dar
să stai cu 25-30 de copii mici să-i
supraveghezi permanent, să-i înveţi
câte ceva e foarte obositor şi
implică multă, multă răbdare şi
responsabilitate”

,,Să fii conducătorul unei instituţii este deopotrivă provocare şi responsabilitate.

Disponibilitatea si deschiderea către comunicare se impun cu necesitate, iar rezultatele angajaţilor
sunt răspunsul la ceea ce esti sau nu esti, Tu, leader-ul. Am fost impresionat de tot ceea ce am văzut
şi îmi doresc ca şi eu, într-o zi, să pot fi cel mai bun.,,

,,Vreau să fiu adult, să fiu responsabil. E aşa de greu să decizi pentru tine însăţi?,, este gândul
unui copil după ce şi-a petrecut o zi întreagă cu părintele la serviciu. De foarte multe ori avem
senzaţia că elevii, copiii noştri, îşi trăiesc copilăria şi atât. Dar nu este aşa ... Chiar dacă sunt mici,
au gânduri mari şi acestea interferează adesea cu viaţa noastră de adulţi. Îşi pun întrebări şi caută
răspunsuri şi câteodată ... gândesc cu voce tare.
Iată câteva din aceste gânduri:

229
 GÂNDURI DESPRE ŞI CĂTRE ADULŢI

 Aş vrea ca adulţii să fie mai copilăroşi, dar şa lumea s-ar întoarce cu susul în jos.
 Mi-ar plăcea ca părinţii să fie şi foarte buni prieteni cu copiii lor deoarece s-ar apropia mai
mult de ei şi ar putea să le spună orice fără a se teme că vor fi certaţi.
 As dori să petrec mai mult timp cu familia, prietenii şi tovarăşii de viaţă. De ce? Totul trece
atât de repede, timpul se scurge cât ai clipi... Viaţa trece mult prea repede ca să facem
lucrurile care nu ne plac. Vreau doar să petrec din plin şi să gust din copilărie cât încă o
mai am.
 Şcoala este un loc în care te formezi. Fiecare profesor are un mod de a preda, iar mie îmi
place acest fapt. Zâmbind la ore oferim profesorului o rază de bucurie.
 Fizic nu mă dezvolt şi se vede, dar psihic .... psihic doar eu mă cunosc.
 Fii înţelegător cu mine! ...Toată lumea greşeşte. Ajută-mă! ... Prietenii adevăraţi văd prima
lacrimă, pe a doua o şterg şi pe a treia o opresc.
 Nu-ţi pierde copilăria încercând să fii cine nu eşti!
 Îmi place să mă joc. Cred că toţi ar trebui să facem ceea ce ne place.
 Cu toţii ne spuneţi ce să facem. Lăsaţi-ne să greşim! … Aşa vom tine minte.
 Ascultă-mă şi pe mine! S-ar putea să te surprind.
 E aşa de greu să fiu copil!!! Când o să fiu şi eu adult să nu-mi mai spună nimeni ce să fac?
 Tu mi-ai dat aripi. Învaţă-mă să zbor!
 Eşti dezamăgit de mine? Şi eu…
 Nu ştiu cine sunt şi ce vreau. Sunt la început de drum…sunt debusolat, aşa că ai răbdare cu
mine!
 Tu cum ai reuşit ,,să te faci mare,,?
 Trebuie să mă iubeşti şi atunci când nu sunt cum vrei tu!
 Fă-ţi timp pentru mine! Învaţă-mă să te înţeleg!
 Eu greşesc pentru că sunt mic. Tu ce scuză ai?
 De multe ori stau şi mă gândesc cum este să fii adult … să ai libertate deplină.
 Nu judeca lumea până nu te uiţi la tine! Când nu-mi place ce vorbeşti îţi spun să mă laşi.
Dacă nu mă crezi, nu-i vina mea.
 Nu mă face să mă schimb, să devin ce eşti tu… Lasă-mă să descopăr lumea singură, să mă
descopăr pe cea care sunt.
 Tu mereu îmi spui ce să fac, dar câteodată aş vrea să fac şi ce vreau eu.
 Vrei să spun cine sunt eu? Mai întâi spune-mi cine eşti tu!
 Mi-aş dori să rămân copil pentru totdeauna şi să nu mă critice alţi oameni ca pe adulţi.
 Oamenii mari au aşteptări de la noi, dar noi ce aşteptări să avem de la ei? Copilul din
fiecare nu se pierde niciodată, aşa că lasă-l să iasă din nou!
 Oricât de mult m-aţi supăra, eu tot vă iubesc…. Dar …Credeţi că este uşor să fii copil? …
La început de drum nimic nu este uşor.
 Vreau să am 18 ani numai pentru a putea conduce. Tu pentru ce ţi-ai dorit să ai 18 ani?
 Nu sunt perfectă şi niciodată nu voi fi. N-o să fac greşelile tale, o să le fac pe ale mele şi
sper că voi învăţa din ele.”

Bibliografie:

Site: www.Jobshadow.Ro -JOB SHADOW DAY: PROGRAMUL INTERNATIONAL JA DE

DEZVOLTARE SI FORMARE PROFESIONALA A TINERILOR

230
 CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE

PROFESOR BARBU DOMNICA

C.S.E.I. C-TIN PUFAN
DR.TR.SEVERIN
Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru
cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari în
asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi să
sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente modalităţi
de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii educativi cei mai
apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se
referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a
activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu însufleţire
şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă
importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Serbarea scolara reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice
ale elevilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc
,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească ,plăcere
estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai plină de
sens.
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii
să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători
de iarnă .Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de
Crăciun ,de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui
Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,, Într-
o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,, Bradul credincios,,.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv –
pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.

231
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în
mod favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică
varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie
publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

232
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

Profesor:Barbu Genoveva
Școala Gimnazială Stăncești,jud.Buzău,comuna Vadu-Pașii

Motto:,,Toți oamenii au fost la început copii,dar puțini își mai amintesc.”(Antoine de Saint-
Exupery).

Îmi aduc și acum aminte,cu mare plăcere și emoție,prima zi de școală,un eveniment important atât
pentru mine cât și pentru părinții mei.Peste ani am devenit și eu părinte,iar împreună cu fiica mea
am retrăit momentele trecute prin experiența ei.Aceste momente de cele mai multe ori rămân vii
prin ,,mărturiile sufletești”-fotografiile.
Școala este locul în care copiii își petrec jumătate de zi,alături de alți copii și de o persoană
adultă(educator,învățător,profesor);dar totuși formarea copilului se realizează în sânul familiei,nu
degeaba,,cei șapte ani de acasă”,au un rol covârșitor în modelarea copilului.
Atunci când copilul vine la școală,pentru el se deschide o lume necunoscută,dar la fel și pentru
părinții lui.Noi,ca și cadre didactice nu ar trebui să îi înlăturăm pe părinți din procesul
educațional,deoarece copilul pe care noi îl educăm este copilul lor.Dreptul părinților este de a lua
parte la activitățile copiilor.

Eu sunt cadru didactic în mediul rural,iar implicarea părinților în viața școlii este
covârșitoare.Noi,cadrele didactice trebuie să îi încurajăm pe aceștia să viziteze școala,să ne
cunoască programele desfășurate și să se simtă bineveniți.
Asigurarea unui parteneriat real între părinți-școală-elevi,ar duce la implicarea tuturor în realizarea
unei educații corecte a copiilor dar și la evitarea erorilor în educație și la soluționarea problemelor
care apar.
Parteneriatul școlii cu familia implică în primul rând informarea teoretică a părinților în problemele
de psihopedagogie școlară.În acest sens se țin lectorate și ședințe pe diferite teme în cadrul cărora
sunt invitați specialiști.
Școala trebuie să organizeze cu familia un parteneriat educațional.Mijloacele pe care noi,cadrele
didactice le avem pentru a-i determina să fie parteneri activi în educația copiilor,ar fi ședințele cu
părinții,acțiuni comune părinți și copii,vizite la domiciliul copiilor sau pur și simplu discuții.
Părinții pot da o mână de ajutor efectiv în școală și trebuie să utilizăm aptitudinile deosebite pe care
aceștia le dețin.Participarea lor la unele activități(serbări,vizite,excursii,lecții deschise),și chiar
implicarea lor în organizarea acestora,le va permite o mai bună cunoaștere a particularităților
propriilor copii,a dificultăților pe care aceștia le întâmpină.
Cred că un părinte se poate considera împlinit atunci când împreună cu școala reușește să educe
copilul,astfel încât el să aprecieze munca,să fie util în societate.
Acest parteneriat se referă la construirea unor relații pozitive,la o unificare a sistemului de valori
care poate avea un efect benefic asupra copiilor,atunci când aceștia văd profesorii sfătuindu-se cu
părinții.Părinții trebuie să vadă în școală un prieten,un colaborator,care-i poate ajuta printr-o
atitudine nepărtinitoare pe care ar trebui să o afișăm.
Astăzi se accentuează ideea de a sprijini părinții și nu de a-i substitui,,,Niciodată familia nu a fost
mai solicitată și rolul său nu a fost atât de mareca azi”,(Boutin și During,1994).Din experiența
personală,ca urmare a activităților derulate,legătura școlii cu familia s-a îmbunătățit
considerabil,părinții simțindu-se utili.
Activitățile extrașcolare,bine pregătite,sunt atractive la orice vârstă.Ele stârnesc preocupare,produc
bucurie,facilitează acumularea de cunoștințe,chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară pri prelungirea ei într-un context exterior
școlii.Deși părinții consideră că ei știu ceea ce este bine,pentru că ei aleg,caută și se interesează
despre diferite opțiuni,acceptul copilului fiind cel care îi ajută să se implice.

233
Părinții care au luat parte la activități extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea față de
educația oferită de școala noastră.
În concluzie,părinții sunt principalii colaboratori și parteneri ai școlii,în ceea ce privește educația
copiilor-o legătură între profesori și părinți va duce la o relație deosebită între copii și profesori.

Bibliografie:
-Eduard Dăncilă și Ioan Dăncilă,,Noi și copilul nostru ne pregătim pentru școală”2003,Ed.Edid.
-Anton Moisin,,Arta educării copiilor și adolescenților în familie și școală”2001,E.D.P.București.

234
 Serbările școlare și importanța lor

Prof. Inv. Primar Bărbulescu Aurelia

Şcoala Gimnazială “I.G.Duca”
Bucuresti

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau cadru didactic. Cântând, dansând, recitând ,
interpretând un rol dintr-o scenetă, şcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor
ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la
stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei. În proiectarea scenariului unei serbări
trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a
copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de frumos, înca două coordonate
majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi atmosfera încărcată de emoţii
,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă parte. Serbările desfăşurate după
anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg, decorul neobişnuit,
costumaţia copiilor, accesoriile necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini-
reprezintă toate, elemente importante ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative
deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească ,plăcere
estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai plină de sens
.
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii
să dea tot ce sunt în stare .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped • Revista invatamant primar,
nr.2-3/2001,Editura Discipol
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

235
 Importanta activitatilor educative in parteneriat cu parintii

prof. Barbulescu Carmen

Sc. Gimn. Ilie Stoenescu Botesti
Educatia este un proces impartit intre parinti si profesori al carui obiectiv este formarea integrala a
copiilor.Pentru a duce la bun sfarsit o educatie integrala este necesar sa existe canale de
comunicatie si actiuni ale familiei cu scoala ,doar asa se produce dezvoltarea intelectuala,
emotionala si sociala a copiilor in cele mai bune conditii.
Colaborarea familiei cu scoala dezvolta copiilor impresia ca desi se afla in doua
spatii diferite ,ele sunt complementare.
Participarea activa a parintilor in viata scolara a copiilor se materializeaza printr-o
mai buna autostima a copiilor,un randament scolar mai bun ,relatii si atitudini positive ale
parintilor despre scoala.Familia si scoala trebuie sa imparta responsabilitatile in educarea
copiilor.Ambii au un rol fundamental in dezvoltarea integrala a copilului.Colaborarea familiei cu
scoala are o importanta majora cu efecte pozitive asupra elevilor ,parintilor,profesorilor,scolii si
comunitatii.
Intre familie si scoala trebuie sa existe o comunicare foarte stransa.Daca un profesor vrea sa educe
trebuie sa colaboreze cu parintii pentru ca efortul pe care il realizeaza
la clasa sa aiba continuitate si in restul zilei.Atat scoala cat si familia sunt responsabile de:
- Transmiterea de norme ,valori si obiceiuri;
- Dezvoltarea autonomiei copilului
-Transmiterea de cunostinte
-Invatarea responsabilitatilor(implica acceptarea normelor de comportament ,de ordine
,curatenie,mici responsabilitati familiare si scolare).
Fiecare relatie familie profesor este unica si originala ,de aceea trebuie sa fie individualizata si
bazata pe incredere si cunoastere reciproca .Exista mai multe forme concrete de colaborare dintre
scoala si familie ,ele se deosebesc in functie de scopul urmarit si de modul de realizare .
- Referatele prezentate in fata parintilor cu anumite prilejuri cu teme pe baza de fapte concrete.
-Organizarea de expozitii cu lucrari executate de copii;
-Participarea parintilor la activitati demonstrative
-Convorbirile cu familia
-Consultari individuale ;
-Organizarea de activitati extracurriculare organizate impreuna cu parintii.

236
 Importanța activităților educative

Profesor .Bărbulescu Cosmin

Liceul Tehnologic Dimitrie Petrescu

Locul şi rolul activităţilor extracurriculare în educaţia copiilor

“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele
,,clădirii’’fizice şi spirituale a ,,puiului de om’’. Doar ,,zâna’’,modelatoarea de suflete şi minţi, ştie,
cu mult tact şi răbdare, să-i treacă pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină de vrajă şi
mister a basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei. Pedagogul american Bruner (1970) consideră
că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală
adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de
dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată
progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte
identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de
viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la
cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu
obiectele şi fenomenele din natură. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea
ce ne permite să împăcăm şcoala cu viaţa.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile
extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în
mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.

Exemple de activităţi extraşcolare

Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv –
constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru.
Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de
producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local,
naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi
naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de
învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza şi
orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură. Excursiile şi
taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii pot cunoaşte
realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate ,
imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe care le culeg ,sunt
folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii sunt foarte receptivi la
tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuşi să acţioneze în acest sens .
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi
patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale

237
importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi
consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici.
Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, să
deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate. Acelasi efect îl pot avea concursurile
organizate de către cadrele didactice în clasa. Dacă sunt organizate într-o atmosferă placută vor
stimula spiritul de iniţiativitate al copiluiui, îi va oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri
pentru a duce la bun sfârşit exerciţiile şi va asimila mult mai uşor toate cunoştinţele. Elevii trebuie
să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de
ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să fie
creativ. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, reacreative, distractive, care ajută la dezvoltarea
creativităţii, gândirii critice şi stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea
drepturilor omului, conştientizarea urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea
valorilor, etc.
Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau
spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează
anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile
extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de
acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă masa de copii.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc
bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se
dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform
naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite
să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în
primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare
a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de
gândire, să evite critica în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back
pozitiv.
. Bibliografie : * Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului
de învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti; * Ionesc, M., Chiş,
V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, pg.162; * Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau,
Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu.
Studiu de impact, Editura Polirom, Bucureşti, 2002, pg. 87; * Crăciunescu, Nedelea, Forme de
activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar, în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 /
2000, Ed. Discipol, Bucureşti; Surse on-line: * Bruner, J.S, Procesul educaţiei intelectuale, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1970

238
 Importanţa serbărilor şcolare

Înv. Barcan Tatiana

Şcoala gimnazială nr.1 Pânceşti
Com. Pânceşti, jud. Bacău

Ca expresie a modernizării procesului de învăţământ, didactica contemporană promovează concept

şi atitudini educaţionale noi, o flexibilitate curricular menită să promoveze creativitatea
învăţătorului şi să permit oferte educaţionale cât mai variate.
Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le
comunicăm elevului nu poate da satisfacţie setei de investigare si cutezanţă creatoare, trăsături
specifice copiilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le ofere
prilejul de a se emoţiona puternic.
Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor, încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Ele contribuie la adâncirea şi
completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor.
Serbările şi festivităţile au un caracter stimulator atât pentru micii artişti cât şi pentru părinţii lor.
Punerea serbărilor în scenă aduce satisfacţii atât “ artiştilor “ cât şi “spectatorilor”, elevi şi părinţi,
contribuind socializarea copiilor de la o vârstă fragedă. Acest tip de activităţi extraşcolare
marchează evenimentele importante din viaţa şcolarului. Importanţa acestor activităţi constă în
cultivarea înclinaţiilor artistice ale elevului, precum şi în atmosfera festivă creată cu acest prilej.
Perioada de pregătire a serbării, dorinţa sinceră de succes, sudează colectivul, cultivă capacităţile de
comunicare şi inclinaţiile artistice ale elevilor, atenţia, memoria, gustul pentru frumos. Prin
conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde, serbarea şcolară valorifică
varietatea intereselor şi gusturilor şcolarilor. Ea evaluează talentul, munca şi priceperea colectivului
clasei şi transform în plăcere şi satisfacţie străduinţele colectivului şi ale fiecărui elev în parte.
Este important ca fiecare copil să aibă un loc bine definit în cadrul programelor pentru a se simţi
parte integrată a colectivului şi pentru a fi conştient că şi participarea lui contribuie la reuşita
serbării şcolare.
Având un caracter atractiv, elevii participă intr-o atmosferă de voie buna şi optimism , cu însufleţire
şi dăruire la astfel de activităţi. Serbările reprezintă un izvor de satisfacţii , bucurii creează o bună
dispoziţie , favorizează dezvoltarea copiilor din punct de vedere psihic.
Emoţiile şi bucuriile comune trăite cu prilejul organizării unor astfel de activităţi contribuie la
închegarea colectivului, la întărirea relaţiilor de prietenie între copii, ceea ce le demonstrează
valoarea educativă.

239
Punerea in scenă a diverselor scenete , piese de teatru, stimulează încă de la vârstă fragedă
creativitatea copiilor. Se ştie că jocul este esenţa şi raţiunea de a fi a copilăriei. Prin joc copilul
aspiră la condiţia adultului. Jocul socializează, umanizează, prin joc se realizează cunoaşterea
realităţii, se exersează funcţiile psihomotrice şi socioafective. El are rolul de a bucura, destind,
delecta, de a crea un confort spiritual.
Părinţii participă cu plăcere si emoţie la astfel de activităţi, având prilejul de a descoperi talentul
copilului lor, de a se bucura de reuşita acestora.

BIBLIOGRAFIE
Golu, M., (2000), Fundamentele psihologiei, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
Negovan, V., (2003), Introducere în psihologia educaţiei, Editura Curtea Veche, Bucureşti.
Sălăvăstru, D., (2004), Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi.

240
 Colaborarea gradinita-familie

Baron Oana-Maria
Gradinita nr. 94, sector 6
Prima zi din viaţă, prima zi in gradiniţă, prima zi la scoală sunt evenimente pe care părinţii şi în
unele cazuri copiile le ţin minte. Ele sunt de multe ori înregistrate în “documente oficiale de suflet”
– fotografiile.
Atunci cand copilul vine la grădiniţă pentru el exista mai multe necunoscute, dar şi pentru părinţii
lor. Părinţii pot avea multe întrebari despre programul din grădiniţă. De aceea nu trebuie să-i
înlăturăm pe părinţi deoarece copilul pe care il educam este copilul lor. Dreptul părinţilor este de a
lua parte la activităţile copiilor.
În mediul rural pentru a marii frecventa copiilor in grădinţă, părinţii trebuie încurajaţi să o viziteze,
să-i cunoasca programele desfaşurate, dar şi să se simta bineveniti. Daca părintele va fi mulţumit de
ceea ce i se ofera, aceasta multumire se va transmite şi copilului, şi el va fi bucuros să o frecventeze.
Familia este pentru copil primul grup în care exersează comportamentele sociale şi se descoperă pe
sine, este instituţia cea mai stabilă, responsabilă de păstrarea şi dezvoltarea tradiţiilor culturale.
Vârsta preşcolară este, fără îndoială, temelia educativă a întregii vieţi. Datorită vârstei mici,
educaţia preşcolară capătă caracter specific. Această perioadă, ca îngrijire şi educaţie, formează
temelia întregii vieţi de mai târziu.
Parteneriatul grădiniţei cu familia implică informarea teoretică a părinţilor în problemele de
psihopedagogie preşcolară. Educatoarea poate avea discuţii personale sau colective cu aceştia,
dezbătând diverse teme: “Cum ne jucăm cu copiii noştri”,“Cum putem contribui la dezvoltarea
limbajului copiilor”, “Care sunt problemele copilului singur la părinţi”. Se pot ţine lectorate cu
părinţii şi şedinţe pe diferite teme în cadrul cărora sunt invitaţi specialişti (medici, logopezi,
psihologi).
Părinţii sunt principalii colaboratori şi parteneri ai grădiniţei în ceea ce priveşte educaţia moral-
civică a copiilor preşcolari. Experienţa pedagogică demonstrează că reuşita integrării sociale
depinde în mare măsură de calitatea formării grupului de copii, a relaţiilor dintre ei şi a modului în
care se supune grupului.
Parteneriatul grădiniţă- familie, acţiunile comune desfăşurate, continuarea muncii educatoarei de
către părinţi, implicarea acestora în acţiunile organizate în grădiniţă, transformarea unor deprinderi
în obişnuinţe, de această colaborare , beneficiar este copilul care treptat prin modul de comportare
va scoate în evidenţă rezultatele acestui parteneriat.
Activitatea cu părinţii, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului în programul educativ din
grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respectul de sine, încredere în
competenţele lor, făcându-i mai buni. Parteneriatul grădiniţă-familie se referă la construirea unor
relaţii pozitive între familie şi grădiniţă, la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect
benefic asupra copiilor atunci când aceştia văd educatoarea sfătuindu-se cu părinţii.
Prin toate activităţile realizate în grădiniţă urmărim să-i facem pe copii să deosebească binele de
rău, să ştie ce se cuvine şi ce nu se cuvine să facă, să fie toleranţi atât cu ei cît şi cu cei din jur. De la
simple cunoştinţe şi fapte de viaţă să-i determinăm pe copii să aibă atitudini personale participative,
să-i învăţăm că nu pot să trăiască singuri ci numai împreună cu ceilalţi.

Bibliografie:

Eduard Dancila si Ioan Dancila – Noi si copilul nostru ne pregatim pentru scoala, 2003, Editura
Edid
Anton Moisin – Arta educarii copiilor si adolescentilor in familie si scoala, 2001, E.D.P. Bucuresti
Magdalena Dumitrana – Didactica Prescolara, 1998, Ed. V&I Integral Bucuresti

241
 Magia sărbătorilor de iarnă!

Serbările şcolare
Barta Tunde-Izabella

Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii.

Sărbătorile de iarnă sunt un prilej deosebit de a aduce familia împreună. Şi copiii sunt cei mai
fericiţi atunci când e vorba de a fi toţi împreună. Pentru acest lucru, pentru zâmbetul lor senin, toată
lumea încearcă să răspundă pozitiv la toate activităţile care se desfăşoară. Astfel, cadrele didactice
sunt primele persoane care trebuie să se ocupe de activităţi menite să implice părinţii în viaţa
micilor şcolari.
O idee reuşită, care s-a desfăşurat la şcoală, a fost Târgul de Crăciun. Acest târg a luat naştere la
iniţiativa profesorilor care doresc să facă mai puternică legătura cu părinţii. Conceptul acestui târg
preusupune confecţionarea diferitelor articole care vor fi vândute , iar cu banii obţinuţi, copiii vor
primi cadou o excursie. Părinţii sunt implicaţi la partea de realizarea obiectelor. Împreună cu elevii
şi profesorii, părinţii vin la şcoală de două ori pe săptămână pentru a confecţiona diferite lucruri. Eu
sunt ajutaţi de profesori care oferă sprijin şi acordă îndrumare în diferite situaţii. Pentru că petrec
două ore pe săptămână la şcoală, copii se simt mai aproape de părinţi şi relaţiile dintrre ei se
întăresc. Pe de altă parte şi profesorii reuşesc să menţină o conexiune apropiată cu părinţii, astfel nu
există pericolul de a pierde din vedere punctele importante din viaţa elevilor.
După ce sunt pregătite totae obiectele, se realizează un târg mare la care sunt invitaţi toţi sătenii şi
din împrejurimi. Copii îi primesc cu un ceai cald şi brioşe pufoase şi colinde tradiţionale. După
serbare, începe târgul de Crăciun. Aici sunt afişate lucrările elevilor care pot fi cumpărate de
oricine. De obicei, toate ornamentele sunt vândute. Iar târgul este un real succes. Copiii îşi adună
bani, îşi arată talentele şi sunt înconjuraţi de oameni dragi. Dar succesul cel mai mare este
îmbunătăţirea rrelaţiilor dintre ei şi părinţi. Pe parcus, ei sunt mai deschişi faţă de părinţi, sunt mai
încrezători şi optimişti.
Despre acestea este vorba! Magia sărbătorilor de iarnă deschide sufletele către iubire, înţelegere şi
întărirea relaţiilor dintre oameni. Spiritul Crăciunului nu înseamnă numai belşug pe masă, ci în
suflete!

242
 Magia sărbătorilor de iarnă

Profesor pentru învățământ primar

Bartiș Aphrodita Maridana
Col. Naț. ”Preparandia – Dimitrie Țichindeal”, Arad

„Un bun învăţător observă când copilul se străduieşte- chiar dacă rezultatele nu se văd
imediat. Şi-i arată elevului că a observat !...
Un bun învăţător are grijă să vină rândul fiecărui elev la îndatoririle plăcute – dar şi la cele
nesuferite.
Mari destine au de multe ori la baza influenţa unui bun învăţător!”
- Helen Exley –

Nu cu mult timp în urmă cei șapte ani de acasă au devenit șase. În urma acestei schimbări, școala
alături de familie și de întreaga societate are un rol foarte important în educarea copiilor. Educația
permanentă presupune o învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali,
în primul rând între familie și școală, nu suferă amânare. Școala nu-și poate realiza pe deplin
sarcinile, mai ales cu elevii care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale
de muncă și de viață ale copiilor.
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii şi în
acelaşi timp garanția succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător cât şi pentru elevii
săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui și motivația intrinsecă este aproape
inexistentă. Efortul pe care îl face în primele clase este uriaş. Părinții uită de obicei acest lucru, de
aceea nu le acordă de multe ori atenţia cuvenită, li se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de
cele mai multe ori lasă totul în seama școlii. Una din ideile învățământului modern o reprezintă
ideea elevului activ, organizator, cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare.
Proiectarea unor activități în parteneriat cu părinții este deosebit de benefică. Ţinem legătura
permanent cu părinţii prin orice mijloace, fie telefonic sau prin e-mail, prin corespondenţa scrisă sau
on-line sau prin avizierele şi panourile de la clasa, accesul la portofoliul copilului. Toate acestea s-
au dovedit a fi eficiente şi mulțumitoare pentru ambele părţi. Participarea părinţilor la activităţile
demonstrative a permis părinţilor să fie evaluatori ai copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând
seama de cerinţele învățătoarei cât şi a colectivului din care face parte.
Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia. Făcând trecerea de la grădiniță la
școală, acestea și-au găsit ușor locul în activitățile școlare în primii doi ani, clasa pregătitoare și în
clasa I. Începând cu clasa a II-a am început să diversific aceste activități educative realizate în
parteneriat cu părinții. Am considerat că acestea trebuie să fie cât mai apropiate de viața reală.
Astfel în cadrul serbărilor, respectiv a activităților cu specific de sărbători, am inserat momente din
viața reală, din dorințele actuale ale copiilor.
”Mai încet! Ce v-agitaţi?
Suntem foarte ocupaţi !
La computer ne jucǎm !
Vrem doar... linişte s-avem!”

Sau: ” Ce ? Noi nu suntem cuminţi ?

Ia sǎ spuneţi, dragi pǎrinţi !
Când stǎm la calculator
Sau stǎm la televizor,
Nu suntem ascultǎtori ?”

243
Toate activitățile cu specific sărbătorilor tradiționale le-am desfășurat în parteneriat cu familiile
copiilor. Versurile sau replicile alese au adus zâmbete pe buzele tuturor creând o atmosferă
relaxantă.
După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că școala
trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe care el
o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.

244
 Gânduri de Crăciun

Bartók Irén

Mă uit pe geamul clasei mele și mă încântă priveliștea fermecătoare. Pe orizontul apropiat se înalță
grandios și falnic, îmbrăcat în straie albe Munții Vrancei, mai aproape se văd străzile din Ojdula,
comună situată în curbura Carpaților. Ninge cu fulgi mari și pufoși peste casele cu hornurile
fumegânde. Deschid fereastra și aerul răcoros intră în clasă, unde se simte mirosul de brad adus de
un tată pădurar. Câtă frumusețe a naturii, toate dăruite de Dumnezeu!
Deodată se aude zgomotul ușor al cizmulițelor acompaniate de scârțâitul unor bocanci. Închid
repede fereastra și mă reped la ușă. Sosesc ”copii mei”, așa le zic eu, pentru că mă simt parcă aș fi
a doua lor mamă. Cu fețele îmbujorate intră pe ușă copii rromi din clasa mea. Ei au sosit primii. Au
pornit mai devreme, pentru că locuiesc pe o stradă mai îndepărtată a Ojdulei. Vin cu părinți și
bunici. Un bunic aduce sub brâu nuiele subțiri. Nu sunt nuiele oarecare.
- Le-am ales cu grijă- îmi explică el- apoi le-am pus în apă să se-nmoaie și le-am
așezat într-un loc unde e umezeală. Astăzi voi arăta copiilor cum se face din ele Steaua de
Crăciun ce îi va călăuzi pe crai la Iisus Hristos. Așa am învățat de la străbunicul meu.  
- Știm și colinde frumoase!- spun părinții și se întrec în prezentarea lor.

Peste puțin timp sosește Mircea cu mama ei, care a adus ingrediente pentru prăjitura Crăciunului-
turtă dulce. Apoi sosește Kamilla cu toată familia. Mama ei fiind învățătoare mă va ajuta să
confecționăm podoabe pentru Pomul de Crăciun. Sosesc pe rând toți copii din clasa mea, îmreună
cu părinții.

Cred că sunt una dintre cele mai norocoase dăscălițe din lume. În clasa mea sunt copii români, secui
și rromi. Ei trăiesc împreună, se joacă , învață, se bucură , plâng și râd împreună. Niciodată nu s-a
pus problema naționalităților. Ei își trăiesc copilăria fericiți și fără griji. Provin din etnii diferite, au
obiceiuri diferite, iar eu mă folosesc de multiculturalitatea aceasta, învățând de la fiecare ceva bun
și folositor în viață. Să nu mai vorbim de apartenența lor religioasă! Majoritatea sunt romano-
catolici, dar mai am ortodocși, reformați, adventiști și penticostali. Magia Crăciunului ne unește pe
toți indiferent de naționalitate și de religie, pentru că Dumnezeu coboară printre noi făcându-ne mai
buni, mai fericiți.

În sfârșit au sosit toți și putem să începem pregătirile pentru marea sărbătoare. Băieții încep să
împletească steaua sub îndrumarea nenei Samuil, iar fetele și mămicile se apucă de prepararea turtei
dulce pe care vor decora cu glazură cremoasă, cu bomboane colorate și inimioare de zahăr. Între
timp începem să cântăm o colindă frumoasă, ardelenească:
Lăudaţi pe Dumnezeu,/ Marele Arhiereu,/ Că s-a născut, azi, Cristos,/ Într-al lui Adam folos./
Dănţuiţi şi săltaţi,/ Tot ce vi s-a trâmbiţat,/ Magilor, călătoriţi,/ Pe Mesia să-l găsiţi./ Voi păstori să
fluieraţi,/ Slavă lui să îi cântaţi,/Că Maria a născut,/ Şi blestemul s-a perdut./ Noi viaţă am primit/
Şi prea mult ne-am veselit./ Şi lemnele Raiului,/ Toate astăzi dănţuiesc,/ Cu danie prăznuiesc./ Şi
de-acum până-n vecie,/ Mila Domnului să fie“.
Până când farfuriile s-au umplut cu prăjituri au terminat și băieții așezând stelele deasupra tablei.
Apoi toți am început să facem podoabe, cu care am împodobit Pomul de Crăciun.
Eu m-am pregătit cu un obicei secuiesc, numit „Betlehemezés”. Prin acest obicei popular secuiesc
se prezintă dramatizat căutarea adăpostului pentru fecioara Maria, nașterea Mântuitorului, apoi
sosirea păstorilor și a celor trei crai de la răsărit, care aduc daruri lui Iisus Hristos. Cândva, grupul
numit „betlehemezők”, între Crăciun şi 6 ianuarie colindau în tot satul şi intrau pe la familiile care
le-au primit. Astăzi sunt mai multe variante de interpretări pentru copii. Eu împart rolurile pentru
elevii mei, iar ei vor învăța textele până la Crăciun.

245
Noi le vom prezenta, ca și în anii precedenți, la căminul cultural cu ocazia Crăciunului Bătrânilor.
Această serbare este organizată în fiecare an de Consiliul Local, unde corul școlii și elevii din clasa
mea încearcă să le aducă un moment de bucurie în sufletul acestor oameni singuratici. Ei ne
mulțumesc cântând cu lacrimi în ochi colinde și recitând poezii, așa cum o făceau în tinerețe. Apoi
bătrânii au parte de o masă festivă cu bucate tradiționale din care nu pot lipsii sarmalele și
cozonacii. Elevii mei așteaptă cu nerăbdare să participe și anul acesta la acest evenimet, de aceea
promit că vor învăța cu drag rolurile primite.

Seara începe să se furișeze dinspre printre crestele munților, iar noi parcă am obosit. Stăm în jurul
pomului nostru, cântăm și ne simțim ca într-o lume de basm. În jurul nostru peste tot sunt mii de
stele. Apar stele pe cerul senin, sclipesc steluțele pe Pomul de Crăciun și strălucesc mici steluțe de
bucurie în ochișorii copiilor. Noi, adulții, când ne uităm la acești copii fericiți, știm că aceste
momente petrecute împreună vor fi de neuitat pentru ei.

Părinți, bunici și copii își iau rămas bun de la mine, iar eu le mulțumesc pentru ajutorul acordat. Le
conduc până la poarta școlii, apoi mă întorc în clasă și mă așez pe un scaun. În clasă e liniște
adâncă, e liniște în toată școala. Doar acum încep să simt oboseala, dar nu contează. Am făcut totul
pentru Ei. O am pe acești copii din clasa Pregătitoare, cresc de trei ani sub ochii mei. Sunt copii
buni și le iubesc pe toți. Mă înțeleg foarte bine și cu părinții lor. Unii îmi sunt rude, alții foști colegi
de școală ori vecini, consăteni. Am crescut printre ei, sunt de-ai lor și mă bucur că pot face ceva
pentru ei. În cursul celor trei ani am avut multe activități împreună, și mereu am simțit ajutorul lor.
Toate acestea îmi dau putere. Mă îmbrac și pornesc spre casa mea. Nu locuiesc departe de școală,
nu am mult de mers. E o seară plăcută de decembrie. Aerul proaspăt îmi alină oboseala, pașii mei
devin tot mai ușori.

Mă simt norocoasă că am devenit învățătoare, simt că este cea mai frumoasă meserie din lume.

Crăciunul Bătrânilor 2017

246
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof.înv. primar: Bartus Éva Tünde

Şcoala Gimnazială nr.1 Vîrşolţ
În Şcoala Gimnazială nr.1 Vîrşolţ, unde sunt învăţătoare, am derulat mai multe activităţi
extraşcolare, cunoscând importanţa acestora. Activitatea extraşcolară completează activitatea
şcolară şi educaţia familială. Elevii devin din simple obiecte ale învățării subiecte active ale propriei
lor formări. Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării
părinţilor la gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea
de a influenţa natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor
educative şi la orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local
asupra rezolvării problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula
iniţiativele si inovaţiile.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre care
Daniel Goleman „Inteligenţa emoţională”, spun că există şapte elemente cheie:
Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din jur în
demersul său spre cunoaştere şi devenire;
Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea acelui
grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile idei şi
sentimente;
Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii lui
care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.  Este o oportunitate pentru părinţi de a
cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte
copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei
fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi puncte comune, de a relaţiona cu
profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte viaţa şcolii. Colaborarea între toți factorii
educaționali, în primul rând între școală și familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe
deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile
familiale de muncă și de viață ale copiilor. Apoi o serie de aspecte ale comportamentului elevilor,
absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai
eficient fără contactul cu familia. Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu
află și modul lui de comportare în condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a
activității pedagogice de la școală și invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se
realizează atât la școală, cât și acasă. După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu
intră într-o ambianță naturală, ci într-o civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul
învățării elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale,
morale și estetice, în domeniul deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul
activităților libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa
familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an

247
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil. Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor
piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia
de afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o
sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de
sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor
timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente
interactive părinţi-copii: jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le
cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi
părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor. În anul şcolar curent am
realizat un proiect parteneriat, având ca temă jocurile populare. Acest parteneriat presupune o
interacțiune, colaborare, cooperare între factorii educaționali familie-școală-societate. Copiii noștri
sunt viitorul nostru. După cum îi vom crește și îi vom învăța să se adapteze schimbărilor
permanente din lumea noastră de azi și în cea de mâine, așa vom asigura și continuitatea culturii și
civilizației umane. Prin derularea acestui proiect, ca învățătoare cu experiență didactică de peste 18
de ani, recunosc și încerc să accentuez rolul părinților de prim-educatori ai copiilor și voi încerca
să-i determin să-și ridice semne de întrebare și îndoieli, privind propriile metode folosite în
educarea copiilor lor.

Bibliografie:
Agabrian, M., Şcoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iaşi, 2006
Claff, G., Parteneriatul şcoală - familie-comunitate : ghid pentru cadrele didactice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007
Cristea S., Pedagogie generală. Managementul educaţiei, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996
Salade D., Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern, 2005

248
 Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu familia

Profesor învăţămţnt preşcolar, BĂDIC MIHAELA

GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL NR. 1
ORAŞUL VĂLENII DE MUNTE,jud. PRAHOVA
MOTTO:
,,Eu sunt copilul.Tu ţii în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă voi
reuşi sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-mă,
te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!
(din Child’s Appeal)

Ce este copilul? Este floarea vieţii noastre, este podoaba unică a vieţii noastre, este o licărire
scânteietoare a tuturor aspiraţiilor noastre.
În declaraţia Universală a Drepturilor Copilului , adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. în
noiembrie 1989, la care a aderat şi România se precizează într-un articol ,,Copilul are dreptul să
trăiască în familie şi să fie înconjurat cu dragoste şi înţelegere , ...el are dreptul la educaţie, la
cultură, la cunoaşterea tuturor valorilor umane şi valorilor spirituale”.
Educatia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană: ,, Omul nu poate deveni OM decât prin educaţie”,
spune Imanuel Kant, educaţie pe care copilul o primeşte, desigur, în familie, în grădiniţă şi de la
comunitate.
Familia reprezintă mediul în care copilul învaţă şi exersează comportamentele sociale, să se
descopere pe sine şi pe cei din jur, se familiarizează cu sistemul valorilor sociale şi culturale.
Mediul familial ocupă un loc central în multitudinea factorilor determinanţi ai evoluţiei copilului.
Copilul nu este un adult în miniatură, ci este un „candidat la maturizare“ (H. Pierot), deosebit de
receptiv la influenţele pozitive sau negative care se exercită asupra lui. De aceea, copilul trebuie
socializat şi modelat, iar fundamentarea personalităţii se realizează, în mare măsură, în interiorul
familiei care concentrează primul său univers afectiv, social şi cultural. Trăsăturile şi coordonatele
personalităţii copilului se construiesc în relaţie cu mediul social, cu situaţiile pe care trebuie să le
trăiască în familie, atitudinile părinţilor având o influenţă importantă asupra personalităţii copilului
în devenirea sa ca adult.
Educaţia din familie a copilului se va continua cu cea din grădiniţă. Educatorul joacă un rol
important în cunoaşterea familiei, a caracteristicilor şi potenţialul ei educativ. Cei doi factori
implicaţi în educarea copiilor cu vârste cuprinse între 3–6 ani, familia şi grădiniţa, trebuie să
armonizeze modelele educative promovate, să-şi transmită reciproc informaţii privind
particularităţile de dezvoltare ale copilului, valorile promovate, climatul educaţional, aşteptări în
ceea ce priveşte educarea acestuia.
Parteneriatul educaţional ,,Grădiniţa şi familia- prieteni buni” ,desfăşurat la grupă începând cu anul
şcolar 2016-2017 şi până în prezent, a avut ca scop de a solidifica relaţiile pozitive dintre
educatoare si părinţii preşcolarilor precum şi de a unifica sistemul de valori si cerinţe referitor la
copil. S-a dorit implicarea permanentă şi nu doar atunci când se ivesc probleme, a tuturor părinţilor
in activitatea grădiniţei şi in căutarea si promovarea intereselor copilului.
Creând o ambianţă favorabilă pentru amândouă părţile implicate în proiect, grădiniţă-familie, am
proiectat activităţi care să fie desfăşurate împreună cu familiile copiilor şi în favoarea acestora.
Organizând vizite, plimbări, excursii împreună cu părinţii, cu sarcini şi obiective bine stabilite, i-am
încurajat pe copii să comunice, să întrebe, să cerceteze, i-am ajutat să cunoască lumea
înconjurătoare având posibilitatea să descopere că ei au drepturi, libertăţi dar şi îndatoriri şi
responsabilităţi faţă de familie, grădiniţă şi natură.
Prin activităţile desfăşurate din cadrul acestui proiect educaţional am familiarizat copiii cu
evenimentele culturale şi în acest fel ei au învăţat să manifeste interes pentru valorile culturale.Am

249
vizitat împreună cu părinţii şi copiii, Muzeul ,,Nicolae Iorga”, activitate cuprinsă şi în cadrul
parteneriatului cu muzeul ,,Muzeul punte de legătură între trecut şi viitor” unde am întâlnit un ghid
cu mult tact pedagogic care a ştiut să ne întoarcă în timp, să-l cunoaştem pe Nicolae Iorga, reuşind
să sensibilizeze sufletul micilor vizitatori dar şi al părinţilor şi al cadrelor didactice. Purtând
costume populare munteneşti, micii vizitatori au impresionat la rândul lor prin gingăşie, naturaleţe
şi prin paşi de dans popular specific zonei noastre.Am vizitat Muzeul Văii Teleajanului, am
participat la ,,Festivalul de colinde” organizat la Casa de Cultură unde am avut ca competitori,
şcolarii claselor I-IV din oraşul nostru, de altfel prietenii noştri, din cadrul parteneriatului cu şcoala
,,Şi noi vom fi şcolari”. Obţinând premiul I, spre bucuria copiilor, a părinţilor şi a cadrelor didactice
implicate, am reuşit să ne facem remarcaţi în comunitatea locală şi să sensibilizăm comunitatea.
Există momente în viaţa personală a copiilor preşcolari care sintetizează în ele amintiri dragi.
Aceste momente trebuie să le disociem de şirul clipelor obişnuite, spre a investi o frumuseţe care să
le confere o prezenţă luminoasă în viaţa de zi cu zi, printre care se numără si serbările, cu un farmec
aparte. Scena creează copiilor posibilitatea de a-si manifesta din plin aptitudinile individuale ale
personalităţii lor. Aceasta impune dezvoltarea intereselor copiilor pentru activităţile artistice şi oferă
prilejul de a valorifica unele aptitudini si de a recita expresiv, de a cânta melodios, de a dansa
elegant, graţios.
Unicitatea fiecărui copil este determinată de particularităţile individuale, dar şi de influenţele socio-
culturale ale comunităţii în care trăieşte. Educaţia copilului este o acţiune care presupune schimb de
experienţe, de competenţe şi valori între toţi adulţii care îl susţin în dezvoltare şi cu care acesta intră
în contact. Acest lucru presupune ca parteneriatul educaţional dintre familie şi grădiniţă să se
extindă şi către comunitatea care le include.
Învăţământul preşcolar actual urmăreşte abordarea integrală a copilului şi a educaţiei sale,
implicarea familiei şi a comunităţii în educaţia copilului, dezvoltarea politicilor educative de
responsabilizare, precum şi dezvoltarea organismelor societăţii civile care să promoveze alternative
educaţionale specifice vârstei de 0-6 ani.
Pentru realizarea acestor obiective este necesar ca societatea să conştientizeze şi să respecte
drepturile copilului, să schimbe mentalităţile, să aducă o nouă viziune privind copilul ca membru al
comunităţii, să ajute la formarea unor relaţii de tip democratic referitor la copil, familie, comunitate
şi grădiniţă.

Bibliografie:
PĂUN EMIL, Educaţia şi rolul ei în dezvoltarea social-economică, E:D.P., Bucureşti,1997

250
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Școala Gimnazială Ostrovu Aluniș

Profesor înv. preșc.Bălan Magdalena Liliana
Dat fiind rolul pe care il au aptitudinile in activitatea omului, necesitatile practice au
generat inca din cele mai vechi timpuri un viu interes fata de problema acestor
particularitati ale personalitatii.

Copiii se deosebesc intre ei dupa particularitatile lor de actiune. Stim ca aceleasi actiuni
(practice, intelectulale, literare, sportive, muzicale etc.) sunt executate de diversi copii la diverse
niveluri calitative cu o eficienta mai mare sau mai mica, uneori foarte redusa.
Aptitudinile se demonstreaza totdeauna prin resusita in activitati si sunt subsisteme sau sisteme
operationale superior dezvoltate, care mijlocesc performantele supramedii in activitate. Aptitudinea
arata ce poate copilul, nu ce stie el. Dezvoltarea aptitudinilor este conditionata de anumite premise
naturale (dispozitii, particularitatile native ale tipului de activitate nervoasa superioara, unele
particularitati anatomofiziologice ale diferitilor analizatori, precum si plasticitatea sistemului
nervos.

In cadrul activitatilor commune, a activitatilor alese, educatoarea are posibilitatea descoperirii unor
aptitudini artistice la copiii prescolari. Aceste aptitudini si inclinatii artistice pot fi descoperite mai
usor in urma unor testari individuale sau pe grupe de copii in diferite domenii de activitate. Trezirea
interesului pentru activitatile muzicale pe varste, este in mare masura conditionata de valoarea
educativa a materialului cu care lucram: cantecele, jocurile cu cantec, auditiile si exercitiile
muzicale sa fie placute auzului si de buna calitate. Acelasi copil canta, deseneaza, are imaginatie
bogata in povestire : educatoarea trebuie sa descopere vocatia copilului, resursele adanci ale
acestuia, care valorificate, vor sa se ridice pana la treapta creatiei. Apar deci, necesare datele
observatiei curente, experimentul.

Cercetarile psiho-pedagogice demonstreaza ca atat factorul ereditar, cat si cel educational joaca un
rol important in formarea si dezvoltarea aptitudinilor. Inca de la cea mai frageda varsta se considera
ca ceea ce inregistreaza si acumuleaza copilul in aceasta perioada este decisiv pentru evolutia sa
intelectuala si estetica de mai tarziu si nici un fel de aptitudini, indiferent de domeniu, nu se poate
forma si dezvolta decat prin activitate, actiune si exercitii.

Educarea conduitei verbale a prescolarului constituie o premisa psiho-pedagogica a pregatirii lui

pentru scoala. In gradinita sunt utilizate diferite modalitati prin care se asigura stimularea verbala a
copiilor. Povestirile create de copii constituie un exercitiu de stimulare a gandirii si imaginatiei, de
activizare a exprimarii verbale fluente, flexibile, originale. Prin reproducerea textelor cunoscute,
copilul isi formeaza priceperi si deprinderi pentru povestiri, conditie esentiala pentru compunerea
propiilor povestiri. In activitatile de povestire create de copii, este important sa se incurajeze
incercarile copilului, ideile originale (reale si fantastice): sa se indrume cu tact inclinatiile copilului,
exprimarea spontana, sa se aiba in vedere ca aceasta functie a gandirii- creativitatea- stimulata de
timpuriu devine un stil de viata, o atitudine.

Teatrul de papusi este un mijloc potrivit pentru dezvoltarea aptitudinilor literare la copil. Invatarea
si recitarea poeziilor contribuie la dezvoltarea memoriei voluntare, reproductive, logice, a
sensibilitatii si expresivitatii vocabularului.

Variatele procedee de organizare si desfasurare a activitatilor de educatie fizica ofera posibilitati

multiple de dezvoltare a aptitudinilor coregrafice, de cultivare a trasaturilor de vointa si character.
Inca din gradinita, copiii carora le sunt descoperite aptitudini artistice deosebite pentru activitatea

251
sportive sau cea muzicala, pot fi indrumati catre sectiile sportive sau muzicale ale cluburilor si
asociatiilor sportive si musicale, unde cadrele didactice specializate pregatesc viitoare talente.
In gradinita educatia estetica se realizeaza prin multiple mijloace si anume fie prin activitatile
comune, fie prin activitatile din diferitele momente ale zilei, fie prin serbari.

Dansurile populare sunt un mijloc de dezvoltare si cunoastere a traditiilor noastre populare.

Mugurii acestui sentiment apar atunci cand copilul face primii pasi in cunoasterea creatiilor
populare, la gradinita, apoi la scoala. Dansurile populare constituie un mijloc mai complex de
realizare a educatiei fizice, ii familiarizeaza pe copii cu unele elemente ale folclorului nostru, le
dezvolta simtul ritmului si capacitatea de a-si coordona miscarile, precum si gustul pentru frumos.
Aptitudinile si inclinatiile mai deosebite descoperite la copii in domeniile: muzical, literar,
coregrafic si artistico- plastic pot fi valorificate in timpul programelor distractive, a sezatorilor, a
teatrului de papusi, dar mai ales in cadrul serbarilor din gradinita.

Exista momente in viata personala a copiilor prescolari care sintetizeaza in ele amintiri dragi.
Aceste momente trebuie sa le disociem de sirul clipelor obisnuite, spre a investi o frumusete care sa
le confere o prezenta luminoasa in viata de zi cu zi, printe care se numara si serbarile, cu un farmec
aparte. Scena creeaza copiilor posibilitatea de a-si manifesta din plin aptitudinile individuale ale
personalitatii lor. Aceasta impune dezvoltarea intereselor copiilor pentru activitatile artistice si ofera
prilejul de a valorifica unele aptitudini si de a recita expresiv, de a canta melodios, de a dansa
elegant, gratios etc. Interesele si aptitudinile le vom dezvolta in stransa legatura cu celelalte procese
si insusiri psihice ale copiilor: gandirea, limbajul, atentia, memoria, vointa etc. Ca sa poata da
replica intr-o sceneta, copiii isi pun in activitate gandirea si fac asociatii intre obiectele ce-i
inconjoara, isi insusesc expresii noi, memoreaza ceea ce trebuie sa reproduca, iar continutul
acestora le formeaza sentimente si trairi morale.

Activitatea coregrafica constituie un alt domeniu de manifestare a copiilor. In cadrul acestei

preocupari distingem interesul pentru interpretarea dansurilor populare in care se folosesc pasi
simpli de dans, ca hora, alunelul, jocul in perechi, prin intermediul carora se valorifica traditiile si
folclorul nostru. Arta noastra populara, manifestata sub toate aspectele ei, prezinta o bogatie
nepretuita pentru aceia care iubesc patria si neamul.

Strans legate de dansurile populare sunt cantecele vocale sau instrumentale. Un loc important il
ocupa dansurile tematice sau tablourile coregrafice, pe care copiii cu un simt ritmic mai dezvoltat le
prezinta in cadrul serbarilor.

Serbarile sunt evenimente deosebite care incununeaza activitatea din timpul unui trimestru sau al
unui an scolar, ca de exemplu sceneta anotimpurilor. Prin continutul si incarcatura emotionala pe
care o declanseaza serbarile au un rol eduativ deosebit. Pentru ca o manifestare artistica sa-si
manifeste scopul , educatoarea trebuie sa aiba in vedere urmatoarele: pregatirea artistica la un nivel
corespunzator al repertoriului; pregatirea organizatorica( popularizarea actiunii, asigurarea tinutei
vestimentare a copiilor, crearea unui decor adecvat).

Renuntarea la serbari sau organizarea lor superficiala, formala inseamna saracirea vietii sufletesti a
copiilor, dupa cum numarul lor prea mare duce la diminuarea starilor afective, a trairilor
emotionale. Educatoarea trebuie sa aiba o conceptie clara si precisa asupra continutului serbarii,
pornind de la o idea tematica, in jurul careia sa se grupeze toate punctele din program, pentru ca
intregul sa fie unitar si sa comunice pregnant cu aceasta idee. Reusita unei serbari trebuie sa fie
consecinta unei alegeri judicioase a celui mai accesibil program si a unei activitati bine planificate
de pregatire in cursul unei perioade mai indelungate.
Este foarte important ca pregatirea serbarii sa nu se faca intr-un timp scurt si mai ales sa nu
afecteze timpul destinat altor activitati comune. Pregatirea unei serbari se realizeaza in modul cel

252
mai potrivit in felul urmator: poeziile, cantecele si dansurile populare sunt incluse in planificarea
educatoarei si predate in cadrul activitatilor commune, apoi repetate in timpul activitatilor alese. Un
timp munca se desfasoara individual, mai ales pentru testarea aptitudinilor si inclinatiilor artistice.
Din varietatea serbarilor organizate cele mai frecvente sunt : Serbarea Iernii, Sosirea Primaverii,
Sfarsit de an scolar, Carnaval etc. , si sunt prilejuti in care copiii prezinta programe culturale, fiind
momente care le vor ramane adanc intiparite in memoria si viata lor.

Programul unei serbari trebuie sa cuprinda acele poezii, cantece, scenete care au o valoare artistica
mai mare si care datorita acestui fapt declanseaza impresii si emotii estetice mai puternice.
Montajele literar- artistice se pregatesc cu grija de catre educatoare, stabilind genericul unui
montaj, cautandu-se versurile si cantecele adecvate, de autori consacrati. De asemenea este
important ca in selectionarea textelor sa se tina cont de intinderea acetora, in functie de posibilitatile
particulare si de varsta a copiilor participanti la serbare.

Reusita unei serbari este rezultatul unei bune pregatiri, asigurarea unei atmosfere calme si linistite
in timpul desfasurarii acesteia. Serbarea de sfarsit de an scolar constituie de fapt o evaluare a
aptitudinilor si inclinatiilor artistice dobandite si dezvoltate in cursul anului. Serbarile din gradinita
ocupa un loc important in activitatea instructiv- educativa, ele vizand nu numai depistarea si
dezvoltarea aptitudinilor, ci si valorificarea potentialului creativ al copiilor.

253
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE

ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII
Prof. înv. primar BĂLANA DORINA
Şcoala și familia urmăresc acelaşi scop educativ, formarea tinerilor pentru a deveni personalităţi
multilateral dezvoltate care să poată face faţă dinamicii sociale, schimbărilor profunde şi alese din
societate. Pentru realizarea acestui scop unic este necesarã unitatea de acţiune, concordaţa dintre
mijloacele specifice de influenţare folosite în aceste două instituţii sociale. În cadrul acestei
colaborări, rolul conducător îl are şcoala.
Colaborarea eficientă şcoală – familie reprezintă o reuşită a procesului educaţional. Educţia este o
acţiune la care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate, iar colaborarea este absolut
necesară.
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei intervine
astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale greşită
dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui. Pentru ca un
copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre care Daniel
Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din
jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii lui
care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Iată câteva dintre activităţile care pot contribui
la formarea părinţilor:
 Lecţia – cu posibilitatea participării săptămânal a câte unui părinte. Părintele va avea
posibilitatea să vadă copilul în acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce
atitudine are faţă de activitatea de învăţare, faţă de profesor, ce ceilalţi colegi.
 Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Dacă participă și părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în
afara şcolii, îl poate cunoaşte sub alte aspect.
 Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea
şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin
observarea directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.

254
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de
a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a
înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a
găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.
 Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor
de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru
sau an şcolar. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient
de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
 Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic.. Aceste
întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de
adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi împărtăşească din experienţă unii altora, dar
mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului, procesul de învăţare, instituţia şcolară
unde învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi dorite de părinţi, pentru viitor.
 Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individuale
oferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute
în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe aspecte
din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în
parte. Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie
gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit
astfel încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.

255
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții sau
prezentarea programului educativ pentru sărbătorile de iarnă, serbările școlare

BĂLĂBĂNEANU ALINA
“Fiecare copil pe care îl educăm este un OM dăruit societăţii” (N. Iorga)
În primele etape ale vieţii, responsabilitatea educării copilului revine familiei. În mod firesc, părinţii
sunt primii educatori ai copilului. Copiii sunt apoi înscrişi în grădiniţă, instituţie care le asigură
condiţiile necesare pentru dezvoltarea în concordanţă cu nevoile individuale. Vine apoi rândul
profesioniştilor din grădiniţe şi şcoli să se ocupe de educarea şi formarea copiilor printr-o
metodologie şi un curriculum specific vârstei acestora.
Grădiniţa este un important mediu de socializare, îi ajută pe copii să interacţioneze cu alţi copii, dar
şi cu adulţi şi le oferă acestora un mediu primitor, adecvat învăţării. Totodată, grădiniţa oferă suport
pentru valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecărui copil, pentru dezvoltarea capacităţii de a
intra în relaţie cu ceilalţi copii şi cu adulţii. De asemenea, grădiniţa sprijină copilul în interacţiunea
cu mediul, favorizează descoperirea de către fiecare copil a propriei identităţi şi îi formează o
imagine de sine pozitivă. Dar educaţia copiilor, priviţi ca cei mai tineri membri ai unei comunităţi,
este responsabilitatea întregii comunităţi. Ea este leagănul creşterii şi devenirii copiilor ca viitori
adulţi responsabili de menirea lor în folosul întregii comunităţi, motiv pentru care cel mai important
parteneriat care este necesar a fi implementat este cel dintre grădiniţă şi familie.
Activităţile desfăşurate în parteneriat cu părinţii sunt modalităţi propice pentru atingerea unor
obiective comune în ceea ce priveşte educaţia preşcolarilor, la acestea adaugându- se plăcerea de a
fi alături de colegi, activităţile desfăşurându-se într-o atmosferă de voie bună, având, pe lângă
valoarea social–educativă şi un efect reconfortant.
Din acest motiv, recomandăm părinţilor:
• să le prezinte copiilor grădiniţa ca un loc în care ei se pot juca împreună cu alţi copii, în care pot
învăţa lucruri noi şi interesante;
• să cunoască programul grădiniţei şi pe educatorii copilului lor;
• să vorbească cu educatorii, să stabilească o relaţie adecvată cu aceştia;
• să ofere informaţii suficiente educatorilor şi să ceară sfatul acestora;
• să participe la evenimentele din grădiniţă (Ziua copiilor, Ziua grădiniţei, serbări, şezători etc.);
• să se ofere voluntari prin implicarea în activităţi şi să ceară şi membrilor comunităţii lucrul acesta;
• să dorească să participe la luarea unor decizii cât mai bune pentru grădiniţă;
• să discute permanent cu copilul despre ce se întâmplă în grădiniţă;
• să creeze acasă un mediu bun de joc şi educaţie.
Din această perspectivă, la grupa mare pe care o conduc am organizat o serie de activităţi în
parteneriat cu părinţii, care s- au bucurat de un real succes, atât în rândul preşcolarilor, cât şi al
părinţilor.
Copilul simte nevoia să-i aibă pe părinţi alături de el. Participarea afectivă a părinţilor la
evenimentele din viaţa acestora, le oferă linişte şi siguranţă. Părinţii oferind timpul necesar să stea
de vorbă cu copilul despre: ,,cum a fost azi la grădiniţă?” , ,,cum a fost la joacă?”, ,,ce ţi-a plăcut
mai mult din ce vi s-a povestit?”, apreciind alături de copil faptele, situaţiile ivite în cursul zilei, vor
avea întotdeauna ,,evidenţa” copilului, iar acesta, la rândul lui, va căpăta încredere şi va ţine seama
de sfaturile ce i se dau. Educaţia făcută de primii educatori – părinţii - ca şi cea a grădiniţei, se
răsfrânge asupra tuturor laturilor personalităţii copilului, în funcţie de particularităţile de vârstă şi
individuale ale acestuia.
După familie, grădiniţa constituie prima experienţă de viaţă a copilului în societate, aici copilul ia
cunoştinţă cu activităţi şi obiecte, descoperă o mulţime de lucruri din jurul lui: culorile, formele
geometrice, desenul şi muzica, lumea vieţuitoarelor, învaţă să danseze, să se joace, să comunice…
Comunicarea este foarte importantă la această vârstă, un rol important avându-l şi părinţii care
trebuie să vorbească cu copilul permanent, să răsfoiască /să citească cu acesta o carte cu imagini
frumoase, chiar şi să se joace împreună.

256
Copilul preşcolar începe să-şi definească treptat începutul personalităţii sale. În cadrul grupei el
trăieşte prima experienţă a vieţii în colectivitate, a vieţii sociale, alta decât familia. De la intrarea în
grădiniţă copilul realizează o adaptare la un anumit ritm, este vorba de încadrarea şi respectarea
unui anumit program, în urma căruia dobândesc deprinderi sociale: să împartă jucăriile cu alţi copii;
să-şi aştepte rândul; să aibă răbdare; să aibă compasiune/empatie pentru cei din jur…
Investită cu această nobilă şi plină de răspundere sarcină, educatoarea grupei cunoaşte specificul
fiecărui stadiu de dezvoltare a copilului, disponibilităţile intelectuale, precum şi particularităţile lui
temperamentale şi caracteriale, de aceea va şti întotdeauna cum să-l modeleze pe preşcolar.

257
 Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii
Serbările şcolare

Prof. Bălănean Anca-Alina

Învăţământul aduce o schimbare semnificativă în ceea ce priveşte relaţia cadrului didactic cu ceilalţi
factori implicaţi în educarea elevului, îndeosebi cu familia. Poziţia familiei este aceea de partener
într-un proces de dezvoltare, de conturare a drumului şi rolului social pe care îl va alege copilul .
Parteneriatul cu familia înseamnă şi o reconsiderare a atitudinii profesorului faţă de aceasta.
Îndatoririle cadrului didactic faţă de familie sunt: mai multă transparenţă, acceptarea observaţiilor
pertinente şi promovarea sugestiilor privind obiectivele şi priorităţile educaţionale, informarea
corectă şi operativă. Familia are cea mai mare influenţă asupra copilului, iar trăirile afective
reprezintă suportul absolut necesar susţinerii efortului de învăţare. Rolul părinţilor faţă de copilul
devenit elev se schimbă. Părinţii au nevoie de instruire în ceea ce priveşte modul de urmărire al
îndeplinirii sarcinilor şcolare şi controlul conduitei copilului.Întregul proces de educație și mai ales
de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă. După cum spunea Maria Montessori, „copilul
care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci într-o civilizație”.
Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate de
cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul copilului. O relaţie de încredere şi respect
reciproc în jurul copilului uşurează foarte mult munca educativă la care copilul participă şi
cooperează. În cazul contrar, în care adulţii competiţionează între ei, nu se respectă şi se contrazic,
copilul se simte în nesiguranţă, nu are încredere şi se apără, opunându-se. Ea concepe cele două
instituţii sociale exprimându-se înschimburi de opinii şi în discuţii, iar atunci când este vorba de
decizii, păstrându-şi fiecare identitatea şi aportul specific. Raporturile active ale familiei cu şcoala
sunt stimulate de apariţia unor importante mize familiale ale şcolarităţii: instrumentale, statutare,
afective şi culturale. Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de
activități ale școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului,
serbări școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i
poate ajuta prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Activităţile extraşcolare
contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru cultivarea înclinaţiilor şi
aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
liber. Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Activităţile extraşcolare au o mare
contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece implică în mod direct copilul prin
personalitatea sa.

258
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru diriginţii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau cadru didactic. Serbările copilăriei, momentele
acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi, întăresc şi fortifică sufletele
viitorilor adulţi. Toate acestea aduc lumină în suflete, dau aripi imaginaţiei, entuziasmului şi
stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităţilor, în cadrul serbărilor şcolare este bine să fie
prezentate şi creaţii artistice originale, adaptate evenimentelor şi condiţiilor locale.
Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacţii, lucruri, creează bună dispoziţie, favorizează
dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic şi psihic. Importanta lor educativă rezidă în
conţinutul artistic prezentat precum şi în atmosfera de sărbătoare ce se instalează cu acest prilej. De
asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv al acestui gen de activităţi care conduce la sudarea
colectivului de copii, îi învaţă să trăiasca în grup, să se încadreze într-o disciplină fermă. Prin
organizarea serbărilor dezvoltăm copiilor dragostea pentru artă, pentru frumos. Reprezintă o
modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor. Stimularea şi
educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se realizează prin
intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare
elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei ,iar cu
timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort. Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări
ale sensibilităţii artistice. Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de
festivităţi, un colţ de natură ( parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească, plăcere
estetică, satisfacţie. Este un succes extraordinar, o trăire minunată când reuşeşte să trezească o
emoţie în sufletul spectatorilor.

259
 Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii.
Serbările şcolare

Profesor : Băneasă Ancuţa-Florina

Școala Gimnazială Zăxrand- Școala Gimnazială Bocsig

Dintre toate activităţile extracurriculare cea care are posibilitatea să antreneze toţi copiii în
pregătirea scenariului, pregătirea locului desfăşurării, achiziţionarea sau confecţionarea costumelor,
interpretarea rolurilor, este serbarea şcolară. Ea este şi cea mai îndrăgită de elevi.
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru dascălii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecărui copil. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol dintr-o
scenetă, şcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul ,
dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările şcolare contribuie la acumularea de
cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte
ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este
condiţionată de dezvoltarea atenţiei .Ca „actor” pe scenă fiecare elev poate „dărui” ceva, îşi poate
deschide sufletul transmiţând emoţii şi sentimente. În acelaşi timp fiecare părinte vrea să-şi vadă
copilul pe scenă prezentator, recitator, dansator, solist vocal sau instrumental, corist chiar şi figurant
îmbrăcat în costumul frumos potrivit tematicii scenariului şi fericit că este o mică „vedetă”. În
această etapă organizatorul serbării şcolare împreună cu colaboratorii vor distribui rolurile în funcţie
de abilităţile, aptitudinile şi competenţele elevilor. Calităţile descoperite la fiecare elev şi dezvoltate
în serbările şcolare trebuie fructificate mai departe şi în familie, familia fiind considerată de către
şcoală un partener de nădejde în actul educaţiei. Participarea la activităţile şcolare în care copiii lor
sunt protagonişti, ajută părinţii să descopere că au în faţă un alt copil, înzestrat cu talent, apreciat de
către comunitate. Implicarea părinţilor în viaţa şcolii este benefică şi chiar necesară. Părinţii vor
vedea în profesor o persoană apropiată de sufletul copiilor, dornică să descopere şi să valorifice
individualitatea copiilor. Comunicând deschis cu părinţii, profesorii îi ajută să cunoască şi să
aprecieze mai bine aptitudinile şi abilităţile copiilor, rolul pe care aceştia îl au în educaţia lor şi
importanţa stabilirii unei relaţii permanente cu şcoala. Relaţionând cu profesorii, părinţii vor primi
informaţii despre activităţile la care participă copiii, despre rezultatele obţinute, despre
comportamentul lor la alte activităţi decât cele de la clasă, informaţii care îi vor ajuta să continue
actul educaţional început la şcoală şi să-i îndrume în direcţia valorificării aptitudinilor, abilităţilor şi
intereselor. Prin participarea părinţilor la serbările şcolare, copilul va simţi că părinţii îi sunt
aproape, că îi apreciază munca, că se bucură împreună cu el şi nici o satisfacţie nu poate fi mai mare
pentru un copil decăt lauda şi aprecierea profesorului, dar în acelaşi timp aplauzele şi chiar lacrimile

260
din ochii părinţilor. De cele mai multe ori, când evoluţia copiilor are loc pe o scenă, părinţii sunt
mai emoţionaţi decât aceştia, trăiesc cu intensitate monentele spectacolului şi aplaudă cu frenezie
finalul. Împărtăşind succesul sau uneori chiar insuccesul copiilor, părinţii vor deveni mai apropiaţi
de aceştia, mai înţelegători, mai dornici de a accepta chiar şi anumite comportamente indezirabile,
convinşi fiind că orice investiţie în dezvoltarea personală a copiilor nu este zadarnică.
Serbările copilariei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi,
întăresc şi fortifică sufletele viitorilor adulţi. Toate acestea aduc lumină în suflete,dau aripi
imaginaţiei, entuziasmului şi stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităţilor, în cadrul
serbărilor şcolare este bine să fie prezentate şi creaţii artistice originale, adaptate evenimentelor şi
condiţiilor locale.

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped • Revista invatamant primar,
nr.2-3/2001,Editura Discipol
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

261
 Serbare:Astăzi s-a născut Hristos!

Profesor învăţământ preşcolar:Bâzgău Mariana Rodica,

Grădiniţa cu program prelungit Guliver, Satu Mare

Toţi:
Dragi părinţi, dragi bunici
Şi toată lumea de aici
Noi avem un invitat
Foarte, foarte aşteptat.
Este darnic, este bun
Şi se cheamă Moş Crăciun.

Cântec:1.E noapte şi-n poartă îmi bate…

2.Moş Crăciun cu plete dalbe

Toţi:
Moş Crăciun cu plete dalbe
De atâţia ani tu vii
Cu colinde şi cu daruri
Ca să-i bucuri pe copii
Nu te temi de iarnă
De nămeţi nicicum
Iţi iei săniuţa
Şi-o porneşti la drum.

DANS:Do re micii:Iarăşi e Crăciun

Fetele:
A venit iarna
Pe la uşi, pe la fereşti
Cu colinde româneşti
Pe la omul bun şi drag
Ne primiţi la voi în prag?

DOMN DOMN SĂ-NĂLŢĂM

Ceata 1:Slobozâ-ne gazdă-n tindă

Că-i omătu până-n grindă
Şi-i o vreme viforoasă
Slobozâ-ne gazdă-n casă
Ca de-om sta mai mult pe-afară
Ni afla la primăvară

Ceata 2:Deschide nană uşile

Că vin pruncii cu dobile
Că de-asară stăm pe-afară
Şi opincile-ngheţară
Streşinile-o picurat
Şi ne-o nins şi ne-o plouat

262
 GREA IERNIŢĂ O PICATU

Ceata 3:Slobozâ-ne gazdă-n casă

Nu ne ţine la fereastă
Slobozâ-ne gazdă-n tindă
Să vă zicem o colindă
Ca umblăm a colinda
Dintr-o casă la alta.

Ceata 4:Am merge la lelea Floare

Că stă colea mai la vale
Lelea Floare nu ne lasă
Că-i facem tină în casă
Şi-am merge la domn primar
Dar nu ne dă nici un ban
Şi-am venit la dumneavoastră
Ca sunteţi gazdă aleasă

SCOALĂ GAZDĂ DIN PĂTUŢ

Baietii:
Haide gazdă şi te scoală
Nu mai sta cu masa goală
C-am ajuns seara de Ajun
Seara Sfântului Crăciun

ASTĂZI S-A NĂSCUT HRISTOS

Ceata 5:Mulţumim că ne-aţi primit

Şi bine ne-aţi ominit
Să fii gazdă sănătos
C-ai ajuns Crăciun frumos
Şi găzdoaia veseloasă
C-o tomnit frumos prin casă
Să aveţi Crăciun frumos
De naşterea lui Hristos.

Toţi:
Daca v-a placut serbarea
Vă rugăm aplaudaţi ,
Şi apoi Moşule dragă,
Cadourile te rugăm să le-mparţi !

263
 PROGRAM EDUCATIV PENTRU SĂRBĂTORILE DE IARNĂ

PROF.ÎNV.PRIMAR BECIU FELICIA

COLEGIUL TEHNIC ”MATEI CORVIN” HUNEDOARA

SCOPUL:
Însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe despre anotimpul iarna şi despre
sărbătorile de iarnă.Consolidarea parteneriarului Școală –Familie prin activități desfășurate
împreună cu familiile elevilor. Sărbătorirea într-un mod deosebit a sărbătorilor de iarnă insistând
asupra păstrării tradițiilor.
OBIECTIVE:
- sistematizarea cunoştinţelor despre anotimpul iarna şi despre sărbătorile de iarnă, antrenând
capacităţi dobândite la nivelul tuturor domeniilor;
- formarea deprinderilor necesare realizării unor felicitări, ornamente, tablouri etc.;
- cultivarea şi educarea sentimentelor de dragoste şi admiraţie faţă de Dumnezeu şi Iisus, faţă de
tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti ;
- exersarea deprinderii de lucru în echipă, pe grupe;
- dezvoltarea capacităţii de explorare şi investigare a realităţii;
- educarea copiilor în spiritul întrajutorării semenilor;
- dezvoltarea gândirii independente, a iniţiativei, a imaginaţiei, a solidarităţii;
- consolidarea capacităţii de a trăi emoţii pozitive;
- colaborarea mai strânsă dintre şcoală, familie şi comunitatea locală în scopul atingerii obiectivelor
propuse în prezentul proiect;
- stimularea comportamentului participativ al elevilor la diferite acţiuni; atragerea lor în organizarea
unor activităţi cu caracter extracurricular.
PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR
Nr. Perioada Modalităţi de realizare Locul de Invitaţi
crt. desfăşurare
1. 3-19 Sala de clasă -
dec.2018 A sosit iarna!
Discuţii despre schimbările ce se petrec în
natură în acest anotimp şi despre sărbătorile
de iarnă.
2. 3-18 dec. Sala de clasă -
2018 Ne pregătim să întâmpinăm Crăciunul
Realizarea de ornamente pentru sala de clasă
şi Bradul de Crăciun, pregătirea programului
artistic.
3. 6 dec. 2018 Sala de clasă Prof.religie
Sărbători de iarnă
Să aflăm mai multe despre Sf. Nicolae,
despre Crăciun şi despre celelalte sărbători de
iarnă. Activitatea ”Azi eu sunt Moș Nicolae”!
4. 10 dec. Sala de clasă -
2018 Alături de cei cei dragi
Pregătirea unor felicitări,ornamente de
Crăciun împreună cu cei dragi.Parteneriat
Școală-Familie

264
 5. 18-20 dec. Astăzi, de Crăciun, nu uita române să fii Sala de clasă -
2018 bun Crucea Roșie
Cutia de pantofi-Cadouri de Crăciun pentru Hunedoara
copiii abandonați și bunicii uitați
6. 11dec. Atelierul lui Moș Crăciun Atelierul lui
2018 Activitate în parteneriat cu Primăria Moș Crăciun
Hunedoara Hunedoara
7. 18 dec. Colindăm de Crăciun! Parcul Părinți
2018 Activitate în parteneriat cu Primăria Tineretului
Hunedoara Hunedoara
8. 18 dec. Colăndăm cu cei mici! Sala de clasă
2018 Activitate împreună cu preșcolarii!

9. 18 dec. Expoziție cu vânzare-obiecte de Crăciun Colegiul Tehnic Părinți,

2018 ”Matei Corvin” prieteni
10. 19 dec. Bucuria Crăciunului! Clubul Copiilor Părinți,
2018 Serbare de Crăciun Hunedoara prieteni

ARGUMENTUL PROIECTULUI:
În preajma Sărbătorilor de iarnă trăim nostalgia desăvârşirii noastre spirituale, deoarece Sărbătorile
de Crăciun ne transpun pe un tărâm spiritual remarcabil. Ne împăcăm cu noi înşine şi cu semenii
noştri, prin iubire şi iertare, prin bucuria de a fi împreună şi a deveni mai buni, mai darnici.
Un rol important în decizia de alegere a temei l-au avut întrebările elevilor pe care le pun de fiecare
dată la început de iarnă: ”Când vine Moş Crăciun?”, „Dar Moş Nicolae?”, „De ce vine Moşul doar
iarna?”, „De unde are el aşa de multe daruri?”, etc.
Implicarea în acest proiect le dă ocazia copiilor să-şi consolideze unele cunoştinţe despre
Sărbătorile de iarnă, despre tradiţiile şi obiceiurile româneşti pe care le ştim de la strămoşii noştri,
din dorinţa de a păstra vie frumuseţea şi prospeţimea lor.
Educatorul tuturor timpurilor este cel care se gândeşte şi la sensibilizarea comunităţii în care trăieşte
în legătură cu realităţile crude, de neimaginat, uneori, pe care le trăiesc unii din semenii noştri,
adulţi şi copii. Atunci, când cu eforturi materiale minime, dar cu multă iubire se poate pune un mic
stâlp de rezistenţă la întărirea încrederii în ceilalţi, nici un sacrificiu nu este prea mare. Pornind de la
aceste gânduri, am hotărât împreună cu elevii să desfăşurăm acest proiect „Miracolul iernii” în
cadrul căruia vom demara şi acţiunea de întrajutorare umanitară pentru copii și bunici prin Crucea
Roșie Hunedoara.

265
 Serbările scolare - mijloc de stimulare socioafectivă

Prof.Bedelici Simona
Scoala Gimnaziala,,Elena Farago,, Craiova
Serbarea şcolară (sau orice fel de activitate literar-muzicală) vizează dezvoltarea liberă, integrală
şi armonioasă a individualităţii copilului, formarea personalităţii sale autonome şi creative,
constituind o formă de receptare a literaturii, teatru, muzică şi pentru artă în general. Prin astfel de
activităţi extracurriculare urmărim descoperirea unor talente în arta interpretării scenice, cultivarea
aptitudinilor elevilor, formarea unor priceperi de punere în scenă a unui spectacol, dezvoltarea
sensibilităţii artistice, cultivarea intersului pentru literatură.
Pentru a atinge această performanţă, specialiştii susţin că deosebit de importantă este lectura
expresivă care domină întreaga activitate de înţelegere a rolului ce urmează a fi interpretat: „ea o
pregăteşte, o zămisleşte şi o încoronează; ea îi este alfa şi omega” afirma Raoul Mas în „Explication
des textes par le travail de la diction”.
„A şti să citeşti cum se cade un rol, nu este aşa de uşor. Pentru a atinge acest scop, textul trebuie
studiat îndelung. E nevoie să împărtăşeşti cu autorul înaltul sentiment care i-a umplut sufletul,
trebuie să simţi adânc orice cuvânt al lui.” (Gogol) Dar o asemenea operaţie nu este posibilă fără
respectarea unor condiţii de ordin tehnic. Astfel, trebuie stabilite şi respectate diferite pauze: cele
gramaticale marcate prin semne de punctuaţie şi cele logice. De semenea, importante sunt şi pauzele
psihologice, care separă părţi din text, diefrite ca dispoziţie afectivă. Ele dau viaţă interpretării. Alte
condiţii de ordin tehnic sunt: folosirea corectă a accentului logic, ritmul, pronunţia, precum şi
mimica şi gestica.toate dau pregnanţă şi relief hotărâtor.
Serbarea şcolară este abordată cu entuziasm de elevii talentaţi tocmai pentru că îndeplineşte unele
funcţii specifice care o deosebesc de o oră obişnuită:
- Funcţia de loisir (de petrecere plăcută şi utilă a timpului liber);
- Funcţia social-integrativă (prin relaţiile interpersonale cultivându-se solidaritatea şi
cooperarea);
- Funcţia formativă (interiorizarea valorilor estetice şi spirituale);
- Funcţia vocaţională (care face posibilă realizarea şi dezvoltarea aptitudinilor elevilor).
Serbările:
 Contribuie la acumularea cunoştinţelor şi la lărgirea orizontului de cunoaştere al copiilor;
 Îmbogăţesc şi nuanţează viaţa lor afectivă, stimulează apariţia unor sentimente neîncercate
sau le dezvoltă pe cele mai slab manifestate anterior;
 Contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere a fiecărui copil şi al întregului colectiv prin
dorinţa comună de a obţine rezultate bune;
 Favorizează stabilirea unei discipline conştiente pe parcursul desfăşurării repetiţiilor;
 Trezesc în copil energia latentă, existentă în fiecare, de a învinge dificultăţile întâlnite, de a-
şi stăpâni timiditatea;
 Cultivă spiritul de iniţiativă, de independenţă, de acţiune iar pregătirea serioasă contribuie la
stimularea interesului pentru munca făcută cu un scop precis şi îndeplinită cu conştiinciozitate;
 Educă gustul pentru frumos prin realizarea estetică a numerelor din program, armonia
întregului spectacol, calitatea acompaniamentului muzical şi al costumelor;
 Constituie un liant puternic între cadrul didactic şi elevi prin cunoaşterea reciprocă.
Pentru reuşita unei serbări, trebuie să avem în vedere următoarele:
 Însemnătatea evenimentului sărbătorit şi necesitatea unei munci disciplinate şi consecvente
pentru rezultatele finale;

266
  Atmosfera din timpul repetiţiilor să îmbine voia bună şi seriozitatea: indicaţiile şi lămuririle
să fie scurte şi clare;
 Să fie antrenaţi şi părinţii sau alţi colaboratori (scriitori, oameni de cultură, ziarişti, istorici);
 Toţi elevii clasei să fie mobilizaţi să participe efectiv la pregătirea şi susţinerea
spectacolului, fiecare primindu-şi rolul potrivit înclinaţiilor;
 Să se combată cu tact nu numai tendinţa de vedetism al celor mai talentaţi, dar şi timiditatea
celor mai puţin dotaţi;
Conţinutul serbărilor:
 Tematica să contină puternice valenţe educative care să favorizeze cultivarea cu precădere a
unor sentimente sau a unor trăsături de caracter;
 Lucrările selecţionate trebuie să fie accesibile vârstei şi să corespundă posibilităţilor psiho-
individuale ale copiilor;
 Programul să nu fie încărcat (serbarea să dureze 1 h – 1 ½ h) altfel devine plictisitoare;
 În alcătuirea programului să se ţină seama de datinile şi obiceiurile locale, trecutul istoric,
specificul ţinutului, interesele copiilor;
Serbările şcolare raman intotdeauna moment de bucurie si un prilej bun de a arata parintilor
talentul pe care il au proprii copii.

Bibliografie:
 Postelnicu, Constantin, ”Fundamente ale didacticiişcolare”, EdituraAramis,
Bucureşti, 2000

267
 STRATEGII, METODE ȘI DEMERSURI REUȘITE ÎN FORMAREA
PĂRINȚILOR ÎN SPIRITUL COLABORĂRII ȘI AL PARTENERIATULUI

BEJAN CRISTINA-NICOLETA,
GRADINITA CU P.P. NR.8 VASLUI
Motto:
„Spune-mi şi o să uit. Arată-mi şi poate n-o să-mi amintesc. Implică-mă şi o să înţeleg.”
(proverb american)

Parteneriatul şcoală – familie reprezintă o problemă actuală importantă, reliefată de diferite

documente de politică educaţională la nivel naţional şi internaţional şi de cercetările în domeniul
educaţiei. În România, conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, părinţii sunt consideraţi
parteneri principali şi beneficiari ai procesului de învăţământ. Articolul 80 prevede ca toate deciziile
majore din învăţământul preuniversitar să fie luate prin consultarea structurilor asociative
reprezentative ale părinţilor. Legea Educaţiei Naţionale dă dreptul părinţilor de a participa activ la
conducerea unităţilor de învăţământ, prin prezenţa în consiliul de administraţie al şcolii – a doi sau
trei reprezentanţi ai părinţilor, în funcţie de mărimea şcolii (Articolul 96).
Prin activitatea de parteneriat cu părinții ne asigurăm un sprijin în propria activitate. Învațându-i pe
părinți să se implice în dezvoltarea copiilor lor, întarim interacțiunile și relațiile dintre părinți, copii
și cadre didactice. Prin cooperarea reala și comunicarea cu parintii, grădinița pune bazele unei
unități de decizie și de acțiune între cei doi factori. O bună colaborare între grădiniţă şi familie se
realizează întotdeauna pentru interesul copilului şi ajunge să constituie în jurul acestuia o
comunitate educativă constantă şi coerentă. Comunitatea educativă este un mediu de sprijin pentru
educatori şi un mediu asigurator pentru copil, ea permite dezvoltarea personală a tuturor membrilor
ei (adulţi şi copii).
Conducătorul unității de învățământ este veriga dintre grădiniță și familie. Climatul din grădiniţă
este stabilit şi menţinut de către director. Dacă el stabileşte un cadru pentru relaţii de încredere,
relaxare, bunăvoinţă şi profesionalism reuşeşte să transmită o imagine pozitivă despre grădiniţă şi să
structureze un spaţiu propice comunicării cu părinţii şi închegării comunităţii de părinţi. De
asemenea el poate oferi acea privire „din afară” atât cadrelor didactice cât şi părinţilor când aceştia
se confruntă cu unele probleme şi au nevoie de susţinere. Părinţii şi cadrele didactice au un scop
comun: pentru realizarea acestui scop, care îi pune pe adulţii din cele două medii diferite în comun,
este nevoie de colaborare şi de lucru în comun. În această echipă constituită în jurul copilului
nimeni nu este mai presus, nimeni nu este mai bine pregătit şi fiecare are nevoie de celălalt.
Nici o gradinită nu-și poate realiza conținutul ,sarcinile și scopul fnal dacă nu are sprijinul familiei.
Modul cum interrelationeazo părinții cu cadrele didactice își pune amprenta pe formarea și
instruirea copilului. Colaborarea dintre gradiniță și familie presupune o comunicare efectivă și
eficientă, o unitate de cerințe și o unitate de acțiuni, urmărind același țel: binele copilului.
Comunicarea eficientă este una dintre caracteristicile obligatorii pentru a deveni director de
şcoală/profesor /educator eficient şi de success.
În general cadrele didactice consideră că implicarea părinților în a-şi ajuta copiii, prin participarea
părinţilor la activități, este mai benefică decât ceea ce consideră părinţii înșiși deoarece părinții
întâmpină multe bariere și au puține oportunități de implicare în viaţa grădiniței.
Se pare că cea mai mare barieră a parteneriatului grădiniţă-familie este faptul că părinţii nu se simt
acceptaţi. Pentru a evita acest lucru cadrul didactic trebuie să aibă o atitudine pozitivă faţă de
familie, furnizând astfel un punct pozitiv de plecare ȋn relaţie cu ei, să recunoască şi să acorde feed-
back la nevoile şi temerile părinţilor, să informeze părinţii cu privire la activităţile care urmează să
aibă loc ȋn grădiniţă, să folosească un limbaj prin care să interacţioneze cu familia, să implice
părinţii ȋn realizarea programelor educative.

268
Comunicarea ar putea fi îmbunătăţită dacă părinţii se simt respectaţi şi valorizaţi. Misiunea
grădiniței este de a facilita implicarea părinţilor prin înlăturarea barierelor ce ţin de: timp,
angajamente profesionale, sarcini domestice, limbaj (un limbaj prea complicat poate fi descurajator
sau neînţeles), limbă (în cazul părinţilor care nu sunt vorbitori nativi). Unii dintre părinţi se simt
anxioşi în comunicare pe baza propriilor experienţe din copilărie, unii simt că sunt depăşiţi din
punct de vedere academic, chiar jenaţi din acest motiv sau din cauza schimbărilor din mediul
educaţional (tehnologie, curriculum, evaluare, etc.). Managerul grădiniței este responsabilă de
acordarea unui suport adecvat pentru ca părinţii să depăşească aceste contexte defavorizante.
Formele de colaborare şi sprijin reciproc între grădiniță şi familie sunt:
- Activităţile de oferire a informaţiilor – în cadrul acestora familile primesc informaţii din partea
persoanelor autorizate (aviziere, scrisori şi bilete, carnete de corespondenţă, telefoane, publicaţii /
buletine periodice ale şcolii, diferite ştiri, programe de întâlnire cu părinţii, şedinţe).
- Activităţile de împărtăşire a informaţiilor – cele mai obişnuite activităţi de acest tip sunt
şedinţele părinţi – cadru didactic.
- Sprijinul colaborativ pentru curriculum-ul şcolar – activităţile de sprijin presupun o implicare
activă a membrilor familiei în cadrul programelor şcolii. Cele mai obişnuite activităţi de acest gen
sunt intervenţiile comune familie –şcoală, în care membrii familiei lucrează împreună cu cadrele
didactice.
- Colaborarea cu comunitatea şcolară - presupune cooperarea pentru îndeplinirea unei sarcini
anume împreună, membrii familiei şi cadrele didactice. În cadrul acestei colaborări, membrii
familiei pot juca rolul în cadrul şcolii de instructori, voluntar, membri de comitet de intervenţie,
tutori, instructori de “minipredare”, asistenţă în cadrul călătoriilor în afara şcolii, ajutor în pregătirea
materialelor didactice şi echipamentului necesar.
Pregătirea părinţilor – cere atât părinţilor cât şi cadrelor didactice să-şi aloce timp pentru
pregătirea şi programele educaţionale ce vor fi aplicate. Pregătirea părinţilor este o activitate foarte
constructivă deoarece implică învăţarea şi acumularea cunoştinţelor şi tehnicilor folositoare
părinţilor în schimbarea comportamentelor neadecvate ale copiilor. Sensibilizarea părinţilor pentru
obiectivele, ţintele, abilităţile programelor este esenţială în educarea şi pregătirea acestora.
Pentru o reală colaborare nu se pot folosi doar mijloacele de comunicare verticală utilizate de
grădiniţă (informaţii scrise la avizier, reci şi seci care nu permit părintelui nici o reacţie şi şedinţe cu
părinţii aşezaţi pe scăunele care o „ascultă” pe doamna de la catedră).
Managerul grădiniţei ar trebui să găsească noi modalităţi şi spaţii de interacţiune noninfantilizantă
pentru părinţi:
- o cameră de întâlnire unde adulţii pot discuta de pe aceeaşi poziţie;
- săli de aşteptare pentru părinţi utilate cu mobilier adecvat adulţilor, unde pot schimba impresii
între ei, unde se pot întâlni cu educatoarea şi cu directorul grădiniţei;
- organizarea curţii grădiniţei ca un parc, cu bănci şi pentru adulţi, un spaţiu accesibil întregii
familii a copilului şi după orele de grădiniţă ale copilului;
- excursii comune organizate pentru familiile grupei de la grădiniţă;
- activităţi în grădiniţă în care să fie implicaţi părinţii care se oferă voluntari etc.
Acestea sunt doar unele exemple din unitatea noastră care se pot potrivi sau nu altor instituţii, dar
fiecare grădiniţă îşi poate găsi soluţiile sale personale, iar descoperirea acestora ţine doar de
creativitatea managerilor. Oricum e bine să se conştientizeze faptul că părinţii şi cadrele didactice
nu pot face echipă, nu îşi pot acorda încredere, nu se pot sprijini unii pe ceilalţi fără a se cunoaşte,
fără a comunica, fără a se întâlni prea mult. Deci este nevoie de organizarea unor situaţii de întâlnire
între adulţi. Grădiniţa, dacă se doreşte o instituţie de educaţie, diferită de un spaţiu sigur pentru
copil pe perioada absenţei părintelui pentru serviciu, atunci va trebui să se deschidă către familia
copilului. Importanţa educativă a grădiniţei nu se poate afirma decât prin valorizarea potenţialului
educativ al familiei fără de care nu poate fi vorba despre cunoaşterea copilului, despre
individualizarea învăţării, despre socializare veritabilă. Şi părinţii pot susţine această deschidere
venind în ajutorul grădiniţei astfel:

269
 -implicându-se voluntar în unele acţiuni deschise ale grădiniţei: lecţii deschise, excursii, ieşiri la
teatru sau în parc;
-stabilind cu educatoarea o relaţie deschisă şi degajată, dar centrată pe educaţia copilului;
-manifestând interes constant pentru ceea ce se întâmplă cu copilul şi în absenţa lui;
-având capacitatea de a acţiona în interesul real al copilului şi nu pentru supraprotejare;
-preluând sugestiile educatoarei pentru ameliorarea relaţiei personale cu copilul atunci când acestea
se dovedesc utile;
-formulând cerinţe faţă de grădiniţă doar când este cazul şi în limite rezonabile;
-manifestând înţelegere şi deschidere faţă de comportamentele tuturor copiilor şi faţă de
evenimentele inerente ale colectivităţii (copiii se îmbrâncesc, se ceartă, învaţă şi lucruri mai puţin
plăcute unii de la alţii – ceea ce nu este un motiv de intervenţie publică a părintelui);
-având deschidere faţă de comunitatea părinţilor şi stabilind relaţii de colaborare cu ceilalţi părinţi.
Parteneriatul grădiniță-familie începe cu studierea dosarelor personaleale copiilor. Se continuă cu
organizarea colectivele de părinti: alegerea comitetelor de părinți și a comitetului reprezentativ al
parinților din unitate, alegerea reprezentanților părintilor în Consiliul de Administrație al unității,
repartizarea atribuțiile acestora,. Se stabilește un program de activități cu familia: proiectarea
întalnirilor individuale și colective, consultații, adunări ale părinților, activități extracurriculare,
menținerea permanentă a relații cu toți părinții prin intermediul telefonului, invitațiilor, realizarea
consilierii copiilor și a părinților aflați în situații dificile. În ultimii ani se pune accent și pe un
angajament mutual clar stabilit între părinţi şi grădiniță, în baza unui contract educațional individual
privind educaţia copilului. Scopul contractului are ca principiu asigurarea condițiilor optime de
derulare a procesului de învăţământ prin implicarea şi responsabilizarea părţilor în educaţia
beneficiarilor direcți ai educaţiei elevilor. Astfel:
• Şcoala are responsabilitatea cea mai importantă în procesul instructiv-educativ.
• Părintele este o persoană responsabilă pentru educarea şi comportamentul copilului şi pentru
colaborarea cu şcoala spre beneficiul copilului. Din momentul semnării acestuia, contractul
educational dintre familie şi şcoală se consideră ca un sistem de îndatoriri reciproce în colaborarea
părinţilor cu şcoala pentru a educa şi forma copilul.

Strategii de implicare a părinţilor în educaţia copiilor

Un parteneriat grădiniţă-familie este esenţial pentru succesul preşcolarului. Literatura de specialitate
recomandă trei direcţii: acceptarea familiei, respectarea familiei şi legătura cu familia. Strategiile
uzuale de implicare a părinţilor presupun participarea acestora în activităţi realizate în salile de clasă
sau în activitățile extracurriculare.

Le prezent în cele ce urmează cu exemple concrete din activitățile în parteneriat cu părinții

desfășurate în unitatea noastră:
a)Cunoaşterea familiilor copiilor
Uneori cadrele didactice ştiu puţine lucruri despre părinţi, fiind necesară inițierea unei comunicări
pro-active cu părinții A reuşi să cunoşti părinţii înseamnă mai mult decât a-i invita să se implice,
înseamnă a face eforturi active de a ajunge la ei. Cercetările arată că atunci când se fac astfel de
eforturi reale, nivelul socio-economic şi nivelul educaţional al părinţilor devin factori secundari în
dorinţa lor de a participa la viaţa şcolii.,,Ziua familiei în grădiniță,, este un alt tip de activitate de
cunoaștere a familiilor copiilor.Părinți voluntari stabilesc împreună cu cadrul didactic o zi în care
participă la activitățile desfășurate în grădiniță sub ce formă doresc ei.
b) Cunoaşterea comunităţii
• Identificarea liderilor comunităţii din rândul părinţilor care pot facilita conexiunile cu grădinița.
Am profitat de faptul că mulți dintre părinții copiilor înscriși în unitatea noastră sunt foarte buni
profesioniști în meseriile pe care le practică și foarte deschiși la solicitările noastre.
Astfel, am desfașurat proiectul ,,Sănătatea bunul cel mai de preț” în cadrul căruia am avut ca
parteneri DSP, OPC și un cabinet de medicina familiei, instituții în care își desfășoară activitatea
sau sunt manageri părinți din grădinița noastră.

270
Pe lânga activitățile de educație pentru sănatate desfășurate împreună cu specialiști de la cele trei
instituții, am reușit să creăm un mediu adecvat copiilor din grădinița noastră și să îmbogățim baza
materială a grădiniței dotând cu instrumentar cabinetul medical.
Activități desfășurate în colaborare și cu participarea părinților grădiniței punând în valoare
cunoștințele lor prin prisma meseriilor am desfășurat în cadrul unor actiuni privind sănătatea și
securitatea copiilor :,,Copiii și ABC-ul circulației,, ,,,Crosul copiilor”, ,,Învățăm să circulăm
correct”, ,, Cum reacționăm în caz de incendiu,,. Implicarea părinților în aceste activități a fost
foarte prompt împărtășindu-ne din din experiența lor și realizând parteneriate cu unitățile în care
lucrează: Poliția Municipiului Vaslui, ISU Vaslui
A învăţa despre comunitate înseamnă a cunoaşte și organizaţiile şi agenţiile care pot oferi ajutor
familiilor. Uneori cadrele didactice nu sunt conştiente de aceste resurse şi nu pot sprijini suficient
părinţii în accesarea unor surse de suport. Există în unitatea noastră părinţii cu venituri mici care se
luptă să asigure nevoile de bază ale familiei sau părinți cu copii cu cerințe educaționale speciale. Ei
au fost sprijiniţi prin trimiteri către servicii medicale și de consiliere .
c)Utilizarea capitalului cultural al părinţilor
Este important ca personalul grădiniței să îmbrăţişeze cultura părinţilor. Aceasta înseamnă
valorizarea capitalului socialal al părinţilor, a modului în care aceştia văd lumea şi în care pot
contribui la activităţile grădiniței, indiferent de nivelul lor educaţional Ceea ce presupune mutarea
accentului de la deficitul pe care îl are familia, la punctele tari ale acesteia şi recunoaşterea
expertizei pe care familiile diferite o au pentru succesul copiilor lor. Părinţii au abilităţi şi talente,
iar odată cu descoperirea şi valorificarea lor, creşte încrederea în ei înşişi şi în abilitatea lor de a-şi
sprijini copiii în activităţile şcolare.
Sunt obișnuite activitățile la care părinții participă doar ca observatori, urmărind copiii în
desfășurarea diferitelor activități.De aceea ne-am propus să încercăm să schimbăm acest lucru și sa-
i implicăm mai mult.Aceste activități sunt primite la început cu reticență de către părinți dar mediul
creat, atmosfera în care se desfășoare le pot transforma în activități de success la care părinții
participă cu entuziasm.Vă voi arăta căteva imagini din activități desfășurate cu părinții care ne-au
ajutat la confecționarea materialelor didactice,-,,Ateliere de lucru pentru părinți”-care au primit un
feed-back pozitiv și au o desfășurare constantă în unitatea noastră.
Una dintre premisele creării parteneriatului şcoală-familie este să reuşim să angajăm părinţii şi
grădinița într-o relaţie autentică şi pozitivă. În acest mod, părinţii devin parteneri activi şi nu doar
spectatori la procesul educaţional și la ce se întâmplă în școală.
Angajarea părinţilor este văzută ca implicare motivată şi diferă foarte mult de simpla participare.
Spre exemplu, atunci când părinţii asistă la serbarea copiilor, vorbim despre participare. Însă atunci
când părinţii contribuie cu mici idei la construirea decorului, costumelor, scenariului spectacolului
sau creează modalităţi de premiere şi se implică în organizarea evenimentului, atunci putem vorbi
de angajare. Angajarea presupune ca cel implicat să devină parte esenţială a procesului, nu pentru
că trebuie, ci pentru că îi pasă şi doreşte. În acest fel, autoritatea este împărtăşită, scopurile şi
eforturile sunt comune, iar beneficiile reciproce.
Exemple de angajare a părinților în activitățile extracurriculare sunt foarte numeroase.Suntem
surprinse uneori de câtă imaginație au atunci când ne ajută la confecționarea costumelor pentru
activitățile artistice ca serbări,concursuri,parade cu haine din materiale ecologice.
Părinţii au fost atraşi alături de grădiniță prin forme variate de activităţi extraşcolare, determinându-
i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor răspunzător în devenirea propriului
copil prin forme variate de activităţi extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare
activă. Am fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am susţinut programe artistice, care
au permis acestora să vadă manifestările copiilor, precum si rezultatul muncii lor. Aceste activităţi
extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au experimentat relaţii
inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea faţă de
grădiniță. O să vă prezint și exemple de colaborare a părinților cu grădinița unde membrii familiei
au jucat rolul de voluntari, asistenţi în cadrul călătoriilor în afara şcolii.

271
 d)Consilierea părinților asigură realizarea unui cadru de angajare/implicare prin principiile,
metodele şi abilităţile specifice ale celor care o implementează. În consecință, consilierea este o
strategie pentru îmbunătățirea parteneriatul şcoală-familie și se poate realize prin consultaţii
individuale cu părinţii ȋn care aceştia sunt informaţi despre progresul, stagnarea sau regresul
copilului, cursuri pentru părinţi „Educăm aşa”.Parteneriatul grădiniţă – familie își propune prin
aceste cursuri schimbarea mentalităţii părinţilor, a atitudinilor și comportamentelor acestora.
Activităţile derulate s-au desfășurat în sala de clasă sub formă de „masă rotundă”, în care au avut
loc dezbateri, discuţii, împărtășirea experienţei personale pe marginea unui suport material
prezentat în faţa părinţilor. S-au pus în discuţie următoarele tematici:
1. Comunicarea părinţilor cu propriii copii;
2. Cunoașterea psihomotorie a copilului;
3. Educaţia și modul de viaţă al copilului;
4. Relaţia școală – familie, factor al dezvoltării copilului;
5. Părintele – model de viaţă pentru copil;
6. Părintele – primul educator al propriului său copil;
7. Greșeli educative ale părinţilor.
O preocupare permanentă în întâlnirile cu părinţii a fost identificarea dificultăţilor pe care le
întâmpină aceștia în comunicarea cu propriii lor copii, precum și mijloace de optimizare a
comunicării dintre aceștia
Orice metodă și strategie am folosi trebuie să ne asigurăm că se desfășoară în echipă, prin
colaborare deoarece uneori oamenii preferă să nu-şi asume responsabilităţi, unii nu ştiu să asculte,
refuză interacţiunea directă. De cele mai multe ori suntem puşi în situaţia de a lucra „alături” de
ceilalţi în a soluţiona diverse probleme. Ideal ar fi să învăţăm să lucrăm „împreună” şi nu „alături de
....”.. Într-o echipă este stimulată învăţarea prin cooperare, se încurajează o atitudine deschisă,
activă, bazată pe imaginaţie şi iniţiativă personală. Dacă vom înţelege importanţa lucrului în echipă,
rezultatele vor fi vizibile pentru cei din exterior, iar membrii echipei vor avea satisfacţie. Avantajele
pe care le are lucrul în echipă: oferă încredere în sine, duce la acceptarea de sine, asigură sănătatea
psihică şi emoţională, dezvoltă atitudini tolerante, dezvoltă capacităţi de a identifica alternativele şi
dezvoltă capacităţi empatice.
Fiecare dintre noi poate să aibă percepţii foarte diferite şi deci, realităţi foarte diferite. Aceste
diferenţe cauzează adesea neînţelegeri şi conflicte.
Conflictul este sămânţa din care răsare şi apoi creşte progresul dar cel mai bine este să evităm să
apară.

Conflictele profesori-părinţi sunt determinate de comunicarea defectuoasa datorită

neînţelegerilor, numărului mic de contacte, conflicte de valori, lupta pentru putere (prejudecaţi ale
părinţilor bazate pe experienţele anterioare, neînţelegerea rolului părinţilor sau profesorilor in
educaţia copiilor). Soluţionarea acestui tip de conflict se poate realiza prin:
• informarea periodica a părinţilor in legătura cu realizarea obiectivelor
educaţionale, cu performantele şcolare ale copilului
• contacte mai dese în care li se solicita părinţilor sugestii si opinii
• comunicare completa, clară, pe înţelesul părinţilor a unor aspecte referitoare
la procesul educaţional

În concluzie parteneriatul nu se produce instantaneu, ci presupune o lungă călătorie la finalul

căreiagrădinița și familia câștigă. Cu alte cuvinte, găsesc rezolvarea fabulei lui Alexandru Donici,
„Racul, broasca și o știucă“, în care partenerii, deși au cele mai bune intenții, trag sacul cu grâu în
direcții opuse. În urma activităţilor de parteneriat, grădinița şi familia reuşesc să pună în comun
resursele pe care le deţin pentru a construi împreună viitorul.

272
BIBLIOGRAFIE:
Dumitrana, M. (2000), Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti.
Vrăsmaş, E. (2004), Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis, Bucureşti.
Dr. Speranţa Ţibu (cercetător ştiinţific II)-PARTENERIATUL ŞCOALĂ-FAMILIE-
COMUNITATE Laboratorul Consiliere şi management educaţional 2014-Institutul de Ştiinţe ale
Educaţiei-
Amelia BACIU, Carmen Manuela CAZANEDUCAŢIA PĂRINŢILOR-Editura MarLink,
Bucureşti: 2006
Băran Pescaru, A. (2004), Parteneriat în educaţie: familie – şcoală – comunitate, Editura Aramis
Print, Bucureşti.
Dumitrana, Magdalena, (2000), Copilul, familia şi grădiniţa, Bucureşti: Editura Compania.

273
 Cu ei și pentru ei
-referat-

Grădinița cu P.P “Prichindel” Galați

Grupa Mică “Winnie”
Prof. Înv. Preșc. Bejan Cristina
“Fiecare copil pe care îl educăm este un OM dăruit societăţii” (N. Iorga)

În primele etape ale vieţii, responsabilitatea educării copilului revine familiei. În mod firesc, părinţii
sunt primii educatori ai copilului. Copiii sunt apoi înscrişi în grădiniţă, instituţie care le asigură
condiţiile necesare pentru dezvoltarea în concordanţă cu nevoile individuale. Vine apoi rândul
profesioniştilor din grădiniţe şi şcoli să se ocupe de educarea şi formarea copiilor printr-o
metodologie şi un curriculum specific vârstei acestora.
Procesul educaţional din grădiniţă presupune şi forme de muncă didactică complementară
activităţilor obligatorii. Activităţile extracurriculare prin structură, conţinut specific sunt acest tip de
activitate.
Necesitatea abordării parteneriatului ȋntre cele douǎ instituţii şcoală-familie, atrage după sine o
mare colaborare şi responsabilitate din partea fiecăreia dar ceea ce e important e că toate sunt
direcţionate şi canalizate asupra COPILULUI.
Activitatea cu părinţii, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului ȋn programul educativ din
grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respect de sine, încredere în
competenţele lor, făcându-i mai buni.
Grădiniţa este prima treapta a sistemului de învăţământ, de aceea implicarea părinţilor în programul
educativ trebuie realizată încă de la început, căci doar aşa îşi vor forma deprinderi de parteneriat cu
grădiniţa si, implicit, cu educatoarea.
Toţi părinţii au nevoie de informaţii de bază referitoare la copiii lor. Ei trebuie informaţi despre
scopul de bază al programului educativ la care participă copiii lor şi trebuie implicaţi în luarea
deciziilor. Părinţii trebuie să fie la curent cu progresele copilului lor, dar şi cu percepţia pe care o
are grădiniţa despre calităţile şi problemele copilului. Educatoarea va sugera acestora modul în care
îşi pot ajuta copiii acasă, căci sunt părinţi care oferă copiilor sprijin suplimentar în învăţare.
Rolurile cadrelor didactice din perspectiva colaborării grădiniță – familiei pot fi următoarele: să
manifeste o atitudine de prietenie, să ofere părinților informații despre posibilitățile de dezvoltare pe
care le are copilul, despre aptitudinile și interesele pe care le manifestită în activitatea școlară și în
cea extrașcolară, „să creeze un climat educațional deschis pentru a încuraja părinții să fie prezenți în
grădiniță, să întrebe, să-și exprime îngrijorările, punctele de vedere, să se simtă în siguranță când
oferă sugestii, recomandări, precum și să participe la luarea deciziilor”.
Parteneriatul dintre grădiniţă şi familie cunoaşte numeroase forme în care activitatea propusă
conduce la creşterea şi educarea copilului prin armonizarea celor doi factori educativi: şedinţe cu
părinţii – în care sunt prezentate principalele aspecte ale activităţii grădiniţei; mese rotunde;
propaganda vizuală – afişarea diverselor materiale pe teme de educaţie, în special materiale ce arată
activitatea copiilor; vizitarea grădiniţei de către părinţi; participarea la activităţi, plimbări, excursii,
alături de copiii lor, serbări.
Avantajele parteneriatului grădiniță – familie sunt: îmbunătățirea abilităților educaționale ale
părinților, dezvoltarea abilităților de lideri ale părinților, conectarea familiilor cu membrii școlii și ai
comunității, oferirea de servicii și suport familiilor.
Grădiniţa nu poate face minuni, iar educaţia dată în această instituţie nu va avea rezultate bune, dacă
nu se va sprijini şi nu va colabora cu familiile copiilor.

274
Prin dezvoltarea unei colaborări de success cu familia, educatoarea facilitează “înțelegerea și
sensibilitatea părinților față de nevoile copilului pentru promovarea reușitei integrării în ciclul
primar a viitorului școlar, și mai târziu, în viața socială.” În funcție de stabilirea și evoluția relațiilor
dintre grădiniță și familie, depinde modul în care copilul va învăța să se raporteze la instituțiile
sociale, la comunitate.

În concluzie, putem spune că reuşita privind devenirea umană a copilului depinde de o colaborare
prodigioasă dintre doi factori educaţionali de bază: grădiniţa şi familia. De aceea, în cadrul acestui
parteneriat trebuie să descoperim cheia unităţii de acţiune ce deschide porţile succesului
educaţional.

275
 REGINA FULGILOR DE NEA

Prof. BEJENARU MANUELA - SIMONA

Şcoala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Fălticeni

ARGUMENT
Poporul român s-a născut creştin. El este păstrătorul şi continuatorul unor tradiţii şi obiceiuri
strămoşeşti, fiecare mare sărbătoare religioasă fiind marcată de tradiţii şi obiceiuri care
s- au transmis din generaţie în generaţie.Cele mai frumoase tradiţii sunt cele legate de sărbătorile de
iarnă.
Sfântul Nicolae este prima dintre aceste sărbători. Copiii o aşteaptă cu emoţie deoarece Moşul
Nicolae poate veni cu o nuieluşă, dacă aceştia nu au fost cuminţi, dar le poate aduce daruri
frumoase dacă au fost cuminţi şi au învăţat bine.
Crăciunul este o sărbătoare religioasă importantă, când se sărbătoreşte Naşterea Mântuitorului.
Colindele, Steaua , împodobirea bradului, tăierea porcului, dar mai ales darurile primite de la Moş
Crăciun reprezintă motiv de bucurie şi încântare atât pentru cei mici cât şi pentru cei mari.
Sărbătoarea Anului Nou este marcată de alte tradiţii specifice românilor : Pluguşorul, Sorcova,
Capra ,Ursul , care sunt foarte îndrăgite de copii.

PERIOADA DE DESFĂŞURARE: 2-24 decembrie 2018

PARTENERI ÎN PROIECT : Prof.înv.primar Bejenaru Simona-Manuela
Prof.înv.primar. Lupu Maria
Prof.înv.primar. Gherman Roxana
INVITAȚI: părinți,bunici,colegi , prieteni și rude ale elevilor

GRUP ŢINTĂ:
Elevii claselor pregătitoare, I-IV

SCOPUL PROIECTULUI:
Sensibilizarea copiilor faţă de sărbătorile religioase ale iernii şi formarea unui bun creştin;
Trezirea interesului copiilor şi implicarea acestora în activităţile desfăşurate ( serbări, vizite,
activităţi în echipă, întâlnirea cu diverse personalităţi)
Formarea virtuţilor creştine şi cultivarea comportamentului moral- religos.

OBIECTIVELE PROIECTULUI:
a)Privind copiii implicaţi în proiect:
Familiarizarea copiilor cu aspectele religioase ale sărbătorilor de iarnă;
Formarea şi adoptarea unui comportament moral- religios;
Stimularea capacităţii de implicare a elevilor în activităţile desfăşurate;
Desfăşurarea de activităţi artistice şi aplicativ-practice;
Realizarea de portofolii;
b)Privind cadrele didactice:
Încurajarea cadrelor didactice pentru crearea unui mediu educaţional care să
favorizeze educaţia moral-religioasă a elevilor;
Promovare unor metode şi tehnice noi de lucru cu elevii;
c)Privind părinţii şi ceilalţi parteneri educaţionali:
Conştientizarea acestora cu privire la rolul pe care îl au în educarea copiilor din
perspectiva religioasă;
Creşterea implicării acestora în acţiunile promovate de şcoală .

276
 DENUMIREA MIJLOACE DE REALIZARE PERIOADA SI EVALUARE PE
ACTIVITATII LOCUL PARCURS
DESFASURARII
Pregătirea -stabilirea responsabilităţilor; 2 decembrie 2018
proiectului -stabilirea calendarului de
activitati; Iniţierea proiectului
-popularizarea proiectului prin
amenajarea unor panouri in
sala/holul scolii;
În aşteptarea lui -Sfântul Nicolae-desene, -Ghetuţa 5 decembrie
Moş Nicolae lui Moş Nicolae- colaje; Miniexpoziţii cu
-activităţi de memorizare, povestire în sălile de clasă lucrări ale elevilor
-primirea cadourilor din partea .
primăriei Preutești

Sărbătorile -Întâlnirea copiilor cu preotul paroh 9 decembrie

creştine de iarnă :Ghivirigă Vasile - Școala Arghira Discuții
Crăciunul copiilor -desene, colaje 8- 16 decembrie
-realizarea invitaţiilor pentru -în sălile de clasă. lucrările copiilor
serbare
-poezii, colinde, scenete
Uite, vine Moş -împodobirea bradului 17 decembrie Serbarea de
Crăciun -serbare Școala Arghira. Crăciun
-primirea cadourilor
Sărbătorile de
iarnă- bucuria -organizare unor expoziţii pe holul 17-19 decembrie expoziţie
copiilor şcolii Holul scolii fotografii

RESURSE:
umane:-
-elevii claselor implicate în proiect
-învăţătoarele claselor intrate în proiect;
-părinţii şi bunicii copiilor,prieteni,colegi,rude.
-reprezentanţi ai comunităţii locale;
materiale: -coli albe si colorate A4 pentru desene, afise, colaje,diplome,aparate
de fotografiat, panouri, pliante, CD-uri, calculator, brad şi podoabe
pentru brad, costumele copiilor
EVALUAREA PROIECTULUI:
Expoziţii cu lucrări ale copiilor, realizarea unui portofoliu,
album foto, program artistic.

277
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Serbările școlare
Prof. înv.primar Belciu Lucia-Maria

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din intuneric,
nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)

Termenul parteneriat este „definit ca asocierea a doi sau mai mulţi parteneri, iar în literatura de
specialitate, parteneriatul reprezintă modalitatea, formală sau informală, prin care două sau mai
multe părţi decid să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop comun.”
Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toti cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru
şi şcolarul nostru. Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la
succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe
şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute . Şcoala este instituţia socială în care se realizează
educaţia organizată a tinerei generaţii . Ea este factorul decisive şi pentru formarea unui om apt să
contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia parte activă la viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul
de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv în formarea omului.

Serbările şcolare reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa

familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.

Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient
de educare, de influenţare formativă a copiilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a copiilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.

În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să
fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de
frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi
atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.

Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante ce
contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.Serbările şcolare contribuie la
acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând

278
poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi limbajul. Această formă de învăţare
este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbarile copilariei, momentele acestea de maxima bucurie,atat pentru copii, cat si pentru
parinti,intaresc si fortifica sufletele viitorilor adulti. Toate acestea aduc lumina in suflete,dau aripi
imaginatiei, entuziasmului si stimuleaza gandirea creatoare. În masura posibilitatilor, în cadrul
serbarilor scolare este bine sa fie prezentate si creatii artistice originale,adaptate evenimentelor si
conditiilor locale.

279
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Serbările școlare
Prof.inv.primar Belciu Petru
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm neîntrerupt
pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe sine şi lumea în
care trăieşte.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în
completarea participării părinţilor la gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor
ei au responsabilitatea de a influenţa natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la
coordonarea eforturilor educative şi la orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate;
influenţarea pe plan local asupra rezolvării problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte
participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu
implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a
părinţilor iar comportamentul familiei intervine astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător,
ceea ce poate să conducă pe o cale greşită dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte..
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa
familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor
piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia
de afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o
sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de
sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor
timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente
interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le
cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi
părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.

280
 SERBĂRILE ȘCOLARE

ȘCOALA PROFESIONALA AGRICOLĂ CORNEREVA

G.P.N. CORNEREVA
PROF. BELCOTĂ CERNESCU CORNELIA

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare

Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la grădiniţă şi le
dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol
dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi
dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei
legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.

Consiliul local reprezentat de primarul Novăcescu Nicolae se implica in tot anul, de Crăciun prin
dăruirea de cadouri copiilor.

Serbarile copilariei, momentele acestea de maxima bucurie,atat pentru copii, cat si pentru
parinti,intaresc si fortifica sufletele viitorilor adulti. Toate acestea aduc lumina in suflete,dau aripi
imaginatiei, entuziasmului si stimuleaza gandirea creatoare. În masura posibilitatilor, în cadrul
serbarilor scolare este bine sa fie prezentate si creatii artistice originale,adaptate evenimentelor si
conditiilor locale.

281
 ROLUL ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN PARTENERIAT
CU PĂRINȚII

Prof.înv.primar,BELECCIU DANIELA MARIANA

Școala Gimnazială “PLATON CIUCĂ”BOROLEA
Com.HĂNEŞTI Jud.BOTOŞANI

Motto: „Prezenţa pãrinţilor poate transforma cultura şcolii.”

S. L. Lightfoo

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.

Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară

Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la

gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.

Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei intervine
astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale greşită
dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.

Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.

Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre care

282
Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:

Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din jur în
demersul său spre cunoaştere şi devenire;
Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea acelui
grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile idei şi
sentimente;
Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii lui
care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.

Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.

Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura
Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002

283
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN
PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Prof. Înv. Primar Bene Oana Eugenia

Școala Gimnazială Nicolae Bălcescu, Arad

Parinții sunt primii educatori și mentori ai copilului, încă de la naștere. De la ei învață primele
gesturi, primele cuvinte. Au rolul cel mai important în formarea caracterului și valorilor copilului.
Mai târziu intervin și alte persoane în procesul de educație: educatorii, învățătorii, profesorii,
mentorii, etc. Fiecare din ei își pune amprenta experienței asupra educației oferite, are rolul său bine
definit, oferă informațiile necesare dezvoltării pe categorii de vârstă, interes, domenii. Iar copilul,
este ca un burete care absoarbe tot ce i se spune și i se arată, stochează și apoi redă sau pune în
practică cunoștiințele dobândite.
Este foarte important ca parinții (în unele cazuri, tutorii) copiilor să colaboreze cu cadrele didactice,
să îndrume copiii în cea mai bună direcție, să se completeze și să se susțină unul pe altul pentru a
oferi o educație cât mai eficientă. Pentru aceasta, părinții trebuie să se implice activ în viața școlară
a copilului lor, să cunoască detalii legate de școală (orar, materii, manuale și rechizite necesare), să
fie mereu la curent cu evoluția și rezultatele școlare.
Familia este prima școală a copilului, iar integrarea mai târziu a lui într-o instituție de învățământ
constituie o altă etapă în educația lui. Colaborarea şcolii cu familia trebuie să asigure unitatea
influenţelor educative asupra elevilor, precum şi o continuitate în ceea ce priveşte evoluţia de la o
etapă la alta, a clasei şi a fiecărui elev în parte.
Literatura de specialitate relevă că, relaţia care se stabileşte între elev şi dascălul său este una de
interdependenţă, procesul însuşi de predare-învăţare având loc prin interacţiune, inter relaţie,
inter -cunoaştere.
Educaţia este o acţiune la care contribuie cu toate resursele şcoala, familia, întreaga societate,
iar colaborarea este absolut necesară. Şcoala trebuie să colaboreze cu familia în domeniul
învăţării elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării fizice,
intelectuale, morale şi estetice, în domeniul deprinderilor şi priceperilor de muncă, igienico-
sanitare, în domeniul activităţilor libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în
afară de clasă şi şcoală. În această colaborare strânsă, școala nu poate înlocui părinții, și nici invers,
ci trebuie să fie o completare între fiecare dintre părți pentru a asigura o educație cât mai eficientă și
armonioasă.
Dascălii trebuie să fie cât mai deschişi spre trebuinţa de a afla, de a cunoaşte, pentru a le cultiva
elevilor ataşamentul faţă de şcoală şi învăţătură, dragostea şi interesul pentru cunoaştere.

284
,Educaţia este un proces al vieţii şi nu o pregătire pentru viaţă. Scoala trebuie să reprezinte viaţa
actuală, viaţă tot atât de reală şi de vitală pentru copil ca aceea pe care el o duce în familia sa, cu
vecinii săi, pe locurile lui de joacă.
Părinţii trebuie conştientizaţi, că singura investiţie de valoare pe care o familie o poate face
pentru un copil este investiţia în educarea minții şi sufletul acestuia.

BIBLIOGRAFIE

1. Jurcău N., Psihologia Educaţiei, Ed. U.T. Pres, Cluj Napoca, 2001
2. Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
3. Sterm, H.H., Educaţia părinţilor în lume, Institutul pentru Educaţie al UNESCO, E.D.P.,
Bucureşti, 1972;
4. Vrasmas, E., Educaţia şi consilierea părinţilor, Ed. Aramis, Bucureşti, 2004
 

                                

285
 ROLUL PARTENERIATULUI GRADINITA-FAMILIE –SOCIETATE

Prof.inv.presc. Bercan Elena

GRADINITA P.P.: I.C. BRATIANU-DRAGASANI

O educatie reala,profunda se fundamenteaza in familie,iar apoi ea se continua si desavarseste in

gradinita si scoala.In primul rand ea se realizeaza prin puterea exemplului si abia apoi prin cea a
cuvantului .Tot ceea ce se savarseste sub privirea copilului are efect mai puternic decat orice fraza
moralizatoare.

Prin intrarea in gradinita copilul este mutat pentru o parte a timpului intr-un mediu fizic,social si
cultural nou si isi restructureaza o parte a relatiilor cu mediul familial.Se integreaza intr-un grup de
copii,este indrumat de o educatoare care se ocupa si de ceilalti ,nu numai de el;are un program mai
bogat,dar si mai rigid,organizat si dirijat de educatoare.Iese mult de sub tutela parintilor,i se cere
mai multa autonomie.

Procesul de socializare se petrece in stransa corelatie cu varsta si etapa de dezvoltare in care se

gaseste copilul.Educatoarea poate sa organizeze copilului experienta de invatare in asa maniera
incat sa –I faciliteze accesul in cunoastere si sa-I amplifice capacitatile de asimilare de noi
cunostinte,de formare a unor deprinderi de munca intelectuala esentiale la adaptarea la activitatea
scolara.

Prescolaritatea cuprinde cea mai importanta experienta socio-educationala din viata unei
persoane.La aceasta varsta intalnim un nivel optim al sensibilitatii si receptivitatii copilului,al
mobilitatii si flexibilitatii psihice care permite o achizitie insemnata de potentialitati psihice umane .

Scopul principal al educatiei in perioada prescolara este integrarea copilului in colectivul grupei in
vederea pregatirii lui pentru socializare si pentru scoala.Prin aceasta pregatire se urmareste formarea
unei personalitati mature pentru activitatea de tip scolar.Pentru intarirea relatiilor interpersonale si
realizarea sintalitatii colectivului de copii,ca grup social,meritul educatoarei va fi cu atat mai mare
cu cat va reusi sa stabileasca echilibrul si coeziunea grupei,fara a forta lucrurile,prin empatie si
professionalism.

Mediul extrascolar ofera copilului de varsta prescolara resurse inepuizabile de cunoastere si

reprezinta cadrul propice de utilizare a metodelor euristice in vederea sustinerii invatarii active si
interactive la prescolari.

Metodologia didactica de tip euristic sustine dezvoltarea unui sistem interrelationar ce contribuie la
socializarea copiilor,formarea motivatiei intriseci pentru invatare. In urma activitatilor desfasurate
am observat ca,utilizand metode active si interactive bazate pe joc si actiunea directa cu mediul
inconjurator,prescolarii devin mai comunicativi,depasesc mai usor faza egocentrismului,stabilesc
mai usor relatii de colaborare.

Dar pentru ca tot efortul educatoarei sa fie rasplatit cu rezultate multumitoare din partea copiilor,are
nevoie de ajutorul familiei copiilor-factorilor educationali-atat pentru a prelua si dezvolta directiile
de actiune formativ-educativa pe care le antreneaza institutional,cat si de a gasi rezolvari concrete la
necesitati de diverse categorii:financiare,practic-aplicative,organizationale ori logistice.Toate aceste

286
motivatii conduc catre necesitatea unui parteneriat real,activ-participativ,captivant si motivant,cu
implicare sustinuta din partea familiei. De aceea ,in gradinita ,fiecare educatoare isi concepe un
program de parteneriat sau de consiliere si orientare a parintilor ,prin planificare,organizarea si
desfasurarea unor actiuni de implicare continua si valorificare a fiecarui parinte,atragerea lui,in
lumea minunata a gradinitei si asumarea unor responsabilitati comune la nivelul grupei din care face
parte copilul sau.

Totodata relatia gradinita-familie-societate se defineste si printr-o comunicare indirecta,prin

abordari si discutii sincere,din care sa reiasa asteptarile acestora privitoare la actul educational,dar si
a feed-back-ului. Printre activitatile de implicare a partenerilor educationali se numara si: serbarile
care au un impact pozitiv asupra copilului,excursiile,vizite,drumetii,lectii demonstrative cu
parintii,jocuri de rol, sedinte,simpozioane,carnavale etc.iar succesul acestora depinde in mare
masura de stilul si tactul pedagogic al educatoarei,de disponibilizarea fizica si materiala din partea
colaboratorilor educationali,de formarea unor tipare educationale bazate pe
sinceritate,comunicare,implicare si respect.Pentru a realiza o comunicare eficienta cu
exteriorul(mediul social,cultural si economic),impune si realizarea unor parteneriate prospere cu
alte gradinite.Astfel,acest fel de parteneriate educationale vin in sprijinul nu numai al copiilor si
parintilor,ci si insusi cadrului didactic si prin extindere –societatii.Din intalnirile si actiunile comune
cu alti copii,vor experimenta noi valente ale prieteniei dintre cei mici,adoptand norme de
convietuire sociala dezirabila si adaptandu-si comportamentul propriu la cerintele grupului cu care
vin in contact,descoperind singuri o lume in care sunt si alti copii si adulti,o lume
atractiva,fascinanta a cunoasterii care te ajuta sa te definesti ca om ,te ajuta sa evoluezi.

Daca vrem cu adevarat sa fim folositoare copiilor,sa le luminam drumul spre implinire,atunci
trebuie sa ne daruim profesiei pentru ca educatoarea este cu adevarat”faclie care se stinge
luminand”.

287
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof.înv.preșcolar BERCEA ANAMARIA

G.P.P. Nr. 24, ORADEA
„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din
intuneric, nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare.
De ce organizăm serbări?
Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la grădiniţă şi le
dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol
dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi
dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei
legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei. Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce
asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a
educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de
lumini- reprezintă toate, elemente importante ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi
educative deosebite.

Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a

copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.Materialul artistic
folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile particularităţilor
individuale şi de vârstă ale copiilor.Serbarile copilariei, momentele acestea de maxima bucurie,atat
pentru copii, cat si pentru parinti,intaresc si fortifica sufletele viitorilor adulti. Toate acestea aduc
lumina in suflete,dau aripi imaginatiei, entuziasmului si stimuleaza gandirea creatoare. În masura
posibilitatilor, în cadrul serbarilor scolare este bine sa fie prezentate si creatii artistice
originale,adaptate evenimentelor si conditiilor locale.

Parteneriatul Grădiniță – Familie este terenul unor relații educative din care fiecare este beneficiar:
copil, părinte, educator. Fiecare poate să învețe de la celălalt și să se simtă valorizat și important.
Activitatea educativă din grădiniță nu poate fi izolată, separată de alte influențe educative ce se
exercită asupra copilului și mai ales, nu poate face abstracție de acestea.Grădinița și familia sunt doi
factori primordiali în educația copiilor când se fac primii pași în viață. Acum se pun bazele unei
personalități care mai târziu va fi parte integrantă a unei societăți a cărei cerințe se diversifică în
permanență. Educația trebuie să se manifeste permanent ca o acțiune coerentă și unitară a grădiniței
și familiei. Interesul comun determină o mișcare de apropiere dublu sens, familie – grădiniță,
grădiniță – familie, în vederea unei suficiente cunoașteri de ambele părți.Relaţia părinţi –
educatoare se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie şi grădiniţă, la o unificare a
sistemului de valori şi cerinţe referitor la copii. Efectele asupra copilului vor fi benefice, putând
contribui la rezolvarea unor probleme înainte ca acestea să devină necontrolabile.

288
Grădinița trebuie să găsească o punte de legătură cu familia, prezentând părinților noi căi spre
educație în beneficiul copiilor.
Desfășurând îactivitatea instructiv-educativă din grădiniță, cu participarea efectivă a familiei îi dăm
acesteia posibilitatea să vadă în grădiniță nu doar o supraveghere a copilului în timpul absenței
acestuia din familie, ci și desfășurarea unui proces instructiv- creativ, bine organizat.
Cadrele didactice au nevoie, oricum, de sprijinul familiei copiilor, atât pentru a prelua și
dezvoltadirecțiile de acțiune formativ-educative pe care le antrenează instituțional, cât și de a găsi
rezolvări concrete la necesități de diverse categorii.
Toate aceste motivații conduc către necesitatea unui parteneriat real, activ, cu implicare susținută a
familiei, iar activităţile educative să fie cunoscute și înțelese de către părinți și realizate printr-o
colaborare strânsă între instituția familială și cea preșcolară.

289
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. învățământ gimnazial, Minodora-Monica Bercea

Școala Gimnazială Giulvăz, Timiș

Orice om poate fi creativ, dar pentru a se îndeplini în această direcție sunt necesare o serie
de condiții…
Mihaela Roco, 2001

În contextual actual al educației, parteneriatele educaționale sunt un instrument important pentru

crearea unui liant durabil între educator și educabili, dar și o provocare pentru toți cei implicați.
Parteneriatele sunt instrumente, pentru că își propun prin obiective evaluarea unor acțiuni, și pentru
că sunt o modalitate eficientă de cooperare interumană reușind să elimine barierele de tip emoțional,
perceptiv și cultural.Sunt o provocare pentru că se adresează elevilor prin alt tip de activitate, care
nu presupune în totalitate un demers științific ci creativitate, originalitate, empatie și capacitatea de
decizie și inițiativă din partea elevilor/părinților.Scopul acestor relaționări este de a veni în ajutorul
individului, dându-i posibilitatea să descopere noul, să formuleze ei înșiși întrebări, să emită opinii
critice dar și să-i antreneze pe colegi în demersul interactiv al activității. Școala postmodernistă ar
trebui să pună accent pe dezvoltarea cognitivă, afectivă, socială, a exersării abilităților în diferite
contexte pentru a oferi șansa individului la o integrare optimă în societate.
Demersul instructiv-educativ, ca proces creativ, presupune ca profesorul să medieze între el și copil,
oferându-i șansa să participle activ și să găsească soluții plauzibile la situații diverse de învățare. În
acest context, parteneriatele educaționale oferă posibilitatea elevilor de a se exprima liber, într-o
atmosferă destinsă, prietenoasă fără a fi îngrădit de rigorile metodico-științifice.
Ioan Cerghit afirmă: Pedagogia modernă nu caută să impună nici un fel de rețetar rigid,
dimpotrivă, consideră că fixitatea metodelor, conservatorismului educatorilor, rutina excesivă,
indiferența etc. aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a învățământului pe noi
trepte[…].
Stabilirea de parteneriate educaționale atrage după sine o serie de avantaje: stimulează și dezvoltă
capacități cognitive complexe, timpul rezolvărilor de probleme nu este limitat, lucrul în echipă
reduce blocajul emoțional, implică și părinții în educația școlară.
Este îmbucurător faptul că folosirea acestor tipuri de activități se transformă în exemple de bună
practică și experiențe pozitive, folosite, cu precădere, în activitățile extrașcolare, dar și ca metode de
evaluare la nivelul disciplinelor de studiu.
Colaborarea familie-școală are în vedere mai întâi identificarea direcțiilor de acțiune pentru a
elabora obiectivele și tipurile de activități ale parteneriatului apoi tipul resurselor umane care vor fi
implicate în desfășurare. Literatura de specialitate, prin exemple oferite, ne demonstrează că, pentru
a asigura educarea copiilor și succesul în viață, e nevoie ca toți cei implicați în actul educațional să
formeze o echipă bine coordonată, iar rezultatele obținute sunt remarcabile: reducerea abandonului
școlar, implicarea părinților în viața școlii, descoperirea de noi abilități în rândul elevilor, entuziasm
din partea copiilor dar și a părinților.
În acest context, sărbătorile școlare pot fi un bun prilej de a promova aceste parteneriate, părinții și
copii participând cu entuziasm la organizarea și desfășurarea lor. Într-o lume bazată pe consum și
publicitate, Sărbătoarea Crăciunului capătă o strălucire aparte. Bucuria colindelor care vestesc
Nașterea Domnului-obicei creștin al Europei-readuc simbolic idea de prosperitate în casele și
țarinele românilor. Copii intră în jocul serbării: costumele, muzica, teatrul îi transpun într-o lume
arhaică, plină de simbolistică care-i fascinează. Sărbătorile de Crăciun sunt un bun prilej de a ne
pune în valoare tradițiile și obiceiurile, și de a păstra, din generație în generație frumusețea,
unicitatea și sacralitatea folclorului românesc.

290
 Bibliografie
Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și
strategii, București, Editura Aramis, 2002
Oprea, Crenguța-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, București, Editura EDP, 2009

291
IMPORTANȚA PERMANENTEI RELAȚIONĂRI CU PĂRINȚII ELEVILOR
, IMPLICAREA ELEVILOR ÎN ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE

Profesor Daniela Bercian

Colegiul Național Bănățean , Timișoara

Relația educator- copil- părinte este condiția fundamentală a dezvoltării armonioase a elevului la
orice vârstă. Parteneriatul cu părinții a fost îndelung discutat în timp.Colaborarea strânsă a
educatorilor cu familia elevului duce la înlăturarea factorilor perturbatori în dezvoltarea și evoluția
elevului din învățământul preuniversitar.

Dacă la ciclul primar relația între părinți și educator este foarte strânsă , în liceu această relație se
diminuează, educatorul punând accent pe responsabilizarea elevului și comunicarea preponderent
cu elevul care începe să își asume faptele și să conștientizeze poziția pe care o ocupă în societate.
Părintele este o prezență discretă, un susținător al proiectelor de dezvoltare personală a tânărului în
devenire.Lectoratele cu părinții există în majoritatea școlilor din România și au rolul de susținere a
familiilor prin abordarea unei tematici actuale reprezentând conflictul dintre generații sau
dependențele tot mai frecvente în rândul adolescenților, dependențe care constituie un factor
perturbator fundamental în dezvoltarea personală a elevului.

Consilierea părintelui în procesul educațional este o componentă de bază în școala românească.

Școala în România se confruntă din păcate cu abandonul școlar, cu problemele de conduită morală
a elevilor, dependența de droguri , pariuri , jocuri , alcool și așa mai departe. O abordare corectă a
acestor probleme atrage după sine și soluții care permit scoaterea acestor tineri din criza în care se
află.Educatorul prin colaborarea eficientă cu părinții elevului în cauză poate induce în relația copil -
părinte strategia care duce în timp la înlăturarea problemelor ivite.
Un alt aspect delicat îl constituie ședințele cu părinții de la liceu. Dacă la ciclul primar ședințele cu
părinții constituie un moment de fală al părinților cu rezultatele elevilor , la liceu tematica ședințelor
se schimbă radical , ședințele semnalând și problemele cu care se confruntă elevul în evoluția sa
educațională. Modul în care sunt prezentate aceste probleme la ședințele cu părinții ține de măiestria
dirigintelui , astfel încât imaginea elevului și a familiei să nu fie afectată.
Asociațiile de părinți au un rol foarte important în școală, acestea susținând activitățile educaționale
din școală.

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru

cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .Deosebit de importantă este implicarea părinților în aceste activități.

Implicarea activă a părinţilor are ca scop conştientizarea părinţilor asupra rolului de neînlocuit ce îl
au în educarea copiilor. Astfel,părinţii care au participat şi sprijinit şcoala la diverse activităţi,
continuă să ţină o strânsă legătură cu cadrele didactice şi conducerea şcolii observând progresele
făcute de către copii.

292
 Importanța activităților educative, în parteneriat cu părinții

Prof. înv. preșc. Bercu Jana, Grădinița ,,Licuirici” Schiulești/Prahova

Educația de calitate, permanentă și eficientă reprezintă un proces ce se desfășoară pe tot parcursul

vieții, fiind o responsabilitate ce trebuie să și-o asume atât educatorul, cât și părintele.
Educația preșcolară, este forma de învățământ ce pune bazele, inițiază traseul unei colaborări cu
partenerii educativi.Educatoarea este cea care are rolul de a propune, realiza, și reuși anumite
parteneriate educaționale ce vor marca pașii preșcolarului în a deveni omul de mâine.
Parteneriatele oferă avantajul creării relațiilor de prietenie, colaborare, de a învăța de la alții, un nou
cadru de dezvoltare a personalității.La vârsta preșcolară grădinița și familia trebuie să reprezinte un
întreg, un tot, fiind cei doi factori ce vor pune bazele unei dezvoltări intelectuale, emoționale și
volitive ale copiilor.
Pentru a putea stabili o colaborare de succes între cele două instituţii implicate în parteneriat,
trebuie să ţinem cont de anumite cerinţe:
- cunoaşterea personalităţii copilului preşcolar pentru a putea stabili de la început posibilităţile
psihice, fizice şi intelectuale de care dispune acesta;
- cooperarea strânsă între familie și educatoare, pentru îndeplinirea unor sarcini bine definite care au
ca scop educarea personalităţii copilului;
Curriculumul pentru educație timpurie, pune accent pe parteneriatele cu familia, pentru că
împreună, se bune amprenta pozitivă și de ce nu, negativă asupra dezvoltării intelectuale, morale,
fizice și afective a copilului. Trebuie să existe un echilibru educativ de ambele părți, colaborarea,
comunicarea, cooperarea, implicarea, construirea de relații pozitive între cele două instituții, vor
avea un efect benefic asupra preșcolarilor, iar participarea părinților la astfel de activități vor
conduce la cunoașterea și respectarea muncii educatoarei, vor observa progresele copiilor, vor ajuta
la rezolvarea anumitor probleme, vor găsi răspunsuri la întrebări, și vor observa copiii la joacă, la
muncă, vor înțelege modul de dezvoltare al acestora.
Interacțiunea, colaborarea, socializarea între părinți vor crea motivație, efecte benefice asupra
coeziunii grupei/grupului, relații pozitive, formarea de valori, încredere în sine, etc.
Chestionarele aplicate părinților, întâlnirile, ședințele, lectoratele, ajută la cunoașterea familiei de
către educatoare, a copilului, a nevoilor acestuia, pentru a-și face un plan de lucru și a-și urma
direcția de urmat.Părinții pot participa la diferite activități desfășurate în grădiniță, acest lucru
dându-i posibilitatea de a observa copilul, de a-l evalua, de a-l aprecia, fiind o modalitate de
relaționare în parteneriatul cu familia.Se pot desfășura activități libere, comune, șezători, excursii
organizate, vizite, concursuri, expoziții, toate acestea contribuind la cunoașterea propriului copil, a
particularităților individuale și nevoilor pe care aceștia le întâmpină.Serbările școlare sunt cel mai
bun prilej de cunoaștere a propriului copil, de satisfacție, de încununare a muncii atât a educatoarei,
cât și a părintelui.Copiii caută modele, iar acestea se regăsec în părinți, educatoare. Prin activitățile
menționate mai sus, educatoarea observă relațiile dintre părinți și copii, se vor descoperi anumite
înclinații ale copiilor, talente, aptitudini, preferințe, și vor fi încurajați în dezvoltarea acestora.
Colaborarea cu părinţii, asigură atingerea scopului educaţional şi anume de a obţine dezvoltarea
globală a copilului. Prin colaborarea părinţilor cu grădiniţa, aceştia contribuiela completarea
lacunelor, sprijinirea şi dezvoltarea personalității copilului. O educaţie adevărată şi reală se
fundamentează în familie şi se continuă în grădiniţă, iar apoi în şcoală. Pe de altă parte, tot ceea ce
copilul învaţă în grădiniţă pierde din importanţă şi eficienţă în condiţiile în care părinţii nu întăresc
şi nu valorifică programul educativ desfăşurat în cadrul grădiniţei. Toate aceste motivaţii conduc la
necesitatea realizării parteneriatelor dintre familie şi grădiniţă, în care spre beneficiul copiilor,
implicarea familiei în viaţa grădiniţei să fie una concretă, activă şi de durată, aşa încât membrii
acestora să devină parteneri reali în educaţia copiilor lor.

293
Bibliografie,
Băran-Pescaru, A. Parteneriat în educație: familie, școală, comunitate, Ed. Aramis print, București,
2004
Mihăilescu I. Rolul familiei în dezvoltarea copilului, Ed. Cartea Universitară , București, 2004
Rădulescu E. , Târcă A. , Școala și comunitatea, Ed. Humanitas Educațional, București, 2002

294
 Serbarea Centenarului

Prof. Înv. Primar

Berindei Iolanda Ecaterina

Sărbătorile au o magie aparte, în primul rând emoția pregătirilor, apoi sărbătoarea propriu-zisă. Mai
ales elevii de vârsta școlară mică sunt foarte entuziasmați atunci când se pregătesc pentru o serbare.

Pentru Romania, anul 2018, an al centenarului are o semnificație cu totul specială, de aceea multe
evenimente, serbări au fost dedicate Marii Uniri. Clasa noastră ( clasa a III-a A de la Școala
Gimnaziala Mihai Voda, Mihai Viteazu, Jud. Cluj) s-a pregătit cu o scenetă si poezii patriotice
pentru a marca această zi. Am repetat de multe ori sceneta, apoi confecționând drapele tricolore.
Părinții au îmbrăcat copiii in costume populare specifice zonei noastre.

De Ziua Naționala, 1 Decembrie 2018, Centenarul Marii Uniri a fost marcat în comuna Mihai
Viteazu printr-o paradă spectaculoasă, prima paradă militară din istoria comunei. Au participat
entuziasmați și elevii mei după care ne-am deplasat la Casa de Cultură din Mihai Viteazu. Aici am
prezentat sceneta noastră după care am încins Hora Unirii în curtea instituției.

Prin aceasta activitate am urmărit formarea conștiinței patriotice, familiarizarea elevilor mei cu
trecutul istoric, frumusețile acestui pământ, cu tezaurul cultural și artistic al poporului român, dar
totodată și cultivarea respectului pentru valorile materiale și spirituale ale celorlalte popoare și
națiuni.

Pentru ca aceste informații să se transforme în convingeri este necesară asocierea lor cu trăiri
afective corespunzătoare. Acestea constituie latura dinamică a patriotismului care alimentează din
interior funcționarea sa, imprimând relațiilor dintre copii și patria din care fac parte o nuanță de
adeziune. Asemenea trăiri pot fi declanșate numai în contextul unor situații în care copiii sunt
subiecți ai acțiunii.

Între componenta cognitivă și cea afectivă există o strânsă interdependență. Ca sentiment,

patriotismul se elaborează pe măsura îmbogățirii cunoștințelor elevilor(reprezentări și noțiuni)
despre patrie, dar nu se reduce la acestea. Sentimentul și în general trăirile afective, nu se transmit și
nu se învață. Copilul trebuie angrenat în asemenea situații. În cazul nostru participarea la
evenimentele dedicate Marii Uniri. Numai organizând asemenea situații vom reuși să consolidăm
sentimentul patriotic.

Luna decembrie abundă în sărbători. După 1 Decembrie urmează Moș Nicolae, care prin
bunăvoința părinților a răsplătit elevii cuminți, a scris chiar și o scrisoare pe tablă pentru elevii a III-
a A, apoi urmează vremea colindelor, un obicei specific românesc respectat și de noua generație.
Respectarea acestor tradiții este o bucurie și o onoare pentru elevi, mândria de a fi român.

295
 Implicarea părinților în activitățile școlare și extrașcolare

Prof. înv. primar BEȘIR LEMAN

Școala Gimnazială nr. 1 Mircea Vodă

Rolul familiei este important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral si
estetic. Şcoala, alături de familie, influenţează personalitatea copilului. Dacă cele două medii
educaţionale –şcoala şi familia –se completează şi se susţin, ele asigură într-o mare măsură bună
integrarea copilului în activitatea şcolară şi pe plan general în viaţa socială. Pentru a realiza un
parteneriat eficient cu părinţii, cadrele didactice responsabile trebuie să urmărească să înveţe de la
părinţi despre copiii acestora şi să ofere acestora informaţiile şi resursele necesare în vederea
eficientizării procesului educaţional. Unitatea şcolară este cea care va face primul pas spre o bună
colaborare cu familiile elevilor, oferind părinţilor o gamă largă de activităţi la care pot participa.
Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în
domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și
priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în
diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. Pentru găsirea unor soluţii la problemele
educative ale familiei, părintele trebuie văzut ca un colaborator, ca un partener care se implică activ
în aceste forme de intervenţie socio educaţională.
Familia reprezintă elementul cheie în socializarea copilului cu ceilalţi copii din clasă fiind
consultată cu privire la activităţile educative ( extracurriculare) şi cu privire la activităţile opţionale
pe care doresc să le desfăşoare copiii. Şcoala poate organiza ateliere, seri tematice, serbări, concerte
la care părinţii pot participa, care permit acestora să vadă manifestările elevilor, precum si rezultatul
muncii lor.. Şedinţele, lectoratele cu părinţii pot fi moment prielnice de a anunţa planificarea unor
astfel de activităţi. Aceste activităţi extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul
părinţilor care experimentează relaţii inedite cu copiii lor. În școlile noastre, săptamâna ,,Școala
Altfel” incearcă să ofere copiilor o nouă perspectivă asupra educației, iar părinții sunt bineveniți să
participe alaturi de cei mici la activitățile organizate in acest interval. Prezenta fizică a părintelui nu
va fi în cadrul familiei, ci într-un mediu nou, în cadrul școlii unde invață copilul sau in altă parte
(locul de munca al parintelui).
Aceştia pot fi implicaţi nu doar în organizarea acestor evenimente, dar pot veni şi cu sugestii,
propuneri de teme şi activităţi. Aceste evenimente reprezintă oportunităţi de a asigura o cât mai
bună coerenţă între valorile şi practicile educaţionale promovate de şcoală şi familie. Fără stabilirea
unui sistem unitar de cerinţe, colaborarea dintre cei doi factori educaţionali va rămâne fără
rezultatele scontate. De asemenea, pot fi organizate expoziţii cu vânzare de obiecte. Aceste obiecte
se pot realiza în cadrul activităţilor de educaţie plastică şi practică (lucrări din plastilină, desene,
picturi, lucrări cu materiale din natură, colaje). La expoziţie pot participa părinţi şi alte rude ale
copiilor. Din suma provenită din vânzarea acestor obiecte se pot cumpăra materiale şi echipamente
necesare dotării clasei.
Pentru o relație optima cu părinții, este nevoie de a îmbina variate forme și metode de colaborare a
școlii cu familia și comunitatea.unele dintre acestea sunt:
 Excursii,drumeții - părinţii pot contribui la
organizarea şi sponsorizarea acestor acţiuni, asigură supravegherea copiilor, trăiesc emoţii pozitive
alături de copilul lor, le oferă modele de comportare;
 Expoziţii cu lucrări ale copiilor - prilej de a-i familiariza cu date importante despre evoluţia
copiilor, atât pe plan artistic, cât şi al bagajului de cunoştinţe;
 Serbările şcolare - prin care
părinţii pot descoperi aptitudini speciale ale copiilor, nivelul dezvoltării acestora, pot să le evalueze
performanţele, să se implice în organizarea acestor activităţi;
 Implicarea părinților în proiecte și parteneriate şcolare;

296
 Ziua uşilor deschise -în cadrul cărora părinţii asistă la orele de curs şi la alte activităţi;
 Jurnalul clasei - cuprinzând fotografii, impresii ale copiilor, altor persoane implicate
în activităţile clasei,descrieri de acţiuni, diplome obţinute, desene create de copii etc;
 Ateliere de lucru cu părinţii -în cadrul cărora aceştia sunt familiarizaţi cu standardele de
eficienţă a învăţării/finalităţile educației, conţinuturile, strategiile aplicate, programul de activitate a
şcolii;
 Mese rotunde -la care părinţii şi profesorii fac schimb de experienţă educaţională;
 Revista și sait-ul web al școlii - ce conţine informaţii despre activităţile instituţiei;
prezentarea unor evenimente; anunţuri despre activităţile ce urmează a fi desfăşurate; articole
diverse la care pot să-și aducă aportul și unii părinți;
 ..Biblioteca vie” (vorbitor, invitat, vizitator) -aceasta este o tehnică prin intermediul căreia
un părinte prezintă copiilor, profesorilor, altor părinţi informaţii importante privind profesia sa;
 Activităţi pentru copii organizate în comun de către învăţători şi părinţi.
Părerea părinţilor despre modul în care se desfăşoară activitatea în școală este foarte importantă,
putând fi aflată prin discuţii libere, chestionare ce se pot aplica părinţilor, consultarea listei cu
sugestii deschisă oricând acestora. Şcoala acţionează permanent pentru a încuraja implicarea tuturor
părinţilor în activitatea de învăţare ce se continuă şi acasă.
Părinții care se implica activ în educaţia copiilor lor au un impact semnificativ asupra succesului
copilului şi a vieţii sale, în general. Implicarea părintelui este esenţială pentru rezultatele la
învăţătură, comportamentul şi atitudinea elevilor,

297
 GRADINITA, FAMILIA SI COMUNITATEA

Prof. Inv. Prescolar: Biberi Mariana

Scoala Gimnaziala „Mihai Eminescu” Roman, Jud. Neamt

Omul este in permanenta interactiune cu factorii sociali ai existentei sale. In aceasta interactiune, el
asimileaza normele si valorile societatii, modelele sociale de comportament, mijloacele sociale de
comunicare umana. Prin aceasta, el este pregatit pentru viata sociala, pentru asumarea unor roluri si
responsabilitati. Acest proces se realizeaza de-a lungul diferitelor etape de viata, in cadrul unor
forme specifice de activitate sociala si in cadrul specific al unor institutii sociale: familia, gradinita,
scoala, institutiile culturale, dar si impreuna cu intregul sistem al mijloacelor moderne de informare
si influentare. Procesul de integrare in societate incepe in familie din timpul copilariei mici, cand
intervin primele contacte sociale si experiente de viata (socializarea primara sau socializare de
baza), si continua de-a lungul vietii omului, odata cu dobandirea unor statusuri si roluri succesive
(socializare continua sau secundara). Tot in familie, copilul isi insuseste limbajul. Volumul,
calitatea vocabularului, corectitudinea exprimarii depinde de modelele oferite de parinti, de felul in
care acestia interactioneaza si ii solicita pe copii.In familie se formeaza cele mai importante
deprinderi de comportament: respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, ordinea, rabdarea etc. In
realizarea acestor sarcini, modelul parental ajuta cel mai mult, parintii oferind copilului exemple de
comportamente in diferite contexte.
Familia reprezinta mediul in care copilul invata si exerseaza comportamentele sociale, sa se
descopere pe sine si pe cei din jur, se familiarizeaza cu sistemul valorilor sociale si culturale.
Mediul familial ocupa un loc central in multitudinea factorilor determinanti ai evolutiei copilului.
Copilul nu este un adult in miniatura, ci este un „candidat la maturizare“ (H. Pierot), deosebit de
receptiv la influentele pozitive sau negative care se exercita asupra lui. De aceea, copilul trebuie
socializat si modelat, iar fundamentarea personalitatii se realizeaza, in mare masura, in interiorul
familiei care concentreaza primul sau univers afectiv, social si cultural. Trasaturile si coordonatele
personalitatii copilului se construiesc in relatie cu mediul social, cu situatiile pe care trebuie sa le
traiasca in familie, atitudinile parintilor avand o influenta importanta asupra personalitatii copilului
in devenirea sa ca adult.
Educatia din familie a copilului se va continua cu cea din gradinita. Uneori, intre cele doua medii
educative, exista diferente majore de reguli, valori, cultura etc. In aceasta situatie, copilul este supus
adaptarilor si readaptarilor repetate, care il marcheaza profund: se instaleaza o stare de confuzie
interna, copilul nestiind ce reguli sa-si asume, care valori sunt acceptate social. Mai mult chiar,
putem vorbi si despre o trauma emotionala, copilul simtindu-se vinovat daca va adera la valorile
gradinitei, in defavoarea valorilor familie (sau invers). Activitatea educativa din gradinita nu poate
fi izolata, separata de alte influente educative ce se exercita asupra copilului si mai ales, de cea din
familie. Educatia trebuie sa se manifeste permanent ca o actiune coerenta, complexa si unitara a
gradinitei si familiei.
La intrarea in gradinita, parintii sunt cei care detin toate informatiile legate de copil: stare de
sanatate, obiceiuri alimentare, particularitati de invatare, mod de comportare, probleme in
dezvoltare etc. In acelasi timp, gradinita, ca prima institutie care se conduce dupa principii si
metode stiintifice, detine mijloace specifice pentru valorificarea potentialului fizic si psihic al
fiecarui copil. Imbinarea in parteneriat a informatiilor detinute de parinti cu cele ale gradinitei
trebuie sa fie in beneficiul copilului.
Colaborarea cu cabinetele de asistenta psihopedagogica se adreseaza in egala masura copiilor,
parintilor si cadrelor didactice, urmarind o educatie eficienta si o dezvoltare optima a personalitatii
copilului prin armonizarea comportamentelor acestora.

298
 In sprijinul parintilor pot fi organizate servicii de tipul:
„Scoala parintilor“ care consta in activitati de informare, formare si consiliere a parintilor in •
vederea cresterii abilitatilor parentale;
„Centrul de consiliere“ in care consilierul sau terapeutul desfasoara activitati cu parintii si copiii •
pentru optimizarea sau reconstructia relatiilor dintre acestia;
„Clubul pentru parinti si copii“ consta in amenajarea unui spatiu in care parintii si copiii pot •
petrece timpul liber intr-un mod cat mai placut (au la dispozitie o ludoteca, biblioteca cu carti
pentru copii, filme de desene animate etc.);
Colaborarea cu scoala este foarte importanta intrucat in aceasta institutie va continua educatia
copilului. Parteneriatul dintre cele doua – scoala si gradinita – are ca scop primordial identificarea
celor mai eficiente cai de adaptare a copiilor la noul mediu educativ. Parteneriatul se poate
concretiza prin schimburi de experienta intre invatatori si educatori (lectii deschise, mese rotunde,
ateliere de lucru etc.), activitati comune la care sa participe copiii si parintii (vizite la scoala,
proiecte educative de genul „Saptamana lecturii“, „Ziua portilor deschise“ , „Scolar pentru o zi“
etc.).
Colaborarea cu Primaria este esentiala intrucat aceasta institutie se implica in dezvoltarea si
intretinerea bazei materiale a gradinitei, dar si in derularea si sprijinirea unor actiuni sau proiecte
educative. Primaria, in colaborare cu Inspectoratele Scolare Judetene si cu alte institutii, poate sa
initieze programe care vin in sprijinul imbunatatirii activitatii educative din gradinite (de exemplu:
„Concurs de desene pe asfalt“, „Festivalul de teatru pentru copii“, „Expozitie de carte pentru
prescolari“ etc.) Gradinita poate solicita ajutorul Primariei in sustinerea unor proiecte, atat din punct
de vedere material, cat si pentru promovarea acestora in comunitate.
Colaborarea cu Politia ajuta in educatia preventiva si cultivarea comportamentelor prosociale.
Aceasta colaborare se poate concretiza in activitati de informarea a copiilor asupra unor reguli care
trebuie respectate astfel incat viata si siguranta lor sa nu fie pusa in pericol. Exemple de proiecte:
„A fost odata un politist“(transformarea derularii evenimentelor in povesti cunoscute: „Capra cu trei
iezi“, „Scufita Rosie“, dramatizari ale acestora); „Orasul bicicletelor“ (pe teme de educatie rutiera).
Colaborarea cu biserica inlesneste promovarea valorilor moral-religioase care sunt importante in
educatia morala si comunitara a copilului. Aceasta colaborare este foarte importanta in special in
comunitatile multietnice, in care oamenii apartin diferitelor culte religioase. Copiii trebuie sa invete
ca, indiferent de religie, toti suntem egali si avem aceleasi drepturi. Exemple de proiecte:
„Craciunul - sarbatoarea tuturor crestinilor“, „Bucate de sarbatori“.
In functie de specificul comunitatii in care se afla gradinita, se pot realiza parteneriate cu:
institutii sanitare,• in sustinerea unor activitati care au ca scop cresterea si dezvoltarea tuturor
membrilor comunitatii; asociatiile nonguvernamentale• , pentru rezolvarea unor probleme de
ordin social; parteneri privati• care pot sprijini gradinita cu fonduri materiale sau prin activitati de
voluntariat;mass-media,• pentru promovarea imaginii gradinitei, pentru promovarea ideilor noi,
valorilor etc.
Prin crearea parteneriatului gradinita–familie–comunitate, copiii castiga un mediu de dezvoltare mai
bogat, intre participanti se creeaza relatiile pozitive si fiecare isi va dezvolta sentimentul coeziunii
sociale.

299
 SERBĂRILE, MIJLOC DE STIMULARE SOCIO – AFECTIVĂ

Prof.înv.pr. Bibicu Ioana Mirela

Liceul Teoretic,,Callatis” Mangalia

Dezvoltarea socio–afectivă a copiilor cuprinde o serie de obiective educaționale fundamentale ce nu

se limitează la o singură disciplină, ci pot fi realizate prin întreaga activitate școlară .
Activitățile artistice contribuie la acumularea cunoștințelor și la lărgirea orizontului de cunoaștere a
copiilor, îmbogățesc și nuanțează viața lor afectivă, le oferă prilejuri de a trăi emoții variate. De
asemenea, munca laolaltă contribuie la dezvoltarea simțului de răspundere al fiecărui copil și al
întregului colectiv prin dorințe comune de a obține rezultate bune, favorizează stabilirea unei
discipline conștiente pe parcursul repetițiilor și în cadrul desfășurării lor.
Contactul cu un public prezent, în număr mare sau mai mic, trezește în copii energia latentă, care îi
ajută să-și stăpânească timiditatea, le cultivă spiritul de inițiativă, de independență în acțiune, iar
pregătirea din timpul repetițiilor contribuie la stimularea interesului pentru muncă și a disciplinei
muncii îndeplinite cu conștiinciozitate.
Importanța manifestărilor artistice interpretative rezidă chiar și în funcțiile acestora :
a. – cognitive și cultural artistice ;
b. – moral – civice și de societate ;
c. – recreativ – distractive și afective .
Prin realizarea funcției cognitive sau cultural artistice, copiii iau contact cu valori culturale ale
poporului nostru și ale altor popoare cu valori multiple ale spiritualității universale.
Exercitându-și funcția de educație moral–civică și de socializare, activitatea interpretativă
contribuie la sprijinirea integrării sociale a copiilor prin formarea și dezvoltarea sentimentelor,
convingerilor și atitudinilor necesare îndatoririlor ce revin tinerei generații, precum și ale normelor
de comportare și conviețuire socială.
Căile de educare morală a copiilor prin activitatea artistică sunt numeroase ele depinzând de
orientarea conținuturilor încorporate în mesajul artistic elaborat.
Funcția distractiv–recreativă satisface una din importantele trebuințe ale copiilor și anume aceea de
refacere a echilibrului fizic de recreare și deconectare.
Manifestările artistice reprezintă un prilej de evaluare a activităților ce le-au pregătit. Prin poeziile
recitate, copiii dau dovada ca sunt obișnuiți să vorbească corect, nuanțat, expresiv, folosind o
mimică și un ton cât mai adecvat, prin mișcările prezentate se va vedea stadiul coordonării cu ritmul
muzicii, prin cântece se constată armonizarea cu ceilalți, prin scenetele prezentate se vor vedea
cunoștințele și starea empatică.

300
Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacții, lucruri ce creează bună dispoziție, favorizează
dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic și psihic.
Importanța lor educativă rezidă în conținutul artistic prezentat precum și în atmosfera sărbătorească
ce se instalează cu acest prilej .De asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv al acestui gen de
activități care conduce la sudarea colectivului de copii, îi învață să trăiască în grup, să se încadreze
într-o disciplină fermă .Prin organizarea serbărilor dezvoltăm la copii dragostea pentru artă, pentru
frumos.

301
 Serbările școlare – o cale către universul artei

COLEGIUL TEHNIC „MIHAIL STURDZA”, IAȘI

PROFESOR: BIDA CRISTINA MARIA

De-a lungul timpului, sistemul de învățământ a cunoscut numeroase schimbări de paradigmă,

generate de evoluția societății actuale, de cerințele diferite de pe piața muncii, de nevoile
educabililor sau ale sistemului social. Sistemul de învățământ este într-o continuă transformare și
evoluție, pentru a răspunde nevoilor tuturor actorilor implicați în actul didactic, ce are o dublă
perspectivă, cea de informare, de transmitere de cunoștințe, respectiv cea formativă, de tip
educațional, ce dă naștere adevăratului „om al cetății”, supus regulilor tipice lumii în care trăiește.
Vorbim despre schimbări benefice sau care au efecte negative asupra sistemului, dar ne raportăm
adesea la mentalitatea de altădată a societății românești, fără a ține cont de înnoirea percepției
fiecăruia dintre noi asupra lumii în care trăim. Nimic nu este mai important decât să ținem cont de
particularitățile individuale ale fiecărui elev pe care îl avem în fața noastră.
Serbările școlare au rămas una dintre activitățile preferate ale elevilor dintotdeauna, pentru că
aceștia reușesc, astfel, să își dezvolte abilitățile artistice și sociale, să își întărească încrederea în
forțele proprii, să învețe ce înseamnă confruntarea directă cu sala plină de spectatori care privesc cu
interes un spectacol mai mult sau mai puțin reușit. Emoțiile dinaintea spectacolului, bucuria
succesului sau suferința eventualelor eșecuri reprezintă lecții importante de viață, care își pun
amprenta asupra ființei umane, mai ales în adolescență, atunci când intensitatea trăirilor și
profunzimea emoțiilor îi copleșesc pe cei aflați la început de drum, ajutându-i astfel să se
maturizeze. Toate acele momente declanșate de organizarea unor spectacole și participarea activă la
acestea au un efect benefic în plan educațional. Elevii care participă frecvent la aceste momente
festive sunt plini de viață, energici, sociabili, calități esențiale pentru un adolescent din zilele
noastre. Din păcate, în fiecare colectiv există elevii timizi, care se feresc să se implice în astfel de
activități, lucru foarte grav, iar rolul cadrelor didactice este acela de a atrage acești elevi singuratici,
care preferă să se închidă în sine, în activitățile extrașcolare pentru a-i determina să se integreze
activ într-un grup social și să își aducă aportul la evoluția societății. Serbările sunt un pretext pentru
a implica toți elevii în activități extrașcolare, de a-i pune în situația de a se supune unor reguli
diferite de cele obișnuite, de a-i motiva să participe la activități ce asigură coeziunea grupului din
care fac parte.
Serbările școlare desfășurate în afara școlii, organizate sub forma unor spectacole cu participarea
unor invitați din exteriorul școlii și a părinților au un efect benefic în motivarea micilor artiști sau
prezentatori care se vor strădui să facă o bună impresie tuturor celor care vor fi prezenți în sală.
Solemnitatea unor manifestări culturale, cu valențe artistice, într-un cadru oficial are un efect
pozitiv asupra fiecăruia dintre cei direct implicați în manifestări, educându-le atitudinea
responsabilă, respectul față de cei din jur, dorința de afirmare, de a lucra în echipă, de a-și exprima
trăirile și sentimentele într-o manieră artistică. Fiecare elev care participă la astfel de manifestări
învață o lecție de viață pe care o va valorifica în activitatea sa viitoare.
Așadar Toate-s vechi și nouă-s toate, cum spunea Eminescu, întrucât serbările școlare s-au născut
odată cu sistemul de învățământ, dar nu și-au pierdut nicio secundă valoarea în sensul educării
elevilor. Multitudinea de reforme care a generat transformări ale sistemului educațional nu a
schimbat cu nimic percepția asupra rolului serbărilor în educarea elevilor. Ele sunt dovada că
sufletul adolescenților sau al adulților are nevoie de frumos, de artă, de momente în care să simtă
emoția, bucuria, nostalgia sau melancolia. Cred că niciodată nu vom putea schimba lucrul acesta, iar
serbările școlare vor fi o piesă din puzzle-ul educațional care nu va dispărea niciodată. Să ne
gândim de fiecare dată la bucuria din ochii copiilor noștri, la lumina din sufletele lor, pe care o vom
păstra mereu în inimă.

302
 Carmen Crețu, Conținuturile procesului de învățământ, componentă a curriculum-ului,
în volumul Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 1998.
 Constantin Cucoș, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 2002.
 Constantin Cucoș, Educație, iubire, desăvârșire, Ed. Polirom, București, 2008.
 Alois Gherguț, Managementul general și strategic în educație, Ed. Polirom, Iași, 2007.
 Ioan Jinga, Educația și viața cotidiană, Editura Didactică și Pedagogică, București,
2008.
 Anca Nedelcu, Fundamentele educației interculturale: diversitate, minoritate, echitate,
Ed. Polirom, Iași, 2008.
 Călin C. Marin, Filosofia educației, Ed. Aramis, București, 2001.

303
 Importanța colaborării părinților cu școala

Prof.înv.primar Bida Liliana Ramona

Liceul Tehnologic”Clisura Dunării”Moldova Nouă

Procesul de învăţământ este principalul mijloc de formare a omului, în special a generaţiilor tinere,
sub toate aspectele. Calitatea procesului de învăţământ se măsoară după rezultatele elevilor în
şcoală şi în afara ei, rezultate ce deprind de capacitatea fiecărui cadru didactic, a fiecărei unităţi
şcolare de a combina toată gama de activităţi necesare, pentru atingerea obiectivelor şi de a le
îmbunătăţi de la caz la caz. Din perspectiva celor arătate mai sus, derularea unitară şi eficientă a
procesului instructiv–educativ, asigurarea unui parteneriat real şi durabil cu rol de autoreglare în
relaţia învăţător-familie-elev sunt decisive.
Partener egal, alături de învăţător în formarea personalităţii copilului este familia. Aceasta poate să-i
ofere copilului numeroase resurse sau, dimpotrivă, să-l priveze de ele. Oricât de perfect ar fi un
sistem de educaţie, el rămâne insuficient dacă se izbeşte de opoziţie sau de indiferenţă din partea
părinţilor. Deoarece copilul petrece cea mai mare parte a timpului în familie, efectul educativ va fi
deviat, deformat sau chiar anulat în cazul că întâmpină rezistenţa părinţilor. Grija părintească,
dragostea şi modelele cultural comportamentale asigură dezvoltarea psihică sănătoasă a copilului. În
schimb, atitudinea neglijentă a părinţilor – mai ales în familiile dezorganizate- se soldează cu
diverse anomalii psihice.
Activitatea didactică de bună calitate constituie un suport pentru progresul constant al copilului în
plan psihic și social. Copilul își va dezvolta potențialul nativ în măsura în care școala va reuși să îl
identifice corect, să îl cultive , dar nu va omite să se implice în modelarea influențelor care nu
aparțin orei de curs.
Educația este o acțiune la care își dau concursul școala, familia, întreaga societate. Colaborarea între
toți factorii educaționali, în primul rând între școală și familie este stringentă.
Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și
viață ale copiilor.
Parteneriatul între școală și familie și-a demonstrat eficientă pretutindeni unde a fost aplicat, dacă s-
au respectat anumite condiții de realizare a acestuia:
- părinții să fie percepuți de către cadrele didactice ca persoane active și valoroase pentru educarea
copiilor;
- părinții să se implice în mod concret în luarea de decizii referitoare la activitățile extrașcolare, la
modificarea orarului, la stabilirea disciplinelor opționale;
- responsabilitatea pentru evolutia copilului să fie împărțită între școală și familie.
Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor, dacă nu află și modul lui de comportare
în condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității de la școală și invers –
activitatea de la școală este o continuare a activității de acasă.
Severitatea exagerată își va lasa amprenta asupra personalității în formare a copilului. Astfel de
părinți impun un regim de viață și de învățătură peste limitele de toleranță psihologică și
psihofiziologică specifică vârstei. Ei impun copiilor lor un volum prea mare de sarcini, interzic
participarea la activități recreative, la jocurile specifice vârstei și aplică pedepse care lezează
demnitatea copiilor, în special pedepse corporale.
Pe de altă parte sunt părintții superprotectori, cei care se învârt in jurul dorințelor copilului. Un
astfel de copil va ajunge un egoist, pentru ca în familia sa el a cunoscut numai drepturi , nu și
îndatoriri. Cu acești copii se lucrează foarte greu și devin dificili, deoarece ei cred că și la școală vor
avea parte de aceleași privilegii.
Atitudinea protectoare a părinților se poate manifesta și prin limitarea excesiva a libertății și
independenței de acțiune, a inițiativei copilului.
Părinții devin deosebit de preocupați de copil, manifestă o teamă permanentă pentru viața și
activitatea copilului lor și de aceea stabilesc ei direcțiile de acțiune și comportare fără să accepte

304
abateri, plângeri și nemulțumiri. Principala consecință se exprima într-un comportament lipsit de
inițiativă, instalarea unei temeri nejustificate de acțiune și mai ales de consecințele ei, în ultima
instanță timiditate exagerata.
Obiectivul primordial al parteneriatului școala – familie îl reprezintă obținerea succesului școlar..
Progresul –obținerea anumitor stări calitative superioare în raport cu o perioadă comparată. Poate fi
continuu sau periodic.
Reușita școlară se refera la nivelul de realizare a unui obiectiv propus pentru o durata mai mare de
timp.
Succesul școlar se exprima prin raportarea performanțelor elevului la cerințele programei școlare și
la finalitățile învățământului.
Un parcurs școlar negativ este reflectat de termenul de insucces școlar.
Insuccesul sau eșecul școlar cunoaste doua faze:
Prima fază – elevul trăiește sentimente de nemulțumire, are o motivație săracă, fie la o disciplină
sau un capitol.
Această fază se poate depăși cu ușurință prin mobilizarea resurselor proprii sau printr-o atenție
deosebită din partea învățătorului.
A doua faza – de instalare evidentă și stabilă a insuccesului școlar, elevul evită efortul individual și
își exprimă aversiunea față de învățătură, profesori, tot ceea ce este legat de școala. Înregistrând
mari lacune în cunoștințe, el poate ajunge la repetenție, exmatriculare sau chiar abandon școlar.
Școlarul are nevoie acasă de un mediu de viață în care să se simtă în siguranță. Într-un climat
educativ bun, părinții sunt calmi, afectuoși, destul de flexibili în raporturile cu copilul, fără a-i
satisface orice capriciu.
Familia este un cadru de disciplina ferm, în care și copiii și părinții împărtășesc același nivel de
exigență.
În activitatea de fiecare zi, regulile nu pot lipsi, dar nici nu pot fi introduse brusc. Ele trebuie să
susţină şi să consolideze dezvoltarea şi comportamentul adecvat al copilului, raporturile cu sine şi
cu ceilalţi, astfel încât să ajungă să formuleaze singur noi reguli şi principii. Adulţii trebuie să
respecte ideile copiilor şi să le utilizeze pentru a modela reguli. Ei trebuie să interacţioneze cu copiii
pe măsură ce aceştia lucrează , se joacă , colaborează la activităţile extraşcolare.
Un alt punct de plecare în integrarea copiilor în şcoală şi asigurarea succesului şcolarului este
colaborarea şcoală – familie în cunoaşterea elevului.

Bibliografie:
Agabrian, M., Milea V., Parteneriate şcoală -familie-comunitate , Ed. Institutul European, Iaşi ,
2005
Batrânu, E., Educația în familie , Ed. Politică, Bucuresti, 2005

305
 IMPORTANTA ACTIVITATILOR EDUCATIVE REALIZATE IN
PARTENERIAT CU PARINTII

prof.inv.primar Bidu Mihaela

Sc.Gim. ,,M. Leocov~ Prelipca

Crearea unor parteneriate cu familia este un proces care necesita coalizarea energiilor si unirea
efortului tuturor partenerilor si care trebuie considerat un ele- ment legitim al procesului educativ,
element care influenteaza dezvoltarea si acti- vitatea de invatare a elevilor. Parteneriatele cu familia
ating un maxim de eficien- ta si contribuie la obtinerea unor beneficii pe termen lung atunci cand
sunt comprehensive si bine planificate.

Multă vreme s-a considerat că şcoala joacă rolul central şi că forme diferite de acţiuni organizate ar
putea înlocui familia, care de multe ori nu are aspiraţiile sau resursele culturale pentru ceea ce
propune societatea.

Şcoala eficientă realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea şi res- pectarea identităţii sale
cu familia, prin recunoaşterea importanţei acesteia şi atragerea în procesul didactic şi cu toate
resursele educative ale societăţii, pe care le identifică, le implică şi le foloseşte activ.Identificând şi
valorizând dimensi- unea personală a individului, realizăm însă nevoia valorizării şi aprecierii
familiei ca mediu primordial şi afectiv necesar formării individuale.

Şcoala, singura instituţie care îşi propune planificat şi organizat să sprijine dezvoltarea individului
prin procesele de instrucţie şi educaţie,concentrate în pro- cesul de învăţământ, simte tot mai mult
nevoia să realizeze un parteneriat activ cu familia şi comunitatea în care se dezvoltă copilul.Există o
reţea complexă de relaţii în cadrul unei şcoli, care au un potenţial important de influenţare a
educaţi-ei copiilor, atât în sens pozitiv,cât şi în sens negativ.

Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi efi- cienta, o unitate de
cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul co- pilului. Ea concepe cele două instituţii
sociale exprimându-se în schimburi de opi nii şi în discuţii, iar atunci când este vorba de decizii,
păstrându-şi fiecare identita- tea şi aportul specific. Raporturile active ale familiei cu şcoala sunt
stimulate de apariţia unor importante mize familiale ale şcolarităţii: instrumentale, statutare,
afective şi culturale.

Părinţii pot fi parteneri în educaţie pentru că deţin cele mai multe informaţii despre copiii lor.
Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este esenţial ca părinţii să fie priviţi ca participanţi
activi, care pot aduce o contribuţie reală şi valoroasă la edu- carea copiilor lor;să fie parte la
adoptarea deciziilor privitoare la copii;să se recu- noască şi să se aprecieze informaţiile date de ei
referitoare la copiii lor;să se valo rifice aceste informaţii şi să se utilizeze în completarea
informaţiilor profesionale si responsabilitatea să fie împărţită între părinţi şi profesori.Relaţia dintre
părinţi şi profesori implică ieşirea din frontierele şcolii şi determină o altă abordare a profe- siei
didactice, este de comunicare prin cooperare şi, mai nou, prin conceptul de parteneriat care le
cuprinde pe toate şi, în plus, exprimă şi o anumită abordare pozitivă şi democratică a relaţiilor
educative.

306
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tă-ramul cunoaşterii şi în
acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător cât şi pentru elevii
săi. Copilul, în general, este lipsit de în- credere în forţele lui. Efortul pe care îl face în primele clase
este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp atenţia cuvenită, li se pare
că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în seama școlii Una din ideile
directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ, organizator, cercetător,
independent, participant conștient la propria dezvol- tare. Ca activitate intenţionată şi orientată,
educaţia extraşcolară-nonformală per- mite adâncirea cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din
zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora
pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută a timpului liber al
elevilor,dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera în
rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi forma-rea trăsăturilor pozitive de caracter.
Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a micuţului, pe
jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea
unor semne atât de curioase şi pline de mister. De aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu
părinții este deosebit de benefică.

Aceste parteneriate presupun o interacțiune, colaborare, cooperare între fac torii educaționali-
familie-școală-societate. Copiii noștri sunt viitorul nostru iar du- pa cum îi vom crește și îi vom
învăța să se adapteze schimbărilor permanente din lumea noastră de azi și în cea de mâine, așa vom
asigura și continuitatea culturii și civilizației umane.

307
 MESAGERI AI FOLCLORULUI BĂNĂŢEAN
- DUBAŞII DIN BRĂNEŞTI -

prof. BIRĂU VICTOR - Liceul Teoretic „Traian-Vuia”

loc. Făget, jud.Timiş
La începuturi - acum 50 de ani - era o formaţie de dansuri pe patru generaţii, având în componenţa
sa 84 de persoane, care, în jurul anilor ’70 a devenit Ansamblul folcloric “Dubaşii din Brăneşti”.
Obiceiul colindatului l-au avut în suflet, s-au născut cu el şi l-au păstrat cu sfinţenie de-a lungul
anilor, trasmiţându-l generaţiilor care au urmat.
În cadrul poeziei obiceiurilor tradiţionale de peste an specifice satului Brăneşti se detaşează ca
frecvenţă, ca valoare artistică şi documentară, colinda de ceată, în zeci şi sute de variante. În sat
obiceiul colindatului este încă o realitate vie a sărbătorilor de iarnă cu precădere la Ajun, Crăciun şi
Anul Nou, la care participă întreaga comunitate.
Dubele prin bătăi deosebite, structurate pe mărimi şi ritmuri diferite, dau laolaltă o poliritmie
verticală şi orizontală unică în Brăneşti şi în zonă, unde există şase categorii de dube după mărimi,
sunet, bătăi şi măiestrie a dubaşului, constatându-se în acest sens o adevarată specializare cu
denumiri aparte: creaţa, mica, mijlocia, dubla după mijlocie, marea, dubla după cea mare,
scormonind din străfunduri atmosfera şi comunitatea, precum o covârşitoare avalanşă sonoră ce-şi
trimite ecourile departe în timp, în noapte.
La noi dubelor le sunt hărăzite intervenţii separate, proprii cu melodii speciale ca: marşul dubelor
folosit în timpul colindatului la parada de pe stradă şi la intrarea în gospodăria colindată, marşul cu
două, respectiv patru întreruperi, marşul nou, jocul cerbului, marşul miresei folosit la ieşirea din
curtea colindată, practicată numai în acest scop şi cadru, fapt care reliefează inconfundabila pecete
locală, dar şi destoinicia unor grupuri de dubaşi până la performanţă.
Talentul acestor minunaţi şi talentaţi oameni, păstrători ai tradiţiei folclorice a depăşit cu multă
uşurinţă graniţele Făgetului, ale judeţului şi chiar ale ţării, arătând tuturor iubitorilor de frumos ceea
ce aveau mai de preţ - bătăile dubelor.
Prin aceste unice bătăi ale dubelor, prin portul costumelor populare vechi, dar bine păstrate fiind de
un alb imaculat asemeni unei zăpezi proaspăt aşternute, “Dubaşii din Brăneşti” au câştigat
numeroase şi semnificative premii la concursuri şi festivaluri atât în ţară cât şi în străinătate sub
conducerea regretatului profesor Nicolae Oprescu.
În perioada 28 august-3 septembrie 1973 au participat la şapte spectacole pe litoralul Mării Negre
cu programul “Târg la Făget”, în staţiuniile: Neptun, Eforie Sud, Costineşti, Techirghiol, Eforie
Nord şi Mamaia. Spectacolul de la Mamaia a fost televizat şi transmis mai târziu pe programul
TVR.
După acest mare success urmează participarea la faza finală a Concursului republican de folclor
unde obţin Medalia de Aur.
La aceste numeroase şi minunate succese ale “Dubaşilor din Brăneşti” au contribuit şi personalităţi
importante ale folclorului românesc cu care aceştia au colaborat. Printre aceste personalităţi se
numără şi doamna profesor universitar Emilia Comişel care participă în decembrie 1975 alături de
dubaşi la colinda tradiţională de iarnă prin sat realizând diferite înregistrări ale obiceiurilor, de care
a fost fermecată.
O altă minunată şi importantă colaborare a fost cea cu formaţia “Phoenix” începută în mai 1976,
alături de care au realizat un impresionant program artistic prezentat la Costeşti, judeţul Hunedoara
în cadrul “Serbărilor Scânteii Tineretului”. Cu formaţia “Phoenix” au avut o lungă şi fructuoasă
colaborare, realizând spectacole unice prin ritmurile muzicii şi ale bătăilor de tobe care adunau
lumea de peste tot. Componenţii acestei renumite formaţii au stat o perioadă de câteva săptămâni la
Brăneşti pentru a realiza diferite tipuri de programe pe care apoi le-au prezentat cu diferite ocazii
uimind ascultătorii.

308
Tot în acest an – 1976 - bogat în realizări ale acestor mesageri, “Dubaşii din Brăneşti” au susţinut
un program artistic în Bucureşti la Sala Polivalentă în faţa lui Nicolae Ceauşescu, acest eveniment
având o mare importanţă pentru Brăneşti, deoarece renumele câştigat ajunsese chiar la preşedintele
ţării.
Acestui minunat success i-au urmat altele pentru ca în perioada 25 iunie-31 iulie “Dubaşii din
Brăneşti” participă la Festivalul Internaţional de folclor de la Zagreb (R.S.F.Iugoslavia), unde au
participat mai multe ţări, iar în cadrul acestui festival prezintă 7 spectacole încununate de succes.
Urmează anul 1977, un an încărcat de succese şi mari realizări ale Dubaşilor din Brăneşti prin
participări excepţionale la diferite spectacole, festivaluri şi concursuri. În februarie realizează un
spectacol pentru televiziune, apoi în martie participă la etapa intercomunală a Festivalului Naţional
„Cântarea României” unde se califică pentru etapa judeţeană, care se desfăşoară la Lugoj, în aprilie,
şi unde obţin locul I. Perioada de iarnă a aceluiaşi an este încărcată de activităţi folclorice, care au
dus la accentuarea succesului şi renumelui câştigat prin multe ore de muncă serioasă şi bine
organizată. Astfel, pe 14 decembrie prezintă la Făget, în cadrul unui spectacol al obiceiurilor de
iarnă, programul „În şezătoare”, apoi în 18 decembrie în cadrul „Festivalului comunal al
obiceiurilor de iarnă” prezintă spectacolul „Colind de iarnă” care este încununat de un adevărat
succes. Apoi în 22-23 decembrie participă la Studioul central de televiziune, la Bucureşti pentru
filmarea „Pluguşorului”.
La Brăneşti a venit şi poetul Adrian Păunescu, care era conducătorul Cenaclului „Flacăra”, şi după
ce a văzut dubaşii a rămas impresionat şi a urmat o lungă şi minunată colaborare, frutificată prin
diferite spectacole la Făget, Deva, Timişoara şi Bucureşti – la Sala Polivalentă.
Aceasta se-ntâmpla pe 24 decembrie 1977, deci în seara de Ajun, şi se cântau minunate şi adevărate
colinde de Crăciun, lucru nemaiîntâlnit până atunci şi permis doar pentru poetul Adrian Păunescu.
Sala gemea de spectatori – 6000 – iar pe scenă băteau tobele de la Brăneşti şi răsunau colindele
specifice săbătorilor de iarnă, iar domnul Adrian Păunescu recita versuri special compuse pentru
dubaşi. Atmosfera a fost emoţionantă, căci spectatorii erau impresionaţi până la lacrimi de ceea ce
se desfăşura sub ochii lor pe scenă, un spectacol susţinut de „Dubaşii din Brăneşti” alături de
componenţii Cenaclului „Flacăra”, prin care au reuşit să arate şi să demonstreze încă o dată valoarea
lor, dar şi frumuseţea, farmecul şi semnificaţia sărbătorilor de iarnă care, la noi în Banat, în
Brăneşti, erau unice.
Tot alături de poetul Adrian Păunescu au realizat în 2 decembrie 1978 un Program de colinde şi
obiceiuri în cadrul emisiunii „Datini şi obiceiuri”, acest spectacol fiind transmis la 10 decembrie pe
programul TVR.
Participă la faza finală a Festivalului Naţional „Cântarea României” desfăşurată la Bucureşti, în 23
iulie1979, cu spectacolul „Pe rouă nescuturată”, obţinând locul I, conduşi fiind de profesorul Ion
Căliman.
La Sala Palatului, împreună cu orchestra „Făgeţeana”, participă la Spectacolul de Gală al
formaţiilor laureate în cadrul ediţiei a II-a a Festivalului naţional „Cântarea României”, spectacol
dat în prezenţa fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, a conducerii de stat şi a membrilor corpului
diplomatic, coordonator fiind profesorul Ion Căliman.
Acestor minunate realizări pe plan local sau în ţară le urmează multe altele, dar un lucru minunat s-a
produs prin prezenţa la Festivalul Internaţional de folclor din Gorizia-Italia, în 1982, unde au
obţinut un extaordinar şi bine meritat loc II, cu diploma „Folclor e vivente”.Deci, talentul şi
priceperea mesagerilor brăneşteni au fost duse şi peste graniţele ţării, în Italia, fiind foarte mândrii
de succesul şi laurii culeşi în urma acestui răsunător eveniment de care vorbesc şi astăzi cu mare
bucurie şi emoţie.
Acestor veterani le-au urmat alte generaţii care au fost la fel de valoroase şi care au dus mai departe
tradiţia moştenită sau învăţată de la ei.La diferitele ediţii ale Festivalului naţional „Cântarea
României” au fost la înălţimea aşteptărilor obţinând mereu locul I şi dovedind o dată în plus talent
şi măiestrie, accentuând acele ziceri bătrâneşti că „Banatu-i fruncea”.
Urmaşii, urmaşilor lor duc şi astăzi mai departe această unică şi minunată tradiţie care a devenit
nemuritoare, prin această perpetuare minunată, căci actuala componenţă a Ansamblului folcloric

309
„Dubaşii din Brăneşti” este una tânără şi puternică, dar demnă de numele şi renumele moştenit, care
a reuşit în nenumărate festivaluri şi concursuri să-şi arate valoarea.
Aceste vlăstare tinere s-au născut şi au crescut cu dubele, cu tradiţia, dar sub îndrumarea atentă şi
printr-o muncă bine organizată şi consecventă a consăteanului lor Fratuţescu Dorinel, aceşti micuţi
mesageri au dus mai departe renumele dubaşilor, al localităţii Brăneşti şi al Banatului.
Prin numeroasele şi importantele lor premii, obţinute la diferite concursuri, atât în ţară cât şi în
străinătate, şi-au demonstrat valoarea, dar au arătat şi frumuseţea portului şi a cântecului bănăţean.
Au participat în Spania la un spectacol minunat alături de binecunoscuta formaţie „Phoenix”, în
Republica Moldova, în Ungaria au fost la diferite festivaluri de colinde, precum şi la Vârşeţ cu un
program de obiceiuri.
La Concursul folcloric „Vetre străbune”, organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean, au obţinut
locul I, atât la secţiunea „Obiceiuri”, cât şi la secţiunea”Dansuri populare”, iar la Concursul
Naţional de Muzică, desfăşurat la Alba-Iulia, au obţinut locul I la secţiunea „Folclor”. La Berlin au
participat la a XVII-a ediţie a Festivalului Basmului dedicat ţărilor riverane Dunării, reprezentând
România, alături de Teatrul „Ţăndărică”, lucru foarte imporatant, care arată prestigiul unui obicei,
al unei tradiţii în lume.
„ Puteau fi aici portrete...de fapt este unul singur, al brăneştiului, de ieri şi de azi, care prin talentul
şi aplecarea sa spre viaţa spirituală, a adus faimă şi nume Brăneştiului, Făgetului, Banatului, acestei
ţări cu nume sfânt, România”- aşa cum spunea Ioan Gheorghe Olteanu în cartea sa Cântecul şi
răsunetul anilor dedicată „Dubaşilor din Brăneşti.”

310
 Importanţa activităţilor educative realizate în parteneriat cu părinţii

Prof. Olivia Biriboiu, Colegiul Naţional „Tudor Arghezi” Tg.

Cărbuneşti, jud. Gorj

Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii
şi în acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare profesor cât şi
pentru elevii săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face
la şcoală este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp
atenţia cuvenită, li se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă
totul în seama școlii.
Una din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ, organizator,
cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare.
Ca activitate intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea
cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului
şi dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea
eficientă şi plăcută a timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor
de a lucra în grup şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi
formarea trăsăturilor pozitive de caracter.
Profesorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a copilului, de
aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu părinții este benefică.
Un studiu realizat în ceea ce priveşte necesitatea colaborării şcoală-familie enumeră patru motive
pentru care şcoala şi familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1.părinţii sunt juridic
responsabili de educaţia copiilor lor; 2. Învăţământul ne este decât o parte din educaţia copilului; o
bună parte a educaţiei se petrece în afara şcolii; 3. Cercetările pun în evidenţă influenţa atitudinii
parentale asupra rezultatelor şcolare ale elevilor, în special, asupra motivaţiilor învăţării, precum şi
faptul că unele comportamente ale părinţilor pot fi favorizate datorită dialogului cu şcoala;4.
Grupurile sociale implicate în instituţia şcolară au dreptul să influenţeze gestiunea şcolară.
În concluzie, reuşita acestei acţiuni duce nu numai la îmbunătăţirea situaţiei şcolare a unor elevi ci
şi la ridicarea nivelului general al instrucţiei şi educaţiei corespunzător cerinţelor puse în faţa şcolii.
Bibliografie:
Nitrofan Nicolae – “ Rolul şcolii şi al familiei în cunoaşterea şi prevenirea unor fenomene de
dezadaptare şcolară.”
Roman C. Ioan – “ Învăţarea în şcoală sau învăţarea deplină şi pedagogia succesului.”

311
 Importanţa activităţiilor educative
în parteneriat cu părinţii
Proiect educaţional Naţional-

Biró Izabella
Profesor învăţămânr primar şi preşcolar
Liceul Tehnologic „Domokos Kazmer”, Sovata
Judeţul Mureş

Un copil este ca o sămanta de floare…Cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi, depinde de
grădinarul care o va îngriji, de ce pămînt şi de câtă lumină şi apă are, de cât e de ferită de frig, de
furtună şi de soare prea tare. E atât de plăpândă… Cum ai putea s-o rupi ori să o calci în picioare,
când e tot ce va mai rămâne în urma ta?” Irina Petrea

Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii. Ea este
factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societăţii, să ia parte activă
la viaţă, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul
decisiv în formarea omului. Misiunea şcolii este aceea de a contribui la realizarea idealului educativ
impus de cerinţele vieţii sociale.

Procesul de educaţie din cadrul şcolii este îndrumat şi condus de persoane pregătite în mod special
pentru a sigura reuşita şcolară. Dar fără sprijinul activ al părinţilor, şcoala nu poate realiza
obiectivele educaţionale stabilite, oricât de competenţi ar fi învăţătorii/ profesorii.

312
Reforma învăţământului aduce o schimbare semnificativă în ceea ce priveşte relaţia învăţătorului
cu ceilalţi factori implicaţi în educarea elevului, îndeosebi cu familia. Poziţia familiei este aceea de
partener într-un proces de dezvoltare ,de conturare a drumului şi rolului social pe care îl va alege
copilul . Familia are dreptul de a se implica în alegerea ofertei educaţionale, a carierei de mai târziu,
dar şi obligaţia de a urmări şi sprijini eforturile copilului şi ale şcolii. Expresia parteneriat cu
familia nu înseamnă doar o altă denumire a unei relaţii mai vechi în care familia era informată
periodic ori la cerere, asupra evoluţiei copilului în activitatea şcolară. Este vorba de o schimbare de
statut a familiei în raport cu şcoala. Familiei îi revin acum mai multe drepturi- pe care noi trebuie
să-i ajutăm, să-i conştientizăm şi să beneficieze de ele –dar şi sarcini sporite . Schimbările în plan
socio-economic exprimă necesitatea reală a colaborării între şcoală şi familie atât în rezolvarea unor
sarcini de susţinere materială, precum şi în cooperarea în alegerea programelor de instruire şi
educare( curriculum la decizia şcolii), pentru cunoaşterea personalităţii copiilor, pentru orientarea
şcolară şi profesională. Parteneriatul cu familia înseamnă şi o reconsiderare a atitudinii învăţătorului
faţă de aceasta. Îndatoririle învăţătorului faţă de familie sunt: mai multă transparenţă, acceptarea
observaţiilor pertinente şi promovarea sugestiilor privind obiectivele şi priorităţile educaţionale,
informarea corectă şi operativă. Familia are cea mai mare influenţă asupra copilului, iar trăirile
afective reprezintă suportul absolut necesar susţinerii efortului de învăţare. Rolul părinţilor faţă de
copilul devenit elev se schimbă. Părinţii trebuie să cunoască, să devină conştienţi de influenţa pe
care o exercită prezenţa lor în viaţa copilului, să fie convinşi că educaţia dată copilului, pentru
societatea actuală este diferită de cele precedente, că societatea actuală va fi diferită de cea actuală,
iar copilul trebuie pregătit corespunzător.

Un parteneriat familie-şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toţi cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru
şi şcolarul nostru.

Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile
care pot contribui la implicarea părinţilor:

 Lecţia – Ziua porţilor deschise: Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii
copiilor. Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în acel
context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare, faţă

313
de profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are
alături nu numai acasă.
 Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe părinte şi
invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în largul său.
 Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea
şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.Este o oportunitate pentru părinţi de a
cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte
copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei
fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi puncte comune, de a relaţiona cu
profesorii care însoţesc copiii.
 Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil. Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor
piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia
de afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o
sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de
sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor
timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente
interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le
cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi
părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.

 Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au durata
de două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere, de cunoaştere
a copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se generează situaţii în care

314
părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru
părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi
împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului,
procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi
dorite de părinţi, pentru viitor.
 Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile
individuale oferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme
apărute în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe
aspecte din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în
parte.

Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie gândită,
organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel încât şi
rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.

Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.

În concluzie, trebuie spus că cei doi factori educativi, familia şi şcoala, trebuie să aibă acelaşi scop –
formarea personalităţii umane integrale şi armonioase.

315
 SERBARE DE CRACIUN 2018

Clasa a II-a B Şcoala Gimnazială Nr.3,Rovinari,

Prof.înv.pr. Bîrsan Ayda-Roxana

În casă stau un bătrân şi o bătrână cu 2 copii şi aşteaptă colindătorii. Pe masă au colaci ,mere.
covrigi si nuci.
UN COLINDĂTOR:Onoraţi gazde de casă,/Viţă de persoane aleasă,/Sunt trimis ca vestitor,/De la
al nost’ poruncitor,/Daca Dumneavoastră binevoiţi/Colinda noastră s-o primiţi.
TOTI:Primiţi colinda?
GAZDELE IN COR: Primim,primim!
FATA:Haideţi oameni buni,/Lângă noi acum să fiţi,/Pe Hristos dacă-l iubiţi,/Cu noi să vă prăznuiţi.
/CÂNTEC: Deschide, uşa creştine( in acest timp intra colindătorii
UN COLINDĂTOR: Am venit să colindăm,/De bine să vă urăm,/Sănătate şi noroc,/Şi tot anul plin
de rod.
MOŞUL:Si dacă tot aţi venit,/Vom petrece negreşit/Vom cânta şi vom juca,/Colinde vom
asculta./CÂNTEC:Domn,Domn, să-nălţăm!
UN COLINDĂTOR:Iisus Hristos, Împăratul,/Iată a venit la noi,/Născându-se din fecioară,/Într-o
iesle, lângă boi.
COLINDĂTOR:Pe cer s-a arătat o stea,/Vestind la toţi venirea sa,/Iar îngerii în a lor cânt,/Vestiră
pacea pe pământ.
MOŞUL:Aţi cântat minunat/Dar altceva aţi pregătit?
UN COLINDĂTOR:Ia sa faceţi puţin loc,/Să intre căpriţa-n joc!/CÂNTEC: Ţa,ţa,ţa,căpriţă,ţa( pe
acest cântec intră capra cu celelalte personaje, şi urmează sceneta JOCUL CAPREI:

Moşneagul si baba:Ţa, ţa, ţa, căpriţo, ţa,/Ţa, ţa, ţa, căpriţa mea/ţa, căpriţă de la munte,/Cu steluţă
albă-n frunte!!/Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa./Sari in sus si nu mai sta!/(Capra joaca in ritm vioi)

Moşneagul:Ţa, ţa, ţa, căpriţo, ţa,/Că pun mana pe nuia!Şi nuiaua-i de cireş,/N-ai să stii pe und-să
ieşi!Ţa, ţa, ţa, căpriţo, ţa!/Nu te da nu te lăsa! /Că de cand te-am cumpărat/Mult necaz tu ne-ai
mai dat/Si cerând mereu la fân/M-ai făcut un moş bătrân./Ţa, ţa, ţa, căpriţo, ţa,/ţa, ţa, ţa, la munte
ţa,/Dar de când te-ai liniştit/Vânătorul te-a zărit,/Puşca la ochi a luat/Şi pe tine te-a-mpuşcat.

Vânătorul: (Pune pusca la ochi si se face ca trage.) Poc!!! (Capra cade la pământ sirămâne
nemişcată).
Moşneagul:Of, of, of si iară of!/Omule, cu ce-am greşit,/Capra de mi-ai omorât?/M-ai lăsat un om
sărac/Fără capră ce mă fac? /
Capra noastră dădea lapte/Şi mâncam noi doi, cât şapte./Hai, bre babă, tu ce zici?/La vară mâncăm
urzici?
Baba:Incotro s-o apucăm?/N-avem ce să mai mâncăm.
Vanatorul:Tot să plângeţi cât aţi vrea!/Ce-a cătat în iarba mea?/Hai, grăbiţi-vă acum/i vă căutaţi de
drum!
Negustorul:Ce vă târguiţi aşa?/Vi s-a întâmplat ceva?
Moşneagul:Mi-a ucis capra aici,/Si-am rămas oameni calici.
Negustorul:Bucuraţi-vă îndată/Eu v-o cumpăr aşa moartă!/Că sunt negustor de piei/Si-mi trebuie
blana ei!/Spuneţi câţi bani vreţi pe ea,/şi-mi caut de treaba mea.
Moşneagul:Două mii de lei să-mi dai,/Şi-o baniţă de mălai.
Negustorul:Eu îţi dau o mie de lei/Ş-o baniţă de mălai./Cer un doctor, meşter mare,/Să puie capra-n
picioare!
Doctorul:Eu sunt doctor cu renume,/Vreţi un bine de la mine?

316
Negustorul:Domnu’ doctor, medic mare/Să-mi pui capra pe picioare/Şi ce cei, să-mi spui
indata,/Că eu nu sunt rău de plată.
Doctorul:Să vedem ce are capra,/Că apoi îţi spun eu plata./(pauza in care doctorul consultă
capra)/Capra voastra nu e moartă/Ci ea este leşinată./-Ce vrei tu, căpriţa -apă,?/Stai un pic şi mai
aşteaptă!/De vrei paine,/N-am la mine!/De bomboane/Nu ţi-i foame?/Oare cum să te împac?.../Nu
cumva tu vrei un ţap?/(In acest moment capra sare in picioare si joaca vioaie).
Moşul :Am tot plâns şi am oftat/Dar căpriţa s-a-ndreptat./Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,/Joaca şi nu te
muia!/Nu te-anina de podele/Că rămâi fără cordele!/Am o capră, n-am o sută/Şi mi-i drag că mă
ascultă!/Dacă nu m-ar asculta/Alta capră mi-aş lua!/Ţa, ţa, ţa, la munte ţa,/Ţa, ţa, ţa, la munte
verde!/Unde lupul nu te vede!
Vanatorul :De Anul Nou cu noroc/Şi vin mult în poloboc!/Iar la anul când venim,/Mai bogati să vă
găsim!/(iese capra cu alaiul)
PLUGUŞORUL:
Aho!Aho! copii şi fraţi,/Staţi puţin si m-ascultaţi,/C-am venit cu mic cu mare,/Să vă facem o
urare./Clopoţelul vă vesteşte, /Că Anul vechi se sfârşeşte,/Anul nou care-a venit,/Vrem să fie
fericit,/Si să trecem al vostru prag,/Bucuriile şirag,/ Ia mai mânaţi, măi!/Hăi, hăi!
Bună seara c-a –nserat,/Noi cu plugul am plecat,/Că ne-a zis badea Traian,/Să colindăm an de
an,/Am venit la fiecare /Să vă facem o urare,/O urare din străbuni/ Pentru toţi fraţii români./Cum a
dat d-zeu an,/Holde mândre lui Traian,/Astfel să dea şi la voi,/Ca s-avem parte şi noi ;/Să vă fie casa
,casă,/Să vă fie masa, masă,/Tot cu mesele întinse,/Şi cu feţele aprinse;/Tot cu casele-ngrijite,/Cu
buni oaspeti locuite./Noi urăm cu bucurie,/Pentru-a noastră Românie,/Pentru oameni ce trăiesc /Pe
pământul românesc,/ Pluguşorul să vă aducă,/Sănătate, viaţă lungă,/Copii să-nveţe carte,/Şi de bine
s-aibă parte,/Să fiţi fericiţi cu toţii/Şi bătrânii şi nepoţii./Masa să vă fie plină,/Cu vin roşu şi
făină,/Plăcinte să frământaţi,/Si pe noi să ne chemaţi,/Că suntem buni la urat,/Dar mai aprigi la
mâncat./ Ia mai mânaţi, măi!/Hăi, hăi!
Multi ani să trăiţi,/Bucuroşi şi fericiţi,/Şi la anul care vine,/S-aveti parte tot de bine,/Binele să intre-
n casă,/Pe uşă şi pe fereastră./D-zeu să vă vegheze,/Să vă binecuvânteze,/Şi la anul care vine,/Să ne
întâlnim cu bine,/La mulţi ani fericiţi !/În pace ca să trăiţi,/ Ia mai mânaţi, măi!/Hăi, hăi!
GAZDA FETIŢA:Bravo! Am stat şi am ascultat /Ce frumos aţi mai urat/Dar înainte să iesiţi din
tindă,/Ia mai ziceţi o colindă!/CÂNTEC: Afara ninge liniştit
COLINDĂTOR:Rămâi gazdă sănătoasă,/Noi plecăm la altă casă,/Si-acolo vom colinda,/Până când
s-o însera./Iar la anu’ care vine,/Să ne-aştepţi tot aşa bine!/Să deie bunul D-zeu/Noroc şi bucurie,/La
toată casa de români,/TOTI : BELŞUG ŞI VESELIE !

317
 OBICEI POPULAR TURCA

Prof. înv. primar BÎCLEA CODRUȚA

Școala Gimnazială „Alexandru Ceușianu” – Reghin

Toată obștea creștinească Dumnezeu, bat-o s-o bată!

Toată obștea creștinească Să chemăm un doctor mare,
Lerului Doamne...... Să ne-o pună pe picioare.
Astăzi să se veselească
Lerului Doamne.... Eu sunt doctorul Pandele.
Că stea mare s-a ivitu Leg șireturi la izmene.
Sus la Sfântu Răsăritu Schimb picioare și organe,
Și strălucea cu tărie Pun dantură la cucoane.
Veste mare, bucurie Unde-i turca s-o repar,
Că veșnicul Dumnezeu Să mai fac și eu un ban?
A trimis pe Fiul Său
Să se nască-n Vifleem Uite-o colo, la perete!
Precum prorocit avem Face semn dintr-o ureche.
Ca să facă mântuire Leșinată-i mi se pare,
De la veșnica pieire. N-are vlagă în picioare.
De acum pana-n vecie
Amin, Doamne, slavă Tie.
Scapă, Doamne cu tărie Are coada răsucită,
Pe cei ce se roagă Ție. Și în gât o dinamită.
Și de la-atâta săltat,
Ciucur verde de mătasă Turca s-a epuizat.
Zlobozî-ne gazdă în casă,
Că de nu ni zlobozî Să-i dăm vin și vișinată,
Ți-om sparge ușa cu pumnul, Și-aspirină tamponată.
Să știi gazdă că-i Crăciunul! Și c-o fele de răchie,
Scăpăm turca și de râie.
Ţa ţa ţa turcuţă, ta!
Joacă turca de-i juca Scoală, scoală, măi turcuță,
Du-te acasă de-i mînca Că ți-om da fân din căpiță.
Că mumăta ti-o fript mâţa Și ți-om da și ciocolată
Şi tie ti-o lăsat codiţa Și te-om ține numa-n casă
Ţa ţa ţa turcuţă, ta! Ţa ţa ţa turcuţă, ta!
Şi ţi-o pus-o-n grindă-n cui
Să gândeşti c-o fript un pui. Uite, turca s-a-ndreptat.
La moară la morăroi Și se pune pe jucat.
Mi-o căzut turca-n noroi Alta ca ea nu găsești,
Ţa ţa ţa turcuţă, ta! Că-i turcă din Ibănești.

-Vai de mine ce-am păţit Bine-mi pare de ce-mi pare

Turca mi s-o-mpotmolit.
I-am dat paie, n-o mâncat.
I-am dat fân, o lepădat.
Turca noastră, vai de noi
A-nghițit un baraboi
Turca noastră-i deocheată.
C-am sculat turca-n picioare.
Ţa ţa ţa turcuță, ta!
Foaie verde solz de pește,
Treci încoa’ și mulțumește.

318
 Cheamă-aici și pe jupânul,
Ca să scoată milionul.
Foaie verde, foaie neagră,
Ia poftește turcă-afară!
C-ai jucat destul în casă,
Și-ai primit o pungă grasă.
La masa rotundă
Cu tânte bătute
Şede Sfânta Turcă.
Da-n jâlţ cine şede
Jupân gazdă mare
Cu jupâna Floare.
Scoala turcă, scoală
Şi te-nvârticeşte
Gazdei mulţumeşte
De-un dar, de-un pahar,
De-un colac frumos
Faţa lui Hristos!
Gazdă mândră, dă colacul
Gazdă mândră, dă colacul
Că de nu te știe satul.
Refren:Crenguță de brad,
La ferești domnești!
Că am stat și-am colindat
Cizmele ne-au înghețat.
Nu fi zgârcită acum
Că îi seara lui Crăciun.
Iar in seara lui Crăciun
Tot omul fie mai bun!
Haida gazdă la fereastră
319
De-ți place colinda noastră,
Cu o tablă de slănină
Și c-o cupă de farină.
Cu o fele de jinars
Și cu-un metru de cârnaț.
C-o cupă se vin de casă
De te ții gazdă-aleasă.
Sosit-a praznicul iară
Sosit-a praznicul iară
De care ne bucurăm
Azi Iisus din cer coboară{bis}
Să se nască-n Betleem
Să se bucure oricine
De naşterea lui Hristos
Că ne-a scos din focul veşnic{bis}
După cum proroci-au spus
Să se roage lumea-ntreagă
Împăratului ceresc
Să trimită pacea sfântă{bis}
La tot neamul românesc
Noi dorim la-această gazdă
Unde-acuma colindăm
Și la anul care vine{bis}
Fericiți să îi aflăm.
Varsă Doamne har și bine ,
Fericire și iubire
Peste casî peste masă,
Peste oamenii din casă,
Fericire si iubire,
Peste mari și peste mici,
Peste toți ce sunt aici."
 ,,Vine Moş Crăciun”
Serbare grupa mică

Prof. înv. preşc. Bîlgăr Otilia, Tg-Jiu, Gorj

Azi ne-am adunat aici

Toată grupa de pitici Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Poezii să recităm. Tot cad fulgii fără număr
Cântecele să cântăm Mi-a căzut în palmă unul
Că îi seara de ajun Iute, iute închid pumnul.
Şi-aşteptăm pe Moş Crăciun.
Desfac pumnul, unde-i fulgul?
Noi cu drag v-am invitat Am în mână-un strop de rouă
Nerăbdători v-am aşteptat Sau un bob de apă ? Plouă ?
Astăzi să vă colindăm S-a topit în mâna mea
De bine să vă urăm Ca o lacrimă de nea.
Ce ziceţi, vă bucuraţi?
De noi să fiţi colindaţi? Neaua peste tot s-a pus,
Poftiţi de ne ascultaţi! A venit iarna drăguţa,
Hai copii, pe deal în sus
Cântec: ,,Iarna a sosit în zori” Să ne dăm cu săniuţa.
Este frig şi este ger,
Cad fulgi albi, de sus din cer.
Câte unul, câte doi
Vâjâie şi suflă vântul.
Iarna a cuprins pământul. Ne suim pe sănioară
Fără cai şi fără boi
Vine gerul, care pune
Săniuţa fuge, zboară.
Flori de gheaţă la fereşti
Şi mămica iar ne spune
Cântec: ,,Săniuţa fuge”
Adormindu-ne poveşti…

Sprijinit într-un toiag

Este iarnă, las’ să fie
Stă-n ogradă un moşneag
Suntem plini de bucurie
Poartă-n cap o oală veche
Chiar dacă va viscoli
Răsturnată pe-o ureche
Îmbrăcaţi bine vom fi
Cu căciulă şi palton
Cu mănuşi şi cu şoşoni

320
Ochii negrii şi lucioşi Colindă: ,,Moş Crăciun”
Sunt cărbuni din vatră scoşi
Moş Crăciun, moşul bun
Nu-i lipseşte nici lulea,
Astăzi a pornit la drum.
Parcă pufăie din ea
Moş cu barbă şi mustăţi,
Are-n sac doar bunătăţi:
Iar în piept, perechi, perechi
Bomboane şi jucării
Are moşul nasturi vechi
El împarte la copii.
Şi mai are un nas roş,
Ca o creastă de cocoş.
Îl aştept pe Moş Crăciun
Să îi spun că am fost bun.
Omul de zăpadă
Când la ,,grădi” am venit
Are guturai.
Cu toţi m-am împrietenit!
Tare i-ar fi bună
Am dormit şi am mâncat,
O cană de ceai
De părinţi am ascultat.
Zice iepuraşul,
Îndulcindu-şi glasul:
Moş Crăciun, tu să vii
,,-Îţi ofer un ceai,
Cu mulţi saci de jucării,
Dar te costă nasul!”
Să nu uiţi că grupa mică,
Deşi este mai pitică,
Cine bate?
A-nvăţat să-ţi spună ţie
Moş Crăciun
Cântece şi-o poezie.
-Vai ce tolbă ai în spate!
Şi ce nins eşti, ce bătrân!
Moş Crăciun soseşte dragul
Haide, vino lângă sobă,
Bate-n uşă cu toiagul.
Încălzeşte-te la mâini.
- Ia săriţi care-i mai mare
Luaţi-i sacul din spinare.
Copilaşi drăguţi şi veseli
- Nu ştiu mare-s sau sunt mic
Bucuraţi-vă acum
Nu-i ca mine alt voinic,
C-a sosit iarna drăguţa
Sar în cale-i bucuros
Şi cu ea şi Moş Crăciun
Şi-l ajut să-l pună jos.
Care aduce jucării
Daruri multe la copii.

321

Moş Crăciune, sacul tău
Este încărcat mereu.
În toţi anii ne tot dai
Şi când vrei tot plin îl ai.
Iubite Moş Crăciun
Noi îţi urăm drum bun!
322
La anul de-i veni
Mai mari ne vei găsi.
Cu toţii te iubim
Şi azi îţi mulţumim.
Că tu nu ne-ai uitat
Şi azi ne-ai bucurat!
 Importanța activităților cu părinții în reușita școlară

prof. înv. primar Blaga Adriana

Școala Gimnazială Nr.1 Buntești

Familia constituie factorul esențial în creșterea și educarea copilului. Educația începe în familie, de
aceea legătura dintre școală și familie trebuie să se întrepătrundă.
Prin activitățile educative defășurate în parteneriat cu părinții se asigură o educație solidă a
copilului, iar prezența familiei în cadrul școlii este liantul între elev și mediul școlar.
În cadrul programului ”Șă știi mai multe, să fii mai bun” elevii clasei a IV-a de la Școala
Gimnazială Nr.1 Buntești au avut ocazia să desfășoare o activitate culinară în parteneriat cu părinții
și bunicii.
Elevii au fost împărțiți în două grupe. Prima grupă a pregătit ingredientele în vederea obținerii
aluatului necesar preparării cornulețelor cu gem și nucă. Elevii au frământat aluatul sub îndrumarea
părinților. Au fost entuziasmați să observe fapul că aluatul a prins viață din mâinile lor dibace,
acesta transformându-se în cornulețe apetisante.
A doua grupă a preparat două blaturi în vederea obținerii unui tort. Copiii au avut ocazia să separe
gălbenușul de albuș, să mixeze albușurile, să cântărească ingredientele necesare, iar la sfârșit să
orneze tortul.
Interesat a fost faptul că fiecare copil a dorit să lucreze în echipă fie cu mămica, fie cu bunica sa,
această atitudine dovedind faptul că fiecare copil se simte în siguranță sub aripa protectoare a
familiei.
La finalul activității, elevii, părinții și bunicii au organizat o expoziție cu delicioasele produse
realizate cu multă perseverență, pasiune și pricepere. Elevii mai mici ai școlii au fost invitați să
deguste delicioasele produse.
În urma acestei activități, atât elevii cât și părinții au avut de învățat cât de importantă este relația
dintre școală și familie. Prin participarea directă la această activitate, părinții au avut oportunitatea
să fie proprii evaluatori ai copilului, să se simtă bine altături de propriul copil, să înțeleagă mai bine
carcteristicile vârstei, să relaționeze cu ceilalți părinți și să găsească puncte comune în relaționarea
cu învățătorul de la clasă.

323
324
TRADIŢII ŞI OBICEIURI POPULARE ÎN SERBĂRILE PREŞCOLARILOR

Prof. înv. preșc. Blaga Cornelia

G.P.P. nr. 45, Oradea, jud. Bihor

“Nimic nu-i mai frumos, mai nobil,decât meseria de educator, de grădinar de suflete umane, de
călăuză a celor mai curate şi mai pline de energie mlădiţe”(D. Almas). Să-i învăţăm pe copii să
preţuiască şi să respecte obiceiurile şi tradiţiile în care s-au născut, să-i învăţăm să iubească
meleagurile natale, portul românesc şi pe români.Să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale
identităţii neamului românesc fară de care nu am mai putea şti de unde venim şi cine suntem de fapt
noi românii pe acest pământ. Să-i ajutăm pe copii să înţeleagă imensitatea tezaurului nostru
folcloric în care arta populară românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai
mare intensitate frumuseţea României, istoria şi mai ales sufletul neamului.
În calitate de educatori suntem obligaţi să facem din creaţia noastră populară o carte de vizită cu
care să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi fară îndoială oriunde în
lume. În furtunile veacului obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti au rămas neclintite păstrând valori
autentice ale culturii populare tradiţionale.
Copiii se lasă îndrumaţi şi pot fi modelaţi în aşa fel încât pe fondul lor afectiv să se aşeze
elementele cunoaşterii artistice care vor imprima gândirii lor anumite nuanţe, ce vor îmbogăţi
substanţa viitoarei activităţi individuale şi sociale. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare
eveniment important din viaţa poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în
aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi strigăturile nelipsite de la aceste datini,
izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune în mănunchi pentru a le dărui
din nou.
Valorificând frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu preşcolarii reuşim
să înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să cunoască tradiţiile româneşti şi rolul important pe care-l
au în viaţa oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste tradiţii au dăinuit peste timp.
Prin conţinutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înţeleagă mesajul şi conţinutul acestor obiceiuri
populare, adaptându-le particularităţilor de vârstă şi aptitudinilor artistice individuale. Cu acest
prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, dansului, poeziei,poveştilor, glumelor,
proverbelor, zicătorilor şi strigăturilor a unor evenimente tradiţionale - Crăciunul, Paştele, Moş
Nicolae, etc – copiii având posibilitatea să cunoască frumuseţea şi bogăţia folclorului, diversitatea
tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, armonia limbii române.Textele cântecelor şi poeziilor, a
colindelor, pluguşorului, sorcovii, transmit urările de bine în legătură cu unele îndeletniciri
străvechi ale românilor: uratul, semănatul, păstoritul. Cu aceste ocazii copiii îşi îmbogăţesc
vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători, strigături, pătrund în tainele limbii materne şi
în comorile înţelepciunii populare.
La vârsta preşcolară sunt greu de înţeles evenimentele petrecute de Crăciun, Bobotează, Paşte. Noi
educatoarele încercăm să transmitem din generaţie în generaţie, portul, graiul, obiceiurile şi datinile
aşa cum le-am moştenit de la străbuni. O ocazie eficientă de valorificare a tradiţiilor populare şi a
obiceiurilor româneşti o constituie serbările. Ele sunt un izvor de bucurii şi satisfacţii care creează
copiilor o stare de bună dispoziţie favorabilă atât dezvoltării psihice, fizice cât şi estetice. Copiii
trebuie să interpreteze diferite roluri; cântăreţ, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale,
formându-şi sau perfecţionându-şi o serie de abilităţi artistice.
Serbările au o importanţă deosebită în educarea copiilor. În primul rând prin conţinutul lor, transmit
un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc împreună şi depun eforturi susţinute pentru realizarea unui
scop comun, reuşita serbării. Încordarea gradată din momentul pregătirii serbărilor culminează în
ziua desfăşurării ei, când tensiunea afectivă a grupei ajunge la maxim. Astfel, pregătirea şi
participarea la serbări este acţiunea în care copilul se obişnuieşte să trăiască în colectiv, să se
debaraseze de timiditate.

325
Serbările aduc lumina în sufletul copiilor, dau aripi imaginaţiei, crează o atmosferă plină de plăcere,
bucurie. În transmiterea obiceiurilor şi tradiţiilor în serbările preşcolare am pornit de la ideea că nu
există un alt element artistic care să poată fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educaţional
ca serbările şcolare. Pentru copii ele reprezintă o distracţie veselă, plăcută, iar pentru educator
constituie prilejul de a oferi mănunchiul bucuriei de-a lungul unui şir întreg de repetiţii. Învăţând
copiii să desfăşoare “Serbarea pomului de iarnă” , îi implicăm în interpretarea unor roluri pe care le
joacă cu plăcere: capra, ursul, sorcova, uratul, colindatul.
Prin interpretarea rolurilor şi pregătirea decorurilor pentru diversele “spectacole” urmărim atât un
efect artistic cât şi pedagogic, căutând un imbold pentru a trezi la copii dorinţa de a cunoaşte şi
păstra tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti.
Pentru a avea o influenţă pozitivă asupra copilului, serbările trebuie să fie înţelese de acesta şi să-l
afecteze psihologic. Sensul unui spectacol va depinde de:calitatea lui, de folosirea adecvată a
costumaţiilor şi decorurilor,de participare afectivă a copilului.
Când bat la porţile sufletului Sfintele Sărbători, ne bucurăm împreună cu copiii de neasemuita
frumuseţe a datinilor strămoşeşti şi scoatem din comoara inimii şi din lada de zestre a neamului,
tezaurul folcloric românesc: cântecul, jocul şi costumul popular specific sărbătorilor.
Pentru a realiza o serbare reuşită, care să respecte tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun, este necesară o
adaptare şi prelucrare a repertoriului specific vârstei preşcolare ce cuprinde în forme tradiţionale
poezii şi cântece specifice Crăciunului .
Costumele populare, ia, poalele și zadia, opincile, cămaşa şi iţarii sunt primenite şi pregătite pentru
spectacolul mult aşteptat. Atmosfera de sărbătoare din sala de festivităţi prin ornarea şi decorarea cu
elemente specifice sărbătorilor, constituie un alt prilej de bucurie pentru copii ,ei descoperind
tradiţiile şi obiceiurile practicate în timpul sărbătorilor de iarna, simt şi preţuiesc frumuseţea
obiceiurilor şi tradiţiilor de Crăciun.
În atmosfera spirituală a Crăciunului, interpretarea unor dansuri populare, dă posibilitatea de a
cunoaşte sufletul ţăranului român, raritatea portului şi cântecului popular.
Dansurile populare prin frumuseţea costumelor, a melodiilor sunt îndrăgite de copii şi interpretate
cu multă pasiune aproape la toate serbările.
Astfel, pentru sărbătoarea “Învierea Domnului“ alături de dansuri populare, copiii au mai pregătit
versurile specifice Floriilor, rugăciuni, au încondeiat ouă pe care le-au oferit invitaţilor la serbare.
Cântecele populare întâlnite la toate serbările antrenează, tonifică şi energizează gândirea, memoria,
atenţia, imaginaţia, creativitatea, spiritul de disciplină, prietenia.Dacă jocul şi cântecul nu este trăit,
nu poate pune în rezonanţă corzile sufleteşti ale fiinţei umane.
Când priviţi o serbare cu obiceiuri străvechi ale românilor, cu cântece şi dansuri populare,gândiţi-vă
că priviţi un moment,oglinda şi sufletul acestui popor ce a considerat păstrarea tradiţiei o datorie şi
o onoare.

BIBLIOGRAFIE
Ion Apostol Popescu : “Studiu de folclor și artă populară”
Revista “Învățământul preșcolar” 1-2 2000

326
 Copii și părinți la școală

Prof. înv.primar Blaga Elena-Lavinia

Școala Gimnazială Urechești
Județul Bacău

,,E bine când lucrăm împreună,mami!”. Așa sunau vorbele unei fetițe
cu Sindrom Down, îmbujorată de fericire și cu mutrița înseninată de
zâmbetul îngeresc, la prima activitate la care părinții au fost invitați nu
ca spectatori ci ca parteneri ai propriilor copii. Se întâmpla tot în
preajma Sărbătorilor de iarnă, a căror magie se făcea simțită, când am
realizat împreună ,,Cununa Crăciunului”.
,,Am uitat cum e să fii copil!”,spunea un tătic , în timp ce se străduia să fie la înălțimea
îndemânării băiețelului său, care îl uimise.Și-atunci am respirat ușurată
că am ales bine activitatea în parteneriat cu părinții.
Am ales așa deoarece noul model de părinte, veşnic ocupat cu
munca şi responsabil doar cu
întreţinerea financiară a copilului, a
câştigat teren în defavoarea modelului
tradiţional, care are răbdare şi timp
pentru copilul său.În timp,relaţiile tineri-adulţi, copii-părinţi s-au
modificat.Tot mai mulţi copii provin din familii destrămate. În
aceste medii nu există comunicare între adult şi copil. Este datoria
părintelui de a oferi copilului său sentimentul de siguranţă. Având în vedere schimbările rapide
care se petrec astăzi în lume, diversitatea mediului în care trăim , necesitatea ca orice părinte să fie
activ, bine informat şi în relaţii bune cu copiii, se impune realizarea unui nou model de educaţie
pentru a fi un părinte responsabil. Este un fapt demonstrat că lipsa timpului alocat comunicării cu
copiii, maturizarea precoce a acestora, diferenţele de mentalităţi, de opinii, duc la o distanţare faţă
de copii şi la aparitia unor conflicte ce impun găsirea unor soluţii practice.Educaţia pentru părinţi
trebuie să fie o dimensiune atât a educaţiei formale, cât şi a educaţiei informale, iar în societatea în
care trăim se impune ca fiecare părinte să aibă dreptul la o astfel de educaţie, pentru a-și uşura
comunicarea cu copilul.
Modelul parental ajută cel mai mult, părintele este un exemplu pentru copil. Familia îl îndrumă să
fie sociabil, să fie bun coleg şi prieten. Părinţii care au participat activ la activitățile desfășurate la
școală, alături de copiii lor, au fost dornici să împărtășească experiențele interesante şi să
încurajeze alți părinti de a participa la astfel de întâlniri.
Adulţii formaţi, familiarizaţi cu noile forme de comunicare cu copilul, cu realizarea lucrului în
echipă, vor participa activ la stimularea dialogului în organizarea activităţilor de cunoaştere de sine
sau a copilului, pentru a avea o relaţie bazată pe respect reciproc, pe adevăratele valori ale familiei.
Prin activitățile educative realizate în parteneriat cu părinții se urmăresc o serie de obiective. Pe
lângă implicarea activă, li se oferă părinților oportunitatea să cunoască comportamentul copiilor în
mediul școlar, să descopere calități nebănuite ale acestora.La rândul lor ,copiii au șansa să petreacă
timp de calitate alături de părinți.Apoi vorbim de o mai bună integrare în colectivitate sau în
societate, de alungarea inhibițiilor și a temerilor de eșec, de creșterea stimei de sine, de manifestarea
nevoii de socializare.
Astfel de activități au avut un real succes la clasa la care sunt învățătoare,alături de unii copii
participând toți membrii familiei. Prin activitatea ,,Suflete pe hârtie” părinții au călătorit înapoi în

327
timp prin intermediul fotografiilor alb-negru sau color,împărtășind experiențe trăite. Elevii au rămas
surprinși de ceea ce au aflat, au devenit curioși, interesați de trecutul familiei.

În timpul activității ,,Cununa Verii” părinții i-au învățat pe copii cum să împletească coronițe din
flori de câmp,după ce le-au cules împreună.Li s-a oferit, astfel, prilejul petrecerii timpului în natură
și cunoașterii plantelor din zonă. Elevii consideră că cei care le-au dat viață, îi cresc și îi îngrijesc
au fost adulți dintotdeauna. Această activitate le-a dat ocazia
să descopere,
impresionați, contrariul.
Lucrul în echipă și
comunicarea deschisă a
creat o atmosferă de
voie bună, în care
spontaneitatea copiilor
și-a făcut simțită
prezența.

,,Magia Sărbătorilor de Iarnă” a adus împreună două colective de elevi, comasate într-o singură
clasă foarte numeroasă, a adunat laolaltă părinții care nu se cunosc decât din vedere și a dovedit
încă o dată importanța și rolul benefic al activităților educative realizate în parteneriat cu părinții.De
această dată s-a îmbinat activitatea practică (,,Salate pentru Moș
Crăciun”) cu activitatea artistică, elevii fiind cei care au reușit să
deschidă calea spre cunoaștere și socializare a părinților.

328
 IMPORTANȚA PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE

Profesor Blaga Maria

Liceul cu Program Sportiv Piatra Neamț

„O vorbă bună rostită la timp înviorează sufletul copilului, precum și ploaia bună, căzută la timp
potrivit, înviorează câmpul“.

Factorii de bază care ajută copilul în desăvârșirea propriei educaţii sunt şcoala şi familia. Funcţia
educativă a familiei constă în formarea priceperilor, deprinderilor de viaţă, sentimentelor. Rolul
familiei este important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral si
estetic. Școala, alături de familie, influențează, prin condițiile concrete în care se desfășoară
procesul de învățământ personalitatea copilului.

Parteneriatul școală-familie în zilele noastre primește noi valențe. În lucrarea ”Management

educațional pentru directorii unităților de învățământ”, Mariana Dragomir precizează faptul că, în
relația cu școala, părintele parcurge următorii pași: se informează asupra modului de conducere și
organizare a procesului instructiv-educativ, sprijină școala în realizarea unor proiecte și activități,
înțelege importanța școlii în formarea copilului său și are o atitudine pozitivă față de școală,
furnizează profesorilor informații despre comportamentul copilului în familie, despre problemele
afective și de sănătate ale acestuia, contribuie la educația propriului copil, îl ajută și îl sprijină în
activitatea zilnică de acumulare de cunoștințe, oferă cadre de referință pentru raportarea valorică a
copiilor săi.

Este necesar ca școlile să planifice și să implementeze programe de parteneriat pentru a amplifica

implicarea părinților. Parteneriatele dintre școală și familie au ca scop: perfecționarea abilităților
școlare ale elevilor, îmbunătățirea programelor de studiu și a climatului școlar, îmbunătățirea
abilităților educaționale ale părinților, dezvoltarea abilităților de lideri ale părinților.

Şcoala eficientă realizează un parteneriat cu elevul prin valorizarea și respectarea identităţii sale cu
familia, prin recunoaşterea importanţei acesteia şi atragerea în procesul didactic şi cu toate resursele
educative ale societaţii pe care le identifică şi le foloseşte activ. Este nevoie a se dezvolta un nou
concept care să întărească schimbarea în relaţiile şcoală-familie. Acest concept este parteneriatul
educational care este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul copilului la nivelul
procesului educaţional. Acesta presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi acţiuni educative
între factorii educaţionali.

329
Implicarea părinţilor în rezolvarea problemelor şcolare şi în sprijinirea procesului instructiv-
educativ are o serie de motivaţii, dintre care enumerăm : părinţii îşi cunosc mai bine copiii, copiii
vor descoperi în părinţi adevăraţi prieteni, părinţii vor deveni mai receptivi la cerinţele şcolii, vor
acorda sprijin susţinut copiilor, se vor instrui şi se vor educa alături de copiii lor iar legătura școlii
cu familia se va îmbunătăţi considerabil. In afara de prezența la şedinţe şi lectorate, asistarea
elevilor în efectuarea temelor, alte forme de colaborare a părinţilor cu şcoala sunt participarea la
activităţi cultural- artistice şi sportive, organizarea unor expoziţii, serbări, excursii .
”Niciodată familia nu a fost mai solicitată si rolul său nu a fost niciodată atât
de mare ca azi” – Boutin şi During, 1994.

BIBLIOGRAFIE
1. Bunescu Ghe., Alecu G. , Badea D. – Educaţia părinţilor . Strategii şi programe,
E.D.P., Bucureşti, 1997;
2. Ecaterina Adina Vrasmas – Consilierea şi educaţia părinţilor , Editura Aramis, 2002;
3. Stoian M. – Abecedarul părinţilor, E.D.P., Bucureşti, 1972.

330
 Metode alternative de evaluare

Prof. Înv. Primar- Blanariu Lăcrămioara

Metodele alternative de evaluare ,care susţin individualizarea actului educaţional oferind sprijin
elevului sunt: observarea sistematică a comportamentului elevului şi a activităţilor şcolare,
investigaţia, experimentul, interviul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea, studiul de caz, referatul,
hărţile conceptuale, jurnalul reflexiv, metoda RAI, tehnica 3-2-1, evaluarea asistată de computer.
În evaluarea continuă, metodele tradiţionale nu reprezintă ceva învechit. Acestea rămân metodele de
evaluare cel mai des utilizate, însă trebuie să asigure calitatea instrumentelor şi echilibrul între
probele orale, scrise şi practice. Metodele tradiţionale sunt importante pentru testarea unor
cunoştinţe şi capacităţi de bază.

Prin metodele tradiţionale de evaluare sunt mai puţin vizate :dezvoltarea calităţilor
imaginaţiei,redispoziţia pentru creaţie, aptitudinile de comunicare, de organizare, de adaptare la
unele situaţii noi, dar şi posibilităţile de dezvoltare personală a elevilor, cât şi atitudinea faţă de
învăţare. Testele nu reuşesc să realizeze o evaluare completă a abilităţilor vizate de educaţie. În
afara clasei, în viaţa de zi cu zi, elevii trebuie să dovedească priceperi/abilităţi mult mai complexe,
în timp ce tehnicile de evaluare tradiţionale (testele) solicită elevilor folosirea doar a priceperilor,
capacităţilor cognitive de nivel scăzut. Evaluarea bazată pe performanţă reprezintă o modalitate prin
care elevului i se cere să creeze un răspuns sau un rezultat şi să demonstreze prin intermediul
răspunsului dat capacitatea sa cognitivă şi deprinderile pe care le deţine. Astfel au fost propuse şi
aplicate câteva proceduri de evaluare a performanţelor întregite ca sens în metodele alternative de
evaluare. Strategiile alternative pot fi: lucrări scrise, analize orale cu privire la evenimentele
cotidiene, rezolvarea sarcinilor de învăţare prin cooperare, organizarea unor cercetări apelând tot la
cooperare. Aceste sarcini îi solicită elevului capacitatea de a sintetiza informaţiile asimilate pentru a
creea răspunsuri complete, elaborate.

Una dintre metodele alternative este portofoliul,ce reprezintă o metodă de evaluare foarte flexibilă,
cu ajutorul căreia cadrul didactic, dar şi elevul pot îmbina funcţiile formativă şi informativă ale
evaluării. Portofoliul presupune utilizarea diferitelor instrumente, metode şi procedee (fişe de
muncă independentă, lucrări de control curente, probe de evaluare de sinteză, evaluări sumative,
grile de autoevaluare a comportamentului obiectiv, descriptori de performanţă, fişe de progrese).

331
Portofoliul este ca o carte de vizită a elevului. Prin utilizarea acestei metode , cadrul didactic poate
urmări progresul elevului atât în plan cognitiv cât şi în plan atitudinal şi comportamental, în cadrul
unei discipline, de-a lungul unui interval mai lung de timp, cum ar fi un semestru sau chiar un an
şcolar. Portofoliile pot fi de mai multe tipuri: portofoliu de prezentare sau introductiv, portofoliu de
progres sau de lucru, portofoliu de evaluare. În cea mai mare parte portofoliul va cuprinde o selecţie
a celor mai bune lucrări ori realizări personale ale elevului respectiv, acele lucrări care îl reprezintă
şi care îi pot pune în evidenţă progresele pe care le-a realizat. Acestea permit aprecierea, talentelor,
contribuţiilor personale, a aptitudinilor, a pasiunilor. Alcătuirea portofoliului reprezintă o ocazie şi o
şansă unică pentru elev de a se putea autoevalua, de a-şi putea descoperi valoarea competenţelor
sale dar şi eventualele sale greşeli. Ajungem la concluzia că portofoliul reprezintă un instrument ce
îmbină învăţarea continuă, învăţarea progresivă şi învăţarea multilaterală cu activitatea şi cu
produsul final realizat. Astfel se sporeşte şi motivaţia învăţării.

332
 IMPORTANTA ACTIVITATILOR EDUCATIVE IN PARTENERIAT CU
PARINTII/SERBARILE SCOLARE

Prof.inv.presc.BLIDARU CECILIA-Gradinita Varbilau nr.2,jud PH.

Grădiniţa este prima unitate de învăţământ cu care copilul dar şi familia intră în contact. Ea poate
oferi părinţilor o imagine obiectivă a copilului, poate sprijini şi orienta familia în educarea
copiilor.Un rol foarte important in activitatile educative desfasurate in gradinita. il are
parteneriatul cu parintii Educatoarele trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării
activităţilor zilnice, asigurării educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale. În acelaşi timp, educatoarea
nu trebuie să uite că familiile învaţă împreună cu copiii. Copilul este un membru nou şi unic al
familiei care trebuie să înveţe să-l cunoască cu tot ce ţine de personalitatea, temperamentul şi stilul
său. Parintii se pot implica in multe activitati impreuna cu copii lor si cu educatoarea ,beneficiarii
fiind prescolarii.
Una dintre activitatile desfasurate in parteneriat cu familia este serbarea.
Serbările şcolare reprezintă pentru fiecare cadru didactic o importantă modalitate de dezvoltare a
simţului estetic al copiilor săi, asigurând, totodată şi un important mijloc de evaluare, atât a
procesului instructiv-educativ, pe care-l organizează şi îl desfăşoară, cât şi al performanţelor
atinse de copii în cadrul acestui proces.
Serbările şcolare au un caracter stimulator asupra preşcolarilor. Ele îmbogăţesc şi nuanţează
viaţa lor afectivă, generând apariţia unor sentimente neîncercate sau le dezvoltă pe cele mai slab
manifestate anterior, izvorâte din sursa inepuizabilă de emoţii variate şi trainice pe care le
reprezintă. Activitățile artistice contribuie la acumularea cunoștințelor și la lărgirea orizontului
de cunoaștere al copiilor. De asemenea, munca laolaltă contribuie la dezvoltarea simțului de
răspundere al fiecărui copil și al întregului colectiv prin dorințe comune de a obține rezultate
bune, favorizează stabilirea unei discipline conștiente pe parcursul repetițiilor și în cadrul
desfășurării lor. In cadrul parteneriatului cu familia, parintii pot fi alaturi de copiii lor prin
confectionarea costumelor, care au o contributie deosebita in realizarea unui spectacol, in cazul
nostru unei serbari cu diferite ocazii..
Un exemplu actual il reprezinta serbarea de Craciun, unde prescolarii ajutati de parinti si
educatoare au avut roluri de spiridusi, de colindatori, de fulgi de zapada, craciunei si craciunite.
Aceasta activitate prin varietatea ei de momente artistice a facut prescolarul sa inteleaga
semnificatia sarbatorilor de iarna, obiceiurile si traditiile romanilor specifice anotimpului iarna.
Prin muzica si dans au transformat activitatea de invatare intr-un spectacol minunat ,uitand ca
el,,,copilul,, este actorul ,care este privit de public..Costumele au starnit o reala curiozitate si
admiratie pentru rolurile interpretate.
Activitatea interactiva din cadrul unei serbari,unde parintele spune replici alaturi de copilul sau
,capata o deosebita valoare educativa in procesul instructiv educativ.
Contactul cu un public prezent în număr mare sau mai mic la serbările din grădiniță, trezește în
copii energia latentă, exigența în fiecare de a învinge greutățile ivite, de a-și stăpâni timiditatea, le
cultivă spiritul de inițiativă, de independență în acțiune, iar pregătirea din timpul repetițiilor
contribuie la stimularea interesului pentru muncă si a disciplinei muncii îndeplinite cu
conștiinciozitate. Reprezentările artistice reprezintă un prilej de evaluare a activităților ce le-au
pregătit.
Prin poeziile recitate, copiii dovedesc că sunt obișnuiți să vorbească corect, nuanțat, expresiv,
folosind o mimică și un ton cât mai adecvat, prin mișcările prezentate se va vedea stadiul
coordonării cu ritmul muzicii, prin cântece se constată armonizarea cu ceilalți, starea empatică.
Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacții, oferă bună dispoziție, favorizează dezvoltarea
copiilor din punct de vedere fizic și psihic.

333
 Importanța lor educativă rezidă în conținutul artistic prezentat precum și în atmosfera
sărbătorească ce se instalează cu acest prilej. De asemenea, nu trebuie uitat caracterul colectiv al
acestui gen de activități care conduce la sudarea colectivului de copii, îi învață să trăiască în grup,
să se încadreze într-o disciplină fermă. Prin organizarea serbărilor dezvoltăm copiilor dragostea
pentru artă, gustul pentru frumos, dezvoltarea în plan moral.
Serbările din grădiniță, activitățile artistice în general sunt un altfel de joacă, o joacă a
„micilor actori”, o joacă în care copilul respiră, se simte altfel, satisfacția ce se citește pe fața lor
cu ocazia interpretării unor roluri sau cu prilejul recitărilor. Fiecare serbare este un prilej de
bucurie, încântare, evidenţiere a talentului şi a muncii în echipă. În acelaşi timp, e o provocare şi
o ocazie de a ne transforma în regizori, noi, cadrele didactice, în actori, ei, copiii şi în publicul
spectator, dumnealor, părinţii, un public foarte subiectiv, emoţionat şi generos cu aplauzele. La
sfârşit, se trage cortina, aplauzele binemeritate confirmă reuşita serbării şi se scrie astfel o nouă
pagină în cartea amintirilor din viaţa de preşcolar Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât
pentru copii cât şi pentru dascălii lor şi, nu în ultimul rând, pentru părinţii copiilor.

"Nimic nu-i mai frumos, mai nobil,decât meseria de educator, de grădinar de suflete
umane, de călăuză a celor mai curate și mai pline de energie mlădițe"(D. Almas).

BIBLIOGRAFIE :
Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007
www.edukid.ro
www.didactic.ro

334
 PARTENERIATELE CU PĂRINȚII- EVOLUȚIE ȘI SUCCES

Ed. Blîndu Alexandra, Dutcovici Marinela

Grădinița cu Program Prelungit Prichindel Suceava, Jud. Suceava
O cumunicare eficientă se realizează atunci când există iubire și respect: Iubire pentru profesie, și
Respect față de oameni. Școala și comunitatea reprezintă două aspecte care i-au preocupat, în egală
măsură pe pedagogi, sociologi, psihologi, filozofi, fiecare încercând să surprindă aspectele ce
contribuie la mecanismele de funcționare ale acestora, subiecții implicați și nivelul de implicare al
acestora în promovarea educației.
În actualul context social, parteneriatul educațional centrat asupra dezvoltării elevului trebuie privit
ca o prioritate absolută pentru că procesul de descentralizare a educației presupune, prin definiție,
parteneriatul unui evantai de factori sociali, care pot prelua roluri și responsabilități la nivel local,
elevii au nevoie de o interpretare unitară, coerentă, echilibrată, care poate fi furnizată doar prin
parteneriatul unor factori sociali și educaționali, educația oferită în cadrul școlii trebuie împletită cu
educația făcută de alți factori, care au o influență semnificativă asupra elevilor, iar contactul
permanent al instituțiilor educaționale și, în particular, al unităților școlare cu diferiți parteneri
sociali, facilitează racordarea efectivă a școlilor la realitate, respectiv a celorlalți factori la realitatea
școlară.
În societatea contemporană, se reliefează tot mai pregnant efectele benefice ale participării active a
părinților în viața școlii. Numeroase cercetări la nivel național și internațional au pus în evidență
aspectul determinant al calității interacțiunii dintre familie și școală asupra educației copiilor.
Recunoașterea importanței unei bune colaborări cu părinții în favorizarea succesului școlar al
copiilor a impulsionat autoritățile educative să susțină necesitatea întăririi legăturilor dintre părinți
și școală și să le promoveze și la nivel de politici publice. În contextul actual, aceste legături par a
fi mai necesare ca niciodată, deoarece misiunea școlii depășește tot mai mult simpla realizare a
obictivelor pedagogice ale Curriculumului Școlar, având în vedere că numeroși părinți sunt mult
prea ocupați de problemele familiale, profesionale sau sociale, pentru a putea sprijini evoluția
copiilor lor sau pentru a putea urmări coerența dintre educația exercitată în familie și cea din școală.
Apirațiile, rezultatele și sprijinul social și familial constituie trei aspecte ale unei interacțiuni
dinamice între copilul individual și cercul său imediat. Implicarea părinților joacă un rol
semnificativ în cadrul intervenției școlare. Acțiunile care implică părinții produc o schimbare îm
ambientul familiei și cresc aspirațiile, atât ale părinților pentru copiii lor, cât și ale copiilor înșiși.
Mediul familial este primul mediu educativ și socializator pe care îl cunoaște copilul și a cărui
influență îi marchează esențial dezvoltarea ca individ. Legătura copilului cu familia este extrem de
puternică și de neînlocuit. Un parteneriat familie-școală este relația cea mai profitabilă pentru toși
cei ce participa la acest demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reține că același
subiect este copilul nostru și școlarul nostru.
Parteneriatele ridică nivelul cultural al familiei și marchează inițierea pedagogică a părinților. Acest
lucru precede schimbarea atitudinii părinților față de școală. Ei vor înțelege rolul școlii în lărgirea
orizontului cultural al tinerei generații și în pregătirea ei pentru viață. Se recomandă utilizarea
expunerilor, conținutul și metodica expunerilor având un rol hotărâtor în dezvoltarea interesului
părinților pentru probleme pedagogice își în atragerea lor spre școală.
Pentru o cooperare facilă, profesorii au în vedere, cu prilejul parteneriatelor, să cunoască mediului
socio-profesional din familie, ambianța culturală și morală în care sunt crescuți copiii, numărul lor
în familie, atributele climatului afectiv și stabil din familie, cu rol decisiv în stabilirea
comportamentului copiilor. Întrucât formarea elevului presupune două medii decisive- școala și
familia, cooperarea dintre aceștia doi factori trebuie să se bazeze pe cunoașterea reciprocă, de
aceea este necesar ca școala să posede informații sociologice asupra grupului familial.
Mulți părinți recunosc, în contextul actual, faptul că este din ce în ce mai greu exercitarea rolului de
părinte, mai ales din punct de vedere financiar.

335
De asemenea, au recunoscut faptul că reușesc, cu greu, să facă față necesităților copilului și din
punct de vedere al timpului alocat, pentru instruire. Trăim într-un secol al vitezei, cu un ritm de
viața accelerat, iar ceea ce primează, în gândirea părinților, este asigurarea celor necesare pentru
trai- hrană și îmbrăcăminte. Lipsa de timp derivă și din faptul că părinții muncesc în plus, în
vederea obținerii unor surse suplimentare de venit. Din punct de vedere al suportului educațional,
părinții nu-și pot ajuta copiii în însușirea materialului și definitivarea temelor pentru acasă, deoarece
programele sunt foarte complicate, iar de multe ori sunt depășiți de complexitatea și de gradul de
dificultate al sarcinilor școlare.
Parteneriatele faciliteză implicarea părinților în activitățile educative, face cunoscută acestora
pregătirea/nivelul copiilor, oferă părinților certitudinea că părerea lor contează, în orientarea
serviciilor pe care școala le oferă. De asemenea, înlătură acea inhibare a părinților, în a pune o
întrebare, în momentul în care nu au înțeles expunerea cadrului didactic.
Totodată, se recunoaște eficacitatea parteneriatelor în ceea ce privește o mai bună relație a părinților
cu școala, precum – identificarea unor interese comune în beneficiul copiilor, prevenirea
problemelor comportamentale la elevi. De asemenea, părinții au prilejul de a cunoaște mai bine
munca profesorului, metodele utilizate de acesta, achizițiile acumulate de elevi, se pot bucura de o
apropiere de față de copiii lor, înțelegându-i astfel mult mai bine, de a afla modul în care se
comportă în mediu școlar, diferit de cel al familiei. Se oferă o oportunitate deosebită părinților de a
observa și alți copii, de aceeași vârstă cu copiii lor, observându-le acestora comportamentul,
preocupările, modul de gândire, etc. Având în vedere afirmația precizată anterior, legată de timpul
părinților petrecut cu copiii, doza de răbdare și tactul de a le explica anumite aspecte, aceștia pot
învăța și aplica ulterior metodele și tehnicile utilizate de cadrele didactice. Beneficii nenumărate vin
pentru copii, deoarece ei devin mult mai încrezători în forțele proprii atunci când părinții sau cei
dragi lor le apreciază munca și reușitele.
Lectoratele, excursiile, carnavalurile, concursurile, târgurile, serbările școlare, în general toate
activitățile de gen, au rolul și menirea de a topi acea graniță rigidă între părinți și cadrele didactice.
Aceste parteneriate vin în sprijinul formării unei echipe facile, cu un scop comun- Educarea,
formarea, transformarea, pregătirea copiilor pentru școală și viața socială.
În concluzie, parteneriatele educaționale au efecte benefice multiple, atât asupra copiilor, cât și
asupra părinților și cadrelor didactice, școlii și întregii comunități, iar cel mai profund efect este cel
de lungă durată, creând condiții pentru dezvoltarea armonioasă a personalității tinerilor.
Parteneriatele educaționale constituie un instrument viabil și eficient în prevenirea și combaterea
eșecului, abandonului școlar, violenței, marginălizării, facilitând evoluția, progresul și reușita
copiilor.

Bibliografie
Vrășmaș Ecaterina, Parteneriatul educațional, Armis, București, 2002.
Cucoș Constantin, Raționalitatea activității instructiv-educative și proiectarea pedagogică, în
Psihopedagogie, Lumen, Iași, 1994.

336
 TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE IARNĂ

Prof.înv.preșcolar Bobeică Loredana Nicoleta

Pentru noi toţi, iarna nu este numai

anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al
bucuriilor prilejuite de atâtea datini şi
obiceiuri legate de sărbătorirea Naşterii
Domnului. Decembrie vine cu sărbătoarea
atât de așteptată de copii, a Sfântului
Nicolae. Câți dintre noi nu au așteptat cu
înfrigurare dimineața de 6 decembrie pentru
a se uita dacă Moșu' a lăsat ceva în ghetele
pregătite de cu seară? Acest obicei al
darurilor aduse de Moș Nicolae, s-a
împământenit mai mult la oraș.
Este posibil să fie un împrumut din țările catolice, unde Mos Craciun este cel care pune daruri în
ghete sau ciorapi anume pregătiți. Copiilor din România li se poate întâmpla ca Moș Nicolae să
aducă și câte o vărguță (pentru cei obraznici). Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost investit de
religia ortodoxa Sfântul Nicolae îi dă dreptul să intervină în acest fel în educația copiilor.
Pe 20 decembrie în calendarul ortodox se sărbătorește ziua Sfantului Ignat. În această zi datina
rânduiește să fie tăiat porcul, pentru că țăranii cred că un porc neînjunghiat de Ignat nu se mai
îngrașă întrucât își visează cuțitul. Nerespectarea acestui obicei poate provoca, după unii, incidente
neplăcute. În mod evident, și acest obicei păstrează elemente de ritual pagân (în Egiptul Antic și în
Grecia Antica porcul era sacrificat în cinstea unor zeități).

24/25 decembrie - Mos Crăciun și Nașterea Domnului Iisus Hristos

Nașterea Domnului Iisus Hristos se sărbătorește la data de 25 decembrie (după calendarul
greogorian) sau 7 ianuarie (după cel iulian). Este o datină străveche practicată încă din secolul al
II-lea (sau chiar mai devreme, însă de atunci avem primele mărturii) și simbolizează Nașterea
Domnului de către Sfânta Maria. Așa cum spune legenda, Maria și Iosif erau în căutarea unui
adăpost, atunci când au ajuns la casa lui Crăciun. Soția lui Crăciun îi duce pe cei doi în grajdul
gospodăriei, unde Maria îl naște pe Iisus. Se spune că la nașterea Mântuitorului s-au deschis cerurile
iar Sfântul Duh a coborât pe pământ pentru a-L binecuvanta pe nou-născutul și pentru a-I lumina
calea.

337
Craciunul mai este numit și sărbătoarea familiei, este ocazia când toți se reunesc, părinți, copii,
nepoți își fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credința că prin
cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.

Colindatul
Pentru cea mai așteptată sărbătoare din decembrie, Crăciunul, românii au apelat în egală măsură la
tradiție, știind să accepte și obiceiuri mai recente. Întâmpinata cu bucurie, Nașterea Mântuitorului
aduce cu ea și o sumă de practici foarte vechi prin care se celebra Echinocțiul de Iarna, momentul în
care natura da speranțe că va renaște. Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec și gest
ritual, ci și numeroase mesaje și simboluri ale unei stravechi spiritualități românești.
Impodobirea bradului
Pomul de Craciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina
scînteietoare a lumânărilor sau a instalației electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Deși
în Europa originea sa precreștină nu mai e contestată de nimeni, părerile rămân totuși împărțite: unii
văd în el o reprezentare a ,,arborelui lumii’’, alții îl consideră o referire directă la ,,arborele
Paradisului’’, împodobit cu mere de un roșu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii
oameni, înainte de alungarea lor din Rai.
Tradiţiile vechi poartă cu ele peste timpuri podoabe şi daruri ale pământului, înţelepciunea
poporului şi credinţa în Dumnezeu, iar vechile datini românești ne ajuta în fiecare an să simțim și să
trăim atmosfera plină de căldură și veselie a sărbătorilor de iarna.

338
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Prof. BOBIC LIVIA

Şcoala Gimnazială Constantin Daicoviciu
Jud. Caraş- Severin

Una dintre componentele cheie ale conceptului de şcoală modernă este pedagogia parteneriatului se
bazează pe parteneriat între elev, profesor și părinți. La baza unei asemenea pedagogii stă
comunicarea, interacțiunea și colaborare între profesor, elev și părinți.
Obiectivele strategice în dezvoltarea educației secolului XXI anticipează un parteneriat între
familie și școală, ceea ce va facilita implicarea activă a părinților în formarea generației tinere.
Copii, părinți, profesori - membri ai unei echipe. Aceştia sunt uniţi în interese şi probleme comune,
ale căror soluții depind în mod substanțial de natura interacțiunii lor. Cooperarea între profesor și
familie reprezintă obiectivul comun în crearea condițiilor favorabile pentru desfăşurarea unui proces
instructiv- educativ eficient.
Una dintre cele mai importante sarcini ale profesorilor este stabilirea înțelegerii reciproce între
părinți și copii, crearea condițiilor confortabile și favorabile pentru dezvoltarea copilului în familie.
În concepţia unei școli moderne este foarte important ca părinții să- şi creeze o înțelegere holistică a
procesului educațional, să se implice în organizarea procesului educațional sub diverse forme .
Uneori părinții consideră că, odată cu înscrierea unui copil în școală, rolul familiei în educația sa
scade, pentru că în majoritatea cazurilor copiii petrec mai mult timp la școală. Cu toate acestea,
tocmai în acest moment influența familiei nu numai că nu scade, ci crește considerabil.

Formele participării părinților la procesul educațional.

1. Lecție de observare.

Observarea activităților profesorului și a copiilor permite părinților să vadă modul în care se

construiește sistemul de formare a învăţăcelului, ce metode și tehnici utilizează profesorul, cum se
formează relațiile cu copiii, modul în care copiii comunică cu colegii lor și ce dificultăți apar. Atât
conștientizarea vieții școlare cât şi procesul educațional are un impact enorm asupra formării
autorității scolare în ochii părinților.

2. Lecție cu participare activă.

Lecția cu participare activă cunoaște gradul de dezvoltare a procesului educațional modern, îi învață
pe copii, părinți și profesori să desfășoare activități comune. În timpul acestei lecții, părinților li se
oferă rolul de participanți activi. Studiind tema împreună cu copiii, ei se simt implicați în procesul
educațional și se întorc în copilărie, amintindu-și dinnou cât de greu este să înveți.

3. Lectia concurs.

Lecția competiție între copii și părinți - o formă specială de lecție care trebuie analizată cu
atenție. Nu fiecare părinte este gata să renunțe la autoritatea sa în ochii propriului copil. Dar lecția -
concurs creează situații de succes ale elevilor în activitățile de învățare, stimulează interesul
cognitiv, prin urmare utilizarea sa este justificată.

O formă deosebit de importantă este interacțiunea profesorilor cu comitetul de părinţi.

Activităţile cu părinţii vin în sprijinul profesorului și, printr- o interacțiune inteligentă, el devine

339
conducător al ideilor lor. La întâlnirile comitetului de părinţi, care se desfășoară după cum este
necesar, profesorul și părinții elaborează modalități de punere în aplicare a ideilor și deciziilor
adoptate şedinţele cu părinţii. Comitetul de părinti încearcă să implice părinții și copiii în rezolvarea
problemelor din clasă apărute în viaţa colectivă.
Profesorul și comitetul de părinţi încearcă să formeze consilii de lucru pentru organizarea
muncii, ținând cont de capacitățile și interesele părinților. Acestea se desfăşoară în diferite forme :
1. Lectoratele cu părinţii.

Denumirea "lectorat" nu înseamnă că sunt ţinute prelegeri părinților, ci este o conferința

părintească ce ajută la familiarizarea părinților cu problemele educației, la îmbunătățirea culturii
pedagogice, la dezvoltarea abordărilor comune ale părinților. Formele de muncă sunt diverse și
deseori ele determină poziția părinților nu ca ascultători pasivi, ci stimulează activitatea,
creativitatea și participarea la discutarea problemelor,

2. Şedinţele cu părinţii.

Întâlnirea părinților - principala formă de lucru cu părinții, unde se discută despre problemele
vieții din clasă și grupurile părintești. Profesorul dirijează activitățile părinților în procesul de
pregătire și este un participant obișnuit la întâlnire. Şedinţele cu părinţii reunesc profesorii și
părinții, ajută la determinarea celor mai optime moduri de a influența impactul educațional asupra
copilului, a apropia familia de școală. Întrunirile părinților pot fi construite în mod diferit. Spre
exemplu ,învăţătorul are responsabilitatea de a pregăti prima întâlnire cu părintele. Prin aducerea
unui copil în clasa pregătitoare, părinții înșişi intră într-o relaţie nouă. Pentru ei începe o
comunicare constantă pe termen lung cu școala. Educaţia generației tinere se realizează prin eforturi
comune ale profesorilor și părinților .
Profesorul organizează părinții în creșterea copilului, ghidează procesul de educație în familie.

Familia și școala sunt o sursă indispensabilă de energie pentru copil. Profesorul implementează
elevului valorile vieţii cu iubire şi cu răbdare asemenea unui părinte care-şi îndreaptă copilul spre
credința profundă în demnitatea și frumusețea omului. Copiii frumoși și minunați cresc în acele
familii în care mama și tatăl se iubesc cu adevărat unii pe alții și în același timp iubesc și respectă
oamenii. Din păcate, nu putem educa un copil , explicând doar ce este bun și rău. El știe că trebuie
să fie amabil, simpatic, înţelegător dar să nu rămână indiferent față de nenorocirile altora, să știe că
minciuna este inacceptabilă, şi să n-o spună .
A deveni un prieten înțelept și mentor al copilului, încercând să dirijezi cu grijă gândurile lui
în direcția cea bună, fără a distruge propria sa inițiativă , este misiunea părinţilor şi a profesorilor.

Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern”,
2005

340
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Autor: Prof. Bobic Mihai

Şcoala Gimnazială Cornuţel , jud. Caraş-Severin
Una dintre direcțiile importante și necesare în activitățile educative este interacțiunea cadrelor
didactice cu familia. Pentru a implementa aceast program, este necesar elaborarea unui proiect
pentru a lucra în parteneriat cu părinții elevilor din unitatea şcolară. Colaborarea cu părinții prin
organizarea unor forme interesante de lucru, coordonarea activităților personalului didactic, crearea
unor relații optime între profesori și părinți, poate crește nivelul de implicare a părinților în
activitățile educaționale extracurriculare şi extraşcolare.
Influența familiei asupra copilului este mai puternică decât influența școlii, a străzi, a presei.
Familia a fost, este, și, se pare, va fi întotdeauna cel mai important mediu pentru formarea
personalității și cea mai importantă instituție a educației.
Cu toate acestea, familia nu poate oferi în întregime o educație activă, creativă, adaptată la noile
relații sociale ale individului, care are nevoie de valori intelectuale, culturale și spirituale.
Cauzele problemelor familiale - climatul psihologic nefavorabil. Creșterea bolilor social
condiționate, cum ar fi alcoolismul și dependența de droguri, a crescut considerabil, în special în
mediul adolescent.
Rețelele sociale îi împing pe adulți din procesul educațional, înlocuind copiii cu instituțiile de
comunicare și educație parentală, de aceea organizațiile educaționale și părinții trebuie să unească
eforturile de a crește , forma şi educa copii.
Activitaţile extraşcolare sunt componentele sferei educației, care joacă un rol semnificativ în
creșterea tinerei generații, deoarece acestea creează o unire creativă a copiilor și adulților:
profesorul - copilul - părintele.
Interacțiunea cu părinții se bazează pe înțelegerea reciprocă și pe respectul reciproc al tuturor
participanților la procesul educațional. Munca profesorului nu este lipsită de importanță, mai ales
atunci când implică părinții în activitățile lor comune de educație complementară.
Scopul și obiectivele organizării activităţilor extraşcolare sunt legate de formarea unui sistem de
interacțiune între părinți și profesori pentru a crea condiții pentru dezvoltarea liberă și creativă a
copiilor; stimularea stilului de viață sănătos în familie; organizarea și desfășurarea de evenimente
comune: participarea la concursuri, spectacole și expoziții.
Obiectivul principal este propunerea comunității părintești de a construi relații de familie și
instituții educaționale prin interacțiune și parteneriat. Aceasta înseamnă colaborarea dintre profesori
și părinți, care vizează dezvoltarea unei atmosfere creative interesante pentru toate disciplinele
procesului educațional.
Activități principale
- introducerea părinților în procesul pedagogic;
- educația pedagogică a părinților privind educația și dezvoltarea copiilor;
- atragerea părinților pentru a participa la activitățile culturale și de agrement, căutarea materialelor
și instrumentelor necesare pentru organizarea evenimentelor, trezirea interesului pentru succesul
copilului.
Formele active de lucru cu părinții permit cadrelor didactice să se familiarizeze cu relațiile copil-
părinte în familie, să creeze condiții pentru formarea parteneriatelor între părinți și copii și să
promoveze procesul decizional coordonat.
Rezultatele sociale și pedagogice ale muncii cu părinții
La nivelul copiilor și părinților:
- rezolvarea problemelor personale ale copiilor și părinților;
-implicarea competenței părinților în rezolvarea problemelor pedagogice, psihologice și de altă
natură ale copiilor.

341
La nivelul unităţii:
- îmbunătățirea eficacității procesului educațional prin organizarea colaborării cu părinții.
Pentru a atinge obiectivele propuse folosim următoarele forme de lucru
• întâlniri cu părinţii, expoziții de lucrări de creație, ateliere de creație, sărbători de familie,
programe de vacanță, concursuri, jocuri sportive, excursie, spectacol/festival ş.a..
Organizarea activităților comune ale părinților, elevilor și profesorilor în luna:
septembrie
• Concurs de desen "Familia mea".
• Conversație pentru părinți "Cum să devii prieten pentru copilul tău".
octombrie
• "Comunicare" - o masă rotundă cu părinți.
• "Caleidoscopul de toamnă" - o sărbătoare de familie.
noiembrie
• "Profesia mea" - întâlnire părinte cu copii.
• Conversație "Siguranța copiilor pe șosea".
decembrie
• "Împreună cu mama ne vom decora casa" - o expoziție de arte și meserii.
• Festivalul de colinde şi Urări cu prilejul sărbătorilor de iarnă.
ianuarie
• Conversație "adolescent și fumatul. Etapele fumatului "(folosind prezentarea).
• Masă rotundă "Tradițiile familiale".
februarie
• "Caleidoscopul de familie" - un concurs de album de familie.
• "Familie, prieteni și sănătate" - program sportiv – joc.
martie
• "Mama mea " este un program festiv dedicat Zilei Mamei.
• "Eveniment în familia mea" - concurs pentru cea mai interesantă poveste despre un eveniment
care a avut loc într-o familie.
aprilie
• Obiceiuri şi tradiţii cu prilejul Sf. Sărbatori „ Învierea Domnului Iisus Hristos”- atelier de lucru.
•”Primăvara”- concurs de desene şi eseuri.
mai
• "Familia mea" - un program competitiv.
• "Satisfacția părinților față de instituţia de învăţământ – chestionare pentru părinţi.
iunie
•Spectacol cu prilejul zilei copilului - 1 iunie.
• Serbarea de sfârşit de an şcolar - înmânarea premiilor.
Acest parteneriat presupune o interacțiune, colaborare, cooperare între factorii educaționali familie-
școală-societate. Copiii noștri sunt viitorul nostru. După cum îi vom crește și îi vom învăța să se
adapteze schimbărilor permanente din lumea noastră de azi și în cea de mâine, așa vom asigura și
continuitatea culturii și civilizației umane.
Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern”,
2005

342
 Caracterul educativ al serbărilor şcolare

Prof. înv. primar Bocşa Aurelia-Georgeta, Şc. Gimnazială ,,Dr. Petru Şpan”
Lupşa, structura Şcoala Gimnazială Muşca

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru

cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă, la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber.
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalităţi
de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai
apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Având un caracter atractiv, elevii participă, într-o
atmosferă de voie bună şi optimism la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă
importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Serbarea scolara reprezintă o modalitate eficientă de exersare a capacităţilor de vorbire şi a
înclinaţiilor artistice ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat al serbării, elevii culeg o bogăţie de idei,
impresii, trăiesc spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică, dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric amenajat în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească, plăcere
estetică, satisfacţie – toate acestea imbogăţindu–le viaţa, făcân –o mai frumoasă, mai plină de sens .
Odată cu sosirea anotimpului alb, ne adunăm cu toţii să ne bucurăm de Bradul de Crăciun si de
cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui. Pentru această activitate a fost ales materialul, a fost
ordonat într-un montaj literar–muzical. Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai
puternic atunci când fondul afectiv –pozitiv este mare. De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului
figurat al unor cuvinte pe care se realizează trăiri emoţionale. Important a părut a fi îmbogăţirea
conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional. Învăţarea
versurilor, interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea caracteristice unei
preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente:
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei, cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul, ceea ce
favorizează receptarea, sporeşte eficienţa învăţării.
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente:
-perioada de pregătire a serbării-dorinţa de succes sudează colectivul, impulsionează în mod
favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului, să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde, serbarea şcolară valorifică
varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor. Ea evaluează talentul, munca şi priceperea
colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale
fiecărui elev în parte.

343
 Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea de
cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare au un larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalităţi de
formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai
apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei, sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

344
 Serbările școlare și importanța lor

Ed. BOCSA GHEORGHITA ELENA

GPN Noslac ,jud. Alba

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare. Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că
micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura
din clasă. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi
perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos,
aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi
practicarea ei.

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din intuneric,
nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)

În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să
fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de
frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi
atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.

Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante ce
contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.

Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a

copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.Materialul artistic
folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile particularităţilor
individuale şi de vârstă ale copiilor.

Serbarile copilariei, momentele acestea de maxima bucurie,atat pentru copii, cat si pentru
parinti,intaresc si fortifica sufletele viitorilor adulti. Toate acestea aduc lumina in suflete,dau aripi
imaginatiei, entuziasmului si stimuleaza gandirea creatoare. În masura posibilitatilor, în cadrul
serbarilor scolare este bine sa fie prezentate si creatii artistice originale,adaptate evenimentelor si
conditiilor locale.

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped • Revista invatamant primar,
nr.2-3/2001,Editura Discipol
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

345
 Serbarea școlară-activitate educativă realizată în parteneriat cu părinții

Prof. înv.preşc. Bodea Floare

Șc. Gim ,,Avram Iancu,, G.P.P.44, Oradea
Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru
cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă, la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber . Având un caracter atractiv, preșcolarii participă, într-o atmosferă de voie
bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi .
La nivelul grupei noastre am proiectat pentru un an de studiu, activităţile extracurriculare cu unele
mici modificări apărute pe parcursul anului.Împreună cu părinţii educatoarele grupelor ne-am
implicat în realizarea unui număr variat şi bogat de activităţi extracurriculare, atrăgătoare în acelaşi
timp, aproape de inima şi sufletul copiilor. Copiii au fost antrenaţi în plimbări și excursii, vizionare
de spectacole de teatru, concursuri , vizite la muzee şi monumente istorice, serbări, sărbătorirea zilei
de naștere, etc.
Deosebit de plăcută, contribuind la stimularea personalităţii elevilor este serbarea.
Serbările prin specificul lor reprezintă un izvor de satisfacție, bucurii, bună dispoziție, favorizând
dezvoltarea fizică și psihică a copiilor.Atmosfera de sărbătoare ce se instalează acolo, conținutul
artistic prezentat, costumațiile copiilor, decorarea spațiului pentru serbare dezvoltă la copii
dragostea pentru artă, pentru frumos, le dă posibilitatea să-și exprime impresiile și trăirile,
contribuind la lărgirea orizontului cognitiv, au oportunitatea de a se relaționa cu grupul de copii din
care fac parte într-un alt mod.Sunt multiple ocaziile de a organiza serbări, dar cea mai îndrăgită de
copii este serbarea de Crăciun care s-a desfășurat în diferite locații:sala de grupă, supermarket Era
Shoping sau la Teatru Arcadia.În toate situațiile copiii au interpretat roluri deosebite fiind mici
actori, iar părinții și bunicii lor spectatorii care au urmărit cu mult interes spectacolul.
Această experiență a fost benefică pentru părinți deoarece au văzut cum se comportă copiii lor în
colectivitate, cum participă la acțiunile comune ale grupei petrecând împreună cu copiii lor
momente plăcute.
Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare imaginaţia şi creativitatea
fiecăruia – copil, educatoare sau părinte.Constatăm astfel, că micuţii şi-au însuşit informaţiile
transmise la grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând,
recitând , interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice.
Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările
contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.Serbările desfăşurate
după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg, decorul deosebit,
costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare, fondul muzical,
semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante ce contribuie la costruirea
unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie,atît pentru copii, cît și pentru
părinți,întăresc și fortifica sufletele viitorilor adulti. Toate acestea aduc lumina în suflete,dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gîndirea creatoare. În măsura posibilităților, în cadrul
serbărilor școlare este bine să fie prezentate și creații artistice originale, adaptate evenimentelor și
condițiilor locale.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic trebuie privită prin prisma
dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie, înălţare sufletească, plăcere estetică, satisfacţie –
toate acestea imbogăţindu –le viaţa, făcând –o mai frumoasă, mai plină de sens. Este un succes
extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul spectatorilor .
Odată cu sosirea anotimpului alb, ne adunăm cu toţii, să ne bucurăm de Bradul de Crăciun, de
cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui. Pentru această activitate materialul ales ,a fost

346
ordonat într-o șezătoare ,,Ca-n datina străbună,, Pregătirea copiilor pentru serbare a constituit un
aspect foarte important , ce a cuprins mai multe momente:
comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea, a temei acesteia, pregătirea materialelor
necesare amenajării decorului și pregătirea în sine a șezătorii.O parte din copii împreună cu o
educatoare au constituit gazdele care așteptau într-un spațiu mirific al unei case autentice de la țară,
să vină vecinii din sat și să muncească împreună în serile lungi de iarnă.Ceilalți copii împreună cu
cea de a doua educatoare au venit la șezătoare aducând-și fiecare de lucru. Au fost poftiți de gazde
înăuntru și prin poezii și povestioare, ghicitori, zicători presărate cu colinde au continuat
munca.Fetițele au adunat lâna în gheme, au tors lână sau au scălmănat lâna , iar băieții au dat jos de
pe știuleși boabele de porumb în coșuri mici împletite . Toți au lucrat cu mult spor. La finalul
acesteia nu a întârzâiat să apară Moș Crăciun răsplătindu-le munca și amplificându-le bucuria
.Părinții copiilor s-au implicat foarte mult în pregătirea decorului, a costumației necesare copiilor.
Emoţiiie şi bucuriile comune trăite cu prilejul acestor experienţe i-au relaxat pe copii dar și pe
părinți, au contribuit la închegarea colectivului, la întărirea relaţiilor de prietenie între ei.

Bibliografie:
Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învățământ în
„învăţământul primar", Editura Discipol, Bucureşti, 2000
Mateiaş, Alexandra, Pedagogie preşcolară. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti, 1993
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Vrasmas, E., Educaţia şi consilierea părinţilor, Ed. Aramis, Bucureşti, 2004;

347
 Importanța activităților educative organizate în parteneriat cu părinții
Serbările școlare

prof. Bódis Beáta – prof Bődi Boglárka

Liceul Teoretic ,, Horváth János,, Marghita
jud. Bihor

”Activitatea pedagogică eficientă nu poate fi închipuit fără activitatea proactivă și implicarea

părinților. Rolul școlii și a educatoarealor este și aceea de a da o mână de ajutor părinților în
educarea copiilor. Pentru îndeplinirea eficientă a tuturor obiectivelor organizate în cadrul școlar,
educatorii au nevoie de acele informații care pot fi obținute doar de la părinți, care ne ajută la
dezvăluirea acelor factori care facilitează sau inhibă dezvoltarea copilului. Ca urmare școala trebuie
să creeze și să mențină viabilă acele căi/acele forumuri, care asigură posibilitatea cunoașterii
activităților școlare de către părinți, asigură un platform adecvat pentru manifestarea părerilor și
recomandărilor din partea beneficiarilor indirecți (părinți), respectiv pentru prelucrarea
argumentativă ale informațiilor intrate.”
Toate cele enunțate mai sus sunt susținute și prin experiența și munca noastră de două decenii în
cursul căruia am constatat de foarte multe ori importanța cooperării dintre educator și părinți.
Relația părinților cu școala are rol decisiv în educarea copiilor, cooperarea între acești doi ”factori”
constituind condiția indispensabilă a tuturor activităților instructiv-educative. În formarea unui
colectiv plăcut părinții trebuie să asume rol important, iar educatorul trebuie să trateze pe părinți ca
părți cu drepturi egale în acest proces, având rolul de a-i furniza informații complementare necesare
educării copiilor.
”Relația dintre educator și părinți este alianța echilibrată între acele persoane adulte care își depun
efort în mod complementar reciproc în scopul dezvoltării fizice, și mental-psihice adecvate ale
copiilor, tinerolor și generațiilor viitoare. Colaborarea lor, gândirea comună și activitățile comune
organizate în mod armonic constituie un factor foarte important a educației”
(www.osztalyfonok.hu)
Bazele colaborării comune trebuie depuse odată cu intrarea copilului în sistemul educațional. Nu
sunt suficiente ședințele formale cu părinții sau convorbirile telefonice impersonale, nici
conversațiile personale de 2-3 propoziții cu ocazia întâlnirilor fugitive când părintele aduce sau își
ridică copilul din instituție. Aceste situații ne oferă mult prea scurt timp pentru a construi o relație
de încredere. Trebuie organizate ocazii unde se formează posibilitatea întălnirii educatorilor cu
părinții și a părinților între ele. Relația bună între educator și copil de asemenea are efecte bune
asupra dezvoltării copilului. Rezultatele școlare de succes pot fi așteptate doar de relații construite
pe o relație de parteneriat bazat pe respect reciproc între educatori și părinți. Părinții trebuie
implicate în mod activ în viața școlară a copiilor lor. Deja în cadrul primei ședințe cu părinții le-am
prezentat planurile noastre referitor la implicarea activă a părinților în activitățile școlare.
Idea noastră de bază era că activitățile nu vor fi dirijate de către noi, educatorii ci de către un părinte
mai isteț.
Spre norocul nostru am avut câțiva părinți și bunici care ne-au povestit despre copilăria lor, mămici
și tătici îndemânatici, creativi și părinți care ne-au povestit despre meseria lor. Am descoperit
mămici ”fruntași” în prepararea de murături sau de prăjituri și am reușit să cunoaștem munca
pompierilor.
În acest an școlar, activitățile noastre comune cu părinții am legat de trei sărbători.
Împreună cu părinții ne-am făcut cunoștință cu simbolurile sărbătorilor, dezvoltând creativitatea
copiilor. În perioada de ”Așteptare a Domnului” în cadrul activităților ”mâini harnice” am realizat
decorațiuni de masă, coroane, podoabe pentru pomul de crăciun, turtă dulce și mâncăruri de crăciun.
Bunicii ne-au povestit despre copilăria lor, despre anii de școală și sărbătorile de crăciun din
copilăria lor. Experiențele noastre ne arată că acei părinți care au participat la astfel de evenimente
au fost mai deschiși în relațiile noastre.

348
Prin educarea copiilor pentru creativitate, autonomie, autocunoaștere și încrederea în sine am reușit
să formăm în elevii noștrii niște trăsături și aptitudni care sunt necesare ca și în lucrurile obișnuite
șă observe posibilitățile noi. Experiențele noastre arată că merită ca părinții să fie implicați cât mai
mult în activitățile școlare. E adevărat că formarea de astfel de relații ne solicită mai mult din punct
de vedere al muncii organizatorice, însă aceasta nu este o muncă zadarnică. Părinții care se implică
din ce în ce mai mult și mai activ, devin mai deschiși și mai interesați de copii, se interesează mai
frecvent de rezultatele copiilor lor și sunt mai deschiși la noile încercări de formare ale unor relații
între școală și comunitate. Părinții sunt care își cunosc cel mai mult copii, ei sunt care formează
mediul lor și au cel mai mare efect asupra personalității lor. De aceea părinții constituie un element
foarte important! Dezvoltarea copiilor poate fi realizată în mod eficient doar prin colaborarea cu
părinții! Cu cât această colaborare între școală și părinți este mai eficientă cu atât metodele
pedagocice aplicate în cadrul procesului de educare au fost mai eficiente în privința efectului
acestora în pregătirea unei conduite de viață de succes.
În cadrul rezolvării exercițiilor școlare realistice, elevii în mod individual și împreună cu părinții și
educatori străduiesc a realiza o colaborare și comunicare adecvată, prin care competențele lor
sociale se vor întări, se va dezvolta personalitatea și autocunoașterea lor, vor cunoaște în detalii
mediul lor, varietatea acestuia și efectele diverse ale mediului asupra personalității lor. Vor învăța
luarea deciziilor atât individuale cât și în grup, vor învăța alegerea între diferite alternative și
evaluarea prealabilă a consecințelor deciziilor lor.

Bibliografie :
1. www.osztalyfonok.hu
2. Földes Petra: Változások a család és az iskola viszonyában
Új Pedagógiai Szemle, 2005/4.
3. Anghel, Elena, Psihologia educatiei pe tot parcursul vieţii, Editura Renaissance, Bucuresti, 2010

349
 IMPORTANȚA IMPLICĂRII PĂRINȚILOR
ÎN ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE

Prof. înv. primar - Bodnar Veronica

Şcoala Gimnazială Voitinel, Suceava
Părinții asteaptă prea mult de la școală și nu fac mai nimic pentru dezvoltarea unei relații mai
strânse cu proprii copii. Pentru ei școala este singura responsabilă de educația copiilor. Dezintersul
părinților poate nărui tot efortul pe care profesorii îl depun la orele de curs. Profesorul este interesat
să știe mai multe despre situația pe care elevul o are acasă, despre preocupările și modul de viață al
acestuia.Fără implicarea și ajutorul părinților sistemul educativ nu își găsește singur căile prin care
își poate îmbunătății performanța și modul de lucru.
Părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin forme variate de activităţi extraşcolare, determinându-i
să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor răspunzător în devenirea propriului
copil. Deși părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează
despre diferite opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din
ceea ce ei își propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul
șiaprobarea față de educația oferită de școala noastră.
Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil, părinţii
simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile extraşcolare,
bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă.
Termenul de „activităţi extracurriculare” este adesea utilizat în sinonimie cu cel de „activităţi co-
curriculare” sau cu cel de „activităţi în afara clasei”. În primul caz, reiese importanţa acestora în
completarea Curriculum-ului Naţional, iar în al doilea, separarea de activităţile formale obligatorii.
Părinții asteaptă prea mult de la școală și nu fac mai nimic pentru dezvoltarea unei relații mai
strânse cu proprii copii. Pentru ei școala este singura responsabilă de educația copiilor. Dezintersul
părinților poate nărui tot efortul pe care profesorii îl depun la orele de curs.
Profesorul este interesat să știe mai multe despre situația pe care elevul o are acasă, despre
preocupările și modul de viață al acestuia. Fără implicarea și ajutorul părinților sistemul educativ nu
își găsește singur căile prin care își poate îmbunătății performanța și modul de lucru. Observarea
sistematică, acasă sau în mediul şcolar, a copiilor este de real folos în depistarea de timpuriu a
problemelor de comportament sau de adaptare la sarcinile şcolare. Cunoaşterea acestora permite
adoptarea unui program şi a unor metode adecvate, fiind mai uşor să previi decât să corectezi
problemele deja instalate.
Părinţii au fost parteneri activi în desfăşurarea unor programe care s-au derulat în cadrul şcolii
noastre. De asemenea, părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin forme variate de activităţi
extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor
răspunzător în devenirea propriului copil. Ei au venit chiar cu idei de realizare a unor activităţi
extraşcolare. Am fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am susţinut programe artistice,
care au permis acestora să vadă manifestările elevilor, precum si rezultatul muncii lor. Aceste
activităţi extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au experimentat
relaţii inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea
faţă de şcoală.
Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil, părinţii
simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile
extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie,
facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se
dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform
naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate, posibilităţi
deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi

350
mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective
depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator
de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de
elevi .
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior școlii.
Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că este prea mult pentru el, că este copleșit de
activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții sunt puși în fața unei game variate de
activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de le face loc tuturor este mare. Deși părinții
consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite
opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își
propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea
față de educația oferită de școala noastră.
Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este de
folos sau ce nu este atractiv pentru el. A experimenta şi a cunoaşte liber îi poate permite apoi să
simtă ceea ce este potrivit pentru el.

Biblografie:
1. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
2. Crăciunescu Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în ,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;

351
 PARTENERIATUL ŞCOALĂ-FAMILIE

Prof. BOGATONIU IOANA,

Școala Gimnazială Nr. 6 Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinţi
Parteneriatele şcoală-familie-comunitate au la bază ideea că profesorii, elevii, părinţii şi ceilalţi
membri ai comunităţii sunt parteneri în educaţie. Dacă în trecut aceste parteneriate erau activităţi cu
caracter opţional şi ţineau mai mult de domeniul relaţiilor publice, în prezent ele au un rol esenţial
în procesul de educaţie a elevilor, deoarece îi ajută să-şi dezvolte competenţe şi abilităţi sociale încă
din primii ani ai copilăriei, pregătindu-i să aibă succes la şcoală şi, mai târziu, în viaţă şi în carieră.
Una dintre cele mai importante condiţii ale creşterii eficienţei activităţii educative desfăşurate cu
elevii o constituie asigurarea unei depline unităţi de acţiune a factorilor educativi: şcoala, familia
etc. Şcoala este factorul de care depinde în mod covârşitor devenirea personalităţii umane, dar
educaţia coerentă nu poate face abstracţie de rosturile familiei în această lucrare.
Şcoala şi familia sunt două instituţii care au nevoie una de alta trebuind să găsească făgaşul
colaborării autentice bazată pe încredere şi respect reciproc, pe iubirea faţă de copil, să facă loc unei
relaţii deschis, favorizante schimbului şi comunicării de idei.
Suntem contemporani cu schimbările profunde care s-au derulat în educatie în ultima perioadă
şi totul confirmă că acestea vor continua, probabil, într-un ritm tot mai accelerat.
Reacţia şcolii, ca instituţie de educaţie, formare şi orientare, la mobilitatea socială şi economică,
trebuie să fie de adaptare a conţinutului, structurii şi funcţiilor sale, de creare de premise favorabile
pentru elevi, care să le permită acestora integrarea socială rapidă, să le dezvolte flexibilitatea,
spiritul de iniţiativă şi capacitatea de rezolvare a problemelor, care să diminueze imprevizibilul.
Şcoala trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă pentru valorizarea maximă a fiecărui individ prin
mai raţionala stimulare intelectuală a elevilor, a aptitudinilor, a atitudinilor şi a trăsăturilor lor de
personalitate. Evoluţiile rapide din viaţa socială generează o cerere de continuare a proceselor de
reînnoire a cunoştinţelor, deprinderilor şi valorilor pe durata întregii vieţi a individului.
Parteneriatele dintre şcoli, familii şi comunitate pot:
(a) ajuta profesorii în munca lor;
(b) perfecţiona abilităţile şcolare ale elevilor;
(c) îmbunătăţi programele de studiu şi climatul şcolar;
(d) îmbunătăţi abilităţile educaţionale ale părinţilor;
(e) dezvolta abilitătile de lideri ale părinţilor;
(f) conecta familiile cu membrii şcolii şi ai comunităţii;
(g) stimula serviciul comunităţii în folosul şcolilor;
(h) oferi servicii şi suport familiilor;
(i) crea un mediu mai sigur în şcoli.
Un raport asupra relaţiilor dintre şcoală şi familie în ţările Comunităţii Europene
(Al.Macbeth, 1984), bazat pe cercetări comparative, documentate şi empirice (prin ancheta de
opinie cu chestionare aplicate pe un lot de 1744 conducători de instituţii şcolare) enumeră anumite
motive pentru care şcoala şi familia se străduiesc să stabilească legături între ele:
 părinţii sunt juridic responsabili de educaţia copiilor lor (legislaţia reflectă astfel
libertatea părinţilor de a-şi creşte copiii aşa cum doresc);
 există diferenţe între ţări privind: măsura în care părinţii pot alege între diferitele
şcoli şi cursuri pe care să le urmeze copiii lor;
 măsura în care părinţii trebuie consultaţi de responsabilii şcolari;
 învăţământul nu este decât o parte din educaţia copilului;
 bună parte a educaţiei se petrece în afara şcolii;
 cercetările pun în evidenţă influenţa atitudinii parentale asupra rezultatelor şcolare
ale elevilor, în special asupra motivaţiilor învăţării, precum şi faptul că unele
comportamente ale părinţilor pot fi favorizate datorită dialogului cu şcoala;

352
  grupurile sociale implicate în instituţia şcolară (în special părinţii şi profesorii) au
dreptul să influenţeze gestiunea şcolară.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, cel
puţin, ca fiecare părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, drepturile de care
dispune pentru educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru reuşita şcolară a copilului,
metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog între profesori şi părinţi;
profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii, iar competenţa lor în
această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii trebuie să fie pregătiţi
pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii, şcolile trebuie să asigure părinţilor
asistenţa necesară.
Realizarea parteneriatelor funcţionale presupune însă şi un sistem de activităţi cuprinse
într-un plan pe termen scurt şi mediu, cu obiective şi responsabilităţi clare. Ca şi obiective
operaţionale pentru un parteneriat şcoală-familie pot fi enumerate:
• implicarea conştientă a elevilor, părinţilor şi membrilor comunităţii în activităţile propuse
potrivit capacităţilor psiho - fiziologice şi aptitudinilor lor;
• identificarea şi înlăturarea barierelor de comunicare;
• combaterea eşecului şcolar, a abandonului şcolar;
• consilierea elevilor şi a părinţilor să devină frecventă şi eficientă;
• îmbunătăţirea relaţiilor între şcoală şi părinţi, profesori şi elevi, părinţi - părinţi;
• înlăturarea prejudecăţilor şi a discriminării elevilor în funcţie de mediul din care provin sau
de statutul părinţilor;
• identificarea caracteristicilor individuale ale elevilor;
• exprimarea liberă a opiniilor;
• dezvoltarea încrederii în sine şi în reuşita acţiunii.
Cooperarea cu familia poate fi un test profesional şi poate fi considerată ca făcând parte din datoria
profesională a cadrului didactic deoarece părinţii sunt clienţi ai şcolii. Eficacitatea învăţământului
poate fi ameliorată prin cooperarea între şcoală şi familie, părinţii sunt responsabili legali de
educaţia copiilor lor şi pot avea exigenţa de a evalua rezultatele activităţii şcolare. Familia nu
reprezintă doar un mediu fizic, ci un univers plin de semnificaţii psiho-educaţionale şi socio-
culturale.

BIBLIOGRAFIE:
-Doina Elena Nedelcu - Educaţie democratică, incluziune şi interculturalitate, EDP, 2007;
-Mircea Agabrian, Vlad Millea – Parteneriate Şcoala-Familia-Comunitate, Ed. Institutul
European, 2005;
-Gheorghe Eugeniu Bucur-Educaţia pentru sănătate în familie şi în şcoală, Ed. Fiat Lux,
2005;
-Bunescu Gheorghe, „Şcoala şi valorile morale”, EDP, R:A:, Bucureşti, 1998

353
 TRADIŢII ŞI OBICEIURI LA ROMÂNI
PROF.BOGDAN ILDIKO

Grădiniţa P.P.NR.3 Structura P.P +P.N.NR.2 PETROȘANI

Probabil că nimic altceva nu poate defini mai bine spiritul unui popor decât străvechile sale tradiţii
si obiceiuri. Călătorul vestic va fi surprins să descopere in România un loc plin de legende, mituri si
tradiţii păstrate de-a lungul secolelor.
Definită dinăuntrul ei, subiectiv, mitologia este o încercare globală de cunoaştere absolută a
universului, deci o filosofie incluzând demersul mistic şi o ştiinţă generală excluzând experimentul,
şi care se constituie în orice cultură primitivă, operând cu mijloace magice şi manifestându-se prin
adaptarea concretă epică a abstracţiilor şi a fenomenelor superioare la situaţia psihosocială dată, ca
şi prin explicarea simbolică a acestora.
Iată câteva din frumuseţea tradiţiilor românesti ce se ţin la sărbatorile calendaristice sau la
momentele importante din viaţa românilor care au rolul de-a ne îmbia cu farmecul lor.
Sfântul Andrei
Noaptea din ajunul Sf.Andrei este destinată unor obiceiuri, poate antecreştine, care să asigure
protecţie oamenilor, animalelor si gospodăriilor. Tăranii români le-au pus sub oblăduirea acestui
sfânt, tocmai pentru că ele trebuie garantate de autoritatea si puterea sa. Ajunul Sf.Andrei este
considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre văzut si nevăzut se ridică. Clipa cea mai
prielnică pentru a obţine informatii cu caracter de prospectare pentru anul care vine. De asemenea,
"Andreiu' cap de iarnă" cum ii spun bucovinenii, permite interferenţa planurilor malefice cu cele
benefice, lucrurile importante din existenţa oamenilor putând fi întoarse de la matca lor firească. Se
crede că in această noapte "umblă strigoii" să fure "mâna vacilor", "minţile oamenilor" si "rodul
livezilor".
Împotriva acestor primejdii, tăranul român foloseşte ca principal element apotropaic (de apărare),
usturoiul. În egala măsura, casa, grajdul, coteţele, uşile si ferestrele acestora sunt unse cu usturoi
pisat, menit să alunge pătrunderea duhurilor rele la oameni si animale.

Sfântul Nicolae

Decembrie vine apoi cu sărbatoarea, atât de aşteptată de copii, a Sfântului Nicolae. Câţi dintre noi
nu au aşteptat cu înfrigurare dimineaţa de 6 decembrie pentru a se uita dacă Moşu' a lăsat ceva in
ghetele pregătite de cu seară? Acest obicei al darurilor aduse de Moş Nicolae, s-a impămaâtenit mai
mult la oraş. Este posibil să fie un împrumut din ţările catolice, unde Moş Crăciun este cel care pune
daruri in ghete sau ciorapi anume pregătiti. Copiilor din România li se poate intampla ca Moş
Nicolae să aduca si câte o vărguţă (pentru cei obraznici). Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost
învestit de religia ortodoxă Sfantul Nicolae îi dă dreptul să intervină in acest fel in educaţia
copiilor.Povestea lui Moş Crăciun începe cu un bătrân numit Sfântul Nicolae, episcopul din Myra.
Se spune că el posedă puteri magice şi a murit in 340 a.H. şi a fost îngropat in Myra.Târziu, in
secolul XI, soldaţii religioşi din Italia au luat rămăşiţele sfântului cu ei înapoi in Italia. Ei au
construit o biserică in memoria lui, in ari, un oraş port din sudul Italiei. Curând, pelerinii creştini din
toată lumea au venit să viziteze Biserica Sfantului Nicolae. Ei au luat legenda lui Moş Nicolae in
locurile lor natale. Legenda s-a răspândit in toata lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţari.

354
Colindatul

Pentru cea mai aşteptată sărbătoare din decembrie, Crăciunul, românii au apelat in egală
măsura la tradiţie, ştiind să accepte si obiceiuri mai recente. Obiceiul colindatului a înglobat in el
nu numai cântec si gest ritual, ci si numeroase mesaje si simboluri ale unei străvechi spiritualităti
românesti. El s-a păstrat asociindu-se cu celebrarea marelui eveniment creştin care este Naşterea
Domnului Iisus Hristos. In ajunul Crăciunului, pe înserat, în toate satele din ţara, incepe colindatul.
Copiii cu steaua vestesc Naşterea Domnului şi sunt primiti cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc
cu mere, nuci si colaci.

BIBLIOGRAFIE
1.Mică enciclopedie de tradiţii româneşti,Ion Ghinoiu, Ed.Enciclopedică, 2001
2. Sărbători şi obiceiuri , C.Brăiloiu,Ed. Enciclopedică, 2002
3.Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun, M.Mitroi, Ed. Autorul,2004

355
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT CU
PĂRINȚII / SERBĂRILE ȘCOLARE

Numele și prenumele educatoarei-Bogdan Maria Luminița

Gradinița cu P.P “Trenulețul Veseliei”-Bistrița

Textul literar, oferă celui care-l parcurge, pe lângă satisfacțiile pe care le aduce inedit, prilejuri
unice de reflecție, de meditație, îndeamnă la introspecție și totodată, angajează valori formativ-
educative cu valențe deosebite în formarea și modelarea personalității și comportamentului
cititorului.

La vârstele mici, întâlnirea cu textul literar este hotărâtoare pentru evoluția ulterioară a copilului.
Poveștile sunt primele modele de viață și de exprimare în care copilul vine în contact.Adesea, în
mod spontan, copiii, după ce ajung să cunoască bine o poveste, doresc să devină actorii ei și acest
lucru înseamnă dramatizare .De aici și până la sceneta elaborată și pusă la dispoziția copilului nu
este decât un pas.

Cert este faptul că nu există o linie de demarcație între fantezie și realitate și, ca atare pentru
moment, copilul este ceea ce vrea să fie.Sceneta, ca și dramatizarea îi oferă copilului posibilitatea
de a-și învinge frustrarea de a fi mic, inutil sau în inposibilitatea de a evalua din lumea lui, prin
acordarea șansei de-o clipă de a fi mare si cu capacitați nelimitate.
Cu dragoste și dăruire, cu sufletul alături de sufletul copilului educatoarea îl încurajează să intre în
acest joc, participă alături de el și apoi, la momentul potrivit, iese pentru a-l lăsa să fie EL.Aceasta
este marea arta a educatorului:de a ghida și sprijini copilul, nu de a-l direcționa pur și simplu.

Scenetele au o valoare deosebită în viață și în sufletul copilului.De aceea, educatoarea va încerca să

abordeze teme apropiate de interesele vărstei acestuia și să-i ofere șansa de a cunoaște lumea, de a
se cunoște pe sine și de a se face cunoscut prin intermediul acestora.
Serbările au un caracter stimulator atât asupra adulților, cât și asupra copiilor, a căror activitate este
dominată de stări afective puternicice:
 Serbările se îmbogățesc și nuanțează viața afectivă a copiilor.
 De asemenea, mai contribuie la dezvoltarea simțului de răspundere al fiecărui
copil dar și al întregului colectiv, prin dorința comună de a obține rezultate bune.
 Serbările favorizează stabilirea unei discipline conștiente pe parcursul
repetițiilor, cât și în timpul desfășurarii acestora.
 Contactul cu publicul prezent la serbarea trezește în copii energia latentă,
existentă în fiecare, de a invinge dificultățile întălnite, de a-și stăpâni timiditatea și le
dezvoltă spiritul de inițiativă și independență în acțiune.

Realizarea unei serbări de calitate depinde de o mulțime de factori:muzică, costume, calitatea

acompaniamentelor sau îmbinarea momentelor pentru a evita timpii morți.
Un rol important în realizarea unui frumos program de serbare îl are pregătirea stărilor sufletești
ale copiilor.

356
 Educatoarea trebuie să explice cu tact și răbdare motivul pentru care se pregătește serbarea
respectivă și însemnătatea evenimentului sărbătorit.Ea trebuie să desfășoare o muncă disciplinată
și consecventă ca rezultatele să mulțumească în final pe toată lumea (copii, părinți, educatoare).
O importanță deosebită o are și atmosfera în timpul repetițiilor, voia bună, seriozitatea, indicațiile
și lămuririle scurte și clare din timpul pregătirii.
Dirijarea din afară nu ajunge la mintea copilului și deci este dăunătoare, iar îndrumările
comunicate pe un ton ridicat sunt foarte neplăcute.

Este recomndabil să fie antrenați părinții, solicitându-le ajutorul din timp. Părinții, în cadrul unei
ședințe sau prin convorbiri individuale, iau contact cu evenimentul, conținutul, costumația de care
au nevoie în interpretarea rolurilor.
Renunțarea la serbări sau organizarea lor superficială, formală înseamnă sărăcirea vieții sufletești a
copiilor.

Dacă alegerea educatoarei este o scenetă pentru a o juca la serbare, atunci ea trebuie să urmeze
niște pași, și anume :
 să povestescă conținutul scenetei folosind replici ale personajelor, să explice
cuvintele noi și să motiveze anumite acțiuni din scenetă;
 să distrbuie rolurile din scenetă în funcție de înclinațiile copiilor din grupă;
 învățarea rolurilor se face pe fragmente, individual, pe scene și apoi în
ansamblu de mai multe ori;
 înainte de serbare este bine să se facă una-două repetiții, copiii având întreaga
recuzită, și să se cronometreze timpul;
 ultimele indicații ce se dau copiilor în ziua serbării sunt sfaturi înconjurătoare
și apreciative;

Optimismul, veselia și lejeritatea cu care educatoaree conduce desfășurarea serbării se transmit și
copiilor.
De menționat este faptul că serbările și incidentele mai mult sau mai puțin plăcute ce au loc, dacă se
întâmplă, în cadrul desfășurării programelor rămân în mintea fiecărui copil.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante ce
contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare.
Activităţile desfăşurate în parteneriat cu părinţii sunt modalităţi propice pentru atingerea unor
obiective comune în ceea ce priveşte educaţia preşcolarilor, la acestea adaugându- se plăcerea de a
fi alături de colegi, activităţile desfăşurându-se într-o atmosferă de voie bună, având, pe lângă
valoarea social–educativă şi un efect reconfortant.

357
 Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002
 Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped
 Gabriela Țapesc ,Olariu Olga și Mariana Andreianu Ghid orientativ Invitație la
serbare Editura Diana,Pitești 2008

358
 IMPORTANȚA COLABORĂRII DINTRE ŞCOALĂ ȘI FAMILIE

Prof.înv.primar : BOGDAN MARIANA

Şcoala Gimnazială ,,Aurel Vlaicu”Arad

,,Un copil este ca o sămanta de floare…Cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi,
depinde de grădinarul care o va îngriji, de ce pămînt şi de câtă lumină şi apă are, de cât e de ferită
de frig, de furtună şi de soare prea tare. E atât de plăpândă… Cum ai putea s-o rupi ori să o calci în
picioare, când e tot ce va mai rămâne în urma ta?” Irina Petrea
După cum bine se ştie, familia reprezintă factorul primordial în educarea unui copil şi
educaţia începe în familie, de aceea legătura dintre şcoală şi mediul familial va trebui să se
întrepătrundă.Educaţia în familie are ca scop formarea unui om cu o dezvoltare multilateral şi
armonioasă. Părinţii sunt datori să crească copilul, să se îngrijească de sănătatea, educaţia,
învăţătură şi pregătirea profesională a acestuia. Această funcţie are ca finalitate integrarea
eficientă a individului în societate, acest lucru realizându-se prin formare dupa un anumit ideal
de personalitate.
A fi părinte în sec. XXI, într-o periodă marcată de profunde şi rapide transformări sociale,
este o misiune din ce în ce mai dificilă. Familia are nevoie de sprijin şi sustinere pentru a rezolva
problemele ridicate de creşterea generaţiilor de astăzi. Aceasta nu are întotdeauna cunoştinţe
psihopedagogice necesare educării copiilor. Educatorii profesionişti suntem noi. De aceea avem
datoria ca prin activităţile ce le desfăşurăm să pregătim familia pentru a-şi cunoaşte copilul, să o
antrenăm în procesul educaţional.Prin activităţile de parteneriat cu părinţii, ne asigurăm un sprijin în
propria activitate, o educaţie solidă a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul şcolii va fi liantul
între copil şi mediul necunoscut iniţial.
Dragostea, familia, şcoala sunt esenţe indispensabile în viaţa fiecărui om. Ca primă veriga
a sistemului educativ, familia are responsabilităţi clare şi diverse. Este foarte importantă în
educaţia din copilarie deoarece individul ia primele impresii din mediul înconjurător, din familie.
Tot din mediul familial copilul absoarbe ca un burete conduitele şi obiceiurile celor din jur.
Individul va repeta şi va imita persoanele semnificative din viaţa sa, va avea aceleaşi păreri, idei,
concepţii. Calitatea educaţiei primate în familie depinde îndeosebi de nivelul de educaţie al
părinţilor şi al familiei ce vine în contact cu copilul, în special sub aspect moral şi
comportamental.Funcţia principală familiei - educarea copiilor este deformată cu largi şi dramatice
consecinţe, astăzi, motivele fiind dintre cele mai diferite: lipsa timpului, situaţia financiară grea,
violenţa, lipsa de comunicare. Colacul de salvare este dragostea, care aduce cu sine comportare
adecvata şi respect. Familia este unicul loc unde omul se simte dorit, asteptat, iubit, drag şi
scump pentru fiecare membru al ei, unde persoana ar putea să se pronunţe sincer asupra tuturor
problemelor, ar putea fi înţeleasă, susţinută, încurajată, unde s-ar putea relaxa nu numai fizic ci şi
spiritual.De la venirea în şcoală învăţătoarea întreprinde activităti de cunoaştere a copiilor şi
familiilor acestora. Studiază dosarele personale, chestionarele aplicate la început de an,
organizează colectivul de părinţi alegând comitetul de părinţi şi repartizează fiecăruia atribuţiile.
Stabileşte un program de activităţi cu familia, proiecteză întâlniri individuale şi colective,
consultaţii, activităţi extracurriculare. Ţine legătura permanent cu părinţii prin orice mijloace, fie
telefonic sau prin e-mail, princorespondenţa sau prin avizierele şi panourile de la clasa, accesul la
portofoliul copilului s-adovedit a fi eficient şi multumitor pentru ambele părţi.
Participarea părinţilor la activităţile demonstrative a permis părinţilor să fie proprii
evaluator ai copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând seama de cerinţele educatoarei cât şi a
colectivului din care face parte. Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia.
Dacă familia va fi implicate de la început în programul educative, ea va percepe correct importanţa
colaborarii cu grădiniţa şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea grădiniţei va
fi constientă, interesantă şi reciproc avantajoasă. Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este

359
copilul care treptat prin modul deâcomportare va scoate în evidentă rezultatele acestui parteneriat şi
îşi va descoperi părinţii ca
parte importantă a educaţiei sale. Familia educă prioritar copilul, grădiniţa,apoi şcoala continuă pe
coordinate noi tot ce s-a făcut şi s-arealizat în familie. Lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub
toate aspectele, considerate pe buna dreptate,cel mai mare dascăl!
CONCLUZII
* Mulţi părinţi pretind că îşi cunosc bine copiii, dar nu ştiu să acţioneze;
* Unii părinţi folosesc pedeapsa corporală în aplanarea conflictelor;
* Alti părinţi pun accent pe asigurarea condiţiilor materiale, copiii fiind frustraţi pe plan afectiv;
* Unii părinţi se bazează şi pretind doar intervenţia educativă a grădiniţei, necunoscând strategii
adecvate de acţiune pozitivă în relaţia cu copiii lor.
BIBLIOGRAFIE:
Ecaterina Adina Vrăşmaş,Consilierea şi educaţia părinţilor,Bucureşti,Editura
„Aramis”,2002;
Ecaterina Adina Vrăşmaş,Educaţia copilului preşcolar,Bucureşti,Editura Pro
Humanitate,1999;
Gheorghe Bunescu,Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor,www.1educat.ro;
Stern,H.H.,Educaţia părinţilor în lume,Bucureşti,Editura Didactica şi Pedagogica,1972

360
 FAMILIA ELEVULUI – PARTENER ÎN EDUCAŢIE

Autor: Boghean Georgeta

Şcoala: Liceul Teoretic “Mihail Kogălniceanu”

În contextul unei societăţi care se schimbă, învăţământul românesc trebuie să îşi asume o nouă
perspectivă asupra funcţionării şi evoluţiei sale. În cadrul acestei perspective inedite, parteneriatul
educaţional trebuie să devină o prioritate a strategiilor orientate către dezvoltarea educaţiei
româneşti.
Partener tradiţional al şcolii, familia se defineşte atât ca instituţie socială, cât şi ca grup specific
constituit din persoana care sunt unite prin lagătiri de căsătorie, sânge sau adopţiune.
Fiecare familie influenţează atât copiii şi adolescenţii care sunt elevi ai unităţii de învăţământ, cât şi
adulţii cu status de părinte, care reprezintă parteneri reali sau virtuali ai şcolii. Aşadar, cunoaşterea
mediului familial din care provin elevii şi părinţii lor se constituie ca o condiţie sine qua non atât
pentru succesul demersului educaţional adresat copiilor şi adolescenţilor, cât şi din punct de vedere
al reuşitei parteneriatului.
Am încercat să cunosc familiile elevilor ca parteneri potenţiali, îndreptându-mi atenţia asupra
următoarelor aspecte:
- trăsăturile, calităţile, problemele sale specifice;
- statutul pe care elevul îl are în cadrul mediului său familial;
- valorile şi normele pe care le avansează;
- avantajele pe care le poate câştiga în cadrul parteneriarului;
- beneficiile pe care le poate aduce şcolii, ca partener real.
Pentru dezvoltarea unui parteneriat corect şcoală-părinţii elevilor, în unitatea noastră şcolară s-au
stabilit nişte priorităţi:
- creşterea iniţiativei şi implicării managerilor şcolii în sensibilizarea şi atragerea
familiei;
- elaborarea şi aplicarea sistematică a unor proiecte centrate pe parteneriatul cu părinţii;
- transformarea comitetelor de părinţi în structuri active şi dinamice;
- ameliorarea modalităţilor de informare a părinţilor;
- diseminarea unor informaţii clare cu privire la şcoală, activităţile şi problemele ei;
- organizarea unor activităţi extraşcolare diversificare în regim de parteneriat.
Pentru comunitatea din comuna Mihail Kogălniceanu şcoala ocupă un loc de educaţie bine definit,
iar localnicii îi acordă o atenţie deosebită fiind parteneri egali în asigurarea unor condiţii de viaţă şi
educaţie pentru copiii lor.
Consider că şi la clasa pe care o formez şi educ, părinţii au înţeles că, pentru realizarea unui proces
educativ de calitate, ei trebuie să fie parteneri ai şcolii. Pentru aceasta am organizat şedinţe regulate,
lectorate.
O frumoasă acţiune de valorificare a resurselor proprii în amenajarea sălii de curs, în crearea unui
cadru ambiental plăcut, s-a desfăşurat la începutul anului şcolar. Grupul de părinţi ai clasei, ajutaţi
de copiii, au plantat flori în ghivece, au pus stinghii unor planşe, etc. Părinţi mai sentimentali au
ajutat copiii cu probleme financiare cu rechizite, haine, etc. De asemenea, s-au implicat în
organizarea “Zilei Şcolii”, activitate extraşcolară realizată prin tradiţie deja în liceul nostru. Această
acţiune s-a soldat şi cu o frumoasă colectare de fonduri, bani folosiţi pentru dotarea unităţii şcolare.
Şi în alte activităţi extracuriculare (vizite, excursii, serbări şcolare) am lăsat porţile deschise
participării părinţilor, aceştia venind cu idei, participând la realizarea lor şi admirând rezultatele.
Componenta de implicare a părinţilor şi dezvoltare comunitară a urmărit promovarea drepturilor
copilului şi asigurarea interesului copilului prin educaţie.

361
A fost adus în prim plan dreptul copilului la educaţie, indiferent de apartenenţa de gen, etnică sau
rasială, naţionalitate sau apartenenţă de clasă. Obiectivele programelor au vizat creşterea gradului
de participare a elevilor şi părinţilor la activităţile şcolii şi, implicit, dezvoltarea comunitară.
Tot mai multe studii demonstrează că succesul şcolar al copiilor este influenţat mai mult de
atitudinea părinţilor faţă de şcoală şi valoarea pe care ei o atribuie educaţiei, şi mai puţin de factori
cum ar fi statutul economic sau nivelui educaţional al familiei din care provin. Responsabilitatea
pentru educaţia copilului depăşeşte graniţele familiei şi ale şcolii. Hillary Clinton spunea că “este
nevoie de un sat întreg pentru creşterea unui copil”. Dezvoltarea unor comunităţi active devine un
obiectiv principal în creşterea calităţii educaţiei, pe de o parte, şi creşterea gradului de satisfacţie al
educatorilor, pe de altă parte.

BIBLIOGRAFIE:

1. Marin Stoica ─ “Pedagogie şi psihologie”, Editura Gheorghe Alexandru, 2001.

2. Cătălina Ulrich, Ciprian Fărtuşnic ─ “Paşi spre succes”, Editura Veritas, 2000.
3. Marciana Popescu ─ “Implicarea comunităţii în procesul de educaţie”, Editura Corint, Bucureşti,
2000.

362
 Mai ușor împreună!

Profesor Înv. Preșcolar Boiciuc Maria-Cristina

Grădinița cu Program Prelungit nr. 7 Sighetu Marmației

„Copiii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri ce nu le vom vedea … !”

Activitățile educative în parteneriat cu părinții sunt foarte importante în procesul instructiv-educativ

desfășurat la grădiniță. Grădinița și familia sunt doi factori primordiali în educația copiilor când se
fac primii pași în viață. La grădiniță se pun bazele unei personalități care mai târziu va fi parte
integrantă a unei societăți a cărei cerințe se diversifică în permanență. Grădinița trebuie să găsească
o punte de legătură cu familia, prezentând părinților noi căi spre educație în beneficiul copiilor.
Noi, educatoarele, când preluăm copiii, suntem de multe ori asaltate cu întrebări și cereri ale
familiei care exprimă dorința de a deține în continuare controlul situației, fiind ocrotitori, grijulii,
uneori marcându-se prin impulsul de a verifica toți factorii care acționeaza asupra copiilor lor: de la
condițiile materiale, la modul în care personalul relaționează cu cei mici. Orice modificări în
comportamentul copiilor, cu excepția celor absolut pozitive, devin pentru unii părinți motive de
îngrijorare, de suspiciune și ridică semne de întrebare referitoare la influențele din grădiniță. Pe de
altă parte, noi, cadrele didactice avem nevoie, de sprijinul familiei copiilor, atât pentru a prelua și
dezvolta direcțiile de acțiune formativ-educative pe care le antrenează instituțional, cât și de a găsi
rezolvări concrete la necesități de diverse categorii: financiare, practic-aplicative, organizaționale
sau logistice.
Toate aceste motivații conduc către necesitatea unui parteneriat real, activ, cu implicarea susținută a
familiei, iar programul educativ să fie cunoscut și înțeles de către părinți și realizat printr-o
colaborare strânsă între instituția familială și grădiniță.
Oricare proiect de parteneriat educaţional este iniţiat de educatoare din dorinţa de a colabora,
coopera cu familiile preşcolarilor în scopul dezvoltării relaţiei dintre GRĂDINIŢĂ şi FAMILIE.
Parteneriatul are la baza dragostea şi ataşamentul pentru copii, dorinţa de a face activităţi deosebite
în colaborare. Această colaborare presupune desfăşurarea de activităţi curriculare: activităţi practice
dar şi extracurriculare: programe artistice, serbări şi vizite.
Părinţii trebuie ajutaţi să conştientizeze rolul mediului familial în educaţie şi să înveţe modurile în
care îşi pot ajuta copiii, trebuie implicaţi într-o comunicare permanentă cu grădiniţa, încurajaţi să se
ofere voluntar pentru realizarea diferitelor activităţi. Dar acest lucru este greu de realizat în zilele
noastre, deoarece părinții au un program încărcat și pasează cadrelor didactice responsabilitatea
educării celor mici.
Grădiniţa va avea porţile deschise pentru cei care au nevoie de educaţie, va fi locul în care grija şi
încrederea sunt mai presus de restricţie şi ameninţări, va avea un climat de siguranţă fizică şi psihică
necesar dezvoltării personalităţii, indiferent de religie, etnie, promovând toleranţa, spiritul de echipă
şi acordare de şanse egale pentru toţi copiii.
Acest fapt ne determină să realizăm proiecte educaţionale de parteneriat, implicând familia cât mai
mult în activităţile noastre din grădiniţă. Şi împreună să-i ajutăm pe cei mai dragi nouă să crească
mari şi voinici! Împreună vom reuși!
Scopul acestor proiecte este de a solidifica relațiile pozitive dintre educatoare și părinții
preșcolarilor, precum și de a unifica sistemul de valori și cerințe referitor la copil. Se dorește
implicarea permanentă –si nu doar atunci când se ivesc probleme, a tuturor părinților în activitatea
grădiniței și în căutarea și promovarea intereselor copilului.
Activitățile educative în parteneriat cu părinții duc la stabilirea unei relații de încredere și de
comunicare între grădiniță și familie pentru a veni în sprijinul dezvoltării morale, sociale și
psihologice a copilului.

363
Imaginea parteneriatului grădiniță-părinți este încadrată într-un model de piață, al cărui scop este să
genereze capital: “Avem acțiuni în parteneriat; suntem responsabili pentru resursele și investițiile
noastre și căutam profitul” (Epstein,1994).
„Eu sunt copilul, tu ţii în mâinile tale destinul meu, tu determini în cea mai mare măsură, dacă voi
reuşii sau eşua în viaţă. Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire, educă-mă, te
rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume.”

Bibliografie:
 V. Preda, M. Dumitrana, Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii,
Editura V&I Integral, București
 D. Mihalascu (2010) Curriculum, instruire, evaluare. Editura V&I Integral, București
 2008 curriculum pentru învățământul preșcolar 3-6/7 ani

364
 ”IATĂ, VIN COLINDATORI!”
- sezătoare -

Prof. înv. primar Boioc Lavinia

Școala Gimnazială Slănic
Scena se deschide cu un decor festiv, cu tematică populară: o cămărută cu obiecte artizanale,
covoare, măsuță, scaune, ulcioare, colăcei si ornamente tradiționale românești. Doi bâtrânei
îmbrăcați în haine de sărbătoare stau în casă si așteaptă colindatorii. Bătrânica mătură și moșneagul
șade pe scaun. Este Ajunul Craciunului.

MOŞUL: -Măi nevastă, mai lasă pregăteala că e destul pentru azi!

Stai şi tu lângă mine că trebuie să vină colindătorii!
Gata-s colacii şi nucile?
BABA: - Sunt gata de muuult! Numai să vină!
MOŞUL: - În sara asta-i mare sărbătoare
Pentru întreaga suflare!
Asta-i seara sfântă
Când colindele se cântă!
E seara de Ajun,
A bătrânului Crăciun
Colindător :- Primiţi colindătorii?
Moşul și baba: -Primim, primim!!!!
Cor: ”DESCHIDE UŞA CREŞTINE”
BABA: -Haideţi,oamnei buni, Am pus pâine, vin pe masă,
poftiţi, Că astăzi, din casă-n casă,
Lângă noi acum să fiţi Vin seara colindători
Anul care se termină Că așa-i de sărbători!
Ne-a găsit cu masa
plină!
C1: C2:
Am venit să colindăm, Noi umblăm și colindăm
De bine să vă urăm, Pe Iisus să-l înălțăm
Sănătate şi noroc Și vestim a lui iubire
Şi tot anul plin de rod! Care-aduce mântuire.
Şi dacă tot am venit Noi umblăm cu gând frumos,
Vom petrece negreşit Ca să spunem de Hristos
Vom cânta şi vom juca, Și mărturisim prin lume
Colinde vom asculta Pretutindeni, sfântul nume.

Colindă: ”Am plecat să colindăm”

C3:
Sunt româncă, bine-mi pare,
Port în păr o mândră floare,
Roşie, de trandafir
Şi-n oglindă mă admir.
Sunt plină de voie bună
Şi din flori eu fac cunună
Mă învârt de multe ori,
Joc cu foc, până în zori!
C4:
Mult imi place si iubesc
Portul nostru românesc
Cu suman și cu ițari
Mă port ca la zile mari!
Pană port la pălărie,
Așa cum îmi place mie!
Nu mă satur de jucat,
Atunci când e horă-n sat!
C4:
Iată-mă, sunt românaș!
Chiar dacă-s de la oraș!
Tata zice că-s fecior
Iară mama, puișor!
Mă îmbracă, mă gătește,
Uite-asa, pe românește,
Cu opinci, cu zurgălăi,
Cum stă bine la flăcăi,
Și cu cușma pe-o ureche,

365
 Ca să le fiu drag la fete!

Cor băieți: ”Sunt băiat de la Muscel”

C5:
Eu sunt româncuța mică,
Tare, tare frumușică!
Mama-mi coase ie albă
Și la gât îmi pune salbă,
Pieptănaș cusut cu fir,
La ureche trandafir,
Și-n picioare opincuță,
Să mă știți că-s româncuță!
Albă-i ia cu altiţă
Cu ciucuri şi cu lămâiţă,
Şi catrinţa îi ţesută şi de mâna mea cusută!
Iar poalele uneori
Parcă scapără de flori!
Sunt voinică şi drăguţă
Mă vedeţi? Sunt româncuţă!
Şi nu obosesc deloc,
Nici la horă, nici la joc!

O fetiță: -Eeeei, da vorba multă-i sărăcia omului! Mai bine hai să cântăm un cântecel românesc!
COR: ”Bade, pălărie noua”

C6: Mă-nțepa, dar nu-l lăsam,

Astazi, dis de dimineață, De la capăt o luam,
Am luat un ac și-o ață, Ba o frunză, ba o floare
Și pe-un colț de etamină Pan-am prin îndemânare!
M-am gândit să cos...grădină! Iată cum am reușit
La-nceput a fost mai greu! Și gradina a-nflorit!
Ața tot ieșea mereu, Eu sunt hărnicuța Maria
Acul nu-mpungea de fel, Care-acum își coase ia!
Chiar dacă strigam la el!

C7: Pui, pui, e zăpadă mare

Eu voi face astazi pâine, Și nu ai pic de mâncare!
Nu mai sunt fetiță mică, Uite colea, bob de mei,
Iau făină, apă , sare Găinușă, ia cât vrei!
și le pun în copaie! Sunt o mândră gospodină,
și la prânz, când toți ai casei Harnică ca o albină!
de la lucru o să vină, Toată casa o-ngrijesc,
își vor spune: ”Pâinea-i gata! Masa eu o pregătesc.
Ana-i mare gospodină! Fac plăcinte până-n zori
Și aștept colindători!

COR: ”MI-O ZIS MAMA CĂ MI-O DA”

Un băiat : - Păi cântecul asta merge cu vorba aia:
”Toată ziua la oglindă
Şi gunoiu-i până-n grindă!
Hai să prindem șase boi,
Să mai scoatem din gunoi!

O fetiță:
-Eeee...dar mai știm şi noi o vorbă pentru voi!!!
”La plăcinte înainte, la război , înapoi!!!”

366
PLUGUȘORUL
Colindător 8:
Vin copii colindători,
În ajun de sărbători,
Vin copiii voinicei
Cu glasuri de clopoței.
Iată-i , vin pocnind din bici,
Cu buhai și cu tilinci
Și încep a colinda,
Pe la case a ura,
Să vă spună tuturor,
Veselul lor plugușor!
Urător 2:
Mâine anul se-nnoiește
Plugușorul se pornește
Și începe-a colinda,
Pe la case a ura:
Câte flori sunt în livadă,
Zile bune să vă vadă!
Câți cărbuni sunt în cuptior,
Tot atâția ani cu spor!
Ia mai mânați măi, flăcăi,
Și sunați din zurgălăi!
Hăăăăi, hăăăăăi!
Urmeaza Ursul
Urator : - Primiți cu Ursul?
(Intră doi colindatori cu un copil îmbracat în urs. Ursul se zvârcolește pe jos, iar cei doi copii strigă
sacadat si bat ritmul cu tobele.)
Ursul meu-i din Spa-ni-a!
L-am a-dus cu sa-n-ia!
Sa-ni-a s-a pra-pa-dit,
Ursul meu s-am-bol-na-vit!
Nu stiu Doamne, ce să-i fac,
Să-l ajut să-i dau un leac,
Colindător:- Si acum, hai să pornim, pe părinți să-i sorcovim!
Urmeaza Sorcova Vesela!
Colindător:
Moș Crăciun nu mai apare
Și nu mai avem răbdare,
Crenguță vrăjită și dragă,
Colindătorii-aici te roagă,
Și vină Moșu-n orice casă,
Și să stea cu noi la masă,
INTRĂ MOȘ CRĂCIUN. COPIII II CÂNTĂ UN CÂNTEC ȘI DANSEAZĂ ÎN JURUL LUI.
FINAL(recita toți copiii):
- Serbarea noastră s-a-ncheiat,
Spre Mos Crăciun ne-om îndrepta,
Nu înainte de-a vă mulțumi
Și sănătate multă-a vă dori!
Urător 1:
Foaie verde de frăguță,
Bun găsit dragă găzduță!
Foaie verde de mărar,
Bună sara, gospodar!
Am venit să v-antrebăm
Se poate să vă uram?
Ia mai mânați măi, flăcăi,
Și sunați din zurgălăi!
Hăăăăi, hăăăăăi!
Urator 4:
Câte paie sunt pe masă,
Atâția galbeni pe masă!
Câte pietre la fântână,
Atâtea oale cu smântână!
Și, să fie cu belșug,
pentru brazda de sub plug!
La mulți ani , cu sănătate!
Si s-aveți noroc în toate!
Ia mai mânați măi, flăcăi,
Și sunați din zurgălăi!
Hăăăăi, hăăăăăi!
Ori la cap, ori la chi-șio-ari,
Că mă tem că ur-su moa-ri!
Frip-tu-ră cu trei cur-cani,
La a-nu și la multi ani!!!!
S-aducă-n sacul lui cel mare
Dulciuri și jucării la fiecare,
Și mai dorim, de nu-i cu supărare,
Să vină Moșul și la șezătoare!
367
 CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE

INSTITUTOR: BOITAN ANDRIANA IONICA

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT,,DUMBRAVA MINUNATĂ”
SLOBOZIA –IALOMIȚA
Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru
cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari în
asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi să
sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente modalităţi
de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii educativi cei mai
apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se
referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a
activităţilor.
Având un caracter atractiv ,copiii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu însufleţire
şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă
importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.

Serbarea şcolară
Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale preșcolarilor
.Prin conţinutul vehiculat al serbării ,copii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,,
spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare preșcolar şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea
stabilităţii atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina grădiniței) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească ,plăcere
estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai plină de sens
.
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii
să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători
de iarnă .
Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun ,de
cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui .
Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,, E
iarnă și este Crăciun!”

368
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv –
pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru sărbătorile de iarnă
.Important a părut a fi îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci
efectul emoţional.
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de preșcolari cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea preșcolarilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea
pentru fiecare activitate în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării .
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în
mod favorabil ,face ca preșcolarul să trăiască clipe de desfătare sufletească ;
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică
varietatea, preocuparea intereselor şi gustul preșcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului grupei şi transformă în plăcere şi satisfacţie
publică străduinţele colectivului grupei şi ale fiecărui preșcolar în parte ;
Copii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă de la grupa mică ,deoarece sunt factorii educativi
cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de grădiniță şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
educatoarei ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

369
 Rolul activităţilor educative în limba franceză desfăşurate
în parteneriat cu părinţii

Prof. Nicoleta-Maria Bojin

Liceul Tehnologic “Dacia” Caransebeș
Una din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ, organizator,
cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare. Ca activitate intenţionată şi
orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea cunoştinţelor şi dezvoltarea
competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor şi
talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută a timpului liber
al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera
în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive de
caracter. Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a micuţului,
pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea
unor semne atât de curioase şi pline de mister. De aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu
părinții este deosebit de benefică.
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai mare
măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme specifice
de verificare şi apreciere a rezultatelor.
Prin implicarea părinților în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive pentru
elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii în viața
copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică. Rolul implicării părinţilor vizează
dobândirea de către aceştia a unor abilități care să sprijine formarea de comportamente adecvate la
copii, pentru relaționarea mai bună a acestora în cadrul grupurilor; informarea părinților cu privire
la strategiile de cunoaștere a copilului; crearea de oportunități pentru valorificarea experiențelor
pozitive dobândite de aceștia în educația copilului; acceptarea de către copii a regulilor după care
funcționează microgrupurile sociale (familie, școală, grup de prieteni, anturaj de joacă, vecini, etc.).
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii în limba franceză, texte ale scenetelor sau cântece, se
dezvoltă memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Scopul principal al acestor activităţi este Implicarea elevilor în activităţi extracurriculare în vederea
descoperirii şi aprecierii naturii înconjurătoare, a dezvoltării abilităţilor de comunicare în limba
franceză şi în limba română, dezvoltarea capacităţii de documentare şi de selectare a informaţiilor,
dezvoltarea capacităţii de comunicare şi interrelaţionare între elevi, crearea unui context educativ
extracuricular care să permită realizarea unor activităţi interdisciplinare (limba franceză, limba
romana, desen), dezvoltarea abilitaţilor de comunicare în limba franceză şi romană (producere de
mesaje scrise ilustrate), cultivarea şi promovarea imaginaţiei şi a creativităţii elevilor, implicarea
acestora în activităţi extracurriculare în limba franceză şi în limba romana, având ca tema subiecte
specifice acestei vârste. Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă
materiale accesibile particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbările şcolare, momentele acestea de maxima bucurie, atât pentru copii, cât şi pentru
părinţi,întăresc şi fortifică sufletele viitorilor adulţi. Toate acestea aduc lumină în suflete, dau aripi
imaginaţiei, entuziasmului şi stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităţilor, în cadrul
serbărilor şcolare este bine să fie prezentate şi creaţii artistice originale, adaptate evenimentelor şi
condiţiilor locale.

370
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. înv. primar, Bolbos Iulia-Maria

Liceul Tehnologic „Ion Căian Românul”, Căianu Mic

Școala are un rol principal în educația copiilor, alături de familie, dar și de întreaga societate,
deoarece educația permanentă presupune o învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți
factorii educaționali, în primul rând între școală și familie, este foarte importantă. Școala nu-și poate
realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște
condițiile familiale de muncă și de viață ale copiilor. Aspectele legate de comportamentul elevilor,
absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai
eficient fără contactul cu familia. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de
la școală și invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală,
cât și acasă. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul
comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul
deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării
copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim
pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai ales în
controlul temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o comportare
corectă față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte locuri este una
corespunzătoare.

Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția unor
părinți care atribuie dascălului întreg rolul de educator al copilului. Școala și dascălul nu pot suplini
cu totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când
între cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului. Se
constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra dezvoltării
copilului, pe când altele sunt dezinteresate.

Parteneriatele dintre școală și familii pot ajuta profesorii în munca lor, pot perfecționa abilitățile
școlare ale elevilor, pot îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar, dar de asemenea pot
îmbunătăți și abilitățile educaționale ale părinților. Beneficiul major al parteneriatelor este realizarea
conexiunii dintre familie și membri școlii.

Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru motive
pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele. Primul motiv este că
părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor lor. De asemenea, învățământul nu este decât o
parte din educația copilului, o bună parte a educației se petrece în afara școlii. Cercetările pun în
evidență influența atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra
motivațiilor învățării, precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate
datorită dialogului cu școala.

Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață.

371
În școala noastră, în parteneriat cu familia și cu comunitatea locală am desfășurat activități de 1
Decembrie, prin care am evidențiat patriotismul elevilor noștri care, deși provin din mediul rural, își
poartă cu mândrie numele și își cinstesc an de an Ziua Națională a României, dar și serbarea de
Crăciun.

Bibliografie:
1. Agabrian, Mircea, Scoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iasi, 2006.
2. Baban, Adriana, „Consiliere educationala”, Editura Psinet, Cluj-Napoca, 2003.
3. 3. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educaţie”,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
4. www.tribunainvatamantului.ro

372
 Școala și familia – relație de parteneriat

Prof. Boldea Camelia – Roxana

Școala Gimnazială Sîntămăria Orlea
Județ Hunedoara 
 
Reforma afectivă a învățământului se poate realiza numai în interiorul spațiului comunitar, ca
rezultat al conlucrării școlii cu mediul social, cultural și economic.
Parteneriatul este rezultatul unei tranzacții în plan afectiv-atitudional care se bazează pe trebuința
firească pe care orice om o are, de a respecta și de a fi respectat, de unde și expresia,, respectul este
o cale cu dus-întors”.
În condițiile modernizării învățământului este nevoie de grupuri sociale, colectivități în care se
cooperează, promovând coeziunea și solidaritatea, în care membrii își asumă responsabilități pentru
ei înșiși și pentru alții.
Se constată, totuși, faptul că unii părinți nu se implică suficient, lăsând totul pe seama școlii,
considerând că această instituție este cea care are sarcina să-i educe pe copii, ea este responsabilă de
tot. Această stare a reieșit și în urma chestionarului de mai jos pe care l-am dat părinților:
1. Controlați zilnic activitatea de pregătire școlară a elevului în familie?
2. Care dintre părinți se ocupă mai mult de educația lui?
3. Vă ascultă copilul dumneavoastră?
4. Are copilul un regim zilnic de muncă, de odihnă și de timp liber?
5. Urmăriți și verificați dacă îl respectă?
6. Ați citit vreo carte pe teme educative?
7. Îl însoțești la filme, la spectacole?
8. Vă ajută în gospodărie?
9. Are prieteni? Îi cunoașteți?
10. Întârzie vreodată fără să anunțe?
11. Cât timp acordă jocului?
12. Cui credeți că-i revine sarcina de educare a elevului, școlii sau familiei? De ce?

Analizând răspunsurile date de părinți și în urma discuțiilor cu aceștia, am ajuns la concluzia că e o

nevoie de implicare mai mare în această situație. Responsabilizându-i și implicându-i în acțiunea
comună de educare a propriilor copii, de supraveghere îndeaproape si de controlare a acestora, de
participare la activități comune, consider că reușim sa-i motivam pe părinți și rezultatul este cel
dorit.
A educa înseamnă a adapta copilul la mediul social ținând seama de natura sa proprie, de
posibilitățiile individuale, înseamna a face apel la mijloacele, metodele și procedeele care corespund
trebuințelor copilului. A face educație nu este un divertisment. A educa înseamnă răbdare și
insistență, înseamnă o muncă cotidiană continuă. În orice moment trebuie să știm să o luăm de la
capăt pentru ca nu avem voie să avem rebuturi.
Munca de parteneriat facilitează înlăturarea barierelor de comunicare dintre participanți, clarifică
problemele educative. Grupul se solidarizează pentru atingerea obiectivelor educaționale, iar rolul
coordonator îi revine profesorului, care trebuie totodată să gestioneze cantitatea și calitatea
relațiilor.
Obiectivele principale ale parteneriatului realizat de mine sunt:
*informarea, comunicarea și promovarea strategiilor didactice
*stabilirea de artibuții, competențe și responsabilități pe plan educativ
*organizarea unor acțiuni și întâlniri cu caracter educativ
*dezvoltarea unor relații de colaborare cu parteneri educativi din comunitate

373
Pentru ca scopul parteneriatului să fie eficient, am desfășurat o serie de activități comune la care au
participat elevii, părinții lor sau alți parteneri educativi din comunitate. Astfel, activitățile devin mai
benefice, productive, finalizându-se printr-o evaluare raportată la nivelul atingerii obiectivelor
urmărite.
Voi exemplifica câteva modalități, forme de colaborare pe care le-am inițiat și coordonat ce au vizat
implicarea profesorului, a părinților și a partenerilor educativi:
*drumeții
* vizite și excursii
*serbări școlare
*concursuri
*olimpiade
Elevii au conștientizat că în fiecare grup sau comunitate oamenii se deosebesc între ei prin trăsături
fizice și sufletești, că fiecare are propria lui fire și se manifestă comportamental diferit unii de
ceilalți.

Bibliografie

1. Agabrian, M.,Milea V., Parteneriate şcoală-familie-comunitate,d. Institutul European, Iaşi,

2005;
2. Bunescu Gheorghe, Şcoala şi valorile morale , EDP , R.A, Bucureşti , 1998;
3. Pescaru, Băran, Adina, Parteneriat în educaţie, Editura Aramis Print, București, 2004.

374
 SERBARE DE CRĂCIUN

Bologh Floarea Silvia

Școala Gimnazială Certeju de Sus

Bine-aţi venit la noi, aici! Pe cunună-i scris frumos

Bine-aţi venit, părinţi, bunici! Pe cunună-i scris frumos
Programul nostru să vă fie Astăzi s-a născut Hristos
Prilej de bucurii şi veselie. La mulți ani, mulți ani cu bine.
Dragi invitaţi, vă rog să ascultaţi, Copil 1
Apoi, firesc, să şi aplaudaţi. Am venit să colindăm,
De bine să vă urăm,
COLIND: Deschide ușa, creștine Sănătate şi noroc
Deschide ușa, creștine Şi tot anul plin de rod!
Deschide ușa, creștine
Că venim din nou la tine Copil 2
La mulți ani, mulți ani cu bine. Şi dacă tot am venit
Vom petrece negreşit
Și la Viflaim am fost Vom cânta şi vom juca,
Și la Viflaim am fost Colinde vom asculta
Unde s-a născut Hristos Şi proverbe, zicători,
La mulți ani, mulți ani cu bine. Cum e datina la noi!

Și-am văzut și pe-a sa mamă Copil 3

Și-am văzut și pe-a sa mamă Ce drag mi-e satul nostru,
Pe care Maria-o cheamă Căsuţe ca-n poveşti,
La mulți ani, mulți ani cu bine. Izvor de dulci miresme
Şi datini strămoşeşti.
Umbla-n sus și umbla-n jos Ce dulce-i versul doinei,
Umbla-n sus și umbla-n jos Şi cum să nu-l îngâni,
Ca să nască pe Hristos El e comoara vie,
La mulți ani, mulți ani cu bine. Lăsată din bătrâni

Mai târziu găsi apoi Copil 4

Mai târziu găsi apoi Când e al pâinii praznic,
Un staul frumos de oi Lângă izvor vin toţi
La mulți ani, mulți ani cu bine. Şi chiuie şi saltă,
Bunici şi strănepoţi.
Cete de îngeri coboară
Cete de îngeri coboară Copil 5
Staulul de-l înconjoară Ei, da vorba multă-i sărăcia omului!
La mulți ani, mulți ani cu bine. Mai bine hai să cântăm un cântecel de
iarnă!
Îngerii cu flori în mână
Îngerii cu flori în mână
Împletesc mândră cunună
La mulți ani, mulți ani cu bine.

375
A venit, a venit iarna - cântec
A venit, a venit iarna,
Pe la uși, pe la ferești,
A venit, a venit iarna,
Cu colinde românești.
Fericiți să fiți cu toții,
Și să fiți bogați,
Să aveți colaci la masă,
Să vă bucurați.
Colindăm, colindăm iarna,
Pe la case de români,
Colindăm, colindăm iarna,
Pe la oameni dragi și buni.
Să aveți ferestre-n soare,
Acum de sărbători,
Să-i primiți cu drag la masă,
Pe colindători.
A venit, a venit iarna,
Pe la uși, pe la ferești,
A venit, a venit iarna,
Cu colinde românești.
Colindăm, colindăm iarna,
Pe la case de români,
Colindăm, colindăm iarna,
Pe la oameni dragi și buni,
Pe la oameni dragi și buni,
Pe la oameni dragi și buni.
Copil 1
Maica Pruncului Iisus,
Alergând în jos şi-n sus
Fiului Său Preacurat
Adăpost i-a căutat.
Dar după o zi întreagă,
Obosită, fără vlagă,
S-a oprit şi s-a rugat
De-un stejar verde rotat.
MAICA DOMNULUI:
O, stejare credincios,
Lasă-ţi crengile în jos,
Frunza lor pe noi să cadă,
Ostaşii să nu ne vadă.
Ajutor de ne vei da,
Bine-te-voi- cuvânta!
376
Stejarul:
Maică Sfântă iubitoare,
Frunza mea e foşnitoare,
Zi și noapte n-are tihnă,
Nu găseşti sub ea odihnă!
Iar de-ţi plânge copilaşul
Îl va auzi ostaşul.
Înger 1:
Cât puteai să fii de bun!
Dar n-ai fost şi ţie-ţi spun:
Toamna când o să coboare
În coroana-ţi foşnitoare,
Verdele să-ţi ruginească,
Vântul să ţi-o desfrunzească,
Frigul iernii îngheţat
Să-l întâmpini dezbrăcat.
Frunzele să-ţi crească iară
Doar târziu, în primăvară!
MAICA DOMNULUI
Mă rog ţie, fagule:
Primeşte-mă, dragule,
În frunzişul tău umbros
Ca să-l aperi pe Hristos.
Ajutor de ne vei da,
Bine-te-voi-cuvânta!
Fagul :
Cât de mult mi-ar place mie
Din ramuri să-Ţi fac chilie,
Dar mă tem, oastea când vine,
Pruncul Tău să nu suspine
Şi pentru acestă vină
Să mă taie din tulpină!
Înger 2
Nici tu nu vrei să fii bun!
De aceea ţie-ţi spun:
Teme-te când în pădure
Va intra om cu secure,
Căutând din loc în loc
Lemne bune pentru foc,
Căci atunci tulpina ta
Se va prăvăli şi ea.
MAICA DOMNULUI MAICA DOMNULUI
Brad înalt cu frunza deasă, Mulţumescu-ţi brad frumos,
În umbrarul tău mă lasă, Ai fost bun şi credincios!
Căci ostaşi cu lănci de fier Fapta ta cea minunată
Viaţa pruncului mi-o cer! Va primi sfântă răsplată:
Ajutor de ne vei da, De acum până-n vecie,
Bine-te-voi-cuvânta! Lumea trebuie să ştie
Că eşti Pomul de Crăciun
Bradul: Pentru tot creştinul bun.
Maica Domnului Hristos, An de an, copii din cor
Eu îţi mulţumesc frumos Ţi-or cânta colindul lor
Că pe mine m-ai văzut Cu vers dulce şi duios
Şi-ajutorul mi-ai cerut! Brad frumos şi credincios,
Pruncului înfăşeţel Şi cu ei va fi Hristos!
Îi voi face legănel
Şi încet îi voi doini Colind : O, brad frumos !
Până ce va adormi.
Din răşină- tămâioară O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
I-oi aprinde către seară, Tu ești copacul credincios,
Iar din conurile mele Ce frunza nu și-o pierde,
O să-i fac lumânărele O, brad frumos, o brad frumos,
Pân’ la răsărit de stele. Cu cetina tot verde.

( Bradul o cuprinde şi o acoperă până când O, brad frumos, o brad frumos,

trec ostaşii) Verdeața ta îmi place.
Când o revăd sunt bucuros
Ostașul 1 Și vesel ea mă face.
N-a fost drum, n-a fost cărare, O, brad frumos, o brad frumos,
N-a fost apă curgătoare Verdeața ta îmi place.
Şi nici cuib de zburătoare
Să nu le fi cercetat, O, brad frumos, o brad frumos,
Dar de urmă nu le-am dat ! Cu frunza neschimbată.
Mă mângâi și mă faci voios
Ostașul 2 Și mă-ntărești îndată.
Acest loc împădurit O, brad frumos, o brad frumos,
Duce până în Egipt. Cu frunza neschimbată.
Printre fagi, printre stejari
Se ascund mereu fugari. Copil 7
Prunc şi Maică de-au ajuns Umblă maica-n sus și-n jos
Pe aici s-or fi ascuns, Ca să-l nască pe Hristos.
Pe sub frunzele bogate. Umblă maica-n jos și-n sus
Să le răscolim pe toate ! Ca să-l nască pe Iisus.
Și se oprește-n al ei drum
Ostașul 3 La casa unui bătrân,
Bradul nu l-am cercetat ! Cu numele de Crăciun.
Oare cum de l-am uitat ?
(Dă ocol bradului.)
Nu e nimeni! E pustiu!
Să plecăm că e târziu!

377
MAICA DOMNULUI
Bună ziua, omule!
Lasă-mă în casa ta,
Că afară-i vreme rea!
Astfel, Măicuța grăia:
-Astăzi, Domnul Sfânt se naște
Bucurie vei cunoaște!
Copil 8
Dar Crăciun, tare hapsân
Era-n casa lui stăpân,
Pe Maica n-a ascultat-o
Și pe loc a alungat-o.
Copil 9
Maica plângea de durere
Nici nu mai avea putere,
Ca să meargă undeva.
Și atuncea o chema
Pe nevasta lui Crăciun.
Și-o ruga cu glas fierbinte
S-o lase-n grajd, la vite.
Și acolo, pe fân, jos
S-a născut Domnul Hristos!
Sfioşi, pruncul au privit
De-atâta drag au amuţit
În faţa micului Hristos
Ei au pus darurile jos.
Colind: Sus la poarta raiului
Sus la poarta Raiului, poarta Raiului
Paște turma Tatălui, turma Tatălui.
378
R:Linu-i lin și iară lin
Bate vântul frunza lin
Lin și iară lin.
Dar la turmă cine sta, oare cine sta
Stă chiar Maica Precista, Marica Precista.
R: Linu-i lin și iară lin
Bate vântul frunza lin
Lin și iară lin.
Lângă ea un legănel, leagăn legănel
Cu un copilaș în el, copilaș în el.
R: Linu-i lin și iară lin
Bate vântul frunza lin
Lin și iară lin.
Copilașul când plângea, puiul când plângea
Maica Sfântă-l legăna, Maica-l legăna.
R: Linu-i lin și iară lin
Bate vântul frunza lin
Lin și iară lin.
Copilașul când dormea, puiul când dormea
Maica Sfântă lin cânta, Maica lin cânta.
R: Linu-i lin și iară lin
Bate vântul frunza lin
Lin și iară lin.
Copil 10
De-atunci în seara de Crăciun
Creştinu-mparte tot ce-i mai bun
Sărbătorind cum se cuvine
Această naştere divină.
 SERBAREA SCOLARA

Boncea Catrinel
Serbarea scolara , reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice
ale elevilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg bogăţi de idei ,impresii ,trăiesc
,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile redate .
Este foarte important ca pregatirea serbarii sa nu se faca intr-un timp scurt si mai ales sa nu
afuecteze timpul destinat altor activitati comune. Pregatirea unei serbari se realizeaza in modul cel
mai potrivit in felul urmator: poeziile, cantecele si dansurile populare sunt incluse in planificarea
educatoarei si predate in cadrul activitatilor comune, apoi repetate in timpul activitatilor alese. Un
timp munca se desfasoara individual, mai ales pentru testarea aptitudinilor si inclinatiilor artistice.
Din varietatea serbarilor organizate cele mai frecvente sunt : Serbarea Iernii, Sosirea Primaverii,
Sfarsit de an scolar, Carnaval etc. , si sunt prilejuri in care copiii prezinta programe culturale, fiind
momente care le vor ramane adanc intiparite in memoria si viata lor.
Programul unei serbari trebuie sa cuprinda acele poezii, cantece, scenete care au o valoare artistica
mai mare si care datorita acestui fapt declanseaza impresii si emotii estetice mai puternice.
Montajele literar- artistice se pregatesc cu grija de catre invatatoare, stabilind genericul unui
montaj, cautandu-se versurile si cantecele adecvate, de autori consacrati. De asemenea este
important ca in selectionarea textelor sa se tina cont de intinderea acetora, in functie de posibilitatile
particulare si de varsta a copiilor participanti la serbare.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească ,plăcere
estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai plină de
sens.
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii
să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători
de iarnă .
Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun ,de
cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui .
Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,, Într-
o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,, Bradul credincios,,.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv –
pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;

379
 -comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în
mod favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică
varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie
publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .
Reusita unei serbari este rezultatul unei bune pregatiri, sigurarea unei atmosfere calme si linistite in
timpul desfasurarii acesteia. Serbarea de sfarsit de an scolar constituie de fapt o evaluare a
aptitudinilor si inclinatiilor artistice dobandite si dezvoltate in cursul anului. Serbarile din scoala
ocupa un loc important in activitatea instructive- educative, ele vizand nu numai depistarea si
dezvoltarea aptitudinilor, ci si valorificrea potentialului creativ al copiilor.

380
 Importanţa activităţilor educative realizate în parteneriat cu părinţii

Prof.înv.preşc. Bonciu Daniela

Grădiniţa cu Program Prelungit Sf.Sava, Iaşi

Educația nu înseamnă doar școală, familia nu este doar cuplul, sprijinul nu este doar acordare de
mijloace, ci toate înseamnă responsabilitate și participare în comun la problemele ivite în lungul
drum al copilului în însușirea educației.
Pentru educarea unui copil, părinţii, educatorii, şcoala cât şi societatea în general se află printre cele
mai importante mijloace. De altfel printre problemele importante ale învăţământului în această
etapă de schimbare şi modernizare rapidă se găsește și cea vizând parteneriatul cu alți factori
educaționali, dintre care familia ocupă un loc privilegiat. Familia este prima componentă a vieţii
unui copil care oferă primele cunoştinţe, primele deprinderi cât şi primele modele comportamentale,
suportul psiho-afectiv-stimulativ necesar debutului socio-familial.
Un parteneriat eficient între școală și familie poate contribui la dezvoltarea socială și este un vector
al educării continue a elevilor, părinților și cadrelor didactice. Astfel, a apărut termenul de
parteneriat şcoală-familie, cu toate beneficiile şi ideile inovatoare aduse de acesta.
Familiile trebuie să fie implicate în îmbunătățirea învățării acasă, precum și la școală, daca avem
copii care vor să devină persoane instruite (Pescanu, Adina, 2004, p. 30). Ele pot întări învățarea
acasă, prin implicarea în școlile unde învață copiii lor, încurajȃndu-i pe aceștia să participe la lecții
și susținȃndu-le interesul pentru discipline incitante, lărgindu-și propriile abilități parentale. Toate
acestea sunt utile, pentru că familiile în societatea modernă se confruntă cu solicitări ridicate, cu o
competiție crescută pentru obținerea atenției din partea copiilor lor, precum și cu poveri economice,
care forțează tot mai mulți părinți să lucreze în afara căminului și limitează serios timpul pe care
aceștia îl petrec cu copiii lor. Provocările respective sunt complicate de lipsa comunicării între școli
și familii și de faptul că adesea practicile școlare eșuează în a veni în întȃmpinarea nevoilor multor
familii ale elevilor.
În același timp, există semne conform cărora legăturile dintre cele două instituții pot deveni mai
puternice. Părinții își doresc foarte mult ca cei mici să reușească și vor să lucreze cu școala pentru a
atinge succesul.
Astfel, sistemul de învățămȃnt romȃnesc trebuie să-și asume o nouă reprezentare: parteneriatul
educațional ca prioritate a strategiilor educaționale centrate pe termen lung și rezolvarea de
probleme. Complexitatea și dificultatea problemelor, factorii implicați în transformarea realității și
interesați de dezvoltarea educației impun realizarea unui consens axiologic sub foma parteneriatului
( Masari, 2008, p. 727).
Nu se mai trage linie de demarcaţie între îndatoririle educative ale şcolii şi cele ale părinţilor. Pentru
a da roade este nevoie de sprijinul conştient şi colaborarea părinţilor, acest lucru fiind posibil tocmai
în cadrul parteneriatului şcoală-familie.
Se inițiază, organizează și se desfăşoară programe educaționale specifice viziunii urmărite. De
asemenea, date fiind elementele definitorii ale instituției școlare și ale rolului acesteia, cadrele
didactice trebuie să-și asume rolul de promotor, catalizator și facilitator al parteneriatului
educațional.
Termenul de ”parteneriat” este definit ca asociere între doi sau mai mulți parteneri. În literatura de
specialitate, parteneriatul reprezintă modalitatea, formală sau informală, prin care două sau mai
multe părți decid să acționeze împreună pentru atingerea unui scop comun.
Ecaterina Vrăsmaș (2008, pp. 217-218) definește parteneriatul educațional ca fiind ”o atitudine în
cȃmpul educației, concept central pentru abordarea de tip curricular, flexibilă și deschisă
problemelor educative, forma de comunicare, cooperare și colaborare în sprijinul copilului la
nivelul procesului educațional. El presupune o unitate de cerințe, opțiuni, decizii și acțiuni educative
între factorii educaționali”.

381
Părinții se întorc către școală pentru a fi îndrumați. Cȃnd profesorii și conducerea sunt dornici să-i
atragă pe părinți, rezultatele copiilor se îmbunătățesc. Există multe inițiative promițătoare care
demonstrează căi inovative de a îndrepta familiile către procesul de învățămȃnt. Prin astfel de
eforturi, precum și altele asemănătoare, școlile vor obține un sprijin și mai mare din partea părinților
și se va observa mai clar progresul elevilor.
Orice tip de efort, realizat pentru a oferi părinților mai multe oportunități de a-și ajuta copiii să
învețe, va necesita o schimbare în atitudinea publică, în ceea ce privește importanța învățămȃntului,
va implica o dorință a educatorilor de a regȃndi fundamental rolul părinților și al relațiilor familie-
școală.
Este astfel evident că părinții și profesorii împărtășesc o responsabilitate uriașă. Împreună oferă
copiilor dorința de a învăța și a munci din greu. Ceea ce nu poate lipsi din acest proces educațional
este o comunicare eficientă, esențială succesului, care să motiveze copilul să învețe și să-și
sporească interesul lui în acest sens.
Școala are nevoie de sprijinul părinților și aceștia se pot forma în continuare ca părinți responsabili
cu sprijinul școlii și al structurilor de sprijin de pe lȃngă școală.

382
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții - Serbările școlare

Prof. Înv. Primar: Böndi Mohácsi Júlia Judith

Școala Primară nr. 2. – Sântimreu, jud. Bihor

Familia şi şcoala sunt agenţii educativi cu o influenţă deosebită asupra formării şi dezvoltării
personalităţii copilului. Un factor important îl constituie raporturile dintre cei doi factori educativi,
relațiile reciproce pe care le dezvoltă, poziţia pe care o adoptă fiecare în relaţia şcoală - familie.
Mult timp, concepţia potrivit căreia şcolii îi revine sarcina instrucţiei, iar familiei, cea a educaţiei, a
persistat, separând astfel rolurile celor doi agenţi educativi. Şcoala şi familia trebuie să colaboreze
real, bazându-se pe încredere şi respect reciproc, pe grija faţă de elev, făcând loc unei relaţii
deschise.
Părinţilor le revine totuși rolul primordial în creşterea copiilor, asigurându-le acestora condițiile
materiale, cât şi un climat afectiv şi moral. Școala, ca instituţie de educaţie, formare și orientare, are
rolul de a crea premise favorabile pentru elevi pentru a le facilita integrarea socială, spirituală și
economică.
O bună colaborare între familie și școală se poate realiza prin parteneriate. Parteneriatele trebuie
văzute ca o componentă esenţială în organizarea școlii şi a clasei de elevi.
Pentru o relaţie optimă cu părinţii este nevoie de a îmbina variate forme şi metode de colaborare a
şcolii cu familia şi comunitatea. Una dintre acestea este serbările şcolare, prin care părinţii pot
descoperi aptitudini speciale ale copiilor, nivelul dezvoltării acestora, pot să le evalueze
performanţele, să se implice în organizarea acestor activităţi.
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru îvățătorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor.
Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare imaginaţia şi creativitatea
fiecăruia – copil sau învățătoare. Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că elevii şi-au însuşit
informaţiile transmise la școală şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând,
dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, elevul îşi perfecţionează deprinderile artistice.
Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul, dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările
contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să
fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de
frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi
atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.

383
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a învățătoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante ce
contribuie la construirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă material accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbarea în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători de iarnă la Școala Primară nr 2. Sântimreu, a
avut loc în data de 19 decemrie 2018. Odată cu sosirea anotimpului alb, ne adunăm cu toţii, să ne
bucurăm de Bradul de Crăciun, de cadourile lăsate de Moş Crăciun. Pentru această activitate a fost
ales materialul, a fost ordonat într-un montaj literar-muzical ,,Hópelyhek tánca,, şi sceneta
,,Karácsony ünnepén,,.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru părinți,
întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumină în suflete, dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare.

Bibliografie:
Potolea Dan şi Păun Emil (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Teodosiu, O., Coman, C., (2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

384
 Program educațional „Crăciunul pe la noi …“
Tradiţii locale şi obiceiuri din perioada sărbătorilor de iarnă
Educație prin promovarea valorilor cultural–tradiționale
TEMATICA PROIECTULUI:
Tradiţii locale şi obiceiuri din perioada sărbătorilor de iarnă
TITLUL PROIECTULUI: „Crăciunul pe la noi …“

Bondici Noemi

Promovarea si valorificarea tradițiilor și obiceiurilor locale din perioada sărbătorilor de iarnă.

Pe la noi mai păstrează încă nealterate, într-un izvor nesecat de spiritualitate, tradiţiile şi obiceiurile
unei culturi autentice populare.
Sărbătoarea Crăciunului este și sărbătoarea colindelor străbune care vin din adânc de istorie și prin
noi, dascălii iubitori și păstrători de tradiții, ne ajută în fiecare an să simțim atmosfera plină de
căldură și veselie a sărbătorilor de iarnă.
Acest program educațional își propune să dezvolte elevilor interesul pentru redescoperirea
tradițiilor și obiceiurilor, făcându-se prin activitățile extrașcolare educație prin promovarea
valorilor cultural–tradiționale.
Pentru noi toți, anotimpul iarna, nu este doar acel mirific și strălucitor anotimp al zăpezii, frigului și
gerului, ci și acela al bucuriilor prilejuite de atâtea datini și obiceiuri legate de sărbătorile de iarnă.
Valorificând cu copiii tradiţia folclorică în cadrul activităţilor preşcolare şi extraşcolare realizăm un
important act cultural şi educativ. Valorificând frumuseţea acestora în cadrul serbărilor reuşim să
îmfrumuseţăm viaţa copiilor, prin conţinutul practic al evenimentelor, îi introducem într-o lume a
evenimentelor tradiţionale, având posibilitatea de-a cunoaşte diversitatea obiceiurilor şi tradiţiilor
româneşti,
La colindat, se duceau nu numai copii, ci şi flăcăii, fetele şi oamenii însuraţi. Azi se mai păstrează
încă tradiția. De obicei, copiii încep să colinde în după-amiaza premergătoare primei zile de
Crăciun, iar flăcăii, fetele şi oamenii căsătoriţi merg la colindat seara şi în noaptea de Crăciun.
Se colindă pe la casele gospodarilor până noaptea târziu, uneori chiar şi până dimineaţa. Copiii şi
flăcăii mai tineri merg să colinde din casă în casă, pentru a căpăta covrigi, făcuţi anume în
acest scop, precum şi bani.
Oamenii maturi merg la colindat numai în câteva locuri, la familiile prietene. Colindătorii sunt
aşteptaţi de gazde, lăsaţi să cânte o colindă la fereastră, apoi sunt poftiţi în casă şi ospătaţi; aici
se mai cântă una-două colinde, şi după urările tradiţionale pentru gazdă, colindătorii se
deplasează de la casa respectivă la alta. De multe ori după ce merg la vecini, împreună
cu aceştia se duc să colinde la un alt prieten comun, de unde luând şi familia acestuia se
deplasează la alţi cunoscuţi, unde rămân apoi şi petrec până dimineaţa, în mod obişnuit.
Bărbaţii merg în grup la colindat.
Copiii, câte doi-trei, merg cu Steaua prin sat.
STEAUA se confecţionează dintr-o veşcă sau cerc văcălie (cerc) de coajă de tei, ori chiar dintr-o
sită în care se înfig 6, 8 sau 12 coarne triunghiulare făcute din beţe sau speteze de brad, prin unele
regiuni, cornul de deasupra, numit "turu", fiind mai mare. Toată Steaua se îmbracă în hârtie de
diferite culori, colţurile razelor se termină cu ciucuri coloraţi şi clopoţei. Razele sunt legate între ele
cu sfoară pe care se lipeşte hârtie colorată mărunt tăiată, unele stele având două rânduri de astfel de
hârtii. Pe "turu" este zugrăvită scena amăgirii lui Adam şi a Evei de către şarpe, iar pe celelalte
îngeri, Luna, Soarele şi stele.

385
În mijlocul Stelei, figurează ieslea cu Maica Domnului, pruncul Iisus, Iosif, pastorul şi cei trei magi.
Această scenă este luminată pe dinăuntru de un felinăraş sau lanternă, pentru a lumina atunci când,
în unele părţi, copiii umblă cu Steaua şi după ce s-a înnoptat.
În noaptea Cracinului putem întâlni şi cântarea religiosă cunoscută sub numele de Irozii, la care
participă copiii. Această dramă religioasă ne înfăţisează misterul Naşterii Domnului în toate fazele
sale. Personajele dramei sunt Irod şi ceata sa de Vicleim, un ofiţer şi soldaţi îmbrăcăţi în portul
ostaşilor români, trei crai sau magi: Melchior, Baltazar şi Gaspar, un cioban, un prunc şi în unele
părţi o paiaţă. La sfârşit, toţi le urează gazdelor multă sănătate, fericire, recolte bogate, mese
îmbelşugate şi la mulţi ani.
Pluguşorul copiilor este tot un obicei străvechi agrar. În ajunul Anului Nou, cetele de copii intră
din casă în casă să ureze, purtând bice din care pocnesc, buhaie (un instrument specific), clopoţei,
tălăngi etc.
Sorcova este obiceiul conform căruia în dimineata zilei de 1 ianuarie copiii, dar şi cei mari, merg şi
seamană, simbolic, cu boabe de grâu şi orez, pe care le aruncă în casă şi asupra celor din casă.
Versurile însoţite de urări specifice diferă de la o zonă la alta „Sorcova, vesela/ Să trăiţi, să-
mbătrâniţi/ Ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir/ Tare ca piatra, iute ca săgeata/ Tare ca
fierul, iute ca oţelul/ La anul şi la mulţi ani”

Programul de activităţi
Proiect educațional „Crăciunul pe la noi …“
ACTIVITATEA 1
„Crăciunul pe la noi …“
-informare despre iniţierea şi desfăşurarea proiectului legat de tradiţiile locale şi
obiceiurile din perioada sărbătorilor de iarnă.
ACTIVITATEA 2
„Să întâmpinăm Crăciunul!“ - Pregătirea dinaintea Crăciunului
Felicitări de Crăciun
Decoruri de iarnă - Ghirlande
Ȋmpodobirea sălii de sărbătoare și a bradului de Crăciun - expoziție cu ornamente și desene
destinate sărbătorii
ACTIVITATEA 3
„Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun și Anul Nou “ - serbare
Colinde
- Gazdele primesc colindători - „Noi umblăm să colindăm, c-așa-i datina și portul!“
- Obicei - Colindul cu „Steaua“ - Ceată de colindători
- Colind - „Steaua sus răsare“; „S-a născut un prunc în iesle!“
Sosirea lui Moș Crăciun cu daruri pentru copiii buni și cuminți
Sceneta cu Irozii;
-Irozii-cântare religiosă
Hora - Muzica etno
Urare gazdelor de a avea multă sănătate, fericire, recolte bogate, mese îmbelşugate şi la mulţi
ani!
-Gazda răsplăteste colindătorii cu mere
Steaua
Plugușorul
Sorcova

386
 ȘCOALA PRIMARĂ MILCOV-ULMI
PROIECT EDUCATIONAL

„Poveste de Crăciun”

COORDONATOR:
P.I.P. BONDOC MIHAELA

DENUMIREA ACTIVITĂȚII EXTRACURRICULARE: „Poveste de Crăciun”

APLICANTUL:
Numele unităţii de învăţământ aplicante: ȘCOALA PRIMARĂ MILCOV-ULMI
ARGUMENT:
Sărbătorile de iarnă reprezintă prilej de bucurie pentru creştini, dar mai ales pentru copii, care
aşteaptă cu nerăbdare momentul colindelor, împodobirii bradului şi, nu în ultimul rând, al prezenţei
la slujbele religioase. Prin derularea acestui proiect ne propunem dezvoltarea la elevi a
sentimentului de respect şi mândrie faţă de tradiţiile şi obiceiurile poporului român. Proiectul le
oferă părinţilor ocazia de a vedea evoluţia copiilor, prin implicarea la derularea serbării.
Tradițiile, obiceiurile, portul și folclorul sunt comori inestimabile care definesc un popor făcându-l
unic, statornic și nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Ele sunt documente grăitoare privind istoria
şi cultura acestor locuri. Imensul tezaur folcloric al acestei zone constituie o componentă valoroasă,
o moștenire de preț, pentru toți cei care trăiesc și viețuiesc în acest județ.
Această moștenire trebuie dusă mai departe, pentru că un popor trebuie să trăiască prin ceea ce lasă
prin fiii săi. Dorim să înoculăm copiilor dragostea și respectul pentru tradițiile și obiceiurile
românești.

SCOPUL PROIECTULUI
Proiectul își propune ca elevii să-și îmbunătățească cunoștințele despre tradițiile și obiceiurile
creștinești de Crăciun și Anul Nou.

387
OBIECTIVELE PROIECTULUI:
 familiarizarea elevilor cu principalele sărbători religioase;
 semnificația sărbătorilor în sufletul românilor;
 desfășurarea unor activități didactice cu teme creștine;
 colecționarea și prezentarea unor imagini de la diferite evenimente creștine;
 cunoașterea și descrierea tradițiilor și obiceiurilor creștine;
GRUPUL ŢINTĂ: - elevii claselor CP, I, a III- a
LOCUL DESFĂŞURĂRII: sala de clasă
PERIOADA DE DESFĂŞURARE: 17-20 decembrie 2018

DISCIPLINE IMPLICATE ÎN PROIECT:

 Limba şi literatura română
 Educatie civică
 Istorie
 Muzică şi mişcare
 Arte vizuale şi abilităţi practice

MATERIALE, RESURSE:
Resurse umane:
- elevii claselor CP, I, a III- a
- cadrele didactice implicate
- părinții și bunicii copiilor

Resurse materiale:
-coli albe și colorate pentru ornamente
-acuarele, creioane,markere
-CD-uri
-calculator
-costume și decoruri pentru programul artistic
-aparat de fotografiat

REZULTATE ASTEPTATE :
 Atitudini pozitive ale copiilor pentru păstrarea datinilor creștine, pentru respectarea a
tot ce este etic, moral și frumos pentru om;
 Dezvoltarea unor sentimente de afecțiune, atașament față de celelalte persoane din
comunitatea locală;
 Lucrări realizate de copii .

MODALITATI DE MONITORIZARE SI EVALUARE :
 expoziții cu lucrări ale copiilor
 programul artistic
 portofoliu
 album foto cu poze din timpul serbărilor

POPULARIZAREA PROIECTULUI:
 Prezentarea proiectului în cadrul Comisiei metodice a învăţătorilor
 Publicarea proiectului pe site-ul şcolii.
 Realizarea unui film/ colaj foto și promovare activității pe site-ul şcolii.
 

388
 Programul de activități
Nr. Loc de
Activitatea Termen Responsabil
crt. desfășurare
“Să întâmpinăm Crăciunul!”
Confecționarea unor podoabe pentru 17dec P.I.P. Bondoc
1 Sala de clasă
decorarea sălii clasă corespunzător 2018 Mihaela
sărbătorilor de iarnă
Pregătirea serbării: Învățăm poezii și colinde 18,19 P.I.P. Bondoc
2 Sala de clasă
românești (repetiții) dec 2018 Mihaela
,, Vin sărbătorile , vine Moș Crăciun ...” 20 dec P.I.P. Bondoc
3 Sala de clasă
Serbare 2018 Mihaela

389
 ŞCOALĂ-FAMILIE. Un parteneriat real în beneficiul copilului

Prof. GABRIELA BONDOR

C.N. I. Vulcan ORADEA

“Un copil educat numai la scoala este un copil needucat.”- George Santayana
Educația începe acasă, continuă la școală și influențează întreaga noastră viață. Ce înseamnă
educația, cum ar trebui să fie, care sunt greșelile pe care le facem când gândim și organizăm
educația, toate acestea sunt aspecte asupra cărora ar fi bine să medităm mai des.
Colectarea de informații și comunicarea între părinți și profesori în ceea ce privește preferințele
individuale, eficacitatea și barierele în calea implicării sunt discutate ca premise importante pentru
stabilirea unor parteneriate eficiente între familie şi școală. Există o serie de motive pentru care
implicarea părinților în activităţi coordonate de şcoală este mai mult decât recomandată:
• Implicarea părinților îmbunătățește performanțele şcolare ale copiilor. Cu cât părintele este
implicat mai mult, cu atât şansa de succes şcolar a copilului este mai mare.
• Implicarea părinților duce la un comportament al copiilor în clasă mai bun.
• Un părinte poate influenţa decisiv atitudinea copilului față de școală, comportamentul la
clasă, stima de sine și motivația.
• Părinții ar trebui să rămână la fel de implicaţi în educația copiilor lor, de la nivel preşcolar până la
liceu inclusiv.
• Implicarea părinților ridică moralul profesorilor.
• Implicarea părinților aduce beneficii atât pentru copii, cât și pentru părinți. Părinții vor avea o mai
bună înțelegere a curriculum-ului și a activităților și vor comunica mai bine cu copiii lor.
„Prezenţa părinţilor poate transforma cultura şcolii.” (S .L. Lightfoot)
Părinţii şi cadrele didactice pot crea diferite parteneriate, angajându-se în activităţi comune de
învăţare, sprijinindu-se unii pe alţii în îndeplinirea rolurilor cerute, desfăşurând proiecte de
curriculum colaborativ, participând împreună la diverse activităţi de luare a deciziei. Rata învățării
crește și se menține ridicată în situațiile în care părinții se implică în sprijinirea copiilor prin diverse
activități acasă. Părinții care participă la programele educaționale inițiate de școală vor putea
aprecia mai bine abilitățile și aptitudinile copiilor, problemele și posibilitățile de rezolvare a
acestora în procesul învățării. (Ciolan L.) Prin activitatea în parteneriat cu părinții, cadrul didactic
își asigură un sprijin în propria activitate. Învățându-i pe părinți să se implice în dezvoltarea copiilor
lor, întărim interacțunile și relațiile dintre părinți și copii. Prin cooperare reală și comunicare cu
părinții, școala pune bazele unei unități de decizie și acțiune între cei doi factori. De asemenea,
activitățile cu părinții duc la rezolvarea situațiilor problemă, a conflictelor posibile și a situațiilor de
risc în dezvoltarea copilului. Pe de o parte, familia este un factor de educaţie informală, pe de altă
parte, aceasta are obligaţii şi drepturi care decurg din statutul de elevi ai copiilor ei în sistemul
formal de educaţie. Una din însuşirile caracteristice psihologiei părinţilor este năzuinţa de a-şi vedea
copii mari, bine instruiţi şi bine formaţi pentru viaţă. Pe fundalul unui orizont larg de înţelegere a
rolului pe care îl joacă părinţii în viaţa socială, dar şi în viaţa de familie, finalităţile educaţionale vor
dobândi un grad mai mare de conştientizare. (Păun E.)
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre care
Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul
celor din jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi
propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la
activitatea acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;

390
 6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi,
propriile idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui
obiectiv comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarizării aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii lui
care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de
a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a
înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a
găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.
Iată câteva dintre activităţile care pot contribui la formarea părinţilor:
 Lecţia – Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă
copilul în acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de
activitatea de învăţare, faţă de profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că
părinţii înţeleg efortul lui, că îi are alături nu numai acasă.
 Vizita – Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în
locuri publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai
bine pe părinte şi invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte
să se simtă în largul său.
 Excursia – Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte
situaţii decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi
bine alături de propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a
relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii
care însoţesc copiii.
 Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea
elevilor şi în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând
ocazia elevilor de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe
parcursul unui semestru sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat
întotdeauna un prilej de manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în
care copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de
cadrul didactic. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient
de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.

 Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Ele
oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi împărtăşească
din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului, procesul

391
 de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi
dorite de părinţi, pentru viitor.
 Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile
individuale oferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite
probleme apărute în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate
afla multe aspecte din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine
fiecare situaţie în parte.

Eu predau la gimnaziu și liceu și cred ca serbările școlare chiar dacă la acest nivel sunt rare au un
rol foarte important. Ca părinte mi am cunoscut copiii și altfel în timpul acestor activități, a fost un
mod de a suda relații intre părinți și copii, părinți și cadrul didactic. Un real parteneriat ȘCOALĂ-
FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie semnat de părinte și cadru didactic ci este relația
activă de implicare și de o parte și de cealaltă, este bucuria și tristețea, este succesul și eșecul, este
zbaterea și rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.

Bibliografie:
1, Cristea S. *Pedagogie general. Managementul educației * Ed Did și Ped Buc 1996
2.Cucoș C* PEDAGOGIE* Ed Polirom București 2002
3. Salade D. *Perfecționarea personalului didactic în pas cu cerințele unui inv. modern
2005
4.https://blog.eintegral.ro/scoala-familie-un-parteneriat-real-in-beneficiul-copilului/

392
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții/Serbările școlare

Liceul de Arte ”Bălașa Doamna”, Târgoviște

Alexandru Bondu-profesor muzică instrumentală-pian

“Craciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevaratul spirit al Crăciunului
înseamnă să prețuiești pacea și bunăvoința, să oferi, din plin, compasiune.”- Calvin Coolidge.

Pornind de la citatul de mai sus, rostit de un fost președinte al S.U.A., pot spune că, în plus față de
această definiție a Crăciunului, în România se așteaptă cu bucurie sărbătorile de iarnă, mirosul de
cozonac cald, bradul împodobit, vocile cristaline ale colindătorilor. Dar, totuși, cel mai important
moment îl reprezintă nașterea Mântuitorului. De fapt, aceasta este magia care trebuie trăită din plin.
Iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de numeroase
obiceiuri legate de sarbătorirea Naşterii Domnului. Familia se reântregește, oamenii petrec
împreună, îşi fac urări de bine, sănatate şi prosperitate.

Această fascinație pentru sărbătorile de iarna se dezvoltă încă din copilărie atât în cadrul restrâns al
familiei, dar și în colectivitate, prin participarea la serbările ce au loc în preajma Crăciunului.

În calitate de profesor de pian, particip la numeroase serbări dedicate nașterii pruncului Iisus,
evenimente ce se desfășoară în liceul nostru (la care participă elevi instrumentiști), dar și serbări ce
se desfășoară la grădinițele cu care am încheiat acord de parteneriat (unde am rolul de a acompania
preșcolarii la pian) și în colaborare cu alte instituții. Pot spune, fără ezitare, că sărbătorile de iarnă și
serbările ce se desfășoară în această perioadă sunt cele mai așteptate de copii. Motivul este lesne de
înțeles: la finalul serbărilor, întotdeauna vine....Moșul! Pentru realizarea unor momente ”magice”,
părinții au un rol foarte important-ajută copiii la memorarea poeziilor, a colindelor, la fabricarea
costumelor și sunt ”spiridușii” Moșului, cei care de cele mai multe ori ”sponsorizează” darurile
așteptate cu nerăbdare de către cei mici.

Să ne lăsăm cuprinşi de atmosfera inedită a sărbătorilor alături de toţi cei dragi, să așteptăm cu
bucurie nașterea Mântuitorului, mirosul de cozonac cald, bradul împodobit şi cântecul
colindătorilor. Să trăim nopţi magice, pline de vise şi speranţe asemenea sufletului neprihănit de
copil.

393
394
 TRADIȚII ȘI OBICEIURI PREZENTE ÎN SĂRBĂTORILE DE CRĂCIUN

Profesor învăţământ primar,Bontaş Manuela

Şcoala Gimnazială,,Mihai Eminescu”Buhuşi

Din păcate multe din tradiţiile noastre se pierd sau se amestecă cu tradiţiile din alte ţări şi oricât de
frumoase ar fi colindele englezeşti sau filmele americane cu happy end, din când în când e frumos să
ne amintim şi obiceiurile noastre vechi, care ne reprezintă de fapt.Vechi datini româneşti ne ajută în
fiecare an să simţim şi să trăim atmosfera plină de căldura şi veselia sărbătorilor de iarnă. Pentru noi
toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de atâtea
datini şi obiceiuri legate de sărbătorirea Naşterii Domnului.
În contextul educaţiei actuale, centrată pe elev, promovarea tradiţiilor de iarnă în şcoală devine o
provocare atât pentru educat, cât şi pentru educator. Proiectele şi parteneriatele educaţionale se
disting prin obiectivele comune urmărite: racordarea învăţământului românesc la cel european şi,
implicit, mondial; promovarea interculturalităţii prin cunoaşterea tradiţiilor şi sărbătorilor de Crăciun
din diferite regiuni ale lumii.
Perioada sărbătorilor de iarnă începe de la Sfântul Nicolae, sărbătorit de credincioşii ortodocşi pe 6
decembrie, şi se termină de Bobotează, pe 6 ianuarie. Aşadar, o lună plină în care tradiţia este la loc
de cinste.
Pe 20 decembrie în calendarul ortodox se sărbătoreşte ziua Sfântului Ignat. În această zi datina
rânduieşte să fie tăiat porcul de Crăciun pentru că ţăranii cred că un porc neînjunghiat în această zi
nu se mai îngraşă pentru că îşi visează cuţitul. Nerespectarea acestui obicei poate provoca, după unii,
incidente neplăcute. În mod evident, şi acest obicei păstrează elemente de ritual păgân (în Egiptul
Antic şi în Grecia Antică porcul era sacrificat în cinstea unor zeităţi).
Un obicei foarte cunoscut este împodobirea pomului de Crăciun, a bradului. Bradul care este veşnic
verde simbolizează viaţa, făcându-se astfel analogie cu viaţa care intră în lume o dată cu Naşterea
Fiului lui Dumnezeu, Datina împodobirii bradului de Crăciun pare a fi de obârşie germană, aşa cum
este şi cântecul "O, brad frumos!". În Germania, această sărbătoare este cunoscută sub numele de
Cristbaum.
Pe 24 decembrie este Ajunul Crăciunului, iar obiceiurile specifice acestei zile sunt de natură
religioasă. Din dimineaţa acestei zile până spre miezul nopţii, cete de copii între cinci şi paisprezece
ani merg cu " Moş Ajunul"- text augural scurt care anunţă venirea colindătorilor. Tot în această
noapte, Moş Crăciun vine la copii şi le pune cadouri sub brad. Dar nimeni nu ştie cu siguranţă, cum
ajunge Moşul în casele oamenilor, dar toate poveştile îşi păstrează nota de mister. Unii copii cred că
intră pe fereastră, alţii cred că un beţigaş fermecat îl ajută să se facă mic şi să pătrundă prin gaura
cheii, iar alţii, mai cosmopoliţi, consideră că Moşul vine pe hornul casei.
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii,
nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin
cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.
Primele semne ale Sărbătorii Naşterii Domnului le dau grupurile de colindători, care pornesc din
casă în casă, cu o traistă încăpătoare pe umăr, pentru a le ura gazdelor fericire, sănătate şi
prosperitate. Aceste colinde sunt creaţii populare cu text şi melodie, care conţin mesaje speciale
(religioase sau satirice la adresa celor uraţi). Colindătorii vestesc naşterea Domnului, urează gazdelor
sănătate şi bucurii, primind pentru aceste urări cozonac, prăjiturele, covrigi, nuci, mere şi chiar
colăcei - pe care gospodinele care respectă tradiţia le-au pregătit cu mult timp înainte.
,,Steaua" este un colind care începe din prima seară a Crăciunului şi se încheie la Bobotează. Acest
obicei vrea să amintească steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi
Despre Crăciun se spune că este cea mai frumoasă sărbătoare a anului, indiferent de locul în care
petreci.

395
Poţi alege să-ţi petreci Crăciunul acasă alături de familie sau poate într-o altă ţară, alături de prieteni,
pentru a descoperi tradiţiile şi obiceiurile de acolo.
Fiecare ţară are tradiţiile sale de Crăciun, iar în cele ce urmează voi prezenta câteva dintre acestea în
diverse colțuri ale lumii.
AUSTRIA
De Crăciun, câte un flăcău se îmbracă în veșminte lungi și albe, își pune pe cap o mitră și ia în mână
un toiag. Acest personaj este Sf. Neculai și, în seara de Ajun, începe a colinda. Colindul constă în
verificarea cunoștințelor religioase ale celui colindat. Dacă cel colindat cunoaște răspunsurile,
primește nuci și mere, iar dacă nu, este speriat.
GRECIA
Nicăieri nu se face mai mare gălăgie de Crăciun ca în Grecia. În ajun, grecii nu dorm. La miezul
nopții, încep focuri de puști, pistoale, rachete pentru a celebra nașterea lui Hristos. Veselia e
zugrăvită pe fețele tuturor. Dușmanii se împacă, iar cel bogat dăruiește merinde celui sărac.
RUSIA
În seara de Crăciun, obiceiul este ca toți cunoscuții să se întâlnească la un loc, în fața samovarului de
ceai, petrec și se veselesc, în vreme ce unul cântă cu armonica, iar altul cu cobza. La petrecere iau
parte mai multe fete care stau pe scaune și ascultă. Stăpâna casei ia un pumn de grâu și-l azvârle la
picioarele fetelor. Apoi pleacă în curte și revine cu o găină, căreia îi dă drumul în odaie. La care fată
se va duce găina să ciugulească, aceea se va mărita.
SPANIA
În mijlocul bisericilor spaniole se înfățișau Misterele Nașterii Domnului, îngăduite din secolul al X-
lea. Actorii misterelor sunt travestiți ridicol. Cântă cu chitarele și cu flautul, se prind în dans cu toții.
Se acompaniază cu castanete, iar în mâini țin lumânări aprinse, care la sfârșitul dansului, rămân în
biserică. La miezul nopții de Crăciun se slujește o liturghie la capela Palatului Regal, unde ia parte și
regele. La final, se organizează o serbare pentru copiii demnitarilor Curții. La spanioli, Crăciunul
durează 14 zile, până la Bobotează.
Islanda
În ţara gheţii şi zăpezii vin treisprezece Moşi Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun,
primul Mos Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi apoi pune dulciuri în ghetuţele
copiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri
în plic (scratch cards), iar dacă au fost răi un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moş vine în oras şi
tot aşa pâna pe 25 decembrie când primul Moş se întoarce la casa lui din munti, pe 26 cel de al
doilea si tot aşa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită si Al treisprezecelea şi este
considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că în această zi, ultimul Moş Crăciun se întoarce
la casa lui.
Noua Zeelandă
Copacul ce este împodobit de Crăciun se numeşte Pohntokawa . Multe persoane în Noua Zeelanda
urmează vechile tradiţii engleze în ceea ce priveşte masa tradiţionala: curcan, budinca de stafide şi
salate reci. Nimeni nu consideră Crăciunul complet fără prăjitura Pavlova – preparată din bezea si
decorată cu kiwi, căpsuni şi frişcă. Deoarece foarte mulţi oameni din emisfera nordică trăiesc acum
în Noua Zeelanda a devenit o obisnuinţă să se serbeze Crăciunul de două ori într-un an – o dată pe
25 Decembrie si a doua oară în iulie, atunci când este mijlocul iernii.
Finlanda
În Finlanda familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului.
Seara, în jurul orei 17.00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind
lumânari la mormintele celor dragi. Imaginea miilor de lumânari ce luminează noaptea este una pe
care cu greu o poţi uita. În Ajunul Crăciunului, copiii aşteaptă sosirea lui Mos Crăciun care pune
mereu aceeaşi întrebare: Sunt cumva copii cuminţi aici? Moşul are o desagă plina de cadouri, iar în
timp ce slujitorii lui îl ajută să le împartă, el povesteşte celor mici despre călătoria grea pe care o face
din Laponia.

396
Franta
Pe vremuri în Franta, Sfântul Nicolae aducea cadouri micuţilor în ziua de 6 decembrie (tradiţia se
mai păstrează încă în unele zone din nordul ţării). În cea mai mare parte a Frantei, Pere Noel (Mos
Crăciun) i-a luat locul lui Moş Nicolae. Pere Noel vine în casele francezilor în noaptea de 24
decembrie şi pune cadouri în ghetuţe. Punctul culminant al mesei de Crăciun pentru francezi este
tradiţionala „Bűche de Noel”,o prăjitură de ciocolată prezentată la masă sub formă de buturugă.
Obiceiurile legate de sărbători fac parte din cultura tradiţională a neamului nostru. Este o mare
bucurie că încă se mai păstrează în unele zone ale ţării aceste datini care ne ajută să înţelegem
sărbătoarea respectivă. Păstrarea acestor datini este o mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a
neamului din care facem parte.

Bibliografie
Iuliana, Băncescu - Obiceiuri tradiţionale din România. Sărbători în imagini, Editat de
Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovara Culturii Tradiţionale Româneşti,Bucureşti, 2006
Nicolau Ioan-Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998.

397
 SERBĂRILE ȘCOLARE ȘI IMPORTANȚA LOR
PROF. Ana- Maria BORCAN
CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ
CONSTANTIN PUFAN,
DOBETA TURNU SEVERIN, MEHEDINȚI

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din intuneric,
nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare. De ce organizăm serbări?
Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la grădiniţă şi le
dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol
dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi
dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei
legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să
fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de
frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi
atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante ce
contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbarile copilariei, momentele acestea de maxima bucurie,atat pentru copii, cat si pentru
parinti,intaresc si fortifica sufletele viitorilor adulti. Toate acestea aduc lumina in suflete,dau aripi
imaginatiei, entuziasmului si stimuleaza gandirea creatoare.
În masura posibilitatilor, în cadrul serbarilor scolare este bine sa fie prezentate si creatii artistice
originale,adaptate evenimentelor si conditiilor locale.

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, Traditiile si obiceiurile romanesti, Editura Nico
Revista invatamant primar, nr.2- 3/2004, Editura Miniped
Revista invatamant primar, nr.2- 3/2001, Editura Discipol
Teodosiu O., Coman C., (2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico- plastice,
Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

398
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN
PARTENERIAT CU PĂRINȚII

PROF. VULPEȘ DANIELA

PROF. BORCILĂ LAVINIA
GRĂDINIȚA P.P. ”FLOAREA-SOARELUI” REȘIȚA
În urma cercetărilor efectuate asupra efectului implicării părinţilor în educaţia copiilor realizate în
numeroase ţări şi în România, s-a demonstrat faptul că implicarea s-a dovedit a fi benefică pentru
copii.
Prin încheierea parteneriatelor cu părinţii, aceştia sunt încurajaţi să ia parte la planificarea şi
derularea programelor educative pentru copii, ceea ce implică o responsabilizare şi o eficienţă
sporită. Astfel, părinţii au posibilitatea să-şi cunoască mai bine copiii, modul lor de manifestare în
viaţa de grup, pot înţelege mai bine rolul lor educativ.
Majoritatea părinţilor au nevoie de informaţii de bază referitoare la copiii lor. Ei vor să fie informaţi
despre programul educativ la care participă copiii lor şi doresc să fie implicaţi în luarea deciziilor.
Părinţii vor să fie la curent cu progresele copilului. Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este
esenţial ca: părinţii să fie priviţi ca participanţi activi, care pot aduce o contribuţie reală şi valoroasă
la educarea copiilor lor; să se recunoască şi să se valorifice informaţiile date de părinţi referitor la
copii; părinţii să ia parte la adoptarea deciziilor referitoare la copiii lor; responsabilitatea să fie
împărţită între părinţi si educatoare; părinţii să facă parte din comitetele de părinţi; să ajute la
continuarea programului educativ acasa; să urmarească în mod regulat progresul copiilor lor; să ia
parte, să sprijine activităţile extraşcolare organizate împreuna cu educatoarele.
După părerea noastră, cultivarea unor relaţii de parteneriat efectiv între grădiniţă şi familie, în
sprijinul educaţiei şi creşterii copilului constituie cheia succesului viitor în adaptarea şi integrarea
şcolară. Relaţiile de colaborare dintre părinţi şi unitatea de învăţământ pe care o frecventează
copilul lor constituie primul pas către o educaţie deschisă, flexibilă şi dinamică a personalităţii
copilului. Procesul de colaborare cu părinţii asigură atingerea scopului educaţional, şi anume de a
obţine dezvoltarea globală a copilului. Prin colaborarea părinţilor cu grădiniţa, aceştia pot completa,
sprijini şi dezvolta personalitatea copilului.
O educaţie adevărată şi reală se fundamentează în familie şi se continuă în grădiniţă şi şcoală. Pe de
altă parte, tot ceea ce copilul învaţă în grădiniţă pierde din importanţă şi eficienţă în condiţiile în
care părinţii nu întăresc şi nu valorifică programul educativ desfăşurat în cadrul grădiniţei. Toate
aceste motivaţii conduc la necesitatea realizării parteneriatelor reale dintre familie şi grădiniţă, în
care spre beneficiul copiilor, implicarea familiei în viaţa grădiniţei să fie una concretă, activă şi de
durată, aşa încât membrii acestora să devină parteneri reali în educaţia copiilor lor.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive
pentru preşcolari, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța
grădiniţei în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
Serbările şcolare reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea copiilor şi în viaţa
familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv. Acest tip de activităţi
extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare inedită al talentului nativ al
copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi
valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient
de educare, de influenţare formativă a copiilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a copiilor timizi sau mai puţin talentaţi.

399
Avînd în vedere că prima serbare la grădiniță este și prima din viața preșcolarilor și observând de-a
lungul anilor că atât pregătirea, cât și evenimentul în sine creează teamă în rândul copiilor, în acest
an am organizat o altfel de serbare: una dorită de copii. Am început prin a le povesti ce înseamnă o
serbare și cum au loc acestea de obicei, le-am prezentat fragmente din alte serbări mai vechi și i-am
întrebat cum s-ar simți ei în locul acelor copii. Majoritatea au spus că și-ar dori o astfel de
”petrecere”, însă ar vrea să stea lângă părinți, așa că le-am propus să îi aducem și pe cei dragi alături
de ei în scenă și aceasta a fost pe placul celor mici. Fiecare copil și-a exprimat părerea cu privire la
felul în care și-ar dori să organizăm mica noastră întâlnire cu Moș Crăciun, păreri care au fost
transmise părinților în cadrul unei întâlniri. Spre surprinderea noastră, părinții s-au arătat încântați
de propunere, astfel că prima noastră serbare s-a transformat într-o petrecere de ”familie” în jurul
bradului, unde fiecare copil, împreună cu cei dragi și-a pregătit momentul pentru sosirea lui Moș
Crăciun. Împreună cu părinții, copiii au recitat poezioara preferată, au cântat un cântecel sau au
propus un joc pe care l-am jucat cu toți cei prezenți. Atmosfera a fost una destinsă, plăcută,
presărată cu glume, jocuri și râsete, iar sosirea Moșului a fost mai mult decât așteptată. Fiind
înconjurați de cei dragi, copiilor nu le-a fost teamă să facă cunoștință cu ”bătrânelul simpatic”.
Astfel de evenimente contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii, părinţi și educatoare, creează o
atmosferă caldă, relaxantă, bazată pe încredere reciprocă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.

400
 PROIECT EDUCAȚIONAL NAȚIONAL:
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările școlare
AUTORUL LUCRĂRII: Bordei Nicoleta
SPECIALITATEA: Prof. inv. primar
UNITATEA ȘCOLARĂ: Scoala Gimnaziala Nr. 150, Bucuresti
TITLUL LUCRĂRII: “ Craciunul si magia lui, oglindite prin ochii scolarilor”

A început cea mai frumoasă perioadă din an!

Decembrie - o lună plină de magie, o lună a minunilor şi colindelor de Crăciun.
Crăciunul este sărbătoarea sfântă a Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii
sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi daruim multă iubire şi căldură sufletească.

Sfintele sărbători aduc cu ele un repertoriu neasemuit de bogat în datini şi credinţe, în realizări
artistice, muzicale, coregrafice şi nu numai. Colindele, urările de belşug şi recoltă bogată sunt doar
câteva din manifestările folclorice care fac din sărbătorile de iarnă unele din cele mai spectaculoase
manifestări spirituale ale poporului nostru. În această perioadă, copiii, care ţin locul păstorilor şi
magilor, cetele de colindători sfidează intemperiile vremii din dragoste pentru misiunea încredinţată
lor pentru a duce , mai departe, această misiune din generaţie în generaţie.

Majoritatea ţărilor europene serbează Crăciunul şi Anul Nou , dar fiecare în felul ei , cu tradiţii
specifice. Peste tot însă copiii sunt aceia pentru care minunile de Crăciun apar din cer, iar îngerii îi
ţin în braţe şi îi veghează. Cunoaşterea şi practicarea obiceiurilor străbune de către copii contribuie
la clarificarea raportului dintre individ, colectivitate şi tradiţie, contribuie la păstrarea nealterată a
unui măreţ tezaur de spiritualitate creştină.

Pentru a păşi în spiritul Crăciunului, elevii din toata tara au decorat scolile lor cu numeroase
ornamente specifice acestei sărbători.
Cu toate că magazinele sunt pline de oferte variate, cele mai frumoase ornamente rămân cele
realizate manual - sunt unice, iar în ele se regăseşte emoţia cu care ne încărcăm în aceste zile,
profesori, parinti si elevi, deopotriva!

Sărbătorile de iarnă reprezintă un prilej de bucurie pentru toţi creştinii, dar mai ales pentru copii,
care aşteaptă cu nerăbdare, momentul colindelor, a împodobirii bradului şi, nu în ultimul rând,
momentul împărţirii darurilor. Prin derularea diverselor proiecte, serbari, cadrele didactice îşi
propun să dezvolte la elevi sentimentele de respect pentru tradiţiile şi obiceiurile poporului român,
dar şi sensibilizarea faţă de cei aflaţi în nevoi.

401
 Proiectul intitulat "SA DARUIM DE CRĂCIUN” are menirea de a aduce laolaltă elevii, părinţii
şi cadrele didactice din şcoală, pentru a da expresie frumoaselor obiceiuri şi tradiţii cu ocazia
sărbătorilor de iarnă. Elevii participanţi la acest proiect se vor manifesta prin realizarea unor
felicitări, icoane, desene artistice, ornamente realizate cu iubire, dăruire, valorizând credinţa şi
obiceiurile de sărbători. Fondurile colectate cu ocazia acestor acţiuni se vor folosi în scop caritabil,
pentru sprijinul unor elevi cu situaţii speciale , care se afla in Case de copii, camine sau chiar
internati in diverse sectii ale spitalelor pentru copii.
OBIECTIVELE URMĂRITE:
- cunoaşterea datinilor şi obiceiurilor româneşti;
- dezvoltarea şi încurajarea aptitudinilor artistice ale elevilor;
- sensibilizarea elevilor faţă de cei aflaţi în nevoi şi conştientizarea rolului pe care îl are fiecare
membru al unei comunităţi în ameliorarea condiţiilor de viaţă ale celor cu nevoi materiale sau
sociale speciale;
- organizarea unor activităţi: antreprenoriale: expoziţie cu vânzarea unor lucrări plastice şi practice;
- prepararea unor bucate şi prăjituri tradiţionale; artistice: spectacol – clasele din ciclul primar;
- caritabile: donaţii pentru elevi ai şcolii cu situaţii speciale.
Copiii, îmbrăcaţi în frumoase costume populare, unii încălţaţi chiar în opinci, readuc în memoria
unei săli pline clipele unice şi magice de bucurie, pe care sărbătorile de iarnă le revarsă asupra
tuturor. Din program nu pot lipsit cântecele de stea, urările de belşug şi recoltă bogată, Pluguşorul,
Sorcova sau Turca. Prestaţia copiilor trebuie răsplătită cu diplome, dar şi cu mere şi nuci, conform
tradiţiei din bătrăni.

402
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof.Borodan Diana-Nicoleta
Scoala Gimnaziala ,,Alexandru Roman’’ Auseu

Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece

implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor . Acestea
se referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a
activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu însufleţire
şi dăruire , la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă
importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .
Colaborarea familiei cu școala dezvoltă copiilor impresia că, deși se află în două spații diferite, ele
sunt complementare.
Participarea activă a părinților în viața școlară a copiilor se materializează printr-o mai bună
autostimă a copiilor, un randament școlar mai bun, relații și atitudini pozitive ale părinților despre
școală. Familia și școala trebuie să împartă responsabilitățile în educarea copiilor. Ambii au un rol
fundamental în dezvoltarea integrală a copilului.
Colaborarea familiei cu școala are o importanță majoră, cu efecte pozitive asupra elevilor,
părinților, profesorilor, școlii și comunității. Între familie și școală trebuie să existe o comunicare
foarte strânsă. Dacă un profesor vrea să educe, trebuie să colaboreze cu părinții, pentru ca efortul pe
care îl realizează la clasă să aibă continuitate și în restul zilei.

403
 IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN
PARTENERIAT CU PĂRINŢII

PARTENERIAT EDUCAŢIONAL GRĂDINIŢĂ - FAMILIE

Profesor învaţămînt preşcolar : Boroi Nicoleta Ştefania

Parteneriatul educaţional se instituie între următoarele instituţii: familie (partener tradiţional

al şcolii), şcoală (ca instituţie socială transmiţătoare de valori), comunitate (ca beneficiar al
serviciilor educaţionale), agenţii educaţionali (elevi, părinţi, cadre didactice, psihologi, alţi
specialişti), instituţii de cultură (universităţi, biblioteci, muzee, centre de cultură), şi alţi factori
interesaţi în dezvoltarea instituţională a sistemului de educaţie.
Obiectivele parteneriatelor educaţionale sunt:
 să asigure coerenţa politicilor şi strategiilor de menţinere a educaţiei ca sector
prioritar ;
 să consolideze cadrul instituţional şi legislativ al dezvoltării umane ;
 să asigure instrumente instituţiilor şcolare necesare în dezvoltarea programelor
specifice;
 să implice comunitatea în asigurarea calităţii educaţiei;
 să asigure colaborarea şcolii cu beneficiarii în sensul realizării echităţii, a egalităţii de
şanse;
 să elaboreze programe comune, menite să faciliteze integrarea socio-profesionale a
absolvenţilor;
 să confirme şi să întărească rolul unităţilor de învăţământ în viaţa comunităţii;
 să asigure articularea programelor europene şi internaţionale care determină măsuri
de inovare şi de dezvoltare la nivel local, judeţean sau regional;
 să asigure, în cooperare cu mass-media, informarea corectă şi completă a
beneficiarilor şi publicului în ceea ce priveşte impactul social al programelor şi măsurilor
din domeniul educaţional.
Grădiniţa reprezintă un sprijin pentru comunitate şi nu doar un loc în care copiii îşi însuşesc
cunoştinţe.Atunci când părinţii,copiii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră parteneri în
educaţie,se creează o comunitate de suport care începe să funcţioneze. Din acest motiv,
parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială şi necesară în organizarea grădiniţei şi a
grupei de preşcolari.Pentru realizarea unui parteneriat trebuie stabilite câteva forme de relaţionare
necesare.Astfel, trebuie respectate cele patru condiţii de realizare ale acestui proces:
comunicare,coordonare,cooperare şi în final, parteneriat.
În ceea ce priveşte relaţia dintre grădiniţă şi părinţi cele mai frecvente forme de organizare a acestei
relaţii sunt :
 Şedinţele cu părinţii;
 Discuţii individuale între cadrele didactice şi părinţi;
 Organizarea unor întâlniri cu părinţii ;
 Implicarea părinţilor în manifestări culturale ale şcolii şi activităţi recreative;
 Voluntariatul ;
 Asociaţiile de părinţi ;
Există câteva tipuri de implicare a familiei care ne pot ajuta să creăm parteneriate
eficiente cu painţii,comunitatea,pentru a spori eficienţa procesului educativ.
1.Părinţii pot primi ajutor pentru a crea medii familiale care să sprijine experienţele
de învăţare ale copiilor
prin modalităţi diverse, printre care: oferirea de informaţii despre organizarea spaţiului de acasă al
copiluluipentru a-i sprijini învăţarea,dar şi jocul, sprijinirea în înţelegerea unei relaţii cu dublu
sens,între familie şi grădiniţă.

404
2. Comunicarea cu părinţii este recunoscută drept esenţială, iar stabilirea unui canal de
comunicare cu două sensuri despre progresul copiilor se poate realiza prin: organizarea
consultaţiilor individuale ritmice cu părinţii, dar şi prin realizarea unor dosare/ portofolii în care să
se prezinte activitatea copiilor care vor fi trimise acasă spre consultare.
3. Voluntariatul reprezintă o practică de succes şi presupune organizarea acţiunilor de ajutor din
partea părinţilor (la grădiniţă, acasă sau în alte locaţii) sau a altor agenţi care să sprijine echipa
grădiniţei, dar şi pe copii. Pentru a identifica disponibilitatea părinţilor şi timpul pe care îl pot aloca
e indicat să se dea un chestionar la început de an şcolar. Părinţii, în spaţiul
grupei, pot acţiona ca voluntari prin activităţi precum:
 acordarea ajutorului în derularea activităţilor din centre sau supravegherea lor;
 însoţirea copiilor în activităţile extraşcolare (excursii, vizite la obiective turistice sau
 culturale);
 implicare în realizarea decorurilor pentru un eveniment, o serbare.
4. Implicarea părinţilor în luarea deciziilor reprezintă o verigă importantă a parteneriatului.
5. Colaborarea cu comunitatea, prin identificarea resurselor care vor susţine învăţarea şi vor
spori experienţa copiilor se poate realiza prin mijloace precum: integrarea serviciilor comunităţii
prin parteneriate care implică grădiniţa şi alte agenţii care sunt interesate de aspecte legate de viaţa
civică, sănătate, cultură, recreere etc.
Pentru a avea rezultate deosebite cu copii,pentru a crea un mediu adecvat desfăşurării cu succes a
procesului instructive-educativ este indicat să existe un parteneriat educaţional funcţional grădiniţă
familie,bîncepând de la grupa mică şi continuând până la grupa pregătitoare.În cadrul
parteneriatelor cu părinţii am prezentat grădiniţa,oferta educaţională,bam specificat drepturile şi
obligaţiile părinţilor şi copiilor,regulile grupei,am organizat serbări, lectorate, şedinţe, excursii,
ieşiri la locuri de joacă pentru copii, lecţii deschise, expoziţii ale proiectelor tematice desfăşurate cu
copiii, acţiuni de voluntariat, ecologie, studii de caz (copii cu CES;ADHD),etc.Parteneriatele mi-au
oferit ocazia de a închega o echipă puternică,,familia nostră’’,de a crea o atmosferă plăcută şi de
încredere reciprocă ,siguranţa reuşitei copiilor noştri. Până în prezent,am reuşit să ne cunoaştem mai
bine copiii, să ne cunoaştem mai bine pe noi,să ne cunoştem între noi, cu bune şi rele,să învăţăm
unii de la alţii, să ne acceptăm,şi consider că e un start bun pentru cristalizarea celor 7 ani de-acasă!
Prin intermediul parteneriatului am pus bazele unei educaţii democratice,interculturale şi incluzive,
am reuşit să formez caractere frumoase şi puternice!
În urma derulării acestor parteneriate,ca urmare a studiului individual se impun câteva recomandări
atât pentru cadrele didactice cât şi pentru părinţi. Recomandările pentru părinţi ar fi urmatoarele:să
le prezinte copiilor grădiniţa ca un loc unde se pot juca cu alţi copii, unde pot învăţa lucruri
interesante;să ceară sfatul cadrelor didactice;să participe la evenimentele din
grădiniţă(serbări,şedinţe,voluntariat,etc);să ceara educatoarelor informaţii despre copil şi să ofere
informaţii despre acesta; să dorească să participe la luarea unor decizii cât mai bune pentru
grădiniţă,etc.Educatoarele ar trebui să ţină seama de următoarele aspecte: să informeze părinţii în
legătură cu problemele curente ale învăţământului (de exemplu, schimbările din Curriculum); să
trimită însemnări despre evoluţia copilului în grădiniţă, să caute oportunităţi pentru discuţii
informale; să invite părinţii la activităţi, să-i implice în organizarea centrelor de interes/ activitate, în
crearea centrelor tematice,în decorarea clasei pentru serbări sau alte activităţi; să ajute pe părinţi să
înţeleagă importanţa sprijinului lor în educaţia copiilor; să participe la activităţile comunităţii,etc.
În educaţie, parteneriatul se prezintă ca o concretizare a acţiunii de ,,renovare” a învăţămâtului.
Competenţa se naşte şi se va evalua la confluenţa verbelor: a şti,a şti să faci, a şti să fii,a şti să
devii, astfel devine esenţială capacitatea de transformare, de autodevenire permanenta,de racordare
la cerinţe din ce în ce mai dinamice .Pentru a realiza aceste competenţe rolul cel mai important
revine educatoarei şi modului de realizare a comunicării didactice, implicit a iniţierii de parteneriate
educaţionale benefice pentru copii, cât şi pentru factorii implicaţi: grădiniţă, familie, comunitate.
Bibliografie: Băran- Pescaru, A., ,,Parteneriat în educaţie”, Bucureşti, Editura Aramis Print, 2004;

P.R.E.T.,Modul nr.2 :,,Împreună pentru copii:grădiniţa şi comunitatea’’,Bucureşti,2008;

405
 Rolul activităților artistice în intensificarea relației școală-familie

Profesor învăţământ primar Borş-Humulescu Elena-Iulia

Colegiul Național „Ștefan cel Mare”
Tîrgu-Neamț, județul Neamț
Activităţile artistice extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Ele stârnesc interes, produc bucurie,
facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Elevilor li se
dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform
naturii sale.
Serbările şcolare reprezintă un gen artistic cu o formulă complexă, materializate printr-o finalizare
specifică unei activităţi artistico-interpretative cu scop didactic şi estetic. Acestea au un caracter
stimulator asupra şcolarilor mici. Ele îmbogăţesc şi nuanţează viaţa lor afectivă, generând apariţia
unor sentimente neîncercate sau le dezvoltă pe cele mai slab manifestate anterior, izvorâte din sursa
inepuizabilă de emoţii variate şi trainice pe care le reprezintă. Ele contribuie la dezvoltarea simţului
de răspundere al fiecărui copil şi al întregului colectiv, favorizează stabilirea unei discipline
conştiente pe parcursul repetiţiilor şi în cadrul desfăşurării lor. Contactul cu publicul prezent
trezeşte în copii energia latentă, existentă în fiecare, de a învinge dificultăţile întâlnite, de a-şi
stăpâni timiditatea, le cultivă spiritul de iniţiativă, de independenţă în acţiune, iar pregătirea serioasă
din timpul repetiţiilor contribuie la stimularea interesului pentru munca făcută cu un scop precis şi
îndeplinită cu conştiinciozitate. Realizarea estetică a numerelor, armonia întregului spectacol,
calitatea acompaniamentului muzical educă gustul pentru frumos şi contribuie la dezvoltarea
talentului fiecăruia în parte. În acest tip de spectacol nu se comunică informaţii în accepţiunea lor
didactică ci, pornind de la mijloacele artistice adecvate, se sugerează elementele generatoare ale
trăirilor emoţionale şi ale satisfacţiilor moral afective.
Experienţa de aproape 20 de ani de activitate în mijlocul copiilor mi-a întărit convingerea că
serbările şcolare au un caracter stimulator atât pentru micii artişti, cât și pentru părinţii lor. Am
explicat, în momente oportune, cu tact şi cu răbdare, motivul și sensul serbărilor școlare, am
antrenat părinţii în pregătirea acestor manifestări deosebite, iar copiii au fost stimulaţi să participe
activ, fiecare primind rolul potrivit preferinţelor și talentului său.
Serbările organizate evaluează talentul colectivului clasei şi al fiecărui copil în parte. Punerea
serbărilor în scenă aduc satisfacţii atât “artiştilor“ cât şi “spectatorilor“, elevi şi părinţi, contribuind
la socializarea copiilor de la o vârstă fragedă.
Participarea efectivă şi totală în activitate angajează atât elevii timizi cât şi pe cei mai puțin dotați, îi
temperează pe cei impulsivi, stimulează curentul de influenţe reciproce, dezvoltă spiritul de
cooperare, contribuie la formarea colectivului de elevi.
Un vechi proverb spunea: „Ca să faci pe copil să înveţe oarece, trebuie întâi să-l faci să-i placă
aceea”. Din acest motiv, la cererea elevilor din clasa mea am înfiinţat și un grup vocal pe care ei l-
au intitulat „Prichindeii”, în componenţa căruia intră elevi din toate clasele I-IV din şcoala noastră.
Aici se pregătesc majoritatea serbărilor şcolare ce cuprind momente literar-artistice, în 2 ore pe
săptămână, în mod constant.
Încercăm şi spunem noi că şi reuşim să ţinem pasul cu toate evenimentele literare, istorice şi
religioase importante de pe parcursul întregului an şcolar. Ziua Naţională a fost sărbătorită în
fiecare an, la fel ca şi Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului, care capătă atâta importanţă în ochii
copiilor. Apoi, cum poate trece pe lângă noi aniversarea naşterii poetului naţional Mihai Eminescu
fără ca noi să demonstrăm cât de aproape se află încă de sufletul nostru? Şi cum altfel se poate
realiza acest lucru dacă nu prin cântec și poezie? Cum ar putea trece neobservată Unirea de la 1859,
dacă noi cunoaştem importanţa acestei zile pentru istoria neamului nostru şi vrem să arătăm tuturor
câte ştim? Le-am arătat şi mamelor cât de mult le iubim prin programe de cântece şi poezii dedicate

406
lor, celor mai dragi fiinţe. Sărbătoarea Paştelui, împreună cu Ziua Eroilor aduc pentru noi prilejul
de a întări legătura şcolii cu ceilalţi factori educaţionali: comunitatea, biserica. Sfârşitul anului
şcolar ne obligă parcă la mai multă perseverenţă, pentru prezentarea unor programe deosebite, care
să încununeze cu succes munca din timpul anului.
Am observat că, antrenându-i pe elevi în astfel de activităţi, aceştia devin mai comunicativi, mai
deschişi, uită mai uşor grijile şi necazurile de acasă, se integrează rapid grupului, îşi valorifică
temperamentele şi calităţile şi, în acelaşi timp îşi cizelează caracterul, îşi educă neajunsurile
scoţându-şi în evidenţă virtuţile şi nu defectele. Fiecare serbare şcolară este un prilej de bucurie,
încântare, evidenţiere a talentului şi a muncii în echipă. În acelaşi timp, e o provocare şi o ocazie de
a ne transforma în regizori, noi, cadrele didactice, în actori ei, elevii şi în public spectator ei,
părinţii, un public foarte subiectiv, emoţionat şi generos cu aplauzele. La sfârşit, se trage cortina,
aplauzele binemeritate confirmă reuşita spectacolului şi se scrie astfel o nouă pagină în cartea
amintirilor din viaţa de şcolar.
Stabilim astfel o strânsă legătură cu familiile elevilor, care altfel ar rămâne doar la acele banale și
deloc atractive şedinţe cu părinţii sau la acea oră de consiliere. Cea mai mare reuşită, la care s-a
înregistrat o prezenţă maximă a părinţilor, au avut-o tocmai aceste momente artistice pe care le-am
organizat pentru părinţi şi chiar cu ajutorul lor. Aceştia au ajuns să fie mândri de copiii lor, să
aprecieze calităţile lor de interpreți, de recitatori şi chiar actori, într-un cuvânt, de mici … artişti.

407
 Cum înveți să zbori

Andreea Botezatu, Școala Gimnazială „Iorgu Radu” Bârlad, Vaslui

Vă amintiți de serbările școlare? Acel moment în care abia așteptai să porți costumul de Moș
Crăciun sau rochia de balerină, în care te simțeai actor la Teatrul Național și știai că toată lumea îți
aparține când auzeai aplauzele. Numai cât mă gândesc simt cum mă cuprind fiorii, parcă o văd pe
mama cum îmi spune că nu trebuie să am emoții. Știam că emoțiile pe care le simt sunt ale ei. Știam
că dacă voi privi în sală o voi vedea pe ea, pe mama, recitând poeziile odată cu mine. Acele
momente au pus bazele dezvoltării mele, ale noastre, ale tuturor. Ne-au arătat că suntem puternici,
că ne putem depăși fricile și că mereu vom avea lângă noi oameni gata să ne sprijine.
Crescând, am înșeles că vreau să ajut, că vreau să sprijin, că vreau să fiu eu cea care face aripi să
crească și copii să zboare. Acest lucru nu ar putea fi transformat în realitate fără ei, cei care
plămădesc aceste mici comori, părinții. Relația cu părinții presupune cel mai important parteneriat
pe care noi il avem. Copiii sunt diferiți, familiile au ritualuri diferite și despărțirea copilului de
familie poate să fie diferită de la caz la caz. Influența părinților în formarea copiilor rămâne cea mai
importantă chiar și atunci când copilul începe școala. Copilul este copia nu doar a ce spunem noi ci
mai mult a ce facem noi (educatori, profesori, părinți). De aceea educația copiilor este de multe ori
informală. Fiecare copil are nevoie de un model demn de urmat. Ne dorim ca modelele lor să fie
sănătoase și ei să revină la familia lor în orice moment frumos sau dificil/dureros. Atitudinea
pozitivă a familiei față de programele și activitățile pe care le desfășurăm, ajută copilul să fie
deschis și să participe, să încerce să experimenteze cât mai multe activități.
Şcoala şi familia trebuie să găsească făgaşul colaborării autentice bazată pe încredere şi respect
reciproc, pe iubirea faţă de copil, să facă loc unei relaţii deschise, permeabile, favorizante
schimbului şi comunicării de idei. Părinţilor le revine rolul esenţial în creşterea copiilor,
asigurându-le acestora nu numai existenţa materială, cât şi un climat familial, afectiv şi moral. Sunt
situaţii în care familia consideră că este suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare
(hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, cheltuieli zilnice etc.), ignorând importanţa unei comunicări
afective, nestimulând dezvoltarea sentimentului de apartenenţă.
Acasă trebuie să creeze un mediu de încredere, echilibrat, în care copilul să se manifeste neîngrădit
iar în relaţia cu şcoala pot colabora cu alţi membrii ai comunităţii şcolare pentru a crea un climat
care sprijină învăţarea, atât în şcoală cât şi în afara ei. Este necesar ca părinţii să îşi schimbe optica
pe care o au asupra întâlnirilor din mediul şcolar, aceastea putând deveni un sprijin real în
îmbunătăţirea relaţiei dintre părinte şi copil, părinte şi cadru didactic. Cercetările arată că „în
programele în care părinţii sunt implicaţi elevii au performanţe mai mari la şcoală decât aceleaşi
programe, dar în care părinţii nu sunt implicaţi” (Henderson şi Nancy, 1995). Gradul de implicare al
părinţilor în viaţa şcolară a copiilor lor
influenţează şi rezultatele acestora, în sens pozitiv: cu cât părinţii colaborează mai bine cu şcoala,
cu atât notele copiilor sunt mai mari. Educaţia nu este un proces de care este responsabilă în mod
exclusiv şcoala, dar nici părinţii; este un proces al cărui succes depinde de colaborarea dintre cele
două părţi implicate.
Reacţia scolii, ca instituţie de educaţie, formare si orientare, la mobilitatea socială și
economică, trebuie să fie de adaptare a conţinutului, structurii și funcţiilor sale, de creare de
premise favorabile pentru elevi care să le permită integrarea socială rapidă, flexibilitatea,
iniţiativa și rezolvarea de probleme, diminuarea imprevizibilului. Şcoala trebuie să facă tot ce-i stă
în putinţă pentru valorizarea maximă a fiecărui individ prin mai raţionala stimulare
intelectuală a elevilor, a aptitudinilor, a atitudinilor și a trăsăturilor lor de personalitate. Avem în
vedere că şcolile de toate gradele sunt organizaţii responsabile pentru educaţia formală a copiilor și
adolescenţilor. Şcolile care duc la bun sfârşit mult mai eficient această responsabilitate se consideră
pe ele însele și elevii lor ca parte a sistemului social ce include familiile și comunităţile. Când
şcolile, familiile și comunităţile lucrează împreună ca parteneri, beneficiari sunt elevii.

408
Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune nu numai o informare reciprocă cu privire la tot ceea
ce ţine de orientarea copilului ci şi pregătirea părinţilor pentru toate problemele ce le comportă
această acţiune. În ceea ce priveşte relaţia şcoala-familie se impun deschideri oferite părinţilor
privind aspectele şcolare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc. O bună
colaborare între familie și scoală se poare realiza prin parteneriate. Motivul principal pentru crearea
unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să aibă succes la şcoală și mai târziu, în
viață. Atunci când părinţii, elevii și ceilalţi membri ai comunității se consideră unii pe alţii parteneri
în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze.
Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea școlii şi a clasei de elevi. Ele
nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter opţional sau o problemă de
natura relaţiilor publice.
Parteneriatele dintre școli, familii și comunitate pot ajuta profesorii în munca lor; perfecţiona
abilităţile şcolare ale elevilor; îmbunătăţi programele de studiu și climatul şcolar; îmbunătăţi
abilităţile educaţionale ale părinţilor; dezvoltă abilităţile de lideri ale părinţilor; conecta familiile cu
membrii şcolii și ai comunităţii; stimula serviciul comunității în folosul şcolilor; oferi servicii şi
suport familiilor şi crea un mediu mai sigur în şcoli.

409
 IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE REALIZATE ȊN
PARTENERIAT CU PĂRINŢII / SERBĂRILE ŞCOLARE

Profesoară Botiza Ligia-Daniela

Activităţile educative realizate ȋn parteneriat cu părinţii sunt un bun prilej de a ne aduna şi a lucra
ȋmpreună elevi, părinţi, profesori. Majoritatea şcolilor organizează serbări şi alte activităţi ȋn
parteneriat cu părinţii cu ocazia sărbătorilor religioase, naţionale şi internaţionale. Ziua României,
Crăciunul, Mărţişorul, Ziua Mamei, Paştile (Iepuraşul), Ziua Copilului, dar şi alte momente, sunt
toate prilejuri foarte bune pentru serbări, celebrări, manifestări artistice şi culturale.
Odată cu serbările şcolare, elevii sunt scoşi din rutină şi sunt valorificaţi din punct de vedere artistic.
Ei pot arăta ce pot face atunci când nu stau ȋn bancă, pot cânta, pot recita poezii, pot interpreta
diverse roluri ȋn scenetele şcolare. Acest lucru ȋi face să se implice mai mult decât ȋntr-o activitate
rutinieră. Se ȋntâmplă frecvent ca elevii mai slabi la ȋnvăţătură să se autodepăşească la o serbare, să
cânte la fel de bine ca şi colegii lor mai buni la ȋnvăţătură sau chiar să ȋi depăşească. Acest lucru
demonstrează că o ieşire din rutină este un motivator puternic pentru elevi. De asemenea, faptul că
au spectatori, reprezentaţi de părinţi, colegi, profesori etc., este tot un motivator puternic pentru
elevi, făcându-i să se implice mai mult.
Serbările şcolare sunt şi un prilej de socializare, lucru foarte important pentru dezvoltarea socio-
moţională a elevilor. Socializarea se face de obicei după serbare, ea reprezentând totodată şi
celebrarea succesului, atunci când după aplauze urmează servirea unei prăjituri sau orice altă
“surpriză dulce” pregătită de către părinţi şi profesori pentru acest moment. Degustând ȋmpreună
diverse bunătăţi, elevii ȋncep să şi vorbească ȋntre ei despre tot ce le trece prin cap, fapt care duce la
dezvoltarea lor socio-emoţională şi la consolidarea colectivului de elevi.
De asemenea, serbările şcolare rămân ȋn sufletul copiilor ca şi nişte amintiri frumoase, trăiri
ȋmpreună cu colegii despre care vor discuta cu drag şi după ani şi ani. De cele mai multe ori, atunci
când povestesc despre experienţele lor şcolare şi extraşcolare, elevii ȋşi amintesc mai degrabă de
serbările şi excursiile la care au participat decât de diferitele discipline pe care le-au studiat. Acest
lucru arată ȋncă odată importanţa serbărilor şi activităţilor ȋn parteneriat cu părinţii.
Putem spune deci că serbările şcolare reprezintă o ieşire din rutină, o modalitate de valorificare a
potenţialului artistic al elevilor, un prilej de socializare şi dezvoltare socio-emoţională a elevilor, dar
şi un mod de a crea amintiri plăcute pentru elevi, toate aceste lucruri dovedind importanţa serbărilor
şi activitătilor ȋn parteneriat cu părinţii pentru dezvltarea multilaterală a elevilor.

410
 IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE DERULATE
ÎN PARTENERIAT CU FAMILIA

Prof. înv. primar Bouleanu Anca Maria,

Șc. Gimn. ”Alexandru Ștefulescu”, Tg-Jiu, Gorj

Termenul parteneriat este „definit ca asocierea a doi sau mai mulţi parteneri, iar în literatura de
specialitate parteneriatul reprezintă modalitatea, formală sau informală, prin care două sau mai
multe părţi decid să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop comun.”
Prin încheierea parteneriatelor cu părinţii, aceştia sunt încurajaţi să ia parte la planificarea şi
derularea programelor educative pentru copii, ceea ce implică o responsabilizare şi o eficienţă
sporită. Astfel, părinţii au posibilitatea să-şi cunoască mai bine copiii și modul lor de manifestare în
viaţa de grup.
Printre obiectivele principale ale colaborării dintre instituţiile educative şi familie putem
aminti: înlăturarea factorilor perturbatori în cadrul comunicării şcoală–familie; creşterea gradului de
implicare a părinţilor în toate activităţile şcolare şi extraşcolare; schimbarea mentalităţii neadecvate
a unor părinţi faţă de şcoală; cunoaşterea de către părinţi a posibilităţilor şi nevoilor psiho-fizice ale
copiilor; învăţarea unor deprinderi şi tehnici de muncă intelectulală sub formă de activităţi comune
elevi – părinţi – cadre didactice.
Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este esenţial ca: părinţii să fie priviţi ca participanţi
activi, care pot aduce o contribuţie reală şi valoroasă la educarea copiilor lor; să se recunoască şi să
se valorifice informaţiile date de părinţi referitor la copii; părinţii să ia parte la adoptarea deciziilor
referitoare la copiii lor; responsabilitatea să fie împărţită între părinţi si dascăl; părinţii să facă parte
din comitetele de părinţi și să ajute la continuarea programului educativ acasă; să urmarească, în
mod regulat, progresul copiilor lor; să ia parte, să sprijine activităţile extraşcolare organizate
împreună cu învățătorul.
După părerea mea, cultivarea unor relaţii de parteneriat efectiv între școală şi familie, în sprijinul
educaţiei şi creşterii copilului, constituie cheia succesului viitor în adaptarea şi integrarea şcolară.
Relaţiile de colaborare dintre părinţi şi unitatea de învăţământ pe care o frecventează copilul lor
constituie primul pas către o educaţie deschisă, flexibilă şi dinamică a personalităţii acestuia.
Procesul de colaborare cu părinţii asigură atingerea scopului educaţional, şi anume acela de a obţine
dezvoltarea globală a copilului. Prin colaborarea părinţilor cu școala, aceştia pot completa, sprijini
şi dezvolta personalitatea copilului.
O educaţie adevărată şi reală se fundamentează în familie şi se continuă în grădiniţă şi şcoală. Pe de
altă parte, tot ceea ce copilul învaţă în școală pierde din importanţă şi eficienţă în condiţiile în care
părinţii nu întăresc şi nu valorifică programul educativ desfăşurat la nivelul unității de învățământ/
al clasei. Toate aceste motivaţii conduc la necesitatea realizării parteneriatelor reale dintre familie şi
școală, în care, spre beneficiul copiilor, implicarea familiei în viaţa școlii trebuie să fie una
concretă, activă şi de durată.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive
pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii
în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
Serbările şcolare reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa
familiilor acestora, atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită a talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.

411
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea, o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient
de educare, de influenţare formativă a copiilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a copiilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii: jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii, părinţi și dascăl, într-o atmosferă caldă, de
sărbătoare.
Copilul „se hrăneşte”, la fel ca şi noi, adulţii, din trăiri frumoase care ne ridică deasupra
cotidianului, trăiri care ne oferă prilejul să cunoaştem viaţa altor oameni şi lumea. Aşa cum ”bazinul
se umple cu apă, focul se aprinde cu foc și sufletul omului se modelează datorită sufletului unui alt
om”. (Rabindranath Tagore)
Bibliografie:
1. Carmen Anghelescu, Martha Iliescu, ”Cunoştinţe, atitudini și practici parentale în
România”; Ed. Alpha MDN, Bucureşti 2006;
2. Ecaterina Stativă, Carmen Anghelescu, ”Educaţia timpurie în România”, Ed. Vanemonde,
Bucureşti, 2004.

412
 IMPORTANȚA SERBĂRILOR ȘCOLARE DIN GRĂDINIȚĂ

Prof. înv. preșc. Bradea Alina

Grădinița cu Program Prelungit Deta
Educaţia extracurrriculară îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii preşcolarilor.
În grădiniţa contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru
participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect
psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Activităţile
extracurriculare organizate de grădiniţa au conţinut cultural, artistic, spiritual, ştiinţific, tehnico-
aplicativ, sportiv sau sunt simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi activitatea comunităţii
locale.
Serbările reprezintă un necesar izvor de satisfacţie, bucurii, creează buna dispoziţie.
Serbările pot lua forme variate, de la solemna evocare istorică la un vesel carnaval. La pregătirea şi
realizarea serbărilor, copiii participă cu însufleţire şi dăruire, din dorinţa de a oferi spectatorilor
momente de ţinută estetică, distracţie, satisfacţie, făcându-le viaţa mai frumoasă, mai plină de sens.
-Ziua mamei, Ziua copilului, Sfârşit de an.
- Serbări cu caracter istoric, cultural, comemorativ si religios: Ziua recoltei, Sf. Nicolae,
Crăciun, Paşti, 1 Decembrie, 24 Ianuarie, Ziua lui Eminescu, Ziua Europei, Carnaval;
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor contribuind la
dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor.
Importanța lor educativă rezidă în conținutul artistic prezentat precum și în atmosfera
sărbătorească ce se instalează cu acest prilej. De asemenea, nu trebuie uitat caracterul colectiv al
acestui gen de activități care conduce la sudarea colectivului de copii, îi învață să trăiască în grup,
să se încadreze într-o disciplină fermă. Prin organizarea serbărilor dezvoltăm copiilor dragostea
pentru artă, gustul pentru frumos, dezvoltarea în plan moral.
Serbările din grădiniță, activitățile artistice în general sunt un altfel de joacă, o joacă a „micilor
actori”, o joacă în care copilul respiră, se simte altfel, satisfacția ce se citește pe fața lor cu ocazia
interpretării unor roluri sau cu prilejul recitărilor. Fiecare serbare este un prilej de bucurie,
încântare, evidenţiere a talentului şi a muncii în echipă. În acelaşi timp, e o provocare şi o ocazie
de a ne transforma în regizori, noi, cadrele didactice, în actori, ei, copiii şi în publicul spectator,
dumnealor, părinţii, un public foarte subiectiv, emoţionat şi generos cu aplauzele.

413
La sfârşit, se trage cortina, aplauzele binemeritate confirmă reuşita serbării şi se scrie astfel o
nouă pagină în cartea amintirilor din viaţa de preşcolar Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât
pentru copii cât şi pentru dascălii lor şi, nu în ultimul rând, pentru părinţii copiilor.
Programul unei serbări trebuie să cuprindă acele poezii, cântece, scenete care au o valoare artistică
mai mare și care datorită acestui fapt declanșează impresii și emoții estetice mai puternice.
Montajele literar- artistice se pregătesc cu grijă de către educatoare, stabilind genericul unui
montaj, căutându-se versurile și cântecele adecvate, de autori consacrați. De asemenea este
important ca în selecționarea textelor să se țină cont de întinderea acestora, în funcție de
posibilitățile particulare și de vârsta a copiilor participanți la serbare.
Reușita unei serbări este rezultatul unei bune pregătiri, asigurarea unei atmosfere calme și liniștite
în timpul desfășurării acesteia. Serbarea de sfârșit de an școlar constituie de fapt o evaluare a
aptitudinilor și înclinațiilor artistice dobândite și dezvoltate în cursul anului. Serbările din
grădiniță ocupă un loc important în activitatea instructiv- educativă, ele vizând nu numai
depistarea și dezvoltarea aptitudinilor, ci si valorificarea potențialului creativ al copiilor.

Bibliografie :
Ionescu M. Chiş,,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire’’.Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca,2001,
Lespezeanu M.,,Tradiţionalism şi modern în învăţământul preşcolar’’Editura S.C.
Omfal,Bucureşti,2007
Preda Viorica,,Metodica activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de
copii.’’Editura,,Gheorghe Cârţu Alexandru’’,Craiova2009.
www. Didactic.ro

414
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Inv.Prescolar:Braia Elena Daniela

Grădinița P.N. Petresti/Barbatesti
Jud.Gorj

Educația este un proces împărțit între părinți și profesori, al cărui obiectiv este formarea integrală a
copiilor.
Pentru a duce la bun sfârșit o educație integrală este necesar să existe canale de comunicație și
acțiuni ale familiei cu școala, doar așa se produce dezvoltarea intelectuală, emoțională și socială a
copiilor, în cele mai bune condiții.
Colaborarea familiei cu școala/grădinița dezvoltă copiilor impresia că, deși se află în două spații
diferite, ele sunt complementare. Participarea activă a părinților în viața școlară a copiilor se
materializează printr-o mai bună autostimă a copiilor, un randament școlar mai bun, relații și
atitudini pozitive ale părinților despre școală. Familia și școala trebuie să împartă responsabilitățile
în educarea copiilor. Ambii au un rol fundamental în dezvoltarea integrală a copilului.
Colaborarea familiei cu grădinița/școala are o importanță majoră, cu efecte pozitive asupra elevilor,
părinților, profesorilor, școlii și comunității. Între amilie și școală trebuie să existe o comunicare
foarte strânsă. Dacă un profesor vrea să educe, trebuie să colaboreze cu părinții, pentru ca efortul pe
care îl realizează la clasă să aibă continuitate și în restul zilei.
Atât școala cât și familia sunt responsabile de:
*Transmiterea de norme, valori și obiceiuri;
*Dezvoltarea autonomiei copilului;
*Transmiterea de cunoștințe (deși acest proces are loc în școală, familia transmite copilului
modalități de învățare, completează cunoștințele și dezvoltă dragostea pentru lectură);
*Învățarea responsabilităților (implică acceptarea normelor de comportament, de ordine, curățenie,
mici responsabilități familiare și școlare În societatea noastră, educația familiară și școlară joacă un
rol foarte important în achiziția de cunoștințe și comportamente ale copilului, de aceea ambii trebuie
să aibă responsabilități și roluri complementare.
O bună interacțiune între școală și familie, oferă copilului o imagine de apropiere între persoanele
care se ocupă de el, astfel, acesta se simte familiar și în siguranță în cadrul școlii. Fiecare relație
familie-profesor este unică și originală, de aceea trebuie să fie individualizată și bazată pe încredere
și cunoaștere reciprocă.
Există mai multe forme concrete de colaborare dintre grădiniță și familie, ele se deosebesc în
funcție de scopul urmărit și de modul de realizare:
*Referatele prezentate în fața părinților cu anumite prilejuri, cu teme pe bază de fapte și date
concrete (ex.”Influența familiei asupra personalității copilului);
*Organizarea unor expoziții cu lucrări executate de copii;
*Participarea părinților la activități demonstrative;
*Convorbirile cu familia (pot avea loc spontan sau organizat, din inițiativa educatoarei/profesorului
sau a părinților); *Consultări individuale;
*Vizitele-constituie o altă formă de colaborare.Includem aici ambele variante, vizitarea familiei de
către cadrul didactic și vizitarea unității de învățământ de către părinți;
*Organizarea de activități extracurriculare, organizate și desfășurate împreună cu părinții (vizite la
muzee, patiserii, fabrici, etc);
*Participarea părinților alături de copii la diverse ateliere de lucru, organizate de cadrul didactic;
*Serbările copiilor cu diferite ocazii (Crăciun, 8 Martie, Sfârșit de an școlar, etc).
În concluzie, familia și școala sunt cele care influențează dezvoltarea individului și procesul
educativ, de aceea este foarte importantă colaborarea tuturor celor care intervin în procesul de
dezvoltare și formare al copilului.

415
 Importanța activităților școlare în parteneriat cu părinții

Prof. Braiț Carmen Nicoleta

„Educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că școala trebuie să reprezinte
viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe care el o duce în familia lui,
cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”. John Dewey
Școala, ca instituție, are un rol principal în educația copiilor, alături de familie, dar și de întreaga
societate, deoarece educația permanentă presupune o învățare pe tot parcursul și în toate etapele
vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și familie, este
necesară. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile și nu poate atinge scopul urmărit, mai ales cu
elevii care prezintă dificultăți de învățare, dacă nu cunoaște mediul familial al fiecărui elev și
condițiile în care acesta trăiește. Mai ales, multitudinea de apecte ce țin de comportamentul elevilor,
absențe, disciplină, evoluția la învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient
fără contactul cu familia. Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și
modul lui de comportare în condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității
pedagogice de la școală și invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează
atât la școală, cât și acasă. Maria Montessori spunea: „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță
naturală, ci într-o civilizație”.

Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în

domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și
priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în
diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu părinții se dezbate pe larg
modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai ales în susținerea emoțională a
acestora datorată fragilității psihice. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor manifestă
un comportament corect față de cadrele didactice și de colegii de clasă, dacă purtarea lui în spațiile
publice și în alte locuri este una corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le
lăsa moștenirea cea mai prețioasă” (Mantegazza).

Parteneriatele dintre școală și familii pot: ajuta profesorii în munca lor; perfecționa abilitățile
școlare ale elevilor; îmbunătății programele de studiu și climatul școlar; îmbunătății abilitățile
educaționale ale părinților; dezvolta abilitățile de lideri ale părinților; conecta familiile cu personalul
școlii. Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1. părinții sunt
juridic responsabili de educația copiilor lor; 2. învățământul nu este decât o parte din educația
copilului; o bună parte a educației se petrece în afara școlii; 3. cercetările pun în evidență influența
atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării,
precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu
școala; 4. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul
să influențeze gestiunea școlară.

Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață.

416
În cadrul instituției unde lucrez am încheiat un parteneriat cu părinții care au înțeles cât este de vital
să colaborăm, având ca scop comun atingerea potențialului maxim al fiecărui copil, ținând cont de
particularitățile și nivel intelectual al fiecăruia. Cu ocazia Sfintelor Sărbători de Iarnă am organizat
un program artistic având ca temă Nașterea Domnului și o activitate practică în care au fost
implicați și părinții (confectionarea, împreună cu copilul, unui om de zăpadă din ciorapi).
Rezultatul a fost cel scontat: părinți mulțumiți, copii fericiți.

Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002

417
 Rolul activităţilor educative la clasele primare

Prof. Brancu Liliana

Liceul cu Program Sportiv “Banatul”

Conceputặ ca o continuare a activităţii de instruire din cadrul orelor de curs, activitatea

extracurriculară poate avea efecte benefice asupra elevilor care derulează activităţi de timp liber, de
cunoaştere interdisciplinară şi transdisciplinară. Ea devine o modalitate eficientă de formare
culturală, de punere în valoare a acelor abilităţi de care ei dau dovadă canalizând-i astfel spre
profesii care li se potrivesc. Centrate pe elev toate activităţile desfăşurate devin mijloace eficiente
de atingere a obiectivelor educationale, modelează caractere și educă elevii în spirtul muncii în
echipă, a prieteniei, a solidarităţii, le stimulează curiozitatea, creativitatea şi spiritual novator, le
dezvoltă încrederea în propriile capacităţi, un comportament responsabil îi relaţionează pozitiv cu
colectivitatea, le dezvoltă capacitatea de comunicare, libertatea de opinie.
Pentru dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor, pentru cultivarea talentelor elevilor, activităţile
extradidactice oferă un câmp larg de afirmare. Fiecare tânăr manifestă preferinţă pentru anumite
domenii de activitate, iar aceste activităţi îi permit să se afirme în direcţia care îl interesează mai
mult. Diversitatea aptitudinilor şi intereselor elevilor, multitudinea canalelor de informaţie, precum
şi achizițiile noi din domeniul ştiinţei, tehnicii sau culturii au condus la constituirea şi realizarea
unor forme de organizare complementare lecţiei. Astfel putem distinge:
1. Activităţile în afara clasei, care se realizează sub îndrumarea cadrelor didactice în afara orelor
prevăzute de orar, cu scopul de a adânci şi lărgi pregătirea dobândită în timpul lecţiilor.
2. Activităţile extraşcolare, care pot fi proiectate de cadrele didactice ale şcolii, dar şi de diferite
instituţii din afara şcolii, cum ar fi biblioteci, centre culturale, diferite organizaţii, cu scopul de a
completa activitatea şcolară şi pe cea din afara clasei.
Activităţile în afara clasei şi activităţile extraşcolare prezintă unele particularităţi prin care se
deosebesc de activitatea din cadrul lecţiilor. Aceste trăsături specifice se referă la participarea
elevilor, conţinutul activităţilor şi la durata lor, la metodele folosite şi la formele de organizare a
activităţii, la evaluarea rezultatelor.
Participarea elevilor este facultativă, cadrul didactic poate interveni, însă prin dirijare sugestivă
pentru antrenarea elevilor la unele din activităţi.

În timp ce conţinutul lecţiilor este fixat de programele şcolare, iar însuşirea temelor din programă
este obligatorie pentru a putea promova, conţinutul activităţilor extradidactice nu este fixat de
programa şcolară, ci de elevi, conform intereselor şi dorinţei lor şi în funcţie de condiţiile şi
posibilităţile de realizare.
Formele de organizare sunt mult mai elastice, ingenioase şi cu caracter recreativ, iar pentru
evaluarea rezultatelor se folosesc alte modalităţi decât în cadrul lecţiei. Ceea ce predomină este
forma aprobării prin laudă, participările la expoziţii, popularizare, evidenţiere.
Principalele activităţi extraşcolare care contribuie substanţial la optimizarea activităţii didactice
sunt: vizitele şi excursiile, cercurile pe obiecte de învăţământ, sesiuni de referate şi comunicări,
concursuri şcolare, manifestările culturale, proiecte şi parteneriate. Mă voi opri în continuare asupra
celor mai reprezentative activităţi extraşcolare.
 Vizitele şi excursiile
Organizate la nivelul clasei sau al şcolii pot avea un valoros rol formativ–educativ, contribuind la
dinamizarea curiozităţii tehnico-ştiinţifice, a spiritului de investigaţie, a imaginaţiei şi a gândirii
creative, precum şi la dezvoltarea unor calităţi eticocetăţeneşti ca dragostea faţă de profesie, faţă de
realizările poporului, faţă de patrie etc.
Excursiile ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi
patriotică. Excursia îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale
importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural-ştiinţific.

418
În cadrul excursiilor obiectivele didactice şi cele pedagogice, interferează spre acelaşi scop,
formarea şi dezvoltarea copilului prin participarea lui directă, activă şi nemijlocită la acţiuni care
să-l solicite şi să-i dezvolte intens şi complex principalele caracteristici ale vieţii sale psihice,
atenţia, memoria, curajul, gândirea creatoare, voinţa, îndemânarea, rapiditatea şi, nu în ultimul
rând spiritul de prietenie.
Excursia este nu numai o ocazie de aplica în practica vieţii de fiecare zi cunoştinţele acumulate,
dar şi de a dezvolta unele trăsături ale personalităţii copilului, care cu greu s-ar putea face numai în
activitatea didactică.
Excursia şcolară, ca metodă de învăţământ, contribuie la educarea copiilor. Din punct de vedere al
educaţiei intelectuale, contribuie la lărgirea orizontului cultural-ştiinţific, la pregătirea pentru
înţelegerea unor teme, fixarea, concretizarea şi sistematizarea cunoştinţelor, la formarea noţiunilor
ştiinţifice, a deprinderilor practice, la dezvoltarea spiritului de observaţie, atenţiei, gândirii, etc.
Copilul învaţă cum să lupte cu forţele naturii, cum să le învingă, cum poate transforma natura în
folosul său.

În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii şi a vieţii sociale, copiii dobândesc o mare
cantitate de informaţii despre munca omului, îşi formează reprezentări despre structura şi condiţiile
de viaţă ale unor plante şi animale, despre legi obiective ale succesiunii anotimpurilor, despre
frumuseţile şi bogăţiile patriei, despre trecutul istoric al poporului român.
Copilul care a învăţat să admire natura, parcul cu flori, să asculte susurul unui izvor, să observe
viaţa insectelor, va deveni prietenul naturii, apoi protectorul ei.
În urma plimbărilor, excursiilor organizate în diferite zone ale ţării şi în natură, în mediul social,
copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii în cadrul activităţilor de
desen şi modelaj, iar cu materialele culese îşi îmbăgăţesc jocurile de creaţie şi activităţile practice.
Prin excursie se realizează şi unele sarcini ale educaţiei-fizice: călirea fizică, întărirea sănătăţii,
dezvoltarea aptitudinilor fizice, formarea şi perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor motorii.
Excursia trezeşte dragostea de viaţă şi echilibrul sufletesc prin practicarea în cadrul ei a tot felul de
exerciţii fizice – înot, gimnastică, jocuri cu mingea, mersul pe jos, etc.
 Manifestările culturale
Includem în această categorie activităţi cum ar fi: serbările şcolare, carnavalurile, vizionările de
spectacole, concursurile artistice, întâlniri cu personalităţi şi oameni de ştiinţă şi cultură.
În fiecare an clasa pe care o conduc organizează serbări şcolare cu ocazia Crăciunului, închina-te
mamei, de 1 iunie sau dedicate Zilei Naţionale a României.
Serbările şcolare reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacitătilor de vorbire şi
înclinărilor artistice ale copiilor. Prin conţinutul vehiculat în cadrul serbării, preşcolarii culeg o
bogăţie de idei, impresii, trăiesc autentic, spontan şi sincer situaţiile reale.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizază prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare copil şi susţinută de suportul afetiv contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei, iar
cu timpul sporeşte capacitatea de rezistenţă la efort.
Prin organizarea serbărilor se dezvoltă copiilor dragostea pentru ţară, pentru frumos, fiind un prilej
de bucurie, emoţie, bună dispoziţie, atât pentru copii cât şi pentru părinţi.
Se poate observa că în viaţa micului preşcolar serbarea are o influenţă mare asupra dezvoltării
sferei sale emotionale. Copiii la această vârstă sunt sensibili, receptivi cu o fantezie bogată şi tind
să se afirme. Ei sunt impresionabili, iar impresiile obţinute îi insoţesc în viaţa de mai departe,
rămânând nişte tablouri vii întipărite în memorie.

Vizionările şi spectacolele sunt activităţi extraşcolare prin care copilul face cunoştinţă cu lumea
minunată a artei. Vizionarea filmelor şi a emisiunilor la televizor, aduce copiilor o mare satisfacţie
prin diverse contraste, mai ales, liniei stilizate pe care o au imaginile. Cadrul didactic are un rol
important în alegerea spectacolelor, recomandarea şi selecţionarea emisiunilor de televiziune
pentru copii, programelor distractive care au o influenţă pozitivă.

419
Bibliografie
 Cernea,Maria-Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, „ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
 Cucoş Constantin – Pedagogie, Ed. Polirom 2002;
 Franţ, A. (2003) –Excursia şcolară ,Proiectare-realizare-valorificare ,Ed. Solness,
Timişoara
 Oprea Crenguţa Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, EDP, Bucureşti 2006;
 Nicola Ioan – Tratat de pedagogie şcolară, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucuresti 1996

420
 Program educativ pentru sărbătorile de iarnă
Ornamente de ușă de Crăciun – activitate in parteneriat cu părinții

Prof. Brassai Noémi

Grădiniţa cu Program Prelungit nr.5
Structură Grădiniţa cu Program Normal nr.2
Loc.Reghin, jud.Mureş

Decembrie este o lună de magie! Acum ,,se coc” cele mai frumoase sărbători (sărbătorile de iarnă),
care ne învăluie cu magia aromelor, a culorilor și a iubirii! Miracolul iubirii este omniprezent în
această perioadă sfântă a anului. O lume de poveste! Așa s-ar putea numi perioada aceasta, în care
parfumul cozonacilor se împletește cu cel al brazilor și al scorțișoarei sau cu cel al citricelor.

Această activitate este realizată de către o grupa combinata maghiară din Reghin de către părinți și
copii, educatoare. De prin noiembrie deja am început să mă gândesc cum am putea să facem aceasta
zi mai frumoasă și mai semnificativă, fiecare copil să fie bucuros, părinții bucuroși și să simtă că
aparțin unui grup unde sunt importanți, bine veniți. În luna noiembrie după multe gânduri, idei
adunate la un loc am ales două variante de activitate practică pe care urma să le facă părinții și
copiii. Am adunat conuri de brad, am procurat ornamente din lemn, formă de stea, de căluț, de
îngeraș, steluțe sclipitoare, bețișoare de înghețată, mărgele și altele. Din crenguțe de salcie am
împletit coroniță simplă, iar din bețișoarele de înghețată am lipit un triunghi pe care copiii trebuia sa
le orneze după preferință, iar coronița părinții să orneze, tot după preferință. Acestea erau
pregătirile pentru activitate, de către educatoare.

Le-am invitat pe părinți in data de 17 decembrie 2018, la o activitate comună. Copiii însoțiți de
părinți și unii de bunici, au participat la activitatea cu tema Ornamente de ușă de Crăciun. La
începutul activității s-au purtat discuții despre anotimpul iarna și despre sărbătorile din luna
decembrie, am aprins a treia luminare de pe coronița de advent, am discutat cum ne pregătim pentru
sărbătoarea familiei, a iubirii., Crăciunul. A fost prezentat, pentru copii ce pași să urmeze pentru a
putea realiza ornamentul de brad, din bețișoare de înghețată. După aceea a fost prezentat un model
de coroniță din salcie, ca și idee cum se poate orna. Ornarea și alegerea materialelor pentru podoabă
a fost lăsată pe imaginația fiecărui copil și adult.

Într-o atmosferă de bună dispoziție, cu muzică, copiii îndrumați , ajutați de părinți, lăsați să orneze
după preferință au confecționat podoabe de ușă, pe care le puteau duce acasă. La sfârșitul activații,
copii și adulții au prezentat ce au realizat, au cântat colinde, iar între timp sub bradul împodobit
îngerașul a adus dulciuri, și jucării pentru grupă.

Pe tot parcursul desfășurării activității, copiii s-au simțit bine și au colaborat împreună. Părinții erau
foarte încântați, afară era de vis, ningea, înăuntru cald și bine, copiii vrăjiți de magia sărbătorilor.

Bucuria copiilor este așa de mare încât ne minunăm de fiecare dată de puterea pe care o au acești
copii de a transmite și adulților emoțiile pe care ei le trăiesc la un nivel maxim. Este o lecție de viață
pe care omul trebuie să o învețe din nou de la un copil, așa cum Iisus însuși ne-a învățat: ...să fim
buni!
Scopul întâlnirii a fost dezvoltarea relației părinte-copil, grădiniță -familie, în vederea
eficientizării demersului educațional.

421
422
 IMPLICAREA PĂRINȚILOR ÎN ACTIVITĂȚILE DIN
ȘCOALĂ/GRĂDINIȚĂ

PROF. PSIHOPEDAGOG ZONICA-CRISTINA BRĂTILĂ

CENTRUL ŞCOLAR PENTRU EDUCAŢIE INCLUZIVĂ
”ELENA DOAMNA”FOCŞANI-VRANCEA

Primul contact mai lung cu mediul social este acela din

grădiniţă cu colegii şi cu educatoarea. Este locul unde îşi va
petrece jumatate de zi, alături de alţi copii şi de o persoana
adulta. În primii ani de viaţă formarea copilului se realizează
mai ales sub influenţa părinţilor. Ei sunt primii agenţi de
modelare a copilului. Mai târziu creşte rolul celor apropiaţi
ca vârstă: colegii de grupă de la grădiniţă, colegii de clasă,
copiii din vecinătatea locuinţei, prietenii. Deoarece, în orice împrejurare cei din jur supun copilul
unui adevărat examen privind comportamentul, de la cele mai mici vârste asupra copilului
acţionează două tipuri de influenţe: unele neintenţionate, spontane şi altele intenţionate
reprezentând educaţia propriu-zisă.
Atunci cand copilul vine la grădiniţă pentru el exista mai multe necunoscute, dar şi pentru părinţii
lor. Părinţii pot avea multe întrebari despre programul din grădiniţă. De aceea nu trebuie să-i
înlăturăm pe părinţi deoarece copilul pe care il educam este copilul lor. Dreptul părinţilor este de a
lua parte la activităţile copiilor.
În mediul rural pentru a marii frecventa copiilor in grădinţă, părinţii trebuie încurajaţi să o viziteze,
să-i cunoasca programele desfaşurate, dar şi să se simta bineveniti. Daca părintele va fi mulţumit de
ceea ce i se ofera, aceasta multumire se va transmite şi copilului, şi el va fi bucuros să o frecventeze.
Familia este pentru copil primul grup în care exersează comportamentele sociale şi se descoperă pe
sine, este instituţia cea mai stabilă, responsabilă de păstrarea şi dezvoltarea tradiţiilor culturale.
Vârsta preşcolară este, fără îndoială, temelia educativă a întregii vieţi. Datorită vârstei mici,
educaţia preşcolară capătă caracter specific. Această perioadă, ca îngrijire şi educaţie, formează
temelia întregii vieţi de mai târziu.
Asigurarea unui parteneriat real între aceştia, implicarea tuturor în realizarea unei unităţi de cerinţe
va duce implicit la o educaţie corectă a copiilor, la evitarea erorilor în educaţie şi la soluţionarea
problemelor care apar.
Debutul in gradiniţă este temator, apare sentimentul abandonului alături de persoanele pe care le
cunoaşte mai mult sau mai puţin. In acest moment este începutul parteneriatului dintre grădiniţă şi
familie. Pentru ca perioada de acomodare să fie uşoară şi scurtă părinţii sau alţi membrii ai familiei
sunt incurajaţi să stea împreună cu cu ei la grădiniţă, pâna copilul se adaptează.
Parteneriatul grădiniţei cu familia implică informarea teoretică a părinţilor în problemele de
psihopedagogie preşcolară. Educatoarea poate avea discuţii personale sau colective cu aceştia,
dezbătând diverse teme: “Cum ne jucăm cu copiii noştri”,“Cum putem contribui la dezvoltarea
limbajului copiilor”, “Care sunt problemele copilului singur la părinţi”. Se pot ţine lectorate cu
părinţii şi şedinţe pe diferite teme în cadrul cărora sunt invitaţi specialişti (medici, logopezi,
psihologi).

423
Grădiniţa trebuie să organizeze cu familia un parteneriat educational. Mijloacele aflate la îndemana
educatoarelor pentru ai determina pe părinţi să fie parteneri activi în educaţia opiilor sunt:
- şedinţele cu părinţii;
- acţiuni comune părinţi şi copii;
- vizite la domiciliul copiilor;
- discuţiile zilnice cu părinţii sau atunci când evenimentele le solicită.
O altă modalitate de a implica părinţii în activităţile grădiniţei se realizează prin întâlniri
programate, la care pot participa şi rudele care doresc să se implice în educarea copilului. Aceste
întâlniri se pot realiza sub forma unui program: filme, prezentări, jocuri de rol. În urma discuţiilor
pe o anumită tema părinţii pot învaţa unii de la alţii cum să găsească soluţii la problemele reale cu
care se pot confruna în familie la un moment dat
Este necesară incurajarea participării „taţilor” la astfel de activităţi, deoarece sunt familii unde
acesta este considerată „treaba femeilor”. Se poate proiecta o întâlnire numai „pentru tati” şi o alta
numai „pentru mame”. În timpul acestor activităţi se pot prezenta activităţi desfăşurate la grădiniţă
pentru ca părinţii să le continuie acasă. Părinţii pot fi învăţaţi să se joace jocuri diferite cu copii lor,
dar şi cum să le citească o poveste.
La sfârşitul activităţii părinţii pot completa diverse chestionare. Întâlnirile se pot concretiza în fişe
de observaţie pe care educatoarea le poate completa, pentru fiecare copil.
Părinţii sunt partenerii şi colaboratorii educatoarelor în educaţie şi nu specialişti. Putem elabora
materiale sub formă de pliante, mici anunţuri, fluturaşi pentru părinţi conţinând informaţii despre
nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor copilului la diferite vârste. Părerea părinţilor este importanta,
dar noi stabilim ceea ce trebuie să ştie copilul când termină grădiniţă.
Părinţii sunt principalii colaboratori şi parteneri ai grădiniţei în ceea ce priveşte educaţia moral-
civică a copiilor preşcolari. Experienţa pedagogică demonstrează că reuşita integrării sociale
depinde în mare măsură de calitatea formării grupului de copii, a relaţiilor dintre ei şi a modului în
care se supune grupului (respectă munca colegilor care sunt de serviciul zilnic la grupă, să nu strice
jucăriile, lucrările colective pe care le realizează).
Participarea părinţilor la unele activităţi ale grădiniţei( şezători, vizite, excursi, activităţi comune,
lecţii deschise, expoziţii ale copiilor) şi chiar implicarea acestora în organizarea, desfăşurarea lor le
vor permite o mai bună cunoaştere a particularităţilor propriilor copii, a dificultăţilor pe care aceştia
le întâmpină în activităţi.
Impicarea părinţilor în activitaţile şcolare ale copiilor pot merge şi pâna la implicarea lor în
activităţile extraşcolare de organizare a unor serbări cu teme folclorice, dar şi prezentarea unor
obiceiuri specifice anumitor zone geografice din România.

Biblografie:

1. Eduard Dancila si Ioan Dancila – Noi si copilul nostru ne pregatim pentru scoala, 2003, Editura
Edid
2. Magdalena Dumitrana – Didactica Prescolara, 1998, Ed. V&I Integral Bucuresti

424
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ LA BRĂILA

de Prof. BRATOSIN Corina – Marinela

Liceul Tehnologic "Panait Istrati"" - Brăila

Magia sărbătorilor de iarnă în "Oraşul cu salcâmi" (după cum definea artistic scriitorul interbelic
Mihail Sebastian oraşul natal, Brăila) merită redată într-un articol care apare la nivel national, nu
doar pentru că relevă o faţetă a specificului national (o particularizare a generalului), o componentă
a tezaurului românesc de o valoare inestimabilă, ci şi pentru că evidenţiază unicitatea, farmecul
acestui loc care a dat, în 650 de ani de atestare documentară, pe Panait Istrati, Fănuş Neagu,
Perpessicius, Ana Aslan, Haricleea Darclee etc. Tradiţiile oraşului de la Dunăre poartă inevitabil
amprenta influenţei otomane (Brăila a fost timp de peste 250 de ani raia turcească), au suferit
influenţa mult-detestatului, dar şi pitorescului balcanism, dar, mai ales, constituie o împletire de
obiceiuri moldoveneşti și muntenești, Brăila fiind la granița acestor provincii românești, aș spune la
granița dintre două lumi deosebite geografic, istoric, psihologic, socio-cultural. Este important să
spun că, în funcție de apropierea sau de depărtarea de Moldova, există comunități rurale care au
tradiții diferite (în satele dinspre judeţele Ialomiţa şi Buzău, în timpul sărbătorilor de iarnă, tinerii
dansează Căluşul, o variantă a celebrului joc oltenesc, dans care nu se joacă în satele dinspre
judeţele Galaţi şi Vrancea). De asemenea, nu trebuie uitat că în Brăila trăiesc în armonie de secole
comunităţi vaste de evrei, ruşi lipoveni, turci, greci, armeni etc., fiecare având tradiţiile specifice,
respectate de ceilalţi, fără imixtiuni generatoare de conflicte etnice sau religioase, ceea ce a făcut
din acest oraş unul cosmopolit şi paşnic. Bucuria, emoţia, nerăbdarea, speranţa într-un viitor mai
bun şi nostalgia bilanţului de an sunt caracteristicile comune ale sărbătorilor de iarnă, indiferent de
confesiunea religioasă, apartenenţa etnică sau starea materială.
Fiind o zonă de câmpie (Câmpia Bărăganului), în care agricultura reprezintă una dintre
îndeletnicirile de bază ale locuitorilor din zona rurală, calendarul popular este întotdeauna asociat
celui religios. Astfel, începând cu Sfântul Andrei (30 noiembrie) şi terminând cu Sfântul Ion (7
ianuarie) brăilenii corelează semnificaţiile fiecărei sărbători cu starea meteorologică şi cu propria
interpretare asupra evenimentelor (cum va fi anul ce tocmai începe din punct de vedere agrar şi
material – dacă grâul pus la încolţit creşte, atunci anul care vine va fi unul prosper; dacă este zăpadă
multă, se vor face şi grâne multe etc.). Un mare respect acordă brăilenii Sfântului Nicolae (6
decembrie), patronul spiritual al oraşului, când se organizează trei zile de activităţi artistice în
principalele locaţii culturale (Muzeul Brăilei "Carol I", Biblioteca Judeţeană "Panait Istrati", Casa
de Cultură a Tineretului etc.), un târg cu produse tradiţionale pe faleza Dunării, se expun moaştele
sfântului omagiat la Catedrala "Naşterea Domnului", se fac donaţii căminelor de bătrâni din oraş şi
din staţiunea "Lacu Sărat". De Bobotează (6 ianuarie) există o tradiţie locală care a devenit de
interes naţional, mai ales prin intermediul mass-media: scoaterea crucii de lemn din apa Dunării de
către bărbaţi curajoşi şi recompensarea lor de către autorităţile locale şi biserică.
Școala brăileană respectă tradițiile, insuflându-le copiilor dorința de a le valoriza şi de a le perpetua,
principiul de bază fiind acela că patrimoniul folcloric national și local trebuie păstrat cu sfințenie,
îmbogățit și transmis din generaţie în generaţie, obiectivul principal reprezentându-l formarea şi
modelarea conştiinţei naţionale, precum şi educarea spiritului civic încă de la o vârstă fragedă.
Procesul educaţional (atât prin activităţile şcolare, cât mai ales prin cele extraşcolare) trebuie să
vizeze dezvoltarea unui comportament performant, lărgirea orizontului spiritual, cultivarea
receptivităţii şi a sensibilităţii, conturarea unei identităţi în funcţie de personalitatea copilului, de
baza nativă intelectuală şi emoţională, de climatul socio-familial, rezultatul final fiind realizarea
unui bagaj cultural atât de necesar într-o lume competitivă şi în plină globalizare, în care există
riscul major de anulare a specificului naţional. Integrarea tradiţiilor naţionale sau locale în propriile
sisteme de valori ale elevilor constituie o acţiune bilaterală, colectivă, a tuturor cadrelor didactice şi
nedidactice dintr-o instituţie de învăţământ, efortul acestora având concretizare doar susţinut de
către familie. Colaborarea dintre şcoală şi părinţi / tuturori reprezintă, în general, un parteneriat ce

425
garantează succesul în viitor al copilului. În cadrul serbărilor şcolare dedicate sărbătorilor de iarnă
în ciclurile preşcolar, primar şi gimnazial aportul familiei este mult mai vizibil şi îmbracă o formă
aparte. Copiii vin din familie cu zestrea folclorică însuşită (textele ceremoniale Pluguşorul,
Sorcova, Steaua sus răsare, colindele etc.), dar coordonatorului activităţii artistice (educatoare/
învăţător/profesor/diriginte) revenindu-i misiunea de a ansambla părţile constitutive (interpretare,
dans, redarea ritualului popular) pentru asigurarea reuşitei serbării. Contribuţia părinţilor constă mai
mult în confecţionarea de obiecte (sorcove, bici, "capre" sau "buhai"), costume (de Moş Crăciun, de
Crăciuniţă, de magi, de spiriduşi, de reni etc.) sau măşti populare şi, cel mai important pentru copii,
în sprijinul afectiv acordat acestora. Cel mai grăitor exemplu îl constituie serbarea de iarnă din
învăţământul preşcolar, când cei mici îşi susţin reprezentaţia doar cu ochii pe membrii familiei
prezenţi în sală (părinţi, bunici, posibil fraţi mai mari), numai de la ei aşteptând aprecierea talentului
lor.
Merită cu prisosinţă amintită şi implicarea elevilor de liceu brăileni în acţiuni cultural – educative,
dar şi umanitare, în timpul sărbătorilor de iarnă. Însoţiţi de profesori coordonatori, merg la centrele
de plasament şi la apartamentele de tip familial destinate copiilor orfani (din păcate, 20 la număr!...)
şi la căminele pentru persoanele vârstnice "Sf. Nicolae" şi Sf. Apostoli "Petru şi Pavel", donând din
puţinul lor şi al cadrelor didactice dulciuri, jucării, fructe, rechizite, haine de iarnă (după caz),
aducându-le puţină mângâiere şi bucurie în sufletele chinuite şi singure, jucând şah cu bătrânii,
înconjurându-i astfel cu MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ.

426
 Magia sărbătorilor de iarnă
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Bratosin Gabriela Simona,

Școala Gimnazială Bărbulești, Ialomița

„Cel mai bun cadou și investiție este să oferim timp copiilor noștri”
- Kevin Heath –

Crăciunul este cel mai important și magic moment al anului pentru toată lumea. Este sezonul
bucuriilor prilejuite de sărbătorirea Nașterii Domnului. Pentru copii sărbătorile de iarnă încep odată
cu primele zile ale lunii decembrie, când, pe data de 5, fiecare copil își lustruiește ghetuțele și nu
poate adormi, așteptând nerăbdător să vină Moș Nicolae să-i aducă un cadou. Bineînțeles că magia
continuă a doua zi, în curtea școlii, sau unde se întâlnesc copiii și încep să se laude cu ce au primit.
Spiritul sărbătorilor deja i-a cuprins pe toți, atât pe copii cât și pe părinții lor și cadrele didactice.
Sarcina adulților este să-i pregătească pe copii să întâmpine cu drag Crăciunul, iar, cine știe, poate
că vor primi cadoul mult visat în seara de Crăciun.
În școală încep pregătirile pentru serbări: se aleg poeziile, colindele, scenetele, se atribuie rolurile,
se confecționează decorațiunile pentru pomul de crăciun și pentru fiecare clasă. Dacă la poezii,
colinde, dansuri și scenete nu este nevoie de suport financiar, pentru costume și decoruri este puțin
mai complicat. Trebuie căutată o sursă de finanțare. Aici trebuie să intervină părinții. Școala poate
căuta sponsorizare pe la Primărie, Consiliul Local, ONG-uri sau alte firme, dar acestea, pot aduce
materialele necesare și banii pentru cadouri. Confecționarea decorurilor și costumelor rămâne în
sarcina părinților.
Implicarea părinților în aceste activități este benefică atât pentru școală, cât mai ales pentru părinți
și copii. Aceste activități extrașcolare vor fi mai atractive pentru elevi, îi ajută să cunoască tradițiile
și valorile morale transmise de acestea, se valorifică și se dezvoltă potențialul lor creativ și artistic,
le dezvoltă capacitatea de a lucra în grup şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, le
dezvoltă voinţa şi formarea trăsăturilor pozitive de caracter.
Pregătindu-se pentru serbări împreună cu părinții, copiii vor deveni mai încrezători în forțele
proprii, mai fericiți văzând chipurile luminate și fericite ale părinților la festivitate. Ei sunt dornici
să le fie apreciat efortul depus, le crează o legătură mult mai strânsă cu părinții, iar apoi îi
mobilizează pentru a obține rezultate mai bune la învățătură.
Participarea părinților la serbările școlare și nu numai, îi va conștientiza de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, vor fi mai receptivi la cerințele unității de învățământ și vor
acorda sprijin susținut copiilor. Colindele și poeziile repetate acasă aduce și în familie spiritul
sărbătorilor și bucuria. Familia petrece mai mult timp împreună, se redescoperă, comunică și se
bucură reciproc de prezența tuturor. Aceasta va contribui în timp la dezvoltarea armonioasă a
copilului și la dorința lui de a fi mai bun, de a avea rezultate mai bune.

427
Din această colaborare cu părinții elevilor în cadrul activităților extrașcolare, beneficiile școlii ar fi :
 Formarea părinților în spiritul ideii de parteneri egali în educația copiilor;
 Convingerea părinților pentru a investi în dezvoltarea personală a copilului;
 Atragerea de resurse ( financiare sau materiale) necesare unei mai bune desfășurări a
actului educational;
 Crearea unui mediu educațional pozitiv, favorabil, adecvat pentru o stimulare
continuă a învățării spontane a copilului;
 Încurajează familia să stabilească ţelurile de atins pentru copiii lor iar şcoala să
stabilească obiectivele pentru obţinerea succesului şcolar;
 Interesele şcolii vor fi promovate de părinţi ca pe propriile lor interese.

Copiii noștri sunt viitorul nostru. Trebuie să avem grijă de modul în care îi educăm și îi formăm.
Numai împreună, școală – părinți, putem forma o generație cu respect pentru tradiții și valori, cu o
puternică dorință de a evolua și de a putea să creeze alte valori pozitive.

428
 ȘCOALA GIMNAZIALĂ BĂRBULEȘTI
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ - decembrie 2018

Proiect

„ Surprinde-l pe Moș Crăciun”

MOTTO :
“Binecuvântat este sezonul care adună toată lumea într-o conspiraţie de
dragoste”
( Hamilton Wright Mabie)

Coordonator:
Prof. Bratosin Gabriela Simona

ARGUMENT:
Crăciunul este cel mai important și magic moment al anului pentru toată lumea. Este sezonul
bucuriilor prilejuite de sărbătorirea Nașterii Domnului. În fiecare școală trebuie să aducem această
magie și în clase, să-i învățăm pe elevi tradițiile și obiceiurile noastre tradiționale ale acestori
sărbători de iarnă.

SCOP:
 Cunoașterea tradițiilor și valorilor morale transmise de acestea;
 Valorificarea și dezvoltarea potențialului artistic și creativ al copiilor;

OBIECTIVE:
 Cunoașterea tradițiilor și valorilor morale transmise de acestea;
 Valorificarea și dezvoltarea potențialului artistic și creativ al copiilor;
 Dezvoltarea capacității de lucru în grup și de a colabora pentru rezolvarea unor sarcini
complexe;
 Implicarea elevilor în realizarea unor lucrări.

429
 GRUP ŢINTĂ:
 Elevii claselor de gimnaziu din Școala Gimnazială Bărbulești

RESURSE:
 umane: elevi, cadre didactice;
 materiale: foi colorate, planșe acuarele, celuloză, carioci, diverse materiale pentru
confecționarea decorațiunilor videoproiector, laptop, clipuri educati de confecționare
decorațiuni de crăciun.

METODE ŞI PROCEDEE:
Conversaţia, explicaţia, descoperirea dirijată, demonstraţia, problematizarea, jocul didactic,

REZULTATE AŞTEPTATE:
 Cunoașterea tradițiilor și valorilor morale transmise de acestea;
 Dezvoltarea capacității de lucru în grup și de a colabora pentru rezolvarea unor sarcini
complexe.

PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII:

Etapa I
Se explică elevilor scopul proiectului, se vizionează clipurile pentru confecționarea
decorațiunilor de crăciun, se aleg planșele care se vor picta, se aleg colindele și poeziile.

Etapa II:
Se realizează decorațiunile pentru clase, se împodobește bradul, se realizează planșele
(picturile), se scriu scrisorile pentru Moș Crăciun.

Etapa III:
Evaluarea și notarea lucrărilor, realizarea expoziției, Acordarea diplomelor, colindatul și
acordarea cadourilor.

PROFESORI PARTICIPANŢI:
Cadrele didactice

Rezultatele proiectului:

430
431
432
 ,,Magia Sărbătorilor de Iarnă !’’
Importanţa activităţilor educative in parteneriat cu părinţii
Serbările şcolare

Prof. inv.primar Bratu Elena

Şcoala Gimnazială Nr.2 Tg.Ocna , Bacău

Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea lui în mediul familial. De cele mai
multe ori, comportamentul parental este inspirat din propria experienţă de viaţă a acestora, astfel
perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative. Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi
disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de adulţi care să participe la jocurile sale. Cooperarea
profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la gestiunea şcolii.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.

Cadrele didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa
alături de copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de
realizările lui, de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.

Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în

viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.

,,COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm

neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe
sine şi lumea în care trăieşte.’’
Helen Exley -
Proiectul Educaţional Naţional “Magia Sărbătorilor de Iarnă!” este un proiect pe care îl desfășor
împreună cu părinții elevilor mei de clasa I. Prin acest proiect urmăresc promovarea unor
schimbări în mentalitatea tradiţională a părinților în raport cu poziţia copilului în
familie, implicarea acestora în activităţile şcolare ,păstrarea tradiţiilor poporului român.
Forma prin care desfaşor activitatea este şezătoarea .
Şezătorile erau intâlniri comunitare cu caracter lucrativ dar si distractiv, lumea satelor imbinand in
mod placut lucrul cu distractia. Erau locul in care se invăţau deprinderi practice dar se derulau si
numeroase obiceiuri.
Şezătorile puteau fi organizate ad-hoc, in zilele lucratoare, la una sau mai multe case, si erau de
mai multe feluri. Ele puteau să aibă un caracter de intrajutorare, când mai multe femei sau tinere
participau la torsul cânepii sau a lânii unei gospodine, operaţia repetându-se, apoi, la casa fiecarei
participante sau puteau să fie intâlniri in cadrul cărora fiecare participantă isi torcea propriul
material. Şezătorile se organizau nu numai pentru torsul fibrelor textile ci şi pentru scărmanatul
lânii, scărmănatul penelor etc.

433
 Şezătoarea odată incepută, participantele făceau schimb de informaţii referitoare la viaţa cotidiană
din sat si comentau evenimentele cele mai importante petrecute in propria comunitate sau in
localităţtile invecinate.

Apoi se rosteau ghicitori, zicale, proverbe, se cânta sau se rosteau balade, nestemate folclorice ce
s-au pastrat până in zilele noastre. In şezătorile ce aveau loc inaintea Crăciunului şi a Anului Nou,
se invăţau si se repetau colindele si urăturile si se discuta in amănunt despre buna pregatire a acestor
sarbatori.

La un moment dat, lucrul inceta, participantele fiind servite cu diferite preparate de catre gazdă, in
functie de starea sa sociala sau de posibilitatile sale materiale. Flăcăii, ştiind din timp locul de
desfăşurare al şezătorilor, cutreierau in grupuri insoţite de muzicanţi pe la toate casele unde aveau
loc astfel de intruniri. De multe ori ei se organizau de cu seara, repartizandu-se pe case, in aşa fel
incât, către sfârşitul şezătorii, ei să apară cu muzica pentru a inveseli atmosfera.

La intrarea acestora in casă, munca era abandonată. Muzicanţii, buni cunoscători ai obiceiurilor
locale, işi ocupau locurile prestabilite si incepeau sa interpreteze melodii de joc. Fetele şi chiar
femeile erau invitate la joc de catre flăcăi, unele dintre fete jucând acum pentru prima dată, iar cele
mai tinere dintre ele invăţau paşii de joc.

Dorim să transmitem tradițiile, de fapt scopul acestor șezători exact acesta este, de a transmite mai
departe generațiilor, faptul că tot ce e românesc nu piere",
Copiii noștri sunt viitorul nostru.

434
 Serbările din grădiniță și creativitatea

Prof. înv. preșcolar, Brătilă Cristina Gabriela

G.P.P. Cei șapte pitici, Buzău

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina, ieşind din intuneric,
nespus de nouă si proaspătă, uluitoare.” (Eugen Ionescu)
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare.
Prin organizarea unei serbări putem verifica, de câteva ori pe an, dacă micuţii şi-au însuşit
informaţiile transmise la grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând,
dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile
artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul, dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte.
Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
Educarea conduitei verbale a preșcolarului constituie o premisă psiho-pedagogică a pregătirii lui
pentru școală. În grădiniță sunt utilizate diferite modalităti prin care se asigură stimularea verbală a
copiilor. Prin reproducerea textelor cunoscute, copilul își formează priceperi și deprinderi pentru
povestiri, condiție esențială pentru compunerea propriilor povestiri.
Teatrul de păpuși este un mijloc potrivit pentru dezvoltarea aptitudinilor literare la copil. Învățarea
și recitarea poeziilor contribuie la dezvoltarea memoriei voluntare, reproductive, logice, a
sensibilității și expresivității vocabularului.
În proiectarea scenariului unei serbări educatoarea trebuie să ia în calcul următoarele aspecte:
conţinuturile trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de
cunoaştere, de nou şi de frumos, să predomine mişcarea, atmosfera de veselie și destindere, pe de o
parte şi atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de
altă parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante ce
contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbările copilariei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât si pentru parinți,
întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina în suflete, dau aripi
imaginației, entuziasmului si stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităților, în cadrul
serbărilor școlare este bine să fie prezentate si creații artistice originale, adaptate evenimentelor si
condițiilor locale.
Dansurile populare sunt un mijloc de dezvoltare și cunoaștere a tradițiilor noastre populare. Mugurii
acestui sentiment apar atunci când copilul face primii pași în cunoașterea creațiilor populare, la
grădiniță, apoi la școală. Dansurile populare îi familiarizează pe copii cu unele elemente ale
folclorului nostru, le dezvoltă simțul ritmului și capacitatea de a-și coordona mișcările, precum și
gustul pentru frumos.
Aptitudinile și înclinațiile deosebite descoperite la copii în domeniile: muzical, literar, coregrafic si
artistico- plastic pot fi valorificate în timpul programelor distractive, a sezătorilor, a teatrului de
papuși, dar mai ales în cadrul serbărilor din grădiniță. Reușita unei serbări este rezultatul unei bune
pregătiri, asigurarea unei atmosfere calme și liniștite în timpul desfășurarii acesteia. Serbarea de

435
Crăciun constituie o evaluare a aptitudinilor și înclinatiilor artistice dobândite și dezvoltate în cadrul
activităților desfășurate.
Serbările din grădiniță ocupă un loc important în activitatea instructiv- educativă, ele vizând nu
numai depistarea si dezvoltarea aptitudinilor, ci și valorificarea potențialului creativ al copiilor.

Bibliografie:
Potolea, D. şi Păun E., (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative, Editura
Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Tradițiile si obiceiurile românesti,Editura Nico
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

436
 ,,Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii’’

Prof. Înv.preșcolar: Brebu-Jarcu Lorena-Maria

Grădinița P.P.4 Caransebeş
Caraș- Severin
Crearea unor parteneriate cu familia este un proces care necesită coalizarea energiilor şi unirea
efortului tuturor partenerilor şi care trebuie considerat un element legitim al procesului educativ,
element care influenţează dezvoltarea şi activitatea de invăţare a copiilor. Parteneriatele cu familia
ating un maxim de eficienţă şi contribuie la obţinerea unor beneficii pe termen lung atunci când sunt
comprehensive şi bine planificate.
Au fost identificate două dimensiuni principale ale implicării părinţilor în activitatea şcolară a
copiilor:dimensiunea relaţiei părinte-copil (susţinerea morală şi materială a activităţii şcolare
acopilului) şi dimensiunea relaţiei familie-şcoală – care se referă, în principal, la alegerea filierei şi
unităţii şcolare şi la contactele directe ale părinţilor cu reprezentanţii instituţiei şcolare, cadre
didactice şi administratori.
Aceste contacte pot îmbrăca forma unor întâlniri colective desfăşurate în cadrul formal al
negocierilor dintre administraţia şcolară şi asociaţiilor părinţilor, al reuniunilor de informare a
părinţilor cu privire la conţinuturile şi metodele şcolare, orarelor, exigenţelor cadrelor didactice sau
în cadrul informal alunor excursii, vizite, ieşiri ale elevilor la diferite activităţi sportive
serbări,aniversări etc. Ele îmbracă, însă, şi forma unor întâlniri interindividuale, în cadrul formal al
unor întâlniri programate la iniţiativa cadrului didactic sau a părintelui ori în cadrul informal al
întâlnirilor, mai mult sau mai puţin întâmplătoare, la ieşirea din şcoală sau în diferita spaţii publice,
al telefoanelor şi scrisorilor, al vizitelor la domiciliul elevilor.
Şcoala eficientă realizează un parteneriat cu copilul, prin valorizarea şi respectarea identităţii sale cu
familia, prin recunoaşterea importanţei acesteia şi atragerea în procesul didactic şi cu toate resursele
educative ale societăţii, pe care le identifică, le implică şi le foloseşte active.
Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este esenţial ca :
◦ părinţii să fie priviţi ca participanţi activi, care pot aduce o contribuţie reală şi valoroasă la
educarea copiilor lor;
◦ să se recunoască şi să se aprecieze informaţiile date de părinţi referitoare la copiii lor;
◦creearea unui mediu educativ pozitiv,favorabil,adecvat pentru o stimulare continuă a învăţării
spontane a copilul.
Activităţile extracurriculare îşi au importanţa lor în activitatea educaţională.

437
Din ce în ce mai multe sisteme educaţionale le adoptă şi le recunosc meritele în îmbunătăţirea
performanţei copiilor la şcoală. S-a observat faptul că activitatea de învăţare dă rezultate mult mai
bune dacă este îmbinată şi cu câteva momente de distracţie şi detensionare.
Educaţia extracurrriculară îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii preşcolarilor.
În grădiniţa contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru
participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect
psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Un copil care este
aplaudat pentru recitarea unei poezii şi intonarea unui cântec va avea o stimă crescută faţă de
propria persoană şi se va simţi apreciat.De asemenea, prin participarea întregului grup de copii la
serbare, fiecare copil are sentimentul curajului, spiritul de echipă fiindu-i de un real folos.Este
necesar să se desfăşoare în parteneriat cu părinţii diferite serbări( cu prilejul sărbătorilor de iarnă- de
Moş Nicolae, Moş Crăciun, diferite festivaluri etc.)
Serbările reprezintă un necesar izvor de satisfacţie, bucurii, creează buna dispoziţie.
La pregătirea şi realizarea serbărilor, copiii participă cu însufleţire şi dăruire, din dorinţa de a oferi
spectatorilor momente de ţinută estetică, distracţie, satisfacţie, făcându-le viaţa mai frumoasă, mai
plină de sens.
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor contribuind la
dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor.
Bibliografie:
1. Agabrian, Mircea, Scoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iasi, 2006.
2. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educaţie”,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
3. Nicola, Ioan, „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000.

438
 IMPLICAREA PARINTILOR IN ACTIVITATILE DIN
SCOALA/GRADINITA

Prof. Inv. Prescolar: Briceag Irina

Gradinita P.N. Candesti- Vale
Primul contact mai lung cu mediul social este acela din grădiniţă cu colegii şi cu educatoarea. Este
locul unde îşi va petrece jumatate de zi, alături de alţi copii şi de o persoana adulta. În primii ani de
viaţă formarea copilului se realizează mai ales sub influenţa părinţilor. Ei sunt primii agenţi de
modelare a copilului. Mai târziu creşte rolul celor apropiaţi ca vârstă: colegii de grupă de la
grădiniţă, colegii de clasă, copiii din vecinătatea locuinţei, prietenii. Deoarece, în orice împrejurare
cei din jur supun copilul unui adevărat examen privind comportamentul, de la cele mai mici vârste
asupra copilului acţionează două tipuri de influenţe: unele neintenţionate, spontane şi altele
intenţionate reprezentând educaţia propriu-zisă.
Atunci cand copilul vine la grădiniţă pentru el exista mai multe necunoscute, dar şi pentru părinţii
lor. Părinţii pot avea multe întrebari despre programul din grădiniţă. De aceea nu trebuie să-i
înlăturăm pe părinţi deoarece copilul pe care il educam este copilul lor. Dreptul părinţilor este de a
lua parte la activităţile copiilor.

În mediul rural pentru a mari frecventa copiilor in grădinţă, părinţii trebuie încurajaţi să o viziteze,
să-i cunoasca programele desfaşurate, dar şi să se simta bineveniti. Daca părintele va fi mulţumit de
ceea ce i se ofera, aceasta multumire se va transmite şi copilului, şi el va fi bucuros să o frecventeze.
Familia este pentru copil primul grup în care exersează comportamentele sociale şi se descoperă pe
sine, este instituţia cea mai stabilă, responsabilă de păstrarea şi dezvoltarea tradiţiilor culturale.

Vârsta preşcolară este, fără îndoială, temelia educativă a întregii vieţi. Datorită vârstei mici,
educaţia preşcolară capătă caracter specific. Această perioadă, ca îngrijire şi educaţie, formează
temelia întregii vieţi de mai târziu.
Asigurarea unui parteneriat real între aceştia, implicarea tuturor în realizarea unei unităţi de cerinţe
va duce implicit la o educaţie corectă a copiilor, la evitarea erorilor în educaţie şi la soluţionarea
problemelor care apar.

Grădiniţa trebuie să organizeze cu familia un parteneriat educational. Mijloacele aflate la îndemana

educatoarelor pentru ai determina pe părinţi să fie parteneri activi în educaţia opiilor sunt: şedinţele
cu părinţii; acţiuni comune părinţi şi copii; vizite la domiciliul copiilor; discuţiile zilnice cu
părinţii sau atunci când evenimentele le solicită.
O altă modalitate de a implica părinţii în activităţile grădiniţei se realizează prin întâlniri
programate, la care pot participa şi rudele care doresc să se implice în educarea copilului. Aceste
întâlniri se pot realiza sub forma unui program: filme, prezentări, jocuri de rol. În urma discuţiilor
pe o anumită tema părinţii pot învaţa unii de la alţii cum să găsească soluţii la problemele reale cu
care se pot confruna în familie la un moment dat. Pentru educatoare este o modalitate de a afla
multe lucruri despre ei şi copii lor, despre modul lor de viaţa acasă.
Temele alese în cadrul lectoratelor pot fi stabilite de educatoare, în urma celor constatate sau pot fi
alese la propunerile părinţilor.
Este necesară incurajarea participării „taţilor” la astfel de activităţi, deoarece sunt familii unde
acesta este considerată „treaba femeilor”. Se poate proiecta o întâlnire numai „pentru tati” şi o alta
numai „pentru mame”. În timpul acestor activităţi se pot prezenta activităţi desfăşurate la grădiniţă
pentru ca părinţii să le continuie acasă. Părinţii pot fi învăţaţi să se joace jocuri diferite cu copii lor,
dar şi cum să le citească o poveste.
Părinţii sunt partenerii şi colaboratorii educatoarelor în educaţie şi nu specialişti.

439
Părinţii pot da o mână de ajutor efectiv în grădiniţă. Trebuie să utilizăm aptitudinile deosebite ale
părinţilor. Dacă un părinte este muzician putem să-l imlicăm în activităţi prin realizarea unui
moment deosebit pe parcursul zilei.

Părinţii sunt principalii colaboratori şi parteneri ai grădiniţei în ceea ce priveşte educaţia moral-
civică a copiilor preşcolari. Experienţa pedagogică demonstrează că reuşita integrării sociale
depinde în mare măsură de calitatea formării grupului de copii, a relaţiilor dintre ei şi a modului în
care se supune grupului (respectă munca colegilor care sunt de serviciul zilnic la grupă, să nu strice
jucăriile, lucrările colective pe care le realizează).
Participarea părinţilor la unele activităţi ale grădiniţei( şezători, vizite, excursi, activităţi comune,
lecţii deschise, expoziţii ale copiilor) şi chiar implicarea acestora în organizarea, desfăşurarea lor le
vor permite o mai bună cunoaştere a particularităţilor propriilor copii, a dificultăţilor pe care aceştia
le întâmpină în activităţi.

Parteneriatul grădiniţă- familie, acţiunile comune desfăşurate, continuarea muncii educatoarei de

către părinţi, implicarea acestora în acţiunile organizate în grădiniţă, transformarea unor deprinderi
în obişnuinţe, de această colaborare , beneficiar este copilul care treptat prin modul de comportare
va scoate în evidenţă rezultatele acestui parteneriat.
Prin toate activităţile realizate în grădiniţă urmărim să-i facem pe copii să deosebească binele de
rău, să ştie ce se cuvine şi ce nu se cuvine să facă, să fie toleranţi atât cu ei cît şi cu cei din jur. De la
simple cunoştinţe şi fapte de viaţă să-i determinăm pe copii să aibă atitudini personale participative,
să-i învăţăm că nu pot să trăiască singuri ci numai împreună cu ceilalţi.

Biblografie:

· Eduard Dancila si Ioan Dancila – Noi si copilul nostru ne pregatim pentru scoala, 2003, Editura
Edid
· Anton Moisin – Arta educarii copiilor si adolescentilor in familie si scoala, 2001, E.D.P. Bucuresti
· Magdalena Dumitrana – Didactica Prescolara, 1998, Ed. V&I Integral Bucuresti

440
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

prof. înv. primar Brill Andreea

Școala Gimnazială Gura-Văii
comuna Bujoreni, jud, Vâlcea

Activităţile extraşcolare ne ajută foarte mult în dezvoltarea personalităţii elevilor, având multiple
valenţe formativ-educative:
• asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor
în variate contexte şi situaţii;
• stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de
responsabilitatea ce şi-o asumă;
• contribuie la dezvoltarea capacităţii de exprimare liberă, de susţinere a ideilor sau opiniilor
despre un anumit subiect, la dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii;
• asigură un demers atractiv, îndrăgit de elevi, adaptat nevoilor de individualizare a
sarcinilor de lucru pentru elevi, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea
acestora;
• ajută la valorificarea inteligenţelor multiple ale elevilor;
• facilitează socializarea şi intercomunicarea cu alţi copii prin intermediul jocurilor sau prin
strategii de cooperare;
• ajută la dezvoltarea încrederii în sine, a capacităţii de control a emoţiilor în situaţii mai
deosebite, la cunoaşterea dintre elevi, înţelegerea şi acceptarea reciprocă;
• descurajează practicile de speculare sau de învăţare doar pentru calificativ/notă.

Elevii participă cu un interes sporit la aceste activităţi şi cred că cel mai mult îndrăgesc excursiile şi
serbările.
Serbările şcolare au un caracter stimulator atât pentru micii artişti, cât şi pentru părinţii lor. Punerea
serbărilor în scenă aduc satisfacţii atât micilor “artiştilor“, cât şi “spectatorilor“. Serbările contribuie
la socializarea copiilor de la o vârstă fragedă și marchează evenimente importante din viaţa
şcolarului. Importanţa acestor activităţi constă în cultivarea înclinaţiilor artistice ale elevului,
precum şi atmosfera festivă creată cu acest prilej.
Diversitatea activităţilor extraşcolare oferite creşte interesul copiilor pentru şcoală şi pentru oferta
educaţională.
Pentru acest sfârșit de an calendaristic împreună cu elevii clasei a IV-a am pregătit pentru părinți și
comunitatea locală un program artistic care cuprinde o scenată “Anul vechi și anul nou”,
“Plugusorul” și “Sorcova”. și pentru că serbarea noatră de crăciun se desfășoară la nivel de școală,
la final îi vom colinda pe spectatori cu colinde românești: “ Bună dimineța la Moș Ajun!”,
“Deschide ușa creștine!”, “Sus la poarta raiului”, “Domn, domn să-nălțăm”, “Steaua” și
“Colindița”.
Dalai Lama spunea că atunci “Când educi mintea unui copil nu uita să-i educi și inima”, așadar
avem obligația ca pe lângă materia obligatorie conform programei școlare să nu uităm să-i învățăm
pe elevii noștri să-și educe spiritul creativ, iar acest lucru se poate realiza în cadrul activităților
extrașcolare.
Bibliografie:

1. www.didactic.ro
2. https://ccdtulcea.ro/wp/wp-content/uploads/revista/14/28.Zlate-
Cristina_Contribu%C8%9Bia-activit%C7%8E%C8%9Bilor-extracurriculare-la-
dezvoltarea-personalit%C7%8E%C8%9Bii-elevilor.pdf

441
 Importanţa activităţilor educative in parteneriat cu parinţii

Brinzescu Andreea Claudia-Lic. Tehn. Mecanic, Campina

Trezirea interesului pentru activitatea școlară reprezintă punctul de plecare pe teritoriul cunoaşterii
şi în acelaşi timp garanţia succesului în activitatea didactică atât pentru profesor cât şi pentru elevii
săi.
Ca activitate intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea
cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale elevilor,
Activitățile „de după ore” sunt foarte utile pentru majoritatea elevilor, cu atât mai mult cu cât sunt
unii dintre ei care nu au cea mai bună viață de familie. În cazul unui astfel de tânăr, activitățile
extracurriculare sunt binevenite deoarece îi pot schimba optica asupra vieții și îl pot orienta spre un
drum mai bun. Dacă acasă îi lipsește „mentorul”, persoana care să îl ghideze, tânărul va căuta unul
afară, așa că este indicat să fie un adult responsabil, un profesor, un îndrumător.
Un alt aspect pozitiv al activităților extracurriculare este faptul că îl fac pe individ mai responsabil,
iar această responsabilitate îl pregătește pentru viitor. De asemenea, implicarea în activități
extracurriculare ajută individul să întâlnească oameni noi, cu experiențe diferite, îl ajută să-și facă
prieteni, să socializeze, acest aspect fiind foarte important în cazul tinerilor care întâmpină
dificultăți de comunicare cu semenii lor.
Astfel de activități sunt de o reală importanță cu atât mai mult cu cât trăim într-o lume dominată de
mass media, referindu-ne aici la televizor, calculator și internet, care nu fac altceva decât să
contribuie la transformarea copiilor noștri în niște persoane incapabile de a se controla
comportamental, emoțional.
Activităţile extrascolare sunt focalizate în jurul a trei direcţii principale de acţiune:
 Dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii copii;
 Stimularea activităţii în grup;
 Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de expoziţii,
concursuri, serbări;
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai mare
măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme
specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor.
Implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive pentru elevi,
iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii în viața
copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.

442
 IMPORTANȚA COLABORĂRII ÎN CADRUL PARTENERIATUL
GRĂDINIȚĂ ȘI FAMILIE

Prof.înv.preşcolar: BRÎNZĂ GHEORGHIȚA

LICEUL TEORETIC MURFATLAR-
structură GRĂDINIȚA PN NR 1 MURFATLAR

Activitatea educativă din grădiniţă nu poate fi izolată, separată de influenţele educative ce se

exercită asupra copilului din partea familiei.
Îmbinarea în parteneriat a informaţiilor deţinute de părinţi cu cele ale grădiniţei trebuie să fie în
beneficiul copilului. Educatoarea poate oferi părinţilor o imagine obiectivă a copilului, poate sprijini
şi orienta familia în educarea copiilor. Ea trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării
activităţilor zilnice, asigurării educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale.
Parteneriatul presupune realizarea unei alianţe pentru atingerea unor obiective comune, iar pentru
funcţionarea parteneriatului este nevoie de respect, încredere reciprocă, consens cu privire la
scopurile acţiunii şi strategiilor de atingere a acestora şi de asumarea în comun a drepturilor şi
responsabilităţilor. Aceste lucruri se pot realiza doar printr-o apropiere în dublu sens, în vederea
unei suficiente cunoaşteri de ambele părţi. Unitatea de acţiune a celor doi factori (grădiniţă şi
familie) în vederea formării copiilor este condiţionată de un mod comun de lucru şi de o bună
cunoaştere reciprocă, iar începutul este dat de cunoaşterea familiei de către educatoare, a
caracteristicilor şi potenţialului ei educativ.
Educatoarele trebuie să asigure părinţilor numeroase ocazii de a se implica în programul grădiniţei,
comunicând în fiecare zi, povestindu-le despre cum şi-a petrecut copilul lor timpul, ce activităţi de
învăţare a desfăşurat, ce progres sau regres a realizat copilul sau anunţându-i ce activităţi sau
întâlniri au planificat. Ele trebuie să ajungă să cunoască bine familiile şi copiii de aceea vor folosă
toate ocaziile pentru a comunica cu părinţii şi a schimba informaţii. Unele familii vor dori să se
implice mai mult, altele mai puţin. Frecvenţa şi conţinutul discuţiilor cu părinţii vor depinde şi de
dorinţa acestora de a comunica sau de nevoile şi preferinţele lor.
Prin activităţile de parteneriat cu părinţii, ne asigurăm un sprijin în propria activitate, o educaţie
solidă a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil şi mediul
necunoscut iniţial.
Dacă familia va fi implicate de la început în programul educative, ea va percepe corect importanţa
colaborarii cu grădiniţa şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea grădiniţei va
fi constientă, interesantă şi reciproc avantajoasă.
Sunt multe modalităţi de colaborare între familie şi grădiniţă: discuţii zilnice, teme săptămânale de
consiliere pentru părinţi, şedinţe şi lectorate cu părinţii, vizite la domiciliul copiilor, serbări, lecţii-
vizită, plimbări, cursuri pentru părinți”Educaţi aşa!”, antrenarea părinţilor în derularea
proiectelor tematice, voluntariat din partea părinţilor în organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni de
voluntariat.
De asemenea, organizarea unor expoziţii cu lucrări realizate de copii, prin care părinţii au
posibilitatea să-şi cunoască copilul prin prisma rezultatelor muncii sale. Participarea părinţilor la
anumite activităţi demonstractive îi ajută să cunoască metodele şi procedeele folosite, le sugerează
anumite modalitaţi concrete de îndrumare a jocurilor, de folosire a jucăriilor, etc. În cadrul acestor
participări, părinţii observă modul de comportare al copilului în colectivitate, precum şi modul şi
gradul de implicare al preşcolarului în activităţi.

443
Participarea activă a părinţilor la activităţile din grădiniţă le creează copiilor sentimente de
siguranţă, înţelegere, bucurie; copilul arată ce ştie, ce poate iar părintele este mândru de copilul său
în relaţie cu ceilalţi. Aşa pot să aprecieze împreună activităţile, faptele, evenimentele, rezultatele
obţinute.
Reuşita actului educaţional o asigură unitatea de cerinţe, existenţa unor reguli comune cunoscute şi
fixate împreună aplicate atât în grădiniţă, cât şi acasă.
Parteneriatul grădiniţă – familie, acţiunile pe care aceştea le desfăşoară, continuarea de către familie
a activităţilor din grădiniţă, duc la formarea copilului pentru viaţa de adult.

BIBLIOGRAFIE:
 Ecaterina Adina Vrăşmaş, Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura
„Aramis”,2002;
 Gheorghe Bunescu, Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor, www.1educat.ro;
 Stern,H.H.,Educaţia părinţilor în lume, Bucureşti, Editura Didactica şi Pedagogica,1972.
 Dumitrana, Magdalena, „Copilul,familia şi grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti, 2000;
 Mateiaş, Alexandra, „Copiii preşcolari,educatoarele şi părinţii. Ghid de parteneriat şi
consiliere.” E.D.P.Bucureşti, 2003.

444
 CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE

Prof.înv.preşc. Bruja Carmen-Vasilica

Grădiniţa cu P.N.Frumoasa
Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru
cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari în
asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi să
sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente modalităţi
de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii educativi cei mai
apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se
referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a
activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu însufleţire
şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă
importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.

Serbarea şcolară
Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor .Prin
conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi
sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească ,plăcere
estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai plină de
sens.
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii
să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători
de iarnă .
Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun ,de
cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui
Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,, Într-
o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,, Bradul credincios,,.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv –
pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se

445
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în
mod favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică
varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie
publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

446
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!

Buburuz Valentina

Gânduri înainte de Crăciun...

Sărbătorile de iarnă sunt așteptate cu nerăbdare de copii. Zăpada, colindele, bradul împodobit,
darurile aduse de Moș Crăciun, toate acestea creează o atmosferă de bucurie și de emoţii pozitive
pe care cei mici le trăiesc de fiecare dată cu mare intensitate, dar diferit, odată cu trecerea anilor.
La școală, în sala de clasă, locul în care zilnic elevii petrec patru-cinci ore, atmosfera este feerică
de la începutul lunii decembrie: miroase a portocale, colindele răsună perpetuu, se împodobește
bradul, se pavoazează pereţii cu picturi, cu desene și cu decoraţiuni pe tema ,,Sărbătoarea
Crăciunului”, se aprind beculeţele colorate care clipesc neîncetat.
Și cum să nu îţi placă la școală în această perioadă, când ești elev în clasa a IV-a?
Parcă și orele de curs te îndeamnă să te gândești că mai e puţin… și vine Moșul!
La ora de limba și literatura română treci prin emoţii de nedescris atunci cand afli că ,,Moș Crăciun
a fost răpit” de Spiritele Răului, citind povestirea scriitoarei Lyman Frank Baum. Apoi parcurgi
textul pe nerăsuflate, ca să afli dacă și de cine a fost eliberat Moș Crăciun. Fericit că Moșul este
din nou liber și poate să-și reia eterna lui activitate, nu ţi se mai pare greu să povestești peripeţiile
prin care el a trecut, să rezolvi toate exerciţiile aplicative, să răspunzi la toate întrebările legate de
el, ba chiar să creezi și tu un text în care să-ţi demonstrezi originalitatea.
Colindul este studiat la ora de limba și literatura română ca specie a genului epico-liric. Astfel,
elevii reușesc să înţeleaga simbolurile întâlnite în aceste creaţii literare și să conștientizeze
mesajul fiecărui cântecel de Crăciun pe care îl cântau de când erau mai mici.
,,Povestea unui brad”, operă literară scrisă de Hans Christian Andersen are un mesaj plin de
optimism: bucuria Crăciunului poate fi purtată în suflet tot anul, dacă știm să fim buni și să
apreciem frumuseţea vieţii. Elevii creează și ei, păstrând același mesaj optimist, povestea unui
brad pentru Crăciun salvat de la tăiere, care a fost înlocuit cu un brad plantat într-un ghiveci.
La orele de matematică elevii de clasa a IV-a rezolvă exerciţii și probleme nenumărate, dar parcă
sunt mai ușoare acum. Au de aflat: ,,Câte jucării sunt în sacul Moșului?”, ,,Câte bomboane sunt în
brad?”, ,,Câte globuri de fiecare culoare s-au folosit pentru a împodobi bradul?”, ,,Câţi cozonaci s-
au vândut la brutăria lui Moș Crăciun?”, ,,Câte beculeţe sunt pe fiecare ghirlandă?” și multe alte
necunoscute care îi duc cu gândul la Sărbătoarea mult așteptată. Aceste subiecte stimulează
interesul elevilor, potenţându-le participarea la oră.
Ora de muzică este cea în care retrăim, prin interpretarea colindelor, momentele înălţătoare ale
Nașterii lui Issus :,,O,ce veste minunată!”, ,,Astăzi s-a născut Hristos”, ,,Trei păstori”, ,,Iată, vin
colindatori!”, dar și bucuria întâlnirii cu Moș Crăciun: ,, Moș Crăciun cu plete dalbe”, ,,Cântec

447
pentru Moș Crăciun” s. a. Elevii sunt dornici să inveţe şi să interpreteze cât mai multe colinde, atât
pentru mesajul lor, cât şi pentru linia melodică.
Serbarea şcolară dedicată Crăciunului este un eveniment pentru copii, pentru profesor şi pentru
părinţi. Pregătirea serbării pune în valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia, pentru că toţi
contribuie la obţinerea rezultatului final ( program artistic, decor, costume, fond muzical etc.).
Fiecare copil are un rol bine stabilit: Moș Crăciun, spiridușii, Zana Iarnă, fulgii de nea, colindătorii
etc. Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, elevii intră în lumea artelor, îşi
perfecţionează aptitudinile artistice şi învaţă să iubească frumosul. În proiectarea scenariului
serbării, pe lângă conţinuturile care trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a elevilor, urmărim
și crearea atmosferei de veselie şi de destindere, dar şi a atmosferei încărcate de emoţie, de
sensibilitate.
Perioada de pregătire a serbării, însoţită de dorinţa de a avea succes, formează elevilor deprinderi de
muncă în echipă şi sudează colectivul de elevi.
Prin toate activităţile desfaşurate şi enumerate anterior, Sărbătoarea Crăciunului a adus în sufletele
elevilor de clasa a IV-a o bucurie înălţătoare care i-a ajutat să se aplece cu mai mult drag asupra
cărţilor şi să înveţe cu mai mult spor.
Chiar daca va trece repede ca gândul, Crăciunul va veni și în anul viitor, iar elevii vor aștepta
Sărbătorile de iarnă cu nerăbdare. Zăpada, colindele, bradul împodobit, darurile aduse de Moș
Crăciun, toate acestea vor crea o atmosferă de bucurie și de emoţii pozitive pe care ei le trăiesc de
fiecare dată, cu mare intensitate, dar diferit, odată cu trecerea anilor…

448
 Importanta activitatilor educative realizate in parteneriat cu parintii

Profesor, Bucataru Petronela

Scoala Gimnaziala Nr. 1 Gorbanesti, judetul Botosani

Implicarea parintilor in organizarea si desfasurarea activitatilor educative este un subiect abordat

frecvent de membrii comunitatii scolare si supus atentiei intregii societati.

Daca pana de curand formarea personalitatii complexe a elevilor era doar sarcina scolii, ea avand
un rol decisiv in educarea elevilor, astazi se impune o schimbare de viziune in aceasta directie,
deoarece o educatie de calitate se realizeaza doar atunci cand la procesul de formare a elevilor
participa toti factorii educationali, cadre didactice si parinti.

Asadar, activitatea pedagogica de la scoala este o continuare a activitatii de acasa si invers, intre cei
doi factori educationali se stabileste o relatie de colaborare in interesul comun al educarii elevului.
Implicarea parintilor in activitatile educative este asociata cu rezultate cognitive si noncognitive
mai bune ale elevilor, de aceea actiunile scolii si ale parintilor trebuie sa se intrepatrunda.
Activitatile desfasurate in parteneriat cu parintii faciliteaza inlaturarea barierelor de comunicare
dintre participanti, clarifica problemele aparute la nivelul colectivului de elevi, provoaca la
cunoastere si autocunoastere personala.

Parintii sunt primii profesori ai elevilor, ei incep educarea elevilor in mediul familial, iar
colaborarea cu scoala trebuie sa se concretizeze intr-un program comun de activitati.
Astfel, scoala isi deschide usa pentru ca parintii sa aiba oportunitatea de a cunoaste si a participa la
activitatile care se desfasoara in scoala sau in afara scolii, dar coordonate de cadre didactice. Sunt
initiate diverse proiecte, activitati prin care cadrele didactice invita parintii sa participe, alaturi de
copiii lor, la actiuni organizate intr-un context nonformal, beneficiarii acestor activitati fiind
intotdeauna elevii, care vor descoperi treptat ca parintii sunt parte importanta a educatiei lor.
Participand la astfel de intalniri educative, parintii au posibilitatea sa-si vada copiii in alte situatii
decat cele de acasa, sa fie evaluatorii copiilor si sa perceapa corect importanta derularii unor
activitati educative realizate in parteneriat cu parintii si sa insumeze beneficiile implicarii lor in
astfel de actiuni.

Activitatile educative realizate in parteneriat cu parintii sunt importante deoarece ele completeaza
activitatile scolare, proiectarea unor astfel de activitati aduce un plus traseului educational al
elevilor.

Implicand parintii in activitatile educative, acestea vor fi mai atractive pentru elevi, iar parintii vor
fi mai implicati si mai constienti de actul didactic, de importanta scolii in viata copiilor.
Activitatile organizate in parteneriat cu parintii, precum cele de Craciun, de Paste, de Martisor,
sezatori, sau voluntariat sunt indragite de elevi si parinti deoarece ii provoaca sa se implice efectiv
si afectiv in realizarea sarcinilor; parintii realizeaza impreuna cu copiii desene tematice, colaje,
felicitari, colecteaza lucruri pe care le vor dona sau canta cantece religioase.

Activitatile educative realizate in parteneriat cu parintii reprezinta un mijloc eficient de educare a

elevilor, fiind, totodata, si o modalitate de sudare a relatiei triadei profesori- elevi-parinti, in care
relationarile dintre beneficiarii directi ai activitatii, elevii, si cei indirecti, parintii, se produc in
conditii inedite. Aceste intalniri educative sunt sesiuni de formare pentru elevi si parinti.

449
In concluzie, cand cele doua medii educationale, scoala si familia se completeaza si se sustin, ele
pot asigura o buna integrare a copilului in activitatea scolara, dar si in viata sociala.

Bibliografie
Cernea, Maria, Contributia activitatilor extracurriculare la optimizarea procesului de invatamant,
Editura Discipol, Bucuresti, 2000
Nica, I, Topa L, Colaborarea scolii cu familia elevilor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1974

450
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare

Prof.înv.primar BUCUR DORINA

Înv. Săcuiu Georgeta
Școala Gimnazială ,,Gheorghe Banea,, Măcin, Tulcea

,,Nimic nu-i mai frumos , mai nobil,decât meseria de educator, de grădinar de suflete umane, de
călăuză a celor mai curate și mai pline de energie mlădițe.,,(D. Almaș)
Copiii se lasă îndrumați și pot fi modelați în așa fel încât pe fondul lor afectiv să se așeze
elementele cunoașterii artistice care vor imprima gândirii lor anumite nuanțe , ce vor îmbogăți
substanța viitoarei activități individuale și sociale.

Valorificând frumusețea tradițiilor și obiceiurilor populare în cadrul serbărilor reușim să

înfrumusețăm viața copiilor, îi ajutăm să cunoască tradițiile românești și rolul important pe care –l
au în viața oamenilor din cele mai vechi timpuri și modul cum aceste tradiții au dăinuit peste timp.
Prin intermediul serbărilor școlare introducem copiii într- o lume frumoasă a cântecului, dansului,
poeziei, poveștilor, glumelor, proverbelor , zicătorilor și strigăturilor, a unor evenimente
tradiționale- Crăciunul, Paștele, Moș Nicolae,etc- copiii având posibilitatea să cunoască frumusețea
și bogăția folclorului, diversitatea tradițiilor și obiceiurilor românești, armonia limbii române.
Organizarea unei serbări școlare poate fi și un prilej de atragere a elevilor spre lectură, spre genurile
liric și dramatic. Prin îndrumarea învățătorilor și profesorilor, dintre elevii care vor juca mici roluri
în serbările școlare se vor ridica actorii, poeții și dramaturgii de mâine.

Astfel de activități au un puternic ecou în sufletele elevilor, oferindu-le posibilitatea de a se

identifica și promova tezaurul de valori transmise și îmbogățite de la o generație la alta. De
asemenea aceste activități constituie un adevărat mijloc de educare a elevilor, oferind excelentul
prilej de interrelaționare între aceștia-învățătoare-părinți și comunitate.

Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoașterii și în
același timp cheia succesului în activitatea didactică pentru fiecre învățător cât și pentru elevii săi.
Copilul, în general, este lipsit de încredere în forțele lui. Efortul pe care îl face în clasele primare
este uriaș. Una dintre ideile principale ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ,
organizator, cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare. Ca activitate
intenționată și orientată, educația extrașcolară-nonformală permite adâncirea cunoștințelor și
dezvoltarea competențelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului și dezvoltarea
înclinațiilor și talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă și plăcută a
timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieții asociative, dezvoltarea capacităților de a lucra în grup și
de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinței și formarea trăsăturilor
pozitive de caracter.

Prin realizarea parteneriatelor cu părinții se urmărește reducerea absenteismului școlar,implicarea

acestora în activitatea școlară, promovarea unor schimbări în mentalitatea tradițională a părinților în
raport cu poziția copilului în familie.

Implicând părinții în activitățile școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive pentru elevi, iar
părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii în viața
copilului, realizând astfel un progres important în activitatea didactică.

451
Orice serbare școlară este o sărbătoare, atât pentru elevi, cât și pentru dascălii lor și, nu în ultimul
rând, pentru părinții elevilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginația și creativitatea fiecăruia –elev sau profesor.. Fiecare poate veni cu propuneri privind :
alegerea scenetei, repartizarea rolurilor, alegerea recitatorului pentru fiecare poezie în parte,
transformarea poeziilor în cântece găsind melodii adecvate, realizarea decorurilor, a costumelor,
alegerea recuzitei. Implicarea elevilor, dar și a părinților în organizarea serbărilor va stimula
talentul, creativitatea, le va solicita imaginația și inteligența, va permite manifestarea personalității
fiecăruia. Între copil și părinte se realizează o legătură strânsă, o colaborare și o deschidere mult mai
mare. Părintele sprijină mai mult elevul, dar și cadrul didactic, ajută și face ca această legătură să fie
mai mare, mai sudată.
Anumite roluri pot fi interpretate de părinți, chiar și de bunici, altele de învățători sau profesori.
,,Un bun învățător are grijă să vină rândul fiecărui elev la îndatoririle plăcute și la cele nesuferite.
Mari destine au de multe ori la bază influența unui bun învățător.,,
HELEN EXLEY

BIBLIOGRAFIE:
Cristea S., ,,Pedagogie generală. Managementul educației,, , E.D.P. București, 1996
Cucoș C., ,,Pedagogie,, Editura Polirom, București, 2002
Oprea R., ,,Culegere de texte pentru serbări școlare ,,, Editura Sfântul Ierarh Nicolae,, , București,
2010
Salade D., ,,Perfecționarea personalului didactic în pas cu cerințele unui învățământ modern,,

452
 SERBARE DE CRĂCIUN

Întocmit: Înv. Bucur Felicia Sanda

Șc.Gimn. Miron Neagu- structura Nicolae Iorga, Sighișoara, Mureș

Luminile stinse. Copiii, în ritmul muzicii, intră în clasă fiecare având o lumânare cu led în mâna. Se
aprind luminile.Copiii sunt adunați în jurul brăduțului.
Un băiețel dă buzna în clasă, zgribulit dar bucuros.
BĂIATUL: A sosit! A sosit!
COPIII: Cine? Cine a sosit?
Se deschide ușa și în clasă pătrunde o fetiță înveștmântată în alb.
COPIII: Iarna a sosit!!!
IARNA: Eu sunt iarna cea geroasă,/ Ce v-aduce bucurii,/ Sărbători cu brad în casă,/ Pentru voi,
iubiți copii.
COPIII: Iarnă, iarnă dragă,/ Ce mult te-am dorit,/ Iarnă, iarnă dragă,/Bine ai venit!
Cântec: ,, A venit, a venit, iarna!,,
ZÂNA IARNA: Dragii mei, copii iubiți/ Am și eu o întrebare:/ Voi pe mine mă-ndrăgiți?
COPIII: Daaa!
IARNA: Suneți-mi: de ce oare? (Câte doi copii îi spun Zânei Iarna motivul pentru care o iubesc).
Noi te iubim pentru că tu ne aduci zăpadă.
Noi te iubim pentru că iarna ne dăm cu sania.
Noi te iubim pentru că iarna ne dăm cu patinele.
Noi te iubim pentru că iarna ne dăm cu schiurile.
Noi te iubim pentru că iarna facem oameni de zăpadă și îngerași.
Noi te iubim pentru că împodobim bradul de Crăciun.
Noi te iubim pentru că iarna vine Moș Crăciun și primim cadouri.
Cântec:,, De raze mii,,
COPIL : Bradul este-mpodobit,/ Totul este pregătit,/Toți copiii mari și mici, Cu părinți și cu
bunici./Este ora de serbare/ Dar cum să continuăm oare,/ Dacă moșul n-a venit?
COPIL : Cineva a ciocănit./ Cred că moșul a venit./ Hai, bătrâne, intr-aici/ Și bucură-i pe cei mici.
Cântec: ,,Moș Crăciun cu plete dalbe,,
COPIII: Moș Crăciune, Moș Crăciune,/ Noi multe am învățat:/Poezioare, cântecele,/Chiar și un
dans minunat.
Copiii dansează pe melodia cântecului ,,Fulgi de nea”.
UN BĂIEȚEL: Cine știe-o poezie de Crăciun,/ Pentru Moșul nostru bun?
Copiii recită poezii pentru Moș Crăciun.
Bine-ai venit, Moș Crăciune!
Bine-ai venit, Moș Crăciune!
Te asteptam cu nerabdare,
Că papușa mea cea mică
A rămas fără picioare.
Și căluțul lui Costică
Cel cu numele Harap
I l-a trântit o pisică
Și-a rămas fără de cap.
Tu, dar plin-ți este traista!
Ai păpuși și cai si nuci!
Spune, zău, pe vremea asta
Unde vrei să te mai duci?
Stai la noi, că-i cald și bine
Si ți-om pune masă mare;

453
Stai, că-i frig și-i vai de tine,
Nu se vede nici cărare...
Ce ne-aduce Moș Crăciun?
Tot ce e frumos și bun:
Un cal bun de călărit,
Cărți frumoase de citit,
Trâmbițe și săbioare,
Pușculițe și vioare,
Iepurași ce fug pe masă,
Și-o biserică frumoasă
Și ne-aduce clopoței
Ca să ne jucăm cu ei.
Eu iubesc IARNA pentru că de Crăciun colindăm!
Colinda:,, Astăzi s-a născut Hristos,,
Toți cântă: We’ll wish you a Merry Christmas!

454
 ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE

Profesor Bucureșteanu Luminița

Școala Gimnazială ,,Mihai Viteazul” Călărași
Educaţia extracurrriculară îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri.
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei
optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea
comportamentului creativ în diferite domenii.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelor personale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce
permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi
maximizeze potenţialul intelectual.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale.
Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor,
asumându-şi responsabilităţi. Profesorul are, prin acest tip de activitate, posibilităţi deosebite să-şi
cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă.

Exemple de activităţi extraşcolare

Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv –
constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru.
Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de
producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local,
naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi
naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de
învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimulează şi
orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură.
Excursiile și taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoștinţelor copiilor despre frumuseţile
ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii
pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate ,
imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe care le culeg, sunt
folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii sunt foarte receptivi la
tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuşi să acţioneze în acest sens .
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi
patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale
importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi
consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe.

Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau

spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează
anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile
extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa și nu prin produsul realizat de
acesta.

455
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc
bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se
dezvoltă spiritul practic, posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se
autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor,
asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi
cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă.
Prin intermediul proiectelor umanitare îi ajutăm pe semenii noștri dând dovadă de compasiune,
înțelegere, dragoste.

În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extracurriculare.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie, este
relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, beneficiar fiind ELEVUL.

Bibliografie
 Ionescu, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
 Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ
modern”, 2005.

456
 ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE - IMPORTANȚA LOR

Prof. BUCUȚĂ FLORINELA-RAMONA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ „GRIGORE TABACARU”
HEMEIUȘ, JUD. BACĂU
Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante și utile. Dar
sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea numărându-se:
desfășurarea acestora după programul de studiu, când elevii sunt deja obosiți sau înainte și aceștia
nu se mai pot concentra la ore. Deci, programul elevului este mai încărcat. Profesorii caută soluții
pentru valorificarea lor: urmăresc programul elevului din ziua respectivă, cât a avut de învățat sau
de scris. Dar, este suficient? Întrebând elevii despre aceste aspecte, au recunoscut că este destul de
greu să desfășori multe activități extrașcolare, pentru că programa școlară este încărcată. Se pune
întrebarea: cum îi determinăm pe elevi să se implice în desfășurarea activităților extrașcolare?
De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop învățarea
nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind domenii
și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune
dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Când vorbim de activități extrașcolare, ne
referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui să facă acest fapt cu plăcere
deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării
personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi
performanți.
Ca profesor de limba și literatura română, am căutat să îndrept elevul spre abordarea textului literar
din mai multe perspective, astfel încât elevului să i se dezvolte orizontul cultural și spiritual. Încă
din clasa a V-a, se pune accent pe valorificarea valențelor pozitive din basme, insistând pe victoria
binelui în lupta cu răul, pe virtuțile alese ale personajului principal, care simbolizează idealul de
curaj, demnitate, frumusețe fizică și morală. Pornind de la această temă se poate realiza în cadrul
orelor extrașcolare o prezentare a aspectelor negative din societate și elevii vor fi stimulați să
propună soluții prin care să îndrepte răul, aspectele negative, dând alternative la aceste fapte. Tot de
la această specie literară, elevul este pus să contureze un CV imaginar al unui personaj negativ sau
al unui personaj pozitiv.
Pornind de la schițele lui I. L. Caragiale, elevii dezbat comportamentul lui Goe, lui Ionel și apoi se
realizează o dezbatere amplă pe teme bunelor maniere. Elevii, jucând joc de rol vor crea scenete în
care ei vor fi personaje din opere și vor dovedi că știu cum ar trebui să se comporte în anumite
situații.
Un succes deosebit l-a înregistrat dramatizarea unor fabule în cadrul unui concurs între clase. Elevii
au selectat fabula preferată, au dramatizat, punându-se în situația unui anumit tip de personaj.
Concursul a fost unul deosebit, au fost premiați cei mai buni elevi. După concurs s-au valorificat
anumite teme din care elevii să învețe cum ar trebui să se comporte civilizat și adecvat în mai multe
situații. Prin fabule se critică defectele omenești cu scopul de a le îndrepta. Valorificând învățătura
fabulei, morala, elevii învață să aprecieze anumite valori: cinstea, dreptatea, modestia, onestitatea.
La aceste activități deosebite pot participa și părinții, pot ajuta la crearea decorului în care elevul să
performeze sau pot fi simpli invitați. Aceste texte literare contribuie la formarea personalității
elevilor, la conturarea unor valori morale pe care să și le însușească pe viitor.
În preajma sărbătorilor se organizează activități literar-artistice cu scopul de a valorifica tradițiile,
obiceiurile, specificul poporului nostru. Elevii cântă colinde, se bucură de magia sărbătorilor de
iarnă, la școală, dar și în cadrul familiei. Frumusețea colindelor parcă împrăștie în zare puritatea,
iubirea, dragostea de aceste comori preluate din moși strămoși.

457
O altă sărbătoare importantă este 1 Decembrie, zi în care fiecare suflet de român vibrează la tot ceea
ce înseamnă tradiție, patriotism, iubire de neam și țară. Promovând valorile naționale învățăm să ne
apreciem, să valorificăm virtuțile noastre ca nație. Valorificarea specificului neamului nostru îl
poate determina pe elev să interiorizeze anumite trăiri, să iubească țara, neamul și pe cei de lângă ei.
Iubirea, colaborarea, dăruirea ne face mai buni, mai valoroși și acest lucru elevii îl află indirect din
aceste activități.
O altă temă foarte importantă este timpul liber și elevul trebuie să aibă alternative atractive și care îi
dezvoltă competențele însușite în școală. Activitățile extrașcolare sunt acele uși care se deschid pe
ambele părți, scopul lor fiind același, dezvoltarea personalității, stimularea încrederii în sine. Este
de dorit ca elevul să învețe prin joc, să asimileze noi cunoștințe și într-un cadru nonformal. Datoria
noastră de dascăli este de a-i crea elevului spațiul, conjuctura care să îl ajute să dea frâu imaginației,
să își valorifice înclinațiile dezvoltându-le până va ajunge la performanță.
Un eveniment atât de important, Învierea Domnului, este un prilej de bucurie și orice persoană
trăiește intens toate etapele care duc la înălțarea sufletească de-a lungul acestor importante
săptămâni. În aceste săptămâni, în cadrul activităților extrașcolare este necesar să se desfășoare
activități extrașcolare care au ca scop formarea unor personalități armonioase, cu adâncă trăire și
familiarizarea tânărului cu semnificațiile religioase ale zilelor care premerg și urmează Învierii
Domnului.
În cadrul activităților educative, se pot desfășura activități precum: recitarea unor poezii, creații ale
elevilor, scenete, realizarea de felicitări, desene tematice. Este recomandat ca aceste activități să se
desfășoare de la vârstele mici, ca orice tânăr să se identifice cu tradițiile, obiceiurile, slujbele
religioase care marchează momentele cruciale ale existenței umane.
Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive ale
vieții. Cât sunt mici, toți copiii trebuie să își însușească valori morale, să trăiască momente
înălțătoare, să conștientizeze rolul religiei în formarea lui ca individ și să participe la toate
evenimentele importante alături de familia unită. Aceasta este soluția vitală pentru o viață
echilibrată, pentru petrecerea momentelor neegalabile din mijlocul familiei, pentru formarea ca
individ responsabil și valoros pentru societate.
Se recomandă desfășurarea de parteneriate școlare având ca parteneri: familia, comunitatea,
reprezentanții bisericii, școala. Această triadă stă la baza formării individului și niciun factor nu
poate lipsi pentru că acest echilibru pentru viitorul individului va fi afectat.
Cum se poate lucra în parteneriat? Este foarte simplu: în cadrul școlii se pot organiza simple
activități literar-artistice, serbări, concursuri tematice…la care să fie invitați părinții sau membri
comunității. Chiar dacă părinții sunt la mare depărtare, în străinătate, prin mijloace moderne, prin
internet, Skype, ei pot viziona aceste evenimente și pot lua parte, chiar dacă nu sunt prezenți în acel
loc. Ei pot urmări evoluția elevului și acest lucru este foarte important. Depărtarea părinților
declașează mari drame în sufletul elevilor și aceste evenimente îi pot apropia, deoarece ei trăiesc
emoții puternice.
Elevii sunt încurajați în urma acestor activități să scrie versuri, jurnale ale trăirilor, astfel
transmițând sentimentele trăite, puternice, emoțiile și celor din jur. Mult mai interesant ar fi dacă și
părinții ar contribui la aceste momente.

Important ar fi ca în cadrul acestor activități să fie inserate și momente muzicale, cântări religioase
pe care ei să le îndrăgească. Se pot interpreta cântece alături de părinți, bunici, chiar și în biserică,
mai ales în anumite momente. Pot fi organizate și voluntariate sau se pot dona lucruri, dulciuri,
alimente pentru cei nevoiași. În acest caz, se dă o mai mare amploare evenimentului.

458
Este destul de greu să se găsească mult timp pentru pregătirea acestor activități, dar dacă se pornește
de la ceea ce ei știu din familii, mai ales cei care locuiesc la țară, rezultatul va fi unul deosebit. Sunt
activități frumoase care înnobilează sufletul omului și care îi dau strălucirea celui care aspiră la
frumos, puritate.
Bibliografie:
Pavelescu, Marilena (2010). Metodica predării limbii și literaturii române. Editura Corint.
Crăciun, Corneliu (2011). Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și în liceu.
Editura Emia.
Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru.

459
 Magia Sărbătorilor de Iarnă

Prof. Înv. Preșcolar Buda Ramona

GPP Nr. 45, Oradea
Mesajul Zânei:
,, Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu ?
Pădurea iarna doarme, c-aşa vrea Dumnezeu.
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i?
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimise dintr-însa Dumnezeu.
Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum a găsit-o, cu flori şi jucării.
Departe într-un staul e-n faşă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte I-au adus!
Dar El e bun şi-mparte la toţi câţi Îl iubesc,
Tu vino, şi te-nchină, zi: ”Doamne-ţi mulţumesc!”. ”
În perioada Sărbătorilor de Iarnă toți copiii așteaptă cu nerăbdare activitățile care se
desfășoară în grădiniță, sosirea lui Moș Crăciun și totodată bucuria de a fi alături de familiile lor în
mediul educațional.
În acest an am pus în scenă
,,Nașterea Domnului Iisus”, copiii fiind
foarte încântați de rolurile primite. Au
interpretat cu sufletele deschise rolurile
copiilor care își exprimă bucuria pentru
sosirea iernii, rolul Zânei Iarna, rolul
Crenguței fermecate, al Bradului, al
Stejarului, al Îngerașilor, precum și al
Mariei, al lui Iosif, al lui Irod, al Ostașului
și al Gazdei primitoare.

460
 Părinții au fost alături de ei și au apreciat munca și rezultatele frumoase, iar îndrăgitul Moș
Crăciun nu a dezamăgit pe nimeni nici în acest an!

461
 Activitǎțile din grǎdinițǎ ȋn parteneriat cu pǎrinții

Prof.înv.preşc.Bugeanu Mariana Nicoleta

Grădinita P.N Năsturel Constanţa

În ziua de azi se consider faptul cǎ,o şcoală dezvoltată este aceea care răspunde unei game cât mai
largi de nevoi ale beneficiarilor săi, este deschisă la parteneriate, cu oameni pregătiţi şi motivaţi,este
scena unor acțiuni deosebit de frumoase şi speciale care se pot desfǎşura ori de câte ori este un
eveniment cultural, istoric sau religios.O serie de parteneriate se pot încheia între
grădiniţă,şcoala,familie,societate.Aceste instituţii sunt cei mai importanţi factori care ajută la
dezvoltarea si creşterea armonioasă a copilului indiferent de vârsta acestuia.Să nu uităm însă că,un
copil are nevoie de sprijinul acestor instituţii de la o vârstă extreme de fragedă.
Prima relaţie este stabilită de către educator ȋn cadrul gradiniţei.Grădiniţa eficientă realizeaza un
parteneriat cu copiii, prin valorizarea si respectarea identitaţii sale, cu familia- prin cunoasterea
importanţei acesteia şi atragerea în procesul didactic cu toate resursele educative ale societaţii,pe
care le identifică,le implica şi le foloseşte activ. Identificând şi valorizând dimensiunea personală a
individului, realizăm însa, nevoia valorizării şi aprecierii familiei ca un mediu primordial şi afectiv
necesar formării individuale. Familia trebuie sprijinită şi nu înlocuită în educaţia tinerei generaţii. Şi
pe parcursul vârstelor şcolare familia rămâne mediul afectiv cel mai viabil de securitate şi
stimulare.Părinţii ar trebui să îi ofere copilului îndrumare adecvată în exercitarea drepturilor sale,
într-o manieră care să ţină seama de capacitaţile lui în continuă dezvoltare. Îndrumarea adecvata
înseamnă ca parinţii, pe măsura ce copiii cresc, ar trebui să îi responsabilizeze mai mult în
problemele personale, facilitând exercitarea sporită a autonomiei. Opiniilor copilului trebuie să li se
acorde importanţa cuvenită, în funcţie de vârsta si gradul lui de maturitate. Colaborarea dintre
educator şi familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate de cerinţe şi o unitate de
acţiune când este vorba de interesul educabilului. Colaborarea şi cooperarea părinţilor cu grǎdinița
sunt eficiente şi benefice ambilor factori,în condiţiile în care comunicarea este reala,în funcţie de
dimensiunea sa umana.
Amintim faptul că deciziile, acţiunile şi rezultatele educaţiei nu mai pot fi realizate decât în
comunitatea de opţiuni dintre mediile responsabile – familie, grǎdinițǎ şi societate. proiectarea,
decizia, actiunea şi evaluarea ȋn educație sǎ fie realizate prin cooperarea şi colaborarea dintre
instituţii, influenţe şi agenţi educaţionali. Dezvoltarea comunitară urmăreşte promovarea „binelui
comun” încurajează sentimentul de apartenenţă al individului la aceasta şi-l face responsabil de
dezvoltarea ei.
Un rol deosebit asupra copilului mic ȋn perioada preşcolaritații,ȋl are marcarea unor momente din
viața lui prin petreceri,şezǎtori,serbǎri tematice sau activitǎți desfǎşurate cu pǎrinții.De cele mai
multe ori serbǎrile sunt considerate de copii cele mai frumoase acțiuni şi sunt trǎite la
maxim.Preşcolarii ȋşi prezintǎ rolurile,momentele,cu mari emoții,se transpun imediat ȋn pielea
personajelor ȋntruchipate şi la final sunt mândrii de ceea ce realizeazǎ.Cele mai speciale serbǎri sunt
considerate serbǎrile din preajma Crǎciunului sau din preajma Paştelui,deoarece copiii ştiu cǎ sunt
recompensați pe mǎsura efortului depus fie de Moş Crǎciun ,fie de iepuraş.De-a lungul anilor am
desfǎşurat foarte multe serbǎri cu multe generații de copii,ȋnsǎ cele mai frumoase şi speciale au fost
cele de la grupa micǎ.
Serbarea din acest an am conceput o sub forma unei şezǎtori care se va desfǎşura ȋn jurul
bradului,iar preşcolarii (de 2-4 ani) ȋmpreunǎ cu unul dintre pǎrinți vor recita,vor cânta colinde și
vor dansa ȋn așteptarea lui Moș Crǎciun.Mulți dintre copii nu știu ȋncǎ sǎ vorbeascǎ de aceeea i-am
implicat pe pǎrinți,iar emoțiile ȋi vor copleşi atât pe cei mici cât şi pe cei mari.
Prin aceste serbǎri,nu numai copilul învată şi se dezvolta sub influenţa educatorului, ci şi acesta se
formează şi se transformă ȋn acelaşi timp cu copilul. Rezolvarea fiecărei probleme educative adaugă
competenţe noi cadrului didactic. Numai un cadru didactic de tip reflexiv, creator si dinamic care

462
accepta schimbarea în raport cu fiecare generaţie, va găsi raspuns la noile întrebări. Părinţii, copiii şi
educatoarea se influenţează puternic unii pe alţii prin relaţionare reciprocă fie pozitivă,fie negativă.
Cultivarea unei relaţii de parteneriat afectiv între gradiniţa,parinţi şi societate în sprijinul educaţiei
şi creşterii copilului constituie cheia succesului viitor în adaptarea şi integrarea şcolară,dar şi
socială; este primul pas către o educaţie deschisa,flexibila şi dinamică a personalităţii copilului,iar
activitǎțile extracurriculare (serbǎrile) ȋi motiveazǎ şi le dezvoltǎ dragostea fațǎ de
muzicǎ,poezie,dans şi tradiții,le dezvoltǎ simțul artistic şi ȋi ȋnvațǎ sǎ fie mai sociabili. .

Bibliografie:
-Dumitrana, M.,”Copilul, familia şi grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti, 2000
-Dima, S.(coord.), “Copilăria- fundament al personalitaţii”, Imprimeria Coresi, Bucureşti, 1997
- Preda,Viorica., Copilul şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti , 1999
-Verza,E.,Psihologia vârstelor, Editura Prohumanitas, Bucureşti, 2005
-Vrăşmaş Ecaterina Adina, Educaţia copilului preşcolar, Bucureşti, Ed. Pro Humanitate, 1999;

463
 A venit Crăciunul

Bujorean Maria Ramona

Scoala Gimn.”Sorin Leia” Tomesti
(Povestitorul): În ziua a 6-a a creaţiei Domnul a zis: Să facem om după chipul şi asemănarea
Noastră ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele, toate vieţuitoarele care se târăsc
pe pământ şi tot pământul.
Adam şi Eva au fost izgoniţi din Rai întrucât au nesocotit porunca Domnului. În mărinimia Sa,
Dumnezeu i-a mângâiat pe oamenii căzuţi în robia păcatului, promiţându-le pe Mântuitorul. Şi
poporul care locuia în întuneric a văzut lumină mare, căci prunc S-a născut nouă, un fiu S-a dat
nouă, unul născut din puterea lui Dumnezeu.
(toti): înger de mare sfat, sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, domn al păcii, părinte al
veacului ce va să fie!
COLIND: Steaua sus rasare
(Ane Marie):
Pe firul meu
S-a scris mereu
Speranţa şi minunea,
Şi s-a aflat
Că semnul meu
E dat să ştie lumea
Că S-a născut
Fiu de-mpărat,
Mai mare dintre oameni,
Singurul fără de păcat,
Din Cer venit în lume.
(Povestitorul): În zilele acelea a ieşit poruncă de la împărat să se înscrie toată lumea. Şi s- suit şi
Iosif din Galileea din cetatea Nazaret, în Iudeea în cetatea lui David, care se numea Betleem, pentru
că el era din casa şi din neamul lui David. Ca să se înscrie împreună cu Maria cea logodită cu el,
care era însărcinată. Iar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască şi l-a născut pe Fiul
său, cel Unul născut, şi l-a culcat în iesle căci nu mai era loc de găzduire pentru ei în casa de
oaspeţi.
(în timpul acesta intră în scenă Iosif şi Maria cu Pruncul în brate şi-l aşează în pătuţul amenajat din
staul. Ei vor sta în genunchi până la sfârşitul piesei)
După care:
(Gherasim)
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, Maică preacurată
Şi pururea Fecioară Marie!
(Alexandru): Toţi cu inimă curată, Ţie Doamne-Ţi mulţumim. De greşeli să ne ferim şi cu toţi fraţi
buni să fim
COLIND: Sus la poarta Raiului

464
(Matei):
Noua ingerii ne-au spus
Veste buna, veste mare
Ca ni s-a nascut Isus
Cu iubire si salvare.
Hai si tu acum la iesle
Tu care asculti solia:
Asta nu-i doar o poveste
Asta este profetia!
Hai la ieslea minunata
Ca Isus sa te primeasca,
Inima sa-ti curateasca
Si-apoi sa te mantuiasca!
COLIND: Trei Crai de la răsărit
(în timp ce se cântă colindul intră pe scenă magii care lasă daruri în faţa Mariei şi a lui Iosif)
(Magii): Cred într-unul Dumnezeu, născut, nu făcut!
COLIND: Astăzi s-a născut Hristos
(Povestitorul):Şi-n ţinutul acela erau păstori stând pe câmp, şi făcând de strajă noaptea în jurul
turmei lor şi iată Îngerul Domnului a stat lângă ei, şi slava Domnului a strălucit în jurul lor. Şi ei s-
au înfricoşat. Iar îngerul le-a zis:
(Antonia): Mare-I seara de-astă seară!
COLIND: Mare-I seara de-astă seară.
(în acest timp intră păstorii pe scenă şi lasă daruri de la stână:braza şi lapte lui Iosif şi Mariei)
(Îngerii): Nu vă temeţi, că iată, v-am binevestit vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
(Povestitorul): Şi deodată s-a văzut împreună cu îngerul mulţime de oaste cerească lăudând pe
Dumnezeu şi zicând.
(Îngerii): Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace. Între oameni bunăvoire!
COLIND: O ce veste minunată!
(Andreea Nae):
Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc de-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.
Speranţa mea tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vinş;
Privirea ta de milă caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toţi, pierdut în suferinta
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.
Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele:
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!
COLIND: Iată vin colindători!
(Paul): -poezie-
(toti): Tatăl nostru !
(Povestitorul): Şi s-a auzit tron un glas puternic care zicea: Iată Fiul lui Dumnezeu este cu oamenii
şi El va Sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul lui şi Însuşi Dumnezeu va fi cu ei, şi va şterge orice
lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi. Şi celui ce va fi însetat de dreptate îi voi da să bea în
dar din izvorul apei vieţii.
COLIND: Moş Crăciun cu plete dalbe.

465
 PARTENERIATUL ȘCOALĂ-FAMILIE,ÎN SPIRITUL
SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

Prof.Bujor Marioara Mihaela

Educația este cea care desăvârșește ființa umană,educația pe care copilul o primește în
școală,în familie,în comunitate.Aspirațiile,rezultatele și sprijinul social și familial constituie
aspectele importante ale dezvoltării dinamice ale individului.Implicarea părinților joacă un rol
semnificativ în cadrul activităților școlare.Activitățile care implică părinții produc o schimbare în
ambientul familiei,cresc aspirațiile,atât ale părinților cât și ale copiilor.

Mediul familial este primul mediu educativ și socializator pe care îl cunoaște copilul și care
îl marchează într-un mod esențial în dezvoltarea lui.Legătura copilului cu familia este puternică și
de neînlocuit,școala și dascălul nu pot suplini total lipsa de preocupare a unui părinte.Un părinte
poate influența decisiv atitudinea copilului față de școală,comportamentul la școală,în relațiile cu
prietenii și colegii,cu dascălii,,stima de sine,motivația.

Realizarea unui parteneriat real și activ între școală și părinți,necesită un efort conștient și
permanent din ambele părți.Constrângerile de timp sunt cel mai mare obstacol în privința implicării
părinților în activitățile școlare,într-o buna colaborare cu școala,dar inițiativa trebuie să vină de la
școală.Parteneriatul nu apare și nu se dezvoltă de la sine,ci trebuie cultivat și menținut printr-o
comunicare eficientă,prin activități interesante,prin alegerea unor momente potrivite…și sarbătorile
de iarnă,cu magia lor,constituie cu siguranță un astfel de moment.

Modalitățile de colaborare școală-familie nu trebuie să se rezume numai la tradiționalele

ședințe cu părinții ci să cuprindă și alte activități – mai ales extrașcolare:excursii,serbări,activități de
voluntariat,ateliere de lucru,proiecte în colaborare cu alte instituții,etc.Implicarea părinților în astfel
de activități aduce beneficii dascălilor dar și părinților – o mai bună înțelegere a activităților
școlare,o mai bună cunoaștere a copilului,a reacțiilor și comportamentului său în alte
situații,relațiile copilului cu colegii,cu dascălul.Iar pentru copil…își simte părintele aproape de
activitățile lui,se simte înțeles,sprijinit.
Cu siguranța însă,avem nevoie de respect reciproc și înțelegerea importanței rolurilor de profesor și
de părinte,considerație pentru expertiza fiecărei părți cu privire la copil,dialog deschis între părinți
și profesori,spațiu și context adecvate,nivel ridicat de informare,
Magia sărbătorilor de iarnă,decorarea claselor,împodobirea bradului,pregătire
cadourilor(pentru copii defavorizați,pentru bătrâni) sunt activități care deschid inimile oamenilor și
lasă să pătrundă bucuria izvorâtă din recunoștință,sentimentul compasiunii față de semeni,puterea
de a ierta și multă pace în suflet.

Crăciunul este Sărbătoarea Sfântă a Nașterii Domnului,timp al bucuriilor,este o perioadă

în care primim și dăruim mai multă iubire și căldură sufletească.Este o perioadă specială,când
familiile se reunesc,când lumea este mai fericită,mai deschisă și mai bună.

466
 ÎMPREUNĂ CU COPILUL ŞI ALĂTURI DE EL

Inv. Buleteanu Iuliana

Liceul ,,George Tărnea,, Băbeni, Vâlcea

Motto : „Dacă te gândeşti la ziua ce va urma, ia-ţi de mâncare. Dacă te gândeşti la anul
care va urma, plantează un copac. Dacă te gândeşti la secolul ce va urma, educă copiii!"

Învăţământul românesc capătă noi valenţe în condiţiile impuse de reforma cu deschidere

europeană.În societatea contemporană, dinamică şi mereu în transformare, cu schimbări rapide şi
efecte imediate, educaţia şi învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, iar concepţia de
educaţie regândită şi modernizată. Au apărut noi educaţii ca: educaţia civică, educaţia morală şi
religioasă, educaţia estetică, educaţia pentru pace şi cooperare etc.Din perspectiva aderării
României la U.E., educaţia şi învăţământul se află în faţa unei mari provocări: creşterea importanţei
acordate disciplinelor ştiinţifice şi tehnice prin revizuiri generale ale conţinuturilor, stabilirea unor
legături mai stânse cu viaţa, pentru integrarea într-un spaţiu al ştiinţei şi cercetării europene.
Pentru a sublinia importanţa pe care România o acordă integrării în U.E., la 28 ianuarie 2005, la
Bucureşti, a fost inaugurat "Anul european al cetăţeniei prin educaţie." Fiecare disciplină de studiu
trebuie să implementeze în conştiinţa elevilor dorinţa "de a trăi şi învăţa în democraţie" pentru ca să
se realizeze dialogul intercultural şi comunitar în societatea românească actuală. Conştientizarea
complicaţiei vârstei adolescenţei face ca astăzi tineretul să fie una din temele majore ale anexietăţii
sociale, impunând conţinuturi educaţionale curriculare şi mai ales extracurriculare.
Democratizarea relaţiilor sociale în contextul european actual determină şcoala să perceapă elevul
ca pe un individ cu drepturi, care trebuie protejat în virtutea vulnerabilităţii sale.
Colaborarea între cadrele didactice de diferite specialităţi permite un parteneriat eficace între şcoală
şi comunitatea locală, având drept scop educaţia bazată pe cunoaştere şi adevăr, creşterea încrederii
membrilor societăţii în faţa educativă a şcolii.
Lumea contemporană, fragmentată economic şi politic, cultural şi religios are două
alternative:
1. coexistenţa paşnică prin colaborare şi cooperare în temeiul solidarizării pentru atingerea
scopurilor comune:. bunăstare, pace etc.
2.stabilirea unor relaţii armonioase în cadrul comunităţilor din U.E.
În căutarea forţelor capabile să favorizeze coeziunea şi identitatea U.E., problema rolului public al
religiei europene este deosebit de importantă.
Realizarea în şcoală a unei culturi sau a unei conduite religioase a elevilor este posibilă şi
necesară. Formarea tinerilor prin sistemul de învăţământ se cere a fi multidirecţională şi polivalentă.
Cum şcoala pregăteşte sistematic individul în perspectivă intelectuală, morală, civică, estetică,
igienică etc., componenta religioasă se adaugă acestora în mod firesc, organic, urmărindu-se
complementaritatea şi continuitatea de ordin instructiv şi formativ.
Contează ca aceste laturi ale educaţiei să fie vizate nu în chip concurenţial, ci ca un demers
educaţional global, integrator, realizat cu profesionalism şi responsabilitate de către întreg
personalul didactic. Valorile religioase au virtutea de a aduce oamenii laolaltă, de a crea legături
durabile, de a solidariza şi cimenta unitatea grupală, comunitară. Identitatea unei comunităţi se
exprimă şi prin îmbrăţişarea unor valori religioase comune ce sunt adoptate şi exprimate în
modliber.Relaţia dintre religie şi educaţie se actualizează diferit, de la ţară la ţară, politicile şcolare
puse în act reglementând prezenţa şi ponderea educaţiei religioase în programele şcolare.
O analiză comparativă, între diferitele politici şcolare europene, poate conduce la o serie de
concluzii:
- în multe ţări europene (mai puţin Franţa), educaţia religioasă este inclusă în curriculum şcolar,
punându-se accent mai ales pe elementele valorice şi pe reverberaţiile acestora în dezvoltarea
personalităţii;

467
- religia are un caracter obligatoriu şi nu este percepută, prin maniera în care se predă, ca fiind
contrară libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti;
- educaţia religioasă apare de cele mai multe ori alături de educaţia morală, fiind predate într-un
mod comun sau separat.
Educaţia pentru toleranţă religioasă deschide perspectiva formării omului din mileniul III, ea având
ca obiective:
- asimilarea cunoştinţelor referitoare la alte confesiuni şi religii;
- cunoaşterea specificului doctrinar şi liturgic al altor confesiuni;
- formarea culturii necreştine şi consolidarea culturii creştine;
- susţinerea şi respectarea căsătoriilor mixte.
Din acest motiv consolidarea conştiinţei şi conduitei tolerante se bazează pe familie, şcoală,
biserică, asociaţii religioase, mass-media, internet etc.
Apartenenţa oamenilor la spaţiile culturale, lingvistice, religioase diferite este şi trebuie să fie
mobilul înţelegerii şi colaborării pentru triumful păcii în lume.
Procesul educativ trebuie conceput astfel încât elevii să preţuiască propria moştenire
naţională, să primească contribuţiile originale ale oricărei naţiuni la civilizaţia modernă, pregătind
profesorii şi elevii să înţeleagă valoarea diversităţii caracterelor şi a independenţei de spirit.

BIBLIOGRAFIE:
 Chiş, V., (2001) Activitatea profesorului între curriculum şi evaluare, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
 Cucoş, C., (1996) Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi.
 Dafinoiu, I., (1999) Personalitatea elevilor. Temperamentul şi caracterul, în volumul
Psihologie şcolară, coord. Cosmovici A., Iacob, L., Editura Polirom, Iaşi

468
 Bune practici

Prof. inv. primar Buleteanu Iulian

Liceul ,,George ‚, Țărnea,, Băbeni,Jud Vâlcea

Wittner spunea că “interacţiunile sociale condiţionează dezvoltarea intelectuală a elevilor,

atitudinile sale, relaţiile elevilor cu profesorii şi colegii influenţează foarte mult evoluţia
atitudinilor, a condiţiilor şi a cunoştinţelor învăţate”.

Dezvoltarea unor relaţii socio-afective pozitive între cadrul didactic şi elevi, bazate pe sentimente
de simpatie, atracţie şi acceptare, permite costruirea unui climat psihosocial favorabil unei
conlucrări eficiente între participanţii la acţiunea de instruire.

Încă din fragedă copilărie, fiinţa umană stabileşte relaţii interpersonale. Dacă la început ele sunt
relaţii cu familia, pe măsura dezvoltării sale, procesul de socializare se amplifică. Relaţiile copilului
cu grupurile sociale în care se va integra de-a lungul existenţei sale vor exercita o importanţă
deosebită atât asupra evoluţiei sale, cât şi asupra randamentului activităţii pe care o desfăşoară
(învăţătura). Desfăşurarea unor activităţi în comun determină între membrii grupului respectiv, atât
relaţii de natura obligaţiilor cât şi relaţii emoţional afective şi momente de tensiune şi conflict.
Aceasta coloratură afectivă a relaţiilor este determinată de faptul că viaţa colectivă dezvoltă gradat
valori, norme, convingeri, care exercită nu numai influenţe ci şi constrângeri asupra membrilor
colectivităţii (clasa de elevi). De asemenea, îndeplinirea sarcinilor comune conturează o ierarhie de
status-uri care determină aprecierea diferenţiată a membrilor grupului clasă. Legat de această
apreciere diferenţiată Jim Carducci spune că “este posibilă datorită faptului că persoana imprimă
actului social un specific personal, ca expresie a trăsăturilor sale psihologice şi, în acelaşi timp,
asimilează tot într-un mod personal realitatea socio-psihologică”. Deci, clasa de elevi apare ca o
reuniune de indivizi cu o personalitate proprie care desfăşoară activităţi comune şi care constituie
fundalul unor relaţii interpersonale între membrii acesteia.

Cunoaşterea parametrilor relaţiilor educaţionale, permit cadrului didactic să faciliteze anumite

relaţii interpersonale şi să frâneze altele. În acest fel, elevii vor fi determinaţi să stabilească între ei
relaţii interpersonale care să nu ducă la modificarea trăsăturilor pozitive de personalitate existente,
în contact cu influenţele negative care vin de la cei slabi la învăţătură sau de la cei ce au abateri
comportamentale.

Interacţiunile şi interdependenţa relaţiilor interpersonale atât de pe verticală, cât şi de pe orizontală,

sunt condiţionate în mare măsură, de conduitele empatice ale cadrului didactic şi elevilor dar şi de
climatul socio-afectiv al clasei respective.

Dezvoltarea unor relaţii socio-afective pozitive între cadrul didactic şi elevi, bazate pe sentimente
de simpatie, atracţie şi acceptare, permit constituirea unui climat psihosocial favorabil unei
conlucrări eficiente între partenerii la acţiunea de instruire şi educare.

În legătură cu ameliorarea şi optimizarea diverselor manifestări de criză educaţională, colectivă sau

individuală se impune ca:
1. Orice intervenţie conştientă îndreptată spre optimizarea relaţiilor interpersonale şi constituirea
unui climat psihosocial favorabil, în cadrul colectivului de elevi trebuie concepută pe o perioadă cât
mai lungă.

În acest fel relaţiile interpersonale se vor modifica în direcţia dorită de cadrul didactic, nu printr-o
intervenţie directă asupra purtătorilor acestor relaţii, ci printr-o organizare a acţiunilor practice în

469
care ei vor fi apoi antrenaţi. Aceste activităţi educative vor facilita apropierea dintre elevi şi vor
stabili simpatii reciproce.
2. Pentru că relaţiile interpersonale au pe lângă caracterul lor spontan şi afectiv şi un sâmbure logic,
activităţile trebuie să aibă pe de o parte un caracter de raţional (elevii trebuie să fie convinşi de
necesitatea şi utilitatea activităţilor) iar pe de altă parte să ofere posibilitatea declanşării anumitor
trăiri afective pozitive, atât prin rezultatele lor, cât mai ales prin procesul desfăşurării propriu zise.
Aşa elevii vor fi stimulaţi din punct de vedere spiritual în stabilirea unor relaţii pozitive între ei.
3. Intervenţia directă asupra unor elevi pentru schimbarea atitudinii lor nu este exclusă. Ea se
raportează totuşi, în mod direct, la sistemul de relaţii în care este integrat elevul respectiv.
4. Intervenţiile sub forme directe (convorbiri, vizionări de spectacole, realizări de spectacole) au ca
scop amplificarea expansiunii lor sociale, determinarea apropierii între elevi, de ai face să simtă
necesitatea şi frumuseţea vieţii în colectiv, de a-i smulge din starea de indiferenţă, izolare în care se
află unii dintre ei, determinându-I să participe, să înlăture tensiuni prin învăţarea respectului
reciproc.

Bibliografie:

Marcus I. David, T. Predescu – Empatia şi relaţia profesor – elev, Bucureşti, Editura Academiei,
1987
Nicola Ioan – Pedagogie, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, R.A. 1994
Danesuly, A. – Relaţia profesor – elev în perspectiva unei educaţii moderne.
Salade D. – Educaţie şi contemporaneitate, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1972

470
 Serbarea “Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun”

Prof. Bulgăr Delia Valentina-Liceul Teoretic „Traian Vuia” Făget-jud. Timiş

.
Colindele constituie unul dintre capitolele importante ale folclorului românesc, capitol care prin
bogăţia şi frumuseţea lui diferenţiază folclorul nostru de folclorul multor popoare europene.
Sărbătorile de Crăciun sunt aşteptate de întreaga colectivitate cu bucurie şi speranţă. La această
bucurie participă satul prin intermediul colindătorilor.
Colindatul tradiţional se exercită prin intermediul unui grup denumit frecvent”ceată”. În partea
vestică a ţârii, colindătorii folosesc mici tobe denumite „dube”. În ritmul dubelor, colindătorii, care
sunt acompaniaţi şi de instrumentişti, străbat uliţele satului, executând „zicala dubii”. Pe fondul
acestei melodii, colindătorii scandează de obicei o suită de strigături. Parte din aceste strigături au
un caracter specializat, se referă la obiceiul dubei sau la obligaţia imperioasă de a oferi daruri
colindătorilor. Zarva spectaculoasă iscată de alaiul colindătorilor şi bubuitul dubelor slujesc astăzi
în primul rând la vestirea gazdelor.
Odată cu începutul postului de Crăciun, dubaşii se adunau în casa unuia mai în vârstă şi mai
experimentat dintre ei, plăteau o anumită sumă de bani drept garanţie că vor rămâne în ceată. Se
hotăra prin vot „irodul” (vătaful, şeful, conducătorul grupului de colindători) şi începeau de fapt
repetiţiile. A fost o lungă perioadă când era interzis să umble cu colindatul. Începând cu anii 1970
îşi reiau activitatea, transmiţând prin viu grai, din generaţie în generaţie, obiceiul, în această
frumoasă aşezare bănăţeană, unde codrii coboară până în buza satului.
Feciorii se întreceau în pregătirea dubelor, în confecţionarea lor din piele de câine sau de capră,
pentru a rezista peste ani.
Între timp erau „căpăriţi” muzicanţii, atât pentru dube, cât şi pentru jocul din ziua a doua a
Crăciunului.
Cu câteva zile înainte de Ajunul Crăciunului, colindătorii se adunau pentru a împodobi dubele şi
ţurca (capra) cu iederă şi floricele din hârtie colorată.(creponată).
Îmbrăcaţi în costume din şubă ţi cu căciuli, pe care legau o panglică tricolor, începeau să colinde în
ziua de Ajun.
Se colinda în tot satul, începând cu notabilităţile: primarul, învăţătorul, preotul.
În continuare, prezint în căteva cuvinte, obiceiul colindatului la sat în seara de Ajun a Crăciunului,
lăsând imaginile să spună mai multe, imagini din cadrul serbării “Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun”
.
Prin acest spectacol am dorit ca elevii să trăiască obiceiurile unei familii gazde în seara Ajunului de
Crăciun (ei fiind gazde, colindători, dar şi instrumentişti).

 Familia gazdă are doi copii cu vârste Sosirea colindătorilor

până la 10 ani

471
Așezarea în semicerc
În seara Ajunului gazda îl aşteaptă pe Moş Crăciun pentru a aduce copiilor cuminţi dulciuri şi
jucării. Fiind o familie tânără, vecinele şi alte femei din sat doresc să participe şi ele la acest
eveniment.
Ca la orice familie de ţărani gospodari pe masă sunt prăjituri, cozonac, ţuică, vin, dar nu în ultimul
rând cârnaţul, colacul şi banii pregătiţi pentru colindătorii care urmau să sosească.
Îmbrăcaţi în straie populare colindătorii în frunte cu cerbul (capra, ţurca), primiţi de gazdă, intră
bătând pe dube, împreună cu muzicanţii.
Aşezaţi în semicerc, conduşi de Irod, cântă colindele cerute de gazdă și are loc jocul cerbului.

Jocul cerbului

După ce au colindat junii iau fetele şi tinerele neveste la joc:

În final are loc cinstirea colindătorilor de către gazdă. „Irod” rosteşte orăţia de încheiere a
colindatului, primind şi darurile: colaci, cârnaţi, ţuică şi vin, iar în prezent mai mult bani:

472
 Ia mai sus, feciorii dubii,
(se bate o dată pe dube)
Gazda şi găzdăriţa cinsteşte
Junii şi colindători
Cu nişte lei paralei,
Din punga din care-au ştiut ei,
Să tune,
Să răsune
Mii nenumărate,

Sute nesocotite
Iar gazda şi găzdăriţa să trăiască!
(două bătăi de dube)
Gazda şi găzdăriţa
Nu s-au învoit numai cu atât,
Mai cinstesc junii colindători

C-un colac şi-un cârnaţ,

Cu lei,
Cu o buce cu vin ţărănească,
Ca Domnu Dumnezeu să-i trăiască
Şi pe ei şi pe dumneavoastră.
(trei bătăi de dube)

După ce terminau de colindat tot satul, dimineaţa, în ziua de Crăciun, colindătorii se adunau la
„Irod”, unde împărţeau darurile primite, mâncau cârnaţi cu colaci şi beau ţuică fiartă.

 
473
 Familia şi şcoala - parteneri în educaţia copilului

Monica Teodora Bumb

Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere Cluj-Napoca

Şcoala şi familia sunt doi parteneri educaţionali indispensabili creşterii şi dezvoltării armonioase a
copilului. Capacitatea şi disponibilitatea fiecăruia de a comunica eficient şi empatic în cadrul
parteneriatului sunt foarte importante.
Familia oferă copilului primele informaţii despre lumea ce îl înconjoară, primele norme şi reguli
de conduită, dar şi climatul social şi afectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor sale. Acest tip de
relaţie este hotărâtoare şi prin faptul că familia mediază şi condiţionează comunicarea cu celelalte
componente sociale, în special cu şcoala.
Familia este prima şcoală a copilului. Ea este cea care răspunde de trebuinţele elementare şi de
protecţia copilului, exercitând o influenţă atât de profundă, încât urmele ei rămân, uneori, întipărite
pentru toată viaţa în profilul moral-spiritual al acestuia.
Familia ocupă un loc aparte în sistemul instituţional al educaţiei. Acţiunea ei pe întreaga perioadă
a dezvoltării include şi toate laturile formării personalităţii. Ea reprezintă unul dintre mediile de
socializare şi educare cele mai complete, datorită posibilităţii de a-l introduce pe copil în cele mai
variabile situaţii şi de a acţiona asupra lui prin cele mai complexe şi fireşti mijloace.
Orice demers educativ eficient cere o coordonare a acţiunilor între profesori şi părinţi, nu numai la
nivelul obiectivelor de realizat, ci şi în privinţa metodelor, tehnicilor, formelor de activitate şi a
feedback-ului.
Părinţii trebuie consideraţi parteneri ai profesorilor. Profesorii şi părinţii trebuie să înveţe unii de la
alţii, să discute şi să aleagă împreună cele mai potrivite alternative pentru copil.
Profesorii trebuie să ofere părinţilor posibilitatea de a cunoaşte şi de a participa la activităţile ce se
desfăşoară în incinta şcolii, precum şi la activităţile din afara şcolii, dar organizate de aceasta.
Participând la lecţii, părintele se va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitatea să-şi vadă copilul
în acel context educaţional, cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare, faţă
de cadrul didactic, faţă de colegi. Copilul va simţi permanent că părintele înţelege efortul lui, că îl
are alături nu numai acasă.
Însoţindu-şi copilul în vizite şi excursii, părintele îl poate observa într-un alt mediu, în afara şcolii,
îl poate cunoaşte sub alte aspecte: cum relaţionează cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, cum se
comportă în locuri publice. În acelaşi timp, profesorul şi părintele au ocazia de a comunica mai
mult, de a se cunoaşte mai bine unul pe celălalt.
Un real parteneriat între şcoală şi familie este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de
cealaltă, este bucuria şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care
beneficiarul este copilul.
Copilul este o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm neîntrerupt
pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe sine şi lumea în
care trăieşte.

 
474
 Serbare de Craciun
Şcoala Gimnazoală “Iosif Vulcan” Holod
Structura: G.P.N. Nr. 2 Vintere
An şcolar 2018- 2019

Grupa mijlocie
Educatoare: Buna Livia

Cântec 1: “Sculati gazed, nu dormiti” Moşului iubit

Copil 1- Azi e mare sărbătoare.
Bucuria noastră-i mare,
L-aşteptăm pe Moş Crăciun
Care a pornit la drum…..
Cântec 2: “Neaua peste tot s-a pus”
Copil 2- Fulgi mărunţi încep să cearnă
Din înaltul norilor
A sosit bătrâna iarnă
Mult iubită tuturor……
Cântec 3: “Iarna ne-a sosit in zori”
Copil 3- Am o sănioară
Mă poartă mereu
Din zori până-n seara
După placul meu…….
Cântec 4: “Săniuţa fuge”
Copil 4- Iarna cea geroasă
A sosit acum
Bulgări de zăpadă
Îşi fac loc pe drum…..
Cântec 5: “Colindă, colindă, colindă”
Şi să-I spunem tare
“Bine ai venit!”
Cântec 6: “Moş Crăciun cu plete dalbe”
Copil 6- Moş Crăciun, bun venit!
Că ţi-e frig, de mult o ştiu
Însă noi ne-am pregătit
Cât mai cald să te primim……
Cântec 7: “Clopoţei”
Copil 7- Moş crăciun, că eşti bun
Uite, aş dori să-ţi spun:
Că la anul când mai vii
Să renunţi la jucării……..
Cântec 8: “Hoi- la”
Toti copiii- Iar acum cu mic cu mare
Vă vom face o urare
La părinţi şi la bunici
La toţi oaspeţii de- aici.
Să vă fie casa, casă
Să vă fie masa, masa
Şi înainte de toate
Domnul vă dea sănătate!

Copil 5- Hai copii cu toţii Ca la anul care vine

Vine Moş Crăciun S-auzim numai de bine
Şi aduce-n traistă Să- nfloriţi, să-ntineriţi!
Tot ce este bun Şi “La multi ani” să trăiti!

Hai săriţi înaintea Cântec 9: “La mulţi ani, cu sănătate!”

 
475
 Importanţa serbărilor şi a activităţilor părinte-copil
în mediul şcolar

Profesor logoped Bunaciu Elisabeta Diana

CJRAE Arad

Într-o lume în care timpul este o resursă atât de preţioasă şi de greu de gestionat, a petrece timp de
calitate cu propriul copil a ajuns să fie de multe ori, destul de greu de realizat. Părinţii copiilor sunt
foarte ocupaţi, deoarece jobul le ia aproape cea mai mai parte a timpului unei zile. Copiii pe de altă
parte, sunt prinşi într-un sistem educaţional de tip after school, la care se mai adaugă şi alte
activităţi extra şcolare. Joaca, plimbările, relaxarea sunt plasate undeva în plan secundar, tot din
lipsa timpului.

Timpul petrecut cu părinţii se limitează la week-end-uri şi concedii, din păcate. Din acest motiv
consider că activităţile prin care şcoala îi implică pe părinţi sunt mai mult decât binevenite şi ar
trebui să fie mult mai numeroase. Un parteneriat activ între părinţi şi şcoală are beneficii pentru
toate părţile implicate. Proiectele, excursiile, serbările sunt un prilej de a fi împreună şi de a
descoperi multe aspecte interesante despre ceilalţi.

Serbările şcolare sunt mult aşteptate de părinţi, copii şi bunici. Prin intermediul lor se construieşte o
atmosferă deosebită, prin care copiii sunt valorizaţi şi apreciaţi pentru munca şi talentul lor. Fie că
este vorba de serbarea dedicată naşterii lui Hristos, 8 Martie, Sărbătorile Pascale, sfârşit de an
şcolar, implicarea şi susţinerea părinţilor este foarte importantă pentru copii. Serbările dezvoltă
încrederea în sine a copiilor şi îi învaţă, despre faptul că efortul de a memora poezii, cântece,
dansuri sunt întotdeauna răsplătite prin aplauze, laude şi bucurie din partea părinţilor. Prin scenete,
recitare de pozii sau dans, copiii învaţă să vorbească în faţa unui public, să îşi gestioneze emoţiile,
să îţi dezvolte capacităţile empatice şi talentele artistice. Jucarea unui rol într-o scenetă are efecte
benefice în dezvoltarea stimei de sine, a personalităţii copilului, a inteligenţei emoţionale şi poate
avea şi un puternic rol cathartic din punct de vedere psihologic.

Prezenţa familiei la serbări precum şi la alte activităţi pe care copilul le desfăşoară în mediul şcolar
este foarte importantă, pentru că astfel se construiesc legături afective, se consolidează relaţia
părinte-copil şi şcoală. Pe de altă parte, copilul primeşte o confirmare în plus că este important
pentru părinţi şi că ceea ce face el la şcoală este o prioritate pentru familie.

 
476
 ŞCOALĂ-FAMILIE. UN PARTENER REAL ÎN BENEFICIUL COPILULUI

Prof. Burci Adriana

Școala Gimnazială Nr. 17 “Ion Minulescu” Constanța
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Profund modificat de evoluţiile tehnologice şi sociale, de urbanizare, de multiplicarea obiectelor
tehnice, de o schimbare a condiţiei femeii în viaţă şi în cuplu, de mobilitatea crescândă a locurilor
de muncă, de constrângerile orare ale adulţilor, mediul înconjurător este determinat să răspundă tot
mai dificil nevoilor de spaţiu, de acţiune, de joc ale copiilor.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii anumite calităţi, depinde de părinţii şi de profesorii
lui care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui. Organizaţia şcolară
trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la activităţile ce se
desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele didactice trebuie să
iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de copil, de a cunoaşte
copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui, de a lucra împreună
părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile care pot contribui la
formarea părinţilor:
 Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe părinte şi
invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în largul său.
 Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea şi
refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii. Este o oportunitate pentru părinţi de a
cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte
copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei

 
477
fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi puncte comune, de a relaţiona cu
profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte viaţa şcolii.
 Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în
viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an.
Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare inedită al
talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa
dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este surprinsă de
potenţialul propriului copil. Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de
teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de
afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare
şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a
colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii
inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau
mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive
părinţi-copii:jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le
învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi,
atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie gândită,
organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel încât şi
rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii. Un real PARTENERIAT
între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie semnat de părinte şi director,
este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria şi tristeţea, este succesul şi
eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm neîntrerupt
pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe sine şi lumea în
care trăieşte.

Bibliografie:
1.Agabrian Mircea, „Parteneriate familie – şcoală - comunitate”, Editura Institutul European, Iaşi,
2005;
2.Baran Pescaru Adina, „Parteneriat în educaţie: şcoală - familie - comunitate”, Editura Aramis,
Bucureşti, 2004;
Chiru Mihaela, „Cu părinţii la şcoală – ghid pentru profesori”, Editura Humanitas Educaţional,
Bucureşti, 2003.

 
478
 PROGRAM SERBARE (1 DECEMBRIE)

Profesor:Mihaela Ramona Burcu

Scoala Gimnaziala Birnova
Prezentator 1:
Dragi spectatori, bine-ati venit
La marea noastra sarbatoare
Ca sa slavim cu mult respect
Unirea la aniversare!
Prezentator 2:
Stramosii nostri sa-I cinstim
Pentru curaj si fapte bune,
Veniti ca sa ne amintim
De marile glorii strabune.
Prezentator1:
Marcam astazi, impreuna, unul dintre cele mai emotionante momente din viata acestei tarii.
Momentul in care visul de sute de ani ai a acelora de aceeasi limba, obiceiuri, credinta si origini s-a
implinit prin unirea intr-un singur hotar.
Prezentator 2:
Sacrificiul uman de acum aproape un secol care a facut posibil exprimat prin dorinta tuturor
romanilor este si va ramane un simbol de profund patriotim pentru toti cei care, de atunci incepand,
simt si traiesc imnul…”Desteapta-te romane” , va invit sa ne ridicam si sa il intonam impreuna:….
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
Viaţă-n libertate ori moarte! strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!
 
479
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,

Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!

Prezentator 1: “cel mai mare si mai fericit moment din istoria noasta s-a desfasurat la 1 decembrie
1918. Unirea tuturor romanilor intr-un singur stat a fost rezultatul firesc al luptei de secole, dusa de
poporul roman .
Pregatita de fapta lui Mihai Viteazul de la 1600, de “Unirea cea mica” din 1859 si de lupta eroica
din anii 1916-1918 “Unirea ce mare” s-a infaptuit la 1 Decembrie 1918. S-a implinit visarea cea
mare si de intodeauna a romanilor: Unirea Romaniei intr-o singura tara cu hotare minunat de
rotunde si intinse pana acolo unde oamenii vorbesc aceeasi limba, limba romana.
“Te-am daramat, hotar de odinioara
Brau impletit de lacrimi si de sange
Veriga ta de foc nu ma mai strange
Si lantul tau a incetat sa doara”
Desavarsirea unirii nationale a contribuit la faurirea unei Romanii mai puternice si mai bogate.
Romania, tara noastra, s-a facut cu jertfe, cu viata a zeci si sute de mii de viteji, sa nu-I uitam si sa-I
slavim din toata inima noastra.
Astazi, dupa 98 de ani de la acest special eveniment, noi dorim ca, prin, poezii, cantece si scenete,
sa mentinem vii sentimentele de mandrie si pretuire a istoriei neamului romanesc, sa nu uitam
niciodata valorile morale, cele mai de pret ale poporului roman: dragostea de tara, eroismul, vitejia
si bunatatea.

 
480
Ii invitam in scena pe colegii nostri din clasa a VIa A, pentru a ne recita poezia: Acasa
ACASĂ

Acasă-i visul fiecărui om

Dar nu oricum, ci-un ideal de casă,
Ceva pe care-l porți în suflet
orișicând,
Și-i simți tăria dulce când te-așezi
la masă.
E noțiunea de frumos și pur,
Ceva ce te înalță orișiunde
Și care-ți dă adesea bun-augur
În orișicare sat de deal sau munte.

Acasă-i locul unde-ai petrecut

Copilăria sau chiar toată viața,
Este pământul care te-a născut
Și traiul, bunăstarea și speranța.

Acasă te simți bine, căci aici

Istoria nu-i doar simplu cuvânt
Și-ți simți șuvoi în inimă și suflet
Iubire-adâncă pentru-al tău pământ
Prezentator 1: Inca de la inceputul erei crestine, acest pamnat a fost ravnit de straini, primii au fost
romanii care, cucerindu-I pe geto-daci au contribuit la formarea acestui popor. Elevii clasei a VIIIa
v-au pregatit o sceneta legata de intalnirea geto dacilor cu romanii:

DIALOG INTRE DACI SI ROMANI

(scenetă)
Povestitorul: În zorii secolelor noastre „post Christum”, pe o pajişte scăldată de soare, la poalele
muntelui „care se ascunde privirilor”, au coborât din Kogainon-ul sacru Deceneus - înţeleptul
neamului get, Burebista – rege dac şi Zamolxe - zeul suprem al acestora, să se întâlnească cu
reprezentanţii neamului roman: Iupiter – marele zeu, Iunona – soţia marelui zeu şi ocrotitoarea
căsniciilor, Ceres – cea care rodeşte pământul, Bacchus – plin de voie bună, Minerva – înţeleaptă şi
prevăzătoare oricând, Venus – căreia-i datorăm toate iubirile noastre, Clio – muza păzitoare a
istoriei, Neptunus – cel veşnic statornic în valurile mişcătoare, Parcele – urzitoarele iţelor vieţilor
noastre, Pluto – cel neîngăduitor şi frumoasa sa soţie Proserpina ce încântă lumea umbrelor.
(În timp ce povestitorul prezintă tema şi personajele, acestea din urmă vor intra pe rând în scenă, în
ordinea prezentării, fiecare asumându-şi alura şi gestica personajului, purtând simbolul adecvat şi
ţinuta. Printre aceştia se plimbă Deceneus, care tace şi judecă, face semne.)
Toţi aceşti măreţi reprezentanţi vor încerca să ne convingă că susţin interesul pentru îmbunătăţirea
pământului şi a neamului dacic.
Să-i urmărim!
Zamolxe: Cine sunteţi? Ce doriţi?
(hotărât şi impunător) Auzit-am că sosiţi!
Că veniţi ca să cerşiţi!
Bacii noştri brânză poartă,
Însă nu pot să ne-o-mpartă
Fiindcă voi aduceţi ceartă!

Deceneus îl priveşte zâmbind.

 
481
Iupiter: Nu cerşim pământ şi apă
(puţin iritat şi cu voce tunătoare, Căci avem în lumea toată!
lovind pământul cu un fulger) Doar să ne primiţi „in sinu”
Fiindcă-aşa vi-i scris destinu’!

Deceneus se întunecă la faţă.

Iunona: Să-l slăvim pe Iupiter

(împăciuitoare) „pater noster” cel din cer!
Dacă ne primiţi deschis
Vă dăm tot ce v-am promis
Şi vă urăm „pax vobis!”

Ceres: Vă voi da grâu şi secară

(oferind spectatorilor
spice din coş)
Deceneus priveşte mirat.
Burebista:
(cu multă stăpânire de sine)
Deceneus rămâne gînditor.
Veţi avea roade-n cămară!
„Panem et circenses” vine
Când doriţi, când se cuvine!
Eu slujesc patria-mumă
Ce mi-a dat trupu-mi de humă.
Sunt dator să mă opun,
Vă resping oferta-acum!

Bacchus: Vă rog nu vorbiţi pe nas!

(ameţit şi clătinându-se, „In vino est veritas!”
cu un pahar de vin în mână Berea voastră-i „aqua” chioară
şi o sticlă de bere în cealaltă, Vinul nostru-i o comoară!
comparând mereu băuturile)

Deceneus îl priveşte dezgustat.

Minerva: Înţelept să fii Zamolxe!

(serioasă) Dar la voi sunt multe noxe!
Noi dorim purificare:
Munţi, păduri, aur şi mare
Deceneus rămâne perplex.
Venus: Daciana, fată-n sat
(complice şi Deja s-a înamorat
prefăcută) De-un roman. Frumos bărbat!
„Amor leges ignorat!”

Deceneus priveşte încruntat, dă din mâini a dezaprobare, refuzând consimţământul unei astfel de
relaţii.
Clio: Ia priveşte la urmaşii
(cu voce gravă) Ce-nvaţă de noi în şcoală!
Cum ne numără ei paşii
Săvârşiţi de-astă tocmeală
Deceneus ascultă cu atenţie. Gândeşte.
Minerva: (Debora) Nu te-mpotrivi, Zamolxes!

 
482
(cu un ton ridicat şi impunător) Vrea să-ţi spună, astăzi, Clio!
La noi „dura lex, sed lex!”
Chiar dacă rămâi perplex!
Neptunus Din valuri azi am apărut
(împrăştiind în jur Şi m-oi întoarce-n valuri,
spumă) Dar vreau să ştiţi că v-am cerut
Să stau pe-a voastre maluri!
Neptun va fi ispita –
O staţiune-aleasă!
Turiştii mă vor vizita
Şi îşi vor face casă!

Burebista Nu puteţi să-mi luaţi locul

(bătând cu toiagul Chiar de vă-ncercaţi norocul!
în pământ) Eu rămân pe-acest pământ
Legat sunt prin legământ.
Îmi vor sta munţii alături.
Parcelor daţi bune voturi!

Parcele: Depăna-vom firul vieţii

(în cor, Deopotrivă pentru toţi.
depănând) Ne respectă înţelepţii. (arătând spre Deceneus. Deceneus aprobă, supus)
Voi de ce să fiţi netoţi?
Vă împotriviţi degeaba,
Dar vedeţi cum este treaba:
Istoria-i deja scrisă
Cu schimbarea cea promisă.

Pluto: ( În Infern ajungeţi toţi:

(agitat, aproape violent) Regi, copii şi chiar nepoţi!
Daci, romani atât am spus:
„fugit irreparabile tempus!”

Deceneus îşi acoperă faţa cu mâinile, apoi îşi împreunează mâinile a rugă, cade în genunchi şi
rămâne nemişcat în rugăciune.
Proserpina: ( Vă primesc cum se cuvine,
(cu voce caldă, cu braţele Nu voi pizmui pe nime’.
deschise spre toţi) „Gaudeamus igitur!”
Încă este timp destul!
Zamolxe Îmi retrag acum solia.
(resemnat şi privindu-l pe Deceneus) Voi rămâne aşteptând
Să văd ţara România
Ce se va naşte curând.
Îmi doresc s-aud că-n veacuri
Graiul nostru va răzbate:
Varză, barză, brânză, viezuri
Nu vor fi vorbe deşarte!
(personajele se retrag din scenă)
Povestitorul: Acestea au fost discuţiile la care am asistat cu toţii. Concluziile le puteţi extrage
singuri. Acum, mai-marii acestor două neamuri s-au retras în cerurile lor înalte, rămânând de veghe.
Şi-au vegheat… şi-au vegheat… să tot fie vreo 2000 de ani de-atunci … şi încă mai veghează.
(personajele revin în scenă, ţinându-se de mâini şi fac plecăciune publicului)

 
483
 1: Ii invitam pe colegii nostri din cl aV-a sa ne recite cateva poezii despre tara noastra fumoasa si
aceasta speciala zi:
E sărbătoare peste brazi

Casa noastră este locul Frumoasă e această ţară

Unde eu trăiesc şi cresc, Fie că-i iarnă,fie vară!
Când în vatră arde focul, Ascultă susur de izvoare
Casă,dragă te iubesc! Şi behăit de mioare!

Am familie frumoasă, Vezi bradul falnic de la geam

Eu cu drag mă-ntorc acasă. Cu cetina bogată-n ram,
Şi noi toţi ne străduim Cu ciripit de păsărele,
Casa bine s-o-ngrijim. Şi veveriţe sprintenele?

Şi-i iubesc pe toţi ai mei: E România,plai de flori

Mamă,tată,bunici. O doina am sa-I cant usor
Dragostea lor,dacă vrei, “ 1 decembrie e azi
Se aseamănă aici e sarbatoare peste brazi “

C-un izvor de apă dulce

Şi cu raze aurii.
De la tine nu m-aş duce,
Nu uita,aşa să ştii!

Sunt român! Urare ţării mele

Sunt un copil din ţara mea, De 1 Decembrie

Şi mă mândresc mereu cu ea. Vrem să ne trăieşti
Sunt un copil din România, Locul nostru este
Îmi place jocul,veselia! Unde şi tu eşti.
Suntem unde-s munţii,
Cea mai frumoasă dintre ţări, Dunărea albastră,
Cât ai umbla în patru zări, Suntem unde-s tata
Este,desigur,România, Şi cu mama noastră.
Unde domneşte omenia!
Linişte şi pace,
1Decembrie e azi, Multă armonie
Este zăpadă peste brazi. Noi dorim să fie,
E sărbătoare-n Romănia, Dragă Românie!
Românii-şi cântă bucuria!

Prezentatorul 1: iubindu-si cu ardoare pamnatul pe care traia, iubindu-si patria si ravnind sa traiasca
liber, poporul roman a stiut sa lupte si sa se sacrifice pentru acest ideal. Statul Roman Unitar s-a
format prin lupta si jertfa tuturor romanilor. Primele provincii care s-au unit cu tara au fost
Basarabia, in martie 1918 si Bucovina in noiembrie 1918. Urmeaza elevii clasei a VIIa

 
484
Clasa a VII-a
Pentru-a noastra Romanie/
Sa dam glas de veselie
Pentru ea astazi cantam
Si poezii recitam.
Tara e in sarbatoare
De la munte pana la mare
Steaguri flutura in soare
Bucurie, joc si cant
E pe al tarii drag pamant.
………………………………………………
Azi ne cinstim eroii cei mulţi si ne-nfricaţi
Ce-n lupte si-au dat viaţa, aici, intre Carpaţi,
Sa-si apere mosia si neamul stramosesc
Ce va trai de-a pururi pe plaiul romanesc.

Ii preamarim pe bravii nostri inaintasi

Care-au lasat, prin vorbe si fapte, la urmasi,
O mare avuţie, ce-om duce-o mai departe
Prin graiul nostru dulce si plin de demnitate.

…………………………………………….
Infaptuind unirea – un lucru mult visat
De acest viteaz popor, cu suflet minunat,
S-a intregit o tara – a noastra Romanie-
Pe care o slavim cu multa bucurie
La 1 Decebrie se auzea / Strigarea limpede si clara
Strigarea unui neam intreg/”Noi vrem sa ne unim cu tara!”
…………………………………………
Demult, dusmani din toata lumea ……………………………..
A noastra tara au faramat
Cu arma au luptat eroii Portul nostru romanesc
Si tara-ntreaga ne-au lasat E usor ca sa-l ghicesti
Luptat-au mult si greu romanii Fata-I imbracata-n ie
Ca sa isi uneasca sfanta tara Marama si zadie
Si viteji, plini de mandrie La mijloc are cingatoare
Au faurit o mandra si frumoasa Romanie. Si obraji rosii ca o floare
…………………………………………. ………………
Baietii au toti itari
Sunt pui de dac si de roman Cusme uite-asa de mari,
Si mandru sunt de al meu nume La mijloc au braie late
Sunt mic dar suflet mare am Strans legate intr-o parte.
Suflet de dac si de roman …………………………….
Azi sunt micut, dar maine eu voi fi Iata-ma sunt romancuta
Inalt ca bradul de la munte Cam micuta, dar draguta
Si bratul meu cu drag te va sluji In picioare am opincute
Sa ai, intre popoare, loc de frunte. Si la brau port tricolor.
…………………………….. Pe cap naframa cu flori
Noi iti suntem viitorul Poale mandre c-ale mele
Ce –om sluji intreg poporul Mititele, frumusele
Demni de-ai nostril bravi stramosi Spuneti, care fata oare
Suntem drepti, buni , inimosi. Se mandreste ca le are?

 
485
Am si panzeturi frumoase Sunt mandra de tara mea
Cum le stie mama coase Nicuna nu-I frumoasa ca ea.
Si la gat mi-am pus margele Traditiile noastre deoasebite
Tot dintr-ale mamei mele. La altii nu sunt gasite
…………………………. ………………………….
Iata-ma sunt romanas La multi ani, iubita tara
Tata zice ca-s fecior, Mandra ca o primavera!
Iara mama, puisor, Sa ai pamant roditor
Cu opinci, cu zurgalai, Popor drept si muncitor!
Cum sta bine la flacai Sa ai pace, bucurie
Si cusma pe-o ureche, Si soare pe-ntreaga glie.
Ca sa le fiu drag la fete ……………………………
…………………………… La multi ani, iubita tara!
Am o tara minunata Din Carpati pana la mare
Toti romanii laoloata Sa te dezvolti ca o floare
Astazi o sarbatorim Sa traiesti, sa infloresti
Si <La multi ani> ii dorim Vrejnici pe toti sa ne cresti!

Prezentator 2: Istoria tarii noastre este marcata de lupta multor eroi care au reusit sa apere tara de
dusmani. O astefel de personalitate a fost si domnitorul Mireca cel Batran. Despre el ne vor
prezenta o sceneta elevii cl a a VIa
Scrisoarea III
de Mihai Eminescu
povestitorul
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
………………………………………………..
Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă… dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână –
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
………………………………..
Toate se întind nainte-i… ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor –
………………………………….
Se cutremură sultanul… se deşteaptă… şi pe cer
Vede luna cum pluteşte peste plaiul Eschişer.
………………………………………………….
Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet,

 
486
 Că pe-o clipă se-nălţase chiar în rai la Mohamet,
Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte,
Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte.
…………………………………..
Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte,
An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte,
Iară flamura cea verde se înalţă an cu an,
Neam cu neam urmându-i zborul şi sultan după sultan.
Astfel ţară după ţară drum de glorie-i deschid…
Pân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid…
La un semn, un ţărm de altul, legând vas de vas, se leagă
Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă;
Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii
Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii;
Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari…
Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari.
Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.
Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:
Baiazid. – Ce vrei tu?
Solul – Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.
Povestitor; La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
Baiazid – Tu eşti Mircea?
Mircea – Da-mpărate!
Baiazid – Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
Mircea – Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale…
De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.
Baiazid – Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?
O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!
Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,
Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri,
Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi,
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,

 
487
 Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!…
La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns
Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne’mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs…
Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?
Mircea – De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.
După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;
Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă –
Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ.
Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtej
Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?
Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?…
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,
A credinţei biruinţă căta orice cavaler.
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!
Povestitorul
Şi abia plecă bătrânul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă;
Călăreţii umplu câmpul şi roiesc după un semn
Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn,
Pe copite iau în fugă faţa negrului pământ,
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt,
Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,
Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni,
Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie…
Urlă câmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie.
În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare,
Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare;
În zadar flamura verde o ridică înspre oaste,
Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şi în coaste,
Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie;
Cad asabii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie,
În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă,
Când săgeţile în valuri, care şuieră, se toarnă

 
488
 Şi, lovind în faţă,-n spate, ca şi crivăţul şi gerul,
Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul…
Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;
Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi,
Printre cetele păgâne trec rupându-şi large uliţi;
Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri,
Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri,
Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată –
Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.
Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână,
Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.

Prezentator 1: Grupul de dansuri populare…………….va va prezenta un colaj de dansuri.

Prezentator 1 : Clasa a IX-a A.ne-a pregatit scenetea Hora Unirii
Povestitor (poate să citească textul): Pe la anul 1857, când se fierbea Unirea în Moldova,la Iaşi,
boierii moldoveni liberali,precum Costache Hurmuzachi,Mihail Kogălniceanu şi alţii, au găsit cu
cale să cheme la adunare şi câţiva ţărani fruntaşi, câte unul din fiecarejudeţ,spre a lua ţi ei parte la
facerea acetui măreţ ţi nobil act naţional.
Şi iată o întâmplare petrecută la una dintre aceste întâlniri
Domnitorul Cuza-Vodă (poartă costum de domn,cu mantie mare albă,pantaloni albi, şi sabie la
brâu.)
Moş Ion Roată(poară costum popular, o căciulă mare pe capşi are mustaţă.)
Boierul 1(E tânăr şi subţirel.Pe cap poartă joben,este îmbrăcat într-un costum de culoare închisă,cu
cămaşăalbă,la gât are o lavalieră,poartă ochelari sau monocle,iar în mână are un baston.)
Boierul 2(E bătrân şi gras.Poartă o cuşmă boierească pe cap,un brâu din mătase viu colorată şi o
mantie lungă.)
Boieri şi ţărani (Reprezintă personajul colectiv careparticipă la adunarea ad-hoc sau la întâmpinarea
domnitorului A:I:Cuza.Poartă vestimentaţie categoriei sociale pe care o reprezintă.)
Boierul 1 (acesta venit de la studii din străinătate, e plin e importanţă şi foloseşte un limbaj preţios.)
Fraţilor boieri, aşa cum vă spuneam,Unirea Moldovei cu Ţara Românească este o faptă
măreaţă,nobilă,înălţătoare.Să ne unim forţele,aşadar,amicii mei,şi într-un entuziasm grandios să
edificăm o nouă şi înfloritoare naţiune.
Moş Ion Roată ,,Aveţi bunătate şi vorbiţi mai moldoveneşte,cucoane,să ne dumirim şi noi ,căci eu,
unul,drept să vă spun, că nu pricep nimica,păcatele mele !
Boierul 2 (este îngâmfat şi vorbeşte cu asprime.) Dar ce nevoie mare este să înţelegi tu,
mojicule !Tacă-ţi leoarba,dac-ai venit aici…Auzi obrăznicie !Eu …cu …optzeci de mii de fălci de
moşie,şi tu un ghiorlan c-un petec de pământ,şi uite ce gură faci alăturea cu mine !...
Moş Ion Roată ,,Dar bine cucoane,dacă nu v-a fost cu plăceresă pricepem şi noi câte ceva din cele
ce spuneţi dumneavoastră,de ce ne-ţi mai adus aici să vă bateţi joc de
noi ?Ei,cucoane,cucoane !Puternic mai eşti,megieşîmi eşti,ca răzeş ce mă găsesc,şi ştiu bine că n-
are să-mi fie moale când m-oi întoarce acasă,unde mă aşteaptănevoile.Dar să nu vă fie cu
supărare,ia,palmele aceste ţărăneşti ale noasrte,străpunse de pălămidă şi pline de bătături,cum le
vedeţi,vă ţin pe dumneavoastră de-atâta amar de vreme şi vă fac să huzuriţi de bine…

 
489
 SCENA 3
Prezentatorul 1
După această întâmplare,colonelul A I CUZA,preţuind curajul şi găndirea dreaptă a lui Moş Ion
Roată,a dat mâna prieteneşte cu el.
Prezentatorul 2
Peste câţiva ani, după ce A. I. Cuza a devenit domn al Moldovei,acesta,mergând spre Bucureşti,s-
a oprit la ADJUD :Aici a fost întâmpinat de o mare mulţime de lume.Atunci,dintre oameni s-a
desprinsMoş Ion roată,cu lacrimi în ochi,purtândo hârtiescrisă pe toate feţele.el a îngenunchetaîn
faţa domnitorului şi i-a sărutat mâna.
Pe senă apare domnitorul iar din celaltă parte a scenei apare o mulţime de oameni îmbrăcaţi în
costume populare.Toţi fac urări de bun venit domnitorului.Dintre oameni iese Moş Ion Roată, cu o
hârtie fluturând într-un braţ.
Moş Ion Roată(înecându-se în lacrimi,îi întinde hârtia domitorului şi apoi se aşază în genunchi în
faţa domnitorului)
,,Sărut dreapta şi să ne trăieşti,Măria-Ta !Ia,am şi eu un necaz pe care l-am scris pe hârtia
asta.,,

Donitorul ia hârtia lui Moş Ion Roată şi-i vorbeşte cu blândeţe

He,he !Moş Ion roată,prietenul şi tovarăşul meu cel vechi,din Divanul ad-hoc !Ridică-te,moş
Ioane,şi spune—mi,fără sfială,ce durere ai?Ţi-a făcut cineva vreun neajuns?
M .I .Roată ,,Înăţimea- Voastră!De cănd cu păcatul cel de Ad-hoc,n-am mai avut zile bune cu
megieşul meu cel puternic,stăpânul unei moşiifoarte mari,pe care-l cunoşti Măria-Ta…De cum am
ajuns acasă,goană şi prigoană pe capul meu,din partea boierului,în tot felul…După ce mi-a omorât
toate vitişoarele vacile,boii,căişorii,porcii,oile, într-o zi m-am dus la boier să mă jăluiesc.Acesta,în
loc de un cuvânt bun,m-a scuipat drept în obraz,încăt am crezut că a căzut cerul pe mine de
ruşine.Şi astfel,după ce m-a sărăcit cu desăvârşire,mi-a ridicat şi cinstea,care pentru mine a fost cel
mai scump lucru!
Cuza-Vodă ,, Ţine moş Ioane,un mic dar de la mine,două fâşicuri de napoleoni(îă întinde 2 fâşicuri
cu bancnote vechi) şi întâmpină-ţi nevoia,de azi pe mâine,cum te-a lumina cel-de-sus !Iar pe boier
lasă-l în judecata lui dumnezeu,căci ,,el nu bate cu ciomagul,,.
Moş Ion Roată,,Îţi mulţumesc ,Măria-Ta!Dar cu ruşinea ce mi-a făcut,cum rămâne Măria-Ta?
C.Vodă,,cu ruşinea,iaca,aşa rămâne,moş Ioane.(Domnitorul îl sărută pe un obraz şi pe un altul,în
faţa mulţimii adunate acolo.)Du-te şi spune sătenilor dumitale,moş Ioane,că,pe unde te-a scuipat
boierul,te-a sărutat domnitorul şi ţi-a ştres ruşinea.
……………………………
Prezentator 2: Chiar daca veacuri de-a randul stapaniri straine i-au despartit, locuitorii acestei tari,
tot s-au simtit ca frati si s-au intalnit pe cararile Carpatilor, pe vaile raurilor, in targurii, in luptele
duse impotriva cotropitorilor straini. Unirea e o intoarcere la vatra a fratilor despartiti care regasesc
pe perintele de mult pierdut si mult dorit. Cl aVIII aA a pregatit o sceneta despre Tarile Romane
SCENETA- TARILE ROMANE
Odinioară trăia pe aceste meleaguri o mamă care avea mai multe fiice. Le pusese nume frumoase
după chipul naturii şi frumuseţilor ei, al pădurilor, munţilor şi apelor: Transilvania, Moldova, ,
Bucovina, Crişana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea. Avea şi doi flăcăi pe cinste. Pe unul îl chema
Maramureş şi pe altul Banatul.
Dar iată ca la răstimpuri se abătea pas străin peste aceste ţinuturi şi îi răpea câte o fiică.
Mama se întrista nespus după fiecare, deoarece ţinea la ele ca la trupul şi la inima sa. Sângera şi se
îndurera, dar de plâns nu a plâns niciodată şi nici nu s-a plecat. Era falnică precum un stejar, sau ca
munţii Carpaţi ce-i străjuiau în preajmă, ori ca Dunărea ce o încingea ca o salbă. Avea strămoşi
destoinici şi neînfricaţi, pe dacii nemuritori şi pe romanii cutezători. De acea nici ea nu se temea şi
nu dădea înapoi. Lupta vitejeşte pentru a-si regăsi fiicele şi a le aduce acasă, în sânul familiei: şi
Transilvania cea măreaţă, şi Bucovina fagilor tremurători, şi Dobrogea cea aproape de mare,

 
490
Oltenia cea şăgalnică, ori Crişana cea mlădie. Se mângâia cu gândul că le avea alături pe Moldova
şi Muntenia, ori pe feciorii cei semeţi şi voinici.
Şi uite aşa, luptând neobosit, a reuşit să-şi aducă din nou fiicele acasă, unindu-le în jurul ei
ca un copac maiestuos, cu ramuri bogate. Ş i când le-a simţit pe toate lângă ea, a fost în clipa aceea
fericită şi a întinerit dintr-o dată, pentru că UNIREA îi dădea putere, iar setea de dreptate şi
libertate a făcut-o NEMURITOARE

Ţara Românească:
– Care e mai mândră decât mine, între toate ţările semănate de Domnul pe acest pământ? Care
alta se împodobeşte în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate? Care alta are în
ţinutul ei capitala care a stat ascunsă printre munţi atâtea veacuri? De mii de ani visez la râuri
limpezi şi locuri sclipitoare ce au fost părtaşe suferinţelor îndelungate.
Sper că aţi ghicit! Sunt ŢARA ROMÂNEASCǍ!

Moldova:
– Mă întreb, care dintre noi a avut pe lume o soartă mai zbuciumată? Ce neam de oameni a stat
mai viteaz şi mai întreg în faţa atâtor dureri? Unde ar fi ajuns el astăzi, dac-ar fi fost lăsat în pace?
Suferinţele acestea au pus o blândeţe divină pe figura ţăranului nostru. Inima lui e plină de
milă pentru cei nenorociţi. Într-o zonă aşa de frumoasă, c-un trecut aşa de glorios, cum să nu-ţi
ridici fruntea ca falnicii strămoşi şi să spui mândră: Sunt MOLDOVA!

Transilvania:
– Pe culmea cea mai înaltă a munţilor Carpaţi se întinde o ţară mândră şi binecuvântată între
toate ţările.
Un brâu de munţi ocoleşte, precum zidul o cetate, toată această ţară, şi dintr-însul, ici-colea, se
desfac, întinzându-se până în centrul ei, ca nişte valuri proptitoare, mai multe şiruri de dealuri înalte
şi frumoase, păduri stufoase, câmpii arse şi năruite, stânci prăpăstioase şi comori neasemuite.
Aceasta este TRANSILVANIA!
Doi ardeleni călătoreau cu trenul. Vine conductorul.
- Biletele la control, vă rog!
- Mă, Gheorghe, noi avem belet?
- No.
- N-avem belet, domn controlor.
- Bani de amendă aveţi?
- Mă, Gheorghe, bani de amendă avem?
- No.
- N-avem bani, domn controlor.
- Vă bateţi joc de mine? Bilet nu aveţi, baru nu aveţi. Atunci, ce dracu' aveţi?
- Ce-avem, mă Gheorghe?
- Avem abonament.

 
491
Maramureșul este o regiune geografică și etno-culturală aflată pe teritoriul României și Ucrainei,
alcătuită din Depresiunea Maramureșului, aflată pe cursul superior al văii Tisei, și versanții
munților care o înconjoară: Munții Oașului, Gutâi, Țibleș și Rodnei spre vest și sud, și Munții
Maramureșului la est și nord.
Țara Maramureșului este una dintre cele mai întinse depresiuni ale lanțului Carpatic, acoperind o
suprafață de circa 10000 km².
Veche regiune românească, Țara Maramureșului este atestată documentar pentru prima oară cu
acest nume în secolul al XII –lea, în perioada expansiunii ungare în Transilvania, iar in secolul al
XVII-lea Maramuresul devine parte a Imperiului Austric.
Hotărârea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 prevedea unirea cu România a
întregului Maramureș, iar partea nordică a Maramureșului a fost atribuită Cehoslovaciei,apoi din
1991a trecut in administratia Ucrainei.
Județul Maramureș este o unitate administrativă care s-a constituit după Marea Unire din 1918 când
partea de Sud a Țării Maramureșului a intrat în componența României remarcandu-se orasele-Baia
Mare, Sighetu Marmatiei, Viseu de Sus, Borsa
Graiul maramureșean aparține grupului relativ fragmentat de graiuri ardelenești, împreună cu graiul
crișean, astfel ei Să rógă lu Dumňedzău, îș fačă cručă și dzîc: Dómňe, agiută-mi.
Care nu sti horile
Bata-l sarbatorile.
Da pa mine nu m-or bate,
Ca horesc si dzi si noapte,
Si horesc horile toate.
Faima regiunii se datorează mai ales monumentelor arhitecturale tradiţionale, peste 200, perfect
păstrate până în prezent. Toate acestea sunt pentru locuitori parte din viaţa de zi cu zi: case
tradiţionale încântătoare, porţi minunate din lemn, Faima localitatii Sapanta se trage de la renumitul
sau Cimitir Vesel care a devenit o importanta atractie turistica, iar pe calea ferata forestiera din
Viseu de Sus se fac plimbari cu mocanita.
Stan Ioan Patras –sculptorul care a dorit sa schimbe tristetea dintr-un cimitir, cu un epitaf vesel,
activitatea a fost continuata de ucenicul sau Dumitru Pop Tincu, tot in acelasi ritm, cum ar fii
urmatorul epitaf
"Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Oltenia Oltenii sunt oameni foarte superstitiosi si astazi exista credinta in moroi, strigoi, iar pe
seceta, inca mai joaca paparudele ( dans ritual stravechi de invocare a ploii si a belsugului).
Oltenii vorbesc foarte repede utilizand timpul prezentul simplu care este ca si o eticheta pentru eI
fuseşi
fuse
fuseram
fuserati
fusera
Muică, noi sîntem un neam
Ca frunza lucind pe ram.
Dacă n-aveam Jiu de soi,
Trăgeam Oltul mai la noi
Un oltean intră într-o frizerie şi-l întreabă pe frizer:
- Cât face la dumneata un tuns?
- 10 lei, domnule!
- Dar un bărbierit?

 
492
- Doar 5 lei.
- Atunci bărbiereşte-mă în cap!
2. Ce a zis olteanul când a văzut Marea Neagră? Muică, ce de Olt!
3. Cum se numeşte penitenciarul de maximă securitate din Craiova? AlcaPraz.
4. De ce se uită oltenii pe deasupra ochelarilor? Ca să nu-i uzeze!

Dobrogea:
– Eu sunt ţara cea mai mică, ţărişoara în care toate cele trei flori nemuritoare îşi întind tulpinile
spre Marea Neagră.
Aţi ghicit cine sunt eu?
Sunt DOBROGEA, ţinut ce se întinde de la Dunăre la Marea Neagră.

Bucovina şi Basarabia :
– Şi noi suntem surorile voastre! Nu ne lăsaţi! Vrem să fim întotdeauna alături de voi!
Aţi ghicit! Noi suntem BASARABIA şi BUCOVINA!
Banat Banatul este o regiune istorică care se întinde pe teritoriul a trei țări, România, Serbia și
Ungaria, având ca granițe naturale râurile Mureș și Tisa, Dunărea și Munții Banatului. Centrul
istoric, cultural și economic al Banatului este Timișoara.
GEOGRAFIE Banatul istoric însuma o suprafață de 28 526 km2. La împărțirea provinciei, în 1919,
României i-a fost atribuită o suprafață de aproximativ 2/3 din total),Regatului Sârbilor, Croaților și
Slovenilor (aproximativ 1/3 din total), iar Ungariei aproximativ 1% din total)[1].
ISTORIE În perioada dominației Coroanei Maghiare au fost numite „banaturi” toate comitatele de
graniță, conduse de un ban. Regiunea a constituit o parte unitară, componentă a Regatului Ungariei,
apoi, din secolul al XVI-lea, a Imperiului Otoman, după care a fost înglobat spre sfârșitul secolului
al XVIII-lea în AUSTRIEI . După 1867, a făcut parte din partea maghiară a Imperiul Austro-Ungar,
iar în urma Primul Război Mondial, Banatul a fost împărțit pe linii etnice între cele trei state
naționale ale căror etnii locuiau zona, Iugoslavia, România și Ungaria.
CULTURA SI SOCIETATE: Graiul bănățean este o ramură principală a adunării de graiuri
dacoromâne nordice. Verbul a fi are o conjugare specifică, parțial perifrastică medie :
io mi-s / tu ieșč'/ iel îi / noi ni-s / voi vi-s/ iei îs.
Mulce-am văz't, pă bani, viedz bine.
Cum nu vege ori şî şine.
D'apăi l-am văzut anume
P-"ăl măi tare om dîn lume",
Care să juca cu leii
Si-i băcea dă-i lua tăti zmeii
Povestitorul:
Şi uite aşa, luptând neobosit, biata mamă a reuşit să-şi aducă din nou toate fiicele acasă,
unindu-le în jurul ei ca un copac maiestuos, cu ramuri bogate. Şi când le-a simţit pe toate lângă ea, a
fost în clipa aceea fericită şi a întinerit dintr-o dată, pentru că UNIREA îi dădea putere, iar setea de
dreptate şi libertate a făcut-o nemuritoare.

Toate țările:
– Trăiască România! Împreună să fim pe vecie!

Cantec Nu uita ca esti roman

Prezentator 1: iubindu-si cu ardoare pamnatul pe care traia, iubindu-si patria si ravnind sa traiasca
liber, poporul roman a stiut sa lupte si sa se sacrifice pentru acest ideal. Statul Roman Unitar s-a
format prin lupta si jertfa tuturor romanilor. Primele provincii care s-au unit cu tara au fost
Basarabia, in martie 1918 si Bucovina in noiembrie 1918 urmate apoi, la 1 decembrie 1918 de
Transilvania, Banat, Crisana si Maramures. Urmeaza elevii clasei a V-a B

 
493
“1 noiembrie 1918”—
Dragă frate românaş,
De peste creste de Carpaţi,
Îţi trimit această carte
Ca să-ţi transmit sănătate!
Să ştii frate că mi-e dor
De dragul nostru popor
Cu dulcea limbă română
Născută din viţă străbună

Traiul nostru este greu,

Că stăm sub străini mereu
Dar va veni vremea sfântă
Când vom fi toţi laolaltă,
Într-o Românie Mare,
Ţară mândră-ntre hotare

Scumpe frate ardelean,

Crişănean sau bănăţean,
Scrisoarea ta m-a bucurat,
Sufletul mi-a mângâiat,
Că are în ea mult dor,
Adunat de-un frăţior
De dincolo de Carpaţi,
Despărţit de ai săi fraţi.

Frate drag să ne unim,

Împreună să cinstim
Fapte înalte de strămoşi,
Lăsate pentru urmaşi.

Basarabie română,
Ruptă din mândra Moldovă,
Pământ de-al lui Ştefan - Vodă,
Tare mult ai pătimit,
Mulţi duşmani te-au umilit.

Bucuraţi-vă, români,
Că de azi veţi fi stăpâni
Pe pământul românesc.
Este clipa fericirii
De-a săvârşi visul Unirii,
Hotarul de peste Prut
Să-l ştergem de pe pământ.
Şi tu soră Bucovină,
Tot provincie română,
Glasul românesc te cheamă
Să revii la ţara mamă.
Cernăuţi, cetate-n flori,
Te-au gătit de sărbători
Vrednicii bucovineni,

 
494
 Bravi şi mândri-ntre români.
Mare zi de sărbătoare,
La români între hotare:
Din Banat şi din Crişana,
Maramureş, Transilvania,
De prin sate şi oraşe,
Veste din om în om străbate,
Că românii vor Unire
Cu fraţi de-aceeaşi simţire,
Unire cu ţara mamă,
Ce la sânul ei îi cheamă
Pentru-a face-o ţară mare,
Din Carpaţi până la mare.
Bănăţeni şi ardeleni,
Moţi şi maramureşeni,
Fiţi binecuvântaţi,
Pentru gând curat ce-aveţi,
Pentru solidaritate,
Dorinţă de libertate.

Dragi strămoşi care-aţi luptat,

Fiinţa de ne-aţi salvat,
Noi suntem mândrii de voi,
Ne-aţi dat sânge de eroi,
Exemplul vostru este sfânt
Pe al nostru scump pământ,
Ce-aţi făcut nu vom uita,
În minte vă vom păstra,
Memoria vă vom cinsti
Prin imnuri şi poezii.

Alba Iulia , cetate,

Tu, simbol de libertate
Şi-al Unirii sfetnic treaz,
De la Mihai cel Viteaz.
La tine românii vin,
Cu sufletul de dor plin
Şi strămoşilor se-nchin’
Azi la zi de sărbătoare,
Pentru România Mare.
Chiot, cânt şi voie bună,
Pe plai de Dacie străbună,
Ura! Strigă-n depărtare,
Ura! Până-n larga zare.
ASA-I ROMANUL

NOI SUNTEM ROMANI

Născut în România Nicăieri nu-i ca acasă

 
495
Ne-am născut în ţara Eu de mic am învăţat
Dintre munţi şi văi, De la mama am aflat:
Unde cântă vara Cât e lumea de frumoasă,
Fete şi flăcăi. Nicăieri nu-i ca acasă!

Toamna e frumoasă: Casa este locul meu

Fructe aurii, Casa e şi locul tău,
Bucurie-n suflet Casa e pe toată glia-
Şi printre copiii! Este România

Şi,când vine iarna Şi acasă este mama.

Peste ţara mea, Mă iubeşte-îmi dau seama
Îşi aşterne haina Ea mă creşte şi mă-nvaţă
Fulgilor de nea. Toate cele despre viaţă:

Este România Ce e bine ce e rău,

Şi-o iubesc nespus, Cine este Dumnezeu
Că aici e mama, Şi să nu uit niciodată
Soarele e sus! Casa bună ce mi-e dată!

Prezentator 2 : In 1916, Romania a intrat in Primul Razboi Mondial pentru a implini visul de
veacuri al romanilor si a elibera Transilvania de sub dominatia straina. Clasa a VII-a A ne va canta
un cantec care l-a insotit, de-a lungul timpului, pe soldatul roman, pe campul de batalie :
Treceti batalioane
Un cintec istoric ne-aduce aminte
Ca fratii in veci vor fi frati
/Un cintec de lupta, batrin ca Unirea
Voi compatrioti ascultati./bis
Treceti batalioane romane Carpatii Ne-a fost cel mai sfint ideal./bis
La arme cu frunze si flori
/V-asteapta izbinda, v-asteapta si fratii Aceasta-i povestea Ardealului nostru
Cu inima la trecatori/bis Si-a neamului nostru viteaz.
/Istoria-ntreaga cu lupte si jertfe
Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheama Traieste-n unirea de azi./bis
Nadejdea e numai la noi
/Saruta-ti copile parintii si fratii Dreptatea si pacea vegheaza Carpatii
Si-apoi sa mergem la razboi/bis Si tara e frunza si flori
/A noastra-i izbinda, ai nostri sint fratii
/'Nainte! 'Nainte spre marea Unire, Traiasca in veci trei culori./bis
Hotarul nedrept sa-l zdrobim
Sa trecem Carpatii, ne trebuie Ardealul Vrem liniste-n tara si pace in lume
De-o fi sa ne-ngropam de vii./bis Dar daca-r veni vreun blestem
/Carpatii si fratii sari-vor ca unul
Cu sabii facuram Unirea cea mare Urmind comandantul supreme/bis
Spre Alba cu totii porneam
/Toti oamenii tarii semnau intregirea, Treceti batalioane romane Carpatii
Vointa intregului neam./bis La arme cu frunze si flori
Cu totii eram regimente romane: /A noastra-i izbinda, ai nostri sint fratii
Moldova, Muntenia, Ardeal Traiasca in veci trei culori./bis
/Fireasca unire cu patria muma

Prezentator 2: In incheiere va invitam sa dansam impreuna HORA UNIRII

 
496
 Cooperarea parintelui cu scoala

Autor ..Burdas Loredana Claudia

Un parinte ocupat nu poate merge foarte des la scoala copilului; si chiar daca ar putea, profesorii nu
au nici ei timp, asa incat sa poata discuta in parte cu parintii ce fac vizite neanuntate la scoala. Mai
nou incep sa se organizeze activitati de voluntariat pentru parinti si activitati comune pentru parinti,
profesori si copii. Incercati sa fiti parte din aceste activitati, pentru a vedea personal ce tip de scoala
ati ales si ce profesori are copilul.

Acasa se porneste de la disciplina, la oferirea unui mediu familial stabil, la transmiterea valorii
educatiei. Unii parinti considera ca nu este necesar sa intervina in educatia scolara – pentru aceasta
exista scolile. Insa totul incepe de acasa, iar un copil cu probleme acasa va avea probleme la scoala.
Mai mult, daca un copil isi vede parintii neinteresati de scoala si nevalorizand educatia si rezultatele
scolare, nu va acorda nici el valoare educatiei.

Parintii trebuie sa sustina copilul, sa ii nasca setea de cunoastere. A invata noi lucruri poate fi
vazut ca un lucru bun, valoros si chiar placut atunci cand parintii ii insufla copilului setea de
cunoastere si cand ii starnesc curiozitatea (orice poate constitui material de invatare: copiii pot
invata din carti, prin jocuri, de la PC, chiar la TV – programe informationale).

Copilul poate avea nevoie de ajutor. Iar daca nu primeste acel ajutor, va renunta descurajat.
Interesati-va de materile sale scolare si de sarcinile pentru acasa; intrebati-l daca are nevoie de
ajutor si incercati sa ii faceti munca de intelegere, memorare, invatare mai simpla. Verificati ce
teme are copilul si impuneti strict un program de scriere a acestor teme (fara a ii permite alte
activitati). Oferiti-i materiale alternative – toti stim ca maunalele pot fi foarte plictisitoare, astfel
ca ii puteti oferi o carte despre subiectul discutat sau, de ce nu, un articol de pe Internet scris intr-un
stil mai interesant.

Nu ii impuneti copiilor sa ia nota cea mai mare, ci cereti-i sa faca ceea ce poate, aratandu-va
increzatori in el (de asemenea, asigurati-va ca invata!). Aceasta inseamna sa acordati interes
educatiei scolare: caci dezinteresul vostru fata de materiile si temele scolare naste dezinteresul
copilului.

 
497
 Importanța serbărilor școlare

BURDUHOS VICTORIA

Serbările școlare, reușesc să întărească și să fortifice sufletele viitorilor adulți fiind acele momentele
de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru părinții acestora. Ele aduc multă lumină în suflete,
dau aripi imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare, deoarece în limita
posibilităților, în cadrul serbărilor pot să fie prezentate și creații artistice originale.
Prin cântec, dans și interpretarea unui rol într-o scenetă, școlarii îşi perfecţionează deprinderile
artistice, dezvoltându-și dragostea pentru frumos. Jocul de rol dintr-o scenetă urmăreşte formarea
modului de a gândi, simţi şi acţiona, specific unui anumit statut, dezvoltarea capacităţilor empatice,
a capacităţii de a rezolva situaţii problematice, verificarea corectitudinii şi eficienţei
comportamentelor formate la elevi şi înlăturarea comportamentelor inadecvate.
Interpretarea unui rol într-o scenetă este o confruntare deosebit de păcută cu tine însuți, cu ceilalți,
cu anumite elemente din mediul ce te înconjoară, reprezentând pentru copii o activitate distractivă,
o formă de manifestare care îi reunește pe copii și în același timp îi reprezintă. Pe parcursul jocului,
copilul acționează asupra obiectelor din jur, cunoaște realitatea, își satisface nevoia de mișcare,
dobândind încredere în forțele proprii și îmbogățindu-și cunoștințele.
Beneficiile de care se bucură un copil prin utilizarea jocului din cadrul scenetelor:
1. Socializarea- pregătirea unei piese de teatru permite interacțiunea între copii cu personalități
diferite, astfel fiecare va avea ocazia de a-și îmbunătăți abilitățile de comunicare și de a-și face noi
prieteni.
2. Îmbogățirea vocabularului- prin intermediul rolurilor pe care le interpretează, copilul învaţă o
mulțime de cuvinte (neologisme, dar și arhaisme sau regionalisme, în funcție de piesa în care joacă).
3. Expresivitatea corporală - copilul învață să își controleze mișcările și gesturile, înțelege
semnificația acestora, le exersează, consumându-și energia în mod constructiv.
4. Expresivitatea verbală- e foarte importantă respectarea intonatiei, tonului sau a vitezei cu care
sunt rostite cuvintele, prin urmare, copilul va învăța atât să transmită corect un mesaj, cât și să
interpreteze corect ceea ce spun ceilalți.
5. Abilitatea de a vorbi în public- a interpreta un rol în fața unui public îl poate ajuta pe copil să își
dezvolte abilități ce îi vor folosi atât în viața de zi cu zi, cât și în profesie.
6. Cultura generală - interpretând diverse roluri, copiii învață o mulțime de lucruri atât despre
autorii pieselor, cât și despre contextul social sau istoric, putând fi stimulat interesul copilului
pentru lectură.
7. Încrederea în sine - o intepretare reușită pe scenă, aplauzele publicului, depășirea tracului, toate
acestea sunt elemente care vor mări încrederea copilului în propriile forțe.
8. Abilitățile de învățare - copilul își exersează memoria, atenția și gândirea atunci când învață și
interpretează un rol.
9. Autocunoaştere- deși poate părea paradoxal, pretinzând că sunt altcineva, intrând „in pielea” unui
personaj, copilul învață multe lucruri despre el însuși.
10. Autocontrolul - copiii învață cum să își stăpânească emoțiile, cum să le canalizeze într-un mod
pozitiv și cum să își construiască reacții adecvate în diverse situații. Exersând capacitatea de a-și
depăși tracul pe scenă, copilul învață că el este „stăpânul” propriilor emoții, că el le poate controla.
Acest lucru va influența în mod pozitiv relațiile cu cei din jur.
Realizarea unei scenete școlare este o activitate plăcută bazată pe spontaneitate, capacitatea copiilor
de a-și exprima liber trăirile, ideile, chiar daca o fac utilizând texte gata construite.
Interpretarea rolurilor dintr-o scenetă ridică unele probleme: unii copii sunt talentați, altii nu; unii
sunt extrovertiți, sociabili, volubili, au calități înnăscute pentru a juca roluri, alții, dimpotrivă; unii
adoră să recite, alții nu dețin abilități pentru așa ceva. Aceste calități se pot dezvolta utilizând, ca

 
498
metode didactice, jocul de rol și dramatizarea în activitățile instructiv-educative desfășurate în
școală de copii, ei dezvoltându-se intelectual, moral și fizic, fiecare în funcție de posibilități.
Așa cum arată literatura de specialitate dramatizarea este o metodă activă de instruire, educare și
formare, cu ajutorul ei copilul se familiarizează cu diferite aspecte ale realității naturale și sociale și
își satisface diverse trebuințe. Interpretarea unui rol în cadrul unei scenete este o activitate
generatoare de trăiri pozitive și de satisfacții.
Bbliografie:
1. Chateau J. – Copilul şi jocul, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967
2. Gheorghian Elene, Taiban M. - Metodica jocului și a programului distractiv, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977
3. Kieran Egan – Predarea ca o poveste, Editura Didactică Press, Bucureşti, 2007

 
499
 MAGIA SĂRBĂTORILOR – izvor de bucurie, salbă de datini

Prof.înv. preşcolar: Burgheaua Rodica Mihaela

Grădiniţa:”Sf.Sava Iaşi”
Motto:
„ Creativitatea presupune punerea la lucru a imaginaţiei. Într-un fel, creativitatea înseamnă
imaginaţia aplicată”.(Ken Robinson, O lume ieşită din minţi)
Crăciunul este sărbătoarea sfântă a Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii
sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Sfintele
sărbători aduc cu ele un repertoriu neasemuit de bogat în datini şi credinţe, în realizări artistice,
muzicale, coregrafice, şi nu numai. Colindele, urările de belşug sunt doar câteva dintre manifestările
folclorice care fac din sărbătorile de iarnă unele din cele mai frumoase manifestări spirituale ale
neamului nostru. Să-i învăţăm pe copii să preţuiască şi să respecte obiceiurile şi tradiţiile în care s-
au născut, să-i învăţăm să iubească meleagurile natale, portul românesc şi pe români. Să le sădim în
suflet aceste elemente definitorii ale identităţii neamului românesc fără de care nu am mai putea şti
de unde veni şi cine suntem de fapt noi românii pe acest pamânt. Să-i ajutăm pe copii să înţeleagă
imensitatea tezaurului nostru folcloric în care arta populară românească este o minunată oglindă
în care se reflectă cu cea mai mare intensitate frumuseţeaRomâniei, istoria şi mai ales sufletul
neamului. În calitate de educatori suntem obligaţi să facem din creaţia noastră populară o carte de
vizită cu care să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi fără îndoială
oriunde în lume. În furtunile veacului obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti au rămas neclintite
păstrând valori autentice ale culturii populare tradiţionale. Copiii se lasă îndrumaţi şi pot fi modelaţi
în aşa fel încât pe fondul lor afectiv să se aşeze elementele cunoaşterii artistice care vor imprima
gândirii lor anumite nuanţe, ce vor îmbogăţi substanţa viitoarei activităţi individuale şi sociale.
Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, continuând cu
frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi
strigăturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi
să le adune în mănunchi pentru a le dărui din nou.Valorificând frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor
populare în cadrul serbărilor cu preşcolarii reuşim să înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să
cunoască tradiţiile româneşti şi rolul important pe care-l au în viaţa oamenilor din cele mai vechi
timpuri, modul cum aceste tradiţii au dăinuit peste timp. Prin conţinutul serbărilor îi ajutăm pe copii
să înteleagă mesajul şi conţinutul acestor obiceiuri populare, adaptându-le particularităţilor de vârstă
şi aptitudinilor artistice individuale. Cu acestprilej introducem copiii într-o lume frumoasă a
cântecului, dansului, poeziei, poveştilor, glumelor, proverbelor, zicătorilor şi strigăturilor a unor
evenimente tradiţionale: Crăciunul, Paştele, Moş Nicolae, etc., copiii având posibilitatea să
cunoască frumuseţea şi bogăţia folclorului, diversitatea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, armonia
limbii române.Textele cântecelor şi poeziilor, a colindelor, pluguşorului, sorcovii, transmit urările
de bine în legătură cu unele îndeletniciri străvechi ale românilor: uratul, semănatul, păstoritul. Cu
aceste ocazii copiii îşi îmbogăţesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători, strigături,
pătrund în tainele limbii materne şi în comorile înţelepciunii populare. La vârsta preşcolară sunt
greu de înţeles evenimentele petrecute de Crăciun, Bobotează, Paşte.
Serbările au o importanţă deosebită în educarea copiilor. În primul rând prin conţinutul lor,
transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc împreună şi depun eforturi susţinute pentru
realizarea unui scop comun, reuşita serbării. Încordarea gradată din momentul pregătirii serbărilor
culminează în ziua desfăşurării ei, când tensiunea afectivă a grupei ajunge la maxim. Astfel,
pregătirea şi participarea la serbări este acţiunea în care copilul se obişnuieşte să trăiască în colectiv,
să se debaraseze de timiditate. Serbările aduc lumină în sufletul copiilor, dau aripi imaginaţiei,
crează o atmosferă plină de plăcere, bucurie. În transmiterea obiceiurilor şi tradiţiilor în serbările
preşcolare am pornit de la ideea că nu există un alt element artistic care să poată fi aplicat
multilateral în ansamblul procesului educaţional ca serbările şcolare.
Pentru copii ele reprezintă o distracţie veselă, plăcută, iar pentru educator constituie prilejul de a
oferi mănunchiul bucuriei de-a lungul unui şir întreg de repetiţii. Învăţând copiii să desfăşoare
 
500
"Serbarea pomului de iarnă" , îi implicăm în interpretarea unor roluri pe care le joacă cu plăcere:
capra, ursul, sorcova, uratul, colindatul. Prin interpretarea rolurilor şi pregătirea decorurilor
pentru diversele "spectacole" urmărim atât un efect artistic cât şi pedagogic, căutând un imbold
pentru a trezi la copii dorinţa de a cunoaşte şi păstra tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti. Pentru a
avea o influenţă pozitivă asupra copilului, serbările trebuie să fie înţelese de acesta şi să-l
afectezepsihologic. Sensul unui spectacol va depinde de: calitatea lui, de folosirea adecvată a
costumaţiilor şidecorurilor, de participare afectivă a copilului. Când bat la porţile sufletului Sfintele
Sărbători, ne bucurăm împreună cu copiii de neasemuita frumuseţe a datinilor strămoşeşti şi
scoatem din comoara inimii şi din lada de zestre a neamului, tezaurul folcloric românesc: cântecul,
jocul şicostumul popular specific sărbătorilor. Pentru a realiza o serbare reuşită, care să respecte
tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun, este necesară o adaptare şi prelucrare a repertoriului specific
vârstei preşcolare ce cuprinde în forme tradiţionale poezii şi cântece specifice Crăciunului.

„Ca să poţi povesti sau cânta copiilor, trebuie să-i

iubeşti, să cauţi
să pricepi firea şi lumea aparte în care trăiesc, să ştii
să cobori până la
nivelul personalităţii lor, considerându-i ca pe oameni
maturi. Trebuie să
iei parte împreună cu dânşii la toate manifestările
sufleteşti, într-un
cuvânt, rămânând om mare, să fii cât se poate de
copil”. (George Coşbuc)

 
501
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII. ROLUL SERBĂRILOR ȘCOLARE

Educatoare BURLEA SIMONA-CORINA

Grădinița P.N. Nr.2 STERPOAIA, com. ANINOASA, jud. GORJ

Parteneriatele cu colegii din școală, cât și cu părinții copiilor sunt de bun augur în fiecare activitate,
educatoarea simțind sprijin, conlucrare, atașament, ce duc la realizarea cu succes a scopului propus.
În elaborarea Proiectului anual de activități în școală și extrașcolare am inclus activități referitoare
la sărbătorile naționale și internaționale, sărbători religioase, dar și activități ce privesc mediul
înconjurător, semenii din jur, natura, acțiuni caritabile, acțiuni comunitare, diverse întâlniri cu
reprezentanți ai comunității locale.
Ca titluri, enumăr câteva: „Carnavalul toamnei”, „Ajută-l pe Moș Nicolae”, „Colinde”și „Întâlnire
cu Moș Crăciun”, „Porni Luceafărul...”, „Mamă scumpă, să trăiești!”, „Flori la Florii”, „Români
mici cu inimi mari”, „1 Iunie- Ziua Copilului”, „Vine vacanța mare!” ș.a.
În formarea conceptului de învăţare, un rol important îl deţine jocul, cum sublinia Jean Piaget; de
aceea cântecul îmbinat cu jocul, în cadrul oricărei activități, dau rezultate remarcabile, realizând
într-un timp scurt şi cu minim de efort cerinţe destul de mari.
Încă din grădiniță, serbările şcolare vin în ajutorul afirmării şi formării personalităţii copilului.
Dacă zilnic, în cadrul celorlalte activități, copilul are ca spectatori colegii din clasă, în timpul
prezentării unui program artistic, copilul-artist va avea ca spectatori, vârstnicii către care trebuie să
vorbească, să cânte… şi alte trăiri afective îl copleşesc! Realizarea unui program artistic presupune
o muncă plină de responsabilitate, de căutări, de creaţie din partea educatoarei. Educatoarea trebuie
să fie marele artist, regizor, coregraf, scriitor sau chiar poet; să fie pasionatul culegător de folclor
prelucrându-l cu mare atenţie ca să nu cadă în extrema kitsch-ului. În cadrul serbărilor şcolare, să
scoată la lumină arta populară ce zace ascunsă în frumoasele lăzi sculptate atrăgând atenţia asupra
măiestriei acestui popor de excepţie, făcându-i pe copii să admire, să respecte şi să continue ceea ce
ne-au lăsat înaintaşii.
Serbările şcolare se pot organiza cu prilejul diferitelor evenimente naţionale şi internaţionale.
Conţinutul programului trebuie să îndeplinească câteva cerinţe. Prima parte, ar fi de dorit, să fie
dedicată patriei vizând ca poeziile, grupurile vocale, cântecele să sădească în sufletele copiilor
sentimente de profund patriotism (în zilele noastre noțiunea de patriotism și esența ei sunt ofilite sau
pe cale de dispariție); apoi să se treacă la un imn de slavă închinat omului, muncii, naturii, la
reliefarea unor obiceiuri din zonă presărând glume, cântece satirice, dansuri tematice, scenete,
momente pastorale vocal-instrumentale şi încheind cu o suită de dansuri, din zonă, acompaniate de
fluier sau alt instrument din zonă.
Redau, mai jos, cum am pus în scenă „Botezul plugului” (Intră în scenă din ambele părţi un grup
vocal folcloric cântând):
„Foaie verde iarbă deasă, iarbă de zăvoi,
Ce frumoasă este viaţa azi în sat la noi!
Primăvara ară-n luncă plugul cu doi boi
Şi frumos mai cântă-n coastă cucul în ceroi”. (Apar plugarii, cu un plug improvizat,
însoţiţi de câţiva „săteni”, toţi costumaţi în portul de la munte. O fetiţă ţine în mână o strachină cu
agheasmă şi busuioc, iar alta, cu un coşuleţ în care sunt seminţe de porumb, fasole, grâu şi dovleac.)
Băiatul din faţa plugului zice:
- „După o iarnă lungă, iată că sosi şi primăvara..! Ne aşteaptă ogoarele să le înnoim faţa.
Veniţi dară, să botezăm plugul şi să arăm la cel mai gospodar om din sat”.

 
502
Stropind plugul şi seminţele, (preotul)zice:
„Ploile cerului să potolească setea pământului; seminţele să încolţească şi să rodească din untul
pământului şi hărnicia omului; să fie ferite de viermi şi stricăciune; câmpiile să izvorască belşug,
păşunile să înflorească cu turme de oi, dealurile să se încingă de veselie”, şi toţi:
„Să avem parte în sat de un an bogat!”.
În timp ce se gesticulează aratul, fetiţa împrăştie seminţe, iar grupul vocal cântă:
„Cine-i harnic şi munceşte are tot ce vrea
Şi nimic nu îi lipseşte când e iarna grea”.
Alt obicei dramatizat este „Bâldăuţul” – focul ce se aprinde în satele de munte la lăsatul
secului de Paşti, unde am inserat toate strigările ce se fac de către grupuri de copii din case sau sate
vecine. Redau câteva:
„Vacile noastre lăptoase şi ale voastre pulpoase;
Oile noastre lânoase şi ale duşmanilor, râioase;
Găinile noastre ouătoare şi ale vecinilor cutcurezătoare”.
Se strâng apoi în jurul focului unde se cântă, se spun glume, se închină cu băutură, de
sănătate, după care urmează săriturile peste foc însoţite de strigări ca:
„Arză tot ce-i rău în foc, s- avem în vite noroc!
Piară vrajba-ntre săteni, tăciunele din coceni!
Scoată cloștele pui mulţi, vinul n-aibă loc în buţi!
Fie roadele bogate, la mulţi ani cu sănătate!
Spectacolul a culminat cu apariţia unei formaţii de dansuri populare, învârtite cu strigături,
ce izbucnesc într-o exuberantă dragoste de viaţă, trezind în sufletul copiilor dragoste şi mândrie
pentru locul natal, respect pentru sătenii care prin munca lor înfloresc satul, opţiunea de a continua
îndeletnicirile lor pe care le-am oglindit de asemenea în spectacole ca: „Urcatul oilor la munte”; şi
altele, în care au predominat piese din folclorul păstoresc culese de la bătrânii satului (doine, balade,
frumoase melodii de învârtită, şchioapă, măruntă, brâu etc.), piese care au necesitat un efort propriu
educat de o gamă variată de procese psihice şi trăsături de caracter ca: memoria, atenţia, voinţa,
preţuirea melosului popular moştenit de localnici, zestre ce poate fi transmisă din generaţie în
generaţie.
Cântecul a fost şi este o permanentă hrană a sufletului, aşa cum mare adevăr a grăit Anton
Pann: „Cu muzică, toată vârsta , toată viaţa şi toată fapta se împodobesc şi se înfrumuseţează”.
Muzica înnobilează sufletul, face omul mai bun – Shakespeare spunea: „Călătorule, acolo
unde auzi cântând, intră, nu te teme, sunt oameni buni!” – copiilor le sensibilizează sufletul
făcându-l să emane gingăşie, dragoste şi respect, preţuire faţă de moştenirea lăsată sau de cei din
jur, într-un cuvânt ea conturează cele mai frumoase trăsături psihice, formându-i personalitatea
individuală.
Numai în dialog cu publicul, copilul îşi etalează valoarea sa şi este apreciat ca atare; să
nu-i frustrăm pe copii de acest drept care este o îndatorire pentru noi, să-i facem să iubească
muzica, să simtă puterea ei magică rămânând mereu tineri şi plini de bunătate, demnitate, păstrând
totodată identitatea şi cultura unui popor aşa cum sunt românii.

 
503
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările școlare
Prof.înv.primar: Bursasiu Florentina Ramona

În educarea „puiului de om“, părinții, educatorii, școala și societatea în general sunt mijloacele cele
mai importante. Printre problemele importante ale învățământului în această etapă de schimbare și
modernizare rapidă se găsește și cea vizând parteneriatul cu alți factori educaționali, între care
familia ocupă un loc privilegiat. Familia, prima școală a vieții este cea care oferă copiilor primele
cunoștințe, primele deprinderi, dar și primele modele comportamentale, suportul psiho-afectiv-
stimulativ necesar debutului socio-familial. Ca primă verigă a sistemului educativ, familia are
responsabilități clare și diverse. Întrebarea care se pune este, dacă familia de astăzi are timp pentru
îndeplinirea responsabilităților obiective, dacă este pregătită să activeze constant ca un factor
educativ. Realitatea ne-a dovedit că nu toate familiile sunt dispuse să-și îndeplinească consecvent
responsabilitățile educative față de copii, acuzând lipsa de timp, grijile vieții zilnice, minimalizând
rolul de factor educativ. Altor familii, deși doresc să asigure educația corespunzătoare copiilor, le
lipsesc pregătirea psiho-pedagogică, experiența. După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care
se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci într-o civilizație”. Școala colaborează cu familia în
domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și
intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-
sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară
de clasă și școală.Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de
activități ale școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului,
serbări școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i
poate ajuta prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să
identifice situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile
educative în favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este deter-
minantă în educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață,
prin întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață.
În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și desfășuram o sumedenie de activități în
parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități este o serbare dedicata sarbatorilor de iarna
„Magia Craciunului”.Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi
opţionale în mai mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe
aceştia în forme specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor. Teme precum: “Bun găsit, școală
dragă! ”,“ Magia Craciunului”, “ Martie - Mărţişor” sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de
elevi și părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în
căutarea şi sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema
aleasă.Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.Este o
oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a
cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege
mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi
puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte viaţa
şcolii.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa
familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.

 
504
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient
de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.

Serbările școlare constituie însa o veche tradiție în îndeletnicirea celor ce și –au ales calea
instruirii si educarii vlăstarului de om.Ele răman si trebuie sa rămână peste vremi,momente de
bucurie sufletească,prilej de manifestare inedita si nestingherită a valentelor native si,de ce nu,o
toamnă cu numarat de boboci in fata unei mulțimi admiratoare,gata de a oferi zâmbete,flori sau
lacrimi de recunoștință.
În concluzie, școlile trebuie să planifice și să implementeze programe de parteneriat, pentru
a amplifica implicarea părinților. Scopul educației este de a forma un om cu o gândire liberă, creativ
și sociabil. Un proverb spune: „O vorbă bună rostită la timp înviorează sufletul copilului, precum și
ploaia bună, căzută la timp potrivit, înviorează câmpul”.

Bibliografie:
. 1. Agabrian, Mircea, Millea, Vlad (2005), Parteneriate școală-familie-comunitate. Studiu
de caz, Institutul European, Iași;
. 2. Baran-Pescaru, A. (2004), Parteneriat în educație: familie-școală-comunitate, Editura
Aramis, București

3. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de

învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
4. Crăciunescu Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în ,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;

 
505
 AM PLECAT SĂ COLINDĂM

PROIECT DE ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ

Prof. înv primar Camelia Buruiană
Școala Gimnazială Nr 37, Constanța

Motto:
”Iarna ….fantezie şi mister, lumina şi culoare ………”

Școala Gimnaziala nr. 37 Constanta

Data : 18. Decembrie
Grup țintă – clasa I B - 26 elevi
Organizator: prof înv primar Camelia Buruiană

Argument:
Decorul pe care l-am observat azi dimineaţă, mi-a amintit cu multă plăcere acele clipe
minunate pe care le trăiam in zilele geroase de iarnă. Zăpada, îmbracă totul, natura primeşte noi
veşminte, şi sărbătorile bat uşor la fereastră. Cu toţi ne lipim nasurile de ferestre pentru a admira
dansul fulgilor, acele steluţe de gheaţă care coboară din văzduh.
„Crăciunul” – momentul cel mai aşteptat de către copii şi nu numai. Pentru această sărbătoare
fiecare dintre noi se pregăteşte într-un mod deosebit, bucurându-se atât pentru el, dar şi pentru cei
apropiaţi.
Pentru acest eveniment şi cei mici se pregătesc într-un mod deosebit: scriu scrisori moşului –
fiecare îţi doreşte câte ceva, fac desene deosebite, sunt mai buni, mai cuminţi, fac anumite
promisiuni……..
Obiective urmărite:
1. Promovarea obiceiurilor și tradițiilor de iarna;
2. Intonarea unor colinde specifice sărbătorilor;
3. Stimularea implicării în acțiuni de voluntariat a
părinților și copiilor;
4. Colectarea diferitelor produse alimentare și
nealimentare, îmbrăcăminte, jucării.

Parteneri implicați Grădinița - părinții elevilor din clasa

pregătitoare B
Desfășurarea activității:
În cadrul unei sedințe cu părinții clasei I B s-a propus organizarea unei activități de voluntariat ,
cu prilejul sărbătorilor de iarnă. Scopul este de a le forma elevilor deprinderea de a oferi fără a
aștepta sa fie răsplătiți, devenind mai generoși, mai buni. În cadrul orelor de dezvoltare personală s-
a realizat jurnalul spiridușilor, aici fiecare elev din clasă pot realiza diferite desene sugestive cu ce
anume cred ei că pot dărui.
Împreună cu elevii clasei am realizat un program artistic de colinde și în ziua stabilită am pornit
la colindat. Tot în acea zi s-au adunat produsele alimentare și nealimentare, îmbrăcăminte, jucării pe
care părinții au dorit să le doneze și ne-am deplasat la Grădinița din Potărnichea pentru a le dona.
Acolo am colindat și am fost colindați.
La activitate au participat 26 elevi și părinții acestora – ne-am deplasat cu 3 mașini, 5 părinți și 5
copii. Am fost primiti de 17 elevi și doamna educatoare. Elevii din clasa pregătitoare, dar și părinții
acestora au fost foarte impresionați de preșcolari și mai ales de cei din grupa mică
Activitatea a durat 2 ore. S-au făcut fotografii pentru albumul clasei.

 
506
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Prof. Busuioc Aida Florina

Liceul Tehnologic Alexandru Ioan Cuza, Panciu

Trăim într-o lume modernă , liberă, în care educația nu se reduce la o simplă acumulare de
cunoștințe. Rolul actului educativ realizat la nivelul școlii presupune a crea un om educat, cu o
personalitate bine conturată, adaptabil,capabil să se integreze într-o societate aflată într-o continuă
transformare. Rolul școlii este de a oferi copiilor posibilitatea de a se dezvolta și în funcție de ceea
ce le place, ce li se potrivește, de ceea ce poate fiecare. De aceea, este necesară o abordare creativă
care să îmbine activitățile de învățare propriu-zisă la fiecare disciplină cu activități atractive,
diverse, stimulative, care să contribuie la succesul viitorului adult. Iar acest proces este unul vast, în
care nu există doar profesorii și elevii, ci mai mulți parteneri: profesori, elevi, părinți și comunitate.
Atunci când aceștia colaborează se realizează succesul școlar, se creează premisele integrării sociale
de mai târziu.
În universul școlar activitățile educative sunt o parte importantă, ele reprezentând o dimensiune a
procesului de învățare permanentă și o parte esențială a educației obligatorii. Aceste activități sunt
relevante în formarea personalității fiecărui copil care , participând la astfel de forme educative, își
dezvoltă sistemele relaționale de cunoștințe, abilitățile și competențele. Se creează astfel o
modalitate complementară de integrare socială și de participare activă. În învățământul
preuniversitar ele se desfășoară la toate nivelurile și au ca loc de desfășurare, fie unitățile școlare,
fie diverse spații. Organizarea unor astfel de activități pornește de la dorința elevilor de a se implica
în anumite proiecte și se pot realiza în parteneriat cu diverse instituții care pot furniza resurse pentru
acestea.
Activitățile educative au scopul să dezvolte anumite capacități și abilități precum comunicarea,
lucrul în echipă sau planificarea unei sarcini spre împlinirea unui scop. Această formă de educație
devine interesantă și atractivă deoarece nu implică doar copilul, ci, de multe ori, și familia
acestuia,creându-se astfel o relație între școală și familie, consolidându-se relația părinților cu
propriul copil. Cercetările realizate la acest nivel arată că, indiferent de mediul economic sau
cultural, când părinții sunt parteneri cu școala în educația copilului, se observă o îmbunătățire a
performanței , o mai bună frecventare a școlii, precum și reducerea ratei de abandon școlar.
Părinții, indiferent de statul socio-economic, pregătire educațională sau etnie sunt un element cheie
în parcursul școlar al copilului. În general, părinții doresc ce e mai bun pentru copiii lor și elementul
important în sistemul lor de valori îl reprezintă realizarea socială a acestora. Există mai multe tipuri
de părinți: unii interesați, care sprijină efortul cadrelor didactice și se implică activ și părinți care nu
se preocupă și nu colaborează cu școala. Prin activități educative se reușește de multe ori atragerea
și a unor astfel de părinți dezinteresați în viața școlii și în viața copilului. Organizarea unor forme
variate de astfel de activități îi determină să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de
factor esențial în devenirea propriului copil.
La nivelul școlii se desfășoară multe activități educative , atât în Săptămâna Altfel, cât și cu diverse
ocazii: Crăciunul, Zilele Liceului, Ziua Culturii Naționale, Drogobete, Miss Boboc, excursii diverse
ș.a. Aceste manifestări sunt atractive pentru elevi și constituie o formă de atragere a părinților în
viața școlii. Văzându-și copilul implicat, părintele devine interesat.
De multe ori, în cadrul unor astfel de acțiuni se descoperă talente ascunse, se dezvoltă energii noi,
mai ales la nivelul unor elevi care în activitatea zilnică de la clasă nu se implică prea mult. Părinții
au ocazia să cunoască și o altă latură a copiilor de care poate nu erau conștienți. Participând la astfel
de evenimente se simt ei înșiși utili și își întăresc relația cu copiii. Ei experimentează lucruri inedite,
schimbându-și atitudinea.

 
507
Având în vedere avantajele acestei colaborări, fiecare școală urmărește constant atragerea părinților
în desfășurarea unor proiecte variate, transformându-i în factori activi. Proiectele educative și
activitățile din sfera lor sunt interesante indiferent de vârstă și stârnesc curiozitatea părinților,
mândrie, bucuria de a-și vedea copilul implicat în ceva ce îi place, care îl ajută să se descopere. Prin
participarea lor, părinții devin parteneri într-un demers educativ care îi sprijină pe copii. Ei devin
astfel ”membri ai unei familii” extinse în care fiecare este activ. Între cei trei parteneri, elevi, școală,
părinți se dezvoltă relații ce presupun responsabilizare, cooperare și constientizare .
Colaborarea părinților și implicarea lor în activitățile educative este importantă și influențează
pozitiv elevii.

 
508
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
-materialul este preluat de pe www.didactic.ro-

ȘCOALA GIMNAZIALĂ SLĂNIC- ANINOASA,

JUD. ARGEȘ
Prof. înv. primar: BUȘESCU LARISA ANDREEA

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Profund modificat de evoluţiile tehnologice şi sociale, de urbanizare, de multiplicarea obiectelor
tehnice, de o schimbare a condiţiei femeii în viaţă şi în cuplu, de mobilitatea crescândă a locurilor
de muncă, de constrângerile orare ale adulţilor, mediul înconjurător este determinat să răspundă tot
mai dificil nevoilor de spaţiu, de acţiune, de joc ale copiilor.Evoluţia societăţii româneşti marcată de
o tranziţie prelungită către ceva care nu este clar nici măcar politicienilor, bulversarea valorilor într-
o societate instabilă, scăderea calităţii vieţii, lipsa unor modele de urmat îi pun pe adulţi în
dificultate ca părinţi.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.

Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei intervine
astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale greşită
dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte
propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de
a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de
a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care
însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte viaţa şcolii.

509
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa
familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient
de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor. Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru
părinte/adult. Ea trebuie gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un
scop bine definit astfel încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al
şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
-materialul este preluat de pe www.didactic.ro-

510
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările școlare

Prof.înv.primar, Bușilă Ștefania Laura

Liceul Tehnologic,,Dumitru Mangeron”– Bacău

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”

(Maria Montessori –,,Descoperirea copilului”)

Fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia
extracurriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii tinerilor.
Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele
extracurriculare.Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale,
antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru
activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita
şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale. Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea
nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al
timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare
şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor.
Activităţile extracurriculare organizate împreună cu elevii mei au conţinut cultural, artistic,
spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi
activitatea comunităţii locale.
Atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie şi ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de emoţia
aşteptării împodobirii bradului, de clipa la care visăm să-l întâlnim pe Moş Crăciun, oferind un bun
prilej de a-i implica pe părinți în astfel de activități de parteneriat.Dincolo de faptul că este una
dintre cele mai importante sărbători creştine, Crăciunul e aşteptat cu mare entuziasm de toată lumea,
indiferent de vârstă, uneori chiar şi de religie. Sigur te gândeşti cu drag la cadourile lui Moş
Crăciun, la colinde, la mirosul de brad şi la vâscul din pragul uşii. Şi, cu siguranţă, experienţele
personale au încărcat astfel de clipe magice cu semnificaţii proprii. Dar mai mult decât atât,
tradiţiile legate de Crăciun aduc simboluri naturale vechi de sute de ani. O bucurie cum doar o data
pe an o poti simti, o bucurie a Craciunului o simțim atât noi cât și părinții, în cadrul serbărilor
școlare .
Fără să cugetăm și să răstălmăcim sensul cuvântului Crăciun, fiecăruia dintre noi i se
implementează, acel zâmbet natural, ce descrie imensitatea bucuriei launtrice pe care o reflectă
sărbătoarea.
În clasele I-IV, serbările școlare, vin în ajutorul afirmării si formării personalității elevului.În
timpul prezentării programului artistic,elevul artist îi va avea ca spectatori pe părinți, cărora va
trebui să le recite sau să le cânte,exprimând trăirile care il copleșesc.Realizarea programului
artistic presupune o muncă de căutari și de creație din partea învățătorului.
Importanța unor asemenea festivități ocazionate de sărbătoarea Crăciunului,este deosebită. Ele
lărgesc orizontul spiritual al elevilor, contribuind la acumularea de noi cunoştinţe, la îmbogăţirea
trăirilor afective şi sentimentelor estetice. Pentru ca elevii să-şi motiveze participarea la această
aleasă activitate, este foarte importantă prezența părinților.

Micii artişti trebuie încurajaţi, stimulaţi, pentru a realiza buna dispoziţie şi participarea cu interes de-
a lungul pregătirii şi desfăşurării spectacolului. Serbările şcolare sunt momente de maximă bucurie
atât pentru copii, cât şi pentru părinţii lor.

511
Ele aduc lumină în suflete, dau aripi imaginaţiei, entuziasmului şi rămân de-a pururi ca momente de
neuitat în viaţa fiecăruia.Coşbuc spunea: „Ca să poţi povesti sau cânta copiilor, trebuie să-i
iubeşti, sa cauţi să pricepi firea şi lumea aparte în care trăiesc, sa ştii să cobori până la
nivelul personalităţii lor. Trebuie să iei parte împreună cu dânşii la toate manifestările
sufleteşti; într-un cuvânt, rămânând om mare, să fii cât se poate de copil”.
Parteneriatele ajută elevii să aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii, elevii
şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul
elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o
componentă esenţială în organizarea şcolii şi a clasei de elevi.
Activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru
didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul
de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să
permită stimularea creativă a elevilor. Diversitatea activităţilor extraşcolare oferite, creşte interesul
copiilor pentru şcoală şi pentru oferta educaţională.
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de
gândire, să evite critica în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back
pozitiv, iar acest lucru se observă pe fețele părinților, la sfârșitul unei serbări.

Bibliografie:
1. Robu, Maria, „Empatia în educaţie”, Didactica Publishing House, Bucureşti, 2008
2. Cerghit, Ioan, Neacşu, Ioan,Negreţ Dobridor Ioan, „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom, Iaşi,
2001
3. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educaţie”,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
4. Nicola, Ioan, „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000
 

512
 SĂRRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI LA ROMÂNI

Educ. BUTA MĂRIUŢA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ BĂIŞEŞTI
JUDEŢUL SUCEAVA

Cea mai frumoasă și mai iubită de cei mici și mari, săraci sau bogați este sărbătoarea
Crăciunului. Veche de peste doua milenii, răspândită pe tot globul, cea mai importantă sărbătoare a
creștinilor este așteptată cu emoție și bucurie. Craciunul este asociat cu feeria iernii, cu puritatea
zăpezii și este o sărbătoare emoționantă mai ales pentru copiii care așteaptă sosirea lui Moș Crăciun.
Semnificația religioasă a Crăciunului este nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu
trimis pe pamânt să ajute oamenii să devină mai buni, mai credincioși, mai îngăduitori. Această
sărbătoare semnifică nașterea, creația și veșnicia Universului.
În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu şi umbla,
însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor
Crăciun şi Crăciunoaie, aceştia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuinţa prin naşterea unui
copil conceput din greşeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au
apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat-o în rol de
moaşă. Crăciun a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă.
Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a
zis să încerce apa şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a
poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc.
Prin naștere se perpetuează specia umană și viața devine veșnică. În aceste zile suntem mai buni,
mai veseli și mai umani. Fiecare om, copil sau bătrân, își amintește cu plăcere sărbătorile de
Crăciun și momentele speciale pe care le-a trăit. Copiii îl așteaptă cu nerăbdare pe Moș Crăciun în
fața căruia recunosc fără teamă dacă au fost cuminți sau au făcut năzbâtii. Ei știu că Moșul este
iertător și le aduce daruri mai ales dacă spun o poezie sau cântă o colindă.
Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi, merg din
casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să primeşti colindători, pentru că
urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce colindătorii
termină de cântat, gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci, dulciuri, colaci și bănuți. Nucul
simbolizează belşugul şi longevitatea, iar merele semnifică bunăstare şi bogăţie.
Oamenii maturi sau cei deja bătrâni sunt emoționați amintindu-și de copilărie, de darurile de
Crăciun pe care le primeau chiar și cei săraci. Când eram copii nu prea înțelegeam de ce Moș
Crăciun aducea unor copii mai multe daruri, iar altora mai puține. Explicația venea de obicei din
partea parintilor și era foarte simplă: Moș Crăciun aduce cadouri mai multe copiilor care au fost
foarte cuminți. Acesta este și astăzi un argument foarte serios și este o motivație puternică pentru
copii care se străduiesc să devină mai cuminți, mai harnici și mai ascultători pentru ca anul viitor să
primească mai multe daruri.
Pe langa sosirea lui Mos Craciun o alta bucurie este Bradul de Craciun, acest pom venerat, care
ramane verde tot anul, ne aduce în case mirosul pădurii, este simbolul purității și veșniciei. Intreaga
familie participă cu veselie la ritualul împodobirii bradului cu globuri multicolore, beteală, dulciuri
și beculețe colorate.Mulţi brazi de Crăciun au o steluţă în vârf. Se spune că stelele ne conduc spre
locuri speciale, iar pe vremuri multe dintre constelaţii, de exemplu, Ursa Mare şi Ursa Mică erau
venerate ca divinităţi. Evreii din vechime foloseau steaua în şase colţuri a lui David ca simbol
religios, iar steaua de Crăciun în cinci colţuri ne aminteşte de steaua apărută deasupra Betleemului
la naşterea Pruncului. În multe culturi, stelele sunt semne ale norocului şi ale realizării unor ţeluri
măreţe.

513
Sărbătorile de Crăciun sunt minunate mai ales în sate unde se respectă tradițiile străvechi. Peisajul
de iarna este emoționant: casuțele sunt luminate, prin geamuri licaresc lumânări și globuri colorate,
iar mesele sunt pline de bunătați tradiționale: carnați, sarmale, caltaboși, colaci, cozonaci.
Agăţarea coroniţelor de uşa casei este un obicei originar din Europa, unde, de Crăciun, porţile se
decorau cu ramuri veşnic verzi, pentru a invita în casă spiritele pădurii. Există crezul că aceste
spirite ar aduce sănătate şi noroc. Oamenii încă îşi mai împodobesc casele cu coroniţe de brad şi de
laur, ca mod de a-şi întâmpina prietenii şi rudele. Forma circulară a coroniţei simbolizează natura
veşnică a dragostei.

514
 CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE

PROF.ÎNV.PRIMAR: BUTA SILVIA NICOLETA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ ILVA MARE
Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru
cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari în
asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi să
sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente modalităţi
de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii educativi cei mai
apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se
referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a
activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu însufleţire
şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă
importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.

Serbarea şcolară
Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor .Prin
conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi
sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească ,plăcere
estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai plină de
sens.
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii
să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători
de iarnă .
Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun ,de
cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui
Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,, Într-
o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,, Bradul credincios,,.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv –
pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se

515
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în
mod favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică
varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie
publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

516
 Vestea de la Crăciun
(sceneta)
BUTAN CRISTINA

Personaje: Cititorii (3), îngerii (3), Recitatorii (6)

Trei copii, cu nişte ziare în mână, vin în faţă.

Cititorul I:
Doamne, ce de veşti triste aflăm din ziare! Uite una: (citeşte)
„în dimineaţa de Crăciun, pe strada X a fost găsită o fetiţă îngheţată de frig. Medicii n-au mai putut-
o salva. în jurul ei au fost găsite o mulţime de chibrite. Martorii spuneau că a încercat să se
încălzească. Fetiţa era orfană, iar bunica, cea care o îngrijea, murise acum o săptămână...” Vai, ce
trist! Chiar nu mai există milă şi generozitate pe lumea asta?

Cititorul II:
Iată o altă ştire, dar nu la fel de tristă:
„Din cauza sărăciei în care trăiau, un tată a decis să-şi dea cei 4 copii la un orfelinat. Vecinii spun că
e mult mai bine pentru ei, deoarece erau mereu bătuţi şi lăsaţi tară mâncare zile întregi. Şi aşa trăiau
din mila vecinilor şi a cunoscuţilor. Sărbătorile de Crăciun le vor petrece în Centrul de Plasament.”

Cititorul I: Măcar nu au fost găsiţi pe stradă, morţi de frig şi de foame, ca cealaltă fetiţă.
Cititorul II: Da, e adevărat, dar fără părinţi, nu pot fi fericiţi.

Cititorul III: Haideţi să vă citesc şi eu.

Bieţii lor copii ai caror parinti sunt plecati in armata! Cum îşi vor aminti Crăciunul de acum înainte?
Nu ar trebui să existe război. De ce suntem atât de răi?
Toţi: Oare mai există speranţă? Apar 3 îngeri.
Primul înger:
Da, mai există! Totul depinde de voi. oamenii. Vă puteţi schimba chiar de azi, chiar din acest
moment. în seara de Crăciun se întâmplă miracole în vieţile şi în sufletele oamenilor. Şi cele mai
împietrite inimi se pot trezi.

Cititorul III:
Cine să le trezească?
Al doilea înger: Pruncul Iisus, care se naşte în fiecare an pentru a ne şterge păcatele şi a ne ierta. El
alungă răul şi frica. Trebuie doar să credem!
A
Al treilea înger: Iisus vine iarăşi ca Prunc, să ne arate că D-zeu este cu noi. El poate stinge
indiferenţa, aroganţa, cruzimea şi să aducă bunătatea şi iubirea.
A 4
Cei trei îngeri: (ntgându-se) O, maică, mama Lui Iisus şi maica noastră, a tuturor! Pnmeşte- ne pe
toţi în braţele tale şi fa ca acest Crăciun să aibă sens pentru noi. Amin. O, Măicuţă Sfântă!

Recitator 1:
Aş fi dorit să fiu o stea pe ceruri Cu strălucirea ei să pot vedea Cum jos, în umbra nopţii şi în neguri
Cel mai iubit Copil ni se năştea.

517
Recitator 2:
Iubirea Lui s-ar fi aprins în mine Să-L luminez mai sfânt şi mai curat în noaptea grea să vadă
orişicine Pe Pruncul Sfânt ce-n iesle ni s-a dat.

Recitator 3:
Iubirea Lui ne-ar fi chemat la iesle Minunea întrupării să vedem E un Copil, dar totuşi El ne este Un
Rege Sfânt şi Dumnezeu etern.

Recitator 4:
Aş fi dorit şi eu să-Ţi pot aduce Şi aur, smirnă şi tămâie-n dar Iar glasul cântului duios să urce Cu-ai
îngerilor cor pe scări de har.

Recitator 5:
Şi slava Lui a străbătut pământul în locuri preaînalte a ajuns Iar pacea Sa ne este astăzi cântul Ce
ne-a unit în jurul Lui Iisus.

Recitator 6: Dragii noştri invitaţi! Pentru că este ultima noastră serbare de Crăciun în acest colectiv
al clasei a IV-a haideţi să încheiem într-o stare de bucurie şi speranţă. Să sperăm, să credem, că
lucrurile bune pe care le dorim se pot împlini în viitor. Vă mulţumim!

518
 Gânduri către Moș Crăciun

(Autor, Rodica Butnariu)

Suntem elevi în clasa aVI-a și la fel ca mulți alții de vârsta noastră, acum aproape de vacanța
de iarnă, îndreptăm gânduri spre bunul Moș Crăciun.

Știm că ne însoțește pas cu pas pe drumul cunoașterii, ne ajută să învățăm despre noi, despre
cei din jur și despre lumea în care trăim. Împreună aflăm lucruri noi și găsim răspunsuri la unele
întrebări care ne frământă.

Viața de elev are bucuriile, dificultățile și provocările ei. Activitățile și toate conținuturile de
învățare ne ajută să ne adaptăm la gimnaziu.

Prin activitățile culturale completăm dezvoltarea noastră și obișnuim să învățăm să ne

păstrăm starea de bine și sănătatea optimă. Aici descoperim vastul domeniu al emoțiilor noastre
pentru a-l cunoaște și a-l înțelege.

Dragă Moș Crăciun,

Știm bine că mulți copii cer ajutor de la tine. De aceea și noi, elevii acestei clase te rugăm, să
ne însoțești în demersul nostru școlar, fie și numai în acest anotimp. Vrem să cunoaștem lumea
profesiilor și a ocupațiilor, precum și modul în care ea contribuie la alegerea carierei și la progresul
societății în care trăim. Vrem să experimentăm modalități de a dezvolta relații armonioase între noi,
să identificăm ce anume ne ajută când învățăm și care sunt obstacolele din calea învățării.
Mesajul dascălilor noștri este că ne doresc curioși și să iubim învățarea. Iar dacă la sfârșitul
anului vom fi mulțumiți de propriile realizări, vom ști că ajutorul dat a fost un mic pas în calea
devenirii noastre.

În lume sunt aproximativ 7 miliarde de oameni și fiecare dintre aceștia este diferit. Acest
fapt este minunat! Nu ne poți ajuta pe toți la fel, o planetă în care toată lumea se aseamănă, gândesc
la fel, au aceleași daruri, se comportă în același fel. Ce plictisitoare ar fi aceasta!
Ajută-ne tu ca fiecare dintre noi să fim unici, diferiți și speciali și pentru că știm sigur că o faci, îți
multumim dragă Moș Crăciun.

519
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Liceul. De Arte ,,Bălașa Doamna” Târgoviște.

Prof: Butoi Mihaela

Educația este un proces ce se desfășoară și dezvoltă între părinți și profesori. Munca si educația
sunt consubstanțiale societății, ambele avand caracter etern. Educația este un fenomen conștient
specific uman, reprezentând un proces de transformare conștientă a omului, potrivit unui scop și
asigurând transmiterea experienței sociale de la o generație la alta. Ea servește de verigă de
legatură între generații, prin conservarea, prelucrarea și sinteza valorilor morale pe care le transmite
noile generații, sporite si prelucrate. Raportul educatie-familie este un raport de interdependență. Se
spune că invățământul este investiția cea mai profitabilă și întreprinderea cea mai rentabilă.
Timpul extraşcolar a fost caracterizat drept „libertate sub control instituţional”.
Timpul liber, se caracterizează prin: alegerea liberă şi eliberarea de sub obligaţiile instituţionale;
caracterul dezinteresat al activităţilor; caracterul personal, întrucât încurajează virtuţile
dezinteresate; caracterul hedonist, întrucât generează satisfacţie.
Dintre funcţiile timpului liber, pot fi amintite: funcţia de relaxare, de destindere, care constă în
posibilitatea de refacere a organismului după activitatea de bază; funcţia de distracţie, care se
realizează prin delectare şi amuzament generând un tonus optimist; funcţia educativă, de dezvoltare,
care se concretizează în îmbogăţirea vieţii spiritulale şi dezvoltarea personalităţii, formarea
capacităţii de auto-organizare a unui stil de viaţă elevat, stimularea capacităţilor creatoare şi a
stilului participative. Toate acestea se pot desfășura doar printr-o strânsă legătură și o permanentă
comunicare între profesori și părinți.
Educația nonformală s-a afirmat la începutul sec.al XX-lea, constând în excursii, călătorii,
concursuri tematice, diverse activități de cinematografie, presă, radio, cluburi, case de cultură, baze
sportive, muzee, teatre, biblioteci, etc. Aceasta completează și adâncește cultura școlară, ocupă
timpul liber, are flexibilitate, adecvare la vârstă, lăsând libertate de alegere individuală. Dezvoltarea
copilului este dependentă de ocaziile pe care i le oferă rutina zilnică, de interacţiunile cu ceilalţi, de
organizarea mediului şi activităţile sau situaţiile de învăţare special create. Noul curriculum pentru
învăţământ preşcolar precizează că activităţile desfasurate cu copiii de 3-5 ani vor viza îndeosebi
socializarea copilului (colaborare, cooperare, negociere, luarea deciziilor în comun) şi obţinerea
treptată a autonomiei personale, iar pentru cei de 5-6/7 ani accentul se va plasa pe pregătirea pentru
şcoală şi pentru viaţa socială a acestuia. Preşcolarul mare 5-6/7 ani, dispune de o capacitate de
învăţare superioară în raport cu celelalte subperioade ale preşcolarităţii. În desfăşurarea activităţii cu
acesta accentul va cădea pe încurajarea iniţiativei copilului şi a luării deciziilor, pe învăţarea prin
experimente şi exersări individuale. Activităţile de învăţare se desfasoară fie cu întreaga grupă de
copii, fie pe grupuri mici sau individual. Ele pot lua forma unor activităţi pe discipline sau integrate,
a activităţilor liber-alese sau a celor de dezvoltare personală. Dintre mijloacele de realizare amintim:
jocul liber, jocul didactic, discuţiile libere, experimentele, construcţiile, lecturile după imagini sau
lectura educatoarei, povestirea sau povestirile create de copii precum şi alte mijloace specifice
didacticii. Jocul promovează manifestarea liberă a acestora în învăţare, recurgând de cele mai multe
ori la activitatea în grup. Practicat zilnic de preşcolari, acesta reprezinta cel mai eficient mijloc de
formare a noţiunilor de care au nevoie copiii mai târziu, în ciclul primar. Astfel că preșcolaritatea
înregistrează ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea individualităţii umane şi unele din cele
mai semnificative achiziţii cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale în ciclul
primar şi chiar mai departe. Activităţile de învăţare reprezintă un ansamblu de acţiuni cu caracter
planificat, sistematic, metodic, organizate şi conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii
finalităţilor prevăzute în curriculum. Desfăşurarea acestora necesită cordonarea eforturilor comune
atât ale cadrelor didactice cât și ale părinţilor şi copiilor.

520
 Odată cu intrarea copilului în şcoală se menţine şi jocul ca activitate ce asigură un echilibru
necesar, o continuitate firească între învăţământul preşcolar şi primar şi în acelaşi timp o adaptare
treptată la activitatea şcolară. Copilul trebuie învăţat că şcoala nu este o modalitate de constrângere,
de încetare a jocului, de îngrădire totală a activităţilor libere atât de iubite în grădiniţă, ci
dimpotrivă, ea reprezintă o continuare firească a activităţii copilului, care a evoluat şi care acum
este capabil să joace jocuri mult mai elaborate decât cele din grădiniţă, să înţeleagă sarcini mai
complexe deoarece a crescut, iar posibilităţile sale sunt altele.Așadar, in societatea cunoasterii rolul
profesorului este de a crea situatii de invatare in cadrul cărora elevul își conștientizează demersurile
de învățare, rezultate și își perfecționează continu activitatea de învățare. Aceste abilități se
exersează încă din primii ani de școală.
În concluzie, familia și școala sunt cele care influențează dezvoltarea individului și procesul
educativ, de aceea este foarte importantă colaborarea tuturor celor care intervin în procesul de
dezvoltare și formare al copilului.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi PĂRINȚI nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este
bucuria şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul
este COPILUL.

Bibliografie:
B. Cezar, Arta si stiinta educatiei, Ed. Did.si ped. Bucuresti; C. Cucos, Pedagogie, Ed. Polirom;
Noul Curriculum pentru învăţământ preşcolar 3-6/7 ani E.Paun, R. Iucu, Educaţia preşcolară în
România, Editura Polirom 2002 Glava, A. „Introducere în pedagogia preşcolară”, Ed. Dacia,
Glava, C. Cluj-Napoca, 2002

521
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

prof. Buțiu Emilia

Liceul cu Program Sportiv Arad
,, Sărbatoarea este o regenerare a ființei prin regenerarea timpului”
(Mircea Eliade)

În sărbătoare societatea și individul se recreaza reciproc.Timpul sărbătorii rupe pentru o perioadă

scurtă monotonia vieții cotidiene și dă posibilitatea comunității să se adune și să reînvie
sentimentele pe care le are față de ea însăși. Cele mai frumoase și așteptate cu nerăbdare sunt
sărbătorile de Crăciun. Klinger spunea într-o lucrare a sa că obiceiurile noastre de Crăciun ,,se pot
compara cu un fluviu care crește încetul cu încetul și în cursul său absoarbe un mare număr de râuri
și torente. Întocmai ca acest fluviu se dezvoltă și datinile noastre, treptat, și în timpul multisecularei
lor existențe, își scot elementele lor din izvoare atât de diferite.” Crăciunul este,,sărbătoarea cand
cerul își arată bucuria Nașterii Domnului în ieslea cea săracă, împărat fiind” presărată de tradiții și
cântece de bucurie, este o sărbătoare a recunoștinței, a fericirii, a mulțumirii desăvârșite prin
prezența acelor persoane care ne acceptă așa cum suntem (familia). Cel mai răspândit obicei cu
ocazia sărbătorilor de iarnă este colindatul.Colindele sunt un mod de manifestare a bucuriei
sufletești oferită de sărbătorile de iarnă și reprezintă cel mai precis exprimată concepția idealului de
viață al poporului. Faptul că urările de sănătate și bogăție vin din partea colindătorilor tineri este
pentru că lor li se atribuie mai multă putere de a atrage fericire, sănătate, rodnicie pentru viitor,
tinerețea fiind ea însăși simbolul vigoarei, sănătății și lipsei de griji întruchipând posibilitatea de
realizare a tuturor nădejdilor viitoare și, de ce nu, chiar viitorul.
Serbările școlare realizate cu ocazia sărbătorilor constituie o ocazie eficientă de a transmite
generațiilor valorile tradiționale, obiceiurile și datinile moștenite de la străbunii noștri și stimulează
dorința de a le cunoaște, păstra și transmite mai departe. Împreună elevi, părinți și dascăli, ne
bucurăm de frumusețea datinilor stramosești și punem bazele unui mediu emoțional pozitiv propice
dezvoltării unei personalități echilibrate și armonioase. Orice serbare școlară este o sărbătoare atât
pentru copii cât și pentru părinții acestora. Acest tip de activități reprezintă un prilej de a pune în
valoare imaginația,talentul și creativitatea fiecăruia. Serbările școlare contribuie la acumularea de
cunoștințe și lărgirea orizontului de cunoaștere al elevilor, dezvoltă memoria, atenția, stimulează
gândirea creatoare și construiesc valențe estetice și educative deosebite. Ele permit elevilor cu
dificultăți de afirmare în mediul școlar să reducă nivelul anxietății și să-și mărească potențialul
intelectual.
Parteneriatul cu părinții este esențial în dezvoltarea personalității copilului deoarece identifică și
cultivă corespondențe optime între aptitudini, talente, un stil de viață civilizat și stimulează
comportamentul creativ în diferite domenii. Activitățile extracurriculare completează procesul de
învățare și dezvoltă înclinațiile și aptitudinile elevilor. Antrenarea elevilor în activități variate și cu
caracter atractiv, într-o atmosferă relaxată are scopul de a dezvolta aptituni speciale; de a cultiva
interesul pentru activități socio-culturale; de a facilita integrarea în mediul școlar și de a oferi suport
pentru reușita școlară;de a pune în evidență talentele personale și de a cultiva talentul pentru
frumos.
De asemenea, faptul că involuntar, în activitatea desfășurată elevii se supun unor reguli, își asumă
responsabilități contribuie la autodisciplinare, dezvoltarea unei atitudini responsabile, a unui
comportament creativ, unui spirit de integrare socială și la dezvoltarea stimei de sine.
Implicarea părinților în activitățile realizate cu elevii are rolul de a dezvolta la părinți abilități de
interacțiune și empatie cu copilul său, de a stimula lucrul în echipă și de a forma deprinderi de
cunoaștere și autocunoaștere în interrelaționarea în cadrul activității.

522
Părinții dobândesc abilități care sprijină formarea de comportamente adecvate și o mai bună
relaționare în cadrul grupurilor. Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte
situaţii decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine
alături de propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu
ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii.
Este o ocazie de a cunoaşte viaţa şcolii.
Serbările şcolare reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa
familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil. Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor
piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia
de afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o
sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare, de influenţare formativă a elevilor, de
sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor
timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente
interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le
cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi
părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.,,Serbările copilariei, momentele
acestea de maximă bucurie,atât pentru copii, cât și pentru părinți, întăresc și fortifică sufletele
viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumină în suflete, dau aripi imaginației, entuziasmului și
stimulează gândirea creatoare”.
Un act pedagogic autentic se bazează pe o comunicare deschisă, dacă nu se pierde din vedere că ,,
elevul este centrul acțiunii care se desfășoară la catedră ”(Gr.Șerban), că el este într-o continuă
dezvoltare și constituie, prin urmare, un univers aparte care diferă de la un individ la altul în funcție
de ereditate, mediul socio-economic al familiei din care provine. În fiecare om stă ascunsă o forță
creatoare, căreia trebuie să i se asigure condiții optime de a se dezvolta și a înflori. Prin activitățile
întreprinse și exemplul personal, dascălul este un modelator al personalității elevului și menirea sa
se poate realiza atât prin activitățile școlare cât și prin cele extracurriculare. Desfășurarea unor
activități într-un mod diferit de cele obișnuite contribuie la eliminarea discrepanțelor dintre lumea
înconjurătoare și capacitățile umane de a-i face față. Pregătirea elevilor pentru o învățare continuă și
extinderea autoeducației la întreaga viată constituie argumente pentru deschiderea școlii către
promovarea diverselor forme de activitate școlară și extracurriculară care să completeze procesul
educativ.

Bibliografie:
1.Golban, Vasile,Dimensiunea etico-estetica a sărbătorii
2.Văduva,Ofelia, Magia darului
3.https://blog.eintegral.ro/scoala-familie-un-parteneriat-real-in-beneficiul-copilului
4.https://iteach.ro
5.https://edict.ro/serbarile-scolare-si-importanta-lor

523
Activităţile instructiv-educative şi parteneriatul cu familia. Frumuseţea şi magia
sărbătorilor de iarnă

Prof. învăţăm. Preşc. Buzarna-Tihenea Viorica

Grădiniţa P.N. „Licurici”, Ovidiu, jud. Constanţa
Este bine cunoscut faptul că primii paşi ȋn educarea copilului se fac ȋn cadrul familiei, ȋntr-un mediu
care ȋi conferă sentimentul de siguranţă. Astfel, membrii familiei devin cei dintâi educatori ai
copilului. Mai târziu, de obicei spre vârsta de trei ani, procesul instructiv-educativ devine din ce ȋn
ce mai complex, ȋn viaţa copilului intervenind şi membrii personalului didactic din grădiniţe, care
ȋşi organizează activitatea în baza unor curricule şi metodologii şi tehnici specifice. In cadrul
grădiniţei, accentul cade pe ȋncurajarea interacţiunilor dintre copii, a socializării şi a abilităţilor de
comunicare şi relaţionare, pe exploatarea potenţialului fizic şi cognitiv, dar şi pe dezvoltarea
propriei identităţi. Aşadar, preşcolarilor li se oferă libertatea de acţiune, le sunt stimulate interesele
de cunoaştere şi le este extinsă aria interacţiunilor sociale.
Parteneriatul dintre grădiniţă şi familie, axat pe ȋndeplinirea unor obiective educaţionale comune, ia
naştere odată cu ȋnceperea grădinitei şi necesită o implementare de-a lungul ȋntregii perioade de
preşcolaritate, familia fiind un liant indispensabil între grădiniţă (care, iniţial, reprezintă pentru
micul preşcolar un mediu necunoscut) şi copilaşi. Cel mai important rol al familiei ȋn cadrul acestui
parteneriat este acela de a-i ajuta pe cei mici să vadă grădiniţa ca pe un loc în care se pot juca cu alţi
copii şi învăţa o multitudine de lucruri noi.
De asemenea, familia contribuie la crearea şi eficientizarea relaţiilor pozitive şi relaxate dintre copii
şi cadrele didactice, oferindu-le acestora din urmă o serie de informaţii importante despre cei mici.
Părinţii şi cadrele didactice se pot sfătui reciproc ȋn scopul eficientizării procesului instructiv-
educativ dar şi pentru rezolvarea unor dificultăţi întâmpinate în interacţiunile cu preşcolarii.
Parteneriatul dintre familie şi grădiniţă este extrem de util şi atunci când vine vorba de fixarea
cunoştinţelor achiziţionate de către copii la grădiniţă, prin intermediul discuţiilor dintre membrii
familiei şi cei mici despre activităţile desfăşurate ȋn acest mediu formal.
Mai mult, trebuie evidenţiat şi faptul că membrii familiei îi oferă copilului o serie de tipare-model
de comportament şi ȋi transmite preţioase valori, cum ar fi cinstea, adevărul, prietenia, spiritul
dreptăţii – valori reiterate şi consolidate ȋn cadrul grădiniţei prin intermediul diverselor activităţi
instructiv-educative. O altă formă de implementare a parteneriatului dintre familie şi grădiniţă este
reprezentată de participarea activă la şi implicarea membrilor familiei ȋn diferite evenimente şi
activităţi care se desfăşoară în grădiniţă, cum ar fi lecţii deschise, expoziţii, spectacole, serbări,
tombole, concursuri.
Aşadar, este imperios necesar ca parteneriatul dintre familie şi grădiniţă să fie construit şi stimulat
încă din momentul ȋn care preşcolarul păşeşte pentru prima dată ȋn instituţie, consolidându-se
ulterior prin participarea activă şi constantă a membrilor familiei ȋn cadrul activităţilor propuse de
către cadrele didactice, având drept rezultat solidificarea educaţiei copiilor.
Un exemplu de colaborare cu membrii familiei preşcolarilor este cel ocazionat de apropierea
sărbătorilor de iarnă, conturându-se o atmosferă feerică, în care un loc central este ocupat de valori
precum bunătatea, dărnicia, iubirea faţă de aproape, credinţa şi speranţa ȋntr-o lume mai bună.
În aşteptarea lui Moş Nicolae, copilaşii, ȋmpreună cu părinții, au pregătit ghetuţe speciale,
confecţionate cu mare grijă şi cu multă dragoste. Mai mult, cei mici şi-au aşternut dorinţele ȋn
scrisorele pe care le-au aşezat pe un panou, ȋntr-o frumoasă expoziţie destinată lui Moş Nicolae.
Părinții s-au oferit ȋn a amenaja ambientul educaţional cu decoraţiuni specifice sărbătorilor de iarnă.
In acest sens, am desfăşurat activităţi ȋmpreună cu aceştia, ȋn care au fost confecţionate decoraţiuni
şi elemente specifice, precum ghirlande, steluţe, fulgi de nea, oameni de zăpadă, spiriduşi, globuri.
Lucrările realizate de către părinţi şi copii au fost deosebite, aducând căldură şi veselie ȋn sala de
grupă, iar cântecele de iarnă şi colindele pe care le-am fredonat ȋmpreună ȋn timpul activităţilor ne-
au mângâiat sufletul, făcându-ne mai optimişti, mai fericiţi.

524
Ulterior, părinţii s-au implicat cu mult interes şi entuziasm şi ȋn pregătirea serbării de Crăciun.
Aceştia au confecţionat costumaţiile copiilor, venind cu sugestii ȋn privinţa accesoriilor acestora. De
asemenea, am confecţionat ȋmpreună cu părintii şi o serie de accesorii pentru colinde, precum
sorcove, Steaua dar şi costumaţia pentru multaşteptatul „Dans al caprei”. Mai mult, părinţii şi
bunicii au repetat acasă cu cei mici poeziile pentru serbare şi au ȋntrebat dacă aceştia recită poeziile
ȋn cadrul repetiţiilor şi dacă mai este necesar să insiste cu repetarea poeziilor şi cântecelor pentru
serbare şi acasă.
În cadrul serbării de Crăciun, copiii au fost uimiţi de decorul scenei, de atmosfera magică care se
crease ȋn aşteptarea lui Moş Crăciun. Inimioarele lor parcă băteau mai alert, ochii le străluceau de
bucurie, aşteptare, fericire. Toţi copilaşii au recitat emoţionaţi poeziile, au cântat şi au dansat plini
de voioşie, ȋn ritmul cântecelor şi al colindelor.
Întâlnirea cu Moş Crăciun a fost extrem de emoţionantă. Copiii, părinţii, bunicii, toţi deopotrivă au
simţit şi trăit magia sărbătorilor de iarnă plutind şi presărând bucurii, bunătate şi dragoste de viaţă,
dragoste de semeni.

Bibliografie

Bunescu,Gh., „Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor”, www.1educat.ro;

Cucoş, C. (coord.) „Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice”.
Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Iaşi, Editura Polirom, 2009
Dumitrana, M., „Copilul, familia şi grădiniţa”. Iaşi: Editura Compania, 2000
Glava, A. , „Introducere în pedagogia preşcolară”. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 2002
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, „Împreună pentru copii: grădiniţa şi
comunitatea. Modul general pentru personalul grădiniţei”, Bucureşti, 2008
Stern, H.H., „Educația părinților ȋn lume”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,1972.
Vrăsmaş, E. A., „Consilierea si educatia părinților”, Bucuresti, Editura „Aramis”,2002;
Vrăsmaş, E. A., „Educația copilului preșcolar, Bucureşti”, Editura Pro Humanitate, 1999;

525
 „NOI DESPRE NOI”

PROF. BUZATU CONSTANTA MIRELA

C.S.E.I.„CONSTANTIN PUFAN ”, DR.TR. - SEVERIN
Școala își propune să formeze personalitatea elevilor, să-i pregătească pentru viață, ținând seama
mai ales de perspectivele viitorului previzibil, acordând atenția cuvenită bogăției de forme pe care
se structurează comunicarea umană contemporană.
Educația se realizează prin activități educative. De aceea, școala nu rămâne indiferentă față de
marea bogăție de forme de educație extrașcolară pe care se structurează comunicarea umană
contemporană.
Poporul român a păstrat cu sfinţenie, din cele mai vechi timpuri, forma originală a obiceiurilor,
datinilor, creaţiilor materiale şi cultural-artistice. Acestea, strâns legate de viaţa socială a ţăranului,
l-au însoţit de la naştere până la ultima suflare.
Sărbătorile de iarnă au avut dintotdeauna o mare importanţă socială. De aceea, elevii C.S.E.I.
„Constantin Pufan” DR.TR.SEVERIN, au participat în cadrul proiectului de voluntariat „Dăinuire
prin dăruire” la prima etapă din cadrul acestui concurs cu tema „Nu ești singur!”. În cadrul acestei
activități, sub îndrumarea învățătoarelor d-na prof. înv. primar C.B. și S. M., elevii au confecționat
felicitări și brăduți, globulețe, oameni de zăpadă, steluțe, beteală, utilizând materiale diverse: carton,
hârtie, autocolante, mărgele, nasturi, obiecte decorative din plastic, lemn, celuloză, material textil,
culori. Au formulat și scris urări pe felicitări specifice Crăciunului. În colaborare cu părinții celor
două clase, membrii ai Asociației de părinți „Deschideti inima viata ca o carte” au fost realizate
pachete cu bunuri alimentare care apoi au fost distribuite elevilor mai mici ce provin din familii
defavorizate.
La serbarea prezentată de elevii C.P. A au participat și elevii clasei a III-a B, au interpretat
împreună cântece specifice acestei sărbătorii și apoi și-au dăruit unii altora obiectele confecționate
în acest scop. Au trăit momente emoționante, bucurându-se de farmecul și spiritul sărbătorii de
Crăciun, împreună cu părinții care i-au sprijinit în realizarea activității.
Elevii celor două clase au participat cu plăcere la această activitate, au interacționat unii cu alții,
plini de emoție și entuziasm. Acțiunea a fost o experiență plăcută pentru elevii celor două clase și o
surpriză neașteptată pentru elevii care au primit pachete. Părinții i-au susținut pe elevi, au fost
impresionați de reacțiile propriilor copii, de rezultatele eforturilor acestora și au apreciat gestul lor
în această zi specială.
.

526
 COLABORAREA DINTRE ȘCOALĂ ȘI FAMILIE, O COMPONENTĂ
IMPORTANTĂ A EDUCAȚIEI PERMANENTE

PROF. Dana- Mihaela BUZATU

CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ CONSTANTIN
PUFAN,
DROBETA TURNU SEVERIN, MEHEDINȚI

După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, școala are un rol primordial în educația copiilor,
alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece educația permanentă presupune o învățare
pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și
familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân
în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale copiilor. Apoi o
serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu
se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia. Părinții nu pot
cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în condițiile
școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și invers. Întregul
proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă. După cum
spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci într-o
civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul
comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul
deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării
copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim
pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai ales în
controlul temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o comportare
corectă față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte locuri este una
corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa moștenirea cea mai prețioasă”
(Mantegazza).

Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția unor
părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu totul
lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între cei
doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.

Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra
dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.

Parteneriatele dintre școală și familii pot: a. ajuta profesorii în munca lor; b. perfecționa abilitățile
școlare ale elevilor; c. îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar; d. îmbunătăți abilitățile
educaționale ale părinților; e. dezvolta abilitățile de lideri ale părinților; f. conecta familiile cu
membrii școlii.

În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind aspectele
școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.

Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru motive
pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1. părinții sunt juridic
responsabili de educația copiilor lor; 2. învățământul nu este decât o parte din educația copilului; o
bună parte a educației se petrece în afara școlii; 3. cercetările pun în evidență influența atitudinii
parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării, precum și
faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu școala;

527
4. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să
influențeze gestiunea școlară.

Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și
desfășuram o sumedenie de activități în parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități s-a numit
„Pumnul nu te face mare”, o activitate prin care am urmărit combaterea violenței în școala noastră.
Am avut ca invitați reprezentanți ai Poliției locale, care le-au vorbit atât micilor școlari, cât și
părinților despre importanța menținerii liniștii atât în familie, cât și în societatea în care trăim. Tot în
parteneriat cu familia și de această dată și cu comunitatea locală am desfășurat activități de 1
Decembrie, prin care am evidențiat patriotismul elevilor noștri care, deși provin din mediul rural, își
poartă cu mândrie numele și își cinstesc an de an Ziua Națională a României.

După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că școala
trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe care el
o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.

Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea noastră să
uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare, deoarece este
rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu mediul social.
Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.

BIBLIOGRAFIE:
Ecaterina Adina Vrăşmaş, Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura„Aramis”, 2002;
Ecaterina Adina Vrăşmaş, Educaţia copilului preşcolar, Bucureşti, Editura ProHumanitate, 1999;
Gheorghe Bunescu, Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor, www.1educat.ro;
Stern H.H., Educaţia părinţilor în lume, Bucureşti, Editura Didactica şi Pedagogica, 1972.

528
 Colinda popii

Profesor învățământ preșcolar: Caba Sanda- Maria

Grădinița cu program prelungit nr. 45 Oradea

Crescut-o rasarit-o Cei mai bun p-acest pamant

Ler flori dalbe ler de mar
Si d-on marui si d-on parui
Pa la varful acelor pomi
Santu-si doua turtureli-i
Ca si doua lumineli-i
Si-si picura picureli-i
Da si-si faca feredeu
Si sa scheldi-I Dumnezo
Aci sa scalda aci sa-ntreaba
Ce-I mai bun p-acest pamant
Nu-I mai bun ca omu bun
Strabatesti-I incaruntesti-i
Si-I mai bun da legi-I drepti-i
Aci sa scalda aci sa-ntreaba
Cei mai bun p-acest pamant
Nu-I mai bun ca bou bun
Ca sa duce-n campii lungi
Si brazdaza brzda neagra
Si ravarsa grau rosou
Aci sa scalda aci sa-ntreaba
Nu-I mai bun ca oaie buna
Ca vara te haraneste
Iara iarna te-ncalzeste
Aci sa scalda aci sa-ntreaba
Cei mai bun p-acest pamant
Nu-I mai bun ca si calu bun
Ca te duce si te-aduce
Si-n trezie si-n betie
Poarta oasa pacatoasa
La margini de drum le kasa
Aci sa scalda aci sa-ntreaba
Ce-i mai bun p-acest pamnt
Nu-I mai bun ca popa bunu
Sara-si face vecernie
Miaza noapte liturghie
Dimineata slujba sfanta
Slujba sfanta ingereasca
Ca-n cer si sa pomeneasca
Ca din sara lui Craciun
Ramai popa vesel bun.

529
 IMPORTANŢA IMPLICĂRII PĂRINŢILOR ÎN ACTIVITATILE
EDUCATIVE

Prof. Cacuci Simona Liana

Implicarea activă a părinţilor are ca scop conştientizarea părinţilor asupra rolului de neînlocuit ce îl
au în educarea copiilor.
Unitatea şcolară este cea care va face primul pas spre o bună colaborare cu familiile elevilor,
oferind părinţilor o gamă largă de activităţi la care pot participa, interveni.

Cunoscând faptul că au acest drept de a participa la activităţi organizate de şcoală, ei vor deveni
interesaţi şi bucuroşi să-şi aducă aportul la educaţia micuţilor, care vor fi beneficiari direcţi.
Încă de la primele întâlniri cu părinţii, aceştia se informează despre programul elevilor, despre
modul în care ei pot fi de ajutor ca voluntar în organizarea unor evenimente, întâlniri, activităţi.
Cadrul didactic are obligaţia de a răspunde afirmativ acestor solicitări ale părinţilor bine
intenţionaţi şi de a-i mobiliza treptat pe toţi.

Cel mai important rol în amplificarea participării părinţilor şi a comunităţii şi în stabilirea unor
legături de lucru îl are directorul şcolii. Şcoala poate organiza cu acordul acestuia ateliere, seri
tematice, serbări, concerte la care părinţii pot participa. Şedinţele, lectoratele cu părinţii pot fi
momente prielnice de a anunţa planificarea unor astfel de activităţi.

Părerea părinţilor despre modul în care îşi desfăşoară activitatea este foarte importantă într-o astfel
de şcoală, putând fi aflată prin discuţii libere, chestionare ce se pot aplica părinţilor și consultarea
listei cu sugestii deschisă oricând acestora. Şcoala acţionează permanent pentru a încuraja
implicarea tuturor părinţilor în activitatea de învăţare ce se continuă şi acasă.
Această legătură familie-şcoală este posibilă si poate da roade prin furnizarea către părinţi în
mod repetat a informaţiilor accesibile cu privire la viaţa şi activitatea din cadrul şcolii și a
obiectivelor ce se urmăresc în procesul instructiv-educativ.

Activităţile extraşcolare pot avea o influenţă pozitivă semnificativă asupra dezvoltării armonioase a
copilului. Pot contribui la dezvoltarea fizică – dacă vorbim de activităţi sportive, pot pune în valoare
un anumit talent sau pot contribui la îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare, la exersarea unor
abilităţi precum răbdarea și toleranţa etc.

530
Pentru a fi însă benefice, e important ca părinţii să aibă grijă ca aceste activităţi să fie adecvate
nivelului de dezvoltare al copilului, să vină în întâmpinarea nevoilor şi dorinţelor copilului şi să-i
aducă acestuia bucurie. Este esenţial să existe un echilibru în ceea ce priveşte timpul şi energia pe
care copilul le alocă acestor activităţi şi timpul şi energia alocate unor activităţi mai puţin
structurate: joaca în familie, ieşitul în parc, întâlnirile cu prietenii.

Activităţile extraşcolare ajută la formarea unei atitudini pozitive faţă de învăţat, încurajează munca
în echipă şi solidaritatea, dar şi capacitatea de a găsi soluţii şi a rezolva mai uşor problemele.
Părinţii sunt încântaţi, iar copiii sunt câştigaţi prin practicarea activităţilor extraşcolare.

Toţi părinţii, consideră că programele educative extrașcolare sunt importante pentru dezvoltarea
copilului.
Părinţii deja au observat abilităţile care s-au dezvoltat la copiii lor în urma unui curs extrașcolar.
Printre beneficiile acestor tipuri de cursuri ei menţionează încrederea în sine, autocunoașterea,
atenția, capacitatea de concentrare, competitivitatea, răbdarea, disciplina și ambiția.

Aşadar, activităţile extraşcolare sunt o altă formă de educaţie a copilului care îl ajută să se dezvolte
multilateral, însă e recomandat ca acestea să fie asimilate paralel cu lecţiile de la şcoală.

531
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
IN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Prof.înv.preșc. Calciu Vasilica Emilia

Șc.Gim. George Uscătescu Nr.1 Tg-Cărbunești, Gorj
Părinţii, familia sunt primii oameni chemaţi să pună bazele educaţiei unui copil deoarece pregătirea
pentru viaţă a omului de mâine începe din primele luni de existenţă. Faptele de astăzi ale copiilor
reprezintă o prefigurare certă a celor de mâine. Deprinderile şi convingerile conturate acum
formesză baza modului de acţiune din viitor. Atitudinile şi comportamentele părinţilor vor fi
primele modele copiate cu fidelitate de copii. Preşcolarul ar trebui să aibă toate condiţiile unui cadru
optim în care să se dezvolte şi această răspundere revine în mare măsură familiei care poate
îndeplini această sarcină doar printr-o colaborare eficientă cu grădiniţa. Familia oferă copilului un
mediu afectiv, social şi cultural. Mediul familial, sub aspect afectiv, este o şcoală a sentimentelor
deoarece copilul trăieşte în familia sa o gamă variată de relaţii interindividuale, copiindu-le prin joc
în propria conduită. Cu triplă funcţie, reglatoare, socializatoare şi individualizatoare, familia
contribuie în mare măsură la definirea personalităţii şi conturarea individualităţii fiecărui copil.
Grădiniţa este prima unitate de învăţământ cu care copilul dar şi familia intră în contact. Ea poate
oferi părinţilor o imagine obiectivă a copilului, poate sprijini şi orienta familia în educarea copiilor.
Educatoarele trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării activităţilor zilnice, asigurării
educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale. În acelaşi timp, educatoarea nu trebuie să uite că familiile
învaţă împreună cu copiii. Copilul este un membru nou şi unic al familiei care trebuie să înveţe să-l
cunoască cu tot ce ţine de personalitatea, temperamentul şi stilul său Unitatea de acţiune a celor doi
factori (grădiniţă şi familie) în vederea formării copiilor este condiţionată de un mod comun de
lucru şi de o bună cunoaştere reciprocă, iar începutul este dat de cunoaşterea familiei de către
educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei educativ. Familia este o sursă principală de
informaţii privind relaţiile interpersonale dintre membrii acesteia, aşteptările privind educaţia
copilului, stilul educaţional, autoritatea părinţilor şi metodele educative folosite, valorile promovate,
climatul educaţional, responsabilităţile pe care copilul le îndeplineşte. Educatoarele trebuie să
asigure părinţilor numeroase ocazii de a se implica în programul grădiniţei, comunicând în fiecare
zi, povestindu-le despre cum şi-a petrecut copilul lor timpul, ce activităţi de învăţare a desfăşurat, ce
progres sau regres a realizat copilul sau anunţându-i ce activităţi sau întâlniri au planificat. Ele
trebuie să ajungă să cunoască bine familiile şi copiii de aceea vor folosă toate ocaziile pentru a
comunica cu părinţii şi a schimba informaţii. Unele familii vor dori să se implice mai mult, altele
mai puţin. Frecvenţa şi conţinutul discuţiilor cu părinţii vor depinde şi de dorinţa acestora de a
comunica sau de nevoile şi preferinţele lor. Există numeroase căi de implicare a familiilor în
programul de educaţie al copiilor. Unele familii pot veni la întâlniri, altele pot trimite materiale
confecţionate acasă, altele ar putea participa la activităţile din grădiniţă, iar altele să facă parte din
comitetul de părinţi. În cadrul întâlnirilor individuale periodice educatoarea va analiza evoluţia
dezvoltării copilului, va identifica care sunt domeniile de dezvoltare care necesită o diversificare a
activităţilor, care sunt activităţile care sunt realizate cu uşurinţă acasă, modul în care copilul
reacţionează la diverse activităţi propuse. Părintele se simte implicat în viaţa copilului său şi vede
continuitatea relaţiei dintre „acasă” şi „la grădiniţă”. În acest fel, începe să îşi verbalizeze temerile
sau să se simtă valorizat în rolul său, se poate centra pe observaţiile asupra copilului său.
Educatoarea poate evalua dacă abilităţile parentale au nevoie de suport şi îi poate oferi diverse
materiale pentru aşi îmbogăţi cunoştinţele şi dezvolta capacităţile parentale. De aceea aceste
întâlniri au un profund caracter de confidenţialitate. O modalitate modernă de implicare o reprezintă
familiile în sala de grupă. Uneori familiile se simt intimidate o dată intrate în sala de grupă,
considerând că aceasta este „aria” de influenţă aparţinând exclusiv educatoarelor. Acesteia îi revine
răspunderea de a încuraja familiile să vină în sala de clasă oricând doresc. Atenţia personală arătată
îi va ajuta pe părinţi să renunţe la orice stânjeneală. Părinţii pot asista la activităţile desfăşurate de

532
educatoare cu copiii, pot învăţa modalităţi de comunicare eficienţă cu aceştia şi modalităţi de
soluţionare a situaţiilor de criză. Pe măsură ce părinţii se obişnuiesc să participe la activităţi ei vor
ajunge să cunoască şi să respecte munca educatoarelor, vor vorbi mai liber despre progresele făcute
de copiii sau despre problemele pe care le au, se vor împrieteni cu ceilalţi părinţi, vor învăţa mai
multe şi vor înţelege mai bine modul de dezvoltare al unui copil, vor învăţa să desfăşoare activităţi
similare acasă sau să continuie acasă activitatea educatoarei cu activităţi în completarea acesteia,
vor găsi răspunsuri la întrebările care îi frămîntă, îşi vor observa copilul la joacă şi vor învăţa să-şi
conceapă copilul în relaţie cu ceilalţi. Participarea părinţilor la activităţile copilului are un dublu
câştig: pe de o parte, copilul se va simţi securizat de prezenţa părinţilor, astfel încât va fi mai
deschis spre explorare; pe de altă parte, se va face un transfer de abilităţi practice şi cunoştinţe de la
educator spre părinte, prin exersarea amenajării spaţiilor, a comunicării cu copilul, prin observarea
atentă a acestuia într-un alt context decât cel de acasă. Acolo unde spaţiul o permite se poate
amenaja o cameră rezervetă familiei sau măcar un colţ în care se pot afişa lucrările copiilor sau poze
ale acestora din timpul activităţilor precum şi informaţii utile pentru educarea copiilor acasă, pliante
despre cursuri şi concursuri pentru copii. Aici ei se pot întâlni cu alţi părinţi, analiza şi aprecia
munca copiilor, pot citi informaţiile expuse la avizier. De obicei acest spaţiiu se poate amenaja pe
holul grădiniţei. Acest spaţiu poate conţine şi cărţi de specialitate despre dezvoltarea copiilor şi
despre educaţia parentală pe care părinţii să aibă posibilitatea să le împrumute. Întrunirile şi
întrevederile familiale sunt o componentă importantă a parteneriatului grădiniţă-familie. Există
câteva tipuri de întâlniri familiale: întâlniri planificate de consultanţă, cele ale grupurilor de opinie
şi dialog, întâlniri informale şi cele organizate cu ocazia unui eveniment special. Educatoarele au
responsabilitatea de a programa întâlnirile de consiliere cu părinţii săptămânal pentru a discuta
despre proiectele tematice desfăşurate şi despre alte probleme care preocupă ambele părţi. Pentru că
aceste întruniri sunt destinate părinţilor subiectele alese trebuie să fie de interes pentru aceştia.
Întrunirile vor fi benefice numai dacă se axează pe problemele care îi preocupă pe părinţi care nu
vor participa dacă nu le vor găsi interesante şi utile De aceea este necesar ca educatoarea împreună
cu familiile să descopere care aspecte îi interesează şi vor stabili data întâlnirii. Educatoarea află
care sunt interesele familiei prin întâlnirile informale sau prin intermediul chestionarelor referitoare
la interesele familiei. Anumite subiecte pot fi prezentate de o manieră mai formală, aşteptându-se şi
o replică din partea părinţilor. Alte aspecte cer un mai mare grad de participare, familiile putând în
acest caz să-şi practice abilităţile şi experienţa. Educatoarea va concepe o planificare a activităţilor
de consiliere şi sprijin pentru părinţi incluzând teme generale dar şi particulare la sugestia părinţilor.
Grupurile de susţinere şi dialog se formează de obicei din dorinţa comună a câtorva familii care vor
să dezbată împreună un subiect. Adesea după o întrunire, câţiva părinţi vor dori să dezbată anumite
subiecte sau să afle mai multe date. Familiile cu un interes specific sau cu necesităţi deosebite se pot
întruni şi susţine reciproc, schimbând opinii, sugestii şi resurse. Aceste grupuri de opinie pot fi
formate din: taţi, părinţi unici, părinţi ai copiilor cu diferite deficienţe, părinţi tineri, mame.
Educatoarele ar trebui să susţină aceste eforturi oferind informaţii de specialitate. Medierea
educatoarei şi spaţiul pus la dispoziţie pentru derularea acestor activităţi consolidează abilităţile
parentale, valenţa participativă în viaţa copilului şi dezvoltă un sentiment de apartenenţă la
comunitatea grădiniţei, generând implicare în viaţa instituţiei. Întrunirile comisiei de consultanţă
familială le facilitează părinţilor o participare activă în cadrul tuturor aspectelor importante ale
programului educaţional. În cadrul acestor întâlniri se va discuta despre: participarea familiei,
comunicarea educatoare-părinţi, implicarea comunităţii, organizarea de evenimente sociale,
strângerea de fonduri, organizarea unor excursii. Educatoarea poate să propună părinţilor un
program de vizite la domiciliu, dar acestea trebuie să apară în plan doar după consolidarea relaţiei
de încredere dintre părinte şi educator. Vizita la domiciliu este investită adesea cu un puternic rol
evaluativ, care se adresează părintelui şi este destul de dificil să accepte acest lucru. Important este
ca părintele să nu resimtă aceste vizite ca abuzive, ci ca modalităţi de colaborare partenerială,
pentru a determina un răspuns cât mai adecvat nevoilor de dezvoltare ale copilului lor. Oricărei
persoane îi place să fie apreciată, recunoscută şi să sărbătorească succesele. Reuşitele copiilor
trebuie sărbătorite de aceea cu diferite ocazii educatoarele organizează serbări care costituie un

533
prilej de cunoaştere reciprocă şi de satisfacţie reciprocă pentru realizările copiilor. Părinţii se pot
implica în desfăşurarea repetiţiilor, în confecţionarea costumelor sau a decorului, în organizarea
unor mini petreceri pentru copii la sfârşitul acestori serbări. Meseria de părinte se învaţă în timp şi
cu sprijinul educatoarei în perioada preşcolarităţii, iar de buna colaborare a familiei cu grădiniţa
depinde dezvoltarea armonioasă şi unitară a copilului.

Biliografie:
Dumitrana, Magdalena, 2000 „Copilul, familia şi grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti
Voiculescu, Elisabeta, 2001 „Pedagogie preşcolară”, Editura Aramis, Bucureşti Popescu, Eugenia
(coord.), 1995 „Pedagogie preşcolară. Didactica” E.D.P., Bucureşti

534
 Magia sarbatorilor de iarna

Prof. Calin Claudia Carmen

Colegiul Tehnic de Arte si Meserii „C-tin. Brancusi”
Craiova

In acest peroada de iarna accepta noile schimbari iubeste mai mult si opreste-te cateva momente
din agitatia de zi cu zi pentru a aprecia fiecare clipa pe care acest anotimp ne-o transmite intr-o alta
dimensiune prin magia sarbatorilor de iarna ! impodobeste clipe speciale in stari sufletesti de
sarbatoare
In fiecare an cand iarna intra indrepturi cu ale ei vesminte inghetate, cu nopti pline de mister si
frigui patrunzator, cu momente petrecute in liniste, speranta si in jurul bradului de Craciuin , cu zile
scurte si seri in jurul focului, totul se transforma intr-o atmosfera feerica , iar timpul se scurge mai
lent ca vara .

Iubesc momentul acela unic cand poti mirosi frigul si aerul rece de iarna iti patrunde in suflet si
traiesti la intensitate maxima , un aer curat si viu care te face sa te simti plin de energie si de viata.
Luminile fermecate care impodobesc strazile oraselor si casele , colindele care se aud incet la
ferestre si sentimentul acela unic ca un moment de neuitat este pe cale sa inceapa. Bucura-te de
iarna cu cele mai frumoase citate si proverbe despre iarna!

Odata cu venirea sarbatorilor de iarna avem ocazia sa fim mai intelegatori, mai buni cu cei din jurul
nostru ,lucruri pe care ar trebui sa le manifestam in tot timpul anului iar de sarbator cu mult mai
multa intensitate. Ne regasim linistea sufleteasca atunci cand daruim bucurie , magie , manghiere,
intelepciune ne reamintim de importanta ajutorului acordat celor de langa noi si a celor nevoiasi.
Craciunul si sarbatorile de iarna inseamna fericire, speranta , dragoste , forta gingasiei, implinirea
dorintelor , deschiderea sufletului, bunatate..

Bunatatea pe care o simtim de Craciun si sarbatorile de iarna incepand cu 1Decembrie ziua Mari
UNIRI ziua Romaniei in acest an find si Centenarul si terminand cu Sfantul Ioan si Boboteaza, ar
trebui sa ne insoteasca tot timpul pentru ca armonia din viata noastra sa se reflecte si asupra
existentei celorlalti.

Citate despre iarna

“Iarna este momentul pentru confort, pentru mancare buna si caldura, pentru atingerea unei maini
prietenoase si pentru o discutie langa foc: este momentul pentru a fi acasa.” Edith Sitwell
“Prefer iarna, atunci cand simti structura rigida a peisajului, singuratatea acestuia, sentimentul de
pustietate a iernii sub care ceva asteapta. Intreaga poveste nu se arata.” Andrew Wyeth
“La ce bun caldura verii daca nu ar fi iarna care sa ne aminteasca dulceata ei.” John Steinbeck
“In adancul iernii am descoperit in cele din urma ca exista in mine o vara invincibila.” Albert
Camus
“Pentru a putea aprecia frumusetea unui fulg de nea este necesar sa infrunti frigul!” Anonim
“Iarna este felul naturii de a spune: “Inalta-ti spiritul.” Robert Byrne
“Iarna, un anotimp al asteptarii, o vreme potrivita pentru reinvierea amintirilor de aur si lansarea
intr-o calatorie sentimentala, un timp in care te poti bucura de fiecare ora.” John Boswell
“Uita-te in jur, cuprinde cu privirea toata aceasta stearpa campie si observa chiar si acum, intr-o zi
de iarna, umbrele se intind pe pamant cu o magica frumusete. Acesta este felul in care natura ni se
arata! Cele mai frumoase lucruri din viata, Tom, sunt simple umbre; ele isi fac aparitia si dispar la
fel de repede ca si cele lasate de o zi de iarna.” Charles Dickens

535
“Niciodata vocile nu sunt atat de frumoase ca intr-o seara de iarna, atunci cand apusul aproape ca iti
ascunde trupul, iar cuvintele par a se naste de nicaieri, cu o nuanta de intimitate rar intalnita in
timpul zilei.” Virginia Woolf
„Să înţeleg că iarna va aduce doar puţin frig în necuvintele noastre care sunt spuse mult mai apăsat
decât orice vorbe? Nu cred fiindcă e anotimpul gerurilor extreme, când totul e îngheţat inclusiv
privirile noastre. Şi atunci ne vom despărţi la fel de accidental cum ne-am întâlnit sau lacrimile
noastre ingheţate se vor sparge pe asfaltul negru al gândurilor despre o iubire trecătoare care se
credea eternă în adâncurile sufletelor noastre?” Sorin Cerin

Proverbe despre iarna

“Daca vara te plimbi o zi, iarna flamanzesti zece.” Proverb chinezesc
O toamnă cu multe fulgere e urmată de o iarnă blândă.” Proverb norvegian
„Până nu vine iarna, primăvară nu se face.” Tudor Vladimirescu
„Omul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car.” Proverb romanesc

536
 Serbările școlare și importanța lor

Scoala Gimnaziala Nr. 96, sector 4, Bucuresti

Profesor invatamant prescolar” Calin Alexandra Raluca
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare. De ce organizăm serbări?

Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la grădiniţă şi le
dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol
dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi
dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei
legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din intuneric,
nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să
fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de
frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi
atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare,
fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante ce
contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
În serbări însă nu se urmăresc doar aspecte care țin de educarea limbajului, ci și deprinderile
motrice; capacitatea fiecărui copil de a executa exerciții euristice, coordonându-și mișcările
corporale cu ritmul muzicii sau cu ritmul exprimării verbale și mesajul transmis; capacitatea de a
executa pași de dans popular, modern sau clasic, devenind coordonare, ritm și o bună orientare
spațială. Sunt verificate și capacitatea de a interpreta un cântec, de a reda corect linia melodică, dar
și de a cânta concomitent cu ceilalți copii.
Prin urmare, serbarea verifică o paletă largă de abilitați ale preșcolarilor, oferindu-i educatoarei
indicii clare despre propria activitate. Serbarea este un prilej de bucurie, emoție, bună dispoziție
pentru copii și părinți, iar momentul în care micuții se pun în valoare și își folosesc imaginația,
mimica, dicția este un adevărat spectacol.

Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbarile copilariei, momentele acestea de maxima bucurie,atat pentru copii, cat si pentru
parinti,intaresc si fortifica sufletele viitorilor adulti. Toate acestea aduc lumina in suflete,dau aripi
imaginatiei, entuziasmului si stimuleaza gandirea creatoare. În masura posibilitatilor, în cadrul
serbarilor scolare este bine sa fie prezentate si creatii artistice originale,adaptate evenimentelor si
conditiilor locale.

537
Bibliografie:

Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped • Revista invatamant primar,
nr.2-3/2001,Editura Discipol
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

538
 PROIECT EDUCAȚIONAL NAȚIONAL:
“MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNA”

Grădinița cu program prelungit “Licurici”, Ovidiu

Educatoare Cănuț Mihaela

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi
mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)

Fiecare anotimp are o frumusețe și un farmec aparte, însă cel mai fascinant dintre toate, este
anotimpul iarna. Acesta este plin de emoție, bucurie, fericire, surpriză…
Decembrie este o lună de poveste, o lună care ne învăluie în magia culorilor, aromelor și a iubirii.
Pentru a trăi din plin bucuria sărbătorilor grupa noastră a organizat o șezătoare la care au participat
atât preșcolarii cât și părinții lor. Scopul acestei șezători a fost de reîntregire a familiei, de a simți și
trăi emoția sărbătorilor. Copii au recitat câteva poezii și au interpretat câteva cântece și colinde
specifice Crăciunului. Am purtat discuții libere despre semnificația Crăciunului și anume
sărbătorirea Nașterii Domnului Iisus Hristos.

A fost un moment care a trezit în sufletele noastre, ale celor mici și ale celor mari, emoție,
frumusețe, bucurie, iubire. Sărbătorile de iarnă și în special Crăciunul sunt adevărate sărbători de
suflet, este o perioadă în care se reunesc familiile, în care se respectă tradițiile și obiceiurile din
această perioadă a anului, care ne definesc ca popor, cultură și credință. Pentru a facilita
transmiterea tuturor tradițiilor și obiceiurilor , trebuie să-i familiarizăm pe copii cu acestea,
implicându-i în toate pregătirile, începând de la îmbrăcarea casei în strai de sărbătoare, împodobirea
bradului, pregătirea mâncărurilor tradiționale românești. De vreme ce noi, adulții nu respectăm
aceste tradiții, nu le putem cere copiilor noștri să o facă. Un popor fără obiceiuri și tradiții, este un
popor fără viitor, fără un scop anume.

Cei mici simt magia acestui anotimp prin povești, prin activități specifice momentului, prin serbarea
de Crăciun, încununată cu sosirea Moșului. Pentru unii dintre copii este prima întâlnire cu Moș
Crăciun, iar pentru cei care se îndoiesc de existența lui, acesta este momentul în care credința în
Moș Crăciun se sudează și multe dintre întrebări dispar. Mai mult decât atât, copiii trebuie obișnuiți
că sărbătorile nu înseamnă doar cadouri și bucurie, ci sunt un motiv în plus să fie mai buni, mai
toleranți, să ierte, să creadă în minuni, să ofere bucurie și să fie darnici cu cei care nu au.
După cum se știe, familia este factorul primordial in educarea unui copil și educația începe în
familie, motiv pentru care legătura dintre grădiniță și mediul familial va trebui să se întrepătrundă
,iar educatorul să cunoască foarte bine mediul de viață al copilului ,pentru a putea colabora.
Parteneriatul dinte gradiniță și familie ,duce la o educație solidă. Preșcolaritatea reprezintă piatra de
temelie a personalității în formare a copilului ,iar prezența familiei în cadrul grădiniței va fi liantul
dintre copil și mediul necunoscut inițial.
Parteneriatul grădiniță – familie ,acțiunile pe care aceștia le desfășoară , continuarea de către familie
a activităților desfășurate în grădiniță ,nu fac decât să ducă la o mai bună formare a celui ce
urmează a se forma pentru viața de adult ce o va avea, preșcolarul.

BIBLIOGRAFIE „Curriculum pentru învăţământul preşcolar” Ed. DPH, 2008; Grama, F. şi

colab. „Activitatea integată din grădiniţă” DPH, 2008; Preda, V., Pletea M., Grama F. „Ghid pentru
proiecte tematice – abordarea în manieră integrată a activităţilor din grădiniţă” Ed. Humanitas
Educaţional, Bucureşti, 2005; Ezechil L., Păişi-Lăzărescu M., „Laborator preşcolar” Ed. Integral,
Bucureşti, 2002.

539
 Activitatea extracurriculară.
Serbarea școlară

Prof. înv. primar Caragaţǎ Gherghina, L.P.S. Brǎila

Educația este un proces împărțit între părinți și profesori, al cărui obiectiv este formarea integralǎ a
copiilor.
Atât școala cât și familia sunt responsabile de: transmiterea de norme, valori și obiceiuri;
dezvoltarea autonomiei copilului; transmiterea de cunoștințe (deși acest proces are loc în școală,
familia transmite copilului modalități de învățare, completează cunoștințele și dezvoltă dragostea
pentru lectură); învățarea responsabilităților (implică acceptarea normelor de comportament, de
ordine, curățenie, mici responsabilități familiare și școlare).
Activitaţile extrascolare desfasurate de cadrul didactic permit parintilor sa se implice mai mult in
educarea copiilor.
Educaţia extraşcolarǎ completează activitatea şcolară şi educaţia familială.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile
extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în
mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Orice activitate extracurriculară devine un moment de destindere în viața de elev a copiilor prin
caracterul lor distractiv, festiv, antrenant. Serbarea școlară devine și un moment de evaluare a
cunoștințelor dobândite prin lecții de afirmare a depriderilor artistice (recitative, teatrale, muzicale-
vocale sau instrumentale, coreografice). Educația muzicală în învățământul școlar nu ar purea avea
o mai agreabilă formă de evaluare sau manifestare a deprinderilor artistice decât serbarea școlară.
Organizate cu diferite ocazii, anuale, semestriale, sau de câte ori se simte nevoia unei destinderi atât
a elevilor cât și a educatorilor, serbarea școlară vine să încununeze eforturile celor mici de a
deveni mai buni în domeniul literar-mizical-coreografic.
Serbarea şcolară este o modalitate eficientă de sporire a capacităţilor de vorbire , a înclinaţiilor
artistice ale elevilor, de imbogǎţire a impresiilor, ideilor şi trǎirilor.
Prin intermediul serbǎrilor se educǎ atenţia, se exerseazǎ memoria, se sporeşte capacitatea
rezistenţei la efort intelectual.
Elevii îşi aduc din plin contribuţia la pregǎtirea unui spectacol, participǎ cu tot sufletul la pregǎtirea
rolurilor şi trǎiesc clipe de înǎlţare sufleteascǎ, satisfacţie şi bucurie când trezesc emoţii în sufletul
spectatorilor.
Serbarea tematică “Alaiul lui Mos Craciun”, desfasurat in decembrie 2017 nu a fost prea încărcat.
El a cuprins numere artistice diferite, aranjate în așa fel încât nu a plictisit publicul și fără a obosi
copiii. Din program nu a lipsit muzica: cu soliști si cor. Micii interpreți au arǎtat părinților,
bunicilor, prietenilor și celor veniti să-i asculte, că pot fi la fel de buni ca și cei mari în a transmite
mesajul muzicii auditoriului.
În programul acestei serbări școlare am implicat toți copiii chiar dacă unii dintre ei nu au ajuns la
performanțe prea mari in domeniul artistic.
Faptul ca a fost pregǎtitǎ din vreme, iar elevii au avut timpul necesar pentru invatarea rolurilor a
fǎcut ca aceasta sǎ aiba succes la public şi sǎ fie relizate unele obiective educative deosebit de
importante pentru personalitatea copiilor.
Elevii au avut, pe lângă rolul lor determinat de program, și o ținută artistică de scenă, ceea ce a
implicat o atitudine artistică adecvată, o ținută vestimentară potrivită cu rolul interpretat.
,,Activitatea bine desfășurată în școală și în afara ei duce la succese, la rezultate care dezvoltă
procese afective pozitive, încredere în sine, asigură dezvoltarea impetuoasă a posibilităților de
muncă a elevilor. O asemenea situație produce plăcerea de a învăța, de a munci și risipește ideea, de

540
cele mai multe ori nefondată că unii elevi sunt incapabili sau inapți într-o direcție sau alta” spune
Tibiriu Bogdan în lucrarea sa ,,Psihologia copilului și psihologia generală”.
Serbările școlare, cu cadrul lor sărbătoresc, contribuie din plin la dezvoltarea gustului estetic al
copiilor, la dezvotarea unei atitudini responsabile față de actul artistic. Pentru acesta, copiii trebuie
să fie bine pregătiți, să știe că pot obține succes doar prin multă muncă, tenacitate, voință, ambiția
de a se perfecționa pentru a fi la înălțime așteptărilor și a-i mulțumi pe cei ce au investit încredere
în ei.

Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996;
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi
demersuri aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002;
Berușcă, A. Ghid metodologic al serbărilor școlare. București:Editura Didactică
și Pedagogică, 2007

541
 SERBĂRILE ȘCOLARE Ș IMPORTANȚA LOR

CARATĂ FLORENTINA,
ȘCOALA GIMNAZIALĂ GRUMĂZEȘTI,
JUD. NEAMȚ

Serbarea este un prilej de bilanţ şi de voie bună, ea prezintă marele avantaj de a favoriza
valorificarea şi dezvoltarea experienţelor școlarului, într-un climat nou, stimulativ, în care are
libertatea să-şi manifeste interesele, să-şi exprime impresiile şi trăirile, pe baza căutărilor şi
eforturilor personale, accentul deplasându-se cu preponderenţă de pe informativ pe formativ.
Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare imaginaţia şi creativitatea
fiecăruia – elev sau învățător. Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă,
şcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul,
dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între
cunoaşterea artei şi practicarea ei.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să
fie apropiate experienţei de viaţă a elevului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de
frumos, încă două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi
atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui elev, pe de altă
parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg,
decorul neobişnuit, costumaţia elevilor, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare, fondul muzical,
semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante ce contribuie la construirea
unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Contribuţia elevului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească, plăcere
estetică, satisfacţie- toate acestea îmbogăţindu-le viaţa, făcând-o mai frumoasă, mai plină de sens.
Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor. Reuşita spectacolului produce ecou în public, iar reacţia promtă a sărbătorilor îi
stimulează pe elevi să dea tot ce sunt în stare.
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente:
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei, cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul, ceea ce
favorizează receptarea, sporeşte eficienţa învăţării.
Desfăşurarea serbării cuprinde de asemenea mai multe momente:
-perioada de pregătire a serbării, dorinţa de succes, sudează colectivul, impulsionează în
mod favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească;
-desfășurarea programului – fiecare elev trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului, să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a capacităților de vorbire și a înclinațiilor
artistice ale elevilor, care contribuie la stimularea și educarea :
- atenției (prin respectarea indicațiilor regizorale și în special a atenției distributive prin raportarea
elevului la ceilalți membri ai echipei de lucru);
- memoriei (prin repetițiile organizate pentru consolidarea replicilor, mișcărilor, etc);
- voinței (prin implicarea copilului în mod benevol);
- afectivității (prin filtrarea mesajelor culturale, artistice, pe plan afectiv);

542
- imaginației și creativității (prin implicarea directă a elevilor, propunând numere artistice în serbare
și soluții pentru o anumită frecvență);
- atitudinilor pozitive (prin crearea de situații concrete și inteligibile, pentru care elevul va aproba/
aborda o anumită conduită);
- gândirii (prin momentele de criză, de luare a deciziilor, când apar situații neprevăzute în derularea
spectacolului).
Serbarea este un prilej prin care elevul ,,se pune în valoare”, folosindu-și imaginația, dicția,
mimica, siguranța de sine, plăcerea de a aparea în fața publicului. Aceasta stabilește noi tipuri de
relații între școlari, pe de o parte, între școlari și adulții participanți, pe de altă parte: relații de
colaborare, de prietenie, un climat de încredere și căldură sufletească ce favorizează comunicarea, o
bună socializare și integrare în colectivitate și în viața socială.
Prin specificul lor de activitate extracurriculară, serbările reprezintă un nesecat izvor de
satisfacţii, bucurii, creează bună dispoziţie, favorizează dezvoltarea școlarilor din punct de vedere
fizic şi artistic. Importanţa lor educativă constă în conţinutul artistic prezentat, precum şi în
atmosfera sărbătorească, deschisă, ce se instalează cu acest prilej.

 Bibliografie:
-Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. „Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative‟, Editura Polirom, Iaşi, 2002
-Sorina Sav, „Tradițiile și obiceiurile românești‟, Editura Nico
-Revista învățământ primar, nr.2-3/2004, Editura Miniped
- Revista învățământ primar, nr.2-3/2001, Editura Discipol

543
 SERBARE DE CRĂCIUN

Scena sugerează un tablou de iarnă: brad împodobit, bulgări de zăpadă (din

hârtie creponată), copaci ninşi (crenguţe), steluţe albe şi argintii.

P.Î.P. : DOCNA CARMEN ANGELICA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ JAMU MARE JUD. TIMIȘ

(se-aude colindul “AFARĂ NINGE LINIȘTIT”,gazdele se pregătesc să

primească urătorii, copiii se joacă în casă)
MAMA:
-Copii, hai să ne grăbim
Casa să ne-o pregătim,
Că ne vin colindători,
Și de bine urători!

COPIL 1:
-Ne povestești ce s-a-ntâmplat
Cu multă vreme-n urmă,
Cum s-a născut Iisus în grajd,
Pe lângă oi din turmă?

COPIL 2:
- In ieslea cea saracă?
El n-avea scutece, nici pat
Și nici căldură-n casă?

COPIL 3:
-Cine-a venit la El apoi?
Păstorii de la stână?

MAMA:
-Așa s-a întâmplat demult
Cu două mii de ani in urma
Și-o să vă spun și cum Irod
A vrut sa-I dea de urmă.
(se-aude mai tare colindul “AFARĂ NINGE LINIȘTIT” în timp ce gazdele pregătesc pe masă nuci,
mere, colaci pentru colindători, iar mama povestește copiilor în surdină)

TATA:
-Măi Marie, mai lasă pregăteala că e destul pentru azi.
Stai și tu că trebuie să vină colindatorii. Ai pregătit colacii și nucile?

544
MAMA:
- Sunt gata de mult! Numa’ să vină!
Sunt o mândră gospodină
Casa toată o-ngrijesc
Masa eu o pregătesc
Fac plăcinte până-n zori
Şi aştept colindători!

COPIL 1: (se uită pe geam)

-Uite ce frumos e-afară!
Colindatorii sunt aici
Și dansează-n astă seară
Parcă-s niște licurici!

COLIND ,,Primți,primiți colindători”

(vin COLINDATORII )

MAMA:
-A fost frumos, dragi colindatori,
Intrați să vă încălziți,
Pentru cantul minunat,
Nuci și mere o să primiți!

COLINDATOR 1:
-Mulțumim gazdă aleasă
Dar noi astăzi am venit
Să vestim celor din casă,
Că Moș Crăciun s-a-nzăpezit!

COPIL 2:
-Cum? Și Moșul nu mai vine
Cu cadouri pentru mine?

COPIL 3:
-Dar i-am scris și eu scrisoare
Sigur, nu mai vine, oare?

COLINDATOR 2(surâzând):
-Dragi copii, fiți liniștiți!
Moșu vine negreșit,
Mai ales de-ați fost cuminți,
Și-ați ascultat si de părinți !

COLINDATOR 3:
-Până atunci să colindăm
Astfel să ne bucurăm,
C-asta-i seara de Ajun,
A bătrânului Crăciun!

COLINDATOR 5:
Se-apropie Crăciunul
Cu zvonuri de colinde
Să ne rugăm în taină
Când steaua se aprinde.
545
COLINDATOR 6
-Se-apropie Crăciunul
Cu bradu-mpodobit
Iisus ne cere-n taină
Să-ngenunchem smerit.
.

COLINDATOR 1:
-Se-apropie Crăciunul
Cu sufletul duios
Să crești curat copile
Ca bradul de frumos!

COLINDATOR 2 :
-In noapte-n care s-a născut
Iisus pe-această lume
Cu ploi de îngeri s-au umplut
‘Năltimile senine.

(se colinda “ASTAZI S-A NASCUT HRISTOS”)

Astazi s-a nascut Hristos / Mesia chip luminos
Laudati si cantati si va bucurati! –bis

Mititel, infasetel / In scutec de bumbacel

Laudati si cantati si va bucurati! –bis

Vantul bate, nu-l razbate / Neaua ninge, nu-l atinge

Laudati si cantati si va bucurat! –bis

COPIL 1
Iisus se naște astăzi
În peștera luminii
În ochii noștri limpezi
În raza blând-a lunii.

COPIL 2:
Iisus se naște astăzi
Și-un loc în casă n-are
Dar să-l primim cu toții
În suflet fiecare.

COPIL 3:
Iisus se naște astăzi
Micuț copilaș
Din cer se-aude glasul
A mii de îngerași.

COLINDATOR 4:
Iisus se naște astăzi
Să-I punem la picioare
Lumina rugăciunii
Si-o veselă cântare

546
COLINDATOR 1:
În noaptea când trebuia să nască,
S-a dat o grea poruncă regească
Toți să meargă să se-nscrie
Unde-și aveau obârşie.

COLINDATOR 2:
Şi din Nazaret, Maria
A-nceput călătoria.
Iar în Viflaim, orașul,
Și-a căutat sălașul.

COLINDATOR 3:
Și acolo pe fân jos
S-a născut Domnul Hristos.
Îngerii din cer coboară,
Staulul de-l înconjoară .

(intră copiii care-i interpretează pe IOSIF și MARIA cu pruncul în brațe)

FECIOARA MARIA:
- Aseară, pe-nserate, în Betleem soseam,
Dar în cetatea mare, nimeni nu mă primea
Și fiind obosită, sălaș am cautat
Abia intr-o poiată de dobitoace am stat.

IOSIF:
-Și lumină s-a facut,
Când Pruncul Sfânt s-a născut.
Uite-l, doarme ca un miel,
Nu-mi pot lua ochii de la el!
Stau și mă găndesc mereu,
Ce mare e Dumnezeu!
O, Maria, ce frumos,
E pruncul Iisus Hristos!
Uite, steaua ce răsare
Colo sus în depărtare!
(Se cântă un fragment din colindul „STEAUA SUS RĂSARE”-4 strofe)
Steaua sus rasare
Ca o taina mare
Steaua straluceste
Si lumii vesteste

Ca astazi Curata
Preanevinovata
Fecioara Maria
Naste pe Mesia

Magii cum zarira

Steaua si pornira
Mergand dupa raza
Pe Hristos sa-l vaza

Si daca pornira
Indata-L gasira
La Dansul intrara
Si se inchinara
547
Cu daruri gatite
Lui Hristos menite
Luand fiecare
Bucurie mare

Care bucurie
Si aici sa fie
De la tinerete
Pan’ la batranete.

COLINDATOR 4:
O stea de la răsărit
Lumea-ntreagă a vestit
Că s-a născut Domn Hristos
Împăratul luminos

COLINDATOR 5:
- Îngerii au coborâ
La păstori de i-au trezit,
Îndemnându-i să purceadă
Pe Hristos şi ei să-l vadă
(păstorii dorm, vin îngerașii care îi trezesc)

ÎNGER 1:
-Scoală, păstorule Miron
Și pașii ți-I îndreaptă
Spre staulul frumos de oi
Unde Iisus te-așteaptă

ÎNGER 2:
-Scoală, ciobane Cordeon
Trezește-te că iată,
Iisus Mesia s-a născut
Pe fân intr-o poiată.

ÎNGER 1+ ÎNGER 2 CARINA SI ALISA

-Mergeți păstori și vă-nchinați
Acestui Rege Sfânt
Cu dar de preț să-l colindați
Din suflet și în gând

PĂSTORUL MIRON:
-O, ciudat vis am visat
De-ndată ce m-am culcat!
Un îngeraș mi-a poruncit,
La Betleem să plec grăbit!

PĂSTORUL CORDEON:
-O, păstorule și frate
Ai și tu acum dreptate
Să mergem la Betleem
Pe Mesia să-l vedem!

548
(„TREI PĂSTORI”)
Trei păstori se întâlniră-bis
Raza soarelui, floarea soarelui
Și așa se sfătuiră:

Haideți fraților să mergem-bis

Raza soarelui, floarea soarelui
Floricele să culagem.

Și să facem o cunună-bis
Raza soarelui, floarea soarelui
S-o-mpletim cu voie bună.

Și s-o ducem lui Hristos-bis

Raza soarelui, floarea soarelui
Să ne fie de folos.
INGER 1 :
-Pe atunci în țara aceea
Care se numea Iudeea
Domnea Irod împărat
Rege rău, ne-nduplecat

INGER 1:
Și-n seara sfântă de Crăciun
Pe drumul nins de lună
Trei magi călări, cu suflet bun,
Aleargă împreună.

INGER 2:
-De unde vin? Cum se numesc?
Ce doruri îi frământă?
Spre iesle ei călătoresc
Și cerurile cântă.

SOLDATUL (către Irod)

-Preaputernice-mpărate
Veste mare în cetate
Trei crai de la răsărit
Pe Mesia l-au vestit?

IROD :
-Ce crai, și de unde sunt ?
Ce caută pe-al meu pământ ?

SOLDATUL (către crai)

-Trei crai de la răsărit
La Irod vrem să veniți !

IROD:
-Cinstiti călători
Eu sunt regele Irod.
Cine sunteți? Ce căutați?
Și de cine întrebați?
549
MELCHIOR:
-Eu sunt Melchior
Și-am venit
SMIRNĂ să îi dăruiesc
Pruncului cel mult iubit.

GASPAR :
-Eu, sunt Gaspar , crai cinstit
Cu steaua-m călătorit.
Și îi duc cu bucurie,
Lui Iisus,vas cu TĂMÂIE!

BALTAZAR:
-Eu, Baltazar, mă numesc.
Și AUR îi dăruiesc,
Lui Mesia, pruncul sfânt
Împărat pe-acest pământ.

IROD:
-Ce-mpărat poate să fie
In a mea împărăție ?
Aici pe pământul meu
Singur împărat sunt eu!

BALTAZAR:
-Luminate împărate!
În cărți scrie cu dreptate
Că pe pământ o să fie
A lui Mesia-mpărăție!

IROD(furios, scoate sabia)

-Nu te temi de răzbunare ?
De-ascuțitul paloș tare ?
Unde e acel Mesia
Ce îmi vrea împărăția ?
(Craii scot și ei sabia)

GASPAR
-Ticăloase împărate,
Nu ți-e teamă că te-or bate
Ale tale mari păcate?

MELCHIOR:
-O, Iroade împărate
Te-ai umplut de răutate!
(apoi se calmează toți)

TOȚI CRAII: GHETU, BOGATU,GELUTU

-Rămas bun ,Irod stăpân,
Noi ne vom vedea de drum
În Viflaim colo jos
Unde s-a născut Hristos

(craii se îndreaptă spre iesle si se închină cu darurile aduse)

550
BALTAZAR:
-Noi, cei trei, cum am plecat
Irod iar s-a -nfuriat
La Viflaeem in cetate
Si-n orașe-nvecinate.

SOLDAT:
Casele pe rand le-am luat
Toti copiii i-am tăiat.
De doi ani și mai jos
Ca să dam și de Hristos.
Dar pe Iisus n-am aflat
Dumnezeu L-a ajutat.

IOSIF:
-Maica pruncului Iisus,
Un înger în vis mi-a spus.
Să fugim cât mai departe
În Egipt, cu grabă mare.
Adăpost vom căuta
Și Irod nu ne-a afla.
(O ia pe Maria și pleacă)

GASPAR:
-Alergând în sus și-n jos
Căutând un adăpost
A rugat stejarul falnic

Dar acesta s-a plâns jalnic,

Că nu poate să-și îndoaie
Crengile până la poale

MELCHIOR:
-A rugat un fag frumos
În frunzișul lui umbros
Să-l apere pe Hristos.

Dar nici fagul nu i-a dat

Ajutorul așteptat.
A-ntâlnit un brad înalt
Și pe care l-a rugat

FECIOARA MARIA
-Brad înalt cu frunza deasă
În umbrarul tău ne lasă
Că ostași cu lănci de fier
Viața pruncului mi-o cer
Ajutor de îmi vei da
Bine te voi cuvânta!

551
BRADUL:
-Maica Domnului Hristos
Eu îți mulțumesc frumos
Că pe mine m-ai văzut
Și-ajutorul mi-ai cerut
Pruncului înfășețel
Îi voi face legănel
Iar din conurile mele
O să-i fac lumânărele
Pân la răsărit de stele.
(Maria se ascunde. Vine soldatul)

SOLDATUL
-Bradule cu crengi de ace
Spune dacă ai văzut
Maica și pruncul Iisus?

BRADUL:
-N-am văzut, n-am auzit
Toată ziua am dormit!

SOLDATUL:
-Îți poruncesc să-ți ridici
Crengile ca de arici!

BRADUL:
-Bucuros le-aș ridica
Dacă ajutor mi-ai da

SOLDATUL:
-Au, ce rău m-am înțepat
Pom urât și blestemat !

FECIOARA MARIA :
-Mulțumescu-ți brad frumos,
Ai fost bun și credincios
Fapta ta cea minunată
Va primi sfântă răsplată
Vei fi pomul de Crăciun
Pentru tot creștinul bun.
An de an copiii-n cor
Ți-or cânta colindul lor.

( se colinda “O, BRAD FRUMOS” ) -2 strofe

O, brad frumos, o brad frumos / Cu cetina tot verde
Tu esti copacul credincios / Ce frunza nu si-o pierde
O, brad frumos, al Lui Hristos / Cu cetina tot verde

O, brad frumos, o, brad frumos / Verdeata ta imi place

Oricand o vad sunt bucuros / Si vesel ea ma face
O, brad frumos, al Lui Hristos / Verdeata ta imi place
................................................................................................................................................................
..

552
TATA:
-Noi vă mulțumim frumos
Că L-ați vestit pe Hristos
În seara Ajunului, Sfântului, Crăciunului!

MAMA:
-Mulțumim colindători
Pe la case urători
Poftiți de vă ospătați
Și-o colindă să cântați!

553
(se colindă „DOMN, DOMN SĂ’NĂLȚĂM”)
Am plecat să colindăm, Domn, Domn să’nălțăm!
Cand boierii nu-s acasa, Domn, Domn sa -naltam-bis

C-au plecat la vânătoare, Domn, Domn să’nălțăm!-bis

Să vâneze căprioare, Domn, Domn să’nălțăm!

Căprioare n-au vânat, Domn, Domn să’nălțăm!

Si-u vânat un iepuraș, Domn, Domn să’nălțăm!

Să facă din blana lui, Domn, Domn să’nălțăm!

Veșmânt frumos Domnului, Domn, Domn să’nălțăm!-bis

COLINDATOR 5:
Rămâi gazdă sănătoasă,
Si cu tot belşugu-n casă
Mulţumim că ne-ai primit
şi cu drag ne-ai ospătat
din ce Dumnezeu ţi-a dat

Refren:Zurgălăi, zurgălăi, veseli zurgălăi

Se aud, se aud, peste munți și văi, hei!
Vine iar, vine iar, Moșul blând și bun.
Să cântăm, să dansăm, pentru Moș Crăciun!

Dar ce zgomot se aude?

Sssss….linişte!
Cred c-a sosit Moş Crăciun
Să îi cântăm,
Bun venit să îi urăm!
TOŢI:
Moş Crăciun, cu plecăciune
Îţi urăm „BINE-AI VENIT!”
Şi-ţi dorim doar zile bune
Şi un an nou fericit!

(Cântec: Moş Crăciun cu plete dalbe…)

554
 IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

P.Î.P. DOCNA CARMEN,ȘC. GIM. JAMU MARE , JUD.TIMIȘ

CONCEPTUL DE EVALUARE
Noțiune cu o sferă largă de cuprindere și ca atare greu de definit, evaluarea reprezintă un ansamblu
de operații mintale și practice prin care se urmărete determinarea valorii sau proprietăților unui
obiect (acțiune, persoană, lucru,fenomen, eveniment, relație etc.). Este un act de emitere a unei/unor
judecăți pe bază de măsuri și/sau aprecieri subiective.

În domeniul învățământului, al educației în general, evaluarea este văzută ca proces complex de

comparare a rezultatelor activității instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea
calității), cu resursele utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea
progresului). Sub aspect formal– scrie profesorul I. Radu – evaluarea înseamnă stabilirea unei
corespondențe între elementele mulțimii de plecare (răspunsuri, lucrări) ș i ale celei de sosire (scala
de notare). Evaluarea este un proces didactic complex, vizează toate componentele sistemului de
învățământ (elevi, personal didactic, bază tehnico-materială,conducere etc.)ș i întregul curriculum
școlar (cunoștințe, priceperi, capacități,programe, metode de predare-învățare, performanțe etc.).
Evaluarea este punctul final în seria de acțiuni legate de proiectarea, organizarea, desfățurarea ș i
controlul întregului proces instructiv-educativ. „Esența evaluării este cunoașterea efectelor acțiunii
desfășurate, pentru ca, pe baza informațiilor obținute, această activitate să poată fi ameliorată ș i
perfecționată în timp.

În psihologie, termenul de evaluare desemnează seria de operații prin care se ajunge la una sau mai
multe judecăți de valoare privitoare la situații,comportamente, atitudini, procese, dimensiuni ale
personalității etc. În funcție de scopul urmărit, se stabilesc metodele și mijloacele adecvate pentru
colectarea datelor, se efectuează măsurtori menite să pună în evidență diferențele
cantitative,eventual și calitative, dintre aspectele avute în vedere, se fac analize, comparații și
generalizări pentru a surprinde aspectele esențiale și semnificative ale obiectivului investigat și, în
final, se formulează judecăți de valoare prin raportare la criterii logice, statistice sau de altă natură.
Rezultatele evaluării pot fi figurate, în majoritatea cazurilor, pe un segment de dreaptă, având la o
extremitate semnul minus și la celălalt semnul plus.

CONCEPTUL DE EVALUARE INIȚIALĂ/PREDICTIVĂ

În științele educației evaluarea înseamnă cunoașterea, explorarea și previziunea factorilor și
condițiilor care asigură buna funcționare a procesului instructiv-educativ. Este una din premisele
fundamentale ale proiectării și organizării întregului program de pregătire și integrare școlară și
profesională a tinerei generații. Vizează toate componentele sistemului educativ, atât cele de intrare
(comandă socială, participanți, resurse materiale)ș i ieșire (absolvenți,competențe, posibilități de
integrare socio-profesională), cât și cele procesuale (obiective, conținut, metode, transformări etc.).
Un obiectiv foarte important îl reprezintă progresul realizat de elevi de la o etapă la alta a instruirii,
progres privit atât ca volum și calitate a cunotințelor, cât și ca dinamică a capacităților intelective,
afectiv-motivaționale și atitudinale ale elevilor. Utilizăm expresia evaluare inițială sau predictivă în
sensul de activitate orientată în direcția cunoașterii particularităților obiectului într-un anumit
moment al devenirii sale, realizat cu mijloace adecvate de investigare și având ca finalitate
îmbunătățirea parametrilor funcționali ai acestuia. Evaluarea poate viza persoane normale (copii,
elevi, tineri etc.), copii cu cerințe educative speciale, persoane bolnave, colective de conducere,

555
grupuri sociale etc. În context clinic, evaluarea vizează starea de moment a bolnavului, dar se poate
utiliza i la sfâritul perioadei de convalescență.

În școală se efectuează în strânsă legătură cu programul de instruire și este menită să stabilească

nivelul de pregătire a elevilor la începutul unei perioade date (an, trimestru sau semestru școlare),
precum și condițiile în care aceștia îi vor desfășura activitatea. Întrebările și răspunsurile legate de
un asemenea demers implică cel puțin două categorii de aspecte, unele vizând nivelul de dezvoltare
a dimensiunilor fundamentale ale personalității (aptitudini, atitudini,temperament, creativitate .a.),
altele – volumul și calitatea achizițiilor anterioare(cunoștințe, priceperi, deprinderi, scheme de
acțiune etc.).

În continuare, ne vom referi doar la un singur aspect, și anume, la problema evaluării inițiale a
dimensiunilor intelective ale personalității.Sintagma dimensiuni intelective desemnează totalitatea
funcțiilor mintale centrate în jurul aptitudinii generale denumită inteligență și al operațiilor
fundamentale prin care aceasta îi face simțită prezența. A-i învăța pe elevi să gândească, să
integreze logic informația actuală în structurile lor cognitive anterior formate și să utilizeze
achizițiile memorate pentru rezolvarea unor probleme curente reprezintă, de fapt, esența oricărei
învățări eficiente. Alături de măiestria și tactul pedagogic al educatorilor, alături de motivația
elevilor pentru activitățile la care participă, un rol semnificativ în determinarea performanțelor
școlare îl au aptitudinile generale și speciale ale acestora, între care o poziție centrală, un veritabil
nucleu al cogniției, îl reprezintă inteligența.

556
 IMPORTANTA COMUNICARII IN PARTENERIATUL „SCOALA-
FAMILIE” PENTRU O INTEGRARE REUSITA A ELEVULUI CU C.E.S

Prof. Cătălina Drescan ,

Școala Gimnazială Specială „Constantin Pufan” Galați

În mod tradiţional, sistemul de învăţământ obişnuit îi excludea pe acei copii percepuţi ca diferiţi şi
care nu reuşeau să atingă standardele de performanţă şcolară aşteptate. Orientarea copiilor cu
deficienţe către instituţii speciale era o măsură segregaţionistă, deşi organizarea unei astfel de
alternative educaţionale se făcea în scopul de a se asigura terapia şi recuperarea dificultăţilor de
învăţare.
În acest context, educaţia specială vizează îndeosebi adaptarea procesului instructiv – educativ şi
reabilitarea/ recuperarea persoanelor care nu reuşesc să atingă, în cadrul sistemului de învăţământ
general (obişnuit), nivelurile educative şi sociale corespunzătoare vârstei. Conceptul de „educaţie
specială” se utilizează în prezent alternativ cu cel de „ educaţia cerinţelor speciale”.
În modelul tradiţional , relaţiile familiei cu şcoala sunt aproape inexistente sau au un caracter
informal, ocazional. În condiţiile şcolii incluzive , părinţii participă direct la viaţa şcolii şi pot
influenţa anumite decizii care privesc procesul educaţional. Absenţa sau indiferenţa părinţilor în
ceea ce priveşte problemele educaţionale ale copilului vine în opoziţie cu ideea de integrare sau
incluziune. În acest sens apar o serie de dificultăţi cauzate de atitudinea de reţinere sau neîncredere
a părinţilor care rezultă din reprezentări/mentalităţi eronate cu privire la viaţa şi evoluţia şcolară a
unui copil cu cerinţe educative speciale. Având în vedere perspectiva învăţământului de tip incluziv
, părinţii au dreptul să-şi exprime propria viziune asupra modului de funcţionare a şcolii şi să
participe concret la influenţarea actului managerial din şcoală. De asemenea , familiile copiilor cu
cerinţe educative speciale au obligaţia să se implice în activităţile extraşcolare ale copiilor şi să dea
dovadă de răbdare şi înţelegere faţă de schimbările mai lente sau mai rapide din viaţa copiilor lor.
Se evidenţiază în mod tipic caracteristici legate de condiţiile de acasă şi din familie ale elevilor ca
fiind unele din barierele principale în învăţare. Ca şi exemple se pot menţiona:
-resursele financiare ale familiei.
-atitudinile părinţilor faţă de şcoală şi educaţie.
-starea de sănătate şi nutriţională a copilului.
-stresul cauzat de separarea părinţilor sau de familii disfuncţionale.
-provenienţa dintr-o familie ce călătoreşte mult.
Prin comunicarea bilaterală părinţii creează un parteneriat strâns în sprijinul copiilor, se formează
comunitatea şi cultura şcolii, cadru în care aceştia se simt ca “ membrii ai unei familii”. Părinţii
răspund la această cultură prin participarea la educaţia copiilor in moduri în care ei înşişi niciodată
nu le-au cunoscut.

Comunicarea cu familiile despre programele şcolii şi progresul elevului folosind comunicări de la

şcoala la familie şi de la familie la şcoala. Prin comunicare eficientă cu familia, aceasta ajunge să
conştientizeze rolul în educaţie, rolul în integrarea cu succes a copilului său. Familia trebuie să
exercite o influenţă pozitivă asupra copilului, rolul său fiind foarte important în dezvoltarea acestuia
din punct de vedere fizic, intelectual, moral.

Familia este mediul normal în care personalitatea unui copil, cu sau fără deficienţe, se dezvoltă
armonios sub toate aspectele. Copiii au rezultate bune la şcoală, se integrează dacă familiile se
interesează îndeaproape de educaţia lor. Părinţii sunt cei care cunosc cel mai bine copilul şi
reprezintă o importantă sursă de sfaturi pentru profesori. Şcoala incluzivă şi toate cadrele didactice
trebuie să creeze un mediu primitor pentru implicarea familiei în recuperarea , adaptarea şi
integrarea propriului copil cu cerinţe speciale.

557
Parteneriatele şcoală – familie vin în sprijinul îmbunătăţirii comunicării dintre părinţi şi profesori.
Ele se evidenţiază în activităţi comune, participarea părinţilor la diferite cursuri în care se explică
acestora ce înseamnă o regulă în familie, ce înseamnă o pedeapsă când nu au fost respectate regulile
şi ce înseamnă o laudă. În cadrul parteneriatelor se clădesc relaţii între indivizi, acestea fiind
caracterizate de responsabilităţi şi cooperări reciproce. Nu-şi mai au locul idei, din partea
profesorilor, de genul: “dacă familia ne sprijină şi noi ne vom putea face datoria” sau din partea
familiilor: “noi am crescut acest copil, este treaba voastră să-l educaţi”. Un parteneriat între
cadrele didactice(profesionişti) şi familie este posibil numai dacă fiecare dintre cei implicaţi
înţelege rolul pe care îl joacă în viaţa copilului. Părinţii au nevoie de educaţie pentru a şti cum să-şi
crească copiii. Prezenţa părinţilor şi profesorilor împreună în activităţi de dezvoltare şi participare
comunitară, influenţează pozitiv rolul lor în educaţia incluzivă. Un parteneriat între familie şi şcoală
nu se poate construi foarte repede, ci sunt necesare etape bine planificate. Această planificare duce
la stabilirea unei relaţii de încredere şi cooperare activă cu cadrele didactice şi alţi profesionişti,
familia fiind unul dintre factorii a căror contribuţie este foarte importantă în procesul de integrare
şcolară a copiilor.

Bibliografie:

1. Anca, M.,, Logopedie”, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002

2. Anca, M.,, Metode şi tehnici de evaluare a elevilor cu CES”,Presa Universitară Clujeană, Cluj-
napoca, 2003
3. Aldescu,L.,Buică,C.,, Integrarea şcolară a copilului în dificultate/cu nevoi speciale”, Colecţia
Crips-Resurse pentru formare, 2002
4. Gherguţ, A. ,, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Stategii diferenţiate şi incluzive în
educaţie”, Editura Polirom, Iaşi, 2006
5. Jurcău, E., Jurcău, N,, Cum vorbesc copiii noştri. Ghid psihopedagogic pentru

558
 ACTIVITĂȚILE EDUCATIVE EXTRA-CURRICULARE
MODALITATE DE A PĂSTRA LEGĂTURA CU FAMILIA

Prof. CATAN CARMEN

C.S.E.I. C-TIN PUFAN
DR. TR. SEVERIN

Schimbările în societate au determinat o redefinire a rolului școlii și cadrului didactic în educarea

copiilor. Rolul profesorului ca și „instructor” de scris, citit, calcule aritmetice și cunoștințe despre
fizică, chimie, istorie sau geografie țin deja de un trecut îndepărtat. Creșterea socială, emoțională,
fizică și cognitivă a copilului este fundamental suprapusă procesului educațional, în cadrul căruia,
cadrul didactic trebuie să se focuseze pe întâmpinarea tuturor nevoilor copilului. În acest context,
profesorul singur nu își mai poate asuma responsabilitatea educării copilului fără a avea un partener
fundamental în afara școlii – părintele, și fără a accesa contexte de învățare proprii adultului care să
îi faciliteze dezvoltarea acelor competențe necesare pentru asigurarea condițiilor de creștere socială
și emoțională a copilului.
Implicarea simultană în programe de educație pozitivă a profesorului și părintelui care veghează la
dezvoltarea aceluiași copil devine o premisă importantă pentru asigurarea coerenței și unității de
principii, valori, metode și tehnici educaționale care îi vor da copilului un sens de stabilitate,
predictibilitate, siguranță și încredere în cei doi adulți care îi jalonează dezvoltarea: părinte și
profesor.
Activități desfășurate în comun la școală, în muzee, la locul de muncă al părinților au rolul de a
stimula învățarea dar și aprecierea efortului celor implicați și stimularea interesului pentru
demersurile extra-curriculare. În asemenea condiții putem să cunoaștem mai bine modalitatea în
care copiii reacționează, cât sunt de dependenți de părinți.
Serbările, excursiile, drumețiile, vizionările de spectacole sunt de asemenea oportunități de a-i
stimula pe părinți să se implice în buna desfășurare a acestor activități și de a observa cum se
comportă copiii în mediul non-formal.
Dacă noi, ca profesori înțelegem cât de important este ca relația școală familie să funcționeze la
standarde maxime, părinții trebuie educați în acest sens. Prin proiectele extra-curriculare și nu
numai, putem să-i responsabilizăm și să-i determinăm să fie conștienți că prin aceste demersuri
dorim crearea unui cadru propice unei învățări pe placul copiilor din societatea contemporană
Implicarea copiilor și familiilor acestora în desfășurarea unor acțiuni care au rolul de păstrarea și
promovarea tradițiilor specifice poporului român sunt foarte apreciate.

559
Colindatul de Crăciun și Anul Nou, realizarea de podoabe pentru brad, încondeierea ouălor de Paști,
învățarea unor cântece populare românești rămân amintiri vii pentru toți participanții la demersul
educațional.
Este sarcina noastră să preluăm inițiativa și responsabilitatea dezvoltării de parteneriate eficiente
școală – familie. Trebuie nu doar să motivăm părintele, ci să oferim oportunități concrete de
implicare eficientă, pentru că, atunci când părintele se implică, familia și ceea ce se întâmplă acasă,
facilitează învățarea deplină. Construirea și implementarea la nivelul școlii în care funcționează de
programe de educație pozitivă, ne oferă oportunitatea perfectă de a invita părintele într-un spațiu
comun și pozitiv de învățare despre nevoile copilului său și despre ce ar trebui să facă orice părinte
pentru satisfacerea corectă și sănătoasă a acestor nevoi.

560
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

SERBĂRILE ȘCOLARE
Prof. Catana Magdalena

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil –părinte-cadru didactic.
De ce organizăm serbări? Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile
transmise la grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând,
recitând , interpretând un rol dintr-o scenetă, elevul îşi perfecţionează deprinderile artistice.
Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările
contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să
fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de
frumos, înca două coordonate majore, mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi
atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg,decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a cadrului didactic, ţinuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante
ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite. Serbările şcolare contribuie
la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi
memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi limbajul. Această formă
de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei. Materialul artistic folosit trebuie să aibă
valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile particularităţilor individuale şi de vârstă ale
copiilor.
Serbarea şcolară
Reprezintă o modalitate efcientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor .Prin
conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic „ spontan şi
sincer situaţiile redate . Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective
importante care se realizează prin intermediul serbării.Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe
care îl are de îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la
mărirea stabilităţii atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor distracţie ,înălţare sufletească ,plăcere
estetică ,satisfacţie , toate acestea imbogăţindu -le viaţa ,făcând -o mai frumoasă ,mai plină de sens .
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor . Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi
stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare . Serbarea la care se va face referire este una tematică în
legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători de iarnă .
Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun,de
cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui. Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost
ordonat într-un montaj literar -muzical ,, Într-o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,, Bradul credincios,,.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv -pozitiv
este mare .
De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se realizează trăiri
emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi îmbogăţirea
conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .

561
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte . Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
:comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea, comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a
acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce favorizează receptarea ,sporeşte efcienţa învăţării
.Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente :perioada de pregătire a serbării
,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în mod favorabil ,face ca elevul să trăiască
clipe de desfătare sufletească.
Desfăsurarea programului - fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul programului
pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fe conştient că şi de participarea lui depinde
reuşita serbării. Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea
şcolară valorifcă varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor. Ea evaluează talentul
,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele
colectivului clasei şi ale fecărui elev în parte . Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea
lor spirituală ,să le împlinească setea de cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic
,de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai efciente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora . Întregul lanţ de manifestări
organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a dascălului ,aduc o importantă
contribuţie în fo rmarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor acestora şi are profunde
implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul acesteia faţă de şcoală şi
slujitorii ei.

562
 Importanţa activităţilor extraşcolare realizate
în parteneriat cu părinţii elevilor cu CES

Prof.psihopedagog: Caţan-Atomei Anca

C.S.E.I. "C-tin Pufan" Dr.Tr.Severin, jud.Mehedinţi

Învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv,
pentru o cât mai uşoară integrare socială. Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea
activităţilor curriculare cu cele extracurriculare. Rolul terapeutic al activităţilor extracurriculare
constă în faptul că prin ele se poate realiza mai uşor socializarea copiilor cu CES şi completează
activitatea şcolară şi educaţia familială. În funcţie de specificul lor, aceste activităţi dezvoltă la elevi
priceperi, deprinderi şi abilităţi cognitive şi comportamentale, mult mai solide, pentru că,
desfăşurându-se în afara cadrului tradiţional al sălii de clasă, ele permit contactul direct cu realitatea
socială.
Centrul Școlar de Educație Incluzivă "C-tin Pufan" este o instituție care derulează activități
terapeutice, precum și activități cultural-artistice menite să cultive potențialul aptitudinal al fiecărui
elev în parte și să evidențieze rolul și impactul pe care acestea îl au în dezvoltarea lui ulterioară. Pe
lângă obiectivele educaționale specifice ale unității, urmărim dezvoltarea de abilități și competențe
pe care școala nu le poate acoperi prin metode tradiționale.
Activităţile extracurriculare organizate în parteneriat cu părinţii şi elevii noştri de la Centrul Școlar
de Educație Incluzivă "C-tin Pufan" au un conţinut cultural, artistic, spiritual, ştiinţific, tehnico-
aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi activitatea comunităţii
locale şi urmăresc implicarea activă a părinţilor în procesul de cunoaştere, recuperare si stimulare a
potenţialului aptitudinal al propriilor copii, stimularea activităţii în grup, stimularea şi promovarea
capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de expoziţii, concursuri, serbări.
Prin metodele specifice educației nonformale, derulate în cadrul activităților din unitatea noastră,
avem în vedere familiarizarea copiilor cu elemente specifice folclorului românesc, pentru a le întări
sentimentul de apartenență la comunitate, solidaritate și prietenie.
Un rol deosebit îl au activitățile extracurriculare din cadrul abilitării manuale care pot face trecerea
de la joc la muncă , elevii având posibilitatea de a-și antrena gândirea, priceperea, memoria,
colaborarea și creativitatea într-un mod plăcut şi organizat.
Activitățile cu tematică sportivă dezvoltă la elevii cu CES, spiritul de competiţie, de echipă, îi
mobilizează la cooperare şi le dezvoltă încrederea în forţele proprii.
Desfăşurarea de competiţii între elevii cu CES din clase diferite, cu dizabilități diferite și cu grade
de severitate diferite facilitează depăşirea sentimentului de marginalizare, acceptarea diferențelor şi
permite valorizarea potenţialului aptitudinal al tuturor copiilor cu deficit de intelect.
Participarea copiilor cu CES la activităţi cultural-artistice determină autocunoaşterea şi descoperirea
treptată a propriilor lor identităţi, rostul lor în lume, permițând astfel socializarea şi valorizarea
acestor copii.
Excursiile, vizionările de filme, spectacolele imprimă copilului un anumit comportament adecvat
situației. Foarte importante sunt şi activităţile ce îi pregătesc pe copii pentru viața de adult, pentru
situaţiile de risc cu care se vor putea confrunta.
O mai mare contribuție în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile extraşcolare care
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de acesta; necesitatea
fiind de a modifica destul de mult modul de gândire, să se evite critica în astfel de activităţi, să
încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back pozitiv. Prin urmare, formarea personalităţii
deficientului mintal se face în cadrul obiectivelor educative generale, comune tuturor elevilor,
numai că mijloacele de realizare sunt diferite.
Acţiunea educativă cea mai bună este aceea „care modelează eul”, permiţând deficienţilor mintali
învăţarea realităţii sociale, pentru ca ei să se integreze în realitatea socială normală. Profesorul
trebuie să sensibilizeze în elevi propriul „eu”, conştiinţa posibilităţilor, capacitatea de a lua decizii,

563
de a fi stăpâni pe ei. De aceea este necesară o riguroasă planificare, organizare şi desfăşurare a
acestor tipuri de activităţi în relaţie directă cu posibilităţile reale ale elevilor şi pentru a veni în
întâmpinarea cerinţelor pe care elevii respectivi le resimt în raport cu actul educaţional.
Implicarea părinţilor în activităţile educative fac ca acestea să fie mai atractive pentru copii. Astfel,
părinţii vor conştientiza într-o mai mare măsură importanţa şcolii în viaţa copiilor, fiind mai
receptivi la cerinţele acesteia şi acordând sprijin susţinut copiilor. Colaborarea directă şi permanentă
între profesor, părinte şi elev este foarte importantă şi necesară în procesul de instruire-educare-
recuperare asigurând valorizarea optimă a potenţialului aptitudinal al copiilor cu C.E.S .

Bibilografie:
1. Cucoş,C. (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura
Polirom, Bucureşti, 2005
2. Gherguţ,A., Sinteze de psihopedagogie specială, Editura Polirom, Bucureşti, 2013

564
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții/Serbările școlare

Învățătoare, Catargiu Cătălina-Elena

Școala ”Gimnazială Iuliu Hațieganu”Cluj-Napoca

Rolul cadrului dicatic este acela de a avea o relație de comunicare foarte bună atât cu elevii cât și cu
părinții acestora. Relația învățător –părinte se dezvoltă foarte bine atunci când părinții sunt
permanet implicați în activitățile educative ale clasei.

Acest lucru se poate realiza atunci când părinții participă la activitățile extrașcolare ale propriilor
copii. Aceștiapot să participe la serbările școlare, la ateliere de Crăciun , de 8 martie,1 Iunie,
sărbătorile pascale. Un impact mare asupra copiilor cât și a părinților o au acele activități educative
unde rolul părintelui nu este doar de însoțitor al grupului sau de spectator. Implicarea directă în
activitate este mult mai importantă atât pentru copil cât și pentru părinte. Prin participarea efectivă
la activitate, elevul devine mai intersesat deoarece părintele este lângă el. Tot odată relația părinte –
cadru didactic se destinde se stabilesc relații mai calde de comunicare între aceștia. Acordându-le
atenție și implicare părinții devin un element important în dezvoltarea propriilor copii.

Cel mai bun mod de –ai implica pe părinți sunt atelierele tematice și proiectele educaționale. La
atelierele tematice părinții participând dierct cu propriul copil la activitatea educativă pot fi un
model pentru proprii copii. Copiii în perioada preșcolară/școlară fac multe activități prin imitare.
Văzând că părinții lucrează și sunt atenți la explicațiile cadrului didactic pot deveni și ei mai atenți
și să se implice mai mult în activitate. Participarea alături de părinte poate să aibă un impact
emoțional foarte mare pentru copiii sensibili. Aceștia având mereu probleme în adaptarea școlară.
Fiind alături de părinți se pot simți mai în siguranță și pot lucra mai ușor știind că cineva îi va ajuta.
Și pentru copiii hiperactivi au rol benefic aceste activități desfășurate în parteneriat cu părinții.
Aceștia în preajma părinților sunt mai liniștiți, mai atenți. Aceste activități dezvoltă copiilor spiritul
de a lucra în echipă, de a colabora, de-a se ajuta, de a cere ajutorul. Le dezvoltă foarte mult simțul
estetic . Elevii împreună cu părinții pot realiza lucruri minunate. Aceste obiecte se pot dona, se pot
vinde și banii se pot dona cazurilor umanitare. Astfel elevii fiind de mici învățați să –i ajute pe cei
aflați în necaz.

Părinții mai pot fi impilcați în mod direct și în cadrul serbărilor școlare. Și anume părinții pot
participa efectiv alături de copii în cadrul serbării. Acest lucru poate avea și unele reacții de refuz
din partea părinților. Nu toți părinții au deschiderea de se afișa cu propriul copil în fața celorlalți
copii și părinți. Dar modul cum comunică cadrul didactic cu părinții, modul cum li se explică
părinților ceea ce au de făcut pot duce la realizarea unor activități deosebite atât pentru copii cât și
pentru părinți. Vă voi prezenta pe scurt programul serbării de Crăciun pregătit împreună cu părinții
și copiii în anul școlar 2015/2016
În clasa a III-a am organizat în cadrul serbării de Crăciun- o temă a proiectul tematic ”Familia mea
are talent„. Elevii au avut timp să pregătească împreună cu unul din părinți un moment care trebuia
prezentat în cadrul serbării. La început unii părinți au fost mai reticenți dar văzând dorința și
bucuria copiilor de a participa la serbare alături de părinți au cedat și au participat toți. Pot să vă
spun că mai emoționați au fost părinții decât copiii. Au fost prezentate momente deosebite de
actorie, dans , interpretare muzicală, recitări, momente de îndemânare, magie. A fost un adevărat
spectacol.Nu a apărut monotonia unei srbări obișnuite deoarece momentele aiu foast variate. Toată
lumea a fost recompensată cu diplome. Din experiența mea de 20 de vechime în învățământ pot
spune că această activitate a fost cu un impact emoțional foarte mare atât în rândul copiilor cât și a
părinților.
Activitățile educative desfășurate împreună cu părinții sunt benefice petru toți cei care sunt
implicați în procesul intructiv-educativ.

565
 Importanţa activităţilor educative
realizate în parteneriat cu părinţii

Prof. Înv. Preşc. Cazacu Aura,

Grădiniţa ,,Wilhelm Moldovan’’ Constanţa

“Fiecare copil pe care îl educăm este un OM dăruit societăţii” (N. Iorga)

În primele etape ale vieţii, responsabilitatea educării copilului revine familiei, părinţii fiind primii
educatori ai copilului. După familie, copiii sunt înscrişi în grădiniţă, cea care constituie prima
experienţă de viaţă a copilului în societate, instituţie care le asigură condiţiile necesare pentru
dezvoltarea nevoilor individuale specifice vârstei. Aici copilul ia cunoştinţă cu activităţi,
descoperă o mulţime de lucruri din jurul lui: culorile, formele geometrice, lumea vieţuitoarelor,
desenul, muzica prin care descoperă sunete, învaţă să se joace şi să comunice. Comunicarea este
foarte importantă la această vârstă. Părinţii trebuie să vorbească cu copilul permanent, să
răsfoiască / să citească o carte cu imagini frumoase, şi să se joace împreună. Educaţia făcută de
primii educatori, părinţii, ca şi cea a grădiniţei, se răsfrânge asupra tuturor laturilor personalităţii
copilului, în funcţie de particularităţile de vârstă ale acestuia.
Pestalozzi afirmă că: ,,ceasul naşterii copilului” este ceasul începutului educaţiei sale, ‘’familia este
prima şcoală a omenirii”. Copiii se nasc cu o memorie strălucită, cu o inteligenţă deosebită, însă nu
se nasc timizi, mincinoşi, neascultători, obraznici, agasanţi şi leneşi. Toate acestea sunt dobândite
pe parcursul vieţii, fiind determinate, în special, de influenţa pe care o au asupra lor părinţii şi
mediul în care trăiesc. De aceea, părintele trebuie să fie modelul copilului şi să nu facă în faţa
acestuia ceea ce nu vrea să facă şi copilul mai târziu. Familia educă cinstea, omenia, sinceritatea,
demnitatea, hărnicia, spiritul adevărului şi al dreptăţii. Grădiniţa completează educaţia copiilor
primită în familie, astfel sarcinile educaţiei se împart între cele două.
Grădiniţa este un mediu de socializare, în care copiii sunt ajutaţi să interacţioneze unii cu alţii, dar
şi cu adulţi oferindu-le un mediu primitor, adecvat învăţării. Activităţile desfăşurate în parteneriat
cu părinţii sunt modalităţi propice pentru atingerea unor obiective comune în ceea ce priveşte
educaţia preşcolarilor, de aceea recomandăm părinţilor următoarele:
 să le prezinte copiilor grădiniţa ca pe un loc în care ei se pot juca împreună cu alţi
copii, în care pot învăţa lucruri noi şi interesante;
 să cunoască programul grădiniţei şi pe educatorii copilului lor;
 să vorbească cu educatorii şi să stabilească o relaţie adecvată cu aceştia;
 să ofere informaţii educatorilor şi să ceară sfatul acestora;
 să participe la evenimentele din grădiniţă (Ziua copiilor, Ziua grădiniţei, serbări,
şezători etc.);
Sunt multe modalităţi de colaborare între familie şi grădiniţă: discuţii zilnice, teme săptămânale de
consiliere pentru părinţi, şedinţe şi lectorate cu părinţii, vizite la domiciliul copiilor, serbări, lecţii
vizită, plimbări, cursuri cu tema ”Educaţi aşa!”, antrenarea părinţilor în derularea proiectelor
tematice, organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni de voluntariat. Participarea activă a părinţilor la
activităţile din grădiniţă le creează copiilor sentimente de siguranţă, bucurie. Copilul arată ce ştie,
ce poate şi părintele este mândru de copilul său în relaţie cu ceilalţi. Aşa pot aprecia împreună
activităţile, evenimentele, faptele şi rezultatele obţinute.

566
În luna septembrie a acestui an, am pornit cu paşi timizi în tainele ce aveau să ne fie oferite de
gradiniţă la grupa mică. Ce poate fi mai frumos după o perioada ,,grea” de acomodare, de
socializare, decât mult aşteptatele rezultate, care bineînţeles se datorează în mare parte implicării
părinţilor în unele activităţi din grădiniţă, dar şi în actul educaţional. Copilul simte nevoia să-i aibă
pe părinţi alături de el şi să participe împreună la toate evenimentele. Participarea afectivă a
părinţilor în viaţa acestora le oferă linişte şi siguranţă. Am desfăşurat o activitate cu părinţii în luna
decembrie şi am avut şi invitaţi speciali. Fiecare copil şi-a invitat părintele la măsuţă şi l-a tratat ca
pe un oaspete deosebit. În ochii lor se citeau bucuria dar şi emoţia ce îi cuprindeau la apariţia unui
invitat. Primul oaspete ce a poposit în sală purta cu sine o chitară, şi am avut bucuria de a învăţa
împreună un cântecel. Părinţii, la rândul lor plini de emoţie şi cu vocea tremurândă, încercau să nu-
şi dezamăgească îngeraşii. După cântecel a venit momentul unui joc în care fiecare părinte trebuia
să demonstreze cât de bine îşi cunoaşte copilaşul, răspunzând la câteva întrebări despre copil, iar
acesta aproba dacă este adevărat sau nu. Atât părinţii, cât şi cadrele au fost dezamăgiţi de cât de
puţin îşi pot cunoaşte părinţii copiii. Cu lacrimi în ochi, o mămică a spus: ,,- Credeam că îţi place
povestea Scufiţa Roşie şi nu m-am gândit nicio secundă că te sperie...”. În urma acestui moment
emoţionant, preţ de minute bune mama şi-a îmbrăţişat copilaşul, iar noi, cuprinşi de sentimentele lor
profunde i-am aplaudat. A venit apoi momentul unei activităţi părinte-copil, în care aceştia trebuiau
să îşi unească forţele pentru a forma o echipă puternică. Misiunea lor era să obţină ,,momentul
dulce” oferit ca premiu, prin împodobirea celui mai frumos brăduţ. Cursa a fost strânsă, dar premiul
a fost câştigat de trei echipe bine închegate, dar de asemenea şi foarte darnice, deoarece au împărţit
premiul cel dulce cu toţi participanţii. A fost un moment plin de emoţii şi voie bună, în care fiecare
participant s-a simţit minunat, exact ca într-o familie frumoasa!
.

567
 ,,VIN SĂRBĂTORILE ‘’
SERBARE GRUPA MIJLOCIE 2018-2019

ED. CAZACU CAMELIA

1.CANTEC-,,A VENIT IARNA!”

A venit, a venit iarna,
Pe la uşi, pe la fereşti,
A venit, a venit iarna,
Cu colinde româneşti.

Fericiţi să fiţi cu toţii

Şi să fiţi bogaţi
Să aveţi colaci la masă,
Să vă bucuraţi.

Colindăm, colindăm iarna,

Pe la case de români.
Colindăm, colindăm iarna,
Pe la oameni dragi si buni

Să aveţi ferestre-n soare

Acum de sărbători,
Să-i primiţi cu drag la masă,
Pe colindători.

A venit, a venit iarna,

Pe la uşi, pe la fereşti,
A venit, a venit iarna,
Cu colinde româneşti .

Colindăm, colindăm iarna,

Pe la case de români,
Colindăm, colindăm iarna,
Pe la oameni dragi şi buni.

RARES S.
1.Bună ziua! Bun găsit!
Cum vedeţi, ne-am pregătit
Să plecăm la colindat
E Craciunul, minunat!
Insă farmec nu prea are,
Căci n-avem deloc ninsoare!

OCTAVIAN
2.E decembrie, e iarnă!
Fulgii-ar trebui să cearnă,
Noaptea rece s-a lăsat,
Norii grei s-au adunat,
Fulgii nu s-au aratat.

568
LUCA
3.Unde-s fulgii? N-au aflat
Că e iarnă? Au uitat?
Că au treabă? Ce-au păţit?
Cum de încă n-au venit?
Eu propun să îi chemam
Când dau tonul,îi strigăm!
1,2,3.. si
TOTI: Haideţi fulgilor ,veniţi la noi ,/ Că ne este dor de voi!

569
La,la,la,la,
La, la, la, la,

4.ROBERT
-Voi vedeţi ce se zăreşte
Chiar un fulg?
Ce-ncet, păşeşte!

MARA Fulgul somnoros (Apare căscând)

Ce-aş mai fi dormit un pic,
N-aveam chef să fac nimic,
Insă voi m-aţi deranjat,
Şi am coborât din pat.
Dar mi-e somn , atât de tare!
Cred că merg iar la culcare….

4.ROBERT
Las’că dormi să îţi ajungă,
Mai târziu,că-i vara lungă!
Iarna să munceşti cu spor!
Văd că-ţi vine-un ajutor.

NATALIA - Fulgul lenes

5 Vai,ce-aş mai fi lenevit!
M-aţi chemat şi am venit,
Dar şi mâine e o zi,
Astăzi m-aş mai odihni.

6.RARES O.
Cat de-ncet vă mai mişcati!
Este clar că sunteţi frati,
Semănaţi leit,fireste,
Chiar şi cheful vă lipseste.

MARA - Fulgul somnoros

Dă dovadă că eşti domn
Şi-nţelege!Mi-e un sooooomn!
Simt aşa o ceată-n gene.

NATI Fulgul lenes

Iară mie mi-e o leeeene!

7. DARIA C. Fulgul nervos:

Ce vă agitati atât?
Tu de ce te uiţi urât?
Tu de ce ai roşu nasul ?
Ţie să nu-ţi aud glasul!
Voi de ce pufniţi în râs?
Nu-nţelegeţi că eu îs
Cam nervos şi m-aţi chemat

570
Şi grozav m-aţi deranjat?

9.MATEI B
Ştiţi voi bine cum stă treaba,
Nu e timp de stat degeaba!
Cu-aşa fulgi , de-acuma basta,
Nu mai ninge-n iarna asta!

10. RAZVAN
Se mai vede-un fulg în zare,
Să vedem ce gânduri are!
Pare vesel, relaxat .

STEFI Fulgul distrat

11. Dar ce caut eu aici?
Nu-nţeleg prea bine nici,
De ce vreţi voi azi, ninsoare.
Dar ce importanţă are?
Am adus cu mine un ….
Oare , ce am vrut să spun?

12. CRETU YASMINE

Serios,nici nu mai ştiu
De-i devreme sau târziu,
De e iarnă sau e vară…
De-i amiază sau e seară.
Nu contează…..ce spuneaţi?
Vreţi zăpadă sau glumeaţi?

TOTI: vrem vrem, vrem

Cantec,, Fulg de nea’’
Vino la fereastra mea,
Fulguleţ de nea,
Să mă joc cu tine-aş vrea,
Fulguleţ de nea.

Bate vîntul, tu te duci,

Nu ştiu unde fugi.
Fulguleţ micuţ de nea,
Vino-n casa mea.

Sub brăduţ de Anul Nou

Fulguleţ de nea, Bis
Ai şi tu un mic cadou
Fulguleţ de nea.

571
13.TEO
O ce bine c-ai venit!
Să sperăm că în sfârşit,
O aduci pe zâna iarnă,
Fulgii moi ca să ii cearnă
Ce-ai păţit de stai aşa?

SOFIA M. Fulgul ruşinos

M-aţi chemat şi am venit!
Dar mă simt cam stingherit
Şi acuma m-aş ascunde
Insă nu prea am pe unde,
Nu vă mai uitaţi la mine
Nu vedeţi că mi-e ruşine?

DAVID
15.Fiţi atenţi acum la mine!
Dacă nu mă-nşel,mai vine
Inc-un fulg din depărtare,
E bolnav sau mi se pare?

SOFIA P. Fulgul bolnav

Sunt atâta de bolnav,
Cred ca e destul de grav.
Pe picioare abia mă ţin
Şi îmi vine să leşin.
Vai de mine,simt că mor,
Şi cristalele mă dor!

MISHA
17.Vai de mine,ce-am păţit!
Unul este zăpăcit,
Altul este somnoros,
El e leneş,el nervos,
De ceilalţi nici nu mai zic,
N-o să rezolvăm nimic!
De blestem nu mai scăpăm
Iarna,nu o mai salvam!

18. NICHOLAS
Un pachet eu am adus
Pentru voi şi mi s-a spus,
Că o zână l-a trimis
I-a vedeţi,ce este scris!

ADUCE O CUTIE CU O CARTE MARE FERMECATĂ

19.PARASCHIV
Dragii mei , eu cred că stiţi
Fulgii toţi au fost vrăjiţi,
Toamna nu dorea să plece

572
Şi să lase iarna rece
Să-i ia locul şi-a făcut,
O magie de-a putut
Să împiedice ninsoarea.

20 MATEI P.
Dar de-o vreme,vrăjitoarea ,
Care-a ajutat-o are ,
Un regret enorm de mare!
De aceea v-a trimis
Praf de stele şi de vis,
Peste fulgi să-l aruncaţi ,
Pe aceştia să-i salvaţi.

ARUNCĂ CU PRAF FERMECAT PESTE FULGI ŞI EI SE TREZESC

TOŢI: Ura,ura! FULGII S-AU TREZIT!
DANSUL FULGILOR DE NEA

SARAH
Sunt iernuţa, fulguşor
Prin aer dansez uşor,
Nici nu urc,nici nu cobor
Sus e frig şi mă fac sloi,
Jos e cald, mă fac noroi.
Ii iubesc mult pe copii,
Am prieteni mii si mii.

DELIA
Sunt un fulg alb şi gingaş,
Sunt rece,dar drăgălaş.
Un năsuc vreau să sărut,
Stau puţin, şi-apoi mă duc.

ANA
Vin prin vis din norişor,
Şi mă cheamă Pufişor.
Sunt gingaşă,sunt frumoasă,
Şi din fire drăgălaşă.
Mie-mi place să mă joc ,
Şi nu obosesc deloc.
PATRISSIA
Sunt steluţa argintie ,
Şi ca mine, sunt o mie!
Dacă vreţi să vă jucaţi,
Cu fulgi mici şi drăgălaşi,
Haideţi pe gheţuş, fuguţa
Să vă daţi cu săniuţa!

573
DARIA M.
Sunt un fulguleţ iubit,
Când e frig ,sunt fericit.
Chiar de am inima de gheaţă,
Aduc bucurie-n viaţă.
Cu argint, îmbrac pământul,
Şi mă joc uşor cu vântul.

GIORGIA
Sunt un fulg şi-s cel dintâi.
Şi aduc în vânt ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Râs curat în ochii tăi,
Sănioare, zurgălăi.

SOFIA A.
Sunt un fulguleţ uşor,
Şi din cer cobor în zbor,
Când în aer lin plutesc,
La căldură mă gândesc.
Că aceasta dacă vine ,
Mă topeşte şi pe mine!
Şi mă schimbă, luaţi aminte,
Într-o lacrimă fierbinte.

CANTEC DE IARNA

21.AURORA
În sfârşit s-a rezolvat
Cât de mult m-aţi aşteptat!
Vraja voi aţi dezlegat.
Şi pe mine m-aţi salvat!
Am venit astăzi la voi,
Cu ninsoare, nu cu ploi.
Prin nămeţi să vă jucaţi
Cu saniuţa să zburaţi.

22 CORDUN Fulgul întârziat

Staţi! De nins v-aţi apucat?
Cred că am întârziat,
Drumul e un pic cam lung,
Nu credeam că mai ajung!
Să întârzii nu îmi place,
Însă, nu ştiu cum se face,
Că mereu ajung târziu…
Iar acum aş vrea să ştiu:
Mă primiţi la voi sau nu?

TOTI: DAAAAAAA
TOTI: Zâna iarnă, te rugăm să ne ajuţi să deschidem cartea!
Zana : Abracadabra,bagheta fermecată,deschide cartea îndată!

574
Copiii se miră atunci când se deschide.

FELIX
Vrăjile s-au terminat
Şi pe iarna am salvat,
Iar ea ne-a trimis acum ,
După bunul Moş Crăciun.
Să-l aducem azi la noi ,
Încărcat cu daruri noi.

PATRICK
Să vedem ce scrie în carte…..A, o ghicitoare:

Stă în curte, lângă pom.

Îi zici om, dar nu e om;
Şi când soarele-ncălzeşte,
Nu-l mai vezi, că se topeşte.
Hai ghiceşte : cine este?

TOTI : (Omul de zăpadă)

AYAN
Gol,în crivăţ stă-n ogradă
Omul nostru de zăpada.
Nici şoşoni n-are măcar
Nici mănuşi şi nici fular.
Pe o iarnă aşa cumplită ,
O să facă amigdalită
Gripă şi temperatură,
Mamă,adu-l la căldură!

RAZVAN ghicitoare

Când coboară de la munte,

Capătă veşmânt de gală,
Cu o mândră stea în frunte
Şi podoabe de beteală.

TOTI ;;(Bradul)

ADAM
Ce frumos e bradul !
Ni-i drag ca să-l privim.
Astăzi e Crăciunul
Să-l împodobim !
Bradul nostru- mpodobit
Parcă e un soare.
Străluceşte ca-n poveşti,
Plin de globuşoare !

575
4.CANTEC -,,BRADUTUL” ”(Tra,la,la)

Un braduţ mititel
Astăzi am primit.
L-am privit şi apoi l-am împodobit.
Globuri mici, şi mai mari
Pe crenguţă am pus.
Lumânări,jucării şi o steluţă sus .

Brăduţule,prietene
Tu înveseleşti sărbătorile
Cetina ta ,strălucirea ta
Când le privesc,
Îmi tresare inima.
Tu din munţi ai venit
Şi te-aş întreba:
-Nu cumva iţi este dor de pădurea ta?
Dar nu eşti singurel
Şi eu iţi şoptesc.
Eşti prietenul meu şi eu te iubesc.
Brăduţule ,prietene
Tu înveseleşti sărbătorile
Cetina ta,strălucirea ta
Când le privesc
Îmi râde inima.

DAVID ghicitoare

Are renii zburători,

Spiriduşi ca ajutoare
Cine-i moşul ăsta oare?

TOTI : MOŞ CRĂCIUN

CRISTIAN
Moă Crăciune,tu eşti bun
Noi te-ntâmpinăm acum
Şi-ţi cântăm :Bine-ai venit!
Moş Crăciune,mult iubit.
Ai venit pe –albă cărare
Cu tolba mare-n spinare
Aducând la fiecare
Câte-un dar:mic sau mai mare.

Află că suntem cuminţi

Nu-i necăjim pe părinţi,
Frumos ştim să ne purtăm,
Poezii multe-nvăţăm.

576
Moş Crăciune, peste ani,
Să trăieşti şi la mulţi ani!
Sănătos mereu să fii
S-aduci multe jucării!
Fericirea ce ne-o dai
Îţi doresc şi tu s-o ai!

5.CANTEC -,,MOS CRACIUN DE UNDE VII?” »(Lollipops )

1.Moş Crăciun de unde vii
Şi din ce împărăţii
Cât ai mers ţi-a nins pe barbă,
Şi acum e iarnă albă,
Şi de ce eşti Moş Crăciun,
Cu cei mici atât de bun
Şi aduci de Anul Nou
Fiecărui un cadou.

REF: Nu-n zădar iţi spun cei mici

Cel mai bun dintre bunici,

2.Şi mai spune Moş Crăciun

Câte zile-ai mers pe drum
Prin poiene argintii
S-aduci daruri la copii
Şi de ce n-ai zis nimic,
Că aşa cât sunt de mic
Îţi ieşeam în cale eu
Să-ţi ajut la sacul greu
REF: Nu-n zădar iţi spun cei mici,
Cel mai bun dintre bunici!

3.Moş Crăciun de unde vii,

Şi din ce împărăţii
Cât ai mers ţi-a nins pe barbă
Şi acum e iarnă albă.
Şi de ce eşti Moş Crăciun
Cu cei mici atât de bun
Şi aduci de Anul Nou
Fiecărui un cadou.

TOI COPIII:Bucurie, sanatate si belsug s-aveti in toate !!!

Astăzi e Crăciun!
Şi acum vă invităm
Împreună să dansăm
Pe noi să ne-ncurajaţi
Tare să ne-aplaudaţi!

577
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții.
Serbările școlare

Realizat: Prof. Cazacu Rodica

G.P.N. PODOLENII DE JOS, COZMEȘTI, IAȘI

"Nimic nu-i mai frumos, mai nobil, decât meseria de educator, de grădinar de suflete
umane, de călăuză a celor mai curate și mai pline de energie mlădițe"
(D. Almaș).
O condiție importantă în derularea eficientă a procesului instructiv - educativ din grădiniță o
constituie asigurarea unui raport direct proporțional între factorii implicați în dezvoltarea la această
vârstă : familia, grădinița, societatea. Pentru reușita actului educațional , munca depusă de cadrele
didactice din gradiniță trebuie continuată, susținută și întărită de familie.

A fi părinte în sec. XXI, într-o periodă marcată de profunde şi rapide transformări sociale, este o
misiune din ce în ce mai dificilă. Familia are nevoie de sprijin şi sustinere pentru a rezolva
problemele ridicate de creşterea generaţiilor de astăzi. Aceasta nu are întotdeauna cunoştinţe
psihopedagogice necesare educării copiilor. Educatorii profesionişti suntem noi. De aceea avem
datoria ca prin activităţile ce le desfăşurăm să pregătim familia pentru a-şi cunoaşte copilul, să o
antrenăm în procesul educaţional. Prin activităţile de parteneriat cu părinţii, ne asigurăm un sprijin
în propria activitate, o educaţie solidă a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi
liantul între copil şi mediul necunoscut iniţial.

Participarea părinţilor la activităţile demonstrative a permis acestora să fie proprii evaluatori ai

copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând seama de cerinţele educatoarei cât şi a colectivului din
care face parte. Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia. Dacă familia va fi
implicată de la început în programul educativ, ea va percepe corect importanţa colaborarii cu
grădiniţa şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea grădiniţei va fi constientă,
interesantă şi reciproc avantajoasă.

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginația și creativitatea fiecăruia.
Prin organizarea serbărilor verificăm, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile
transmise la grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica ce au invățat la clasă. Cântând, dansând,
recitând , interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice.
Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte.

Să-i învatam pe copii să prețuiască și să respecte obiceiurile și tradițiile în care s-au nascut, să-
i învațăm să iubească meleagurile natale, portul românesc și pe români. Să le sădim în suflete aceste
elemente definitorii ale identității neamului românesc fără de care nu am mai putea ști de unde
venim și cine suntem de fapt noi românii pe acest pământ.

Prin conținutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înteleagă mesajul și conținutul acestor obiceiuri
populare, adaptându-le particularităților de vârsta și aptitudinilor artistice individuale.

578
Serbările sunt un izvor de bucurii și satisfacții care creează copiilor o stare de bună dispoziție
favorabilă atât dezvoltării psihice, fizice cât și estetice. Copiii trebuie să interpreteze diferite roluri:
cântaret, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale, formându-si sau perfectionându-și o
serie de abilități artistice. Acestea au o importanță deosebită în educarea copiilor. În primul rând
prin conținutul lor, transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc împreună și depun eforturi
susținute pentru realizarea unui scop comun, reușita serbării. Încordarea gradată din momentul
pregătirii serbărilor culminează în ziua desfășurării ei, când tensiunea afectivă a grupei ajunge la
maxim. Astfel, pregatirea și participarea la serbări este acțiunea în care copilul se obișnuiește să
trăiască în colectiv, să se debaraseze de timiditate. Serbările aduc lumina în sufletul copiilor, dau
aripi imaginației, crează o atmosferă plină de plăcere și bucurie.

În transmiterea obiceiurilor și tradițiilor în serbarile preșcolare am pornit de la ideea că nu există un

alt element artistic care să poată fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educațional ca
serbările școlare. Pentru copii ele reprezintă o distracție veselă, plăcută, iar pentru educator
constituie prilejul de a oferi mănunchiul bucuriei de-a lungul unui șir întreg de repetiții. Învătând
copiii să desfășoare "Serbarea pomului de iarnă" , îi implicăm în interpretarea unor roluri pe care le
joaca cu plăcere: capra, ursul, sorcova, uratul, colindatul. Prin interpretarea rolurilor și pregătirea
decorurilor pentru diversele "spectacole" urmărim atât un efect artistic cât si pedagogic, căutând un
imbold pentru a trezi la copii dorința de a cunoaște și păstra tradițiile și obiceiurile stramoșești.
Pentru a avea o influență pozitivă asupra copilului, serbările trebuie să fie înțelese de acesta și să-l
afecteze psihologic.

Programul unei serbări trebuie să cuprindă acele poezii, cântece, scenete care au o valoare artistică
mai mare și care datorită acestui fapt declanșează impresii și emoții estetice mai puternice.
Montajele literar- artistice se pregătesc cu grijă de către educatoare, stabilind genericul unui montaj,
căutându-se versurile și cântecele adecvate, de autori consacrați. De asemenea este important ca în
selecționarea textelor să se țină cont de întinderea acetora, în funcție de posibilitățile particulare și
de vârstă a copiilor participanți la serbare.

Reușita unei serbări este rezultatul unei bune pregătiri, asigurarea unei atmosfere calme și liniștite
în timpul desfășurării acesteia. Serbarea de sfârșit de an școlar constituie de fapt o evaluare a
aptitudinilor și înclinațiilor artistice dobândite și dezvoltate în cursul anului. Serbările din grădiniță
ocupă un loc important în activitatea instructiv- educativă, ele vizând nu numai depistarea și
dezvoltarea aptitudinilor, ci și valorificarea potențialului creativ al copiilor.

BIBLIOGRAFIE:
 Ecaterina Adina Vrăşmaş,Consilierea şi educaţia părinţilor,Bucureşti,Editura
„Aramis”,2002;
 Ecaterina Adina Vrăşmaş,Educaţia copilului preşcolar,Bucureşti,Editura Pro
Humanitate,1999;
 Gheorghe Bunescu,Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor,www.1educat.ro;
 Stern,H.H.,Educaţia părinţilor în lume,Bucureşti,Editura Didactica şi Pedagogica,1972.

579
 IMPORTANŢA IMPLICĂRII PĂRINŢILOR
ÎN ACTIVITĂŢILE EXTRAŞCOLARE

PROF. CĂLIN MARIANA

LICEUL AGRICOL “DR. C. ANGELESCU”,
BUZĂU

Împreună, copiii, profesorii şi părinţii pot face din şcoală un loc plăcut pentru toţi cei implicaţi în
procesul educativ, un mediu bazat pe încredere, comunicare, respect şi flexibilitate.
Părinții pot să se implice în dezvoltarea emoțională a copiilor, învățandu-i să adopte și să-și
dezvolte caracteristicile inteligenței emoționale (Roco, 2001). De aceea „valorizarea pozitivă a
diferențelor, îmbogățirea spirituală reciprocă și cooperarea cu alteritatea sunt obiective ale educației
interculturale” (Cucoş, 2000, p. 77). Părinții, văzuți ca fiind primii și cei mai importanți profesori,
au dreptul și responsabilitatea de a fi implicați în educația copiilor lor.
Parteneriatul școală-familie este o strategie viabilă și importantă care se adresează nevoilor elevilor
(academice, emoționale, sociale). Implicarea părinților în educația copiilor se bazează pe
colaborarea cu școala (serbările, excursiile, comitetul de părinți constituit la nivelul fiecărei clase,
lectoratele cu părinții, vizitele părinților la scoală, consultațiile pedagogice și întâlnirile periodice cu
specialiştii etc.). Pentru că sunt parteneri ai profesorilor în procesul educativ, părinții trebuie să
contribuie în acest proces cu propriile resurse.
Activităţile extracurriculare nu sunt şi nu trebuie să devină obligatorii, ci se fundamentează
pe propuneri, atât din partea cadrelor didactice, a părinţilor, cât mai ales, a elevilor şi se realizează
în afara orelor la clasă. Valenţele acestora se răsfrâng atât asupra rezultatelor şcolare pe care elevii
le vor obţine la o anumită disciplină, cât şi asupra responsabilizării acestora în procesul de învăţare.
De exemplu, serbările şcolare se constituie în evenimentele importante din viaţa elevului. Din
punct de vedere educativ, importanţa acestor activităţi rezidă atât în dezvoltarea artistică a elevului,
precum şi în perceperea importanţei pe care anumite evenimente, sărbători o au în viaţa omului.
Însoţite de o încărcătură afectivă deosebită, serbările asigură un cadru optim demonstrării unor
aptitudini, talente pe care elevii le manifestă, oferindu-le posibilitatea de a prezenta părinţilor
cunoştinţele asimilate. Acestea dezvoltă de asemenea capacitatea de a comunica, a transmite
anumite mesaje altor persoane.
Activităţile cu părinţii, cu şcoala şi comunitatea locală trebuie luate în considerare pentru a
asigura o bază educaţională solidă elevilor (Agabrian M., 2006, pag.26). Realizând o
conceptualizare a parteneriatului şcoală-familie-comunitate, putem specifica câteva tipuri de
activităţi care reflectă implicarea familiei şi a comunităţii locale în procesul educaţional din şcoală:
- Activităţi care vizează obligaţia părinţilor de a asigura sănătatea, securitatea, condiţii
favorabile de viaţă şi pregătirea copiilor pentru mediul şcolii.
- Activităţi care vizează obligaţia şcolii de a comunica şi informa părinţii despre programul
zilnic şi progresul periodic al elevilor.
- Participarea voluntară a părinţilor la iniţiativele şcolii prin asistarea la diferite iniţiative,
serbări, activităţi extracurriculare în general şi oferirea sprijinului cadrului didactic în situaţii
diverse.
- Continuarea activităţilor de la şcoală şi acasă, în mediul familial prin discuţii pe tema
abordată la o anumită disciplină, repetarea unor conţinuturi asimilate, efectuarea temelor pentru
acasă şi completarea cunoştinţelor, prin valorificarea altor resurse educaţionale.
- Implicarea părinţilor în procesul de luare a deciziilor (de exemplu rolul Comitetului de
părinţi în şcoală).

580
 - Colaborarea părinţilor cu comunitatea locală şi instituţiile care pot favoriza procesul de
educaţie a propriilor copii (de exemplu sponsorizări obţinute pentru şcoală, evenimente
culturale etc.).
- Implicarea comunităţii locale atât în procesul decizional şi managerial (vorbim de
descentralizarea în sistemul educaţional), cât şi în procesul propriu-zis de predare prin accederea la
activităţile extracurriculare propuse de şcoală.
Nu trebuie utilizată o planificare unică în acest sens, dar, pentru materializarea acestei
fuziuni parteneriale cu scop evident educativ şi formativ, este nevoie ca activitatea de planificare a
cadrului didactic să cuprindă activităţi extracurriculare specifice de tipul celor menţionate anterior.

BIBLIOGRAFIE:
Agabrian, Mircea, 2006, Şcoala, familia, comunitatea: manual, Iași, Institutul European.
Cucoş, Constantin, 2000, Dimensiuni culturale și interculturale, Iaşi, Editura Polirom,
Roco, Mihaela, 2001, Creativitate si inteligenţă emoţională, laşi, Editura Polirom.

581
 ELEVII, MARTORI LA TRADIŢIILE LOCALE STĂMOŞEŞTI

Prof. CĂLUGĂROIU MARIA-VIORICA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ SÎMBUREŞTI,
Com. SÎMBUREŞTI, Jud. OLT

Veche vatră istorică, comuna Sîmbureşti păstrează majoritatea valorilor morale şi spirituale
transmise încă din cele mai vechi timpuri.
Aşezată într-un cadru deosebit de pitoresc, între păduri, la graniţa dintre judeţele Vâlcea şi Argeş,
această comună oferă locuitorilor săi avantajul de a trăi într-un mediu natural, nepoluat şi mai ales
liniştit.
„Acela care nu se simte săgetat în inimă când priveşte satul său nu este român”- afirma Lucian
Blaga, în concepţia căruia, „veşnicia s-a născut la sat”.
Lucrul cu care merită să ne mândrim îl constituie faptul că, sub aspect arheologic, istoric,
antropologic, este atestată aici o străveche aşezare românească , păstrătoare de milenii a datelor
caracteristice neamului românesc.
Ceea ce se cuvine mai cu seamă subliniat este faptul că şi sub aspect arheologic, istoric,
antropologic, se atestă aici o străveche aşezare românească, păstrătoare peste milenii a datelor
caracteristice neamului românesc.
Localnicii nu şi-au uitat niciodată tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti, CHIAR DACA LE-AU FOST
INTERZISE ÎNTR-O VREME DE TRISTA AMINTIRE!
În comuna Sîmburesti nici o data nu au reuşit să facă C.A.P., deci nu a fost colectivizata nici o data,
fapt care i-a apărat pe localnici de influenţa folclorului nou.
Baza autentică a folclorului evidenţiază faptul că treptat au dispărut unele obiceiuri, odinioară
prezente în viaţa oamenilor de la naştere până la trecerea către cele veşnice.
Deosebit de important este faptul că unele tradiţii şi obiceiuri sunt şi astăzi vi pe teritoriul comunei .
Dacă multe din manifestările tradiţionale par a fi aparţinut în trecut categoriei de vârstă a tineretului,
altele par a fi practicate doar de către copii.
Astfel, obiceiul de a umbla în această perioadă în grupuri organizate pentru a adresa urări de
sănătate, belşug şi prosperitate membrilor comunităţii, este reprezentat în repertoriul copiilor.
Sărbătorile de iarnă au constituit , din cele mai îndepărtate timpuri, un lung şi bogat prilej de
cântece şi jocuri.
Caracteristica sărbătorilor este că, oriunde te-ai afla,, şi mai ales acolo unde nu te aştepţi, dai de
copii zburdalnici, nerăbdători să-şi strângă în trăistuţele lor ,adesea mai mari decât ei, darurile
binemeritate primite de la cei credincioşi şi puţin mai înstăriţi.
Obiceiurile specifice copiilor reprezintă capacitatea acestora se înţelegere şi redare, concepţia lor,
prin care au posibilitatea să-şi manifeste personalitatea în mod liber.
Modalităţile de sărbătorire sunt foarte numeroase, de o deosebită bogăţie, implicând participarea
colectivităţii, inclusiv a conducătorilor comunităţii.
Grija vârstnicilor a fost dintotdeauna să-i facă pe copii să cunoască, să iniţieze şi să practice aceste
frumoase obiceiuri tradiţionale româneşti.
Datinile şi obiceiurile se desfăşoară din seara colindeţelor(23 Decembrie) şi până după Sfântul
Vasile(adică după Anul Nou).
Tonalitatea fiind ridicată, fiecare se străduieşte să fie auzit, să iasă în videnţă, se gesticulează chiar
pentru a impresiona şi pentru a convinge, mai ales pe cei bogaţi, să le ofere daruri cât mai
consistente.
În acest interval, există o serie de obiceiuri străvechi ce se suprapun sărbătorilor creştineşti.

582
În seara zilei de 23 spre 24 decembrie, copiii satului se strâng în grup mare, conduşi de flăcăi, şi
însoţiţi de unii vârstnici, constituind un impunător alai, ce porneşte de-a lungul stului din casă în
casă strigând colindul: „Bună dimineaţa la Moş Ajun, într-un ceas bun!”după care gazda aruncă
peste colindători cu boabe de grâu, porumb, prevestind un an bogat.
De remarcat este că aceste cete de colindători au un conducător, sau mai mulţi ce poartă ciomege
din lemn în mână, frumos lustruite, pe care le ridică spre cer când intră în curtea colindatului,
rostind urarea de mai sus.
Conţinutul urării este ace4eaşi pentru toate gospodăriile. Numai atunci când cineva mai zgârcit nu-i
primeşte cu colindatul, urarea se transformă în blestem: „Câte cuie sunt pe casă, atâţia copii la
masă!”.
În satul nostru, colindătorii se adună la prima casă, şi odată cu lăsarea înserării se începe colindatul
din casă în casă.
De obicei, colindă toate casele, adesea se opresc în faţa porţii si fiecarecolindător trece prin locul
unde se împart „colindeţele”şi primesc ceea ce li se oferă, dar, după priceperea fiecăruia, toţi urează
câte ceva în felul lui.
De menţionat că niciodată în acest sat nu se oferă bani colindătorilor, ci doar „colindeţe”care pot fi
dulciuri, covrigi, colaci, fructe, băutură.
Prezenţa lumânărilor aprinse care se dau împreună cu colindeţele sugerează un simbol, se împart
pentru cei morţi, fără lumină, copii luminează drumul cu ele, dat fiind că procesiunea are loc
noaptea, adesea pot să-şi îcălzească puţin mâinile, de cele mai multe ori fiind un ger năpraznic.
Ajunşi acasă colindătorii sting lumânările ce se vor aprinde la nevoile casnice, iar după aceea,
bucuroşi răstoarnă traista cu colindeţe, le sortează, înşiră covrigii care vor fi păstraţi pentru a fi
„botezaţi” când preotul va vizita fiecare gospodărie cu ocazia „Bobotezei”.
Sa pierdut însă obiceiul umblatului cu „Steaua”, de Crăciun.
Acest obicei este reluat în grădiniţe şi în şcoli, cu ocazia sărbătorii „Pomului de Crăciun”, sau cu
ocazia unor concursuri pe teme de tradiţii.
Intenţia dascălilor în această perioadă este de a-i face pe copii să trăiască activ spiritul sărbătorilor
de iarnă.
Ajutaţi de fraţii lor care acum sunt şcolari, de bunici şi de partenerii educaţionali, coordonaţi de
cadrele didactice, le-au fost confecţionate costume populare tradiţionale precum şi obiecte de care
au nevoie când merg cu colindatul: stea, bice, sorcovă, pluguşor, trăiţi pentru strâns colindeţele,
etc.De-a lungul timpului, fantezia copiilor şi dascălilor a ştiut să creeze noi modalităţi de exprimare.
Copilul, indiferent de vârstă se simte atras de întâmplări şi fapte biblice, de aura datinilor
strămoşeşti: taina naşterii lui Iisus, bucuria căpătării darurilor de Crăciun şi a celor puse de Moş
Niculae în cizmuliţe, urările specifice fiecărui eveniment, capătă o motivaţie pentru înţelegerea
mesajului religios al sărbătorilor.
Sărbătorile de iarnă îi atrag pe copii. Ei valorifică faptele personajelor biblice din povestirile
religioase, respectiv, sărbătorile de iarnă, iar faptele bune şi rele ale unora sunt judecate
corespunzător de cei mai mici.
Constituind momente de trăire intense, evenimentele religioase, respectiv, sărbătorile de iarnă,
trezesc în sufletul preşcolarilor dorinţa de armonie şi bucurie incomensurabilă, sentimentul de într-
ajutorare a persoanelor nevoiaşe.
Manifestările tradiţionale ocazionate de sărbătorile de iarnă sunt un bun prilej de a-i face pe oameni
mai toleranţi, buni la suflet, respectoşi faţă de cei care-i cresc şi-i educă, şi responsabili pentru
fiecare faptă, aşa cum se cere unui bun creştin.
Privind acum cu ochii minţii în adâncimea timpului, ne vedem precum cei mici acum, înaintând pe
cărările vieţii, cu năsucurile lipite de fereşti, privind la puzderia de fulgi care întregesc decorul
sărbătoresc la care cu toţii suntem părtaşi.

BIBLIOGRAFIE:
ISTORISIRILE VERBALE ALE VĂRSTNICILOR,DATE FURNIZATE DE MUZEUL JUD.OLT

583
 Școala si familia-parteneri în educarea copiilor
Înv. Călugăru Angela,
Scoala Gimnazială nr. 2,loc. Barcea/Galați

Rolul de părinte este cel mai frumos, dar în acelaşi timp şi cel mai dificil rol din lume, deoarece
este dificil să faci faţă ritmului impus de propriul copil, părinţii şi cadrele didactice fiind modelul pe
care îl urmează, fiind în acelaşi timp responsabili de securitatea lor afectivă şi de educaţia de bază.
Majoritatea părinţilor sunt convinşi că reprezintă modelul perfect de conduită pentru copilul lor ca
model, dar din cauza faptului că sunt foarte ocupaţi, nu îşi dau seama că nu acordă suficient timp
pentru educaţia copilului, preferând în schimb să-l lase să se joace s-au să se uite la televizor . Dar
mai târziu vine vremea ca fiecare dintre noi să ne punem întrebări dacă sunt oare un părinte bun, ce
ar trebui să fac şi ce nu ar trebui să fac?”
Copiii au nevoie de securitate afectivă, de căldură părintescă pentru a se împlini din punct de
vedere afectiv, intelectual, moral şi social în societatea contemporană, dar faptul că ambii părinţii
sunt ocupaţi cu serviciul determină faptul că aceştia sunt lăsaţi singuri pe o anumită perioadă a
zilei. La această vârstă a copilăriei, aceştia trebuie să aibă parte de un climat familial în care să
se simtă în siguranţă ,dar în acelaşi timp şi de o comunicare eficienţa cu părinţii. Toate acestea se
pot întâmpla dacă părinţii sunt atenţi la nevoile copiilor săi, procupându-se de educaţia lor, stabilind
unele limite şi, nelăsând copilul să facă doar ce vrea el, ci să hotărască împreună ceea ce este bine
de făcut, pentru o bună dezvoltare a personalităţii acestuia.
Pentru a exista o relaţie eficientă între părinţi şi copii este nevoie ca părinţii să înveţe în primul rând
să comunice cu aceştia, să-i asculte.
Profesorul este interesat să știe mai multe despre situația pe care elevul o are acasă, despre
preocupările și modul de viață al acestuia. Fără implicarea și ajutorul părinților sistemul educativ nu
își găsește singur căile prin care își poate îmbunătății performanța și modul de lucru. Observarea
sistematică, acasă sau în mediul şcolar, a copiilor este de real folos în depistarea de timpuriu a
problemelor de comportament sau de adaptare la sarcinile şcolare. Cunoaşterea acestora permite
adoptarea unui program şi a unor metode adecvate, fiind mai uşor să previi decât să corectezi
problemele deja instalate.
De aceea părinţii au fost parteneri activi în desfăşurarea unor programe care s-au derulat în cadrul
şcolii noastre. De asemenea, părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin forme variate de activităţi
extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor
răspunzător în devenirea propriului copil. Ei au venit chiar cu idei de realizare a unor activităţi
extraşcolare. Am fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am susţinut programe artistice,
care au permis acestora să vadă manifestările elevilor, precum si rezultatul muncii lor. Aceste
activităţi extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au experimentat
relaţii inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea
faţă de şcoală.
Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil, părinţii
simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile extraşcolare,
bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează
acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul
practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale.
Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor,
asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate, posibilităţi deosebite să-şi
cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în
primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare
a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior școlii.
Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că este prea mult pentru el, că este copleșit de

584
activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții sunt puși în fața unei game variate de
activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de le face loc tuturor este mare. Deși părinții
consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite
opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își
propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea
față de educația oferită de școala noastră. Relaţia dintre părinţi şi copii trebuie să fie una
fundamentată pe un echilibru stabilil între disciplină şi independentă.
O relaţie bună, sau mai puţin bună poate fi permanentă sau poate fi cauzată de indispoziţie
emoţională, cum ar fi frica, tristeţea şi frustrarea. Ea poate fi genarată de un răspuns la diferiţi
factori de stres care acţionează asupra copiilor şi părinţilor.
Cei implicaţi în educaţia copiilor trebuie să înţeleagă că rolul lor este acela de a încuraja
comunicarea cu copilul cum am mai spus mai sus, cu scopul de a-l ajuta să îndepărteze
comportamentele negative şi să le asimileze pe cele pozitive.
Cu multă răbdare , prin iubire , înţelepciune si implicare orice părinte va afla cum trebuie să
realizeze o comunicare eficientă între el şi copil.

Bibliografie:
Drăgan,I.,Velicu,A., (2007) Impactul publicităţii asupra părinţilor şi copiilor , Editura Vanemonde,
Bucureşti
Lengrand,P., (1973) Introducere în educaţia permanentă, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Mitrofan,I., Mitrofan,N., (1991) Familia de la A la Z, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.

585
 „PARTENERI PENTRU BINELE COPIILOR” -
PARTENERIATUL CU FAMILIA

Prof. înv. primar CÂLBU IBOLYA-ANDREA

Colegiul Național „Vasile Goldiș” Arad

Copilul reprezintă viitorul adult de mâine, iar familia în sânul căreia crește este locul unde se
clădesc valori, se formează oameni, se conturează personalități. De aceea urmărim ca familia și
parteneriatele cu acestea să fie prezente și în cadrul activităților cu elevii. Parteneriatele cu familia
cooptează părinții ca parteneri în procesul educativ, îi informează despre valorile promovate în
aceste instituții specializate în educația elevilor, formându-i ca beneficiari direcți ai achizițiilor de
ordin educațional ale propriilor copii. Scopul parteneriatelor cu părinții este eficientizarea relației
familie-școală, iar obiectivele pot fi:
• realizarea schimbului de opinii în ceea ce privește necesitatea unui mediu educativ sănătos;
• stabilirea unor coordonate comune în vederea asigurării ambientului educațional;
• inițierea unor acțiuni comune prin contactul direct al grupului de părinți cu persoane abilitate să
desfășoare un proces educațional;
• exprimarea opiniei participanților cu privire la acțiunile întreprinse în cadrul proiectului.
Metode/tehnici de lucru utilizate: întâlniri de lucru, expuneri, dezbateri, expoziții, albume foto,
vizionare film-video.

Evoluțiile rapide din viața socială de astăzi, modificarea statutului familiei și al soților în cadrul
acesteia, atribuțiile crescute ale femeii, fac ca rolul școlii să fie mare nu numai în ceea ce privește
educația copiilor, ci și a părinților. Învățătorul trebuie să găsească o punte de legătură cu familia,
arătând părinților noi căi spre educație în beneficiul copiilor.

O educație adevărată, reală, se fundamentează în familie, iar apoi ea se continuă în grădiniță și

școală. În primul rând ea se realizează prin puterea exemplului și abia apoi prin cea a cuvântului.
Tot ceea ce se săvârșește sub privirea copilului are efect mai puternic decât frazele moralizatoare.
Din punctul meu de vedere, în zilele noastre, tot mai mult se simte și necesitatea educației părinților
(Școala părinților), în special al celor care întâmpină greutăți în educația copiilor, dar și pentru a
preveni greșelile în educație, prin formarea de compartamente și abilități care să permită o bună
relație cu copiii.

Unitatea de acțiune a celor doi factori (școală – familie) în opera de formare a copilului este
condiționată de unitatea de vederi, de un mod comun de lucru și o bună cunoaștere reciprocă.
Interesul comun al celor două părți trebuie să determine o mișcare de apropiere cu dublu sens,
familie - școală, școală- familie, în vederea unei suficiente cunoașteri a ambelor părți.
Pentru o intervenție oportună trebuie ca învățătorul să cunoască bine condițiile vieții de familie
unde trăiește copilul. Acest lucru se realizează fie prin vizitarea familiei (pentru cunoașterea
condițiilor de viață, a regimului de activitate și odihnă, a raporturilor dintre părinți și copii, precum
și a climatului familial în general), fie prin discuții libere sau organizate în cadrul orelor de
consiliere a părinților.

Vizitele la domiciliul copiilor cer foarte mult tact și delicatețe, atât în privința modului de a intra în
mijlocul familiei, cât și în privința felului de a interveni cu sfaturi. Indicațiile dascălului trebuie să
aibă caracterul și nuanța unor sugestii pentru o evoluție mai bună a școlarului, în funcție de ceea ce
poate oferi familia elevului.

586
Acțiunea comună și apropierea mai mare se realizează dacă vizitele sunt reciproce în sensul că și
părinții vor trebui să vină uneori în asistență la unele activități, participând astfel la realizările (sau
eșecurile) copiilor în timpul programului de activitate. Se vor prilejui astfel schimburi de păreri și o
cunoaștere reciprocă încărcată de satisfacții.

Serbările școlare (sau șezătorile) periodice și la sfârșitul anului școlar sunt un alt prilej de
cunoaștere reciprocă și de satisfacție reciprocă pentru realizările copiilor. Stabilirea programului
pentru săptămâna „Școala altfel” în strânsă colaborare cu părinții, discutând problemele
organizatorice, inițiativele, implementarea acestora, reprezintă o altă ocazie de care putem profita
pentru a-i face pe părinți să se simtă parte componentă a procesului instructiv-educativ.

Să nu uităm că pregătirea pentru viață a generației următoare începe din primele zile de existență a
noului născut și primii chemați să pună bazele educației sunt totuși părinții, familia. Cu o funcție
triplă (reglatoare, socializatoare și individualizatoare), familia contribuie în cea mai mare măsură la
definirea personalității și conturarea individualității fiecărui copil.

587
 FIŞĂ DE ACTIVITATE

prof. Cerasela Câmpanu,

Școala Gimnazială ,,Alexandru Piru” Mărgineni

Titlul activităţii: ”Centenarul Marii Uniri Programul activităților dedicate aniversării a

100 de ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918

1. Coordonatorul activităţii: prof. Cerasela Campanu

2. Data desfăşurării: 29 noiembrie 2018

3. Durata activităţii: o zi

4. Grupul ţintă: preșcolarii grupai mijlocii mari ,,Fluturașii”

5. Parteneri implicaţi: părinţii, bunicii și frații copiilor

6. Obiectivele (2, max. 3):

a. Cultivarea sentimentelor de dragoste faţă de patrie şi trecutul ei istoric;
b. Dezvoltarea sentimentului de mândrie patriotică;
c. Dezvoltarea capacităţii de a exprima propriile opinii şi trăiri emoţionale în legătură
cu evenimentul istoric sărbătorit.

7. Resursele:
a. umane copii, părinţi, invitaţi;
b. materiale costume tradiţionale, steaguri, postere, afise, harti, obiecte de
artizanat, tesaturi.

8. Descrierea activităţii:
Copiii din grupa ,,Fluturașii” au prezentat un scurt program artistic care a cuprins cântece și
poezii dedicate Centenerului Marii Uniri, copiilor din grupa mică. Îmbrăcaţi în costume
tradiţionale româneşti, preșcolarii au recitat poezii închinate patriei şi evenimentului
aniversat şi au interpretat cântece adecvate momentului. In sala de grupă a fost amenajată o
expozitie cu lucrările copiilor si cu diferite obiecte tradiționale și cusături românesti.
Preșcolarii au pictat steagul României folosind în loc de pensoane flori de tufănică sau
furculițe din plastic.
Copiii, tinânâdu-se de mână au dansat în hora pe ritmurile Imnului Centenarului intonat de
Viorica Macovei.
La finalul activitatii copiii au primit diplome, steaguri, cocarde și prăjituri.

9. Rezultate aşteptate:
a. Întărirea coeziunii colectivului de copii;
b. Dezvoltarea capacităţilor artistice;
c. Întărirea încrederii în forţele proprii;
d. Trăirea unor sentimente profund patriotice;
e. Formarea unor deprinderi de comportament civilizat.

10. Modalităţi de evaluare a activităţii:

588
 a. Observarea sistematică a comportamentului copiilor;
b. Probă practică;
c. Album foto;
d. Portofolii individuale.
e. Expozitie.

11. Rezultate înregistrate:

a. Comportamente adecvate situaţiei;
b. Capacităţi de exprimare artistică;
c. Trăiri pozitive în legătură cu evenimentul sărbătorit;
d. Întărirea încrederii în forţele proprii;
e. Realizarea sentimentului de mândrie patriotică.

12. Sugestii, recomandări:

a. Repetarea altor activităţi asemănătoare, cu încărcătură emoţională puternică;
b. Desfăşurarea acestor activităţi în alte locaţii decât şcoala şi cu participarea unor
invitaţi -personalităţi ale autorităţii locale.

13. Diseminare:
Postat pe Facebook-ul școlii și grădiniței poze din cadrul activității, prezentarea unui raport în
cadrul Comisiei Metodice și a Cercului Pedagogic zonal care a avut aceeași temă, publicarea fisei
de activitate.

589
 Școala și familia în promovarea tradițiilor de Crăciun în rândul elevilor

Profesor Ceapă Svetlana, Şcoala Gimnazială “Miron Costin”, Galați

Prin activităţi extraşcolare specifice: serbări de iarnă, concursuri, activităţi în cadrul unor proiecte
de voluntariat, dar şi proiecte cu parteneri locali, se dezvoltă, în primul rând, abilităţile personale şi
interpersonale: capacitatea elevilor de a înţelege şi de a-şi exprima sentimentele, capacitatea de a
lucra în echipă, de a răspunde în mod pozitiv şi sensibil unei situaţii noi. Aceste abilităţi trebuie
dezvoltate prin asemenea activităţi, deoarece devin factori esențiali în educaţia lor. Astfel de
activităţi oferă o perspectivă amplă a valorificării creativităţii, a valorilor moral-spirituale, a actului
didactic în rândul şcolarilor. Se caută, de cele mai multe ori, o abordare interdisciplinară de
realizare a produsului artistic. Se sporeşte încrederea în capacitatea creatoare a fiecărui elev
participant la activitate, spiritul competitiv. Toţi participanţii sunt stimulaţi să producă idei creative
şi îşi dezvoltă inteligenţa emoţională.
Proiectele şi parteneriatele educaţionale, desfășurate cu ocazia sărbătorii de Crăciun se disting prin
obiectivele urmărite: promovarea interculturalităţii prin cunoaşterea tradiţiilor şi sărbătorilor de
Crăciun din diferite regiuni ale țării; dezvoltarea relațiilor de colaborare între diverși factori sociali
implicați în promovarea și păstrarea obiceiurilor și tradițiilor de Crăciun; valorificarea experienței
didactice și împărtășirea exemplelor de bună practică.
Gama variată de activităţi pentru promovarea tradiţiilor de iarnă vizează o componentă etică, dar şi
una estetică. Eticul ţine de educaţia morală, punând în practică valorile de bine, frumos şi adevăr.
Puşi în situaţii inedite, elevii învaţă să valorifice cunoștințele civice și moral-spirituale. Profesorii,
organizează activităţi distractive şi creative prin care îi învaţă pe copii valoarea sacră a datinilor
noastre strămoşeşti de iarnă, pentru „devenirea întru fiinţă” a fiecărui individ şi asigurarea
continuităţii spirituale a neamului românesc.
Componenta estetică se reflectă în stilul vestimentar al elevilor şi al profesorilor în timpul
serbărilor, concursurilor şi al evenimentelor culturale, în decorul scenic (sonorizare, lumini,
personalitatea prezentatorului), în ambientul specific festivităţii, în relaţionarea cu părinţii elevilor,
care ar trebui invitaţi cât mai des la asemenea spectacole organizate în şcoală, dar şi în afara ei.
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în fiecare an, la Şcoala Gimnazială “Miron Costin” din Galați,
organizăm o serie de activități, sub genericul „Tradiţii de Crăciun”. Activitățile au ca parteneri
Sponsorul școlii pentru desfășurarea serbării de Crăciun, Biserica parohială “Sfinții Mari Mucenici
Mina, Victor și Vichentie”, Căminul pentru persoane vârstnice ”Sfântul Ștefan cel Mare”, Centrul
Social Multifuncţional pentru cei aflaţi în situații de risc, și alte instituții sociale. În fiecare an,
programul activităților este variat şi constă în: organizarea la nivelul școlii, de către Consiliul
elevilor din școală, a activității “Spiridușii lui Moș Crăciun”, care constă în strângerea de fonduri

590
pentru achiziționarea darurilor de Crăciun pentru elevii din școală, care provin din familii
defavorizate.
Comisia SNAC din școală organizează activități de voluntariat, care implică vizitarea persoanelor
vârstnice de la Căminul ”Sfântul Ștefan cel Mare” și a tinerilor familii de la Centrul Social
Multifuncţional pentru cei aflaţi în situații de risc, oferindu-le daruri de Crăciun, în cadrul unui
concert de Colinde.
La biblioteca școlii, consilierul educativ cu elevi din Consiliul elevilor, oferă un prilej de bucurie
copiilor cu cerințe educaționale speciale din școală, prezentându-le un Power Point cu tradiţii de
Crăciun și Anul Nou, colinde și obiceiuri specifice sărbătorilor de iarnă la români, la sfârșitul
activității, oferindu-le daruri.
În fiecare an, în preajma sărbătorii de Crăciun, copiii de la Şcoala Gimnazială “Miron Costin” din
Galați, vestesc acest eveniment, care are semnificaţii multiple: Naşterea Domnului, pe de o parte,
dar şi naşterea noastră ca oameni înnoiți, care își propun ca de la an la an să fie mai buni, mai
blânzi, mai generoși și mai implicați în acțiunile de caritate. Copiii învăță să cânte colinde, să
interpreteze “Pluguşorul”, să joace “Capra” şi “Căluţii”. Acest lucru cere strădanie din partea
profesorilor, a copiilor şi a părinţilor – e un efort comun. În fiecare an holul mare al școlii devine
neîncăpător. Părinţi, bunici şi invitaţi vin să-i vadă pe copiii care pregătesc un spectacol de Crăciun
extraordinar, presărat cu colinde, sorcova, pluguşor, dansul caprei, dansul căluţilor şi multe dansuri
populare, care fac parte din tradiţiile şi obiceiurile românești. Serbarea de Crăciun a ajuns să fie un
eveniment emblematic al scolii și se bucură de un succes neîntrecut, devenind din ce în ce mai
populară şi mai așteptată de copii. La fiecare serbare, Moş Crăciun este prezent, încărcat cu amintiri
pentru cei mari şi daruri pentru cei mici. Această serbare ne unește sufleteşte, contribuind la
consolidarea identităţii noastre naţionale, prin promovarea tradițiilor de Crăciun în rândul elevilor și
a comunității.
O altă activitate la care participă elevi de la Şcoala Gimnazială “Miron Costin”, este organizată, în
ajunul sărbătorii Nașterii Domnului, în incinta Bisericii “Sfinții Mari Mucenici Mina, Victor și
Vichentie”, ce constă în prezentarea unui concert de colinde tradițional românești, copiii având
ocazia să cânte împreună cu minunatul cor al bisericii parohiale. Cei care doresc să transmită
copiilor emoţia, bucuria și trăirea minunată a Crăciunului, participă la acest spectacol inedit,
desfășurat în Sfânta Biserică pentru copiii și părinții acestora. Spre finalul serbării “Moş Crăciun cu
plete dalbe, sosește de prin nămeţi, și aduce daruri multe la fetiţe şi băieţi”. Iată un sincretism
reuşit, transpus într-un spectacol care aduce magia Crăciunului şi a sărbătorilor de iarnă în inima
elevilor, profesorilor, părinţilor și a comunității.

591
Aceste activități sunt desfășurate de elevi din toate clasele ciclului gimnazial şi profesori de diferite
discipline, dispuși să se implice. Elevii se pregătesc intens pentru această mare sărbătoare a
creştinilor, aducându-ne bucuria trăirii obiceiurilor și tradițiilor străbune. Pregătirea elevilor pentru
aceste activități educative necesită o colaborare strânsă a profesorilor, elevilor și părinților, o
valorificare a potenţialului creativ personalizat.
Copiii se implică şi participă cu bucurie la aceste activități. Ei sunt un întreg şi aceasta graţie lor,
profesorilor, dar și părinților care îi coordonează. Prestaţia de pe scenă constituie punctul culminant
al implicării lor. Ținuta copiilor de fiecare dată este în ton cu ambientul specific, ce impresionează
prin naturaleţea şi frumuseţea portului popular.
Astfel de activităţi au un impact direct şi puternic asupra copiilor, modelându-le personalitatea,
motivându-i şi făcându-i mai responsabili şi mândri de talentul lor, mai civilizaţi și generoși în
societate şi mai sensibili la frumos.
Frumuseţea acestor obiceiuri merită să fie împărtăşită pentru a fi păstrate cu sfinţenie.

Bibliografie

1. Cernea, M., Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de

învăţământ, în “Învăţământul primar“ nr. 1, 2000, Bucureşti, Editura Discipol;
2. Nicolau I., Ghidul sărbătorilor româneşti, 1998, Bucureşti; Editura Humanitas;
3. Pamfile T., Mitologie românească, 2014, Bucureşti, Editura Vestala;
4. Serbănescu, H., Misu S., Seuche R., „Manualul 100 de idei de educaţie nonformală”, 2010,
Bucuresti, Editura Asociaţia Creativ.

592
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

Prof. Ceaușescu Remus

Școala Gimnazială Bălăcești

Relaţia familie – şcoală este un subiect des abordat în literatura de specialitate şi supus atenţiei
întregii societăţi, mai ales pe fondul schimbărilor sociale din ultimii ani. Integrarea în Uniunea
Europeană a atras după sine o serie de schimbări, inclusiv în domeniul învăţământului. Una dintre
aceste schimbări se referă la relaţia familie - şcoală. Dacă până nu de mult acest parteneriat a fost
dezvoltat unilateral, fiind de multe ori considerat „responsabilitatea şcolii”, acest lucru începe să se
schimbe. O educaţie de calitate se realizează atunci când la procesul de formare a elevilor participă
în mod armonios toţi factorii educaţionali. Relaţia de colaborare cu familia este una dintre condiţiile
esenţiale care asigură succesul şcolar.
Cercetările arată faptul că dacă există mai multe oportunităţi ca oamenii să se implice,
succesul participării va fi mai mare.
Implicarea informală poate însemna:
- părintele vine la şcoală să discute despre progresul copilului său;
- părintele participă la o activitate organizată de şcoală, cum ar fi o serbare;
- părintele acţionează ca voluntar la clasă;
- părintele participă ca voluntar la organizarea unui eveniment din viaţa şcolii;
Implicarea formală înseamnă:
- părintele participă la activităţile unui grup de lucru din şcoală sau ale unui comitet, la nivelul
căruia se iau decizii care privesc şcoala;
- părintele este membru al Consiliului Părinţilor sau al Consiliului de Administraţie;
- părintele participă la un proiect sau este membru al unui grup de lucru din şcoală;
Cele mai eficiente şi mai la îndemână modalităţi de concretizare a colaborării cu familia s-
au dovedit a fi următoarele:
- şedinţele cu părinţii oferă ocazia de a interacţiona, de a discuta şi a se pune de acord asupra
programului, asupra progreselor copiilor, de a iniţia schimbări în derularea unor programe;
- lectoratele pe teme propuse de cadrele didactice sau sugerate de părinţi, cu scopul unei mai bune
informări asupra problemelor ce vizează evoluţia cognitivă şi emoţională a copiilor;
- consultaţiile individuale oferă posibilitatea informării personale asupra unor probleme
comportamentale ale copilului, a analizei cauzelor ce au generat aceste manifestări, a iniţierii unor
măsuri educative a căror eficienţă este dată de consecvenţa aplicării acestora;
- vizite, plimbări, excursii, drumeţii: părinţii se implică în organizarea acestor activităţi, participă la
sponsorizarea acestora, după caz, se implică pentru siguranţa copiilor şi trăiesc, alături de ei, emoţii
pozitive;
- sărbătorirea zilelor de naştere ale copiilor este un bun prilej de exersare a unor deprinderi de
comportare civilizată, dar şi de a genera puternice trăiri emoţionale legate de prezenţa invitaţilor
sărbătoritului la manifestările specifice evenimentului;

593
- serbările dedicate unor evenimente cu semnificaţie afectivă pentru copii reprezintă o modalitate
eficientă prin intermediul căreia părinţii pot să împărtăşească cu copiii lor emoţiile unei manifestări
cu puternică încărcătură afectivă.
Este important ca sprijinul acordat părinţilor să fie individualizat, modalitatea de ajutorare fiind
selectată în funcţie de probleme cu care se confruntă copilul sau familia. Atât părinţii cât şi cadrele
didactice beneficiază de avantajele unei astfel de colaborări. Binefacerile sunt numeroase, începând
cu o mai bună cunoaştere reciprocă şi depăşirea stereotipurilor şi continuând cu identificarea unor
interese comune în beneficiul copiilor. În sfârşit, colaborarea este benefică şi pentru şcoală, părinţii
aducând deseori resurse suplimentare ce pot susţine rolul educativ al şcolii, dar oferă şi un cadru
pentru o continuă reevaluare. De pe urma parteneriatelor familie – şcoală au de câştigat atât părinţii,
cât şi cadrele didactice, dar mai ales copiii.
a. avantajele copiilor:
- copiii simt dragostea şi apropierea părinţilor nu numai prin atenţia şi bunăvoinţa care li se oferă
acasă, ci şi prin interesul pe care aceştia îl au faţă de activităţile desfăşurate la şcoală;
- copiii sunt mai siguri pe ei, sentimentul de siguranţă fiindu-le absolut necesar pentru dobândirea
echilibrului interior şi dezvoltarea armonioasă a personalităţii;
- copiii trăiesc mândria de a-şi vedea părinţii alături în momente importante pentru ei;
b. avantajele familiei:
- părinţii au şansa de a deveni participanţi la educaţie prin implicarea afectivă şi efectivă, prin
emoţiile trăite alături de copiii lor;
- părinţii au prilejul de a sta foarte aproape de copii, de a-i înţelege mai bine, au posibilitatea să-i
observe, să vadă cum se comportă aceştia în colectiv;
- părinţii se cunosc mai bine între ei şi pot colabora mai uşor atunci când sunt solicitaţi sau se iveşte
o problemă;
c. avantajele şcolii:
- apropiindu-ne de părinţi, colaborând cu ei, putem cunoaşte relaţiile părinte-copil;
- cunoscând situaţia şi posibilităţile financiare ale şcolii, părinţii pot contribui financiar la realizarea
unor activităţi;
- participând activ la viaţa şcolii, părinţii vor conştientiza că ea desfăşoară un proces instructiv –
educativ bine fundamentat şi organizat.
Indiferent de statutul economic, etnic sau cultural al familiei, implicarea părinţilor în educaţia
copiilor conduce la îmbunătăţirea performanţelor şcolare şi a prezenţei la cursuri, precum şi la
reducerea ratei abandonului şcolar şi a delicvenţei. Părinţii şi familia au un impact puternic asupra
educaţiei tinerilor. Copiii ai căror părinţi le ascultă problemele, îi sprijină în efectuarea temelor, se
implică, transformând experienţele de zi cu zi ale copilului în oportunităţi de învăţare, sau îi
îndrumă cu ajutorul materialelor şi instrucţiunilor oferite de dascăli, obţin rezultate şcolare
impresionante.
Implicarea părinţilor în educaţia copiilor lor şi asistarea acestora în îndeplinirea sarcinilor şcolare
contribuie la diminuarea efectelor sărăciei şi absenţei educaţiei formale. Existenţa unui mediu
familial suportiv, cu aşteptări înalte în ceea ce priveşte succesul şcolar al copilului, se corelează
sistematic cu performanţe ridicate la învăţătură.

594
Bibliografie:
• Agabrian, M., Şcoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iaşi, 2006
• Claff, G., Parteneriatul şcoală - familie-comunitate : ghid pentru cadrele didactice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007
• Joiţa, E., Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves, 2003

595
 SERBARE DE CRĂCIUN

Grădiniţa PP Nr.16 Târgovişte

Doamna -FIINDCĂ ASTĂZI E SERBARE

ŞI CU TOŢII AŢI VENIT
NOI VĂ FACEM O URARE
ŞI VĂ SPUNEM: “BUN SOSIT!”

1. SAMI

Dragi tătici, scumpe mămici,

Bunicuţe sau bunici,
Ce v-aţi adunat aici;
Spectatori şi spectatoare
Şi doamnele educatoare!
Astăzi vom da o serbare,
Căci e mare sărbătoare.
Vom cânta şi vom dansa,
Poezii vom recita.

2.ALEXANDRA

Sosind clipa asteptată,

Serbarea va incepe îndată.
Vă rugăm să fiţi atenţi,
S-ascultaţi şi, mai ales,
S-aplaudaţi cât mai des.
Uite insă ne-am grăbit
Şi nu am spus “Bun venit!”
Asadar, la fiecare,
Un bun venit la serbare!

3.CANTEC
Sus boieri nu mai dormiţi
Sus boieri nu mai dormiţi
Vremea e să vă treziţi,
Casa să v-o măturaţi, Flori de măr,
Şi masa să v-o-ncărcaţi, Flori de măr.

Că umblăm şi colindăm
Şi pe Domnul lăudăm
Din seara Ajunului Flori de măr,
Până a Crăciunului Flori de măr.

596
 Că S-a născut Domn prea bun
În sălaşul lui Crăciun,
Că S-a născut Domn frumos Flori de măr,
Cu numele de Hristos Flori de măr.

4.KARINA

SSSST!...MĂICUŢA GERULUI,
CU MÂNUŢA ÎNGHEŢATĂ
BATE-N POARTA CERULUI
ŞI ÎNTREABĂ SUPĂRATĂ:
- UNDE-S STELELE DE SUS?
- IACA NU-S!
VÂNTUL RĂU LE-A SPULBERAT
ŞI LE-MPRĂŞTIE PRIN SAT.

5. CANTEC – BUNA DIMINEATA LA MOS AJUN

Bună dimineaţa la Moş Ajun

Bună dimineaţa la Moş Ajun,

Ne daţi ori nu ne daţi,
Ne daţi ori nu ne daţi,
Ne daţi, ne daţi.
Am venit şi noi odată
La un an cu sănătate,
Domnul Sfânt să ne ajute
La covrigi şi la nuci multe.
Bună dimineaţa la Moş Ajun,
Ne daţi ori nu ne daţi,
Ne daţi ori nu ne daţi,
Ne daţi, ne daţi.
6. EMA

UITE UNA! S-A DESPRINS

DINTR-O MARGINE DE NOR
ŞI COBOARĂ-NCETIŞOR.
OARE-A NINS?
E UN FULG ŞI-I CEL DINTÂI
CE ADUCE-N VÂNT NINSOARE,
DRUMURI ALBE PESTE VĂI,
RÂS CURAT ÎN OCHII TĂI,
SĂNIOARE, ZURGĂLĂI!

597
 7. CANTEC-
Astăzi S-a născut Hristos
Astăzi S-a născut Hristos
Mesia chip luminos.
Lăudaţi şi cântaţi,
Şi vă bucuraţi!
Mititel înfăşeţel,
În scutec de bumbăcel.
Lăudaţi şi cântaţi,
Şi vă bucuraţi!

Vântul bate, nu-L răzbate.

Neaua ninge, nu-L atinge.
Lăudaţi şi cântaţi,
Şi vă bucuraţi!
Şi de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie.
Lăudaţi şi cântaţi,
Şi vă bucuraţi!
8. ANDREEA
PRIN VĂZDUH DE CATIFEA
STELE MICI ŞI FULGI DE NEA
CAD ÎN LEGĂNĂRI UŞOARE,
PUN BETEALĂ ŞI CULOARE
PRIN PĂDURI ŞI PE CÂMPII
JOC DE STELE ARGINTII
9. MARIA
VINE IARNA, IATĂ VINE!
CU GHEŢUŞ ŞI CU PATINE,
VINE IARNA FRIGUROASĂ,
CUI I-E FRIG SĂ STEA ÎN CASĂ!
IATĂ-I! PE DEASUPRA MEA,
ZBOARĂ PRIMII FULGI DE NEA
ŞI-MI ŞOPTESC ÎN DULCE GRAI:
- SCOATE SANIA, CE STAI?

598
 10. STEFI
FULG DE NEA! FULG DE NEA!
VINO LA FEREASTRA MEA.
FULGUL ZBOARĂ, PARCĂ-I VIU
ŞI-MI RĂSPUNDE: - IACA VIN!
ÎNCONJOARĂ CASA NOASTRĂ
ŞI S-ARATĂ LA FEREASTRĂ.
FULG DE NEA! FULG DE NEA!
INTRĂ-N ODĂIŢA MEA.
FULGUL ZICE: - MULŢUMESC!
- CE, SUNT PROST SĂ MĂ TOPESC?
ŞI SE DUCE SĂ SE JOACE,
LUI LA FRIG MAI MULT ÎI PLACE

11. CANTEC
Domn, domn, să-nălţăm

Am plecat să colindăm
Domn, domn, să-nălţăm
Când boiereii nu-s acasă
Domn, domn, să-nălţăm.
Au plecat la vânătoare
Domn, domn, să-nălţăm
Să vâneze căprioare
Domn, domn, să-nălţăm.
Căprioare n-au vânat
Domn, domn, să-nălţăm
Şi-au vânat un iepuraş
Domn, domn, să-nălţăm.
Să facă din pielea lui
Domn, domn, să-nălţăm
Veşmânt frumos Domnului
Domn, domn, să-nălţăm.

599
 12.RAHELA
IARNA ŞI-A DESPRINS RÂZÂND
MÂNDRA EI CUNUNĂ
MII DE FLUTURI, RÂND PE RÂND,
ZBOARĂ, SE ADUNĂ.
LEGĂNÂNDU-SE VRĂJIŢI,
FULGII UŞOR SE JOACĂ
PRINTRE POMII ADORMIŢI
ALBI DE PROMOROACĂ,
ZI ŞI NOAPTE DUŞI DE VÂNT.
STELE CĂZĂTOARE
ŢES BĂTRÂNULUI PĂMÂNT
STRAI DE SĂRBĂTOARE

13. MATEI

CE SEARĂ MI-I ASTĂ SEARĂ?

ASTĂ SEARĂ-I SEARĂ MARE!

ASTA-I SEARA DE AJUN,
MÂINE-I SEARA DE CRĂCIUN.
TOATĂ LUMEA CREŞTINEASCĂ
ASTĂZI SĂ SE VESELEASCĂ,
C-O STEA MARE S-A IVIT
SUS, LA SFÂNTUL RĂSĂRIT!
ŞI STRĂLUCEA CU TĂRIE!
VESTE MARE, BUCURIE,
CĂ VEŞNICUL DUMNEZEU
A TRIMIS PE FIUL SĂU
SĂ SE NASCĂ-N BETHLEEM.

14. RADU
ŞI ACUMA, DRAGI PĂRINŢI,
VREM SĂ V-ANUNŢĂM CEVA:
TOT ANUL AM FOST CUMINŢI,
AM FOST BUNI, ASCULTĂTORI
ŞI LA GRĂDINIŢĂ SILITORI.

600
 15. CANTEC
Steaua sus răsare

Steua sus răsare

Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte
Că astăzi Curata
Preanevinovata,
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia.
Magii cum zăriră
Steaua şi porniră,
Mergând după rază
Pe Hristos să-L vază.

Şi dacă sosiră
Îndată-L găsiră,
La Dânsul intrară
Şi se închinară.
Cu daruri gătite
Lui Hristos menite,
Luând fiecare
Bucurie mare.
Care bucurie
Şi aici să fie
De la tinereţe
Pân’ la bătrâneţe.

601
 16. ROXANA
VĂ SPUNEM, CA NU CUMVA,
SĂ UITAŢI SĂ NE-AJUTAŢI
SĂ SCRIEM CÂTE-O SCRISOARE
PENTRU MOŞUL CEL IUBIT
CARE VINE PE NINSOARE
CU BRADUL ÎMPODOBIT

17. CANTEC
Săniuța fuge, nimeni n-o ajunge
Are dor de ducă parcă ar fi nălucă
Toată ziua prin zăpadă
Vine lumea sa o vadă
Săniuța e ușoară fuge parcă zboară
Are tălpi lucioase, vârfurile-ntoarse,
Pod de scândurele să tot stai pe ele
Toată ziua prin zăpada
Vine lumea să o vadă
Săniuța e ușoară fuge parcă zboară
Peste hopuri sare, ca pe zmeu calare
Hățul de-o sa-ți scape, trânta e aproape
Toată ziua prin zăpada
Vine lumea să o vadă
Săniuța e ușoară fuge parcă zboară

18. NICOLAS
DRAGUL NOSTRU MOŞ CRĂCIUN
STAU CU LAMPA DINAINTE
ŞI AŞTERN PE COALA ALBĂ
RUGĂMINTEA MEA FIERBINTE:
19. SOFIA
DRAGĂ MOŞ CRACIUN,
EU AŞ VREA,
SĂ MĂ TRECI PE LISTA TA
ŞI SĂ VII ÎN FAPT DE SEARĂ
SĂ-MI LAŞI O JUCĂRIOARĂ.
NU MAI SUNT FETIŢĂ MICĂ
DAR TOT VREAU O PĂPUŞICĂ.

602
 20 PLUGUSORUL –BAIETII
Plugusorul
Aho , aho
Copii si frati
Stati putin si nu manati
Langa boi v`alaturati
Si cuvantul mi`ascultati

Maine anul se n`oieste

Plugusorul se porneste
Si incepe a ura
Pe la case a`colinda

Iarna`i grea , omatu`i mare

Semne bune anul are
Semne bune de belsug
Pentru brazdda de sub plug

Ia mai manati mai flacai

Si sunati din zurgalai

Hai , Haï !!!

21. MAYA
MOŞ CRĂCIUN, MOŞ CRĂCIUN,
UITE CE-AŞ DORI SĂ-ŢI SPUN:
PE LA MINE DACĂ VII,
SĂ-MI ADUCI DOAR BUCURII,
PENTRU MAMA, PENTRU TATA.
JUCĂRII SĂ NU-MI ADUCI!
ÎNSĂ…DACĂ NU TE SUPERI,
UNA MICĂ N-AR STRICA…
DAR ASTA E TREABA TA!

22. IOSIF
1. MOŞ CRĂCIUNE, NU ŞTIU DACĂ
SCRISORICA O SĂ-ŢI PLACĂ.
ÎN ATÂŢIA ANI DE-A RÂNDUL,
MI-AI CITIT ÎN TAINĂ GÂNDUL.
ŞI ÎN NOAPTEA DE CRĂCIUN
MI-AI TRIMIS UN ÎNGER BUN.
MULTE DARURI MI-A ADUS
CÂND DORMEAM ÎN VISURI DUS.
UITE CE TE ROG ACUM:
SĂ TE-ABAŢI PUŢIN DIN DRUM
ŞI DIN SACUL FERMECAT,
PARTE BUNĂ SĂ LE FACI
ŞI COPIILOR SĂRACI.
APOI TE-AŞ RUGA FIERBINTE,
ADU-ŢI ŞI DE MINE-AMINTE!

603
23 VALSUL FULGILOR DE NEA
24 DANSUL OAMNEILOR DE ZAPADA
25 ANDREI –
MAMĂ DRAGĂ, MOŞ CRĂCIUN,
DE CE ESTE AŞA DE BUN?
DE CE-ADUCE JUCĂRII
ŞI BOMBOANE LA COPII?
ŞTIU CĂ MĂ IUBEŞTE MULT
ŞI TĂTICUL CÂND ASCULT
ŞI TU MĂMICUŢA MEA,
NU PREA EŞTI CU MINE REA.
DAR, MĂMICO, MOŞ CRĂCIUN,
PARCĂ TOT ESTE MAI BUN.
EL MEREU M-A RĂSFĂŢAT
ŞI DELOC NU M-A CERTAT!

26. MARIO SAU BEATRICE

VREAU SĂ VĂ SPUN ŞI EU CEVA:
EU L-AM VĂZUT PE MOŞ CRĂCIUN.
E UN MOŞNEAG,
CU BARBĂ ALBĂ, CU COJOC ŞI CU TOIAG,
CA TOŢI MOŞNEGII CARE TREC PE DRUM.
DEPARTE, ÎNTR-O ŢARĂ FERMECATĂ
ÎN CARE NIMENI N-A AJUNS VREODATĂ,

27 SORCOVA
Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi:
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul si la multi ani!

28.CINEVA CARE NU ARE

ŞTIU CĂ MOŞULUI ÎI PLAC
CÂNTECELE, POEZII.
HAIDEŢI, DAR, ACUM, COPII
SĂ CÂNTĂM, POATE-O SĂ VINĂ
CHIAR ACUM, CU VOIE BUNĂ,
ÎNCĂRCAT CU JUCĂRII.

604
 29.SARA
DAR CE ZGOMOT SE AUDE?
SSSST!...LINIŞTE!...
CRED C-A SOSIT…MOŞ CRĂCIUN.
SĂ ÎI CÂNTĂM,
BUN VENIT SĂ ÎI URĂM.

30. CANTEC
MOS CRACIUN
Moş Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeţi
Şi aduce daruri multe
La fetiţe şi băieţi

Moş Crăciun, Moş Crăciun

Din bătrani se povesteşte

Că-n toţi anii negreşit
Moş Crăciun pribeag soseşte
http://Versuri.ro/w/q4
Niciodată n-a lipsit

Moş Crăciun, Moş Crăciun

Moş Crăciun cu plete dalbe

Incotro vrei s-o apuci
Ţi-aş canta Florile dalbe
De la noi să nu te duci!

Moş Crăciun, Moş Crăciun!

605
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Grădiniţa PP Nr.16 Târgovişte

Cergan Elena Nicoleta
După cum bine se știe familia este factorul primordial în educarea unui copil şi educația începe în
familie de aceea legătura dintre grădinița şi mediul familial va trebui să se întrepătrundă, iar
educatorul să cunoască foarte bine mediul de viața al copilului, pentru a putea colabora.
Parteneriatul dinte grădinița şi familie, organizat corect, duce la o educație solidă, fără pericolul de
eșec școlar mai târziu. Preşcolaritatea reprezintă piatra de temelie a personalității în formare a
copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniței va fi liantul dintre copil şi mediul necunoscut
inițial.
Parteneriatul grădinița – familie susținut cu acțiunile pe care aceștia le desfășoară, continuarea de
către familie a activităților desfășurate în grădiniță, nu fac decât să ducă la o mai bună formare a
celui ce urmează a se forma pentru viața de adult ce o va avea, preșcolarul.
Pentru o formare cât mai armonioasă şi benefică propriului copil părintele trebuie să-şi exercite
dreptul de părinte şi la grădiniţă. Sunt multe familii care spun că sunt mult prea ocupate pentru
asemenea lucruri, bucurându-se ştiind că, copilul lor este într-un mediu sigur, hrănit şi îngrijit. Aici
intervine educatoarea, care trebuie să aducă la cunoştinţă părintelui că e mai mult de atât şi că
misiunea lui de a-l forma pe preşcolar nu s-a încheiat fiind preluată de grădiniţă. Rolul grădiniţei
este de fapt de a-i ajuta pe părinţi în formarea şi educarea propriilor copii. Rolul principal rămânând
tot familie.
Pe baza datelor despre copiii din grupa cu care lucrez, furnizate de părinţi, de observarea curentă a
comportamentului lor în colectivitate şi evaluarea lor iniţială s-au desprins următoarele:
Grupa cuprinde copii care s-au adaptat mai greu la regimul grădiniţei, fiind dependenți de prezenta
părinţilor (a mamei in special).
Sunt copii ce acceptă mai greu cerințele impuse de colectivitate, manifestând agresivitate,
încăpăţânare, capricii.
Unii părinţi folosesc intens pedepsele sau recompensele în momente nepotrivite;
Unii părinţi pun accent pe satisfacerea condițiilor materiale, punând pe planul al doilea afectivitatea.
Majoritatea se bazează pe intervenția educativa a grădiniței, necunoscând strategii adecvate de
acțiune pozitivă în relația cu proprii copii.
Reuşita privind devenirea umană a copilului depinde de o colaborare prodigioasă dintre doi factori
educaţionali de bază: grădiniţa şi familia. De aceea, în cadrul acestui parteneriat dorim să
descoperim cheia unităţii de acţiune.
Importanţa activităților educative în parteneriat cu părinții are ca scop:
 Sprijinirea părinților pentru conștientizarea și asumarea rolului educațional și implicarea lor
în formarea și dezvoltarea personalității copilului pentru integrarea lui în viața socială.
 Stimularea interesului părinţilor pentru activităţile desfășurate în grădiniță.
 Consolidarea sentimentului de solidaritate, responsabilitate si socializare.
 Participarea activă a familiei, alături de educatoare, în activitatea grădiniței precum şi în
activitățile extracurriculare.
 Dobândirea de către paringi a unor abilitați de relaționare cu copiii.
 Stabilirea unor principii de bază ce trebuie respectate în formarea personalității copiilor,
precum şi procedee de corectare a unor devieri comportamentale.
 Cunoaşterea şi educarea copiilor preşcolari prin influenţa pozitivă atât a grădiniţei, cât şi a
familiei.
 Eficientizarea relaţiei familie - grădiniţă.

606
 Măsuri remediale în urma aplicării testării inițiale

Pip. Cernat Monica-Iuliana

Școala Gimnazială Luizi-Călugăra, loc. Luizi-Călugăra, jud Bacău
Evaluarea inițială oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de învățare,dar și a
eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire.
Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și astfel se
recomandă raportarea la bareme de evaluare (apreciere).
Scopul evaluării inițiale este cu atât mai bine atins, cu cât reușim să-i determinăm pe elevi să fie
receptivi și să ințeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate rezolvarea
sarcinilor propuse, să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința soluționării corecte a problemelor
enunțate. Înțelegând-o ca un exercițiu util activității de învățare și nu ca o evaluare propriu-zisă care
implică emoții, mai ales că rezultatele ei nu se consemnează în catalog, elevii se pot concentra liber
și în mod expres asupra rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele ei pot reflecta obiectiv dacă
elevii au pregătirea necesară crării premiselor favorabile unei noi învățări.
Referitor la importanța evaluării inițiale, Ausubel preciza ”ceea ce influențează cel mai mult
învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și
instruiți-l în consecință”. Ea oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât
mai exacta a situației existente și de aformula cerințele următoare. Pe baza informațiilor evaluării
inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual a unor programe de recuperare.
Măsurile remediale în urma aplicării testelor inițiale pot fi:
 adaptarea activităților în funcție de deficiențele constatate în urma evaluării inițiale,
 învăţarea centrată pe elev,
 adecvarea strategiei didactice la particularităţile claselor de elevi și chiar a fiecărui elev,
 selectării unor strategii didactice eficiente, în raport cu stilurile de învățare a elevilor,
 utilizarea metodelor activ-participative,
 alternarea formelor de activitate, frontală, pe grupe, individuală,
 materialele teoretice să existe în portofoliul fiecărui elev,
 recapitularea eșalonată pe parcursul semestrului I a notiunilor de bază, atât prin teorie cât și
prin rezolvarea de probleme,
 pregătirea suplimentară cu elevii care au întâmpinat dificultăți în relizarea itemilor,
 elaborarea de fişe de lucru şi exerciţii suplimentare, diferențiate în funcție de dificultățile
identificate în evaluarea initial,
 teme de portofoliu pe perioade mai lungi (două săptămâni) pentru a încuraja colaborarea
între elevi, munca în echipă,

607
  tema pentru acasă să fie individualizată, în funcție de deficiențele elevului și de progresul /
regresul său,
 verificare periodică şi zilnică a temelor,
 se va urmări constant progresul / regresul înregistrat de elevi,
 elaborarea unor fişe de lucru, care urmăresc rezolvarea unor sarcini de la general la
particular şi de la noţiuni mai simple, la cele mai complexe,
 evaluarea continua si periodica a tuturor elevilor prin fise de evaluare care urmaresc mai
multe categorii de itemi: subiectivi, obiectivi si semiobiectivi,
 muncă susținută, studiu constant, să își creeze obișnuința de a rezolva temele;
 elevii să se implice mai mult în propria pregătire,
 părinții să fie înștiințați periodic (la ședințele cu părinții) de progresul/ regresul înregistrat de
copiii lor,
 elevii vor fi încurajați și sprijiniți în derularea unor programe de recuperare atât în școală cât
și în cadrul familie,
 stabilirea unor relații cât mai apropiate între școala și familie, în vederea implicării cât mai
active a părinților în procesul instructiv-educativ având ca scop atingerea obiectivelor
educaționale conform cerințelor socio-culturale,
 încurajarea elevilor care fac efort pentru a progresa în însușirea cunoștintelor,
 creșterea motivației elevilor de a se pregăti pentru competiții și rezultate de performanță.
Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate, e nevoie să se țină seama de
următoarele:
- tratarea diferențiată a elevilor,
- selecția riguroasă a conținutului învățarii,
- utilizarea a acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile
intelectuale, care asigură învățarea activă și formativă,
- îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe grupe),
- cresterea motivatiei intrinseci a elevilor pentru învățare și ridicarea nivelului de aspirație.
Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când, atât dascălul
cât și școlarii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare
îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt.

608
 Serbările școlare- chei la porțile tradițiilor populare

Prof. pt. Înv. Primar Cernat Nicoleta

Școala Gimnazială Nr.11, Buzău, Jud. Buzău

Vocația de învățător presupune aptitudini și capacități intelectuale, preocupare pentru respectarea

intereselor copilului, dar și un foc sacru venit să contopească aceste calități în folosul celor
încredințați spre formare. Chiar dacă nu sunt creatori de folclor, învățătorii au la îndemână prin
meseria aceasta, oportunitatea de a crea o stare de spirit pozitivă în rândul elevilor și părinților,
învățându-i să aprecieze valoarea și frumosul, să facă împreuna o incursiune în tradițiile populare, o
întoarcere asupra rădăcinilor neamului, să introduca jocul și voia bună in inimile lor.

Participarea la serbările școlare contribuie la cunoașterea semnificațiilor obiceiurilor populare

românești, la dezvoltarea simțului de răspundere a fiecărui copil și al întregului colectiv, prin
dorința comună de a obține rezultate bune. Realizarea estetică a parților din program, armonia
întregului spectacol, calitatea acompaniamentului muzical, costumele educă gustul pentru frumos și
contribuie la integrarea în cultura contemporană a folclorului nostru.

În organizarea unei serbări școlare bazată pe tradiții și obiceiuri se poate ține seama de mai multe
aspecte:
1)Folcloristica a grupat, în general, obiceiurile calendaristice în patru etape, care corespund celor
patru anotimpuri: obiceiuri de primăvară, de vară, de toamnă, și de iarnă. Obiceiurile care se mai
practică și astăzi pe teritoriul folclorului românesc și care prezintă o ocazie de reculegere și
reconfortare sufletească sunt cele din preajma Crăciunului, deosebit de ample și pline de
semnificații…

2)Serbarea de Crăciun, intitulată sugestiv “Tradiții si sărbători de iarnă la români” poate constitui
unul dintre cele mai reușite momente de înviere a obiceiurilor de iarnă moștenite din cele mai vechi
timpuri, de promovare a obiceiului colindatului. Copiii pot cânta “Colinde, colinde, e vremea
colindelor”, “Pe strada din Viflaim”, “Azi în seara de Crăciun”, “Sus , boieri, nu mai dormiți”,
“Colindița”, “Florile dalbe”. Obiceiul Sorcovei, Semănatul, Urarea cu Plugul sau Plugușorul,
străvechi obiceiuri agrare sădesc în rândul copiilor elemente definitorii ale neamului românesc
(Stancu Ilin, “Poezia obiceiurilor de iarnă”, 1985). Boboteaza, dedicată purificării mediului
înconjurător de cele rele este marcată și ea de colinde și obiceiuri specifice.

609
3)Sub cuvântul Florii sau Duminica Floriilor, apoi al Duminicii Învierii, arta populară românească
face cunoscută copiilor reînvierea naturii prin sacrificiul divinității. “Serbarea de Sfintele Paști”
celebreaza cea mai sfânta și cea mai îmbucurătoare sărbătoare de peste an, sărbătoarea Paștelui,
deoarece “Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând…”
Organizarea serbărilor școlare înseamnă pentru copii îmbogățirea vieții sufletești, crearea de
sentimente și emoții estetice de neînlocuit, cunoașterea artei populare, iar pentru dascăl, o
recunoaștere a muncii sale reflectată în ropote de aplauze adresate elevilor.

610
 IMPORTANȚA ACTIVITAȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Profesor învățământ primar,

CERNEA RELIANA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ DRĂGĂNEȘTI DE VEDE
JUDEȚUL TELEORMAN

Pentru a avea o relaţie activă şi pozitivă cu şcolarii mici trebuie să ştim să le descoperim trebuinţele
şi nevoile pentru ca legăturile între copil şi adult să se bazeze atât pe încredere dar mai ales pe
respectul reciproc.
Factorul primordial în educarea unui copil este familia şi de aceea colaborarea între școală şi mediul
familial trebuie să se bazeze pe o bună cunoaştere reciprocă. Parteneriatul școală-familie organizat
corect duce la o educaţie solidă, fără pericolul de eşec şcolar mai târziu, la formarea unor deprinderi
şi bune practici de relaţionare si comunicare, dezvoltarea unor atitudini pozitive fată de problemele
educative ale școlarilor.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii ,dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.
Activități care pot contribui la formarea părinţilor :
Lecţia , unde copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are alături nu numai
acasă;
Vizita ,unde părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte și sub alte aspecte;
Excursia care are ca scop recreerea şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor
acestora;

Serbările şcolare – evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa

familiilor acestora. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă
descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul
propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv.

611
 Şedinţele cu părinţii – oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi,
să-şi împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de psihologia
copilului, procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul.

Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individuale oferă
şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute în
relaţia cu copilul.
Un real parteneriat între şcoală şi familie nu este cel înscris pe o coală de hârtie semnat de
părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria şi
tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.

612
 IMPORTANŢA COLABORĂRII GRĂDINIŢEI CU FAMILIA

Profesor înv. Preșcolar:Cantea Vasilica

Profesor înv. Preșcolar:Cernea Iulia Roxana
Grădiniţa Nr.185, Sector 5, Bucureşti
Părinţii, familia sunt primii oameni chemaţi să pună bazele educaţiei unui copil deoarece pregătirea
pentru viaţă a omului de mâine începe din primele luni de existenţă. Deprinderile şi convingerile
conturate acum formează baza modului de acţiune din viitor. Atitudinile şi comportamentele
părinţilor vor fi primele modele copiate cu fidelitate de către copii. Preşcolarul ar trebui să aibă
toate condiţiile unui cadru optim în care să se dezvolte şi această răspundere revine în mare măsură
familiei care poate îndeplini această sarcină doar printr-o colaborare eficientă cu grădiniţa.
Familia oferă copilului un mediu afectiv, social şi cultural. Mediul familial, sub aspect afectiv, este
o şcoală a sentimentelor deoarece copilul trăieşte în familia sa o gamă variată de relaţii
interindividuale, copiindu-le prin joc în propria conduită. Cu triplă funcţie, reglatoare, socializatoare
şi individualizatoare, familia contribuie în mare măsură la definirea personalităţii şi conturarea
individualităţii fiecărui copil.
Grădiniţa este prima unitate de învăţământ cu care copilul dar şi familia intră în contact. Ea poate
oferi părinţilor o imagine obiectivă a copilului, poate sprijini şi orienta familia în educarea copiilor.
Educatoarele trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării activităţilor zilnice, asigurării
educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale. În acelaşi timp, educatoarea nu trebuie să uite că familiile
învaţă împreună cu copiii. Copilul este un membru nou şi unic al familiei care trebuie să înveţe să-l
cunoască cu tot ce ţine de personalitatea, temperamentul şi stilul său. Unitatea de acţiune a celor doi
factori (grădiniţă şi familie) în vederea formării copiilor este condiţionată de un mod comun de
lucru şi de o bună cunoaştere reciprocă, iar începutul este dat de cunoaşterea familiei de către
educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei educativ.
Familia este o sursă principală de informaţii privind relaţiile interpersonale dintre membrii acesteia,
aşteptările privind educaţia copilului, stilul educaţional, autoritatea părinţilor şi metodele educative
folosite, valorile promovate, climatul educaţional, responsabilităţile pe care copilul le îndeplineşte.
Educatoarele trebuie să asigure părinţilor numeroase ocazii de a se implica în programul grădiniţei,
comunicând în fiecare zi, povestindu-le despre cum şi-a petrecut copilul lor timpul, ce activităţi de
învăţare a desfăşurat, ce progres sau regres a realizat copilul sau anunţându-i ce activităţi sau
întâlniri au planificat. Ele trebuie să ajungă să cunoască bine familiile şi copiii de aceea vor folosă
toate ocaziile pentru a comunica cu părinţii şi a schimba informaţii. Unele familii vor dori să se
implice mai mult, altele mai puţin. Unele familii pot veni la întâlniri, altele pot trimite materiale
confecţionate acasă, altele ar putea participa la activităţile din grădiniţă, iar altele să facă parte din
comitetul de părinţi. În cadrul întâlnirilor individuale periodice educatoarea va analiza evoluţia
dezvoltării copilului, va identifica care sunt domeniile de dezvoltare care necesită o diversificare a
activităţilor, care sunt activităţile care sunt realizate cu uşurinţă acasă, modul în care copilul
reacţionează la diverse activităţi propuse. Părintele se simte implicat în viaţa copilului său şi vede
continuitatea relaţiei dintre „acasă” şi „la grădiniţă”. În acest fel, începe să îşi verbalizeze temerile
sau să se simtă valorizat în rolul său, se poate centra pe observaţiile asupra copilului său.
Educatoarea poate evalua dacă abilităţile parentale au nevoie de suport şi îi poate oferi diverse
materiale pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele şi dezvolta capacităţile parentale. De aceea aceste
întâlniri au un profund caracter de confidenţialitate. Părinţii pot asista la activităţile desfăşurate de
educatoare cu copiii, pot învăţa modalităţi de comunicare eficienţă cu aceştia şi modalităţi de
soluţionare a situaţiilor de criză. Pe măsură ce părinţii se obişnuiesc să participe la activităţi ei vor
ajunge să cunoască şi să respecte munca educatoarelor, vor vorbi mai liber despre progresele făcute
de copiii sau despre problemele pe care le au, se vor împrieteni cu ceilalţi părinţi, vor învăţa mai
multe şi vor înţelege mai bine modul de dezvoltare al unui copil, vor învăţa să desfăşoare activităţi

613
similare acasă sau să continuie acasă activitatea educatoarei cu activităţi în completarea acesteia,
vor găsi răspunsuri la întrebările care îi frămîntă, îşi vor observa copilul la joacă şi vor învăţa să-şi
conceapă copilul în relaţie cu ceilalţi.
Participarea părinţilor la activităţile copilului are un dublu câştig: pe de o parte, copilul se va simţi
securizat de prezenţa părinţilor, astfel încât va fi mai deschis spre explorare; pe de altă parte, se va
face un transfer de abilităţi practice şi cunoştinţe de la educator spre părinte, prin exersarea
amenajării spaţiilor, a comunicării cu copilul, prin observarea atentă a acestuia într-un alt context
decât cel de acasă. Acolo unde spaţiul o permite se poate amenaja o cameră rezervetă familiei sau
măcar un colţ în care se pot afişa lucrările copiilor sau poze ale acestora din timpul activităţilor
precum şi informaţii utile pentru educarea copiilor acasă, pliante despre cursuri şi concursuri pentru
copii. Aici ei se pot întâlni cu alţi părinţi, analiza şi aprecia munca copiilor, pot citi informaţiile
expuse la avizier. De obicei acest spaţiu se poate amenaja pe holul grădiniţei.
Întrunirile şi întrevederile familiale sunt o componentă importantă a parteneriatului grădiniţă-
familie. Există câteva tipuri de întâlniri familiale: întâlniri planificate de consultanţă, cele ale
grupurilor de opinie şi dialog, întâlniri informale şi cele organizate cu ocazia unui eveniment
special. Educatoarele au responsabilitatea de a programa întâlnirile de consiliere cu părinţii
săptămânal pentru a discuta despre proiectele tematice desfăşurate şi despre alte probleme care
preocupă ambele părţi. Pentru că aceste întruniri sunt destinate părinţilor subiectele alese trebuie să
fie de interes pentru aceştia. Întrunirile vor fi benefice numai dacă se axează pe problemele care îi
preocupă pe părinţi astfel nu vor participa dacă nu le vor găsi interesante şi utile. De aceea este
necesar ca educatoarea împreună cu familiile să descopere care aspecte îi interesează şi vor stabili
data întâlnirii.
Educatoarea află care sunt interesele familiei prin întâlnirile informale sau prin intermediul
chestionarelor referitoare la interesele familiei. Anumite subiecte pot fi prezentate de o manieră mai
formală, aşteptându-se şi o replică din partea părinţilor. Alte aspecte cer un mai mare grad de
participare, familiile putând în acest caz să-şi practice abilităţile şi experienţa. Educatoarea va
concepe o planificare a activităţilor de consiliere şi sprijin pentru părinţi incluzând teme generale
dar şi particulare la sugestia părinţilor. În cadrul acestor întâlniri se va discuta despre: participarea
familiei, comunicarea educatoare-părinţi, implicarea comunităţii, organizarea de evenimente
sociale, strângerea de fonduri, organizarea unor excursii. Reuşitele copiilor trebuie sărbătorite de
aceea cu diferite ocazii educatoarele organizează serbări care costituie un prilej de cunoaştere
reciprocă şi de satisfacţie reciprocă pentru realizările copiilor. Părinţii se pot implica în desfăşurarea
repetiţiilor, în confecţionarea costumelor sau a decorului, în organizarea unor mini petreceri pentru
copii la sfârşitul acestori serbări.
Meseria de părinte se învaţă în timp şi cu sprijinul educatoarei în perioada preşcolarităţii, iar de
buna colaborare a familiei cu grădiniţa depinde dezvoltarea armonioasă şi unitară a copilului.
Biliografie:
1. Dumitrana, Magdalena, Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti, 2000
2. Voiculescu, Elisabeta, Pedagogie preşcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 2001

614
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Cetină Ileana

Liceul Tehnologic Baia de Fier

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.

Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la

gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.

Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.

Părintii, copiii şi comunităţile se influentează puternic unii pe alţii. Mediul în care trăiesc părinţii
poate sprijini sau devia vieţile lor, poate determina multe dintre valorile lor. De asemenea , părinţii
pot influenţa comunitatea şi pot contribui la dezvoltarea valorilor comunităţii. Activitatea educativă
ce se realizează în şcoală nu poate fi separată, izolată de alte influenţe educative ce se exercită
asupra copilului. Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o
primeşte în familie, în şcoală şi de la comunitate. Implicarea părinţilor joacă un rol important în
cadrul intervenţiei şcolare. Acţiunile care implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei
şi cresc aspiraţiile, atât ale părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi. Ca prim factor
educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale ( despre plante, animale,
ocupaţiile oamenilor, obiecte casnice), familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul de
observaţie, memoria şi gândirea copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în
care părinţii se implică în procesul de învăţare, asigurându-i copilului cele necesare studiului. Tot în
familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament : respectul, politeţea, cinstea,
sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudine, adică ,, cei şapte ani de acasă ’’. Uneori părinţii uită că
trebuie să facă front comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea
armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia. Se întâmplă totuşi ca ceea ce
consideră părinţii a fi o măsură corectă pentru copilul lor într-o anumită situaţie, să nu fie tocmai
ceea ce are nevoie copilul în acel moment. De aici apar conflictele, rupturile dintre membrii
familiei, renunţarea la intervenţii din partea părinţilor care sunt depăşiţi de situaţie . Între familie şi
şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin vizite reciproce , şedinţe
şi lectorate cu părinţii.
Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toti cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru
şi şcolarul nostru. Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la
succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe
şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute . Şcoala este instituţia socială în care se realizează

615
educaţia organizată a tinerei generaţii . Ea este factorul decisive şi pentru formarea unui om apt să
contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia parte activă la viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul
de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv în formarea omului. Menirea şcolii nu este
numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a stimula calitatea de om.
Parteneriatul educaţional se aplică la nivelul tuturor acestor relaţii. Colaborarea dintre şcoală şi
familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate de cerinţe şi o unitate de acţiune când
este vorba de interesul copilului.
Implicarea părinţilor în problemele şcolii se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie
şi şcoală .

https://edict.ro/familia-si-scoala-parteneri-in-educatia-copilului/

616
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările școlare
 
Prof.înv.primar CEAUREANU IONELA MIRELA
Liceul de Arte ” I. Șt. Paulian”, Dr. Tr.- Severin, jud. Mehedinți

Motto:
„Creativitatea presupune punerea la lucru a imaginaţiei. Într-un
fel, creativitatea înseamnă imaginaţia aplicată”. (Ken Robinson)

Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
De aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu părinții este deosebit de benefică.
Proiectul educaţional urmărește promovarea unor schimbări în mentalitatea tradiţională a
părinților în raport cu poziţia copilului în familie, implicarea acestora în activităţile
şcolare, reducerea absenteismului școlar,etc. Activităţile proiectului sunt focalizate în jurul a trei
direcţii principale de acţiune:
 Dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii copii;
 Stimularea activităţii în grup;
 Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de expoziţii,
concursuri, serbări;
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai mare
măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme
specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor. Am considerat că implicând părinții în activități
școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și
mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în
activitatea didactică.
Prin activităţi extraşcolare specifice: serbări de iarnă, concursuri dar şi proiecte cu parteneri locali ,
se dezvoltă, în primul rând, abilităţile soft (personale şi interpersonale): capacitatea elevilor de a
înţelege şi de a-şi exprima sentimentele, capacitatea de a lucra în echipă, de a răspunde în mod
pozitiv şi sensibil unei situaţii noi. Aceste abilităţi trebuie dezvoltate prin asemenea activităţi,
deoarece devin factori cruciali în educaţia prezentă şi viitoare la nivel mondial, dar au un impact
puternic şi în viaţa de familie, la locul de muncă al viitorului adult, dezvoltând în societate noi
stiluri de leadership (Ken Robinson, O lume ieşită din minţi, Ed. Publica, 2011, p. 178).
Gama variată de activităţi pentru promovarea tradiţiilor de iarnă vizează o componentă etică, dar şi
una estetică. Eticul ţine de educaţia morală, punând în practică valorile de bine, frumos şi adevăr.
Puşi în situaţii inedite, elevii învaţă să se comporte în societate, probând şi noţiunile teoretice
specifice educaţiei civice. Profesorii, parteneri în educaţie, evidenţiază prin profilul lor
comportamental, mai mult ca oricând, etica profesională. Ei organizează activităţi distractive şi
creative prin care îi învaţă pe copii valoarea sacră a datinilor noastre strămoşeşti de iarnă, pentru
„devenirea întru fiinţă” a fiecărui individ şi asigurarea continuităţii spirituale a neamului românesc.

617
 Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în
viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese musicale la instrumental pe care-l
studiază( pian, vioară, trompeta), reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin care copilul
îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv.
De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a
elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se
produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a
elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem
momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii
fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre
copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
Astfel de activităţi trebuie organizate cât mai des pentru şcolari. Au un impact direct şi mult mai
puternic asupra lor, modelându-le personalitatea, motivându-i şi făcându-i mai responsabili şi
mândri de talentul lor, mai civilizaţi în societate şi mai sensibili la frumos.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie gândită,
organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel încât şi
rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.

COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm

neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe
sine şi lumea în care trăieşte.

Bibliografie:
Ken Robinson, ”O lume ieşită din minţi”, Ed. Publica, 2011
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, EDP, Bucureşti, 1996

618
 Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii
Cezarina Loredana Stoica
„Suntem la fel de puternici pe cât suntem de uniţi, la fel de slabi pe cât suntem divizaţi” (Ralph
Waldo Emerson)
„Puterea stă-n unire”(Gheorghe Asachi)

UNIREA forţelor, colaborarea, parteneriatul şcoală-familie poate crea un întreg. Strămoşii noştri au
realizat Marea Unire împreună. Să învăţăm de la istorie, putem fi puternici doar împreună.
Educaţia adevărată este cea care hrăneşte BUNĂTATEA, GENIALITATEA, GENEROZITATEA,
COOPERAREA. Educaţia trebuie umanizată pentru a ajunge să-şi îndeplinească adevăratul scop,
acela de a elibera potenţialul copilului. Umanizarea educaţiei se face prin dăruirea de bucurie şi
speranţă, prin stimulare multisenzorială, prin JOC.

Educaţia este complexă, este ca un puzzle format din diferite tipuri de educaţie: formală,
nonformală şi informală. Dacă cei implicaţi în actul educaţional:copii, părinţi profesori aşează
piesele în acest puzzle complex, societatea va avea de câştigat. Ceea ce este important este faptul că
trebuie să adunăm aceste piese şi să construim educaţia. Când am spus construim, am folosit
pluralul tocmai pentru că procesul care va duce la o educaţie desăvârşită implică colaborare,
implicare din partea tuturor: copii-părinţi-profesori. Dacă delegăm responsabilitatea şi fiecare
aşteaptă de la celălalt să facă ceva, educaţia va rămâne bucăţi. Părintele trimite copilul la şcoală şi
se aşteaptă să fie educat acolo pentru că el munceşte şi îi asigură acestuia „toate condiţiile”, dar
trebuie să ţină cont de faptul că el, părintele, are rolul de prim-educator al copilului. Profesorul, pe
de altă parte , face ce prevede programa, nici pomeneală de astfel de activităţi cronofage pentru că
timpul pe care îl are îl foloseşte să facă hârtii. Elevul învaţă concurenţa şi uită să trăiască împreună.
Soluţia este întoarcerea către învăţarea naturală, cea care este în copil prin naştere, cea care
deschide orizonturi, măreşte gradul de autonomie.

Partenerii trebuie să comunice, să lucreze împreună. Copilul este lipsit de încredere în forţele lui şi
trebuie să găsească sprijin în cei care sunt pilonii educaţiei sale : părinţi şi profesori. Părinţii uită
acest lucru şi lasă totul în seama şcolii, cum spuneam, îşi deleagă responsabilitatea. Implicând
părinţii în activităţile şcolare şi extraşcolare, acestea devin mai atractive pentru elevi, iar părinţii
devin mai implicaţi şi mai conştienţi de actul didactic, de importanţa şcolii în viaţa copiilor,
realizând, astfel, progres în activitatea didactică.

Nu trebuie să uităm că toţi copiii învaţă prin imitaţie. Ei empatizează cu adultul şi , prin
imitaţie,caută să înţeleagă ce gândeşte, ce simte adultul. Empatia la vârste foarte mici este absolut
naturală, foarte spontană. Mai târziu, dacă empatia nu este exersată, ei se conformează unor tipare.
Trebuie să alimentăm în copiii noştri empatia. Putem face acest lucru prin joc. Fericirea însă
trebuie învăţată. Am uitat să mai fim fericiţi şi nici copiii nu mai ştiu să fie fericiţi pierzându-şi
astfel interesul, devenind apatici, într-un final plafonându-se.

Copiii sunt viitorul. Dacă vom acorda suficientă atenţie educaţiei lor, dacă vom colabora pentru a-i
creşte şi a-i învăţa să se adapteze schimbărilor permanente din lumea noastră de astăzi şi din cea de
mâine, vom putea asigura continuitatea culturii şi civilizaţiei umane.

619
În desenul alăturat copilul este singur în faţa unor uşi greu de deschis. Să ajutăm copiii!Noi,
oamenii mari din viaţa lor, să îi ajutăm să deschidă uşile închise, să nu fie singuri, să simtă că
suntem lângă ei. Ei sunt singuri pentru că aşa au văzut, şi noi suntem singuri, acţionăm individual,
dar… „Unde-s mulţi, puterea creşte…”. Să facem o horă a unirii, să ne unim forţele pentru a reuşi şi
a forma un întreg sigur, stabil, puternic şi durabil.

620
 Importanța educaţiei pentru timpul liber în viața școlarului mic

Cheaburu Daniela
Școala Gimnazială Bivolărie
Vicovu de Sus

Educația pentru timpul liber există și face parte din”noile educații” şi este importantă, datorită
faptului că timpul liber poate reprezenta un avantaj sau un dezavantaj, în funcţie de modul în care
este folosit. Alger prezintă pericolul reprezentat de timpul liber, spunând: ,,O civilizaţie care nu îşi
foloseşte raţional timpul liber este într-un pericol mai mare decât una care nu are timp liber deloc.”
Iar într-o publicaţie americană autorii ne spun că valoarea timpului liber se măsoară în ceea ce
facem cu el: ,,ne ridică sau ne coboară în marea lume a spiritului, nu a materiei.” (Carlson, R;
Deppe, Th. and MacLean, J, 1963)
Timpul liber reprezintă momentul în care trebuie luate decizii. Selecţia unei acţiuni sau a alteia
depinde în cea mai mare măsură de un sistem de valori, aprecieri şi înţelegeri, interese şi capacităţi
ce sunt în principal promovate prin educaţie. Totodată, gradul de îndemânare în întreprinderea unei
acţiuni, reprezintă cea mai mare garanţie a interesului acordat, plăcerea şi dorinţa de a participa la
această activitate. Prin urmare, educarea timpului liber reprezintă principala responsabilitate
permanentă a şcolii în relaţie cu alegerea activităţilor destinate petrecerii timpului liber sau, altfel
spus, activităţilor de recreere.Recreerea ar putea fi definită ca o activitate socială plăcută, la care
individul participă de bună-voie şi care îi aduce satisfacţie imediată şi de durată. De fapt, recreerea
ar trebui să contribuie la împlinirea unor dorinţe – altfel nu ar aduce satisfacţii – şi să sporească
relaţiile individului.Relaţia educaţie-recreere este foarte strânsă. Multe din activităţile predate la
şcoală ca parte integrantă a educaţiei ar trebui să fie incluse în programe de recreere. Nu sunt
diferenţe de fond între recreerea prin lectură sau prin voleiul învăţat în şcoală, iar finalitatea celor
două moduri de petrecere a timpului liber este în fond aceeaşi. Recreerea şi educaţia ar trebui să fie
indivizibile. La cel mai înalt nivel ele nu pot fi separate Activităţile extraşcolare influenţează
benefic dezvoltarea copiilor. Cu ajutorul lor, copii îşi pot descoperi talentele şi aptitudinile. E bine
ca activităţile extraşcolare să corespundă cu dorinţele şi preferinţele copilului pentru a fi practicate
cu plăcere. Este indicat ca micul şcolar să fie însoţit la început măcar de un părinte pentru a se simţi
în siguranţă şi în largul său. La alegerea din varietatea de activităţi extraşcolare, trebuie ţinut cont şi
de programul şcolarului pentru a nu-l suprasolicita. Se poate opta pentru activităţi de genul: sportul
în viaţa unui copil, lecţii de autoapărare (învaţă despre autocontrol, concentrare), cursuri de
informatică, muzică, dansuri, pictură, balet, teatru (îi dezvoltă simţul artistic, imaginaţia, îi
îmbogăţeşte bagajul de cunoştinţe).Organizarea de activităţi pentru timp liber poate include cele
mai variate teme, după modelul evenimentelor de interes naţional şi internaţional, precum:
Sărbătorirea Zilei europene a siguranţei rutiere; Haloween; Săptămâna Educaţiei Globale; Ziua
Naţională a României; Unirea Principatelor Române; Luna mărţişorului; 9 Mai, Ziua Europei; Ziua
Eroilor; 1 Iunie. Alte exemple de activităţi care pot ocupa timpul liber al şcolarului mic: balet, dans
modern, karate, sport, muzică, activităţi ecologice, protecţia mediului şi animalelor, igiena
corporală şi orală, selectarea şi reciclarea deşeurilor, noi tehnologii, astronomie, combaterea
consumului de droguri, alcool şi tutun, nutriţie, sănătate, siguranţa rutieră, efectul de seră şi
încălzirea globală, protejarea de radiaţiile solare, prevenirea incendiilor, prevenirea violenţei,
precum şi organizarea diverselor cluburi: de artă, de calculatoare, de dramă, de limbi străine, de şah.
În egală măsură există posibilitatea de a promova lectura drept activitate extraşcolară, acest lucru
având scopul de a diminuarea interesul pentru jocurile pe calculator şi pentru alte atracţii care în
exces se pot dovedi dăunătoare dezvoltării intelectuale a şcolarului. Activităţile extraşcolare sunt
atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunostinţe.
copiilor li se dezvoltă spiritul practic,fiecare dintre ei având posibilitatea să se afirme conform
naturii sale.

621
Educația pentru timpul liber este o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice
părinte și cadru didactic trebuie să îi acorde atenţie, adopte o atitudine creatoare atât în modul
de realizare a activităţii, cât şi în relaţiile cu copiii, asigurând astfel oatmosferă
relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.

622
 ,,Tradiții și obiceiuri la români”
Profesor învățământ preșcolar: Cheregi Ana Maria
G.P.P. nr. 45 Oradea

Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite
de atâtea datini şi obiceiuri legate de sărbătorirea Naşterii Domnului.
Aceste sărbătorii de iarnă în special Crăciunul sunt sărbătorile de suflet. Amintirea copilăriei ce ne
revine puternic în suflet şi în minte, zăpezile bogate de alte dăți, colindele şi clinchetele de clopoţei,
mirosul proaspăt de brad dar şi de cozonaci, nerabdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă toate
crează în sânul familiei o atmosferă de linişte și iubire. Obiceiurile legate de sărbători fac parte din
cultura tradiţională a neamului nostru. Obiceiurile ţin de conştiinţa poporului român pentru că
exprimă înţelepciunea populară a acestui neam, sunt esenţe ale bogăţiei noastre spirituale. Cele mai
răspândite şi mai minunate s-au dovedit a fi cele legate de marele Praznic al Crăciunului şi de
sărbătorirea Anului Nou. Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe
lângă colindele propriu-zise - cântece de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova, jocuri cu măşti
(capra, pomul de craciun), - şi o seamă de datini, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi
sau creştine.
Sărbătorile de iarnă la români încep odată cu intrarea în Postului Crăciunului (15 noiembrie) şi ţin
până la Sfântul Ioan (7 ianuarie). Este o perioadă bogată în obiceiuri, diferite de la o zonă la alta,
având în centru marile sărbători creştine prăznuite în această perioadă. Reperele mai importante
sunt:Sf. Nicolae, Postul Crăciunului, Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza şi Sfântul Ioan. În funcţie de
acestea, grupele de tradiţii şi obiceiuri diferă.
De la Sfântul Nicolae până la Sfântul Ioan, românii se simt în sărbători.Cel mai important este
Crăciunul considerat ca sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Oamenii au adaptat-o
creând tradiţii si obiceiuri conform culturi lor specifice .
Pe 6 decembrie, este ziua Sfantului Nicolae. Sfantul Nicolae este făptuitor de minuni și martir
pentru credinţa în Iisus.La români, Sfântul Nicolae este închipuit ca un moş cu barba albă care poate
aduce ninsoarea scuturându-şi bărbia. Datorită tradiţiei occidentale, Moş Nicolae este şi cel care
face cadouri celor mici.
Un obice este ca în seara din Ajun (5 decembrie), parinţii pun în încălţămintea copiilor, pe care
aceştia şi-o pregătesc cu mare grijă, multe dulciuri şi, uneori, jucării. În unele locuri există şi
obiceiul de a pune alături de cadouri şi o nuieluşă care ar trebui să îi cumințească
”Copiii cuminţi primesc dulciuri şi jucării iar cei obraznici nuieluşe “aşa auzeam în copilărie de la
parinţii nostri, și se mai practică și în zilele noastre. .
Un alt obicei la români este „tăierea porcului”. În unele zone ale ţării, porcul se taie de Ignat, adică
în 20 decembrie. Se zice că porcul care n-a fost tăiat în această zi nu se mai îngraşă, căci şi-a văzut
cuţitul. În acea zi se pregătesc bucatele tradiţionale pentru Crăciun: cârnaţi, caltaboşi, jumări,
slănină sau suncă, etc.
Un alt obicei foarte cunoscut este împodobirea pomului de Crăciun, a bradului. Bradul care este
veşnic verde simbolizează viaţa, făcându-se astfel analogie cu viaţa care intră în lume o dată cu
Naşterea Fiului lui Dumnezeu, Căci Cel Ce este Viaţa Se naşte pentru ca noi să dobândim viaţa
veşnică. Datina împodobirii bradului de Craciun pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi
cântecul "O, brad frumos!".
Primele semne ale Sărbătorii Naşterii Domnului le dau grupurile de colindători, care pornesc din
casă în casă, cu o traistă încăpătoare pe umăr, pentru a le ura gazdelor fericire, sănătate şi
prosperitate. Aceste colinde sunt creaţii populare cu text şi melodie, care conţin mesaje speciale
(religioase sau satirice la adresa celor uraţi).

623
Colindătorii vestesc Naşterea Domnului, urează gazdelor sănătate şi bucurii, primind pentru aceste
urări cozonac, prăjiturele, covrigi, nuci, mere colăcei și chiar bani. Cele mai cunoscute colinde
religioase din țara ar pute fi: “O, ce veste minunată”, “Steaua”, “Trei păstori”, “La Vifleim colo-n
jos”, “Aseară pe înserate”, Deschide ușa creștine!.
Începând cu noaptea de 24 spre 25 Decembrie, de la miezul nopţii şi până la revărsatul zorilor
uliţele satelor răsunau de glasul micilor colindători. În oraşe întâlnim colindători odată cu lăsarea
serii şi până în miez de noapte. În unele locuri în noaptea Cracinului putem întâlni şi cântarea
religiosă cunoscută sub numele de “Viflaimul sau Bisericuța“, la care participă copiii. Această
dramă religioasă ne înfăţisează misterul Naşterii Domnului în toate fazele sale. Personajele dramei
sunt Irod şi ceata sa de Viflaim, un ofiţer şi soldaţi îmbrăcăţi în portul ostaşilor români, trei crai sau
magi: Melchior, Baltazar şi Gaspar, un cioban, un prunc şi în unele părţi o paiaţă.Viflaimul apare la
noi pe la sfârsitul secolului al XVIII-lea. Originea lui este apuseană şi se leagă de misterul celor trei
magi ai evului mediu. Introdus de timpuriu în Germania si Ungaria, a pătruns la noi prin saşii din
Transilvania. Din prima formă a Viflaimului, prezentarea magilor şi dialogul lor, s-au dezvoltat pe
rând, prin activitatea micilor cărturari, trei tipuri principale, în cele trei mari ţinuturi: Muntenia,
Moldova şi Ardeal.
Un alt grup de copii colindători care se practică in Ardeal ar fi“ Umblatul cu Pomul“, unde copiii
au diferit roluri cum ar fi: Adam, Eva, Melchior, Gașpar, Cioban și Drac- (copil mascat), ei umblă
din casă în casă jucănd aceste roluri și să vestind Naștere Domnului Iisus Hristos.
Un alt grup de copii umbla cu “Capra“,... capra joacă după fluier.
"Capra" este - de fapt - un om mascat, ascuns sub un costum larg, care ţine deasupra capului un băţ
în vârful căruia este cioplit un fel de cap de capră. “Falca” de jos a “caprei” este mobilă, astfel încât
gura acesteia poate închide sau deschide, dar mai ales poate “clămpăni”, făcând un zgomot specific
și dansează.
În unele zone se mai practică “Feciorii satului“, care au un colind specific și anume “Ficuța“, un
colind foarte vechi, iar după terminarea colindei, feciorii iau la dans ficuțele(fetele celui pe care îl
colindă), aceștia umblă cu colinda pâna termină tot satul de colindat.
În Ajunul Anului Nou, începe umblatul cu Pluguşorul este tot un obicei străvechi agrar. În
Ajunul Anului Nou, cetele de copii intră din casă în casă să ureze, purtând bice (harapnice) din care
pocnesc, buhaie (un instrument specific), clopoţei, tălăngi etc
Sorcova este obiceiul conform căruia în dimineața zilei de 1 ianuarie copiii, dar şi cei mari, merg şi
seamană, simbolic, cu boabe de grâu şi orez, pe care le aruncă în casă şi asupra celor din casă.
Versurile însoţite de urări specifice diferă de la o zonă la alta „Sorcova, vesela/ Să trăiţi, să-
mbătrâniţi/ Ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir/ Tare ca piatra, iute ca săgeata/ Tare ca
fierul, iute ca oţelul/ La anul şi la mulţi ani” sau, o variantă mai scurtă „Sorcova vesela/ Să trăiţi să
înfloriţi/ Ca merii, ca perii, în mijlocul verii/ Ca toamna cea bogată de toate-mbelşugată/ La anul şi
la mulţi ani!”.
În concluzie, pot spune că toate sărbătorile sunt frumoase, dar porind de la colindul: ”Nici o
sărbătoare-n luma/ Nu are mai frumos nume/ Ca nașterea lui Hristos/In Viflaemul frumos….pentru
că, sărbătoarea Crăciunului, este o sărbătoare a bucurii pentru Nașterea Pruncului Iisus care a venit
în lume pentru mântuirea sufletelor noastră dar aceasta minunată sărbătoare mai este numit şi
sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură
de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a
sărbătorilor vor avea un an mai bogat.

Bibliografie
1..Constantin Eretescu –“Folclorul literar al ronânilor”,editura Compania 2007.
2. I.. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 64
3..Narcisa Alexandru Stiuca-Sarbatoarea noastra de toate zilele –sarbatori in cinstea iernii,Editura
Cartea de buzunar,2005

624
 Sceneta de Craciun
Prof. Cheres Simona

NARATORUL:

Într-o lume-nvolburată
Şi-ntinată de păcat
Tatăl îşi trimite-n lume
Pe Fiul Său Preacurat.
În a Sa iubire mare
N-a găsit alt procedeu
Decât să trimită-n lume
Chiar pe Fiul Său.
Şi ca să poată veni-n lume
I-a gătit un loc anume
În sânul Preasfintei Fecioare
De Dumnezeu Născătoare.
Şi la timpul sorocit
Iată-n lume a venit
Copilul cu chip plăpând
Care-i Domnul cel Preasfânt.
Născut din Fecioara Maria
Şi se numeşte MESIA.
Înconjurat de oaste cerească
A venit să mântuiască
Pe omul cel păcătos
Şi pe cel necredincios.

Personaje:

Copiii - 9
Îngeraşii - 9 (îmbrăcați în alb, cu aripi confecționate din diferite materiale)
Mama
Bradul de Crăciun - un brăduţ natural sau artificial, împodobit (element de decor neapărat necesar)
Moş Crăciun - copil îmbrăcat în costum de Moş Crăciun
La început sunt în scenă numai cei nouă copii. Ei cântă un colind
Creştinilor noi astăzi

Creştinilor, noi astăzi

Un praznic mare avem,
Ca să-l putem cunoaşte,
Veniţi la Vifleem.

Că a născut în lume
Pe-Acel Cel aşteptăm,
Maria, Maica Sfântă,
Veniţi, ca să-L vedem.

625
Pe paie, între vite,
Iisus este străin,
Să-I ducem şi noi daruri,
Veniţi la Viflaim.

Să mergem cu păstorii
Şi să Îl preamărim,
Spre-a noastră mântuire,
Veniţi la Viflaim.

Intră cei nouă îngerași, cântând:

O, ce veste minunată

O, ce veste minunată
În Viflaim se arată,
Că a născut Prunc,
Prunc din Duhul Sfânt
Fecioara curată.

Că la Vifleem Maria,
Săvârşind călătoria,
Într-un mic sălaş,
Lângă-acel oraş,
A născut pe Mesia.

Pe Fiul cel din vecie,

Ce L-a trimis Tatăl mie,
Să se nască
Şi să crească,
Să ne mântuiască.

Copiii se bucură de vederea îngeraşilor. Copiii şi îngeraşii se aşează în jurul bradului.

Îngeraşul 1: Auzind la voi în casă

Colindiţa cea frumoasă,
Chiar în seara de Ajun,
Am venit cu Domnul Bun,
Să vă povestim ce-a fost...
Aţi ţinut vreo zi de post?

Copilul 1: Păi... doar o zi, că suntem mici,

Sfinte Înger, dacă zici,
De acum vom ţine trei,
Chiar de suntem mititei...
Mulţumim că aţi venit
Cu răgaz de povestit.
Martori Naşterii aţi fost,
Aţi văzut Pruncul frumos!

626
Îngeraşul 2: Am fost tare bucuroşi
La Naşterea lui Hristos.
Am cântat, am format cor,
Pruncului Mântuitor!
Voi, oamenii, sufereaţi
Şi pe Domnul aşteptaţi;
Voi speraţi să fiţi salvaţi,
Da, de Iad să fiţi scăpaţi!

Îngeraşul 3: Iar chipul Măicuţei Sfinte,

În icoană stă-nainte;
Maica şi Împărăteasa
În iesle a fost să nască...
Ocrotită de-un bătrân,
De Iosif cu suflet bun,
Luminată de o stea,
Care-n raze o scălda;
A născut fără durere,
Un Pruncuţ spre mângâiere,
A născut în noaptea sfântă,
Îngerii şi azi îi cântă!

Toţi îngerii: „Fecioara astăzi".

Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte
Şi pământul peştera Celui neapropiat aduce
Îngerii cu păstorii vestesc
Iar magii cu steaua călătoresc,
Căci pentru noi S-a născut
Prunc tânăr,
Dumnezeu Cel mai-nainte de veci.

Copilul 2: Aş fi vrut să fiu şi eu

Martorul lui Dumnezeu.
Să-L văd gângurind în braţe,
Iar Măicuţa să-L încalţe,
Să-L înfeşe, să-L iubească,
Şi la pieptu-i să-L hrănească!
Să-L alinte, să-L adore,
Să Îl scalde-n aurore!

Îngeraşul 4: Chiar aşa s-a întâmplat!

Parcă-n timp L-ai vizitat!
Animalele-au suflat
În ieste, să-I facă cald!
Şi-au venit din depărtări
Cei trei crai rătăcitori,
Care urmăreau o stea
Ce prea tare strălucea!

627
Îngeraşul 5: Noi călăuzeam pe crai,
Dumnezeu aşa ne-a zis!
Ei aveau dorul de Rai,
Căutau pe Cel promis!
Mândre daruri I-au adus,
Aur, smirnă, ca la regi,
Şi tămâie-ncet I-au pus,
Tu, copile, înţelegi?

Copilul 3: Cum? Trei crai s-au închinat

Pruncului micuţ născut?
Maica Sfântă s-a mirat?
Sau pe toate le-a ştiut?
A ştiu că Fiul ei
Este Fiu de Împărat?
Cine i-a spus Mariei
Tainele de neaflat?

Îngeraşul 6: Tot noi, îngerii, i-am spus,

După voia Domnului,
Ei i s-a vestit de sus
De puterea Pruncului.
Numele I-a pus „Iisus",
Ce înseamnă „Salvator";
Şi de nume, noi i-am spus,
Că va fi Mântuitor.

Copilul 4: Înseamnă că toate

Au fost ca la carte,
Ca-n Scriptura sfântă!
Viaţa I-a fost ştiută!
Şi viaţa, şi moartea,
Toate le-a spus cartea!
Şi naşterea-n iesle,
Preasfânta poveste
S-a împlinit toată -
E adevărată!

Îngerii (în cor): Da, aşa sunt toate,

Ca la Sfânta Carte,
Şi naşterea-n iesle,
Preasfânta poveste
S-a împlinit toată -
E adevărată!

Îngerul 7: Au fost şi păstorii

Martori sărbătorii.
Tot noi i-am chemat
La Pruncu-nfăşat.
Ei oi şi-au lăsat
Pe câmpu-nnoptat,

628
La iesle-au venit,
Pe Prunc L-au găsit.
În suflet le-am dat
Un bucium înalt:
Bucurie mare
Făr' de-asemănare!

Copilul 5: Înseamnă că voi

Ne-nsoţiţi pe noi,
Ne daţi vestea bună,
Ne daţi din lumină!
De ce ne-ajutaţi?
Din drag voi lucraţi?
Sau doar la poruncă,
A Domnului slugă?

Îngerul 8: Lucrăm din iubire,

Pentru împlinire
A voii nespuse
Din ceruri aduse.
A lui Dumnezeu
Domn Arhiereu.
Întâi Îl iubim,
Pe El, şi-L slăvim,
Dară şi pe voi,
Creaţi, ca şi noi;
Mult v-am ajuta,
De v-aţi închina!

Copilul 6: Noi ne închinăm,

Aşa învăţăm,
Aşa ne-a spus mama -
Acasă - şi doamna:

Rosteşte împreună cu toţi copiii rugăciunea „Cruce-n masă".

Cruce-n masă,
Cruce-n casă,
Cruce-n cer,
Cruce-n pământ,
Cruciuliţa unde mă culc,
Cruciuliţa mă păzeşte,
De în zi până în noapte,
Până la ceasul de moarte. Amin.

Copilul 6 (continuă): Şi mai încercăm

Să mai învăţăm
De tot ce e bine,
Să facem în lume.
Singuri, nu putem,
De voi, nevoie avem!

629
Îngerul 9: Gândiţi-vă mereu la Bunul Prunc,
Cum creştea,
Cum învăţa,
Cum înţelepciunea-Şi înmulţea,
Şi de harul sfânt Se umplea!

Copilul 6: Ca El, pot şi eu să ajung?

Îngerul 9: Da! Asemenea Lui,

Fratele Fiului
Şi fiu Tatălui!
Toţi sunteţi chemaţi
Cu El să fiţi fraţi!

Copilul 7 (plângând): Dar eu voiam să fiu cu El atunci,

În noaptea sfântă, să Îl văd pe Prunc,
Să-I dau o plăpumioară de mătase,
Hăinuţe noi, cusute-n fir, frumoase,
Să-i duc şi flori Măicuţei, parfumate,
Şi alte daruri, româneşti, curate...
Dar n-am putut... Căci m-am născut târziu,
Şi Pruncul nu mai este Prunc, eu ştiu!

Îngerul 1: Nu plânge, drag prieten mititel,

Copiii toţi şi-ar fi dorit la fel,
Şi mulţi din cei mai mari ar fi poftit
Pe Prunc să-L vadă, dar n-au reuşit.
Nu plânge azi; în seara asta sfântă
Doar bucuria-n cer şi-n oameni cântă.
(şoptit)Avem să vă mai spunem un secret...

Copilul 8: De ce vorbeşti acum aşa încet?

Îngerul 2: Se naşte Domnul şi-n suflet la voi,

Copii cuminţi ce ascultaţi de noi,
De la Botez pe Domnul L-aţi primit,
De-atunci în voi, ca-n iesle-a locuit,
Şi creşte mare, nevăzut şi bun,
În inimioara voastră e Crăciun;
Daruri Îi daţi când sunteţi cuminţei
Şi liniştiţi, drăguţi şi hărnicei;
Cum au fost craii, şi voi vă-nchinaţi,
În prag de iarnă, mici, nevinovaţi!

Copilul 8 (trist): Dar aş avea ceva de confesat...

Eu nu sunt chiar aşa nevinovat...
Ba am greşit, tare am supărat
Pe mama azi, şi chiar am fost certat!
N-am făcut tema de vacanţă,
Am pus pastă de dinţi pe clanţă,
Pe frăţiorul meu l-am îmbrâncit,
Şi mai presus de toate, am minţit!

630
Îngeraşii: Vai! Vai!

Îngerul 9: Eu te-am văzut şi ştiu ce ai făcut,

Însă mai ştiu şi că rău ţi-a părut.
Nu ai gândit fapte de răutate,
De-acuma, dară, să fugi de păcate,
Să nu îţi faci o rea obişnuinţă
De a minţi fără de socotinţă.
Căci strop cu strop şi bun şi rău se-adună,
Doar pentru bine,-n cer primeşti cunună!

Copilul 9: Ar trebui să mergem la culcare,

Dar nu-nainte de o închinare.
Pentru că astăzi îngeri ne-au venit,
O rugă sfântă către ei trimit
Şi mulţumesc de sfaturi şi sosire,
De bunătate şi bună vestire,
Haideţi, cu toţii, să ne spunem ruga,
Căci vine Moşul, Moşul cu desaga!

Toţi copiii: Înger, înger, îngerel,

Vino pe al razei fir,
Pe-un gând tainic, subţirel,
Răspândind în casă mir;
Vino pe umărul drept,
Cu aripi îmbrăţişând;
Să-mi dai sfatul înţelept,
Când în rele mă afund.
Vino, înger, îngeraş,
Pe umăr de copilaş!

În timpul rugăciunii, fiecare înger păzitor vine în dreapta fiecărui copil (la copilul 1 - îngerul 1
ş.a.m.d.)
Apoi îngerii se retrag, devenind nevăzuţi pentru mamă, iar copiii par să aţipească. Intră mama, cu o
beteală pe care o pune pe brad.

Mama: Copiii mei s-au şi culcat...

Aşa cuminţi, e de mirare...!
Nu mi s-au plâns, nu s-au certat,
Probabil sunt în aşteptare!
Să intre Moşul, hai, tiptil,
Să pună darurile toate
Sub brad, ca dorul de copil
Să se-mplinească peste noapte!

Intră Moşul şi pune desaga cu daruri sub brad. (pot fi daruri reale sau cutii frumos ambalate).

631
Moşul: Of, păcat că s-au culcat,
Tare i-aş fi ascultat,
Un cântec, o poezie,
Să-mi spună care ce ştie!
Că mi-s dragi aşa micuţi,
Şi-i ştiu că la minte-s iuţi!
Le dau şi ce n-am în sac:
Sănătate, lenei leac,
Bucurii în clipe mii,
Fericiţi-i pe copii!

În final, se aude o melodie de colind.

632
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. înv. Chira Emőke

Liceul Teoretic Nicolae Bălcescu

Educația este un proces împărțit între părinți și profesori, al cărui obiectiv este formarea integrală a
copiilor.

Pentru a duce la bun sfârșit o educație integrală este necesar să existe canale de comunicație și
acțiuni ale familiei cu școala, doar așa se produce dezvoltarea intelectuală, emoțională și socială a
copiilor, în cele mai bune condiții. Colaborarea familiei cu școala dezvoltă copiilor impresia că, deși
se află în două spații diferite, ele sunt complementare. Participarea activă a părinților în viața
școlară a copiilor se materializează printr-o mai bună autostimă a copiilor, un randament școlar mai
bun, relații și atitudini pozitive ale părinților despre școală.
Familia și școala trebuie să împartă responsabilitățile în educarea copiilor. Ambii au un rol
fundamental în dezvoltarea integrală a copilului. Colaborarea familiei cu școala are o importanță
majoră, cu efecte pozitive asupra elevilor, părinților, profesorilor, școlii și comunității.
Între familie și școală trebuie să existe o comunicare foarte strânsă. Dacă un profesor vrea să educe,
trebuie să colaboreze cu părinții, pentru ca efortul pe care îl realizează la clasă să aibă continuitate și
în restul zilei.
Atât școala cât și familia sunt responsabile de:
*Transmiterea de norme, valori și obiceiuri;
*Dezvoltarea autonomiei copilului;
*Transmiterea de cunoștințe (deși acest proces are loc în școală, familia transmite copilului
modalități de învățare, completează cunoștințele și dezvoltă dragostea pentru lectură);
*Învățarea responsabilităților (implică acceptarea normelor de comportament, de ordine, curățenie,
mici responsabilități familiare și școlare).
În societatea noastră, educația familiară și școlară joacă un rol foarte important în achiziția de
cunoștințe și comportamente ale copilului, de aceea ambii trebuie să aibă responsabilități și roluri
complementare. O bună interacțiune între școală și familie, oferă copilului o imagine de apropiere
între persoanele care se ocupă de el, astfel, acesta se simte familiar și în siguranță în cadrul școlii.
Fiecare relație familie-profesor este unică și originală, de aceea trebuie să fie individualizată și
bazată pe încredere și cunoaștere reciprocă.
Există mai multe forme concrete de colaborare dintre școală și familie, ele se deosebesc în funcție
de scopul urmărit și de modul de realizare:
 Referatele prezentate în fața părinților cu anumite prilejuri, cu teme pe bază de fapte și
date concrete (ex.”Influența familiei asupra personalității copilului);

633
  Organizarea unor expoziții cu lucrări executate de copii;
 Participarea părinților la activități demonstrative;
 Convorbirile cu familia (pot avea loc spontan sau organizat, din inițiativa
profesorului sau a părinților);
 Consultări individuale;
 Vizitele-constituie o altă formă de colaborare. Includem aici ambele variante, vizitarea
familiei de către cadrul didactic și vizitarea unității de învățământ de către părinți;
 Organizarea de activități extracurriculare, organizate și desfășurate împreună cu
părinții (vizite la muzee, patiserii, fabrici, etc);
 Participarea părinților alături de copii la diverse ateliere de lucru, organizate de cadrul
didactic;
 Serbările copiilor cu diferite ocazii (Crăciun, 8 Martie, Sfârșit de an școlar, etc).

În concluzie, familia și școala sunt cele care influențează dezvoltarea individului și procesul
educativ, de aceea este foarte importantă colaborarea tuturor celor care intervin în procesul de
dezvoltare și formare al copilului.

634
 SERBĂRILE ŞI ROLUL LOR ÎN CADRUL
PARTENERIATULUI CU PĂRINŢII

Prof. Înv. Preşcolar: CHIRA MIHAELA IOANA

GRĂDINIŢA P.P.,,PITICOT”/G.P.N.NR.1 CÎMPENI

Ce scop au serbările şi pentru ce le organizăm?

Răspunsul ar fi următorul:încercăm să ajungem la sufletul copilului oferindu-i
un moment de destindere , de bună dispoziţie , totodată obişnuindu-l să –şi stăpânească
emoţiile porovocate de prezenţa spectatorilor , părinţi,colegi,bunici, prieteni şi alte personaje
necunoscute.
Părinţii sunt cei mai receptivi, mai deschişi şi mai dornici de a participa la astfel de activităţi, acolo
putând lua parte la un crâmpei din activităţile desfăşurate de copiii lor în grădiniţă. Sunt dealtfel
sprijinul real în realizarea acestui gen de activităţi prin implicarea în realizarea costumaţiilor
specifice sau a decorurilor necesare.
Acestea sunt planificate în preajma unor evenimente , iar rolul educatoarei în
acest gen de activităţi este unul bine stabilit şi anume de a-i ajuta pe copii să se împrieteneas-
că , să formeze unele legături afective.
Recitând , dansând , cantând , interpretând rolul unui personaj copilul îşi formează
şi-şi perfectionează unele deprinderi artistice , toate contribuind la dezvoltarea dragostei
faţă de artă , faţă de frumos. Stabilirea unei legături între artă şi practicarea ei se face prin
intermediul serbărilor şcolare.
Prin intermediul serbărilor şcolare se clădeşte şi se perfecţioneaza voinţa ,se con-
turează perseverenţa , respectarea unor linii melodice, executarea unor mişcări pe o melodie
dată , interpretarea unor personaje , recitarea unor poezii.
Despre cât de importanta este serbarea în viaţa copilului şi chiar pentru părinţii aces-
tuia şi ce implicaţii are aceasta în dezvoltarea personalităţii copilului sunt de precizat câteva
idei:
serbarea antrenează întreg potenţialul intelectual,moral,estetic , afectiv , volitiv şi
fizic al copilului;
-înlesneşte participarea activă a copilului la construirea propriului traseu de învatare;
-serbările sunt dorite de copii pentru climatul ludic ce-l crează şi atmosfera încarcată
de emoţii;
-este o oportunitate de a relaţiona cu grupul într-un alt mod ;
- îi ajuta pe copii să-şi disciplineze comportamentul;

-oferă posibilităţi multiple de a cunoaşte mai bine copilul cu preocupările,interesele

şi aptitudinile sale.
Date fiind implicaţiile serbărilor în evoluţia copilului , s-a studiat cu interes problematica
acestora , formulând în decursul anilor o seamă de cerinţe cu relevanţa în reuşita serbării.Sunt de
subliniat câteva idei în acest sens pentru toate educatoarele preocupate de această modalitate de
educaţie nonformală:
în proiectarea scenariului unei serbări se iau în seama doua componente majore: mişcarea ,
atmosfera de veselie şi destindere ,pe de o parte, şi atmosfera încarcată de emoţii ce produce o
tensiune interioara fiecărui copil ,pe de altă parte;
-să avem o orientare clară asupra momentelor din anul şcolar când organizam ser-
bările (dacă sunt organizate prea des scade interesul copilului pentru acest gen de manifestări);
- selectarea cu maximă atenţie a genurilor artistice pe care dorim să le abordăm , luând
în considerare şi aspectul static/dinamic;
-rolurile din program să fie prezentate în versuri pentru a uşura memorarea lor şi

635
 transpunerea copilului în rol;
pregătirea serbării trebuie să fie eşalonată în timp pentru a evita suprasolicitarea
copiilor şi dereglarea programului zilnic;
-conţinuturile selectate să fie interesante şi accesibile copiilor;
- este important ca fiecare copil să fie repartizat în program după criterii obiective;
-reuşita serbării depinde de costumaţiile pregătite cât şi de expresivitatea decorului;
-educatoarea să fie pregatită de a gestiona posibilele conflicte ce se pot ivi între copii
şi chiar unele nemulţumiri ale părinţilor;
-durata serbării să fie proporţională cu vârsta ( copii mici o jumătate de oră , cei mari
o oră cu tot cu pauze);
Privind lucrurile din perspectiva calităţii şi din perspectiva unui dascăl de şcoală nouă ,
îndrăznesc să spun că nici serbarea nu poate fi lasată în vechile-i tipare.Constituită ca mijloc al
educaţiei ce acţionează pregnant în planul personalitaţii se face apel la toată gama trăirilor
afective lăsând însemnate amprente în planul evoluţiei generale a copiilor,cred că merită toată
atenţia şi strădania noastră în a o primeni.

BIBLIOGRAFIE
Ion Apostol Popescu : "Studiu de folclor si arta populara"
Revista "Invatamantul prescolar" 1-2 2000
P. OSTERRIETH, Copilul şi familia, (1973), ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti;

636
 Vine Crăciunul

Prof. Chira Mihaela

Colegiul Național ”Elena Ghiba Birta”, Arad

Vine Crăciunul și mă uit în sufletul meu, ca să văd ce mai simt

acum în așteptarea acestei mari sărbători, care mi-a fascinat
copilăria și mai apoi pe cea a fiicei mele.
Trebuie să recunosc că sunt confuză. Sau parcă puțin goală
sufletește. Ceva s-a schimbat, am obosit dar îmi tot repet, vine Crăciunul, vine Crăciunul în speranța
că amintirile de neprețuit pe care le am, mă vor întări, mă vor impulsiona să nu renunț la ceea ce, cu
atâta dragoste bunicii și părinții mei s-au străduit să mă învețe și anume respectarea tradițiilor,
bucuria de a dărui, de a fi împreună, de a ne bucura.
Dar e greu…
Acum nu mai sunt cu excepția mamei mele, niciunul
dintre ei, bunica s-a dus prima și bunicul a urmat-o
curând, într-un an, pentru că nu a mai găsit, pur și
simplu, vreun sens în a supravieţui singur. Și nici tatăl
meu, nu mai e….Of, lângă el, totul a fost posibil.
lângă el am crezut mereu în Moș Crăciun. Am încercat
să transmit ”bogăția„ aceasta și fiicei mele, însă undeva
pe parcurs, am clacat. De câțiva ani, la mine acasă,
Crăciunul vine si trece.
Însă ceea ce totuși mă menține pe ”linia de plutire”, în această perioadă, a sărbătorilor , este dorința
de a dărui. A fost întotdeauna o latură importantă a ființei mele. Să fiu bună, așa cum tatăl meu mi-o
spunea mereu.
Și asta, le spun și eu mereu, elevilor mei
La una din școlile în care am predat, am avut mulți copii instituționalizați, copii din comunități de
romi, care, să-mi fie cu iertare, poate că aveau și primeau mai multe decât un copil care provenea
dintr-o familie cu greutăți financiare. Ba, mai mult, considerau că li se cuvine, totul. Desigur că, nu
am putut să fiu un simplu spectator si am considerat că este de datoria mea, ca dascăl, să mă implic,
să încerc să schimb această mentalitate.
Am început prin a-i întreba: ”Tu poți să dăruiești?” Răspunsul, evident, a venit târziu, și așa cum m-
am așteptat, prin întrebarea ”CE?”
Le-am vorbit despre toleranță, implicare și responsabilitate.
Le-am propus activități în care să creeze, să lucreze în echipă, să confecționeze mici lucrușoare, să
colinde, să comunice, să fie veseli ,că sunt împreună, să hotărască cui și ce pot dărui.
Și în final, de comun acord, au hotărât că, vârstnicilor singuri, le-ar face o mare bucurie, să-i
viziteze, să le colinde, să-i țină pentru câteva clipe, de mână.
Iar ceea ce a fost impresionant, au adunat și ceva bănuți, din alocațiile lor, pentru fructe.
Am fost mândră de ei. Chiar dacă până ce am ajuns acolo, priveau încă cu detașare specifică vârstei
și a mediului din care proveneau, toată acțiunea noastră, când au văzut lacrimile din ochii bătrânilor,
cred și sper și astăzi, că ceva în suflețelele lor, a vibrat suficient de tare încât, să nu uite niciodată
că:
„Dacă ceea ce primești iți poate fi furat, cine are puterea să-ți fure ceea ce dăruiești?”

637
Pozele sunt doar pentru exemplificare.

638
 Importanta activitatilor educative in parteneriat cu parintii

Autor , Prof. Chiran Magdalena

Liceul Udriste Nasturel
Comuna Hotarele Jud. Giurgiu

John Dewey, „educația este un proces al vieții și nu o pregătire pentru viață.

Termenul de „parteneriat” se bazează pe premisa că partenerii au un fundament comun de acţiune şi

un principiu al reciprocităţii, ceea ce le permite să-şi unească eforturile spre atingerea unui ţel
comun. Cercetările realizate în domeniul educaţiei arată că, indiferent de mediul economic sau
cultural al familiei, când părinţii sunt parteneri cu şcoala în educaţia copiilor lor, se observă o
îmbunatăţire a performanţelor elevilor, o mai bună frecventare a şcolii, precum şi o reducere a ratei
de abandon şcolar sau chiar a scăderii delicvenţei juvenile, lucru ingrijorator pentru sistemul de
invatamant din zilele noastre.

Pentru părinţi, momentul în care copilul trece pragul scolii, e momentul în care ei trec de la
statutul de primi educatori ( familia fiind prima şcoală a copiilor) la cel de parteneri ai şcolii.
Aceasta nu înseamnă că rolul părinţilor în educaţia copiilor s-a încheiat, ci doar că începe o nouă
etapă în care părintele împarte acest rol cu educatorul, învăţătorul, iar mai târziu cu profesorii
respective dirigintii. Părinţii continuă educaţia copiilor în familie, dar odată cu începerea şcolii
apare nevoia de colaborare cu aceasta, chiar de implicare activă în cadrul ei realizandu-se o relatie
de colaborare parinte-scoala. .Atunci când cele două medii educaţionale respective şcoala şi familia
se completează şi se susţin, ele pot asigura într-o mare măsură o bună integrare a copilului în
activitatea şcolară, dar şi în viaţa sociala o integrarea absolute necesara in realizarea cetateanului de
maine al societatii romanesti.

De aceea, proiectarea unor activități în parteneriat cu părinții este benefică, mai ales atunci când are
drept scop promovarea unor schimbări în mentalitatea tradiţională a părinților în raport cu poziţia
copilului în familie, implicarea acestora în activităţile şcolare, reducerea absenteismului școlar.

Activităţile ar trebui să se focalizeze pe trei direcţii principale de acţiune:

 Dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii copii;
 Stimularea activităţii în grup;
 Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de expoziţii,
concursuri, serbări alaturi de parinti/familie.
 Educaţia extraşcolară permite implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai mare măsură
decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme specifice
de verificare şi apreciere a rezultatelor.
Activităţi de tipul serbărilor şcolare organizate cu diferite prilejuri sunt foarte cunoscute şi îndrăgite
de elevi și părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în
căutarea şi sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema
aleasă. Se considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
Parteriatele cu părinţii au avut rezultate pozitive nu doar pentru aceştia, ci şi pentru elevi, şi asupra
şcolii, sau a altor parteneri: părinţi mai receptivi la cerinţele şcolii, părinţi ce vor acorda sprijin
susţinut copiilor, părinţi ce se vor instrui şi se vor educa alături de copiii lor, care se vor mobiliza
pentru a obţine rezultate mai bune la învăţătură, care se vor bucura de interesul părinţilor pentru a le
diversifica activităţile de timp liber, descoperind în părinţi adevăraţi prieteni . Importanţa acestor

639
parteneriate este lesne de observat în contextul unui proces instructiv-educativ care are în centrul
său elevul, iar părintele devine nu doar un factor direct implicat în educaţia propriului copil şi a lui
însuşi, ci şi un veritabil partener al şcolii.Actiunea adulţilor ar trebui să fie orientată nu doar spre
copilul de care sunt legaţi, ci către toţi copiii. În fond, îi pregătim pe copii pentru o societate mai
bună, mai democratică şi nu trebuie să ne fie indiferent cum se vor comporta copiii noştri peste 15-
20 de ani.

Bibliografie ;
- w.w.w. didactica.ro ;
-Revista Nationala de Educatie si Cultura
Tribuna Invatamantului

640
 Importanţa activitatilor educative în parteneriat cu părinţii

Camelia Chirchiboi
Şcoala Gimnazială Vasile Alecsandri, Brăila

Se ştie că responsabilitatea educării copiilor aparţine familiei, părinţii fiind primii educatori. Mai
apoi, intrând în grădiniţă şi şcoală, ei iau contact cu educatorul, cel care le formează primele
deprinderi şi, mai apoi, le transmit cunoştinţele elevilor. Un punct important în definirea traseului
elevului în şcoală şi în obţinerea rezultate deosebite îl constituie legătura dintre familie şi şcoală.
Copilul este la începutul şcolarităţii neîncrezător în forţele sale. El face un efort uriaş şi de aceea
acţiunile sale sunt înlesnite dacă activitatea sa este sprijinită în egală măsură de cei doi membri
importanţi pentru formarea şi educarea lui.
Educaţia extraşcolară reprezintă mediul în care elevul se poate manifesta şi sub alte aspecte decât
cele din cadrul programului şcolar. Ea permite folosirea eficientă a timpului liber, dezvoltarea unei
vieţi asociative, dezvoltarea capacităţii de a lucra în grup şi de a colabora. De aceea proiectarea şi
desfăşurarea unor activităţi de parteneriat cu părinţii e benefică elevilor.
Am desfăşurat astfel la clasă o activitate cu tema Sărbători de iarnă care a presupus următoarele
secvenţe.
-cantec Iarna e vecina noastră
-secventa de film Singur acasă 2
-textul narativ Poveste de Crăciun (citire explicativă cu predicții orale, trăsăturile textului narativ si
momentele subiectului)
-metoda cadranelor(lucru în echipă)
-Gramatica lui Moș Crăciun (activitate individuală)
-confecționare de marionete(spiriduși, zâne, Moș Crăciun, om de zăpadă,brăduț)
-cântec Omul de zăpadă valorificând marionete confecționate dimineața la AVAP
-texte de felicitare pentru o persoană dragă
-scrisori pentru Moș Crăciun+ scrisoarea învățătoarei
-scena biblică Twinkl -(activitate derulată în colaborare cu părinții)- confecționare de personaje,
repovestirea întâmplărilor prilejuite de Nașterea lui Isus
-Colinde si obiceiul cu ursul

Părinţii au fost bucuroşi să se implice în activităţile cu elevii, au colaborat în realizarea produselor

şi s-au bucurat de rezultatele obţinute. Prin forma de lucru pe care am adoptat-o, am încercat să îi
determin pe părinţi să conştientizeze care sunt lucrurile bune pe care le deţin copiii lor, dar şi
problemele pe care le întâmpină în activitatea şcolară, ba chiar să-şi ridice semne de întrebare
privind metodele pe care le folosesc în educarea lor.

641
642
 Necazul lui Moş Crăciun

Ed.Chiriac Luciana
Gradinita Nr. 1 Panciu Jud.Vrancea
Prezentatorul : Prieteni dragi , ştiţi de unde vin ? Din atelierul lui Moş Crăciun .
Zeci de spiriduşi harnici pregătesc darurile pe care Moşul
le va lua în sacul lui .

,,Vai , vai , vai …” , se aude un strigăt.

Spiriduşii ciulesc urechile.
- Vai , vai , vai ! Se aude din nou şi apare spiriduşul Cipicot , care cu
Cipicot : sufletul la gură şi lacrimi în ochi anunţă: ,,Moş Crăciun s-a
accidentat !”
Spiriduşii : Vai , vai , vai …! ( Murmură ceilalţi spiriduşi )

Spiriduşul I : - Cum aşa , cum aşa ?

Cipicot : - Ei , bine , Moşul se antrena pentru intratul pe coş , ştiţi , în sala mare
unde-i un cămin special pentru aşa ceva . Numai că nu ştiu cum s-a
agăţat sacul , s-a desprins o cărămidă şi Moşul a căzut până la
parter . Acum zace acolo cu piciorul scrântit .

Spiriduşul II : (îl corectează )

- Luxat ! Moş Crăciun nu poate fi scrântit !

Spiriduşul III: - Să mergem să-l ajutăm ! Pregătiţi un scaun , multe perne şi chemaţi
mai repede un doctor !

Cativa spiridusi aduc un scaun si multe perne pe care le pun pe scaun si

in fata lui.
Ceilalti alearga în toate direcţiile,încurcându-se printre cutii cu
bomboane , mingi , jucării şi altele . Toţi vor să facă ceva şi nimeni nu
face nimic .
Apare Moş Crăciun , care şontâc , şontâc se instalează pe scaunul cu
multe perne pe care l-au pregătit spiriduşii .
Moş Crăciun : Hai , ce vă uitaţi aşa , mi-am scrântit un picior , nu-i mare lucru !

Spiriduşul II : - Luxat !

Moş Crăciun: - Luxat , scrântit ,problema e că mai sunt trei zile şi trebuie să plec în
lume să împart darurile copiilor . Toţi mă aşteaptă şi nu pot lipsi sub
nici un motiv .

Spiriduşul IV: - Un doctor , un doctor !

Ca din pământ apare Vindecătot , doctorul spiriduşilor , care oblojeşte

cum poate piciorul Moşului , apoi exclamă :
Vindecătot : - În trei zile… numai Licoarea Aurorei îl poate vindeca pe Moş
Crăciun …

Moş Crăciun : - Cine are aşa ceva ?

643
Vindecătot . - Zâna Zăpezii , Prea Bunule .

Moş Crăciun : - Păi , daţi – i un telefon , un fax , ceva … e-mail …

Spiriduşul I : - Nu avem aşa ceva .

Moş Crăciun: - Nici măcar un mobil ?

Spiriduşul I : - Păi ….

Moş Crăciun : - Să vină aprovizionarea ! Ce păzeşte aprovizionarea , aşteaptă să-mi

rup picioarele ca să avem un mijloc de comunicare ?

Apare spiriduşul de la aprovizionare . Moşul se face ocupat cu catastiful

în care notează dorinţele copiilor , apoi spune cu glas supărat :

Moş Crăciun : - De ce nu avem telefon ?

Spiriduşul cu - Păi , Prea Bunule , ai refuzat tot timpul . Ai spus că sute de ani n-ai
aproviziona- avut nevoie de telefon sau fax , sau orice altceva şi că te-ai descurcat
rea : de minune , aşa că… mi le-ai tăiat din buget.

Moş Crăciun - Hm , hm , de la anul vom lua de toate , dar acum ce facem ? Cum
dăm de Zâna Zăpezilor ?

Spiriduşul I - E la Palatul din Nord . Dacă s-ar duce cineva…

Moş Crăciun : - Cine să se ducă pe vremea asta ? Te duci tu ?

Se lasă liniştea . Fiecare spiriduş priveşte în altă parte sau îşi face de
lucru , trăgându-se de moţul căciulii .

Cipicot : - Mă duc eu , Moşule .

Moş Crăciun : - Măi , tu eşti aşa de mic ! Îţi trebuie o ancoră să nu te ia vântul .

Spiriduşul IV - Să-ţi pui nisip în buzunare.

644
 PROIECT EDUCAȚIONAL NAȚIONAL
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările școlare

Prof. înv. primar Manuela Chiriac

Școala Gimnazială Nr. 26, Galaţi
Nimic din ceea ce făureşte omul in existenta sa pe acest pământ nu se ridica atâta la sublim, la
creaţie la dăruire de sine, jertfa si îndeplinire, pe cat este creşterea, educarea si dezvoltarea copiilor
cea mai deplina si sensibila bucurie a vieţii. Între factorii educaţiei familia a fost şi este considerată
ca factor prioritar şi primordial deoarece în ordinea firească a lucrurilor educaţia începe din familie
motiv care l-a determinat pe Loisel sa afirme că „ în familie si pe genunchi mamei se formează ceea
ce este mai valoros pe lume-omul de caracter”
În cadrul activităţilor educative, părinţii trebuie să ţină seama de particularităţile de vârstă si
individuale ale copilului, de faptul că fiecare etapă de vârstă se caracterizează prin trăsături
definitorii care o diferenţiază pe cea precedenta de cea următoare. După naştere în viaţa copilului
intervin transformări atât din punct de vedere fizic cât şi psihic. Sub influenţa condiţiilor de viaţă ca
şi a educaţiei el poate fi dirijat în direcţia dorită, întrucât organismul are o mare putere de creştere şi
dezvoltare fiind şi foarte maleabil. Ca urmare, acţiunile educative exercitate de părinţi trebuie să fie
raţionale şi continue, să se bazeze pe faptul că dezvoltarea psihică a copilului se realizează în
strânsa legătură cu dezvoltarea sa fizică.
Procesul de dezvoltare nu trebuie înţeles ca o adăugire la ceea ce a fost la naştere, ci ca o
transformare calitativă ce se realizează pe măsură ce organismul copilului creşte. În funcţie de
caracteristicile anatomo-fiziologice, părinţii pot folosi metode şi procedee educative adecvate
fiecărui copil, ei pot contribui la dezvoltarea personalităţii acestuia. Până la vârsta de 3 ani părinţii
constituie primul exemplu, unicul model de viaţa, de comportare, cu ce mai mare influenţă asupra
copilului.
A.S Makarenko a acordat o importanţă deosebită puterii exemplului pe care familia îl are în
educaţie. „ Bazele educaţiei se pun până la 5 ani - spunea el -ceea ce aţi făcut până la 5 ani
reprezintă 90 % din întregul proces educativ; după aceea educaţia omului continuă, prelucrarea
omului continuă, dar în general, voi începeţi sa gustaţi roadele căci florile pe care le-aţi îngrijit au
fost pana la 5 ani”.
Pe parcursul activităţii mele didactice am încercat să cunosc familiile copiilor condiţiile de viaţă,
regimul de activitate şi odihna raportul dintre părinţi, părinţi-copii precum si climatul familial în
general. Am încercat să conştientizez familiile de rolul şi importanţa care o au în formarea
propriilor copii. Copiii nu au nevoie numai de mâncare şi îmbrăcăminte, ci şi de afecţiune din partea
noastră ca părinţi. Trebuie sa le fim exemplu prin toata activităţile desfăşurate să fim înţelegători şi
preocupaţi de ei, de ceea ce fac. Am întâlnit copii a căror părinţi erau inconsecvenţi în exercitarea
influenţelor educative - uneori prea indulgenţi, alteori prea exigenţi, faţa de comportamentul
copiilor – făcând să apară manifestări violente ale acestora, legate mai ales de satisfacerea unor
trebuinţe organice. Prin frecventarea şcolii şi printr-o bună colaborare cu familia am reuşit sa
înlăturăm aceste manifestări negative.
Chiar dacă locuiesc la ţară părinţii sunt foarte preocupaţi ca fiecare copil sa beneficieze de
instrucţie conform posibilităţilor sale, antrenându-se şi ei în acest sens. Aceştia participă cu mult
interes atât la realizarea obiectivului prioritar al şcolii, adaptarea la regimul activităţii şcolare dar şi
activităţilor extraşcolare.

645
Serbările pe care le-am organizat cu diferite ocazii au fost un bun prilej de cunoaştere si satisfacţie
reciprocă. Chiar daca uneori am avut emoţii în procurarea costumaţiei copiilor la unele scenete
acestea s-au rezolvat datorita interesului si preocupării părinţilor. Cu foarte multa bucurie şi
satisfacţie şi-au scos din lada de zestre costumele populare pentru a participa la concursurile
judeţene pentru şcolari sau la realizarea proiectelor tematice.
Exemplele de dragoste de comportare delicată şi de respect ii fac pe copii să nutrească la rândul lor
dragoste şi respect la rândul lor, faţă de fraţi şi mai târziu faţă de fraţi şi de colegi. În teoria
pedagogică, precum şi în practica educaţională, noţiunea de dragoste nu poate fi gândită decât
împreună cu noţiunea de exigenţă. Actul pedagogic fie în şcoală, fie în familie, evoluează pe
cadranul dragoste – exigenţă, iubire – respect, autoritate – încredere. Nu teama de pedeapsă trebuie
să îl determine pe copil la acţiune ci plăcerea de a îndeplini o sarcină, de a se bucura de aprecierea
celor din jur şi de a se afirma ca personalitate.

646
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT CU
PĂRINȚII/ SERBĂRI ȘCOLARE

prof. înv. primar CHIRIAC VIOLETA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ MURIGHIOL, JUDEȚUL TULCEA

Școala își propune să formeze multilateral personalitatea elevilor, să-i pregătească pentru viață,
ținând seama mai ales de perspectivele viitorului previzibil, acordând atenția cuvenită bogăției de
forme pe care se structurează comunicarea umană contemporană.
Desfășurarea educației din perspectiva principiului educației permanente contribuie într-o mare
măsură la asigurarea articulării conținuturilor asimilate de elevi prin canalele formal, nonformal,
informal.
Educația se realizează prin acțiuni educative. Unele dintre aceste acțiuni educative se află în afara
sistemului de învățământ, dar este menit să atingă scopurile pedagogice. De aceea școala nu rămâne
indiferentă față de marea bogăție de forme de educație extrașcolară pe care se structurează
comunicarea umană contemporană.
Școala și familia reprezintă cei mai importanți factori educaționali, fiind adevărați piloni ai
educației. Ei pot pune în aplicare acest proces de educare a ființei umane în devenire.
Implicarea părinților în organizarea și realizarea unor activități extrașcolare (serbările școlare),
sudează colectivul lărgit al clasei (elevi, părinți, învățător), favorizează cunoașterea reciprocă,
aprecierea efortului și rezultatelor, constituie o nouă experiență de învățare pentru fiecare.
Serbările școlare dedicate unor evenimente importante din viața de elev sunt un prilej de a îmbina
frumos arta cântecului cu euritmia. De altfel, pe aproape întreaga perioadă școlară, cântul și
cuvântul merg mână în mână. Virtuțiile muzicale ale cuvintelor sunt puse în valoare prin melodie,
iar accentele expresive ale unei linii melodice sunt subliniate prin îmbinarea de cuvinte. Adeseori în
timpul cântecululi, elevii însoțesc cuvintele organizate ritmic și melodic cu mișcări ale corpului prin
care amplifică mesajul transmis.
Sărbătorile de iarnă ale Crăciunului și Anului Nou cumulează numeroase obiceiuri populare
tradiționale, de o deosebită bogăție folclorică, adesea cu realizări artistice remarcabile: mersul la
colindat, mersul la urat cu plugușorul, jocurile cu măști, țurca și dansurile, călușeii.
Foarte bine sunt valorificate obiceiurile de iarnă în cadrul sebărilor școlare organizate în luna
decembrie prin dansuri populare, montaje literar-muzicale și dramatizări despre Nașterea Domnului,
despre iarnă, brad, Moș Crăciun, colinde.
Serbările școlare cultivă capacitățile de comunicare și înclinațiile artistice ale elevilor, atenția,
memoria, gustul pentru frumos, lărgesc orizontul spiritual al elevilor, contribuind la acumularea de
noi cunoștințe, la îmbogățirea trăirilor afective și sentimentelor estetice. Ele vin în ajutorul afirmării
și formării personalității elevilor. În timpul prezentării programului artistic, elevul-artist îi va avea
ca spectatori pe colegii de școală, dar și pe părinții și învățătorii cărora va trebui să le recite sau să le
cânte, exprimând trăirile care îl copleșesc.
Realizarea programului artistic presupune o muncă laborioasă, de căutări și de creație din partea
învățătorului. În cadrul serbării, învățătorul este regizor, coregraf, pasionat culegător de folclor, poet
și interpret model pentru micii artiști.

Desfăşurarea serbării cuprinde mai multe momente:

- comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
- comunicarea temei, cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul, ceea ce
favorizează receptarea, sporeşte eficienţa învăţării;
- perioada de pregătire a serbării, dorinţa de succes, sudează colectivul, impulsionează în mod
favorabil face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească;

647
 - desfăsurarea programului– fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul programului
pentru a se simţi parte integrantă a colectivului, să fie conştient că şi de participarea lui depinde
reuşita serbării.
Pentru ca elevii să-și motiveze participarea la această aleasă activitate, este foarte importantă
atmosfera realizată în timpul repetițiilor, caracterizată prin bună dispoziție, dar și prin seriozitate.
Șansa de reușită a serbărilor este dată de varietatea programului artistic, în măsură să valorifice
talentul de recitator al unora, calitățile vocale, de ritm și grație ale altora, dar și destoinicia pentru
realizarea costumelor și decorurilor.
Versul, muzica vocală și instrumentală, gimnastica ritmică, scenetele pline de haz, armonios
îmbinate, asigură varietatea și dinamismul spectacolului.
Micii artiști trebuie încurajați, stimulați, pentru a realiza buna dispoziție și participarea cu interes
de-a lungul pregătirii și desfășurării spectacolului.
Spiritul de observație, gândirea, exprimarea se pot forma și dezvolta în cadrul unui proces educativ
de durată din care fac parte și aceste activități educative, serbările școlare.
Suntem datori să-i învățăm pe copii ceea ce este românesc, să se aplece cu dragoste și respect spre
folclor, să păstreze ceea ce avem și să transmită mai departe.
Creșterea și educarea copiilor în cultul pentru respectarea și păstrarea obiceiurilor și tradițiilor
revine tuturor factorilor implicați în instrucție și educație.
Serbările școlare sunt momente de maximă bucurie atât pentru copii, cât și pentru părinții lor. Ele
aduc lumină în suflete, dau aripi imaginației, entuziasmului și rămân de-a pururi ca momente de
neuitat în viața fiecăruia.

Bibliografie:
▪ Călin, Marin, Teoria și metateoria aciunii educative, Ed. Aramis, București, 2003
▪ Crăciunescu, Nedelcu, Forme de activități extrașcolare desfășurate cu elevii ciclului primar, în
Învățământul primar; 2000
▪ Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Ed. Aramis, București, 2000

648
 ACTIVITÃŢILE EXTRAṢCOLARE ÎN VIAŢA COPIILOR

Prof. CHIRICIOIU ANDREEA ADELINA

ṢCOALA GIMNAZIALÃ C.IVÃNESCU POṢTA CîLNÃU+ ṢCOALA
GIMNAZIALÃ MEREI
Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se
poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi
procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai
simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină
stăpânire a cunoştinţelor”
Modelarea, formarea şi educaţia omului consider ca cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl
trăim cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria
evoluţie a individului.
În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru
participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect
psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte
identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de
viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ in diferite domenii. Începând de la
cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i în contact direct cu
obiectele si fenomenele din natura. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea
ce ne permite să împăcăm şcoala cu viaţa.
Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod
echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În
cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească
colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de
bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are,
prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze
dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al scolii şi al învăţământului
primar – pregătirea copilului pentru viaţă.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În
acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează pozitiv.

Se ştie că, începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i
în contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest gen au o deosebită
influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere. .
Serbările şi festivităţile marchează evenimentele importante din viaţa şcolarului. Din punct de
vedere educativ importanţa acestor activităţi constă în dezvoltarea artistică a elevului precum şi în
atmosfera sărbătorească instalată cu acest prilej. Aceste mici serbări, organizate de către cadrele
didactice, le oferă elevilor răsplata primită după muncă, şi de asemenea au un rol de motivare.

649
Am constatat că aceste activităţi au îmbogăţit cunoştinţele elevilor, dar au încurajat şi exprimarea
liberă a copiilor în afara clasei . Ei pot reprezenta cu mai multă creativitate realitatea atunci când
desenează, modelează sau au de alcătuit scurte texte .
În şcoala noastră toate cadrele didactice sunt extrem de preocupate atât de desfășurarea activităților
școlare căt și a celor extrașcolare, acestea ducând la dezvoltarea gândirii critice,la stimularea
implicării viitorilor adolescenți/tineri în luarea deciziilor, în asumarea responsabilităților
sociale,astfel realizându-se o legatură între latura cognitivă și cea comportamentală.
Consider că în orice şcoală cadrele didactice trebuie să promoveze activităţile extracurriculare,
stimulând astfel inventivitatea şi creativitatea elevilor.De aceea, în acest an şcolar când am
coordonat clasa aV-a, am încercat să realizez un echilibru între activităţile şcolare şi cele
extracurriculare.
În concluzie, activitățile extrașcolare au un caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalități de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciați și mai accesibili sufletelor acestora.

Bibliografie:
Cernea, Maria, „Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ”,
în “Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Crăciunescu, Nedelea, „Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar”,
în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Ionescu, M., Chiş, V., „Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, „Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în
curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact”, Editura Polirom, 2002.

650
 Parteneriatul dintre școală și familia

Prof.înv.primar Chirilă Violeta

Colegiul Național de Informatică
“Carmen Sylva” Petroşani

,,Şcoala, pentru a da roade, are nevoie de sprijinul conştient şi de colaborarea părinţilor. Educaţia
dată în şcoală se dovedeşte a fi muncă irosită şi ineficace, dacă familia e ostilă şi indiferentă”
Copilul reprezintă elementul central în educaţie.Educaţia trebuie centrată pe elev, iar finalitatea ei
să fie formarea capacităţii elevului de a se adapta la realitatea socială. Şcoala alături de familie
influenţează prin condiţiile concrete în care se desfăşoară procesul de învăţământ, personalitatea
copilului.
Educarea elevului se realizează în egală măsură, în familie şi şcoală. Meritul familiei îl reprezintă
formarea temeliei individualităţii copilului,încă de la vârstă fragedă.Mediul familial oferă primele
ocazii de stabilire a unor relaţii sociale, de comunicare afectivă şi verbală.Climatul familial îşi pune
amprenta pe personalitatea sa..Odată cu intrarea copilului în şcoală, funcţiile educative ale familiei
nu încetează, ci se amplifică, în sprijinirea rolului de elev. Profesorii trebuie să colaboreze cu
familia, să facă în aşa fel încât să-l facă un aliat şi să se sprijine reciproc în munca de
educaţie.Alături de şcoală, familia exercită cea mai mare influenţă asupra copilului, iar scopul
acţiunilor lor trebuie să fie unitar. Familia, prin condiţiile oferite, prin înţelegerea corectă a
manifestărilor copiilor, prin contribuţia în lărgirea orizontului profesional al acestora şi prin oferirea
unor modele pozitive de convieţuire socială contribuie la păşirea corectă a tânărului în viaţă.Familia
poate stimula elevul, îl poate mobiliza în acţiuni legate de un anumit domeniu de activitate faţă de
care manifestă aderenţă şi pentru care prezintă mai multă garanţie, în valorificarea capacităţilor
proprii. Părintele îşi poate da mai bine seama de toate acestea în colaborare cu şcoala.
Familia trebuie să se preocupe de asigurarea unui trai decent, să apere copilul de pericole, să le
ofere condiţii de odihnă şi învăţătură, să se îngrijească de starea lor de sănătate, să le formeze
deprinderi de igienă, să le dezvolte gustul lecturii.Copii îşi formează deprinderi de comportament
civilizat tot în famile: respect, politeţe, cinste, decenţă.Părinţii reprezintă un exemplu pentru copil,
tot ei trebuie să-l îndrume să fie sociabil, bun coleg şi prieten.Familia realizează contactul cu
frumuseţile naturii şi se preocupă de cultura estetică.Copilul are nevoie să fie ajutat , apărat,
călăuzit, să se simtă important pentru cei din jurul său.Într-o familie care îi asigură un echilibru,
copilul se dezvoltă armonios, face eforturi de a învăţa pentru a răsplăti pe părinţii.Părinţii trebuie să
le organizeze timpul astfel încât să îmbine orele de pregătire a lecţiilor cu ore de odihnă şi
joacă.Trebuie să îmbine exigenţa cu indulgenţa, să-i ajute la realizarea temelor de casă dacă le este
solicitat ajutorul, dar să nu minimalizeze controlarea acestora
O comunicare optimă învăţător-familie are rolul de a acţiona în mod pozitiv asupra copilului şi de a
stopa comportamente negative.De multe ori apar dificultăţi de comunicare şi dezvoltare a releţiei
şcolă-familie.De aceea trebui cunoscuţi factorii care favorizează dar şi blochează o comunicarea
eficientă. Lipsa de comunicare din partea uneia dintre ele afectează evoluţia elevului, rezultatele
şcolare şi natura comportamentului.
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii şi în
acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător cât şi pentru elevii
săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face în primele
clase este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp atenţia cuvenită, li
se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în seama școlii. Una
din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ, organizator,
cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare. Ca activitate intenţionată şi
orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea cunoştinţelor şi dezvoltarea
competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor şi

651
talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută a timpului liber
al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera
în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive de
caracter. Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a micuţului,
pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea
unor semne atât de curioase şi pline de mister. De aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu
părinții este deosebit de benefică.
Proiectele educaţionale în parteneriat cu părinții elevilor urmăresc promovarea unor schimbări în
mentalitatea tradiţională a acestora în raport cu poziţia copilului în familie, implicarea lor în
activităţile şcolare, reducerea absenteismului școlar.Activităţile proiectelor sunt focalizate în jurul
a trei direcţii principale de acţiunne:dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza
cu propriii copii;stimularea activităţii în grup; stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale
copiilor prin organizarea de expoziţii, concursuri, serbări.
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai mare
măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme
specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor. Implicând părinții în activități școlare și
extrașcolare, acestea vor fi mai atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai
conștienți de actul didactic, de importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în
activitatea didactică.
În urma derulării mai multor proiecte am constatat un progres în ceea ce priveşte antrenarea elevilor
într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în domenii diverse, iar în alegerea
strategiilor de abordare am avut în vedere compararea obiectivelor din taxonomiile cognitive,
afective şi psihomotrice, cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode şi tehnici, în funcție de
nivelul clasei pe care o conduc. În asemenea situaţii, măiestria profesorului trebuie susţinută de
diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă, permanentă între
profesor, părinte şi elev.

Bibliografie:

1.Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern”,
2005

652
 Părinții – primii educatori în școala de acasă

Profesor Chirilă Bogdan-Constantin

Liceul cu Program Sportiv Piatra Neamţ

Cuvântul este forţa care modifică necontenit sufletele oamenilor şi raporturile sociale, este aluatul
spiritual al necontenitei mişcări istorice. Funcţia lui revelatoare nu poate fi separată de puterea şi de
misiunea determinatoare a semenilor, de datoria fiecărui om cuvântător de a îndemna pe altul, de a-l
ajuta să afle calea cea dreaptă şi să pornească pe ea. Printr-un cuvânt poţi face începutul pentru
renaşterea sau salvarea unui om sau îl poţi împinge la pieire. Prin cuvânt pot fi trezite neamuri
întregi la o nouă viaţă sau pot fi ţinute în adâncul neştiinţei. Cuvântul zideşte şi dărâmă în ordinea
spirituală. Prin cuvânt, fie el spus sau scris, fiecare dintre oameni dispune asupra semenilor, putând
face un bine sau un rău enorm1, fiind răspunzător în faţa lui Dumnezeu de modul în care s-a folosit
de acesta.
Fiecare generaţie, în învăţăturile, pildele, îndemnurile pe care le transmite generaţiei viitoare, în
principiu văzută ca educație a copiilor de către părinți, trebuie să fie condusă de un acut sentiment
de răspundere, nu numai pentru soarta acelei generaţii ci şi pentru a tuturor celor care îi vor urma,
nepoți și strănepoți. Din lucrarea şi cuvântul ei trebuie să răsară o infinită seriozitate, căci tot ceea
ce face ea acum angajează soarta întregului viitor al neamului, este determinant, decisiv pentru acel
viitor al respectivei familii, al acelui neam. În faţa, în ochii copilului, părintele priveşte şirurile
nesfârşite ale generaţiilor viitoare (după cum copilul îl vede pe părinte ca reprezentant al tuturor
generaţiilor anterioare) şi cugetă că ceea ce pune în faţa lui acum, va înnobila sau va desfigura
privirile tuturor acelor generaţii. De aceea, va strecura, cu grijă, tot ceea ce doreşte să sădească în
sufletul copilului, va comunica numai ceea ce-i verificat ca favorabil trăiniciei vieţii prin experienţa
de veacuri primită de la înaintaşi. Părintele însă nu este un simplu transmiţător de experienţe şi de
învăţături străine, exterioare lui, căci tradiţia nu este învăţătură statică, lipsită de viaţă şi de culoare
istorică. Dacă a trăit în respectul bunurilor primite de la părinţii săi, nu se poate să nu fi experiat şi
el valoarea lor, să nu le fi dat relief nou şi personal, datorită împrejurărilor noi şi unice în care
vechea înţelepciune şi-a luminat adâncurile2.
Pentru poporul român omenia este perfecţionarea oricui şi a tuturor în contact cu spiritul sfânt căci
astfel omul devine uman pentru semenul său simţindu-se legat de divinitate, şi integrarea lui în
umanitate este tot una cu îndumnezeirea, cu integrarea lui în eternitate3. Tocmai de aceea, esența
educației, scopul final al acesteia era aceea de a fi om, așa cum se spunea în bătrâni, prin aceasta
înțelegându-se înțelegerea și îndeplinirea tuturor normelor morale primite prin viu grai și
experiență, de la părinți, în prima și cea mai scurtă perioadă școlară, de șapte ani, școala de acasă.
Lipsa educației din familie, atunci când era sesizată în societate, era aspru pedepsită prin cuvintele
”nu ai cei șapte ani de-acasă”, acestea echivalând cu o creștere în afara familiei, ca alienat, orfan,
persoană lipsită de bucuria și responsabilitatea familiei, ins care pleacă pe drumul vieții cu
handicapul dat de o creștere fără echilibru sau suport, precum o trestie în bătaia vântului.
Lipsa de moralitate este tot una cu lipsa de religiozitate, căci morala şi religiozitatea stau în cea mai
strânsă legătură, una presupunând pe cealaltă pentru faptul că încă din vechime cultura intelectuală
şi morală a poporului era întemeiată pe principii religioase. Biserica era şcoala poporului, preoţii şi
cântăreţii bisericii, numiţi şi dascăli, fiind şi învăţătorii poporului, după școala mică de acasă, în
care educatorii erau părinții. Toate manifestările creaţiei folclorice cuprind învăţături morale, dar
mai mult ca oricare, proverbele însumează o înţelepciune moral-socială deosebită, rezultată din
experienţa de viaţă a poporului. Din ele se desprinde o filosofie sănătoasă a poporului, bogată în
învăţăminte moral-sociale. De aceea, atunci când mergea la școală, copilul cunoștea morala într-un

1
D. Stăniloae, Funcţia cuvântului, în „Luceafărul”, 1941,nr.7, p. 259.
2
Idem, Creştinism şi tradiţie în vieaţa naţională, în „Luceafărul”, 1941, nr.2, p. 43-44.
3
Radu Dragnea, Veşnic şi universal, în „Gândirea”, 1929, nr. 3, p. 77. 

653
mod practic, prin proverbe și zicători, pe care le asimila în curtea casei părintești, de-a lungul celor
șapte ani de-acasă.
Calităţile morale, principiile şi normele moral-sociale superioare se desprindeau din experienţa de
viaţă a poporului şi îşi găseau întruchiparea în diferitele producţii ale literaturii populare. În cadrul
acestora, proverbele şi zicătorile au devenit adevărate reguli de conveţuire, constituind
învăţămintele elementare ale relaţiilor dintre om şi om, ele specializându-se în direcţia transmiterii
cunoştinţelor la nivelul tuturor categoriilor de vârstă sau a formării deprinderilor. Astfel, părinţii nu-
şi educau altfel copiii decât arătându-le morala populară, ceea ce se dovedea a fi mai mult decât de
ajuns.
Primele sfaturi scrise, un compendiu educativ, pedagogic, unic la vremea aceea, Învăţăturile lui
Neagoe Basarab către fiul său Theodosie sunt cel dintâi monument propriu de teologie morală şi
spiritualitate creştină românească, moment de sinteză a întregii gândiri a Evului Mediu românesc4.
Învăţăturile consacră o bună parte din cuprins milosteniei. Neagoe Basarab vorbeşte despre
blândeţe, iertare, judecată, despre eficienţa virtuţilor numai când sunt practicate împreună, despre
deşertăciunea lumii şi despre nebunia strângerii de averi, la care îi îndeamnă să se gândească pe cei
care, sub diferite pretexte, îşi fac din avere şi din lumea aceasta un scop în sine, uitând de funcţia
socială şi spirituală a bunurilor şi a demnităţilor lumeşti. De asemenea, se găsesc îndemnuri la
pocăinţă, la smerenie, la ţinerea făgăduielilor făcute în biserică, la respectul faţă de drepturile
nevoiaşilor şi ale săracilor, la facerea de rugăciuni obişnuite, la participări la slujbe. Pagini de mare
concentrare prezintă păcatele şi virtuţile, cu descrieri şi definiţii, aşa cum se regăsesc în ele
capitolele oricărui tratat de morală5.
Așadar, rolul părinților în educarea copiilor este esențial, chiar dacă astăzi se încearcă pasarea
atribuțiilor pedagogice exclusiv în brațele grădiniței sau școlii. Fără cei șapte ani de-acasă, tânărul
poate studia mult, la cele mai înalte niveluri, dar totul se va prăbuși la un moment dat deoarece baza
nu este solidă, fundația pe care se costruiește nu este temeinic realizată de părinți.

4
Irina Nicolaescu, Sergiu I. Nicolaescu, Specificul poeziei religioase româneşti, în volumul „Rugăciunile poeţilor”,
Editura Paralela 45, 2002, p. 8.
5
Doctorand Ieromonah Antonie Plămădeală, Cuprinsul teologic al <Învăţăturilor lui Neagoe>, în „Studii Teologice”,
1969, nr. 3-4, p. 252.

654
 SERBARILE SCOLARE

PROF.INV. PRIMAR CHIRITA IRINA

COLEGIUL NATIONAL,,SPIRU HARET” TG JIU

Serbările şcolare răman întotdeauna momente de bucurie si prilej de manifestare inedită al talentului
nativ al copiilor in fata parintilor si admiratorilor emotionaţi. Participarea la serbarea clasei îi unește
pe copii, îi ajută să se împrietenească, se formează optimismul, încrederea în propriile forțe, se
cultivă trăiri afective şi emoţionale, se formează trăsaturi pozitive de voinţă şi caracter. Serbarea e
întotdeauna o sărbătoare în viața copiilor. Momentele de intensă trăire, aplaudate cu căldură, nasc în
sufletul copiilor dorinţa de armonie ce va contribui la conturarea personalităţii.
Exprimând idei si sentimente prin mijlocirea artei, aceste serbari se adresează afectivităţii,
sensibilităţii care la această vârstă sunt suportul sufletesc al tuturor acţiunilor şi generează o
nesfârsită gamă de emoţii şi sentimente artistice.
Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice
ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat al serbării, elevii culeg o bogăţie de idei, impresii, trăiesc
,,autentic” spontan şi sincer situaţiile redate.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei, constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional, contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică, dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric– sala de festivităţi, un colţ de natură (parcul
sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc.
Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor.
Reuşita spectacolului produce ecou în public, iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii
să dea tot ce au mai bun.
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători
de iarnă.
Odată cu sosirea anotimpului alb, ne adunăm cu toţii, să ne bucurăm de Bradul de Crăciun, de
cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv–
pozitiv este mare. De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale, sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie. Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.
Învăţarea versurilor, interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber.
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte.
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente:
 comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
 comunicarea temei, cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul,
ceea ce favorizează receptarea, sporeşte eficienţa învăţării.
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente:
 perioada de pregătire a serbării,dorinţa de succes,sudează colectivul, impulsionează
în mod favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească;
 desfăsurarea programului–fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului, să fie conştient că şi de
participarea lui depinde reuşita serbării.

655
Prin intermediul serbărilor şcolare se clădeşte şi se perfecţioneaza voinţa ,se con-
turează perseverenţa , respectarea unor linii melodice, executarea unor mişcări pe
o melodie dată , interpretarea unor personaje , recitarea unor poezii.
Despre cât de importanta este serbarea în viaţa copilului şi chiar pentru
părinţii acestuia şi ce implicaţii are aceasta în dezvoltarea personalităţii copilului sunt de precizat
câteva idei:
 serbarea antrenează întreg potenţialul intelectual,moral,estetic , afectiv , volitiv şi
fizic al copilului;
 înlesneşte participarea activă a copilului la construirea propriului traseu de învatare;
 serbările sunt dorite de copii pentru climatul ludic ce-l crează şi atmosfera încarcată
de emoţii;
 este o oportunitate de a relaţiona cu grupul într-un alt mod ;
 răspunde nevoii copilului de nou şi de frumos;
 îi ajuta pe copii să-şi disciplineze comportamentul;
 oferă posibilităţi multiple de a cunoaşte mai bine copilul cu preocupările,
interesele şi aptitudinile sale.

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ,,Tradițiile și obiceiurile românești,Editura Nico
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

656
 COLABORAREA FAMILIE – ŞCOALĂ

Prof. Chirita Roxana Floriana

Liceul Tehnologic „Petrache Poenaru”
Balcesti, jud. Valcea

Un parteneriat familie-şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toţi cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul
nostru şi şcolarul nostru.
Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la succes, ce îl
interesează şi-l pasioneză, iar parinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe şcolar, în ce fel
să-l motiveze şi să-l ajute.
Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii. Ea este
factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societăţii, să ia parte
activă la viaţă, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii
rolul decisiv în formarea omului. Misiunea şcolii este aceea de a contribui la realizarea idealului
educativ impus de cerinţele vieţii sociale. Procesul de educaţie din cadrul şcolii este îndrumat şi
condus de persoane pregătite în mod special pentru acest lucru.
Menirea şcolii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de
a stimula calitatea de om.
Şcoala a rămas punctul de pornire al orientării şcolare şi profesionale prin acţiuni de informare
asupra posibilităţilor de continuare a studiilor, de detectare a intereselor profesionale şi a
aptitudinilor, de discutare a criteriilor după care elevii îşi decid viitorul şi ponderii de implicare a
părinţilor în alegerea şcolii şi a profesiei pe care copiii lor o vor urma, dacă profesia aleasă este cea
dorită de copil şi dacă aceasta din urmă are disponibilităţi intelectuale.
În viaţă nimic nu este garantat sută la sută. În cele din urmă, fiecare copil va trebui să aleagă
singur calea pe care vrea să meargă. Şansele de a influenţa un copil în mod pozitiv pot fi
semnificativ crescute dacă, prin aceste dezbateri, lectorate, activităţi de consiliere părinţii ar dedica
câteva ore în plus pentru a afla lucruri noi despre dezvoltarea şi comportamentul tipic al copilului.
Până la cuprinderea într-o unitate de învăţământ, rolul primordial în educaţie îl are familia. Odată
cu înscrierea într-o unitate de învăţământ ponderea se schimbă, rolul mai mare îl are şcoala, dar
nici acţiunea educativă a familiei nu este de neglijat. Între acţiunile educative ale celor doi factori
există mai degrabă un raport de complementaritate decât de rivalitate, acţiunea fiecăruia venind să
o completeze pe a celuilalt.

657
 Mediul şcolar îi oferă copilului un prim mediu socializator de tip organizaţional:
 introduce în relaţiile copilului cu adultul o anumită distanţă socială;
 oferă copilului un cadru social, bazat pe anumite reguli de convieţuire cu ceilalţi;
 creează copilului posibilitatea de a se compara cu cei de vârsta lui;
 îl familiarizează pe copil cu microgrupul social în cadrul căruia învaţă să devină partener,
să joace unele roluri sociale;
 îl obişnuieşte pe copil cu programul orar, cu programul de viaţă, cu schimbarea mediului de
existenţă;
 stimulează dezvoltarea autonomiei personale şi a independenţei.
Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care şcoala îl are
asupra dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.
Parteneriatele dintre şcoală şi familii pot:
a. ajuta profesorii în munca lor;
b. perfecţiona abilităţile şcolare ale elevilor;
c. îmbunătăţi programele de studiu şi climatul şcolar;
d. îmbunătăţi abilităţile educaţionale ale părinţilor;
e. dezvolta abilităţile de lideri ale părinţilor;
f. conecta familiile cu membrii şcolii;
În ceea ce priveşte relaţia şcoală-familie se impun deschideri oferite părinţilor privind aspectele
şcolare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.
d. grupurile sociale implicate în instituţia şcolară (în special părinţii şi profesorii) au dreptul să
influenţeze gestiunea şcolară.
În concluzie, trebuie spus că cei doi factori educativi, familia şi şcoala, trebuie să aibă acelaşi
scop – formarea personalităţii umane integrale şi armonioase.

658
 SERBĂRILE ŞCOLARE – MOMENTE PRIVILEGIATE DE
ÎNTÂLNIRE ÎNTRE ACTORII IMPLICAŢI ÎN PROCESUL EDUCAŢIONAL

Prof. Chiş Florida Rita

Liceul Teoretic « Paul Georgescu » Ţăndărei, jud. Ialomiţa

Cu bune şi cu rele, anii de şcoală rămân o experienţă de nepreţuit. Pentru un an şcolar plin de
zâmbete, succes şi note mari sunt recomandate, pe lângă seriozitate şi spor la învăţat, activităţile
recreative şi serbările şcolare.
În fiecare an şcolile organizează serbări dedicate diferitelor momente : Ziua şcolii, Ziua naţională,
sărbătoarea Crăciunului, Ziua mamei, Serabarea abecedarului, Ziua copilului, sfârşit de an şcolar
etc. Ele au un rol deloc neglijabil în viaţa şcolii, pentru că sunt:
-prilej de bucurie ;
-modalitate de stimulare a creativităţii elevilor, de punere în valoare a potenţialului artistic şi, de ce
nu, organizatoric al acestora;
-modalitate de creştere a motivaţiei de învăţare, prin valorificarea varietăţii intereselor şi gusturilor
elevilor;
-modalităţi de promovare a imaginii şcolii.
Serbările şi festivităţile sunt momente de întâlnire privilegiate între actorii implicaţi în procesul
educaţional : elevi, profesori, părinţi, pentru un moment de destindere în comun, într-o atmosferă
prietenoasă. Părinţii au ocazia să se cunoască între ei, să-i cunoască pe colegii copiilor lor, să
descopere şcoala dintr-un alt unghi.
Aceste manifestări sunt, în general, organizate de de către cadrele didactice, cu ajutorul asociaţiei de
părinţi, al Consiliului Şcolar al Elevilor. Pe chipurile elevilor implicaţi se poate citi bucuria pe care
ei o au de a fi actorii principali ai acestor manifestări. În acelaşi timp, ei sunt recompensaţi de
surâsul părinţilor încântaţi.
Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare creativitatea fiecăruia – elev
sau profesor. Popescu-Neveanu nota: ,,creativitatea presupune o dispoziţie a personalităţii spre nou,
o anumită organizare (stilistică) a proceselor psihice în sistem de personalitate.” În proiectarea unei
serbări trebuie să se aibă în vedere conţinuturi care trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a
elevilor, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de frumos, dar şi mişcarea şi atmosfera,
ce produc o anumită tensiune interioară fiecărui elev. Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce
asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg, decorul, costumaţia elevilor, a cadrului
didactic, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de
lumini- reprezintă, toate, elemente importante ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi
educative deosebite.
Activităţile extraşcolare, în general, serbările fiind o formă a acestora, au caracter interdisciplinar,
oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului elevilor, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Ele lărgesc orizontul spiritual al
elevilor şi contribuie la acumularea de noi cunoştinţe, contribuie la dezvoltarea simţului de
răspundere, prin dorinţa de reuşită, favorizează concentrarea atenţiei pe parcursul desfăşurării
programului, iar prezenţa spectatorilor trezeşte în elev energia de a învinge timiditatea şi stimulează
independenţa în acţiune.

Crearea şi promovarea unei imagini instituţionale pozitive în comunitate se realizează, în primul

rând, prin rezultatele educaționale bune ale elevilor (părinții fiind, în principiu, primii interesați de
acest aspect), dar şi prin activităţile extrașcolare , în special prin festivităţi şi serbări şcolare.
Acestea sunt forme de activitate “vizibile”, uşor de mediatizat şi cu impact puternic asupra
publicului.

659
Prin tot ceea ce se întreprinde în şcoală se urmăreşte realizarea unei educații de calitate. Aceasta
este rezultatul unui efort colectiv al cadrelor didactice, care urmăresc individualizarea învățării
elevilor, combaterea discriminării, reducerea violenței, promovarea unui comportament moral
pozitiv. Serbările şcolare ocupă, în acest efort, un loc special, atât prin stimularea creativităţii şi
impactul asupra personalităţii elevului, cât şi prin bucuria de a fi elev, pe care o pune în valoare, şi
prin promovarea imaginii şcolii ca factor decisiv în devenirea unei comunităţi.

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Roşca, A., Creativitatea generală şi specifică, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1981

660
 MANAGEMENTUL PARTERERIATULUI ȘCOALA-COMUNITATE

PROF. ÎNV. PRIM. CHISTOL ANA

ȘCOALA GIMNAZIALA „CT. GH. MARINESCU”, GALAȚI

Schimbarea efectivă a învăţământului preuniversitar, ca învăţământ public, se poate desfășura

numai în interiorul spaţiului comunitar, ca rezultat al colaborării şcolii cu mediul social, cultural şi
economic. Procesul educaţional este un act de socializare, de culturalizare, de formare şi dezvoltare
a personalităţii, ce este realizat de către o echipă didactică. Cadrul didactic trebuie să fie conştient
de rolul şi contribuţia sa în formarea comportamentului şi atitudinii elevilor săi. Şcoala nu poate să
rămână izolată, ea trebuie să se integreze şi să pătrundă în spiritul comunitar, căci comunitatea nu
înseamnă altceva decât să fii şi să te simţi în contact cu ceilalţi.
Pe fondul schimbărilor politice, sociale, economice profunde și complexe, societatea românească,
prin toate componentele sale își caută identitatea. Școala are un rol de refacere a identității sociale și
de valorizare a potențialului uman.
Ideea de a folosi școlile în beneficiul comunității a apărut în Statele Unite prin 1935. S-a admis
atunci faptul că școlile pot sta la dispoziția locuitorilor comunității respective dincolo de programul
obișnuit, chiar pe durata unei zile întregi, și pot furniza servicii în domenii diferite: cultural,
sănătate, asistență socială, pregătirea forțelor de muncă, recreere și altele.
În Europa, mai ales după anii 90, școlile și-au diversificat activitatea desfășurând diverse activități
și programe: de tradiții locale, cursuri, festivaluri, târguri, concursuri, controale medicale etc.,
destinate locuitorilor din localitățile respective și nu numai. Drept pentru care, în lumea școlii, s-a
afirmat un curent bazat pe ideea implicării factorilor comunității locale în luarea deciziilor privind
predarea și învățarea, finanțarea și angajarea de personal în școlile care deservesc comunitatea
locală respectivă, astfel apare “management bazat pe comunitatea locală”, “site-based
management”.
Managementul educațional investigat din perspectiva pedagogică aduce în vizorul practicienilor
importanţa edificării şi valorificării parteneriatului educaţional, cu imperativul dezvoltării
inteligenţei parteneriale. Dacă inteligenţa intelectuală, măsurată prin intermediul testului ce relevă
IQ-ul, care este măsura capacităţii de raţionare a abilităţilor cognitive, inclusiv a celor verbale şi de
calcul, şi inteligenţa emoţională (IE), argumentată de Golleman, sunt mai cunoscute în mediul
educaţional, însă conceptul de inteligenţă partenerială, avansat de cercetătorul american Stephen
Dent, în mediul de afaceri, este mai puţin abordat.
El o defineşte astfel: „Inteligenţa partenerială este o măsură a abilităţii parteneriale, care
determină cât de pricepuţi suntem în a construi relaţii şi a dezvolta încrederea, simultan cu
realizarea unor obiective predeterminate prin asociere cu altcineva.”
Inteligenţa partenerială presupune abilitatea de a avea succes în formarea unui parteneriat, fiind
evaluate în funcţie de reuşita iniţierii şi menţinerii acestuia, în mod stabil şi reciproc avantajos.
Parteneriatele cu adevărat viabile reprezintă o provocare serioasă pentru mediul educaţional actual,
mai ales în domeniul managementului pe bază de proiecte. Ce fel de parteneriate se construiesc mai
frecvent astăzi în şcolile de toate tipurile? Parteneriate cu familia, cu autorităţile publice locale
(APL-uri), cu diverşi agenţi economici, interinstituţionale, la nivel local, naţional şi internaţional, cu
societatea civilă (ONG-uri) etc., însă proiectele de intervenţie reclamă şi favorizează parteneriatele
pe diverse planuri şi durate. Or, succesul în foarte multe proiecte, prosperitatea viitoare a unităţii
şcolare depinde de capacitatea ei de a iniţia, a susţine şi a profita de pe urma unor relaţii
interdependente. Simplele relaţii se pot transforma în parteneriate reuşite şi pot reflecta valorile
celor care muncesc cu încredere şi în bază de respect reciproc.

661
În contextul în care, resursele acordate educației, sunt în descreștere, parteneriatul poate fi o formă
prin care se realizează o mai bună gestionare a resurselor locale, o modalitate de atragere a
resurselor către școală și de valorificare a resurselor școlii în beneficiul comunității. Rădulescu E.
afirma că “școala și comunitatea pot să faciliteze, prin conlucrarea lor stabilă, realizarea unui
echilibru între schimbare și continuitate, între specific și global, între împlinirea individuală și
exigențele de ordin social. Date fiind statutul instituției școlare și competențele specifice ale
resurselor umane care lucrează în sistemul de învățământ, rolul de promotor al noilor relații cu
comunitatea revine în mod inerent școlii și oamenilor ei.”
Parteneriatul școală-comunitate reprezintă o problemă actuală, importantă, reliefată de diferite
documente de politică educațională la nivel național și internațional și de cercetările în domeniul
educației. În România, conform Legii Educației Naționale nr. 1/2011, părinții sunt considerați
partenerii principali și beneficiari ai procesului de învățământ. Ei sunt implicați în elaborarea ofertei
educaționale a unității de învățământ, prin participarea la organizarea programelor Școală după
școală și stabilirea curriculumului la decizia școlii.
Cercetările din SUA și Europa au demonstrate relația pozitivă dintre existența și funcționarea
parteneriatelor și succesul elevilor. Ele au evidențiat că angajarea efectivă a părinților și a familiilor,
a membrilor comunității în educația copiilor are de departe un potențial mai mare de schimbare
calitativă decât oricare alt tip de reformă educațională instituțională. Motivul principal pentru creare
unor astfel de parteneriate este dorința de a ajuta elevii să aibă succes la școală și, mai târziu, în
viață. Atunci când părinții, elevii și ceilalți membri ai comunității se consider unii pe alții parteneri
în educație, se creează în jurul lor o comunitate de suport care începe să funcționeze.
Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să
aibă succes la şcoala şi, mai târziu, în viaţă.
Exista doua teorii importante privind relaţia şcoală-familie:
1. teoria profesionalismului - care considera serviciul făcut altora, ca un element
esenţial, fără a gândi la avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt: competenţa, servirea
clienţilor, un cod de etica profesională;
2. teoria schimbului - care consideră acţiunea umană în funcţie de un câştig personal;
se consideră privilegii tradiţionale ale profesorilor: un grad de autonomie, un salariu
asigurat, o competiţie restrânsă.
Prin intermediul acestui parteneriat, s-a creat o mai bună colaborare între şcoală-comunitate-familie,
mediul familial fiind mai activ implicat în viaţa şcolii şi în probleme copiilor, iar consolidarea
legăturii dintre mediul educaţional şi cel familial se realizează cu ajutorul sprijinului reciproc, al
toleranţei şi al bunei relaţionări în factorii implicaţi în educaţia copilului.
În Dicţionarul de Pedagogie, Sorin Cristea oferă o explicaţie amplă asupra acestui concept de
parteneriat. Astfel, " parteneriatul pedagogic reprezintă o noţiune recent introdusă în domeniul
educaţei care reflectă mutaţiile înregistrate la nivelul relaţiilor existente între instituţiile implicate,
direct şi/ sau indirect, în proiectarea şi realizarea obiectivelor sistemului de învăţământ: şcoală,
familie, comunitate locală, agenţi sociali ( economici, politici, culturali, religioşi, etc), asociaţiile
( profesionale, umanitare, sportive, etc), factori de asistenţă socială."
Pentru a iniţia un parteneriat educaţional bazat pe asumarea valorilor democratice, este necesar ca
societatea să realizeze o schimbare de valori, atitudini şi comportamente la nivelul tuturor factorilor
sociali implicaţi în susţinerea educaţiei: cadre didactice, părinţi, elevi, reprezentanţi ai instituţiilor
guvernamentale şi nonguvernamentale.
Teoria şi practica în domeniul parteneriatului educaţional arată că şcoala ar trebui să dezvolte relaţii
constante de colaborare cu unele categorii sociale şi organizaţii care sunt în mod direct interesate de
realizarea unei educaţii de calitate:
• resursele umane din învăţământ;
• elevii;
• părinţii elevilor;
• instituţiile guvernamentale centrale sau locale;
• organizaţiile neguvernamentale;

662
• reprezentanţii sectorului economic şi financiar;
• reprezentanţii sindicatelor;
• autorităţile centrale şi locale.
Acumularea de cunoştinţe, atitudini, valori nu poate fi efectivă fără a recurge la abordări
diversificate într-un mediu democratic. Un rol deosebit în cadrul acestui parteneriat revine valorilor:
egalitatea şanselor, spiritul civic şi ataşamentul faţă de comunitate, comunicarea şi respectul
reciproc, cooperarea şi colaborarea, disciplina şi responsabilitatea.
BIBLIOGRAFIE:
1. Agabrian M., Școala, familia, comunitatea, Ed. Institutul European, Iași, 2006;
2. Agabrian M., Millea V., Parteneriate școala-familia-comunitatea, Ed. Insitutul
European, Iași, 2005;
3. Alexiu T. M., Anastăsoaei T., Dezvoltare comunitară, Ed. Waldpress, 2001;
4. Anghelache V., Managementul schimbării educaționale, Ed. Institutul European,
Iași, 2012;
5. Arion H., Corcheș H., Kudor D., Ghiuruțan M., Cârstocea E., Halaszi M.,
Managementul instituțiilor de invățământ preunivesitar, Ed. Art, București, 2008;
6. Băran-Prisăcaru A., Parteneriat în educaţie – familie-şcoală-comunitate (ediţia a III-
a), Ed. Aramis Print Bucureşti, 2004;
7. Bush T., Leadership și management educațional. Teorii și practici actuale, Ed.
Polirom, Iași, 2015;
8. Cucoș C., Istoria pedagogiei. Idei și doctrine pedagogice fundamentale, Ed. Polirom,
Iași, 2017;
9. Culea L., Curriculum pentru educarea timpurie – o provocare? , Ed. Diana,
București, 2009;
10. Cristea S., Sistemul de educație/ învățământ, Ed/ Didactica Publishing House,
București, 2017;
11. Dent S.M., Parteneriatul în afaceri, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2004;
12. Enache R., Brezoi A., Crișan A., Marketing educațional, Ed. Institutul European,
Iași, 2013;
13. Gheruț A., Mangement general și strategic în educație. Ghid practic, Ed. Polirom,
Iași, 2007;
14. Goraş-Postică V. Contribuţii ale parteneriatului în managementul proiectului de
intervenţie educaţională. În: Materialele Conferinţei ştiinţifice cu participare
internaţională din 25-26 septembrie, 2012;
15. Goraş-Postică V. (coord.). Parteneriatul şcoalăfamilieîn viziunea managerilor
şcolari, CEPD, Chişinău, 2009;

663
 SERBĂRILE ȘCOLARE

Profesor psihopedagog, Chiuda Maria

Școala Gimnazială Specială Nr.2 / CPC și TS Corabia
Activitățile artistice contribuie la acumularea cunoștințelor și la lărgirea orizontului de cunoaștere a
copiilor, îmbogățesc și nuanțează viața lor afectivă, le oferă prilej de a trăi emoții variate.
Sărbătorile creştine, de la Crăciun, Epifanie şi Paşti, până la înălţarea la Cer, Rusalii,
Sânziene şi Mihaeli,* sunt ca un fir de aur întreţesut în derularea ritmică a anotimpurilor
şi a proceselor de viaţă ce au loc în întregul organism al Pământului. Amândouă sunt unite între ele
în modul cel mai intim. Dacă trăim cu suflet treaz ciclul anului, aceasta ne poate ajuta să celebrăm
în mod mai profund perioadele de sărbătoare, şi invers, printr-o vieţuire mai conştientă a
sărbătorilor.
Serbările au o importanță deosebită în educarea copiilor. În primul rând prin conținutul lor, transmit
un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc împreună și depun eforturi susținute pentru realizarea unui
scop comun, reușita serbării. Încordarea gradată din momentul pregătirii serbărilor culminează în
ziua desfășurării ei, când tensiunea afectivă a grupei ajunge la maxim. Astfel, pregătirea și
participarea la serbări este acțiunea în care copilul se obișnuiește să trăiască în colectiv, să se
debaraseze de timiditate.
Serbările aduc lumina în sufletul copiilor, dau aripi imaginației, creează o atmosferă plină de
plăcere, bucurie.
Copilăria tuturor timpurilor nu poate fi concepută fără lumea fabulosului oferit de basme, povestiri
și povești. Deși în aparență lecturile, poveștile, povestirile fiind statice par monotone, acestea
implică un grad mare de participare din partea copiilor.
Daca avem în vedere spiritul de imitație al copilului mic, capacitatea slaba de selecție și
discernământ a modelelor pe care le imită, înțelegem necesitatea de a selecta aspectele
comportamentale oferite de literatură, de a găsi forma în care sa le oferim și posibilitatea de a le
analiza.
La început copilul acceptă normele de comportare oferite prin exemplele personajelor din lumea
fabulosului chiar daca nu le prea întelege, pe baza afecțiunii pe care i-o creează direct sau pe baza
simpatiei și încrederii nemijlocite față de adultul care susține și comentează comportarea
personajelor din punctul lui de vedere.
În procesul formării convingerilor un rol important il ocupă dezvoltarea gândirii, capacitatea de
analiză și generalizare precum și acțiunea practică – faptele care contribuie la transformarea
acestora in componente ideo-afective ferme, capabile prin forța lor introgenă să impună copilului
împlinirea conștiincioasă a indatoririlor sale sociale.
De remarcat faptul ca trăirile afective ale copiilor sunt mult mai puternice atunci când
interpretează anumite roluri, transpunându-se în pielea personajelor și devenind adevărați actori.
Lumea basmului transpusă prin rolurile, trăirile, emoțiile, glasul copiilor, are un farmec aparte.
Treptat emoțiile copiilor dobândesc un caracter tot mai controlat mai plin de conținut, mai reținut
și devin mai stabile în manifestare. Viața afectivă a preșcolarului devine tot mai complexă nu
numai prin aceea ca volumul stărilor afective pe care le trăiește copilul crește, dar în aceasta
perioadă se dezvoltă considerabil stările afective superioare
( morale, intelectuale, estetice ).
Ca mijloc de dezvoltare a vorbirii, poeziile îmbogățesc vocabularul copiilor, îl nuanțează prin
însușirea de expresii literare, de figuri artistice. Poeziile reprezintă de asemenea căi prin care
copilul dobândește siguranța în folosirea limbajului, oferind material pentru exersarea și
corectarea pronunției și a auzului fonematic. Poezia dezvăluie copilului un univers de sonorități și
de trăiri diverse. Înțelegerea conținutului dezvoltă sentimente sociomorale și estetice. Pentru ca
valențele poeziilor să devină operaționale, am încercat să alegem și să valorificăm versurile

664
 acestora, asigurând o înțelegere corectă a conținutului poeziilor, făcându-i pe copii să trăiască
poezia nu numai să o învețe.
Profunde trăiri emoționale provoacă poeziile specifice unor sărbători religioase
Să ne gândim la imaginile de care erau pline în copilărie sufletele noastre în perioada
Crăciunului: copilul în ieslea din Betleem. Din acest copil radiază o lumină plină de vrajă, de parcă
în el ar străluci un Soare. Iar acest izvor de lumină, de tainică splendoare, face să se contureze,
neobservată de lume, o imagine orânduită în chip minunat. Omenirea se grupează în jurul ieslei.
Sunt de faţă regii, dar tot aici se află şi păstorii. Sunt aici, de asemenea, Iosif şi Maria. Iar în jur,
după cum ne povestesc jocurile de Crăciun, se ivesc şi alte personaje: hangiii răi la suflet, care nu
vor să-i ofere copilului un adăpost, hangiul cel bun, care-i conduce, în grajd, cu lămpaşul său, pe
Iosif şi pe Maria.
Recitarea este un exercițiu eficient pentru formarea unor deprinderi corecte de reglare a respirației
în timpul rostirii, a obișnuinței de a adopta un ritm care să permită copilului să pronunțe corect,
integral toate silabele și mai ales pe cele finale pe care adesea copiii le omit.
Ca mijloc de cunoaștere, poezia este o reflectare a lumii înconjuratoare, prin intermediul formei
artistice, contribuind la lărgirea orizontului de cunoaștere a copilului, la formarea și consolidarea
unor cunoștințe despre natură, despre familie, mediul social, grădiniță, școală .

 Bock Emil „Cercul sărbătorilor anului. Culegere de articole”, Ed Triade, 1999

 Steiner Rudolf, „Responsabilitatea omului pentru evoluţia lumii”, GA 203, conferinţa I,
Stuttgart, 1 ianuarie 1921
 Cercul poveștilor anului în grădinițele Waldorf. Material de lucru pentru pedagogi, părinți și
toți cei care vor să știe.

665
 ,,Prezentarea programului educativ pentru sărbătorile de iarnă,,
Serbare:,,Vine,vine Mos Craciun,,

Educatoare:Chivari Ramona Monica

,,Azi e mare sarbatoare,
Astazi iarasi noi cei mici ,
Ii poftim la o serbare
Pe parinti si pe bunici,,
Poezii:de VALERIA TAMAS

,,Mosul bun a si venit,,

,,Bradul e impodobit
Mosul bun a si venit
Si este atat de darnic
Pe cat ai fost tu de harnic
Insa,dupa cum se vede
Desi nu va vine a crede
Toti copii au primit
Tot ceea ce si-au dorit,,
Cantece:,,Iarna a sosit in zori,,
,,Iata vin colindatori,,
,,Antazi s-a nascut Hristos,,

Dans:Jingle bells

,,Mos Craciun,stie oricine,,

,,Mos Craciun stie oricine
La copii cuminti vine
Si o stim si tu si eu
Nu exista copil rau,,
,,Astazi s-a nascut mesia,,
,,Noapte sfanta,luminata
Vestea Nasterii se-asteapta
Casele-s impodobite
Inimile-pregatite,,
,,Vine Mosul prin zapada,,
,,Vine Mosul prin zapada
Paseste in mare graba,
Intra iute pe portita
Unde crezi?La gradinita!
,,Mos Craciun este pe drum,,
,,Mos Craciun este pe drum,
La noi ajunge acum,
Tolba lui cea incarcata
Pentru munca ne e rasplata,,

Cantece:,,Mos Craciun cu plete dalbe,,

,,Vine,vine Mos Craciun,,
,,Altfel de colind,,

Dans:,,Hora pe zapada,,

666
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Chivoiu Violeta

Liceul Tehnologic ”Al. I. Cuza”, Panciu

Educația, definită în termeni generali, este o activitate socială complexă, în cadrul căreia un subiect
individual sau colectiv acționează asupra unui obiect individual sau colectiv în vederea
transformării acestuia din urmă într-o personalitate activă și creatoare, în conformitate cu cerințele
actuale și de perspectivă ale societății și cu potențialul biopsihic individual.

Așadar, dezvoltarea personalității copilului este rezultatul unui ansamblu de factori: familiali,
școlari și comunitari. Factorii familiali sunt ca proximitate și importanță cei mai importanți in
dezvoltarea unei personalități armonioase. Rolul familiei nu se mai poate limita doar la asigurarea
condițiilor de viață pentru copil, la supravegherea lui, ci trebuie văzut ca factor principal în educația
și socializarea copilului precum și ca un continuator al cerințelor impuse de practica educațională.
Pentru reușita actului educațional, munca depusă de profesor trebuie continuată, susținută și întărită
de familie.

După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că școala
trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe care el
o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”. Astfel, întregul proces de educație și
mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă. O serie de aspecte ale
comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu se pot cunoaște și
rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia.

În societatea noastră, educația familială și școlară joacă un rol foarte important în achiziția de
cunoștințe și comportamente ale copilului, de aceea ambele trebuie să aibă responsabilități și roluri
complementare. O bună interacțiune între școală și familie, oferă copilului o imagine de apropiere
între persoanele care se ocupă de el, astfel, acesta se simte familiar și în siguranță în cadrul școlii.

In funcție de scopul urmărit si de modul de realizare, exista mai multe forme concrete de colaborare
dintre scoală și familie: organizarea de activități extracurriculare, organizate și desfășurate împreună
cu părinții; participarea părinților alături de copii la diverse ateliere de lucru, organizate de cadrul
didactic; serbările copiilor cu diferite ocazii (Crăciun, 8 Martie, Sfârșit de an școlar), participarea
părinților la diverse activități demonstrative etc.

In concluzie, pentru a da roade, școala are nevoie de sprijinul conștient și de colaborarea părinților.
Mediul familial formează temelia individualității încă de la vârsta fragedă iar împreună cu școala
ajută copilul in desăvârșirea propriei educații.

667
 IARNĂ ... MAGIE ... BUCURIE... CRĂCIUNUL - ORIUNDE ÎN LUME

Prof.înv.primar CHIVU LAURA CLAUDIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 CEFA, BIHOR
”Niciodată vocile nu sunt atât de frumoase ca într-o seară de iarnă, atunci când apusul
aproape că îți ascunde trupul, iar cuvintele par a se naște de nicăieri, cu o nuanță de intimitate rar
întâlnită ziua. ”
Virginia Woolf
Iarna ne trezește un dor de zâmbetele dulci ale copiilor și emoții vii, care ne aduc un fierbinte fior
străbătut de fulgii firavi și argintii.
Iarna este un prilej de bucurie atât pentru cei mari, dar mai ales pentru cei mici ... este anorimpul
rece în exterior, dar, cu siguranță, cald în sufletul fiecărui copil.
Copilăria este o magie, iar sufletul fiecăruia dintre noi tânjește spre o clipă din acea perioadă. Visele
noastre devin realitate odată cu sosirea iernii, care ne aduce în suflete o fărâmă din lumea mirifică a
copilăriei.
Câți ochișori mititei nu au încercat să-l surprindă pe Moș Crăciun în acțiune? ... dar misterul sosirii
lui, ne trezește an de an, emoția reîntâlnirii...
Primii fulgi de nea, săniuța, petinele, bradul, cadourile ... emoții puternice ... toate provoacă o
apropiere sufletească de inocența și naivitatea celor mici, în contact cu anotimpul alb.
Odată cu trecerea anilor acest sentiment își pierde din însemnătate, iar noi devenim din ce în ce mai
dornici de a-l regăsi în puritatea copiilor, motiv pentru care este necesară eliminarea barierelor care
pot îngrădi manifestarea acestui sentiment.
Toți am fost la început un mugur de floare, un ghiocel încăpățânat sub omatul târziu, o floare de
cireș sau de cais, o magnolie apărută și pe plaiurile românești, o orhidee, o brândușă, un boboc de
trandafir într-o grădină de vis, o părticică a lumii și naturii ce ne înconjoară!
Nu ne-am putut alege locul unde ne-am născut, unde am copilărit și am început școala, unde trăim
până când ne putem lua viața în mâini și putem spera că am făcut o alegere bună.
Dar, din fericire, anumite lucruri se păstrează peste tot în lume, cum ar fi ... magia Crăciunului, cea
mai frumoasă perioadă a anului în orice colț al lumii, luna în care visăm, ne amintim, devenim
nostalgici, devenim copii, decorăm, împodobim, dăruim, ne reîntâlnim, zâmbim!
În fiecare an, în luna decembrie primim vizita unor voluntari din New Jersey. An de an, ei sunt Moș
Crăciun pentru toți elevii școlii noastre. Dar, în acest an au petrecut un timp minunat alături de
elevii clasei a IV – a. Am povestit despre ce înseamnă magia Crăciunului la noi, magia Crăciunlui
la ei... colinde, brad împodobit, miros de portocale, luminițe colorate, fulgi de nea pufoși, Moș
Crăciun și multă, multă dragoste.
Am învățat că oriunde în lume, Crăciunul este sărbatoarea sufletelor noastre, miroase a cozonac și
sună a colinde, așteptăm un an întreg noaptea magică, în care se spune că se deschide cerul, iar
dorințele puse din suflet, se împlinesc. Crăciunul ne schimbă. Ne face mai buni, mai voioși, mai
încrezători. De Crăciun uităm de toate grijile și ne bucurăm de Nașterea Domnului, ne amintim de
Bethleem, îngeri, păstori,magi.
În urma acestei activități elevii mei au înțeles că și ei pot fi Moș Crăciun. Atunci când ajutăm un
prieten, când dăruim ceva ... orice, atunci când aducem zâmbet pe chipul cuiva. Crăciunul e iubire
... și doar de asta avem nevoie să fim cu adevărat fericiți și împliniți.
Activitatea s-a încheiat cu realizarea unor frumoase decorațiuni de Crăciun, timp în care în clasă au
răsunat colinde minunate.

668
 ”Dibăcia învățătorului nu este decât aceea de a trezi curiozitatea minților tinere, ca să le
potolească această curiozitate, pe care numai ființele fericite o au vie și sănătoasă. Cunoștințele
vârâte cu de-a sila în minte o astupă și o înăbuță. Ca să mistui știința trebuie s-o înghiți cu poftă.”
Anatole France

669
 Serbarea școlară, o formă de educare

Prof. Claudia Cilibia

Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu’’ Arad
În cei 20 de ani de experiență ca profesor, am observat că atunci când şcoala şi familia se
completează şi se susţin, ele pot asigura într-o mare măsură o bună integrare a copilului în
activitatea şcolară, dar şi în viaţa socială. Indiferent de mediul economic sau cultural al familiei,
când părinţii sunt parteneri cu şcoala în educaţia copiilor lor, se observă o îmbunatăţire a
performanţelor elevilor, o mai bună frecventare a şcolii, precum şi reducerea ratei de abandon şcolar
sau chiar a scăderii delicvenţei juvenile. Părinţii, indiferent de etnie, statut socio-economic sau
pregătire educaţională, sunt un element cheie în educaţia propriilor copii. Este de preferat ca părinţii
să ia legătura cu şcoala nu doar atunci când sunt chemaţi la şedinţele cu părinţii sau atunci când
copiii se confruntă cu anumite dificultăţi. Ei trebuie să participe la toate evenimentele importante
ale şcolii (serbări, festivităţi, concursuri, spectacole, etc.), să uşureze misiunea educativă a şcolii
prin continuarea educaţiei în cadrul familiei, şi să manifeste disponibilitate atunci când școala
solicită ajutor din partea lor.

Implicarea părinţilor în viaţa şcolii este benefică şi chiar necesară. Părinţii vor vedea în profesor o
persoană apropiată de sufletul copiilor, dornică să descopere şi să valorifice individualitatea
copiilor. Comunicând deschis cu părinţii, profesorii îi ajută să cunoască şi să aprecieze mai bine
aptitudinile şi abilităţile copiilor, rolul pe care aceştia îl au în educaţia lor şi importanţa stabilirii
unei relaţii permanente cu şcoala. Informând părinţii despre rezultatele pozitive obţinute de către
copii la diferite activităţi extracurriculare, îi vor face să se simtă mândri şi să trăiască bucuria de a-şi
vedea copilul împlinit, chiar dacă nu este cel mai bun la carte. Relaţionând cu profesorii, părinţii vor
primi informaţii despre activităţile la care participă copiii, despre rezultatele obţinute, despre
comportamentul lor la alte activităţi decât cele de la clasă, informaţii care îi vor ajuta să continue
actul educaţional început la şcoală şi să-i îndrume în direcţia valorificării aptitudinilor, abilităţilor şi
intereselor.

Dintre toate activităţile extracurriculare, cea care are posibilitatea să antreneze profesorul,
copiii și părinții la un loc, în pregătirea scenariului, pregătirea locului desfăşurării, achiziţionarea
sau confecţionarea costumelor, interpretarea rolurilor, este serbarea şcolară. Ea este şi cea mai
îndrăgită de elevi .

În acest sens, un exemplu de implicare, bună comunicare și ajutor neprețuit din partea părinților,
am avut cu ocazia serbării de Crăciun din acest an, la clasa la care sunt dirigintă, a V-a A. Fiind
anul centenarului, am considerat ca activităţile şcolare şi extraşcolare din acest an să aibă ca scop
conservarea şi promovarea folclorului autohton, Din dorinţa de a reînvia vechile tradiţii locale, în
spiritul întâlnirilor de altădată din vatra satului, am organizat serbarea sub forma unei șezători, unde
am încercat să readuc în atenţia tuturor, frumuseţea portului popular, a obiectelor casnice, a
uneltelor folosite la tors, țesut, depănat, dar şi măiestria cântecelor şi jocurilor din bătrâni. Într-o
atmosferă de adevărată sărbătoare, şezătoarea i-a purtat în timp, atât pe cei tineri, cât şi pe cei mai în
vârstă, care împreună au retrăit pentru o oră, într-o lume aparent apusă, dar care a dovedit de fiecare
dată că poate renaşte, împărtăşindu-ne din nesfârşitele ei comori. Cântece populare s-au împletit
armonios cu vorbe de duh, cu ghicitori, poezii şi strigături bătrâneşti. Nu au lipsit bineînțeles nici
dansurile populare și horele, care au atins coarda sensibila a sufletului fiecaruia dintre cei prezenti,
mai ales că au dansat împreună copii din clasa a cincea cu copii din clasa pregătitoare.

Calităţile descoperite la fiecare elev şi dezvoltate în serbările şcolare trebuie fructificate mai departe
şi în familie, familia fiind considerată de către şcoală un partener de nădejde în actul educaţiei.

670
Participarea la activităţile şcolare în care copiii lor sunt protagonişti, ajută părinţii să descopere că
au în faţă un alt copil, înzestrat cu talent, apreciat de către comunitate.

671
 CONTRIBUTIA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE EXTRAŞCOLARE LA
DEZVOLTAREA PERSONALITAŢII ELEVILOR
DIN MEDII DEZAVANTAJATE

Prof. Cîmpeanu Valentina

Şcoala Gimn. ,, N. Balcescu,,
Judeţul Vâlcea

Locul şi rolul activităţilor extracurriculare în educaţia copiilor

“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi
mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

La vârsta preşcolară principala sursă de învăţare despre relaţiile cu ceilalţi este jocul. Implicarea
copiilor în joc facilitează dezvoltarea capacităţii de a iniţia interacţiuni. Aceste interacţiuni pozitive
cu ceilalţi colegi duc la formarea relaţiilor de prietenie, la dezvoltarea abilităţilor de cooperare.

Prietenii sunt resurse emoţionale pentru petrecerea într-un mod plăcut a timpului liber. Cercetătorii
arată că perioada de timp în care o persoana râde, zâmbeşte, vorbeşte cu cei din jur este mult mai
mare între prieteni decât între persoane care se cunosc mai puţin.
În aceste momente de relaxare se descarcă în organism anumite substanţe chimice numite
"endorfine" care întăresc sistemul imunitar. De asemenea, prietenii reprezintă o resursa tampon faţă
de efectele negative ale unor evenimente precum conflicte în familie, divorţ,probleme şcolare. În
aceste situaţii copiii se distanţează puţin de familie şi apelează la prieteni pentru a obţine suportul
emoţional necesar.

Astfel, ei sunt o resursă de învăţare în situaţii pe care un copil nu ştie cum să le rezolve.
Copiii pot imita comportamentul prietenului atunci când el nu ştie ce să facă sau pot cere în mod
direct ajutorul (ex. Cum sa construiesc castelul?).

Studiile arată că schimbul de informaţii şi deprinderi se face mult mai eficient între prieteni
decât între copii care nu se cunosc deoarece au mult mai multa încredere unul în celalalt şi se simt
mai puţin vulnerabili atunci când îşi exprimă dificultăţile într-un domeniu.
Deoarece abilităţile emoţionale şi sociale au un rol atât de important în viaţa noastră, părinţii
şi celelalte persoane implicate în educarea copiilor trebuie să fie informaţi despre problematica
diferenţelor de gen şi despre necesitatea valorificării sau compensării acestor diferenţe în perioada
preşcolară, perioada care este optima din punctul de vedere al achiziţiilor socio-emoţionale.
Părinţii şi educatorii, prin activităţile pe care le desfăşoară, pot sprijini şi oferi copiilor oportunităţi
care să ajute dezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale în mod adecvat, fără ca ea să fie limitată de
stereotipurile de gen.

Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele
,,clădirii’’fizice şi spirituale a ,,puiului de om’’. Doar ,,zâna’’,modelatoarea de suflete şi minţi, ştie,
cu mult tact şi răbdare, să-i treacă pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină de vrajă şi
mister a basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei.

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i
se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi
procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai

672
simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină
stăpânire a cunoştinţelor”
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În
acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor.
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte
identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de
viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la
cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu
obiectele şi fenomenele din natură.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile
extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în
mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.

Exemple de activităţi extraşcolare care contribuie la imbunatatirea

rezultatelor elevilor din medii dezavantajate, cu risc de abandon

Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv –
constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru.
Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de
producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local,
naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi
naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de
învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.

Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza şi

orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură. Excursiile şi
taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii pot cunoaşte
realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.
De la cea mai fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoştinte punându-i in contact direct cu
obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest gen au o deosebită influenţă formativă, au
la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere. În cadrul activităţilor organizate
în mijlocul naturii, al vieţii sociale, copiii se confruntă cu realitatea şi percep activ, prin acţiuni
directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viaţa în aer liber,
în cadrul acţiunilor turistice, elevii îşi pot forma sentimentul de respect şi dragoste faţă de natură,
faţă de om şi realizările sale.

Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc
bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se
dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform
naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite
să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în
primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare
a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .

673
Bibliografie

Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ, în

“ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti; Ionesc, M., Chiş, V.,
Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, pg.162;

674
 ROLUL PǍRINŢILOR ÎN EDUCAŢIE

COLEGIUL „ANDRONIC MOTRESCU” RǍDǍUŢI – JUD. SUCEAVA

PROF. ING. CIOATǍ ANGELICA

În societatea actuală, în familie se doresc relaţii la baza cărora stau respectul, egalitatea, toleranţa şi
un climat familial cu valenţe educative superioare. Ultimii ani au adus chiar o nouă percepţie în
privinţa influenţei pe care o are familia asupra formării personalităţii, care este chiar mai mare decât
s-a considerat.

Familiile sunt sisteme sociale dinamice care au legi şi reguli care determină o anumită filosofie de
viaţă: valoarea acordată vieţii individului în raport cu bunurile materiale, modul de a-i privi pe
ceilalţi (ca prieteni sau ca competitori), căile acceptate de afirmare în societate şi de procurare a
celor necesare traiului. Viaţa în familie, valorile care sunt respectate şi deci experienţele pe care
copilul le realizează în colectivul familial depind de felul în care părinţii îşi execită rolul de
educator. Pentru copii, părintele reprezintă sursa securităţii şi încurajării în faţa oricărei situaţii noi,
neobişnuite. Apropiindu-se de sufletul copiilor, pătrunzând în felul propriu de a simţi şi gândi al lor,
părinţii devin confidentul şi sfătuitorul propriului copil.

Relaţia educativă părinte – copil este direct influenţată de pretenţiile manifestate faţă de copii:
acestea nu trebuie să îi plaseze pe copii într-un rol cu prea multe constrângeri şi foarte puţine situaţii
de a se desfăşura liber, activ, opţional, cu iniţiative proprii.

Una din abordările moderne privind instituţia şcolară este cea a şcolii deschise, prietenoase, în care
copilul se simte bine, este atras de activităţiile şcolare, îi sunt valorificate înclinaţiile şi talentele.
Modelele educaţionale actuale pun în centru copilul şi trebuinţele sale, nevoile lui de dezvoltare, şi
în acest scop participă numeroşi factori, între care cei mai importanţi sunt şcoala şi familia. Dar şi
mai importantă este colaborarea între familie şi instituţia educaţională.

În majoritatea situaţiilor familia şi şcoala colaborează foarte strâns pentru a asigura prin eforturi
comune o educaţie de bună calitate. Sunt numeroase însă şi cazurile în care familia acţionează
uneori contrar direcţiilor conturate de şcoală, uneori din lipsă de informare, alteori din nepricepere
ori din dezinteres. În loc să întărească şi să dezvolte achiziţiile dobândite într-un cadru
instituţionalizat, părinţii destructurează prin atitudinea lor ceea ce dascălul construieşte zi de zi. De
aceea se impune o comunicare continuă şi de calitate între profesori şi părinţi privind progresele sau
dificultăţile întâmpinate de copii, aspectele asupra cărora este necesar să se insiste prin exerciţii ori
prin exemple pozitive şi încurajări.

Comunicarea şi deschiderea din ambele părţi pentru a sprijini dezvoltarea şi buna educaţie a
copilului, aduc beneficii pe termen lung în dezvoltarea personalităţii acestuia.

BIBLIOGRAFIE:
1. DRĂGOI CĂLIN, (1981),Oprimizarea procesului instructiv – educativ, E.D.P., Bucureşti.
2. EZECHIL L.; PĂIŞI LĂZĂRESCU M., (2002),Laborator preşcolar, Editura & Integral,
Bucureşti.

675
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

Profesor în învățământul primar, Ciobanu Brînduşa Maria

Şcoala Gimnazială Piatra Şoimului, Neamț

MOTTO: "Spune-mi şi o să uit. Arată-mi şi poate n-o să-mi amintesc. Implică-mă şi o să

înțeleg." ( proverb american)
Prin activitatea de parteneriat cu părinții ne asigurăm un sprijin în propria activitate. Învățându-i pe
părinți să se implice în dezvoltarea copiilor lor, întărim interacțiunile şi relațiile dintre aceştia şi
copii. Prin cooperarea reală şi comunicarea cu părinții, şcoala pune bazele unei unități de decizie şi
de acțiune între cei doi factori.

De asemenea, activitățile cu părinții duc la rezolvarea situațiilor- problemă , a conflictelor posibile

şi a situațiilor de risc în dezvoltarea copilului.

Am observat, pe parcursul activităților cu aceştia că:

 Mulţi părinţi pretind că îşi cunosc bine copiii, dar nu ştiu să acţioneze;
 Unii părinţi folosesc pedeapsa corporală în aplanarea conflictelor;
 Alti părinţi pun accent pe asigurarea condiţiilor materiale, copiii fiind frustraţi pe plan
afectiv;
 Sunt părinţi care se bazează şi pretind doar intervenţia educativă a şcolii, necunoscând
strategii adecvate de acţiune pozitivă în relaţia cu copiii lor.
Școala și familia trebuie să găsească făgașul colaborării autentice, bazate pe încredere și respect
reciproc, pe iubirea față de copil, să facă loc unei relații deschise, permeabile, favorizante
schimbului și comunicării de idei. Procesul de colaborare cu părinții asigură atingerea scopului
educațional. Pornind de la necesitatea cunoașterii sociopsihopedagogice a copilului, școala impune
colaborarea cu familia sub diferite aspecte. Urmărind aspectele comune, speciale și diferențiate pe
care viața de elev o prezintă, părinții pot completa, sprijini și dezvolta personalitatea copilului cu o
singură condiție - colaborarea cu școala. Numai o colaborare perfectă între cei doi factori este de
natură să determine o eficiență maximă a muncii educative. Desigur, în acest proces de colaborare,
rolul conducător îl are școala. Ea poate să orienteze, să ajute familia în sarcinile ce-i revin, să
asigure o unitate de vedere și de acțiune. Familia, oricâte merite și preocupări valoroase ar avea în
legătură cu educația copiilor, nu va obține rezultate pozitive decât în condițiile în care acționează
împreună cu școala.

Dacă familia va fi implicată de la început în programul educativ, ea va percepe corect importanţa

colaborarii cu şcoala şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea educativă va fi
conştientă, interesantă şi reciproc avantajoasă.
Beneficiar în acest parteneriat este copilul care treptat prin modul de comportare va scoate în
evidență rezultatele acestuia şi îşi va descoperi părinţii ca parte importantă a educaţiei sale.

Familia educă prioritar copilul, şcoala continuă pe noi căi tot ce s-a făcut şi s-a realizat în familie.
Lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub toate aspectele, considerate pe bună dreptate, cel mai
mare dascăl.

676
 Importanta parteneriatul şcoală – familie

Prof. Ciobanu Costel Daniel

Scoala Gimnaziala Milcovu din Deal

Parteneriatul şcoală - familie reprezintă o problemă actuală importantă, reliefată de diferite

documente de politică educaţională la nivel naţional şi internaţional şi de cercetările în domeniul
educaţiei. Părinţii sunt consideraţi parteneri principali şi beneficiari ai procesului de învăţământ.
Toate deciziile majore din învăţământul preuniversitar trebuie să fie luate prin consultarea
structurilor asociative reprezentative ale părinţilor. Părinţilor au dreptul de a participa activ la
conducerea unităţilor de învăţământ, prin prezenţa în consiliul de administraţie al şcolii - a doi sau
trei reprezentanţi ai părinţilor, în funcţie de mărimea şcolii. Părinţii sunt implicaţi în elaborarea
ofertei educaţionale a unităţii de învăţământ, prin participarea la organizarea programelor Şcoală
după şcoală şi în stabilirea curriculumului la decizia şcolii.
Şcoala şi familia trebuie să găsească făgaşul colaborării autentice bazată pe încredere şi respect
reciproc, pe iubirea faţă de copil, să facă loc unei relaţii deschise, permeabile, favorizante
schimbului şi comunicării de idei. Părinţilor le revine rolul esenţial în creşterea copiilor,
asigurându-le acestora nu numai existenţa materială, cât şi un climat familial, afectiv şi moral. Sunt
situaţii în care familia consideră că este suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare
(hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, cheltuieli zilnice etc.), ignorând importanţa unei comunicări
afective, nestimulând dezvoltarea sentimentului de apartenenţă.
Acasă trebuie să creeze un mediu de încredere, echilibrat, în care copilul să se manifeste neîngrădit
iar în relaţia cu şcoala pot colabora cu alţi membrii ai comunităţii şcolare pentru a crea un climat
care sprijină învăţarea, atât în şcoală cât şi în afara ei.
Este necesar ca părinţii să îşi schimbe optica pe care o au asupra întâlnirilor din mediul şcolar,
aceastea putând deveni un sprijin real în îmbunătăţirea relaţiei dintre părinte şi copil, părinte şi
cadru didactic. Cercetările arată că „în programele în care părinţii sunt implicaţi elevii au
performanţe mai mari la şcoală decât aceleaşi programe, dar în care părinţii nu sunt implicaţi”
Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune nu numai o informare reciprocă cu privire la tot ceea
ce ţine de orientarea copilului ci şi pregătireapărinţilor pentru toate problemele ce le comportă
această acţiune. În ceea ce priveşte relaţia şcoala-familie se impun deschideri oferite părinţilor
privind aspectele şcolare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc. O bună
colaborare între familie şi scoală se poare realiza prin parteneriate. Motivul principal pentru crearea
unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să aibă succes la şcoală şi, mai târziu, în
viaţă. Atunci când părinţii, elevii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul
elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o
componentă esenţială în organizarea şcolii şi a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate
doar o simplă activitate cu caracter opţional sau o problemă de natura relaţiilor publice.

Parteneriatul şcoală-familie este cel mai important deoarece părinţiisunt primii educatori ( familia
fiind prima şcoală a copiilor) şi parteneri ai şcolii. Aceasta înseamnă că rolul părinţilor este acela de
a împărţi acest rol cu învăţătorul, iar mai târziu cu profesorii, apare nevoia de colaborare cu şcoala,
chiar de implicare activă în cadrul ei. Atunci când cele două medii educaţionale ( şcoala şi familia)
se completează şi se susţin, ele pot asigura într-o mare măsură o bună integrare a copilului în
activitatea şcolară, dar şi în viaţa socială. Cercetările realizate arată că, indiferent de mediul
economic sau cultural al familiei, când părinţii sunt parteneri cu şcoala în educaţia copiilor lor, se
observă o îmbunatăţire a performanţelor elevilor.
O piedică pusă în faţa parteneriatului şcoală- familie o reprezintă resursele limitate de timp pe care
părinţii le consumă pentru educaţia propriilor copii sau în relaţia cu şcoala, gradul ridicat de stres al
unui astfel de parteneriat cu activităţi propuse şi cu un orar zilnic bine stabilit, cu obiective clare de
atins, sau chiar educaţia limitată a părinţilor. În această situaţie, cadrele didactice trebuie să

677
înţeleagă nivelul de disponibilitate existent pentru implicarea părinţilor în activităţile şcolare, dar şi
să-şi adapteze strategiile pentru a contribui la realizarea unui parteneriat reuşit între şcoală şi
familie.
Pentru a nu se ajunge la asemenea dificultăţi, este de preferat ca părinţii să ia legătura cu şcoala nu
doar atunci când sunt chemaţi la şedinţele cu părinţii sau atunci când copiii se confruntă cu anumite
dificultăţi. Ei trebuie să participe la toate evenimentele importante ale şcolii (serbări, festivităţi,
concursuri, spectacole, etc.), să uşureze misiunea educativă a şcolii prin continuarea educaţiei în
cadrul familiei, dar şi să manifeste disponibilitate pentru participarea la cursuri cu caracter educativ
realizate pentru părinţi.
În concluzie, pentru a putea asigura educarea copiilor în cele mai bune condiţii şi, implicit, succesul
în viaţă, e nevoie ca toţi factorii implicaţi în procesul educaţional să formeze o echipă în care fiecare
ştie ce are de făcut şi îi acordă partenerului respectul şi încrederea cuvenită.

BIBLIOGRAFIE
*Ioan Cerghit-,,Formele educaţiei şi interdependenţele lor”-curs pedagogie,Univ. Bucureşti, 1988
*Ctin Cucoş-,,Pedagogia”-ed.Polirom Iaşi, 1998
*http://fatitimp.blogspot.ro/2013/01/dezvoltarea-copilului-rolul-familiei.html
*http://www.europa.eu.int/comm/education/elearning/
*www.edu.ro
*www.didactic.ro

678
 Formarea părinților în spiritul colaborării și parteneriatului cu grădinița

Prof. înv. Preșcolar Ciobanu Daniela

Grădinița P.P. Nr. 7 Deva

Părinții sunt beneficiari direcți în procesul educativ și modul lor de implicare în educația copiilor
reprezintă un element de stabilitate și continuitate în evoluția propriilor copii. Mulți dintre aceștia,
sub presiunea lipsei de timp și a programului încărcat, ori din cauza dezinteresului, sau din cauza
falsei impresii că unitățile de învățământ sunt singurele responsabile în formarea copiilor, nu
manifestă suficient interes pentru activitățile din grădiniță.
Cadrul didactic trebuie să descopere strategii, metode și demersuri potrivite pentru a-i atrage pe
părinți și pentru a-i determina să colaboreze și să devină un factor activ în procesul de învățământ.
Grădinița oferă mai multe posibilități de comunicare:
- Discuții zilnice;
- În cadrul ședințelor de consiliere parentală realizate o dată pe săptămână;
- Prin desfășurarea proiectelor tematice în care li se solicită ajutorul direct;
- În cadrul unor activități extracurriculare realizate cu preșcolarii ( serbări, excursii,
ș.a. );
- În activitățile din proiectele de parteneriat încheiate cu familia.
Discuțiile zilnice asigură informarea constantă asupra activităților copiilor. Consilierea parentală
ajută părinții să înțeleagă importanța rolului lor în viața propriului copil și îl îndrumă cum să își
exercite atribuțiile de părinte în mediul familial, cât și atribuțiile de membru principal al procesului
educativ.
Folosind proiecte tematice și apelând la ajutorul direct pentru furnizarea unor materiale concrete (
cărți, poze, etc. ), părinții vor fi la zi cu temele și conținuturile prezentate. Cei mici trăiesc cu mare
bucurie momentul când prezintă propriile materiale. Bucuria lor se va răsfrânge asupra părinților.
Prezența părinților în cadru non-formal, în excursii, serbări, vizite, oferă un climat afectiv plăcut. Se
formează noi legături și se mărește coeziunea colectivului de părinți, se trăiesc emoții pozitive.
Acțiunile de acest gen sunt distractive și relaxante, devin experiențe noi și captivante pentru toți cei
implicați și participanții vor fi dornici să repete astfel de experiențe. Se pot organiza astfel de
acțiuni în proiecte de parteneriat cu părinții, desfășurate de la grupa mică până la plecarea copiilor
la școală. Efectele sunt vizibile în adaptarea și evoluția copiilor și în modul în care percep ei mediul
instituțional.
Posibilitatea de a alege activități captivante țin de creativitatea cadrului didactic și pot fi sportive,
artistice, de socializare, caritabile, de experimentare, cu sau fără implicarea unor parteneri exteriori.
Exemple de activități desfășurate cu preșcolarii: teatru de păpuși, confecționare mărțișoare,
carnaval, ateliere de pictură, de gătit, întreceri sportive între grupe, ș.a.
Programul Școala Altfel implică, de asemenea membrii familiilor. Acest program îi mobilizează pe
părinți să caute și ei activități atractive, să se intereseze de instituții care ar răspunde curiozității
copiilor și să stabilească canale de comunicare cu factori instituționali importanți.
Cadrul didactic dirijează inițierea și desfășurarea acestor activități și atitudinea acestuia este
decisivă. Abordarea părinților într-o manieră deschisă, caldă, amplasarea accentului pe binele
copilului ca prioritate, asigurarea unui climat corespunzător pot conduce la rezultate deosebite în
abordarea și implicarea familiei în actul educațional.
Părinții trebuie transformați în parteneri de lucru, parteneri de comunicarepentru a se obține
maximul de beneficii pentru copil.

679
Bibliografie:
- Copilul, familia și grădinița, Magdalena Dumitrana, Editura Compania, București,
2000;
- Revista Învățământului preșcolar și primar, Nr. 3-4/2018, Editura Arlequin,
București;
- Curriculum pentru învățământ preșcolar 3-6/7 ani, MECTS, 2008

680
 Excursia școlară- mijloc de educare a elevilor

Prof.înv.primar: Ciocan Liana

Școala Gimnazială Viișoara,jud.Cluj

Excursiile oferă elevilor prilejul de a efectua observaţii asupra obiectelor şi fenomenelor aşa cum se
prezintă ele în stare naturală, asupra operelor de artă din muzee, asupra unor momente legate de
trecutul istoric, de viaţă şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii naţionale şi
universale, asupra relaţiilor dintre oameni. Ele au menirea de a stimula activitatea de învăţare, de a
întregi şi a desăvârşi ceea ce elevii au acumulat în cadrul lecţiilor. Conţinutul lor diferă în funcţie şi
obiectul de învăţământ. Excursia este una din activităţile extraşcolare frecvent folosită pentru
cunoaşterea trecutului local, naţional şi a unor zone geografice.
Deosebit de eficace, excursia cu caracter istoric se poate organiza în toate localităţile ţării, pentru că
nu există palmă de pământ românesc care să nu aibă mărturii ale trecutului istoric.
Excursia, temeinic organizată şi pregătită, creează o atmosferă deosebit de favorabilă instrucţiei,
educaţiei, formării complete a personalităţii elevului.
Preferinţa pentru excursie, participarea lor masivă, sunt argumente suficiente pentru a demonstra că
elevii sunt însetaţi de a cunoaşte cât mai multe lucruri noi în mod direct, că se simt deosebit de
satisfăcuţi şi bucuroşi de a-şi petrece timpul în mijlocul frumuseţilor naturii, că trăiesc simţiri dintre
cele mai intense în contactul direct cu tezaurul de valori al înaintaşilor, că, în acest cadru, prieteniile
şi colegialitatea cunosc noi dimensiuni.
Excursiile tematice organizate de şcoală au multiple valenţe de informare şi educare a elevilor.
Dacă sunt bine pregătite excursiile devin atractive la orice vârstă pentru că se desfăşoară într-un
cadru nou, stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă reclamă
efort suplimentar. Mediul de acţiune este diferit, iar tehnicile de instruire sunt altele, ca urmare
contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, îmbunătăţirea memoriei vizuale şi auditive,
formează gândirea operatorie a copilului, cu calităţile ei de echilibrare, organizare şi obiectivare.
Excursiile tematice au un rol complex în educaţia şi instrucţia elevilor:
 Elevii învaţă să fie receptivi în faţa frumuseţilor naturii şi a lumii în
schimbare.
 Apreciază valorile trecutului şi istoriei.
 Excursia are valenţe de informare şi educare a elevilor, contribuie la
completarea procesului de învăţământ prin ancorarea la mediul natural şi social
explorat direct.
 Are un conţinut mai variat şi mai complex decît lecţiile învăţate în clasă, mai
atractiv, o atmosferă de voioşie şi veselie plină de optimism.
 Prin ritmicitatea organizării excursiilor elevii pot stabili singuri obiectivele de
vizitat, itinerariile şi scopul excursiei.
 Devin capabili să rezolve probleme ce apar la un moment dat.
 Stârnesc interesul pentru studierea hărţilor, a literaturii istorice, a descrierilor
geografice.
 Primesc deprinderi de a-şi nota sistematic ceea ce li se pare interesant.
 Valorificând cunoştinţele dobândite în excursii elevii vin cu note originale
prin care-şi exprimă impresii şi sentimente proprii faţă de cele văzute.
 Îşi îmbogăţesc şi consolidează cunoştinţele de geografie şi istorie.
 Excursia contribuie la îmbogăţirea cunoaşterii şi generează sentimente de
preţuire faţă de generaţiile care ne-au precedat şi dragoste de ţara.
 Excursia presupune contacte între oameni, atitudini, comportamente şi trăiri
specifice.

681
  Este un fenomen contemporan care răspunde la nevoia de evadare din mediul
citadin şi reface legătura omului cu natura.
 Joacă un rol esenţial, în recreerea, refacerea forţei de muncă, elimină stresul
pe care-l acumulează omul.
Acţionând individual sau în cadrul grupului, elevilor li se dezvoltă spiritul practic,
operaţional, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme după posibilităţile sale.
Participarea efectivă şi totală în activitate angajează atât elevii timizi cât şi pe cei slabi, îi
temperează pe cei impulsivi, stimulează curenţii de influenţe reciproce, dezvoltă spiritul de
cooperare, contribuie la formarea colectivului de elevi.
Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie unor reguli, asumându-şi
responsabilităţi, elevii se autodisciplinează. Cadrul didactic are prin acest tip de activitate
posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenteze dezvoltarea, să realizeze
mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al învăţământului – pregătirea copilului pentru viaţă.
Consider excursia ca fiind cea mai complexă formă de educație a elevilor, prin multitudinea
de aspecte ale vieții - istorice, sociale, geografice, civice, culturale – pe care le înglobează. O
excursie în natură îi ajută pe elevi să înțeleagă legătura dintre cunoștințele dobândite la
diferitele discipline de studiu și lumea din afara școlii, le oferă posibilitatea de-a se implica
și organiza prin investigarea individuală sau de grup autoconducându-și procesul de educație,
îi pune în contact cu comunitatea și le crează posibilitatea de a-și susține în mod public
opiniile. Elevii au posibilitatea de a se simți în ipostaza de mici cercetători ai realității; se
simt responsabilizați implicându-se cu plăcere, urmare a sfaturilor date; înțeleg semnificația
unor norme, dezvoltându-și gustul pentru descoperirea adevărurilor și legilor naturii din jurul
lor; învață cum să iubească și să respecte natura, în ansamblul ei.
Școala noastră organizează anual o excursie de două zile pe diferite trasee din țară, excursie
finanțată de Asociația franceză Les Amis d”Urca din Saint Calais, Franța.Aceste excursii sunt foarte
apreciate de elevii școlii noastre dându-le posibilitatea de a-și cunoaște țara.

Bibliografie:
Ionescu, M., Radu, I., (coord.), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj, 2001.
Noveanu, E., Metodologia cercetării în educaţie, Note de curs, Universitatea din Bucureşti, 1994.
Tomşa, G., Orientarea şi dezvoltarea carierei de elevi, Viaţa Românească, Bucureşti, 1999
www.didactic.ro

682
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. CIOCAN RAMONA MARIANA

LICEUL TEHNOLOGIC ”ALEXANDRU VLAHUȚĂ” ȘENDRICENI

O mare contribuție în formarea personalității elevului o reprezintă activitățile extrașcolare care au o

mare importantță și sunt deosebit de utile.
Scopul activităților extrașcolare este învățarea non-formală și petrecerea în mod plăcut a timpului
liber. Prin aceste activități, prin care elevii își pot altfel valorifica timpul liber, și care cuprind
domenii și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune
dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate.

Activitățile extrașcolare, le oferă elevilor posibilitatea de a participa la activități care îi atrag

personal, la care participă cu plăcere. În cadrul acestor activități, pe lângă formărea personalității
lui, elevul are posibilitatea de a-și găsi prin acestea înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi
performanți.

Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor, deoarece sunt factorii educativi apreciaţi accesibili
acestora.
Activităţile complementare precum excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau spectacole
imprimă elevului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează anumite
sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii elevului o au activităţile extraşcolare
care implică în mod direct elevul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de acesta.
Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă masa de elevi.

Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le

comunicăm elevului, nu poate satisface setea de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsături
specifice elevilor. Ei au nevoie de activități care să le lărgească lumea lor spirituală, să le
împlinească setea de cunoastere, au nevoie de activități prin care să se emoţioneze puternic, pentru
a-şi forma convingeri durabile.
Între programele școlare și astfel de activități extrașcolare ar trebui să existe o strânsă legatură,
activitățile extrașcolare venind ca o completare a programelor școlare. La modul general vorbind,
activitățile extrașcolare au un rol foarte bine stabilit și trasat în formarea și dezvoltarea elevului,
care în cele mai dese cazuri, pentru elev sunt mult mai interesante și relaxante decât programele
școlare la un anumit moment dat. Apoi, unele programe sunt foarte încarcate și chiar foarte rigide,
ele neatingându-și adevarata menire, iar activitățile extrascolare realizându-se în timpul liber induce
elevului o relaxare necesară și plăcută, ceea ce nu pot îndeplini aceste programe.
O metodă eficientă de dezvoltare și formare a elevului și de integrare socio-profesională
corespunzatoare este serbarea scolară, mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă. Acesta are un rol
deosebit în învățare, datorită faptului că acest mod de învățare se produce pe un fundal relaxant,
care nu impune constrângere, emoții.
Conținutul activităților de acest gen devine foarte plăcut și relaxant, lucru atât de benefic în
insușirea cu o mai mare precizie a cunoștiințelor și a informațiilor. Serbarea școlară poate fi aplicată
tuturor elevilor, de la vârste mai mici până la elevi de liceu, cu aceeași eficiență dacă este aplicată
corect. Rolul acestora este dea înlesni înțelegerea și învățarea anumitor concepte care în mod
normal se înusesc mai greu.
E fascinant când pe marea scenă, sub lumina reflectoarelor, apar micii artişti, recitatori, cântăreţi ori
dansatori îmbrăcaţi în costume superbe. Este cu adevărat extraordinar când ei reuşesc să trezească
în sufletul spectatorilor emoţii, bucurii de neuitat, când în sală răsună ropotul aplauzelor. Întregul
lanţ de manifestări organizate în şcoală şi în afara ei, sub atenta şi priceputa îndrumare a dascălului

683
aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea sufletelor acestora, are
profunde implicaţii în viaţa spirituală şi educativă a comunităţii, restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei. Iată deci că prin frumoasele serbări prezentate de către şcolari
în faţa părinţilor adeveresc arta unui mare şlefuitor de cuvânt, care s-a identificat trup şi suflet
lăsând să vadă amprenta şi atmosfera sfântă a diferitelor sărbători.
Aceste serbări organizate evaluează talentul colectivului clasei şi al fiecărui elev în parte. Punerea
serbărilor în scenă aduc satisfacţii atât “artiştilor“ cât şi “spectatorilor“, elevi şi părinţi, contribuind
la socializarea lor de la o vârstă fragedă.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc
bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Elevilor li se
dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform
naturii sale. Participarea efectivă şi totală în activitate angajează atât elevii timizi cât şi pe cei slabi,
îi temperează pe cei impulsivi, stimulează curentul de influenţe reciproce, dezvoltă spiritul de
cooperare, contribuie la formarea colectivului de elevi.
Elevii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor,
asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi
cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor
obiective depinde în primul rând de profesor, de talentul său, de dragostea sa pentru elevi, de modul
creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune
clasa de elevi.

Bibliografie

1) Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea

procesului de învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
2) Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu
elevii ciclului primar, în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
3) Jinga, Ioan; Istrate, Elena, (1998 ), Manual de pedagogie, Ed. ALL, Bucureşti;
4) Nicola, Ioan, (1994 ), Pedagogie, E.D.P., Bucureşti

684
 Magia sărbătorilor de iarnă
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările școlare

Autor,
Prof.înv.preșc. Ciocîrlan Constanța-Elena
GPN,,Pinocchio,, Costinești, jud. Constanța

Activitatea desfășurată in grădiniță este gândită în așa manieră pentru a- i crea copilului un ambient
bine organizat și care pune copilul in situația de a avea inițiative, de a-i dezvolta creativitatea și
modul de cooperare cu cei din jur. Astfel, copilul explorează necunoscutul prin exersarea acțiunilor
și activităților învățate și desfășurate.

În grădiniță sunt activități aparte ce vizează relaxarea copiilor, crearea unei amosfere relaxante –
activtășile extrașcolare. Printre acestea se numără și serbările școlare.

Serbările sunt activitățile îndragite de copii, dar și de părinți, deoarece pentru copii creează
momente de poveste, iar pentru părinți este o ocazie în plus de a fi părtași, fiind implicați în
activitate : parteneri de dans, personaje, creatori de decor, costume, etc, nu doar ca spectatori.
Serbările sunt realizate cu diferite ocazii.Ele sunt o sursă inepuizabilă de satisfacții, bucurii, creează
bună dispoziție, favorizează dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic și psihic deoarece au loc
într-un cadru specific.

Serbările cu tema Crăciunului sunt printre cele mai îndrăgite. Emoția întâlnirii cu Moș Crăciun, îi
face pe copii să aibă o efervescență aparte, iar pe părinți să retrăiască emoția copilăriei.
Decorul este unul care nu plictisește niciodată, datorită multiplelor aspecte și moduri de
aranjare.Diversitatea cântecelor despre Crăciun și nu în ultimul rând, abilitatea și creativitatea
educatoarelor, fac din serbările de Căciun o poveste magică.

685
 Serbările școlare

prof. înv. primar Ciofu Irina – Nicoleta

Școala gimnazială „Nicolae Stoleru” – Baia, Suceava

Orice serbare școlară este o sărbătoare, atât pentru elevi, cât și pentru dascălii lor și, nu în ultimul
rând, pentru părinții elevilor, iar pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginația și creativitatea fiecăruia – elev sau profesor.

Ele ,,vor rămâne peste vremi momente de bucurie sufletească, prilej de manifestare inedită și
nestingherită a valențelor native ale copiilor în fața părinților, admiratorilor emoționați, gata de a
oferi zâmbete, flori sau lacrimi de bucurie și recunoștință” (Învățământul primar nr.1\1998, Ed.
DISCIPOL, p. 61).
Învățătorul trebuie să acorde o însemnătate deosebită alegerii textelor literare folosite în serbările
școlare. Valorificarea textelor literare (montaje literare, șezători literare, teatru literar, jocuri literare,
dramatizările) constituie nu numai o activitate artistică, educativă, ci și o formă de cunoaștere a cât
mai multor opere literare. Dramatizările, imitarea personajelor de către elevii care stăpânesc bine
conținutul operei reprezintă un îndemn la formarea deprinderilor de citire conștientă și expresivă, un
îndemn de a memora rolul unui personaj. Copiii vor interpreta corespunzător rolul atunci când
înțeleg mesajul transmis de operele literare dramaturgice.
Prin dramatizarea textelor literare, prin participarea micilor artiști la acțiune, se valorifică din plin
valențele artistico-estetice ale textelor literare. Se pune accent pe dezvoltare percepțiilor artistice, pe
formarea gustului și gestului estetic, pe cultivarea unor aptitudini emiționale pozitive față de operele
literare dramaturgice. Elevii sunt puși în situația să aleagă un model de comportare din rândul
personajelor pe care le interpretează.
La vârstele mici, întâlnirea cu textul literar este hotărâtoare pentru evoluția ulterioară a copilului.
Poveștile sunt primele modele de viață și de exprimare cu care copilul vine în contact. Adesea, în
mod spontan, copiii, după ce ajung să cunoască bine o poveste, doresc să devină actorii ei și acest
lucru înseamnă dramatizare. De aici și până la sceneta elaborată și pusă la dispoziția copilului nu
este decât un pas. Sceneta, ca și dramatizarea, îi oferă copilului posibilitatea de a-și învinge
frustrarea de a fi mic, inutil sau în imposibilitate de a evada din lumea lui, prin acordarea șansei de a
fi mare și cu capacități nelimitate.
Cu dragoste și dăruire, cu sufletul alături de sufletul copilului învățătoarea îl încurajează să intre în
acest joc, participă alături de el și apoi, la momentul potrivit, iese pentru a-l lăsa să fie EL. Aceasta
este marea artă a dascălului: de a ghida și sprijini copilul, nu de a-l direcționa pur și simplu.
Scenetele au o valoare deosebită în viața și sufletul copilului. De aceea, învățătoarea va încerca să
abordeze teme apropiate de interesele vârstei acestuia și să-i ofere șansa de a cunoaște lumea, de a
se cunoaște pe sine și de a se face cunoscut prin intermediul acestora. Exersarea abilităților proprii
în domeniul limbajului, psiho-motricității, afectivității sau socialului conferă copilului o reală
cunoaștere de sine și, ca atare, încredere în forțele proprii.
Personajele „sunt purtătoare ale unor însușiri alese pe care vrem să le cultivăm la copii, începând cu
primii ani de școală. Prin interpretarea rolurilor elevii sunt impresionați de isprăvile eroilor, se
identifică efectiv cu viața eroilor respectivi. Sunt personaje care se impun prin fapte și realizări
deosebite, alte personaje sunt mai puțin reliefate, sunt personaje pozitive și personaje negative –
lucru care face ca atunci când se distribuie rolurile, elevii să ceară să interpreteze personajele
pricipale, de preferință personaje pozitive.
Trebuie să-i determinăm pe elevi să înțeleagă că trăsăturile personajelor pozitive care înving, se
afirmă, devin respectate și îndrăgite, pot fi dobândite de oricine prin muncă, prin respectarea în
toate împrejurările a unor reguli de comportare.
Serbările școlare au un caracter stimulator atât pentru copii cât și pentru părinți. Antrenarea
părinților și copiilor în pregătirea costumației pentru personajele interpretate constituie un moment
de manifestare a fanteziei fiecăruia, dezvoltându-se gustul estetic. Prin faptul că fiecare copil

686
primește rolul potrivit dorințelor și talentelor sale contribuim la cultivarea talentelor copiilor.
Trebuie urmărită fiecare mișcare a copiilor, sincronizarea între exprimarea nonverbală cerută de
textele respective.
Repetițiile, în vederea reușitei serbărilor, generează buna dispoziție, dar și respectarea disciplinei și
a seriozității. În timpul spectacolelor, contactul cu publicul trezește în sufletul copiilor dorința de a
fi cei mai buni, de a-și stăpâni timiditatea, de a trăi bucuria reușitei. Copiii se simt extraordinar când
reușesc să trezească în sufletul spectatorilor emoții, bucurii de neuitat, când în sală răsună aplauzele
spectatorilor.
Munca în comun, în echipă, colaborarea dintre cadre didactice, copii și părinți este o condiție
importantă în realizarea obiectivelor propuse.
Serbările școlare valorifică și dezvoltă interesele și aptitudinile elevilor care își pot manifesta
spiritul de inițiativă, dau siguranță și încredere tuturor participanților. Prin astfel de activități se
transmit cunoștințe: ,,alături de memorie, ca temelie a oricărei transmiteri de cunoștințe, fantezia
reprezintă o forță profundă a sufletului omului diametral opusă, de egală valoare.” (Învățământ
primar 2003, p.123)
Recitarea poeziilor oferă copiilor posibilitatea de a-și exprima sentimentele și gândurile în legătură
cu mesajul poeziei, stimulează memoria, dau curaj și încredere micilor artiști.
Serbările școlare contribuie la stimularea interesului pentru lectura particulară care constituie o
activitate fundamentală pentru întreținerea conduitei intelectuale, îmbogățirea cunoștințelor și a
limbajului, pentru cunoaștere indirectă a diferitelor universuri și realități. Iubirea pentru carte se
formează în mod sistematic, cu multă răbdare și îndemânare. Cititul cărților devine o utilă formă de
petrecere a timpului liber și un excelent prilej de fascinație. În decursul anilor, elevii vor ajunge și la
etapa superioară în care lectura să fie obișnuită, cartea să le satisfacă interesul, curiozitatea să-și
formeze trăsăturile de voință și de caracter.

Bibliografie:
Șerdean, I. - Metodica predării limbii și literaturii române la clasele I - IV, București, E. D. P.,1993
Învățământ Primar Nr.1\1998

687
 ROLUL ACTIVITĂȚILOR EDUCAȚIONALE DESFĂȘURATE ÎN
PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Prof. Ciolan Lenuța

Școala Gimnazială Toma Cocișiu Blaj

Trezirea interesului elevilor pentru activitatea didactică este elementul esențial pentru asigurarea
succesului școlar. În clasele primare și uneori și în ciclul gimnazial elevul nu are suficientă
încredere în forțele proprii. Părinții lasă totul în seama școlii și rareori de implică benevol în
activitățile organizate de școală.
Educația nonformală, extracurriculară permite dezvoltarea și cultivarea talentelor elevilor,
petrecerea timpului liber într-un mod plăcut și util, dezvoltarea abilităților de a lucra în grup și de a
coopera, formarea și dezvoltarea unor trăsături de caracter pozitive: voința, perseverența,
corectitudinea, întrajutorarea. Organizarea unor activități în parteneriat cu părinții aduce multe
beneficii întrucât ajută elevii să-și dezvolte cunoștințele și aptitudinile din zona lor de interes în
cadrul unor activități opționale. Astfel de activități pot fi realizate cu ocazia Crăciunului, în cadrul
săptămânii Școala Altfel, în luna martie pentru confecționarea unor mărțișoare, pentru decorarea
clasei și pentru orientarea școlară și profesională.
Activitățile în care sunt implicați părinții sunt mai interesante și sunt îndrăgite de elevi deoarece
sunt implicați afectiv și efectiv pentru îndeplinirea sarcinilor, elevii fac față mai bine cerințelor
școlii, școala se dezvoltă, părinții devin parte a procesului instructiv-educativ și conștienți de
importanța școlii în activitatea copilului lor.
Uneori profesorii știu puține lucruri despre familiile elevilor. Inițierea unor activități împreună cu
părinții ajută la cunoașterea familiilor copiilor, înseamnă că școala faca eforturi active de a ajunge la
ei.
Activitațile educative realizate în parteneriat cu părinții contribuie la schimbarea modului în care
școala colaborează cu familia și la transformarea climatului din școală într-unul colaborativ.
Parteneriatele cu părinții ajută la diminuarea diferențelor culturale între școală, familie și
comunitate. Aceste activități oferă părinților ocazia de a-și împărtăși valorile, credințele, abilitățile
și de a exersa anumite priceperi și deprinderi împreună cu copiii.

688
 ACTIVITĂȚILE EDUCATIVE LA GRĂDINIȚĂ

Educatoare: Cioloca Anuţa

G.P.N. Nr.1 Turluianu
 
Activităţile extracurriculare îşi au importanţa lor în activitatea educaţională. Sistemele educaţionale
le recunosc meritele în îmbunătăţirea performanţei copiilor la şcoală. Activitatea de învăţare dă
rezultate mult mai bune dacă este îmbinată şi cu câteva momente de distracţie şi detensionare.

Educaţia extracurrriculară îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii preşcolarilor.
În grădiniţa contemporană, eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru
participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect
psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.

Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele

extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o
necesitate.Activităţile extracurriculare organizate în grădiniţă au conţinut cultural, artistic, spiritual,
ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv cu activităţi de joc şi de participare la viaţa şi activitatea
comunităţii locale.Activităţile extracurriculare de masă reprezintă activităţi ce cuprind aproape
întreaga masă a copiilor dintr-o grupă, mai multe grupe, sau chiar grupe de copii din mai multe
grădiniţe. Aceste activităţi le oferă destindere, recreere, voie bună, satisfacţiile atmosferei de grup,
iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmări şi recunoaştere a aptitudinilor.

Aceste activităţi au caracter ocazional şi iau forme foarte variate:

- sărbătorirea zilei de naştere a unui copil la care participă colegi din toată grădiniţa;
- vizionarea în grup a unor spectacole la teatrul de păpuşi;
- excursii;
- plimbări în parc şi prin împrejurimile grădiniţei;
- vizită la diferite centre culturale.

Excursiile şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la

educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii cunosc
locul natal în care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii lor învăţând astfel să-şi iubească ţara, cu
trecutul şi prezentul ei. Prin excursii copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au
născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti.

Serbările reprezintă un necesar izvor de satisfacţie, bucurii, creează buna dispoziţie.

Serbările pot lua forme variate, de la solemna evocare istorică la un vesel carnaval. La pregătirea şi
realizarea serbărilor, copiii participă cu însufleţire şi dăruire, din dorinţa de a oferi spectatorilor
momente de ţinută estetică, distracţie, satisfacţie, făcându-le viaţa mai frumoasă, mai plină de sens.
-Ziua mamei, Ziua copilului, Sfârşit de an.
- Serbări cu caracter istoric, cultural, comemorativ si religios: Ziua recoltei, Sf. Nicolae, Crăciun,
Paşti, 1 Decembrie, 24 Ianuarie, Ziua lui Eminescu, Ziua Europei, Carnaval;
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor contribuind la
dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor.

Vizionările şi spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în grădiniţe, prin

care copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu

689
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este
generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria
şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi
valoroase.

În concluzie, ctivitatea extracurriculară reprezintă o componentă educaţională valoroasă şi eficientă

căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând o atitudine creatoare, atât în modul
de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu copii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să
permită stimularea creativă a copiilor.
 
 

690
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
PROFESOR: CIORNEI DANIELA

Tradiția reprezintă ansamblul de datini, obiceiuri, credințe care se statornicesc în cadrul unor
grupuri sociale şi care se transmit din generație în generație.
Transformarile rapide intervenite în lumea satului și orașului au dus la dispariția unor
obiceiuri, ritualuri și datini, iar revigorarea acestora constituie priorități ale preocupărilor noastre.
Prezentarea acestora trezește sentimentul de reîntoarcere la adevăratele valori ale poporului român,
care ne reprezintă într-o lume globalizată.
În acest sens, la Școala Gimnazială Zvoriștea s-a derulat un proiect de parteneriat educațional cu
titlul « Datini și Obiceiuri de Crăciun și Anul Nou ». Proiectul s-a desfășurat în perioada 10- 20
decembrie, 2018.
Prin acest proiect, ne-am propus să valorizăm tradiţiile şi obiceiurile poporului nostru în contextul
actual socio-cultural. Dorim ca tradiţiile noastre să fie preluate şi transmise următoarelor generaţii
pentru a sădi în inimile copiilor dragostea pentru frumos şi autentic, armonie, graţie, ritm.
Dorim să învăţăm elevii să aprecieze frumuseţea portului popular, a dansului şi colindului
românesc, a obiceiurilor de iarnă, atât de mult apreciate în ţară, cât şi în afara ei.
De aceea, am considerat oportun acest proiect educaţional în vederea evidenţierii valorilor,
tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, prin care cultivăm sentimentul de apartenenţă, de iubire şi
dragoste pentru rădăcinile şi valorile poporului român.
Obiectivele proiectului sunt :
- dobândirea unor sentimente de dragoste şi respect pentru tradiţiile, obiceiurile şi folclorul
românesc;
- valorificarea traditiilor si obiceiurilor poporului român prin intermediul șezătorilor;
- stimularea creativității și a talentului artistic;
- dezvoltarea capacităţilor interpretative vocale, a dansului / fanteziei coregrafice, în rândul
elevilor;
- consolidarea colaborării între şcoală, familie, comunitate în scopul orientării şi aprecierii
valorilor tradiţionale.
- promovarea imaginii unității școlare.
Partenerii acestui proiect sunt Primăria Zvoriștea, Secția de Poliție Rurală Adâncata, Consiliul
Reprezentativ al Părinților. Din grupul țintă fac parte elevii din clasele a III-a, a IV-a, a V-a, a VI-
a, a VII-a și a VIII-a, părinţii elevilor, reprezentanți ai Consiliului Reprezentativ al Părinților,
cadrele didactice din şcoală, reprezentanți ai Primăriei Zvoriștea, reprezentanți ai Poliției Rurale
Adâncata.
Pe parcursul proiectului s-au desfășurat următoarele activități:,,Așa-i datina străbună”, care a
constat în pregătirea momentelor artistice, ,,Dăruind de Crăciun”, activitate în cadrul căreia s-au
oferit daruri elevilor, ,,Arta decorativă”, care a cuprins workshopuri: felicitări, decorațiuni de
Crăciun. Ultima activitate s-a intitulat ,,Serbare de Crăciun” și s-a desfășurat la Căminul
Cultural Zvoriștea. La această serbare au participat atât elevi de la Școala Gimnazială Zvoriștea,
căt și de la cele trei structuri ale școlii : Școala Poiana, Școala Șerbănești și Școala Buda.
Programul a fost divers și a cuprins datini și obiceiuri specifice Crăciunului și Anului Nou din
comuna Zvoriștea : șezătoare, colinde, dans popular, urături tradiționale, jocul ursului, căiuți,
sorcovă. Prin această activitate, elevii au avut posibilitatea să-și manifeste talentul artistic, să-și
dezvolte capacitățile interpretative și să împărtășească bucuria sărbătorilor de iarnă într-un cadru
deosebit.
Proiectul a avut ca impact dezvoltarea motivaţiei şi responsabilităţii în rândul elevilor, a părinţilor
şi a întregii comunităţi pentru promovarea datinilor și obiceiurilor locale.
Activitățile vor fi diseminate pe site-ul școlii, în presă, în revista școlii.

691
692
 Importanța activităților în parteneriat cu părinții

Școala Primară Corobăi

Prof.înv.preșc.Ciortan Gabriela

Fiecare copil este unic în felul lui , este în mod cert o minune irepetabilă, și ar fi păcat ca prin
acțiunea noastră să uniformizăm aceste individualități. Educatoarea este și va rămâne,, izvorul viu”
al unei vieți deloc ușoare, cu multe ,,cărări întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe
copii spre ,,ținta reușitei,,.
Relaţia grădiniţă - familie nu se poate constitui fără asigurarea unei condiţii de bază,
fundamentală: cunoaşterea familiei de către educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei
educativ. Educatoarea trebuie să cunoască mai multe aspecte ale vieţii de familie, deoarece aceasta
o ajută în cunoaşterea şi înţelegerea copiilor cu vârste cuprinse între 3-6/7 ani.
Activitatea desfășurată în grădință va da rezultate exceptionale doar atunci când va exista o
strânsă legătură, o colaborare între cadrul didactic și familia preșcolarului. Trebuie să avem în
vedere întotdeauna faptul că această colaborare este în beneficiul copilului. Pentru a putea educa în
mod just un copil trebuie să îi cunoști în detaliu personalitatea,să îl înțelegi,să îl susții,să îl
respecți,să-i respecți preferințele. Căldura raporturilor dintre părinți și educatoare, încrederea și
respectul reciproc se stabilesc prin schimbul de informații, pentru care trebuie să găsim întotdeauna
timpul necesar. Prin acest schimb de informații, educatoarea are oportunitatea de a ajuta familia să
urmeze calea justă în raporturile cu copilul sau, să înlăture îndepărtarea lui sufletească si
eventualele carențe educative. Ocaziile de a discuta cu părinții pentru a găsi împreună soluții
problemelor cu care se confruntă copilul trebuie căutate chiar și atunci când ele nu par a fi găsite cu
ușurință.
În general ele sunt prilejuite de acele momente în care copilul este introdus sau este extras din
programul grădiniței. Altfel spus , cele mai frcvente ocazii pe care le are educatoarea pentru a
comunica cu părinții sunt: când părinții aduc copiii la grădiniță, la sfârșitul programului; când
părinții își iau copiii de la grădiniță. Există însă și alte situații care pot facilita schimbul de
informații ăntre educatoare și familia preșcolarului și anume: ședințele cu părinții, vizite ale
părinților în gradiniță ,participarea părinților la diferite activități desfășurate în cadrul grupei,vizite
la domiciliul prescolarului ,aceste vizite sunt făcute doar atunci când părinții sunt de acord.
Este foarte important să cunoaștem în detaliu familia fiecărui preșcolar în parte ,astfel
parteneriatul cu acestea va fi mai eficient. Cu cât părinţii vor cunoaşte mai bine programul
educaţional, cu atât va fi mai coerentă influenţa ambilor factori educaţionali şi a ambelor medii
educaţionale. Cu cât colaborarea dintre educator şi părinţi este mai strânsă cu atât mai bine ambii
actori vor cunoaşte mai bine copilul.
Dialogul educatoare-părinte se poate organiza, fie individual prin consultaţii, cu fiecare familie,
fie în adunările organizate cu părinţii; se informează reciproc, ceea ce contribuie atât la buna
desfăşurare a procesului educaţional din grădiniţă, cat şi la o buna educaţie în familie. Dar, dialogul
deschis bazat pe încrederea reciprocă cere timp pentru a fi clădit.
Participarea părinţilor la activităţi ale grupei reprezintă un alt prilej de cunoaştere a părinţilor,
dar şi un mod prin care aceştia sunt familiarizaţi cu programul grupei, cu conţinutul şi metodele
didactice, cu materialele didactice şi mijloacele necesare desfăşurării activităţilor, cu modul de
comunicare şi abordare a situaţiilor problematice, cu semnificaţia respectului faţă de copil. Relaţia
părinte-educatoare astfel contribuie la constituirea unor relaţii pozitive între familie-grădiniţă, la o
coerenţă a practicilor educaţionale şi a cerinţelor referitoare la copil.
Vizitele periodice la domiciliu vor fi programate la momentele convenabile acesteia şi-i oferă
educatoarei posibilitatea de a cunoaşte familia şi copilul în mediul lor propriu. Familia va fi
încurajată să viziteze la rându-i sala de grupă în orice moment. Copiii vor fi atât de încântaţi de
ideea că educatoarea lor îi vizitează.

693
 Participarea părinţilor la excursii, vizite, serbări, aniversări. La serbare pot participa părinţi şi
rude ale copiilor. Părinţii por fi implicaţi nu doar in organizarea acestor evenimente, dar pot veni şi
cu sugestii, propuneri de teme, de activităţi.
Factorii de modelare a personalităţii umane trebuie să interacţioneze ca un tot unitar, sub forma
unui sistem bine închegat, pentru atingerea ţelului comun: educarea copilului, formarea
personalității acestuia. Pentru aceasta, este nevoie de un schimb permanent de informaţii, de
completare şi valorificare a influenţelor dirijate spre micul preșcolar.
Bibliografie:
1. Cerghit, Ioan, Neacşu, Ioan,Negreţ Dobridor Ioan, „Prelegeri pedagogice”, Editura
Polirom, Iaşi, 2001
2. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educaţie”,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
3. Nicola, Ioan, „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2000

694
 COLABORAREA FAMILIE – ŞCOALĂ
PENTRU ASIGURAREA REUŞITEI ŞCOLARE

Prof. Ciovica Ana-Maria

Liceul Tehnologic „Petrache Poenaru”
Balcesti, jud. Valcea

Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii. Ea este
factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societăţii, să ia parte
activă la viaţă, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii
rolul decisiv în formarea omului. Misiunea şcolii este aceea de a contribui la realizarea idealului
educativ impus de cerinţele vieţii sociale. Procesul de educaţie din cadrul şcolii este îndrumat şi
condus de persoane pregătite în mod special pentru a sigura reuşita şcolară.

Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o primeşte în familie, în
şcoală şi de la comunitate.
Aspiraţiile, rezultatele şi sprijinul social şi familial constituie trei aspecte ale unei interacţiuni
dinamice între copilul individual şi cercul său imediat.
Implicarea părinţilor joacă un rol semnificativ în cadrul intervenţiei şcolare.
Acţiunile care implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei şi cresc aspiraţiile, atât ale
părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi.

Mediul familial este primul mediu educativ şi socializator pe care îl cunoaşte copilul şi a cărui
influenţă îi marchează esenţial dezvoltarea ca individ. Legătura copilului cu familia este extrem de
puternică şi de neînlocuit.

Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte despre cunoştinţele
despre natură, societate, deprinderile igienice, obişnuinţele de comportament, elevul le datorează
educaţiei primite în familie. Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului din punct
de vedere fizic, intelectual, moral estetic, ş.a.. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului
aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor, obiectelor
casnice), familia este cea care ar trebuie să dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi gândirea
copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii se implică în
procesul de învăţare. Părinţii trebuie să asigure copilului cele necesare studiului, trebuie să-şi ajute
copilul la învăţătură. Acest ajutor trebuie însă limitat la o îndrumare sau sprijin, nefiind indicat să
se efectueze tema copilului. Cu timpul părinţii se vor limita la controlarea temei de acasă şi a
carnetului de note. Deci, atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc: să nu-l ajute prea mult pe
copil, dar nici să ajungă să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.

Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politeţea,
cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudini, ordinea, cumpătarea, grija faţă de unele lucruri
încredinţate. Toate acestea reprezintă de fapt ilustrarea cunoscutei expresii „a avea cei şapte ani de-
acasă”. Un elev fără „cei şapte ani de acasă” va crea mereu probleme chiar şi ca viitor adult. Aici
trebuie reamintit că, în general, elevii nu primesc în cadrul şcolii nici un exemplu sau sfat negativ,
toate acestea influenţându-l în afara şcolii. Din cele 24 de ore ale unei zile, elevul este la şcoală 5 –
6 ore, de restul timpului fiind responsabilă familia elevului. Uneori părinţii uită că trebuie să facă
front comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea armonioasă a
elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia.

695
A fi părinte este ceva înnăscut, acest sentiment aflându-se în noi în stare latentă. Se întâmplă totuşi
ca ceea ce consideră părinţii a fi o măsură corectă pentru copilul lor într-o anumită situaţie, să nu
fie tocmai ceea ce are nevoie copilul în acel moment. De aici apar conflictele, rupturile dintre
membrii familiei, renunţarea la intervenţii din partea părinţilor care sunt depăşiţi de situaţie.
Una dintre cele mai importante preocupări ale familiei şi un punct comun pe care îl are aceasta cu
şcoala este orientarea şcolară şi profesională. Cei mai mulţi părinţi sunt bine intenţionaţi în
alegerea unei şcoli sau unei profesii pentru fiul sau fiica lor. Dar, de multe ori, buna intenţie şi
buna credinţă sunt tocmai sursele greşelilor lor deoarece acestea nu ţin loc de competenţă şi de
pricepere. Greşelile părinţilor decurg uneori şi din prea marea dragoste pe care o poartă copiilor.
De aceea între familie şi şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin
vizite reciproce, şedinţe şi lectorate cu părinţii.
Un parteneriat familie-şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toţi cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul
nostru şi şcolarul nostru.

696
 Sărbătoare de Crăciun

Profesor Cirin Marius

Colegiul Național ”Moise Nicoară” Arad

Crăciunul e una din cele mai mari sărbători ale creștinătății și simbolizează Nașterea Domnului Isus
Hristos, fiul lui Dumnezeu, trimis pe Pământ, ca oamenii să devină mai buni, mai toleranți, mai
înțelegători.
În această perioada, se dau cadouri, se împodobește bradul de Crăciun, se cântă colinzi, se stă
împreună cu familia şi cei apropiaţi.
Poporul român are frumoase obiceiuri de Crăciun. Printre aceste obiceiuri este ”mersul cu colinda”.
Colinda, pe lângă mesajul religios pe care-l transmite, este legată și de cultul fertilității și atragerea
bunăstării asupra gospodăriilor și persoanelor colindate.
Ele s-au transmis din generație în generație și rolul nostru de educatori este să le ducem mai departe
pentru generațiile viitoare.
În această idee, am pregătit împreună cu elevii clasei a X-a, un program educativ, pentru învățarea
și prezentarea de colinde în cadrul Serbării de Crăciun.
Acest program a cuprins următorul demers:
-educarea estetică şi artistică a elevilor, cunoaşterea valorilor autentice ale folclorului nostru,
cunoaşterea colinzilor de suflet ale românilor.
- selectarea colinzilor tradiţionale şi alegerea repertoriului

Ascultarea colinzilor şi învăţarea textelor, cu ajutorul calculatorului şi videoproiectorului.

Formarea capacităţii de a cânta individual şi în grup colinzile selectate, acompaniaţi la chitară

Prezentarea colinzilor învăţate în cadrul serbării şcolare, unde s-au bucurat de un real succes.

În concluzie, considerăm că obiceiul de a colinda, reprezintă un gest de suflet şi dărnicie.

”Bună dimineața la Moș Ajun”, ”Steaua”, ”Plugușorul”, ”Sorcova”, sunt doar câteva faţete ale
spiritualităţii româneşti, care trebuie să dăinuie pentru urmaşii noştri.

Şi noi ca educatori, trebuie să facem acest lucru.

697
 PARTENERIATUL ȘCOALĂ FAMILIE- UN POD
SPRE SUCCESUL ELEVULUI

Prof.înv.primar CÎRNU LAURA CARMEN

LICEUL TEORETIC PAUL GEORGESCU ȚĂNDĂREI, IALOMIȚA
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm neîntrerupt
pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe sine şi lumea în care
trăieşte.
Educația este un proces împărțit între părinți și profesori, al cărui obiectiv este formarea integrală a
copiilor. Pentru a duce la bun sfârșit o educație integrală este necesar să existe canale de
comunicație și acțiuni ale familiei cu școala, doar așa se produce dezvoltarea intelectuală,
emoțională și socială a copiilor, în cele mai bune condiții.
Colaborarea familiei cu școala dezvoltă copiilor impresia că, deși se află în două spații diferite, ele
sunt complementare. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea lui în mediul
familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din propria experienţă de
viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe parcursul mai multor
generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a
copilului. Participarea activă a părinților în viața școlară a copiilor se materializează printr-o mai
bună autostimă a copiilor, un randament școlar mai bun, relații și atitudini pozitive ale părinților
despre școală. Familia și școala trebuie să împartă responsabilitățile în educarea copiilor. Ambii au
un rol fundamental în dezvoltarea integrală a copilului. Colaborarea familiei cu grădinița/școala are
o importanță majoră, cu efecte pozitive asupra elevilor, părinților, profesorilor, școlii și comunității.
Între familie și școală trebuie să existe o comunicare foarte strânsă.
Evoluţia societăţii româneşti marcată de o tranziţie prelungită către ceva care nu este clar nici măcar
politicienilor, bulversarea valorilor într-o societate instabilă, scăderea calităţii vieţii, lipsa unor
modele de urmat îi pun pe adulţi în dificultate ca părinţi.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
O bună interacțiune între școală și familie, oferă copilului o imagine de apropiere între persoanele
care se ocupă de el, astfel, acesta se simte familiar și în siguranță în cadrul școlii. Fiecare relație
familie-profesor este unică și originală, de aceea trebuie să fie individualizată și bazată pe încredere
și cunoaștere reciprocă.

698
Există mai multe forme concrete de colaborare dintre grădiniță și familie, ele se deosebesc în
funcție de scopul urmărit și de modul de realizare:
Referatele prezentate în fața părinților cu anumite prilejuri, cu teme pe bază de fapte și date
concrete (ex. Influența familiei asupra personalității copilului; Climatul afectiv al familiei și
personalitatea copilului);
Organizarea unor expoziții cu lucrări executate de copii;
Participarea părinților la activități demonstrative. Lecţia – ca principală formă de organizare a
procesului didactic creează variate situaţii de învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe
care le vizează, strategiile didactice utilizate, materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura
lecţii la care să participe părinţii copiilor. Pentru a ne îndeplini acest obiectiv: cât mai mulţi părinţi să
asiste la acest tip de activitate, este bine să desfăşurăm proiectul pe parcursul unui an şcolar, într-o zi a
săptămânii “În fiecare miercuri -Ziua porţilor deschise”. Astfel, familia se va simţi ca parte a şcolii, va
avea posibilitate să vadă copilul în acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine are
faţă de activitatea de învăţare, faţă de profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii
înţeleg efortul lui, că îi are alături nu numai acasă.
Convorbirile cu familia (pot avea loc spontan sau organizat, din inițiativa
educatoarei/profesorului sau a părinților);
Consultări individuale sau consilierea părinților;
Vizitele-constituie o altă formă de colaborare. Includem aici ambele variante, vizitarea familiei
de către cadrul didactic și vizitarea unității de învățământ de către părinți;
Organizarea de activități extracurriculare, organizate și desfășurate împreună cu părinții (vizite
la muzee, patiserii, fabrici, etc). O deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile are ca scop
recreerea şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin
observarea directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii. Este o oportunitate pentru părinţi
de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte
copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei
fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi puncte comune, de a relaţiona cu
profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte viaţa şcolii.
Participarea părinților alături de copii la diverse ateliere de lucru, organizate de cadrul didactic;
Serbările copiilor cu diferite ocazii (Crăciun, 8 Martie, Sfârșit de an școlar, etc) sunt evenimente
de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere
afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce
au învăţat pe parcursul unui semestru sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au
reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare inedită al talentului nativ al copilului și reprezintă o
ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de
cadrul didactic. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie gândită,
organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel încât şi
rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
În concluzie, familia și școala sunt cele care influențează dezvoltarea individului și procesul educativ,
de aceea este foarte importantă colaborarea tuturor celor care intervin în procesul de dezvoltare și
formare al copilului.

699
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Cîrstea Simona

Colegiul Energetic, Rm.Vâlcea

A crește și a educa un copil este o operă, care se desăvârșește cu multă dragoste. Ca și o plantă,
copilul crește foarte diferit: în funcție de hrană, de lumină, de ambianța favorabilă sau defavorabilă
a mediului familial.
Pentru societatea de astăzi, multe din problemele individului tind să devină din ce în ce mai mult
probleme ale societăţii. Această schimbare de atitudine este determinată de efectele extinse ale
transformărilor care au loc în dinamica socială. În acelaşi timp, problemele majore ale societăţii, în
special problemele cu caracter prospectiv, se înscriu ca probleme ale formării personalităţii
individului.
Respectarea individualităţii elevului, formarea şi dezvoltarea în concordanţă cu liniile proprii de
dezvoltare ale acestuia devin deziderate cu tendinţă de accentuare permanentă. Se are în vedere
faptul că fiecare copil are un fond ereditar propriu şi că dezvoltarea lui are loc în condiţiile specifice
de mediu, faţă de care acesta depune efort continuu de adaptare.
Afirmaţia conform căreia trecutul condiţionează viitorul iar viitorul organizează prezentul, se
conturează ca valabilă în liniile largi de desfăşurare a fenomenelor sociale, dar şi în condiţiile de
dezvoltare individuală a persoanei. O cunoaştere corectă a copilului în vederea înţelegerii lui şi a
organizării unei acţiuni de conducere, implică o prelucrare, în ansamblu, a datelor obţinute prin
investigaţii profunde şi formularea unor concluzii fundamentale, pe aprecierea obiectivă a tuturor
factorilor implicaţi în dezvoltarea copilului.
Elevul este considerat sub aspectul caracteristicilor sale de personalitate, ea fiind rezultatul
interacţiunii dintre fondul său ereditar, condiţiile de mediu în care se dezvoltă şi acţiunile educative
exercitate asupra sa. Cercetările psihologice evidenţiază necesitatea de a cerceta copilul în
dependenţă cu condiţiile în care are loc procesul de maturizare.
Copilul şi mediul său alcătuiesc o unitate dinamică în interiorul căreia se realizează procesul de
maturizare, pe 2 linii de evoluţie:
 a procesului de socializare - prin care mica fiinţă asimilează experienţă social-
istorică;
 a procesului de individualizare - de structurare specifică a caracteristicilor de
personalitate
Copilul are nevoie să fie ajutat, apărat, călăuzit, are nevoie să se simtă important pentru cei
pe care îi iubește.
Atât școala cât și familia au rol esențial în dezvoltarea personalității copilului. Educația pentru viața
de familie începe din familie, prin exemplul permanent al membrilor ei. Ea continuă în școală și se
completează apoi în viață, pe toată durata ei, prin experiența proprie.
Comunicarea dintre familie și școală trebuie să fie foarte strânsă deoarece atât școala cât și familia
participă la transmiterea de cunoștințe, la dezvoltarea independenței elevului, la implicarea
rezolvării responsabilităților.
Parteneriatul școală-familie se poate concretiza prin activități comune:
 lectorate cu temă
 participarea părinților la serbările școlare
 participările părinților la activitățile sportive
 organizare de excursii, vizite la muzee, fabrici
 întruniri cu familia

Să conduci către maturitate o ființă umană nu este deloc simplu. Toate contactele dintre școală și
familie trebuie să fie educative.

700
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții / Serbările școlare

Ciubotaru Gina / Scoala Gimnazială Bogdănești/Bacău, 2018

Anul acesta am pus în scenă ,,Prostia omenească ” de Ion Creangă cu clasa aIIa de la Școala
Gimnazială Bogdănesti împreună cu o suită de dansuri populare. Textul a fost prelucrat în versuri
de dna prof.inv.primar CIUBOTARU GINA.

Prostia omenească de Ion Creangă

701
Povestitor1:
Lume, lume, să te-aţii!
Că artiştii mici de-o şchioapă,
Îţi vor arăta, să ştii,
Pe-ndelete fără grabă,
O poveste încâlcită,
Să o dezlegăm pe dată!
Povestitor2:
Mare pişicher, nea Creangă,
Vrute şi nevrute scrie,
Dar ,,Prostia omenească”
E o pildă, să se ştie!
Povestitor1:
Ce să vezi? Aici la ţară,
În sătucul de sub vii,
Ia, trăia un om odată,
Cu nevasta dumnealui.
Povestitor 2:
Dar, alăturea de dânşii,
Stă-ncruntată şi amară,
Soacra lui şi a ei mamă,
Să vegheze, de bună seamă.
Bărbatul:
-Am venit, acu, femeie,
De la lucru, pe-nserat.
Pune repede pe masă!
Că-s de aseară nemâncat!
Nevasta:
-Vai de mine, ce mă fac?
Drobul o să-i cadă-n cap!
E pe sobă, vai si-amar,
Ce necaz, pe cap, mai am!
Mâţa pe sobă se urcă,
Drobul cade pe Ionică!
Bărbatul:
-Măi femeie, ce-ai păţit?
Nu cumva tu te-ai prostit?
Te-a ars soarele pe-afară?
Sau căzut-ai în cap, dară?
Nevasta:
-Nu, bărbate, dragul meu,
N.am păţit nimic, zic zău!
Dar vezi tu pe soba iasta,
E un drob de sare, ăsta-i!
Soacra:
-Şi-o să cadă . Vai de el!
Pe copilul mititel,
O să moară sărăcuţul,
Ce-o să facă acu drăguţul?
Soacra şi Nevasta:
Vai de noi!Vai de noi!
Ne vom prăpădi şi noi!
702
Bărbatul:
-Măi femeie, nu boci!
Că mă supăr...şi n-oi vrea,
Să-ţi cârpesc vreo două palme,
Cu toată dragostea mea!
Nevasta:
-Vai bărbate, bărbăţel,
Ce ne-om face fără el,
Că-i copilul mititel,
Dacă rămân fără el?
Soacra:
-Chiar aşa, măi ginerică!
E plăpând, dragul de el1
De-o să cadă drobul, dară,
Ce ne-om face fără el.
Bărbatul:
-Măi, femeilor, iau seama,
Că, voi, v-aţi prostit niţel!
Luaţi iute, drobul asta
De pe sobă.Mintenaş!
Si-l pune ici, lângă sobă,
Pe podea, pe covoraş.
Nevasta:
-Măi bărbate, eşti deştept.
L-ai salvat pe Ionel!
Că-i eşti tată ai dovedit,
Grijă cum ai tu de el.
Bărbatul:
-Multe am văzut în viaţă.
Dar nebune ca şi voi,
N-am mai întâlnit încât,
Iată ce am hotărât:
Plec în lumea asta largă,
Şi de oi găsi ca voi
Sau mai proşti în lumea asta,
M-oi întoarce înapoi.
Nevasta:
-Vai, bărbate, cu-i ne laşi?
Ce vom face noi de-amu?
Dumnezeu vă aibe-n pază,
Eu de drum îmi văd acu.
Povestitor 1:
Merse, merse, omul nostru,
Peste dealuri şi câmpii,
Se opri pe la amiază,
Lângă o casă poposi.
Povestitor2:
Dar ce îi văzură ochii?
Vezi şi nu crezi aşa ceva!
Un ţăran umbla bezmetic,
Să aducă-n casa sa-
Soarele.căci nu avea
O fărâmă de fereastră,
Doar o uşă, zău aşa!
Povestitor1:
Omul nostru, de, ţăranul,
Cu un oboroc sub braţ,
Iute alerga afară,
Apoi iute înăuntru,
Soarele doar, doar, vrea să intre,
În bordeiul ce-l avea.
Şi aşa de dimineaţă,
Într-una se chinuia.
Bărbatul:
-Dar ce faci aici, măi nene?
Ce alergi aşa de zor?
Dă-mi toporul să-ţi fac iute.
Un geam mic ici în perete.
Ţăranul:
-Am topor.Dar ce vrei frate?
Oare casa să-mi dărâmi?
Am muncit pe brânci la dânsa,
Fugi de-aici! Vezi-ţi de drum!
Bărbatul:
-Soarele, tu vrei, desigur,
În casă să-ţi intre, nu?
Dă-mi toporul, hai, mai iute!
Că-amurgeşte, nu vezi,nu?
Ţăranul:
-Na, toporul! Dar ia seama!
De -mi dărâmi căsuţa mea,
Îţi voi arăta eu ţie,
Cine sunt în curtea mea!
Bărbatul:
-Vai, ce tont! Amu văd bine
Că pe lume mulţi mai sunt!
Poc!Şi poc!Ce de lumină
În bordei intră pe loc!
Ţăranul:
-E lumină în bordei!
Fericit sunt, dragul meu!
Să te răsplătesc, cum vrei?
Că te-a rimis Dumnezeu!
Bărbatul:
-Mulţam!Lung e drumul meu.
Şi n-am vreme ca să stau.
Rămas bun! Aşa ţăran,
N-am văzut de când sunt eu!
Povestitor 1:
Merse, merse, dar, românul,
Până ajunse în alt sat.
Şi s-aşează jos pe iarbă,
Lângă casa unui rotar.
703
Povestitor2:
Iar rotarul, nostru mare,
Iaca îşi făcuse un car,
Chiar în casă la răcoare.
Dă să-l scoată el, pe uşă,
Carul nici ca vrea, măi frate.
Şi fereastra e îngustă!
Tii! Ce-i de făcut fârtate?
Bărbatul:
-Dar ce faci aici bădie?
Cu ist car?Nu vrei să-mi spui?
Rotarul:
-Omule, nu vrei să ştii!
Iaca îl făcui în casă.
Mă socot.
Cum în curte eu să-l scot.
Bărbatul:
-Măi creştine, nu aşa!
Întâi desface-l. Uite aşa!
Scoate-le pe rând, măi nene!
Căte unul, ca pe surcele.
Rotarul:
-Mulţumesc, om bun! Mulţam!
Că de nu erai cu mine,
Casa eu o dărâmam,
Rămâneam pe drum ca tine.
Bărbatul:
-Mare nătărău rotarul!
Iaca incă un prostănac!
Iaca să fug acu de-aicea,
Ca prostia e ca râia,
Să ia iute, n-are leac!
Povestitor 1:
Tot mergând aşa bărbatul,
Peste alta, dă, vezi bine.
La o casă, mai in vale,
Omul se opri din cale.
Povestitor 2:
Şi ce vede-n faţa sa?
Unul cu-n ţăpoi în mână,
Nuci în pod ar arunca,
Bărbatul:
-Bună întâlnişul, îţi spun!
Dar ce faci aici, om bun?
Megieşul:
-Vreau să urc din tindă , zău,
Iste nuci în podul meu.
Bărbatul:
-Măi, da dobitoc e ăsta!
Măi, ţărane, şuguieşti?
Cu ţăpoiul, asta frate,
Nucile în pod să urci?
Megieşul: -Vai de mine, ce nărod!
-Blestematul de ţăpoi, Acasă eu mă întorc.
Nu vrea treaba să şi-o facă! Mâţa tot putea, cu laba,
Că-l arunc acu, pe foc, Drobul.Să răstoarne covata.
Şi cenuşă să se facă! Unde dormea frumuşel,
Bărbatul: Copilul meu, mititel.
-Nu mai blestema ţăpoiul! -Bine te-am găsit, nevastă!
Nu-i de vină! Mă pricep. Mama soacră, am venit!
Ia de-aici un coş, măi frate, Nicăieri nu-i ca acasă!
Şi pe dată le piteşti. Bine-mi pare să vă văd!
Megieşul: Nevasta:
-Vai, mulţam, Îţi zic, eu ţie! -Bine ai venit, bărbate!
Că de nu mă ajuta-i, Cât în lume ai umblat,
Treaba nu o terminam, Drobul l-a mâncat oiţa,
Şi ţăpoiul îl ardeam. Iară mâţa a plecat.
Povestitor 1: Soacra:
Merse, merse,mai departe, -Bine te-ai întors, băiete,
Omul nostru, printre sate, Nu mai pleci în lumea largă,
Povestitor2: C-ai nevastă tinerică,
Iar în drum dădu, se pare, Ţi-a dus dorul, ginerică!
Peste o năzbâtie mai mare. Povestitorul 1:
Povestitor1: Si aşa, povestea noastră,
Un sătean, în pod, pesemne, Are o morală bună:
Să -şi suie vaca din bătătură. Nicăieri nu-i ca acasă,
Unde avea un snop de paie. Fie pâinea cât de bună!
O trăgea ,pe scară-n şură. Decorurile se pot lucra cu elevii la orele de
Povestitor 2: abilităţi sau de desen. Astfel elevii vor fi mici
O legă cu funie groasă, actori şi în acelaşi timp regizori.
Chiar de gât.Şi trage, trage!
De săraca, vită, iaca,
Să se spânzure, nu alta!
Bărbatul:
-Bine te-am găsit, creştine!
Dar ce vrei să faci aici?
Săteanul:
-Ia urc vaca asta-n şură,
Şi ea nu vrea că-i fudulă!
Bărbatul:
-Măi creştine, spânzuri vaca!
Da acu din pod, măi frate,
Cu ţăpoiul, fânul ăsta,
Va mînca pe nerăsuflate.
Săteanul:
-Mă scumpeam eu, la tărâţe!
Ieftin eram la făină!
Dumnezeu să-ţi dea mult bine!
Că m-ai învăţat pe mine.
Bărbatul:

704
 TRADIŢII ŞI OBICEIURI POPULARE ÎN SERBĂRILE PREŞCOLARILOR

Prof. Pamparău Simona

Prof. Ciubotaru Rodica
G.P.P.”Prichindel” Suceava

“Nimic nu-i mai frumos, mai nobil,decât meseria de educator, de grădinar de suflete umane, de
călăuză a celor mai curate şi mai pline de energie mlădiţe”(D. Almas).Să-i învăţăm pe copii să
preţuiască şi să respecte obiceiurile şi tradiţiile în care s-au născut, să-i învăţăm să iubească
meleagurile natale, portul românesc şi pe români.Să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale
identităţii neamului românesc fară de care nu am mai putea şti de unde venim şi cine suntem de fapt
noi românii pe acest pământ.Să-i ajutăm pe copii să înţeleagă imensitatea tezaurului nostru folcloric
în care arta populară românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare
intensitate frumuseţea României, istoria şi mai ales sufletul neamului.
În calitate de educatori suntem obligaţi să facem din creaţia noastră populară o carte de vizită cu
care să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi farş îndoială oriunde în
lume.În furtunile veacului obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti au rămas neclintite păstrând valori
autentice ale culturii populare tradiţionale.Copiii se lasă îndrumaţi şi pot fi modelaţi în aşa fel încât
pe fondul lor afectiv să se aşeze elementele cunoaşterii artistice care vor imprima gândirii lor
anumite nuanţe, ce vor îmbogăţi substanţa viitoarei activităţi individuale şi sociale.Începând cu
obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, continuând cu frumoasele
costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi strigăturile
nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune
în mănunchi pentru a le dărui din nou.
Valorificând frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu preşcolarii reuşim
să înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să cunoască tradiţiile româneşti şi rolul important pe care-l
au în viaţa oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste tradiţii au dăinuit peste
timp.Prin conţinutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înţeleagă mesajul şi conţinutul acestor obiceiuri
populare, adaptându-le particularităţilor de vârstă şi aptitudinilor artistice individuale.Cu acest prilej
introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, dansului, poeziei,poveştilor, glumelor,
proverbelor, zicătorilor şi strigăturilor a unor evenimente tradiţionale - Crăciunul, Paştele, Moş
Nicolae, etc – copiii având posibilitatea să cunoască frumuseţea şi bogăţia folclorului, diversitatea
tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, armonia limbii române.Textele cântecelor şi poeziilor, a
colindelor, pluguşorului, sorcovii, transmit urările de bine în legatură cu unele îndeletniciri
străvechi ale românilor: uratul, semănatul, păstoritul.Cu aceste ocazii copiii îşi îmbogăţesc
vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători, strigături, pătrund în tainele limbii materne şi
în comorile înţelepciunii populare.
La vârsta preşcolară sunt greu de înţeles evenimentele petrecute de Crăciun, Bobotează, Paşte.Noi
educatoarele încercăm să transmitem din generaţie în generaţie, portul, graiul, obiceiurile şi datinile
aşa cum le-am moştenit de la străbuni.O ocazie eficientă de valorificare a tradiţiilor populare şi a
obiceiurilor româneşti o constituie serbările.Ele sunt un izvor de bucurii şi satisfacţii care creează
copiilor o stare de bună dispoziţie favorabilă atât dezvoltării psihice, fizice cât şi estetice.Copiii
trebuie să interpreteze diferite roluri; cântăreţ, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale,
formându-şi sau perfecţionându-şi o serie de abilităţi artistice.
Serbările au o importanţă deosebită în educarea copiilor.În primul rând prin conţinutul lor, transmit
un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc împreună şi depun eforturi susţinute pentru realizarea unui
scop comun, reuşita serbării.Încordarea gradată din momentul pregătirii serbărilor culminează în
ziua desfăşurării ei, când tensiunea afectivă a grupei ajunge la maxim.Astfel, pregătirea şi
participarea la serbări este acţiunea în care copilul se obişnuieşte să trăiască în colectiv, să se
debaraseze de timiditate.

705
Serbările aduc lumina în sufletul copiilor, dau aripi imaginaţiei, crează o atmosferă plină de plăcere,
bucurie.În transmiterea obiceiurilor şi tradiţiilor în serbările preşcolare am pornit de la ideea că nu
există un alt element artistic care să poată fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educaţional
ca serbările şcolare. Pentru copii ele reprezintă o distracţie veselă, plăcută, iar pentru educator
constituie prilejul de a oferi mănunchiul bucuriei de-a lungul unui şir întreg de repetiţii.Învăţând
copiii să desfăşoare “Serbarea pomului de iarnă” , îi implicăm în interpretarea unor roluri pe care le
joacă cu plăcere:capra, ursul, sorcova, uratul, colindatul.
Prin interpretarea rolurilor şi pregătirea decorurilor pentru diversele “spectacole” urmărim atât un
efect artistic cât şi pedagogic, căutând un imbold pentru a trezi la copii dorinţa de a cunoaşte şi
păstra tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti.
Pentru a avea o influenţă pozitivă asupra copilului, serbările trebuie să fie înţelese de acesta şi să-l
afecteze psihologic.Sensul unui spectacol va depinde de:calitatea lui, de folosirea adecvată a
costumaţiilor şi decorurilor,de participare afectivă a copilului.
Când bat la porţile sufletului Sfintele Sărbători, ne bucurăm împreună cu copiii de neasemuita
frumuseţe a datinilor strămoşeşti şi scoatem din comoara inimii şi din lada de zestre a neamului,
tezaurul folcloric românesc: cântecul, jocul şi costumul popular specific sărbătorilor.
Pentru a realiza o serbare reuşita, care să respecte tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun, este necesară o
adaptare şi prelucrare a repertoriului specific vârstei preşcolare ce cuprinde în forme tradiţionale
poezii şi cantece specifice Crăciunului .
Costumele populare, ia şi catrinţa, brăcirile şi opincile, cămaşa şi iţarii sunt primenite şi pregătite
pentru spectacolul mult aşteptat.Atmosfera de sărbătoare din sala de festivităţi prin ornarea şi
decorarea cu elemente specifice sărbătorilor constituie un alt prilej de bucurie pentru copii ,ei
descoperind tradiţiile şi obiceiurile practicate în timpul sărbătorilor de iarna, simt şi preţuiesc
frumuseţea obiceiurilor şi tradiţiilor de Crăciun.
În atmosfera spirituală a Crăciunului, interpretarea unor dansuri populare ( Haţegana, Sârba) dă
posibilitatea de a cunoaşte sufletul ţăranului român, raritatea portului şi cântecului popular.
Dansurile populare prin frumuseţea costumelor, a melodiilor sunt îndrăgite de copii şi interpretate
cu multă pasiune aproape la toate serbările.
Astfel, pentru sărbătoarea “Învierea Domnului“ alături de dansuri populare, copiii au mai pregătit
colinde specifice Floriilor, rugăciuni, au încondeiat ouă pe care le-au oferit invitaţilor la serbare.
Cântecele populare întâlnite la toate serbările antrenează ,tonifică şi energizează gândirea, memoria,
atenţia, imaginaţia, creativitatea , spiritul de disciplină, prietenia.Dacă jocul şi cântecul nu este trăit,
nu poate pune în rezonanţă corzile sufleteşti ale fiinţei umane.
Când priviţi o serbare cu obiceiuri străvechi ale românilor, cu cântece şi dansuri populare,gândiţi-vă
că priviţi un moment,oglinda şi sufletul acestui popor ce a considerat păstrarea tradiţiei o datorie şi
o onoare.

BIBLIOGRAFIE
Ion Apostol Popescu : “Studiu de folclor si arta populara”
Revista “Invatamantul prescolar” 1-2 2000

706
 Colaborarea dintre școală și familie, o componentă importantă a educației permanente
Înv. Ciubuc Mariana
Școala Gimnazială Nr.1 Comana
După cei șase ani de-acasă, școala are un rol primordial în educația copiilor, alături de familie,
dar și de întreaga societate, deoarece educația permanentă presupune o învățare pe tot parcursul
vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și familie, este
stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân în urmă la
învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale copiilor. Apoi o serie de
aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu se pot
cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia. Părinții nu pot cunoaște pe
deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în condițiile școlare.
Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și invers. Întregul proces
de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă. După cum spunea
Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci într-o civilizație”.
Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în
domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și
priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în
diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim pe larg
despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai ales în controlul
temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o comportare corectă
față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte locuri este una
corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa moștenirea cea mai prețioasă”
(Mantegazza).

Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția
unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu
totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între
cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.Se
constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra dezvoltării
copilului, pe când altele sunt dezinteresate.

Parteneriatele dintre școală și familii pot: a. ajuta profesorii în munca lor; b. perfecționa
abilitățile școlare ale elevilor; c. îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar; d. îmbunătăți
abilitățile educaționale ale părinților; e. dezvolta abilitățile de lideri ale părinților; f. conectarea
familiile cu membrii școlii.

În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind

aspectele școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.

Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru

motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele:

1. părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor lor; 2. învățământul nu este decât o parte
din educația copilului; o bună parte a educației se petrece în afara școlii; 3. cercetările pun în
evidență influența atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra
motivațiilor învățării, precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate
datorită dialogului cu școala; 4. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și
profesorii) au dreptul să influențeze gestiunea școlară.

707
 Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și
desfășuram o sumedenie de activități în parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități s-a numit
„Pumnul nu te face mare”, o activitate prin care am urmărit combaterea violenței în școala noastră.
Am avut ca invitați reprezentanți ai Poliției locale, care le-au vorbit atât micilor școlari, cât și
părinților despre importanța menținerii liniștii atât în familie, cât și în societatea în care trăim. Tot în
parteneriat cu familia și de această dată și cu comunitatea locală am desfășurat activități de 1
Decembrie, prin care am evidențiat patriotismul elevilor noștri care, deși provin din mediul rural, își
poartă cu mândrie numele și își cinstesc an de an Ziua Națională a României.

După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că
școala trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe
care el o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.

Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea
noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare,
deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu
mediul social. Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.

708
 PROIECTELE EDUCAȚIONALE ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Prof.înv.primar, Ciucă Elena-Cristina

Şcoala Gimnazială”Mircea Ghiţulescu”
„Un bun învăţător observă când copilul se străduieşte- chiar dacă rezultatele nu se văd imediat.
Şi-i arată elevului că a observat !...
Un bun învăţător are grijă să vină rândul fiecărui elev la îndatoririle plăcute – dar şi la cele
nesuferite. Mari destine au de multe ori la baza influenţa unui bun învăţător!”
- Helen Exley -
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul
cunoaşterii şi în acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător cât
şi pentru elevii săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face
în primele clase este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp atenţia
cuvenită, li se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în seama
școlii. Una din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ,
organizator, cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare. Ca activitate
intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea cunoştinţelor şi
dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea
înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută
a timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup
şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor
pozitive de caracter. Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică
a micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut
pentru descifrarea unor semne atât de curioase şi pline de mister. De aceea proiectarea unor
activități în parteneriat cu părinții este deosebit de benefică.
Proiectul educaţional “Părinții din nou la școală!” este un proiect pe care îl desfășor
împreună cu părinții elevilor mei încă din clasa I. Prin acest proiect urmăresc promovarea unor
schimbări în mentalitatea tradiţională a părinților în raport cu poziţia copilului în familie,
implicarea acestora în activităţile şcolare, reducerea absenteismului școlar. Activităţile
proiectului sunt focalizate în jurul a trei direcţii principale de acţiune:
 Dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii copii;
 Stimularea activităţii în grup;
 Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de
expoziţii, concursuri, serbări;
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai mare
măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme specifice
de verificare şi apreciere a rezultatelor. Teme precum: “Bun găsit, școală dragă! ”,“ Crăciunul în
inimile noastre”, “ Martie - Mărţişor” sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de elevi și părinți,
deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în căutarea şi sortarea
materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema aleasă.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
În urma derulării acestui proiect am constatat un progres în ceea ce priveşte antrenarea
elevilor într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în domenii diverse, iar în alegerea
strategiilor de abordare am avut în vedere compararea obiectivelor din taxonomiile cognitive,
afective şi psihomotrice, cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode şi tehnici, în funcție de
nivelul clasei pe care o conduc. În asemenea situaţii, măiestria profesorului trebuie susţinută de
diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă, permanentă între
profesor, părinte şi elev.

709
 Proiectul propus atinge obiective nu doar din sfera educaţiei estetice, ci şi a celei morale şi
chiar “economice”, dat fiind faptul că elevii și părinții au desfăşurat şi acţiuni de”autofinanţare”,
atunci când am organizat târguri de prăjituri, de mărțișoare. Împreună cu copiii am elaborat o hartă
a proiectului, pe care am expus-o în sala de clasă şi am compus o scrisoare către părinţi,
informându-i despre proiectul nostru şi rugându-i să colaboreze cu noi şi să participe la acţiunile
noastre. Pentru o și mai bună desfășurare a proiectului educațional am încheiat un parteneriat
școală-familie intitulat ”Învățători și părinți- parteneri în educarea elevilor”
Acest parteneriat presupune o interacțiune, colaborare, cooperare între factorii educaționali
familie-școală-societate. Copiii noștri sunt viitorul nostru. După cum îi vom crește și îi vom învăța
să se adapteze schimbărilor permanente din lumea noastră de azi și în cea de mâine, așa vom
asigura și continuitatea culturii și civilizației umane. Prin derularea acestui proiect, ca învățătoare cu
experiență didactică de peste 30 de ani, recunosc și încerc să accentuez rolul părinților de prim-
educatori ai copiilor și voi încerca să-i determin să-și ridice semne de întrebare și îndoieli, privind
propriile metode folosite în educarea copiilor lor.

Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996

Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002

Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ

modern”, 2005

710
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN
PARTENERIAT CU PĂRINȚII

PROFESOR CIUCIU ADRIAN CĂLIN

COLEGIUL NAȚIONAL “OCTAVIAN GOGA” MARGHITA

Factorii de bază care ajută copilul în desăvârșirea propriei educaţii sunt şcoala şi familia. Funcţia
educativă a familiei constă în formarea priceperilor, deprinderilor de viaţă, sentimente. Rolul
familiei este important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral si
estetic. Şcoala, alături de familie, influenţează, prin condiţiile concrete în care se desfăşoară
procesul de învățământ, personalitatea copilului.
Şcoala eficientă realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea si respectarea identităţii sale cu
familia, prin recunoaşterea importanţei acesteia şi atragerea în procesul didactic şi cu toate resursele
educative ale societaţii pe care le identifică şi le foloseşte activ. Este nevoie a se dezvolta un nou
concept care să întărească schimbarea în relaţiile şcoală-familie. Acest concept este parteneriatul
educaţional.Activitățile extrașcolare sunt forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul
copilului la nivelul procesului educaţional. Acestea presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi
acţiuni educative între factorii educaţionali.
Motivul principal pentru crearea unor astfel de activități este dorinţa de a ajuta eleviisă aibă succes
la şcoală şi, mai târziu, in viaţă. Atunci când părinţii, elevii si ceilalţi membri aicomunităţii se
consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor ocomunitate de suport care
începe sa funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea şcolii
şi a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter opţional
sau o problemă de natura relaţiilor publice.
Evoluţiile rapide din viaţa socială generează o cerere de continuare a proceselor de
reînnoire a cunoştinţelor, deprinderilor si valorilor pe durata vieţii. Din perspectiva unei analize
sistemice, educaţia părinţilor apare ca o dimensiune a educaţiei permanente si Şcoala este unmediu
social organizatoric în care universul copilului se extinde depăşind
constrângerea dependenţei materne.Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţie
pe care copilul o primeşte în familie, în şcoală şi de la comunitate.
Rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare,
asigurându-i copilului cele necesare studiului.În cadrul activităților educative se pot forma cele mai
importante deprinderi de comportament : respectul, politeţea, cinstea, sinceritatea, decenţa în
vorbire şi atitudine. Uneori părinţii uită că trebuie să facă front comun cu profesorii, deoarece şi
unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor
acestuia, lucru ce se poate face și prin intermediul activităților educative desfășurate în comun.
Un parteneriat părinte –profesor este relaţia cea mai profitabilă pentru toți cei implicați în
realizarea activităților educative pentru elev,ce participă la acest demers..
Implicarea părinţilor, în activitățile educative desfășurate cu copiii, are o serie de motivaţii, dintre
care enumerăm : părinţii îşi cunosc copiii şi doresc să îi descopere ca elevi, părinţii au nevoie de
informaţii referitoare la îndeplinirea rolului de elev de către copilul lor.
Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern”,
2005

711
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN
PARTENERIAT CU PĂRINȚII

PROFESOR: CIUCIU LAURA MIHAELA

COLEGIUL NAȚIONAL “MIHAI EMINESCU” ORADEA

Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii şi în
acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător cât şi pentru elevii
săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face în primele
clase este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp atenţia cuvenită, li
se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în seama școlii. Una
din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ, organizator,
cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare.
Ca activitate intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea
cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului
şi dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea
eficientă şi plăcută a timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea
capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea
voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive de caracter. Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest
moment dificil din viaţa psihică a micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe
jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea unor semne atât de curioase şi pline de mister.
De aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu părinții este deosebit de benefică.
Proiectul educaţionale extrașcolarepot determina:
- promovarea unor schimbări în mentalitatea tradiţională a părinților în raport cu
poziţia copilului în familie,
- implicarea acestora în activităţile şcolare,
- reducerea absenteismului școlar.
- dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii copii
- stimularea activităţii în grup;
- stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de
expoziţii, concursuri, serbări;
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai mare
măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme
specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive
pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii
în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.

Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern”,
2005

712
 Importanța activităților educative la disciplina Religie
în parteneriat cu părinții

Prof. Ciudin Lucian

Școala Gimnazială Tulgheș, județul Harghita

În școlile românești se pune din ce în ce mai mult accent pe dezvoltarea colaborării între școală și
familie, pe dezvoltarea relației profesori-părinți-elevi. Dar de ce este necesar ca școala și familia să
colaboreze?

Cercetările internaționale au arătat că atunci când școala și familia încep să colaboreze, elevii
primesc cu adevărat suportul necesar pentru ca elevii să aibă succes nu doar la școală cât și în viața
de zi cu zi. Printre beneficiile acestor parteneriate școală-părinți amintim:
‐ Îmbunătățirea prezenței la școală a elevilor
‐ Creșterea performanței școlare a elevilor
‐ Îmbunătățirea relației familie-școală, familie-elevi, școală-elevi
‐ Consolidarea sprijinului din partea comunității acordat școlii.
‐ Creșterea șanselor ca elevii să finalizeze studiile la timp
‐ Continuarea studiilor secundare datorită succesului anterior.
(Henderson, Mapp, 2002, Bethel, 2003, 2004)

Parteneriatele sunt relațiile de colaborare între personalul școlii și membri familiei, ai comunității,
ai diferitelor organizații (Biserică, biblioteci, servicii sociale, medicale, educaționale, de afaceri,
etc) pentru a implementa programe și activități care să-i ajute pe elevi să reușească.
Implicarea Bisericii Ortodoxe Române în viața elevilor a depășit de mult timp granițele școlii.
Aceasta cuprinde organizarea sau sprijinirea diverselor activități extrașcolare cu obiective multiple:
consolidarea și aprofundarea cunoștințelor moral-religioase; dezvoltarea inițiativelor de voluntariat,
de întrajutorare, îmbunătățirea rezultatelor școlare ale elevilor prin oferirea de sprijin în învățare
pentru alte discipline, în afara Religiei, participarea la diverse concursuri de specialitate prin care
se dezvoltă atât latura moral-teologică cât și artistică: desen, pictură, încondeiat ouă, înființarea de
coruri (de colinde).

Spre exemplu, în județul Harghita se organizează, anual, în diferite localități, tabere de vară pentru
tinerii ortodocși. Un caz concret îl oferă tabăra numită „Bucurie în tinda Bisericii”, organizată de
către Parohia Ortodoxă Tulgheș, cu scopul menținerii vii a tradițiilor și obiceiurilor naționale
românești, prin activități instructiv-educative și de voluntariat.

713
Un alt exemplu concret de implicare a familiei în viața școlarului îl constituie asociațiile de părinți
care sprijină organizarea de festivaluri de colinde atât la nivel gimnazial cât și la nivel liceal.
Părinții care se ocupă de educația moral-religioasă a copiilor acasă, se vor implica și în activitățile
organizate la nivel școlar și extrașcolar.
Întărirea legăturilor de parteneriat dintre Biserică și Școală reprezintă un deziderat comun, care
trebuie dezvoltat din ambele direcții. În ceea ce-i privește pe clericii slujitori ai Sfintelor Altare,
aceștia sunt în permanență îndemnați să sprijine activitatea educațională a copiilor și tinerilor din
parohiilor lor. Parohiile implementează astăzi proiecte educaționale și catehetice complexe, în
conformitate cu strategia misionară a Patriarhiei Române și a Arhiepiscopiei Bucureștilor: Hristos
împărtășit copiilor, Alege școala!, Calea mântuirii, Cateheze pentru viață, etc.
Intensificarea preocupării pentru lucrarea educativ-misionară în rândul noii generații este
determinată de convingerea că toți copiii și tinerii crescuți în credință sunt prezentul și viitorul
Bisericii. În plus, revigorarea catehezei parohiale și intensificarea misiunii profesorului de Religie
sunt necesare pentru a reda copiilor imaginea frumoasă a școlii românești și pentru a reda
profesorilor prestigiul și demnitatea socială a profesiei de pedagog, iar părinților încrederea că nu
există investiție mai mare pentru viitorul copiilor decât educația sănătoasă, ancorată în valorile
veșnice ale credinței, cultivate și transmise în familie, școală și Biserică.

714
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Ciudin Victorița Ionela

Liceul Tehnologic Corbu, județul Harghita

În prezent, pentru tot mai multe școli se stabilesc obiective clare privind creșterea implicării familiei
în viața școlară, fapt pentru care se derulează numeroase proiecte și programe adresate părinților.
Participarea activă a părinților la educația copiilor poate avea loc prin schimbul de cunoștințe, prin
alocarea de resurse și de timp, părinții asigurându-se că astfel copilul lor beneficiază de cel mai
propice mediu de învățare. Succesul școlar și extrașcolar al unui copil este mult îmbunătățit atunci
când profesorii și părinții sunt parteneri în procesul educațional, părinții jucând un rol extrem de
important, acela de „primul profesor ”pentru copiii lor.
Implicarea părinților în viața școlară se poate face atât prin intermediul profesorului diriginte cât și
la inițiativa oricărui cadru didactic dispus să colaboreze cu părinții cu scopul dezvoltării unei mai
bune relații de comunicare profesori-elevi, profesori –părinți și chiar elevi-părinți. În general, elevii
sunt mândri să-i vadă pe părinți implicați în activitățile școlare și extrașcolare. Astfel, îi putem
invita pe părinți să vorbească despre meseria lor, să le citească copiilor o poveste sau chiar să le
povestească o situație reală din viața lor (cu efecte moralizatoare, cu învățarea unei lecții), le putem
solicita sprijinul într-o excursie sau la o activitate de voluntariat (colectarea deșeurilor, implicare în
campanii de donare de fructe, legume, obiecte de igienă, etc) sau la o activitate de meșterit
împreună diverse obiecte.
În general, în activitățile de tip părinți-copii se ating următoarele obiective:
 părinții vor învăța: - să-şi cunoască mai bine copiii;
- să comunice constructiv cu copiii;
- să petreacă constructiv timpul liber cu copiii lor.
 copiii vor putea: - să-şi descopere părinții într-o altă ipostază decât cea obișnuită, aici
părinții știu să se joace, să fie cooperanți şi creativi.
 ambele părţi (părinţii şi copiii):
- se creează mai multă apropiere între părinţi şi copiii lor;
- părinţii îşi învaţă copiii să facă ceva nou;
- părinţii satisfac nevoia de atenţie a copiilor lor;
- copiii capătă mai multă încredere în părinții lor.

715
Pentru realizarea acestor activități, trebuie să apreciem următoarele sugestii :
- țineţi cont de dorinţa copiilor de a participa la activităţile de tip părinţi-copii;
- activităţile trebuie adaptate la vârsta copiilor;
- cereţi părinţilor să-şi încurajeze copiii în timpul activităților;
- apreciaţi efortul pe care îl depun părinții împreună cu copiii lor în timpul
activităţilor;
- fiţi amuzanţi, fără teamă de ridicol. Cereţi asta şi părinţilor. De exemplu: bateţi
din palme cu entuziasm, cântaţi etc. În ochii unui copil e ridicol un adult prea serios şi
creează impresia că le ştie pe toate;
- lăsaţi copiii să aibă iniţiativă. Dacă nu cunoaşteţi jocul, rugaţi-i să vă înveţe,
le va face plăcere;
- după orice fel de activitate, rugaţi părinţii şi copiii să lase ordine în încăpere.
Evitaţi:
- Activităţile ce i-ar pune pe părinţi şi copiii lor (mai ales dacă sunt adolescenţi)
în situaţia de a se confrunta unul pe altul;
- Activităţile de concurenţă;
- Să faceţi observaţie publică părinţilor sau copiilor;
- Să utilizaţi cuvinte sau expresii de tipul „aşa ceva nu există” sau „aşa ceva nu
se poate”;
- Evitaţi cuvântul „părinţi” atunci când lucraţi cu părinţii şi copiii lor; înlocuiţi-l
cu cuvântul adulţi (mai ales dacă este prezent în sală măcar un copil al cărui părinte nu a
venit la activitate);
- Să faceţi pe academicianul cu părinţii şi copiii.
- Dacă un părinte nu vine la activitate, nu insistați asupra prezentei copilului.

Succesul acestor activități nu poate fi întotdeauna garantat dar cu siguranță derularea

acestora este benefică pentru toți cei implicați în actul educațional.

716
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof.Ciuhandu Liana Manuela

C.S.E.I. / Scoala Gimnaziala,,Constantin Brancusi”
Cluj-Napoca

       Rolul familiei în educația copilului nu se termină la intrarea acestuia in scoala. Este greșită
concepția conform careia unii parinti spun: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul!”. Școala și
dascălul nu pot suplini cu totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește
eficiența dorită atunci când între cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul
comun a educării copilului.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală, şi mai apoi in viaţa, specialiştii, printre care Daniel
Goleman (,, Inteligenţa emoţională”) spun că există şapte elemente cheie:
Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din jur în
demersul său spre cunoaştere şi devenire;
Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
Intenţia – pornirea interioară, conştientă, însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea acelui
grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile idei şi
sentimente;
Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv comun.
Dacă un copil dobândeşte in timpul şcolarizarii aceste calităţi, depinde de educatorii lui, dar si de
părinţii lui, avand toti o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Scoala trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la activităţile
ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul acesteia. Cadrele didactice trebuie să iniţieze activităţi
prin care să ofere familiei oportunităţi de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături
de copil pentru realizările acestuia, de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece
în revistă câteva dintre activităţile care pot contribui la formarea legaturii dintre scoala si familie,
implicit la realizarea unei activitati cu caracter complementar intre cele doua institutii, cu scopul de
a modela caractere frumoase, ,,mici oameni”siguri pe ei si fericiti.
Lecţia – Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe si părinţii copiilor. Acestia din urma
pot participa initial ca observatori, apoi ca initiatori de activitati pe teme specifice ocupatiei lor si,
nu in ultimul rand, cu implicare directa in activitati didactice coordonate de profesor. Astfel familia
se va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în acel context educaţional, să-l
vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare, faţă de profesor sau de ceilalţi
colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui si că îi pote fi alături in orice
situatie.
Vizita – este o deplasare scurtă, de cel mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportament în locuri
publice.etc. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe
părinte şi invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în
largul său.
Excursia – este o deplasare pe parcursul uneia sau mai multor zile, care are ca scop recreerea şi
refacerea psihofizică a elevilor, dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor, fenomenelor, realităţii.
Este o oportunitate pentru părinţi de a-si cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă,
de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a

717
înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a
găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în
viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită a talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor
piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia
de afirmare, de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o serbare
şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare , de formare a elevilor, de sudare a colectivului, de
asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de
încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin
talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii
:jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă
împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să
fie mai caldă, de sărbătoar, pentru toate vârstelor.
Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individuale oferă
şi ele ocazii în care părinţii pot afla informatiiutile, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme
apărute în relaţia cu copilul, pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe
aspecte din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să descifreze diverse comportamente
ale copiilor in clasa.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie
gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel
încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real parteneriat între scoala şi familie nu este cel scris pe o coală de hârtie, semnat de
părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria şi
tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este copilul.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm
neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe
sine şi lumea în care trăieşte.

718
 SERBĂRILE ŞCOLARE

CIUPIC MARIA
GPN GURA TEGHII
GRUPA COMBINATĂ

Scena, creează copiilor posibilitatea de a-şi manifesta din plin trăsăturile individuale ale
personalităţii lor. Aceasta, impune dezvoltarea intereselor copiilor pentru activităţile artistice, ne
oferă prilejul de a le forma unele aptitudini: de a cânta melodios, de a recita expresiv, de a dansa
elegant. Interesele şi aptitudinile le vom dezvolta în strânsă legătură cu celelalte procese şi însuşiri
ale copiilor: gândirea, limbajul, atenţia, sentimentele, voinţa etc.
Contactul cu publicul prezent trezeşte în copii energia latentă, existentă în fiecare, de a învinge
dificultăţile întâlnite, de a-şi stăpâni timiditatea, le cultivă spiritul de iniţiativă, de independenţă în
acţiune, iar pregătirea serioasă din timpul repetiţiilor contribuie la stimulare interesului pentru
munca făcută cu un scop precis şi îndeplinită cu conştiinciozitate.
Serbările şcolare au un caracter stimulator asupra şcolarilor mici. Ele îmbogăţesc şi nuanţează viaţa
lor afectivă, generând apariţia unor sentimente neîncercate sau le dezvoltă pe cele mai slab
manifestate anterior, izvorâte din sursa inepuizabilă de emoţii variate şi trainice pe care le
reprezintă. Ele contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere al fiecărui copil şi al întregului
colectiv, favorizează stabilirea unei discipline conştiente pe parcursul repetiţiilor şi în cadrul
desfăşurării lor.
Conţinutul unei serbări şcolare presupune îmbinarea armonioasă a tuturor ramurilor artei: muzică,
dans, teatru. De fiecare dată trebuie să ne străduim să îmbinăm aceste laturi pentru a asigura un
program variat şi cu un conţinut adecvat scopului urmărit. Se poate afirma că se face operă
educativă şi sporesc şansele de reuşită a spectacolului dacă se apelează la calităţile de dans, graţie,
armonie ale unora, la simţul şi înclinaţiile muzicale ale câtorva. Se recurge la harul desenului, al
picturii, la destoinicia pentru lucrul practic al celorlalţi copii, în vederea confecţionării costumelor,
însemnelor, măştilor, decorurilor, recuzitei necesare, armonizând toate talentele şi apreciindu-le în
egală măsură.
Realizarea estetică a numerelor, armonia întregului spectacol, calitatea acompaniamentului muzica,l
educă gustul pentru frumos şi contribuie la dezvoltarea talentului fiecăruia în parte. În acest tip de
spectacol nu se comunică informaţii în accepţiunea lor didactică ci, pornind de la mijloacele
artistice adecvate, se sugerează elementele generatoare ale trăirilor emoţionale şi ale satisfacţiilor
moral afective.
Una dintre etapele cele mai importante în organizarea unei serbări o constituie repetiţiile,
principalul mijloc de realizare a scopului şi sarcinilor activităţii artistice. În faza repetiţiilor se va

719
urmări justeţea interpretării numerelor selecţionate, ţinuta, gesturile, mimica, dicţia clară şi naturală,
nuanţarea vorbirii, corectarea greşelilor de exprimare, stabilirea pauzelor logice şi psihologice din
conţinutul unor scenete, când şi cum ar trebui să respire elevii în timpul recitării unor versuri sau
interpretării unor cântece, cum ar trebui să accentueze anumite silabe sau anumite cuvinte dintr-o
propoziţie pentru a evidenţia ceea ce a urmărit autorul să redea. Toate acestea trebuie stabilite de
educatoare înainte de începerea propriu-zisă a repetiţiilor, întocmindu-se întreaga regie a
spectacolului. Repetiţiile bine organizate dau posibilitate copiilor să-şi însuşească în mod conştient
materialele distribuite, să-şi dezvolte aptitudinile artistice şi să-şi etaleze talentul artistic. O condiţie
fundamentală a acestui gen de spectacol este accesibilitatea, atât pentru interpreţi, cât şi pentru
auditoriu, elemente care se situează la acelaşi nivel de sensibilitate şi înţelegere.
Prin munca de pregătire desfăşurată în comun, în cadrul căreia se întâlnesc variate manifestări ale
stărilor sufleteşti, serbările reuşesc să polarizeze interesele şi preocupările copiilor în jurul vieţii în
colectiv, consolidându-i astfel. În momentele propice, de relaxare şi bucurie pentru ei, educatoarea
trebuie să explice cu tact şi răbdare motivul pentru care se pregăteşte serbarea respectivă,
însemnătatea evenimentului sărbătorit, precum şi necesitatea unei munci disciplinate şi consecvente
pentru ca rezultatele să mulţumească în final pe toată lumea: părinţi, educatoare, elevi, prieteni,
bunici.
Toate acestea contribuie la dezvoltarea spiritului de răspundere, a independenţei în acţiune, a
mândriei de a realiza cu forţe proprii spectacolul şcolar care capătă varietate şi dinamism prin
îmbinarea armonioasă a diferitelor ramuri artistice.
Pregătirea unei serbări şcolare impune respectarea particularităţilor anatomofiziologice ale copiilor.
Organizarea prea frecventă a serbărilor în perioada unui an şcolar îi va obosi pe copii şi va duce la
scăderea interesului lor faţă de astfel de acţiuni. Ele nu trebuie considerate ca spectacole pentru
adulţi, ci ca un mijloc educativ şi o formă de distracţie pentru cei mici.

720
 SERBRĂRILE ŞCOLARE

PROF. ÎNV. PRIMAR: CIUPIC MIRUNA

LICEUL TEORETIC NICOLAE IORGA

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru elevi cât şi pentru profesorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii eleviilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – elev sau profesor.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să
fie apropiate experienţei de viaţă a elevului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de
frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi
atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui elev, pe de altă
parte.

Importanţa unor asemenea festivitităţi este deosebită pentru că ele lărgesc orizontul spiritual al
elevilor si contribuie la acumularea de noi cunostinte, imbogăţesc şi remontează viaţa afectivă
stimulând sentimente nebănuite sau dezvoltând pe cele slab manifestate anterior;contribuie la
dezvoltarea simţului de răspundere, prin dorinţa de reuşită, favorizează concentrarea atenţiei pe
parcursul desfaşurării programului, prezenta spectatorilor (părinţi, bunici, cadre didactice) trezeşte
în elev energia de a învinge timiditatea, stimulează independenţa de acţiune. Pentru ca elevii să-şi
motiveze participarea la această aleasă activitate este foarte importanta atmosfera realizată în timpul
repetiţiilor, caracterizată prin buna dispoziţie,dar şi prin seriozitate.Tot pentru a spori şansa de
reuşita a serbărilor trebuie să se apeleze la talentul de recitator al unora,la calităţile sportive,de ritm
şi graţie ale altora, la inclinaţiile muzicale,la destoinicia pentru lucrul, practica celorlalti pentru
realizarea costumelor, decorurilor,armonizând talentele şi apreciindu-le în egală masură .

În cadrul organizat şi vesel al serbării, se formează optimismul, încrederea în forţele proprii.

Serbările au de asemenea, rolul de a verifica ceea ce celevul şi-a însuşit într-o anumită perioada de
timp,de a-l pune în situaţia să aplice în practică ceea ce a învaţat. Executând cântece, recitând
poezii, interpretând roluri într-o scenetă, elevii işi formează şi-şi perfectionează o serie de
deprinderi artistice. La randul lor, aceste deprinderi stau la baza dezvoltării dragostei de frumos, a
gustului estetic şi a aptitudinilor artistice
Este recomandabil ca repertoriul serbarilor sa aiba continut accesibil vârstei elevilor şi să cuprindă
diverse forme de manifestare artistica, într-o conceptie echilibrată. Versul,muzica vocală,cea
instrumentală, gimnastica ritmică, scenele scurte, pline de haz, armonios imbinate, asigură
varietatea şi dinamismul spectacolului .

Toate aceste activităţi au rol formativ, dar ele îşi ating scopul numai în masura antrenării elevilor la
realizarea lor, punând în valoare capacităţile intelectuale, afective, estetice şi fizice ale copiilor.
Micii artişti trebuie încurajaţi, stimulaţi pentru a realiza buna dispoziţie şi participarea cu interes de-
a lungul pregătirii şi desfaşurării spectacolului.

De asemenea copilului i se cere un efort de atenţie pentru a respecta momentul în care

trebuie să intre în scena pentru a-şi pune de acord acţiunile proprii cu cele ale
colectivului. Interpretarea rolurilor cere din partea copilului imaginatie creatoare, pentru a reda
veridict, convingator personajul pe care îl reprezintă. Dansurile, cantecele şi costumele naţionale
dezvoltă la copii dragostea faţă de arta populară, faţă de poporul care a creat-o. Sebările contribuie
de asemenea şi la închegarea colectivului .Copiii se pregătesc împreună şi depun eforturi susţinute
pentru realizarea unui scop comun:reuşita serbării.. Elevul se deprinde, de asemenea, să-şi
stăpânească emoţiile provocate de prezenţa unui public numeros şi necunoscut. Treptat unii elevi se
debarasează de timiditate şi devin mai curajoşi, mai îndrăzneţi.

721
Într-o serbare şcolară pot fi valorificate toate achiziţiile dobândite de elevi de-a lungul unui
semestru sau an şcolar, conferind evenimentului artistic un caracter educativ si creator.
Fiecare serbare şcolară este un prilej de bucurie, încântare, evidenţiere a talentului şi a muncii în
echipă. În acelaşi timp, e o provocare şi o ocazie de a ne transforma în regizori, noi, cadrele
didactice, în actori ei,elevii şi în public spectator ei, părinţii, un public foarte subiectiv, emoţionat şi
generos cu aplauzele. La sfârşit, se trage cortina, aplauzele binemeritate confirmă reuşita
spectacolului şi se scrie astfel o nouă pagină în cartea amintirilor din viaţa de şcolar. Serbarile
copilariei, momentele acestea de maxima bucurie, atat pentru copii, cat si pentru parinti, intaresc si
fortifica sufletele viitorilor adulti.

722
 IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR
EXTRAŞCOLARE ÎN PROCESUL INSTUCTIV-EDUCATIV

Prof. Ciurea Alina Mihaela

Școala Gimnazială nr. 1 Orbeasca,
Județ Teleorman

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de

dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se
folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este
prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi
mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”.
Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm
grădiniţa cu viaţa. Pentru a-l face pe copil să depăşească în şcoală „greutăţile greu de învins”,
important este să nu uităm că una din trebuinţele principale ale copilului este jocul. Dacă avem
grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi
momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite.În cadrul acestor
activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să
sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest
tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze
dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al grădiniţei şi al
învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă.
Activităţile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
lor liber.Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este
generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia,
bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase
şi valoroase.Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea
elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi
socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de
afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.

723
 Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară.
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate
selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale
poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor
naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de
trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi
culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor,
stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul
lecţiilor.
Spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul
face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în
majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o
sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea
copilului sau nu, asupra dezvoltării elevilor.
Activităţile de acest gen au o deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de
acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere, colonii.In cadrul activităţilor organizate in mijlocul
naturii, al vietii sociale , copiii se confruntă cu realitatea si percep activ, prin acţiuni directe
obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viata în aer liber, în
cadrul acţiunilor turistice, elevii își pot forma sentimentul de respect si dragoste față natură, față de
om și realizarile sale. In urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate și sensibilitate , imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar
materialele pe care le culeg, sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie.

BIBLIOGRAFIE
* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

724
 PROIECT EDUCATIV
MAGIA SĂRBĂTORILOR

Prof. Ciurea Alina Mihaela

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Orbeasca

DOMENIUL ŞI TIPUL DE EDUCAŢIE: primar şi gimnazial

TIPUL DE PROIECT: local

ARGUMENTAREA PROIECTULUI PROPUS

Magia sărbătorilor ne cuprinde pe toţi de Crăciun şi de Paşti, dar mai ales pe copii. Ei
trăiesc cu adevărat magia, căci ei cred cu adevărat în existenţa lui Moş Crăciun căruia îi trimit
scrisori şi pe care îl aşteaptă cu nerăbdare să le împlinească toate visele copilăriei.
În fiecare an, elevii şcolii noastre îl întâmpină pe Moş Crăciun şi la şcoală, când în fiecare
clasă se aprind lumânărelele în bradul împodobit. Ei cântă cu glas de înger colinde învăţate din
străbuni şi desfăşoară un concurs de colinde şi obiceiuri devenit tradiţie: „O, brad frumos!” . În
întâmpinarea sfintelor sărbători de Paşti, elevii pregătesc programe artistice emoţionante şi învaţă
să dăruiască celor din jur bucuria şi recunoştinţa lor. Cântecele lor răsună şi dincolo de zidurile
şcolii, căci elevii merg însoţiţi de doamnele profesoare la biserică, la căminul de bătrâni, la casele
de copii, unde dăruiesc şi celor mai trişti ca ei bucuria sfintelor sărbători, alimente, jucării şi haine.
Cel mai frumos brăduţ merge la Spitalul de copii să aducă magia sărbătorilor şi în saloanele
copiilor bolnavi. Elevii participă la festivalurile de colinde şi obiceiuri, reprezentând în fiecare an
cu cinste şcoala în care cresc.
Noi, dascălii, avem misiunea de a-i învăţa pe copiii noştri să fie mai buni, să-şi iubească
semenii şi să-i ajute atât cât le stă în putinţă. În acelaşi timp, prin activităţile desfăşurate le cultivăm
talentul muzical şi artistic, gustul pentru frumos, le dezvoltăm sensibilitatea şi capacitatea de
receptare a valorilor autentic umane, îi învăţăm să preţuiască binele.
APLICANTUL (ECHIPA DE LUCRU):
- PROF. ...................................
- PROF. Ciurea Alina Mihaela
SCOP:
 Implicarea elevilor în activităţi culturale
 Cultivarea gustului pentru artă
 Înţelegerea mesajului religios
OBIECTIVE:
 Vernisarea expoziţiei
 Organizarea unor schimburi culturale în cadrul cărora elevii să analizeze evenimente
semnificative

725
 GRUPUL ŢINTĂ / BENEFICIARI:
Elevii Școlii Gimnaziale nr.1 Orbeasca
DURATA:decembrie-aprilie 2017-2018
CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR:
Decembrie  „Iată vin colindători!”- spectacol artistic, scenete, expoziţie
 „Festival concurs colinde”
Martie  „Ziua internaţională a femei”- moment artistic, expoziţie
Aprilie  „Obiceiuri pascale” – cântece religioase, scenete, expoziţie

METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU / FORME DE ORGANIZARE:

■ Spectacole - muzică populară, uşoară, religioasă, datini strămoşeşti,;
■ Expoziţii – felicitări, pictură, icoane pe sticlă, ouă încondeiate etc.
REZULTATE:
 implicarea elevilor reprezintă o experienţă de natură să conducă la cunoaşterea şi păstrarea
datinilor strămoşeşti.
 elaborarea unor materiale care să fie utilizate în activităţile cu copiii şi părinţii acestora: felicitări,
pictură, icoane pe sticlă, ouă încondeiate

RESURSE UMANE:
■ elevii şi familiile acestora;
■ cadrele didactice .

EVALUARE-CALITATE:
■ Îndeplinirea obiectivelor propuse;
■ Analiza activităţilor;
■ Acordarea unor cadouri elevilor pentru desenele şi acţiunile efectuate.

726
 Serbare
În așteptarea lui Crăciun

Prof. Ciurescu Ramona

Grădinița P.P.nr.5 Lugoj
1. Suntem adunați aici 9. Neaua peste tot s-a pus,
O mulțime de artiști A venit iarna draguța,
Să cântăm, să recităm Hai copii, pe deal în sus
Pe toți să vă bucurăm. Să ne dăm cu saniuța.
Fiindcă-i seara de Crăciun 10. Câte unul, câte doi
Cand tot omul e mai bun. Ne suim pe sănioară.
2. Sala este pregatită Fără cai și fără boi,
Frumoasă și dichisită Săniuța fuge, zboară!
Cu beteală fulgi de nea. 11. Săniuța e uşoară
Stralucește ca o stea Pe zăpada albă zboară
Parca-ar aștepta ceva. Chiuind cu bucurie
3. Dintre toate câte sunt Derdeluşul zici că-nvie.
Sărbatori pe-acest pământ 12. Cand se vede sus, ei bine
Nu e alta mai frumoasă Ar fugi și fără mine.
Decât Craciunul cel sfânt! Dar n-o las!Pe gheață bună
4.Vine iarna, bate vântul Lunecăm doar împreună!
Și acoperă pământul, 13. Uite, săniuța mea
Cu o plapuma de nea, Zboară ca un fulg de nea.
Să mă dau cu sania. Când o sui pe derdeluș,
5. Este frig, dar nu îmi pasă Trage spre alunecuș!
Mă joc în neaua pufoasă. 14. Dintr-un bulgare de nea
Iarna, eu îți mulțumesc Am făcut un om de nea.
Pentru tot ce-mi daruiești! I-am pus nas și-o gură mică
6. Iarna cea geroasă Și l-am botezat Petrică!
A sosit acum Gol, în crivăț stă-n ogradă
Bulgari de zapadă Omul nostru de zăpadă.
Își fac loc pe drum Nici șosșni n-are măcar
Nici mănuși și nici fular.
Cantec Pe o iarnă așa cumplită
A venit, a venit iarna O să facă amigdalită
7. Pe obraz, pe nas, pe umar, Gripa și temperatura,
Tot cad fulgii fară numar, Mamă, adu-l la căldură!
S-a oprit în palma unul, 15. Sprijinit într-un toiag
Iute, iute, închid pumnul. Stă-n ogradă un moşneag.
Desfac pumnul. Poartă-n cap o oală veche
Unde-i fulgul? Răsturnată pe-o ureche.
Am în mânaă un strop de rouă. Ochii negri şi lucioşi
Sau un bob de apa? Sunt cărbuni din vatră scoşi
Plouă ? Nu-i lipseşte nici lulea.
S-a oprit în mâna mea Parcă pufăie din ea.
Ca o lacrimă de nea... Iar pe piept, perechi, perechi,
8. Iata-i! Pe deasupra mea Are moşul nasturi vechi
Zboară primii fulgi de nea Şi mai are un nas roş’,
Și-mi șoptesc în dulce grai: Ca o creastă de cocoş.
“ – Scoate sania, ce stai?!” 16. A-nceput bogat şi des.

727
Neaua să se-aştearnă.
Luminează-n casa mea
Mândrul pom de iarnă.
Cu beteală de argint,
Strălucind pe ramuri,
Aşteptăm pe Moş Crăciun
Să ne bată-n geamuri.
17. Braduleț cu stea în frunte
Și steluțe-o mie
Tu în fiecare an
Ne aduci bucurie
18. Unde-i Moş Crăciun cel drag?
Când soseşte-n prag?
Mulţi copii nerăbdători
Îi trimit scrisori.
Să vii moşule la noi
Chiar acum de sărbători
Că suntem tare cuminţi
Şi ascultători!
Hai cu toţii să-i cântăm
Plini de voioşie
Şi pe Moşul să-l rugăm
Să nu întârzie.
Cantec
Mos Craciun cu plete dalbe
19. În Ajun, Moşul bun
O porneşte iar la drum
Sacul plin cu jucării
Il împarte la copii.
La cei care-au fost cuminţi
Şi-au ascultat de părinţi.
Prin fereşti se văd în case
Pomi împodobiţi
Cântă-n zori colinzi frumoase
Îngeri fericiţi.
20. Dragi copii din țara asta,
Vă mirați voi cum se poate,
Moș-Crăciun din cer de-acolo
De le știe toate-toate...
Uite cum, vă spun acuma:
Iarna-n noapte pe zapadă
El trimite cate-un înger
La fereastră să vă vadă...
Îngerii se uita-n casă
Vad și spun - Iar Moșul are
Colo-n ceriu la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare...
21. Dragi copii am să vă spun
Cine este Moș Crăciun:
Este un batrân haios,
Care nu merge pe jos.
728
Are acas' o sanioară
Și cu ea tot iute zboară
Din oraș în alt oraș
Și-ajunge la copilași.
22.Renii zboară ca și vântul,
Parcă nici n-ating pământul.
Ninge tare și e frig,
Moșul nu simte nimic.
Sacu-i plin și-i greu în spate,
El nu zice ca nu poate.
Înauntru Moșul are
Daruri pentru fiecare.
Pentru fete-are papuși,
La baieți, mașini și urși,
Truse pentru meserii,
Dar le meritați copii?
23. Tuturor vreau sa va spun
Azi e ziua de Crăciun.
E o zi de sărbătoare
Cu mireasmă și splendoare.
Moșul va sosi îndată
Cu tolba lui fermecată
Să aducă la copii
Cadouri și jucării.
Lumea toată-i bucuroasă
Și de toate sunt pe masă
Peste tot e armonie
Așa vreau mereu să fie.
24. Când clopoțeiă se aud în depărtare
Și fulgi pufoși de nea cad pe pământ,
De peste munți, de dincolo de zare
Coruri de îngeri se aud căntând.
Ei cânta și vestesc că e Crăciunul,
Iar Moșul vine iarăși la copii.
El vine chiar odată cu Ajunul,
Cu dulciuri și cu multe jucării.
Se aud colinde jos pe sub ferestre.
Copiii i-aduc slava lui Iisus,
Cu toți îmbujorați de vântul rece,
Iar fulgii deși de zapadă cad de sus.
25. Bună seara, gazdă bună,
Noi ne-am pregatit o lună,
Să venim să colindăm
Și multe să vă urăm.
Colindă
Sus boieri nu mai dormiți
Colindă
Am plecat să colindăm
25. Deschideți porțile largi,
Caci noi, copilașii dragi,
Vă dorim s-aveți de toate,
Holdele îmbelșugate,
Masa plină de bucate
Și copile minunate,
Băieței buni, sănătoși,
Și la minte luminoși.
26. Să v-aducă bucurii!
Hai, găzduță, nu mai vii?
Că e ger cumplit, afară,
Manuțele ne-nghețară.
Pe zurgălai de aramă,
Și trăistuțe de la mama.
Să nu ieși cu mâna goală,
Pune colăcei în poală,
27.Mere, nuci și cozonac,
Rumen, pufos, cu mult mac.
Să trăiți, să înfloriți
Și frumos să-mbătrâniți,
Iar la anul, cand venim,
Tot voioși să vă găsim.
S-aveți zile minunate,
LA MULȚI ANI și sănătate!
La sfârșit se va juca un dans popular.

729
 IMPORTANŢA PARTENERIATULUI EDUCAŢIONAL
DINTRE ȘCOALĂ ŞI FAMILIE

Profesor Cîmpean Radu

Liceul Tehnologic “Dorin Pavel” Alba Iulia
Familia și părinţii sunt primii oameni chemaţi să pună bazele educaţiei unui copil deoarece
pregătirea pentru viaţă a omului de mâine începe din primele luni de existenţă. Faptele de astăzi ale
copiilor reprezintă o prefigurare certă a celor de mâine. Deprinderile şi convingerile conturate acum
formează baza modului de acţiune din viitor. Atitudinile şi comportamentele părinţilor vor fi
primele modele copiate cu fidelitate de copii.
Școlarul ar trebui să aibă toate condiţiile unui cadru optim în care să se dezvolte şi
această răspundere revine în mare măsură familiei care poate îndeplini această sarcină doar printr-o
colaborare eficientă cu școala. Familia oferă copilului un mediu afectiv, social şi cultural. Mediul
familial, sub aspect afectiv, este o şcoală a sentimentelor deoarece copilul trăieşte în familia sa o
gamă variată de relaţii interindividuale, copiindu-le prin joc în propria conduită. Cu triplă funcţie,
reglatoare, socializatoare şi individualizatoare, familia contribuie în mare măsură la definirea
personalităţii şi conturarea individualităţii fiecărui copil.
Unitatea de acţiune a celor doi factori (școală şi familie) în vederea formării copiilor este
condiţionată de un mod comun de lucru şi de o bună cunoaştere reciprocă, iar începutul este dat de
cunoaşterea familiei de către diriginte, a caracteristicilor şi potenţialului ei educativ. Familia este o
sursă principală de informaţii privind relaţiile interpersonale dintre membrii acesteia, aşteptările
privind educaţia copilului, stilul educaţional, autoritatea părinţilor şi metodele educative folosite,
valorile promovate, climatul educaţional, responsabilităţile pe care copilul le îndeplineşte.
Diriginții trebuie să asigure părinţilor numeroase ocazii de a se implica în programul
școlii, comunicând cu aceștia, povestindu-le despre cum şi-a petrecut copilul lor timpul, ce
activităţi de învăţare a desfăşurat, ce progres sau regres a realizat copilul sau anunţându-i ce
activităţi sau întâlniri au planificat. Aceștia trebuie să cunoască bine familiile şi copiii, de
aceea vor folosii toate ocaziile pentru a comunica cu părinţii şi a schimba informaţii. Unele familii
vor dori să se implice mai mult, altele mai puţin. Frecvenţa şi conţinutul discuţiilor cu părinţii vor
depinde şi de dorinţa acestora de a comunica sau de nevoile şi preferinţele lor.
Există numeroase căi de implicare a familiilor în programul de educaţie al copiilor. Unele
familii pot veni la întâlniri, altele ar putea participa la activităţile din școală, iar altele să facă parte
din comitetul de părinţi.
În cadrul întâlnirilor individuale periodice dirigintele va analiza evoluţia dezvoltării
copilului, va identifica care sunt domeniile de dezvoltare care necesită o diversificare a activităţilor,
care sunt activităţile care sunt realizate cu uşurinţă acasă, modul în care copilul reacţionează la
diverse activităţi propuse. Părintele se simte implicat în viaţa copilului său şi vede continuitatea
relaţiei dintre „acasă” şi „la școală”. În acest fel, începe să îşi verbalizeze temerile sau să se simtă
valorizat în rolul său, se poate centra pe observaţiile asupra copilului său. Dirigintele poate evalua
dacă abilităţile parentale au nevoie de suport şi îi poate oferi diverse materiale pentru aşi îmbogăţi
cunoştinţele şi dezvolta capacităţile parentale. De aceea aceste întâlniri au un profund caracter de
confidenţialitate.
Participarea părinţilor la activităţile copilului are un dublu câştig: pe de o parte, copilul se
va simţi securizat de prezenţa părinţilor, astfel încât va fi mai deschis spre explorare; pe de altă
parte, se va face un transfer de abilităţi practice şi cunoştinţe de la diriginte spre părinte, prin
exersarea amenajării spaţiilor, a comunicării cu copilul, prin observarea atentă a acestuia într-un alt
context decât cel de acasă.

730
Întrunirile şi întrevederile familiale sunt o componentă importantă a parteneriatului
școală-familie. Există câteva tipuri de întâlniri familiale: întâlniri planificate de consultanţă, cele ale
grupurilor de opinie şi dialog, întâlniri informale şi cele organizate cu ocazia unui eveniment
special.
Diriginții au responsabilitatea de a programa întâlnirile de consiliere cu părinţii săptămânal pentru
a discuta despre proiectele tematice desfăşurate şi despre alte probleme care preocupă ambele părţi.
Pentru că aceste întruniri sunt destinate părinţilor subiectele alese trebuie să
fie de interes pentru aceştia. Întrunirile vor fi benefice numai dacă se axează pe problemele care îi
preocupă pe părinţi care nu vor participa dacă nu le vor găsi interesante şi utile. De aceea este
necesar ca dirigintele împreună cu familiile să descopere care aspecte îi interesează şi vor stabili
data întâlnirii. Dirigintele află care sunt interesele familiei prin întâlnirile informale sau prin
intermediul chestionarelor referitoare la interesele familiei. Anumite subiecte pot fi prezentate de o
manieră mai formală, aşteptându-se şi o replică din partea părinţilor. Alte aspecte cer un mai mare
grad de participare, familiile putând în acest caz să-şi practice abilităţile şi experienţa. Dirigintele va
concepe o planificare a activităţilor de consiliere şi sprijin pentru părinţi incluzând teme generale
dar şi particulare la sugestia părinţilor.
Grupurile de susţinere şi dialog se formează de obicei din dorinţa comună a câtorva familii care
vor să dezbată împreună un subiect. Adesea după o întrunire, câţiva părinţi vor dori să dezbată
anumite subiecte sau să afle mai multe date. Familiile cu un interes specific sau cu necesităţi
deosebite se pot întruni şi susţine reciproc, schimbând opinii, sugestii şi resurse. Aceste grupuri de
opinie pot fi formate din: taţi, părinţi unici, părinţi ai copiilor cu diferite deficienţe, părinţi tineri,
mame. Diriginții ar trebui să susţină aceste eforturi oferind informaţii de specialitate. Medierea
dirigintelui şi spaţiul pus la dispoziţie pentru derularea acestor activităţi consolidează abilităţile
parentale, valenţa participativă în viaţa copilului şi dezvoltă un sentiment de apartenenţă la
comunitatea școlii, generând implicare în viaţa instituţiei.
Întrunirile comisiei de consultanţă familială le facilitează părinţilor o participare activă în cadrul
tuturor aspectelor importante ale programului educaţional. În cadrul acestor întâlniri se va discuta
despre: participarea familiei, comunicarea diriginte-părinţi, implicarea comunităţii, organizarea de
evenimente sociale, strângerea de fonduri, organizarea unor excursii.

Bibliografie:
Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007

731
 TRADIȚII ȘI OBICEIURI POPULARE ÎN SERBĂRILE
PREȘCOLARILOR

Prof.inv.presc.Marinela Clapa
G.P.P.”Trenulețul Veseliei”Bistrița

Serbările au o importanță deosebită în educarea copiilor.Prin conținutul lor transmit un anumit

mesaj,apoi copiii se pregătesc împreuna și depun eforturi pentru realizarea unui scop comun:reusita
serbării.Astfel pregătirea și participarea la serbări este acțiunea în care copilul se obișnuiește să
trăiască în colectiv,să iși învingă timiditatea și să stea în fața unui public(părinti,bunici frați mai
mari etc.)

Serbările aduc lumină în sufletul copiilor,crează o atmosferă de placere și bucurie.Pentru copii ele
reprezintă o creație veselă,plăcută,iar pentru educator constituie prilejul de a oferi mănunchiul
bucuriei de-a lungul unui șir întreg de repetiții.Prin interpretarea rolurilor și pregătirea decorurilor
pentru ”spectacole”,urmărim atât un efect artistic cât și pedagogic,căutând a trezi la copii dorința de
a cunoaște și păstra tradițiile și obiceiurile strămoșești.Pentru a avea o influență pozitivă asupra
copilului,serbările trebuie să fie înțelese de acesta și să-l afecteze psihologic.Sensul unui spectacol
va depinde de:calitatea lui,de folosirea adecvată a costumațiilor și decorurilor,de participarea
afectivă a copiilor. Pentru a realiza o serbare reușită,care să respecte obiceiurile și tradițiile de
Craciun,este necesară o adaptare și prelucrare a repertoriului specific,vârstei preșcolare ce cuprinde
în forme tradiționale, poezii și cântece specifice Crăciunului.În atmosfera spirituală a
Craciunului,interpretarea unor dansuri populare (”Mândre-s ardelencele”,”Drag mi-e jocul
românesc”,”Hațegana”,”Tot pe loc” etc.),dă posibilitatea de a cunoaște sufletul țăranului
român,portul și cântecul popular.În cadrul șezătorilor populare,copii cunosc îndeletniciri ale
femeilor în serile de iarnă,activitățile manuale cum ar fi:torsul,cusutul țesutul,depănatul firului de
lâna etc.și le interpretează și ei cu mult interes, curiozitate și plăcere,cântând în același timp cântece
populare specifice zonei și adaptate vârstei,spunând ghicitori,strigături sau poezii.Fetele lucrează,iar
băieții întrețin atmosfera de veselie și bună dispoziție.

ȘEZĂTOARE FOLCLORICĂ

Șezătoarea a fost organizată cu ocazia sărbătorilor de iarnă.Copiii au fost îmbrăcați în costume

populare,iar decorul a fost specific unei case țărănești.
La serbare participă părinții copiilor,frați,bunici.Este o zi de mare bucurie!
FATĂ1:Sus în deal la lelea Floare FATĂ 2:Bună seara gazdă mare
Vin cu toți la șezătoare Ne primiți la șezătoare?
Vin mereu și se adună Să cântăm, să chiuim
Tot cu râs și voie bună. Cu toți să ne-nveselim!
GAZDA:-Bun venit la noi în casă
Și luați loc și la masa!
FETELE(lucrând) -Am venit și să lucrăm / Nu numai ca să jucăm
Când lucrăm toate-mpreună /Avem spor și voie bună!
FETELE(cântă): FATĂ 3:
”Câtă-i lumea pe sub soare,bade bădișor La șezătoarea de sus
Nu-i bine ca-n șezătoare,bade,bădișor Fetele fierb cucuruz
Că sunt fete și feciori,bade,bădișor Și fac focul de nuiele
Și mai uiți de supărări,bade,bădișor”. Să vină feciori la ele.
GAZDA:- Foaie verde de pelin
Fete sunt,feciori nu vin!
(intră băieții și se așează în semicerc pe lângă fete)

732
BĂIAT:-Foaie verde de trifoi FETELE: -Bună seara feciorilor.
Iată c-am sosit și noi, Bine-ați venit,poftiți luați loc!
-Buna seara fetelor!
Feciorii se așează alături de fete.Apoi spun poezii,ghicitori,glume.Fetele lucrează
(torc,deapănă fire,cos etc).Cântă și fetele și spun ghicitori pe care le ghicesc băieții.
Fetele servesc băieții veniți în șezătoare cu nuci,mere,colăcei...
La final se joacă un joc popular pe melodii populare din zona Bistriței și Năsăudului: ”Ia uitați-vă
feciori”/”Mândre-s ardelencele”/”Frunzuliță de pe plai”.
Șezătoarea se încheie și .......Uraaa,vine Moș Crăciun!!!

733
 Magia sărbătorilor de iarnă
Serbările școlare

Autor: Claudia-Gabriela Bocancea

Vocaţia de învăţător presupune aptitudini şi capacităţi intelectuale, preocupare pentru respectarea

intereselor copilului, dar şi un foc sacru venit să contopească aceste calităţi în folosul celor
încredinţaţi spre formare. Chiar dacă nu suntem creatori de folclor, avem la îndemână prin meseria
noastră, oportunitatea de a crea o stare de spirit pozitivă în rândul elevilor şi părinţilor, învăţându-i
să aprecieze valoarea şi frumosul, să facem ca jocul şi voia bună să fie în inimile lor.
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari în
asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi să
sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale.
Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru
cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă, la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Serbarea școlară reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice
ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat al serbării, elevii culeg o bogăţie de idei, impresii, trăiesc
,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii.
Lectura artistică, dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice. Valoarea estetică este
sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură ( parcul sau grădina şcolii)
amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească, plăcere
estetică, satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa, făcând –o mai frumoasă, mai plină de
sens. Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor. Reuşita spectacolului produce ecou în public, iar reacţia promtă a sărbătorilor îi
stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare.
Dintre datinile şi obiceiurile româneşti, legate de principalele sărbători religioase de peste an, cele
din perioada de iarnă se bucură de cea mai mare popularitate în rândul românilor.
În general, poezia obiceiurilor tradiţionale de Crăciun şi de Anul nou, colindele, urăturile,
pluguşoarele, celebrează viaţa, oamenii, poziţia lor socială, îndeletnicirile şi preocupările legate de
vârstă şi de obiceiuri.

734
Aceste poezii reflectă credinţe şi obiceiuri de sărbători, tradiţii create de imaginaţia prolifică a
oamenilor de rând şi păstrate cu grijă în conştiinţa populară. Specificul popular al fiecărei zone este
exprimat cu mândrie prin port şi vorbă, prin costumele cu grijă pregătite pentru aceste sărbători
religioase, legate de Naşterea Domnului, dar mai ales de ziua Sfântului Vasile, sărbătorită în popor
cu purtarea măştilor populare, special pregătite pentru Anul nou, cu pluguşor, cu capre, urs,
căluşari şi bande de haiduci şi de viteji.
Sărbătoarea Crăciunului este marcată, în serbările organizate cu acest prilej, prin frumoase colinde,
în care minunata naştere a Mântuitorului Iisus se împleteşte cu întâmplări locale, legate de modul
cum este sărbătorit acest eveniment în casele oamenilor simpli sau a celor mai de vază, boieri sau
domni. Colindul sau colindatul este obiceiul românesc de a umbla din casă în casă, de a colinda,
adică a cânta în cete, grupuri de copii sau adulţi, pentru a da de veste, a vesti un fapt miraculos ce
s-a întâmplat sau are să se întâmple.
La sărbători, între Crăciun şi Anul nou, alături de colinde şi cântece de stea, cete de copii şi de tineri
umblă pe la casele oamenilor, îmbrăcaţi în costume populare şi interpretează roluri de haiduci şi de
viteji, în cadrul aşa numitului teatru popular. Piesele jucate sunt evocări ale unor momente
semnificative din istoria locurilor natale, ce reflectă dorinţa de libertate şi de viaţă paşnică a
locuitorilor din zonă, precum şi încrederea într-un viitor mai bun. Poezia populară epică reflectă şi
faptele de legendă ale unor eroi consacraţi de istorie, pentru faptele lor măreţe, scrise şi păstrate de
veacuri pe ziduri de cetate şi mănăstiri, în hrisoave şi cronici.
În concluzie, organizarea serbărilor şcolare înseamnă pentru copii îmbogăţirea vieţii sufleteşti,
crearea de sentimente şi emoţii estetice de neînlocuit, iar pentru dascăl o recunoaştere a muncii sale
reflectată în ropote de aplauze adresate elevilor. Prin serbările organizate de cadrele didactice de la
şcoala noastră, copiii şi spectatorii au trăit momente unice din lumea inegalabilă a copilăriei, iar
coarda sensibilă a sufletului fiecăruia dintre cei prezenţi, a vibrat sub arcuşul de cristal al glasului
copilăriei.

735
 ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN STIMULAREA
CREATIVITĂȚII ELEVILOR DIN CLASELE PRIMARE

Prof.Clicinschi Camelia-
Sc.Gimn.,,Iancu Munteanu”Tătărășeni, jud.Botoșani

Activitățile extracurriculare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai
eficiente modalități de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciați și mai accesibili sufletelor acestora.
Activitățile complementare concretizate în excursii si drumeții, vizite, vizionări de filme sau
spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ținută adecvată situației, declanșează
anumite sentimente.
O mare contribuție în dezvoltarea personalității copilului o au activitățile extrașcolare care implică
în mod direct copilul prin personalitatea sa și nu prin produsul realizat de acesta.
Serbarile scolare au un caracter stimulator atât pentru micii artisti, cât si pentru parintii lor. Am
explicat, în momente oportune, cu tact si cu răbdare, motivul și sensul serbării, am implicat părinții
în pregătirea acestor manifestări deosebite, iar copiii au fost stimulați să participe activ, fiecare
primind rolul potrivit preferințelor și talentului său.
Cu fiecare generație, am căutat să descopăr și să cultiv talentele copiilor. Prin conținutul
bogat si diversificat al programului pe care îl cuprinde, serbarea școlară valorifică varietatea,
preocuparea intereselor și gusturilor școlarilor. Ea evaluează talentul, munca si priceperea
colectivului clasei și transformă în plăcere si satisfacție publică străduințele colectivului de elevi.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici.
Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învațat la școală, acasă, să
deseneze diferite aspecte, să confecționeze modele variate.
Prin organizarea unor concursuri între grupele aceleiasi clase sau între clase diferite (pe diferite
faze, pe diferite teme) promovăm valori culturale și etice fundamentale, precum și fair play-ul
competițional, sensibilitatea si personalitatea lor suferind modificări pozitive, putând ușor depista
tinere talente artistice în vederea cultivării si promovării lor.
Concursurile sportive vin ca și o completare a activităților sportive, cei mici participând cu multă
plăcere la concursurile sportive organizate, cum ar fi: atletism, concurs de săniute, de biciclete, de
aruncat la tinta, etc.
Concursurile le-am realizat la nivelul clasei sau la nivelul școlii. În cadrul concursurilor s-a
dezvoltat spiritul conpetitiv si creativitatea elevilor.Astfel fiecare participant dorea să realizeze
lucrări superioare. Participarea la concursurile realizate de diverse școli si institutii din țară și chiar

736
internaționale a dus la câstigarea unor diplome cu care elevii se puteau mândri. Fiecare elev deține o
mapă în care îsi colecționează diplomele personale câștigate .
Spectacolele constituie o alta formă de activitate extracurriculară în școală, prin care copilul face
cunostință cu lumea minunată a artei. Deși această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea
cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursa
inepuizabilă de impresii puternice, precum și în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea
copilului.
Activitatea extracurriculară e o componentă educațională valoroasă și eficientă căreia orice cadru
didactic trebuie să-i acorde atenție, adoptând o atitudine creatoare,atât în modul de realizare al
activitații, cât si în relațiile cu elevii, cu familia acestora.

Bibliografie:

* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ,

în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

737
 CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE

Prof. Alina Laura Clinciu, Colegiul Naţional “ Andrei Şaguna” Braşov

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru
cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari în
asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi să
sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente modalităţi
de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii educativi cei mai
apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se
referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a
activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu însufleţire
şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă
importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.

Serbarea şcolară
Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor .Prin
conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi
sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească ,plăcere
estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai plină de
sens.
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii
să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători
de iarnă .
Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun ,de
cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui
Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,, Într-
o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,, Bradul credincios,,.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv –
pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se

738
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în
mod favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească
setea de cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească
singuri pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele
mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

739
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

Prof. Coacă Aurora Marcela

Şcoala reprezintă instituţia socială în care materialul prim este tânăra generaţie, iar educaţia este
factorul decisiv pentru formarea unui om ce poate contribui la dezvoltarea societăţii, Astfel, şcolii i
s-a acordat rolul decisiv în formarea idealului educativ impus de cerinţele vieţii actuale, această
formare fiind posibilă doar dacă este realizată de persoane bine pregătite.
Totuşi, şcoala nu poate fi singurul factor ce îşi poate pune amprenta asupra educabilului, o mare
contribuţie având-o familia. Fară sprjinul familiei, obiectivele educaţionale stabilite, nu pot fi
realizate în totalitate, oricât de competenţi ar fi profesorii.

Părinţii trebuie fie conştienţi de influenţa pe care o exercită prezenţa lor în viaţa copiilor, să-i
pregătescă pentru societatea actuală ce este într-o continuă transformare, dar şi ca fiinţă umană.
De-a lungul timpului, s-a dovedit că sprijinul social şi familial constituie aspecte importante în
dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, legătura copilului cu familia fiind extrem de puternică şi
de neînlocuit. Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului din punct de vedere
fizic, intelectual, moral estetic, ş.a.. Fiind considerată prim factor educativ, familia oferă copilului
aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor, obiectelor
casnice), familia este cea care ar trebuie să dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi gândirea
copiilor. Se poate spune că un copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii
se implică în procesul de învăţare. Părinţii sunt datori să asigure copilului cele necesare studiului,
dar şi liniste sufletească.

Tot familia este cea care formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul,
politeţea, cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudini, ordinea, cumpătarea, grija faţă de
unele lucruri încredinţate. Din 24 de ore ale unei zile, elevul stă la şcoală în jur de 5 – 6 ore, iar în
restul timpului fiind responsabilă familia. Părinţii trebuie să facă front comun cu profesorii,
deoarece ambele părţi doresc dezvoltarea armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea
cunoştinţelor acestuia. Printre cele mai importante preocupări ale familiei şi ale şcolii este
orientarea şcolară şi profesională. De aceea, între familie şi şcoală trebuie să existe o permanentă
colaborare care se poate realiza prin vizite reciproce, şedinţe şi lectorate cu părinţii.

Menţinerea unui parteneriat familie-şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toţi cei ce
participă la acest demers. Parteneriatul poate fi eficient dacă fiecare parte va reţine faptul că este
vorba despre acelaşi subiect: copilul şi şcolarul.
Datoria cadrelor didactice este să descopere metode prin care, fiecare copil, poate ajunge mai
repede la succes, ce îl interesează şi-l pasioneză, iar părinţii vor cunoaşte în ce momente să-l
susţină pe educabil, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute.

Astfel, şcoala a intervenit cu tot felul de activităţi în parteneriat cu părinţii pentru o influenţă
pozitivă spre succesul elevului. Aceste activităţi se pot defini prin dezbateri, lectorate, activităţi de
consiliere părinţii si alte întâlniri ce ar dedica câteva ore în plus pentru a afla lucruri noi despre
dezvoltarea şi comportamentul tipic al copilului.
Şcoala îi oferă copilului un prim mediu socializator de tip organizaţional prin introducerea acestuia
în relaţiile cu adultul, îl obişnuieşte pe educabil cu programul orar, cu programul de viaţă, cu
schimbarea mediului de existenţă şi stimulează independenţa.
Parteneriatele dintre şcoală şi familii pot de mare ajutor, acestea ajutând profesorii în munca lor,
perfecţionează abilităţile şcolare ale elevilor, îmbunătăţesc programele de studiu şi climatul şcolar,
dezvolta abilităţile de lideri ale părinţilor şi conectează familiile cu membrii şcolii.

740
Necesitatea colaborării şcoală–familie se datorează faptului că părinţii sunt juridic responsabili de
educaţia copiilor lor, iar învăţământul nu este decât o parte din educaţia copilului; o bună parte a
educaţiei se petrece în afara şcolii.

Familia a fost considerată dintotdeauna celula de bază a acestei societăţii având un rol foarte
important în susţinerea procesului instructiv-educativ.
Ca o concluzie, aceşti doi factori educativi, atât familia cât şi şcoala, trebuie să găsească sprijin
reciproc în orice spre o mai buna formarea a personalităţii copilului şi pentru o dezvoltare
armonioasă din toate punctele de vedere.

741
 Importanţa implicării părinţilor în educaţia copiilor

Prof. înv. primar Coca Ecaterina

ŞCOALA GIMNAZIALĂ GRUMĂZEŞTI

Moto: “ Toţi oamenii au fost la început copii, dar puţini îşi mai amintesc”
Antoine de Saint-Exupery
Educaţia începe în familie, de aceea legătura dintre şcoală şi mediul familial va trebui să se
întrepătrundă.
Educaţia în familie are ca scop formarea unui om cu o dezvoltare multilateral şi armonioasă.
Părinţii sunt datori să crească copilul, să se îngrijească de sănătatea, educaţia, învăţătură şi
pregătirea profesională a acestuia. Această funcţie are ca finalitate integrarea eficientă a individului
în societate, acest lucru realizându-se prin formare după un anumit ideal de personalitate.
Şcoala și familia urmăresc acelaşi scop educativ, formarea tinerilor pentru a deveni
personalităţi multilateral dezvoltate care să poată face faţă dinamicii sociale, schimbărilor profunde
şi alese din societate.
Educaţia copilului este o provocare pentru orice părinte! Prin înţelegerea exactă a
elementelor care contribuie la dezvoltarea unui copil, părintele poate să controleze modul în care
acesta îşi formează personalitatea. Părinţii trebuie să răspundă nevoilor copiilor, în special cele
emoţionale, care se concretizează în dorinţa de a fi ascultaţi, îngrijiţi şi apreciaţi. În funcţie de vârstă
şi nivelul de dezvoltare al acestuia, atitudinea părinţilor trebuie să fie corespunzătoare.
Este important să învăţăm copiii valoarea relaţiilor interumane, importanţa interacţionării cu
ceilalţi, respectarea anumitor norme sociale, aprecierea mediului înconjurător şi nu în ultimul rând
să îi încurajăm să îşi exprime părerile într-o manieră liberă şi lipsită de presiune.
Este bine cunoscut faptul,că modalitatea prin care oamenii pot fi determinaţi să se implice în
viaţa şcolii pe căi formale este să fie implicaţi mai întâi pe căi informale.
Organizarea eficientă a lectoratelor cu părinţii este un aspect foarte important , ce trebuie
avut în vedere. Fiecare om este unic în felul lui. Este indicat să li se prezinte părinților câteva
aspecte care influențează reușita în viață și care pot, sau nu pot, fi influențate de educație dar de care
educația și instrucția trebuie să țină seama (de exemplu, temperamentul, aptitudinile și caracterul).
Părinţii au fost parteneri activi în desfăşurarea unor programe care s-au derulat în cadrul
şcolii noastre. De asemenea, părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin forme variate de activităţi
extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor
răspunzător în devenirea propriului copil. Ei au venit chiar cu idei de realizare a unor activităţi
extraşcolare. Am fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am susţinut programe artistice,

742
care au permis acestora să vadă manifestările elevilor, precum şi rezultatul muncii lor. Aceste
activităţi extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au experimentat
relaţii inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea
faţă de şcoală.
Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil, părinţii
simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc
interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort
suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, dând posibilitatea fiecăruia să se
afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se
supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate,
posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze
mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor
obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul
creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune
clasa de elevi .
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior
școlii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că este prea mult pentru el, că este
copleșit de activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții sunt puși în fața unei game
variate de activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de le face loc tuturor este mare. Deși
părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite
opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își
propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea
față de educația oferită de școala noastră.
Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este
de folos sau ce nu este atractiv pentru el. A experimenta şi a cunoaşte liber îi poate permite apoi să
simtă ceea ce este potrivit pentru el.

Biblografie:
1. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
2. Crăciunescu Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în ,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
3. Ecaterina Adina Vrăşmaş,Educaţia copilului preşcolar,Bucureşti,Editura Pro
Humanitate,1999;

743
 Bucuria sărbătorilor de iarnă în viața celor mari și a celor mici

Prof. înv. primar COCIUBAN ALEXANDRA

Colegiul Național ” Vasile Goldiș” Arad

”Cu cât îţi sărbătoreşti viaţa mai mult şi eşti mai recunoscător, cu atât vei avea mai multe
motive de sărbătoare în viaţa ta.” ( Oprah Winfrey)

Pentru fiecare dintre noi trebuie să existe motive de sărbătoare. Unele dintre aceste sărbători
sunt existente la nivel mondial, alte le sunt la nivel național, altele sunt locale, iar alte sărbători
aparțin doar sufletului nostru. Dintre toate acestea, cele mai importante sunt cele care ne aduc cea
mai multă bucurie, cele care ne aduc mai aproape unii de ceilalți, cele care rup bariere și distanțe,
cele care ne fac să fim fericiți.

Sărbătorile de iarnă, în ansamblul lor, sunt sărbători care trebuie să ne bucure sufletele. Ne
apropie atât de divinitate, cât și de semenii noștri. Ne fac să fim mai buni, bunătate care ar trebui să
ne însoțească pe tot parcursul anului, și nu doar în preajma sărbătorilor.

Cei mari se bucură alături de cei mici, se bucură de bucuria lor și își retrăiesc copilăria,
momentele frumoase care ar trebui să fie mereu sprijin și călăuză. Încă dinaintea intrării în
preșcolaritate, copilul mic se bucură în sânul familiei de venirea Moșului. Intrând la grădiniță,
începe să fie familiarizat cu importanța religioasă a Crăciunului, care reprezintă Nașterea
Mântuitorului Iisus Hristos. Începerea școlii aduce cu ea îmbogățirea sufletească, o comuniune cu
cei de-un fel în simțire, o mai bună cunoaștere și integrare a laicului în religios. Magia sărbătorilor
cuprinde copilul, care pătruns de spiritualitate, se întoarce în familie și îi ”molipsește” pe ai lui cu
bucuria și emoția așteptării Crăciunului, cu puritatea sufletului, cu curățirea gândului, cu
înfrumusețarea faptelor care îl fac să întâmpine Nașterea Domnului cu sufletul curat.

Activitățile organizate cu acest prilej sunt diverse: activități de apropiere de semenii aflați în
suferință, de cei de partea cărora nu a fost soarta, de cei care au nevoie de zâmbete cristaline, de
inimi curate, de glasuri calde reprezentate prin colindele copiilor. Fiecare încearcă să fie cu ceilalți
așa cum crede că e cel mai bine. Se adună toți în jurul mesei, deapănă amintiri, se bucură de clipa
prezentă, fac planurile pentru zilele ce vor urma.

744
 În mediul școlar, se organizează multe astfel de activități. Pentru copii, în primul rând, ar
trebui să fie cele mai fericite momente din timpul anului. Părinții așteaptă cu nerăbdare să întâmpine
Crăciunul alături de copiii lor.

O astfel de activitate care să aducă bucurie copiilor și părinților lor a fost organizată în clasa
mea. Nu a fost vorba ca unii să recite și alții să asculte, ci a fost vorba de comuniune, de simțire a
fericire și emoției în același timp, unii alături de alții. A fost o activitate cu tema : ” Împreună
așteptăm Crăciunul!”. Nu doar titlul a fost reprezentativ, ci tot ceea ce s-a întâmplat. Părinții, alături
de copii, au retrăit momentele propriei copilării, au văzut copilăria prin ochii propriului copil. Au
împodobit împreună cu propriul copil, dar și cu ceilalți copii și părinți, un brad, au participat la
curse de Crăciun, curse pe care le-au câștigat cu toții. Câștigul nu a fost material, ci spiritual.
Fiecăruia i-a apărut zâmbetul pe față, fiecare s-a bucurat de fericirea celuilalt. Punctul culminat a
fost reprezentat de intonarea colindelor. Mici, mari, copii, părinți au pornit la colindat. Au semănat
veselie și bună-dispoziție, au cules zâmbete și recunoștință. Totul a fost încununat de venirea lui
Moș Crăciun, un personaj atât de iubit și mult așteptat.
Cu siguranță, a fost cel mai frumos Crăciun, pentru că a însemnat ” cu noi, pentru noi”.
Amintirile frumoase sunt cele care ne fac să fim recunoscători pentru ceea ce am primit în viață, ne
fac să ne dorim să avem cât mai multe motive de sărbătoare.

745
 Serbarea școlară mijloc de educație estetică

Cojocaru Claudiu
Școala Gimnazială nr. 1 Manoleasa

Cu bune şi cu rele, anii de şcoală rămân o experienţă de nepreţuit. Cum au început deja să
se usuce frunzele şi să se ascundă soarele, e clar: începe şcoala. Pentru un an şcolar plin de zâmbete,
succes şi note mari sunt recomandate, pe lângă seriozitate şi spor la învăţat, activităţile recreative şi
serbările şcolare. Ele contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, cultivă
înclinaţiile şi aptitudinile acestora de la cea mai fragedă vârstă şi organizează raţional şi plăcut
timpul liber.

Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educative cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.

Având un caracter atractiv, elevii participă, într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire
şi dăruire. Învăţarea versurilor şi interpretarea artistică sunt realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber. Este binecunoscut faptul că memorarea se
realizează mai puternic atunci când fondul afectiv-pozitiv este mare şi contribuţia copilului la
pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic trebuie privită ca un scop în sine,de a oferi ceva
spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească, plăcere estetică, satisfacţie - toate acestea îmbogăţindu-
le viaţa, făcând-o mai frumoasă, mai plină de sens.

Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în

sufletul spectatorilor. Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituala, să le
împlinească setea de cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să
iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile.

Indiferent de tipul de personalitate, de nivelul de dezvoltare psihică, omul se raportează la

frumos, la artă, într-un mod particular, prin procese funcţionale complexe. Exprimarea artistică
activează resursele intelectuale, motivaţional-volitive şi afective ale individului, aducându-l, în
anumite condiţii, într-o stare de armonie cu sinele şi cu lumea exterioară. Orice manifestare
artistică, deci şi serbarea şcolară, se creionează răspunzând pe de o parte nevoilor de exprimare a
celor direct implicaţi, pe de altă parte aşteptărilor publicului şi ţine cont de factori obiectivi precum
timpul şi spaţiul de desfăşurare. Momentul prezentării unei serbări şcolare impune alegerea temei,
astfel încât cei implicaţi în organizarea şi desfăşurarea acesteia sa se încadreze în limitele
coordonatei temporale. Întrucât una din valorile cele mai importante ale contemporaneităţii este
creativitatea, dezvoltarea acesteia a devenit una din cerinţele fundamentale ale educaţiei.

Serbarea şcolară reprezintă un eveniment mai mult sau mai puţin aşteptat, menit să
evidenţieze într-o formă estetică achiziţiile acumulate de copii pentru dezvoltarea creativităţii. În
procesul de învăţare multe sunt momentele de satisfacţie şi bucurie pe care le trăiesc cei implicaţi,
dar maxima încărcătură emoţională se dezvoltă în timpul serbărilor şcolare.

746
Importanţa unor asemenea festivităţi este deosebită, pentru că ele lărgesc orizontul spiritual al
elevilor şi contribuie la acumularea de noi cunoştinţe, îmbogăţesc şi remontează viaţa afectivă,
stimulând sentimente nebănuite sau dezvoltând pe cele slab manifestate anterior; contribuie la
dezvoltarea simţului de răspundere, prin dorinţa de reuşită, favorizează concentrarea atenţiei pe
parcursul desfăşurării programului, prezenta spectatorilor (părinţi, bunici, cadre didactice), trezind
în copil energia de a învinge timiditatea, stimulându-i independenţa de acţiune.
Într-o serbare şcolară pot fi valorificate toate achiziţiile dobândite de elevi de-a lungul
unui semestru sau an şcolar, conferind evenimentului artistic un caracter educativ şi creator.

747
 Serbarea din “grădină”
Prof. Mioara Kirlandi

Prof. Daniela Ana Cojocaru

Colegiul Național Costache Negri Galați

Serbările școlare au suscitat interesul opiniei publice de multe ori. Voci pro și contra s-au ridicat și
subiectul a devenit unul la modă. Fiecare tabără are părerile ei însă ce este cu adevărat important
este trăirea/implicarea elevilor. De ce este necesar să treacă printr-o serbare? Pentru că la serbare
copiii strălucesc! Este momentul în care toți ochii sunt ațintiți asupra lor, pentru ei. E adevărat, e
lung și greu drumul până la serbare: roluri adecvate, costume, repetiții, logistică, dar când ajung la
serbare, când totul pălește în lumina reflectoarelor, copiii sunt emoționați, fericiți și mai presus de
toate, mulțumiți.

Serbarea, ca activitate extracurriculară, poate conține însă multe componente: dincolo de spectacol
se pot afla lucruri mult mai profunde. Ne referim aici la posibilitatea ca printr-o serbare de Crăciun,
spre exemplu, să reușim să formăm la copii competențe,valori și atitudini mult mai facil și mai
trainic decât prin activități formale. Astfel, serbarea poate fi un mijloc pentru atingerea unui scop:
reabilitarea serei școlii. Câțiva copii inimoși, proveniți de la două clase de-a IX-a, și-au propus să
strângă fonduri pentru a readuce la viață sera școlii, uitată de mult și de mulți.
Proiectul ”Green House” prin care se dorește pe de o parte reabilitarea serei iar pe cealaltă parte
sensibilizarea și implicarea elevilor în acțiuni ecologice și cetățenești și-a propus în vederea
atingerii scopului următoarele activități:
‐ Constituirea echipei de implementare (două clase și diriginții)
‐ Identificarea partenerilor
‐ Organizarea unei serbări școlare cu strângere de fonduri:
Stabilirea programului
Distribuirea rolurilor
Alegerea și procurarea costumelor
Asigurarea logisticii
Închirierea sălii
Confecționarea și distribuirea invitațiilor
‐ Organizarea unui târg de Crăciun cu vânzare de prăjituri preparate de elevi într-un laborator
specializat partener; produse de sezon handmade.
‐ Derularea serbării și strângerea de fonduri.

748
Rezultatele proiectului au fost de natură materială, dar cel mai important de natură formativă. Elevii
implicați în proiect au dezvoltat competențe de lucru în echipă, de implicare pro-activă în interesul
comunității lor. Au fost atenți la nevoile celuilalt și au arătat respect pentru valori referitoare la:
toleranță, muncă, interese comune, grija față de ceilalți.
Inovația acestui proiect este dată de mijlocul ales pentru atingerea scopului și anume serbarea
școlară. O activitate consumatoare de timp și emoții poate fi utilizată astfel încât să aibă rezultate pe
termen lung.
Pentru o scurtă perioadă de timp elevii s-au transformat în profesioniști, au muncit, au creat și au
cules la sfârșit roadele: au putut pune pe ușa de la intrare în seră o plăcuță: Home, sweet home!
Green House.

749
 SERBĂRI PENTRU SUFLETUL COPILULUI

Prof. înv. preșcolar: COJOCARU ELENA

G.P.N. “Licurici”, Ovidiu, jud. Constanța

Complexitatea procesului de învățământ, multitudinea obiectivelor pe care le vizează marea

diversitate a capacităților de învățare, a aptitudinilor și intereselor copiilor fac necesară utilizarea
unei game variate de activități în vederea realizării finalităților educației. Activitățile
extracurriculare oferă cele mai eficiente modalități de formare a caracterului copiilor încă de la
grădiniță, fiind factorii educativi cei mai apreciați și mai accesibili sufletelor acestora. O mai mare
contribuție în dezvoltarea presonalității copilului o au activitățile care implică în mod direct copilul
prin personalitatea sa și nu prin produsul realizat.

Din multitudinea de manifestări menite să contribuie la formarea personalității umane,

activitatea cultural-artistică este deosebit de eficientă. Ea a devenit familiară copiilor și părinților
ținând cont de faptul că în fiecare an școlar se organizează cu ocazia diferitelor evenimente
importante: 1 Decembrie, Crăciunul, Anul Nou, 8 Martie, Paștele, 1 Iunie etc.

Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacții, bucurii, crează bună-dispoziție,

favorizează dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic și psihic, desfășurându-se într-o atmosferă
specifică. În conceperea și stabilirea detaliilor activităților cultural-artistice, alături de părinți, se
încearcă să se țină seama de sufletul copilului, de ceea ce i-ar face cel mai mult plăcere copilului, ce
l-ar face fericit cu adevărat, ce s-ar putea crea încât să îi rămână în memorie ca un reper de bucurie
autentică.

Prin conținutul bogat și diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea, se valorifică

interesele și gusturile preșcolarilor. Ea evaluează talentul, munca și priceperea colectivului grupei
de copii și transformă în plăcere și satisfacție publică străduințele grupei de copii precum și ale
fiecărui copil în parte.

Serbările au un caracter stimulator atât asupra adulților, cât și asupra copiilor a căror
activitate este dominată de stări afective puternice ce le îmbogățesc universul, le nuanțează viața
afectivă, contribuie la dezvoltarea simțului de răspundere prin dorința comună de a obține rezultate
bune, favorizează stabilirea unei discipline conștiente pe tot parcursul repetițiilor.

Cu prilejul serbării de Crăciun, părinţii au împărtăşit emoţiile copiilor şi a doamnelor

educatoare, i-au admirat şi aplaudat, fiind uimiţi de evoluţia prichindeilor. Preșcolarii au pătruns
rapid în pielea personajelor interpretate, reuşind să treacă cu uşurinţă peste emoții. Prin cântecele şi
versurile prezentate, copiii şi-au arătat plăcerea de a fi prezenţi la grădiniţă, de a fi împreună cu
colegii şi educatoarele lor. Au fost bucuroşi să arate părinţilor ceea ce au reuşit ei să înveţe la
grădiniță în puţinul timp care s-a scurs de la începerea anului şcolar: să cânte, să recite poezii, să
danseze şi, ceea ce este mai important, au arătat că ştiu deja ce înseamnă să facă parte dintr-o echipă
- echipa "Buburuzelor"! Cântecele şi poeziile dedicate anotimpului alb, colindele, Sorcova, dar şi
jocurile muzicale au fost câteva din momentele prezentate în programul artistic dedicat Naşteii
Mântuitorului, lui Moş Crăciun şi, nu în ultimul rând, părinţilor.

750
 Serbarea verifică o paletă largă de abilități. Educația muzicală din grădiniță dezvoltă
principalul instrument de exprimare muzicală - vocea. Cântecele pregătite în cadrul activităților de
educație muzicală sunt fredonate cu mult drag, în asociere cu mișcări ritmice. Toate acestea
transformă creațiile muzicale în jocuri muzicale deosebit de atractive pentru copii și foarte apreciate
de părinții spectatori. În cadrul serbărilor, se urmărește verificarea unor aspecte ce țin de educarea
limbajului, fixarea jocurilor muzicale, a deprinderilor interpretative vocale și se analizează
capacitatea preșcolarilor de a se transpune în rolul pe care îl joacă. Preșcolarii execută exerciții
euristice, coordonându-și mișcările corporale cu ritmul muzicii sau cu ritmul exprimării verbale și
mesajul transmis, execută pași de dans popular, modern sau clasic, dovedind coordonare și ritm.
Însă, cel mai important, serbarea este un prilej de bucurie, emoție, bună dispoziție pentru copii și
părinți, iar momentul în care micuții se pun în valoare și își folosesc imaginația, mimica, dicția,
crează un adevărat spectacol. Grădinița noastră se evidențiază an de an prin serbări minunate, în
care se oglindește întreaga noastră activitate didactică, pe care o îmbrățișăm cu mult drag.

Copiii iau contact de multe ori cu un public destul de numeros, ceea ce-i determină să
depună un oarecare efort în exprimare și în gesturi pentru a fi remarcați și pentru a face o impresie
bună. Ei reușesc în mare măsură să învingă dificultățile întâlnite, să-și stăpânească timiditatea. Prin
participarea la serbări, copiii încep să aibă încredere în forțele proprii, acestea cultivându-le spiritul
de inițiativă și independența în acțiune.

Emoțiile și bucuriile comune trăite cu prilejul serbărilor organizate la grădiniță i-au relaxat
pe copii și au contribuit la închegarea colectivului, la întărirea relațiilor de prietenie între ei.
Serbările organizate cu prilejul diferitelor evenimente au fost o experiență benefică și pentru părinți,
care au văzut cum se comportă copiii lor în colectivitate, cum participă la acțiuni comune, au putut
aprecia rezistența copiilor lor la efort, reacțiile lor la nou și necunoscut și, mai ales, au petrecut
momente plăcute cu copiii lor.

Organizarea serbărilor contribuie la realizarea unei atmosfere relaxante și constructive între

grădiniță și familie, ceea ce a determinat ca și copiii să vină cu plăcere la grădiniță și să se manifeste
fără inhibiții și timidități. Preșcolarii observă ce mult înseamnă dragostea, căldura, înțelegerea,
respectul și toleranța, lucruri deosebit de importante pentru această experiență în afara familiei. Prin
organizarea serbărilor, în parteneriat cu părinții, încercăm să găsim alternative la unele aspecte ale
procesului didactic, să aducem un plus de vitalitate în activitățile noastre, iar copilului- un zâmbet.

Bibliografie

Tipa, E., ,,Serbarea- cadru optim de realizare a educației nonformale”, Revista Învăţământul
preşcolar, nr. 1-2, 2009.
Călărăşanu, C., Copii şi părinţi, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2010.

751
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof . Cojocaru Simona Marilena

Grădinița P.P.Azur Constanța

Motto: „Iubirea este necesară, deoarece pentru fiecare dintre noi nu este suficient faptul de a
exista. Un copil poate să trăiască fericit numai atunci când ştie că este iubit. numai atunci devine
complet el însuşi.” Luigi Verdi
,,Un copil este ca o sămanță de floare…Cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi,
depinde de grădinarul care o va îngriji, de ce pămant , de câtă lumină şi apă are, de cât este de
ferită de frig, de furtună şi de soare prea tare. E atât de plăpândă…
Cum ai putea s-o rupi ori să o calci în picioare, când e tot ce va mai rămâne în urma ta?”

După cum bine se ştie, familia reprezintă factorul primordial în educarea unui copil şi
educaţia începe în familie, de aceea legătura dintre grădiniţă şi mediul familial va trebui să se
întrepătrundă.
Educaţia în familie are ca scop formarea unui om cu o dezvoltare multilateral şi armonioasă.
Părinţii sunt datori să crească copilul, să se îngrijească de sănătatea, educaţia, învăţătura şi
pregătirea profesională a acestuia. Această funcţie are ca finalitate integrarea eficientă a individului
în societate, acest lucru realizându-se prin formare după un anumit ideal de personalitate.
A fi părinte în sec. XXI, într-o periodă marcată de profunde şi rapide transformări sociale,
este o misiune din ce în ce mai dificilă. Familia are nevoie de sprijin şi susținere pentru a rezolva
problemele ridicate de creşterea generaţiilor de astăzi. Aceasta nu are întotdeauna cunoştinţe
psihopedagogice necesare educării copiilor. Educatorii profesionişti suntem noi. De aceea avem
datoria ca prin activităţile ce le desfăşurăm să pregătim familia pentru a-şi cunoaşte copilul, să o
antrenăm în procesul educaţional.
Prin activităţile de parteneriat cu părinţii, ne asigurăm un sprijin în propria activitate, o
educaţie solidă a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil şi mediul
necunoscut iniţial.
Dragostea, familia, şcoala sunt esenţe indispensabile în viaţa fiecărui om. Ca primă verigă a
sistemului educativ, familia are responsabilităţi clare şi diverse. Este foarte importantă în educaţia
din copilarie deoarece individul ia primele impresii din mediul înconjurător, din familie. Tot din
mediul familial copilul absoarbe ca un burete conduitele şi obiceiurile celor din jur.
Individul va repeta şi va imita persoanele semnificative din viaţa sa, va avea aceleaşi păreri,
idei, concepţii. Calitatea educaţiei în familie depinde îndeosebi de nivelul de educaţie al părinţilor şi
al familiei ce vine în contact cu copilul, în special sub aspect moral şi comportamental.

752
 Funcţia principal a familiei - educarea copiilor este deformată cu largi şi dramatice
consecinţe, astăzi, motivele fiind dintre cele mai diferite : lipsa timpului, situaţia financiară grea,
violenţa, lipsa de comunicare. Colacul de salvare este dragostea, care aduce cu sine comportare
adecvată şi respect. Familia este unicul loc unde omul se simte dorit, asteptat, iubit, drag şi scump
pentru fiecare membru al ei, unde persoana ar putea să se pronunţe sincer asupra tuturor
problemelor, ar putea fi înţeleasă, susţinută, încurajată, unde s-ar putea relaxa nu numai fizic ci şi
spiritual.

De la venirea în grădiniţă educatoarea întreprinde activităti de cunoaştere a copiilor şi

familiilor acestora. Studiază dosarele personale, chestionarele aplicate la început de an, organizează
colectivul de părinţi alegând comitetul de părinţi şi repartizează fiecăruia atribuţiile.
Stabileşte un program de activităţi cu familia, proiecteză întâlniri individuale şi colective,
consultaţii, activităţi extracurriculare.

Ţine legătura permanent cu părinţii prin orice mijloace, fie telefonic sau prin e-mail, prin
corespondenţa sau prin avizierele şi panourile de la clasa, accesul la portofoliul copilului s-a dovedit
a fi eficient şi multumitor pentru ambele părţi.

Participarea părinţilor la activităţile demonstrative a permis părinţilor să fie proprii evaluatori

ai copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând seama de cerinţele educatoarei cât şi a colectivului
din care face parte.
Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia. Dacă familia va fi implicată de
la început în programul educative, ea va percepe correct importanţa colaborarii cu grădiniţa şi
beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea grădiniţei va fi constientă, interesantă
şi reciproc avantajoasă.

Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este copilul care treptat prin modul de comportare va
scoate în evidentă rezultatele acestui parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca parte importantă a
educaţiei sale.

Familia educă prioritar copilul, grădiniţa continuă pe coordinate noi tot ce s-a făcut şi s-a realizat în
familie, lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub toate aspectele, considerate pe buna dreptate,
cel mai mare dascăl!

753
 Analizând răspunsurile date de părinţi şi din discuţiile cu aceştia, am ajuns la concluzia că e
nevoie de implicare şi colaborare pentru o educaţie valorică din perspectiva afectivităţii, a
cunoaşterii, a trebuinţelor, atitudinilor, valorilor şi motivaţiei. Pentru ca parteneriatul să devină
eficient, am propus o serie de acţiuni comune la care să participe atât elevii, cât şi părinţii lor sau
alţi parteneri educativi din comunitate. În acest fel, activităţile au devenit benefice, finalizându-se
printr-o evaluare ce a vizat atingerea obiectivelor propuse.

BIBLIOGRAFIE:
Ecaterina Adina Vrăşmaş,Consilierea şi educaţia părinţilor,Bucureşti,Editura„Aramis”,2002;
Ecaterina Adina Vrăşmaş,Educaţia copilului preşcolar,Bucureşti,Editura ProHumanitate,1999;
Stern,H.H.,Educaţia părinţilor în lume,Bucureşti,Editura Didactica şi Pedagogica,1972.

754
 SERBARE CRĂCIUN
GRUPA MARE

Prof. inv. presc. COLCER IOANA

Gradinita PP 1 Arad
EDUCATOAREA :Hai fetiţe si băieţi
S-alergăm printre nămeţi.
Bulgări să rostogolim,
Oameni de nea să construim.

*2 fetiţe rostogolesc doi bulgări confectionati

FETITA 1 Uite-l creşte!

FETITA 2 Uite-l creşte!
FETITA 1 Bulgărele se măreşte
Seamănă c-o jucărie
Şi ne-aduce bucurie.
FETITA 2 Ochii negri de cărbuni,
Nasturii de o să-i punem,
Şi pe cap o pălărie,
Ce hazliu o să mai fie!
*Fetiţele ies din scenă

EDUCATOAREA: Este frig şi este ger

Cad fulgii albi de sus din cer
Vâjaie şi suflă vântul
Iarna a cuprins pământul.

CÂNTEC

1 O băbuţă de zăpadă
Picii azi au meşterit
Ne aşteptă în ogradă
Şi ne zice: bun venit!

Refren: Baba de zăpadă

Hai cu noi la joc
Iarna să ne vadă
În obraji cu foc.

2 Cei bătrâni la noi se uită

Jocul nostru e în toi
Toţi zâmbesc, de vârstă uită
Şi se prind in joc cu noi!

FETITA Ninge, ninge, ninge

755
 Peste case, pomi şi crânguri
Iată fulgii ne-au sosit
Zâna Iarnă a venit.

BAIAT Cât de frumos ninge la noi

În decembrie când iarna e in toi.
De stai nemişcat 5 minute in stradă,
Te transformi in om de zăpadă.

FETITA Ce frumos in zare

Ninge in decembrie.
Şi din bulgăraş ridicăm oraş,
Unde o să şadă omul de zăpadă

BAIAT Eu sunt omul de zăpadă.

Singur nu mai vreau să fiu
N-am cu cine să mă joc
Şi pe alti copii nu-i ştiu.

FETITA Un prieten ,de nu-ţi strică,

Hai cu noi! La noapte-i frig.
O să stai la căldurică
Şi-o să bei ceai cu covrig.

BAIAT Nasu-mi este de ardei,

Ochii-s de cărbune,
O mătură sub braţ
Îmi stă de minune.
Mi-am pus oala-n cap
În loc de pălărie,
Cât voi sta in ger,
Frig să nu-mi mai fie.

BAIAT Eu sunt omul de zăpadă

Fără puşcă ,fără spadă.
Cu o mătură cam veche,
Dar viteaz fară pereche.
Vrăbiile din vâlcea
Râd de pălăria mea,
Cum că ar fi o oală spartă

756
 Fără fund şi fără toartă.
Las c-o s-o repar şi apoi,
O să-l văd pe vrăbioi
De- ar mai ciuguli ceva
Chiar din pălăria mea.

BAIAT Eu sunt omul de zăpadă

Şi mă bucur că sunt gras
Am şi ochii de cărbune
Şi un morcov in loc de nas.

BAIAT Iacă stau eu in ogradă,

Parcă-s o minune.
Eu sunt omul de zăpadă
Cu ochii de cărbune.
Stau afară şi privesc
Micii fulgi cum strălucesc.
Ei cad şi se aştern uşor

Pe pamant e alb covor.

BAIAT Eu sunt omul de zăpadă

Vin copiii să mă vadă.
Însă ei nu se gândesc
Că la soare mă topesc
Poate aveţi un frigider
Să m-ascund iute in el.

CÂNTEC
1. Sprijinit într-un toiag
Se vorbea de un moşneag.
Are-n cap o oală veche
Răsturnată pe-o ureche.

Refren: Vai vai vai vai vai de el

Moşul nostru este chel
Are –n cap o oală veche
Răsturnată pe-o ureche

2.Ochii negri si luciosi

Sunt cărbuni din vatră scoşi
Nu-i lipseşte nici lulea
Parcă pufăie din ea

757
 Refren: Vai ,vai,vai,vai,vai de el
Moşul nostru este chel
Are-n cap o oală veche
Rasturnata pe-o ureche.

3. Iar pe piept perechi-perechi,

Are moşul nasturi vechi.
Şi mai are un nas roş
Parcă-i creastă de cocoş.

Refren : Vai ,vai,vai,vai,vai de el

Moşul nostru este chel
Are-n cap o oală veche
Rasturnata pe-o ureche.

FETITA Fulgii cad si cad intr-una

Si la joaca ne imbie
Iarna-si pune-ncet cununa
Sclipitoare, argintie.

BAIAT Noi in curtea gradinitei

Facem oameni de omaturi.
Vantu-ncearca sa ni-i sparga,
Maturand zapada-n laturi.

BAIAT Prin feresti albite, mici

Intra zvon de clopotei.
Surazand tresar bunici
Asteptand pe nepotei.

FETITA Baba Iarnă zvăpăiată

A trimis un fulg la mine,
Să mă-ntrebe dacă-s gata
S-o primesc cum se cuvine.

Las’ să vina ea fuguţa,

I-am răspuns cu bucurie.
O-ntalnesc cu săniuţa.
Ce mai vorba, las’ sa vie.

FETITA Fulgii albi pufoşi

Cad încet ca-ntr-o baladă,
Peste pomii rămuroşi
Peste sat,case,ogradă.

758
 FETITA Ninge ,bate vântul,
Se aşterne tot omatul.
Vezi numai zăpadă,
Trec sănii pe stradă.
Pe geam dimineaţa
Găsesc flori de gheţă.

CANTEC
1. O fetiţa aşa drăguţă la la
Cânta ca o albinuţă la la
O fetiţă ce vrea tare ,tare
Ca s-o întâlnească Moşu-n cale.
Refren
Moş Crăciune,Moş Crăciune
Nu te supăra pe lume
Vor fi ca şi gâştele-n ocol
GA ,GA, GA
Moş Crăciune,Moş Crăciune
Te aşteaptă atâta lume
Cred că nu o să vii cu sacul gol
NU ,NU,NU
2. Astăzi ne-a trimis multă zăpadă
Vreau să cred că eşti déjà pe drum
În cojoc şi cu căciulă caldă
Cred ca sigur nu te rătăceşti de-acum.

BAIAT Aoleu şi vai de mine,

Ce-i atâta gălăgie
Colo-n margine de sat?
Mulţi copii s-au adunat.
BAIAT Ia te uită toţi grămadă
‘Nalţă omul de zapadă.
BAIAT Din cărbuni i-am pus doi ochi
Şi-o tigaie cenuşie
Ţine loc de pălărie
Şi o toala ii e cojocul.
BAIAT E hazliu bată-l norocul
Parcă ar fi de jucărie.
Haide, hai, veniţi cu toţii
Şi mai mari şi mititei
Şi cu toţii împreună
Să ne bucurăm de el.

FETITA Stă la mine în ogradă

Omuleţul de zăpadă.
L-am făcut chiar eu aseară
Din doi bulgări de omăt.
Drag îmi este cand il văd.
FETITA Pălăria pe-o ureche

759
 Este o oală mai veche.
Şi mai serios să pară
Din cărbuni i-am pus ochi, doi
Parcă se uită la noi.
Şi ne-ndeamnă şi ne cheamă
Haideţi toţi fete,băieţi
Într-o horă de-omuleţi.

CÂNTEC
1.Azi un moş ,dar de zăpadă
În ogradă s-a ivit
Vin copiii ca să-l vadă
Şi să-i spună:,,Bun venit!’’.
Refren
Moşul de zăpadă
Hai cu noi la joc!
Facem hora roata
Să nu stai pe loc.

2.Moşul nostru-i tare mândru

C-o găleată pe urechi
Şi la gât i-am pus cu toţii
Un fular ,dar e cam vechi.

Şi mai are moşul are

Ochii negrii de cărbuni
Şi in loc de mâini i-am pus noi
Nişte ramuri de alun
Refren Moşul de zăpadă
Hai cu noi la joc!
Facem hora roata
Să nu stai pe loc.

FETITA Uite iarna a venit

Ca dintr-o poveste.
Totu-n jur s-a înălbit,
Ce frumos mai este!
FETITA Peste câmpu-nzăpăzit
Rece vânt adie.
Semn că iarna s-a pornit,
Iarna argintie.

FETITA Peste noapte in ogradă

A cazut multă zăpadă
Şi acum ograda pare
Că-i o coală albă, mare.
FETITA Iarna a venit in zori,
La fereastră ne-a pus flori.
A venit cu gerul ei,
Cu zăpadă şi polei.

760
FETITA A-nceput să cearnă
Friguroasa iarnă.
Hai băbuţă, cerne,
Fulgi de nea aşterne.

CÂNTEC
1.Sub luminile de stele
Na na na
Peste garduri de nuiele
Na na na
Copilaşii ca să vadă
Na na na
Cade fulgul de zăpadă
Na na na
Refren
Dui dui dui/bis
Cade fulgul de zăpadă,dui
2.El se lasă dus de vânt
Na na na
Dinspre cer inspre pamant
Na na na
Copilasii ca sa vada
Că zboară un fluturaş
Na na na
Refren
Dui dui dui/bis
Că zboară un fluturaş
Dui dui dui
Ca zboara un fluturas
3.Cade fulgul fermecat

Na na na
Peste crengile de brad
Na na na
Cade lin şi minunat
Parcă-i zahar rafinat.
Refren
Dui dui dui/bis
Parcă-i zahar rafinat
Dui dui dui

BAIAT Pe o aripă de vânt

Cad fulgii pe pământ,
Ca să vadă dacă el
Tot aşa-i de frumuşel.
BAIAT Fulguşori ,bine aţi venit!
Toţi copiii v-au dorit
Voi ştiţi să zburaţi uşor
Spre pământul roditor.

761
 CÂNTEC
1.Fulgi de nea,fulgi de nea
Cad acum la uşa ta
Uite iarna a venit
Spune-i bun sosit!
Moş Crăciun vine iar
Şi la toţi ne-aduce-un dar
Cu alai şi bucurii
Doar pentru copii.

Refren: Fulgii zboară prin ogradă

Bucuroşi că-s de zăpadă.
Hai copii să ne jucăm!
Moşu aduce daruri multe
Sar copiii să-l ajute.
Moş Crăciun ,bine ai venit!

2.Moş Crăciun,Moş Crăciun

Este un prieten bun.
Sănătoşi vrea să fim
Vai,ce-l mai iubim.
Un copil,doi copii
Cine nu vrea jucării?
Stăm cuminţi ,lângă brad
Uite, Moşul drag!
Refren
Fulgii zboară prin ogradă
Bucuroşi că-s de zăpadă
Hai copii să ne jucăm!
Moşu aduce daruri multe
Sar copiii să-l ajute
Moş Crăciun ,bine ai venit!

BAIAT Ninge, ninge si iar ninge,

Ca-ntr-o lume fermecata.
Creste omul de zapada,
Dintr-un bulgar cat o roata.
BAIAT Am sa-i fac ochi din carbuni
Si nas rosu din ardei.
Si am sa-i pun si un bat in brate,
Sa nu-l muste Mos Grivei.
BAIAT Am sa-i pun si palaria
Pe care a zvarlit-o tata
Tii, ce bine o sa-i sada
Peste parul alb ca vata!

762
 BAIAT Dar, prietene, ia seama,
Fugi cand iese soarele!
Fugi! Dar cum? Halal sa-mi fie!
I-am uitat picioarele!

BAIAT Eu sunt omul de zapada

Asezat in colt de strada
Vantul si cu soarele
Mi-au topit picioarele!
BAIAT Chiar daca sunt mititel
Nu sunt suparat defel.
Fulgii cand incep sa cada,
Se asterne iar zapada.
Toti copiii vor veni
Impreuna vor trudi.
Dintr-un bulgare mai mare
Imi vor face iar picioare!

BAIAT Sărbătoarea e in toi,

Noi cântăm,dansăm vioi.
Moş Crăciun de ce nu vine?
Oare cine îl reţine?!

BAIAT Anul Nou e-n prag acum,

Moşul insă e pe drum.
Moş Crăciun aho, aho
Spune, mă auzi sau nu?

BAIAT Nu-i niciun răspuns

Să trimitem după el!!!
BAIAT Pe cine?
BAIAT Du-te tu !Că-i mai bine!
Eşti mai curajos de fire!
BAIAT O să-mi iau eu săniuţa
Şi pornesc la drum fuguţa.
Ca să-mi fie mai uşor,
Îmi iau şi un fulguşor.

TOŢI Vă dorim drum bun,uşor.

Să vă-ntoarceţi repejor!!

BAIAT Fulgii cad,se-aştern troiene.

Înger,ingeraşul meu,
Ajută-l pe Moş Crăciun
Că-i bătrân şi merge greu!
Totu-i alb şi nu se vede
Unde-i sat,unde-i oraş.
Dacă rătăceşte drumul
Tu,ajută-l ingeraş!

TOŢI MOŞ CRĂCIUN! MOŞ CRĂCIUN! MOŞ CRĂCIUN !

INTRA MOŞ CRĂCIUN

763
 Relația școală – familie parteneriat real în educarea
și formarea personalității elevilor

Profesor de psihopedagogie specială Coman Adriana

Centrul Școlar de Educație Incluzivă, Buzău
A fi educator nu înseamnă a exercita o meserie, ci a împlini o meserie. Profesorul ocupă un loc
important în activitatea educaţională, contribuie la formarea personalităţii elevilor, la conduita lor în
societate, la formarea lor ca indivizi şi cetăţeni. Însă, pentru toate acestea, școala are un rol
primordial în educația copiilor, alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece educația
permanentă presupune o învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali,
în primul rând între școală și familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile,
mai ales cu elevii care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă
și de viață ale copiilor. Apoi o serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină,
mod de reușită la învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul
cu familia. Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de
comportare în condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la
școală și invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât
și acasă. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul
comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul
deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării
copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală.
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Școala și dascălul nu pot
suplini cu totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci
când între cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării
copilului.
Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra
dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.
Parteneriatele dintre școală și familii pot:
a. ajuta profesorii în munca lor;
b. perfecționa abilitățile școlare ale elevilor;
c. îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar;
d. îmbunătăți abilitățile educaționale ale părinților;
e. dezvolta abilitățile de lideri ale părinților;
f. conecta familiile cu membrii școlii.
În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind aspectele
școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice, etc.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în

764
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea noastră să
uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare, deoarece este
rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu mediul social.
Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.
În concluzie, educația este un proces care se desfăşoară în clasă, dar şi în afara ei, un proces de
lungă durată, cu efecte vizibile în timp şi la care participă mai mulţi actori: elevi, părinţi, cadre
didactice. Gradul de implicare a tuturor determină succesul/insuccesul actului educaţional, succes
apreciat în funcţie de standardele de referinţă naţionale, precum şi aşteptările beneficiarilor. O
educatie de calitate se poate face numai într-o şcoală modernă, cu o dotare bună, cu profesori de
elită, o şcoală în care domneşte disciplina şi seriozitatea, în care părinţii sunt interesaţi şi implicaţi
activ în serviciul de educaţie de calitate oferit de şcoală, un consiliu de administraţie profesional, o
comunitate conştientă de calitatea viitorilor cetăţeni ce ies pe portile lăcaşului de educaţie şi care
investesc resurse financiare şi umane pentru dezvoltarea ei.
Raporturile elev-învăţător, elev-profesor, profesor-părinți, sunt fundamentale, determinante
chiar în aprecierea climatului psiho-moral al şcolii, în realizarea ţelului său formativ-modelator.
Un dascăl cu har şi pasiune în muncă rămâne un model demn de urmat, un stimul pentru
elevi, atât în plan profesional, cât şi ca personalitate umană, modelatoare de caractere prin însuşi
exemplul său. O atitudine rece a dascălului poate produce inhibări cu urmări negative incalculabile.
A conduce înseamnă a declanşa şi a controla anumite pârghii, parametrii şi relaţii ce influenţează
compartimentele unui sistem social astfel încât să se atingă cu minim de resurse obiectivele
propuse. Întreaga activitate pe care o desfăşoară profesorul cu elevii de a cultiva la ei sentimentele
şi virtuţile cele mai alese înseamnă a deschide cale liberă potenţialului creator al elevilor, sporind
încrederea în forţele lor modelându-i în disciplina severă şi eficientă a muncii, adevărata şcoală a
formării trăsăturilor de voinţă şi caracter.

Bibliografie:
1. DOTTRENS, R., A educa şi a instrui, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970
2. IONESCU, M.; RADU, I., Ddidactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995
3. POPEANGĂ, V., Clasa de elevi, subiect şi obiect al actului educativ, Editura Facla,
Timişoara, 1973
4. SALADE, D., Dimensiuni ale educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 1998

765
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Comunicare-Cooperare-Colaborare

Prof. Coman Claudia-Daniela

Şcoala Gimnazială Gura Ocniţei

În societatea românească actuală, părinții asteaptă prea mult de la școală și nu vor, nu pot sau
nu fac mai nimic pentru dezvoltarea unei relații benefice cu proprii copii. Pentru unii, școala este
singura responsabilă de educația copiilor noştri.
De aceea, dezintersul părinților poate distruge tot efortul pe care profesorii îl depun la orele
de curs. Este important ca profesorul să știe mai multe despre situația pe care elevul o are acasă,
despre preocupările și modul de viață al acestuia, despre mediul în care acesta petrece cel mai mult
timp. Fără implicarea și ajutorul părinților, fară un partnership între profesor-părinte, şcoala nu își
poate îmbunătăți performanța și modul de lucru.
Părinţii pot fi atraşi, alături de şcoală, prin forme variate de activităţi extraşcolare,
determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor răspunzător în
devenirea propriului copil. Deși părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg,
caută și se interesează despre diferite opțiuni, acordul copilului este cel care îi ajută să se implice și
să obțină ceva din ceea ce ei își propun, îi ajută să aibă succes.
Ca urmare a activităţilor extraşcolare-excursiile, drumetiile, vizionarile de filme, piese de teatru
sau spectacolele de magie,etc, legătura şcolii cu familia se poate îmbunătăţi considerabil, părinţii
simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală, deoarece au ocazia să
vadă manifestările copiilor şi în alte contexte, precum si rezultatul muncii lor. Prin participarea la
astfel de evenimente, ii ajutam pe copii sa isi dezvolte abilitatile de comunicare si socializare, de
observaţie, de dezvoltare a culturii, memoriei si imaginatiei. Observarea sistematică, acasă sau în
mediul şcolar, a copiilor este de un real folos în depistarea timpurie a problemelor de comportament
sau de adaptare la sarcinile şcolare. Cunoaşterea acestora permite adoptarea unui program şi a unor
metode adecvate, fiind mai uşor prevenirea decât corectarea unor probleme deja instalate.
În construirea unor parteneriate eficiente între familii și școală, care să îi determine să adere
la ideea de colaborare activă, să accepte rolul de factor răspunzător în devenirea propriului copil,
cadrul didactic trebuie să ţină cont de următoarele obiective:
• să împărtășească puterea, responsabilitățile și proprietarea, dar păstrând şi având fiecare roluri
diferite;
• să păstreze reciprocitate, care începe cu procesul de a se asculta unul pe celalalt şi care
încorporeaza răspuns dialog și "dați și să luați" din ambele părți;
-implementarea tehnicii win-win-câştigul de ambele părţi

766
• să aibă scopuri și obiective comune bazate pe o înțelegere comună a nevoile educaționale ale
copiilor-urmărirea interesului superior al colipului-educaţia ;
• să existe întotdeauna un feed-back reciproc, o observare sistematică a elevilor în contextul
activităţilor extraşcolare sau şcolare pentru a putea alege împreună cele mai bune strategii de
implementare a educaţiei, a succesului;
În concluzie, atât activitățile curriculare, cât și cele extracurriculare nu au doar scopul de a
educa pe tineri în spiritul societății actuale, ci şi de a-i învăţa pe aceştia să se descurce în alt context
decât sala de clasă- să înveţe din ceea ce simt şi trăiesc, să înveţe din ceea ce experimentează,
deoarece numai astfel, ei vor fi pregătiți pentru o lume care cu timpul va deveni doar a lor.
De aceea, este necesară existenţa unui parteneriat veritabil între cei doi factori esenţiali din
viaţa educabilului, familia şi şcoala, bazat pe Comunicare-Cooperare-Colaborare.

BIBLIOGRAFIE:
* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi
continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002

767
 Adevărata semnificaţie a Crăciunului

Prof. înv.primar Coman Magdalena

Școala Gimn. Nr. 1 Costești,Argeș
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti… a fost odată, în vremuri deloc
îndepărtate, într-un sătuc mic-mic, o familie de ţărani care avea doi copii.
Tatăl nu credea în Dumnezeu, şi nu ezita să spună şi altora ce simţea el în legătură cu religia
şi sărbătorile creştine, cum ar fi Crăciunul.
Soţia lui credea însă... şi ea şi-a crescut copiii astfel încât să aibă credinţă în Dumnezeu şi în
Iisus, în ciuda comentariilor lui negative, prin care se împotrivea la orice.
Într-un Ajun al Crăciunului încărcat de zăpadă, soţia şi-a luat copiii la o slujbă creştină în
satul în care locuiau.
L-a invitat şi pe el, dar a refuzat:
- Prostii! Dacă ar exista într-adevăr Dumnezeu, iar Iisus ar fi fiul Său, de ce l-ar fi trimis El
pe pământ cu chip de om? Dacă e atotputernic, de ce să se coboare El până la nivelul nostru şi să-
şi sacrifice propriul fiu? Nu pot să cred aşa ceva! N-are niciun înţeles!”

Aşa că, ea şi copiii au plecat, iar el a rămas acasă.

N-a trecut mult şi vântul a început să bată mai tare, viscolind zăpada. În timp ce bărbatul se
uita afară pe fereastră, tot ce vedea era o furtună de zăpadă. S-a aşezat să se odihnească înainte de a
aprinde focul, pentru a încălzi casa peste noapte. Şi chiar atunci a auzit un zgomot puternic. Ceva a
lovit fereastra. Apoi încă o dată. S-a uitat afară, dar nu a putut să vadă prin viscol mai mult de
câteva urme pe zăpadă. Când vântul s-a mai liniştit, el a mers afară să vadă ce anume a lovit
fereastra. Pe câmpul de lângă casă a văzut un stol de gâşte sălbatice. Se părea că ele zburau spre
ţările calde pentru perioada de iarnă când au fost prinse de viscol şi nu au mai putut înainta. Păsările
s-au pierdut şi au eşuat la ferma lui, fără mâncare şi fără adăpost. Îşi mişcau aripile şi zburau în
jurul terenului în cercuri mici, fără nici un scop. Câteva din ele se pare că s-au izbit de geam.
Ţăranul, om cu inima caldă, iubitoare, s-a gândit că le-ar putea adăposti la ferma lui, de
vreme ce nu puteau să mai zboare spre sud pe o astfel de vreme.
„Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele, gândea el. Este călduroasă şi sigură. Ar putea să-şi
petreacă noaptea aici şi să aştepte sfârşitul furtunii.”
Aşa că a mers până la fermă şi a deschis larg uşile, apoi a aşteptat, sperând că ele vor
observa ferma deschisă şi vor intra. Gâştele dădeau însă din aripi învârtindu-se fără nici un scop şi
se părea că nu au observat ferma şi nici că şi-au dat seama ce ar însemna aceasta pentru ele.
Bărbatul a încercat să le atragă atenţia, dar tot ce a reuşit a fost doar să le sperie, şi ele s-au
mutat mai departe. Ţăranul a intrat în casă şi a ieşit apoi cu o bucată de pâine, a rupt-o şi a făcut o
dâră de firimituri care să le conducă spre fermă. Dar ele tot nu au înţeles.
S-a dus în spatele lor şi a încercat să le îndrepte spre fermă, dar ele s-au speriat şi mai tare.
S-au răspândit în toate direcţiile, numai spre fermă nu. Nimic din ce a făcut nu le-a determinat pe
gâşte să ajungă în locul unde le-ar fi fost cald şi unde ar fi fost în siguranţă.
„De ce nu mă urmează?! Nu pot să vadă ca acesta este singurul loc unde ele ar putea
supravieţui furtunii?”
Tot gândindu-se la asta şi-a dat seama că ele pur şi simplu nu vor urma un om.
„Doar dacă aş fi unul de-al lor aş putea să le salvez!”, a spus el tare.
Atunci i-a venit ideea. A intrat în ferma, a scos una din propriile lui gâşte şi a purtat-o în
braţele sale până a ajuns în spatele stolului de gâşte sălbatice. Apoi i-a dat drumul.
Gâsca lui a zburat printre celelalte direct spre fermă şi, una câte una, celelalte gâşte au
urmat-o spre acel loc sigur.
Bărbatul a rămas tăcut pentru un moment în timp ce cuvintele pe care le-a spus cu câteva
minute mai devreme i-au revenit in minte:

768
 „Doar dacă aş fi unul de-al lor, atunci le-aş putea salva!”
Apoi s-a gândit la ceea ce i-a spus soţiei mai devreme:
„De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atât pe Sine ca să vină pe pământ şi să trăiască în trup de
om?”
Dintr-o dată, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a făcut Dumnezeu. Noi am fost ca şi
gâştele – orbi, pierduţi, disperaţi. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său ca să ne arate calea şi să ne
salveze.
„Aceasta este adevărata însemnătate a Crăciunului!”
Privirile i s-au luminat când a înţeles. În timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit
liniştit, contemplând acest minunat gând.
Ani de îndoială şi necredinţă au dispărut ca şi furtuna trecătoare. A îngenunchiat în zăpadă şi
a rostit prima rugăciune din viaţa lui:
„Mulţumesc, Doamne, că ai luat chip de om şi ai venit să mă scoţi din furtună!”

769
 Serbările școlare

Coman Sandra Elena

„În pădurea cu alune/Aveau casă doi pitici!”. Cunoscutul cântec pentru copii are pentru mine, în
această iarnă, ca tânăr dascăl, o „poveste” nouă. Nu se mai petrece într-o „pădure cu alune”, ci
într-o grădiniţă, Grădiniţa Ostrovu din comuna Aluniş- frumoasă aşezare prahoveană de pe Valea
Slănicului, al cărei nume vine de la străvechi păduri de aluni. Iar piticii nu sunt doi, ci 17 „pitici”
din grupa mică a „Buburuzelor”- 8 fete şi 9 băieţi, a căror ... căsuţă este o modernă grădiniţă, care
a prins o „viaţă” nouă printr-un proiect derulat cu fonduri europene.
Locul cel mai potrivit pentru „ Serbarea Fulgilor de nea” şi magica întâlnire cu Moş Crăciun, de
aceea se desfăşoară chiar în ziua reinaugurării grădiniţei, construită în anul 1976, după amplele
lucrări de modernizare care au fost realizate, pe un banner uriaş aşezat la intrare fiind înscris un
motto care el însuşi deschide o poartă luminoasă spre copilărie şi acest moment special al anului,
Sărbătorile de Iarnă : „Copilărie-bogăţie fără de preţ din Raiul fără egal”. De altfel, însăşi
ceremonia reinaugurării grădiniţei e o sărbătoare pentru o comunitate care preţuieşte rolul educaţiei
şi al şcolii în formarea celor mai tinere generaţii ale sale.
Aceasta este prima serbare de Crăciun pe care am pregătit-o şi pe care am văzut-o, în
fiecare etapă a realizării ei, cu ochii minţii desfăşurându-se, secvenţă cu secvenţă, aşa cum am
învăţat în timpul pregătirii universitare, aşa cum am văzut la cadre didactice cu experienţă în timpul
practicii pedagogice, dar şi aşa cum simt privindu-mi în fiecare zi micii actori, care îşi joacă plini
de emoţie rolurile- prezentator, Zâna Zăpezii , fiicele Zânei Iarna sau fulgi de nea- şi le îmbogăţesc
cu mult talent şi bucurie. Roluri alese cu atenţie, astfel încât să pună în valoare atât fiecare copil în
parte , cât şi întreaga grupă. O oră de întâlnire cu părinţii şi bunicii, apoi cu „Moş Crăciun”, în
acelaşi timp şi o întâlnire a lor, copiii, cu ei înşişi, dar şi cu mine, ca dascăl, precum şi a mea, a
celei aflate la catedră, cu 17 perechi de ochi care mă privesc şi cu alte multe perechi de ochi de
„oameni mari” aţintite asupra educatorului care le învaţă copiii. Descoperindu-ne cu toţii unii pe
ceilalţi. Regia serbării e simplă, dar emoţiile şi trăirile sunt multe şi mari. În acelaşi timp, serbarea
reprezintă şi un moment de evaluare asupra modului în care copiii şi-au însuşit cunoştinţele despre
anotimpul iarna şi lunile sale, despre zăpadă , fulgi de nea şi Moş Crăciun pe care le-am discutat cu
ei în timpul orelor, iar prin mica scenetă îşi formează deprinderile artistice. De aceea, din
momentul proiectării întregului program al serbării am avut în vedere vârsta de 3-4 ani a copiilor,
nivelul lor de cunoştinţe, de atenţie şi de rezistenţă, experienţa lor redusă de viaţă , dar şi
curiozitatea, bucuria, entuziasmul, dând forma unui joc care să îi antreneze pe toţi şi să îi pună în
valoare ca o echipă din care şi eu , ca educator, fac parte.Nu am uitat nici faptul că, pentru unii
dintre ei , confruntaţi cu o situaţie nouă, serbarea reprezintă şi un moment de tensiune interioară,
de aceea m-am străduit să îi integrez cât mai firesc într-o asemenea activitate. Decorul, muzica,
luminile, costumele le-am gândit ca fiind parte a unei poveşti care să îi încânte pe copii , dar care,
în acelaşi timp, să aibă şi valenţe educative, artistice şi estetice, ale căror baze se pun la această
vârstă.
Am ales ca serbarea grupei mici-" Buburuzele"- să se numească " Serbarea Fulgilor de
nea", un nume simplu pentru vârsta preşcolarilor de grupă mică, uşor de reţinut fiindcă îl asociază
cu bucuria pe care o trăiesc atunci când văd căderea fulgilor de nea. De aceea, cei mai mulţi dintre
copii au rolul fulgului de nea, fiecare dintre ei reprezentând un fulg anume, care să „împrumute „
ceva din felul lor de a fi : un fulg e jucăuş, altul e fulgul ce iubeşte, după cum alţi copii joacă
rolurile fulgului vestitor, al fulgului vesel sau al fulgului frumos . Un băieţel este prezentatorul,
fiindcă orice poveste are un povestitor, iar jocul pe roluri le place foarte mult şi la orele obişnuite de
clasă. Ca urmare, Anastasia va interpreta rolul Zânei Iarna , iar Venesa este Zâna Zăpezii. Andreea
, Erika şi Cristiana sunt cele pe care le-am ales să joace rolurile celor 3 luni ale anotimpului
Iarna, fiind ficele Zânei Iarna ( Andreea- e luna Decembrie, Cristiana- luna Ianuarie, iar Erika-luna

770
Februarie). Glasurile cristaline ale tuturor micilor actori răsună precum 17 clopoţei atunci când
cântăm două cântecele dedicate iernii: " Iarna a sosit în zori" şi " Fulgi de nea" .
Din amestecul de bucurie, de emoţie, de stângăcie, de joc şi de personalitate pe care mi l-a
dezvăluit, la fiecare repetiţie, întregul grup de copii mi s-a părut nu o dată că am în faţa ochilor un
fel de... ninsoare în care fulgii de nea au viaţă !Întregul program- a cărui durată va fi de maximum
o oră, având în vedere particularităţile de vârstă ale copiilor, de atenţie şi de concentrare- se va
încheia printr- o urare adresată Iernii. Fiecare copil va rosti câte un vers, astfel încât în final să fie
alcătuită întreaga urare , apoi vor spune în cor: " Bine ai venit, dragă Iarnă”. Momentul aşteptării
lui Moş Crăciun va fi , cu siguranţă, unul special, dovadă curiozitatea cu care fiecare copil pune
întrebări despre această întâlnire şi se străduieşte să fie cât mai cuminte, astfel încât să primească
darul dorit.Sunt pregătită însă să descopăr şi alte semnificaţii ale acestui moment al întâlnirii
fiecărui copil cu Moş Crăciun, pe care să le valorific apoi în timpul procesului educaţional specific
unei grupe mici.

În mod cert şi publicul- format din părinţi , bunici, fraţi mai mari, dar şi cadre didactice şi
reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene participante la sărbătoarea inaugurării grădiniţei- va
trăi emoţiile sale. Sărbătorile de Iarnă au, prin tradiţie, o semnificaţie specială, i copilăria este
vârsta descoperirii acestora , cu toată frumuseţea şi magia lor, dar ele au un farmec aparte la orice
vârstă, mai ales când păstrăm copilul din noi într-o zonă luminoasă a fiinţei şi personalităţii
noastre. De aceea, eu am deja conturată convingerea că „Serbarea fulgilor de nea” e mai mult
decât o serbare şcolară, fiind de fapt un moment de descoperire şi de autodescoperire pentru toţi
„actorii”: copii şi „oameni mari”- educator, părinţi, bunici, fraţi mai mari, oficialităţi.

771
 PROGRAMUL EDUCATIV PENTRU SĂRBĂTORILE DE IARNĂ
la Colegiul Tehnic Henri Coandă din Tîrgu Jiu
decembrie 2018

prof. Gabriela Comănescu

Colegiul Tehnic Henri Coandă Tîrgu Jiu

Familia și școala sunt principalii factori care influențează dezvoltarea copiilor. Organizarea
activităților din programul de sărbători a implicat părinții în transmiterea de tradiții, procurarea
costumelor populare, reconstituirea unor scenete tradiționale, reînvierea unor obiceiuri și ritualuri
străvechi. Astfel s-a materializat următorul program educativ, organizat cu sprijinul profesorilor din
ariile curriculare ”Limbă și comunicare”, ”Matematică și științe”, ”Om și societate” și
1. MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ ÎN LUME

- spectacol artistic: teatru popular - ”Vicleimul” și colinde din zestrea noastră spirituală de
neprețuit și a altor popoare, cu scopul de a stimula şi valorifica creativitatea în domeniul literar-
artistic și de a respecta tradițiile și obiceiurile sărbătorilor de iarnă.
- Oferirea de cadouri pentru copii instituționalizați. Activitatea a dezvoltat spiritul de solidaritate
cu semenii aflați în situații defavorizate
2. DECEMBRIE ÎN SĂRBĂTOARE!
- prezentare PowerPoint cu tema: ”Tradiții de sărbătorile de iarnă” cu scopul de a conștientiza
elevii că obiceiurile din această perioadă reprezintă o componentă perenă a culturii noastre
tradiționale.
- concurs tematic ” Obiceiuri și tradiții de iarnă în satele românești” cu rolul de a arăta, împărtăşi
şi evidenţia valoarea, frumuseţea, unicitatea şi diversitatea tradiţiilor, credinţelor, artei populare.

3. ARIPI DE ÎNGER – MINUNILE CRĂCIUNULUI

- prezentare de filme documentare și artistice cu obiceiuri și tradiții de Crăciun în cadrul
minorităților etnice, în scopul promovării educației interculturale

4. TRADIȚII ÎN CULTURA NAȚIONALĂ ȘI MONDIALĂ. COLINDĂM, COLINDĂM!

- Moment artistic: ”Crăciunul în Europa” care aduce în prim plan spiritul Căciunului, faptul că
Sărbătoarea Crăciunului înseamnă, pentru locuitorii Europei, timp petrecut cu familia, petreceri,
cadouri, bucurie. Obiceiurile și tradițiile variază în funcţie de ţară şi de istoria fiecărui popor.

772
 Importanta activitatilor educative realizate in parteneriat cu parintii

Prof. inv. prescolar Comsa Alina

Gradinita cu P.P. “Dr. Ion Ratiu” Turda
Anul scolar 2018-2019 reprezinta pentru mine o provocare, fiind, pentru prima data in
cariera didactica, educatoare la grupa mica.
Mama a dopi copii, de 2 si 5 ani, consideram ca aceasta experienta imi va fi una familiara,
ca deja cunosc atat de bine copilul de 3 ani. Odata anul scolar inceput, ma convingeam ca lucrurile
nu stau asa, ca intrarea copilului in gradinita se vede diferit din sala de grupa decat de acasa. E
adevarat insa ca experienta cu fiica mea de la inceputul prescolaritatii mi-a fost un real sprijin, in
sensul ca, parinte fiind, simteam nevoia de a primi permanent informatii despre modul in care isi
petrece copilul meu timpul la gradinita. Am realizat si de aceasta data, ca stransa legatura a
educatoarei cu familia este absolut necesara, cu atat mai mult la startul prescolaritatii.
Aceasta nevoie s-a concretizat prin realizarea unui parteneriat gradinita-familie si
permanenta comunicare cu parintii copiilor. Inca de la primele intalniri cu acestia am incercat sa le
arat deschidere, sa le comunic faptul ca voi face tot posibilul sa asigur copiilor un climat pozitiv, ca
gradinita va fi locul in care cei mici se vor simti valorizati si indragiti.
In contextul actual, in care majoritatea copiilor petrec primii doi ani de viata acasa, cu
mamele lor, consider ca perioada de adaptare la gradinita este cu atat mai dificila. Iar crearea unui
mediu afectiv propice este imperioasa. Primul aspect pe care l-am vizat a fost crearea unui
atasament securizant fata de educatoare. Copiii erau speriati la inceput, se simteau abandonati,
plangeau foarte mult. Stransa legatura cu parintii m-a ajutat sa-i cunosc pe fiecare in parte, sa ma
pliez pe nevoile fiecaruia. Acum, dupa ce perioada de acomodare o pot considera incheiata, cand
toti copiii vin veseli la gradinita, asteptand sa-si intalneasca educatoarele si colegii, pot spune ca
eforturile nu au fost in zadar. Mai mult, ma bucur de o colaborare veritabila cu parintii copiilor din
grupa mea.
Parteneriatul se va desfasura pe parcursul intregului an scolar. Din activtatile propuse
amintesc: “Sa ne cunoastem ca parinti”, “Sa ne cunoastem copiii”, “Cum se comporta copilul meu”,
“Impreuna la serbare, “Familia si copilul”, “Cadouri pentru mama”, “Multe noi am invatat”, “E ziua
noastra!”. De asemenea, in cadrul aceluiasi parteneriat, in fiecare luna vom desfasura activitatea
“Un parinte citeste copiilor”. Aceasta activitate se bucura de un real success, atat in randul copiilor,
cat si in randul parintilor. Obiectivele acestei activitati sunt: apropierea parintilor si copiilor de
carte, familiarizarea parintilor cu titlurile unor autori si ilustratori contemporani din literatura
univerasala si romana, dar si cu modul in care ii pot citi copilului pentru a face din lectura un
moment de o reala conectare. Asezati pe perne moi, cu o carte precum Prea multi morcovi de Katy

773
Hudson, Un munte de prieteni de Kerstin Schoene, Omida mancacioasa de Eric Carle, copiii si
parintele din fata lor patrund in universul fascinant. In aceste momente, educatoarea ramane un
observator plin de satisfactie si bucurie…
Exista multe modalitati de colaborare intre familie si educatoare: discutii zilnice, teme
saptamanale, sedinte si lectorate cu parintii, serbari, lectii-vizita, plimbari, cursuri… Oricare din
acestea pot aduce un plus in calitatea actului educational, cu conditia sa fie realizate cu empatie, atat
fata de copil, cat si fata de parinte, si cu responsabilitatea ca fiecare gest, cuvant, atitudine se va
reflecta, probabil, in comportamenul celor mici.

774
VINE , VINE MOȘ CRĂCIUN !
GRUPA MIJLOCIE

Prof. Înv. Preșc.Comșa Mariana

Grădinița cu PP , Nr.29 Brașov

1.Oaspeţi dragi,iubiţi părinţi

Noi copiii buni,cuminţi
Suntem gata de serbare!

2.Dar avem o rugăminte

S-ascultaţi frumos, cuminte,
Ca pe vremuri când eraţi
Dumneavoastră aşezaţi
Unde suntem astăzi noi,
Iar serbarea să vă fie,
Spre deplină bucurie.

Rostul ni l-am împlinit

Şi vă spunem bun venit!

3.Poezii am pregătit
Şi sub bradul împodobit
Noi frumos le-om recita
Şi apoi vom colinda
Că aşa e datina!

Cântec :”A venit,a venit iarna”

4. Iarna cu papuci de gheaţă

Şi cu tâmplele cărunte
S-a pornit de dimineaţă
Lunecând din vârf de munte.

5.Cad din cer steluţe mii,

Albe, mari şi argintii,
Prin văzduh senin dansează,
Spre pământ înaintează.

6.Steluţe mici şi dalbe

Coboară lin din cer,
Le prind uşor în palmă
Dar dup-o clipă pier
Îmi pare rău de ele,
Aş vrea să le cuprind
-Dar unde se duc oare?
-De ce nu pot ca să le prind?

7.Iarna ne-a adus pe noi

775
 Suntem fulgii mici, vioi
Haideţi iute să cântăm
Pe Moşul să-l bucurăm!

Cântec:”Ninge iar,ninge iar”

8.Şi eu sunt tot fulguşor

Iute eu cobor în zbor,
Deşi iarna e geroasă
Îmi place că-i friguroasă.

9.Eu doar iarna vin, să ştiţi

Fulg frumos să mă numiţi!
Că nu suntem flori de gheaţă,
Doar puţin roşii la faţă.

10.Am venit cu zâna iarnă

Peste case să ne cearnă.
Toţi suntem fulgii brodaţi
Şi de sus din nori scăpaţi.

11.Chiar dacă e frig afară

Săniuţa iute zboară.
Nu o-ntrece fulguşor
Ea este prima în zbor.

Cântec:SĂNIUŢA FUGE

12.Sunt steluţa argintie,

Mică sunt şi sunt de gheaţă,
Mă topesc de bucurie
Când îţi stau ţie pe faţă.

13. Nu mă ştiţi?
Eu sunt Steluţa!
Din fulgi albi îmi e rochiţa,
De mă-nvârt o dată bine
Alb covor aştern, ştiţi bine!

14. Eu sunt vesel fulgusor,

Fluturaş de gheaţă-n zbor,
Cobor lin către pământ
Şi dansez purtat de vânt.

776
 15. Un fulg sunt şi am venit
Cu steluţe-n frunte
Eu zapadă-am presărat
Sus în vârf de munte
Florile le-am învelit
Cu-albă plăpumioară
Gerul rece a sosit,
Vai, ce frig e-afară!

16.Şi când fulgii-ncep să cearnă

Aranjaţi pomul de iarnă,
Bate vântul nu ne pasă,
Ca e cald la noi în casă
Şi se-aşează-ncet încet
Şi-n grădină şi-n brădet.

17.Brăduleţ din vârf de munte

Cu steluţă drept în frunte.
Iarna ne aduci verdeaţă,
Iar din globuri dai dulceaţă.

18.Hai să-i spunem o colindă

Să se-audă până-n tindă
Să-i cântăm noi Moşului
Să-i cântăm brăduţului.

Cântec:”Ştii dragă Moş Crăciune.....”

19.A-nceput bogat şi des

Neaua să se-aştearnă
Luminează-n casa mea
Mândrul pom de iarnă.

20.Cu beteală de argint

Strălucind pe ramuri,
Aşteptăm pe Moş Crăciun
Să ne bată-n geamuri.

21.E iarnă şi este Ajun

Se aude zarvă pe drum.
De prin omăt vine acum
Un Moş nins tot: E Moş Crăciun!

22.Unde-i Moş Crăciun cel drag?

Când soseşte-n prag?
Mulţi copii nerăbdători
Îi trimit scrisori.

777
 23.Să vii moşule la noi
Chiar acum de sărbători
Că suntem tare cuminţi
Şi ascultători.

24.Moş Crăciun noi te-aşteptăm

Căci am fost cuminţi.
Despre daruri ce să zicem….
Ştim că eşti bogat
Că ne-au povestit bunicii
Că vii încărcat.

25.Hai cu toţi sa-i cântăm

Plini de voioşie
Şi pe Moşul să-l rugăm
Să nu întârzie.

Cântec:”Moş Crăciun de unde vii?”

(Intră Moș Crăciun)
26.Moş Crăciun,bun venit
Că ţi-e frig de mult o ştim
Însă noi ne-am pregătit
Cât mai cald să te primim.

27.Iar sub bradu-mpodobit

Cu steluţe argintii
Ascultave-i rând pe rând
Cântece şi poezii.
Iar dacă se va-ntâmpla
Poezia s-o uităm
Îţi promitem când mai vii
N-o să ne mai încurcăm.

28.Moş Crăciun ,sacul tău

Este încărcat mereu?
În toţi anii ne tot dai
Şi când vii tot plin îl ai.

29.Moş Crăciun, dragul meu,

Iată, ce te rog și eu:
Să-mi aduci o păpuşică
Şi o mică trăsurică,
S-o pot duce la plimbare
Până când s-o face mare.

30.Eu sunt un copil cuminte

Moş Crăciun, ţine minte:
Poţi s-aduci şi pentru mine
Un tren mic cu multe şine.

778
 31.Moşule,vreau sănătate
Că-i mai bună decât toate
Pentru buni şi bunicul,
Pentru mami şi tăticul.

32.Deşi sunt încă mic

Şi poate nu mă crezi,
Eu am aflat de tine
Că vii azi ca să mă vezi.

33. Şi de-i aşa cum spune tata

Să ştii că te aştept să vii,
Dar dragă Moşule, nu singur
Ci cu un sac de jucării.

34.Moş Crăciun cu plete dalbe

De atâţia ani tu vii
Cu colinde şi cu daruri
Ca să-i bucuri pe copii.

35.Prin oraşe şi prin sate

Mai ales copiii spun
Că din ţări îndepărtate
Vine iarăşi Moş Crăciun!

36.Pentru c-ai venit la mine

Vreau acum să-ţi mulţumesc
Şi să-ţi spun din inimioara:
-Mosule, eu te iubesc!

37.Moşul cel mai bun

Este Moş Crăciun.
El aduce la copii
Saci întregi cu jucării.

38.Moşule cu barbă mare

Dacă trag puţin te doare?
Nu pleca,nu-ţi fac nimic
Am vrut să mă joc un pic!

39.Precum văd eşti bătrânel

Stai aici pe scăunel.
Sacu-i greu, lasă-l la mine
Mi-a fost tare dor de tine!

40.Moş Crăciun că eşti bun

Uite aş dori să-ţi spun
Că la anul când mai vii,
Să renunţi la jucării.

779
 41.Să aduci de vrei în spate
Multă,multă sănătate.
Pentru tata şi mămica,
Pentru bunu şi bunica.

42.Pentru mine s-aduci minte

Să fiu bună şi cuminte
Să mă ajuţi să cresc
Să scriu şi să citesc.

43.Promit Moşului bătrân

Că voi fi un copil bun.
Cuminte şi silitor
De părinţi ascultător.

44.Pentru această sărbătoare

Noi am dat astăzi serbare
Sperăm mult că v-a plăcut
Şi-nţelegere aţi avut.

45.Pentru vârsta noastră crudă

Spuneţi Moşului s-audă ,
Că noi merităm din sac
Tot ce ne-a adus cu drag.

46.Moş Crăciune,Moş Crăciune!

O urare îţi vom spune:
Să fii sănătos mereu,
Să fii bun şi blând cu noi
Şi la anul tot vioi.
Pe copii să îi iubeşti,
De rele să-i ocroteşti.

Iar acum te rugăm Moş Crăciun

Să primeşti colinda noastră:

Colind:”Domn Domn să-nălţăm”

780
 Importanța activității educative în parteneriat cu părinții

Prof.Condurache Gianina Sorina

Școala Gimnazială nr.1 Cătămărăști-Deal
Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate
de cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul copilului. Ea concepe cele două
instituţii sociale exprimându-se înschimburi de opinii şi în discuţii, iar atunci când este vorba de
decizii, păstrându-şi fiecare identitatea şi aportul specific. Raporturile active ale familiei cu şcoala
sunt stimulate de apariţia unor importante mize familiale ale şcolarităţii: instrumentale, statutare,
afective şi culturale. Numeroase cercetări pun în evidenţă preocuparea părinţilor pentru viitorul
economic al copiilor lor, pentru plasarea acestora în câmpul muncii pe o poziţie convenabilă din
punctul de vedere al stabilităţii şi nivelului veniturilor ori a condiţiilor de muncă.
Majoritatea părinţilor,inclusiv cei aparţinând claselor sociale defavorizate, se dovedesc a fi
departe de a accepta ideea lipsei lor de competenţă şi de a ceda integral prerogativele lor educative
şcolii. Părinţii pot fi parteneri în educaţie pentru că deţin cele mai multe informaţii despre copiii lor.
Ei pot da informaţii preţioase despre problemele, crizele de creştere, dorinţele,
aşteptările,neîncrederile, pasiunile elevilor.
Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este esenţial ca
părinţii să fie priviţi ca participanţi activi, care pot aduce o contribuţie reală şi valoroasă la educarea
copiilor lor, să ia parte la adoptarea deciziilor privitoare la copii și să dea informaţii referitoare la
copiii lor, iar responsabilitatea să fie împărţită între părinţi şi profesori.
Relaţia dintre părinţi şi profesori implică ieşirea din frontierele şcolii şi determină o altă
abordare a profesiei didactice. În pedagogia tradiţională această temă era tratată sub denumirea de
„colaborarea dintre şcoală şi familie”. Actualmente, dimensiunile acestei relaţii sunt mult mai
cuprinzătoare datorită lărgirii conceptului de colaborare spre cel decomunicare prin cooperare şi,
mai nou, prin conceptul de parteneriat care le cuprinde pe toate şi, în plus, exprimă şi o anumită
abordare pozitivă şi democratică a relaţiilor educative.
O categorie aparte şi relativ recent apărută de specialişti o reprezintă specialiştii în
intervenţia socio-educativă. Aceasta cuprinde un ansamblu de acţiuni finanţate, organizate şi
desfăşurate de societate în direcţia susţinerii, orientării, corectării sau suplinirii activităţii educative
a părinţilor. Toate tipurile de specialişti cu care familia intră în contact prin copil (cadre didactice,
pediatrii, medici, psihologi, jurişti etc.) exercită un rol explicit sau implicit pe lângă părinţi.
Educaţia copiilor a devenit, în societăţile moderne, o problemă de interes naţional şi a fost preluată
în responsabilitatea statului care dezvoltă, în acest scop, un sistem deinstituţii specializate. Practicile
cotidiene au arătat că influenţa acestor instituţii nu este absolută, iar cercetarea ştiinţifică a pus tot
mai clar în evidenţă importanţa familiei. A fi părinte este, astăzi, o „profesie” care trebuie învăţată
ca oricare alta.Valorificate în planul teoriei sociologice, cercetările empirice arată că paradigmele
transmiterii intergeneraţionale şi reproducţiei sunt utile,
Implicării părinţilor în activitatea şcolară a copiilor ține de două dimensiuni principale:
 dimensiunea relaţiei părinte-copil, vizând controlul frecvenţei, al rezultatelor
şcolare, al temelor, ajutorul acordat de părinţi în rezolvarea temelor şi, în general, în
îndeplinirea sarcinilor şi suportul, respectiv susţinerea morală şi materială a
activităţii şcolare acopilului;
 dimensiunea relaţiei familie-şcoală – care se referă, în principal, la alegerea filierei
şi unităţii şcolare şi la contactele directe ale părinţilor cu reprezentanţii instituţiei
şcolare, cadre didactice şi administratori.
Identificând şi valorizând dimensiunea personală a individului, realizăm însă nevoia
valorizării şi aprecierii familiei ca mediu primordial şi afectiv necesar formării individuale. Dacă
familia este mediul de dezvoltarea primelor vârste ale copilului, vârste pe care cercetările le
dovedesc fundamentale dezvoltării personalităţii, devine clar că aceasta trebuie sprijinită, şi nu

781
înlocuită în educaţia tinerei generaţii. Şi pe parcursul vârstelor şcolare, familia rămâne mediul
afectiv cel mai viabil de securitateşi stimulare.
Şcoala, singura instituţie care îşi propune planificat şi organizat să sprijine dezvoltarea
individului prin procesele de instrucţie şi educaţie,concentrate în procesul de învăţământ, simte tot
mai mult nevoia să realizeze un parteneriat activ cu familia şi comunitatea în care se dezvoltă
copilul.Există o reţea complexă de relaţii în cadrul unei şcoli, care au un potenţial important de
influenţare a educaţiei copiilor, atât în sens pozitiv,cât şi în sens negativ.

Bibliografie:

1. Baban, Adriana, „Consiliere educationala”, Editura Psinet, Cluj-Napoca, 2003.

2. Cerghit, Ioan, Neacşu, Ioan, Negreţ Dobridor Ioan, „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom,
Iaşi, 2001
3. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educaţie”,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
4. Nicola, Ioan, „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2000

782
 PROIECT EDUCATIONAL

Prof. înv. primar CONEARIC MILUȘKA

Școala Gimnazială nr 1 Făgetu, jud. Sălaj

Localitatea Făgetu aparține de comuna Plopiş, județul Sălaj. Aceasta a fost înființată la
începutul sec al XIX-lea de slovacii veniți din partea de Nord-Vest a Slovaciei, din ținuturile
Orava și Kysuce. În anul 1811, slovacii au venit aici ca tăietori de lemne, chemați de
Baronul Banffy, fiind mai apoi împroprietăriţi cu terenuri pentru munca prestată. Şi-au
construit case, pe care au căutat să le facă undeva lângă un izvor, deoarece nu exista o
sursă de apă sigură. Astfel au început să-şi cultive cartofi, ovăz, secară, în acest ţinut sărac
şi pietros. Inițial localitatea s-a numit Magharpotok. În perioada de după 1960 s-a trecut la
denumirea Făgetu. Această localitate are cea mai mare suprafață dintre toate satele slovace din
România. Aici trăiește cea mai mare comunitate de slovaci care își respectă obiceiurile și tradițiile.
Slovacii încep sărbătorile de iarnă cu patru duminici înainte de Ajunul Crăciunului. În fiecare
săptămână ei aprind o lumânare în coronița de Crăciun, iar când toate cele patru sunt aprinse e semn
că sărbătoarea bate la ușă. Sărbătorile religioase sunt un prilej de bucurie și de împăcare sufletească
în răndul slovacilor. Ei au fost din totdeauna păstratori de tradiții și obiceiuri strămoșești.
Sfântul Nicolae – 6 decembrie
Sărbătoarea Sfântului Nicolae este legată de activitatea de a dărui cadouri celor dragi, în special
celor mici, potrivit faptelor și dorințelor lor. Dulciurile sunt puse în cizmele copiilor care au fost
pregătite în ajun înainte de culcare. Copiilor neascultători sfântul Nicolae le adaugă o ceapă sau o
bucată de cărbune.
Sfânta Lucia – 13 decembrie
Sfânta Lucia este a treia zi a strigoilor. Este considerată, după ritualul vechi slav, cea mai scurta zi
din an. Sărbătoarea Sfintei Lucia este un bun prilej pentru fetele necăsătorite de a afla numele
băiatului care îi va deveni soț în viitor. Astfel se întămplă prin intermediul unui obicei, de a scrie pe
12 bilețtele numele câte unui băiat, cel de-al 13-lea neconținând nici un nume. Până în Ajunul
sărbătorii, fetele aruncă câte un bilețel în foc, cel din urmă rămas dezvăluind numele celui
predestinat. În dimineața serii sfintei ard penultimul și seara deschid și ultimul bilet rămas. Numele
care apare pe acest bilet trebuie să fie numele băiatului cu care fata se va căsători. Dacă rămâne
totuși un bilet nescris în plus, fata nu se va căsători în anul următor.

783
Ajunul Crăciunului – 24 decembrie
În seara de Ajun, în casele de slovaci se obişnuieşte ca în timpul cinei, capul familiei să spună
rugăciunea. Sub fața de masă se pune o bancnotă pentru ca familia să fie bogată.
Familia se adună pentru cea mai îmbelșugată masă a anului și servesc diferite mâncăruri dintr-
un singur castron. Primul fel se mânăncă nuci, usturoi, mere pentru a rămâne sănătoși tot anul.
Mărul este tăiat - când semințele formează o stea regulată in cinci colțuri, asta înseamnă sănătate.
Mâncarea tradițională este crapul cu salată de cartofi. Alte feluri tradiționale sunt supa de varză
acră cu fasole, supa de ciuperci uscate (hriby), plăcinta cu miere, “opekance” – baghete din aluat
dulce cu nuci și unt. În seara de Ajun la slovaci nu se mănâncă carne.
Vasele nu se spală în seara de Ajun. După cină se despachetează cadourile sub brad și se merge la
slujba religioasă.
De Crăciun copiii umblă pe la casele oamenilor cu scenete , 'Bethleemul' și ,,Dorota,,.
În dimineața din Ajunul Crăciunului, membrii familiei se trezesc foarte devreme se spală cu apă
rece și bancnote de bani, pentru a fi sănătoși și bogați.
În Ajunul Crăciunului se prezintă scenete la biserică de către copiii școlii gimnaziale nr 1 Făgetu.
Anual în luna august organizăm împreună cu U.D.S.C.R. „Festivalul folcloric pentru copii”.
Încă de la început, scopul acestei manifestări a fost păstrarea și continuarea obiceiurilor, a
dansurilor și a cântecelor moștenite de la părinți și bunici, încurajarea tineretului de a nu-și uita
graiul și originile, dar şi păstrarea identității slovace.
Implicarea copiilor în derularea acestor activități va conduce la conștientizarea faptului că
sărbatorile și tradițiile trebuie păstrate și transmise mai departe.

784
 VALORIFICAREA TRADIȚIILOR ÎN CADRUL SERBĂRILOR

Prof. înv. primar Constantin Costel

Școala Gimnazială Ghinești
Jud. Dâmbovița

În luna decembrie am organizat serbarea Iată,vin colindătorii! care să respecte tradiţiile şi

obiceiurile de Crăciun, am adaptat şi prelucrat repertoriul specific vârstei şcolare. Acesta cuprinde,
în forme tradiţionale, poezii şi cântece specifice Crăciunului .

Sala de clasă este pregătită de sărbătoare, iar elevii încadrează pe invitaţi în ambient,
deschizând programul cu:

I. Poezia Iarna pe uliţă, de George Coşbuc( se recită în cor versurile poeziei );

II. Elevii recită următoarele versuri:

1 2
Din cer ninge liniştit
Peste case, pomi şi crânguri, Azi în zori, o zână bună
Iată, fulgii ne-au şoptit Mi-a pus o crenguţă-n mână
Ca să nu mai stăm pe gânduri. E o creangă fermecată
Ne-am gândit să-mpodobim Şi o să vedeţi îndată,
Cât mai vesel clasa noastră Trei dorinţe împlineşte
Să vedeţi cât vă iubim, Şi-apoi vraja se sfârşeşte.
Poftiţi la serbarea noastră. Cine vrea să se gândească
Şi-o dorinţă să rostească?

3
Vreau să vină blânda iarnă
Şi fulgi moi uşori să cearnă,
Să aştearnă alb covor
Peste grâul din ogor!
CRĂIASA IARNĂ( aruncă cu confetii )
Dorinţa vi s-a-mplinit ! Și la case am pus salbă
Iarna sunt şi am venit Atârnând ţurţuri de stea.
Cu steluţe-n frunte, Strada am pavat-o moale
Zăpadă am cernit Cu strălucitor covor,
Sus în vârf de munte. Am pus fesuri tuturor,
Florile le-am învelit Chiar şi gardurilor goale.
Cu albă plăpumioară,
Gerul rece a sosit, Vin sărbătorile frumoase
Ce plăcut e-afară! Colinde, cântece de stea,
Iată-mă, sunt zâna albă, Lumini ce rătăcesc pierdute
Port o mantie de nea, În roiul fulgilor de nea.

785
 III. Intră fulgii dansând: Dansul fulgilor de nea
IV. Intră colindătorii cântând: Foie verde portocală / Noi suntem copii de școală /
Și-am venit să colindăm / Pe la case să urăm /
Bună dimineața la Moș Ajun!
V. Băieții recită textul Plugușorului, însoțit de sunetul clopoțeilor și de pocnetul bicelor.
,,Aho,aho / copii și frați / Stați puțin și nu mânați / Lângă boi v-alăturați / Și cuvântul
mi-ascultați./ Ia mai mânați, măi flăcăi / Și sunași din zurgălă / Hăi,hăi! / Mâine anul
se-noiește, Plugușorul se pornește / Și începe a ura / Pe la case a colinda / Ia mai
mânați, măi flăcăi / Și sunați din zurgălăi / Hăi, hăi! / Iarna-i grea, omătu-i mare /
Semne bune anul are / Semne bune de belșug / Pentru brazda de sub plug / Ia mai
mânați, măi flăcăi / Și sunați din zurgălăi / Hăi,hăi!”

VI . ANUL NOU ŞI ANUL VECHI

- Cine suntem vă-ntrebaţi
Aşa bine costumaţi?
Anul nou şi Anul vechi
La Ajun lucrăm perechi!
VII. Copiii, ținând în mână o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au
împletit flori de hârtie colorată, rostesc o urare scurtă ,,Sorcova, vesela / Să trăiți,
să-mbătrâniți / Ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir / Tare ca piatra, iute ca
săgeata / Tare ca fierul, iute ca oțelul / La anul și La mulți ani!”
VIII. Copiii prezintă un alt obicei practicat de Anul Nou, și anume, Capra
IX. VIII. LA MULŢI ANI!
La sfârțitul serbării, copiii au fost felicitați de către invitați și au primit daruri de la
Moș Crăciun.
Valorificând cele învăţate în cadrul activităţilor desfăşurate, am observat că
elementele de cultură şi tradiţie populară îi uneşte pe școlari, îi sensibilizează şi-i bucură
în acelaşi timp, creează armonie şi emoţie estetică puternică, impresionează pozitiv,
deopotrivă, pe copii și pe părinți.

786
 Părinții și școala: relații în formare

Prof. Constantin Lenuța

C.Ș.E.I. Maria Montessori, Constanța

Școala regretă adesea lipsa de participare a majorității părinților la viața școlară. Mulți
părinți au dificultăți în conceperea modului în care ar putea fi mai prezenți în viața școlară a
copilului lor, în afara ședințelor, serbărilor. Constrângerile profesionale moderne, dificultățile
legate de custodie, legate de dispersia geografică a familiilor împiedică implicarea activă în
activitatea copilului dar și neimplicarea profesorilor în a găsi modalități atractive de a- l face pe
părinte să vină către școală.
Încrederea în școală și profesorii săi este necesară pentru a lăsa copilul în școală, în
siguranță. Este esențial ca munca școlară și noile competențe dobândite să traverseze zidurile școlii
și să aibă sens și valoare la domiciliu. Toate acestea impun profesorilor și părinților să comunice.
Iată câteva idei de a crea un parteneriat activ școală- părinți:
1.O seară de prezentare a școlii. Având în vederea lipsa timpului fizic al părinților pe timpul
zilei, o seară de relaxare având copii aproape poate fi un moment prielnic de prezentare a școlii,
informații despre consiliul școlar, e.tc.
2. ” Înapoi la școală ”. Invitația părinților dar și a profesorilor de participa, aducând fiecare
aperitive, dulciuri, într-un cadru mai puțin formal, aceasta constituind un prilej optim de a stabili
legături informale.
3. ” Un alt loc , o altă dată”. Uneori părinții nu pot participa la întâlniri, deoarece nu pot
lipsi de la programul de lucru și atunci se poate ca aceste întâlniri suplimentare să aibă loc pe un
program diferit și de ce nu într-un alt loc, dacă este necesar.
4. Coordonatele părinților. Este importantă existența unui panou unde se pot face schimb de
informații între profesorii de la clasă și părinții care își aduc copii la școală.
5. ” Aduceți un prieten!”. O altă propunere este ca membrii consiliului să invite un nou
părinte la fiecare ședință de consiliu. Acest gest de întâmpinare poate crește considerabil
participarea părinților la întâlniri. Se poate invita un părinte care au participat deja la viața școlii,
chiar ocazional.
6. Ateliere de instruire pentru părinți sau școala părinților. Părinții sunt adesea fericiți să
primească informații relevante cu privire la diverse subiecte legate de rolul lor parental și de
școlarizarea copiilor. Subiectele nu lipsesc ..

787
 7. ” O zi de vacanță în școală”. Invitarea părinților înainte de începerea anului școlar de a
petrece, alături de copilul său ce va intra în clasa pregătitoare, să-și petreacă în o zi în viitoarea
clasă. Acest lucru permite copilului, dar și părinților, să aibă o reprezentare autentică a unei zile
școlare.

788
 COLABORAREA DINTRE ȘCOALĂ ȘI FAMILIE, O COMPONENTĂ
IMPORTANTĂ A EDUCAȚIEI PERMANENTE
Profesor învăţământ primar Constantin Silvia Florentina
Şcoala Gimnazială Ţintea, Băicoi, Prahova
După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, școala are un rol primordial în educația copiilor,
alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece educația permanentă presupune o învățare
pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și
familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân
în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale copiilor. Apoi o
serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu
se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia. Părinții nu pot
cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în condițiile
școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și invers. Întregul
proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă.
Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului,
în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și
priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în
diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim pe larg
despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai ales în controlul
temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o comportare corectă
față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte locuri este una
corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa moștenirea cea mai
prețioasă” (Mantegazza).
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția
unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu
totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între
cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului. Se
constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra dezvoltării
copilului, pe când altele sunt dezinteresate.
Parteneriatele dintre școală și familii pot:
ajuta profesorii în munca lor;
 perfecționa abilitățile școlare ale elevilor;
 îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar;
 îmbunătăți abilitățile educaționale ale părinților;
 dezvolta abilitățile de lideri ale părinților;
 conecta familiile cu membrii școlii.
În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind aspectele
școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice .
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru motive
pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele:
 părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor lor;
 învățământul nu este decât o parte din educația copilului; o bună parte a educației se petrece
în afara școlii;

789
  cercetările pun în evidență influența atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale
elevilor, în special asupra motivațiilor învățării, precum și faptul că unele comportamente
ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu școala;
 grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să
influențeze gestiunea școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților
și desfășuram periodic activități în parteneriat cu aceștia: ateliere în cadrul cărora copiii sunt colegi
cu părinţii .
După John Dewey „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred
că școala trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca
aceea pe care el o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea noastră să
uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare, deoarece este
rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu mediul social.
Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, care are misiunea de a-i
conduce pe copii spre „ținta reușitei”.

Bibliografie:
1. Allport, G. W., Structura şi dezvoltarea personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1998.
2. Alb, G., Achim, V., Elevul – participant la propria formare, în Învăţământul primar, nr. 2-4,
Editura Miniped, Bucureşti, 2004.
3. Beznea, N., Familia şi şcoala în relaţie de parteneriat educaţional, în Învăţământul primar, nr.
1-2, Editura Miniped, Bucureşti, 2005.

790
 TRADIŢII SI OBICEIURI POPULARE ÎN SERBĂRILE PRESCOLARILOR

Prof.Constantin Sorina Carmen

Gradinita CASTEL
Bucuresti,Sector 2

"Nimic nu-i mai frumos, mai nobil,decât meseria de educator, de gradinar de suflete umane,
de calauza a celor mai curate si mai pline de energie mladite"(D. Almas).Sa-i învatam pe copii sa
pretuiasca si sa respecte obiceiurile si traditiile în care s-au nascut, sa-i învatam sa iubeasca
meleagurile natale, portul românesc si pe români.Sa le sadim în suflet aceste elemente definitorii ale
identitatii neamului românesc fara de care nu am mai putea sti de unde veni 14314g69o m si cine
suntem de fapt noi românii pe acest pamânt.Sa-i ajutam pe copii sa înteleaga imensitatea tezaurului
nostru folcloric în care arta populara româneasca este o minunata oglinda în care se reflecta cu cea
mai mare intensitate frumusetea României, istoria si mai ales sufletul neamului.
În calitate de educatori suntem obligati sa facem din creatia noastra populara o carte de
vizita cu care sa batem la portile cunoasterii si cu care vom fi primiti si apreciati fars îndoiala
oriunde în lume.În furtunile veacului obiceiurile si traditiile stramosesti au ramas neclintite pastrând
valori autentice ale culturii populare traditionale.Copiii se lasa îndrumati si pot fi modelati în asa fel
încât pe fondul lor afectiv sa se aseze elementele cunoasterii artistice care vor imprima gândirii lor
anumite nuante, ce vor îmbogati substanta viitoarei activitati individuale si sociale.Începând cu
obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viata poporului, continuând cu frumoasele
costume pe care le îmbraca în aceste împrejurari si terminând cu cântecele, dansurile si strigaturile
nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea sa le cunoasca si sa le adune
în manunchi pentru a le darui din nou.
Valorificând frumusetea traditiilor si obiceiurilor populare în cadrul serbarilor cu prescolarii
reusim sa înfrumusetam viata copiilor, îi ajutam sa cunoasca traditiile românesti si rolul important
pe care-l au în viata oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste traditii au dainuit peste
timp.Prin continutul serbarilor îi ajutam pe copii sa înteleaga mesajul si continutul acestor obiceiuri
populare, adaptându-le particularitatilor de vârsta si aptitudinilor artistice individuale.Cu acest prilej
introducem copiii într-o lume frumoasa a cântecului, dansului, poeziei,povestilor, glumelor,
proverbelor, zicatorilor si strigaturilor a unor evenimente traditionale - Craciunul, Pastele, Mos
Nicolae, etc - copiii având posibilitatea sa cunoasca frumusetea si bogatia folclorului, diversitatea
traditiilor si obiceiurilor românesti, armonia limbii române.Textele cântecelor si poeziilor, a
colindelor, plugusorului, sorcovii, transmit urarile de bine în legatura cu unele îndeletniciri
stravechi ale românilor: uratul, semanatul, pastoritul.
Cu aceste ocazii copiii îsi îmbogatesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicatori,
strigaturi, patrund în tainele limbii materne si în comorile întelepciunii populare.
La vârsta prescolara sunt greu de înteles evenimentele petrecute de Craciun, Boboteaza,
Paste.Noi educatoarele încercam sa transmitem din generatie în generatie, portul, graiul, obiceiurile
si datinile asa cum le-am mostenit de la strabuni.O ocazie eficienta de valorificare a traditiilor
populare si a obiceiurilor românesti o constituie serbarile.Ele sunt un izvor de bucurii si satisfactii
care creeaza copiilor o stare de buna dispozitie favorabila atât dezvoltarii psihice, fizice cât si

791
estetice.Copiii trebuie sa interpreteze diferite roluri; cântaret, dansator, povestitor, creator de obiecte
artizanale, formându-si sau perfectionându-si o serie de abilitati artistice.
Serbarile au o importanta deosebita în educarea copiilor.În primul rând prin continutul lor,
transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregatesc împreuna si depun eforturi sustinute pentru
realizarea unui scop comun, reusita serbarii.Încordarea gradata din momentul pregatirii serbarilor
culmineaza în ziua desfasurarii ei, când tensiunea afectiva a grupei ajunge la maxim.Astfel,
pregatirea si participarea la serbari este actiunea în care copilul se obisnuieste sa traiasca în colectiv,
sa se debaraseze de timiditate.
Serbarile aduc lumina în sufletul copiilor, dau aripi imaginatiei, creaza o atmosfera plina de
placere, bucurie.În transmiterea obiceiurilor si traditiilor în serbarile prescolare am pornit de la
ideea ca nu exista un alt element artistic care sa poata fi aplicat multilateral în ansamblul procesului
educational ca serbarile scolare. Pentru copii ele reprezinta o distractie vesela, placuta, iar pentru
educator constituie prilejul de a oferi manunchiul bucuriei de-a lungul unui sir întreg de
repetitii.Învatând copiii sa desfasoare "Serbarea pomului de iarna" , îi implicam în interpretarea
unor roluri pe care le joaca cu placere:capra, ursul, sorcova, uratul, colindatul.
Prin interpretarea rolurilor si pregatirea decorurilor pentru diversele "spectacole" urmarim
atât un efect artistic cât si pedagogic, cautând un imbold pentru a trezi la copii dorinta de a cunoaste
si pastra traditiile si obiceiurile stramosesti.
Pentru a avea o influenta pozitiva asupra copilului, serbarile trebuie sa fie întelese de acesta
si sa-l afecteze psihologic.Sensul unui spectacol va depinde de:calitatea lui, de folosirea adecvata a
costumatiilor si decorurilor,de participare afectiva a copilului.
Când bat la portile sufletului Sfintele Sarbatori, ne bucuram împreuna cu copiii de
neasemuita frumusete a datinilor stramosesti si scoatem din comoara inimii si din lada de zestre a
neamului, tezaurul folcloric românesc: cântecul, jocul si costumul popular specific sarbatorilor.
Pentru a realiza o serbare reusita, care sa respecte traditiile si obiceiurile de Craciun, este
necesara o adaptare si prelucrare a repertoriului specific vârstei prescolare ce cuprinde în forme
traditionale poezii si cantece specifice Craciunului .
Costumele populare, ia si catrinta, bracirile si opincile, camasa si itarii sunt primenite si
pregatite pentru spectacolul mult asteptat.Atmosfera de sarbatoare din sala de festivitati prin ornarea
si decorarea cu elemente specifice sarbatorilor constituie un alt prilej de bucurie pentru copii ,ei
descoperind traditiile si obiceiurile practicate în timpul sarbatorilor de iarna, simt si pretuiesc
frumusetea obiceiurilor si traditiilor de Craciun.
În atmosfera spirituala a Craciunului, interpretarea unor dansuri populare ( Hategana, Sârba)
da posibilitatea de a cunoaste sufletul taranului român, raritatea portului si cântecului popular.
Dansurile populare prin frumusetea costumelor, a melodiilor sunt îndragite de copii si
interpretate cu multa pasiune aproape la toate serbarile.
Astfel, pentru sarbatoarea "Învierea Domnului" alaturi de dansuri populare, copiii au mai
pregatit colinde specifice Floriilor, rugaciuni, au încondeiat oua pe care le-au oferit invitatilor la
serbare.
Cântecele populare întâlnite la toate serbarile antreneaza ,tonifica si energizeaza gândirea,
memoria, atentia, imaginatia, creativitatea , spiritul de disciplina, prietenia.Daca jocul si cântecul nu
este trait, nu poate pune în rezonanta corzile sufletesti ale fiintei umane.

792
 Când priviti o serbare cu obiceiuri stravechi ale românilor, cu cântece si dansuri
populare,gânditi-va ca priviti un moment,oglinda si sufletul acestui popor ce a considerat pastrarea
traditiei o datorie si o onoare.

BIBLIOGRAFIE
Ion Apostol Popescu : "Studiu de folclor si arta populara"
Revista "Invatamantul prescolar" 1-2 2000

793
 Implicarea familiei în cadrul parteneriatului grădiniță-familie

Prof. Constantinescu Mihaela

Grădinița Nr. 62, București
 
      Parteneriatul presupune realizarea unei alianțe pentru atingerea unor obiective comune.
Familia este o sursă principală de informații privind relațiile interpersonale dintre membrii acesteia,
așteptările privind educația copilului, stilul educațional, valorile promovate, climatul educațional,
responsabilitățile pe care copilul le îndeplinește.
Părinții trebuie să fie încurajați să participe alături de copii la diverse activități desfășurate în
grădiniță. Aceștia se vor simți mult mai implicați dacă sunt făcuți să înțeleagă programul grădiniței,
modul și rațiunile după care el este alcătuit.
Întâlnirile cu părinții trebuie să fie frecvente. Se pot organiza pentru părinți lectorate despre
nutriție, probleme speciale ale copilăriei, dezvoltarea copilului. O dată ce înțeleg problemele și cum
pot contribui la rezolvarea lor, părinții pot oferi un sprijin substanțial.
Contactul cu părinții trebuie menținut pe tot parcursul anului școlar.
Educatoarele trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării activităților zilnice, asigurării
educației și întâmpinării nevoilor sale. De asemenea, educatoarele trebuie să asigure părinților
diverse ocazii de a se implica în programul grădiniței, comunicând zilnic, povestindu-le despre cum
și-a petrecut copilul lor timpul, ce activități de învățare s-au desfășurat sau anunțându-i ce activități
sau întâlniri au planificat.
Modalități prin care se poate realiza parteneriatul dintre grădiniță și familie:
 Întâlnirile individuale periodice;
 Întâlnirile de consiliere cu părinții, săptămânal. Pentru că aceste întruniri sunt destinate
părinților, subiectele alese trebuie să fie de interes pentru aceștia;
 Vizitele la domiciliu. Acestea trebuie să aibă loc doar după consolidarea relației de încredere
dintre un părinte și educatoare. Foarte important este ca părintele să nu resimtă aceste vizite
ca fiind abuzive, ci ca modalități de colaborare partenerială.
 Serbările constituie un prilej de cunoaștere și de satisfacție reciprocă pentru realizările
copiilor. Părinții se pot implica în desfășurarea serbărilor, în confecționarea costumelor sau
decorului, în organizarea unor mici petreceri pentru copii la sfârșitul acestor serbări.

794
Modalități de îmbunătățire a colaborării familiei cu grădinița:
o Explicarea părinților despre importanța colaborării grădiniță-familie în beneficiul copiilor;
o Explicarea modului de desfășurare și a beneficiilor aduse și de alte tipuri de activități;
o Planificarea activităților cu părinții în funcție de timpul acestora.

Bibliografie:
Dumitrana, Magdalena, ,,Copilul, familia și grădinița”, Editura Compania, București, 2000
Mateiaș, Alexandra, ,,Copiii preșcolari, educatoarele și părinții. Ghid de parteneriat și consiliere”,
E.D.P., Bucuresti, 2003

795
 PROMOVAREA IMAGINII ȘCOLII:
„Surprinde-l pe Moș Crăciun”

Unitatea de învățământ: Școala Gimnazială „Coresi” Târgoviște

Numele și prenumele cadrului didactic: CONSTANTINESCU MONICA GABRIELA
Clasa: a-V-a A
Categoria de bună practică: derularea parteneriatelor cu părinții/ cu comunitatea locală/ cu ONG-
urile
Prezentare:

Târgul de Crăciun – activitate de voluntariat: strângere de fonduri în scop caritabil

Deja la a treia ediție, Târgul de Crăciun de la Școala Gimnazială „Coresi” din Târgoviște
este o parte din visele noastre devenite realitate. Și pentru că dorim să fim mai buni, mai generoși și
mai sufletiști acum, în pragul Crăciunului, NOI, cadrele didactice împreună cu elevii și părinții
acestora, ne-am gândit să ne lăsăm purtați de firul poveștii din „Fabrica de visuri” și să continuăm
să clădim vise, speranțe, gânduri frumoase, să împlinim dorințe, să animăm suflete.
Crăciunul este una dintre cele mai frumoase sărbători ale anului – a bucuriei și a familiei
care, dincolo de fascinanta imagine a lui Moș Crăciun și a preparatelor tradiționale, este încununată
de:
Credință,
Realizare,
Armonie,
Cutezanță,
Iubire,
Uniune,
Năzuință.
Elevii s-au mobilizat cu mult timp înainte de perioada sărbătorilor, pentru a veni în
sprijinul colegilor lor cu dificultăţi materiale. Astfel, au pregătit, împreună cu cadrele didactice, dar
şi cu părinţii, standuri diverse pentru Târgul de Crăciun. S-a dorit pătrunderea într-o lume magică
de basm, fără zmei sau vrăjitoare, pe tărâmul generozității și a „bunului gust” (dacă ne referim atât
la calitatea târgului, cât și la delicatesele vândute, acel „ceva dulce” tentant!). Elevii au
comercializat prăjituri de casă, dar şi donate de firme specializate, obiecte handmade, ceai, cafea
sau suc de fructe. Personaje din poveşti au animat acţiunea cu momente artistice, iar colindele şi

796
voia bună au adus farmecul sărbătorilor de iarnă şi bucuria în sufletele participanţilor. Să nu uităm
de momentul feeric al lansării baloanelor cu heliu și leduri, care au întregit atmosfera de basm a
evenimentului, surprinzând prin semnificația lor: lumină la propriu, speranță la figurat.
Târgul propriu-zis a avut ca scop atât prezentarea, cât şi valorificarea produselor specifice
Crăciunului: de la obiecte decorative, desene, suporturi pentru lumânări, felicitări, globulețe
personalizate, etc. (realizate de copii în cadrul unor ateliere de lucru) până la produsele de patiserie
tradiţională, specifice acestui sezon, împărțitul covrigilor și a plăcintelor, gogoși, ciocolată caldă,
ceai.
Năpădiți de emoția evenimentului, dar și de trăirile acestor „vânzători de zâmbete”, am
reușit să ne atingem obiectivele: am putut ajuta atât copiii din școala noastră, mai puțin favorizați,
orfani sau cei care au condiții sociale dificile, cât și pe cei din spitale, cu probleme de sănătate
cărora le-am animat spiritul acum în pragul sărbătorilor. Cu siguranță beneficiile sunt mult mai mari
deoarece elevii și-au dezvoltat competenţele antreprenoriale, dar şi spiritul civic, au învățat să
relaționeze cu ceilalți colegi de clasă, dar și cu profesorii din școală, îmbunătățidu-și comunicarea
verbală, paraverbală și nonverbală, s-a intensificat relația dintre copii, părinți și învățător/profesor
prin implicarea familiei în crearea decorurilor, a stand-urilor cu produse destinate vânzării, dar, mai
ales, prin emoția pe care cei mici au provocat-o părinților lor.

Diseminarea activității:

797
798
 SERBĂRILE ȘCOLARE – MOMENTE DE REFERINȚĂ ÎN VIAȚA
COMUNITAȚII

Întocmit,
Înv. Constantinovici Ana( Școala Primară Păiseni- Cornu Luncii) și prof.
Ciobîcă Alina(Școala Gimnazială Cornu Luncii)

Serbarea școlară reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a înclinațiilor artistice ale elevilor.
Prin conținutul prezentat, școlarii culeg o bogăție de idei, impresii, trăiesc autentic, spontan și sincer
situațiile redate. Exersarea memoriei, stimularea și educarea atenției se pot realiza în cadrul
serbărilor școlare. Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când serbarea reușește să trezească
emoții in sufletul spectatorilor prezenți și aplauze la scenă deschisă.
Serbările școlare pot fi ocazionate de diferite momente semnificative din viața școlii sau
comunității. Am organizat serbări la: Ziua Eroilor, 1Decembrie, sărbătorile de iarnă, 8 Martie,
sfârșitul anului școlar. Momentele deosebite din viața școlii(cercul pedagogic) sau cele din viața
comunității( șapte ani de la sacrificiul suprem al poetului –erou Ioan Grosaru) au fost marcate prin
programe artistice care au reușit să impresioneze pe cei prezenți (localnici, personalități politice,
militare, alte persoane) veniți din diferite localități ale țării. Aceste manifestări artistice i-au făcut pe
copii să se bucure, să ia atitudine, le-a înaripat gândirea, le-a înflăcarat inima pentru tot ce este bun
și nobil.Serbările s-au desfășurat în diferite locuri: școli( Cornu Luncii, Sasca Mare, Păiseni),
biserică, Monumentul Eroilor, Casa Memorială „Ioan Grosaru” etc .
Un ecou deosebit în presa locală, centrală și militară a avut comemorarea a șapte ani de la moartea
eroului Ioan Grosaru, eveniment de amploare la care elevii Școlii Primare Păiseni au impresionat
prin programul artistic prezentat.
Copiii și-au găsit în momentele artistice un mijloc de trăire emoțională potrivit cu firea lor, iar
această trăire este nu numai plăcută ci și necesară. Fără momente artistice, întreaga viață a copilului
degenerează ca o floare lipsită de apă și soare.
Serbările școlare sunt momente de satisfacție și bucurie, cu o încărcătură emoțională puternică ce
dezvoltă la elev capacitatea de a simți, înțelege și crea frumosul.
Obiceiurile, cântecele populare, doinele, jocurile și strigăturile ce s-ar putea crede că-s deja de mult
uitate, la serbările pe care le-am prezentat s-au auzit ca un legământ cu trecutul, au adunat părinți,
bunici, admiratori și alte persoane amintindu-le că și ei au fost cândva copii, retrăind amintirile
fiecăruia dintre ei.Orice serbare a presupus muncă și multă răbdare cu copiii, dar când părinții au
fost mulțumiți și elevii încântați, efortul depus nu a mai contat in comparație cu sentimentul de
împlinire și mândrie sufletească.Programele artistice organizate cu școlarii mici sunt evenimente de
seamă în viața lor, constituind prilejuri de destindere, de bună dispoziție, deprinzându-i să-și
stăpânească emoțiile provocate de prezența spectatorilor. Serbările prezentate au fost organizate
fie ca o manifestare artistică a clasei, fie ca o sebare organizată pe școală . Au fost însă și situții
când elevii au fost solicitați să participe la spectacole festive organizate la nivel de comună sau la
concursuri și festivaluri( elevii Ciuhan Narcisa și Plăcintă Gheorghe au participat la numeroase
concursuri unde au obținut premii importante. Se poate menționa prezența acestor copii la o serie de
emisiuni folclorice televizate).
Serbarea iernii cu sărbătoarea Crăciunului și a Anului Nou, serbarea primăverii cu sărbatoarea de 8
Martie, cea dedicată zilei de 1 Iunie, cea de sfârșit de an școlar, precum și „Serbarea
abecedarului” au fost spectacole de neuitat.
Dintre toate programele artistice prezentate, serbarea pomului de iarnă a fost cel mai plăcut
eveniment. Apariția lui Moș Crăciun a creat copiilor prezenți clipe de neuitat, iar bradul împodobit
i-a transpus într-o lume de basm.

799
Prezența moșului i-a emoționat, dar i-a pus în situația de a-și stăpâni emoțiile .
În acel moment Moșul și-a exprimat doar încrederea în copii, și părerea că, indiferent care le sunt
lipsurile, ele vor fi îndreptate.
Daca ne referim la serbarea de sfârșit de an, trebuie să subliniem că, pe lângă faptul că aceasta este
prilej de bucurie pentru copii și satisfacție pentru munca unui an încheiat cu succes, este în același
timp chiar un examen asupra cunoștințelor, priceperilor și abilităților pe care și le-au insușit și
format copiii.Am acordat o deosebită grijă acelor copii care manifestă anumite înclinații artistice,
creând pentru aceștia un climat propice pentru a le dezvolta mai mult( C.N. și P.G.), iar pe de altă
parte ne-am îndreptat atenția și am sprijinit acei copii care au întâmpinat unele greutăți în însușirea
diverselor forme de manifestare artistică.
La reușita unui program artistic, o contribuție însemnată a avut-o costumația si decorul. O deosebită
impresie a creat purtarea costumelor populare specifice zonei de proveniență.
Dincolo de emoțiile puternice pe care le provoacă serbările, fără veselie, fără joc si cântec, fără
înțelegere și iubire, lumea copilului ar fi ștearsă și săracă.
 
 

800
 Implicarea părinţilor în activităţile educative

Prof. înv.primar Daniela Simona Contraş – Şcoala Gimnazială „Aron Cotruş”

Arad
Motto:
“Eu sunt copilul. Tu ții în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă
voi reușii sau voi eșua în viață! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire.
Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!” (din Child’s Appeal)

Scopul proiectelor educative în parteneriat cu părinții constă în dezvoltarea de activității

extracurriculare prin implementarea unui program educativ diferit de orarul școlar zilnic- menit să
asigure eficientizarea parteneriatului școală – părinți la implicarea acestora din urmă în activitățile
propriilor copii.
Parteneriatul cu părinții și implicarea acestora în activitățile educative ale elevilor joacă un
rol important atât în relația părinte - școală cât și în relația părinte – elev.
Fără sprijinul activ al părinților, școala nu poate realiza obiectivele educaționale stabilite,
oricât de competenți ar fi educatorii.
“Cei șapte ani de casă” sunt esențiali pentru dezvoltarea ulterioară a copiilor noștri. Profesia
și calitatea vieții lor sunt determinate de educația copiilor din timpul copilăriei. Aici, părinte este
actorul principal. Se știe că în copilul nostru găsim un bun imitator al părintelui. Noi suntem cel mai
bun exemplu pentru ei. De aceea ceea mai bună și mai corectă cale de a stabili anumite așteptări
pentru copii este să fim exemple de valori pentru ei, apoi să le observăm cu răbdare eforturile lor de
a le aplica. Efortul copilului trebuie răsplătit pentru a-l ajuta să-și câștige încrederea în sine.
Încrederea, răbdarea, responsabilitatea, empatia, toate trebuiesc sădite și cultivate înainte de a trece
pragul școlii.
Părinții trebuie să cunoască, să devină conștienți de influenta pe care o exercită prezența lor
în viața copilului, să fie convinși că educația dată copilului, pentru societatea actuală este diferită de
cele precedente, că societatea actuală va fi diferită de cea actuală, iar copilul trebuie pregătit
corespunzător.
Educația este cea care desăvârșește ființa umană, educația pe care copilul o primește în
familie, în școală și de la comunitate.
Părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor lor. Școala reprezintă doar o parte din
educația copilului, o bună parte a educației realizându-se în afara școlii.
O comunicare eficientă care are la bază încrederea, răbdarea, empatia va conduce, cu
siguranță, la reușită.

801
 ROLUL PĂRINȚILOR ÎN ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE

Prof. Gabriela-Laura Copilău – Liceul Teoetic ”Paul Georgescu” Țăndărei,

Ialomița

Sistemul de învățământ are la bază participarea a trei ”actori” principali: elevul care se află în
centrul sistemului, școala și familia.
Familia trebuie implicată în viața școlii permanent, în diferite tipuri de activități și încheie în acest
sens un cotract de parteneriat la fiecare început de ciclu de învățământ.
Motivația elevului este esențială în tot ceea ce face. Elevii care au părinții implicați în activitățile
organizate în școală sunt echilibrați emoțional și reușesc să-și cunoască părinții dintr-un alt sistem
de referință.
Activitățile extrașcolare permit multe abordări ale relației Elev-Familie-Școală. În elaborarea
Proiectului pentru ”Școala Altfel” , părinții propun tipuri de activități extracurriculare ceea ce
dovedește dorința acestora de a participa activ în viața de la școală a propriilor copii.
Cele mai frumoase și eficiente activități extracurriculare sunt cele în care temele propun realizarea
concretă a unor obiecte sau cele în care părinți și elevi învață deodată (o limbă străină, un joc, un
cântec, etc.)
Aceste activităţi extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au
experimentat relaţii inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv,
atitudinea faţă de şcoală.
Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil, părinţii
simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile extraşcolare,
bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează
acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul
practic, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale.
Aceste tipuri de activități care implică toți „actorii„ sistemului în același timp reprezintă în multe
cazuri un mod de dezvoltare a inteligenței sociale pentru mulți elevi.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.

802
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre care
Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:

1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din

jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte atunci când este elev aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii lui
care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.

Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
Daniel Goleman - Inteligența emoțională

803
 Importanta relatiei parinte - scoala

Autor …Copos Cosmin Nelu

Implicarea unui parinte in educatia scolara a copilului presupune In primul rand, interesul

acordat in alegerea scolii copilului, cunoasterea profesorilor sai, a curriculumului scolar si

comportarea si rezultatele scolare ale copilului. A fi un parinte ce participa activ in educatia scolara

a copilului nu inseamna doar a verifica notele sale si a ajunge la sedintele cu parintii!

Din ce in ce mai multi, se pune accent pe implicarea parintilor in educatia scolara a copilului,

pe cooperarea intre parinti si profesori – unele scoli propun din ce in ce mai multe sedinte si

activitati prin care parintii si profesorii sa se cunoasca si sa colaboreze impreuna spre binele

copiilor. Educatia de acasa si cea scolara trebuie sa reprezinte un continuum: este benefic pentru

copil ca parintii sa cunoasca ce se intampla la scoala si ca profesorii sa cunoasca situatia familiala.

Cooperarea dintre familie si scoala aduce beneficii majore in ceea ce priveste comportarea

copilului la scoala si rezultatele sale scolare. Si aceasta nu numai pentru ca prin participarea

parintilor, copilul este observat din ambele parti (parintii fiind instiintati de orice problema), ci

pentru ca vazandu-si parintii interesati de educatia sa, copilul se va stradui mai mult si va avea un

sprijin. Multe dintre problemele legate de rezultatele elevilor provin din lipsa de interes a parintilor

fata de ceea ce fac la scoala.

804
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Profesor Copoț Mihaela

Liceul cu Program Sportiv Piatra Neamț

Dezvoltarea personalității elevilor este preocuparea primordială a cadrelor didactice în scopul

modelării întregii activități psihice ale elevilor și a conduitei acestora conform cerințelor societății
în care trăiesc.
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei
optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea
comportamentului creativ în diferite domenii.
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare realizate în clasă.
Ele urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiilor primite, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale
ştiinţei, contribuie la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, ceea ce contribuie la
formarea personalităţii elevilor. În acest sens şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de
activitate care îmbracă cele mai variate forme. În cadrul activităților extracurriculare elevii deprind
folosirea diverselor surse informaționale, se autodisciplinează, învață să învețe, iar cadrul didactic
poate să le influențeze dezvoltarea unor aptitudini speciale, să-i antreze elevii în activități cât mai
variate și bogate în conținut să le cultive interesul pentru activități socio-culturale. Activităţile
extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie,
facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Una dintre ideile de bază ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ, cercetător,
participant conștient la propria dezvoltare, independent. Educaţia extraşcolară-nonformală permite
adâncirea cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea
interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite
dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera în
rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive de caracter.
De aceea proiectarea unor activități extracurriculare în parteneriat cu părinții este deosebit de
benefică indiferent de vârsta elevilor.
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior școlii.
Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că este prea mult pentru el, că este copleșit de
activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții sunt puși în fața unei game variate de
activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de a le face loc tuturor este mare.
Parteneriatul școală-părinți în derularea activităților extracurriculare are efecte benefice atât pentru
elevi, pentru parinți cât și pentru relatia dintre părinți și proprii lor copii. În cazul elevilor

805
participarea părinților la diferite activități extracurriculare asigură dezvoltarea unui mediu propice
învăţării şi educării, stimulează şi promovează capacităţile creatoare ale copiilor prin organizarea de
concursuri, serbări, expoziţii, contribuie la îmbunătăţirea situaţiei şcolare, stimulează activităţile în
grup iar copiii vor descoperi în părinţi adevăraţi prieteni.
Prin acest tip de activitate, profesorul are oportunitatea să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le
influenţeze dezvoltarea. Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de profesor, de talentul
său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a
posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi.
Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ
modern”, 2005
Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;

806
 PROIECT DE VOLUNTARIAT

Prof. Jurj Ioana –Mihaiela

Prof. Corbu Simona- Dalina
„Aceasta înseamnă a trăi, să nu trăieşti doar pentru tine!”
(Menander)
A. DATE PROIECT
a. Titlul : ,,Săptamâna legumelor şi a fructelor donate’’
b. Domeniul şi tipul de educaţie în care se încadrează: Voluntariat
c. Tipul de proiect: regional
B. APLICANTUL
Coordonate de contact: Şcoala Gimnazială Nr. 1 Rieni, loc. Rieni, nr. 152 A, jud. Bihor, Tel./fax.
0259329248 , e-mail : scoalarieni@yahoo.com
Responsabil : dir. prof. Florincuţa Corina
Coordonator SNAC: prof. Jurj Ioana - Mihaiela
Coordonator proiect : prof. Jurj Ioana- Mihaiela , prof. Corbu Simona- Dalina
C. CONTEXT

Activităţile de voluntariat constituie o experienţă bogată de învăţare, facilitează dezvoltarea

de capacităţi şi competenţe sociale şi contribuie la dezvoltarea sentimentului de solidaritate. Acestea
sunt benefice pentru voluntar ca individ, pentru comunităţi şi societate în întregul ei şi reprezintă un
mod de a aborda nevoile şi provocările umane, sociale, intergeneraţionale şi de mediu.
D. DESCRIEREA PROIECTULUI

Scop: promovarea participării civice şi a angajamentului interpersonal într-un context comunitar.

Obiective: implicarea elevilor, cadrelor didactice și a altor voluntari în cadrul unor proiecte ce
vor fi realizate împreună cu calugariide la manastire; educarea sentimentelor de prietenie, toleranță,
armonie și bună dispoziție în relațiile cu copii din alte grupuri; dezvoltarea abilităților de
comunicare eficientă, de lucru în echipă, de asumare a responsabilităților.

Grup ţintă:
 direct: 10 elevi clasele I - VIII
 indirect: ceilalţi elevi, părinţii elevilor , comunitatea locală
Durata: 19.11.2017- 23.11.2017

807
 E. CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR:

Nr. Activitatea Grup ţintă Termen Responsabil Rezultate Obs.

crt
1. Prezentarea proiectului -toti elevii 19.11.2017 Prof. Responsabil Luarea la
voluntari; SNAC , Jurj cunostinta a
-cadre Ioana proiectului
didactice
voluntare
2. Elevii voluntari, împreună -elevii din 20.10.2017- Profesorii din Produsele
cu echipa de proiect şi grupul ţintă; 21.10.2017 echipa de proiect colectate
coordonatorul proiectului -cadrele
colectează produse pentru didactice
Schitul Huta Finis. implicate în
proiect
3. ,,O fapta buna cu un fruct -elevii din 22.11.2017 Responsabil Produsele
si o leguma.`` grupul ţintă; SNAC, prof. Jurj donate
Elevii voluntari vor pregăti Ioana
produsele aduse si vor sorta -cadrele
legumele si fructele. didactice Prof. diriginti
implicate în
proiect

F. EVALUARE – CALITATE
Evaluare internă: Întâlniri ale membrilor echipei de proiect
Evaluare externă: Raport final
G. MONITORIZAREA PROIECTULUI
– album cu fotografii de la toate activităţile de fotografii, portofoliu cuprinzând: proiectul,
protocoale ale activităţilor derulate; proces-verbal de la întâlnirea de lucru a echipei de
proiect pentru organizarea activităţilor

H. REZULTATE: CALITATIVE-CANTITATIVE
-Creșterea stimei de sine ;
-Responsabilizarea elevilor și cadrelor didactice prin implicarea în acțiuni comunitare ;
-Promovarea imaginii școlii în comunitate ;
- Întărirea parteneriatului cu alte instituții școlare ;
I. DISEMINAREA PROIECTULUI
S-a realizat atât pe parcursul derulării proiectului, cât şi la sfârşitul acestuia. Astfel:
– prezentarea proiectului în şedinţa Consiliului profesoral; public ţintă: 30 de persoane;
postarea rezultatelor obţinute la sfârşitul anului pe blogul şcolii; public ţintă: 250 de
persoane

J. IMPACTUL PROIECTULUI
- dezvoltarea deprinderilor de lucru în grup, colaborare şi întrajutorare.

808
 ,,Magia sărbătorilor de iarnă ,,
PROF. PT. ÎNV. PRIMAR CORCEA ADRIANA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ JAMU MARE

SERBARE DE CRACIUN- DATINI SI OBICEIURI

Clasa a I 20 dec.2018

Prezentator : Ninge. Ninge alb şi blând peste ţară.

La porţile sufletelor noastre de creştini bat Sfintele Sărbători de iarnă.
Astazi, elevii clasei a IV-a vor prezenta un program artistic cu datini şi obiceiuri de iarnă.

Bine-aţi venit la noi, aici!

Bine-aţi venit, părinţi, bunici!
Programul nostru să vă fie
Prilej de bucurii şi veselie.
Dragi invitaţi, vă rog să ascultaţi,
Apoi, firesc, să şi aplaudaţi.

MOŞUL : - Măi Marie, mai lasă pregăteala că e destul pentru azi!

Stai şi tu lângă mine că trebuie să vină colindătorii! Ai pregătit colacii şi nucile?
BABA : - Sunt gata de mult! Numai să vină!
MOŞUL :- În sara asta-i mare sărbătoare
Pentru întreaga suflare!
Asta este seara sfântă
Când colindele se cântă!
Este seara de Ajun
A bătrânului Crăciun!

( COPIII): - Primiţi colindătorii?

MOŞUL şi BABA: - Primim, primim!!!
Intră copiii cântând: “O, CE VESTE MINUNATĂ!”
O, ce veste minunată Că la Viflaim Maria,
În Betleem ni s-arată, Săvârşind călătoria
C-astăzi s-a născut Într-un mic sălaş,
Cel făr’ de-nceput Lângă acel oraş
Cum au zis prorocii. A născut pe Mesia.

BABA : - Îţi aduci aminte, moşule, ce frumos era când mergeam cu colindatul şi era zăpada
mare, mare?
MOŞUL :- Măi, babo, vin colindătorii. Lasă amintirile şi ai grijă de covrigi!
COLIND: Deschide usa crestine

Deschide usa crestine - bis

Ca venim si noi la tine,
La multi ani, multi ani cu bine.

Noi la Viflaim am fost - bis

Unde s-a nascut Hristos,

809
 La multi ani, multi ani cu bine.

Si-am vazut si pe-a sa Mama - bis

Pe care Maria-o cheama,
La multi ani, multi ani cu bine.

Cum umbla din casa-n casa - bis

Ca pe Fiul sau sa-l nasca,
La multi ani, multi ani cu bine.

Umbla-n jos si umbla-n sus - bis

Ca sa-L nasca pe Iisus,
La multi ani, multi ani cu bine.

Tot umbland gasi apoi - bis

Un staul mandru de oi,
La multi ani, multi ani cu bine.

Ingerii din cer coboara - bis

Staulul de-l inconjoara,
La multi ani, multi ani cu bine.

BABA: - Haideţi, oameni buni, poftiţi,

Lângă noi acum să fiţi
Pe Hristos dacă-l iubiţi
Cu noi ca să prăznuiţi
Că-i sara Ajunului
Sfântului Crăciunului!

C 1.Am venit să colindăm,

De bine să vă urăm,
Sănătate şi noroc
Şi tot anul plin de rod!

C2.Şi dacă tot am venit

Vom petrece negreşit
Vom cânta şi vom juca,
Colinde vom asculta
Şi proverbe, zicători,
Cum e datina la noi!

C3.Ce drag mi-e satul nostru,

Căsuţe ca-n poveşti,
Izvor de dulci miresme
Şi datini strămoşeşti.
Ce dulce-i versul doinei,
Şi cum să nu-l îngâni,
El e comoara vie,
Lăsată din bătrâni

C4.Când e al pâinii praznic,

Lângă izvor vin toţi

810
 Şi chiuie şi saltă,
Bunici şi strănepoţi.

C5.Ei, da vorba multă-i sărăcia omului!

Mai bine hai să cântăm un cântecel de iarnă!

CÂNTEC: “ A NINS PE LA NOI,,

C6. Fiecare pom din lume

Are o poveste-anume.
Dar e una de demult
Şi pe-aceea o ascult-
Totdeauna de Crăciun
Daţi-mi voie să v-o spun:

(Sceneta BRADUL CREDINCIOS)

COPIL 1
Maica Pruncului IIsus,
Alergând în jos şi-n sus
Fiului Său Preacurat
Adăpost i-a căutat.
Dar după o zi întreagă,
Obosită, fără vlagă,
S-a oprit şi s-a rugat
De-un stejar verde rotat

MAICA DOMNULUI:
O, stejare credincios,
Lasă-ţi crengile în jos,
Frunza lor pe noi să cadă,
Ostaşii să nu ne vadă.
Ajutor de ne vei da,
Bine-te-voi- cuvânta!

STEJARUL:
Maică Sfântă iubitoare,
Frunza mea e foşnitoare,
Zi si noapte n-are tihnă,
Nu găseşti sub ea odihnă!
Iar de-ţi plânge copilaşul
Îl va auzi ostaşul.

INGERUL 1:
Cât puteai să fii de bun!
Dar n-ai fost şi ţie-ţi spun:
Toamna când o să coboare
În coroana-ţi foşnitoare,
Verdele să-ţi ruginească,

811
Vântul să ţi-o desfrunzească,
Frigul iernii îngheţat
Să-l întâmpini dezbrăcat.
Frunzele să-ţi crească iară
Doar târziu, în primăvară!

MAICA DOMNULUI
Mă rog ţie, fagule:
Primeşte-mă, dragule,
În frunzişul tău umbros
Ca să-l aperi pe Hristos.
Ajutor de ne vei da,
Bine-te-voi-cuvânta!

FAGUL
Cât de mult mi-ar place mie
Din ramuri să-Ţi fac chilie,
Dar mă tem, oastea când vine,
Pruncul Tău să nu suspine
Şi pentru acestă vină
Să mă taie din tulpină!

INGER 2
Nici tu nu vrei să fii bun!
De aceea ţie-ţi spun:
Teme-te când în pădure
Va intra om cu secure,
Căutând din loc în loc
Lemne bune pentru foc,
Căci atunci tulpina ta
Se va prăvăli şi ea.

MAICA DOMNULUI
Brad înalt cu frunza deasă,
În umbrarul tău mă lasă,
Căci ostaşi cu lănci de fier
Viaţa pruncului mi-o cer!
Ajutor de ne vei da,
Bine-te-voi-cuvânta!

BRADUL
Maica Domnului Hristos,
Eu îţi mulţumesc frumos
Că pe mine m-ai văzut
Şi-ajutorul mi-ai cerut!
Pruncului înfăşeţel
Îi voi face legănel
Şi încet îi voi doini
Până ce va adormi.
Din răşină- tămâioară

812
 I-oi aprinde către seară,
Iar din conurile mele
O să-i fac lumânărele
Pân’ la răsărit de stele.
( Bradul o cuprinde şi o acoperă până când trec ostaşii)

OSTAŞUL 1
N-a fost drum, n-a fost cărare,
N-a fost apă curgătoare
Şi nici cuib de zburătoare
Să nu le fi cercetat,
Dar de urmă nu le-am dat !

OSTAŞUL 2
Acest loc împădurit
Duce până în Egipt.
Printre fagi, printre stejari
Se ascund mereu fugari.
Prunc şi Maică de-au ajuns
Pe aici s-or fi ascuns,
Pe sub frunzele bogate.
Să le răscolim pe toate !

OSTAŞUL 3
Bradul nu l-am cercetat !
Oare cum de l-am uitat ?
(Dă ocol bradului.)
Nu e nimeni! E pustiu!
Să plecăm că e târziu!

MAICA DOMNULUI
Mulţumescu-ţi brad frumos,
Ai fost bun şi credincios!
Fapta ta cea minunată
Va primi sfântă răsplată:
De acum până-n vecie,
Lumea trebuie să ştie
Că eşti Pomul de Crăciun
Pentru tot creştinul bun.
An de an, copii din cor
Ţi-or cânta colindul lor
Cu vers dulce şi duios
Brad frumos şi credincios,
Şi cu ei va fi Hristos!

CÂNTEC: BRĂDUȚ IUBIT

I.Noi ție îți cântăm,

Brăduț iubit!
Și mult ne bucurăm
Că ai venit.

813
 Refren:
Clopoței și beculețe,
Steluțe și globulețe
Te fac mai frumos
Și mai luminos.

II. Din munte te-ai născut,

Brăduț iubit!
Și drum lung ai făcut,
Ești obosit.

Refren:
Clopoței și beculețe,
Steluțe și globulețe
Te fac mai frumos
Și mai luminos.

III. În casă te așezăm,

Brăduț iubit!
Pe Moșu-l așteptăm,
Iat-a sosit!

Refren:
Clopoței și beculețe,
Steluțe și globulețe
Te fac mai frumos
Și mai luminos.

Și an de an de-acum,
Brăduț iubit!
În seara de Crăciun
Vei fi dorit!

Refren:
Clopoței și beculețe,
Steluțe și globulețe
Te fac mai frumos
Și mai luminos.

SCENETA: POVESTEA LUI MOȘ CRĂCIUN

C7.Umblă maica-n sus și-n jos

Ca să-l nască pe Hristos.
Umblă maica-n jos și-n sus
Ca să-l nască pe Iisus.
Și se oprește-n al ei drum
La casa unui bătrân,
Cu numele de Crăciun.

- Bună ziua, omule!

Lasă-mă în casa ta,

814
 Că afară-i vreme rea!
C8.Astfel, Măicuța grăia:
-Astăzi, Domnul Sfânt se naște
Bucurie vei cunoaște!

C8.Dar Crăciun, tare hapsân

Era-n casa lui stăpân,
Pe Maica n-a ascultat-o
Și pe loc a alungat-o.

C9.Maica plângea de durere

Nici nu mai avea putere,
Ca să meargă undeva.
Și atuncea o chema
Pe nevasta lui Crăciun.
Și-o ruga cu glas fierbinte
S-o lase-n grajd, la vite.
Și acolo, pe fân, jos
S-a născut Domnul Hristos!
Colind
La Viflaim, colo jos,
Cerul arde luminos,
Preacurata
Naşte astăzi pe Hristos.

Naşte-n ieslea boilor

Pe-mpăratul tuturor,
Preacurata
Stă şi plânge-ncetişor.

N-are scutec de-nfăşat,

Nici hăinuţe de-mbrăcat,
Preacurata
Pentru fiul de-mpărat.

Nu mai plânge Maica mea,

Scutece noi îţi vom da
Preacurata
Pentru Prunc de-L înfăşa

C8.Ieslea-n rai s-a prefăcut,

Când s-a născut Fiul Sfânt.
Mii și mii de luminele
Străluceau ca niște stel.
Fânu-n flori se prefăcea,
Maica se-nveselea
Pruncul Sfânt îmbrățișa.

- Taci Fiule, nu mai plânge!

Că m-oi duce, ți-oi aduce,
Scutec de înfășat
Și cununi de aur pe cap.

815
 C10.Moasa Crăciuneasă
La suflet aleasă
Se umple de milă
De Maica copilă
Cu Pruncul plăpând
La sân legănând.
Pânza albă și curata
I-a adus de-ndată
Pruncul a-nfășat
Maica l-a culcat.

C11.Craciun mânios
Om răutacios
Pe-a lui Crăciuneasă
La suflet aleasă,
O ia la bătaie
Mâinile îi taie.

C12.Dar, vaai, ce minune!

Căci la loc îi pune
Mâinile îndată
Maica Preacurată.

C13.Crăciun de-a văzut,

Îndată-a căzut
Cerandu-și iertare
Cu lacrimi amare.

C14.Zice Maica Sfântă,

Către el cuvântă:
- De vrei îndurare,
De la prunc iertare,
Daruri la copii,
Multe bucurii,
Să le dai mereu
Pentru Dumnezeu.

C15.Iar Crăciun , omul cel rău,

Tare mult a suferit
Și să știți că s-a căit.
Daruri multe a cumpărat
Pentru Pruncu de-nfășat
Și s-a făcut un om bun
Cum e astăzi Mș Crăciun.

CÂNTEC : 7 / 19 neg CD E MOȘ CRĂCIUN

I. Eu știu un moș cu plete dalbe

Care-n tot anul vine la copii,
Sub bradul strălucind de salbe,
Să le așeze multe jucării.

816
 Refren: Și dacă ninge, și dacă plouă,
Și dacă iarna întârzie pe drum,
Moșul acesta ce ni-I drag nouă
Vine! Vine! E Moș Crăciun!

II. Eu știu un moș cu suflet mare

Care, în sacul greu și încărcat,
Are un dar pentru oricare
Și nu vrea plată, doar un gând curat.

Refren: Și dacă ninge, și dacă plouă,

Și dacă iarna întârzie pe drum,
Moșul acesta ce ni-I drag nouă
Vine! Vine! E Moș Crăciun!

III. Eu știu un moș ce niciodată

La trup și suflet nu va-mbătrâni,
Ce va veni ca altădată,
Cât timp pe lume vor mai fi copii.

Refren: Și dacă ninge, și dacă plouă,

Și dacă iarna întârzie pe drum,
Moșul acesta ce ni-I drag nouă
Vine! Vine! E Moș Crăciun!

PREZENTATORUL: Din cireşul veşniciei

S-a mai scuturat o floare,
Anul Vechi în grabă trece
Anul Nou acum apare.

SCENETA: ANUL NOU ŞI ANUL VECHI

Anul Nou: - costum alb; Anul Vechi: costum peticit, gârbovit de ani

Anul Vechi: Frunză verde de mărar,

Bună seara, gospodar!
Puţin am să vă vorbesc,
Anul Nou să-l întâlnesc.
Anul Vechi sunt, şi nu mai pot
Zilele să le mai port.
Iar Anul Nou întârzie
Şi vreau repede să vie.
Să-i dau zilele în spate
Să le ducă mai departe.

Anul Nou:: - Bună seara, veterane!

Anul Vechi:: - Bun întâlniş, căpitane!
Anul Vechi:
Dragii mei, eu sunt bătrân,
Să vină alt an mai bun!

817
 Nu vă supăraţi că plec…
Pe la voi am să mai trec,
Când veţi retrăi în minte
Gânduri, fapte şi cuvinte.
Ştiu că nu e grabă mare…
Dar sunt gata de plecare.
Anul Nou este pe drum
Şi soseşte chiar acum.

Anul Nou:
Bine v-am găsit, voinici!
Ce faceţi cu toţi aici?
m-aşteptaţi? Uite-am venit!
Multe eu v-am pregătit:
Bune, rele… vom vedea,
Cu ele ne-om descurca.
Nu e timp să-ntrebăm.
Haideţi să ne bucurăm!

Anul vechi
Nu plecaţi în grabă mare!
Eu mai am o întrebare;
Cum v-a fost până acum?
Am fost rău sau am fost bun?
V-am adus doar bucurie?
Sau tristeţe şi mânie?
Hai, grăiţi adevărat,
Dacă eu v-am supărat!

Copiii:
Nu m-ai supărat nicicum,
Şi asta ţi-o spun acum,
Ca să te duci liniştit
În cer, de unde-ai venit.
Numai note bune-am luat,
Părinţii i-am bucurat
Am muncit şi mult şi bine,
Am fost mulţumit de mine!

Anul vechi
Dragii mei, plec liniştit
După câte-am auzit!
Dar uitaţi-vă la mine;
Să-nvăţaţi la fel de bine!

COPIL:
Iată anul s-a sfârşit,
A crescut şi-a îmbătrânit.
A fost bun sau a fost rău…
Ştie numai Dumnezeu !
Dar noi ştim c-am mai crescut.

818
 Anul repede-a trecut.
Ne-am făcut chiar mai cuminţi……
Întrebaţi-i pe părinţi
Că în anul ce-a trecut
Multe lucruri am făcut:
Am pictat, am desenat,
Despre toate-am învăţat.

MOȘUL: -V-am ascultat, mi-am amintit

C-am fost şi eu ca voi...
Şi ,zău,vă spun:aş da –napoi
Din ani,căci am îmbătrânit...
De-aceea ,dac-aţi putea
Cântaţi-mi și mie ceva...

CÂNTEC:” LA SĂNIUȘ,,

I. E iarnă și ninge
Cu fulgi argintii
Și joaca se-ncinge,
Hai și noi copii!

Refren: La la la! La la la!

La la la la la !
La la la! La la la!
La la la la la !
II. Cu mic și cu mare
Dealul îl urcăm
Și în sănioare
Cu toți ne-avântăm.

Refren: La la la! La la la!

La la la la la !
La la la! La la la!
La la la la la !

III. Coboară, coboară

Săniuța mea!
Și du-mă ca vântul
Prin nămeți de nea!

Refren: La la la! La la la!

La la la la la !
La la la! La la la!
La la la la la !

IV. Și dacă-n troiene

Ne von răsturna,
Vom răde-n hohot
C-așa-i iarna, da!

Refren: La la la! La la la!

819
 La la la la la !
La la la! La la la!
La la la la la !

MOŞUL :
- Măi Marie, mi se pare mie sau se aud clinchete de zurgălăi?
BABA :
- Vin băieţii cu Pluguşorul! Să pregătim darurile pentru ei!

PLUGUŞORUL ŞCOLARULUI

Foaie verde de frăguţă

Bun găsit, dragă găzduţă!
Foaie verde de mărar,
Bună seara gospodar!
Am venit să vă-ntrebăm
Se poate să vă urăm?

Cam pe la Vasile Sfântul

Mi-a zburat căciula vântul
Şi-a dus-o sub fereastră
Chiar la casa dumneavoastră
Şi dacă tot am venit după căciulă …
Să vă zic şi-o urătură!

Aho, aho , copii si fraţi ,

Staţi puţin si nu mânaţi!
Lângă boi v-alăturaţi
Şi cuvântu-mi ascultaţi!
Măi, ne faci boi?
Nu boi….noi.
(Se corectează)
Aho, aho copii şi fraţi ,
Staţi puţin şi nu mânaţi!
Lângă noi v-alăturaţi
Şi cuvântu-mi ascultaţi!
Dragi mămici şi dragi tătici
Bunicuţe si bunici
Surori mari şi surori mici
Am venit să vă-ntrebăm
De putem să vă urăm
Vă spunem că am fost cuminţi
(În cor)
Ne primiţi…?
(Aşteaptă răspuns din sală )
Ne primiţi?
Ne primesc măi….
Hăi!

Să urăm la început
Pentru cei ce ne-au născut
Pentru mama si tăticu

820
 Pentru buna şi bunicu ,

Pentru mama aş dori

Cei mai cuminţei copii.
Câte ţigle pe casă
Atâţia galbeni pe masă
Câte pietre la fântană
Atâtea oale cu smântână.
Copiii singuri să crească
Haine să nu murdărească

Şi îi mai dorim de zor

Să aibă un aspirator
Care singur dintr-o dată
Curăţenia s-o facă.
Şi urează-i acum vere
Mai multe telenovele
Farduri creme şi parfum
Pentru mame ce-i mai bun
Uraţi pentru mama măi
Hăi , hăi!

Să nu credeţi niciodat’
Că pe tata l-am uitat
Îi dorim noi tatălui
Să meargă maşina lui
Doar cu aer şi cu apă
Să nu treacă prim vreo groapă
Salariul să i-l mărească
Copilaşii mari să-i crească!

Şi acasă când revine

Să găsească totul bine
Fără plată la curent
Impozit pe apartament
Lucrul să înceapă la 10
Şi la 3 acas’ să plece
Ia uraţi cu toţi voioşii
Şi pentru tăticii noştri!

Vă lăsăm ca să ghiciţi…
Vom ura pentru…? Bunici!
Draga , buna mea bunică ,
Nici prea mare nici prea mică ,
Care face covrigei
Pentru nepoţeii ei
Care face chec gustos
De-l cunosc după miros ,
Îţi urez să ne tot faci
Mulţi , mulţi ani la cozonaci.
Să îi iei pe nepoţei ,
Să îi duci unde vor ei.

821
 Să-i ajuti să se îmbrace
Prin zăpadă să se joace.
Să îi aduci de la şcoală ,
Să-i păzeşti în caz de boală.
Ştim că numai dumneata
Spui poveşti ca nimenea
Faci plăcintă , tocăniţă
Pentru Ana şi Gheorghiţă
Şi îi stai în drum lui tata
Când fac pozne şi-mi iau plata.

Mânaţi , fraţilor , mai tare

Să audă mama –mare!

Cine-mi zice ,,Ăla micu”?

(toti)
E bunicu!
Cine se închide-n baie
Când ia Rapidul bătaie?
(toti)
E tataie!
Să-i urăm acum şi lui ,
Bunului , bunicului:
Dragul meu bunic sfătos ,
Vreau să fii doar sănătos.
Să ai mult tutun de pipă
Şi-o drăguţă de bunică
Să nu te certe când treci
Să ne iei la câte-un meci.

Bunicii mei ,
(toti)
Şi ai mei , şi ai mei!
Pe lume nu-s alţii ca ei.
Bunicul meu , bunica mea ,
Să stau numai cu ei aş vrea!
Pentru că-s buni bunicii mei
Le spun:,,bunei”.
Mânaţi măi şi pentru ei!
(toti)
Hăăăăi!

Şi acum linişte , vă rog

Că la şcoală mă întorc
Să urăm acum mai tare
Pentru doamne profesoare
Pentru doamne învăţătoare
Eu acum vă mulţumesc
Fiindcă scriu şi socotesc
Ştiu despre Ştefan cel Mare
Ştiu să stau în ,,lumânare”
Ştiu cât fac 9 cu 7,

822
 Ştiu vreo 90 de state
Râuri , munţi şi teoreme ,
Scriu zilnic treizeci de teme
Ştiu cam tot ce s-ar putea
Pentru-un om de vârsta mea.

Împreună aţi lucrat ,

Şi pe noi ne-aţi deşteptat.
Am aflat de ce ninge , de ce plouă ,
Cât mai fac 4x9 ,
Cum să stăm ,,pe loc repaus” ,
Ce e ăla un tronaus ,
Cum se cânta-n ,,la major” ,
Ce face un dirijor…

Am aflat unde e Chile ,

Cât fac 20 de mile ,
Unde fuge soarele ,
Cum mişcăm picioarele ,
Ce a scris Tudor Arghezi ,
Ce religie au chinezii.
Tot ce pregătiţi acasă
Şi ne prezentaţi în clasă.

Din inima mea curată

Mulţumesc încă o dată!
Eu promit de azi-nainte
Să fiu mult…mult mai cuminte!
Să ascult şi să notez
Să învăţ şi să lucrez
Să luăm numai note mari ,
Să fim cei mai buni şcolari!

Ia urează tare, Darie ,

Să se audă-n cancelarie!!!
Hăăăii!!!

Aho , aho , ne-am adunat

Şi-am pornit la colindat.
Am umblat şi am urat ,
Până-n secretariat.
Din zori şi până-n amiază
Şi aicea se lucrează!
Dar putem să năvălim ,
Să urăm să le dorim:
Spor la muncă , sănătate ,
Zile multe-mbelşugate
Bani mai mulţi la lichidare ,
La mulţi ani şi la mai mare!!!
Mâna vere
Cu putere
Şi urează separat

823
 Pentru secretariat!!
Hăăăăiii!

N-am uitat în şcoală

Cine mătură şi spală
Cine strânge după noi
Tone de gunoi.
Doamnelor îngrijitoare
Eu le mulţumesc
Că se îngrijesc
Să fie şcoala toată
Foarte , foarte curată.
Mânaţi fraţilor mai tare
Doamnelor îngrijitoare
Hăăi!!!

De-am uitat pe cineva

Sigur voi ne veţi ierta
Iar acum ca de final
Vom ura tradiţional,
Vom zice la oameni buni
O urare din bătrâni:
Să vă fie casa plină
De belşug şi de lumină
Sănătate şi mulţi bani
La anu” şi la mulţi ani!

CÂNTEC: 12/ 24 neg CD SORCOVA

Ninge, ninge, iarna e în toi,

Anu-acesta pleacă de la noi.
Se ivesc ai anului nou zori,
La ferestre vin colindători.

Refren:
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să înfloriți,
Ca un măr, ca un păr,
La mulți ani fiți fericiți!

Vin copiii cu obraji de foc

Să ureze la case noroc,
Gazda bună le dă colăcei,
Mere coapte, nuci și covrigei.

Refren:
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să înfloriți,
Ca un măr, ca un păr,
La mulți ani fiți fericiți!

824
 Obiceiul e din moși strămoși,
Dus prin veacuri de copii frumoși
Și va fi păstrat cu legământ,
Cât vor fi copii pe-acest pământ.

Refren:
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să înfloriți,
Ca un măr, ca un păr,
La mulți ani fiți fericiți!

S-a sfârşit programul nostru

Suntem foarte fericiţi
Că-n această zi de iarnă
Aţi venit să ne priviţi
Lucruri mari şi prea-nsemnate
De la noi nu-s de-aşteptat
După puterile noastre
Ce-am ştiut, am prezentat.

LA MULŢI ANI! ( TOŢI COPIII).

1. La mulţi ani cu sănătate,
Să vă dea Domnul tot ce doriţi!
Zile senine şi fericire,
La mulţi ani, să trăiţi!

2.Vă fie viaţa numai lumină

Ca în lumină să dăinuiţi.
Pentru credinţă şi libertate,
La mulţi ani, să trăiţi!

825
 Importanţa activităţilor educative realizate în parteneriat cu părinţii

Prof. Cornea Graţiela

Şcoala Gimnazială Nistoreşti
Nistoreşti, Vrancea

În societatea românescă, nivelul de dezvoltare socio-economică şi-a pus amprenta în mod

vizibil asupra evoluţiei familiei, atât din perspectiva funcţiei sale biologice cât şi din cel al funcţiei
educative. Întotdeauna familia a deţinut un rol principal în educaţia descendenţilor, în afara altor
factori educativi oferiţi de societate şi de modelele acestora.
Este adevărat faptul că funcţia educativă a familiei a suferit schimbări determinate de evoluţia
socio-istorică, având însă ca linie directoare şi numitor comun formarea unui om cu principii
morale, capabil să se integreze în societate, existând practic o unitate între educaţia din familie şi
cea din societate.
Numeroase cercetări la nivel de învăţământ primar şi chiar secundar au pus în evidenţă
aspectul determinant al calităţii interacţiunii dintre familie şi şcoală în ceea ce priveşte educaţia
copiilor. Această recunoaştere a importanţei părinţilor în cadrul succesului şcolar al tinerilor a
determinat o serie de autori să sublinieze, de câţiva ani încoace, necesitatea întăririi legăturilor
dintre părinţi şi şcoală.
De altfel, în contextul actual, aceste legături par a fi mai necesare ca niciodată.
Într-adevăr, misiunea socială a şcolii depăşeşte tot mai mult simpla atingere a obiectivelor
pedagogice ale curriculum-ului şcolar iar în ceea ce-i priveşte, mulţi părinţi sunt prea preocupaţi de
problemele familiare, profesionale sau sociale pentru a putea urmări evoluţia copiilor lor sau
coerenţa dintre educaţia pe care copilul o primeşte în familie şi cea şcolară. Această colaborare
sporeşte eficacitatea serviciilor educative oferite de şcoală şi contribuie la dezvoltarea identităţilor,
în perspectivele interculturale şi respectul pentru diferenţă. Dar sunt şi părinţi care aşteaptă prea
mult de la şcoală şi nu fac mai nimic pentru dezvoltarea unei relaţii mai strânse cu proprii copii.
Pentru ei şcoala este singura responsabilă de educarea copiilor. Dezinteresul părinţilor poate nărui
tot efortul pe care profesorii îl depun la orele de curs.
Profesorii sunt interesaţi să afle cât mai multe despre situaţia pe care elevul o are acasă, despre
preocupările şi modul de viaţă al acestuia. Fără implicarea şi ajutorul părinţilor sistemul educativ nu
îşi găseşte singur căile prin care îşi poate îmbunătăţi performanţa şi modul de lucru. Observarea
sistematică, acasă sau în mediul şcolar, a copiilor este de real folos în depistarea de timpuriu a
problemelor de comportament sau de adaptare la sarcinile şcolare.
Cunoaşterea acestora permite adoptarea unui program şi a unor metode adecvate, fiind mai
uşor să previi decât să corectezi problemele deja instalate. Altfel, familia oricâte merite şi
preocupări valoroase ar avea în legătură cu educaţia tinerilor, nu va obţine rezultate pozitive decât
în condiţiile în care acţionează împreună cu şcoala.
Procesul de colaborare se impune- amândoi factorii acţionează asupra aceloraşi persoane,
urmărind realizarea aceluiaşi obiectiv( evident cu mijloace specifice)şi deci, orice neconcordanţă,
orice divergenţă, pot determina deficienţe în procesul dezvoltării tinerei generaţii.
Termenul de "activităţi extracurriculare " este adesea utilizat în sinonimie cu cel de "activităţi

826
co- curriculare" sau cu cel de "activităţi în afara clasei." Alegând părinţii ca parteneri în derularea
unor astfel de activităţi îi facem să adere la ideea de colaborare activă, acceptând astfel rolul de
factor răspunzător în devenirea propriului copil. Ei au venit cu idei de realizare a unor activităţi
extraşcolare. Astfel au fost realizate excursii, concursuri, programe artistice, serbări şcolare, ore
deschise, participări în cadrul altor proiecte, activităţi de întreţinere în şcoli care au permis acestora
să vadă manifestările elevilor, precum şi rezultatele muncii lor.
Aceste activităţi educative au avut un impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au
experimentat relaţiile inedite dintre ei şi copiii lor, fapt care i-a determinat să-şi schimbe radical, în
mod pozitiv, atitudinea faţă de şcoală.
Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil, părinţii
simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile bine
pregătite sunt atractive pentru orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează
acumularea de cunoştinţe. Pentru copii este vizibil că li se dezvoltă simţul practic, operaţional, se
autodisciplinează deoarece se supun de bună voie anumitor reguli şi în totalitate se realizează mai
uşor şi mai frumos obiectivul principal- pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor
obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul
creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune
clasa de elevi.
Părinţii care au luat parte la activităţile educative şi-au manifestat interesul şi aprobarea faţă
de educaţia oferită de şcoala noastră. Împreună cu copilul, părinţii pot transmite în ce pot să se
implice, ce poate păstra, ce nu îi este de folos sau ce nu este atractiv pentru el. Aexperimenta şi a
cunoaşte liber îi poate permite apoi să simtă ce este potrivit pentru el.

Bibliografie:
1. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
2. Crăciunescu Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar, în
,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
3. Balan, D.Petrovai, S.Tinca, E. Raduly, „Ghid pentru părinţi”,Editura CCD,Cluj, 2000
4. Canfield Jack, „Supă de pui pentru suflet de copil”- Ed. Amaltea, Bucureşti, 2000
5. Faber Adele, Mazlish Elaine, „Comunicarea eficientă cu copiii – acasă şi la şcoală”, Ed. Curtea
veche, Bucureşti, 2002

827
 Magia Sărbătorilor de iarnă
Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii

Prof. Înv. Primar Cornici Anca

Liceul Teoretic Mihai Eminescu
Cluj-Napoca

Cu mic, cu mare, cu totii aşteptăm sărbătorile de iarnă. De ce ? Pentru că e o perioadă când fiecare
încearcă să facă mai mult bine, ne facem cadouri unii altora, ne bucurăm de zăpadă şi parcă e mai
multă armonie între noi, iubire, iertare.
Atât la şcoală, cât şi acasă se fac pregătiri pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, respectiv
Crăciunul şi il aşteptăm pe Moşul. Eu am organizat ca şi activitate cu părinţii un atelier de Crăciun,
in care am confecţionat ghirlande din floricele de popcorn, am pictat figurine specifice iernii şi am
colindat, am scris scrisoarea pentru Moş Crăciun.
Atmosfera a fost una magică, de bucurie, linişte în suflete. Chiar un copil a spus că e cea mai
frumoasă zi pentru că a venit cu mama la şcoală. Aceste vorbe întăresc dorinţa noastră de a avea o
bună colaborare cu părinţii copiilor.
Implicarea părinţilor în educaţia copiilor aduce beneficii tuturor. Părintele trebuie să îi dezvolte
copilului o atitudine pozitivă faţă de şcoală şi învăţare, cât şi încredere în propria persoană. Există
acum tendinţa de a le ocupa întreg timpul copiilor cu activităţi extraşcolare, menite să îi dezvolte în
diferite arii. Tendinţa asta de a participa la cît mai multe activităţi poate proveni din diferite temeri
şi nevoi ale părinţilor : teamă că al său copil nu va fi suficient de pregătit pentru viaţă, nevoia de a-i
oferi copilului ceea ce el nu a avut sau că va sta prea mult timp conectat la tehnologie dacă nu va
avea o activitate. Intenţia părinţilor este una bună, aceea de a creşte copii fericiţi şi impliniţi.
De fapt, multe activităţi îl pregătesc pe copil pentru un succes academic, profesional, şi mai puţine
îl pregătesc pentru a-i oferi o educaţie în ceea ce priveşte viaţa, lucruri esenţiale: spre exemplu, cum
să îşi depăşească temerile sau cum să formeze relaţii sănătoase cu cei din jurul său, ori cum să aibă
încredere în sine. Sunt lucruri pe care copiii nu le învaţă la şcoală şi mulţi dintre ei ajung la
maturitate fără a stăpâni aceste principii de bază.
Modelarea unui comportament acasă, crearea unui mediu de încredere, respect şi suport reprezintă
primul pas în crearea unui mediu propice care sprijină învăţarea-atât în clasă, cât şi în afara clasei.
Conştientizarea şi considerarea părinţilor ca parteneri egali în procesul educativ constituie direcţia
în care trebuie să proiectăm şi să derulăm orice tip de acţiune educativă. Şcoala are misiunea de a
oferi cât mai multe forme de colaborare, de atragere a părinţilor într-un dialog real care are ca
obiectiv formarea elevului atât din punct de vedere profesional, cât şi comportamental.

828
De asemenea, activităţile proiectate vor ţine cont de principiile de predare-învăţare interactivă
pentru adulţi. Modalităţile în care îi activăm pe părinţi reprezintă un palier destul de sensibil,
deoarece familia trebuie privită ca un participant activ care este apreciată pentru informaţiile
furnizate, asumarea responsabilităţilor. Pentru a transforma familia într-un partener real al şcolii,
fiecare unitate de învăţământ trebuie să elaboreze strategii de orientare către îmbunătăţirea relaţiilor
dintre şcoală şi familie.

829
 DIN BĂTRÂNI SE POVESTEŞTE……
Prof. înv. primar Corobco Geanina,
Şcoala Gimnazială Nr. 135, București, sector 5

Mi-ar plăcea să ieşim seara, să ne plimbăm pe câmpurile înzăpezite, să ne închipuim că

suntem personajele din poveştile spuse de bunicii noştri, să respirăm starea de Crăciun şi să
readucem pentru o clipă copilăria. Cea mai frumoasă poveste, cea care menţine flacăra ascunsă a
unei neînţelese emoţii este sădită în noi de când eram copii. Mirosul casei curate şi al mâncării de
pe sobă, zâmbetul mamei care ne strângea grijulie fularele, înainte de a pleca să colindăm, s-au
ascuns în noi pentru totdeauna. Acestea sunt notele pe care le auzim cântate acum, când se revărsă
peste casa noastră, în care suntem noi acum părinţi, muzica lină a colindelor. E o pace simplă, de
care ne aducem aminte, o stare care ne uimește cum, fără să ne dăm seama, de atunci am adus-o cu
noi. Poate nici nu știm de ce vrem să fim buni, poate nici nu știm că vrem să fim iarăși acei copii.
Doar avem în noi o stare plăcută și inexplicabilă, starea de Crăciun.
Pentru cea mai așteptată sărbătoare din decembrie, Crăciunul, românii au apelat în egală
măsură la tradiție, știind să accepte și obiceiuri mai recente. Întâmpinată cu bucurie, Nașterea
Mântuitorului aduce cu ea și o sumă de practici foarte vechi prin care se celebra Echinocțiul de
Iarnă, momentul în care natura dă sperante ca va renaște.
Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec și gest ritual, ci și numeroase mesaje și
simboluri ale unei străvechi spiritualități românești. El s-a păstrat asociindu-se cu celebrarea
marelui eveniment creștin care este Nașterea Domnului Iisus Hristos. În ajunul Crăciunului, pe
înserat, în toate satele din țară, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Nașterea Domnului și
sunt primiți cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci și colaci.
În Maramureș, cei care colindă sunt oameni în toata firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare
casă iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, să continue colindatul.
Postul Crăciunului ia sfârșit și fiecare se poate bucura de mâncărurile rituale: preparatele din
carne de porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale
Crăciunului aduc liniste și pace în case.
Crăciunul este o sărbătoare celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul
de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al
schimbului de cadouri sau, pentru copii, darurilor de la Moș Crăciun.
Fiecare dintre noi, ştim din copilărie, frumoasa poveste despre “Moş Crăciun”. Părinţii ne
bucurau cu această poveste în fiecare an. Aşteptarea era aşa de lungă dar şi foarte preţuită. Copii

830
fiind nu înţelegeam de ce această poveste minunată era spusă doar în preajma acestei sărbători
sfinte.
Să fie Crăciunul o sărbătoare a sufletului nostru de copil, cum Paștele este o sărbătoare a
maturității și a oamenilor mari iar Anul Nou și revelionul o sărbătoare păgână. Crăciunul rămâne
aceea stare a duioșiei, care nu este a copiilor sau a părinților ci este o dorință de iubire spre ceilalți
copii și spre ceilalți oameni. Este definiția dată an de an familiei. Braduțul încărcat cu daruri,
împodobit pe ascuns, este surpriza bucuriei dar și dovada materială a iubirii. Ruperea ambalajelor
frumoase, ale cadourilor, este primul semn al trecerii inevitabile a stării de Crăciun. Vinul fiert cu
miros de scorţişoară, prăjiturile pufoase şi parfumul de portocale sunt accesoriile care
înfrumuseţează spiritul Crăciunului.
Pomul de Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă
lumina scântâietoare a lumânărilor sau a instalației electrice, nu a fost din totdeauna împodobit
astfel. Deși în Europa originea sa precreștină nu mai e contestată de nimeni, părerile rămân totuși
împărțite: unii văd în el o reprezentare a „arborelui lumii”, alții îl consideră o referire directă la
„arborele Paradisului”, împodobit cu mere de un roșu aprins, care amintesc de păcatele comise de
primii oameni, înaintea de alungarea lor din Rai. Până în sec. al 15-lea, crenguțele verzi cu care erau
împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca și darurile care le făceau oamenii unii altora, erau
condiderate tradiții păgâne. Dar nu peste multă vreme în locul acestora va fi folosit un arbore întreg.
Obiceiul de a împodobi bradul în ajunul Crăciunul provine din țările germanice și este
cunoscut atât în România cât și alte părți ale lumii. Pentru prima oară un brad a fost împodobit în
Lituania, în anul 1510, pentru ca mai apoi tradiția să fie răspândită și la Paris, datorită prințesei
Helene de Mecklembourg.
În copilăria mea bradul era împodobit, în majoritatea zonelor, cu biscuiţi, cu cercuri din nuiele
de salcie sau din sârmă, îmbrăcate în hârtie colorată, peste ele sunt trecute sfori din ață de fuior pe
care sunt înşirate boabe de fasole albă.
Astăzi, toţi alergăm după podoabe colorate, beculeţe multicolore, cadouri sofisticate şi uităm
de simplitatea sărbătorii care ne cere să fim mai buni, să ne deschidem inimile şi să avem pace în
suflete. 
Liniştea unei sărbători religioase poate demonstra singură, celor ce nu cred decât în lutul
simplu, peste care nu s-a suflat, că există un loc de întâlnire al sufletelor. În ce poate să se
regăsească îndemnul creștinilor ? Poate în pace și în liniște, sunt singurele locuri unde vrem să
ajungem și pentru care, în mod paradoxal, e nevoie de atâta strădanie.
Intră în noi, odată cu primii fulgi căzuți, o căldură moale și o dorință de uitare a alergăturii
după lucruri. În fiecare an ne gândim, fără să vrem, că poate prea mult am vrut să pregătim

831
Crăciunul și pe langă toate celelalte făcute, oboseala ne fură iarăși din acea stare pe care sufletul
nostru o pretinde, starea de Crăciun.
Starea de Crăciun este o răsplată pe care o putem lua singuri din marele spațiu ce ne
înconjoară. Numai că, la fel multor lucruri pe care nu le putem înțelege, acel mare spațiu se află
ascuns, ca un cântec, în noi.
Să-l ascultăm…

Bibliografie
 I.Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Ed. Humanitas, Buc., 1998,
 M. Rădulescu-Codin, Sărbatorile poporului, 1909,
 T. Pamfile, Mitologie românească, Ed. All, Bucuresti, 1977,

832
 IMPLICAREA PĂRINŢILOR ÎN CADRUL PROIECTELOR
EDUCAŢIONALE

Prof. înv. primar Corodeanu Lavinia

Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, Oradea

Proiectele educaţionale au o importanţă tot mai mare, în cadrul lor elevii dezvoltându-şi
anumite abilităţi de comunicare, de relaţionare, îmbogăţindu-şi bagajul de cunoştinţe cu noi
informaţii. Elevii devin capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o transforme, să se cunoască
pe sine şi să se transforme, să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi
sentimentele fie prin comunicare verbală, utilizând un limbaj bogat şi nuanţat, fie prin creaţie
plastică.
Familia şi şcoala reprezintă cei mai importanţi factori educaţionali, ei fiind adevăraţi piloni ai
educaţiei. Alternativa educaţională STEP BY STEP consideră părinţii ca parte integrantă a
procesului de învăţământ, ei fiind invitaţi să participe efectiv la activităţile desfăşurate de copii în
clasă, fiind consideraţi parteneri în educaţie. Prezenţa părintelui în clasă este un fapt firesc, el având
rolul de a ajuta, stimula copilul, sau poate aduce elemente din sfera lui de activitate, devenid astfel
un personaj principal în educaţie. Astfel de relaţii deschise dintre învăţător, elev şi părinte vor
contribui la cultivarea gândirii inovatoare la elev, stimularea creativităţii, independenţa în
exprimare, în gândire.
Activitatea creativă oferă elevilor satisfacţii, deoarece au posibilitatea de a se manifesta liber,
de a fi inventivi, de a avea curaj în a-şi exprima ideile. Creativitatea se manifestă la copii prin
curiozitate, aptitudini faţă de anumite domenii. Descoperirea şi valorificarea, îndrumarea cu tact a
acestor calităţi va duce la formarea personalităţii creatoare.
O relaţie eficientă şcoală familie poate fi realizată în special pe două căi-o comunicare
bilaterală clară şi consistentă şi variate mijloace de implicare. Astfel părinţii şi învăţătoarele se pot
sprijini reciproc în organizarea unor proiecte, studii tematice şi activităţi extraşcolare interesante.
Copilul devine astfel participant activ la viaţa comunităţii din care face parte, şcoala contribuind
astfel la integrarea socială a acestuia, la dezvoltarea unor abilităţi ale copilului, a imaginaţiei
creatoare a acestuia.
În acest sens aş putea numi proiectul „Ramuri de brad şi cărţi magice” care a implicat
participarea efectivă a părinţilor în activitatea copiilor. Pornind de la premisa că lectura are un rol
esenţial în dezvoltarea personalităţii copiilor, în îmbogăţirea limbajului, în formarea culturii
generale a acestora, ne-am gândit să îmbogăţim mica bibliotecă a clasei, noi -cadre didactice, elevi
şi părinţi. Astfel, în cadrul proiectului “Ramuri de brad şi cărţi magice”, am confecţionat obiecte pe

833
care apoi le-am valorificat. Îmbinând creativitatea noastră cu magia sărbătorilor de iarnă, am
realizat mici obiecte decorative care au bucurat căminele tuturor în prag de sărbători, lucruşoare
care au fost prezentate în cadrul unei expoziţii cu vânzare într-un Supermarket din oraş.
Scop şi obiective vizate în cadrul proiectului:
-stimularea interesului elevilor pentru lectură;
-promovarea şi cultivarea tradiţiilor de Crăciun
-dezvoltarea abilităţilor manuale ale elevilor participanţi;
-stimularea creativităţii, imaginaţiei copiilor;
-conştientizarea nevoilor individuale cu care se confruntã alte persoane şi comunitatea;
-donarea unor cărţi, cumpărate din suma achiziţionată, unor elevi din şcoală cu o situaţie
materială precară ;
-antrenarea părinţilor în realizarea proiectului.
Copiii, mici magicieni, folosindu-şi imaginaţia , au creat lucruri deosebite, care au uimit
vizitatorii expoziţiei. Astfel, “comorile” realizate de copiii au dus la vânzarea lor cu success, urmată
de achiziţionarea unor enciclopedii, cărţi de poveşti, care au îmbogăţit nu numai biblioteca clasei,
cât şi mintea şi sufletul copiilor. Ei au fost dornici să răsfoiască, să citească paginile cărţilor
obţinute prin munca lor. O parte din bucuria lor a fost dăruită şi altor copii din şcoală, aceştia
primind şi ei cărţi, în Ajun de Crăciun.
Munca în parteneriat, învăţători-părinţi, facilitează înlăturarea unor bariere de comunicare,
se clarifică problemele des întâlnite în practica didactică, ducând astfel la dezvoltarea
învăţământului în cadrul reformei. Acest fel de activităţi întăresc relaţiile comunitare de încredere şi
bunăvoinţă reciprocă. Ele stimulează imaginaţia, inteligenţa, originalitatea, nonconformismul în
idei, nu numai a elevilor ci şi a învăţătoarelor şi a părinţilor, care ajung să se cunoască mai bine.
Psihologul Moris Stein spunea că „o societate care stimulează creativitatea asigură
cetăţenilor săi patru libertăţi de bază: libertatea de studiu şi pregătire, libertatea de exprimare şi
libertatea de a fi ei înşişi” ( S. M. Bădulescu, 1998, pag 20).
Bibliografie
1. Bădulescu, Sanda Marina. Formarea formatorilor ca educatori ai creativităţii, Bucureşti, Edit.
Didactică şi Pedagogică, 1998
2. Băran-Pescaru, Adina. Parteneriat în educaţie, Bucureşti, Edit. Aramis, 2004
3. Burke Walsh, Kate. Predarea orientată după necesităţile copilului, Iaşi, Edit. Cermi, 1999

834
 ÎMPREUNĂ NE ESTE MAI UȘOR-
PARTENERIAT EDUCAȚIONAL GRĂDINIȚĂ- FAMILIE

PROFESOR ÎNV. PREȘCOLAR IOANA COROIAN

GRĂDINIȚA CU P.P. "MICUL PRINȚ", CLUJ-NAPOCA

Învățarea este continuă și nu se desfășoară doar formal în cadrul grădiniței sau doar al
familiei. Fiecare mediu de dezvoltare are caracteristicile lui și doar conlucrând vom reuși să formăm
copii, adulți echilibrați și fericiți.
În acest sens ne-am gandit să desfășurăm la grupa mică un proiect de parteneriat grădiniță-
famile care să ne ajute să cunoaștem mai bine și mai repede copilul intrat în mediul educațional al
grădiniței, dar și pentru a facilita adaptarea mai ușoară a acestuia.
Pentru a avea o relație strânsă de implicare emoțională cu preșcolarii trebuie să știm să le
descoperim trebuințele și nevoile, pentru ca legăturile ce se stabilesc între preșcolari și adulți să se
bazeze atât pe încredere, dar mai ales pe respectul reciproc.
După cum bine se știe familia este factorul primordial în educarea unui copil și educația
începe în familie; de aceea legătura dintre gradiniță și mediul familial va trebui să se întrepătrundă,
iar educatoarea să cunoască foarte bine mediul de viața al copilului, pentru a putea colabora.
Parteneriatul dintre grădiniță și familie organizat corect, duce la o educație solidă, fără
pericolul de eșec școlar mai târziu. Preșcolaritatea reprezintă piatra de temelie a personalității în
formare a copilului, iar prezența familiei în cadrul gradiniței va fi liantul între copil și mediul
necunoscut inițial. Permanent copiii sunt solicitaţi, provocaţi să se exprime, să reacţioneze pozitiv,
să vadă şi să înţeleagă partea bună a mediului înconjurător, aprobând latura pozitivă şi dezaprobând
latura negativă. Uneori rezultatul nu este cel aşteptat, dar perseverând, colaborând cu familia şi
comunitatea se obţin rezultate din cele mai bune. Copilul îşi însuşeşte fiecare comportament al său,
adecvat sau nu, de pe urma interacţiunii cu adulţii, cu mediul înconjurător şi prin procesul de
educaţie socială. Interacţionând cu copiii de vârstă apropiată sau cu adulţii, copilul învaţă cum să
reacţioneze faţă de alţi oameni şi cum să se poarte în diverse situaţii sociale. Astfel copiii învaţă nu
doar comportamentele adecvate, ci şi unele neadecvate, iar mediul înconjurător fie încurajează, fie
repinge comportamentul copilului. Parteneriatul gradiniță – familie susținut cu acțiunile pe care
aceștia le desfășoară, continuarea de către familie a activităților desfașurate în grădinițâ, nu fac
decât să ducă la o dezvoltare globală a celui ce urmeaza a se forma pentru viața de adult ce o va
avea, preșcolarul.
Scopul proiectului este o cât mai eficientă colaborare dintre famile și grădiniță printr-o
implicare activă în formarea preșcolarului. Pentru atingerea acestui scop am întocmit un calendar de
activități lunare desfășurate alături de părinți:

Septembrie - Cum e la grădinița noastră? - o întâlnire doar cu părinții pentru a prezenta programul
grădiniței, viziunea și tot ce ține de organizarea ei.

Octombrie - Să ne cunoaștem mai bine !- o întâlnire cu părinții și copiii unde fiecare a spus ce ii
place , ce nu ii place , cum ar vrea să fie la gradiniță și acasă.

Noiembrie - Copilul de azi, adultul de mâine- o întânire dintre părinți si consierul grădiniței pentru
a discuta importanța atașamentului sănătos pentru dezvoltarea viitoare a copilului.

Decembrie - Bucuria Craciunului- un atelier de confecționare de ornamente de Crăciun, muncă în

echipă, relaxare și bună-dispoziție.

Ianuarie - O zi la grădiniță- fiecare părinte alege o zi pentru a participa alături de noi pe parcursul
zilei la activitățile desfășurate în grădiniță.

835
Februarie - Cu tăticii la joacă!- jocuri de mișcare, concursuri, ștefete copii alături de tătici.

Martie - Cu tine incepe primavara, mama!”- poezii, cântece și o felicitare de ziua mamei.

Aprilie - Paștele la români- expoziție cu vânzare, produse confecționate de copii

Mai - In excursie cu părinții- ieșire în natură pentru relaxare, distracție și mișcare

Iunie - Flori și gâze- serbare de sfârșit de an pentru a se cunoaște tot ce s-a învățat de-a lungul
anului școlar.

Evaluarea parteneriatului se va face prin diferite fișe de observație, chestionare și alte

modalități de evaluare. Rezultatele obținute de-a lungul parteneriatului și la finele lui vor fi
prezentate în cadrul comisiei metodice din unitate Toate materialele obținute în urma activității cu
părinții vor fi afișate într-o expoziție la finele acestui an școlar.

Bibliografie
Glava, A., Tătaru, L., Pocol, M - Educaţia timpurie – ghid metodic pentru aplicarea,
curriculumului preşcolar, Editura Paralela 45, Piteşti, 2009
Jitariu, C. - Dezvoltarea copilului de la întrebări şi nelinişti, la sprijin, Editura Diana, Piteşti, 2010

836
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții
Prof. înv. primar, Coroiu Elena Adriana
Liceul “Dr.Lazăr Chirilă” Baia de Arieş

Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii şi în
acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător cât şi pentru elevii
săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face în primele
clase este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp atenţia cuvenită, li
se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în seama școlii. Una
din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ, organizator,
cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare. Ca activitate intenţionată şi
orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea cunoştinţelor şi dezvoltarea
competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor şi
talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută a timpului
liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup şi de a
coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive
de caracter. Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a
micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut pentru
descifrarea unor semne atât de curioase şi pline de mister. De aceea proiectarea unor activități în
parteneriat cu părinții este deosebit de benefică.

Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai mare
măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme specifice
de verificare şi apreciere a rezultatelor. Teme precum: “ Crăciunul în inimile noastre”, “Magia
sarbatorilor de iarnă ” sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de elevi și părinți, deoarece îi
provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în căutarea şi sortarea materialelor
necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema aleasă. Crăciunul este una
dintre cele mai așteptate sărbători din România, cele mai multe dintre tradiții fiind păstrate până în
zilele noastre.

Fiind o sărbătoare a bucuriei, Crăciunul simbolizează nașterea pruncului Iisus. În

această perioada cu toții ar trebui să fim mai buni, mai fericiți alături de familie și prieteni.
Fiecare român se pregătește pentru a întâmpina această sărbătoare în funcție de zona în care se află,
tradițiile și obiceiurile fiind diferite de la o zona la altă. Unele tradiții însă, au origini comune, iar
bradul împodobit, cadourile, colindătorii nu ar trebui să lipsească din nicio casă/ clasă.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi
mai atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.

837
 Festivalul-concurs de datini și obiceiuri străbune
,,Iată, vin colindători!”
Decembrie 2018

Prof. Coromă Niculina - Colegiul Național ,,A. T. Laurian!”

Argument
Tradițiile și obiceiurile din Moldova, dar mai cu seamă cele din județul Botoșani de o mare varietate
și bogăție, de valoare artistică și autenticitate, sunt poate cele mai frumoase, fapt cu care ar trebui să
ne mândrim. Unul dintre cele mai răspândite moduri de exprimare a spiritului uman, modalitate de
comunicare, terapie a sufletului de român, a fost și va rămâne folclorul, cu tot ceea ce înseamnă:
cântec, dans, port, obiceiuri, datini și tradiții românești. Acest proiect își propune păstrarea,
promovarea și transmiterea folclorului autentic, reînvierea unor obiceiuri, sensibilizarea pentru
folclor, credință și deprinderea elevilor cu respectarea cu mândrie a valorilor naționale moștenite.
Realizarea acestei serbări școlare sub forma unui festival-concurs de datini și obiceiuri străbune are
ca scop descoperirea și promovarea valorilor tradiționale românești, autentice, ce fac parte din
patrimoniul cultural al zonei.
Obiectivele specifice:
O1. promovarea datinilor, obiceiurilor și credințelor românești, prin diverse modalități și forme de
manifestare;
O2. formarea în rândul elevilor a atitudinii de respect și apreciere față de tradiția populară
românească;
O3. formarea unor abilități de manifestare a personalității prin cântec, dans, costum și obicei
popular;
O4. cultivarea încrederii și a respectului de sine prin activități competitive;
O5. atragerea elevilor în activități educative, prin cultivarea spiritului de echipă;
O6. colaborarea între școli, familie, comunitate, în scopul aprecierii și promovării familiilor
tradiționale;
O7. facilitarea stabilirii relațiilor de prietenie între diferite comunități.
Proiectul se adresează tuturor elevilor de la Colegiul Național „A. T. Laurian” Botoșani și din
școlile partenere din municipiu și județ. Ne îndreptăm atenția, în mod special, spre elevii dornici să
descopere folclorul autentic, autohton, în diverse forme de manifestare artistică (literar-muzicală) și
cu potențial creativ (interpretare muzicală, teatru popular, dans), pentru a contribui la promovarea
valorilor tradiționale românești.
Acest festival-concurs va avea 4 secțiuni pe categoriile gimnaziu și liceu:
1. Colinde și cântece de stea
2. Plugușoare și sorcove
3. Teatru popular (scenete) Nașterea lui Isus, Banda lui Coroi, Bujor, Jianu, Terente)
4. Jocuri de An Nou (căiuți, capre, urs, cerb, etc.)
Prin colaborarea cu școlile partenere și îndeosebi cu cele din municipiu (Vorona, Todireni), se
urmărește un schimb de experiență, transmiterea, păstrarea și promovarea valorilor culturale, a
datinilor și obiceiurilor ce se practică din ce în ce mai rar și chiar riscă să se piardă (teatru popular,
jocurile de An Nou), dezvoltarea spiritului competitiv și de echipă, legarea de prietenii între elevii
diverselor comunități și nu în ultimul rând trăirea cu intensitate a magiei sărbătorilor de iarnă la
români. Ne dorim, ca la acest festival, să avem parte de cât mai multe colinde tradiționale și
originale, piese de teatru popular, jocuri de An Nou, plugușoare și sorcove autentice, iar elevii
participanți în concurs să se întreacă cu măiestrie și să obțină cât mai multe cunoștințe și informații
despre tradițiile strămoșești, să le conserve și să le valorifice pentru a fi transmise generațiilor
viitoare a neamului românesc.

838
 CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE

Prof. Domnica Corșatea

Liceul Teoretic ₺Traian Vuia₺ Făget
Serbarea şcolară

Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor .Prin
conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi
sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească ,plăcere
estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai plină de sens
.
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii
să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători
de iarnă .
Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun ,de
cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui
Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,, Într-
o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,, Bradul credincios,,.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv –
pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în
mod favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică
varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.

839
 Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie
publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru

cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari în
asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi să
sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente modalităţi
de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii educativi cei mai
apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se
referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a
activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu însufleţire
şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă
importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.

840
 Păstrarea și valorificarea folclorului în cadrul activităților
școlare și extrașcolare

Gabriela Vanda Cortez, profesor pentru învățământ primar

Liceul Tehnologic „Nicolai Nanu ” , Broșteni

Una dintre valorile inegalabile şi incontestabile ale poporului nostru este reprezentată de
folclorul românesc. Păstrarea tradițiilor, obiceiurilor și a creațiilor populare românești constituie o
datorie și o onoare; prin complexitatea, universalitatea și atemporalitatea lor, acestea constituie un
indiscutabil îndrumător al vieţii, un veritabil ghid pentru demnitate, cinste, omenie, echilibru, care
duce la dezvoltarea calității de om și nu în cele din urmă, la dezvoltarea mândriei naționale.
În era globalizării în care noi traim, riscăm sa ne pierdem sufletul. Prin acesta înteleg
identitatea, scanteia pe care Dumnezeu a sădit-o în noi, scînteie care a trecut din neam în neam de
la începutul veacurilor și care a ajutat la păstrarea dreptei credințe și a dreptei cumpene în viața
individului și a societății din care acesta a făcut parte.
Din tată în fiu, din mama în fiică, această scânteie a reușit să ajungă prin coduri secrete până
la noi. Aceste coduri incifrate sunt prinse în cămășile cusute de mâinile harnice ale femeilor, în
modelele sculptate pe lemnul caselor și porților de bărbații pricepuți, sunt imortalizate pe coaja
oului de bunicuțe ce-și veghează și învață nepoții.
Timpul , cu adevărat nu mai are rabdare....astazi, familiile sunt împraștiate de necazuri prin
lume, părinții pribegesc triști, muncind fără răgaz, bunicii rămân fără copii, rămân părinții nepoților,
gălăgia lumii acesteia ne fură timpul și nu mai reusim să vorbim împreună, să muncim împreună ,
să ne împărtășim unul cu celălalt. Legaturile sunt sfărâmate, uitarea fură și împrăștie ceea ce s-a
clădit în milenii...
Tragedia este că acum ne pierdem cumpăna și liniștea ; lucrurile importante – familia, tihna,
credința- sunt rătăcite într-un vălmășag de activitați fără rost și consistență, dictate de modele prost
alese. Lumea de azi este bolnavă și are nevoie de frumusețe, adevăr și bunătate.
Acum se impune necesitatea cultivării tradițiilor și obiceiurilor noastre; aplecându-ne cu
dragoste spre trecutul nostru, gândindu-ne cu respect la originea poporului român, născut creştin şi
mai ales din îndatorire faţă de credinţa care ne-a plămădit şi ne-a menţinut pe aceste plaiuri, prin
osârdia Apostolului Andrei şi a bisericii străbune, noi trebuie să ne păstrăm cu sfinţenie datinile, ca
buni români.
Școala NU poate înlocui familia, dar poate să scuture praful uitării de pe lucrurile cu
adevărat valoroase. Împreună : profesori, elevi, părinți pot păstra și da mai departe ceea ce este cu
adevarat valoros și reprezentativ.

841
 De la cea mai fragedă vârstă școlară, elevii pot și trebuie să se familiarizeze cu nestematele
folclorului românesc, ca parte constitutivă a culturii din care fac parte. Insuflându-le dragostea și
respectul pentru folclor, îi direcționăm către idealuri și aspirații nobile, ajutând devenirea lor ca
oameni și cetățeni.
Prin activitățile școlare și extrașcolare se cultivă sentimentele de dragoste pentru frumuseţea
portului popular; se dezvoltă interesul față de gustul estetic popular; se educă dragostea faţă de
creatorii şi păstrătorii comorilor noastre populare.
În cadrul activităților școlare la ciclul primar, valorile tradiționale se promovează prin:
 Poeziile și textele literare studiate (ex. „La urat ” fragment din „Amintiri din
copilărie”, de Ion Creangă) ;
 Colindele învățate la orele de Muzică și Mișcare;
 Pașii de horă pe care i-am învățat tot în cadrul orelor de Muzică și Mișcare;
 Proverbe şi zicători am educat la elevi calităţi morale precum: modestie, cinste,
dragoste de muncă, bunătate, curaj, respect etc.; unele proverbe fiind titluri ale
frumoaselor compuneri realizate de aceştia;
 Lucrări plastice în diferite tehnici, ce oglindesc viziunea copiilor asupra diferitelor
sărbători din cursul anului : Sfântul Andrei, 1 Decembrie, Crăciunul, Anul Nou,
Paștele, Înălțarea Domnului, e.t.c. realizate în cadrul orelor de Arte Vizuale și
Abilități Practice;
 Icoane pictate pe sticlă, realizate în cadrul orelor de AVAP;
 Ouă încondeiate realizate în cadrul acelorași ore.

Un ecou extraordinar în sufletul și mintea elevilor îl au activitățile extracurriculare; prin

intermediul acestora se urmărește cunoaşterea, aprecierea, redescoperirea şi promovarea valorilor
tradiţionale strămoşeşti prin implicarea copiilor şi cadrelor didactice în diverse activităţi legate de
tradiţiile locale. Astfel:
 Serbările şcolare reprezintă cel mai bun cadru prin care ajutăm cel mai bine tânăra
generaţie să cunoască tradiţiile românesti, rolul important pe care-l au în viaţa
oamenilor din cele mai vechi timpuri și putem valorifica frumuseţea tradiţiilor şi
obiceiurilor populare;
 Vizitele la Muzee de etnografie și folclor constituie un excelent prilej de a observa și
descifra mesajele încifrate pe costumele populare, pe unelte sau porți ;
 Vizitele în gospodăriile ( din păcate din ce în ce mai rare ) unde se mai practică
meștesuguri tradiționale pot fi un excelent prilej de cunoaștere și înțelegere a vieții
unei familii de acum un veac două în urmă;

842
  Patreneriatele școlare prin care se urmărește participarea la concursuri școlare cu
tematică folclorică dezvlotă, pe lângă spiritul de competiție și cunoștințele sau
abilitățile folclorice;
 Participarea elevilor și a cadrelor didactice la activități de voluntariat, activități care
au ecou maxim în preajma marilor sărbători creștine ( Crăciun, Paști);
 Elevii pot deveni culegători de folclor atunci când sunt solicitați să înveţe de la
părinţi, bunici sau bătrâni colinde, poveşti, strigături, Pluguşorul, Sorcova;
 Colindatul la biserica din sat este una din cele mai îndrăgite activități pentru că elevii
sunt primiți cu mare bucurie atât de preotul satului cât și de întreaga comunitate, care
îșî recunoaște cu mândrie fii, fiicele, nepoții și nepoatele;
 Un Cerc de folclor poate avea deasemeni un impact major asupra educabililor
dezvoltând elevilor unele trăsături de caracter, cum ar fi: sârguinţa, punctualitatea,
conştiinciozitatea; aprofundează trăsături ce exprimă atitudinea faţă de ei înşişi
(modestia, curajul, spiritul critic, spiritul autoevaluativ); trăsături ce exprimă
atitudinea copiilor faţă de societate (spiritul de cooperare, dragostea faţă de locul
natal, sociabilitatea, optimismul); aprofundează trăsături ce exprimă atitudinea
copiilor faţă de muncă (hărnicia, spiritul de iniţiativă, spiritul de întrajutorare);
dezvoltă gândirea, memoria, deprinderile de a căuta, simţul estetic şi acţiunile
creatoare.

În concluzie, cadrele didactice sunt datoare să se aplece cu dragoste şi respect spre folclor,
să indrume tânăra generație să descopere, să cunoască și să păstreze tezaurul neprețuit al folclorului
să îmbogățească şi să transmită mai departe comoara. Copiii sunt cele mai sensibile fiinţe, dornice
să înveţe, să înţeleagă, să simtă. Vârsta lor fragedă nu constituie un impediment în abordarea acestei
teme, ci, dimpotrivă, un avantaj căci lucrăm cu nişte minţi şi suflete „nepoluate” încă de alţi factori.
Cu multă pricepere, dar mai ales pasiune, putem inocula copiilor dragostea şi respectul pentru
tradiţiile, obiceiurile şi folclorul românesc.
Bibliografie:

1.Andrei Mariana – Introducere în literatura pentru copii, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2005.
2.Stanciu,Stoian; Petre, Alexandru(1978)-Pedagogie şi folclor. EDP, Bucureşti
3.Pamfile Tudor – Sărbătorile la români, Ed. Saeculum, Bucureşti, 2007.
4.Niculiţă-Voronca, Elena(1998)-Datinile şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine
mitologică, Ed. Polirom, Iaşi

843
 COLABORAREA FAMILIE – ŞCOALĂ

Prof.Inv. Primar Coşeri Lucia

Motto:
“ Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare
măsură, dacă voi reuşii sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre
fericire. Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!”
Din Child’s Appeal
Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii. Ea
este factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societăţii, să ia parte
activă la viaţă, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii
rolul decisiv în formarea omului. Misiunea şcolii este aceea de a contribui la realizarea idealului
educativ impus de cerinţele vieţii sociale. Procesul de educaţie din cadrul şcolii este îndrumat şi
condus de persoane pregătite în mod special pentru a sigura reuşita şcolară.
Părinţii trebuie să cunoască, să devină conştienţi de influenţa pe care o exercită prezenţa lor
în viaţa copilului, să fie convinşi că educaţia dată copilului, pentru societatea actuală este diferită
de cele precedente, că societatea actuală va fi diferită de cea actuală, iar copilul trebuie pregătit
corespunzător.
Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o primeşte în
familie, în şcoală şi de la comunitate.
Aspiraţiile, rezultatele şi sprijinul social şi familial constituie trei aspecte ale unei
interacţiuni dinamice între copilul individual şi cercul său imediat.
Implicarea părinţilor joacă un rol semnificativ în cadrul intervenţiei şcolare.
Acţiunile care implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei şi cresc aspiraţiile,
atât ale părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi.
Mediul familial este primul mediu educativ şi socializator pe care îl cunoaşte copilul şi a
cărui influenţă îi marchează esenţial dezvoltarea ca individ. Legătura copilului cu familia este
extrem de puternică şi de neînlocuit.
Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte despre
cunoştinţele despre natură, societate, deprinderile igienice, obişnuinţele de comportament, elevul le
datorează educaţiei primite în familie. Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului
din punct de vedere fizic, intelectual, moral estetic, ş.a.. Ca prim factor educativ, familia oferă
copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor,
obiectelor casnice), familia este cea care ar trebuie să dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi

844
gândirea copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii se implică
în procesul de învăţare. Părinţii trebuie să asigure copilului cele necesare studiului, trebuie să-şi
ajute copilul la învăţătură. Acest ajutor trebuie însă limitat la o îndrumare sau sprijin, nefiind
indicat să se efectueze tema copilului. Cu timpul părinţii se vor limita la controlarea temei de acasă
şi a carnetului de note. Deci, atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc: să nu-l ajute prea
mult pe copil, dar nici să ajungă să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul,
politeţea, cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudini, ordinea, cumpătarea, grija faţă de
unele lucruri încredinţate. Toate acestea reprezintă de fapt ilustrarea cunoscutei expresii „a avea
cei şapte ani de-acasă”. Un elev fără „cei şapte ani de acasă” va crea mereu probleme chiar şi ca
viitor adult. Aici trebuie reamintit că, în general, elevii nu primesc în cadrul şcolii nici un exemplu
sau sfat negativ, toate acestea influenţându-l în afara şcolii. Din cele 24 de ore ale unei zile, elevul
este la şcoală 5 – 6 ore, de restul timpului fiind responsabilă familia elevului. Uneori părinţii uită
că trebuie să facă front comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea
armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia. A fi părinte este ceva
înnăscut, acest sentiment aflându-se în noi în stare latentă.
De aceea între familie şi şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate
realiza prin vizite reciproce, şedinţe şi lectorate cu părinţii.
În concluzie, trebuie spus că cei doi factori educativi, familia şi şcoala, trebuie să aibă
acelaşi scop – formarea personalităţii umane integrale şi armonioase.

BIBLIOGRAFIE :
1. Cerghit, I.; Radu, I.T.; Popescu, E.; Vlăsceanu, L., „ Didactica”, manual pentru clasa a X-
a, şcoli normale, E.D.P., R.A., 1997;
2. Kant, Im., Tratat de pedagogie. Iaşi, Editura Agora, 1992.
3. Nicola, I., „ Pedagogie”, E.D.P., R.A., Bucureşti, 1992;
*** - „ Tribuna învăţământului”, 2000.

845
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Serbările școlare

Prof.invăţământ primar Cosma Luminiţa

Şcoala Gimnazială Murighiol , Judeţul Tulcea

Activităţile extraşcolare , în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă modalităţi
eficiente de formare a personalităţii copiilor, cultivă înclinaţiile şi aptitudinile acestora , fiind
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili acestora .
Manifestările educative organizate de şcoală în interiorul /exteriorul ei, au implicaţii în viaţa
spirituală a comunităţii ,contribuind la întărirea respectului acesteia faţă de şcoală , la închegarea
unui parteneriat real şcoală / comunitate / părinți.

Serbarea şcolară :
 este o formă de educare artistică a elevilor;
 antrenează toţi elevii în pregătirea scenariului, a locului desfăşurării, achiziţionarea sau
confecţionarea costumelor, interpretarea rolurilor;
 creează un cadru optim de realizare a sarcinilor educaţiei nonformale, conţinutul fiind adaptat
nevoilor elevului, în scopul de a eficientiza învăţarea;
 favorizează valorificarea şi dezvoltarea experienţelor elevului, într-un climat nou, stimulativ, în
care acesta are libertatea să-şi exprime impresiile şi trăirile ;
 evaluează talentul , munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie
străduinţele colectivului clasei şi ,implicit , ale fiecărui elev în parte ;

Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea spirituală , să le satisfacă setea de

cunoaştere , să le ofere prilejul unor trăiri apreciative şi , implicit , formarea sentimentelor morale ,
dezvoltarea capacităţii de investigare pentru a-şi forma convingeri durabile .

În general, o cerinţă de bază în alcătuirea serbărilor, în afară de asigurarea calităţii educative

şi artistice, o reprezintă necesitatea ca întreg conţinutul să fi fost însuşit de către elevi în cadrul
procesului instructiv- educativ , să fie apropiat experienţei de viaţă a acestora , să răspundă nevoii
de cunoaştere, de nou şi de frumos.

Pentru ca serbarea şcolară să-şi atingă finalitatea educativă de informare şi formare a

personalităţii elevilor este necesar să se respecte principiul interdisciplinarităţii şi a implicării
cadrelor didactice de diverse specialităţi: literatură, religie, istorie, educaţie plastică, educaţie fizică,
geografie, etc., aceştia contribuind atât la întocmirea scenariilor cât şi la distribuirea rolurilor.
Orice serbare şcolară dă şanse egale participanţilor, oferă alternative de afirmare şi valorizare,
dezvoltă simţul civic adecvat cerinţelor sociale.

De perfecţiunea artistică a unui program de serbare depinde ca ,pe viitor, elevii să poată
aprecia un spectacol artistic bun, să recunoască valorile muzicale şi literare.

Serbarea şcolară contribuie la formarea şi dezvoltarea unei atitudini artistice corecte, încă
din prima etapă a organizării serbării, care continuă la repetiţii şi se finalizează prin autoaprecierea
prestaţiei personale, aprecierea evoluţiei grupului şi evaluarea pozitivă a organizatorilor. Atitudinea
artistică este demonstrată prin implicarea adecvată în rol, transmiterea corectă a mesajului artistic,
alegerea unui costum potrivit scenariului. Atitudinea artistică şi-o formează elevii atât din punctul
de vedere al participării cu rol în serbarea şcolară cât şi din cel al spectatorului.

846
 În orice activitate instructiv-educativă se stabilesc relaţii între educat şi educator:profesor-
elev, elev-părinte, profesor-părinte.

Pentru că nu se impun reguli extrem de riguroase, atmosfera este relaxantă, relaţia dintre
profesor-elev capătă noi valenţe: lăsând elevul să se manifeste liber şi original, profesorul devine un
îndrumător îndrăgit,respectat şi acceptat; profesorul este cel care descoperă resursele, potenţialul
creativ al elevului, aptitudini şi abilităţi necunoscute, fapt ce face din elev un admirator al
profesorului şi un executant al cerinţelor impuse.

Calităţile descoperite la fiecare elev şi dezvoltate în serbările şcolare trebuie fructificate şi în

familie , aceasta fiind considerată partener în actul educaţiei. Participarea la activităţile şcolare în
care copiii lor sunt protagonişti, ajută părinţii să continue actul educaţional început la şcoală şi să-i
îndrume în direcţia valorificării aptitudinilor, abilităţilor şi intereselor.

Se poate spune că triada elev-profesor-părinte, are un rol deosebit în educaţie, colaborarea

dintre aceşti trei factori contribuind la atingerea finalităţii educaţiei - formarea, dezvoltarea şi
modelarea personalităţii elevului.

Evaluarea serbărilor şcolare se realizează în funcţie de prestaţia artistică a elevilor, de

reacţiile şi aprecierile spectatorilor, a comunităţii. Implicarea cu responsabilitate, talentul, munca,
sunt răsplătite cu aprecieri verbale, aplauze , diplome, cărţi, dulciuri, note bune la disciplinele
implicate în actul artistic , toate acestea creând bucuria reuşitei.

BIBLIOGRAFIE:
1. Aurelia Berluşcă, Ghid metodologic al serbărilor şcolare, E.D.P.R.A, 2010
2. Dicţionar de pedagogie, E.D.P., Bucureşti, 1979
3.Călin Marina C.,Teoria educaţiei-Fundaentare epistemică şi metodologică,Editura All ,
Bucureşti, 1996
4. www.didactic.ro

847
 CRĂCIUNUL-MIRACOL,VIS DE IARNĂ ORIUNDE ÎN LUME

PROFESOR COSMA MARIA CARMEN

Şcoala Gimnazială Nr.14
DR.TR.SEVERIN , JUD. MEHEDINTI

Toţi am fost la început un mugur de floare,un ghiocel încăpăţânat sub omătul târziu,o floare
de cireş sau de cais, o magnolie apărută şi pe plaiurile româneşti,o orhidee,o brânduşă ,un boboc de
trandafir într-o grădină de vis,o părticică a lumii şi naturii ce ne înconjoară !
Nu ne-am putut alege locul unde ne-am născut,unde am copilărit şi am început şcoala,unde
trăim până când ne putem lua viaţa in mâini şi putem spera că am făcut o alegere bună!
Dar,din fericire anumite lucruri se păstrează peste tot în lume,cum ar fi magia
Crăciunului,cea mai frumoasă perioadă a anului în orice colţ al lumii,luna în care visăm,ne
amintim,devenim nostalgici,devenim copii,decorăm,împodobim ,dăruim,ne reîntâlnim,zâmbim !
Am pregătit un Proiect Educaţional în decembrie 2018,împreună cu clasa VII-C a cărei
dirigintă sunt,având tematica ,,Enciclopedia Crăciunului”.Am ţinut şi lecţie deschisă la dirigenţie pe
această temă.Copiii au lucrat atât în echipe cât şi individual,au prezentat postere,informaţii de pe
Internet sau din propria experienţă (deoarece unii au părinţi la lucru în străinătate ,fraţi,rude şi
prieteni stabiliţi pe diverse meridiane ale lumii),unii pur şi simplu au citit despre Crăciunul în locuri
exotice şi fascinante,dorind să-şi îmbogăţească bagajul de cunoştinţe.Şi au reuşit,atât ei cât şi eu !
Fetele au purtat costum de Crăciuniţe ,băieţii au avut fes de Moş Crăciun sau coarne de
ren,au decorat clasa într-o atmosferă magică:brad împodobit,desene şi steluţe pe
tablă,beteală,clopoţei,lumini,ghirlande,globuleţe,pacheţele,panglici colorate!Şi eu am avut ţinută
adecvată,costum roşu cu sclipici,specific Crăciunului.Au ascultat toate prezentările într-o linişte
deplină!Au fost fericiţi,au participat aproape toţi profesorii diriginţi din şcoală,dar şi părinţi şi
profesori care nu sunt diriginţi.Am făcut fotografii,am păstrat materialele! Şi în special am învăţat !
Am învăţat să fim mai buni cu cine merită,să respectăm,şă apreciem, să oferim celor ce ne
sunt alături! Am ascultat despre tradiţii şi datini:cum în Republica Cehă,un copil urmăreşte un crap
înotând în cada de baie;în Portugalia ,un om încearcă să îmbete un curcan;în Noua
Zeelandă,membrii unei familii fac grătar pe plajă;în Danemarca aprind o lumânare;în Austria
personaje costumate alungă demonii cu ajutorul unor mături;în Canada,colindătorii îmbrăcaţi gros
merg prin zăpadă din uşă în uşă;în Japonia cineva rezervă loc la un restaurant scump;în China
altcineva ocupă un loc într-o catedrală;în SUA răsună peste tot celebrul colind ,,Jingle Bells”,scris
de James L.Pierpoint ( 1827-1893) şi compus pentru un program al şcolii de duminică din New
York.În Bulgaria masa de Ajun conţine 12 feluri de mâncare fără carne;în Brazilia Crăciunul este

848
imaginea mozaicului de rase şi naţionalităţi,iar Papa Noel este îmbrăcat exact ca vărul său de la
Polul Nord,în costum roşu,cu blană albă şi cizme negre,în ciuda temperaturilor de vară tropicală.
La noi în Maramureş sărbătoarea Crăciunului e un roman din inima fiecărui roman şi nu
numai,e un miracol ce face turiştii să revină şi să povestească şi altora despre România .
Copiii de pretutindeni aşteaptă venirea lui Moş Crăciun,Mama cea Bună,Tataia
Îngheţ,Befana,Babuşca,Sfântul Nicolae sau Bătrâna Doamnă din Betleem.
Oameni din toată lumea se bucură! Luna decembrie e prea scurtă pentru atâta
bucurie:magazine specializate care fac pregătiri şi vânzări tot anul,cumpărături,repetiţii,împachetat
cadouri,împodobit casele,scris felicitări,reculegere,speranţă,distracţie,steluţe,clopoţei,elfi,oameni de
zăpadă,iederă,brazi împodobiţi,figurine de turtă dulce,cozonaci,bomboane,brazi argintii,jucării din
lemn,asini,cămile,reni,îngeri,păstori,magi,o Fecioară şi un prunc în Iesle,Sărbătoarea naşterii
pruncului Iisus din Bethleem,asociată cu ritualurile prin care Dumnezeu a devenit om.

849
 SERBĂRILE- BUCURIA ŞI DISTRACŢIA COPIILOR

Cosmănescu Mihaela – Prof. Înv. Preşcolar, Grădiniţa Nr. 210 Bucureşti

Ştefan Georgeta – Prof. Înv. Preşcolar, Grădiniţa Nr. 210 Bucureşti

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare.

Procesul educaţional din grădiniţă presupune şi forme de muncă didactică complementară

activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi desfăşurate în grădiniţă în afara activităţilor
obligatorii sau activităţi desfăşurate în afara grădiniţei. Ele sunt acivităţi extracurriculare şi se
desfăşoară sub îndrumarea atentă a educatoarei.

În grădiniţă serbarea creează un cadru optim de realizare a sarcinilor educaţiei nonformale, ale cărei
conţinut este adaptat nevoilor copilului, în scopul de a eficientiza învăţarea.
Situată pe un circuit pedagogic extradidactic, serbarea este un eveniment de seamă în viaţa copiilor,
dar şi a grădiniţei. Serbarea este un prilej de bilanţ şi de voie bună, ea prezintă marele avantaj de a
favoriza valorificarea şi dezvoltarea experienţelor copilului, într-un climat nou, stimulativ, în care
are libertatea să-şi manifeste interesele, să-şi exprime impresiile şi trăirile, pe baza căutărilor şi
eforturilor personale, accentul deplasându-se cu preponderenţă de pe informativ pe formativ. În altă
ordine de idei, serbarea impune şi educatoarei competenţe speciale, întrucât, în cadrul acesteia se
interferează mai multe dmenii de cunoaştere ce trebuie să-şi armonizeze strategiile, să combine mai
multe genuri artistice, fiecare cu specificitatea şi complexitatea sa, ce se cer a fi îmbinate la modul
optim, în condiţiile în care copiii mici obosesc destul de repede.

Educatoarea are un rol hotărâtor în alegerea programului unei serbări, în stabilirea ordinii de
desfăşurare şi în selecţionarea copiilor care susţin programul. Se impune ca educatoarea să acorde
atenţie copiilor cu inclinaţii artistice creând pentru aceştia un climat propice dezvoltării, prin
strategii personalizate, dar să-i sprijine şi pe acei copii care întâmpină greutăţi în însuşirea
diverselor forme de artă.

În alcătuirea programului unei serbări se va avea în vedere, în primul rând, caracterul ei, selectându-
se textul după un criteriu tematic (1 Decembrie, Crăciun, 8 Martie, 1 Iunie şi de sfârşit de an şcolar).
Este bine să nu le organizăm prea des, petru că scade interesul pentru acest gen de manifestări.

850
În general, o cerinţă de bază în alcătuirea serbărilor, în afară de asigurarea înaltei calităţi educative
şi artistice, o reprezintă necesitatea ca întreg materialul să fi fost însuşit bine de către copii în cadrul
procesului instructiv- educativ organizat. Conţinuturile serbărilor este bine să fie apropiate
experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoii sale de cunoaştere, de nou şi de frumos.
În proiectarea scenariului unei serbări se iau în seamă două coordoate majore: mişcarea, atmosfera
de veselie şi destindere, pe de o parte şi admosfera încărcată de emoţii ce produce o anume tensiune
interioară fiecărui copil, pe de altă parte. Alternarea numerelor în cadrul programului unei serbări
are o deosebită importanţă pentru menţinerea interesului copiilor şi pentru asigurarea unui ritm
antrenant întregii desfăşurări.
Participarea educatoarei în realizarea programului serbării este determinată, în primul rând, de
nivelul de dezvoltare şi de pregătire a copiilor. Astfel cu cât copiii sunt mai mici, cu atât
participarea educatoarei la realizarea programului trebuie să fie mai consistentă. Pe măsură ce copiii
câştigă experienţă, vor fi antrenaţi mai mult în realizarea serbărilor.
Preocupările principale ale educatoarei în cursul unei serbări se canalizează spre animarea copiilor
şi a spectatorilor, spre menţinerea admosferei de destindere.
Decorul sălii va primit un aspect festiv (steaguri, baloane, imagini reprezentative). Copiii vor fi
îmbrăcaţi în costume populare, vor recita, vor cânta şi vor dansa în faţa părinţilor.
Serbarea de Crăciun este cea mai îndrăgită de copii, de aceea, pentru reuşita ei există preocupări
susţinute: audierea colindelor, împodobirea sălii de grupă, se stabileşte centrul tematic specific
temei, se împodobeşte bradul, se pregătesc cadourile, se învaţă rolurile şi cântecele de iarnă.
Pentru a menţine un ritm antrenant, de veselie şi de bună dispozitie, momentele statice au alternat
cu cele dinamice: dansuri populare, dansuri tematice sub îndrumarea profesorilor specializaţi.
Orice activitate care este coborâtă din minte în sufletul copiilor, are o frumuseţe aparte, de aceea
serbările sunt foarte îndrăgite de copii.
Prin specificul lor de activitate extracurriculară, serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacţii,
bucurii, creează bună dispoziţie, favorizează dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic şi
artistic. Importanţa lor educativă constă în conţinutul artistic prezentat, precum şi în atmosfera
sărbătorească, deschisă, ce se instalează cu acest prilej.

Bibliografie:
1. Gheorghian Elena, Taiban Maria, Metodica jocurilor şi a programului distractiv în grădiniţa de
copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977.
2. Ministerul Educaţiei şi Tineretului, Istitutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Revista învăţământului
preşcolar, 1-2/ 2008.

851
 Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii
Serbările școlare

Inv.Costache Mirela,Liceul Teoretic ,,Ioan Petruş’’,Otopeni

Motto :,, Singura cale de a forma copii buni este să devenim mai întâi părinți
buni...copiii noştri sunt singura speranță pentru viitor,tot așa cum noi,părinții, suntem
singura lor speranță pentru prezentul și viitorul imediat.’’(Zig Ziglar )

Serbările şcolare sunt printre cele mai îndrăgite activităţi extrașcolare,iar sărbătoarea
Crăciunului ocupă mereu un loc special în inimile copiilor şi părinţilor.Este unanim recunoscut rolul
extrem de important pe care ni -l oferă parteneriatul familie-școală,fără de care nu se poate
desfăşura o educaţie la standardele europene cerute astăzi de evoluția societății .Implicarea activă a
părinților duce la realizarea cu succes a unor serbări de neuitat.Părinții ajută la realizarea decorurilor
pentru spațiul în care se desfășoară serbarea,împodobesc bradul,confecționează ținutele impuse de
tematică (oameni şi fulgi de zăpadă,îngeraşi,zâne,păstori și magi ).Se caută un Moș Crăciun
perfect,apropiat de cel din visurile copiilor,care sa aibă neapărat în sacul lui cel darnic toate
cadourile cerute în scrisorile trimise din timp .Şi niciodată noi nu –i uităm pe cei singuri şi
nevoiaşi...Ne asigurăm că va ajunge şi la ei, în sania lui trasă de reni,un Moş bun,care ştie că au
nevoie de jucării,cărţi,fructe,hăinuţe călduroase şi mai presus de toate, de gânduri bune care să le
transmită că nu sunt niciodată singuri,căci umanitatea întreagă există în sufletul fiecăruia dintre
noi...Învăţăm cu toţii că trebuie să oferim iubire,aceasta fiind ,,arma secretă’’ cu care putem lupta
împotriva tuturor relelor lumii...
Iar copiii incearcă să surprindă și ei ,cu o invitație mai specială,cu felicitări ascunse cu grijă
până la sfârșitul serbării,pentru a fi oferite cu drag părinților cărora le înoată ochii în lacrimile
bucuriei ,emoţiei şi recunoştinţei...Iar uneori,Moşul are în sacul lui şi câte-o diplomă pentru cei
mari,bunici și părinți,fâstâciți de-a binelea de faptul că trebuie să recite și ei o poezioară...Și toți se
simt din nou copii,pentru câteva clipe magice....Oare nu este aceasta adevărata magie a Crăciunului
?Ce clipe mai frumoase decât acestea pot exista ?Copiii învață să fie buni,simt că părinții le sunt
aproape,că le apreciază munca și că se bucură împreună cu ei.Impărtășind împreună succesul și
uneori chiar insuccesul,concretizat în micile stângăcii inerente , părinții vor deveni mai apropiați de
aceștia și mai înțelegători ,convinși că orice investiție în dezvoltarea personală a copiilor nu va fi
zadarnică.
În concluzie, putem spune că echipa elev-profesor-părinte, are un rol deosebit în educaţie,
colaborarea dintre aceşti trei factori contribuind la atingerea finalităţii educaţiei:formarea,
dezvoltarea şi modelarea personalităţii elevilor.

852
853
 SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI
ÎN CASA ROMÂNILOR
(Activitate extracurriculară)

Liceul Teoretic „Samuil Micu”, Sarmasu

Diriginte: Costea Adriana
An scolar: 2018-2019
PROF. Costea Adriana

Argument
Colindele noastre, zestre uriaşă de creaţie populară, vin spre noi de două milenii, umplându-ne
sufletele, mângâindu-ni-le, înduioşându-ni-le, întinerinduni-le. Le aşteptăm din an în an,
întâmpinându-le la data sfântă. În preajma zilei Naşterii Domnului, alergăm spre colinde, ca să
preamărim împreună cu ele venirea Domnului.
Colindele sunt alcătuiri simple, dar puternice prin cuvintele lor; sunt cuvinte-lumină despre cel
mai mare eveniment petrecut pe pământ, moment care a rupt istoria în două – Întruparea şi Naşterea
Fiului lui Dumnezeu în scopul mântuirii noastre.
Minunea de la Betleem care a zguduit omenirea a pătruns în memoria ei veşnică, păstrată în
icoanele pioşeniei noastre creştine şi în imnurile, colindele şi rugăciunile noastre, prin cuvintele pe
care le-a propovăduit Însuşi Fiul lui Dumnezeu cât a fost printre noi.
Tipul activităţii: activitate cultural-artistică
Data:
Organizator: Profesor
Grup ţintă: elevii claselor V-VIII
Locaţia: Școala Gimnazială Balda
Obiective:
- cultivarea interesului sărbători şi tradiţii
- dezvoltarea vocabularului prin colind
- aprecierea bogăţiei şi varietăţii folclorului românesc
- interpretarea cu sensibilitate şi expresivitate a colindelor
Programul activităţii:
1. Organizarea clasei si elevilor
2. Prezentarea unui recital de colinde româneşti în fața cadrelor didactice.
Durata acţiunii: 2 ore.
Întocmit şi realizat de: prof. Costea Adriana

854
 RAPORT
cu privire la desfăşurarea activităţii cultural-artistice
SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI
ÎN CASA ROMÂNILOR

Activitatea educativă s-a desfășurat în data de 14.12.2018 (orele 12-13) în conformitate cu

prevederile Programului Activităților Educative Extracurriculare din anul școlar 2018-2019, având
ca scop cultivarea interesului pentru sărbătorile și tradițiile românești.
Au fost create condițiile necesare bunei desfășurări a activității, adică amenajarea mobilierului,
pregătirea sălii de clasă, crearea unei atmosfere de sărbătoare.
La activitate au participat un număr de...12..... de elevi din clasele V-VIII și toate cadrele
didactice din unitatea școlară. Activitatea a fost gândită pentru dezvoltarea vocabularului prin
colind și aprecierea bogăției, respectiv a varietății folclorului românesc.
După ce a fost creată o atmosferă degajată, eleva Cenan Olivia a subliniat importanța colindelor
pe care în fiecare an le întâmpinăm la dată fixă și care vin din vremuri de taină, formând un arc
transistoric. Activitatea curentă a fost percutantă, deoarece elevii au putut să-și exprime prin colinde
zestrea uriașă de creație populară a neamului nostru.
Grupul Anotimpuri a interpretat trei colinde care au scos în evidență binecuvântările Crăciunului
și momentul important care a rupt istoria în două – Întruparea și Nașterea Domnului.
La sfârșit doamna directoare a mulțumit elevilor pentru atmosfera creată și pentru că au devenit
în această perioadă mesageri ai Nașterii Fiului lui Dumnezeu.

Întocmit de:
prof. Costea Adriana

855
 SERBĂRILE, MIJLOC DE STIMULARE SOCIO – AFECTIVĂ

Prof. Axinia Vasilica

Prof. Costea Daniela
G.P.P ,,Prichindel” Suceava

Motto:
„Cultura unui popor înlătură multe deosebiri şi-i apropie pe oameni unii de alţii” Ion Slavici

Dezvoltarea socio – afectivă a copiilor preşcolari cuprinde o serie de obiective educaţionale

fundamentale ce nu se limitează la o singură disciplină, ci poate fi realizată prin întreaga activitate
din grădiniţă .
Datorită diferenţelor individuale, fie ele constituţionale, fie de mediu social sau de educaţie,
în acest sens stabilirea unui model strict conturat pentru nivelul de maturitate socio – afecivă a
copilului preşcolar nu e posibilă. Se poate observa că aceasta resimte trei necesităţi psihologice
fundamentale a căror satisfacere permite dezvoltarea psihică normală, echilibrată şi ii facilitează
procesul de maturizare emoţională .
Este vorba de :
a. – nevoia de securitate afectivă ( de a iubi si a se simti iubit );
b. – nevoia de a se simţi util si de a avea conştiinţa propriei valori ;
c. – nevoia de a întelege şi de a intui, incipient sensul propriei existenţe, cât şi sensul
mediului în care trăieşte.
Activităţile artistice contribuie la acumularea cunoştinţelor şi la lărgirea orizontului de
cunoaştere a copiilor, îmbogăţesc şi nuanţează viaţa lor afectivă, le ofera prilej de a trăi emoţii
variate ce se vor acumula în limbajul de reprezentări şi emoţii. De asemenea, munca laolaltă
contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere al fiecărui copil şi al întregului colectiv prin
dorinţe comune de a obţine rezultate bune, favorizează stabilirea unei discipline conştiente pe
parcursul repetiţiilor şi în cadrul desfaşurării lor.
Contactul cu un public prezent în număr mare sau mai mic la serbările din grădinită,
trezeşte în copii energia latentă, exigenţa în fiecare de a învinge greutăţile ivite, de a-şi stăpâni
timiditatea, le cultivă spiritul de iniţiativă, de independenţă în acţiune, iar pregătirea din timpul
repetiţiilor contribuie la stimularea interesului pentru muncă şi a disciplinei muncii indeplinite cu
conştinciozitate.
Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacţii, lucruri, creează buna dispozitie,
favorizează dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic si psihic.
Importanţa lor educativă rezida in continutul artistic prezentat precum şi în atmosfera
sărbătorească ce se instalează cu acest prilej .Serbarile organizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă

856
 ,,Vine, vine Moş Craciun”pe lângă aspectul lor ludic ce creează copiilor bună dispoziţie şi multă
emoţie, dezvoltă şi simţul responsabilităţii şi al lucrului bine făcut.

De asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv al acestui gen de activităţi care conduce la
sudarea colectivului de copii, îi învaţă să trăiască în grup, să se încadreze într-o disciplină fermă
.Prin organizarea serbarilor dezvoltam la copii dragostea pentru arta, pentru frumos.
La originea activităţii ludice a copiilor se află stările emoţionale. Ele constituie un preludiu
al implicării în joc, în toate activităţile desfăşurate, cât şi un efect sau expresie a acestuia. Dacă nu
exisăa un strop de plăcere, cu greu vom putea iniţia un joc, şi de asemenea, orice joc, la rândul
său, va amplifica stările emoţionale pe parcursul derulării sale.
Serbările din gradinita, activitatile artistice in general ce se organizează cu ocazia diferitelor
sărbători din an sunt un altfel de joacă, o joacă a „ micilor actori ” , o joacă în care copilul respiră,
se simte altfel, satisfactia ce se citeste pe fata lor cu ocazia interpretarii unor roluri sau cu prilejul,
recitarilor si in care se ia ca si partener parintele. Totodata serbarile sunt si un mod de a arata
parintele cum poate petrece un timp de calitate alaturi de copilul sau.
Bibliografie:
1.Prof. univ. Emil Verza, Universitatea Bucuresti – ,,Conditiile dezv. si
cunoasterii personalitatii copilului”, Rev.Inv. Prescolar 1 – 2 / 1994
2. Constantin Capezan –,, Valentele literaturii pentru copii si dezvoltarea vorbirii”,
Rev. Inv. Prescolar 1 – 2 / 1993

857
 SERBAREA- cadru optim de realizare a educaţiei nonformale
Prof. Costea Elena-Alexandra
Școala Gimnazială Nr.4, Râmnicu Vâlcea

Fiecare dintre noi am avut parte, în copilărie, măcar de o apariţie pe o scenă, oricât de modestă ar fi
fost ea. Fiecare dintre noi, în copilărie, am cântat, am spus o poezie în cadrul festiv al unei serbări
şcolare. Păstrăm în amintire aceste momente ca pe ceva ce ne-a marcat sufletul, ceva frumos şi
emoţionant!
Doar o dată pe an bradul coboară de la munte, pentru a-i face pe plac lui Moş Crăciun. El aduce
universul de globuri şi luminiţe scăpărătoare, ce se furişează misterios prin colţurile încăperilor. An
de an, fără să se plictisească, bradul îşi alege un loc drag de popas- în școală. În jurul bradului
numaidecât se înfiripează o serbare. Şi nu numai de Crăciun, ci şi de Paşti ne luminăm sufletele şi
minţile cu bucu-rie împreună cu copiii.
Pentru toate aceste evenimente, în școală, serbarea creează un cadru optim, de realizare a sarcinilor
educaţiei nonformale, al cărei conţinut este adaptat nevoilor copilului, în scopul de a eficientiza
învăţarea. Prin specificul său, educaţia nonformală în grădiniţă, pune în lumină şi alte aspec-te ale
demersului formativ, cum ar fi: varietate, flexibilitate şi posibilitatea de diferenţiere a conţinu-
turilor şi tehnicilor de lucru. Se înregistrează însă şi o mai mare implicare a copiilor în actul
educativ, iar pe de altă parte, activităţile de educaţie nonformală se desfăşoară în mare măsură prin
colaborarea educatoarelor cu familia şi cu diverse instituţii din comunitate.
Acest tip de educaţie a existat dintotdeauna, însă nota de noutate constă în faptul că astăzi se
organizează planificat.
Situată pe un criteriu pedagogic extradidactic, serbarea este un eveniment important în viaţa
copiilor dar şi a grădiniţei.
Trebuie sa acordăm atenţie copiilor cu înclinaţii artistice, creând pentru aceştia un climat propice
dezvoltării, prin strategii personalizate, dar totodată trebuie să sprijinim şi copiii care au întâmpinat
greutăţi în însuşirea diverselor forme de artă.
Ca mijloc al educaţiei nonformale, serbarea prezintă marele avantaj de a favoriza valorificarea şi
dezvoltarea experienţelor copilului, într-un climat nou, stimulativ, în care are libertatea să-şi mani-
feste interesele, să-şi exprime impresiile şi trăirile, pe baza căutărilor şi eforturilor personale,
accentul deplasându-se de pe informativ pe formativ.
Dacă privim lucrurile din perspectiva calităţii şi a unui dascăl de şcoală nouă, constructivist,
îndrăznesc să spun că nici serbarea nu poate fi lăsată în vechile-i tipare.
Este antrenat întregul potenţial al copilului: intelectual, moral, estetic, afectiv, volitiv şi fizic al
copiilor.
În organizare am ţinut seama, ca educatoare, de a lua în consideraţie oportunitatea creării
unui climat de permisivitate în care copiii să fie ei înşişi, să-şi manifeste liber iniţiativele şi
originalitatea. Este foarte importantă integrarea educatoarei în program alături de copii (copiii
capătă mai multă siguranţă şi încredere îndepărtând acea deblocare afectivă), dar şi integrarea
părinţilor în program (rol de gazdă primitoare, ajutor al lui Moş Crăciun, ş.a.).
Roind în jurul bradului, cu obrajii îmbujoraţi de emoţie, cei mici şi cei mai măricei au prilejul să-şi
rostească poeziile, să cânte colindele, să-şi împletească armonios paşii în ,,cele hore”. Şi câte n-ar
mai face pentru a arăta ce ştiu, ce pot, cum pot pentru că este şi un prilej de voie bună.
Serbarea de iarnă alătură în sufletul copiilor două imagini semnificative pentru viaţa lui afecti-vă:
pe cea a lui Moş Crăciun, ca simbol al bunătăţii, de la care copiii aşteaptă răsplata pentru munca lor,
şi imaginea bradului, în jurul căruia copiii îşi revarsă bucuria, interpretându-şi rolurile.
Serbarea înlesneşte cunoaşterea potenţialului creativ al copilului, oferă posibilităţi multiple de a
cunoaşte mai bine copilul cu preocupările, interesele şi aptitudinile sale, este un spectacol interactiv
pentru o relaţie optimă între copilul de pe scenă şi spectator.
Elevii creativi se diferenţiază de restul grupului prin diferite comportamente specifice şi îşi
dezvoltă în mod liber creativitatea pentru că le este permis acest lucru. Aceştia sunt foarte curioşi,
vin cu soluţii neobişnuite, cu idei originale, au iniţiativă şi un spirit de observaţie foarte bine

858
dezvoltat, văd conexiuni între elemente aparent fără vreo legătură, pun întrebări adecvate, caută
alternative şi explo-rează noi posibilităţi, învaţă rapid şi uşor, au vocabular bine dezvoltat, găsesc
căi neobişnuite pentru soluţionarea problemelor, au o imaginaţie vie şi o capacitate de a compune
poveşti.
Serbările şcolare vor rămâne peste vremi momente de bucurie sufletească, prilej de
manifestare inedită şi nestingherită a valenţelor native ale copiilor în faţa părinţilor, admiratorilor
emoţionaţi, gata de a oferi zâmbete,flori sau lacrimi de bucurie şi recunoştinţă.

Copiii sunt, în mod firesc, înzestraţi de natură. Exersarea exprimării teatrale în școală le for-mează o
extraordinară capacitate de percepere, înţelegere, observare, perseverare şi explotare a simţului
abstractizării. Copilul poate să îşi „utilizeze” trupul, vocea şi raportul cu ceilalţi într-o armonie
aflată permanent în schimbare.
Până la vârsta de cinci ani, copilul a parcurs două etape care-l ajută să depăşească aceste situaţii noi:
relaţia cu limbajul/ vorbirea şi relaţia cu ceilalţi/ conştientizarea diferenţelor dintre indivizi. În acest
moment, nu se poate afirma că limbajul este folosit pentru a comunica, ci mai degrabă ca instru-
ment pentru exprimarea dorinţelor şi a nevoilor. Teatrul îl ajută pe copil să spună lucruri cu ajutorul
corpului şi a vocii, să ia parte la o aventură colectivă, poate interpreta un alt personaj decât pe sine,
poate avea un rol care să îi aducă mulţumire.
Jocul de-a teatrul este pentru copil o veritabilă formă de educare. Acesta îl ajută să se deprindă cu
spaţiul şi spaţiile, cunoaşterea propiului corp, exerciţiul imaginaţiei, capacitatea de a se asculta pe
sine şi ceilalţi, rigoarea, sensibilitatea, modestia, asumarea riscului. Jocul dramatic este o şcoală a
sincerităţii, a rigorii şi a onestităţii necesare, deoarece oferă fiecărui individ posibilitatea de a fi el
însu-şi şi, totodată, actorul propriei sale existenţe. Acest joc îi asigură deci copilului o bază solidă
pentru a deveni adultul senin şi sigur pe sine pe care societatea şi-l doreşte.
În cadrul grădiniţei, teatrul înseamnă, de cele mai multe ori, doar spectacolul susţinut la sfârşitul
anului şcolar. Înainte de reprezentaţia de pe scenă este necesară parcurgerea unei etape pregătitoare
în ceea ce priveşte familiarizarea cu spaţiul, interacţiunea cu ceilalţi, capacitatea de ascultare. Odată
parcursă această etapă pentru reuşita spectacolului este bine să laşi cale liberă atât propriei plăceri,
cât şi celei a copilului.1
Serbarea şcolară se înscrie în rândul activităţilor extracurriculare foarte îndrăgite de copii deoarece
antrenează în desfăşurarea ei toţi copiii. „Câţi dintre marii artişti, fie ei muzicieni, actori, dansatori
nu s-au manifestat pentru prima dată în cadrul modest al unei serbări şcolare? Explozii de entuziasm
juvenil, torente de suflete revărsate pin glasuri de copii, serbările şcolare rămân adânc întipărite în
memoria noastră afectivă (prof. Georgeta Aldea)”
Noutatea scenariului, cadrul desfăşurării, costumele pro-puse sunt tot atâtea ocazii în care copiii
colaborează cu orga-nizatorul dezvoltându-şi capacităţile creatoare, interpreta-tive, devenind, din
simplii participanţi la serbare, organizatori ai acesteia, ceea ce duce implicit la dezvoltarea unor
trăsături pozitive de caracter, a unor calităţi morale cum ar fi tenacitatea şi perseverenţa în muncă
pentru perfecţionarea rezultatelor, îndrăzneala şi stăpânirea emoţiilor prin apariţia în faţa unui
public şi interpretarea rolului artistic, încrederea în sine prin depăşirea timidităţii, autoconvingerea
că se poate mai mult şi mai bine, încrederea în ceilalţi, spiritul de echipă.2
Organizatorii serbărilor şcolare sunt educatoarele/ profesorii care nu de puţine ori se confruntă cu o
serie de probleme privind scenariul, punerea în scenă a programului ales şi, nu în ultimul rând, cu

1
Heril, Alain, Megrier, Dominique, Spectacolele de teatru în grădiniţă, Editura CD Press, Bucureşti, 2009.
2
Beruşcă Aurelia, Ghidul metodologic al serbărilor şcolare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2007.

859
prestaţia artistică a elevilor. O serbare şcolară poate fi organizată sub diferite forme: un montaj
literar-muzical-colegrafic, un spectacol de teatru, un spectacol folcloric, o şezătoare, un concert, un
spectacol literar-muzical. Oricare din aceste forme are nevoie de un scenariu sau program.
Conţinutul tematic al scenariului impune o atentă pregătire şi selectare a materialului literar şi
muzical, o organizare unitară şi gradată a acestuia în vederea obţinerii unui efect emoţional adecvat
ocaziei.
Scenariul serbării este un act de creaţie pentru diriginte. Pornind de la tema serbării, profesorul
trebuie să-şi proiecteze întâi mental ceea ce vrea să pună în scenă-programul serbării (poezii,
scenete, monologuri, cântece pentru cor şi solişti, ansabluri instrumentale, ansambluri coregrafice),
trebuie să se gândească la valoarea educativă a fiecărui număr din pro-gram, la modalităţile de a
scoate în evidenţă calităţile artistice ale fiecărui elev în parte sau ale unor grupuri de elevi. Apoi
trebuie să culeagă materialul şi să-l organizeze într-un scenariu atractiv şi educativ ţinând cont de
„artiştii” implicaţi în serbare. Fiecare profesor are un anumit stil de a aduna material şi de a-l
organiza într-un scenariu. Scenariile sunt completate cu recomandări privind scenografia, regia,
costumele copiilor.
Pregătirea serbării. După alegerea scenariului, se trece la repartizarea rolurilor pentru fiecare copil
în parte. Nu toţi copiii sunt la fel de talentaţi într-un anumit domeniu, nu toţi pot fi consideraţi
pregătiţi pentru o apariţie pe scenă.
Cu toate acestea este necesar să-i folosim pe toţi într-o serbare, atât pentru devoltarea per-sonalităţii
copiilor, cât şi pentru părinţii care vor să-şi vadă copilul pe scenă. Fiecare copil are ceva de dăruit
pe scenă, fiecare are puterea de a trece peste micile „neajunsuri” artistice atunci când este îndru-mat
cu pricepere, răbdare şi pasiune. Reuşita serbării depinde de educator. Astfel, rolurile se stabilesc în
funcţie de aptitudinile artistice ale copiilor, personalităţii fiecărui copil în parte.
Alegem mai întâi prezentatorii (elevii cu memoria dezvoltată, cu dicţie bună, cu voce plăcută şi
rezonantă), apoi interpreţii rolurilor care necesită costumaţii specifice (elevi care pot să-şi procure
costume, care sunt potriviţi rolurilor: zâna iernii, un fulg delicat de nea, Fecioara Maria etc.), elevi
care vor dansa cu sau fără costume specifice (elevi cu deprindere de miş-care ritmică, cu statuturi
apro-piate), elevi interpreţi ai rolurilor din scenetă (elevi cu dicţie bună, cu aptitudini artistice pentru
teatru, comici etc.), soliştii cântecelor din program (elevi cu aptitudini muzicale interpretative) şi
apoi repartizăm celelalte roluri de recitatori sau figuranţi în diferite momente ale scena-riului ţinând
seama de potenţialul artistic al elevilor, de personalitatea lor în formare.
Momentele muzicale sunt numere din program care dau frumuseţe unei serbări, care animă
sufletele, atât ale copiilor, cât şi pe cele ale spectatorilor, care dau un aer de sărbătoare serbării.
Acestea se inserează în program conform scenariului, având în vedere conţinutul tematic al
cântecului care trebuie să fie în concordanţă cu numărul anterior din program. Ruptura liniei te-
matice a scenariului printr-un cântec nepotrivit poate duce la nedumerire, la confuzii asupra ideii
centrale a scenariului.
Repetiţiile încep după ce fiecare copil a primit rolul care i-a fost atribuit. Se începe prin a citi
rolurile punând accent pe o dicţie clară, corectă, chiar exagerată şi cu voce tare pentru că astfel
elevii vor învăţa atât modul de interpretare a versurilor sau rolurilor din scenetă cât şi ordinea de a
intra în program. După ce fiecare elev ştie bine ce trebuie să spună sau să facă în program, se trece
la repetiţiile pe scenă sau în localul destinat desfăşurării serbării. Elevii trebuie să fie familiarizaţi
cu spaţiul sce-nei şi al sălii de spectacol pentru ca, în timpul serbării, nimic să nu le distragă atenţia.
Fiecare repetiţie trebuie să se axeze pe detalii, pe mişcare scenică, pe poziţia fiecărui elev pe scenă
în timpul sau în afara rolului. Nu trebuie să ne fie indiferent cum stau elevii în faţa microfonului,
cum se deplasează la locul sau e la locul în care au avut ceva de spus, nu trebuie să neglijăm

860
aspectul general al copiilor pe scenă sau în clipele de repaus.
Trebuie să familiarizăm copiii cu starea de detaşare de tot ceea ce se află în jurul lor atunci când
interpretează un rol. Când sunt pe scenă, cei mici uită pentru ce anume se află acolo şi adoptă
atitudini specifice vârstei: neatenţia, jocul, dialogul cu colegii de alături etc.
Atitudinea artistică a elevilor se formează prin aceste spectacole, astfel ei învaţă să aprecieze
spectacolele la care sunt simpli spectatori, formându-şi gustul estetic prin arta scenei: muzică,
poezie, teatru, dans. Atitudinea artistică începe cu implicarea în scenariul serbării (acceptul unui rol,
repetarea lui şi corectarea greşelilor cu convingere, colaborarea cu îndrumătorii), se continuă cu
poziţia şi prestaţia pe scenă, transmiţându-se cu aspectul exterior al fiecărui elev. Costumaţia sau
simpla vesti-mentaţie a elevilor trebuie să fie de bun gust, adecvată conţinutului serbării.
Cadrul desfăşurării serbării. Orice serbare trebuie să se desfăşoare pe scenă, într-o sală de
spectacol. În acest caz, sala şi scena trebuie decorate conform genericului serbării. Scena este
spaţiul desfăşurării serbării, acel spaţiu pe care copii îl folosesc pe parcursul programului pentru
interpretarea rolurilor. Acest spaţiu trebuie foarte bine delimitat şi cunoscut de elevi, însemnat cu
semne distincte pentru formaţiile de dans, decorat şi aranjat conform scenetelor din serbare.
Fiecare spectator trebuie să vadă şi să audă ceea ce copiii lor au de spus pe scenă. Chiar dacă
părinţii se mulţumesc doar să-i vadă acolo sus, pe scenă, este de datoria noastră să le de-monstrăm
că cei mici pot realiza şi mai mult, că pot deveni pentru câteva minute artişti adevăraţi indiferent de
performanţele artistice ale fiecăruia.

Bibliografie
1. Annabela Cant, Educaţia preşcolară privită cu alţi ochi, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010;
2. ***, Învăţământul primar nr. 1/1998, Editura Discipol.
3. ***, Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de 3-6/7 ani,
Bucureşti,2008.
4. Tiberiu Bogdan, Psihologia copilului şi psihologia generală.

861
 SIMPOZION NAŢIONAL:
“MAGIA SĂRBATORILOR DE IARNĂ!”
Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii
Serbările şcolare
CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE

prof. înv. primar COSTEA NICOLETA

LICEUL TEHNOLOGIC JIDVEI
ŞCOALA GIMNAZIALĂ BĂLCACIU

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor,

pentru cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea
raţională şi plăcută a timpului liber .

Este extrem de important rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage
micii şcolari în asemenea activităţi care au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de
învăţământ şi să sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei
integrării sociale .

Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Având un caracter atractiv, elevii participă, într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire,la astfel de activităţi .

Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este
o cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
                 Una dintre cele mai aşteptate perioade din an de către copii este perioada sărbătorilor de
iarnă. De ce iubesc copiii aceste sărbători? Poate datorită faptului că anotimpul iarna le aduce
zăpada şi odată cu ea şi minunatele jocuri de iarnă. O bulgăreală bună, construirea unui om de
zăpadă, alunecarea pe pârtie cu sania, schiuri, placă , alunecarea cu patinele pe gheaţa patinoarului
sunt doar câteva motive pentru care copiii se bucură de aceste sărbători. Dar nu trebuie să-i uităm
pe moşii cei darnici care vin cu multe daruri , în ghetuţe sau sub bradul frumos împodobit , nu uităm
nici frumoasele colinde care ne aduc aminte de bucuria Naşterii Lui Iisus Hristos, care pentru noi ,
creştinii este momentul suprem al bucuriei şi al împlinirii, mirosul îmbietor de cozonac şi de
brad.Pe uliţele satelor încă se mai aud copii colindând în ziua de Ajun, încă se mai păstrează
frumoasele obiceiuri de a merge cu colinda, de a merge cu Pluguşorul şi cu Sorcova.

Această perioadă este una deosebit de încărcată la şcoală deoarece ne pregătim intens cu
minunate colinde care vestesc venirea pe lume a Micului Iisus, cu cântece şi poezii închinate lui
Moş Crăciun, cu scenete potrivite.De asemenea , ne capacităm pentru realizarea unor lucrări care să
ne împodobească clasa, realizăm podoabe pentru pomul de Crăciun pe care îl împodobim cu mare
entuziasm.

Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă de dezvoltare a capacităţilor de vorbire

şi de descoperire şi punere în valoare a înclinaţiilor artistice ale elevilor . Prin conţinutul vehiculat
al serbării elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile
redate . Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .

862
Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare elev şi susţinută de
raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei ,iar cu timpul sporeşte
capacitatea rezistenţei la efort.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită
ca un scop în sine,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: emoţie,bună
dispoziţie,înălţare sufletească ,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu–le
viaţa,făcând–o mai frumoasă ,mai plină de sens .Este un succes extraordinar ,o trăire minunată când
reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul spectatorilor .
                 Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează
pe copii să dea tot ce sunt în stare. Nu trebuie să omitem faptul că atunci când pregătim o asemenea
serbare este necesar să colaborăm cu părinţii pentru realizarea costumelor necesare şi pentru multe
alte probleme.Aceste activităţi îi aduce mai aproape de şcoală pe părinţi, îi provoacă să facă parte
activ din viaţa şcolii, îi apropie de proprii lor copii.
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

863
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare

G.P.N. Horga- Epureni, Județul Vaslui

Educatoare: Costică Maghița
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente modalităţi
de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii educativi cei mai
apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se
referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a
activităţilor.

Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu însufleţire
şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă
importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice
ale elevilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc
,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile redate .
Situată pe un circuit pedagogic extradidactic, serbarea este un eveniment de seamă în viaţa copiilor,
dar şi a grădiniţei. Serbarea este un prilej de bilanţ şi de voie bună, ea prezintă marele avantaj de a
favoriza valorificarea şi dezvoltarea experienţelor copilului, într-un climat nou, stimulativ, în care
are libertatea să-şi manifeste interesele, să-şi exprime impresiile şi trăirile, pe baza căutărilor şi
eforturilor personale, accentul deplasându-se cu preponderenţă de pe informativ pe formativ. În altă
ordine de idei, serbarea impune şi educatoarei competenţe speciale, întrucât, în cadrul acesteia se
interferează mai multe dmenii de cunoaştere ce trebuie să-şi armonizeze strategiile, să combine mai
multe genuri artistice, fiecare cu specificitatea şi complexitatea sa, ce se cer a fi îmbinate la modul
optim, în condiţiile în care copiii mici obosesc destul de repede. Materialul ce va fi îmbinat în
programul serbării, trebuie să fie selectat în proporţie de 50% din conţinuturile predate pe parcursul
anului şcolar şi să fie interesante şi accesibile copiilor.
Educatoarea are un rol hotărâtor în alegerea programului unei serbări, în stabilirea ordinii de
desfăşurare şi în selecţionarea copiilor care susţin programul. Este de preferat ca rolurile din
program să fie în versuri, pentru a uşura memorarea lor şi pentru a putea să se transpună şi mai uşor
copilul în rolul interpretat. Repartizarea rolurilor să fie în funcţie de posibilităţile copilului, dar şi de
preferinţele acestuia. Se impune ca educatoarea să acorde atenţie copiilor cu inclinaţii artistice
creând pentru aceştia un climat propice dezvoltării, prin strategii personalizate, dar să-i sprijine şi pe
acei copii care întâmpină greutăţi în însuşirea diverselor forme de artă.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească ,plăcere
estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai plină de sens
.

864
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în
mod favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică
varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie
publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

Bibliografie:
1. Gheorghian Elena, Taiban Maria, Metodica jocurilor şi a programului distractiv în grădiniţa de
copii, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977.
2. Ministerul Educaţiei şi Tineretului, Istitutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Revista învăţământului
preşcolar, 1-2/ 2008.

865
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare

Școala Gimnazială ”M.C.Epureanu”- Epureni

P.I.P.: Costin Lăcrămioara
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se
referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a
activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu însufleţire
şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă
importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice
ale elevilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc
,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop
în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească ,plăcere
estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai plină de sens
.
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii
să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători
de iarnă .
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv –
pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru
fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în
mod favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească

866
 -desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească
setea de cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească
singuri pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele
mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

Bibliografie:
1. Gheorghian Elena, Taiban Maria, Metodica jocurilor şi a programului distractiv în grădiniţa
de copii, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977.
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped • Revista invatamant primar,
nr.2-3/2001,Editura Discipol

867
 Crăciunul - tradiție, obiceiuri, magie și armonie

Prof. Înv. Primar: Costina Mariana

Școala Gim. „ Sfânta Varvara” Aninoasa- Hunedoara

Cele mai așteptate sărbători sunt cele de iarnă, iar dintre acestea sărbătoarea Crăciunului. La orice
vârstă sărbătoarea Crăciunului este percepută ca o sărbătoare a bucuriei care face să înflorească în
sufletele noastre bunătatea, frumusețea, toleranța, credința, speranța, tot ce are omul mai nobil. Pe
bună dreptate se spune că dacă spiritul Crăciunului ar ține tot anul am putea să trăim cu toții într-o
lume mult mai bună.
Ca adulți simțim încă mirosul Crăciunului copilăriei noastre, mirosul de scorțișoară, nucă și vanilie,
care cuprindea întreaga casă în toiul pregătirilor din ziua de Ajun.
Este de datoria noastră să ducem mai departe tradițiile legate de această sărbătoare și să le
transmitem copiilor, să-i introducem în atmosfera magică a Crăciunului care le va deschide sufletele
și-i va ajuta să devină mai buni, mai toleranți, mai legați de ceea ce înseamnă acasă.
Acesta este un moment potrivit de-a le prezenta aspecte ce fac referire la semnificațiile religioase
ale Crăciunului, la obiceiurile și tradițiile de la noi, dar și din alte țări, dar și a surprinde din magia
acestei sărbători prin activități plăcute elevilor, prin inspirarea unui climat plin de armonie, de
colaborare, cooperare.
Copiii sunt atrași de ambele aspecte ale acestei sărbători, atât cel creștin - colinde, cât și cel laic –
confecționarea unor ornamente, obiecte specifice Crăciunului, oferirea și primirea de cadouri.
Activitățile din proiectul educativ „Crăciunul, tradiție, obiceiuri , magie, armonie” au venit în
întâmpinarea dorinței copiilor de a ști mai multe despre această sărbătoare, de a învăța să colinde și
să confecționeze ornamente din materiale reciclabile.
Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite
de atâtea datini şi obiceiuri legate de sarbătorirea Naşterii Domnului. Este o perioadă în care primim
şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac
pregătirile pentru această sărbătoare.
Astfel şcoala dedică în fiecare an, acestei sărbători, un program artistic.
Scopul proiectului a fost:
Săbătorirea Naşterii Domnului prin cântec, dans şi voie bună.
Obiectivele urmărite:
-Să explice valoarea spirituală a sărbătorii de Crăciun.
-Să descrie obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun.
- Să colinde şi să declame poezii.
Resursele folosite:
-umane: elevii, părinții, reprezentanții Consiliului Local și d-na învățătoare;
-materiale: ornamente pentru Crăciun și Anul Nou, clopoței, programul de serbare.
Descrierea activităţii :
Activitatea s-a desfășurat în sala de clasă.Înainte de serbare, a fost amenajată o expoziție cu
lucrarile realizate în orele de abilități practice și educație plastică , apoi decorată sala de clasă . A
urmat apoi programul de serbare prezentat în fața părinților.Serbarea și colinzile au fost pregătite în
prealabil de elevi.
Moș Crăciun( Consiliul Local și părinții elevilor) au împărțit daruri fiecărui copil.
Părinții au fost încântați de lucrările expuse , dar și de programul artistic prezentat de elevi.
Elevii din grupul de colindători „ Datina” a colindat colegilor și părinților, apoi împreună cu
doamna înv. Martin Dorina au fost cu colinda în comunitate: la Consiliul Local, Poliție, Școala
Sfânta Varvara, societăți comerciale , AdarcoSRL, familii ale elevilor etc.

868
Rezultate aşteptate:
a. cunoașterea datinilor și obiceiurilor strămoșești;
b. prezentarea programului artistic cât mai expresiv și convingător;
c. organizarea unei expoziții cu lucrările realizate.
Modalităţi de evaluare a activităţii
a. expoziția cu lucrările elevilor
b. serbarea școlară
c. premierea celor mai reușite scrisori și lucrări
Rezultate înregistrate:
a. o activitate plăcută la care elevii și părinții au participat cu interes;
b. interpretarea poeziilor și cântecelelor în mod plăcut;
c. expoziție cu lucrările elevilor.

869
 SERBARE ȘCOLARĂ (CLASA A III-A)

Prof. Înv. Primar Coșa Dorina

Școala Gimnaziala Beba Veche
Jud. Timiș

*LEGENDA LUI MOȘ CRĂCIUN- SCENETĂ

*POVESTEA CELOR PATRU LUMÂNĂRI- SCENETĂ
*COLINDA- ÎN DIMINEAȚA LUI CRĂCIUN
*DANS- PE MELODIA JINGLE BELLS
(Serbarea se desfășoară la Căminul Cultural)
Serbare incepe cu sceneta ,,Legenda lui Moș Crăciun,, în care fiecare din cele patru scene va fi
luminată pe rând cu ajutorul unui reflector.
SCENA 1
Prezentator 1: Ştiţi, dragii mei, cine e Moş Crăciun? …Să vă spunem noi!

Prezentator 2: Ehei, povestea lui îşi are începuturi străvechi, însemnate în textele biblice. Pentru
români, Crăciun este numele păstorului în al cărui staul s-a născut Hristos, un cioban ursuz, rău,
care şi-a pedepsit nevasta, pe Crăciuniţa, pentru că a primit-o pe Maria în gazdă.

Prezentator 1: Dar apoi, înţelegând minunea care s-a produs, s-a căit şi a devenit credincios. Iar
Dumnezeu l-a menit să ducă întru vecie daruri şi vorbe bune copiilor cuminţi.

Prezentator 2: Ei, ce spuneţi? Pentru cei care încă nu cred în Moş Crăciun, îi invităm să asculte
povestea noastră.

Scena 2 – Lângă brad

Fetiţa: Moş Crăciun există!
Băiatul: Ba nu există!
Fetiţa: Ba există!
Băiatul: Ba nu, că mi-a spus mie tata!
Fetiţa: Ba da, că am citit eu într-o carte!
Vine bunicul şi se aşază pe scaun:
Bunicul: Hei, dragii moşului, iar vă certaţi? Care mai e baiul de astă dată?
Fetiţa: Bunicule, Petruş spune că nu există Moş Crăciun, că Moşul nu-i decât mama sau tata.
Băiatul: Păi … aşa mi-a spus mie tata …
Fetiţa (cu lacrimi în ochi): Bunicule, spune-i că nu-i adevărat! Nu-i adevărat, nu-i aşa?
Bunicul: Hei, dragii moşului e o poveste tare lungă şi veche, veche …
Băiatul: Cât de veche?
Bunicul: De pe vremea lui Iisus.
Băiatul: Hai, bunule, spune-ne-o şi nouă!
Bunicul: Bine, atunci aşezaţi-vă aici şi ascultaţi.
(Copiii se aşază la picioarele moşului şi ascultă.)

Bunicul: Aşaaa… Se povesteşte din bătrâni că pe vremea lui Iisus…

Băiatul: Împăratul iudeilor?
Bunicul: Împăratul iudeilor, da!… Pe vremea acestui împărat, în oraşul Bethleem, trăia un păstor
bătrân, bătrân de tot, care nu credea în Dumnezeu, pe nume Crăciun, cu femeia lui, Baba Iova.
Fetiţa: Moş Crăciun nu credea în Dumnezeu?!

870
Bunicul: Pe atunci nu credea.

Băiatul: Şi?!

Bunicul: Şi acest păstor ave,

Ave, măre, ave
Stâne de oi multe,
Multe şi cornute,
Cu lână miţoasă
Ca firul de mătasă…

Fetiţa: Era bogaat!…

Bunicul: Da, dar pe cât era de bogat, pe atât era de rău.

Scena 3 – Casa lui Crăciun

(din carton sau desenată pe o coală mare)
Crăciun (strigând): Babă Iovă, ai măturat casa, ai pregătit bucatele? Că acum e noapte şi vin
musafirii!
Iova: Am pregătit, bărbate!
Crăciun: Vezi de pune pe masă din vinul cel mai bun, că vine şi primarul, şi prefectul, şi preotul…
Şi mişcă-te odată, femeie, ce te moşmăieşti aşa?!
Iova: Bine, bărbate, acuş fug.
Un copil sărac: Nene Crăciune! Nene Crăciune!
Crăciun: Ce-i, mă, ce vrei?! Eu sunt nene cu tine, mă?! Ia, vezi, că-ţi dau una! Să-mi spui domnule
Crăciun!
Copilul: Domnul Crăciun, am venit la domnia voastră că mama-i bolnavă la pat, şi-i trebuie leacuri,
şi n-avem bani, că nu ne-ajung nici de mâncare.
Crăciun: Ce?! Bani?! Pleacă de-aici, mucosule, până nu-ţi dau două ciomege pe spinare. Leneşilor,
la muncă cu voi!
(spre sală): Auziţi, să-i dau bani! Da’ eu ce mănânc?! … iată că vin musafirii. (strigând): Babă Iovă,
întâmpină pe musafiri!

Scena 4 – Ieslea lui Crăciun

Iosif: Am călătorit mult spre Bethleem. E noapte şi eşti obosită, Maria. Hai să înnoptăm în acest
orăşel!
Maria: Peste tot e atata lume, nu gasim nici un locas, haide, Iosife, mai bine, la margine de oras.
Iosif: Hai sa mergem!
Maria: Iosif, uite-o casă mare! Poate gospodarii au un locuşor şi pentru noi.
Iosif: Hai să batem! Cioc! Cioc! Cioc!
Iova (deschide uşa): Cine sunteţi şi ce doriţi?
Iosif: Noi suntem din Nazareth. Călătorim de multe zile şi suntem frânţi de oboseală. V-am ruga să
ne primiţi peste noapte să dormim în casa dumneavoastră!
Iova: Oameni buni, eu v-aş primi, dar bărbatul meu este foarte rău şi nici nu vrea să audă de oameni
străini în casa lui.
Iosif: Dar soţia mea, Maria, trebuie să nască. E iarnă, zăpadă şi ger şi trebuie să înnoptăm undeva.

Maria: Drumul lung si obositor, printr-un neam neprimitor, tare mult ma ingrijoreaza, e tarziu, sunt
obosita si ma simt si prigonita de a lumii rautate.Vă rugăm, adăpostiţi-ne măcar în staul!

Iosif: Maria, acesta nu este un loc potrivit pentru tine.

871
Maria: Lasa Iosife, sunt multumita cu orice adapost. Ramanem aici la noapte.

Iova: Haideţi în ieslea boilor din staul! Văd că-ti este foarte rău, trebuie să naşti. Am să te moşesc
eu.
(Fecioara naşte pe Iisus – puteti scoate de după ieslea improvizată o păpuşă bebeluş înfăşată în
scutece albe)

Iova (ridicând copilul spre spectatori): Vai, ce copil frumos ai născut!

Îngerii (2 ingeri apar lângă iesle): El este Mântuitorul, Domnul nostru Iisus Hristos, împăratul
luminilor, fiul lui Dumnezeu.

Maria: Fiul meu, Iisuse draga, te asteapta o lume intreaga, te asteapta cu dorire, ca sa ii dai ei
mantuire! Cine v-a asculta povata, isi v-a mantui viata.

Iova: Maică preasfântă, miluieşte-mă!

(veselă) Mă duc să-i spun unchiaşului meu, Crăciun, că sunt moaşa Mântuitorului lumii. (Păşeşte
spre casă.)

Crăciun:Unde ai fost?! Adu repede cafeaua şi dulceţurile, că vor să plece musafirii! Dar ce-i pe
mâinile tale?

Iova: Ce bucurie,
Ce veselie
Pe noi, Crăciune,
C-a venit pe lume,
La noi s-a născut,
Domnul cel de sus,
Domnul cerului
Şi-al pământului,
Hristos, Domnul cel slăvit,
Cum de mult s-a proorocit!

Crăciun (o împinge pe Iova): Ce-ai făcut?! Ai lăsat musafirii ca să ajuţi o sărăntoacă? Netrebnico!
Cum poţi să crezi aşa ceva? (Îi taie mâinile cu toporişca)

Iova: Vai, de ce mi-ai tăiat mâinile?

Crăciun: Aşa meriţi. Pleacă din ochii mei!

Iova (fuge în staul.): Maica Domnului, mântuieşte-mă!

Maria: Apropie-ţi, moaşă Iova, braţele tale de scutecele preasfinţite ale pruncului!

Iova: Minune, de trei ori minune! Mi-au crescut mâinile la loc! (Se închină şi fuge la Crăciun.) Iată,
Crăciune, că în locul păcătoaselor mele mâini, pe care tu mi le-ai tăiat, fiul Mariei, Împăratul
cerurilor, mi-a dat altele mult mai frumoase, mai albe ca zăpada şi mai luminoase decât soarele!

Crăciun: Vai, ce minune! Ai avut dreptate. Iartă-mă, Maica Domnului, pentru ce-am fost şi pentru
ce-am făcut! Acum cred în Dumnezeu. Ce pot face ca să-mi spăl păcatele?

872
Un înger (sau amândoi): De azi înainte vei trăi veşnic! În fiecare an, cât va fi lumea şi pământul, vei
colinda prin ger, prin vifor şi ninsoare, cu traista plină doldora, pe la casele oamenilor, pe la cei
mari ca şi pe la cei mici, pe la cei bogaţi ca şi pe la cei săraci, împărţindu-le tuturora îmbucurătoarea
veste despre naşterea Mântuitorului lumii, a Domnului nostru Iisus Hristos!

Scena 5 – Lângă brad

FATA: Ai văzut, Petruş, că Moş Crăciun există?!

BĂIAT: Bunicule, dar cum ajunge Moşul la fiecare copil într-o singură noapte?

Bunicul: El nu poate. De aceea, de cu vară, el face mantii şi dulame roşii pentru fiecare oraş sau
sătuc din lume, pregăteşte sacii cu daruri, iar iarna le trimite unor oameni aleşi de el spre a le
împărţi.
Voi, copii, credeţi în el, aşa cum credeţi şi în Dumnezeu, fără să-l vedeţi!
(Se aud colindătorii.)
Iată, au venit colindătorii! Haideţi să-i primim cum se cuvine!

FATA: Da! Şi-apoi îl vom aştepta şi pe Moş Crăciun. Sunt sigură că va veni şi pe la noi!

(Până se vor schimba elevii pentru colindă și dans, va urma sceneta ,,Povestea celor patru
lumânări.)
Patru lumânări ardeau în liniște, înălțându-și lumina drept ofrandă către ceruri. Stăteau de vorbă
între ele, iar atmosfera dintre ele era atât de plăcută și calmă încât dacă ascultai cu atenție le puteau
auzi șoptind între ele...
- Eu sunt Pacea, a spus Prima Lumânare. Doar că în ziua de astăzi oamenii nu mai mă pot ține
aprinsă și în curând mă voi stinge. Imediat ce a vorbit, flacăra ei s-a făcut din ce în ce mai mică
până nu a mai existat deloc.
- Eu sunt Credința, a luat cuvântul și Cea de-a Doua Lumânare. Dar oamenii par că nu mai au
nevoie de mine și m-au exclus din inimile lor. Ce rost are să mai stau aprinsă? Imediat ce și-a spus
pasul, o adiere a stins-o.
- Eu sunt Iubirea, a intervenit în discuție Cea de-a Treia Lumânare. Nu mai am forță să ard, oamenii
mă tratează ca și cum nu aș mai avea nicio importanță și valoare. Sunt dată la o parte, sunt hărăzită
uitării căci oamenii par că nu îi mai iubesc nici pe cei care le sunt foarte aproape. Spunându-și
păsul, s-a stins și cea de-a treia lumânare.
Între timp, în încăperea în care mai ardea doar o singură lumânare a pășit un copil. A văzut cele 3
luminări stinse și a început să plângă.
- De ce nu mai ardeți? Voi ar trebuie să fiți mereu aprinse și să aduceți lumina în sufletele
oamenilor…. , a spus copilul și a început să suspine a deznădejde. Simțindu-i durerea, Cea de-a
Patra Lumânare i-a șoptit la ureche copilului:
- Să nu-ți fie teamă, copilaș drag. Câtă vreme eu încă ard, le putem aprinde și pe celelalte. Eu
sunt Speranța!
Auzind spusele ei, lacrimile copilului au încetat să mai cadă. Încrezător, a luat lumânarea Speranței
și a aprins cu ajutorul ei și celelalte 3 luminări.
Atâta timp când în sufletele arde flacăra Speranței, Pacea, Iubirea și Credința se vor aprinde și ele
din nou și vor lumina din nou. Să le păstrăm vii întotdeauna, ca pe niște făclii care nu trebuie să
moară niciodată.

Se cântă apoi colinda populară, specifică acestei localități, Beba Veche, numită ,,În dimineața lui
Crăciun,,
1.Auzit-ati auzit
Ca s-a nascut Domnul sfant,

873
 Un luceafar luminos,
Cu numele de Hristos,
In dimineata lui Craciun.

2.Pe un deal pastori sedeau,

Noaptea oile-si pasteau
Si cum stau din slava iata
Ca un inger li s-arata,
In dimineata lui Craciun.

3.Fata lui cand o zaresc,

Ei de spaima-ncremenesc,
Iar al Domnului trimis,
Nu va-nspaimantati le-a zis,
In dimineata lui Craciun.

4.Va vestesc o bucurie,

Vesel azi tot omul fie,
Salta fericit poporul,
S-a nascut Mantuitorul,
In dimineata lui Craciun.

5. Astea ingerul spunand,

Ingeri alti vin la rand,
Multi, o-ntreaga oaste sfanta,
Zboara prin vazduh si canta,
In dimineata lui Craciun.

6. Slava-n ceruri, ceru-i sfant,

Pace voua pe pamant.
Fericiti apoi s-au dus,
Preamarind pe Cel de sus,
In dimineata lui Craciun.

7.Ca e mare zi acum,

Ziua mare a lui Craciun,
Maica Sfanta asa graia
Si pruncutu-si mangaia,
In dimineata lui Craciun.
Serbarea se încheie cu un dans pe melodia ,,Jingle Bells,,. Pentru acest dans, fetele sunt îmbrăcate in
fulgi de nea, iar băieții, în Mos Crăciun.

-SFÂRȘIT-

874
 Iniţiative în parteneriatul familie – şcoală
Prof. Coştiuleanu Alina
Liceul Tehnologic Bîrseşti
1. Şcoala şi familia sunt cei doi poli de rezistenţă ai educaţiei tinerilor.
Familia este prima şcoală a copilului. Ea este cea care răspunde de trebuinţele elementare
ale copilului şi de protecţia acestuia, exercitând o influenţă atât de adâncă, încât urmele ei rămân,
uneori, întipărite pentru toată viaţa în profilul moral – spiritual al acestuia. Familia ocupa un loc
aparte în sistemul instituţional al educaţiei. Acţiunea ei pe întreaga perioadă a dezvoltării include şi
toate laturile formării personalităţii. Ea reprezintă unul dintre mediile de socializare şi educare din
cele mai complete, datorită posibilităţilor pe care le are, de a-l introduce pe tânăr în cele mai
variabile situaţii şi de a acţiona asupra lui prin cele mai complexe şi fireşti mijloace. Familia oferă
primele informaţii despre lumea care-l înconjoară, primele norme şi reguli de conduită, dar şi
climatul socioafectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor sale. “Pecetea pe care părinţii o lasă asupra
structurii şi profilului spiritual – moral al personalităţii propriilor copii se menţine toată viaţa”. (M.
Golu)
Influenţele educative pe care familia le exercită asupra tinerilor se pot manifesta fie direct –
prin acţiuni mai mult sau mai puţin dirijate, fie indirect – prin modele de conduită oferite de către
membrii familiei, precum şi prin climatul psihosocial existent în familie. Modelele de conduită
oferite de părinţi – pe care tinerii le preiau prin imitaţie şi învăţare – precum şi climatul socioafectiv
în care se exercită influenţele educaţionale constituie primul model social cu o influenţa hotărâtoare
asupra copiilor privind formarea concepţiei lor despre viata, a modului de comportare şi relaţionare
în raport cu diferite norme şi valori sociale. Este recunoscut faptul că strategiile educative la care se
face apel în familie, mai mult sau mai puţin conştientizate, determină în mare măsură dezvoltarea
personalităţii, precum şi rezultatele şcolare ale tinerilor, comportamentul lor sociomoral. Factorul
decisiv în succesul şcolar îl reprezintă raportarea corectă a realităţii în existenţa activităţii comune
familie – şcoală. Sunt necesare sisteme complexe de dezvoltare a responsabilităţilor individuale şi
colective, în concordanta deplină cu preocupările, interesele, deprinderile şi aptitudinile fiecărui
adolescent.
2. Reglementarea ştiinţifică a unor norme educative impune colaborarea sistematică şi
permanentă a celor doi factori de instruire, familie – şcoală, şi presupune unitatea influenţelor
educative şi continuitatea muncii de formare a tânărului.
Procesul de colaborare cu părinţii asigură atingerea scopului educaţional. Pornind de la necesitatea
cunoaşterii sociopsihopedagogică a adolescentului, şcoală impune colaborarea cu familia sub
diferite aspecte. Urmărind aspectele comune, speciale şi diferenţiate pe care viaţa de elev o prezintă,

875
părinţii pot completa, sprijini şi dezvolta personalitatea viitorului adult cu o singură condiţie –
colaborarea cu şcoală. S-au cam pierdut formele de comunicare între cei doi factori decisivi pentru
formarea tinerilor. Au supravieţuit şedinţele cu părinţii organizate sistematic. În principiu, părinţii
elevilor cu rezultate şcolare bune şi foarte bune sunt prezenţi. Dar unde sunt ceilalţi? Problemele
sociale nu motivează absenţa lor, pentru că scoală are acelaşi rol educativ. Odată cu intrarea în
şcoală problemele muncii de educaţie devin mai complexe şi odată cu ele şi rolul familiei, şcoala
constituind pentru tânăr un mediu căruia trebuie să i se adapteze şi care va influenţa enorm
dezvoltarea sa. O serie de sarcini educaţionale sunt preluate în mod special de şcoală (cele privind
instrucţia), dar familia rămâne implicata chiar şi în realizarea acestora. Fără participarea părinţilor
efortul educativ organizat prin instituţiile şcolare poate fi frânt, deviat sau deformat. Aşa cum arata
şi H. H. Stern “orice sistem de educaţie, oricât ar fi de perfect, rămâne neputincios dacă se loveşte
de opoziţia sau indiferenţa din partea părinţilor”. Poziţia unor părinţi care consideră ca odată cu
intrarea copiilor în scoală rolul lor s-a încheiat, sau poziţia unor cadre didactice conform căreia
şcoală poate totul fără a apela la sprijinul părinţilor sunt greşite. Numai o colaborare perfectă între
cei doi factori este de natură să determine o eficienţă maximă a muncii educative. Desigur, în acest
proces de colaborare, rolul conducător îl are şcoală. Ea poate să orienteze, să ajute familia în
sarcinile ce-i revin, să asigure o unitate de vedere şi de acţiune.

Bibliografie:
1. Balan, D.Petrovai, S.Tinca, E. Raduly, Ghid pentru părinţi, Editura CCD,Cluj, 2000;
2.Faber Adele, Mazlish Elaine, Comunicarea eficientă cu copiii – acasă şi la şcoală, Ed. Curtea
veche, Bucureşti, 2002.

876
 SERBĂRILE ȘCOLARE ȘI IMPORTANȚA LOR

Prof. Înv. Preș. COTUȚIU Ana

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare. Verificăm astfel, de câteva ori pe
an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica
învăţătura din grupă. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi
perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos,
aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi
practicarea ei.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care
trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de
nou şi de frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o
parte, şi atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de
altă parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante
ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de
cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă
memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbarile copilariei, momentele acestea de maxima bucurie,atat pentru copii, cat si pentru
parinti, intaresc si fortifica sufletele viitorilor adulti. Toate acestea aduc lumina in suflete, dau aripi
imaginatiei, entuziasmului și stimuleaza gandirea creatoare. În masura posibilitatilor, în cadrul
serbarilor scolare este bine să fie prezentate si creatii artistice originale,adaptate evenimentelor si
conditiilor locale.

877
 În principiu, serbarea de la gradinita ar trebui să fie o celebrare, o bucurie ce anunţă fie o
sărbatoare, fie sfârşitul unei etape. Însa din ce in ce mai mult serbările se transformă în adevărate
spectacole, ai căror privitori cu aşteptări înalte sunt părinţii. Devine o modalitate de a evalua cât de
capabil este copilul, cât de expresiv, cât de descurcăreţ, cât de bine adaptat.
În aceste condiţii, ceea ce se dorea a fi o sărbatoare și o bucurie pentru copii devine o
provocare pentru educatoare şi o presiune pentru copii, devine un ţel bine conturat, iar rezultatele se
vor măsura ca atare. Nu sunt puţini acei copii care nu reuşesc să se comporte întocmai aşteptărilor:
plâng, uită, refuză, se blochează, se sperie .
Indiferent cât de mult a repetat copilul rolul său, cât de bine dezvoltat este din punct de
vedere intelectual, reuşita apariţiei sale pe scenă depinde de capacitatea de a întelege şi de a
exprima ceea ce simte. Dacă adultul nu intuieşte starea copilului şi nu îl ajută să găsească modalităti
de a se linişti sau de a controla ceea ce simte, copilul va fi copleşit de încărcătura afectivă a
momentului.
Aşa apar secvenţele în care copilul începe să plânga, în care copilul nu mai ştie nimic din ceea
ce a învăţat, în care nu se poate mişca sau în care pur şi simplu fuge la mami și la tati.
O serbare presupune foarte mulţi stimuli în special de natura senzorială (sonor, vizual, tactil,
de mişcare) care pot crea pâna la un punct senzaţia de haos exterior şi o mare bulversare în interior,
făcând copilul să nu mai poată tolera.
Foarte mulţi copii învaţă pe dinafară rolul care li s-a dat (o poezie, un cântec etc) fără a
înţelege sensul a ceea ce au de spus şi fără a acorda o semnificaţie de ansamblu activitătţi în sine.
Astfel, o activitate care trebuie să fie un întreg şi fiecare copil să înţeleagă şi rolul celorlalţi copii şi
importanţa participării de grup, se transformă în ceva fragmentat, în care copiii sunt fiecare in parte
elemente izolate ce au de redat bucătica lor.
Se întâmplă adesea ca absenta legăturii dintre momentele copiilor să-i împiedice să păstreze
ritmul, să rămână implicaţi sau să aiba un grad anume de spontaneitate.
Şi părinţii participă la fel de mult ca şi copiii la serbare. Ceea ce ei simt, ceea ce îi preocupă,
încrederea sau dezamăgirea, aşteptările lor se transmit copiilor într-un mod indirect. Includem aici
părinţi şi educatoare, care îşi construiesc anumite dorinţe şi aşteptări.

878
 CRĂCIUN 2018
Grupa mică A
EDUCATOARE:
Prof: SIMONA LEONTESCU
Prof: IASMINA COVACI
GRĂDINIȚA P.P. GIROC
Victor Moldovan:
Astăzi noi avem serbare,
Să poftească mic și mare.
Programul e minunat
Și noi toți l-am învățat.
Suntem mici, dar am muncit,
Sala ne-am împodobit!
Tudor Berce:
Iarna-I o fetiţă dalbă,
Zboară-n juru-I fulgi de-argint
La hainuţa ei cea albă,
Poarta Brâu de mărgărit.
Cheamă pecopii la joacă,
Colo-n deal pe derdeluş,
Oameni de omăt să-şifacă
Din zăpezile de plus.
Iosif Kiss:
Iarna scutură zăpadă
Peste pomi, câmpii și case.
CÂNTEC: IARNA A SOSIT ÎN ZORI!
Maria Anghelescu:
A bătut un fulg de nea,
Astăzi în fereastra mea
Tare, pe nepusă masă
Şi-ar fi vrut să intre-n casă.
Antonia Almăjeanu:
Iată-i! pe deasupra mea
Zboară primii fulgi de nea
Şi-mi şoptesc în dulce grai:
“-Scoate sania, ce stai?!”
Natalia Ivănuș:
Uite-acum, de sus, din cer
Fulgii mari coboară lin.
Iarna e,şi-i tare ger,
De omăt pământu-i plin!
879
Elisa Ilie:
Şi când fulgii-ncep să cearnă
Aranjaţi pomul de iarnă.
Bate vântul un ne pasă,
Că e cald la noi în casă.
Anya Gherman:
Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr.
S-a oprit în palmă unul,
Iute-iute închid pumnul.
Desfac pumnul. Unde-i fulgul?
Am în mână un strop de rouă
Sau un bob de apă – plouă?
S-a oprit în mâna mea
Ca o lacrimă de nea!
DANSUL FULGILOR DE NEA
CasianȚăran:
Tocmai de la Nazareth
Să vă spunem o poveste
Cum alta-n lume un este
Într-o seară minunată
Iată că pe cer se-arată
O stea cu lumina mare
Strălucind departe-n zare.
Deian Moiș:
Ciudat vis am mai visat
Îndată de m-am culcat !
Să mergem La Betleem
Pe Mesia să-L vedem.
Andrei Feleagă:
Parcă cerul s-a deschis,
Să mergem că nu e vis.
Iată steaua ne arată
Raza sa spre El ne poartă.
David Murgan:
Fraţilor să ne grăbim
Pe Mesia să-l găsim,
Cu daruri să ne închinăm
Bucurie să aflăm.
CÂNTEC: STEAUA SUS RĂSARE
AnisiaVelcotă:
Trei crai steaua au văzut
Şi de la ea au ştiut
Că s-a născut pe pământ
Pruncul Mariei cel Sfânt.
Abel Petrovici:
Craii mult s-au bucurat
Când pe Isus l-au aflat
Daruri scumpe ei i-au dat
Pe Domnul l-au lăudat.
Damaris Tiuc:
Doamne Împarate Sfinte
Primeşte-a noastră cinstire.
Te rugăm ca să primeşti
De la noi daruri crăieşti.
Tudor Mir:
Culcă-te Împărate Ceresc
În sălaş dobitocesc.
Te culcă pe fân uscat
De îngeri înconjurat.
CÂNTEC: ASTĂZI S-A NĂSCUT HRISTOS
Lucian Băcanu:
Bună Seara, spiridusi!
Dar cum aţi ajuns aici?
Şi ce-aţi adus, dragi spiridusi?
Robert Almăjeanu:
Suntem de mult porniţi la drum
Să-l ajutăm pe Moş Crăciun,
Care vine prin ninsoare
Chiar aici pentru serbare.
Şi aduce jucării,
Bucurii pentru copii.
Andrei Urdaș:
Ţantoş stă-n ogradă, parcă-I o minune
Omul de zăpadă cu ochi de cărbune.
Dintr-un morcov nasul, cuşma, o tigaie
Şi-n jur la tot pasul, mare hărmălaie.
880
Matei Buță:
Nasu-I de ardei, ochii de cărbune,
Mătura sub braţ îi stă de minune !
I-am pus o oală-n cap în loc de pălărie,
Cât va sta în ger, frig să nu-I mai fie !
DANSUL BĂIEŢILOR: JINGLE BELLS
Radu Cunțan:
Bradul brăduţul, acolo-n pădure sus
L-a prins îngheţul. În casă l-am adus.
I-am pus stelute şi-un glob colorat,
Beteala albă, bomboane-am agăţat.
Tudor Sârbu:
Brăduleţ plin de culori şi de daruri multe,
Ai venit aici la noi, de pe vârf de munte.
Brăduleţ cu strai de nea şi steluţe-o mie.
CÂNTEC: BRĂDUŢUL
George Midan:
Un copil a scris scrisoare
Că vrea bicicleta mare.
Unde s-o mai pun, colac
Numai e în sac deloc!
Şi Moşul a spus:
“Eu mai am ceva de pus
Trei maşini şi-o minge
Pentr-un pui ce plânge.
Sofia Docea:
Moș Crăciune, tu să vii
Cu mulți saci de jucării.
Simina Docea:
Să nu uiți de grupa mica
Deși este mai pitică.
Alexandru Curelaru:
Sunteti gata, dragii mei?
Trebuie să plecăm de –aici
Că la fiecare casă
Stau copiii la fereastră.
Au fost buni, au fost cuminţi
Şi au ascultat de părinţi.
CÂNTEC: MOŞ CRĂCIUN CU PLETE
DALBE
 A EDUCA ÎN LIBERTATE ŞI RESPONSABILITATE

COVASAN CLAUDIA GEORGIANA

“Viaţa se pregăteşte trăind”
Dacă trăiţi cu obsesia ca copilul vostru să nu se rănească, să nu se murdărească, să nu
strice ceva, să nu aibă un accident, să nu umble cu prieteni nedoriţi... închideţi-l în casă şi, când
ieşiţi, legaţi-l cu o sfoară ca să nu riscaţi... Înconjuraţi orice activitate a lui cu obstacole ca şi cum
ar fi într-un gard supravegheat şi de netrecut.
Mai târziu, poate, o să vă daţi seamă că nu şi-a dezvoltat muşchii săi, simţurile sale... o să
vă miraţi că este neîndemănatic, nesigur de sine, timid, dezechilibrat... că nu are prieteni sau că nu
ştie să se descurce în faţa dificultăţilor... Oare cine este de vină?
“Viaţa se învaţă trăind”.
----------------------------
Orice părinte are întotdeauna o preocupare în ceea ce priveşte educaţia copiilor
săi:
Trebuie să educăm pe copii în libertate!” Sună foarte bine dar... cum se face? În
ce constă această libertate? Cum putem face ca copiii noştri să fie responsabili de ei
însişi şi de faptele lor? Oare trebuie să-i lăsăm să facă orice? Până unde putem ajunge?
Trebuie să pedepsim sau să fim întotdeaună îngăduitori? Ce trebuie să facem? Cum să
procedăm?
Când vorbim de a educa în libertate şi responsabilitate trebuie să avem în vedere
că este vorba de un stil educativ care are nevoie de antrenament, un stil făcut cu paşi
mici şi siguri.

Prima cheie: A fi convinşi şi a privi spre viitor.

A exersa corect autoritatea părintească este esenţial pentru educaţia copiilor noştri şi pentru
maturizarea lor ca persoane. Şi prima cheie constă în a fi convinşi de faptul că lucrul cel mai bun
este ca copiii să devină capabili de a hotărî ei însişi. Este important să se obisnuiască să ia propriile
decizii (evident, la nivelul vârstei lor).
Nu este educativ să decidem întotdeauna noi pentru ei. Şi această afirmaţie este valabilă în
ciuda neascultărilor lor, încăpăţânării lor, supărărilor, certurilor şi pedepselor noastre (care sunt
necesare şi educative), în ciuda faptului că de multe ori ne vom pierde răbdarea.
Câteva întrebări:
- Suntem convinşi de faptul că este de preferat un copil cu iniţiativă, un pic rebel, un pic
îndrăzneţ, independent şi încăpăţânat decât un copil cuminte, întotdeauna ascultător,
prea legat de cuvintele, deciziile şi dorinţele noastre, de “fusta mamei”, întotdeauna
supus şi dependent de noi?
- Cu alte cuvinte... Ce dorim: o persoană supusă care să nu facă gălăgie, să nu creeze
probleme, să nu aibă un cuvânt propriu nici convingeri personale sau o persoană
independentă, capabilă de a lua propriile decizii chiar dacă uneori va trebui să corectăm
capriciile sale, să ne luptăm cu încăpăţânarea sa, să-l pedepsim, acceptând riscul că
uneori casa noastră să semene cu o mică casă de nebuni?

Uneori auzim:
“Există vârste minunate care ar trebui să rămână pentru totdeauna”... sau...
“Păcat că copiii cresc şi devin uneori nişte huligani incontrolabili”.
Este o ispită de a opri creşterea şi maturizarea. Şi, totuşi, copiii trebuie să crească, atât fizic
cât şi în interior. Trebuie să dea paşi, să meargă spre o viaţă matură şi adultă. A educa este, în mod
bazic, a face adulţi, adică:

881
 - oameni capabili de a prevedea, de a programa, de a se lupta împotriva dificultăţilor, de a
se adapta diferitelor situaţii ale vieţii,
- oameni responsabili de propriile lor fapte, capabili de a lua viaţa în propriile lor mâini
fără să fie complet dependenţi de ceilalţi, fără să aştepte soluţii uşoare, prefabricate, care
vin din exterior, de la alţii,
- oameni capabili de a stabili relaţii sociale calde şi durabile, capabili de sentimente
adânce, de a se angaja cu alţi oameni într-un proiect comun de viaţă.
Spre acest ţel trebuie să se îndrepte efortul nostru educativ. O primă regulă de aur:
TOATE METODELE CARE INFANTILIZEAZĂ, CARE ÎMPIEDICĂ COPILUL
SĂ CREASCĂ, SUNT GREŞITE.
Criteriul educativ nu poate fi să asculte, să se supună cât mai mult timp pentru a nu greşi şi a
fi protejat. Criterul cel bun trebuie să fie a face tot posibil ca să fie capabil de a lua propriile decizii,
de a căuta binele şi a-l face fără să depindă de nimeni, de a merge pe picioarele sale, în mod
autonom.
Când cineva este convins de adevărul acestui
criteriu şi îl acceptă fără frică dovedind că el însuşi este sigur
de sine, este adult, punerea în practică a mijloacelor este destul
de uşoară. Prima condiţie este convingerea de faptul că trebuie
să-l ajutăm pe copil să fie independent. Este vorba de a crede
în libertate, a iubi libertatea şi a dori libertatea pentru copii noştri.
Trebuie să avem prezentă şi limpede întotdeauna ţinta la
care vrem să ajungem. Aceasta ne va ajuta să evităm
anbiguităţi şi paşi înapoi. Dacă nu, se poate întâmpla că după
ce am acordat un anumit grad de libertate ne speriem în faţa
greşelilor pe care copii le fac şi dăm înapoi pentru a ne
întoarce la formule protectoare şi infantilizante. Libertatea este un
risc. Trebuie să acceptăm acest risc cu luciditate şi speranţă.

A doua cheie: “A înota se învaţă înotând, în apă”.

Nimeni nu învaţă să înoate citind cărţi. Nimeni nu învaţă să meargă cu bicicleta dacă nu se
urcă pe una şi cade de câteva ori.
Degeaba insistăm la copii noştri că trebuie să fie responsabili, dacă nu le oferim posibilitatea
de a lua decizii, dacă nu le acordăm încredere şi şanse concrete. Şi viaţa de acasă este plină de
posibilităţi:
- de a face unele cumpărături zilnice,
- de a ajuta în treburile casei sau ale gospodăriei: a pregăti masa, a mătura sala, a da de
mâncare la găini, a strânge resturile pentru câine sau porc, a face ordine în curte...
- de a păstra ordonate lucrurile lor, jucăriile lor, de a le strânge după ce le-a folosit...
- de a lua parte în unele decizii familiale: ce facem duminică, dacă mergem la iarbă verde
sau nu, ce ar trebui să cumpărăm...
- de a participa în problemele care vă preocupă, pentru că sunt şi problemele lor,
- sau acele situaţii care sunt, în mod frecvent, mai conflictive cu băieţi şi fete de la o
anumită vârstă şi care arată deja diferite grade de libertate şi responsabilitate:
- la ce oră trebuie să se întoarcă acasă,
- cum să folosească banii de buzunar,
- achiziţionarea de rechizite şcolare, de haine... cum să se îmbrace...
- ieşiri, excursii, tabere...
- a avea cheile casei,
- a petrece o noapte cu prieteni...
Da, dar cum să facem pentru ca să fie capabili de a decide cât mai repede pe cont propriu, ca
să găsească ei însişi cea ce este cel mai bun şi să-l ducă la îndeplinire fără ajutor?

882
 Răspunsul vine condiţionat cu vârsta concretă a copilului. Trebuie să-i acordăm atâta
libertate cât va fi capabil de a administra. Nici mai multă şi nici mai puţină. Este vorba de a adopta
un ritm de dosificare crescândă. Dar atenţie! Secretul educativ nu constă în a încredinţa multe
responsabilităţi sau în a permite să ia multe decizii. Cu adevărat important este stilul pe care îl
folosim în mod obisnuit pentru a le încredinţa această misiune sau cealaltă.
Există părinţi care poruncesc sau dau indicaţii într-un stil dictatorial, folosind cuvinte scurte,
aspre, chiar violente, fie pentru că vor să arate cine-i şeful sau din cauza oboselii sau pentru că sunt
convinşi de faptul că copii trebuie să înveţe “cu sânge”, fără compromisuri... Acest stil de autoritate
trezeşte frică. Copilul ascultă pentru că nu are încotro, din frică; dar în interiorul său se pot trezi
sentimente de împotrivire sau de absolută supunere care, mai târziu, îl vor incapacita pentru a stabili
relaţii adulte cu ceilalţi.
Dimpotrivă, un stil educativ corect este acela al părinţilor care invită pe copii să colaboreze
la bunul mers al casei. Ei sunt primii care lucrează în micile treburi zilnice cu bucurie. Şi tuturor
copiilor, fără excepţie, le place să colaboreze, să se simtă utili şi luaţi în seamă.
În această atmosferă putem înţelege că este mai bine a cere decât a porunci, că sunt mai
eficace cuvintele frumoase şi gesturile blânde decât ţipetele şi violenţa. Numai pe un astfel de stil se
învaţă că colaborarea este importantă, casa este căminul tuturora, adică un cămin de la care suntem
responsabili. Astfel se învaţă bucuria care vine de la munca bine făcută, utilă pentru toţi şi cu efortul
tuturor. În definitivă, aşa se învaţă să convieţuim. Pe de altă parte, este modul în care copii noştri
vor deveni stăpâni asupra propriilor decizii şi responsabili de faptele lor într-un climat familiar de
încredere, respect şi ordine.
Să nu uităm:
- Viaţa este cea care educă.
- Educăm prin modul nostru obişnuit de a acţiona.
- A înota se învaţă înotând.

A treia cheie: “A şti să poruncim...”.

Deci... nu trebuie să poruncim? Este vorba numai de a cere

politicos cu un “te rog frumos”, de a sugera? Copiilor le ajunge cu aşa
ceva? Dar... despre care copii ideali vorbeşti aici? Unde se găsesc aceşti
copii?
Bineînţeles că trebuie să poruncim! Autoritatea este necesară
pentru convieţuirea familiară. În familie trebuie să existe o autoritate
clară şi nişte norme care să ordone viaţa şi conduita tuturora, atât a
părinţilor cât şi a copiilor. Copiii trebuie să ştie clar ce se aşteaptă de la ei şi cum trebuie să facă
unele lucruri. Spre exemplu, în legătura cu orarul meselor, purtarea la masă, folosirea televizorului,
respectul faţă de cei mari, cum trebuie să păstreze lucrurile lor în ordine, timpul de studiu, etc.
Existenţa acestor norme şi a şti ce se aşteaptă de la ei dă siguranţă copiilor. O familie în care
fiecare face cea ce-i trece prin cap, unde nu există nici o normă este o atmosferă total ne-educativă
care produce dezorientare. Aici copiii nu vor învăţa niciodată sensul şi importanţa autorităţii şi a
normelor sociale pentru convieţuirea între oameni.
Dar scopul autorităţii noastre nu este ca copiii să ne asculte orbeşte ci să îşi însuşească
normele şi să le accepte pentru că sunt bune, nu din frică. De aceea trebuie să eliminăm orice formă
de autoritarism şi arbitrarietate în modul nostru de a exersa autoritatea. Normele de acasă trebuie să
fie într-adevăr educative, adică:
1 să fie puţine,
2 să fie clare, pe înţelesul copiilor care trebuie să ştie ce pot face, ce
trebuie să facă şi ce nu,
3 să fie dictate din dragoste şi nu după capriciul nostru, după nervii
momentului de faţă sau din dorinţa de a-i supune voinţei noastre,

883
 4 să fie formulate pozitiv. Nu este vorba de a stabili un catalog de înterziceri ci de a insista
cum trebuie făcute lucrurile,
5 să fie resonabile şi explicate. Dacă vrem ca copiii să înveţe să gândească cu propria
minte şi să decidă ei singuri este necesar:
- să-i explicăm cu sinceritate şi în mod simplu adevăratele motive ale normelor
şi indicaţiilor pe care le primesc. Nu sunt proşti şi realizează mult mai mult
decât credem noi,
- să cerem şi să ţinem cont de părerile lor,
- să-i ajutăm să înţeleagă de ce o normă este necesară şi care sunt avantajele ei,
6 să fie impuse cu coerenţă şi fermitate şi să fie constante. Nu facem bine când indicaţiile
depind de starea noastră sufletească, când uneori suntem foarte exigenţi pentru că
suntem supăraţi şi în alte ocazii îngăduitori pentru că trecem printr-o etapă euforică. Pe
de altă parte este important să existe unanimitate şi coerenţă între tată şi mamă atât în
ceea ce poruncesc cât şi în modul cum trebuie făcut.
Toate acestea presupun un stil educativ şi o atmosferă anume zidită pe dragoste, încredere şi
dialog. Şi constituie singurul drum pentru ca, puţin câte puţin, copiii noştri să se obisnuiască să facă
binele pentru că este bun chiar dacă nimeni nu le porunceşte.
Este un stil care, nu de puţine ori, cere multă răbdare şi învăţare, zi de zi, acea dificilă artă
de a trata cu fiecare copil în parte, de a practica jocul greu de a da drumul şi de a trage sfoara în
modul nostru de a porunci.
Dar numai astfel, trăind zi de zi cu noi, vor putea învăţa să fie stăpâni peste faptele lor,
responsabili de deciziile lor. Într-un cuvânt, numai astfel vor putea CREŞTE SPRE
MATURITATE ŞI AUTONOMIE.

884
 Copiii trăiesc cum învaţă

Dacă un copil este criticat,

învaţă să condamne.

Dacă un copil trăieşte într-un mediu ostil,

învaţă să fie violent.

Dacă un copil este ridiculizat,

învaţă să fie timid.

Dacă un copil trăieşte în ruşine,

învaţă să se simtă vinovat.

********** ***** **********

Dacă un copil este încurajat,

învaţă să aibă încredere.

Dacă un copil este lăudat,

învaţă să aprecieze.

Dacă un copil este tratat drept,

învaţă ce înseamnă dreptatea.

Dacă un copil trăieşte în siguranţă,

învaţă ce este credinţa.

Dacă un copil este acceptat,

învaţă să se placă pe sine însuşi.

Dacă un copil
este înconjurat de prieteni,
învaţă să iubească oamenii

885
 Vine Mos Craciun
SERBARE

PROF.ÎNV.PREȘCOLAR:
CRĂCIUN AURELIA CODRUȚA
G.P.N. NR.4. DUMBRAVA-HOLOD

Cântec: “Prima zăpadă”

Miruna: Când vine vreme rea

Cu primii fulgi de nea
Se scutură din nori
De sfinte sărbători

Arthur: Poveşti cu îngeraşi

Pentru copii poznaşi
Aflaţi-le acum,
În prag de Moş Ajun!

Carina: Crăciunul a sosit

E seara de Ajun
Şi nins e tot acum
Şi de la case se ridică fum
Se-aud colindători
Din noapte până-n zori
Şi clopote răsună-n depărtări

Irinel: A bătut un fulg de nea

Astăzi în fereastra mea
Tare, pe nepusă masă
Şi-ar fi vrut să intre-n casă

Nicolas: Iată-i! pe deasupra mea

Zboară primii fulgi de nea
Şi-mi şoptesc în dulce grai:
“-Scoate sania, ce stai?!”

Rares: Uite-acum de sus din cer

Fulgii mari coboară lin
Iarna e şi-i tare ger,
De omăt pământu-i plin

Fetele: Pomul de Crăciun te fac

O! Ce bucurie!
Cu beteală-am să te-mbrac
Şi steluţe-o mie!!

Cântec: “O brad frumos…”

886
 Ştefi: Iarna cea groasă
A sosit acum,
Bulgări de zăpadă
Îşi fac loc pe drum.

Alex P: Şi mă dau cu săniuţa

Ca pe dinţi cu periuţa
Şi cu pastă de zăpadă,
Ca un cavaler cu spadă.

Andrei: Şade omul de zăpadă

În grădină lângă stradă
L-am făcut cu mâna mea
Din covorul alb de nea.

Colindă: Moş Crăciun

Anais: Bunule frumos Crăciun

Adu-ne un an mai bun
Sănătate la părinţi
Şi bunicilor cuminţi.

Băieţii: Şi în cântec de colindă

Vă dorim în noul an,
Sănătate, numai bine,
Mult noroc şi La mulţi ani !

Colindă: “Sorcova”
“La Mulţi Ani!!”

887
 IMPORTANTA ACTIVITATILOR EDUCATIVE
IN PARTENERIAT CU PARINTII

Prof.inv.CRACIUN EUGENIA MARIA

SCOALA PRIMARA NR. 2 VAD DEAL
C.T. NR.1 VADU CRISULUI
JUD.BIHOR

Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități

ale școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și
desfășuram o sumedenie de activități în parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități s-a numit
„SCOALA PARINTILOR”, o activitate prin care am urmărit implicarea parintilor in activitatea
instructiv educative a elevilor .

Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea
noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare,
deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu
mediul social. Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.

Crearea unor parteneriate cu familia este un proces care necesita coalizarea energiilor si
unirea efortului tuturor partenerilor si care trebuie considerat un element legitim al procesului
educativ, element care influenteaza dezvoltarea si activitatea de invatare a elevilor. Parteneriatele cu
familia ating un maxim de eficienta si contribuie la obtinerea unor beneficii pe termen lung atunci
cand sunt comprehensive si bine planificate.
Multă vreme s-a considerat că şcoala joacă rolul central şi că forme diferite de acţiuni
organizate ar putea înlocui familia, care de multe ori nu are aspiraţiile sau resursele culturale pentru
ceea ce propune societatea. În rezolvarea multiplelor probleme de dezvoltare şi învăţare, şcoala
dezvoltă o serie de structuri de sprijin în favoarea copilului şi a familiei. În acelaşi timp este nevoie
de activităţi de susţinere în afara clasei şide activităţi de sprijin atât a copilului aflat în situaţii
dificile sau de risc, cât şi a familiei şi a cadrelor didactice. Structurile de sprijin ale şcolii merg pe
linia cabinetelor de asistenţă psihopedagogică, de consiliere, de rezolvare a unor probleme
specifice(cabinete de logopedie şi orientare profesională) şi a centrelor de resurse pentru familie sau
pentru profesori. La nivelul acestor structuri se dezvoltă programe specifice de sprijin individualizat
şi de grup pentru copii, părinţi şi profesori. Specialiştii care desfăşoară aceste activităţi trebuie să
aibă experienţă didactică şi pregătire specială în domeniul psihopedagogiei.
Şcoala de azi nu se poate perfecţiona decât evaluând permanent nevoile sale şi apelând la
stucturile de sprijin care să organizeze, să planifice şi să intervină în rezolvarea problemelor mai
mult sau mai puţin speciale. Pentru realizarea unor şcoli eficiente în care toţi elevii să înveţe şi să
fie valorizaţi, pachetul de resurse pentru profesori trebuie să includă următoarele:
-profesorii trebuie să fie interesaţi ca toţi elevii să înveţe:
 profesorii să îşi cunoască foarte bine fiecare elev;
 elevii trebuie să fie ajutaţi să înţelegă ceea ce încearcă să înveţe;
 clasele trebuie astfel organizate încât elevii să fie permanent ocupaţi;
-profesorii eficienţi îşi ajută elevii dacă:

888
  accentuează scopul învăţării;
 oferă diversitate şi opţiuni variate elevilor;
 sunt refexivi şi se spijină permanent pe evaluarea prin mijloace variatea procesului
instructiv-educativ;
 utilizează flexibil resursele din şcoală, dar şi resursele comunităţii;
 cooperează cu toţi ceilalţi colegi şi agenţi educativi.
-şcolile eficiente încurajează pe fiecare profesor în parte, oferindu-i :
 coducere efectivă;
 încredere;
 sentimentul de optimism;
 sprijin;
 preocupări privind continua perfecţionare a curriculumului;
 metode variate de control ale progresului înregistrat.
Au fost identificate două dimensiuni principale ale implicării părinţilor în activitatea şcolară
a copiilor:
 dimensiunea relaţiei părinte-copil, vizând controlul frecvenţei, al rezultatelor
şcolare, al temelor, ajutorul acordat de părinţi în rezolvarea temelor şi, în general, în
îndeplinirea sarcinilor şi suportul, respectiv susţinerea morală şi materială a
activităţii şcolare acopilului;
 dimensiunea relaţiei familie-şcoală – care se referă, în principal, la alegerea filierei
şi unităţii şcolare şi la contactele directe ale părinţilor cu reprezentanţii instituţiei
şcolare, cadre didactice şi administratori.
Aceste contacte pot îmbrăca forma unor întâlniri colective desfăşurate în cadrul formal al
negocierilor dintre administraţia şcolară şi asociaţiilor părinţilor, al reuniunilor de informare a
părinţilor cu privire la conţinuturile şi metodele şcolare, orarelor, exigenţelor cadrelor didactice sau
în cadrul informal alunor excursii, vizite, ieşiri ale elevilor la diferite activităţi sportive
serbări,aniversări etc. Ele îmbracă, însă, şi forma unor întâlniri interindividuale, în cadrul formal al
unor întâlniri programate la iniţiativa cadrului didactic sau a părintelui ori în cadrul informal al
întâlnirilor, mai mult sau mai puţinîntâmplătoare, la ieşirea din şcoală sau în diferita spaţii publice,
al telefoanelor şi scrisorilor, al vizitelor la domiciliul elevilor.
Şcoala eficientă realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea şi respectarea identităţii
sale cu familia, prin recunoaşterea importanţei acesteiaşi atragerea în procesul didactic şi cu toate
resursele educative ale societăţii, pe care le identifică, le implică şi le foloseşte active.
Identificând şi valorizând dimensiunea personală a individului, realizăm însă nevoia
valorizării şi aprecierii familiei ca mediu primordial şi afectiv necesar formării individuale. Dacă
familia este mediul de dezvoltarea primelor vârste ale copilului, vârste pe care cercetările le
dovedesc fundamentale dezvoltării personalităţii, devine clar că aceasta trebuie sprijinită, şi nu
înlocuită în educaţia tinerei generaţii. Şi pe parcursul vârstelor şcolare, familia rămâne mediul
afectiv cel mai viabil de securitateşi stimulare.
Şcoala, singura instituţie care îşi propune planificat şi organizat să sprijine dezvoltarea
individului prin procesele de instrucţie şi educaţie,concentrate în procesul de învăţământ, simte tot
mai mult nevoia să realizeze un parteneriat activ cu familia şi comunitatea în care se dezvoltă
copilul.Există o reţea complexă de relaţii în cadrul unei şcoli, care au un potenţial important de
influenţare a educaţiei copiilor, atât în sens pozitiv,cât şi în sens negativ.
Cele mai importante relaţii sunt:
-relaţiile dintre profesor şi elev;
-relaţiile interindividuale (dintre elevi, dintre profesori, dintre profesori şi specialişti care
sprijină şcoala, dintre profesori şi personaluladministrativ al şcolii);
-relaţiile dintre profesori şi părinţi;
-relaţiile dintre profesioniştii care sprijină dezvoltarea copilului cu părinţii şi profesorii
(lucrul în echipă pentru a lua decizii şi a întreprinde acţiuni în favoarea copilului.

889
 Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate
de cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul copilului. Ea concepe cele două
instituţii sociale exprimându-se înschimburi de opinii şi în discuţii, iar atunci când este vorba de
decizii, păstrându-şi fiecare identitatea şi aportul specific. Raporturile active ale familiei cu şcoala
sunt stimulate de apariţia unor importante mize familiale ale şcolarităţii: instrumentale, statutare,
afective şi culturale. Numeroase cercetări pun în evidenţă preocuparea părinţilor pentru viitorul
economic al copiilor lor, pentru plasarea acestora în câmpul muncii pe o poziţie convenabilă din
punctul de vedere al stabilităţii şi nivelului veniturilor ori a condiţiilor de muncă.
Majoritatea părinţilor,inclusiv cei aparţinând claselor sociale defavorizate, se dovedesc a fi
departe de a accepta ideea lipsei lor de competenţă şi de a ceda integral prerogativele lor educative
şcolii. Părinţii pot fi parteneri în educaţie pentru că deţin cele mai multe informaţii despre copiii lor.
Ei pot da informaţii preţioase despre problemele, crizele de creştere, dorinţele,
aşteptările,neîncrederile, pasiunile elevilor.
Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este esenţial ca :
 părinţii să fie priviţi ca participanţi activi, care pot aduce o contribuţiereală şi
valoroasă la educarea copiilor lor;
 părinţii să fie parte la adoptarea deciziilor privitoare la copii;
 să se recunoască şi să se aprecieze informaţiile date de părinţi referitoare la copiii
lor;
 să se valorifice aceste informaţii şi să se utilizeze în completarea informaţiilor
profesionale;
 responsabilitatea să fie împărţită între părinţi şi profesori.
Relaţia dintre părinţi şi profesori implică ieşirea din frontierele şcolii şi determină o altă
abordare a profesiei didactice. În pedagogia tradiţională această temă era tratată sub denumirea de
„colaborarea dintre şcoală şi familie”. Actualmente, dimensiunile acestei relaţii sunt mult mai
cuprinzătoare datorită lărgirii conceptului de colaborare spre cel decomunicare prin cooperare şi,
mai nou, prin conceptul de parteneriat care le cuprinde pe toate şi, în plus, exprimă şi o anumită
abordare pozitivă şi democratică a relaţiilor educative.
Relaţia dintre părinţi şi profesori implică ieşirea din frontierele şcolii şi determină o altă
abordare a profesiei didactice. În pedagogia tradiţională această temă era tratată sub denumirea de
„colaborarea dintre şcoală şi familie”. Actualmente, dimensiunile acestei relaţii sunt mult mai
cuprinzătoare datorită lărgirii conceptului de colaborare spre cel decomunicare prin cooperare şi,
mai nou, prin conceptul de parteneriat care le cuprinde pe toate şi, în plus, exprimă şi o anumită
abordare pozitivă şi democratică a relaţiilor educative.

Bibliografie:

1. Agabrian, Mircea, Scoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iasi, 2006.

2. Baban, Adriana, „Consiliere educationala”, Editura Psinet, Cluj-Napoca, 2003.
2. Cerghit, Ioan, Neacşu, Ioan, Negreţ Dobridor Ioan, „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom,
Iaşi, 2001
3. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educaţie”,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
4. Nicola, Ioan, „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2000.

890
 EVALUAREA INIȚIALĂ-NECESITATEA ȘI
IMPORTANȚA EI ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Prof. înv.primar, Crăciun Ramona

Școala Gimnazială nr.1 Cefa

Evaluarea inițială oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de învățare,

dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau
îmbunătățire. Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea
lor și astfel se recomandă raportarea la bareme de evaluare .

Scopul evaluării inițiale este cu atât mai bine atins, cu cât reușim să-i determinăm pe elevi
să fie receptivi și să ințeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate
rezolvarea sarcinilor propuse, să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința soluționării corecte
a problemelor enunțate. Înțelegând-o ca un exercițiu util activității de învățare și nu ca o evaluare
propriu-zisă care implică emoții, mai ales că rezultatele ei nu se consemnează în catalog, elevii se
pot concentra liber și în mod expres asupra rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele ei pot
reflecta obiectiv dacă elevii au pregătirea necesară crării premiselor favorabile unei noi învățări.
Alături de predare și învățare, evaluarea reprezintă o funcție esențială și o componentă a
procesului de învățământ. Cele trei forme de evaluare (inițială,formativă și sumativă) sunt în relație
de complementaritate,determinată de funcțiile lor în demersul evaluativ.

Evaluarea inițială oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de

învățare,dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare
sau îmbunătățire. Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea
lor și astfel se recomandă raportarea la bareme de evaluare (apreciere).

Scopul evaluării inițiale este cu atât mai bine atins, cu cât reușim să-i determinăm pe elevi
să fie receptivi și să ințeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate
rezolvarea sarcinilor propuse ,să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința soluționării corecte a
problemelor enunțate. Înțelegând-o ca un exercițiu util activității de învățare și nu ca o evaluare
propriu-zisă care implică emoții, mai ales că rezultatele ei nu se consemnează în catalog, elevii se
pot concentra liber și în mod expres asupra rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele ei pot
reflecta obiectiv dacă elevii au pregătirea necesară crării premiselor favorabile unei noi învățări.
Referitor la importanța evaluării inițiale, Ausubel preciza ”ceea ce influențează cel mai mult
învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și
instruiți-l în consecință”. Ea oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât
mai exacta a situației existente și de aformula cerințele următoare. Pe baza informațiilor evaluării
inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual a unor programe de recuperare.

Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de
următoarele:
- tratarea diferențiată a elevilor;
- selecția riguroasă a conținutului învățarii;
- utilizarea a acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile
intelectuale,care asigură învățarea activă și formativă;
- îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe
grupe).

891
 Evaluarea predictivă poate fi considerată o strategie psihopedagogică distinctă, deoarece
poate fi desfășurată nu numai la începutul anului școlar, ci și la mijlocul sau sfârșitul lui, atât
înaintea unor teme, cât și în orice moment al ei. Pe de altă parte, această strategie nu se limitează la
testarea cunoștințelor elevilordeoarece își propune, de cele mai multe ori,și evidențierea unor
priceperi și aptitudini. Evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unor stări de
fapt, pentru aplicarea unui scurt program de recuperaresau de refacere a noțiunilor fundamentale ce
vor fi implicate în susținerea învățării următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de
cunoștințe și abilități indispensabile unui nou proces.
Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale, am evidențiat reușitele elevilor până în
acel moment. Aceste reacții au contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii și au catalizat
energii noi în direcția realizării planului individualizat de învățare. Atenția va fi concentrată
întotdeauna pe aspecte care pot face obiectul schimbării,cu evitarea supraîncărcării elevilor cu
excesiv de mult feedback transmis într-o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună
înainte, prin împărtășirea ideilor șiexplorarea soluțiilor posibile și nu prin formularea excesivă de
sugestii. Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit evaluarea inițială,ținând seama
de prevederile curriculumului pentru învățământul primar și pentru ca aceasta să reflecte cât mai
obiectiv nivelul de pregătire al elevilor,pe care să se plieze cât mai bine pregătirea următoare.
Evaluarea în general,deci și cea inițială, are rolul de a regla permanent și a forma în spiritul
unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate. Importanța ei
este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să previi decât să vindeci”.
Astfel și în cadrul procesului de evaluare prevenirea și controlul sau monitorizarea permanentă a
nivelului de reușită a elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea
cadrului didactic. O evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic
instrument de lucru al dascălului, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul
școlarului.
Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când,atât dascălul
cât și școlarii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare
îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt.

892
 PARTENERIATUL CU FAMILIA “ÎMPREUNĂ PENTRU COPII”

Prof.inv.presc. Cramba Cristina, Gradinița cu P.P. Scufița Roșie, Alba Iulia

ARGUMENT
Mediul în care se naşte copilul, trăieşte, se dezvoltă şi se formează copilul,este
familia. Învăţarea primelor comportamente sociale, prin imitaţie şi interacţiune, se produce în mica
lor copilărie și e dependentă de tipul relaţiilor din familie. Dar, ca primă etapă a învăţământului
preuniversitar, grădiniţei îi revine rolul de a contribui responsabil la formarea personalităţii copiilor,
de a le deschide calea spre cunoaştere, de a descoperi lumea înconjurătoare.
Grădiniţa este o a doua casă a copilului şi reprezintă pentru el un spaţiu în care se simte
ocrotit şi în siguranţă, însă, în mod obligatoriu, părinţii sunt partenerii educatoarei deoarece ei îşi
cunosc cel mai bine copiii şi pot oferi cele mai multe informaţii despre aceştia.
Prin acest parteneriat educaţional, părinţii vor fi implicaţi permanent în activitatea grădiniţei,
fiind priviţi ca participanţi activi. În acest fel, părinţii îşi vor forma deprinderea de a se implica în
toate activităţile, cunoscând programul educativ la care participă copiii, progresele făcute de aceştia,
dar şi percepţia pe care o are grădiniţa despre calităţile şi problemele copiilor.

SCOPUL PROIECTULUI : Colaborarea dintre familie şi grădinită pentru o implicare cât mai
activă în procesul de formare a preşcolarului.
OBIECTIVE GENERALE
 Formarea unor deprinderi şi bune practici de relaţionare şi comunicare între preşcolari,
părinţi şi educatoare.
 Dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de problemele educative ale preşcolarilor
OBIECTIVE SPECIFICE
 Identificarea responsabilităţilor membrilor parteneriatului;
 Derularea unor activităţi specifice pentru stimularea unor procedee de colaborare între
membri .
 Cunoasterea individuală a copiilor
PARTENERI IMPLICAŢI
 Educatoarea grupei
 Parinţii , bunicii
 Preşcolarii de la grupa
 Directorul/ Invatatoarea
OBLIGAŢII COLATERALE
- Educatoarea are obligaţia de a fi prezentă la activităţile întreprinse ;
- Are obligaţia de a media şi soluţiona problemele ce pot apărea în urma unor dezbateri şi lecturări
de materiale;
- Părinţii participă la acţiunile desfăşurate la grupă, au obligaţia de a asigura mijloacele necesare
pentru preşcolari.
- Să se implice activ în activităţile desfăşurate şi în soluţionarea unor probleme de tip educaţional;
DURATA : un an școlar;
GRUP ŢINTĂ:Părinţi, bunici, preşcolari, educatoare;
LOCUL DE DESFĂŞURARE: GPP. Scufita Roșie, Alba Iulia

893
RESURSE:
 UMANE - Preşcolarii de la grupa;
- Educatoarea de la grupă;
- Părinţii preşcolarilor;
-Învăţătoare,şcolari.
 MATERIALE - cărţi, pliante, reviste, fişe, calculator, ecusoane;
MODALITATI DE REALIZARE
̀ Şedinţe cu părinţii organizate semestrial;
Vizite, excursii, drumeţii;
Activităţi desfăşurate împreună cu părinţii;
Sărbătorirea ̀ zilei de naştere a copiilor;
Expoziţii cu lucrările copiilor; ̀
Serbări ̀
MODALITĂŢI DE EVALUARE
 fişe de observaţie,
 chestionare
BIBILIOGRAFIE
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.
            
 
                        

894
 “ASTAZI S-A NASCUT HRISTOS”
Scoala Gimnaziala “ Mihai Veliciu ” Sepreus, judetul Arad

Prof. Inv. prescolar Cravet Daniela

 
Buna seara lui Craciun Slava sus lui Dumnezeu
Buna seara lui Ajun, Ca s-a nascut Fiul Sau.
Am venit sa colindam
Veste buna sa va dam, Asta seara-i seara mare,
In ajunul de Craciun Tocmai seara de Craciun .
S-a nascut si Fiul Sfant,
Casa-n care am intrat Dumnezeu pe-acest pamant
E de binecuvantat, Mititel infasetel ,
Dupa legea crestineasca In scutec de bumbacel,
Numele sa-si implineasca; Fasa de matase alba,
Si-ntre lumanari aprinse Leagan de matase dalba
Tot crestinul sa se-nchine
C-astazi s-a nascut Iisus Jos pe paie Pruncusorul
Mesia din cer de sus . Doarme dulce ca un miel.
Maica Sa de drag rapita
COLIND “Astazi s-a nascut Hristos:” Nu-si ia ochii de la El.
In genunchi mai la o parte
Astazi s-a nascut Hristos Sta Iosif gandind mereu
Mesia chip luminos La adancul din misterul
Laudati si cantati si va bucurati Dragostei lui Dumnezeu.

Mititel infasetel Buna seara lui Ajun,

In scutec de bumbacel Am venit sa colindam
Laudati si cantati si va bucurati Veste buna sa va dam,
In ajunul de Craciun
Vantul bate nu razbate Un pastor cu gluga-n spate
Neaua ninge nu-l atinge Intra-n grajd si el sfios
Laudati si cantati si va bucurati C-o mioara ce-o aduce
“Bunului Pastor”-Hristos.
Si de-acum pana-n vecie Iar mioara bucalaie
Mila Domnului sa fie Merge drept la Pruncusor
Laudati si cantati si va bucurati Si cu botul ei dezmearda
Dragalasul Lui picior...
Trei crai ai pamantului
Venind l-a-nchinarea Lui COLINDA
Aur ,smirna si tamaie
I-au adus cu bucurie. Ceru-i sus ,pamantu-i jos
Trei crai de la rasarit In seara de Craciun
L-a-nchinare au venit, S-a nascut Iisus Hristos
Daruri scumpe aducand In seara de Craciun
Si catre Iisus zicand:
Culca-te-mparat ceresc S-a nascut pe fan uscat
In salas dobitocesc In seara de Craciun
Culca-te pe fan uscat Dumnezeu adevarat
De ingeri inconjurat, In seara de Craciun
Care Te vor lauda
Si marire iti vor da. Ceru-i sus lumea e mare

895
 In seara de Craciun
Tot pamantu-i sarbatoare
In seara de Craciun
Si la anul care vine
In seara de Craciun
Noi te-om colinda romane
In seara de Craciun .
Haideti neamurilor toate
Lui Hristos Mantuitorul
Sa ne inchinam,
Ca in Betleem astazi a venit
Dupa cum proorocii au vestit .
Intr-o iesle sta culcat
Si in scutece sarace
Este infasat.
Daruri scumpe El nu vrea
Dar asteapta altceva
Sa-i raspundeti cu iubire
La iubirea Sa.
Nu e noapte mai frumasa
Cum e noaptea de Craciun
Cand coboara printre oameni
Domnul milostiv si bun
Cerul azi e-nsarbatoare
Si pamantul s-a-nnoit
Caci la noi smerit coboara
Pruncul cel fagaduit.
Peste munti si peste ape
Peste dealuri si campii
Sa rasune –n omenire
Vestea sfintei bucurii.
An cu an de-a randul,
De Craciunul sfant
Ii vedem pe Domnul
Pruncusor plapand
Case-au fost destule,
Dar el nu-i primit
Intr-un grajd Mesia
S-a adapostit .
Sta culcat in iesle
Copilasul bland
Ingerii de-asupra-i
Se aud cantand
Slava sus in ceruri,
896
Slava celui sfant
Pace intre oameni
Pace pe pamant.
COLINDA:
Pruncusor cu dulce somn
Tu ai fost al vietii Domn
Din senin ,ca un vis
Salvator divin
Ieslea mica ti-a fost pat
Staulul ti-a fost palat
Iar faclii, stele mii
Cate tu le stii
Ingerul s-a aratat
Si pastorii te-au luat
Printre ei, mititei
Cei mai mandrii ei
Steaua cand a rasarit
Dupa dansa au pornit
Cei trei crai ,cu alai
Zambet sa le dai
Ca si noi ne bucuram
Si pe toti va instiintam
Ca Iisus , ne-a adus
Dragostea de sus.
Intr-o tara din Orient
In orasul Betleem ,
Un om cu povara sa
Amarat la porti batea
Si ruga pe toti fierbinte
Si cu pasnice cuvinte
Sa-l primeasca peste noapte
Ca sotia ii va naste
Pe copilul cel mai sfant
Care vine pe pamant
C-asa-i voia Domnului
Sa se nasca Fiul Lui.
El a vrut ca Fiul Sfant
Sa se nasca pe pamant
Si-a ales-o pe Maria
Pentru fiul sau Mesia
Dumnezeu a hotarat
Ca tatal de pe pamant Magi si crai cu daruri sfinte
Sa fie un om cinstit Lui Hristos fiindu-i menite
Si pe Iosif l-a gasit.
Obositi si suparati
Iosif si Maria lui Parasiti de ai lor frati
Din chiar mila cerului Frati de neam si frati de glie ,
Trebuiau sa implineasca Iosif si cu a sa Marie
Voia Tatalui cereasca.
Au ajuns pe inserat
Oamenii nu au putut Intr-o iesle ce-au aflat
Sa-i primeasca ,nu au vrut Pe la margine de sat
Le-au trantit usa in nas Si in iesle au intrat
Si in frig ei au ramas.
Ieslea era cam saraca
Dar in noaptea instelata Cativa boi si poate-o vaca
Pe cer iata,se arata Dar ,de altfel primitoare
Mai aprinsa si mai clara Cu caldura-mbietoare.
Mandra stea,steaua polara.
Si-ntr-un colt de iesle jos,
O stea ce vesteste-acum S-a nascut Iisus Hristos
Ca in noaptea de Craciun Si minunea s-a-mplinit
El,Mesia se va naste Si toti magii au venit.
Lumea il va recunoaste.
Sfiosi pruncul au privit
COLINDA: De-atata drag au amutit
Cinste micului Hristos,
Asta-i seara de Craciun Pus-au darurile jos.
Si Maria-i tot pe drum
Umbla-n sus si umbla-n jos Tare mai era frumos
Bate vantul friguros Pruncul nou nascut Hristos
Si-n jur imprejur avea
Hainele-i erau cam ude Aura care sclipea!
Ca uscate un-s de unde
Si mergand asa pe drum , De-atunci ,in seara de Craciun ,
Se-ntalni cu Mos Craciun Crestinu-mparte ce-i mai bun .
Sarbatorind cu-a lui lumina ,
FETELE---------- Buna seara Mos Craciun , Aceasta nastere divina !
Si dumneata esti pe drum
Un ma lasi in casa ta COLINDA :
Ca sa-l nasc pe Mesia
BAIETII....:Eu Maria te-as lasa Trei pastori se intalnira
Dar nici eu n-am unde sta, Si asa se sfatuira
Du-te-n grajdul vitelor Raza soarelui ,floarea soarelui
Si te-asterne-n ieslea lor Si asa se sfatuira
Ca vitele n-au ce-ti face
Si vei naste fiu in pace Haideti fratilor sa mergem
Fiul Domnului va fi Floricele sa culegem
Si Iisus se va numi. Raza soarelui ,floarea soarelui
Floricele sa culegem
Si sa facem o cununa
Si din patru parti de lume S-ompletim cu voie buna
Iata se pornira anume Raza soarelui ,floarea soarelui

897
 S-ompletim cu voie buna Ce ecou frumos rasuna
Si s-o ducem lui Hristos Vestea buna aducand
Sa ne fie de folos Astazi S-a nascut in iesle
Raza soarelui ,floarea soarelui Copilasul bland si Sfant
Sa ne fie de folos
Har Dumnezeiesc primit-am
Se-apropie Craciunul Pace sfanta ne-a adus
Vin sa te rogi cu mine Pace,binecuvantare
Iisus se naste astazi Prin venirea lui Iisus
Copile pentru tine
Azi S-a nascut Mantuitorul
Se-apropie Craciunul Azi dragostea a triumfat
Cu bradu-mpodobit Azi canta ingerii si cerul
Iisus ne cere-n taina Azi mila lui S-A revarsat.
Sa-ngenunchem smerit
Culcat in ieslea cea cu paie
Se-apropie Craciunul Umil si bland,senin ,tacut
Vin sa te rogi duios Nu a gasit nicio odaie
Sa cresti curat, copile, El care toate le-a facut
Ca bradul de frumos.
Nu-n stralucire ci in mila
In Betleem colo-n oras A vrut sa fie El vazut
Dormeau visand locuitorii El,Domn si rege,fara sila
Iar langa turma ,pe imas Cu cei mici prieten S-a facut
Stateau de paza treji ,pastorii.
Lui,
Si-n miez de noapte dulce cant cei umili, piosi se-nchina
Din cer cu stele-a rasunat Si multumiri i-aduc prinos
Se rumenise cerul sfant Cantand cantarea cea sublima
Pastorii s-au cutremurat. Azi S-a nascut Iisus Hristos.

COLINDA:
Afara ninge linistit COLINDA:
Si-n casa arde focul
Iar noi pe langa mama stam Haideti sa uitam de toate
De mult uitaram jocul Si sa fim un pic mai buni
La multi ani cu sanatate
In casa patul e facut Sfanta noapte de Craciun
Dar cine sa se culce
Cand mama spune de Iisus Sa dam raul la o parte
Cu glas duios si dulce Bucurati-va romani
La multi ani cu sanatate
Cum s-a nascut Iisus in frig Sfanta noapte de Craciun
In ieslea cea saraca La multi ani ,la multi ani
Iar boii peste El sufland E noaptea de Craciun
Caldura ca sa-i faca La multi ani ,la multi ani
Si tot omul e mai bun
Si au venit la ieslea Lui
Pastorii de la stana Masa-i plina cu bucate
Iar ingerii din cer veneau . Obiceiul din strabuni
Cu flori de mar in mana La multi ani cu sanatate
Sfanta noapte de Craciun

898
Cei dragi poate sunt departe Ce sarbatoare minunata
Dar in inimi ne raman E astazi iarasi pe pamant
La multi ani cu sanatate Cand dintr-o inima curata
Sfanta noapte de Craciun Slavim si noi pe Pruncul Sfant.
Pe cel ce a venit pe lume,
La multi ani Umil, intr-o iesle culcat
................................... Ca sa avem prin Sfantu-i nume
Ce sarbatoare minunata Iertare pentru-al nost pacat
E astazi iarasi printre noi
Cand ne-amintim de vestea data
Pastorilor de langa oi......... “STEAUA”
De corul ingerilor care “SORCOVA”
Canta marire-n ceruri,sus,
De darul cel mai sfant si mare “MOS CRACIUN CU PLETE DALBE”
Primit in lume prin Iisus
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

899
 PARTENERIATUL DINTRE PĂRINŢI SI EDUCATOARE

Profesor CRĂCIUN DORIANA MIHAELA, Grădinița cu Program Prelungit

Nr. 3 Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți
Conceperea şi realizarea unui partenerii educaţional ridica noi ştachete în fata educatoarelor,
forţându-le să dobândească prin învăţare şi competentele specifice managementului de proiect.
Astfel, educatoarea - care în contextul socio-economic şi profesional actual trebuie să
manifeste o mare receptivitate la schimbare - este pusă în situaţia de a aborda cu şi mai multă
flexibilitate noi căi de soluţionare a problemelor cu care se confruntă, încercând să armonizeze
strategiile de comunicare, cooperare şi colaborare cu diverse segmente ale societăţii: instituţii de
învăţământ şi cultura, societăţi comerciale, biserica şi mai ales cu familiile copiilor preşcolari.
Învăţământul preşcolar actual urmăreşte abordarea integrală a copilului şi a educaţiei sale,
implicarea familiei şi a comunităţii în educaţia copilului, dezvoltarea politicilor educative de
responsabilizare, precum şi dezvoltarea organismelor societăţii civile care să promoveze alternative
educaţionale specifice vârstei de 0-6 ani.
Pentru realizarea acestor obiective este necesar ca societatea să conştientizeze şi să respecte
drepturile copilului, să schimbe mentalităţile, să aducă o nouă viziune privind copilul ca membru al
comunităţii, să ajute la formarea unor relaţii de tip democratic referitor la copil, familie, comunitate
şi grădiniţa.
Educaţia pentru calitate în învăţământul preşcolar are la baza zona socio-emoţională, care îşi
propune un scop dublu:
 Oferă metode ce permit individului să se integreze şi să se adapteze mediului socio-
cultural;
 Dezvoltarea autonomiei personale a autenticităţii şi a creativităţii.
Lucrând în parteneriat cu familia, educatoarea asigură susţinerea optimă a învăţării copiilor
şi a nevoilor lor de dezvoltare. Programul instructiv-educativ din grădiniţa de copii recunoaşte
importanţa familiei în viaţa copilului şi stabileşte strategii efective de includere a părinţilor în
programele grădiniţelor.
Conştientizarea părinţilor asupra rolului şi a importanţei educaţiei timpurii reprezintă
imperativul reformei învăţământului preşcolar; o colaborare de succes dintre grădiniţa şi familie
sporeşte înţelegerea şi sensibilitatea faţă de nevoile copilului, potenţând astfel reuşita integrării în
ciclul primar.
Activităţile desfăşurate împreuna cu familiile copiilor şi în favoarea acestora constituie o
parte componentă a unui program eficient de educaţie timpurie. Părinţii trebuie sprijiniţi să îşi
cunoască copiii, să le identifice nevoile şi să sprijine dezvoltarea şi creşterea lor armonioasă. În fapt
este o ipoteză de lucru, orice părinte îşi iubeşte copilul şi doreşte să-i ofere cât mai mult pentru o
dezvoltare armonioasă din toate punctele de vedere.
Consilierea părinţilor este o activitate care se referă la acordarea unui sprijin moral şi
psihopedagogie pentru familiile preşcolarilor. Trebuie îndrumate şi încurajate pentru a-şi exercita cu
succes rolul în viaţa copiilor, în creşterea, îngrijirea şi educarea adecvată a acestora. Principiile care
stau la baza acestor consilieri sunt:
1. acceptarea şi comunicarea eficienta - presupune că fiecare părinte să fie acceptat şi
considerat partener în actul comunicării şi al învăţării;
2. confidenţialitatea - semnifica nevoia de a păstra secretul problemelor familiei şi al datelor
culese în urma discuţiilor curente;
3. respectul individualităţii - presupune înţelegerea fiecărui părinte că fiind o persoană care
are dreptul la înţelegere şi respect, la acceptarea sa aşa cum este, fără a se emite judecăţi de
valoare;
4. sinceritatea - impune conturarea unei imagini cât mai clare şi mai sincere a problemelor
întâmpinate şi abordarea cât mai realistă a situaţiilor;

900
 5. recunoaşterea propriilor limite - este tot o formă de sinceritate şi cere ca educatoarea să
apeleze la un colaborator, la un specialist sau un consilier;
6. negocierea soluţiilor şi respectarea deciziilor beneficiarului - se referă la nevoia de a face
pe fiecare să înţeleagă soluţiile, de discutare cu părinţii a tuturor paşilor în programul de
intervenţie, ca şi sprijinirea deciziilor;
7. nediscriminarea - se referă la respectul identităţii culturale, etnice, religioase, sociale a
părinţilor;
8. acordarea unor servicii integrate - presupune apelul la diferiţi profesionişti (consilieri
psihopedagogie, asistenţi sociali, medici etc.).
Setul de relaţii pozitive şi negative care pot influenţa dezvoltarea copilului şi care constituie
punctul de plecare în educarea unor comportamente cât mai adecvate ale părinţilor au fost
enumerate de PEARCE (1991):
Activităţile cu părinţii formează un tot unitar în munca grădiniţei. Pentru a răspunde
nevoilor de formare, informare şi consiliere este necesar să se proiecteze un program pentru părinţi.
Educatoarea trebuie să aibă în vedere atât nevoile copiilor şi ale părinţilor, cât şi ale grădiniţei. Dacă
educatoarea oferă sprijin şi consiliere părinţilor, aceştia pot acorda ajutor fizic şi, dacă se poate,
material şi financiar în vederea organizării unui spaţiu educaţional cât mai adecvat programului de
instruire şi formare.
Parteneriatul cu familia este absolut necesar, dat fiind faptul că părinţii sunt primii educatori
ai copilului, educatoarea valorificând şi continuând experienţa acumulată de copil în familie.
Indiferent de competentele lor educaţionale, de situaţia lor materială şi socială, ei sunt extrem de
importanţi pentru copii.
În colaborarea educatoare-familie trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
1. părinţii să înţeleagă că pot influenţa şi controla comportamentul copilului, însuşindu-şi
abilităţile de bază în acest sens;
2. convingerea părinţilor să aibă răbdare, să nu forţeze copilul în îndeplinirea unor sarcini, ci
să-l facă să dorească să participe la realizarea lor;
3. părinţii să prezinte interes şi preocupare pentru dezvoltarea unei vorbiri corecte la copii,
oferindu-le un model comportamental verbal corespunzător;
4. să nu facă referiri în faţa copilului cu privire la nivelul său scăzut de dezvoltare, deoarece
vor accentua starea de neputinţă resimţită de copil, sădindu-i neîncredere în sine, frustrare;
5. părinţii să acorde mai multe aprecieri pozitive şi chiar recompense în cazul reuşitelor sau
încercărilor de a duce la bun sfârşit o sarcină şi să nu recompenseze niciodată un
comportament negativ.
În concluzie, grădiniţa este o instituţie de educaţie şi are rolul de a oferi sprijin educativ pentru
copii şi părinţi. Mai mult, ea este terenul unor relaţii educative din care fiecare beneficiar - copil,
părinte, educator - are de învăţat şi trebuie să se simtă valorizat şi important.

BIBLIOGRAFIE:
1. Revista ,,Învăţământul preşcolar” nr. 4/2007;
2. Revista învăţământul preşcolar nr. 1-2/ 2008, Bucureşti;
3. Mircea Agabrian, Vlad Millea, Parteneriate Şcoala-Familia-Comunitate, Ed. Institutul
European, 2005

901
 SERBARE CRACIUN
GRADINITA TATARASTI-2018

Prof. Crăciun Gabriela

Azi la grădiniţă e serbare

Să poftească mic și mare,
Programul e minunat
Și noi toţi l-am învăţat
Mici suntem, dar am muncit
Sala ne-am împodobit.

Iarna cu papuci de gheaţă

Și cu tâmplele cărunte,
S-a pornit de dimineaţă
Lunecând din vârf de munte.

Iarna sunt și am venit

Cu steluţe-n frunte
Zăpada am presărat
Sus în vârf de munte
Florile le-am învelit
Cu alba plăpumioară
Gerul iată a sosit,
Vai, ce frig e afară!

Eu sunt zâna ce-a mai mica

Mică, mica, frumușică,
Rochiţa mea-i din fulgi de nea,
Coroniţa asemenea.
Moș Crăciun mult mă iubește
Și daruri îmi dăruiește.

Cântec: “Cerne iarna”

Prin aer dansez ușor,

Fiindcă sunt un fulgușor.
Am prieteni mii și mii,
Și-i îndrăgesc pe copii.

Sunt un fulgușor gingaș

Sunt rece, dar drăgălaș
Un năsuc vreau să sărut,
Stau puţin și-apoi mă duc.
Nu mă mai satur de joc
De nu m-aș topi pe loc.

Eu sunt fulgul jucăuș

902
Vesel ca un spiriduș,
Și plutesc, plutesc, plutesc,
Dar nu vreau să mă topesc.

Dar ce zgomot se aude?

Sssss……liniște……!
Cred că vine Moș Crăciun
Haideţi să-i cântăm,
Bun venit să îi urăm!

Cântec: “ Moș Crăciun cu plete dalbe”

Te așteptăm, Moș Crăciun
Despre daruri, ce să spun?
Știu că ești bogat
Și că ai venit încărcat.

Mi-a spus mie mama mea

Că am și eu partea mea,
Dacă o voi asculta
Și poezii voi învăţa.

Moș Crăciun, toţi îmi spun

Că ești darnic și ești bun.
Eu îţi spun de mai-nainte
Că-s un băieţel cuminte.
Și-ţi mai spun așa să știi,
Că eu nu-ţi cer jucării,
Cum îţi cer și alţi copii
Ȋnsă nu m-aș supăra,
Dacă tot mi-ai da ceva.

Mi-e dragă mămica,

Mi-e drag și tăticul,
Dar iată, azi în ajun,
Mi-e drag de Moș Crăciun
Cadouri să îmi aducă
Că-s cea mai cuminte din grupa.

Moș Crăciune, mama spune

Că ești bland și că ești darnic
Că înconjori întreaga lume,
Ȋntr-o noapte-ca ești magic.

M-a luat un dor de tine

Chiar de anul cel trecut
Ȋntre timp, m-am făcut mare
Și cuminte precum pare.

903
Cântec:” Moș Crăciun ce drag ne ești!”

Se apropie Crăciunul
Ooo, ce bucurie!
Haideţi cu toţi să ne bucurăm
Și colinde să cântam.

Colinda: “Astazi S-a născut Hristos”

Pentru această sărbătoare
Noi am dat astăzi serbare.
Sperăm mult că v-a plăcut
Și-nțelegere ați avut!
Vă rugăm s-aveţi răbdare
Să-ncheiem astă serbare
Cu un dans că așa e bine!
Dansul e pentru oricine
Un prilej de bucurie!
Dans:” Ninge iar!”
S-a sfârșit programul nostru
Suntem foarte fericiţi
Că-n această zi de iarnă
Aţi venit să ne priviţi.

Vă urez la toţi copii,

Multe, multe bucurii.
Să creșteţi câte-un pic
Cum crește bobul de spic.
Să-nvăţaţ și s-aveţi parte
Numai de noroc în toate.

Urez și părinţilor
Ȋn muncă să aibă spor,
Și răbdare la bunici,
Ca să-i crească pe cei mici.
Tuturor aici de faţă
S-aveţi bucurii în viaţă,
Dar și multă sănătate
Că-i mai bună decât toate.

Cântec: “La mulţi ani!”

904
 Părinții – partenerii noștri

Prof. Gheață Paraschiva, G.P.P. ”Prichindel”, Suceava

Ed.Creangă Nicoleta, G.P.P. ”Prichindel”, Suceava

MOTTO: "Spune-mi și o să uit. Arată-mi și poate n-o să-mi amintesc. Implică-mă și o să

înțeleg." ( proverb american)
Orice părinte se intreabă: "Sunt suficient de implicat în activitățile pe care le desfășoară
copilul meu?"sau"Ce inseamnă să fii un părinte bun?". Din dorinta de a încerca să găsesc
răspunsuri potrivite la asemenea întrebări și de a prezenta sugestii părinților s-a născut proiectul de
parteneriat educational părinți – grădiniță.

Prin activitatea de parteneriat cu părinții ne asigurăm un sprijin în propria activitate.

Invățându-i pe părinți să se implice în dezvoltarea copiilor lor, întărim interacțiunile și relațiile
dintre părinți și copii, dar și pe cele dintre părinți și educatoare, ca fiind parteneri în educație. Prin
cooperarea reală și comunicarea cu părinții, grădinița pune bazele unei unități de decizie și de
acțiune între cei doi factori. De asemenea, activitățile cu părinții duc la rezolvarea situațiilor-
problemă ,a conflictelor posibile și a situațiilor de risc în dezvoltarea copilului.

Implicarea activă a parintilor in activitățile școlare și extrașcolare ale propriilor copii au ca

rezultat că ei realizează că problemelelor sunt și ale altor părinți, că este util să discute despre
situațiile cu care se confruntă, află căi și modalități de rezolvare a problemelor. Intre unii părinți se
infiripează relații de încredere și cooperare, învață să accepte asistența specializată, să ceară ajutor
atunci când au nevoie. Informațiile primite și abilitățile dobândite le dau incredere si competențe
sporite.
Din dorința de a implica părinții și în activități extrașcolare, anul acesta având grupă mare,
am implicat direct părinții în pregătirea serbării de Crăciun. Timp de două săptămâni părinții au
avut timp să se gândească la un moment realizat împreună cu copilul și/sau cu alți membrii ai
familiei sau colegi/ părinți din grupă, cu care vor participa în cadrul programului serbării de
Crăciun. Am rămas surprinse de câte idei pot avea părinții, dar și de faptul că au conceput mici
programe în colaborare cu alți părinți.
Au compus urături special pentru serbarea grupei, au căutat și realizat negative pentru diverse
colinde, au conceput mici scenete cu tema ”Nașterea Domnului”, au pregătit obiceiuri de iarnă,
tema serbării fiind ”Tradiții și obiceiuri la români”.

905
Dacă la început ni s-au părut reticenți la ideea de a se implica activ și de a schimba rolul de
spectator cu cel de actor, după ce au început să se înscrie pe listă cu momentele pregătite, am
realizat că, prin proiectul de parteneriat grădiniță- familie, am reuși să clădim o relație educatoare –
părinte și părinte-părinte foarte solidă și bazată pe încredere. Nu am avut niciun părinte care să
refuze participarea la serbare în acest mod. Toată lumea s-a mobilizat, am realizat împreună
desfășurătorul programului și ne-a ieșit o serbare deosebită.

Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este copilul care treptat prin modul de

comportare va scoate în evidentă rezultatele acestui parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca parte
importantă a educaţiei sale.

906
 Serbarea școlară - sărbătoare pentru toate vârstele
-părinţi, bunici, profesori-

Mirion Mioara-Crinuţa
Școala Gimnazială Hădăreni
Judeţul Mureş

Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Aceste activităţi au o mare
contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece implică în mod direct copilul prin
personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor. Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună
şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o
cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă,
de adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca
fiecare părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui
pentru reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un
dialog între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu
părinţii, iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională;
părinţii trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile
trebuie să asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor
la gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a
influenţa natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor
educative şi la orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local
asupra rezolvării problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula
iniţiativele si inovaţiile.
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului.
Acest moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor, iar comportamentul familiei
intervine astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale
greşită dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă
că acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre
care Daniel Goleman, spun că există şapte elemente cheie:
1.Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din jur
în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2.Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3.Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
4.Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5.Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;

907
 6.Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7.Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi
educatorii lui care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să
participe la activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta.
Cadrele didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături
de copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările
lui, de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.
Serbarea şcolară reprezintă un eveniment mai mult sau mai puţin aşteptat, menit să
evidenţieze într-o formă estetică achiziţiile acumulate de copii pentru dezvoltarea creativităţii. În
procesul de învăţare multe sunt momentele de satisfacţie şi bucurie pe care le trăiesc cei implicaţi,
dar maxima încărcătură emoţională se dezvoltă în timpul serbărilor şcolare. Importanţa unor
asemenea festivităţi este deosebită, pentru că ele lărgesc orizontul spiritual al elevilor şi contribuie
la acumularea de noi cunoştinţe, îmbogăţesc şi remontează viaţa afectivă, stimulând sentimente
nebănuite sau dezvoltând pe cele slab manifestate anterior; contribuie la dezvoltarea simţului de
răspundere, prin dorinţa de reuşită, favorizează concentrarea atenţiei pe parcursul desfăşurării
programului, prezenta spectatorilor (părinţi, bunici, cadre didactice), trezind în copil energia de a
învinge timiditatea, stimulându-i independenţa de acţiune.
Într-o serbare şcolară pot fi valorificate toate achiziţiile dobândite de elevi de-a lungul unui
semestru sau an şcolar, conferind evenimentului artistic un caracter educativ şi creator.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare, de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii: jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea
orizontului de cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau
cântece se dezvoltă memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de
dezvoltarea atenţiei. Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă
materiale accesibile particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât şi pentru
părinţi, întăresc şi fortifică sufletele viitorilor adulţi. Toate acestea aduc lumină în suflete, dau aripi
imaginaţiei, entuziasmului şi stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităţilor, în cadrul
serbărilor şcolare este bine să fie prezentate şi creaţii artistice originale, adaptate evenimentelor şi
condiţiilor locale.

Bibliografie:

1.Învăţământul primar, nr.2,3, 4, Editura Miniped, Bucureşti, 2004;

2.Potolea Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
3.Sav Sorina -”Traditiile si obiceiurile romanesti”, Editura Nico
4.Florea Marian, Simion-” Sărbătorile la romani. Studiu etnografic”, Editura Fundaţiei Culturale
Române, Bucureşti, 1994;
5.Tradiţie şi inovaţie, nr.1, Alexandria, 2009;

908
 Parteneriatul cu familia –
condiţie esenţială a unei educaţii de calitate a preşcolarilor

Crișan Ileana
Grădinița cu Program Prelungit ”Mămăruța” Arad

Motto:
„Spune-mi şi o să uit. Arată-mi şi poate n-o să-mi amintesc. Implică-mă şi o să înţeleg.”
(proverb american)

“Un copil este ca o sămânţă de floare...cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi, depinde de
grădinarul care o va ȋngriji, de ce pământ şi de câtă lumină şi apă are, de cât e de ferită de frig, de
furtună şi de soare prea tare. E atât de plăpândă...Cum ai putea s-o rupi ori sa o calci in picioare
când e tot ce va mai rămâne ȋn urma ta?”
Irina Petrea
În educarea copilului preşcolar, o componentă foarte importantă o constituie procesul
instructiv-educativ la care contribuie familia şi grădiniţa.
Părinții și familiile au cel mai direct și durabil impact asupra învățării și dezvoltării
competențelor sociale ale copiilor. Când părinții sunt implicați, copiii realizează mai mult,
manifestă atitudini și comportamente mai pozitive și se simt mai confortabil în noi situații.
Furnizorii de servicii preșcolare trebuie să se adreseze familiilor pentru a construi relațiile care îi
angajează ca parteneri activi la începutul educației copiilor lor (Centrul național de prevenire a
abandonului de copii din 2003).
Familiile sunt parteneri esențiali în promovarea aptitudinilor sociale pozitive. Vizitele la
domiciliu,întâlnirile periodice, acivitățile de consiliere cu părinții, convorbirile telefonice,
buletinele informative, atelierele și comunicarea obișnuită pot fi folosite pentru a informa părinții
despre abilitățile sociale,artistice sau de comunicare ce au fost observate la grădiniță de către
educatoare.Alte activități ca: serbări, activități deschise, lecturi cu părinții, excursii și plimbări, se
pot organiza, apelându-se la sprijinul și implicarea părinților, în scopul încurajării familiei să
participe activ la toate activitățile organizate de grădiniță în folosul copiilor.
Dacă strategiile de orientare trebuie să fie cu adevărat eficiente, implicarea și sprijinul
părinților sunt cruciale. Cadrele didactice trebuie să angajeze părinții de îndată ce copilul lor este
înscris în program și să solicite asistență în înțelegerea fundalului copilului și a scopurilor familiei
pentru copil. Sensibilitatea față de diferențele familiale și culturale este crucială și poate fi
accentuată de capacitatea educatoarei de a asculta și de a încuraja comunicarea. Acceptarea
diferențelor în familie este esențială pentru fiecare copil și părinte să aibe un sentiment de
apartenență în programele timpurii ale copilariei. Respectul reciproc, cooperarea,
responsabilitatea comună și negocierea diferențelor de opinie între părinți și profesioniști în
domeniul educației sunt necesare pentru atingerea obiectivelor comune legate de îndrumarea și
educarea copiilor de vârstă mică.
Potrivit Asociației Naționale pentru Educația Copiilor Mici (1998), Codul de conduită
etică, responsabilitățile etice ale profesioniștilor față de familiile cele legate de strategiile de
orientare includ:
 Dezvoltarea relațiilor de încredere reciprocă cu familiile pe care le deservim;
 Recunoașterea punctele forte ;

909
  Respectarea demnității fiecărei familii și a culturii, limbii, obiceiurilor și credințelor sale;
 Respectarea valorilor de creștere a copiilor ale familiilor și dreptul lor de a lua decizii
pentru copiii lor;
 Ajutarea membrilor familiei să-și îmbunătățească înțelegerea copiilor și să-și
îmbunătățească abilitățile ca părinți.

”Dat fiind faptul că populația națiunii noastre devine din ce în ce mai diversă în ceea ce
privește rasa, etnia și limba, grădinițele sau centrele de educare a copiilor de vârste mici ar putea
avea nevoie să învețe despre stilurile culturale și familiale de educare a copiilor care sunt diferite
de cele proprii. Familiile care participă la programele lor pot să-i ajute să facă acest lucru. Părinții
devin o sursă de informație respectată și li se acordă un alt rol semnificativ în educația copilului
lor. Stabilirea dialogului și a încrederii este primul pas în acest proces și ar trebui să includă:
exprimarea dorinței de a învăța de la părinți, solicitarea opiniilor părinților, discutarea
modalităților de a sprijini valorile și obiceiurile familiei și recunoașterea faptului că există multe
puncte de vedere asupra un subiect. ” . (Sturm, 2003)
Școlile, părinții și comunitatea ar trebui să colaboreze pentru a promova sănătatea,
bunăstarea și încurajând învățarea tuturor copiilor. Atunci când școlile implică în mod activ
părinții și implică resurse comunitare, aceștia sunt capabili să răspundă mai eficient nevoilor
copiilor în materie de educație și dezvoltare. Familiile și implicațiile comunității promovează
parteneriate între școli, grupuri de familie și comunitate și persoane fizice. Aceste parteneriate au
ca rezultat partajarea și maximizarea resurselor. Și ajută copiii și tinerii să dezvolte
comportamente sănătoase și să promoveze familii sănătoase.
Cercetările arată că copiii ai căror părinți sunt implicați în educația lor :
Sunt adaptați bine la școală;
Participă frecvent la școală ;
Rezolvă temele temeinic ;
Au note mai mari și scoruri de test;
Absolvă și merg la colegiu;
Au mai multe aptitudini sociale;
Afișează un comportament îmbunătățit;
Au relații mai bune cu părinții lor;
Au stima de sine mai mare.
Grădinița și familia sunt doi factori importanți, care împreună reprezintă piatra de temelie a
învățământului preșcolar, iar între ei și mediul social, este copilul, obiectul și subiectul educației.
Bibliografie:
 Petrea, Irina. (2011). Si tu poţi fi supernanny 1: Cum să-ţi creşti bine copilul. Ed. a 2-a, rev.
Bucureşti: Editura Trei.
 Vrăsmaş, Ecaterina Adina. (2003). Consilierea si educatia parintilor. Bucuresti: Editura
Aramis.

   

910
 Importanta activitatilor educative in dezvoltarea personalitatii prescolarilor
Prof. Cristea Loredana Elena
GPP “Dumbrava Minunata “ Slobozia, Ialomita
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm
neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe sine şi
lumea în care trăieşte.
Familia este prima şcoală a copilului. Ea este cea care răspunde de trebuinţele elementare ale
copilului şi de protecţia acestuia, exercitând o influenţă atât de adâncă, încât urmele ei rămân,
uneori, întipărite pentru toată viaţa în profilul moral – spiritual al acestuia.
Familia ocupa un loc aparte în sistemul instituţional al educaţiei. Acţiunea ei pe întreaga perioadă a
dezvoltării include şi toate laturile formării personalităţii. Ea reprezintă unul dintre mediile de
socializare şi educare din cele mai complete, datorită posibilităţilor pe care le are, de a-l introduce
pe tânăr în cele mai variabile situaţii şi de a acţiona asupra lui prin cele mai complexe şi fireşti
mijloace. Alaturi de familie, dar și de întreaga societate gradinita, are un rol primordial în educația
copiilor,. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între unitatea de invatamant și
familie, este stringenta. Procesul de colaborare cu parintii asigura atingerea scopului educational.
Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele
extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. O serie de sarcini
educaţionale sunt preluate în mod special de unitatea de invatamant (cele privind instrucţia), dar
familia rămâne implicata chiar şi în realizarea acestora. Fără participarea părinţilor efortul educativ
organizat prin instituţiile şcolare poate fi frânt, deviat sau deformat. Numai o colaborare perfectă
între cei doi factori este de natură să determine o eficienţă maximă a muncii educative. Desigur, în
acest proces de colaborare, rolul conducător îl are unitatea scolara. Ea poate să orienteze, să ajute
familia în sarcinile ce-i revin, să asigure o unitate de vedere şi de acţiune. Tipurile de activitati
indragite de prescolari si care apropie foarte mult cei doi parteneri familia si gradinita sunt
activităţile extracurriculare care sunt de fapt activităţi complementare activităţilor de învăţare
realizate, si care urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri
ale ştiinţei, atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util,
contribuind la formarea personalităţii.
În opinia mea, activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie
la gândirea şi completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot
dezvolta şi explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii
participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se
utilul cu plăcutul. Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi
să participe la activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul gradinitei dar organizate de
aceasta. Cadrele didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a
participa alături de copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul
de realizările lui, de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.
O activitate extrascolara indragita atat de prescolari cat si de parinti o reprezinta “ serbarea
școlara” fiind cea care marchează evenimente importante din viața prescolarilor. Aceste activități
constau în dezvoltarea artistică a copiilor dar și într-o atmosferă de sărbătoare instalată cu acest
prilej.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca
un scop în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească
,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai
plină de sens .
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .

911
 Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promptă a sărbătorilor îi stimulează
pe copii să dea tot ce sunt în stare . Activitatile artistice, oricum s-ar structura si ierarhiza, vizeaza in
ansamblu problema valorificarii inclinatiilor artistice ale copiilor, cu conditia ca acestea sa fie bine
organizate si cu un continut adecvat varstei lor.
Serbarile sunt evenimente deosebite care incununeaza activitatea din timpul unui semestru
sau al unui an scolar, ca de exemplu sceneta anotimpurilor . O serbare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a copiilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a prescolarilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
Activităţile extracuriculare bine pregătite, sunt atractive pentru orice vârstă, stârnindu-le
interesul producându-le bucurie, uşurându-le acumularea de cunoştinţe, chiar dacă presupun un
efort suplimentar. În cadrul acestor activităţi sunt atraşi şi copiii timizi, dar şi cei impulsivi,
învăţând astfel să se tempereze în preajma colegilor lor – “copilul care este lăudat învaţă la rându-i
să aprecieze”. Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât
cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul
copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din
grup şi de a găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii.
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele
mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă de la gradinita ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de gradinită şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de unitatea de invatamant şi slujitorii ei .

BIBLIOGRAFIE:
Ciubuc Iuliana, Armonia naturii , Editura Aureo, Oradea, 2011, pagina 100 - 110
Mangri, F., Elisei, E., Dorobeti, T., Bucovală, G., Experienţe didactice şi pedagogice de success,
Poarta Albă, 2010, pagina 225-230.
Dumitru, G., Novac, C., Mitracche, A., Ilie, V., Didactica activităţii instructiv-educative pentru
învăţământul preprimar, Craiova, Editura Nova.

912
 Importanta parteneriatului scoala-familie

Cristian Mihaela
Gradinta nr. 94, sector 6

Într-o lume în care oamenii sunt din ce în ce mai singuri și doar interconectați prin tehnologie
(internet, telefon etc.), legătura între factorii educaţionali: şcoală - comunitate - familie devine
necesară şi se impune ca obligaţie din partea acestor factori, pentru a favoriza dezvoltarea
armonioasă a copiilor, pentru a-i obișnui prin exemple şi modele cu adevăratele valori ale
umanității.
Invatamantul prescolar este principalul partener educativ al familiei. Din oferta manageriala si
educationala a gradinitei sau scolii, parintii trebuie sa afle care sunt conditiile de viata si ambianta
unitatii si care este potentialul sau educativ.
Direct sau indirect, educatoarele si invatatoarele conduc intreaga activitate a copiilor. O parte din
activitatea educativa se desfasoara cu intreaga grupa de copii in activitati comune si este sistematic
structurata, condusa de educatoare etapa dupa etapa. In alte momente ale zilei copiii se joaca,
lucreaza sau invata in grupuri mici, liberi sau indrumati de educatoare.
Parteneriatul, asigurarea coerentei influentelor educative si ale tuturor factorilor care actioneaza
asupra copiilor este un deziderat major si trebuie sa se realizeze. Problemele pe care le implica acest
domeniu sunt multiple.
De mai multi ani, se pune accent pe implicarea parintilor in educatia scolara a copilului, pe
colaborarea intre parinti si profesori – unele scoli propun din ce in ce mai multe sedinte si activitati
prin care parintii si profesorii sa se cunoasca si sa colaboreze impreuna spre binele copiilor. Nu
trebuie separata educatia de acasa de cea scolara: este benefic pentru copil ca parintii sa cunoasca ce
se intampla la scoala si ca profesorii sa cunoasca situatia familiala.
Implicarea parintilor in educatia scolara a copilului are beneficii majore in ceea ce priveste
comportarea copilului la scoala si rezultatele sale scolare. Si aceasta nu numai pentru ca prin
participarea parintilor, copilul este supravegheat din ambele parti (parintii fiind instiintati de orice
problema), ci pentru ca vazandu-si parintii interesati de educatia sa, copilul se va stradui mai mult si
va avea un sprijin. Profesorii spun ca multe dintre problemele legate de comportare si de rezultate
ale elevilor provin din lipsa de interes a parintilor fata de ceea ce fac la scoala.
Nu se poate afirma că una din cele două elemente (școala și familia) este mai importantă, dar cadrul
social în care educaţia este cel mai bine reprezentată este indiscutabil şcoala. Iar locul în care orice
copil învaţă să fie iubit şi să iubească, cu mult înainte ca el să fie în stare să facă această distincţie,
este cadrul familial

913
Parteneriatul între şcoală şi familie şi-a demonstrat eficienţa pretutindeni unde a fost aplicat, dacă s-
au respectat anumite condiţii de realizare a acestuia:
Părinţii să fie percepuţi de către cadrele didactice ca persoane active şi valoroase pentru educarea
copiilor; De asemenea părinţii să se implice în mod concret în luarea de decizii referitoare la
activităţi extraşcolare, la modificarea orarului, la stabilirea disciplinelor opţionale, iar
responsabilitatea pentru evoluţia copilului să fie împărţită între şcoală şi părinţi.

Bibliografie:

1.Băran- Pescaru, A., ,,Parteneriat în educaţie”, Bucureşti, Editura Aramis Print, 2004.
2. Vrăşmaş, E., A., ,,Consilierea şi educaţia părinţilor”, Bucureşti, Editura Aramis 2002.

914
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Educatoare, BUNĂIAŞU CRISTIANA

Grădinița P.N. ANINOASA, com. ANINOASA, jud. GORJ
“Fiecare copil pe care îl educăm este un OM dăruit societăţii” (N. Iorga)

Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale

școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și
desfășuram o sumedenie de activități în parteneriat cu aceștia.
În primele etape ale vieţii, responsabilitatea educării copilului revine familiei. În mod firesc,
părinţii sunt primii educatori ai copilului. Copiii sunt apoi înscrişi în grădiniţă, instituţie care le
asigură condiţiile necesare pentru dezvoltarea în concordanţă cu nevoile individuale. Vine apoi
rândul profesioniştilor din grădiniţe şi şcoli să se ocupe de educarea şi formarea copiilor printr-o
metodologie şi un curriculum specific vârstei acestora. Grădiniţa este un important mediu de
socializare, îi ajută pe copii să interacţioneze cu alţi copii, dar şi cu adulţi şi le oferă acestora un
mediu primitor, adecvat învăţării. Totodată, grădiniţa oferă suport pentru valorificarea potenţialului
fizic şi psihic al fiecărui copil, pentru dezvoltarea capacităţii de a intra în relaţie cu ceilalţi copii şi
cu adulţii. De asemenea, grădiniţa sprijină copilul în interacţiunea cu mediul, favorizează
descoperirea de către fiecare copil a propriei identităţi şi îi formează o imagine de sine pozitivă. Dar
educaţia copiilor, priviţi ca cei mai tineri membri ai unei comunităţi, este responsabilitatea întregii
comunităţi. Ea este leagănul creşterii şi devenirii copiilor ca viitori adulţi responsabili de menirea
lor în folosul întregii comunităţi, motiv pentru care cel mai important parteneriat care este necesar a
fi implementat este cel dintre grădiniţă şi familie. Activităţile desfăşurate în parteneriat cu părinţii
sunt modalităţi propice pentru atingerea unor obiective comune în ceea ce priveşte educaţia
preşcolarilor, la acestea adăugându- se plăcerea de a fi alături de colegi, activităţile desfăşurându-se
într-o atmosferă de voie bună, având, pe lângă valoarea social–educativă şi un efect reconfortant.
Din acest motiv, recomandăm părinţilor:
-să participe la evenimentele din grădiniţă (Ziua copiilor, Ziua grădiniţei, serbări, şezători
etc.);
- să se ofere voluntari prin implicarea în activităţi şi să ceară şi membrilor comunităţii lucrul
acesta;
- să dorească să participe la luarea unor decizii cât mai bune pentru grădiniţă; • să discute
permanent cu copilul despre ce se întâmplă în grădiniţă;
- să creeze acasă un mediu bun de joc şi educaţie. Din această perspectivă, la grupa mare pe
care o conduc am organizat o serie de activităţi în parteneriat cu părinţii, care s- au bucurat de un
real succes, atât în rândul preşcolarilor, cât şi al părinţilor.
În luna septembrie am pornit cu paşi timizi în tainele ce avea să ni le ofere mediul
educaţional, adică grădiniţa. Ce poate fi mai minunat că după perioada ,, grea” de acomodare, de
socializare, apar rezultatele, care bineînţeles se datorează şi implicării părinţilor în unele activităţi
din grădiniţă, dar şi în actul educaţional. Copilul simte nevoia să-i aibă pe părinţi alături de el.
Participarea afectivă a părinţilor la evenimentele din viaţa acestora, le oferă linişte şi siguranţă.
Părinţii oferind timpul necesar să stea de vorbă cu copilul despre: ,,cum a fost azi la grădiniţă?” ,
,,cum a fost la joacă?”, ,,ce ţi-a plăcut mai mult din ce vi s-a povestit?”, apreciind alături de copil

915
faptele, situaţiile ivite în cursul zilei, vor avea întotdeauna ,,evidenţa” copilului, iar acesta, la rândul
lui, va căpăta încredere şi va ţine seama de sfaturile ce i se dau. Educaţia făcută de primii educatori
– părinţii - ca şi cea a grădiniţei, se răsfrânge asupra tuturor laturilor personalităţii copilului, în
funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale acestuia.
Sunt multe modalităţi de colaborare între familie şi grădiniţă: discuţii zilnice, teme
săptămânale de consiliere pentru părinţi, şedinţe şi lectorate cu părinţii, vizite la domiciliul copiilor,
serbări, lecţii-vizită, plimbări, cursuri ”Educaţi aşa!”, antrenarea părinţilor în derularea proiectelor
tematice, voluntariat din partea părinţilor în organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni de voluntariat.
Participarea activă a părinţilor la activităţile din grădiniţă le creează copiilor sentimente de
siguranţă, înţelegere, bucurie; copilul arată ce ştie, ce poate iar părintele este mândru de copilul său
în relaţie cu ceilalţi. Aşa pot să aprecieze împreună activităţile, faptele, evenimentele, rezultatele
obţinute. Părinţii vor avea ”măsura” evoluţiei copilului său, comportarea în colectiv. ”Fluturaşii” au
invitat părinţii la activităţi comune părinte-copil pe anumite teme: ”Carnavalul toamnei”, ”Vine,
vine Moş Crăciun!”, ”La mulţi ani, mămico!”, ”Nimeni nu e singur pe pământ”, ”Prietenul la
nevoie se cunoaşte”. Aceste activităţi au adus bucurie în rândul copiilor şi adulţilor pentru
rezultatele obţinute din efortul reunit şi plăcerea că au petrecut mai mult timp împreună. Reuşita
actului educaţional o asigură unitatea de cerinţe, existenţa unor reguli comune cunoscute şi fixate
împreună aplicate atât în grădiniţă, cât şi acasă. Grădiniţa este partenerul educativ al familiei.
Familia este chemată la luarea deciziilor legate de educaţia copiilor, la manifestările din activităţile
şi viaţa grădiniţei. De aceea dascălii şi copiii vor spune mereu, deschis, cu plăcere ”Poftiţi la noi
în grădiniţă!”.

916
 IMPORTANŢA PARTENERIATULUI EDUCAŢIONAL DINTRE
GRĂDINIŢĂ ŞI FAMILIE

Prof. Înv.preşcolar CRISTINA CERCELARU

„Copilaria este inima tuturor varstelor.” Lucian Blaga

Pentru a fi un parinte bun, ai nevoie sa ai mereu o perspectiva speciala asupra situatiile in

care sunt implicati copiii tai. Acest lucru presupune pe de o parte, sa ai puterea de a te detasa de
propriile ganduri si emotii pentru a privi situatia cu calm si obiectivitate, iar pe de alta parte, sa ai o
viziune deschisa pe termen lung asupra devenirii copilului.Părinţii, familia sunt primii oameni
chemaţi să pună bazele educaţiei unui copil deoarece pregătirea pentru viaţă a omului de mâine
începe din primele luni de existenţă. Faptele de astăzi ale copiilor reprezintă o prefigurare certă a
celor de mâine. Deprinderile şi convingerile conturate acum formează baza modului de acţiune din
viitor. Atitudinile şi comportamentele părinţilor vor fi primele modele copiate cu fidelitate de copii.
Preşcolarul ar trebui să aibă toate condiţiile unui cadru optim în care să se dezvolte şi această
răspundere revine în mare măsură familiei care poate îndeplini această sarcină doar printr-o
colaborare eficientă cu grădiniţa. Familia oferă copilului un mediu afectiv, social şi cultural. Mediul
familial, sub aspect afectiv, este o şcoală a sentimentelor deoarece copilul trăieşte în familia sa o
gamă variată de relaţii interindividuale, copiindu-le prin joc în propria conduită. Cu triplă funcţie,
reglatoare, socializatoare şi individualizatoare, familia contribuie în mare măsură la definirea
personalităţii şi conturarea individualităţii fiecărui copil.
Grădiniţa este prima unitate de învăţământ cu care copilul dar şi familia intră în contact. Ea
poate oferi părinţilor o imagine obiectivă a copilului, poate sprijini şi orienta familia în educarea
copiilor. Educatoarele trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării activităţilor zilnice,
asigurării educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale.
Educatoarele trebuie să asigure părinţilor numeroase ocazii de a se implica în programul
grădiniţei, comunicând în fiecare zi, povestindu-le despre cum şi-a petrecut copilul lor timpul, ce
activităţi de învăţare a desfăşurat, ce progres sau regres a realizat copilul sau anunţându-i ce
activităţi sau întâlniri au planificat. Ele trebuie să ajungă să cunoască bine familiile şi copiii de
aceea vor folosă toate ocaziile pentru a comunica cu părinţii şi a schimba informaţii. Unele familii
vor dori să se implice mai mult, altele mai puţin. Frecvenţa şi conţinutul discuţiilor cu părinţii vor
depinde şi de dorinţa acestora de a comunica sau de nevoile şi preferinţele lor.
Unele familii pot veni la întâlniri, altele pot trimite materiale confecţionate acasă, altele
ar putea participa la activităţile din grădiniţă, iar altele să facă parte din comitetul de părinţi. În
cadrul întâlnirilor individuale periodice educatoarea va analiza evoluţia dezvoltării copilului, va
identifica care sunt domeniile de dezvoltare care necesită o diversificare a activităţilor, care sunt

917
activităţile care sunt realizate cu uşurinţă acasă, modul în care copilul reacţionează la diverse
activităţi propuse. Părintele se simte implicat în viaţa copilului său şi vede continuitatea relaţiei
dintre „acasă” şi „la grădiniţă”. În acest fel, începe să îşi verbalizeze temerile sau să se simtă
valorizat în rolul său, se poate centra pe observaţiile asupra copilului său. Educatoarea poate evalua
dacă abilităţile parentale au nevoie de suport şi îi poate oferi diverse materiale pentru aşi îmbogăţi
cunoştinţele şi dezvolta capacităţile parentale. De aceea aceste întâlniri au un profund caracter de
confidenţialitate. O modalitate modernă de implicare o reprezintă familiile în sala de grupă. Uneori
familiile se simt intimidate o dată intrate în sala de grupă, considerând că aceasta este „aria” de
influenţă aparţinând exclusiv educatoarelor. Acesteia îi revine răspunderea de a încuraja familiile să
vină în sala de clasă oricând doresc. Participarea părinţilor la activităţile copilului are un dublu
câştig: pe de o parte, copilul se va simţi securizat de prezenţa părinţilor, astfel încât va fi mai
deschis spre explorare; pe de altă parte, se va face un transfer de abilităţi practice şi cunoştinţe de la
educator spre părinte, prin exersarea amenajării spaţiilor, a comunicării cu copilul, prin observarea
atentă a acestuia într-un alt context decât cel de acasă.
Acolo unde spaţiul o permite se poate amenaja o cameră rezervetă familiei sau măcar un colţ
în care se pot afişa lucrările copiilor sau poze ale acestora din timpul activităţilor precum şi
informaţii utile pentru educarea copiilor acasă, pliante despre cursuri şi concursuri pentru copii. De
obicei acest spaţiiu se poate amenaja pe holul grădiniţei.
Există câteva tipuri de întâlniri familiale: întâlniri planificate de consultanţă, cele ale
grupurilor de opinie şi dialog, întâlniri informale şi cele organizate cu ocazia unui eveniment
special. Educatoarele au responsabilitatea de a programa întâlnirile de consiliere cu părinţii
săptămânal pentru a discuta despre proiectele tematice desfăşurate şi despre alte probleme care
preocupă ambele părţi. Pentru că aceste întruniri sunt destinate părinţilor subiectele alese trebuie să
fie de interes pentru aceştia. Întrunirile vor fi benefice numai dacă se axează pe problemele care îi
preocupă pe părinţi care nu vor participa dacă nu le vor găsi interesante şi utile. De aceea este
necesar ca educatoarea împreună cu familiile să descopere care aspecte îi interesează şi vor stabili
data întâlnirii. Educatoarea află care sunt interesele familiei prin întâlnirile informale sau prin
intermediul chestionarelor referitoare la interesele familiei. Anumite subiecte pot fi prezentate de o
manieră mai formală, aşteptându-se şi o replică din partea părinţilor. Alte aspecte cer un mai mare
grad de participare, familiile putând în acest caz să-şi practice abilităţile şi experienţa. Medierea
educatoarei şi spaţiul pus la dispoziţie pentru derularea acestor activităţi consolidează abilităţile
parentale, valenţa participativă în viaţa copilului şi dezvoltă un sentiment de apartenenţă la
comunitatea grădiniţei, generând implicare în viaţa instituţiei. Întrunirile comisiei de consultanţă
familială le facilitează părinţilor o participare activă în cadrul tuturor aspectelor importante ale
programului educaţional. În cadrul acestor întâlniri se va discuta despre: participarea familiei,

918
comunicarea educatoare-părinţi, implicarea comunităţii, organizarea de evenimente sociale,
strângerea de fonduri, organizarea unor excursii.
Oricărei persoane îi place să fie apreciată, recunoscută şi să sărbătorească succesele.
Reuşitele copiilor trebuie sărbătorite de aceea cu diferite ocazii educatoarele organizează serbări
care costituie un prilej de cunoaştere reciprocă şi de satisfacţie reciprocă pentru realizările copiilor.
Părinţii se pot implica în desfăşurarea repetiţiilor, în confecţionarea costumelor sau a decorului, în
organizarea unor mini petreceri pentru copii la sfârşitul acestori serbări.
Meseria de părinte se învaţă în timp şi cu sprijinul educatoarei în perioada preşcolarităţii, iar
de buna colaborare a familiei cu grădiniţa depinde dezvoltarea armonioasă şi unitară a copilului.

Biliografie:
Dumitrana, Magdalena, 2000 „Copilul, familia şi grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti
Voiculescu, Elisabeta, 2001 „Pedagogie preşcolară”, Editura Aramis, Bucureşti
Popescu, Eugenia (coord.), 1995 „Pedagogie preşcolară. Didactica” E.D.P., Bucureşti

919
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN PROCESUL INSTRUCTIV
– EDUCATIV

PROF. Cristina Ligia Toth

Colegiul economic Dionisie Pop Marțian Alba Iulia

Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare realizate

în clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale
ştiinţei, atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util,
contribuind la formarea personalităţii. În acest sens şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de
activitate care îmbracă cele mai variate forme.
În cadrul acestor activități elevii deprind folosirea diverselor surse informaționale, se
autodisciplinează învață să învețe, iar cadrul didactic poate să le influențeze dezvoltarea, să-i
pregătească pentru viață.
Aceste activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități cât
mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, oferirea de
suport pentru reușita școlară în ansamblul ei.

Astfel, realizarea de spectacole, vizitele la muzee, monumente și locuri istorice, case

memoriale au oferit elevilor prilejul de a observa obiectele și fenomenele în starea lor naturală,
operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, național,ceea ce a ușurat
procesul formării reprezentărilor despre acestea.
Un rol important îl ocupă și dezvoltarea de proiecte școlare în care să fie implicați un număr
cât mai mare de elevi:
Titlul proiectului: Sărbătoarea Crăciunului, Sărbătoarea Paștelui, simboluri ale luminii,
solidarității și purificării
Echipa de proiect:
Grup țintă:
Perioada de implementare:

Ce dorim să realizăm pentru tema noastră în următoarea perioadă (cadru cronologic transparent) ?
 dezvoltarea componentei afective şi volitiv - acţionale a personalităţii elevilor, prin acţiuni
morale, desfăşurate în şcoală şi în afara acesteia.
 cultivarea la elevi a sensibilităţii faţă de valorile spirituale
 antrenarea cadrelor didactice în organizarea activităţilor extracurriculare desfăşurate cu
participarea elevilor
 dezvoltarea interesului pentru păstrarea obiceiurilor si tradiţiilor specifice sărbătorilor
religioase
 promovarea valorilor moral-creştine în rândul elevilor;
 dezvoltarea imaginaţiei si a creativităţii ( prin solicitarea elevilor în a elabora anumite
lucrări – literare, plastice);
 cultivarea interesului, respectului, şi dragostei faţă de obiceiurile şi tradiţiile locale
 îmbogăţirea orizontului cultural şi spiritual al elevilor
 stimularea creativităţii artistice a elevilor şi a cadrelor didactice
 elevii sunt chemaţi sa transpună in limbaj artistic, sub forma de eseu sau in forma plastica
(desen, pictura, fotografie etc.) viziunea lor cu privire la tema concursului "Ce înseamnă
pentru mine Sărbătoarea CRĂCIUNULUI ?"

920
Retrospectivă şi inventariere:
Ce am obţinut ? Unde ne aflăm ?
Sărbătoarea Crăciunului, vine la numai trei zile după solstiţiul de iarnă, moment în care
soarele se ocultează cel mai mult, lăsând loc nopţii celei mai lungi. Această perioadă ne invită la
introspecţie. Este momentul să ne orientăm către lumina din interior, pentru a ne redescoperi pe noi
înşine, luminând astfel acele aspecte ale noastre pe care le conştientizăm mai puţin. Păstrând la loc
de cinste aceste datini, tradiţii şi credinţe, practicându-le alături de elevii noştri, vom păstra vie
spiritulitatea românească, ca pe un izvor de bună creştere. Folclorul si traditiile populare sunt strâns
legate in viaţa poporului român de credinţa sa crestin-ortodoxă. Acest proiect continuă tradiția școlii
noastre privind sărbătorile religioase.

Măsuri / Intenţii:

Ce ne propunem pentru anul şcolar în curs ?

 Sensibilizarea elevilor faţă de sărbătorile religioase.
 Cunoșterea unor tradiții și obiceiuri legate de Sărbătoarea Nașterii Domnului și cea Pascală
în diferite zone ale județului nostru.

Criterii de succes / indicatori şi evaluare:

Ce ar însemna succesul ?
 Realizarea unui portofoliu cuprinzând materiale realizate de elevi.
 Organizarea competiţiei " Ce înseamnă pentru mine Sărbătoarea CRĂCIUNULUI?"
 Realizarea materialelor handmand şi organizarea unui panou cu lucrările elevilor. (măști de
Crăciun, coșulețe cu ouă roșii pentru Paști)

Cum (cu ce metode şi instrumente) dorim să stabilim succesul ? Cum dorim să evaluăm ?

 Realizarea unei expoziţii cu lucrările participante;

 Postarea unor fotografii ale lucrărilor pe site-ul www.didactic.ro și pe pagine web a
Colegiului
 Realizarea de CD-uri, care vor cuprinde imagini și lucrări realizate în cadrul acestui
proiect

921
Plan de acţiune şi repere în timp: Etapa I Sărbătorile de Iarnă

Obiectiv parţial Responsabil / Ce ? Până când ?

Cine?
 Stabilirea Profesorii o Lista obiective 18.11. 2015
obiectivelor coordonatori o Indicarea surselor bibliografice
 Realizarea grupelor o Prezentarea programului
de lucru
 Împărţirea sarcinilor Profesorii o realizarea materialelor 18-30.11.2015
pe grupe coordonatori promoţionale – afişe, pliante,
o Alcătuirea desene, prezentări power point
portofouiului o realizarea portofoliului dedicat
acestui eveniment: referate,
ornamente
o Activitatea Profesorii o vizionare filme 06.12.2015
demonstrativă coordonatori o prezentarea materialelor
realizate pe următoarele
secţiuni:
o Vizită la Profesorii Darul bucuriei 10.12.2015
EXPOZIȚIA coordonatori Crăciunul – originea cuvântului si
HANDMADE a sărbătorii
Design- masa de Crăciun
Colindele- tradiţie si semnificaţie
Simboluri ale sărbătorii
Crăciunului
 Feed-back-ul Profesorii  EXPOZIŢIA DE OBIECTE 20.12.2015
performantei coordonatori HANDMADE
o analiza rezultatelor
o premierea celor mai bune
lucrări

922
Plan de acţiune şi repere în timp: Etapa a II-a - Sărbătorile Pascale
Obiectiv parţial Responsabil / Ce ? Până când ?
Cine?
 Stabilirea Profesorii o Lista obiective 29.03. 2016
obiectivelor coordonatori o Indicarea surselor bibliografice
 Realizarea grupelor o Prezentarea programului
de lucru
 Împărţirea sarcinilor Profesorii orealizarea materialelor 01-30.04.2016
pe grupe coordonatori promoţionale – afişe, pliante,
o Alcătuirea desene, prezentări power point
portofouiului orealizarea portofoliului dedicat
acestui eveniment: referate,
ornamente, ouă roșii
o Activitatea Profesorii o realizarea de preparate culinare 08.04.2016
demonstrativă coordonatori cu specific pascal
o prezentarea materialelor
realizate pe următoarele
Profesorii secţiuni: 18.04.20156
coordonatori Meniuri de Paște
Ouă încondeiate
Design- masa de Paște
Simboluri ale sărbătorii

o Vizită la  EXPOZIŢIA DE OBIECTE

EXPOZIȚIA Profesorii HANDMADE 22.04.2016
HANDMADE coordonatori o analiza rezultatelor
o premierea celor mai bune
 Feed-back-ul lucrări
performantei

923
 FORMAREA PARINTILOR IN SPIRITUL COLABORARII SI AL
PARTENERIATULUI

Cristina Popovici,Prof.inv.prescolar
Gradinita cu P.N. Corbu,Cosesti,Arges

Parintii sunt beneficiarii directi in procesul educativ si modul lor de implicare in educatia copiilor
reprezinta elementul de stabilitate si continuitate in evolutia propriilor copii,pe masura ce acestia
avanseaza in ciclurile de invatamant,pana la integrarea completa a lor in societate si in campul
muncii.
Din pacate,din diverse motive(lipsa de timp,dezinteresul afisat,lipsa de comunicare cu cei mici ori
faptul ca se simt depasiti de situatie ) acestia nu manifesta suficient interes pentru activitatile
didactice din gradinita.
Aici intervine ca factor decisiv modul in care cadrul didactic stie sa descopere strategii,metode si
demersuri potrivite pentru a-i atrage pe parinti si pentru a-i determina sa colaboreze si sa devina un
factor activ in procesul de invatamant.Gradinita ofera o gama diversa de posibilitati de comunicare:
discutii zilnice(atunci cand timpul o permite), prin folosirea proiectelor tematice in care li se cere
ajutorul,in cadrul sedintelor de consiliere,in cadrul unor actiuni extracurriculare realizate impreuna
cu prescolarii(serbari,excursii) sau in activitatile din proiectel de parteneriat incheiate cu familia.
Asa cum am mentionat ,cadrul didactic dirijeaza si initiaza toate aceste posibilitati de comunicare
,atitudinea si modul sau de comunicare fiind decisive.
Abordarea parintilor intr-o mainera calda,deschisa,punerea accentului pe binele copilului ca
prioritate,transparenta asigurarea unui climat corespunzator,detinerea unor cunostinte pedagogice si
psihologice care sa-i confere statutul de expert in educatie si sa ii determine pe parintii sa se
adreseza cu incredere acesteia,atasamentul fata de copii si tratarealor individualizata pot conduce la
rezultate deosebite in abordarea si implicarea familiei in actul educational.
Parintii trebuie sa fie transformati in parteneri de lucru,in parteneri de comunicare,astfel incat sa se
obtina maximul de beneficii pentru copil.Pentru ca,pana la urma,prescolarul ocupa locul central atat
in procesul educativ,cat si in familie, si numai prin eforturile unite din partea invatamantului si a
familiei,acesta se va dezvolta armonios si isi va gasi locul potrivit in societate.
BIBLIOGRAFIE
Dumitrana Magdalena ( 2000),Copilul,familia si gradinita,Bucuresti,Editura Compania
Daniela Hopu,Prof.inv.prescolar,Strategii,metode si demersuri reusite in formarea parintilor in
spiritul colaborarii si al parteneriatului,Editura Arlequin

924
 EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI
ÎN CADRUL PARTENERIATULUI CU PĂRINȚII -

Prof. înv. primar: CROITORU GEORGIANA - ERNESTINA

Școala Gimnazială ,, Teodor Bălășel ”, Ștefănești, Jud. Vâlcea

Responsabilitatea dezvoltării copilului în primele etape ale vieții revine în primul rând
familiei sale. Chiar și atunci când instituţia şcolară oferă programe instructiv – educative de calitate,
ea nu poate contracara experiențele negative acumulate de copil în familia sa.
Pentru că eficiența educației din școală să aibă un randament sporit este necesar că
programul educativ să fie cunoscut și înțeles de către familie și realizat prin colaborare între familie
și instituția şcolară.
Toate aceste motivații conduc spre necesitatea unui parteneriat real, activ cu implicarea
susţinută a familiei.
În acest an școlar derulez la Școala Gimnazială ,, Teodor Bălășel ”, Ștefănești, Jud. Vâlcea
un parteneriat cu părinții copiilor de la clasa a III-a parteneriatul ,, Doi parteneri , un singur scop ”.
În cadrul acestui parteneriat mi-am propus să desfășor câte o activitate pe lună , după cum urmează:
- Septembrie - Elaborarea parteneriatului ce a constat în întâlnirea partenerilor și
stabilirea temelor activităţilor ce se vor desfăşura pe parcursul anului şcolar. Totodată
am stabilit şi responsabilitățile fiecărui partener în parte.
- Octombire – Carnavalul toamnei – pregătire costume şi măşti din materiale reciclabile.
Activitatea a debutat cu colectarea diferitelor materiale reciclabile, care ulterior au fost
transformate de copii şi părinţi, cu eventuale îndrumări din partea doamnei învațătoare ,
în costume şi măşti. La final, toate materialele au fost expuse şi cele mai bune au
participat mai departe la concursuri tematice.
- Noiembrie - Disciplinarea pozitivă sau cum să educi fără să răneşti ce a constat în
discuţii libere dar şi pe baza unor materiale prezentate de doamna învăţătoare.
- Decembrie – Colinde, colinde e vremea colindelor – program dedicat zilelor
Crăciunului, în cadrul căruia cei mici vor prezenta un mic spectacol, iar colindele vor fi
cântate în tandem cu părinţii, bunicii şi alţi invitaţi.
- Ianuarie - Educarea copiilor în spiritul valorilor morale. Rolul familiei. – activitatea
va avea ca bază de plecare referatul cu acelaşi titlu şi va consta în discuţii despre

925
 comportamentul copilului în familie, fiecare participant venind cu exemple clare din
experința personală, unde cei prezenţi îşi vor putea susţine părea pro sau contra vis a vis
de atitudinea părinţilor faţă de atitudinea copilului.
- Februarie – Terapie prin îmbrăţişare – activitatea se va derula pe fondul unui joc de
rol ce constă în îmbrăţişarea fiecărui copil de fiecare părinte, bunic sau alt participant la
activitate. Acest tip de activitate îşi propune închegarea colectivului de elevi şi totodată
formării unei atitudini pozitive şi de colaborare între toţi membrii grupului de copii şi
părinţi.
- Martie – Mamă, fiinţa cea mai dragă – mamele vor fi invitate de seamă, în cinstea lor
cei mici vor prezenta materiale specifice – felicitări şi mici cadouri - şi un mini program
artistic.
- Aprilie – Tradiţii şi obiceiuri de Paşti – activitate ce va consta în încondeiere de ouă şi
elaborarea de decoraţiuni specifice sărbătorii pascale.
- Mai – Floricele vesele – activitate practică împreună cu părinţii ce va consta în
elaborarea, de către toţi participanţii , a diferitelor tipuri de flori din materiale cât mai
variate şi prin tehnici cât mai diferite, în ideea de a-şi îmbogăţi cunoştinţele şi
deprinderile de lucru.
- Iunie – La revedere, clasa a III-a – activitatea va consta în discuţii despre tot ceea ce a
însemnat activitatea celor mici pe parcursul întregului an şcolar, de la note, medii,
concursuri şi alte activităţi desfăşurate .
- Permanent, în cadrul acestui parteneriat cu părinţii, în fiecare săptămână , marţea de la
10 la 11 se desfăşoară şi se vor desfăşura orele de consiliere cu părinţii , în cadrul cărora
se discută despre teme cât mai variate legate de probleme apărute sau care pot apărea pe
parcul unui an şcolar, în viaţa unui copil de clasa a III-a sau a unui părinte.

Parteneriatele cu părinții sunt deosebit de importante în viața scolară, ele punând bazele unei
bune desfășurări a activităților unui cadru didactic cu elevii. Strânsa colaborare asigură succesul
activității elevilor pe parcursul întregului an.

926
 Magia sărbătorilor de iarnă!

Csata Jolán, prof. învăţământ primar

„Familia niciodată nu a fost mai solicitată , şi rolul său nu a fost niciodată atât de
mare ca azi.” – Boutin şi During, 1994.
Rolul familiei este important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral şi
estetic. Este una dintre cele mai vechi forme de comunitate umană, iar rolul acesteia trebuie văzută
ca primul factor în educaţia şi instrucţia copilului. Succesul şcolar depinde de relaţia familiei cu
copiii şi cu şcoala. Şcoala, alături de familie, influenţează procesul de învățare, personalitatea
copilului. Dacă aceşti factori conlucrează, rezultatul este de durată. De pe urma parteneriatelor
familie – şcoală au de câştigat atât părinţii, cât şi cadrele didactice, dar mai ales copiii. Copiii simt
dragostea , apropierea părinţilor şi prin interesul pe care aceştia îl au faţă de activităţile desfăşurate
la şcoală, trăiesc mândria de a-şi vedea părinţii alături în momente importante pentru ei, iar părinţii
au şansa de a deveni participanţi activi a educaţiei. Participând activ la viaţa şcolii, părinţii vor
conştientiza că şcoala desfăşoară un proces instructiv – educativ bine fundamentat şi organizat.
În ciclul precedent pe tot parcursul anului şcolar am pus un accent deosebit la parteneriatul cu
părinţii. Am organizat lunar activităţi extracuriculare. Dintre acestea aş remarca pe câteva , pe care
le-am organizat în lunile de iarnă, tematica acestor activităţi fiind în strânsă legătură cu sărbătorile
de iarnă: Venirea lui Moş Nicolae, Naşterea Domnului, Boboteaza...
În cadrul acestor programe s-au derulat următoarele activităţi:
De ziua lui Sfântu Nicolae , la 5 decembrie am pegătit mici surprize, am prezentat un scurt
spectacol pentru părinţi. Am împodobit pomul de crăciun, am prezentat un spectacol de crăciun,
după care am organizat activităţi manufacturale prin participarea părinţilor. Produsele le-am vândut
la târgul de crăciun. Am organizat concurs de recitări cu tematica iarna şi crăciunul. În luna
ianuarie ne-am dus la săniuş împreună cu părinţii, ei au făcut ceai şi mâncăruri tradiţionale pentru
copii.
În acest an şcolar am început un nou ciclu cu clasa pregătitoare,am aşteptat cuentuziasm
sosirea iernii, şi am constatat cu bucurie căderea primei zăpezi. Asemănător anilor precedenţi ne-
am pregătit cu diferite programe, care s-au organizat prin colaborare cu părinţii.
Ca început am organizat festivitatea de Ziua lui Moş Nicolae, după aceea a urmat pregătirea
turtei dulci, care s-a reuşit mai bine ca ceea făcută acasă.
La 14 decembrie am susţinut spectacolul tradiţional de crăciun, în cadrul căruia copiii recitau
poezii şi colinde de crăciun. De această ocazie părinţii au pregătit fel de fel de bunătăţi cu care ne-
au servit, exprimându-i astfel mulţumirea lor faţă de spectacolul prezentat. Spectacolul era

927
încununat de o petrecere comună, la care participau atât elevii clasei cât şi părinţii lor. În afară de
acestea în decembrie fiecare elev primeşte un mic cadou din partea şcolii.
În prezentul an şcolar avem posibilitatea să participăm la un program de patinaj, care se derulează
săptămânal pe tot parcursul iernii. Copiii au posibilitatea să participe la un curs de patinaj, proiect
care se desfăşoară în parteneriat cu părinţii şi cu consiliul local, coordonarea fiind asigurată de
specialişti în domeniu.
Sunt convinsă , că parteneriatul şi colaborarea cu părinţii e foarte important din punctul de
vedere al fiecăruia în parte. Pe tot parcursul activităţii noastre didactice trebuie să ţinem cont de
faptul , că principalul beneficiar al parteneriatului este copilul înainte de toate. Părinţii ne ajută,
colaborează cu noi, dar este foarte important să le cerem colaborarea în cazuri bine justificate, la
programe bine gândite, această solicitare să se facă într-un mod culturat, etic şi cu stimă reciprocă,
obiectivul principal fiind de fiecare dată progresul intelectual şi moral al elevilor.

928
 Magia sărbătorilor de iarnă!

Csata Levente, prof. înv. primar

Obiectivul cel mai important în activitatea educaţională este ca în procesul instructiv-

educativ să conştientizăm ţintele strategice cu ajutorul cărora putem desfăşura o activitate de
formare-informare eficientă.
Tocmai din acest motiv este necesară realizarea unor parametrii cantitativi şi calitativi pentru
obţinerea statutului de şcoală contemporană. Are o deosebită importanţă realizarea de parteneriate
cu părinţii în aşa fel, încât ei să fie cât mai motivaţi, să participe la diferite activităţi şcolare având
ca scop principal integrarea socială a elevilor, integrându-i mai întâi în viaţa comunităţii locale,
pornind de la ideea nevoilor individuale şi dezvoltarea personalităţii fiecărui elev în parte.
La fiecare început de ciclu realizăm un parteneriat cu părinţii, conform căruia prin acord comun
organizăm diferite activităţi şcolare. În aceste activităţi părinţii se implică în aşa fel, încât prin
colaborarea lor -în afara formării motivaţiei pentru învăţare- se stimulează la copiii diferite afinităţi
ca:
 Afinitatea de cunoaştere a mediului apropiat
 Dezvoltatea potenţiatului creativ
 Dezvoltarea gândirii automate și a responsabilităţii faţă de integrarea în mediul social
 Dezvoltarea afinităţii faţă de protecţia mediului înconjurător
 Dezvoltarea capacităţii de apreciere a valorilor artistice
 Dezvoltarea deprinderilor teatrale şi muzicale
 Întărirea colegialităţii
 Formarea capacităţii de a se orienta spre o anumită carieră profesională

Pentru atingerea acestor obiective, în fiecare an şcolar în preajma sărbătorilor de iarnă realizăm
diferite proiecte în parteneriat cu părinţii. Cele mai importante sunt:
 Concursul de recitări de poezii, care se organizează în luna noiembrie, în cadrul căruia
copiii recită poezii cu tematica iernii şi a crăciunului. Părinţii colaborează în acest program
în așa fel, încât ne dau o mână de ajutor în alegerea poeziei potrivite, în pregătirea copiilor şi
în organizarea concursului. Câţiva dintre părinţi sprijină concursul cu donaţii și prin
sponzorizări.
 La 5 decembrie , înainte de ziua lui Sf. Nicolae, părinţii împodobesc un pom de crăciun,
care este aşezat în clasă spre bucuria copiilor. Fiecare elev primeşte cadou din partea lui
Moş Crăciun. Cadourile sunt finanţate de către părinţi.

929
 Pe tot parcursul lunii decembrie în fiecare an şcolar facem programe gastronomice în
cadrul căruia gătim supa „pojéka”, care este o specialitate locală. Copiii din clasă aşteaptă cu
multe emoţii ziua, în care pregătim turta dulce împodobită cu cremă dulce de către copiii în
colaborare cu mămicele şi bunicele lor.
 În zilele de înaintea crăciunului prezentăm un spectacol despre Naşterea Domnului.
Părinţii colaborează în mare măsură la acest program cultural prin decorarea clasei sau a
scenei şi pregătirea vestimentaţiei copiilor.
 În luna ianuarie mergem la săniuş împreună cu părinţii. Programul se desfăşoară în zona
localităţii pe un deal din apropiere. Părinţii gătesc ceai şi mâncăruri pentru copiii, şi dau o
mână de ajutor în transportarea copiilor, iar în afară de acestea sunt activi participanţi ai
programului. Se clatină împreună cu copiii, se dau cu sania...
 Carnavalul copiilor se organizează tot prin colaborare cu părinţii în luna februarie.
Programul se derulează pe patinoarul comunei. Copiii sunt îmbrăcaţi în diferite costume de
carnaval. Majoritatea vestimentaţiei este făcută de către părinţi, ceea ce necesită o muncă
aprofundată, şi în unele cazuri mai multe zile.

Prin realizarea acestor programe se evidenţiază în mare măsură, că şcoala

contemporană trebuie să fie pregătită să ofere unele serviciiadecvate elevilor săi, ca ei să fie
pregătiţi pentru o societate deschisă şi dinamică. Trebuie să creem o societate al cărui
mehanism poate funcţiona numai prin colaborare şi parteneriat. Aceasta necesită o strategie
bine gândită în care şcoala şi parteneriatul cu părinţii au un rol foarte important.

930
 Magia sărbătorilor de iarnă

Profesor învățămâtul primar: Cuc Corina

Școala Gimnazială Livada, com. Iclod, jud. Cluj
Clasa Pregătitoare / Clasa I
Sărbătorile de iarnă sunt așteptate cu nerăbdare de fiecare dintre noi. Ele dau anotimpului
friguros un farmec aparte, ne aduc bucurie, multe surprize, ne fac mai atenți, mai buni, mai
generoși. La sfârșitul lunii noiembrie sărbătoarea Sfântuli Andrei precede o altă mare sărbătoare,
cea a Sfântului Nicolae, fîcîtorul de minuni. Această zi de 6 decembrie este așteptată cu nerăbdare și
bucurie de toți copiii. Ei își pregătesc cu mare grijă ghetuțele sau cizmulițele pentru ca moșul să
lase în ele mult doritele daruri. Activitățile practice pentru această sărbătoare au avut ca temă
confecționarea "Ghetuței lui Moș Nicolae". Ca materiale am folosit coli semicarton de culoare
roșie, perforator și șnur. Tehnicile au fost : decupare după șablon, perforare și șnuruire.
În prima perioadă a lunii decembrie am început și pregătirile pentru participarea la Tărgul de
Crăciun, atât cel organizat de unitatea școlară la care lucrez, Școala Gimnazială Livada, comuna
Iclod, județul Cluj, cât și cel organizat în orașul Gherla. Împreună elevii și părinții acestora am
confecționat diverse ornamente specifice Crăciunului. Am pictat figurine din gips, pe care le-am
primit în dar de la o mămică. Încercând să reciclăm materiale am confecționat globuri din role de
carton, pe care le-am ornat cu sclipici. Pet-urile de culoare verde au devenit o frumoasă coroniță de
Crăciun, împodobită cu globulețe roșii și albe și binențeles cu fundițe colorate.
Una din activitățile preferate a fost cea în care am realizat brăduleți din carton. Am tăiat
farfuriile în jumătate, fiecare parte fiind folosită pentru a obține un con, ce a fost colorat apoi cu
culoare verde. Ca ornamente am lipit fulgi de zăpăda, mărgele, reni, iar marginile de jos au fost
pictate cu alb.
Tot cu ajutorul părinților am realizat din fetru brazi, steluțe, oameni de turtă dulce, care au
fost decupate după șablon, cusute, umplute cu vată și apoi împodobite cu mărgele, fulgi de zăpadăși
sclipici.
De o apreciere aparte s-au bucurataranjamentele de Crăciun ce au avut ca suport farfurii de
carton. Pe acestea am lipit steluțe din hârtie de culoare verde sau roșie, conuri de brad argintii,
globulețe, nasturi colorați.
Alături de colegele mele, care predau la clasele a II-a, a III-a și a IV-a am pregătit serbarea
de Crăciun, pe care ao vom prezenta părinților în data de 20 decembrie 2018.
Aceste activități realizate împreună cu părinții ne-au ajutat să ne cunoaștem mai bine, iar
implicarea lor în activitățile școlare și extrașcolare vine în sprijinul cadrului didactic,mai ales
atunci când acesta predă la clasa pregătitoare.

931
 Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii

Realizat de: Prof. Cucu Adelina

„Un bun învăţător observă când copilul se străduieşte- chiar dacă rezultatele nu se văd imediat.
Şi-i arată elevului că a observat !...
Un bun învăţător are grijă să vină rândul fiecărui elev la îndatoririle plăcute – dar şi la cele
nesuferite.
Mari destine au de multe ori la baza influenţa unui bun învăţător!”
- Helen Exley –

În ultimele decenii, parteneriatul şcoală-familie a luat amploare prin activităţi de cercetare,

politici şi practică educaţională. La nivelul politicilor educaţionale continuă preocupările pentru a
încuraja activităţile de parteneriat şi participarea socială a tuturor actorilor relevanţi în planul
educaţiei. În practică, conducerea şcolilor, profesori, părinţi şi alte persoane implicate încearcă să
creeze programe şi practici proprii.

Un program de conexiune şcoală-familie este văzut ca făcând parte din organizarea şcolară
care ar putea conduce la stimularea studiului şi a succesului învăţării.
Joice Epstein(1996, 2002, 2005) a realizat un sumar selectiv al studiilor şi politicilor parteneriale
şcoală-familie pentru a ilustra schimbările petrecute în acest domeniu. Potrivit acestuia, istoria a
început în anii 1970 cu studii nesistematice asupra implicării părinţilor. Perspectiva asupra acestei
relaţii era mai degrabă dihotomică, interesul concentrându-se asupra rolurilor pe care părinţii
trebuie să le joace şi măsura în care şcolile pot compensa deficitul economic şi social, prin
programe de tipul masă gratuită pentru toţi copiii. În anii 1980,1990 studiile au început să clarifice
termenul de implicare parentală recunoscând responsabilităţile împărţite între şcoală şi familie în
privinţa educaţiei copiilor, ceea ce a condus la crearea de programe de informare şi implicare a
tuturor familiilor. În consecinţă, implicarea parentală este considerată ca fiind participarea activă şi
continuă a părinţilor în educaţia copiilor. Spre sfârşitul anilor 1990, majoritatea experţilor au fost de
acord cu faptul că implicarea parentală reprezintă o verigă importantă pentru creşterea calităţii
educaţiei şi a rezultatelor academice ale elevilor, precum şi în asigurarea unui mediu educaţional
coerent mai sigur.

Pentru mulţi ani, echipa de cercetători condusă de J. Epsein, a iniţiat studii pentru a
identifica premisele şi modalităţile pe care trebuie să le aibă în vedere vşcolile pentru a dezvolta şi
implementa programe de parteneriat largi. Din această muncă a rezultat o perspectivă teoretică,

932
numită modelul sferelor de influenţă suprapuse şi un vocabular specific, care au devenit ulterior
cadre de referinţă pentru cercetători şi practicieni. Modelul introduce perspectiva psihosocială şi
organizaţională asupra şcolii, afirmând că cele mai bune rezultate sunt obţinute atunci când şcoala şi
familia au scopuri şi misiuni suprapuse în ceea ce priveşte educaţia copiilor şi colaborează pentru
asta.

Modelul sferelor de influenţă suprapuse include structuri interne şi externe. Structura

externă poate fi, prin context sau concepţie, unită sau separată de către trei forţe principale: cadrul şi
practicile de familie, cadrul şi practicile şcolilor şi claselor, precum şi timpul. Aceste forţe creează
condiţii, spaţiu şi oportunităţi mai mult sau mai puţin pentru activităţile şcoală-familie. Structura
internă a modelului presupune linii de comunicare instituţională şi interpersonală şi localizează
unde şi cum interacţiunile sociale au loc între cei trei actori. Interacţiunile la nivel instituţional
implică toţi membrii sau grupuri din cadrul şcolii, familiilor; interacţiunile individuale implică un
singur elev, părinte, profesor; combinaţiile acestor interacţiuni ar putea avea loc în ariile de
suprapunere.

Bibliografie:
1. Ţăranu Mihaela-Adela, Şcoala, între comunitatea locală şi provocările globalizării, Ed.
Institutul european, Iaşi, 2009;
2. Stern, H-H, Educarea părinţilor în lume, EDP, Bucureşti, 1972.

933
 Rolul activităților educative desfașurate în parteneriat cu părinții

Profesor învățământ primar Gabriela Andreea Cucu,

Școala Gimnazială “Gheorghe Lazăr”- Bărcănești, județ Prahova
Pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor se impune, așa cum experiențele prin care am
trecut o dovedesc, o bună relaționare școală-familie. Este, deci, necesar să existe canale de
comunicație și acțiuni ale familiei cu școala, doar așa se produce dezvoltarea intelectuală,
emoțională și socială a copiilor, în cele mai bune condiții. Colaborarea familiei cu școala dezvoltă
copiilor impresia că, deși se află în două spații diferite, ele sunt complementare. Participarea activă
a părinților în viața școlară a copiilor se materializează prin creșterea stimei de sine a copiilor,
printr-un randament școlar mai bun, atitudini pozitive al părinților față de școală.
Familia și școala trebuie să împartă responsabilitățile în educarea copiilor. Ambii factori
educaționali au un rol fundamental în dezvoltarea integrală a copilului. Colaborarea familiei cu
școala are o importanță majoră, cu efecte pozitive asupra elevilor, părinților, profesorilor, școlii și
comunității. Între familie și școală trebuie să existe o comunicare foarte strânsă. Dacă un profesor
vrea să educe, trebuie să colaboreze cu părinții, pentru ca efortul pe care îl realizează la clasă să aibă
continuitate și în restul zilei.

Este foarte important ca un cadru didactic să implice părinții în activitățile propriilor copii.
Această colaborare are ca obiective următoarele: transmiterea de norme, valori și obiceiuri;
dezvoltarea autonomiei copilului; transmiterea de cunoștințe (deși acest proces are loc în școală,
familia transmite copilului modalități de învățare, completează cunoștințele și dezvoltă dragostea
pentru lectură); învățarea responsabilităților (implică acceptarea normelor de comportament, de
ordine, curățenie, mici responsabilități familiare și școlare). În societatea noastră, educația familiară
și școlară joacă un rol foarte important în achiziția de cunoștințe și comportamente ale copilului, de
aceea ambii trebuie să aibă responsabilități și roluri complementare. O bună interacțiune între școală
și familie, oferă copilului o imagine de apropiere între persoanele care se ocupă de el, astfel, acesta
se simte familiar și în siguranță în cadrul școlii.

În funcție de scopul urmărit, dar și de modul de realizare, se pot identifica diferite modalități
de implicare a părinților în activitățile copiilor. Dintre acestea, aș putea enumera(folosind exemple
din activitățile desfășurate la clasa pregătitoare, pe care o conduc în anul acesta școlar):
1.Participarea părinților la activități demonstrative
Exemplu: Activitate transdisciplinară:”Toamnă mândră, darnică”-sunetul [u]

934
 2. Participarea părinților alături de copii la diverse ateliere de lucru, organizate de cadrul
didactic;
Exemplu: În cadrul unui șir de activități dedicate Centenarului, am organizat un atelier copii-părinți
de confecționare a unor stegulețe din hârtie creponată.
3. Organizarea unor expoziții cu lucrări executate de copii;
Exemplu: Activitatea “Roadele toamnei” a avut ca scop realizarea de către copii a unor lucrări
folosind fructe și legume de toamnă. Lucrările au fost expuse în clasă asfel încât să poată fi
admirate de către părinți.
4. Organizarea de activități extrașcolare, organizate și desfășurate împreună cu părinții
(vizite, excursii);
Exemplu: Organizarea unei vizite la Muzeul Județean de Științele Naturii -Ploiești
5. Consultările individuale cu părinții copiilor au rolul de a îi informa permanent pe părinți
asupra activității desfășurate de către copii la școală, deci, se realizează o mai bună colaborare între
școală și familie.

6.Serbările școlare, organizate cu diferite ocazii (1 Decembrie - Ziua Națională, Crăciun, 8

Martie, sfârșit de an școlar, Carnavalul primăverii).

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Părinții sunt deosebit de încântați să confecționeze costume
pentru copii sau să îi ajute pe aceștia să spună rolurile/poeziile cât mai expresiv.
Ca o concluzie a celor prezentate mai sus, pot afirma încă o dată importanța colaborării
dintre școală și familie, a implicării părinților în activitățile copiilor., ca un factor esențial în
formarea acestora din urmă.

935
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții
Prof.Luminița Cucu
Colegiul Economic Ad-tiv Iași
„VIITORUL APARȚINE CELOR CARE CRED ÎN FRUMUSEȚEA PROPRIILOR VISE”
Calitatea educației este dată de o transformare inovatoare, căutându-se în permanență o diversificare
a funcțiilor școlii în scopul dezvoltării acesteia ca centru de resurse pentru elevi și părinți, dar și
pentru ceilalți membri ai comunității.
Şcoala are misiunea de a permite fiecărui copil să crească, să-şi dezvolte spiritul, să devină activ,
organizator, cercetător, independent, participant conștient la propria sa dezvoltare. Creativitatea
elevilor trebuie să se manifeste in cât mai multe domenii ale realităţii. Pentru aceasta,activitățile
educative, completează activitatea şcolară şi educaţia familială iar trezirea interesului pentru acest
tip de activitate este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii. Ca activitate intenţionată şi
orientată,activitatea educativă, permite adâncirea cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din
zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora
pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută a timpului liber al elevilor,
dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera în
rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive de
caracter.Uneori însă, adulții uită acest lucru. De aceea, proiectarea unor activități în parteneriat cu
părinții este deosebit de benefică, deoarece:
 dezvoltă la părinţi abilităţile de a interacţiona şi empatiza cu propriii copii;

 stimulează activitatea în grup;

 stimulează şi promovează capacităţile creatoare ale copiilor prin organizarea de expoziţii,

concursuri, serbări.

Implicând părinții în activități educative, acestea vor fi mai atractive pentru elevi, iar părinții vor fi
mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii în viața copilului, realizând,
astfel progres în activitatea didactică.
Parteneriatul școală-părinți-elevi urmărește atingerea următoarelor obiective:
 dobândirea de către părinți a unor abilități care să sprijine formarea de comportamente
adecvate la copii, pentru relaționarea mai bună a acestora în cadrul grupurilor;

 informarea părinților cu privire la strategiile de cunoaștere a copilului;

 crearea de oportunități pentru valorificarea experiențelor pozitive dobândite de catre aceștia

în educația copilului;

936
  acceptarea de către copii a regulilor după care funcționează microgrupurile sociale (familie,
școală, grup de prieteni etc.).

In concluzie,un astfel de parteneriat poate fi un real suport atât pentru părinți, cât și pentru școală și
elevi deoarece:
-părinţii vor deveni mai receptivi la cerinţele şcolii,vor acorda sprijin susţinut copiilor si se vor
instrui şi educa alături de copiii lor;
-copiii se vor bucura de interesul părinţilor pentru a le diversifica activităţile de timp liber și vor
descoperi în părinţi adevăraţi prieteni;
- şcoala va avea în părinţi sprijin în instruire şi educare iar interesele şcolii vor putea fi promovate
de catre părinţi ca pe propriile lor interese.

937
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof.înv.preșc. Loredana Cuibari

G.P.P. ,,Sf. Sava’’, Iași

În societatea românească actuală, relaţia şcoală-familie este văzută ca o „relaţie periclitată”.

Studiind locul şi rolul familiei contemporane în educaţia copilului, cercetătorii arată că “familia
înregistrează un declin în planul valorilor pedagogice (ca şi şcoala, anturajul şi audiovizualul –
medii de viaţă curentă ale copilului), copilul tranziţiei româneşti aflându-se în pericol”. Apare, deci,
necesitatea unei redefiniri a relaţiei şcoală-familie, actualmente „periclitată” din cauze precum :
a) deteriorarea climatului familial sub presiunea şomajului, grijilor materiale, pierderii
încrederii în valori;
b) persistenţa, în rândul părinţilor a vechii mentalităţi conform căreia absolvirea şcolii este
garantată din start, ei aşteptând încă „totul” de la şcoală;
c) existenţa unor atitudini discriminatorii ale profesorilor faţă de elevi din clasele sociale
defavorizate ce sunt condamnaţi astfel la eşec şcolar;
d) literatura pedagogică pentru părinţi este puţin reprezentată pe piaţa cărţii sau nu este
valorificată de către factorii responsabili. (Cosma, T., 2008, pp.14-15)
Mulţi autori contemporani preferă termenul de parteneriat şcoală-familie celor de
colaborare, cooperare, implicare a familiei sau relaţie şcoală-familie, considerând că parteneriatul
şcoală-familie este forma pe care raporturile dintre părinţi şi cadre didactice trebuie să o îmbrace şi
care poate răspunde cel mai bine existenţelor societăţii contemporane.
Termenul de „parteneriat” este bazat pe premisa că partenerii au un fundament comun de
acţiune şi un spirit de reciprocitate care le permit să se unească. Astfel, părinţii şi cadrele didactice
pot crea parteneriate variabile, angajându-se în activităţi comune de învăţare, sprijinindu-se unii pe
alţii în îndeplinirea rolurilor cerute, desfăşurând proiecte de curriculum colaborativ, participând
împreună la diverse activităţi de luare a deciziei.
Întâlnirile „tipice” cu părinţii nu abordează întotdeauna toate problemele ce apar în viața
copilului și a mediului în care acesta activează, oferind părinţilor puţine şanse de a cunoaşte cadrele
didactice ale elevilor şi problemele şcolii. De aceea, trebuie pus accent pe activităţi de cunoaştere
interpersonală pentru a crea un cadru de siguranţă şi pe strategii de desfăşurare a acestora cât mai
variat şi accesibil (Bîrsan, Pescaru, Adina, 2004, p.67).
Familia şi şcoala îşi coordonează eforturile în activitatea complexă de educaţie a
copiilor în condiţiile unei societăţi în schimbare, însă evoluţia raporturilor şcoală-familie se
realizează în ritmuri diferite, pe trasee diferite în ţările lumii.

938
 Parteneriatul educațional reprezintă, în concepția majorității cadrelor didactice, o direcție
educativă extrem de necesară pentru dezvoltarea actuală a școlii romȃnești. Se pleacă de la ideea că
succesul copilului este influențat de mai mulți factori, nu doar de școală: ”Angajarea factorilor
responsabili din mediile formal, informal si nonformal determină gradul de succes, sau, mai bine
spus, valoarea acordată fiecărui copil.” (Masari, Ana-Gianina, p.695)
Familia și comunitatea sunt două componente care valorifică potențialul fiecărui copil, prin
sprijinul oferit școlii. Această îndatorire se realizează pe baza unor parteneriate ce se actualizează
mereu în funcție de obiectivele sau de contextul socio-politic-economic care poate opera modificări
majore de formă si conținut.
Astfel, sistemul de învățămȃnt romȃnesc trebuie să-și asume o nouă reprezentare:
parteneriatul educațional ca prioritate a strategiilor educaționale centrate pe termen lung și
rezolvarea de probleme. Complexitatea și dificultatea problemelor, factorii implicați în
transformarea realității și interesați de dezvoltarea educației impun realizarea unui consens
axiologic sub foma parteneriatului.
În cadrul parteneriatului se modifică valori, atitudini și comportamente ale tuturor celor
implicați în proces: decidenți, personalul angajat în sistemul de învățămȃnt, părinții, elevii,
organizații nonguvernamentale, asociațiile părinților și ale elevilor, agenți economici, structuri
sindicale etc.
Un real parteneriat școală-familie va produce cu siguranță elevi de ”succes”!

Bibliografie:
Bîrsan-Pescaru, Adina, Parteneriat în educație, familie-școală-comunitate, Editura Aramis,
București, 2004

Cosma, T., “Sedintele cu parintii in gimnaziu. Idei-suport pentru diriginti”, Edit. Polirom
2008
Masari, Ana, Gianina, 2008, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactic, Editura Polirom, Iași

939
 Legenda Crăciunului - scenetă pentru serbarea de Crăciun

Profesor în învățământ primar : Culciar Anca Luminița

Școala Gimnazială ,,George Cobuc ,,

Prezentator 1: Ştiţi, dragii mei, cine e Moş Crăciun? …Să vă spunem noi!
Prezentator 2: Ehei, povestea lui îşi are începuturi străvechi, însemnate în textele biblice. Pentru
români, Crăciun este numele păstorului în al cărui staul s-a născut Hristos, un cioban
ursuz, rău, care şi-a pedepsit nevasta, pe Crăciuniţa, pentru că a primit-o pe Maria în
gazdă.
Prezentator 1: Dar apoi, înţelegând minunea care s-a produs, s-a căit şi a devenit credincios. Iar
Dumnezeu l-a menit să ducă întru vecie daruri şi vorbe bune copiilor cuminţi.
Prezentator 2: Ei, ce spuneţi? Pentru cei care încă nu cred în Moş Crăciun, îi invităm să asculte
povestea noastră.

Scena I – Lângă brad

Fetiţa: Moş Crăciun există!

Băiatul: Ba nu există!
F: Ba există!
B: Ba nu, că mi-a spus mie tata!
F: Ba da, că am citit eu într-o carte!
Vine bunicul şi se aşază pe scaun:
Bunicul: Hei, dragii moşului, iar vă certaţi? Care mai e baiul de astă dată?
F: Bunicule, Petruş spune că nu există Moş Crăciun, că Moşul nu-i decât mama sau tata.
B: Păi … aşa mi-a spus mie tata …
F (cu lacrimi în ochi): Bunicule, spune-i că nu-i adevărat! Nu-i adevărat, nu-i aşa?
Bunicul: Hei, dragii moşului e o poveste tare lungă şi veche, veche …
F: Cât de veche?
Bunicul: De pe vremea lui Iisus.
B: Hai, bunule, spune-ne-o şi nouă!
Bunicul: Bine, atunci aşezaţi-vă aici şi ascultaţi.
(Copiii se aşază la picioarele moşului şi ascultă.)
Bunicul: Aşaaa… Se povesteşte din bătrâni că pe vremea lui Iisus…

940
B: Împăratul iudeilor?
Bunicul: Împăratul iudeilor, da!… Pe vremea acestui împărat, în oraşul Bethleem, trăia un păstor
bătrân, bătrân de tot, care nu credea în Dumnezeu, pe nume Crăciun, cu femeia lui, Baba
Iova.
F: Moş Crăciun nu credea în Dumnezeu?!
Bunicul: Pe atunci nu credea.
B: Şi?!
Bunicul: Şi acest păstor ave,
Ave, măre, ave
Stâne de oi multe,
Multe şi cornute,
Cu lână miţoasă
Ca firul de mătasă…
F: Era bogaat!…
Bunicul: Da, dar pe cât era de bogat, pe atât era de rău.

Pauză cu fundal muzical specific, de trecere la scena II

Scena II – Casa lui Crăciun

(din carton sau desenată pe o coală mare)

Crăciun (strigând): Babă Iovă, ai măturat casa, ai pregătit bucatele? Că acum e noapte şi vin
musafirii!
Iova: Am pregătit, bărbate!
C: Vezi de pune pe masă din vinul cel mai bun, că vine şi primarul, şi prefectul, şi preotul… Şi
mişcă-te odată, femeie, ce te moşmăieşti aşa?!
I: Bine, bărbate, acuş fug.
Un copil sărac: Nene Crăciune! Nene Crăciune!
C: Ce-i, mă, ce vrei?! Eu sunt nene cu tine, mă?! Ia, vezi, că-ţi dau una! Să-mi spui domnule
Crăciun!
Copilul: Domnul Crăciun, am venit la domnia voastră că mama-i bolnavă la pat, şi-i trebuie leacuri,
şi n-avem bani, că nu ne-ajung nici de mâncare.
C: Ce?! Bani?! Pleacă de-aici, mucosule, până nu-ţi dau două ciomege pe spinare. Leneşilor, la
muncă cu voi!
(spre sală): Auziţi, să-i dau bani! Da’ eu ce mănânc?! … iată că vin musafirii. (strigând): Babă
Iovă, întâmpină pe musafiri!

Pauză muzicală pentru trecerea la scena III

Scena III – Ieslea lui Crăciun

Iosif: Am călătorit mult spre Bethleem. E noapte şi eşti obosită, Maria. Hai să înnoptăm în acest
orăşel!
Maria: Iosif, uite-o casă mare! Poate gospodarii au un locuşor şi pentru noi.
Iosif: Hai să batem! Cioc! Cioc! Cioc!
Iova (deschide uşa): Cine sunteţi şi ce doriţi?
Iosif: Noi suntem din Nazareth. Călătorim de multe zile şi suntem frânţi de oboseală. V-am ruga să
ne primiţi peste noapte să dormim în casa dumneavoastră!
Iova: Oameni buni, eu v-aş primi, dar bărbatul meu este foarte rău şi nici nu vrea să audă de oameni
străini în casa lui.
Iosif: Dar soţia mea, Maria, trebuie să nască. E iarnă, zăpadă şi ger şi trebuie să înnoptăm undeva.

941
Maria: Vă rugăm, adăpostiţi-ne măcar în staul!
Iova: Haideţi în ieslea boilor din staul! Văd că-şi este foarte rău, trebuie să naşti. Am să te moşesc
eu.
(Fecioara naşte pe Iisus – puteti scoate de după ieslea improvizată o păpuşă bebeluş înfăşată în
scutece albe)
Iova (ridicând copilul spre spectatori): Vai, ce copil frumos ai născut!
Îngerii (2 ingeri apar lângă iesle): El este Mântuitorul, Domnul nostru Iisus Hristos, împăratul
luminilor, fiul lui Dumnezeu.
Iova: Maică preasfântă, miluieşte-mă!
(veselă) Mă duc să-i spun unchiaşului meu, Crăciun, că sunt moaşa Mântuitorului lumii. (Păşeşte
spre casă.)
Crăciun:Unde ai fost?! Adu repede cafeaua şi dulceţurile, că vor să plece musafirii! Dar ce-i pe
mâinile tale?
Iova: Ce bucurie,
Ce veselie
Pe noi, Crăciune,
C-a venit pe lume,
La noi s-a născut,
Domnul cel de sus,
Domnul cerului
Şi-al pământului,
Hristos, Domnul cel slăvit,
Cum de mult s-a proorocit!
Crăciun (o împinge pe Iova): Ce-ai făcut?! Ai lăsat musafirii ca să ajuţi o sărăntoacă? Netrebnico!
Cum poţi să crezi aşa ceva? (Îi taie mâinile cu toporişca)
Iova: Vai, de ce mi-ai tăiat mâinile?
Crăciun: Aşa meriţi. Pleacă din ochii mei!
Iova (fuge în staul.): Maica Domnului, mântuieşte-mă!
Maria: Apropie-ţi, moaşă Iova, braţele tale de scutecele preasfinţite ale pruncului!
Iova: Minune, de trei ori minune! Mi-au crescut mâinile la loc! (Se închină şi fuge la Crăciun.) Iată,
Crăciune, că în locul păcătoaselor mele mâini, pe care tu mi le-ai tăiat, fiul Mariei, Împăratul
cerurilor, mi-a dat altele mult mai frumoase, mai albe ca zăpada şi mai luminoase decât soarele!
Crăciun: Vai, ce minune! Ai avut dreptate. Iartă-mă, Maica Domnului, pentru ce-am fost şi pentru
ce-am făcut! Acum cred în Dumnezeu. Ce pot face ca să-mi spăl păcatele?
Un înger (sau amândoi): De azi înainte vei trăi veşnic! În fiecare an, cât va fi lumea şi pământul,
vei colinda prin ger, prin vifor şi ninsoare, cu traista plină doldora, pe la casele oamenilor, pe la cei
mari ca şi pe la cei mici, pe la cei bogaţi ca şi pe la cei săraci, împărţindu-le tuturora îmbucurătoarea
veste despre naşterea Mântuitorului lumii, a Domnului nostru Iisus Hristos!
Pauză muzicală de trecere spre scena IV
Scena IV – Lângă brad

F: Ai văzut, Petruş, că Moş Crăciun există?!

B: Bunicule, dar cum ajunge Moşul la fiecare copil într-o singură noapte?
Bunicul: El nu poate. De aceea, de cu vară, el face mantii şi dulame roşii pentru fiecare oraş sau
sătuc din lume, pregăteşte sacii cu daruri, iar iarna le trimite unor oameni aleşi de el spre a
le împărţi.
Voi, copii, credeţi în el, aşa cum credeţi şi în Dumnezeu, fără să-l vedeţi!
(Se aud colindătorii.)
Iată, au venit colindătorii! Haideţi să-i primim cum se cuvine!
F: Da! Şi-apoi îl vom aştepta şi pe Moş Crăciun. Sunt sigură că va veni şi pe la noi!
Fundal muzical de încheiere
Cântece despre Moş Crăciun şi sărbătorile de iarnă!

942
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Prof. înv. primar Culiță Gabriela

Colegiul Național “Mihai Eminescu”, Suceava

Educaţia în familie este o parte integrantă a educaţiei. Factorul care exercită cea mai mare
influenţă asupra copiilor, alături de şcoală, este familia. Pentru părinţi, momentul în care copilul
este şcolarizat e momentul în care ei trec de la statutul de primi educatori (familia fiind prima
şcoală a copiilor) la cel de parteneri ai şcolii. Aceasta nu înseamnă că rolul părinţilor în educaţia
copiilor s-a încheiat, ci doar că începe o nouă etapă în care părintele împarte acest rol cu învăţătorul,
iar mai târziu cu profesorii. Părinţii continuă educaţia copiilor în familie, dar odată cu începerea
şcolii apare nevoia de colaborare cu aceasta, chiar de implicare activă în cadrul ei.

Din perspectiva istorica, educaţia părinţilor - ca si educaţia (poporului) în general - apare

necesară, atât pentru creşterea şi educarea copiilor, cât şi ca o cale de emancipare spirituala şi
socială, ca un vector al democratizării educaţiei şi societăţii. Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi
membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o
comunitate de suport care începe să funcţioneze. Atunci când cele două medii educaţionale (şcoala
şi familia) se completează şi se susţin, ele pot asigura într-o mare măsură o bună integrare a
copilului în activitatea şcolară, dar şi în viaţa socială. Cercetările realizate în domeniul educaţiei
arată că, indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, când părinţii sunt parteneri cu
şcoala în educaţia copiilor lor, se observă o îmbunatăţire a performanţelor elevilor, o mai bună
frecventare a şcolii, precum şi reducerea ratei de abandon şcolar sau chiar a scăderii delicvenţei
juvenile.

În ceea ce priveşte relaţia şcoală-familie se impun deschideri oferite părinţilor privind

aspectele
şcolare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc. Se cunosc următoarele forme
mai importante de organizare (instituţionalizată) a educaţiei părinţilor şi a colaborării şcoală-
familie: asociaţii ale părinţilor (şi profesorilor) care au o largă libertate de iniţiativă (au apărut
pentru prima oară în Statele Unite ale Americii în secolul trecut); şcoli ale părinţilor (iniţiate în
Franţa în perioada interbelică) şi şcoli ale mamelor (iniţiate în Germania); consilii de administraţie
şcolară formate (exclusiv sau în majoritate) din părinți, cu rol informațional, consultativ și
decizional (fiinţează în Belgia, Danemarca, Olanda şi în alte ţări occidentale); comitete de părinţi pe
clase şi scoli, fără rol decizional, care sprijină şcoala în rezolvarea unor probleme (în țările est-
europene).

Una din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ,
organizator, cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare. Ca activitate
intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea cunoştinţelor şi
dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea
înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. De aceea, proiectarea unor activități în
parteneriat cu părinții este benefică, mai ales atunci când are drept scop promovarea unor schimbări
în mentalitatea tradiţională a părinților în raport cu poziţia copilului în familie, implicarea acestora
în activităţile şcolare, reducerea absenteismului școlar.

943
 Activităţile ar trebui să se focalizeze pe trei direcţii principale de acţiune:
 Dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii copii;
 Stimularea activităţii în grup;
 Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de expoziţii,
concursuri, serbări;
Activităţi de tipul serbărilor şcolare –organizate cu diferite prilejuri-sunt foarte cunoscute şi
îndrăgite de elevi și părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea
sarcinilor, în căutarea şi sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi
referitoare la tema aleasă. Consider că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea
vor fi mai atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic,
de importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.

Un exemplu îl constituie Serbarea de iarnă, în care au fost cooptaţi elevi ai tuturor claselor
primare, profesori si parinti ai elevilor Colegiului Național Mihai Eminescu, Suceava. Astfel, elevii
au prezentat o serie de colinde, poezii şi chiar dramatizări precum: “Moş Crăciun şi criza economică
mondială”, “Legenda Crăciunului”. Trebuie spus că impactul asupra părinţilor a fost unul deosebit,
aceştia fiind impresionati de căldura şi emoţia cu care copilașii au spus poezii, au cântat colinde
tradiţionale românesti, din care transpar inocenţa copilăriei şi bucuria Naşterii Mântuitorului. De
asemenea, se putea vedea pe chipul lor mândria de a fi părinte, de a-ţi vedea copilul interpretând un
rol într-o scenetă. S-au amuzat, s-au întristat, în funcţie de mesaj.

De aici decurg o serie de beneficii pentru părinte, deoarece va fi mai implicat în cunoaşterea
politicilor promovate de şcoală (alegerea opţionalelor, managementul clasei, programe şcolare,
standarde de performanţă), va cunoaşte tehnici de abordare a diferitelor discipline şi modul de
intervenţie în pregătirea temelor, în dobândirea deprinderilor intelectuale, va conştientiza
progresulsau eşecul copilului, schimbările survenite în evoluţia lui, nevoile , încrederea în forţele
proprii.
În urma derulării acestui tip de parteneriate, s-a constatat un progres în ceea ce priveşte
antrenarea elevilor într-un număr din ce în ce mai mare de activităţi extraşcolare şi în domenii
diverse
Parteneriatele cu părinţii urmăresc:
 Dobândirea unor abilități care să sprijine formarea de comportamente adecvate la copii,
pentru relaționarea mai bună a acestora în cadrul grupurilor;
 Informarea acestora cu privire la strategiile de cunoaștere a copilului;
 Crearea de oportunități pentru valorificarea experiențelor pozitive dobândite de aceștia în
educația copilului;
 Acceptarea de către copii a regulilor după care funcționează microgrupurile sociale (familie,
școală, grup de prieteni, anturaj de joacă, vecini, etc.).
Rolul de partener în procesul didactic creşte prin implicarea în realizarea de materiale
didactice, în identificarea unor probleme de natură şcolară, fizică, morală, socială, religioasă,
psihică (legate de adaptarea sau inadaptarea şcolară), în organizarea activităţii extraşcolare, a
timpului liber .

În urma derulării unor astfel de parteneriate, s-a îmbunătăţit situaţia şcolară, s-a asigurat un
mediu propice învăţării şi educării, a crescut interesul părinţilor pentru şcoală, aceştia formându-şi
abilităţi, deprinderi de natură intelectuală.

Parteriatele cu părinţii au avut rezultate pozitive nu doar pentru aceştia, ci şi pentru elevi, şi
asupra şcolii, sau a altor parteneri: părinţi mai receptivi la cerinţele şcolii, părinţi ce vor acorda
sprijin susţinut copiilor, părinţi ce se vor instrui şi se vor educa alături de copiii lor, care se vor
mobiliza pentru a obţine rezultate mai bune la învăţătură, care se vor bucura de interesul părinţilor
pentru a le diversifica activităţile de timp liber, descoperind în părinţi adevăraţi prieteni.

944
 De asemenea, interesele şcolii vor fi promovate de părinţi , şcoala îi va avea ca sprijin în
instruire şi educare, cadrele didactice vor fi cel puţin mulţumite de interesul părinţilor, partenerii
implicaţi vor avea o viziune reală asupra eforturilor şcolii în instruirea şi educarea elevilor, a
părinţilor,iar comunitatea va conştientiza importanta fiecărui individ.
Importanţa acestor parteneriate este lesne de observat în contextul unui proces instructiv-
educativ care are în centrul său elevul, iar părintele devine nu doar un factor direct implicat în
educaţia propriului copil şi a lui însuşi, ci şi un veritabil partener al şcolii.

Bibliografie:
[1].Dr. Bunescu Gheorghe “Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor”, Institutul de Științe ale
Educaţiei
[2].Bunescu Gheorghe, „Şcoala şi valorile morale”, EDP, R:A:, Bucureşti, 1998
[3]. Şincan E., Alexandru Ghe., „Şcoala şi familia”, Editura „Gheorghe – Cârţu Alexandru”, Craiova, 1993
[4]. Jean Marc Monteil, „Educaţie şi formare – perspective psihologice”, Editura Polirom, Iaşi, 1997

945
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT CU
PĂRINȚII /SERBĂRILE ȘCOLARE

Prof. Învăț.preșcolar:Cumpăratu Mihaela

Gr.nr.94, sector 6 ,București

Motto:
,, Ti-e teamă că își va petrece primii ani din viață făcând
nimic.Ce?Să fii fericit înseamnă nimic?E nimic să te joci și să alergi cât e ziua de lungă? Niciodată
în viața lui nu va mai fi atât de ocupat .,,
Jean-Jacques Rousseau

Grădinița și familia sunt cei doi poli deosebiti de importanti , care împreună clădesc un destin,
o personalitate, un caracter și slefuiesc un mic diamant și anume:,, COPILUL.,,.
EDUCAȚIA asigură deschiderea ființei umane către tărâmul artei, către cunoaștere și
recunoaștere, prețuire și cultivare a valorilor artistice, respectiv, formarea unei mentalități și
atitudini față de fenomenul artistic, formarea capacității de receptare și , în anumite cazuri, a
capacității de creație artistică.În grădiniță prin multitudinea de activități extracuriculare desfășurate
îi dezvoltăm copilului un evantai, de abilități artistice care pot fi valorificate în cadrul momentelor
artistice denumite și ,,serbări,, .
.De la aceste momente artistice nu pot lipsi ceilalți beneficiari ai educației și anume
PĂRINȚII. Aceștia sunt principalii factori care contribuie la buna desfășurare a serbărilor printr-o
bună comunicare, implicarea și relaționare cu educatoarea. Menirea noastră, a dascalilor este de a
dscoperi în acești ,,micuți,, potențiali, viitori artiști ,prin trezirea unor posibile talente /abilități
artistice .
Serbările, desfășurate cu diferite ocazii, realizate cu preșcolarii îi familiarizează cu
armonia limbii romîne ,îi ajută să devină interesați de prieteni noi, astfel devenind mai
comunicativi, dezvoltându-și limbajul și vocabularul activ cu cuvinte și expresii noi prin
intermediul personajelor și rolurilor interpretate .
Totodată ei își dezvoltă inteligența emoțională prin interpretare anumitor roluri , învingerea
anumitor sentimente de timiditate de a vorbi in public , sentimente de empatie în cadrul grupului de
copii ,dar și un izvor de satisfacții care creează copiilor o stare de bine, dispoziție favorabilă
dezvoltării psihice , fizice și estetice.
Obiectivele propuse pentru realizarea acestor activități pot fi următoarele:
 Dezvoltarea capacității artistice, a nevoii, de frumos, a deprinderilor de trăire emotivă;
 Dezvoltarea capacității artistice , a nevoii de frumos, a deprinderilor de trăire emotivă și a
valorilor artistice;
 Cultivarea sensibilității copiilor , a intercomunicării libere, civilizate între preșcolari ;
 Evocarea evenimentelor istorice care au marcat trecutul acestei țări;
 Respect și considerație pentru credința străbună și cultivarea spiritului de toleranță
religioasă;

946
 Serbările pot fi desfășurate în diferite momente ale anului și anume:
 Începerea anului școlar cu tema ,,Grădiniță ,bun găsit!,, prilej cu care grupele mari pot
recita câteva poezii sugestive pentru preșcolarii mici , pot intona cantecele știute și de
ei și anume:,,Am o căsuță mică,, ,,Bate vântul ,frunzele!,, , ,Are mama o fetiță,,

 ,,Ziua recoltelor ,,-moment artistic închinat anotimpului TOAMNA ,se recită versuri
despre roadele bogate ale toamnei ,iar în paralel se pot desfășura activități practice , se
pot pune murături ,se pot face diferite salate de fructe și legume care pot fi servite la
sfârșitul acestor activități împreună cu părinții, bunicii copiilor ,etc.

 Printre cel mai asteptat moment artistic este serbarea din anotimpul iarna, unde cel mai
îndrăgit personaj este Moș Crăciun , care se știe aduce cadouri pentru toti copiii, dar și
pentru adulți. Aceste serbări pot avea și un caracter religios, deoarece familiarizăm
copiii cu datini și o obiceiuri :,,Plugușorul,, , ,,Capra,, , ,, Cântec de stea ,, sau ,,Irozii
,, , ,,Nașterea Domnului ,, , ,,Sorcova,, sau ,,Cu semănatul,,

 ,,Povești la gura sobei,, - o șezătoare în cadrul căreia sunt prezentate povești, basme,
ghicitori , aici un bunic poate să depene pe firul poveștii , amintiri din copilăria lui,
povești cu Păcală, cu Zâne , cu zmei, auzite prin viu grai de la bunicii și părinți lui.

 Luna martie, începe cu legenda Mărțișorului, dar și cu o serbare închinată ființei cele
mai dragi de pe pământ :,,MAMA,, .

 ,,La revedere , grădiniță !,, un moment artistic care se poate desfășura cu grupa mare,
ca o încununare de talente artistice prin recitare de poezii,intonare de cântece și dansuri
populare sau de alt gen .

De reușita acestor momente artistice, depinde în egală măsură măiestria cadrului didactic care
prin experiență didactică , știe să îmbine cat mai armonios toate elementele potrivite ,cat și
amenajarea unui cadru educațional sugestiv, în funcție de specificul și amploare evenimentului
sărbătorit.

947
 Magia sărbătorilor de Iarnă

Curcan Alina, Școala Gimnazială Comișani

Pentru fiecare dintre noi, iarna înseamnă ceva.Pentru noi, cadrele didactice, iarna este un
motiv de bucurie pentru că putem realiza o multitudine de activități extrașcolare pentru a întregi
procesul instructiv-educativ.Am primit Iarna așa cum se cuvine alături de elevii clasei a V-a la
activitatea intitulată "Magia Iernii."Ne-am bucurat de prezența bunicilor, mămicilor, dar și de cea a
tăticilor.Dovadă grăitoare sunt fotografiile atașate:

Elevii s-au pregătiti cum au putut mai bine, au cântat colinde, cântece specifice iernii, iar
băieții din clasă au cântat "Plugușor de Comișani", un colind specific adaptat localității în care
trăim:

Nimic nu se poate compara cu bucuria din ochii copiilor, dar și a părinților care au primit cu bucurie
toate cadourile artistice făcute.

948
Sala de clasă a devenit neîncăpătoare , dar ne-am simțit extrem de bine pentru că am fost împreună:

În calitate de profesor diriginte, dar și de profesoră de română încerc prin activitățile derulate
să insuflu continuu dragostea pentru limba română, pentru păstrarea tradițiilor specifice neamului
nostru românesc.

949
"Și-am ajuns la Comișani
Sat cu oameni gospodari
Și-am mers prin Muntenia
Peste tot cu sania!
S-au strâns fine și vecine și vreo trei babe bătrâne
Care știu rostul la pâine!
Doamne,binecuvântează casa care ți-o urează
Doamne, ai grijă de toți de bunici și de nepoți!
De părinți noștri buni,
Ai grijă de-ale lor mâini!
Că-i în țară sau afară
Neamul nostru să nu piară!
(fragment din "Plugușor de Comișani", autor:Curcan Alina)

950
 Parteneriatul activ grădiniță – familie

Prof.înv.preșc. Curelariu Elena-Cătălina

Școala Gimnazială ,,Gh.I.Brătianu”
Grădinița Program Prelungit nr.6, Iași

„Toți copiii și adulții au dreptul să evolueze și să se dezvolte într-un context în care să

existe egalitate și respect pentru diversitate. Copiii, părinții și educatorii au dreptul la calitate în
serviciile implicate în copilăria timpurie, fără discriminare datorită rasei, sexului, limbajului,
religiei, opiniilor politice sau de altă natură, naționalitate, etnie, origine socială, sărăcie,
dizabilitate sau orice alt statut.” (conform DECET, European Diversity in Early Childhood
Education)
Gradinița și familia sunt doi factori primordiali în educatia copiilor. Vârsta preșcolară este
vârsta celor mai importante achiziții (psihice, socio-emoționale, motorii) care lasă profunde urme
asupra personalității în devenire, educatorul și părinții având roluri importante în împlinirea omului
ca om. Acum se pun bazele personalității care va fi parte integrantă a societății a cărei cerințe se
diversifică în permanență.
Educatoarele, care preiau copiii, sunt de multe ori asaltate cu întrebări și cereri ale familiei,
uneori marcându-se prin impulsul de a verifica toți factorii care acționează asupra copiilor lor: de la
condițiile materiale, la modul în care personalul relaționează cu cei mici, sau relațiile instituite între
copii. Orice modificări în comportamentul copiilor, cu excepția celor absolut pozitive, devin pentru
unii părinți motive de îngrijorare, de suspiciune și ridică semne de întrebare referitoare la
influențele din grădiniță. Pe de alta parte, cadrele didactice au nevoie de sprijinul familiei copiilor,
atât pentru a prelua și dezvolta direcțiile de acțiune formativ-educative pe care le antrenează
instituțional, cât și pentru a găsi rezolvări concrete la necesități de diverse categorii: financiare,
practic-aplicative, organizaționale sau logistice.
Toate aceste motivații conduc spre realizarea unui parteneriat real, activ, cu implicare
susținută a familiei, pentru interesul comun tuturor - copilul.
Colaborarea permanentă între familie și grădiniță privind activitățile educative ale copilului
pentru o educație cât mai eficientă este necesară.
Activitățile educative desfășurate cu implicarea familiei, vizează dezvoltarea şi
implementarea unor programe de formare pentru părinţi, inclusiv formare pentru creşterea
implicării taţilor. De asemenea, formarea trebuie să garanteze faptul că părinţii vor deveni mai
sensibili la problemele sociale şi psihologice, precum şi la probleme de orice gen atunci când îşi
cresc copiii. Astfel, părinţii au posibilitatea să-şi cunoască mai bine copiii, modul lor de manifestare
în viaţa de grup, pot înţelege mai bine rolul lor educativ.Printre obiectivele pe care tind să le atingă

951
acest gen de activități în dezvoltarea copilului de vârstă timpurie amintesc: înlăturarea factorilor
perturbatori în cadrul comunicării grădiniţă - şcoală – familie; creşterea gradului de implicare a
părinţilor în toate activităţile şcolare şi extraşcolare; schimbarea mentalităţii neadecvate a unor
părinţi faţă de grădiniţă / şcoală; cunoaşterea de către părinţi a posibilităţilor şi nevoilor psiho-fizice
ale copiilor; învăţarea unor deprinderi şi tehnici de muncă intelectulală sub formă de activităţi
comune elevi – părinţi – cadre didactice.
Parteneriatul dintre grădiniță și familie ,organizat corect, duce la o educație solidă ,fără
pericolul de eșec școlar mai târziu. Preșcolaritatea reprezintă piatra de temelie a personalității în
formare a copilului ,iar prezența familiei în cadrul activităților educative ale grădiniței va fi liantul
între copil și mediul necunoscut inițial.
Parteneriatul active dintre grădiniță și părinți, acțiunile pe care aceștia le desfășoară ,
continuarea de către familie a activităților educative desfășurate în grădiniță ,nu fac decât să duca la
o mai bună formare a celui ce urmează a se forma pentru viața de adult ce o va avea preșcolarul.

952
 Evaluarea inițială – o provocare pentru copii, parinți și cadre didactice

Autor: înv. Curelariu Loredana

Evaluarea este parte integrantă a procesului de predare-învățare, furnizând în primul rând

cadrelor didactice și elevilor informațiile necesare desfășurării optime a acestui proces.
Destinatarul cel mai important al activității educative este, desigur, elevul, căruia evaluarea/
autoevaluarea îi oferă posibilitatea de a cunoaște nivelul de performanță obținut în raport cu cel
așteptat de el, de școală, de familie.

Învățătorul trebuie să stăpânească toate metodele și instrumentele de evaluare și să le aplice

în funcție de particularitățile clasei de elevi. Utilizarea eficientă a strategiillor, metodelor și
instrumentelor de evaluare va pune în valoare aspectul creativității, al gândirii critice, al
manifestării individuale, proprii fiecărui elev, rezultatul final vizat fiind formarea, la nivelul
individului, a culturii generale, formarea de abilități,atitudini, competențe, priceperi și deprinderi
necesare integrării sociale a acestuia.

Opțiunea pentru una sau alta dintre metodele de evaluare cunoscute constituie rezultanta mai
multor factori: scopul și obiectivele evaluării, tipul acesteia, specificul conținutului, particularitățile
de vârstă și individuale ale elevilor.

Evaluarea iniţială reprezintă într-un fel un punct de plecare atât pentru elev, cât și pentru
cadrul didactic. În urma evaluării inițiale, este urmărit progresul în plan cognitiv, atitudinal și
comportamental de la un an școlar la altul, la o anumită disciplină. De asemeni, evaluarea inițială ne
ajută să depistăm și eventualele dificultăți și lipsuri ale copiilor, ca mai apoi să se poată proiecta un
program de recuperare.

Există o serie de dificultăți pe care le putem întâmpina în timpul evaluării inițiale:

 elevii sunt stresați pentru că le stă înainte o probă de care le e teamă;
 niciodată timpul de pregătire nu pare a fi suficient;
 elevii sunt nemotivați;
 frica de rezultate nesatisfăcătoare;

, dar în același timp există și beneficii:

 constituie o modalitate obiectivă de punere în evidență a cunoștințelor elevilor;
 constituie punctul de plecare pentru a întocmi o scară erarhică de valori;

953
  se poate analiza comportamentul copilului și modul în care acesta conlucrează;
 poți stabili un program suplimentar pentru copiii care întâmpină probleme.

Pregătirea pentru evaluarea inițială pare să fie un lucru stresant și obositor în condițiile în care
aceasta vine după o perioadă lungă de repaos ( vacanța de vară). Urmând câțiva pași simpli, i-am
putea ajuta pe copii să treacă mai ușor peste acest disconfort.
 învață-i să acorde studiului mai mult timp;
 să exerseze folosind modele de teste;
 să organizeze spațiul în care învață;
 să îi îndemnați să transforme totul în joc;
 să pornească de la baza lucrurilor;
 să își fixeze obiective pe care să le poată atinge;
 îndemnați-l să citească;
 oferiți-i sprijin emoțional;
 sporiți-le încrederea și mai ales ”Vorbiți-le despre succes!”; perspectiva reușitei îi va
motiva pe elevi. Ei trebuie să aibă viziunea succesului înaintea ochilor pentru a ști ce au
de făcut. Astfel, vor conștientiza cât de valoroasă este pregătirea și cât de multe
satisfacții le va aduce un rezultat favorabil.

Important este ca evaluarea inițială să nu aibă rol numai de constatare ci, mai ales, de
influențare a calității cunoștințelor, a priceperilor și deprinderilor copiilor. Totodată, vom reuși
să ne reevaluăm și să ne perfecționăm continuu stilul de lucru cu copiii. Astăzi, a învăța să știi
nu este suficient, a învăța să faci și a învăța să devii sunt încă trei piloni pe care se sprijină
fenomenul educațional, structură care îl pregătește pentru intrarea în post-modernism.

954
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Curelariu Loredana

Din cele mai vechi timpuri, familia este cea care își pune amprenta asupra educării și formării
copilului. Mediul familial ocupă un loc central în multitudinea factorilor determinanți ai evoluției
individului. Copilul trebuie socializat și modelat , fiind deosebit de receptiv la influențele pozitive
sau negative care se exercită asupra lui.
După familie, școala (grădinița) constituie prima experiență de viață a copilului în societate,
aceasta constituind un cadru nou prin dimensiunile și conținutul său.
Așadar, realizarea unui parteneriat între acești doi importanți factori educaționali (școală-
familie) trebuie să devină o prioritate deoarece constituie fundamentul unui proces instructiv-
educativ de bună calitate.
În aceste parteneriate, fiecare dintre părți are sarcini și obligații bine definite, care nu pot fi
preluate sau neglijate.
Parteneriatul educațional între școală și părinți trebuie să aibă puncte comune bine întocmite
care vor cuprinde scopuri, activități, termene și responsabilități clare.
Eficiența colaborării este condiționată de o comunicare permanentă și organizarea unor activități
comune cum ar fi:
 Activități de informare a familiei;
 Activități de implicare a părinților în diferite acțiuni extracurriculare (excursii, vizite,
serbări);
 Ore de consiliere părinți;
 Activități demonstrative cu copiii pentru părinți;
 Activități interactive.
Serbările școlare organizate cu diferite ocazii sunt activități la care părinții participă cu mult
interes având ca scop atât cultivarea interesului familiei pentru educația copiilor cât și stabilirea
unei relații de comunicare eficientă între cele două părți implicate. Activitatea cu părinții, ca
parteneri, poate deveni un start bun pentru a creea respect de sine, încredere în competențele lor,
făcându-i mai buni și dornici de a lua parte activ la orice activitate.
Parteneriatul școală-familie se referă la construirea unor relații pozitive între familie și școală,
dar și la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect benefic asupra copiilor atunci
când aceștia văd învățătoarea sfătuindu-se cu părinții. Toți părinții au nevoie de informații de bază
referitoare la copiii lor. Ei trebuie informați despre scopul activităților instructiv-educative la care
participă copiii lor și trebuie implicați în luarea deciziilor. Părinții trebuie să fie la curent cu
progresele copilului lor, dar și cu percepția pe care o are școala despre modul în care acesta face
față provocărilor. Învățătoarea poate sugera părinților modul în care își pot ajuta copiii acasă, fără a
influența propriile lor opinii.
Parteneriatul, asigurarea coerenței influențelor educative și ale tuturor factorilor care acționează
asupra copiilor este un obiectiv major care trebuie să se realizeze, chiar dacă problemele pe care le
implică acest domeniu sunt multiple. Unii copii pot avea dificultăți de adaptare, mai ales în sensul
socializării, iar cauzele acestora se pot identifica de către învățătoare, impreună cu părinții. Pentru
reușita actului educațional, munca depusă de cadrele didactice trebuie continuată și întărită de
familie. De aceea, familia trebuie convinsă că o bună educație, și nu numai, depinde de modul de
viață, iar măsurarea efectelor influențelor educative în funcție de timpul acordat de părinți copilului
este o practică greșită. Întotdeauna, ambianța, climatul de familie influențează în raport cu natura
sa, personalitatea copilului.
În concluzie, țin să subliniez rolul pe care îl au părinții în reușita activităților instructiv-
educative desfășurate în parteneriat:

955
  Părinții au posibilitatea să își cunoască mai bine copiii și modul lor de manifestare în
colectiv;
 Activitățile sunt mai atractive, dacă participă și familia;
 Părinții înțeleg mai bine rolul lor educativ și își însușesc procedee pe care să le aplice în
educația copiilor lor;
 Se stabilesc relații mai apropiate între părinți și cadre didactice.
Școala nu poate face minuni, iar educația dată în această instituție nu va avea rezultate bune,
dacă nu se va sprijini și nu va colabora cu familiile copiilor.

956
 PROIECTELE EDUCAȚIONALE ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII
ROLUL LOR ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Prof. înv. primar: CURES IONELA - ELENA

Școala Gimnazială Voitinel

„Un bun învăţător observă când copilul se străduieşte- chiar dacă rezultatele nu se văd imediat.
Şi-i arată elevului că a observat !... Un bun învăţător are grijă să vină rândul fiecărui elev la
îndatoririle plăcute – dar şi la cele nesuferite. Mari destine au de multe ori la baza influenţa
unui bun învăţător!” - Helen Exley –

Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii şi
în acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător cât şi pentru
elevii săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face în primele
clase este uriaş.
Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp atenţia cuvenită, li se pare că
este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în seama școlii. Una din ideile
directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ, organizator, cercetător,
independent, participant conștient la propria dezvoltare.
Ca activitate intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea
cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului
şi dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea
eficientă şi plăcută a timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea
capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea
voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive de caracter.
Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a micuţului, pe
jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea
unor semne atât de curioase şi pline de mister. De aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu
părinții este deosebit de benefică.
Elevii devin din simple obiecte ale învățării, ce înmagazinează informații, subiecte active ale
propriei lor formări. Acestora trebuie să li se adreseze învățătorul atunci când își proiectează
activități extrașcolare. Responsabilitatea de manager al clasei implică mai multe roluri: de
profesor, de părinte, de prieten. Este binecunoscută importanța educaţiei extraşcolare, deoarece
ea completează activitatea şcolară şi educaţia familială.
Proiectul educaţional “Părinții din nou la școală!” este un proiect pe care îl desfășor împreună
cu părinții elevilor mei încă din clasa I. Prin acest proiect urmăresc promovarea unor schimbări în
mentalitatea tradiţională a părinților în raport cu poziţia copilului în familie, implicarea acestora în
activităţile şcolare, reducerea absenteismului școlar. Activităţile proiectului sunt focalizate în jurul
a trei direcţii principale de acţiune:
 Dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii copii;
 Stimularea activităţii în grup;
 Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de expoziţii,
concursuri, serbări;
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai
mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme
specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor. Teme precum: “Bun găsit, școală dragă! ”,“
Crăciunul în inimile noastre”, “ Martie - Mărţişor” sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de elevi
și părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în căutarea şi
sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema aleasă.

957
 Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
În urma derulării acestui proiect am constatat un progres în ceea ce priveşte antrenarea elevilor
într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în domenii diverse, iar în alegerea
strategiilor de abordare am avut în vedere compararea obiectivelor din taxonomiile cognitive,
afective şi psihomotrice, cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode şi tehnici, în funcție de
nivelul clasei pe care o conduc. În asemenea situaţii, măiestria profesorului trebuie susţinută de
diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă, permanentă între
profesor, părinte şi elev.
Proiectul propus atinge obiective nu doar din sfera educaţiei estetice, ci şi a celei morale şi chiar
“economice”, dat fiind faptul că elevii și părinții au desfăşurat şi acţiuni de”autofinanţare”, atunci
când am organizat târguri de prăjituri, de mărțișoare.
Pentru o și mai bună desfășurare a proiectului educațional am încheiat un parteneriat școală-
familie intitulat ”Învățători și părinți- parteneri în educarea elevilor”

958
 IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINŢII

PROF. ÎNV. PREŞC. CURESCU CORINA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ „TRAIAN LALESCU” CORNEA

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura
o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii.
Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a
copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o
necesitate.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei intervine
astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale greşită
dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile
care pot contribui la formarea părinţilor:

 Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe părinte şi
invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în largul său.

959
  Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea
şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.

Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă,
de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a
înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a
găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.

 Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi

în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.

Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii.

Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă,
de sărbătoare a tuturor vârstelor.

960
 IMPORTANŢA SERBĂRILOR ŞCOLARE

Prof. Custara Elisabeta

Scoala Gimn. Nr. 11 “Dr. C-tin Angelescu” Constanţa

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru

cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari
în asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi
să sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .
Acestea se referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu
însufleţire şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o
cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.

Serbarea şcolară
Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor .
Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,,
spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Serbarea şcolară de şi pentru copii reprezintă un gen artistic cu o formulă complexă, materializat
printr-o finalizare specifică unei activităţi artistico-interpretative cu scop didactic şi estetic. Ea are
un caracter aparte şi voi sublinia câteva condiţii pe care trebuie să le îndeplinească:
 asigurarea unui raport judicios între cognitiv şi afectiv, element specific actului artistic prin
care modalităţile artistice servesc la comunicarea sentimentelor morale şi estetice, având în vedere
evitarea verbalismului sau a declaraţiilor retorice;
 evidenţierea cu claritate a ideii şi a temei artistice, atât prin textul literar artistic cât şi prin
cel muzical, prin repertoriul coregrafic, recuzită şi decor;
 valorificarea unitară şi armonioasă a tuturor mijloacelor de exprimare artistică: textul literar,
partitura muzicală, coregrafia, expresivitatea costumelor, iluminatul scenic, funcţionalitatea
recuzitei şi a decorului;
 încadrarea riguroasă a programului artistic în unitatea de timp, trecerea firească de la un
moment la altul;
 asigurarea ritmului interior al serbării şi a cursivităţii sale dinamice.
Fiecare serbare şcolară este un prilej de bucurie, încântare, evidenţiere a talentului şi a muncii în
echipă. În acelaşi timp, e o provocare şi o ocazie de a ne transforma în regizori, noi, cadrele
didactice, în actori ei,elevii şi în public spectator ei, părinţii, un public foarte subiectiv, emoţionat şi

961
generos cu aplauzele. La sfârşit, se trage cortina, aplauzele binemeritate confirmă reuşita
spectacolului şi se scrie astfel o nouă pagină în cartea amintirilor din viaţa de şcolar.
Iată câteva serbări şcolare care se pot realiza cu elevii din ciclul primar:
Serbarea de iarnă UITE, VINE MOŞ CRĂCIUN!
 E vremea colindelor!, versuri şi cântece;
 Expoziţie de sorcove şi podoabe pentru pomul de Crăciun realizate de elevi la orele de
abilităţi practice;
 Pluguşorul copiilor;
 Întâlnirea cu Moş Crăciun
Spectacolul omagial O, MAMĂ, DULCE MAMĂ…
 E ziua ta, mamă!, colaj de cântece şi versuri;
 Expoziţie de felicitări realizate de elevi la orele de abilităţi practice;
 Audiţie muzicală;
 Dansul florilor.
CARNAVALUL personajelor din poveşti
 Personaje din poveştile copilăriei;
 Expoziţie de desene cu scene din poveşti;
 Cântece reprezentative.
Serbarea şcolară SĂRBĂTOAREA ABECEDARULUI
 Trenul alfabetului;
 Chipul cifrelor;
 Vine vacanţa mare!;
 Sceneta: Of! E greu să fii şcolar!;
 Acordarea premiilor şi distincţiilor pentru activitatea şcolară.
 Spectacolul RĂMAS BUN, CLASE PRIMARE!

Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare
a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

Bibliografie:

 Bunescu, G., Negreanu E. (coord.), (2005), Educaţia informală şi mass-media, Institutul

deŞtiinţe ale Educaţiei, Teoria Educaţiei;
 Popescu, G., (2007), Psihologia creativităţii, Ediţia a III-a, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti;
 Revista invatamant primar,nr.2-3/2004, Editura Miniped.

962
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
REALIZATE ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

PROF. CUȚITOIU MARIANA

LICEUL TEHNOLOGIC BÎLTENI-JUDEȚUL GORJ

În primii ani de viaţă formarea copilului se realizează sub influenţa părinţilor. Ei sunt primii
agenţi de modelare a copilului. Mai târziu creşte rolul celor apropiaţi ca vârstă: colegii de clasă de
la școală, copiii din vecinătatea locuinţei, prietenii. Deoarece, în orice împrejurare cei din jur
supun copilul unui adevărat examen privind comportamentul, de la cele mai mici vârste asupra
copilului acţionează două tipuri de influenţe: unele neintenţionate, spontane şi altele intenţionate
reprezentând educaţia propriu-zisă.
În mediul rural pentru a marii frecvența copiilor în școală, părinţii trebuie încurajaţi să o
viziteze, să-i cunoască programele desfaşurate, dar şi să se simta bineveniti. Daca părintele va fi
mulţumit de ceea ce i se oferă, această mulțumire se va transmite şi copilului, şi el va fi bucuros să
o frecventeze. Familia este pentru copil primul grup în care exersează comportamentele sociale şi
se descoperă pe sine, este instituţia cea mai stabilă, responsabilă de păstrarea şi dezvoltarea
tradiţiilor culturale.
Asigurarea unui parteneriat real între școală și părinți, implicarea tuturor în realizarea unor
activități va duce implicit la o educaţie corectă a copiilor, la evitarea erorilor în educaţie şi la
soluţionarea problemelor care apar.
Părinţii pot da o mână de ajutor efectiv în școală. Trebuie să utilizăm aptitudinile deosebite ale
părinţilor. Dacă un părinte este muzician putem să-l imlicăm în activităţi prin realizarea unui
moment deosebit pe parcursul zilei. O atmosferă deschisă şi prietenoasă va duce la respectarea
deosebirilor culturale şi etnice, dar va preveni şi abandonul şcolar.
O legatură deosebită între profesori şi părinţi v-a duce la o relaţie deosebită între copii şi
profesori. Participarea părinţilor la unele activităţi ale școlii ( şezători, vizite, excursii, activităţi
comune, lecţii deschise, expoziţii ale copiilor) şi chiar implicarea acestora în organizarea,
desfăşurarea lor le vor permite o mai bună cunoaştere a particularităţilor propriilor copii, a
dificultăţilor pe care aceştia le întâmpină în activităţi. Impicarea părinţilor în activitaţile şcolare ale
copiilor pot merge şi pâna la implicarea lor în activităţile extraşcolare de organizare a unor serbări
cu teme folclorice, dar şi prezentarea unor obiceiuri specifice anumitor zone geografice din
România.
Activitatea cu părinţii, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului în programul
educativ din școală, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respectul de sine, încredere
în competenţele lor, făcându-i mai buni.
Prin toate activităţile realizate în școală urmărim să-i facem pe copii să deosebească binele de
rău, să ştie ce se cuvine şi ce nu se cuvine să facă, să fie toleranţi atât cu ei cît şi cu cei din jur. De
la simple cunoştinţe şi fapte de viaţă să-i determinăm pe copii să aibă atitudini personale
participative, să-i învăţăm că nu pot să trăiască singuri ci numai împreună cu ceilalţi.

Biblografie:
· Eduard Dancila si Ioan Dancila – Noi si copilul nostru ne pregatim pentru scoala, 2003, Editura
Edid
· Anton Moisin – Arta educarii copiilor si adolescentilor in familie si scoala, 2001, E.D.P.
Bucuresti
· Magdalena Dumitrana – Didactica Prescolara, 1998, Ed. V&I Integral Bucuresti

963
 Kinder brauchen Traditionen
Prof. CZEGLÉDI EMŐKE
GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 45
ORADEA, JUD. BIHOR
Warum lieben wir so sehr die Feste ? Die Antwort ist einfach, wenn wir Urlaub, Ferien haben,
können wir mehr Zeit mit unserer Familie Kinder verbringen. Diese sind schöne Errinerungen und
Erlebnisse nicht nur für die Erwachsene sondern auch für die Kinder. Es ist nicht zu bestreiten,
dass die Ausgestaltung des Familienalltags sowohl früher als auch heute überwiegend in der Hand
der Frauen und Mütter liegt, dass die Traditionen von ihnen weitergetragen werden. So liegen zum
Beispiel die Vorbereitung und Organisation von Familienfesten in der Regel noch der Frau. Durch
die zunehmende Frauenerwerbstätigkeit bleibt jedoch immer weniger Zeit, Traditionen und Rituale
in der Familie zu pflegen.
Als Konsequenz der Veränderung der Bedeutung von Tradition und Brauchtum in der Familie
wächst vor allem den Kindergärten und Schulen eine neue Bedeutung im Bereich der Fest- und
Feiergestaltung zu. Bei einer ausgewogenen Sinn- und Werterziehung spielen Brauchtum,
Traditionen und Rituale eine wichtige Rolle. Auch sind zum Beispiel Hilfen und Anregungen
anzubieten, wie Feste und Feiern im Familienkreis neu belebt werden können.
Dabei kann auf die Erlebnisse und Erfahrungen der älteren Generation zurückgegriffen werden.
Die Kinder sind sehr daran interessiert, wie es früher einmal war. So sind Fragen wie "Was hast du
Mutti an deinem Geburtstag erlebt, als du ein Kind warst?" keine Seltenheit. Kinder haben bereits
ein ausgeprägtes Geschichtsbewusstsein und ein engeres Verhältnis zur Überlieferung als wir
Erwachsene wahrhaben wollen. Es ist sicher richtig, dass Kinder sich in unserer heutigen Welt
zurechtfinden müssen. Das schließt jedoch nicht aus, dass auch die Vergangenheit mit ihren
tradierten Überlieferungen erhalten bleiben muss und nicht durch neuzeitliche Trends verdrängt
werden darf.
Kinder brauchen Erfahrungen und Erlebnisse im Umgang mit Traditionen, denn dies gibt ihnen
ein Gefühl der Sicherheit. Viel zu oft müssen sie nämlich heute in den verschiedensten Lebenslagen
Verluste hinnehmen. Immer wieder erleben sie, dass das, was heute noch da war, sich morgen
schon verändert hat. Nur wenn Kinder sich fest verwurzelt fühlen, können sie die
Herausforderungen unserer Zeit bewältigen. In der Auseinandersetzung mit dem soziokulturellen
Wandel erfahren sie aber zugleich, dass Veränderungen normal und Teil des heutigen Lebens sind,
so dass sie diese eher akzeptieren können.
Für die emotionale Entwicklung des Kindes ist die Gestaltung von Festen und Feiern im
Jahresablauf von einer großen Bedeutung. Dabei erfahren die Kinder Zusammengehörigkeit und
Gemeinschaftssinn in den einzelnen Gruppen. Wichtig für jedes einzelne Kind ist die eigene
Geburtstagsfeier, in der es absoluter Mittelpunkt während des Feierablaufs sein darf. Dadurch
erfährt das Kind, dass es als Person wichtig ist.
Aber auch alle anderen Feste werden im Kindergarten gern gefeiert: Karneval oder Fasching,
Martinstag, auch der Abschied in die Schule und nicht zu vergessen natürlich Ostern und
Weihnachten. Das Feiern von Festen hat bei uns im Kindergarten einen großen Stellenwert. Diese
Feste werden mit den Kindern geplant, vorbereitet und so für alle zum unvergesslichen Erlebnis.
Feste sind ein wichtiger Teil unserer Lebenskultur und gehören damit zur Bildung, die ja im
Kindergarten vermittelt werden soll. Sie steigern das Gemeinschaftsgefühl einer Gesellschaft und
halten Ihre Mitglieder zusammen. Deshalb ist es wichtig, dass diese Feste im Kindergarten in der
Gemeinschaft gefeiert werden.
Bibliografie:
www.kindergartenpaedagogik.de
Partizipation in Kita und Krippe - Michael Regner, Franziska Schubert-Suffrian, Herder Verlag GmbH
2015
Die 7 schönsten Feste im Kindergarten - Cordula Pertler, Eva Reuys , Don Bosco Verlag 2017

964
 TRADUCEREA TEXTULUI DIN LIMBA GERMANĂ

Importanța sărbătorilor și a tradițiilor în viața copiilor

De ce ne plac atât de mult sărbătorile? Pentru că ele reprezintă perioade de vacanță sau mini-
concedii si pentru că sunt momente în care familia se reunește pentru a petrece împreuna. Fiecare
dintre noi se străduiește să își aducă contribuția pentru a avea parte de sărbători cât mai reușite, de
care să ne putem aminti cu plăcere mereu. Să recunoaștem un rol important au în organizarea
sărbătorilor femeile și mămicile.
Cu trecerea timpului s-au schimbat tradițiile și obiceiurilor, modul de a sărbători evenimente
importante în viața familiilor, cu atât s-a pus accent pe sărbătorile și serbările la grădinițe și școli
împreună cu părinții. Copiii înțeleg mai bine semnificația ritualelor, care sunt retrăite de cei mici
dintr-un alt aspect. Implicarea părinților și bunicilor ajută pe ei să afle mai multe despre felul și
modul cum s-au petrecut sărbătorile pe vremuri. Copiii sunt curioși și pun întrebări ”Ce cadouri ai
primit de ziua ta Mami, când ai fost copil mic?” Răspunsurile date și poveștile noastre despre
copilărie rămân în sufletul lor, alcătuind un pod dintre trecut și prezent, între obiceiuri vechi și
trenduri noi.
Copiii au nevoie de aceste experiențe, care creează liniște și siguranță, acceptă mai ușor că
mereu sunt schimbări în viața noastră, care ne aduc bucurii, dar uneori și lucruri negative. Ei
reușesc să treacă prin aceste momente grele cu ajutorul speranței.
În dezvoltarea emoțională a copiilor au un rol important sărbătorile petrecute cu colegii de grupă
sau de clasă, de exemplu zi de naștere, prin acesată experiență simt ei că fac parte dintr-un colectiv,
unde sunt apreciați și iubiți.
Dar și celelalte sărbători au o influență pozitivă asupra viața și educația copiilor, fiecare adult își
aduce aminte din copilărie de farmecul Crăciunului, așteptarea Moșului și împodobirea bradului.
Sărbătorile îndrăgite de copii la grădiniță și la școală sunt Sfântul Martin, carnavalul, Paștele, Adio
grădiniță !.
Serbările și activitățile dedicate acestor sărbători sunt pregătite cu entuziasm împreună cu copii,
implicarea micuților îi ajută să se indentifice și mai bine cu cultura și tradițiile societății în care
trăiesc. Primii pași de integrare fac la intrarea în colectivitate, la grădiniță, apoi la școală.
Sentimentele trăite împreună cu ceilalți copii în cadrul serbărilor și cu ocazia sărbătorilor rămân în
sufletele lor ca niște amintiri de neuitat.

965
 IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR
EXTRAŞCOLARE ÎN PROCESUL INSTUCTIV-EDUCATIV

Inv. Dadulescu Monica Maria

Scoala Gimnaziala nr. 2 Caracal

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i
se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode
şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă
mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o
deplină stăpânire a cunoştinţelor”.
Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm
grădiniţa cu viaţa. Pentru a-l face pe copil să depăşească în şcoală „greutăţile greu de învins”,
important este să nu uităm că una din trebuinţele principale ale copilului este jocul. Dacă avem
grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi
momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite.În cadrul acestor
activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să
sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest
tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască preşcolarii, să-i dirijeze, să le influenţeze
dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al grădiniţei şi al
învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă. În legătură cu dezvoltarea creativităţii
copiilor, pot fi date educatorilor următoarele îndrumări: gândirea creativă şi învăţarea din proprie
iniţiativă trebuie încurajate prin laudă. Trebuie promovat modul variat de abordare a problemelor
de manipulare a obiectelor şi a ideilor. Preşcolarii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o
gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a
descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica
constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să fie creativ.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
lor liber.Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este
generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia,
bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase
şi valoroase.Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea
elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi
socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de
afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În
acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi
locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui
valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa
obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de
artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor
personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi

966
rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea
ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.Spectacolele constituie o altă formă de activitate
extracurriculară în şcoală, prin care copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această
formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei
deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în
faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului sau nu, asupra dezvoltării elevilor.Astfel de
activităţi sunt de o reală importanţă intr-o lume dominată de mass media şi ne referim la televizor ,
calculator si internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea copiilor noştri in nişte
persoane incapabile de a se controla comportamental , emoţional şi mai presus de toate slabi
dezvoltaţi intelectual. Se ştie ca incepand de la cea mai fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de
cunoştinte punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest
gen au o deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări,
excursii, tabere, colonii.In cadrul activităţilor organizate in mijlocul naturii, al vietii sociale , copiii
se confruntă cu realitatea si percep activ, prin acţiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri
istorice. Fiind axate în principal pe viata în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, prescolarii isi pot
forma sentimental de respect si dragoste fata natura, fata de om si realizarile sale. In urma
plimbarilor, a excursiilor in natura, copiii pot reda cu mai multa creativitate si sensibilitate ,
imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe care le culeg ,sunt
folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie.

BIBLIOGRAFIE:

* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de

învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate
în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002
*Allport,W,Gordon, ,,Structura şi dezvoltarea personalităţii ‘’

967
 FAMILIA, PARTENER ESENŢIAL ÎN DERULAREA
ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE ORGANIZATE DE ŞCOALĂ

Prof. Eustina Gianina Damaschin

Şcoala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

Activităţile educative extracurriculare sunt în mare măsură derulate de către cadrele didactice
astfel încât să răspundă dezideratelor educative ale societăţii actuale. Ele vizează pe lângă formarea
unor competenţe de cunoaştere, formarea şi consolidarea unor competenţe de interrelaţionare
socială între copii. De multe ori familia presupune ca pe un dat că şcoala are „obligaţia” de a
interveni şi de a asigura educarea copiilor uitând că de fapt, educaţia se formează acasă, şcoala
având rolul de a instrui în contextul diferitelor discipline şcolare şi de a cizela educaţia primită de
copil în mediul familial.
De aceea este important ca în derularea activităţilor extracurriculare familia să reprezinte pentru
şcoală un partener real, implicat, preocupat atât de modul în care o astfel de activitate este proiectată
cât şi de modul în care ea este realizată.
Pentru ca să se întâmple aşa este necesar ca în fiecare familie să se manifeste curiozitatea
referitoare la activităţile pe care le propun cadrele didactice pentru a interveni, prin implicare, în
realizarea acestora. Alteori, părinţii sunt rugaţi să propună ei înşişi activităţi şi să se implice în
punerea lor în practică. Vorbim aici nu doar de manifestări artistice (serbări) şi excursii unde aportul
părinţilor, mai ales financiar, este esenţial cât şi de alte acţiuni extracurriculare sau transcurriculare.
Un exemplu de astfel de activitate a reprezentat-o, pentru clasa pe care o îndrumam acum câtva
timp, vizitarea pentru o zi a locului de muncă al părinţilor. Am făcut, la momente diferite, două
astfel de incursiuni în universul profesional al părinţilor copiilor din colectiv.
Într-un colectiv cu foarte mulţi părinţi având studii superioare şi desfăşurându-şi mare parte din
activitate în birouri, unul dintre părinţi lucra la un atelier de tâmplărie. Copiii au fosst extrem de
curioşi şi interesaţi atunci când le-am propus să facem o vizită la locul de muncă al tatălui colegului
lor. Era ceva nou, de care cei mai mulţi dintre copii nu ştiau mare lucru. Ştiau că mobila din casele
lor este din lemn, că tâmplăria uşilor şi ferestrelor poate fi şi din lemn dar modalitatea efectivă de
transformare a arborelui din pădure în mobilă era o mare necunoscută. Părinţii au asigurat
transportul la atelierul de tâmplărie şi acolo a început o aventură a cunoaşterii nemaipomenită. De la
instructajul referitor la respectarea normelor de securitate pe parcursul vizitei făcut micilor vizitatori
la sosirea la atelier şi până la momentul despărţirii de lucrătorii atelierului pentru că vizita s-a
încheiat, copiii au fost asemeni unor bureţi care au absorbit cu nesaţ din cupa cunoaşterii.
La un moment dat, inginerii şi meşterii atelierului nu mai pridideau cu răspunsuri la întrebările
copiilor: de unde vin aceste trunchiuri de copac? De ce nu au frunze? De ce se cojesc arborii? Ce se
întâmplă cu coaja arborilor? Cum se usucă cheresteaua? De ce nu se face mobila din lemn aşa cum
e el după debitare? Cum se proiectează mobilierul? Cum se asigură stabilitatea îmbinărilor? De ce
se foloseşte un anumit tip de clei? De ce nu se folosesc cuie? Cum se asigură etanşeitatea
îmbinărilor? De ce se aplică mai multe straturi de lac pe mobilă? De ce se modifică culoarea
lemnului prin lăcuire? Deşi vorbim de copii de clasa a V-a, lista „de ce”-urilor era atât de mare,
încât specialiştii atelierului au rămas să răspundă întrebărilor şi în timpul pauzei lor de masă, şi
după aceea şi-au modificatr uşor programul zilei pentru a da cât mai multe lămuriri copiilor. De
altfel, bucuria răzbătea din privirea şi glasul diveşilor specialişti atunci când răspundeau întrebărilor
parcă fără sfârşit puse de către copii.
Întorşi la şcoală, au povestit cu atâta entuziasm despre vizita la atelierul de tâmplărie încât mai
multe clase şi-au programat la rândul lor vizite în ateliere productive deoarece ne-am dat seama că
mulţi dintre copii nu au cum şi nici de unde să cunoască drumul materiilor prime către obţinerea
unor produse (bunuri) care fac parte din uzualul nostru al tuturor.

968
 După vreo doi ani am repetat experienţa vizitării unui loc de muncă al unuia dintre părinţii din
colectiv. Am schimbat de data aceasta domeniul: am trecut de la realizarea produselor, la un
domeniu care priveşte mai degrabă prezentările(nu neapărat reclama sau marketingul diferitelor
produse). Practic, am putut exemplifica diferenţele existente între domeniul producţiei de bunuri
(având ca reper atelierul de tâmplărie) şi cel al prestărilor de servicii, mai ales că pentru copii este
dificil să diferenţieze cele două sectoare economice.
O mămică lucra la momentul acela, la o instituţie de presă. S-a ocupat de toate formalităţile pe
care le presupune intrarea unui grup de peste 20 de copii în redacţia şi apoi în tipografia ziarului. Nu
doar atât. Pe tot parcursul vizitei, care a durat câteva ore bune, împreună cu colegii săi de muncă, a
dat lămuriri curiozităţilor copiilor. Jurnaliştii, ca şi editorii foto sau responsabilii de zi ai ziarului au
fost încântaţi să ofere copiilor lămuriri, să le permită să fie „reporteri” pentru câteva minute, să dea
şi să ia interviuri, după o instruire succintă referitoare la condiţiile în care se derulează un astfel de
moment. Pentru pasionaţii de fotografie din colectivul de copii s-a organizat pe loc o sesiune de
fotografiere, cadru cu cadru şi de lămurire a „trucurilor” pe care le folosesc fotografii în misiunile
lor din teren, fie că este vorba despre fotografierea unui grup şi evidenţierea unei anume persoane
din grup, fie că este vorba despre surprinderea unor elemente din natură care atrag atenţia asupra
unor evenimente, întâmplări, atitudini.
Din joaca cu camera foto a rezultat un album extrem de interesant al activităţii, care a surprins
atât zâmbetele cât şi concentrarea copiilor în diversele momente ale vizitei noastre la redacţia
ziarului. Atunci „s-au întâmplat” diverse întâmplări frumoase, vesele, în care copiii au fost şi
regizori şi protagonişti. O întâlnire neoficială, pusă la cale de mămica jurnalist cu o persoană cu
responsabilităţi publice, aflată „absolut întâmplător” la ziar pentru „un drept la replică”, a contribuit
la deschiderea unei conversaţii axate pe stimularea spiritului civic al cetăţenilor, mici sau mari, şi
implicarea autorităţilor în realizarea locurilor de joacă („la noi în cartier de ce nu avem părculeţ?”)
sau la menţinerea curăţeniei în parcuri sau pe străzi („ de ce nu sunt amendaţi oamenii care aruncă
gunoaie pe străzi?”). Bucuria copiilor că au putut adresa întrebări unei persoane cu putere de decizie
a fost mare. Şi ea a dus la noi întrebări care au continuat sub forma unor dezbateri la şcoală, în
cadrul unor activităţi de educaţie civică desfăşurate fie în cadrul orelor de cultură civică, fie în
cadrul unor ore de dirigenţie.
Mai mult chiar, în urma vizitei făcute, unii copii s-au înscris la Cercul de jurnalism al Palatului
Copiilor pentru a pune în practică ceea ce au văzut şi pentru a învăţa mai mult şi mai temeinic din
tainele jurnalismului. Iar într-o ediţie ulterioară a ziarului a apărut un reportaj despre vizita lor.
Bucuria mare a copiilor a fost când au văzut că articolul a fost ilustrat şi cu imagini captate de ei, că
în corpul articolului au fost inserate interviurile luate de ei specialiştilor din presă dar şi impresiile
lor, prezentate de asemenea sub forma unor interviuri, la care reporterii ziarului aşteptau şi primeau
răspunsuri de la copii.
Putem spune, fără să greşim vreun pic că participarea şi implicarea părinţilor în astfel de
activităţi este extrem de importantă. Beneficiile nu sunt numai de partea şcolii cum poate unii ar fi
tentaţi să creadă, pornind de la faptul că în cadrul unor astfel de vizite copiii capătă informaţii
„certificate extern”, care prezintă o altă credibilitate în faţa lor venind şi din afara cadrului formal al
şcolii. Avantaje sunt şi de partea familiilor. De la un sentiment de mândrie referitor la importanţa
conştientizată a fiecărei meserii şi a celor care o practică, întâmplător sau mai degrabă nu, membri
ai familiilor lor, la sentimentul de respect pentru munca celor din jur şi la aprecierea eforturilor
diferitelor categorii de „truditori” pentru ca fiecare dintre noi să beneficieze de bunuri şi de servicii
de calitate.
Consider că implicarea părinţilor în toate activităţile educative desfăşurate de şcoală este
necesară şi aduce împliniri şi copiilor şi familiei, şi şcolii. În triunghiul educaţiei, toţi suntem
importanţi, toţi suntem dependenţi unii de alţii.

969
 IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINŢII/ SERBĂRILE ŞCOLARE

PROF. DAMIAN MONICA

„LICEUL CU PROGRAM SPORTIV- BRĂILA”

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura
o anumită modificare de comportament. După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu
o pregătire pentru viață. Cred că școala trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și
de vitală pentru copil ca aceea pe care el o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de
joacă”.Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea lui în mediul familial. De cele
mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din propria experienţă de viaţă a acestora,
astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe parcursul mai multor generaţii. Împreună
cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În acest
context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o necesitate.

Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la

gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic,
profesor) ar trebui să înţeleagă că acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost
cândva de vârsta lui. Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii
decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de
propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei copilului, de a relaţiona cu ceilalţi
părinţi din grup şi de a găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o
ocazie de a cunoaşte viaţa şcolii.

 Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi

în viaţa familiilor acestora, atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare al
talentului nativ al copilului. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.

Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi.

Este indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii: jocuri, scenete,
recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii.
Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi,

Oricare ar fi aşteptările, esenţială este încrederea. Părinţii trebuie să aibă încredere în cadrele
didactice şi trebuie să le recunoască cadrelor didactice un profesionalism pe care ei nu îl au,
pedagogia fiind o adevărată meserie, nu doar o simplă ocupaţie. Parteneriatele dintre școală și
familii pot: a. ajuta profesorii în munca lor; b. perfecționa abilitățile școlare ale elevilor; c.

970
îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar; d. îmbunătăți abilitățile educaționale ale
părinților; e. dezvolta abilitățile de lideri ale părinților; f. conecta familiile cu membrii școlii.

În concluzie, pentru a putea asigura educarea copiilor în cele mai bune condiţii şi, implicit,
succesul în viaţă, e nevoie ca toţi factorii implicaţi în procesul educaţional să formeze o echipă în
care fiecare ştie ce are de făcut şi îi acordă partenerului respectul şi încrederea cuvenită.

971
 PARTENERIAT PENTRU EDUCAȚIE

Grădinița P. P. 36 Timișoara
Prof. Dan Daniela

COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm neîntrerupt
pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe sine şi lumea în
care trăieşte.
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura
o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei intervine
astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale greşită
dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile
care pot contribui la formarea părinţilor:
 Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de
învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice utilizate,
materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor.
Pentru a ne îndeplini acest obiectiv: cât mai mulţi părinţi să asiste la acest tip de activitate, este bine
să desfăşurăm proiectul pe parcursul unui an şcolar, într-o zi a săptămânii “În fiecare joi-Ziua
porţilor deschise”. Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în
acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare,
faţă de profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are
alături nu numai acasă.
 Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe părinte şi
invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în largul său.
 Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea
şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.

972
  Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
 Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au durata
de două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere, de cunoaştere
a copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se generează situaţii în care
părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru
părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi
împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului,
procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul.
 Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individuale oferă
şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute în relaţia
cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe aspecte din viaţa
copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în parte.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie gândită,
organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel încât şi
rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.

Bibliografie:

Vinţanu, N., Educaţia adulţilor. Idei pedagogice contemporane, Ed. Didactică și Pedagogică,
Bucureşti, 1998
Vrasmaş, Ecaterina, Intervenţia socio-educaţională ca sprijin pentru părinţi, Ed. Aramis
București, 2008
Agabrian, M., Milea V., Parteneriate şcoală-familie-comunitate, Ed. Institutul European, Iaşi,
2005

973
 COLABORAREA DINTRE ȘCOALĂ ȘI FAMILIE

Prof. Danciu Dorina

Liceul Tehnologic Matei Basarab Strehaia

După cum bine se ştie, familia reprezintă factorul primordial în educarea unui copil şi educaţia
începe în familie, de aceea legătura dintre gărdiniţă şi mediul familial va trebui să se
întrepătrundă.
Educaţia în familie are ca scop formarea unui om cu o dezvoltare multilateral şi
armonioasă. Părinţii sunt datori să crească copilul, să se îngrijească de sănătatea, educaţia,
învăţătură şi pregătirea profesională a acestuia. Această funcţie are ca finalitate integrarea
eficientă a individului în societate, acest lucru realizându-se prin formare dupa un anumit ideal
de personalitate.
A fi părinte în sec. XXI, într-o periodă marcată de profunde şi rapide transformări sociale,
este o misiune din ce în ce mai dificilă. Familia are nevoie de sprijin şi sustinere pentru a rezolva
problemele ridicate de creşterea generaţiilor de astăzi. Aceasta nu are întotdeauna cunoştinţe
psihopedagogice necesare educării copiilor. Educatorii profesionişti suntem noi. De aceea avem
datoria ca prin activităţile ce le desfăşurăm să pregătim familia pentru a-şi cunoaşte copilul, să o
antrenăm în procesul educaţional.
Prin activităţile de parteneriat cu părinţii, ne asigurăm un sprijin în propria activitate, o
educaţie solidă a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil şi
mediul necunoscut iniţial.
Dragostea, familia, şcoala sunt esenţe indispensabile în viaţa fiecărui om. Ca primă veriga a
sistemului educativ, familia are responsabilităţi clare şi diverse. Este foarte importantă în
educaţia din copilarie deoarece individul ia primele impresii din mediul înconjurător, din familie.
Tot din mediul familial copilul absoarbe ca un burete conduitele şi obiceiurile celor din jur.
Individul va repeta şi va imita persoanele semnificative din viaţa sa, va avea aceleaşi păreri, idei,
concepţii. Calitatea educaţiei primate în familie depinde îndeosebi de nivelul de educaţie al
părinţilor şi al familiei ce vine în contact cu copilul, în special sub aspect moral şi
comportamental.
Funcţia principal a familiei - educarea copiilor este deformată cu largi şi dramatice
consecinţe, astăzi, motivele fiind dintre cele mai diferite: lipsa timpului, situaţia financiară grea,
violenţa, lipsa de comunicare. Colacul de salvare este dragostea, care aduce cu sine comportare
adecvata şi respect. Familia este unicul loc unde omul se simte dorit, asteptat, iubit, drag şi
scump pentru fiecare membru al ei, unde persoana ar putea să se pronunţe sincer asupra
tuturor problemelor, ar putea fi înţeleasă, susţinută, încurajată, unde s-ar putea relaxa nu numai
fizic ci şi spiritual.
De la venirea în grădiniţa educatoarea întreprinde activităti de cunoaştere a copiilor şi
familiilor acestora. Studiază dosarele personale, chestionarele aplicate la început de an,
organizează colectivul de părinţi alegând comitetul de părinţi şi repartizează fiecăruia atribuţiile.
Stabileşte un program de activităţi cu familia, proiecteză întâlniri individuale şi colective,
consultaţii, activităţi extracurriculare.
Ţine legătura permanent cu părinţii prin orice mijloace, fie telefonic sau prin e-mail, prin
corespondenţa sau prin avizierele şi panourile de la clasa, accesul la portofoliul copilului
s-a dovedit a fi eficient şi multumitor pentru ambele părţi.
Participarea părinţilor la activităţile demonstrative a permis părinţilor să fie proprii
evaluator ai copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând seama de cerinţele educatoarei cât
şi a colectivului din care face parte.
Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia.
Dacă familia va fi implicate de la început în programul educative, ea va percepe corect

974
importanţa colaborarii cu grădiniţa şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în
activitatea grădiniţei va fi constientă, interesantă şi reciproc avantajoasă.
Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este copilul care treptat prin modul de comportare
va scoate în evidentă rezultatele acestui parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca parte
importantă a educaţiei sale.
Familia educă prioritar copilul, grădiniţa continuă pe coordinate noi tot ce s-a făcut şi s-a
realizat în familie.
Lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub toate aspectele, considerate pe buna dreptate,cel
mai mare dascăl!

GRADINITA pregateste copiii pentru “adaptarea scolara”, adaptare

care implica actiunea de modificare, de transformare a copilului pentru a deveni:
* “apt pentru” scoala;
* “capabil de” a face fata cerintelor instructiv-educative;
* “de a fi compatibil” sub aspectul disponibilitatilor bio-psiho-sociale;
* “in acord cu” normele si regulile pretinse de programa scolara pentru dobandirea cu
succes a “statutului” si “rolului de elev”.

CONCLUZII
* Multi parinti pretind ca isi cunosc bine copiii, dar nu stiu sa actioneze;
* Unii parinti folosesc pedeapsa corporala in aplanarea conflictelor;
* Alti parinti pun accent pe asigurarea conditiilor materiale, copiii fiind frustrati pe plan
afectiv;
* Unii parinti se bazeaza si pretind doar interventia educativa a gradinitei, necunoscand
strategii adecvate de actiune pozitiva in relatia cu copiii lor.

975
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii

Profesor pentru învăţământ primar, Dandu Angela –

Şcoala Gimazială nr 2 Bicaz-Chei, judeţul Neamţ

Motto:
„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din
intuneric, nespus de nouă si proaspătă, uluitoare.” (Eugen Ionescu)

Iarna este anotimpul cel mai aşteptat de copii. Când cade prima ninsoare, ei ştiu că sărbătorile
de iarnă se apropie. Sufletul le este plin de bucurie şi încep pregătirile... Printre acestea se numără şi
serbarea de Crăciun.

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru învăţătorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau învăţătoare. Cântând, dansând, recitând,
interpretând un rol dintr-o scenetă, şcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor
ajuta să-şi dezvolte gustul, dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la
stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.

Sărbatoarea Crăciunului este prin excelenţă sărbătoarea familiei, sărbatoare din care izvorăşte
atâta binecuvântare, atâta lumină şi căldură pentru fiecare familie. Este un timp al bucuriilor, al
păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură
sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această
sărbătoare.
Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este Colindul, care reprezintă
una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau formate din copii
care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând urări de
sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi
Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor, au
devenit mai frumoase şi au căpătat o mare varietate pe întreg teritoriul ţării. Ele degajă atmosfera de
sărbătoare şi buna dispoziţie cu care toţi românii întâmpină Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Anul
Nou. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi s-a ivit
pe cer, copiii merg din casă în casă cântând colinde şi purtând cu ei o stea. Cei care merg cu
colindul sunt răsplătiţi de gazde cu fructe (mere, nuci), colaci, prajituri, bomboane şi chiar bani.
Partea cea mai interesantă pentru copii este venirea Moşului. Acest obicei işi are originile în
culturile vestice, unde Crăciunul este de mulţi ani un prilej pentru a face schimb de cadouri. O parte
din aceste cadouri sunt atribuite personajului pe care îl numim Moş Craciun. În unele culturi se
spune că Moş Craciun ar fi proprietarul hanului în al cărui grajd s-a născut Iisus. Dându-şi seama că
a refuzat să o primească în casă pe Fecioara Maria, Craciun, căci aşa se numea bătrânul, s-a căit şi a
promis să facă în fiecare an cadouri tuturor copiilor din lume.
Foarte aşteptat de copii este si momentul în care împodobim bradul . Bradul care este veşnic
verde simbolizează viaţa, făcându-se astfel analogie cu viaţa care intră în lume o data cu Naşterea
Fiului lui Dumnezeu, căci Cel ce este Viaţa se naşte pentru ca noi să dobândim viaţa.
Datina împodobirii bradului de Craciun pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi cântecul
"O, brad frumos!". Dacă altă dată bradul era împodobit cu biscuiţi, mere şi nuci, astăzi, bradul e
împodobit cu bomboane, globuleţe, beteală, beculeţe , iar în vârful bradului se aşează steaua.

976
 În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie
să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi
de frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte,
şi atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a învăţătoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante
ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Părinţii sunt cei care, alături de învăţător, se implică în pregătirea costumelor şi acesoriilor
necesare, a decorurilor, ornarea si decorarea cu elemente specifice sărbătorilor.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere
a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Serbările aduc momente de maxima bucurie, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi,
întăresc şi fortifică sufletele viitorilor adulţi, aduc lumina în suflete,dau aripi imaginaţiei,
entuziasmului şi stimulează gândirea creatoare.

Bibliografie:

Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti, Editura Nico

977
 Grădinița, a doua familie
Prof. inv. preșcolar Daniela Budur-Hristea
Grădinița P. P. nr. 6 Botoșani

Grădiniţa este un important mediu de socializare, îi ajută pe copii să interacţioneze cu alţi

copii, dar şi cu adulţi şi le oferă acestora un mediu primitor, adecvat învăţării. Totodată, grădiniţa
oferă suport pentru valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecărui copil, pentru dezvoltarea
capacităţii de a intra în relaţie cu ceilalţi copii şi cu adulţii. De asemenea, grădiniţa sprijină copilul
în interacţiunea cu mediul, favorizează descoperirea de către fiecare copil a propriei identităţi şi îi
formează o imagine de sine pozitivă. Dar educaţia copiilor, priviţi ca cei mai tineri membri ai unei
comunităţi, este responsabilitatea întregii comunităţi. Ea este leagănul creşterii şi devenirii copiilor
ca viitori adulţi responsabili de menirea lor în folosul întregii comunităţi, motiv pentru care cel mai
important parteneriat care este necesar a fi implementat este cel dintre grădiniţă şi familie.
Activităţile desfăşurate în parteneriat cu părinţii sunt modalităţi propice pentru atingerea unor
obiective comune în ceea ce priveşte educaţia preşcolarilor, la acestea adaugându- se plăcerea de a
fi alături de colegi, activităţile desfăşurându-se într-o atmosferă de voie bună, având, pe lângă
valoarea social–educativă şi un efect reconfortant. Copilul simte nevoia să-i aibă pe părinţi alături
de el. Participarea afectivă a părinţilor la evenimentele din viaţa acestora, le oferă linişte şi
siguranţă. Părinţii oferind timpul necesar să stea de vorbă cu copilul despre: ,,cum a fost azi la
grădiniţă?” , ,,cum a fost la joacă?”, ,,ce ţi-a plăcut mai mult din ce vi s-a povestit?”, apreciind
alături de copil faptele, situaţiile ivite în cursul zilei, vor avea întotdeauna ,,evidenţa” copilului, iar
acesta, la rândul lui, va căpăta încredere şi va ţine seama de sfaturile ce i se dau. Educaţia făcută de
primii educatori – părinţii - ca şi cea a grădiniţei, se răsfrânge asupra tuturor laturilor personalităţii
copilului, în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale acestuia.
Sunt multe modalităţi de colaborare între familie şi grădiniţă: discuţii zilnice, teme
săptămânale de consiliere pentru părinţi, şedinţe şi lectorate cu părinţii, vizite la domiciliul
copiilor, serbări, lecţii-vizită, plimbări, cursuri ”Educaţi aşa!”, antrenarea părinţilor în
derularea proiectelor tematice, voluntariat din partea părinţilor în organizarea şi desfăşurarea unor
acţiuni de voluntariat. Participarea activă a părinţilor la activităţile din grădiniţă le creează
copiilor sentimente de siguranţă, înţelegere, bucurie; copilul arată ce ştie, ce poate iar părintele
este mândru de copilul său în relaţie cu ceilalţi. Aşa pot să aprecieze împreună activităţile,
faptele, evenimentele,rezultatele obţinute. Părinţii vor avea ”măsura” evoluţiei copilului său,
comportarea în colectiv.
Pentru a avea o relaţie pozitivă cu preşcolarii trebuie să ştim să le descoperim nevoile, pentru
ca legăturile ce se stabilesc între preşcolari şi adulţi să se bazeze atât pe încredere, dar mai ales
pe respectul reciproc. După cum bine se ştie familia este factorul primordial în educarea unui
copil şi educaţia începe în familie. Legătura între grădiniţă şi familie va trebui să se interpătrundă,
iar educatorul să cunoască foarte bine mediul de viaţă al copilului, pentru a putea colabora.
Parteneriatul dintre grădiniţă şi familie organizat corect, duce la o educaţie solidă, fără
pericol de eşec şcolar mai târziu. Preşcolaritatea reprezintă piatra de temelie a personalităţii în
formare a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil şi mediul
necunoscut iniţial. Parteneriatul grădiniţă – familie, acţiunile pe care aceştea le desfăşoară,
continuarea de către familie a activităţilor din grădiniţă, duc la formarea copilului pentru viaţa de
adult.
“Fiecare copil pe care îl educăm este un OM dăruit societăţii” (N. Iorga)

Bibliografie:
- Ecaterina Adina Vrasmas, Consilierea si educatia parintilor,Bucuresti,Editura „Aramis”, 2002;
- Ecaterina Adina Vrasmas, Educatia copilului prescolar, Bucuresti, Editura Pro Humanitate, 1999;

978
 PROIECT EDUCAŢIONAL
,,Colinde, colide!’’
(Serbare Şcolară – Clasa Pregătitoare A)

Coordonator proiect:
Prof. înv. primar: Galavan Daniela

Argument:
,, Colinde, colinde
E vremea colindelor! “ Mihai Eminescu

Pornind de la aceste versuri, ale marelui nostru poet Mihai Eminescu, anotimpul alb ne invită să
exploram un timp feeric, al sărbătorilor mult așteptate de întreaga lume: Crăciunul, Nașterea
Mântuitorului nostru și Anul Nou. Este vremea când bucuria ne însuflețește spiritele și mici și mari
anunțăm prin cânt Vestea Bună a Nașterii lui Isus în Bethleem.

Venirea Sa pe lume a fost anunțată de îngeri, păstori, steaua călăuzitoare și magi, dar astăzi
micii interpreți ai clasei noastre vor vesti ei înșiși acest măreț eveniment,colindând, recitând și
dramatizând scene ale Nașterii Divine.

Durata proiectului: 1 zi - 18.012.2018

Grup ţintă: elevii clasei pregătitoare, părinți
Resurse umane: elevi, cadre didactice, părinţi.

Scopul proiectului:
● Cunoașterea evenimentelor Nașterii lui Hristos;
● Dezvoltarea imaginaţiei şi a sensibilităţii artistice;

Obiectivele proiectului:
1. Să recite corect versurile;
2. Să intoneze corect şi ritmic colindele;
3. Să danseze pe ritmul unei melodii;
Strategii didactice: inductiv – semialgoritmice;
Mijloace de învăţământ: decor scenic, costume, efecte scenice, calculator, fond muzical;
Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, expunerea, descoperirea, problematizarea,
observarea spontană şi dirijată, exerciţiul, jocul de rol, munca în grup, scenografia şi regia
spectacolului, instructajul verbal şi aprecierea verbală.
Forme de organizare: frontal – individuală

979
Metode de evaluare:
- colinde şi poezii;
- activitate dedicată elevilor şi părinţilor.
Locul de desfăşurare: Sala festivă a Căminului cultural Curtici

BIBLIOGRAFIE:
www.didactic.ro
ww.krokotak.com
www.youtube.com
SCENARIUL ACTIVITĂŢII

NR. TEMA ŞI CONŢINUTUL LOCUL DATA RESPONSABIL

ACTIVITĂŢII DESFĂŞURĂRII
CRT

Progam artistic incluzând:

Deschidem cortina:
Elevii intonează colinda,,
1. Deschide ușa crestine” în Prof. înv. primar
întuneric cu luminițe
aprinse. Sala Galavan Daniela

2. Prezentarea unei Festivă 18.12.2018

dramatizari:gazdele
întâmpină colindătorii
urmează poezii şi colinde
ale copiilor.
Întâmpinarea lui Moș
3. Crăciun : dans al fulgilor de
nea interpretat de elevii
clasei pregătitoare;
Colindăm împreuna:,, O ce
4. veste minunata! “
Moș Crăciun împarte daruri
5. elevilor.
- încheierea serbării.

980
 SĂRBĂTORI FERICITE!

PROF. OARGĂ DANIELA

GRĂDINIȚA P. P. NR. 1, SÂNNICOLAU MARE, TIMIȘ

1. Dragi părinți, bine-ațivenit!

Noi pe voi mult v-am dorit
În această sală mare,
La a noastră sărbătoare.
Am dorit alături de noi să fiți
Și bine să vă simțiți,
Să trăiți a noastră bucurie
Întorși cu gândul la copilărie.

2. Când vine zâna iarnă,

Cu primii fulgi de nea
Se scutură din nori
De Sfinte Sărbători,
Povești cu îngerași
Pentru copii poznași
Povești cu Sfinți Părință
Pentru copii cuminți
Povești cu Moș Crăciun
Pentru copiii buni.

3. Ninge, ninge liniștit, să fie frumos

Când vine Hristos
Să ne aducă iar
Iubire în dar,
Bucurie în casă
În seara aleasă
Hai să cântăm,
Să ne bucurăm
De Domnul Iisus
Cel trimis de sus.

Colind: ,,Afară ninge liniștit”

Intră Moș Crăciun cu Crăciunița și păstorii

Moș Crăciun: Primiți colinda?

Colind: ,,Sus boieri, nu mai dormiți”

4.De ce sunt veseli toți acum?

E sărbătoarea de Crăciun!
E ziua în care ne-a sosit
Din cer copilul, Sfântul iubit.
Pe drum numai colindători

981
În straie de sărbători
Și pe la case din Ajun
Umblă iubitul Moș Crăciun.

Moș Crăciun cu Crăciunița:

Am venit și-n seara
Ca în tot anul negreșit
Să sărbătorin cu toții
Praznicul cel Preaslăvit.

Moșul se așează pe scaunul oferit de povestitori

Îl poftim pe Moș Crăciun să se așeze

El cu drag va povesti
Despre Nașterea Sfântă a celui care
Lumea o va mântui.

Moș Crăciun:
A fost odată un copilaș,
Născut într-o livadă,
În grajd, afară din oraș,
Și-atât era de drăgălaș,
Că mii și mii de îngerași,
S-au coborât să-l vadă
Și când era să se nască
Ieșita în țară poruncă regească,
Cu toții să meargă și să se înscrie
În cetatea unde-I a lor obârșieâ
Și din Galileea, de la Nazareth
Mergea și Maria cu Iosif cel drept
Până la Viflaem orașul vestit unde-și căutară loc de dormit
Și unde Fecioara Maria
L-a născut pe Iisus Hristos-Mesia.

Intră îngerii și danseaz, apoi se așează în jururl pruncului.

Îngerașii din dreapta:

Dulce copilaș ceresc,
Ce te naști pe lume,
Vino, noi îți dăruim
Casa cea mai bună.

Îngerașii din stânga:

Dulce copilaș ceresc,
Fiu de Maică Sfântă,
Vino, cei ce te iubesc, cu iubire îți cântă.

Colind: ,,Astăzi s-a născut Hristos”

Îngerașii:
O, ești frumos ca adevărul
Strălucitor și minunat,

982
 Ce-n limpezimea lui e veșnic,
Atotputernic și curat.

O, ești frumos ca și iubirea,

Dumnezeiescul har slăvit
Iubirea care ca și tine
E fără margini și sfârșit.

O, ești frumos cum e nădejdea,

Din jertfa inimii fierbinți,
Ce pentru o clipă fericită
Adună ani de suferinți.

O, ești frumos cum e credința

Curate și de neclintit
Mereu mai mare mai frumoasă,
Din zi în zi, din an în an.

O, ești frumos cum de frumoasă

E numai frumusețea ta
Mie sufletul pe veci Iisuse
Robit și fermecat de Ea.

Iosif: În fața Ta îmi plec ochii umezi,

Cu suflet copleșit de drag
Strălucitoarea Ta Frumusețe
Uimit m-a îngenuncheat în prag.
Și-mi uit și zbuciumul și lupta
Și-ntregul plânset dureros,
Și te privesc uimit Iisuse,
O, ești frumos, așa Frumos.

Maria cu pruncul în brațe:

Ce Nume Scump ai tu IIsuse,
Fiul sufletului meu,
Mireasma ta Dumnezeiască
Îmi umple sufletul mereu.
Nimic pe lume nu mă-ncântă
Nu mă vrăjesc și nu mă atrag
Comoara mea de veșnicie
Ești numai tu Iisuse drag.

Așează pruncul în iesle.

Crăciunița:
Îngerii au coborât
La păstorii de i-au trezit
Îndemnându-I ca să meargă
Pe Hristos și ei să-l vadă.

Îngerații: Treziți-vă păstori, vă aducem o veste bună, astăzi s-a născut Iisus Hristos. Mergeți să-l
vedeți!

983
Păstorii:
Ciudat vis am mai visat
Îndată ce m-am culcat
Să mergem la Viflaeem
Pe Mesia să-l vedem
Parcă cerul s-a deschis
Să mergem că nu e vis.

Fraților să ne grăbim
Pe Mesia să-l găsim,
Ce daruri să ne închinăm
Bucurie să aflăm..

Colind: ,,Coborât-a coborât”

Întră steaua.

Îată că și Steaua pe cer strălucește

Și din răsărituri la toți povestește:
Că aici în lume sub un cer frumos
S-a născut Domnul Iisus Hristos.

Steaua: Sunt steaua ce-a răsărit,

Pe bolta cerească
Nașterea lui Iisus Hristos
La toți să o vestească.

Colind: ,,Steaua sus răsare”

Craii:
Suntem tei magi călători
Crai ca frații iubitori
Văi, coline neumblate
Și păduri nedesfundate
Pretutindenea călcăm
De Împărat întrebăm
Din țări îndepărtate am plecat
După o stea ce s-a arătat
Pe cerul înseninat.
În Ierusalim cum am ajuns
Steaua-n nori ni s-a ascuns
Și ne-a fost a ne plimba
Prin oraș a întreba:

Unde știți că s-a născut,

Un împărat de curând?
Căci mult am călătorit
Și cu daruri am venit.

Noi steaua am zărit

și după dânsa am venit,

984
Tocmai de la Răsărit.

Vrem să mergem să-l vedem

Daruri scumpe să Îi dăm
Și lui să ne închinăm.

Povestitor: Auzind acestea Irod împărat

Pe crai îndată-i-a chemat
Întrebându-I curios
De nașterea lui Hristos
Rugându-I să-I dea de știre
Să meargă și el să se închine.

De la Irod dacă au plecat

Steaua iar s-a arătat
Din oraș dacă au ieșit
Steaua iar li s-a ivit.

Steaua: Crailor mă veți urma

Drumul eu îl voi lumina
La sălașul lui Crăciun
Unde s-a născut Domn Preabun.

Povestitor:
Și-au mers pân” ce Steaua a stat
Unde a fost Iisus culcat
În staulul oilor,
În ieslea boilor,
Ieslea îî era culcușul,
Fân și paie așternutul.
Mieii, bland spre el suflau
Și căldură îi dădeau
Iar îngerașii îi cântau.

Cei trei crai s-au închinat

Ca unui mare Împărat,
Scumpe daruri i-au adus
Și înaintea lui le-au pus
Aur, smirnă și tămâie
Precum și la carte scrie.

Craii:
Doamne, Împărate Sfinte
Aducem a noastră cinstire
Te rugăm ca să primeșști
De la noi daruri cerești..

Eu, Gaspar, îți dăruiesc Aur că ești mare Împărat!

Eu, Melchior, îți dăruiesc Smirnă că ești fără de păcat.

Eu, Baltazar, îți dăruiesc Tămâie ca uni Dumnezeu adevărat.

985
Maria: Culcă-te copilul meu,
Ce mi Te-a dat Dumnezeu
Culcă-te pe fân uscat,
De noi toți înconjurat.peștera se face casă,
Ieslea leagăn de mătasă, unde te-ai născut palat,
Fiule de Împărat.

Toți: Pace peste toți să fie

Între oamnei bucurie,
Căci de acuma s-a născut
Domnul Sfânt pe acest Pământ.

Colind: ,,Sus la poarta raiului”

Moș Crăciun: Se cuvine de Crăciun

Tot anuș să fie bun,
Cei mai mici și cei mai mari
Mai ales pruncii preșcolari
Toți acu, să ne adunăm
Să mergem să colindăm,
Pe Hristos ce s-a născut
Într-o iesle-n așternut,
Că acest Pruncuț frumos
S-a născut spre al nost folos,
Să ne scape de pieire,
Să ne aducă fericire.

Colindătorii:
Vin colindătorii
În ajunde sărbători,
Vin copiii voinicei
Cu glasuri de clopoței
Iată-I vin pocnind din bici
Cu buhai și cu tilinci
Și încep a colinda,
Pe la case a ura.
Să vă spună sănătate
Bucurie, spor la toate
Ia mânați din zurgălăi
Să se audă-n munți și văi!
Hăi! Hăi!

Colinde:
,,Bună dimineața la Moș Ajun!”
,,Am plecat să colindăm”
,,Sorcova”

Aho, aho, copii și frați

Stți puțin și nu mânați
Și cuvântu-mi ascultați:
Mâine anul se-noiește
Plugușorul se pornește

986
Și începe a ura pe la case a colinda.
Iarna-I grea omătu-I mare,
Semen bune anul are,
Semen bune de belșug
Pentru brazda de sub plug.
Ia, mai mânați din zurgălăi
Să se audă-n mult și văi.
Hăi! Hăi!

De colindat am mai colinda

Dar ne temem că vom însera

Iar acum la sfârșit

Pentru toți ne-am gândit
Să vă spunem ,,La mulți ani!”
Sănătate și mulți bani
Am mai sta și-am colinda
Dar ne e c-o însera
Pe la casa Dumneavoastră
Departe de casa noastră.

Rămâneți cu bine
Să fiți fericiți
La anul ce vine
Să ne mai primiți
La anul ce vine
Sănătoși să fiți
Rămâneți cu bine
Să fiți fericiți!

987
 Un parteneriat real în beneficiul copilului-
parteneriatul SCOALA- FAMILIE

DANIELA POPESCU, prof. inv. primar,

Scoala Gimnaziala ,,Leonardo da Vinci”, Bucuresti, sector 3

Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre
care Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din jur în
demersul său spre cunoaştere şi devenire;
Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea acelui
grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile idei
şi sentimente;
Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii
lui care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Cadrele didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa
alături de copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de
realizările lui, de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva
dintre activităţile care pot contribui la formarea părinţilor:
Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de
învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice utilizate,
materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor.
Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în acel context
educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare, faţă de
profesor, de ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are alături
nu numai acasă.
Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice.
Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea şi
refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în
viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv. Este o ocazie în care
copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic.
De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.

988
 Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au durata de
două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere, de cunoaştere a
copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se generează situaţii în care
părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru
părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi
împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului,
procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi
dorite de părinţi, pentru viitor.
Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individuale oferă şi
ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute în relaţia cu
copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe aspecte din viaţa copilului
şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în parte.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm neîntrerupt
pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe sine şi lumea în
care trăieşte.

989
 PĂRINŢII – PARTENERI ÎN EDUCAŢIE

prof. Țicală Daniela

Grădinița P. P. Nr. 53 Constanța

Orice familie trebuie să fie un garant de securitate, de protecţie fizică, afectivă, mentală şi
socială pentru toţi membrii ei, dar mai ales pentru copii. Relaţiile din sfera familiei sunt de tip
special, având la bază sentimentede dragoste şi respect reciproc. Dimensiunea afectivă este cea mai
mare forţă, dar poate deveni şi cea mai vulnerabilă latură a convieţuirii familiale. Cele mai acute
probleme educative se nasc din absenţa sau ignoranţa atenţiei părinteşti sau coroziunii afective din
familii dezorganizate, cu un nivel economic precar, cu tulburări psihice, consum de alcool, violenţa
fizică şi verbală.

Implicarea activă a părinţilor în activităţile din grădiniţă şi extracurriculare ale propriilor copii
au ca rezultat conştientizarea faptului că problemele lor sunt şi problemele altor părinţi, că este util
să discute despre situaţiile cu care se confruntă, află căi şi modalităţi de rezolvare a problemelor.
Între unii părinţi se înfiripă relaţii de încredere şi cooperare, învaţă să accepte asistenţa specializată,
să ceară ajutor atunci când au nevoie. Informaţiile primate şi abilităţile dobândite la dau încredere.

Grădiniţa este prima unitate de învăţământ cu care copilul dar şi familia intră în contact. Ea
poate oferi părinţilor o imagine obiectivă a copilului, poate sprijini şi orienta familia în educarea
copiilor.

Educatoarea trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării activităţilor zilnice, asigurării

educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale. În acelaşi timp, educatoarea nu trebuie să uite că familiile
învaţă împreună cu copiii. Copilul este un membru nou şi unic al familiei care trebuie să înveţe să-l
cunoască cu tot ce ţine de personalitatea, temperamentul şi stilul său.

Unitatea de acţiune a celor doi factori (grădiniţă şi familie) în vederea formării copiilor este
condiţionată de un mod comun de lucru şi de o bună cunoaştere reciprocă, iar începutul este dat de
cunoaşterea familiei de către educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei educativ.

Pentru ca părinții să fie parteneri în educație trebuie:

 antrenați în cunoaşterea activităţii din grădiniţă şi a cunoaşterii propriilor copii pentru

a putea aplica cele mai corecte strategii de educaţie atât în familie, cât şi în instituţia
preşcolară;
 să se implice în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi la nivelul grupelor sau a
grădiniţei, în vederea înţelegerii necesităţii frecventării grădiniţei de către copii;
 să participe la întâlniri cu specialişti din domeniul educaţiei şi terapiei în situaţii
speciale;
 să participe la întâlniri cu personalităţi publice, reprezentanţi ai comunităţii locale;
 să fie consultați în vederea: comunicării cu copiii, rolul jocului în viaţa copilului,
sănătatea copilului – darul cel mai de preţ, rolul exerciţiului fizic pentru menţinerea sănătăţii
fizice şi mentale;
 să participe la activităţi recreative desfășurate de educatoare și copii, cu diferite
ocazii;
 să se implice în acţiuni de dotare a unităţii cu mijloace de învăţământ şi utilare, în
găsirea de sponsori;

990
  să fie implicați activ în acţiuni cu caracter educativ – distractiv cu ocazia sărbătorilor
de iarnă, a Paştelui, a zilei de 1 iunie, a serbărilor de sfârșit de an;
 încurajarea părinţilor în a face propuneri menite să aducă îmbunătăţiri actului
educaţional din grădiniţă/ familie.


Bibliografie:

1. Dumitrana, Magdalena, 2000 „Copilul, familia şi grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti

2. Voiculescu, Elisabeta, 2001 „Pedagogie preşcolară”, Editura Aramis, Bucureşti
3. Popescu, Eugenia (coord.), 1995 „Pedagogie preşcolară. Didactica” E.D.P., Bucureşti

991
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Daniela Vermeșan

Școala Gimnazială Pojorâta, loc. Pojorâta, jud. Suceava

Motto: „Profesorii buni fac şcolari buni, numai mamele bune fac oameni buni” (Aime Martin)

Cuvântul educație derivă din substantivul „educatio” care înseamnă creștere, hrănire, cultivare.
Educația are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieții sociale.
Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea lui în mediul familial. De cele
mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din propria experienţă de viaţă a acestora,
astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe parcursul mai multor generaţii.
Copiii au mare nevoie de părinţi, fără să-şi dea seama de acest lucru. Personalitatea lor fragedă
poate fi modelată discret, cu mult tact şi mai ales cu argumentele cele mai raţionale de care
dispunem. Orice amestec brutal în sufletul copilului, îi creează resentimente şi-l îndepărtează de
părinţi sau de educator. Noi, cadrele didactice, nu putem rămâne indiferenţi la dramele copiilor cu
părinţi excentrici sau conservatori, părinţi ,,de duminică” ,părinţi ,,de concediu” sau dimpotrivă,
părinţi care trudesc, se luptă cu greutăţile vieţii să-şi educe copiii, părinţi educaţi sau părinţi care
încearcă să se autoeduce.
Familia trebuie să înţeleagă importanţa rolului său în educaţia şi viitorul copiilor, necesitatea
unei implicări active în relaţia cu programele, activităţile şcolare.
Multe familii consideră şcoala singura responsabilă de educaţia şi viitorul copiilor. Dacă ceva
nu merge în dezvoltarea şi educatia copilului, profesorii/învăţătorii/educatorii sunt singurii
responsabili pentru acest impas neplăcut.
Consider că este recomandată menţinerea vie şi întărirea relaţiei părinţi - şcoală prin implicarea
părinților sau a bunicilor în activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii, dar
organizate de aceasta. Cadrele didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei
oportunităţi de a participa alături de copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura
alături şi cu copilul de realizările lui, de a-l vedea cum relaționează cu colegii sau cu profesorii.
Astfel, părinții pot fi invitați să participe la lecții pentru a-i putea observa comportamentul și
atitudinea față de propria învățare, pot participa alături de cadrele didactice la diferite vizite,
excursii sau drumeții, așa observându-l în medii diferite, luând contact cu persoane diferite, pot fi
prezenți la serbările școlare care evidențiază talentele și aptitudinile copiilor, modul în care
cooperează cu colegii și profesorii. De asemenea, părinții pot fi invitați la orele de dirigenție pentru
a-și prezenta profesia, ajutându-i astfel pe copii să-și dea seama mai bine ce traseu educațional ar
putea urma sau la activitățile din cadrul săptămânii Școala Altfel când s-ar putea organiza diferite
ateliere în cadrul cărora părinții, copiii și profesorii să realizeze împreună ornamente, felicitări,
afișe, pliante pe diferite teme.
Activitățile educative în parteneriat cu părinții reprezintă o ocazie în care profesorul îl poate
cunoaşte mai bine pe părinte şi invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe
părinte să se simtă în largul său.
Implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive pentru elevi,
iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii în viața
copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
Bibliografie:
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern”,
2005

992
 MOMENTE UMORISTICE CU CLOWNI
- O ALTFEL DE SERBARE DE CRĂCIUN-

autor: DASCĂLU MARIA RAMONA

Grădinița nr. 62

”Umorul este o forță! Nimic nu unește oamenii mai bine ca râsul!” (Lev Tolstoi)
Serbare de Crăciun desfășurată la grupa mare, după o idee preluată de la actrița Teatrului Masca
- Ana Maria Pâslaru și îmbogățită din materiale preluate
din spațiul on-line din marile spectacole de circ.
Serbarea se desfășoară asemeni unui spectacol de circ,
în sala de grupă - copiii stau lângă brad și îl așteaptă e Moș
Crăciun care întârzie să apară. Pentru că așteptarea îi
plictisește încep să se joace.
Programul are două părți: joaca de-a clownii și
întânirea cu Moș Crăciun, moment în care copiii, alături de
părinți interpretează lângă brad, colinde.
Joaca de-a clownii se realizează în șase acte, momente artistice distincte, interpretate de grupuri
mici de copii: Salutul, Florile și Luna, Scaunul, Dirijorul, La doctor, Suntem lipiți. Începutul și
sfârșitul fiecărui act sunt marcate de acțiuni comune: un scurt dans la intrarea/ ieșirea clownilor și o
rotire în perechi, o îmbrățișare și plecăciune în fața publicului. Fiecare moment a fost însoțit de o
melodie caracteristică. Copiii intră în scenă mergând ca soldatii, în ritmul impus de melodie; se
așaza în linie; se apleacă primul, apoi al doilea și tot așa, până la ultimul; se apleacă toți în fața
publicului; formează două semicercuri; câte o pereche se învartește în mijloc și se întoarce la locul
ei; un copil aleargă spre spectatori, suflă în goarnă, râde de ei; se iau de mâini, formează o linie și
fac plecaciuni pe rșnd si toti o dată. Se așază apoi pe scăunele.

SALUTUL - LUCA + SILVIU, se iau de mână, vin în față, fac plecăciunea;

• LUCA: Salut, Silviu!! Ridică mâna
• SILVIU: Salut, Luca! Dau mâna încet, o mișcă de 3 ori și se dau cap în
cap, cad, apoi se vaită; Luca îl aleargă pe Silviu 3 ture. Se opresc. Dau mâna.
ATENȚIE! ridică degetul amândoi. Merg să aducă pălăriile, le învârtesc pe
deget de 3 ori, Pa-bam! Aruncă pălăriile de la unul la altul. Se îmbrațișează, se
iau de mână, fac plecăciune și pleacă.

FLOAREA ȘI LUNA - ALIZEE+ ALEX se iau de

mână, vin în față, fac plecaciunea. Alizee își mângâie
codițele, Alex vrea să îi sărute obrazul, ea refuză și
merge spre stânga ei. Alex se gândește….ia o bomboană,
i-o daruiește. Ea se uită la el, se bucură, apoi așaza
bomboana în sân. Refuza incă o dată sărutul lui Alex.
Alex se gândește….ia un buchet de flori, i-l dăruiește. Ea
se uită la el, îl miroase, se bucură, apoi îl așaza în sân.
Alex ia de data asta o praștie și nimerește Luna. Luna cade din cer. I-o da lui
Alizee, ea o ia, se bucură și merge la Alex să îl îmbrațișeze. Se îmbrațisează,
se iau de mână, fac plecăciune și pleacă.
SCAUNUL - ADINA și SOFIA iau scaunul și îl aduc în față. Adina
dorește să se așeze. Dar Sofia vine în fuga și se așeaza și ea, astfel încât stau
amândouă pe același scaun. SOFIA: Te rog! O invită să se așeze. ADINA:
Te rog! și arată spre scaun ca ea să se așeze. Se roagă una pe cealaltă să ia loc, până când se așează

993
amândouă. Adina se așează pe scaun, iar Sofia se așează în poala ei. Adina cade. Se ridică
amandouă, Sofia se bucură, iar Adina e suparată și bate din picior. SOFIA: Te rog! ADINA: No,
no, no! SOFIA: Te rog! ADINA: No, no, no! Se gândește cu mâna la barbă. Întreabă publicul: Voi
ce părere aveti? Să mă așez sau nu? SOFIA: Te rog! SOFIA: Trage de scaun și Adina cade. Sofia
râde, iar Adina aleargă dupa ea să o prindă. Se îmbrațișează, iau de mâna, se duc la public, fac o
plecăciune.

SUNTEM LIPIȚI - ALEX il ia pe NICHOLAS de mână și vin în față; NICHOLAS: La

revedere, Alex! ALEX R.: La revedere, Nicholas! Dau mâna și rămân lipiți. Alex R.+ Nicholas:
Suntem lipiti! Și plâng.NICHOLAS: Am o idee! Karate! Si lovește mâna lui
Alex R. Alex R plânge. NICHOLAS: Imi pare rău! ALEX R: Am si eu o
idee! Si muscă mana lui Nicholas. Nicholas: Aaaaa! M- a muâcat! Si
plange. Alex RADU: Imi pare rau! Se uită amândoi la public. Alex R +
Nicholas: Suntem lipiti! Si plâng. IANIS: Eu plec! La revedere! Craciun
fericit! Se impiedică și cade, începe sa plângă. Alex si Nicholas se
dezlipesc. Se ridica si il ridica si pe Ianis. Ne pare rău! Constată că s-au
lipit toti trei. Cineva sa ne ajute! Și vin câte 2 din cei de pe scaun să-i ajute
să se dezlipească. Așa rămân toti lipiți.
Moș Crăciun și magia lui reușesc să dezlipească toți copiii, care merg
către părinți și se așează toți, împreună pe covor și încep să colinde.
Copiii primesc daruri, părinții sunt veseli și toți pleacă acasă foarte
fericiți.

Serbarea de Crăciun poate fi si foarte veselă, poate fi și un mic specacol de circ. Esența ei este
aceeași - aduce împreună copii, educatoare și părinți pentru a petrece împreună momente frumoase,
demne de așezat la loc de cinste în albumul de amintiri.

994
 Rolul profesorului - mentor în formarea elevilor de succes

Prof. Dascălu Mihaela

Colegiul National “Carol I”, Mun. Craiova, Jud. Dolj

Profesorii pasionați de meseria lor şi capabili ajung la catedră cu dorinţa nu doar de a avea un
raport unidirecţional cu elevii, sub aspectul comunicării didactice. Profesorii nu doresc doar să
transmită anumite informaţii, ei nu se preocupă doar de receptarea de către elevi a informaţiilor
transmise, ci şi de dimensiunea afectivă şi spirituală a vieţii elevilor, de dezvoltarea psiho-
emoţională a copilului, devenind adevărați mentori pentru elevii cu care lucrează
Mentorul nu se rezumă la a da indicații elevilor, ce și cum să invețe, ci este și un antrenor care
prin intrebări analitice, stimulând gândirea elevilor să creeze premise pentru ca aceștia să ajungă la
o ințelegere mai bună a problemelor. Ca atare organizarea invățării presupune găsirea metodelor
celor mai adecvate, construirea secvențelor instructive bazate pe logica obiectivă a disciplinei,
trezirea intereselor elevilor, stimularea performanțelor, crearea unei atmosfere prielnice studiului,
dozarea dificultăților pentru a putea dezvolta strategii de rezolvare a problemelor. Astfel, procesul
de învățare devine unul de descoperire a sinelui și a lumii înconjurătoare, de comunicare și
relaționare cu profesorul și colegii, de dezvoltare socială și culturală.
Funcția de educator, fundamentală pentru activitatea de mentorat, este dependentă de concepția
ce stă la baza semnificației care se acordă școlii si organizării ei. Această funcție exclude
autoritarismul și dirijismul, etichetarea represivă și manipularea elevilor, tendința de a le induce un
comportament adaptativ si conformist. Utilizarea nedozată a prerogativelor pe care le oferă poziția
cadrului didactic în clasa se poate solda cu rezultate negative precum lipsa de receptivitate a
elevilor, comunicarea unilaterală, dezinteres pentru informația transmisă.
În activitatea mea de cadru didactic, am încercat constant să evoluez de la profesorul -
transmițător de informații la profesorul-mentor, la profesorul-resursă pentru elevii mei cărora am
încercat să le insuflu pasiunea pentru studierea limbii engleze, pentru dezvoltarea abilităților și
competențelor lor. Esențiale în acest demers sunt metodele de predare și evaluare utilizate la clasă;
acestea trebuie să fie mereu centrate pe elev, pe aptitudinile sale și nivelul său de cunoștințe, dar să
fie și în concordanță cu universul său de preocupări. Activitățile de lucru pe echipe, jocurile de rol,
cântecele și proiectele de grup stimulează creativitatea elevilor și îi provoacă să fie mai buni cu
fiecare zi, de aceea le utilizez constant pe parcursul orelor mele de curs. În cadrul acestor activități
nu acționez doar ca supraveghetor și evaluator, ci încerc să sprijin cât mai mult elevii, prin indicații
și informații, și uneori prin asocierea cu aceștia în cadrul echipelor de lucru, ceea ce le oferă
încredere și le sporește entuziasmul.
A educa și a instrui înseamnă pentru mine, în încercarea de a deveni un adevărat profesor-
mentor, folosirea unor metode care să formeze atenția elevilor pentru munca independentă, să
dezvolte virtuți sociale, să întarească încrederea elevilor în propria valoare. Consider că înainte de a
transmite valori cognitive, cadrul didactic transmite valori morale, prin sublinierea importanței
semnificației unor sentimente precum cel de satisfactie a reușitei, a respectului față de realizări.
Funcția didactică a mentorului se exprimă prin îndeplinirea statutului de model, partener, sfătuitor.
Crearea unei atmosfere de încredere în clasă, încurajarea succeselor fiecărui elev contribuie la
realizarea acestei funcții.
Rolul meu ca profesor-mentor nu se regăsește numai în cadrul activității de la clasă, ci și în
cadrul activităților și proiectelor extrașcolare prin intermediul cărora încerc să dezvolt spiritul civic
al copiilor, să îi determin să conștientizeze importanța rolului lor în societate și a faptului că
solidaritatea trebuie să stea la baza acțiunilor noastre ca elevi și cetățeni. Un astfel de proiect de
volunariat a fost desfășurat pe parcursul anului școlar 2013-2014 de către clubul de elevi ”Mânuțele
dibace”, format din elevi ai claselor V-VIII, cu sprijinul organizației non-guvernamentale World
Vision și cu sprijinul cadrelor didactice de la școala la care îmi desfășor activitatea. În cadrul
proiectului elevii s-au întâlnit săptămânal pentru a participa la atelierul de confecționare de obiecte

995
hand-made, de la bijuterii la felicitări sau mărțișoare, obiecte care au fost expuse în timpul
activităților extracurriculare și pe care ceilalți elevi le-au achiziționat oferind în schimb rechizite,
hăinuțe, jucării. Acestea din urmă au fost donate de către membrii clubului elevilor cu posibilități
materiale reduse și care au nevoie de sprijinul nostru pentru a-și duce la capăt studiile și a avea un
viitor mai bun.
Coordonarea elevilor a necesitat folosirea abilităților mele în calitate de profesor-mentor
întrucât lucrul cu elevii în cadrul unui astfel de proiect necesită o bună comunicare atât cu elevii, cât
și cu membrii comunității locale. Astfel, profesorul joacă și un rol de motivator deoarece elevii
participă voluntar la activități, iar recompensa pe care o primesc este una de ordin sufletesc, dincolo
de notele din catalog sau diplomele obținute la concursuri. În acest demers am încercat să încurajez
și să ghidez constant elevii, în același timp acordând atenție solicitărilor și nevoilor lor, menținând o
relație de comunicare cât mai deschisă, dar și disciplina necesară pentru a duce sarcinile de lucru la
capăt.
Un alt aspect foarte important în activitatea unui profesor-mentor este și capacitatea acestuia de
a gestiona conflictele care apar în mod inerent între elevii participanți la o activitate. Un bun mentor
trebuie să fie capabil să aplaneze conflictele, să fie imparțial în discutarea acestora și mereu deschis
către negociere cu elevii, determinându-i să respecte regulile fără a le impune deoarece situațiile
conflictuale pot apărea în timpul orelor de curs atunci când elevii lucrează în echipe sau în timpul
activităților extrașcolare. De asemenea, consider că un profesor care are și calitatea de diriginte
trebuie să îndeplinească rolul de mentor pentru a menține coeziunea colectivului de elevi care i-a
fost încredințat.
Am convingerea că, alături de familie, şcoala este principalul izvor de cultură şi factor de
civilizaţie în care se desăvârşeşte formarea omului ca persoană capabilă de relaţii şi responsabilităţi
sociale. Prin pregătirea sa teoretică asociată cu calităţile personale, profesorul-mentor realizează un
contact pozitiv cu elevii în vederea desfășurării cu succes a procesului instructiv-educativ.

Bibliografie selectivă:

1. Agabrian, M. şi Millea, V. (2005), Parteneriate şcoală-familie-comunitate, ed. Institutul

European, Iaşi
2. Bulzan Carmen (2008), Psihologie organizaţională şi managerială, Editura Universitaria,
Craiova;
3. Constantin, Stoica Ana (2004), Creativitatea pentru elevi şi studenţi, ed. Institutul European,
Iaşi
4. Constantinescu, D. (2004), Managementul resurselor umane, ed. Bren, Bucureşti

996
 AM PORNIT CU PLUGUȘORUL

PROF. ÎNV. PRIMAR DAVID ALINA NATALIA

PROF. ÎNV. PRIMAR MIHU IONELA MARIA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ DAVID PRODAN SĂLIȘTEA
JUDEȚUL ALBA

Mâine anul se-nnoiește

Plugușorul se pornește
Și începem a ura
Pe la case-a colinda.
Aho, aho, părinți și frați
Stați puțin și ne-ascultați
C-am pornit cu plugușorul
Să-l audă-ntreg poporul
La această sărbătoare
Să vă facem o urare:
La mulți ani și la mai mare!
Ninge, ninge ca-n poveste
Grâul de sub brazdă crește,
Iară pomii din grădină
Poartă ramuri de lumină.
Și cum cade nea bogată
Ziua toată, noaptea toată
Semne de belșug se-arată.
Haideți copii și mânați
Și cu dragoste urați
Plugușorul năzdrăvan
Ce vestește noul an!
Mânați măi: hăi, hăi!
Peste strămoșescul lut
Multă vreme a trecut,
Multe vânturi au bătut.
Dar văleat după văleat,
Plugușorul l-am păstrat.
După cum păstrăm, știți bine
Graiul ce din veac ne vine,
Hora, doina strămoșească
Și balada haiducească.
Straiul însorit cu flori,
Seara-n clăci și șezători,
Basmele cu feți frumoși
Plăsmuite de strămoși.
Faptele de vitejie
Pildă nouă să ne fie.
Trageți roată măi flăcăi,
Sunați măi: hăi, hăi!
Iarna-i grea, omătul mare
Semne bune anul are.
Cu spicul cât vrabia

997
Unduid ca trestia,
Se-arată semne, bădie
De belșug și bucurie,
Pentru omul muncitor,
Pentru întregul popor.
Ia plezniți din bice măi
Și sunați din zurgălăi: hăi, hăi.
Anul nou care răsare
Să vină cu zestre mare,
Să vină cu sănătate,
Și cu case-mbelșugate.
Câte paie sunt pe casă
Atâția galbeni pe masă.
Câte pietre la fântână
Atâtea oale cu smântână.
Vouă, frații noștri mari
Ce sunteți și buni școlari,
Prin orașe și prin sate
Spor la muncă și la carte.
Anul care-acuma vine
Să v-aducă numai bine.
Să vină cu note mari
În carnete de școlari,
Note bune câte stele,
Cât văzduh cu rândunele,
Câte picături de rouă,
Pe fire de iarbă nouă.
Colindăm cu plug cu flori
Bunilor învățători
Pentru că ne dau povață
Dascălilor ce ne-nvață,
Să le fie casa plină
De belșug și de lumină.
Să aibă-n casă de toate:
Bucurie, sănătate.
Ia mânați că suntem mulți
Să se-audă peste munți: hăi, hăi!
Faceți să răsune-n văi
Clinchete de zurgălăi.
Multă, multă sănătate,
Care pline cu bucate.
Să trăiți, să înfloriți,
În noul an voioși să fiți.
Plugușorul cel semeț
Cu fetițe și băieți,
Copii harnici și cuminți
Le urează la părinți:
Să le fie viața plină
De belșug și de lumină.
Să le fie casa casă
Cu pâine, colaci pe masă.
Ia mai mânați măi flăcăi,

998
Și sunați din zurgălăi
Să se-audă peste văi.

La anul și la mulți ani!

999
 PARTENERIATUL ŞCOALĂ-FAMILIE

Prof. psihopedagogie specială David Anamaria Corina

Şcoala Gimnazială Specială nr 2-
C. P. C. T. S. ,,Corabia” Bucureşti

Principalul mijloc de formare şi perfecţionare a forţei de muncă, ale educaţiei şi civilizaţiei îl

reprezintă dreptul la învăţătură, drept recunosscut în special minorilor, şi constituie în România o
prioritate naţională.

Copiii au nevoie de educaţie pentru a se putea integra în societatea actuală, care este în continuă
schimbare.

Alături de şcoală, rolul cel mai important îl are familia, astfel, mediul în care copilul creşte are o
importanţă deosebită asupra dezvoltării sale psihice.

Colaborarea şcoală familie reprezintă un factor principal în educaţia copilului, indiferent de

vârstă. Părinţii au dreptul de a participa activ la viaţa şcolii prin prezenţa acestora în consiliul de
administraţie şi sunt implicaţi în elaborarea ofertei educaţionale a unităţii de învăţământ prin aportul
adus de aceştia în elaborarea programelor opţionale şi în stabilirea curriculumui la decizia şcolii.

Pentru ca parteneriatul părinte şcoală să fie profitabil şi activităţile educative desfăşurate să-şi
atingă obiectivele este recomandat ca părinţii să aibă o atitudine pozitivă faţă de procesul de
învăţământ, să recomande copiilor şcoala ca fiind un loc în care ei pot învăţa lucruri noi, să aibă o
relaţie bazatăp pe încredere faţă de cadrul didactic de la clasă, oferind informaţii despre copil şi
cerând sfatul profesorilor pentru a continua acasă munca desfăşurată la clasă, să cunoască
programul şcolii, să participe la serbările desfăşurate de-a lungul anilor, oferindu-se voluntari prin
implicarea în activităţi, participând alături de copii în cadrul diverselor parteneriate desfăşurate la
nivelul şcolii, să discute în permanenţă cu copilul despre ceea ce se întâmplă în şcoală, să creeze
acasă un cadru bun pentru educaţie.

Părinţii au influenţă puternică asupra dezvoltării copilului, de aceea aceştia trebuie să reprezinte
modele demne de urmat, să educe cinstea, sinceritatea, demnitatea, spiritul de echipă adevărul şi
dreptatea.

La vârsta şcolară, dezvoltarea fizică şi psihică a copilului depinde în mare măsură de cadrele
didactice, dar mai ales de părinţi, de aceea este nevoie de un parteneriat educaţional în favoarea
dezvoltării armonioase a copilului.

Modalităţile de colaborare şcoală părinte sunt diverse precum: discuţii zilnice , şedinţele de
consiliere cu părinţii desfăşurate săptămânal, lectoratele cu părinţii, vizitele la domiciliul copiilor,
serbări, activităţi şcolare şi extraşcolare.

Participarea părinţilor la activităţile desfăşurate în şcoală şi în afara ei, alături de copii generează
acestora sentimente de siguranţă şi încredere.

Şcoala este partenerul educativ al familiei.

1000
 IMPORTANȚA PĂSTRĂRII ȘI TRANSMITERII
OBICEIURILOR ȘI TRADIȚIILOR ROMÂNEȘTI

PROF.: DAVID ANCA

O zonă cu bogate tradiții culturale care așteaptă să fie descoperite, valorificate și consemnate,
arealul Țării Crișului Repede oferă, în fiecare an, obiceiuri și datini pe care le promovează în special
copiii. Meritul cadrelor didactice care se ocupă de cercetarea și valorificarea acestor tradiții este de
apreciat, întrucât promovează activități de voluntariat și pentru că atrage în realizarea proiectelor
culturale.

Scopul vizat este cunoașterea particularităților folclorului zonal, regional și național, stimularea
interesului pentru cercetarea fenomenului cultural și valorificarea tezaurului folcloric, element
definitoriu al identității românești.

Ca și în alte domenii, grădinița are un rol deosebit în promovarea tradițiilor. Modalitățile prin
care acestea contribuie la păstrarea obiceiurilor și tradițiilor comunităților locale sunt diverse: totul
depinde de disponibilitatea și priceperea celor care îi îndrumă. Acestea pot fi șezători , dansuri
populare, Buhaiul, Polca, interpretări vocale, scenete, Viflaimul, conlinde precum ”Florile
dalbe”,”Veste ne aduc”, dansuri de pe Valea Roșie, obiceiuri de nuntă ”Cerutul miresei”.

Chiar dacă aceste informații par de domeniul trecutului, mai mult sau mai puțin depărtat, nu
înseamnă că în anumite creații, datini, credințe, gesture și ritmuri s-au pierdut pentru totdeauna. Ele
mai răzbat uneori din memoria pasivă a datelor, ba chiar sunt retrăite și astăzi, poate nu cu
semnificația și funcția lor și nici cu aderența colectivă de altădată.

În acest scop pot depunde mărturie cei care viețuiesc încă în satele românești de munte.
Tradițiile, obiceiurile, portul și folclorul sunt comori inestimabile ce definesc un popor, făcându-l
unic, prețios în ciuda scurgerii timpului.

Dascălii au datoria de a promova toate acestea, de a susține și promova dansul și cântecele

populare, de a păstra autenticitatea folclorului românesc și de a încuraja tinerii spre purtarea
costumelor populare.

Tradițiilor românilor sunt diferite de la o zonă la alta, după cum spunea vorba ”câte bordee,
atâtea obicee”, însă tocmai acest fapt ne face mai atrăgători, mai originali. Poporul român a fost
dintotdeauna un popor credincios, ortodox, iar majoritatea tradițiilor și obiceiurilor relaționează cu
sărbătorile religioase.

Tradițiilor românilor sunt adevărate comori, ce nu trebuie uitate, părăsite și nici schimbate cu
alte obiceiuri din alte țări. Ele sunt ale noastre, ne caracterizează ca popor, ne definesc și prin ele ne
simțim mai bogați, mai aleși, mai mândri.

1001
 PIȚĂRĂII LA RĂCHITA

prof. David Elena,

Liceul Teoretic „Traian Vuia” Făget, Jud. Timiș

Apropierea sărbătorilor de iarnă este un minunat prilej de bucurie și contemplare. Sărbătorile de

iarnă și obiceiurile specifice acestei perioade sunt așteptate cu o mare nerăbdare, mai ales de către
copii.
Seara în care pregătirile pentru „pițărăi” sunt finalizate este seara premergătoare Ajunului de
Crăciun. Fiecare gospodar, care se respectă, are pregătite bunătățile ce-o să bucure inima
„pițărăilor” (copiii care umblă în colindat în dimineața de Ajun, în satele zonei Făgetului poartă
numele generic de „pițărăi” – n.n.) în dimineața de Ajun. Merele, nucile și colacii stau în sac și
așteaptă mâinile calde și nerăbdătoare să le primească.
Somnul nu se lipește de genele micuților. De cu seară ei își pregătesc srăicuțele, mănușile și
fularul, dar bineînțeles că nu au uitat pocnitorile și feșciloniul (o coadă de mătură, la capătul căreia
sunt legate cu sârmă cârpe îmbibate în benzină, motorină sau petrol și care urmează să fie aprinse în
dimineața de Ajun), accesorii importante în aceste împrejurări deosebit de fericite. După lungi
așteptări, a sosit, în sfârșit, ziua în care nerăbdarea și bucuria își află împlinirea în sufletul fiecăruia
dintre noi. Copiii pornesc cu noaptea-n cap și se strâng în capătul satului. Satul Răchita este împărțit
în două: Partea cu Biserica și partea „de peste pod” (partea cu gara), fiecare având denumirea sa.
Pițărăii care locuiesc în partea cu gara se adună în apropierea câmpului, la casa lui Dajăc, unde
sunt lăsați să se încălzească puțin și sunt serviți cu puțină țuică „să le vină graiu”. Cei care locuiesc
în partea cu Biserica se adună în capătul satului, la moară.
La plecarea de acasă, fiecare copil își aprinde feșciloniul. În drum spre locul de unde se încep
„pițărăii” copiii trezesc gazdele prin strigături specifice:
”Scoală gazdă nu durmi,
Că cie mâncă purișii!
Amin!”
Odată ajunși la locul cu pricina, pițărăii își aruncă feșciloanile în focul făcut de gazdă și de cei
care au sosit primii. Gazda din capătul satului (cea care aprinde focul) are o strigătură specifică:
„Amin! Pa cămin la Dumaschin,
Dă-nie un păhar cu vin;
Bagă mâța neagră-n sac...
Ieș, gazdă, dă-nie colac,
Dă-nie nuși,
Că-s mai dulși;
Dă-nie alunie,
Că-s mai bunie;
Dă-nie mere,
Că-s mai grele...”
Odată cu ivirea zorilor, se deschid porțile casei gazdei, unde se adună toți cei sosiți la joc. Aici,
gazda îi sfințește, aruncând cu grâu peste ei și spunându-le să crească mari și sănătoși și la anul să
mai poftească pe la ea, să-i colinde și să-i ureze.
Pițărăii pornesc în cete, emanând în jur tinerețe și optimism. În satul Răchita nu numai copiii
merg în pițărăi, merg și părinții acestora și chiar și bunicii acelora care sunt prea mici pentru a
merge singuri. Există și o strigătură adresată bunicilor, care, deși au vârstă înaintată, nu-și mai încap
în piele de bucurie că merg și ei în pițărăi:
„Bună dimineața lu Ajun,
Da-i mai bună-a lu Creșiun,
Că-i cu miei
Și cu purșei

1002
 Fujie baba după ei;
Baba-i oarbă și nu vegie,
Pân tăcie gropili căgie...”
Nu numai bunicile au o strigătură dedicată lor, ci și bunicii strigă și chiuie, în funcție de ceea ce
le dorește sufletul:
„Omenie, pa răchie...”
Zgârciții nu scapă nici ei fără vreo două versuri , făcute de pițărăi, așa încât aceștia să devină
mai darnici:
Șinie nu ne dă colac
Înseamnă că îi sărac...”
Pițărăii au pentru fiecare gazdă o strigătură anume, în funcție de porecla acestuia în sat, după
cum urmează:
„La Jivan, pa burlan. Amin!”

„La Arișiu, pa tălpoanie

Șăgie mâni-o unguroanie. Amin!”

„La Cheșăl, pa purișiel. Amin!”

„La Zgârșiel, pa surșiel. Amin!”

După ce strigă cât îi ține gura „Amin!” și celelalte versuri, multe dintre acestea având un
caracter moralnic și justițiar, asemănându-se, din acest punct de vedere, cu unele dintre replicile
obiceiului numit Strigarea peste sat, practicat încă în unele sate ale zonei, pițărăii primesc de la
gazde nu numai pițărăi (colacii aceia foarte gustoși, făcuți anume pentru această sărbătoare), dar și
mere, nuci și alte bunătăți. Mergând așa, din casă-n casă, pițărăii colindă tot satul. Copiii duc cu
greu străicuțele cu bunătați, pe care le-au primit pe merit. Deși sunt bucuroși de cele ce au adunat, o
urmă de regret se vede pe fața lor. Sigur le pare rău că această sărbătoare minunată (care aduce un
zâmbet atât pe fața copiilor, cât și pe fața adulților, care-și amintesc cu nostalgie de anii copilăriei) a
trecut, dar nu-i nimic, la anu vom merge iarăși, și-n plus, mâine vine Moș Crăciun!...
Și casa preotului este colindată de pițărăi și aceștia primesc binecuvântarea lui.
Să ne veselim întru mulți ani!

Bibliografie:

1. Căliman, Ion, Consemnări folclorice și culturale, Editura Nagard, Lugoj 2011;

2. Cercetare pe teren.

1003
 Activitate extracurriculară
Sfânta seară de Crăciun ...
Legănelul lui Iisus

Sighișoara, Jud. Mureș

Școala Gimnazială Aurel Mosora
Clasa a V-a A
Prof. coodonator, Dăian Bianca

Personajele:-gazdele(mama,tata, copiii)
-copiii colindători, copiii cu sorcova şi cu pluguşorul
- păstorii, magii,
- prezentatorul
În faţa cortinei apar cei doi prezentatori
Prezentator 1.:Din cer ninge liniştit, peste case, pomi şi crânguri.
Iată, fulgii ne-au şoptit, ca să nu mai stăm pe gânduri.
Ne-am gândit să-mpodobim cât mai vesel sala noastră.
Să vedeţi cât vă iubim, poftiţi la serbarea noastră!
Pentru că vine Crăciunul, să mergem cu Moş Ajunul,
Să cântăm cu veselie, să dansăm cine-o să ştie,
Să spunem şi-o poezie.
Prezentator 2.: Şi dacă o să vă placă, noi vă invităm la joacă
Să glumim, să râdem tare, că Moşul, la fiecare
Ne va oferi în dar tot ce are-n buzunar
Şi în sacul lui cel mare , chiar aici, chiar la serbare.
Scena reprezintă interiorul unei case ţărăneşti împodobită cu ştergare, farfurii şi ulcioare,perne şi
cuverturi ţesute la război. Tata, mama şi cei patru copii îmbrăcaţi în costume populare sunt gazdele
şi sunt aşezaţi pe scăunele în jurul mesei împodobită de sărbătoare.Mama povesteşte despre
sărbătoarea naşterii Lui Hristos. Toţi colindă:

Colindă:Afară ninge liniştit şi-n sobă arde focul

Iar noi pe lângă mama stând, demult uitarăm jocul.
De noapte patul e făcut, dar cine să se culce,
Când mama spune de Iisus cu glasul rar şi dulce.
Cum s-a născut Iisus în frig în ieslea cea săracă
Şi boii peste el suflau , căldură ca să-i facă.
Şi cum veneau la ieslea Lui,păstorii de la stână
Şi îngerii cântau în cor cu flori de crin în mână.
(La uşă sunt copiii colindători, îmbrăcaţi în port popular, care au trăistuţe pentru mere şi nuci şi
„ciocane” pentru colăcei .”Ciocanele” sunt nişte bastoane din lemn de alun care au în partea de jos o
roată de lemn care nu lasă colăceii să cadă jos .Copiii strigă:
-Lăsaţi Crăciunu-n casă?
Gazdele îi intâmpină la uşă si spun: -Lăsa de-i colinda.
Copiii intră în casă colindând, iar gazdele împart mere, nuci, colăcei şi cozonac.
Copiii colindă: Sculaţi gazde nu dormiţi, vremea e să vă treziţi.
Casa să vi-o aranjaţi, flori de măr
Masa să vi-o încărcaţi, flori de măr.

1004
 Noi umblăm a colinda, pe la casa altuia.
Şi mai multe vom ura, flori de măr,
Un cocuţ dacă ni-ţi da, flori de măr.
Şi la anul vom veni, numai dacă ni-ţi pofti.
Să trăiţi , să înfloriţi, flori de măr
Întru mulţi ani fericiţi, flori de măr.
Copiii colindători urează gazdelor:-Câte pene pe cocoşi, atâţia copii frumoşi.
-Câte pene pe găină, atâtea oale cu smântână.
-Câţi cărbuni în vatră, atâţia boi în poiată.
-Să fii gazdă sănătoasă c-ai plătit colinda noastră.
„Mama”- Sara Crăciunului nost, mare bucurie o fost.
Şi-o fost bucurie mare de aşa mare mirare.
Şi-o fost bucurie-n lume de aşa mare minune.
Iosif cu Sfânta Marie pleacă în călătorie,
Umblă-n sus şi umblă-n jos ,se roagă de toţi frumos.
Să îi lase să se culce, noaptea-n stradă să n-apuce.
„Tata”: -Dar oamenii din cetate, i-au răspuns cu răutate.
Du-te, du-te şi ne lasă, că n-ai loc la noi în casă.
Atuncia Sfânta Fecioară iese din oraş afară
Şi se duce la săraci într-un grajd cu două vaci
Şi acolo pe fân , jos, s-a născut Domnul Hristos.
În iesle pe fân uscat se naşte-al lumii Împărat.
Colindă: Pe strada din Viflaim mergea Maica cu Iosif.-Isus s-a născut în seara de Crăciun
Când din Viflaim să iasă se opriră la o casă.- Isus...................................................
Lângă poartă un tânăr sta şi pe dânşii întreba.:-Isus...............................................
- De unde veniţi drumeţi, -Tocmai de la Nazaret.-Isus.............................................
-Fie-ţi milă tânăr bun şi nu ne lăsa pa drum. –Isus...................................................
Că afară-i frig şi noapte, Maica Sfântă nu mai poate.-Isus....................................,..
Tânărul fiind milos le răspunse bucuros.-Isus........................................................
-Nu departe de imaş are tatăl meu un grajd. –Isus...................................................
Iosif cu Maica s-au dus şi la grajd ei au ajuns. –Isus...............................................
Acolo pe fân uscat se naşte-al lumii Împărat.-Isus..................................................
Copil:Se apropie Crăciunul, vin să te rogi cu mine.
Isus se naşte astăzi copile, pentru tine.
Se-apropie Crăciunul, cu brad împodobit.
Isus ne cere-n taină să-ngenunchem smerit.
Se-apropie Crăciunul, vin să re rogi duios.
Să creşti curat copile, ca bradul de frumos.
Copil: Ca brazii cu crengile pline cu daruri trimise de sus.
Din ţara de vis luminată de leagănul blîndului Isus.
Veniţi astăzi cu toţii, vedeţi Fiul Mariei.
De îngeri înconjurat, cel mai mare împărat.
Creştinii se-nchină azi cu inima curată
La Tine, Împărate Ceresc, la Tine ,Maică Preacurată.
Copil: Colindul Te coboară sfânt , în casa mea ,Isuse.
În cor de îngeri pe pământ, din vremile apuse.
Colindul ne aduce-n zări ,visare şi lumină.
Păstorii aduc din depărtări, din albe flori, cunună.
Colindă: Noaptea, când păstorii, rând pe rând veghează,
O lumină mare îi înfricoşează.
Dar ,din cer , un înger vine cu solia.
- Bucuraţi-vă cu toţii, s-a născut Mesia!

1005
 Ref: Inima va cânta veselă, mereu,
Gloria, gloria în cer ,Lui Dumnezeu.
Fraţilor, tuturor, pace ne-a adus,
Copilaş, drăgălaş, venit la noi de Sus.
Frica le dispare când, din înălţime,
Vin, cântând, spre dânşii, îngeri, o mulţime.
Cântul lor exprimă toată bucuria.
Care adânc pătrunde-n inimi, - S-a născut Messia!
(Apar păstorii)
Păstor1. Îngerii au coborât la păstori de i-au trezit.
Îndemnându-i să purceadă, pe Hristos şi ei să-l vadă.
- Ciudat vis am mai visat îndată ce m-am culcat,
Să mergem la Betleem, pe Mesia să-l vedem
Parcă cerul s-a deschis, să mergem că nu e vis.
Păstor2. Fraţilor, să ne grăbim, pe Mesia să-l găsim.
Cu daruri să ne-nchinăm, bucurie să aflăm.
Păstor 3. Staţi puţin, nu vă grăbiţi,
Să luăm un miel din turmă,
Să-l alegem şi pe urmă, spre Mesia să pornim
Colindă- Ce-aţi văzut păstori, sculaţi până-n zori.
- Am văzut pe Nou Născutu,prunc Isus din cer venitu,
Fiu Dumnezeiesc, Fiu Dumnezeiesc.
- Cine sta cu El, pruncul mititel?
- Sta Maria, Maica Sfântă,sta Iosif cu faţa-i blândă,
Sta şi se-nchina, sta şi se-nchina.
- Ce palat era, unde Domnul sta?
- Peşteră străină , rece, peşteră de dobitoace,
Palatul era, palatul era.
- Ce-avea de aşternut, micul Nou Născut?
- Ieslea îi era culcuşul, fân şi paie aşternutul,
Micului Iisus, Micului Iisus.
-Cine îi cânta şi îl preamărea?
-Îngerii din cer veniră ,vesele cântări doiniră,
Micului Iisus, Micului Iisus.
Copil: Cad fulgi moi din cer de sus şi dansul lor e lin.
Iisuse, astăzi al meu gând e doar de Tine plin.
Privesc în albul nesfârşit şi văd lumini de soare.
Trei crai vin de la Răsărit punându-ţi la picioare,
Simbolu-mpărăţitei firi şi dragostea cerească.
Şi fluvii pline de iubiri în lume încep să crească.
Copil:Trei crai de la Răsărit, cu steaua au călătorit.
Şi -au mers după cum cetim ,până la Ierusalim.
Acolo , cum au ajuns, steaua-n nori li s-a ascuns.
Şi le-a fost a se plimba, prin oraş a întreba.
Unde s-a născut, zicând , un crai mare de curând?
Apar cei trei magi,(craii de la Răsărit.)
Crai1:Din zori în zori ascundeţi-vă nori ,
C-am ajuns la această casă luminată şi frumoasă.
Crai2: Îngerul s-a arătat şi cu glas mare a strigat.
Eu sunt înger serafim şi-s trimis din Viflaim.
Crai3. Am venit să vă spun vouă , această minune nouă,
Dumnezeu al lumii Domn,s-a născut în chip de om.

1006
 Toţi: S-a născut pe fân uscat,cel mai mare Împărat.
Mărire-ntru Cel de Sus, astăzi s-a născur Iisus.

Copil:Dacă magii au plecat, de la Craiul fermecat.

Steaua iar le-a răsărit, drumul ei au urmărit.
Colindă: Steaua sus răsare, ca o taină mare,
Steaua străluceşte şi lumii vesteşte.
Că astăzi Curata, Prea Nevinovata.
Fecioara Maria, naşte pe Mesia.
În ţara vestită ,Betleem numită.
Magii cum zăriră steaua şi porniră.
Şi-au mers după rază pe Hristos să-l vază.
Copil: Iisus se naşte astăzi în peşterile lumii.
În ochii noştri limpezi, în raza blândă a lunii.
În fiecare casă cu licăriri de soare,
În pâinea de pe masă, în fulgul de ninsoare.
Iisus se naşte astăzi, să-i punem la picioare,
Lumina rugăciunii şi -o limpede cântare.
Colindă.:Iată vin colindători, florile dalbe,
Noaptea pe la cântători, florile dalbe.
Şi ei vin mereu mereu, florile dalbe,
Şi ne-aduc pe Dumnezeu, florile dalbe.
Dumnezeu adevărat, florile dalbe,
Soare-n raze luminat, florile dalbe.
Noi vă zicem să trăiţi, florile dalbe.
Întru mulţi ani fericiţi, florile dalbe.
Copil: Doamne, Împărate, Sfinte,primeşte a noastră cinste.
Te rugăm ca să primeşti de la noi ,daruri cereşti
De pomenire să-ţi fie în înalta împărăţie.
La tot neamul creştinesc şi poporul românesc
Copil: Se cuvine de Crăciun, tot omul să fie bun.
Cei mai mici şi cei mai mari, mai ales cei preşcolari.
Toţi pruncii să ne-dunăm, să mergem să ne-nchinăm,
Lui Hristos astăzi născut, într-o iesle aşternut.
Copil.: Că acest pruncuţ frumos, a venit spre al nost folos.
Să ne scape din pieire, să ne-aducă fericire,
Fericirea cea cerească, cine vrea s-o moştenească,
Să se-nchine Lui Hristos, Mesia chip luminos.
Colindă: Astăzi s-a născut Hristos, Mesia chip luminos,
Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi.
Mititel înfăşeţel, în scutec de bumbăcel,
Lăudaţi................................................
Vântul bate, nu-l răzbate, neaua ninge, nu-l atinge,
Lăudaţi...............................................
Şi de acum până-n vecie, mila Domnului să fie.
Lăudaţi ................................................
Copiii cu pluguşorul şi cu sorcova.

1007
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE PENTRU ELEVI

Prof. Dăncău Monica-Adriana,

Șc. Gim. ,,Anton Pann,, Rm. Vâlcea, Jud.Vâlcea

Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante și utile.

Dar sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea numărându-
se: desfășurarea acestora după programul de studiu, când elevii sunt deja obosiți sau înainte și
aceștia nu se mai pot concentra la ore. Deci, programul elevului este mai încărcat. Profesorii caută
soluții pentru valorificarea lor: urmăresc programul elevului din ziua respectivă, cât a avut de
învățat sau de scris. Dar, este suficient? Întrebând elevii despre aceste aspecte, au recunoscut că este
destul de greu să desfășori multe activități extrașcolare, pentru că programa școlară este încărcată.
Se pune întrebarea: cum îi determinăm pe elevi să se implice în desfășurarea activităților
extrașcolare? De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop
învățarea nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind
domenii și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune
dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Când vorbim de activități extrașcolare, ne
referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui să facă acest fapt cu plăcere
deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării
personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi
performanți.
Ca profesor, am căutat să îndrept elevul spre abordarea textului literar din mai multe
perspective, astfel încât elevului să i se dezvolte orizontul cultural și spiritual. Încă din clasa a V-a,
se pune accent pe valorificarea valențelor pozitive din basme, insistând pe victoria binelui în lupta
cu răul, pe virtuțile alese ale personajului principal, care simbolizează idealul de curaj, demnitate,
frumusețe fizică și morală. Pornind de la această temă se poate realiza în cadrul orelor extrașcolare
o prezentare a aspectelor negative din societate și elevii vor fi stimulați să propună soluții prin care
să îndrepte răul, aspectele negative, dând alternative la aceste fapte. Tot de la această specie literară,
elevul este pus să contureze un CV imaginar al unui personaj negativ sau al unui personaj pozitiv.
Pornind de la schițele lui I. L. Caragiale, elevii dezbat comportamentul lui Goe, lui Ionel și apoi se
realizează o dezbatere amplă pe teme bunelor maniere. Elevii, jucând joc de rol vor crea scenete în
care ei vor fi personaje din opere și vor dovedi că știu cum ar trebui să se comporte în anumite
situații. Un succes deosebit l-a înregistrat dramatizarea unor fabule în cadrul unui concurs între
clase. Elevii au selectat fabula preferată, au dramatizat, punându-se în situația unui anumit tip de
personaj. Concursul a fost unul deosebit, au fost premiați cei mai buni elevi. După concurs s-au
valorificat anumite teme din care elevii să învețe cum ar trebui să se comporte civilizat și adecvat
în mai multe situații. Prin fabule se critică defectele omenești cu scopul de a le îndrepta.
Valorificând învățătura fabulei, morala, elevii învață să aprecieze anumite valori: cinstea, dreptatea,
modestia, onestitatea. La aceste activități deosebite pot participa și părinții, pot ajuta la crearea
decorului în care elevul să performeze sau pot fi simpli invitați. Aceste texte literare contribuie la
formarea personalității elevilor, la conturarea unor valori morale pe care să și le însușească pe
viitor. În preajma sărbătorilor se organizează activități literar-artistice cu scopul de a valorifica
tradițiile, obiceiurile, specificul poporului nostru. Elevii cântă colinde, se bucură de magia
sărbătorilor de iarnă, la școală, dar și în cadrul familiei. Frumusețea colindelor parcă împrăștie în
zare puritatea, iubirea, dragostea de aceste comori preluate din moși strămoși. O altă sărbătoare
importantă este 1 Decembrie, zi în care fiecare suflet de român vibrează la tot ceea ce înseamnă
tradiție, patriotism, iubire de neam și țară. Promovând valorile naționale învățăm să ne apreciem, să
valorificăm virtuțile noastre ca nație. Valorificarea specificului neamului nostru îl poate determina
pe elev să interiorizeze anumite trăiri, să iubească țara, neamul și pe cei de lângă ei. Iubirea,
colaborarea, dăruirea ne face mai buni, mai valoroși și acest lucru elevii îl află indirect din aceste
activități. O altă temă foarte importantă este timpul liber și elevul trebuie să aibă alternative

1008
atractive și care îi dezvoltă competențele însușite în școală. Activitățile extrașcolare sunt acele uși
care se deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același, dezvoltarea personalității, stimularea
încrederii în sine. Este de dorit ca elevul să învețe prin joc, să asimileze noi cunoștințe și într-un
cadru nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-i crea elevului spațiul, conjuctura care să îl
ajute să dea frâu imaginației, să își valorifice înclinațiile dezvoltându-le până va ajunge la
performanță. Un eveniment atât de important, Învierea Domnului, este un prilej de bucurie și orice
persoană trăiește intens toate etapele care duc la înălțarea sufletească de-a lungul acestor importante
săptămâni. În aceste săptămâni, în cadrul activităților extrașcolare este necesar să se desfășoare
activități extrașcolare care au ca scop formarea unor personalități armonioase, cu adâncă trăire și
familiarizarea tânărului cu semnificațiile religioase ale zilelor care premerg și urmează Învierii
Domnului. În cadrul activităților educative, se pot desfășura activități precum: recitarea unor poezii,
creații ale elevilor, scenete, realizarea de felicitări, desene tematice. Este recomandat ca aceste
activități să se desfășoare de la vârstele mici, ca orice tânăr să se identifice cu tradițiile, obiceiurile,
slujbele religioase care marchează momentele cruciale ale existenței umane. Prin aceste activități li
se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive ale vieții. Cât sunt mici, toți
copiii trebuie să își însușească valori morale, să trăiască momente înălțătoare, să conștientizeze rolul
religiei în formarea lui ca individ și să participe la toate evenimentele importante alături de familia
unită.

Bibliografie:

Pavelescu, Marilena, Metodica predării limbii și literaturii române. Editura Corint, 2010,
Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și în liceu. Editura
Emia, 2011,
Stoica, Marin, Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru, 2002,

1009
 Nr………………/……………………

PROIECT EDUCAȚIONAL
„Poveste de Crăciun”

Coordonator proiect: prof. Dăncuță Irina

Director, Prof. Cazacu Remus-Emanoil

2018-2019
PROIECT EDUCAȚIONAL
„POVESTE DE CRĂCIUN”
Colaboratori directori:
Prof. Cazacu Remus- Colegiul Tehnic de Comunicații „N. V. Karpen”, Bacău
Prof. Șova Simona- Colegiul Tehnic de Comunicații „N. V. Karpen”, Bacău
Prof. Lăcătușu Simona- Colegiul Tehnic de Comunicații „N. V. Karpen”, Bacău
Echipa de proiect-profesori:
Prof. Coșescu Adina
Prof. Ciorcilă Camelia
Prof. Tămi Adina
Prof. Trișcaș Ioana
Prof. Ardei Mihai
Prof. Turcu Mihaela- consilier educativ
Perioada: decembrie 2018
Locul de desfășurare: Colegiul Tehnic de Comunicații „N. V. Karpen”, Bacău
Grupul țintă: elevii Colegiului Tehnic de Comunicații „N. V. Karpen”, Bacău, cadrele didactice
implicate în proiect, Inspectoratul Școlar Județean Bacău.

1010
 ARGUMENT

Iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de atâtea
datini şi obiceiuri legate de sărbătorirea Naşterii Domnului. La români, sărbătorile de iarnă,
îndeosebi cele de Crăciun sunt adevărate sărbători de suflet.
Crăciunul semnifică primirea şi oferirea cadourilor, timpul petrecut alături de familie,
bucurie, doar obiceiurile fiind cele care variază în funcţie de ţara şi istoria fiecărui popor în
parte. În această perioadă, fiecare dintre noi, primeşte şi dăruieşte multă iubire şi căldură
sufletească.
Acest fapt se poate observa şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această
sărbătoare, la şcoală sau în familie. Copiii și adolescenții sunt cei care aşteaptă cu nerăbdare şi
bucurie venirea lui Moş Crăciun, iar veselia lor se exprimă atât prin colindele tradiţionale, cât şi
în realizarea unor lucrări literare şi plastice sub formă de desene, colaje, măști, felicitări specifice
acestei sfinte sărbători.
Prin derularea acestui proiect ne propunem dezvoltarea la elevi a sentimentului de respect şi
mândrie faţă de tradiţiile şi obiceiurile poporului român.

SCOP:

Valorificarea potenţialului artistic şi creator al elevilor prin realizarea unor lucrări originale pe
tema dată, aplicând tehnici specifice activităților practice și artistico- plastice.
OBIECTIVE:

a. elevi
- să confecționeze măști tradiționale;
- să interpreteze diferite roluri;
- să interpreteze colinde;
- să prezinte datini şi obiceiuri de Crăciun şi de Anul Nou.
- să participe cu interes, într-o atmosferă destinsă, plăcută, stimulativă, la serbarea şcolară.

b. părinţi
- să conştientizeze rolul pe care îl au activităţile extracurriculare în dezvoltarea armonioasă a
elevului.

RESURSELE PROIECTULUI:
 Umane: elevii şi cadrele didactice participante la activitătile proiectului
 Materiale: diplome, adeverințe pentru cadrele didactice coordonatoare, lucrări ale
copiilor, panouri pentru expoziție, aparat foto, materiale de birotică;
 Temporale : decembrie 2018;
 Informaționale : prezentarea proiectului pe internet și presa locală;
 Financiare: autofinanțare;
 De spaţiu : sălile de clasă, holul școlii, amfiteatru.
Programul activităţilor:
- ornarea claselor cu decoraţiuni realizate de elevi, specifice sărbătorilor de iarnă;
- amenajarea unei expoziţii (de desene cu tematică specifică);
- amenajarea unei expoziții de măști tradiționale;
- program artistic cu poezii şi colinde româneşti.
Locul de desfăşurare:
- Holul şcolii, sălile de clasă, amfiteatru

1011
 Evaluarea activităţii:
- prin număr de participanţi;
- impactul asupra elevilor şi cadrelor didactice;
- calitatea activităţilor;
- fotografiile realizate.

Conţinutul proiectului:

Nr. Activitate Loc de desfășurare Termen Responsabil

crt.

1. Ornarea sălilor de clasă Sala de clasă noiembrie- Membrii

decembrie catedrei/
2018 Diriginții

2. Amenajarea unei expoziții cu Holul școlii decembrie Prof. Coșescu

desene având tematică Cabinetul de limba și 2018 Adina, prof.
specifică sărbătorilor de iarnă. literatura română Tămi Adina
Clase implicate: a IX-a B, C,
G, a X-a C, I, a XI-a C, E

3. Amenajarea unei expoziții de Holul școlii 17-20 dec. Prof. Dăncuță

măști tradiționale 2018 Irina
confecționate de elevii
claselor a IX-a E, a X-a E și a
XI-a L

Prezentarea unui program Curtea școlii 19-21 dec. Prof. Trișcaș

artistic cu datini de Crăciun și Holul școlii 2018 Ioana, Ciorcilă
4. Anul Nou din zona Moldovei. Amfiteatru Camelia,
Dăncuță Irina,
Clase implicate: a IX-a L, a Tămi Adina,
IX-a D, a X-a B, D, a XI-a B Coșescu Adina,
Ardei Mihai

1012
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare
Prof. pt. înv. primar Dănilă Maria
Şcoala Gimnazială Nicolae Iorga
Comuna Grindu, Judeţul Tulcea

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura
o anumită modificare de comportament.
Ca activitate intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea
cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi
dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă
şi plăcută a timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a
lucra în grup şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea
trăsăturilor pozitive de caracter. Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din
viaţa psihică a micuţului, înspăimântat de tainele scrisului şi crispat de efortul făcut pentru
descifrarea unor semne atât de curioase şi pline de mister. De aceea proiectarea unor activități în
parteneriat cu părinții este deosebit de importantă şi benefică.
Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea lui în mediul familial. De cele
mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din propria experienţă de viaţă a acestora,
astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe parcursul mai multor generaţii. Împreună
cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În acest
context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o necesitate.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască:
 obligaţiile legale privind educaţia copilului;
 importanţa atitudinii lui pentru reuşita şcolară a copilului;
 metodele de colaborare cu şcoala.
În acest scop este necesar un dialog între profesori şi părinţi.
 profesorii trebuie să dispună de o pregătire în materie de relaţie cu părinţii iar
competenţa lor în aceasta trebuie considerată ca o aptitudine profesională;
 părinţii trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu
profesorii;
 şcolile trebuie să asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele şi inovaţiile.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii spun că
există şapte elemente cheie:

1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor

din jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;

1013
 3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi
propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la
activitatea acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi,
propriile idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui
obiectiv comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii
lui care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.

Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în

viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii.

Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă,
de sărbătoare a tuturor vârstelor.

Bibliografie:

Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,

Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern”, 2005

1014
 - FAMILIA -
BAZA EDUCAȚIEI INCIPIENTE A COPILULUI

Profesor Dănilă Simona

Școala Gimnazială ,,Lucian Grigorescu"
Localitatea Medgidia, Județul Constanța

“Un copil este ca o sămânţă de floare...cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi, depinde
de grădinarul care o va ȋngriji, de ce pământ şi de câtă lumină şi apă are, de cât e de ferită de frig, de
furtună şi de soare prea tare. E atât de plăpândă...Cum ai putea s-o rupi ori sa o calci in picioare
când e tot ce va mai rămâne ȋn urma ta?” Irina Petrea

Familia reprezintă cel mai puternic factor de socializare în dezvoltarea copiilor, mai ales în
perioada copilăriei mici. Încă din primii ani ai dezvoltării copilului, familia s-a dovedit esenţială
pentru dezvoltarea psihică a copilului şi este o sursă primară de dragoste şi afecţiune. Aceasta
trebuie să împlinească aproape toate nevoile de creştere şi dezvoltare, atât fiziologice, cât şi
psihologice ale copilului, nevoi care condiţionează fundamental calitatea achiziţiilor
psihocomportamentale ulterioare. În cadrul familiei, copiii câştigă şi dezvoltă aproape toate
achiziţiile importante de ordin psihomotor, cognitiv şi afectiv, motiv pentru care evaluarea
contribuţiei sau influenţei familiei în dezvoltarea copilului faţă de alţi factori, cei genetici şi sociali,
este dificil de realizat. Astfel, familia este cea dintâi şcoală în care copiii învaţă să se comporte în
viaţă şi în societate.
Familia reprezintă primul factor ȋn educaţia copiilor. După cum se ştie, influenţa familiei
marchează evoluţia copilului. Putem spune că datorită necunoaşterii sau unor opţiuni subiective,
familia nu contribuie pozitiv ȋn ceea ce priveşte orientarea şcolară şi profesională a propriilor
copii.Ţinând cont de influenţa socio-educaţională puternică a familiei, grădiniţa, profesorii şi ceilalţi
factori educativi, trebuie să îndrume şi să coopereze cu multă pricepere şi măiestrie cu familia,
deoarece este de dorit ca aceasta să contribuie, alături de ei, la o ştiinţifică şi eficientă orientare
şcolară şi profesională a copiilor, evitându-se contracararea concepţiei şi strategiilor corecte ale
grădiniţei / şcolii şi celorlalţi factori educativi. Familia reprezintă elementul natural şi fundamental
al societăţii şi trebuie să fie ocrotită de societate şi de stat. În cadrul societăţi, familia de bază este
familia oficială, legală şi completă, formată din soţ, soţie (părinţi), şi copii. Ȋn zilele noastre au
apărut şi alte forme de familie: familia incompletă, cu un singur părinte şi copii, rezultat al
divorţului sau concubinajului „la distanţă"; familia neoficială (de probă), formate din doi parteneri
de sex opus, care trăiesc în concubinaj şi copii, şi „familia" de acelaşi sex, în care nu poate fi vorba
de copii şi de educaţia acestora.
Dezvoltarea parteneriatelor cu familia și comunitatea este esenţială în asigurarea unui proces
educaţional incluziv de calitate. Școlile, familia și comunitatea sunt contexte importante care
influenţează simultan învăţarea și incluziunea copiilor. Codul educației prevede includerea, în
organele de conducere ale instituţiei de învăţământ general (consiliul de administraţie), a trei
reprezentanţi ai părinţilor, delegaţi de adunarea generală a părinţilor, și a unui reprezentant al
elevilor, delegat de consiliul elevilor din instituţie. O latură importantă o constituie participarea
părinţilor la luarea deciziilor la nivelul școlii. În conformitate cu prevederile legislaţiei, părinţii pot
participa la luarea deciziilor cu privire la școală prin trei modalităţi: fiind membri ai comitetului de
părinţi al clasei, ai consiliului reprezentativ al părinţilor și ai asociaţiei de părinţi
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă,
de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a
înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a

1015
găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în
viaţa familiilor acestora atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.

Bibliografie:

https://blog.eintegral.ro/scoala-familie-un-parteneriat-real-in-beneficiul-copilului/
http://www.timtim-timy.ro/sites/all/themes/timtimtimy/pdf/Simpozion_2015-
2016/metodica/11.pdf
https://www.soros.md/files/publications/documents/Studiu_parteneriate%20educatie%2C%202
017.pdf

1016
 Importanța activităților educative
realizate în parteneriat cu părinții
PIP Dârlău Finica

Educaţia este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o anumită modificare de
comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului. Astfel, comportamentul parental este
inspirat din propria experienţă de viaţă a acestora, copilul preluând atât aspecte pozitive cât şi
negative. Împreună cu părinţii, şcoala poate interveni în dezvoltarea primară a copilului - profesorii
trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii, iar competenţa lor în această
materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii trebuie să fie pregătiţi pentru a juca
rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să asigure părinţilor asistenţa necesară.

Astfel, copilul din ziua de azi simte nevoia ca părinţii să fie disponibili pentru a-i respecta ritmul
de viaţă, să participe la jocurile sale. Părinţii trebuie să-şi cunoască obligaţiile legale privind
educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru reuşita şcolară, metodele de colaborare cu şcoala,
fiind necesar un dialog permanent între profesori şi părinţi. Părinţii sunt responsabili legali ai
educaţiei copiilor lor şi au responsabilitatea de a influenţa natura acestei educaţii; modelele
participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la orientarea adaptării şcolii la
schimbările din societate. În timpul şcolarităţii, marea majoritate a părinţilor sunt nepregătiţi, ei
intervenind de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale greşită
dezvoltarea intelectuală şi emoţională a copilului. Părinţii, bunicii, chiar şi profesorii ar trebui să
înţeleagă că acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.

Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii,trebuie să aibă –
sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din jur în demersul său
spre cunoaştere şi devenire, dorinţa de a cunoaşte ceva nou, dorinţa şi capacitatea de a se alătura
unui grup, de a participa la activitatea acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe
ceilalţi, dar şi capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile idei şi
sentimente;

Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii
lui care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui. Implicarea părinților în
activități școlare și extrașcolare, vor face ca acestea să fie mai atractive pentru elevi, iar părinții vor
fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii în viața copilului, realizând,
astfel progres în activitatea didactică.
Familia trebuie să cunoască şi să participe la activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în
exteriorul şcolii dar organizate de aceasta, iar cadrele didactice trebuie să iniţieze activităţi care să
ofere familiei oportunităţi de a participa alături de copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de
a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui, de a lucra împreună părinte-copil la diferite
proiecte.

Este o oportunitate pentru părinte de a-şi cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de
acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de
a înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei şi de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup, cu
profesorii care însoţesc copiii.

Este o ocazie de a cunoaşte viaţa şcolii.

1017
 Părinte + Educatoare = ECHIPĂ pentru Copilul în formare

autor: prof. DEAC Alina Ileana

GRĂDINIȚA NR. 62

”Familia este un factor important și de răspundere al educației. Părinții o conduc și răspund de

ea în fața societății, a fericirii lor și a vieții copiilor.” (A.S. Makarenko)
Un adevăr incontestabil, care însă, în contextul actual al unei societăți care evoluează sub
imperativul permanentelor și rapidelor schimbări și care prinde în mreje strânse părinții și din care
aceștia cu greu se desprind, devine un adevăr cât se poate de discutabil. Dacă în trecut, părinții
ofereau timp de calitate copiilor lor, astăzi acest timp se diminuează considerabil, iar uneori lipsește
cu desăvârșire. Unii părinți își recunosc rolul - sunt părinți de week-end, alții neagă până și acest
fapt, și din ce în ce mai puțini dintre ei sunt preocupați și implicați în totalitate.
Educația copiilor începe în familie, iar la aceasta se adaugă în porții mici și în mod consecvent,
educația dascălilor. Sau cel puțin ar trebui. Căci din păcate, un fapt este cert - implicarea reală a
părinților în educația propriilor copii se află în scădere permanentă, iar ”atribuțiile” școlii cresc.
Astăzi, educația dascălilor trebuie să înceapă cu părinții și mai apoi cu copiii. De aceea, crearea,
menținerea și dezvoltarea unui parteneriat durabil și eficient între grădiniță și familie, între cadrul
didactic și părinte, reprezintă cheia rezolvării multor ”probleme” cu care s-ar putea confrunta copiii,
la un moment dat.
”Viața de familie este prima școală a emoțiilor”, spunea Daniel Goleman. Și atunci, cum face
față copilul propriilor emoții, dacă de la această ”școală” au lipsit nepermis de mult ”profesorii”?
Este sarcina noastră, a celor cu experiență și certificat de competențe să trezim în sufletul părinților
tineri interesul pentru a fi ”dascăli” pentru copiii lor, să îi determinăm să își canalizeze energia
pozitivă asupra micilor suflete și să le dăruiască înaintea oricăror cadouri materiale, timp. Timp de
calitate și, totodată, dragoste căci ”pentru copii, dragostea înseamnă TIMP”. (John Crudele)
Parteneriatul dintre școală și familie trebuie să depășească barierele unui contract mutual
unilateral de așteptări, ci trebuie să îmbrace forma celei mai sincere colaborări, a unei comunicări
eficiente și deschise, a respectului reciproc și a unor acțiuni comune benefice, având ca unic
obiectiv - formarea unei echipe pentru a obține succesul COPILULUI (fizic, psihic, cognitiv,
social, emoțional, moral, estetic) și pentru a sprijini dezvoltarea armonioasă a personalității acestuia.
Sunt o multitudine de acțiuni pe care școala, ca instituție specializată investită să asigure
educația copiilor, are dreptul să le inițieze și coordoneze, în acest scop: ședințe, mese rotunde,
dezbateri, activități de consiliere, lectorate, workshopuri, serbări tematice, simpozioane, conferințe,
ateliere, proiecte educaționale, etc.
”Orice educație este autoeducație, iar noi, ca dascăli și educatori, creăm de fapt doar contexul
optim, pentru ca, prin noi, copilul să se educe singur, așa cum trebuie să se educe el prin propriul
său destin [...]” (Rudolf Steiner). Și părinții, deopotrivă.
Cel mai plăcut context de creat pentru a aduce în același TIMP, și în același LOC ambii
educabili, sunt atelierele tematice. Desfășurate cu copii, având alături de ei, cot la cot, părinții,
dirijate în ritm vesel de către dascăli. Organizate cu ocazia serbărilor școlare, pentru a marca diferite
evenimente sau pur și simplu, fără niciun motiv, atelierele tematice sunt prilej de bun augur pentru a
chema părinții să petreacă alături de copiii lor, prețiosul timp de calitate. Timp în care bucuria va
crește la cote maxime, în care mâini mici și mâini mari se vor strânge pentru a crea împreună
obiecte unicat, în care voci mici și voci mari vor cânta la unison sau în grupuri mici fericirea. Timp
în care adulții se vor întâlni cu persoane speciale, cu copiii ce au fost și cu copiii pe care îi au.
”Știi tu ce înseamnă să fii copil? Înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în frumusețe, să crezi în
credință. Înseamnă să fii atât de mic încât spiridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche.” (Francis
Thompson)
În grădiniță, îmbrăcând haina mai multor domenii experiențiale, atelierele tematice, sunt prilej
optim pentru a deschide ușa sălilor de grupă părinților, cel puțin curioși să descopere ce se întâmplă

1018
dincolo de prag. Prilej să observe câte minunății sunt capabili copiii mici să făurească, câte știu
doamnele să povestească și câte ar putea să continue și ei acasă.
Un astfel de atelier e mai mult de un cumul de acțiuni într-o sală de grupă, este emoție - este o
mamă (sau un tată, de ce nu?!) și un copil mic care petrec o oră, poate, umăr lângă umăr și se
bucură unul de altul. Amândoi de același moment. Este acea oră în care mama (tata) are un singur
centru de interes - copilul, și atât. Și ”munca” lor. Nu-i un spectacol în care unul este artist iar
celălalt spectator, sunt amândoi regizori.
”Copiii nu sunt singurii care cresc. Și părinții cresc. Tot așa cum noi ne privim copiii, să vedem
ce fac cu viețile lor, tot așa ne privesc și ei pe noi, să vadă ce facem noi cu ale noastre. Nu le pot
spune copiilor mei să ajungă la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă întind spre ele.” (Joyce
Maynard)

Uneori, ca părinții să se întindă spre stele, noi, dascălii trebuie sa pictăm înainte cerul. E muncă
grea, dar este ceea ce facem noi mai bine și mai frumos. Și nu vom înceta în a o face.

1019
 Importanța și beneficiile parteneriatelor
încheiate între școală și familie

Deac Ionela – Maria

Educația copiilor este din ce în ce mai mult împărțită între părinți, familii și persoanele
specializate în îngrijirea, educarea și instruirea copiilor. Stabilirea unui parteneriat între toate aceste
persoane împlicate în procesul de învățare și dezvoltare a copiilor este importantă atât prin
colaborarea și schimbul de informații, cât și prin faptul că astfel se îmbunătățesc rezultatele
învățării elevilor.
Implicarea părinților în actul educațional este unul dintre cei mai importanți factori în succesul
academic al elevilor. Chiar dacă părinții provin din medii diferite și gradul lor de colaborare cu
profesorii poate să nu fie cel dorit, ei sunt aliați și nu inamici. Își iubesc copiii și doresc ca ei să
aibă succes, iar marea majoritate va răspunde eforturilor profesorului de a colabora cu ei pentru a-i
susține pe elevi.
Aspecte importante în formarea parteneriatelor cu familiile
• Parteneriatul este reciproc și presupune ascultarea și partajarea. Parteneriatul nu spune nimănui
ce să facă. În schimb, profesorii oferă expertiză și încurajează părinții să-și ofere cunoștințele despre
copilul lor și mediul familial pentru a crea cele mai bune strategii menite să sprijine elevul.
• Profesorul va lua în considerare faptul că membrii familiei au o experiență educațională
variată și nu știu cum să participe la educația copilului lor. Ei pot fi împiedicați de propriile
experiențe negative trăite în școală sau se simt ineficienți deoarece ei înșiși întâmpinau dificultăți
când erau elevi. De asemenea, în cazul în care familia este din medii culturale sau lingvistice
diferite decât majoritatea școlii, ei se pot simți înstrăinați de procesul școlar.
• Dinamica familiei influențează disponibilitatea și implicarea părintelui. Probleme precum
schimbarea programelor de lucru, transportul, numărul de copii din familie și măsurile de custodie
pot influența capacitatea membrilor familiei de a lucra în mod consecvent cu copilul. Colaborarea
cu părinții ar trebui să țină seama de aceste dinamici (fără judecăți), astfel încât să fie înțelese
constrângerile familiei în timp ce se soluționează problemele.
• Implicarea părinților tinde să scadă în clasele mai mari. Adolescenții sunt un grup vulnerabil
deoarece apar schimbări sociale și de dezvoltare. Aceștia pot să nu aibă nevoie de un părinte pentru
a-și face temele, dar au nevoie de îndrumare și de încurajare pentru a-și păstra obiceiurile bune,
pentru a gestiona provocările din ce în ce mai grele și a stabili obiective pentru viitorul lor.
• Atunci când se construiește o relație cu părinții, trebuie considerate sentimentele sensibile ale
părintelui și se acordă o atenție deosebită modului în care se comunică, mai ales când sunt lucruri
dificile de spus.
• Cercetările arată că politicile școlare și practicile cadrelor didactice sunt mai importante decât
rasa, educația parentală și starea civilă în prezicarea implicării părinților în educația copiilor.
Beneficiile parteneriatelor dintre părinți și profesori
Părinții se simt mai apreciați și mai respectați, știu mai multe despre experiențele copiilor lor în
afara casei lor și folosesc aceste informații pentru a susține mai eficient procesul de învățare și
dezvoltare.
Profesorii beneficiază de abilitățile și expertiza părinților, înțeleg mai bine elevii și folosesc
aceste informații pentru a face ca învățarea să fie mai plăcută și mai plină de satisfacție pentru toți
elevii.
Elevii percep procesul de învățare ca fiind mai ușor atunci când viața lor de acasă se reflectă în
cadrul școlii, se simt mai siguri și, prin urmare, beneficiază mai mult de oportunitățile educaționale
care le sunt oferite. De asemenea relațiile puternice dintre profesori și familii sunt asociate cu un
comportament îmbunătățit al elevilor la școală, o stima de sine ridicată și o mai bună frecventare a
cursurilor.

1020
 Familia elevului reprezintă o resursă la care putem apela, iar creșterea implicării familiei în
educația unui copil se corelează cu îmbunătățirea rezultatelor la clasă, îmbunătățirea atitudinii,
scoruri mai mari ale testelor și înscrierea la liceu. Deoarece rezultatele obținute și rezultatele
testelor sunt mai importante decât oricând pentru elevi și școli, este esențial să maximizăm
eforturile de colaborare a școlii cu familiile elevilor pentru a-i ajuta să reușească.

Bibliografie:

http://teaching.monster.com/counselors/articles/8144-how-to-create-partnerships-with-parents-
and-families
https://childdiary.net/blog/2016/04/07/the-importance-of-positive-partnerships-with-families/
https://www.pacey.org.uk/working-in-childcare/spotlight-on/partnerships-with-parents/
https://www.ero.govt.nz/assets/Uploads/Teaching-strategies-that-work-Parent-partnerships2.pdf

1021
 LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

Tema: „100 de ani de la Marea Unire Naționață de la 1 Decembrie 1918”

Data: 29. 11. 2018

Coordonatori activitate: Prof. Deak Alina

Prof. Deak Ștefan Tiberiu

Locul de desfăşurare: Căminul Cultural Dumbrava

Parteneri: Atelierul de ceramică Lutelier

Televiziunea locală Autentic TV

Scopul activității:
 Antrenarea părinților direct într-o activitate desfășurată cu copiii;
 Instrumentarea părinților cu metode de relaționare cu copiii;
 Eficientizarea relației familie-școală prin implicarea directă a părinților în activități
de sprijinire a clasei, privind asigurarea de materiale necesare desfășurării proiectelor tematice,
inițierea părinților în colaborarea directă cu partenerii implicați în procesul educativ.
 Modelarea capacităţii de recunoaştere şi respectare a valorilor
 Dezvoltarea vocabularului şi a capacităţii de exprimare orală

Obiective:
- să conştientizeze importanţa evenimentelor istorice de la 1 Decembrie 1918;
- să redescopere şi să cultive sentimentul patriotic;
- să stimuleze interesul elevilor faţă de studiu şi lectură;
- să dezvolte capacităţile cognitive, să stabilească analogii, corelări şi sistematizări
între evenimentele menţionate;
- să formuleze opinii referitoare la implicările sociale majore ale problemei în
societatea contemporană europeană.

Resurse:
- a) umane- copiii și părinții lor, învățătoarea.
- b)materiale- cartoane/hârtie colorată, lipici, perforator, aparat foto, cariocă,coli A3,
calculator, CD-uri, cărți cu povești, fișe de lucru, flip-chart, marker.
- c)temporare: 90 de min.

Bibliografie:
- Faber, A.; Mazlish, E. Comunicarea eficientă cu copiii, acasă şi la şcoală. Bucureşti,
Editura Curtea Veche, 2002
- Consiliere educaţională. Băban, A. (coord.). Cluj Napoca, Editura Imprimeria
Ardealul, 2001.

Metode/tehnici de lucru:
- Întâlnire de lucru desfășurată conform metodicii activităților didactice integrate;
- conversația;
- demonstrația;
- exercițiul;
- interacțiunea directă, învațarea în perechi

1022
 Evaluare:
- expoziție cu lucrările executate în cooperare copil-părinte;
- album foto, CD.
- concurs cu diplome pentru părinți
- program artistic

Argument:
Se împlinesc în aceste zile 100 de ani de la marele act istoric al unirii românilor într-o singură
ţară, România.
La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, a avut loc Marea Adunare Naţională, care prin rezoluţia sa a
consfinţit unirea provinciei Transilvaniei cu Ţara Mamă, România. Acest măreţ act înseamnă
recunoaşterea deplină a drepturilor naţionale ale românilor, trăitori în pământurile vechii Dacii.
Este datoria fiecărui român de a cinsti această zi, de a-şi aminti că este român, că aparține
acestui sfant pămant.

Activităţi:
1. cuvânt de deschidere a activității
2. prezentarea unuimaterial informativ despre însemnătatea zilei de 1 Decembrie 1918
de către prof. de istorie.
3. organizarea unei expoziții cu desene referitoare la însemnătatea zilei de 1 Decembrie
1918;
4. prezentarea unui material în PowerPoint;
5. modelaj cu lut- obiecte specifice zilei de 1 Decembrie.
6. susţinerea unui recital de cântece, poezii și scenete.

1023
 "Magia sărbătorilor de iarnă"

Prof. Gr. I. Deaș Carmen Daniela

Colegiul Tehnic „Victor Ungureanu’’ Câmpia-Turzii/
Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu’’ Cluj-Napoca
„Natura ne aseamănă, educația ne deosebește’’.Confucius

Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții.

Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând astfel progres în activitatea didactică.
Prezentarea programului educativ pentru sărbătorile de iarnă.
Luni 17.12.2018 la Colegiul Tehnic „Victor Ungureanu’’ Câmpia Turzii s-a desfășurat serbarea
școlară „Activitate de Crăciun -Magia sarbatorilor de iarna” în cadrul Proiectului, județean
’’Îndemânare și talent în estetică’’, Ediția a VII-a, CAEJ 42/2019 organizată de către doamna
director prof. Bozdog Paula-Ioana, profesor coordonator de proiect și activitate Deaș Carmen-
Daniela.
Colindătorii au fost invitați din școlile partenere, profesori și elevi de la Școala Gimnazială cu
clasele I-VIII ”Simion Pantea” Sălciua, jud. Alba. Un moment inedit a fost prezentarea portului
popular din Sălciua, în deschiderea programului artistic de colinzi.
Programul artistic a constat în colinde susținute atât de gazde -elevii Colegiul Tehnic „Victor
Ungureanu’’ Câmpia Turzii, cât și de către oaspeți.

Colindătorii de la Școala Gimnazială cu clasele I-VIII ”Simion Pantea” Sălciua, jud. Alba.

Bucuroși de oaspeți dragi de la Școala Gimnazială ”Simion Pantea” Sălciua, jud. Alba.

1024
 Partea a doua a programului a fost vizitarea școlii cu impact deosebit pentru orientarea
profesională a elevilor de gimnaziu.
Acest parteneriat presupune interacțiune, colaborare, cooperare între factorii educaționali
familie-școală-societate.

Mulțumesc colaboratorilor activității: dir. prof. Gog Anca (Sălciua), bibliotecar documentarist
GoiaCristina, prof. Petrescu Alina(Câmpia Turzii).
Întocmit, prof. Gr. I. Deaș Carmen Daniela

1025
 Importanța activităților educative în parteneriat
cu părinții / Serbările școlare

ÎNV. Deguille Mihaela

Liceul Teoretic Buziaș

Elevii devin din simple obiecte ale învățării, ce înmagazinează informații, subiecte active ale
propriei lor formări. Acestora trebuie să li se adreseze învățătorul atunci când își proiectează
activități extrașcolare. Responsabilitatea de manager al clasei implică mai multe roluri: de profesor,
de părinte, de prieten. Este binecunoscută importanța educaţiei extraşcolare,deoarece
ea completează activitatea şcolară şi educaţia familială.
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii şi
în acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător cât şi pentru
elevii săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face în primele
clase este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp atenţia cuvenită, li
se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în seama școlii. Una
din ideile învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ, organizator, cercetător,
independent, participant conștient la propria dezvoltare. Ca activitate intenţionată şi orientată,
educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din
zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora
pentru anumite domenii.Proiectarea unor activități în parteneriat cu părinții este deosebit de
benefică,fiind focalizată în jurul a trei direcții principale de acțiune:
Dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii copii;
Stimularea activităţii în grup;
Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de expoziţii,
concursuri, serbări;
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai
mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme
specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor. Teme precum: “Bun găsit, școală dragă! ”,“
Crăciunul în inimile noastre”, “ Martie - Mărţişor” sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de elevi
și părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în căutarea şi
sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema aleasă.
Implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive pentru
elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii în viața
copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a
uşura o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă,
de adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; părinţii trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare
cu profesorii; şcolile trebuie să asigure părinţilor asistenţa necesară.

1026
 Cooperarea învățător-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate. Cu alte cuvinte participarea poate stimula
iniţiativele si inovaţiile.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile
care pot contribui la formarea părinţilor:
 Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de
învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice utilizate,
materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor.
Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are alături nu numai acasă.
 Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe părinte şi
invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în largul său.
 Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea
şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.
 Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinții să o vadă ca o ocazie în care copilul îşi poate pune în
valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia
este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie
gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel
încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.

COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm neîntrerupt
pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe sine şi lumea în
care trăieşte.

1027
 Magia sărbătorilor de iarnă
Valorificarea tradițiilor populare în serbările școlare

Profesor învățământ primar, Violeta Deminescu Jurca

Liceul Tehnologic Ovid Densusianu Călan

Prea mulţi cred că pentru a trăi sunt nevoiţi să muncească, iar pentru distracţie există duminica.
Eroare. Trebuie să fim fericiţi şapte zile din şapte. Trebuie să descoperim bucuria în activitatea de zi
cu zi. Când intru în sala de clasă, îmi spun:,, Fă totul, în jurul tău şi în tine, strălucitor şi frumos!”
Deja vibraţiile mele au intrat în rezonanţă cu cele ale scânteilor de divinitate ce sălăşluiesc în
sufletele copiilor aşezaţi în bănci. Mă privesc cu atâta încredere şi drag, încât las dincolo de intrare
toate problemele ivite până atunci.
Un zâmbet din suflet este ca o realizare spirituală.
Zi de zi, intrând în clasă cu zâmbetul pe buze, am realizat că am rămas copil.
Copil căruia îi plăcea foarte mult fiecare serbare şcolară pe care învăţătoarea sa o organiza la
fiecare final de an şcolar cu mâna aceea de copii din micuţul meu sat natal.
Şi-am început să lucrez diferite programe artistice, mai întâi cu elevii propriei mele clase, apoi
cu alţii şi alţii din întreaga şcoală.
De unde poţi avea puterea aceasta? Din entuziasmul cu care te mobilizezi şi-i mobilizezi şi pe
ceilalţi-iar copiii sunt extrem de receptivi- şi din prietenia şi ajutorul sincer al colegei şi prietenei de
lângă mine.
Şi pentru ca natura şi sărbatorile satului mi-au ocrotit paşii copilariei, în spectacolele care le-am
organizat,tradiţia folclorică a devenit coloana principală în jurul careia veselia cântecelor şi
jocurilor copilariei se împletesc în mod fericit cu diferite concursuri scenice de factură ceva mai
modernă.
„Dar ce este tradiţia?O regulă de viaţă ? O formulă ? Nu. Tradiţia este o adâncă nelinişte.
Şi ce este neliniştea , dacă nu făclia spiritului, dacă nu puterea care pune în mişcare
conştiinţa.Tradiţia este corectivul care tinde sa menţină spiritul în armonie. Tradiţia este conştiinţă.”
(Radu Ciobanu)
După cum se ştie, creaţia şi arta interpretativă a copiilor au cunoscut o dezvoltare considerabilă,
constituindu-se într- un adevărat tezaur de frumuseţe şi înţelepciune a spiritualităţii naţionale.
Pe de altă parte, aceste manifestări întreţin un viu dialog între creaţia trecutului şi creaţia
prezentului, stimulând permanent procesul de transmitere şi preluare creeatoare a experienţei de
secole în domeniul cântecului, dansului, portului, literaturii, obiceiurilor ceea ce asigură ca
moştenirea înaintaşilor sa rămână neîncetat generaţiilor actuale şi viitoare, drept una dintre „
proprietăţile” cele mai valoroase ale atestării , identităţii şi dăinuirii poporului român.
Dislocarea şi mutarea fenomenului folcloric din oralitatea tradiţională în „oralitatea scenei”
presupune respectarea criteriilor autenticităţii şi cerinţelor frumosului popular.
Valorificarea folclorului este posibilă atunci când cunoaşterea cerinţelor scenei este dublată de
cunoaşterea şi înţelegerea adâncă a universului datinilor noastre populare.
De abia atunci poţi spune că rolul educativ al unui astfel de spectacol s-a realizat , în sensul că
micul artist face cunoştinţă şi devine de fapt continuator al tradiţiilor neamului său.
De abia când instructorul, în cazul şcolii învăţătorul, iubeşte, cunoaşte şi recunoaşte folclorul
autentic şi încearcă să transmită întocmai acest autentic în interpretarea copilului, se poate spune că
scopul dorit a fost atins.
Creaţia folclorică românească oferă suficiente modele exemplare de natură să ajute la formarea
caracterului şi a unor deprinderi comportamentale corespunzătoare în rândul copiilor. Alături de
textele poetice, muzicale şi coregrafice, obiceiurile populare conţin un bogat fond de mesaje- unele
nedescifrate încă- şi imagini impresionante ale cultului muncii, ale cinstei şi vredniciei, ale
coeziunii şi solidarităţii comunitare din satul tradiţional, ale cultului strămoşilor- deci ale trecutului,
etc.

1028
 De aceea am încercat să integrăm în spectacolele noastre un repertoriu sensibil vârstei copiilor,
accesibil, dar şi atractiv. Obiceiurile de iarnă sunt poate cele mai îndrăgite de aceștia
În serbarea de Moș Crăciun a anului școlar trecut am inclus colinda tradițională, intrepretată de
Ziene Sânziene, grupul folcloric pe care îl conduc, prezența Craiului Dac, momentul intim al
Crăciunului în familia tradițională, poveștile mamei la gura sobei, jocul călușarului într-o sinergie
cu obiceiul colindatului- specific de Crăciun în zona noastră, nerăbdarea copiilor așteptându-l pe
Moș Crăciun. Părinții au fost extrem de încântați de întreaga serbare care, pe lângă tablourile
specifice iernii (Zâna Iarnă, Craiul Dac, Fulgii și Omul de zăpadă, animalele în acest anotimp al
iernii, Legenda bradului, Maica Sfântă cu Pruncul, Irod Împărat) au fost direct implicați, fiind
invitați să colinde împreună cu elevii mei de clasă pregătitoare. Se observă astfel în activitatea
elevilor o permanentă şi susţinută stare de nelinişte spirituală, de efervescenţă, de îndoieli şi mari
satisfacţii, prin care viaţa lor spirituală se îmbogăţeşte, devin mai buni, mai prietenoşi, mai umani,
mai generoşi.

„Călușeri din dosul stânii!”

Familia creștină la Sărbătoarea Crăciunului

1029
„Colindătorii”

„Și ne dă un colăcuț”

1030
 ”Activitate magică - Împreună – copii-părinți-profesori ”
Profesor psihopedagog Deppner Ioana Ada
Activitățile educative realizate împreună cu părinții și copii sunt de un real folos și au o mare
importanță în consolidarea relațiilor dintre copii și părinți, părinți -profesori -copii.
Legătura care se creează în special în cazul claselor primare între profesor- elevi- părinți
reprezintă baza activităților pe care de-a lungul timpului aceștia le vor desfășura. Activitățile
educative atât informale, din cadrul școlii, cât și cele nonformale atât din școală cât și din afara
acesteia sunt importante pentru dezvoltarea personalității copiilor precum și a pregătirii lor
intelectuale.
În cazul elevilor cu deficiență de vedere din cadrul instituției din care fac parte, a Liceului
Special pentru Deficienți de Vedere Cluj-Napoca , datorită faptului că o mare parte din elevi provin
din diferite județe ale țării, colaborarea și acest parteneriat este destul de dificil, din cauza
perioadelor lungi în care elevii rămân în internatul școlii oferta de servicii precum și activitățile de
care beneficiază copiii sunt foarte importante , școala cu ajutorul comunității, uneori din resurse
proprii încearcă să suplimenteze lipsa părinților sau a tutorilor , organizând întâlniri cu diferite
ocazii în care elevii, părinții și profesorii să poată realiza activități educative formale sau
nonformale care să întărească legătura între aceștia , realizând familia extinsă , încercând să
stabilească relații între parteneri pentru a realiza scopul comun atât al părinților cât și al școlii, acela
de a forma personalitatea copilului , dezvoltarea personalității sale precum și formarea și
consolidarea unor bune deprinderi care să îl ajute în integrarea în societate și pregătirea lui pentru
viața de adult .
Familia extinsă- Școala-părinte-elev- activitate magică - legătura creată și stabilită de-a lungul
anilor de școală este importantă și prezintă doar avantaje , chiar dacă uneori este dificil de realizat.
Această activitate educativă se poate realiza prin mai multe căi, utilizând mai multe metode
pentru a informa părinții , a realiza împreună cu aceștia activități comune, parteneriate sau proiecte
educaționale benefice pentru toți cei implicați , în primul rând fiind în beneficiul elevilor.
 Informarea părinţilor cu privire la documentele de reformă curriculară, obiectivele
urmărite şi politicile educaţionale ale acestor unităţi de învăţământ;
 Consultarea părinţilor în stabilirea „Curriculumului la decizia grădiniţei şi şcolii“,
disciplinele opţionale, alcătuirea schemelor orare, a programului instructiv – educativ şi a
activităţilor extracurriculare;
 Activităţi interactive sub formă de dezbateri – mese rotunde;
 Activităţi pentru atragerea unor surse extrabugetare;
 Organizarea şi desfăşurarea unor programe artistice cu copiii;
 Activităţi extracurriculare organizate şi desfăşurate împreună cu părinţii;
 Activităţi educative desfăşurate cu părinţii şi specialişti.
Părinții alături de profesori au un impact major în dezvoltarea elevilor, a viitorilor adulți de
mâine. Echipa părinte-copil-profesor e necesar să fie bine închegată și rolurile bine stabilite la fel ca
și într-o familie. Școala trebuie să reprezinte locul în care elevul să își însușească cunoștințe atât
teoretice cât și practice
Magia : elev- părinte- profesor în cadrul activităților educative – dezvoltată pas cu pas de-a
lungul timpului în beneficiul și pentru elev....copilul de azi....adultul ....părintele...profesorul ..de
mâine

1031
 POVESTE DE IARNĂ

C.S.E.I ,,P. Popescu-Neveanu’’ Timişoara

PROF. DIACONESCU GEORGETA

Se aude vântul cum suflă puternic…

POVESTITOAREA:
A fost odată ca niciodată…..o iarnă grea, cu vânt puternic şi cu muuultă zăpadă.
Crăiasa Zăpezii a pornit la drum şi voia să aducă copiilor o iarnă frumoaaaasă, cu zăpadă, cu
brad împodobit, cu colinde şi muuuulte daruri pentru copiii cuminţi.
Dar….pe drumul lung….i-au slăbit puterile….şi s-a aşezat puţin să se odihnească.
Era atât de obosită, încât….a adormit.
Vai…..s-ar putea să nu ajungă la timp.
Fulgii…..fulgii…doar ei ar putea să o ajute.
Fulgilor…..vă rog…..ajutaţi-o …..salvaţi-o….să continue povestea de iarnă….să nu se oprească
aici!!!!

Aşa începea serbarea copiilor (clasele I-IV) din C.Ş.E.I ,,P.Popescu-Neveanu’’ Timişoara.
Ştim şi simţim că Crăciunul este sărbătoarea sfântă a Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al
păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi daruim multă iubire şi căldură
sufletească.

Inima este deschisă spre fapte bune, spre activităţi frumoase la care invităm colegi, părinţi,
bunici. Vrem ca familia să fie lângă noi şi noi să mulţumim acesteia prin lucruri deosebite.
Unul din ele a fost şi organizarea unei serbări numite ,,Poveste de iarna’’.
Scenariul ei a constat dintr-un repertoriu neasemuit de bogat în datini şi credinţe, în realizări
artistice, muzicale, coregrafice şi nu numai. Colindele, urările de belşug şi recoltă bogată sunt doar
câteva din manifestările folclorice care au facut din serbarea noastra una din cele mai spectaculoase
manifestări culturale ale colectivului nostru.
Serbarea a adus lumina în sufletul copiilor nostri, a dat aripi imaginaţiei, a creat o atmosferă
plină de plăcere, bucurie. Pentru copii, această serbare a reprezentat o distracţie, o veselie, ceva
plăcut, la care au participat din tot sufletul şi cu multă dragoste pentru că ştiau că vor fi văzuţi de
familie şi colegii mai mari….şi mai ales de Moş Crăciun care nu lipseşte niciodată de la aceste
manifestări artistice.
Pentru a avea o influenţă pozitivă asupra copilului cu CES, serbarea a fost realizată în aşa fel
încât să fie înţeleasă de acesta, să aibă personeje care trebuiesc ajutate, trebuiesc salvate, astfel
încât, prin rolul său şi participarea sa, să poata ,,salva’’ aceste sărbători de oricine ar dori să le
înlăture.

Sensul unui spectacol va depinde întotdeauna de calitatea lui, de folosirea adecvată a

costumaţiilor, a decorurilor, de participarea afectivă a copilului.
Componenta estetică s-a reflectat în stilul vestimentar al elevilor, fiecare rol având un anumit
tip de vestimentaţie, vestimentaţie care era potrivită rolului respective. De asemenea, s-a ţinut cont
şi ca decorul să aparţină poveştii noastre, sonorizarea să fie asigurată şi luminile să fie potrivite
fiecărui act artistic.
Părinţii au participat cu mare interes şi în unele situaţii au rămas plăcut impresionaţi de modul
natural în care copilul lor s-a manifestat şi şi-a desfăşurat activitatea.

Cred că e foarte bine ca aceşti copii să participle la cât mai multe activităţi artistice, că e bine să
se obişnuiască cu scena, microfonul, emoţia, povestea……

1032
 Proiectele educaționale în parteneriat cu părinții

Profesor Emil Diaconu

Liceul Tehnologic Bustuchin

Am manageriat activitatea extrașcolară din cadrul Școlii Gimnaziale Poiana-Seciuri, localitatea

Bustuchin, județul Gorj, mai mulți ani și de aceea m-am ferit de o abordare discontinuă și o
valorificare insuficientă a potențialului educativ al activităților extrașcolare. Am ținut cont și de
influența educației informale, dar și de tendința multora de a plasa responsabilitatea altor factori
situați, de obicei, în afara școlii. Elevii devin din subiecte pasive ale învățării ce înmagazinează
informații, subiecte active ale propriei formări. Acestora trebuie să li se adreseze
dirigintele/consilierul educativ al școlii atunci când își proiectează activitățile extrașcolare.
Responsabilitatea de manager al clasei implică mai multe roluri: profesor, diriginte, prieten, părinte.
Educația extrașcolară completează activitatea școlară și educația familiară.
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoașterii și în
același timp chezășia succesului în activitatea didactică. Copilul, în general, este lipsit de încredere
în forțele lui. Efortul pentru a insufla încredere este, la început, imens de mare. Adulții uită de
obicei acest lucru și de aceea nu le acordă la timp atenția cuvenită, li se pare că este ori prea ușor,
ori prea greu, și de multe ori lasă totul în seama școlii.
Una din ideile revoluționare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ,
organizator, cercetător, independent, participant, conștient la propria dezvoltare. Ca activitate
intenționată și orientată, educația extrașcolară nonformală permite aprofundarea și extinderea
cunoștințelor și dezvoltarea competențelor din sferele de interes ale elevilor, cultivarea interesului și
dezvoltarea înclinațiilor și talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă
și plăcută a timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieții asociative, dezvoltarea capacităților de a
lucra în grup și de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinței și formarea
trăsăturilor pozitive de caracter. Profesorul și părinții trebuie să îl înțeleagă, să îl încurajeze și să îl
susțină pe copil când vrea să își dezvolte pasiunea sau să își afirme talentul. De aceea, proiectarea
unor activități în parteneriat cu părinții este deosebit de folositoare.
Proiectul educațional „Școala elevilor și a părinților“ a fost un proiect pe care l-am desfășurat
împreună cu părinții elevilor de la aceeași școală. Prin acest proiect am urmărit promovarea unor
schimbări în mentalitatea tradițională a părinților în raport cu poziția copilului în familie, implicarea
acestora în activitățile școlare, reducerea absenteismului școlar. Activitățile proiectului au fost
focalizate în trei direcții importante:
- Dezvoltarea la părinți a abilităților de a interacționa și empatiza cu copiii.
- Stimularea activităților în grup.
- Stimularea și promovarea capacităților creatoare ale copiilor prin școlarizarea de creații
originale pentru revista școlii sau alte concursuri școlare, precum și serbări școlare.
Educația extrașcolară permite și implicarea elevilor în activități opționale în mai mare măsură
angajări lui pe aceștia în forme specifice de verificare și apreciere a rezultatelor teme precum „Bun
găsit, școală dragă“, „Prietena mea, cartea“, „Crăciunul în inimile noastre“, „Te cinstim, Poete! “,
„Martie-Mărțișor“, „Să ne cinstim eroii“ au fost și sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de către
elevi și părinți deoarece îi provoacă să se implice efectiv și afectiv în realizarea sarcinilor, în
căutarea și sortarea materialelor necesare, în culegerea de informații și curiozități referitoare la tema
aleasă în dezvoltarea capacităților de recitare/ interpretare și în dezvoltarea sentimentului patriotic.
Am considerat că, implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
responsabile și mai atractive pentru elevi iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul
didactic, de importanța școlii în viața copilului, realizând astfel calitate și progres în demersul
didactic.

1033
 În urma derulării acestui proiect am constatat un progres în ceea ce privește antrenarea elevilor
un număr cât mai mare de activități școlare și în domenii diverse, iar în alegerea strategiilor de
abordare am avut în vedere compararea elevilor din taxonomiile cognitive, afective și psihomotrice,
cu tipurile de inteligență sau cu diverse metale și tehnici în funcție de particularitățile individuale și
cele de vârstă ale elevilor. În asemenea situații, măiestria profesorului trebuie susținută de diagnoza
psihologică, fiind necesară în același timp și o colaborare directă permanentă între profesor, părinte
și elev.
Proiectul propus a atras obiective nu doar din sfera educației estetice, ci și acelei morale și chiar
„economice“, dat fiind faptul că elevii și părinții au desfășurat și acțiuni de „autofinanțare“, atunci
când am organizat expoziție de felicitări și mărțișoare.
Împreună cu diriginții și elevii am elaborat o hartă a proiectului, pe care am expus-o în holul
școlii și am compus o scrisoare către părinți informând lui despre proiectul nostru și gândul să
colaboreze cu noi și să participe la acțiunile noastre. Pentru o mai bună desfășurare a proiectului
educațional am încheiat și un parteneriat școală-familie intitulat „Profesori și părinți, parteneri în
educația elevilor“ cu o durată similară cu cea a derulării proiectului.
Redactare și monitorizare:
1. Locul desfășurării: săli de clasă, bibliotecă, hol, cămin cultural, alte locații.
2. Obiectivul general al proiectului: Îmbunătățirea rezultatelor școlare și dezvoltarea plenară a
elevilor (capacități, atitudine, etc.) prin participarea părinților în proporție de circa 85%.
3. Grupul țintă: părinți, bunici, tutorii legali.
4. Beneficiari direcți și indirecți: copii, părinți, școală, comunitate.
5. Obiective specifice: - implicare în cunoașterea politicilor promovate de școală alegerea
opționalelor management al clasei programe școlare standardele de performanță regulament de
ordine interioară; - cunoașterea tehnicilor de abordare a unor discipline și modul de intervenție în
pregătirea temelor, în dobândirea deprinderilor intelectuale; - conștientizarea progresului sau
eșecului copilului, a schimbărilor survenite în evoluția lui, nevoia, încrederea în forțele proprii; -
folosirea părinților ca ajutor în învățare, în realizarea de materiale didactice; - identificarea unor
probleme de natură școlară, fizică, morală, socială, religioasă psihică (legate de adaptarea sau
inadaptarea școlară); -organizarea activităților extrașcolare a timpului liber.
6. Rezultatele așteptate: - abilități, deprinderi de natură intelectuală; - îmbunătățirea situației
școlare; - asigurarea unui mediu propice învățării și educării; - sporirea interesului părinților pentru
școală și implicarea activă a lor în viața școlii; - bune practici pentru părinți.
7. Modalități de monitorizare și evaluare a rezultatelor proiectului: - rapoarte semestriale; - grilă
de monitorizare; - fișă de evaluare a proiectului; - portofoliul proiectului; - serbări școlare și
concursuri; - realizare de expoziții; - realizarea revistei școlii.
8. Impactul implementării proiectului: - părinți mai receptivi la cerințele școlii și mai
responsabili; - părinții vor acorda sprijin susținut copiilor; - părinții se vor instrui și educa alături de
copii; - copiii se vor mobiliza pentru a obține rezultate mai bune; - copiii își vor afirma talentul și
pasiunile; - copiii se vor bucura de interesul și sprijinul părinților; - interesele școlii vor deveni și
interesele părinților; - partenerii implicați vor avea o viziune reală asupra eforturilor școlii pentru
instruirea și educarea elevilor și pentru atragerea părinților.
9. Activități de promovare și mediatizare: - întâlniri periodice, ședințe, lectorate, ore de
consiliere; - dezbateri, mese rotunde, evenimente; - activități practice, expoziții cu lucrările elevilor;
- casete, portofolii, albume școlare, revista școlii; - excursii, drumeții, serbări; - acțiuni de colectare
de obiecte pentru ajutorarea unor elevi.
10. Parteneri: - psihologul școlii, asistenți sociali; - profesori, consilier educativ, directorul
școlii; - preoți, medic, reprezentați autoritate locală.
11. Activități promovate în primul an de implementare:
1. Să lucrăm împreună - lansarea proiectului.
2. Participarea la concursuri școlare și extrașcolare (când, cum și la ce concursuri
participă copiii noștri).

1034
 3. Ne interesează ce fac copiii noștri în timpul liber. Să petrecem cât mai mult timp
alături de ei. Pregătireacsuplimentară la școală, acasă, în cercurile școlare.
4. Educația pentru și prin comunitate, educația ecologică, educația moral-religioasă,
educația patriotică (Ziua Educației; excursie la Muzeul Județean Gorj, în Parcul Municipal și
Parcul Coloanei Infinitului; Sărbătorim Ora Pământului; Ziua pădurii; Nașterea
Mântuitorului; Săptămâna Culturii Române; Sfintele Sărbători de Paști; Ziua eroilor, etc.).
5. Identificăm și ameliorăm rezolvăm problemele școlare.
6. Să creștem sănătoși.
7. Ne pasă de ceilalți - acțiuni de întrajutorare, voluntariat.
8. Cum formăm și dezvoltăm personalitatea elevului.
9. Școala noastră - școală pentru toți (sprijinirea copiilor cu Ces)
10. Ne relaxăm, ne distrăm, ne cunoaștem mai bine (serbări, excursii).
11. Și noi suntem artiști.
12. Mulțumiți de rezultatele noastre.
Acest proiect a presupus colaborarea între factorii educaționali familie-școală-părinți-autoritate
locală.

1035
 Proiectele educationale – moda sau necesitate?

Prof. Irina Diaconu

Liceul Tehnologic Bustuchin

Viața este din ce în ce mai complexă și mai dificilă. Ofertele/ tentatiile pe care societatea
contemporană le pune în fața copiilor sunt variate și, de foarte multe ori, aceștia nu disting între
bine și rău, corect și incorect, original sau imitație, sănătos sau nociv. Adesea doar școala trebuie să
managerieze asemenea provocări. Dar viața școlii nu poate fi concepută fără cadre didactice, elevi,
părinți, autoritati locale. Triunghiul profesor-elev-părinte, „funcționarea“ lui corectă reprezintă
cheia succesului în demersul didactic actual. Se vorbește tocmai de aceea, pe bună dreptate, tot mai
insistent, și de o „școală a părinților“, dat fiind faptul că meseria de părinte devine tot mai dificilă și
nu poate fi exercitată nici prin corespondență și nici la fără frecvență. O modalitate de implicare
activă a părinților în activitățile copiilor o reprezintă proiectele și/sau parteneriatele educative. De
aceea, de câțiva ani, eu și profesorul Diaconu Emil derulăm proiectul educațional „Cartea - sâmbure
de adevăr și înțelepciune“ proiect derulat în parteneriat cu Primăria Comunei Bustuchin, părinții
elevilor și editura „Măiastra“ (tipografia Prodcom Târgu Jiu). Legat de proiect, am realizat un
parteneriat cu părinții intitulat „Părinți alături de noi“ prin care am intenționat să îi atragem și
implicăm în activitățile noastre, pentru a-i încuraja pe copii, pentru a le face cunoștință cu
activitățile noastre educativ extracurriculare, pentru a-i face să cunoască talentul și pasiunile
copiilor dumnealor și a se mândri cu realizările lor.
Obiectul general al proiectului este depistarea, cultivarea și valorificarea talentului creator și a
pasiunilor copiilor și încurajarea lor spre a le face cunoscute prin revista școlii noastre „Freamătul“.
Prezentarea proiectului:
1. Durata proiectului: 1 noiembrie 2017 - 31 august 2022 (proiectul s-a derulat și într-o etapă
anterioară 2013/2017).
2. Instituțiile partenere:
-Liceul Tehnologic Bustuchin;
-Primăria Comunei Bustuchin, județul Gorj;
-Editura „Măiastra“, tipografia Prodcom Târgu Jiu.
3. Secțiunile proiectului:
-Creație - coordonator profesor Diaconu Emil;
-Cunoașterea și prețuirea cărții - coordonator profesor Diaconu Irina.
4. Tipul proiectului: județean.
5. Resurse umane:
-elevi;
-colectivul de redacție al revistei „Freamătul“;
-cadre didactice;
-consilier educativ;
-reprezentanți ai autorității locale;
-documentarist/c.d.i.;
-bibliotecar comunal;
-director și reprezentanți tipografie;
-părinți.
6. Resurse materiale/financiare:
-sponsorizarea apariției anuale a revistei „Freamătul“ de către Primăria Comunei Bustuchin;
-spații de învățământ;
-spațiul tipografiei (pentru a fi vizitat);
-donații; donații de carte din partea tipografiei pentru biblioteca școlară;
-sprijin financiar de la Asociația părinților școlii.
7. Argument:

1036
 În multimea comunicărili virtuale şi intr-o societate dominată tot mai mult de inmultirea şi
diversificarea mijloacelor de comunicare intr-o agresiune fară precedent a informatiei asupra fiintei
umane, tehnica modernă fascinează copilul şi il indepărtează tot mai muli de ceilaltl, de cuvântul
scris, de ceea ce ne-a fermecat cel mai mult pe noi in copilărie - CARTEA. Aşadar, astăzi, mai mult
ca oricând, este de datoria familiei şi a şcolii să deschidă lumea fermecată a cărtilor.
Prin acest parteneriat, părtile implicate işi propun să contribuie la realizarea şi editarea revistei
scolare ,,FREAMĂTUL", care să valorifilce potentialul creator al elevilor şi al profesorilor din
localitate, dar care să aiba deschidere si pentru colaborările externe valoroase (cu prioritate, ale
copilor din localitate, plecati la studii in alte oraşe). De asemenea prin acest parteneriat, părtile
implicate in proiect işi propun să introducă elevii in lumea cărtilor, să le dezvolte creativitatea in
exprimare, să le formeze o atitudine pozitivă fată de carte.
Atat profesorli, părintii, cât si reprezentanții editurii trebuie să-şi găsească timp, să asculte
părerile copillor despre cărtile citite, să participe efectiv alături de copii la peripetlile eroilor de
poveste, asigurând o strânsă legătură intre realitatea lecturii şi realitatea vietii. Numai aşa, pasiunea
pentru citit se poate dezvota în mod creator şi poate deveni o parte din viată, însotindu-i din
copilărie până la o vârstă inaintata.
Proiectul de parteneriat vizează formarea unei atitudini pozitive a elevilor fată de carte,
orientarea elevilor spre literatură, precum şi realizarea unor noi forme de colaborare între profesori,
elevi, părinti, comunitate şi reprezentantli editurii târgujiene.
8. Grup țintă:
-elevi;
-profesori;
-părinți.
9. Scopul proiectului:
-dezvoltarea interesului pentru creație, în general, și pentru cultură, în special;
-depistarea elevilor cu talent creativ sau/și sete de documentare științifică și încurajarea lor în
vederea afirmării;
-dezvoltarea interesului pentru informația culturală și cea științifică;
-cultivarea sentimentelor de dragoste și prețuire a cărții;
-realizarea revistei școlare;
-dezvoltarea încrederii în sine, a spiritului de colaborare și intrajutorare;
-cultivarea limbii literare; dezvoltarea interesului, grijii și respectului pentru frumusețea și
armonia limbii române;
-atragerea părinților în activitățile educative extrașcolare ale copiilor;
-crearea posibilității ca părinții să cunoască și să se implice în viața școlii, în politicile
educaționale promovate de aceasta;
-realizarea de expoziții, concursuri și serbări școlare;
-trezirea interesului pentru realizarea unei biblioteci personale;
-cultivarea prețuirii valorilor reale și a depistării adevăratelor modele în viață;
-dezvoltarea unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător;
-formarea și dezvoltarea spiritului civic activ.
10. Obiective:
-să depisteze și încurajeze elevii cu talent creator și/sau pasionați de cultură, știință, tehnică etc.;
-să le cultive talentul, pasiunile, încrederea în forțele proprii;
-să le ofere posibilități de afirmare în paginile revistei școlare, în diverse concursuri școlare,
serbări, etc.;
-să cultive dorința copiilor de a cunoaște personalități ale culturii cu care să interacționeze;
-să cunoască și să utilizeze concepte și noțiuni specifice educației prin lectură, creații literare
artistice, articole și comunicări științifice, etc.;
-să dezvolte capacități de explorare și investigare a realității și de reflectare a ei în creații literare
originale;
-să înțeleagă rolul cărții în formarea personalității elevilor;

1037
 -să cunoască modul în care se tipărește o carte sau un ziar;
-să înțeleagă rolul bibliotecii în viața elevului și să știe să se folosească de serviciile aceste
instituții de cultură;
-să ofere modalități variate de încurajare a lecturii ca activitate utilă elevilor;
-să atragă elevii într-un cerc de creație literară organizat;
-să implice elevii într-un bogat și divers program de lectură;
-să formeze capacitatea de selectare a cărților în raport cu vârsta, aptitudinile și interesele
fiecăruia;
-să formeze o atitudine pozitivă față de mediul înconjurător și sănătatea acestuia;
-să formeze și/sau să dezvolte spiritul civic activ;
-să își dezvolte vocabularul și să îl nuanțeze stilistic;
-să cunoască să prețuiască și să valorifice folclorul literar local;
-să formeze la părinți interesul crescut pentru copiii lor și sentimentul de mândrie pentru
realizările acestora.
11. Aria de desfășurare:
-Liceul Tehnologic Bustuchin
-Tipografia Prodcom Târgu Jiu s. a.
12. Finalități așteptate:
-realizarea de creație literară, eseuri, articole științifice, etc. care vor fi publicate în revista
„Freamătul“ și vor participa la concursurile școlar;
-interes sporit și continuu pentru carte și pentru informații;
-permanentizarea preocupărilor pentru creație;
-învățarea unor poezii și cântece pentru serbările școlare;
-recitarea coerentă acustică și expresivă a textelor lirice;
-punerea în scenă a unor piese de teatru;
-realizarea unor desene și ilustrații din lumea minunată a poveștilor;
-realizarea unor fișe de lucru, caiete-atelier, scrisori cu tematică;
-dezvoltarea spiritului artistic;
-interesul sporit pentru fenomenul literar;
-efectuarea unor excursii didactice.
13. Mijloace de diseminare:
-revista școlii;
-portofoliul proiectului;
-albume cu fotografii;
-filme scurte;
-expoziție de desene;
-concursuri de creație literară;
-prezentări de carte;
-serbări școlare;
-alte mijloace de informare.
14. Activități planificate pentru primul an de implementare:
a) Ce ne propunem să realizăm - prezentarea proiectului
b) Cartea - prietena noastră - concurs de scrisori către carte de Ziua Educației
c) Cercul nostru de creație - bilunar
d) Uniți în cuget și-n simțiri - recital de poezie dedicat Zilei Naționale
e) Datinile noastre:
-program artistic în întâmpinarea lui Moș Crăciun
-prezentarea unor obiceiuri și datini locale
f) Ne cinstim geniul versului românesc
g) Mărțișor - mesager de primăvară:
-program artistic
-expoziție de felicitări și mărțișoare

1038
 h) În luptă cu cei mai buni - participarea „Freamătului“ la concursul de reviste școlare, faza
județeană
i) Să ne cinstim eroii - recital de poezie
j) La momentul bilanțului - scrisoare de sfârșit de an școlar
k) Ne bucurăm de frumusețile patriei - excursie didactică cu elevii colaboratori ai revistei
școlare
l) Cum se lucrează într-o tipografie modernă - vizită la tipografia Prodcom Târgu Jiu.

1039
 ACTIVITĂȚILE EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII
ȘI ROLUL LOR ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Prof. înv. primar Diaconu Maria

Liceul Teoretic ,, V. Alecsandri” Săbăoani
Școala Gimnazială Traian, judeţul Neamţ
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii şi
în acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică, atât pentru învăţător cât şi pentru elevii
săi.
Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face în primele
clase este uriaş. Unii adulţi uită uneori acest lucru, de aceea nu le acordă la timp atenţia cuvenită, li
se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în seama școlii. Una
din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ, organizator,
cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare.
Ca activitate intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea
cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului
şi dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea
eficientă şi plăcută a timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea
capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea
voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive de caracter.
Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a elevului, pe
jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea
unor semne atât de curioase şi pline de mister. De aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu
părinții este deosebit de benefică. În acest mod, elevii devin, din simple obiecte ale învățării, ce
înmagazinează informații, subiecte active ale propriei lor formări. Acestora trebuie să li se
adreseze învățătorul atunci când își proiectează activități extrașcolare.
Responsabilitatea de manager al clasei implică mai multe roluri: de profesor, de părinte, de
prieten. Este binecunoscută importanța educaţiei extraşcolare, deoarece ea completează activitatea
şcolară şi educaţia familială.
Prin implicarea părinților în activităţile şcolare și extracurriculare se urmărește promovarea
unor schimbări în mentalitatea tradiţională a părinților în raport cu poziţia copilului în familie,
dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii copii, stimularea
activităţii în grup, stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de
expoziţii, concursuri, serbări.
Educaţia extracurriculară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai
mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme
specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor. Teme precum: “Magia toamnei“, ,,Crăciunul în
inimile noastre”, ,,Martie - Mama” sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de elevi și părinți,
deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în căutarea şi sortarea
materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema aleasă.
S-a observat faptul că, implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea devin mai
atractive pentru elevi, iar părinții sunt mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
În urma desfășurării acestor activități, în care părinții au avut un rol, am constatat un progres în
ceea ce priveşte antrenarea elevilor într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în
domenii diverse, condiția fiind o alegere inteligentă a strategiilor de abordare, în funcție de nivelul
clasei din care fac parte elevii. În asemenea situaţii, măiestria profesorului trebuie susţinută de
diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă, permanentă între
profesor, părinte şi elev.

1040
 Rezultatele așteptate dintr-o astfel de cooperare se doresc a fi pozitive pentru toți factorii
implicați. Astfel, copiii vor descoperi în părinţi adevăraţi prieteni, se vor mobiliza pentru a obţine
rezultate mai bune la învăţătură, se vor bucura de interesul părinţilor pentru a le diversifica
activităţile de timp liber. Părinţii vor fi mai receptivi la cerinţele şcolii, vor acorda sprijin susţinut
copiilor, se vor instrui şi se vor educa alături de copiii lor. De asemenea, părinții vor căpăta
informații cu privire la strategiile de cunoaștere a copilului propriu, aceste informații putând fi
valorificate în educația copilului. Părinții vor dobândi unele abilități care să sprijine formarea de
comportamente adecvate la copii, îi vor îndruma corect, împreună cu profesorii, să accepte regulile
după care funcționează microgrupurile sociale (familie, școală, grup de prieteni, anturaj de joacă,
vecini, etc.) și pentru relaționarea mai bună a acestora în cadrul grupurilor.
Rezultate pozitive din această colaborare au și școala și profesorii, deoarece interesele şcolii ar
putea fi promovate de părinţi ca pe propriile lor interese, astfel că şcoala va avea în părinţi sprijin în
instruire şi educare.
Pentru ca rolul părinților să fie deplin, școala trebuie să le înlesnească:
 cunoaşterea politicilor promovate de şcoală (alegerea opţionalelor, managementul
clasei, programe şcolare, standarde de performanţă);
 cunoaşterea tehnicilor de abordare a unor discipline şi modul de intervenţie în
pregătirea temelor, în dobândirea deprinderilor intelectuale;
 conştientizarea progresului sau eşecului copilului, a schimbărilor survenite în
evoluţia lui, nevoile, încrederea în forţele proprii;
 utilizarea părinţilor ca sursă de învăţare, în realizarea de materiale didactice;
 identificarea unor probleme de natură şcolară, fizică, morală, socială, religioasă,
psihică (legate de adaptarea sau inadaptarea şcolară);
 organizarea activităţii extraşcolare, a timpului liber.

Bibliografie:

Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,

Bucureşti, 1996;
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002;
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern”,
2005.

1041
 Activitate educativă pentru sarbătorile de iarnă

Profesor învățământ primar: Dicu Mihaela

Școala Gimnazială “Marin Preda”, Siliștea Gumești, Județul Teleorman

Educația este un domeniu care suportă schimbări odată cu societatea, școala fiind cea care se
află în centrul atenției. În ultima vreme, elevii sunt tentați să aibă activități moderne, tradițiile și
obiceiurile fiind neglijate. Prin intermediul școlii, ca instituție și prin voința cadrelor didactice,
elevii pot imbina elementele moderne cu tradițiile. Această imbinare reprezintă una dintre marile
provocări ale secolului în care trăim.
Permanent, este necesar ca învăţătorul să fie preocupat să creeze situaţii problematice, să-i pună
pe elevi în situaţii de a descoperi noile cunoştinţe, care să conducă la asigurarea unei participări
afective în toate momentele lecţiei, contribuind la stimularea gândirii creatoare a elevilor. Astazi,
trăim într-o lume a “noului”, în care tehnologia și știința au capatat amploare. Este foarte important
ca școala să își realizeze menirea. Școala trebuie să formeze personalități puternice, adaptabile, dar
care să și respecte normele și valorile poporului romanesc. Acesta este prima condiție pentru a
deveni buni cetațeni, dar și persoane competente ale Europei.
În cadrul activităților pe care le desfășor la clasă, dar și în unitatea școlară, am căutat să îmbin
metodele moderne și tradiționale în cultivarea valorilor culturale naționale. Sărbătorile de Iarnă au
reprezentat o ocazie prielnică pentru a-i activa pe elevi în ceea ce privește tărămul tradițiilor și
obiceiurilor de iarnă. Primul pas a fost să le fac cunoscut portul popular, mulți dintre ei având
anumite piese ale costumelor populare. Costumul popular reprezintă un important element artistic,
social și istoric, inspirând și provocând atât pricepere, cât și admirație. Nu trebuie să uitam că limba
noastră, portul popular, tradițiile și obiceiurile ne întregesc, demonstrând că suntem cu adevărat
români.
Pe lângă portul popular, cultivarea valorilor tradiționale s-a realizat și prin amintirea și
detalierea obiceiurilor și tradițiilor de iarnă specifice zonei locuite de elevi. Colindul reprezintă unul
dintre cele mai importante elemente populare tradiționale românești. Sărbătorile de Iarnă reprezintă
pentru oameni bucuria și pacea. Aceștia întâmpină cu liniște și încredere un Nou Început, pășind
către necunoscut cu voință și tărie. Fiecare zonă din România are tradiții și obiceiuri. Noi am căutat
să reconstruim portul popular specific zonei noastre, mai exact, a Teleormanului, dar am și cules
colinde specifice acestei zone.
Activitate cu tema:Valorile culturale romănești, Clasa: a IV-a, SCOP: Consolidarea şi utilizarea
valorilor culturale românești.
Discipline: Geografie- Locuitorii și așezerile omenești,Limba și literatura română- Textul
creativ după un plan de idei, Arte vizuale și abilități practice, Bradul,Muzică și mișcare- Folclorul
copiilor. Colinde. Portul popular.
Obiective operaţionale :să denumească tradiţiile şi obiceiurile poporului român ;să respecte
tradiţiile culturale şi religioase ; să realizeze o compunere după planul de idei; să împodobescă
bradul; să lipescă, să confecţioneze podoabe pentru brad; să participe cu interes, într-o atmosferă
destinsă, plăcută, stimulativă la activitatea propriu-zisă; să recite versuri ce redau obiceiurile şi
tradiţiile poporului român; să cânte colide tradiţionale româneşti; să prezinte portul popular specific
zonei.
Activitatea s-a defasurat in sala de clasape durata unei zile.
La disciplina Geografie, în cadrul lecției cu titlul Locuitorii și așezerile omenești, etapa de
captare a atenției, s-a prezentat elevilor un document Power Point, în care s-au observat costume
populare specifice diferitelor zone din țară. Elevii au urmărit cu atenție explicațiile, notând
informațiile. S-au realizat discuții cu privire la zona respectivă și la portul popular specific. (Ageș,
Bacău, Cluj, Teleorman, Maramureș, Buzău, etc.)
Realizați un colaj cu titlul “Portul popular”, având în vedere zonele din țara noastră. În
realizarea colajului veți putea folosi:imagini cu portul popular specific zonelor alese;desene

1042
realizate de voi, în care veti reproduce costumul traditional românesc specific zonei alese. Elevii au
realizat colaje folosind imagini, desene, specifice portului popular al fiecarei zone din România.
Activitatea s-a realizat pe echipe, fiecare port popular fiind prezentat în detaliu.
In cadrul disciplinei Limba si literatura romană, cu tema Textul creativ după un plan de idei,
etapa de obținere a performanței, am realizat următoarea activitate: s-au prezentat elevilor colinde.
S-a realizat o dezbatere pe tema Colindului.
Ce colinde sunt specifice zonei voastre?Dați exemple de alte colinde cunoscute de voi. Care este
rolul colindului? S-au prezentat copiilor imagini cu scene reprezentative fiecărui colind și un plan
de idei:Alcătuiți propoziţii referitoare la aceste scene. Selectați imaginile specifice colindelor
cântate de voi, alcătuind ,,Cartea colindelor noastre”;
Alcatuiți o compunere, folosind planul de idei, cu titlul Colindul. Elevii au realizat ,,Cartea
colindelor noastre”, fiind expusă pe holul școlii, informațiile fiind diseminate și colegilor din școală.
Bradul - activitate realizată în cadrul disciplinei Arte vizuale și abilitați practice.
Realizați decorațiuni pentru brad; asigurare a retenției și a feed-back-ului.Evidențiați importanța
Bradului în cadrul Sarbătorilor de Iarnă.Confecționați felicitări. In cadrul orei de Muzică și Mișcare,
etapa de evaluare a activitații, cu tema: Folclorul copiilor. Colinde. Portul popular, s-a realizat o
activitate la care au fost invitați părinții elevilor, cadrele didactice, elevi ai școlii. Elevii clasei a IV-
a, sub indrumarea cadrului didactic, au prezentat colajele realizate cu portul popular specific
zonelor din Romania. Elevii au purtat costumele populare compuse din toate piesele. Fiecare elev a
prezentat costumul său popular, cât și elementele componente. S-a prezentat ,,Cartea colindelor
noastre”, elevii realizând și un moment artistic, compus din colindele specifice zonei Teleorman
(Steaua, Florile Dalbe, Buna dimineața la Moș Ajun, Moș Craciun, Capra, Irodul, etc.). Elevii au
dăruit invitaților felicitările confecționate. Se realizează aprecieri verbale.
Rezulatele așteptate nu au intârziat să apară. Elevii au avut parte de aprecieri verbale atât din
partea invitaților, cât și din partea cadrului didactic coordonator. Prin activitatea desfășurată,
consider că s-au diseminat informații esențiale cu privire la valorile culturale naționale. Produsele
realizate de elevi vor fi afișate la Tărâmul creației- expoziție.
Atât pe parcursul activității, cât și după finalizarea acesteia, am observat că elevii, au manifestat
interes și respect față de valorile tradiționale românești. Am realizat această activitate nu doar din
dorința de a face cunoscute atât elevilor mei, cadrelor didactice și părinților, anumite informații cu
privire la tradiții și obiceiuri, cât și pentru a demonstra că elevii sunt atrași de cultură, de nou, dar și
de flacăra nestăvilită a tradițiilor populare românești.

Bibliografie:

1. Matei, N., (1982). Educarea capacităţilor creatoare în învăţământ, Bucureşti: Editura

Didactică şi Pedagogică, 1982;
2. Păişi, Lăzărescu, M., (2005), Psihologia educaţiei preşcolarului şi şcolarului mic, Piteşti,
Editura Pararela 45.
3. Programa şcolară – Limba si literature romană- clasele a III-a şi a IV-a, Bucureşti, 2014.

1043
 Implicarea parintilor in educatia copilului

Autor Dihel Bianca

Cunoasterea profesorilor copilului vostru este un pas innainte in intelegerea sentimentelor

copilului fata de scoala in general si fata de invatare!

Implicarea parintilor in educatia scolara a copilului presupune ca acestia sa cunoasca profesorii

copilului, iar cu cei cu care are cele mai multe ore, sa mentina o legatura.

Profesorii vor acorda mai multa atentie copilului (si se vor feri sa se poarte injust) daca stiu ca
parintii sunt preocupati de educatia acestuia. Este vital sa cunoasteti profesorii importanti (in special
invatatorul sau dirigintele) copilului, pentru a putea sa luati legatura cu acestia imediat ce banuiti o
problema.

Invatatorul, dirigintele sau un alt profesor va pot informa ce comportare, prezente/absente,

rezultate are copilul si va pot anunta cand exista o problema cu el.

Invers, este vital sa puteti lua legatura cu un profesor atunci cand copilul se confrunta cu o
problema acasa, problema ce ii afecteaza activitatea scolara – profesorii trebuie sa inteleaga ca un
copil ce are o problema acasa nu se va descurca ca de obicei.

De asemenea, cand copilul spune ca uraste un profesor, parintii trebuie sa ia legatura cu acesta
si sa afle ce este in neregula (daca e vorba de un profesor injust si dur sau de dificultatile copilului
la materie – un profesor bun va poate sfatui cum sa il ajutati acasa).

Parintele ar trebui sa mearga la sedintele cu parintii pregatit. Sa puna in discutie orice probleme
ar avea cu scoala, profesorii sau copilul. Sa asculte ceea ce se discuta cu atentie si sa contribuie cu
opiniile proprii.

Se cer informatii legate de probleme de care, poate, se presupune ca exista si se verifica

prezentele si notele elevilor.

1044
 SERBARILE SCOLARE
MIJLOC DE VALORIFICARE A OBICEIURILOR
SI TRADITIILOR POPULARE

PIPP: ILIESCU RALUCA

PIPP: DIMA ROXANA

"Nimic nu-i mai frumos, mai nobil,decât meseria de educator, de gradinar de suflete umane, de
calauza a celor mai curate si mai pline de energie mladite"(D. Almas).

În calitate de educatori suntem obligati sa facem din creatia noastra populara o carte de vizită cu
care să batem la portile cunoasterii si cu care vom fi primiti si apreciati fară îndoiala oriunde în
lume. În furtunile veacului obiceiurile si traditiile stramosesti au ramas neclintite pastrând valori
autentice ale culturii populare traditionale. Copiii se lasa îndrumati si pot fi modelati în asa fel încât
pe fondul lor afectiv sa se aseze elementele cunoasterii artistice care vor imprima gândirii lor
anumite nuante, ce vor îmbogati substanta viitoarei activitati individuale si sociale începând cu
obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viata poporului, continuând cu frumoasele
costume pe care le îmbraca în aceste împrejurari si terminând cu cântecele, dansurile si strigaturile
nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea sa le cunoasca si sa le adune
în manunchi pentru a le darui din nou.
Valorificând frumusetea traditiilor si obiceiurilor populare în cadrul serbarilor cu prescolarii
reusim sa înfrumusetam viata copiilor, îi ajutam sa cunoasca traditiile românesti si rolul important
pe care-l au în viata oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste traditii au dainuit peste
timp. Prin continutul serbarilor îi ajutam pe copii sa înteleaga mesajul si continutul acestor obiceiuri
populare, adaptându-le particularitatilor de vârsta si aptitudinilor artistice individuale, cu acest prilej
introducem copiii într-o lume frumoasa a cântecului, dansului, poeziei,povestilor, glumelor,
proverbelor, zicatorilor si strigaturilor a unor evenimente traditionale - Craciunul, Pastele, Mos
Nicolae, etc - copiii având posibilitatea sa cunoasca frumusetea si bogatia folclorului, diversitatea
traditiilor si obiceiurilor românesti, armonia limbii române. Textele cântecelor si poeziilor, a
colindelor, plugusorului, sorcovii, transmit urarile de bine în legatura cu unele îndeletniciri
stravechi ale românilor: uratul, semanatul, pastoritul. Cu aceste ocazii copiii îsi îmbogatesc
vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicatori, strigaturi, patrund în tainele limbii materne si
în comorile întelepciunii populare.
Serbarile au o importanta deosebita în educarea copiilor.În primul rând prin continutul lor,
transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregatesc împreuna si depun eforturi sustinute pentru
realizarea unui scop comun, reusita serbarii.Încordarea gradata din momentul pregatirii serbarilor
culmineaza în ziua desfasurarii ei, când tensiunea afectiva a grupei ajunge la maxim.Astfel,
pregatirea si participarea la serbari este actiunea în care copilul se obisnuieste sa traiasca în colectiv,
sa se debaraseze de timiditate.
Când bat la portile sufletului Sfintele Sarbatori, ne bucuram împreuna cu copiii de neasemuita
frumusete a datinilor stramosesti si scoatem din comoara inimii si din lada de zestre a neamului,
tezaurul folcloric românesc: cântecul, jocul si costumul popular specific sarbatorilor.
Când priviti o serbare cu obiceiuri stravechi ale românilor, cu cântece si dansuri
populare,gânditi-va ca priviti un moment, oglinda si sufletul acestui popor ce a considerat pastrarea
traditiei o datorie si o onoare.
BIBLIOGRAFIE:
Ion Apostol Popescu : "Studiu de folclor si arta populara"
Revista "Invatamantul prescolar" 1-2 2000

1045
 Școala și familia – parteneri pentru succes

Prof. Dimofte Gherghina - Gina

Șc. Gimn. „Sfântul Nicolae”, Vînători, Galați
„Prezenţa părinţilor poate transforma cultura şcolii.” (S .L. Lightfoot)

Părinţii şi cadrele didactice pot crea diferite parteneriate, angajându-se în activităţi comune
de învăţare, sprijinindu-se unii pe alţii în îndeplinirea rolurilor cerute, desfăşurând proiecte de
curriculum colaborativ, participând împreună la diverse activităţi de luare a deciziei. Rata învățării
crește și se menține ridicată în situațiile în care părinții se implică în sprijinirea copiilor prin diverse
activități acasă.
Părinții care participă la programele educaționale inițiate de școală vor putea aprecia mai bine
abilitățile și aptitudinile copiilor, problemele și posibilitățile de rezolvare a acestora în procesul
învățării. Prin activitatea în parteneriat cu părinții, cadrul didactic își asigură un sprijin în propria
activitate.
Învățându-i pe părinți să se implice în dezvoltarea copiilor lor, întărim interacțunile și relațiile
dintre părinți și copii. Prin cooperare reală și comunicare cu părinții, școala pune bazele unei unități
de decizie și acțiune între cei doi factori.
De asemenea, activitățile cu părinții duc la rezolvarea situațiilor problemă, a conflictelor
posibile și a situațiilor de risc în dezvoltarea copilului. Pe de o parte, familia este un factor de
educaţie informală, pe de altă parte, aceasta are obligaţii şi drepturi care decurg din statutul de elevi
ai copiilor ei în sistemul formal de educaţie.
Una din însuşirile caracteristice psihologiei părinţilor este năzuinţa de a-şi vedea copii mari,
bine instruiţi şi bine formaţi pentru viaţă. Pe fundalul unui orizont larg de înţelegere a rolului pe
care îl joacă părinţii în viaţa socială, dar şi în viaţa de familie, finalităţile educaţionale vor dobândi
un grad mai mare de conştientizare.
Obiectivele educaţionale realizabile în familie pentru etapa şcolarităţii sunt:
- asumarea de către părinţi a rolului de colaborator activ al şcolii;
- cunoaşterea cerinţelor specifice şcolii;
- creşterea condiţiilor necesare activităţii de învăţare continuă;
- asigurarea unităţii de cerinţe, în procesul de formare şi consolidare a comportamentelor
specifice, prin instrucţie şi educaţie de tip şcolar;
- controlul îndeplinirii sarcinilor şcolare;
- controlul respectării programului zilnic;
- crearea condiţiilor necesare extinderii capacităţii de cunoaştere prin mijloace adiacente: cărți,
reviste, expoziţii, teatru, radio-tv., site-uri educaționale, excursii, etc;
- consolidarea deprinderilor moral-civice, a conduitei civilizate, în relaţiile cu mediul social;
- crearea condiţiilor necesare dezvoltării aptitudinilor artistice şi sportive.
În ceea ce priveşte relaţia dintre familie şi părinţi cele mai frecvente forme de organizare a
acestei relaţii sunt :
- Şedinţele cu părinţii;
- Discuţii individuale între cadrele didactice şi părinţi;
- Organizarea unor întâlniri cu părinţii;
- Implicarea părinţilor în manifestări culturale ale şcolii şi activităţi recreative;
- Voluntariat;
- Asociaţiile de părinţi;
Bibliografie:
Ciolan, L., Pași către școala interculturală, Editura Corint, Bucuresti, 2000
Păun, E., Sociopedagogie școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982
Vrăşmaş, E., A., Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis, Bucureşti, 2002

1046
 Importanța Evaluării Inițiale în activitatea didactică:
Metode. Tehnici. Strategii

Prof. Diniș-Adam Cristina

Școala Gimnazială ”Nicodim Ganea” Bistra

Calitatea şi mai ales eficienţa procesului de învăţământ sunt dependente de o proiectare

pedagogică riguroasă, de alegerea şi de folosirea celor mai adecvate strategii de predare-învăţare şi
de aplicarea unui sistem de evaluare corect. Evaluarea reprezintă un moment esenţial în demersul
didactic, de ea fiind interesaţi deopotrivă profesorii, elevii, dar şi societatea în ansamblul ei.
Astfel, din perspectiva profesorului, evaluarea este necesară la începutul activității, pe parcursul
acesteia, dar și la sfârşit, întrucât ea permite cadrului didactic să își dea seama care este pregătirea
elevilor, la disciplina pe care o predă, în comparaţie cu așteptările acestuia şi cu cerinţele programei
şcolare, permite identificarea dificultaților întâmpinate de elevi în învățare. Evaluarea indică în
orice moment starea pregătirii şcolare, aspectele izbutite (succesele), dar şi punctele critice
(eşecurile), nivelul performanţelor obţinute în raport cu cele proiectate prin curriculum, ea
constituie un control asupra activităților desfășurate.
Evaluarea inițială (predictivă) se realizează la începutul unei activităţi de instruire (de regulă, la
începutul anului școlar) și urmărește stabilirea nivelului de cunoștințe al elevilor. Acestă evaluare
este impusă de necesitatea anticipării procesului de formare prin cunoaşterea pregătirii anterioare a
elevilor, a nevoilor de învăţare, precum şi crearea premiselor necesare pentru asimilarea noilor
conţinuturi.
Evaluarea iniţială constituie un punct de plecare al activității de instruire viitoare , oferind
posibilitatea cunoaşterii potenţialului de învăţare al elevilor care va conduce la stabilirea unor
strategii ce vor fi adoptate în funcţie de rezultatele obţinute la fiecare clasă testată. De exemplu,
evaluarea inițială se dovedește a fi foarte utilă la începutul clasei a Va, pentru cunoașterea de către
cadrul didactic a nivelului de pregătire al elevilor cu care va lucra, fiind realizată mai ales prin
probe scrise. Este firesc ca acelaşi test, aplicat la două colective de elevi, să ducă la rezultate
diferite, ceea ce va necesita abordări variate, selectarea unor metode potrivite nivelului fiecărei
clase.
Informațiile obținute de profesor prin intermediul acestui tip de evaluare îl ajută pe acesta să
identifice nivelul achizițiilor elevilor, ce cunoștințe dețin aceștia, ce abilități au, dar îi oferă și un
punct de plecare în planificarea activităților de predare și învățare viitoare. Dacă în urma testării
inițiale a elevilor se constată greșeli de scriere corectă a unor cuvinte, vor fi proiectate activităţi de
învăţare în care să se urmărească remedierea acestui fapt, prin completarea unor enunţuri cu
ortograme şi explicarea utilizării lor; dacă se constată confuzii de recunoaștere a părților de vorbire,
respectiv de propoziție, se va insista asupra diferențierii lor, vor fi lămurite prin exerciții
suplimentare.
Așadar, evaluarea iniţială este utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru
aplicarea unui scurt program de recuperare sau de refacere a noţiunilor, fundamentale ce vor fi
implicate în susţinerea învăţăturii următoare. Pe lângă funcţia diagnostică pe care o îndeplineşte
(aceea de a depista eventualele deficiențe în pregătirea elevilor și dificultățile de învățare),
evaluarea iniţială are şi o funcţie prognostică care sugerează profesorului condiţiile probabile ale
desfăşurării noului program şi îi permite acestuia anticiparea rezultatelor. Mai exact, pornind de la
datele evaluării, se pot stabili: obiectivele programului viitor, demersurile didactice considerate
adecvate posibilităţilor de învăţare ale elevilor, ritmul convenabil de desfăşurare.
Consider că pentru a realiza o evaluare inițială eficientă, este absolut necesară cunoașterea
programei școlare, nu numai a clasei la care se face evaluarea, ci și a clasei anterioare. De aceea,
pentru a întocmi proba de evaluare inițială la începutul clasei a V-a, profesorul va parcurge
programa pentru clasa a IV-a, urmărind cu mare atenție capacitățile pe care elevii trebuie să le aibă

1047
la acel moment (de exemplu: capacitatea de a selecta informații dintr-un text dat; capacitatea de a
exprima în scris idei, sentimente; capacitatea de a opera cu noțiunile morfologice și sintactice
studiate.) Evaluarea inițială oferă profesorului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a
situației existente (potențialul de învățare al elevilor, dar și dificultățile de învățare ale elevilor ce
trebuie remediate). Pornind de la datele oferite de evaluarea inițială, profesorul își va organiza/
planifica demersul pedagogic imediat următor.

BIBLIOGRAFIE:
CUCOȘ,C-TIN., Teoria și metodologia evaluării , Editura Polirom, Iași, 2008
GOIA, VISTIAN, Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Editura Dacia
Educațional, Cluj- Napoca, 1989.
IONESCU, M., RADU, I., (coord.), Didactica moderă, Ediția a II-a revizuită, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 2004.

MINISTERUL
INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI ALBA EDUCAȚIEI
ȘCOALA GIMNAZIALĂ „NICODIM GA NEA” BISTRA NAȚIONALE
STR. PETRU PAVEL; ARON, NR.6
TEL./FAX:0258773106
EMAIL: sc.bistra@mail.albanet.ro

NR……………./……………………. AVIZAT,

PROIECT EDUCAŢIONAL
An şcolar 2018-2019

SĂRBĂTORILE DE IARNĂ LA ROMÂNI

Coordonator proiect, Prof. Diniș-Adam Cristina

TITLUL PROIECTULUI: “Sărbătorile de iarnă la români”

Coordonator: Prof. Diniș-Adam Cristina
ARGUMENT
Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie atât pentru cei mici, dar şi pentru cei mari.
Obiceiurile şi tradiţiile româneşti sunt ritm şi muzicalitate, adâncă simţire; reprezintă mândrie,
încredere, speranţă, dragoste de viaţă, voioşie, bucurie. Apropiindu-i pe copii de cunoaşterea
folclorului le deschidem o portiţă spre cunoaşterea interioară , deoarece folclorul este ,, identitate ,,

1048
pentru fiecare individ al neamului din care îşi are obârşia şi mai ales că Ardealul este un tărâm
minunat, cu oameni ce nu lasă să se piardă frumuseţile cuprinse în obiceiurile şi tradiţiile acestor
meleaguri.
Proiectul propus urmăreşte transformarea reală a elevilor în actori principali ai demersului
educaţional, urmărindu-se atingerea unor obiective de natură formală, informală, socio-
comportamentală.

SCOPUL
Afirmarea, cunoaşterea şi promovarea obiceiurilor şi tradiţiilor noastre populare autentice
româneşti în rândul elevilor,contribuind astfel la sensibilizarea copiilor în ceea ce priveşte arta şi
tradiţia populară .
OBIECTIVELE PROIECTULUI
 Cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor de iarnă specifice poporului român în vederea
promovării lor în rândul copiilor , părinţilor şi cadrelor didactice;
 Dezvoltarea spiritului de admiraţie faţă de valorile autentice româneşti;
 Descrierea datinilor și a obiceiurilor legate de sărbătorirea Crăciunului (colindatul
și împodobirea bradului, sosirea lui Moș Crăciun, steaua, pregătirea bucatelor tradiţionale);
 Stimularea activităţii în grup prin realizarea unor lucrări proprii (ornamente, podoabe,
felicitări);
Derularea proiectului îi va determina pe elevi să se implice afectiv şi efectiv în realizarea
activităţilor, în consolidarea, sistematizarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor despre tradiţiile de iarnă.
GRUP ŢINTĂ: Elevii claselor V-VIII
PERIOADA: decembrie 2018
LOCUL: Școala Gimnazială ”Nicodim Ganea”Bistra
RESURSE: - umane : cadre didactice, elevi
ACTIVITĂŢI DE INFORMARE: -întâlniri periodice între coordonator şi cei implicaţi în
proiect;
STRATEGIA DE REALIZARE: observaţia, analiza, lucru individual, pe grupe şi în perechi
EVALUARE
- modalităţi de evaluare:
 compuneri literare, eseuri, poezii, desene
 portofoliul, proiectul
 acordarea unor diplome pentru lucrările, desenele, portofoliile ce se remarcă prin
originalitate
 analiza activităţilor independente;
- rezultate aşteptate:
 implicarea a cât mai multor elevi în activitate
 cunoaşterea şi promovarea obiceiurilor şi tradiţiilor noastre populare autentice româneşti
CONŢINUTUL PROIECTULUI:
ACTIVITĂȚI:
 Prezentări (PPT) “Sărbătorile de iarnă la români”
 Convorbiri, lecturi, activităţi artistico-plastice, colaje, creaţii literare
 Concurs de creaţie literară
 Progam artistic “Vine, vine, Moș Crăciun”
Perioada Denumirea Mod de realizare Forma de Loc de
activităţii organizare desfăşurare
Eseuri
3-7 decembrie Legenda lui Pictură. Colaj. Individual, Sala de clasă
Moş Nicolae Expoziţie de lucrări frontal
Prezentări ppt
Să-l aşteptăm Pictură Individual, Sala de clasă
10-14 pe Moş Crăciun Compuneri frontal

1049
 decembrie Eseuri
Colaj
Concurs
17- 21 decembrie Sărbătorile Expoziţie cu creaţiile Individual, Sala de clasă
de iarnă la finale frontal
români Prezentări Power Point
Program artistic

PROMOVAREA PROIECTULUI:
- realizarea unor expoziții cu lucrările elevilor: panou cu cele mai frumoase compuneri, poezii și
scrisori compuse, album foto;
- participarea la programul artistic: ”Vine, vine, Moș Crăciun!”

1050
 Importanța colaborării școală-familie

Dinu Claudia-Floriana
Școala Gimnazială Nr. 3, Doicești, Dâmbovița
Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și familie, este stringentă.
Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân în urmă la învățătură,
dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale copiilor. Apoi o serie de aspecte ale
comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu se pot cunoaște și
rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia.
Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de
comportare în condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la
școală și invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât
și acasă.
Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în
domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și
priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în
diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală.
La ședințele cu părinții vorbim pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la
învățarea lecțiilor, dar mai ales în controlul temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască
dacă copilul lor are o comportare corectă față de dascăli și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe
stradă și în alte locuri este una corespunzătoare
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Școala și dascălul nu pot
suplini cu totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci
când între cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării
copilului.
Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra
dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.
Parteneriatele dintre școală și familii pot: a. ajuta profesorii în munca lor; b. perfecționa
abilitățile școlare ale elevilor; c. îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar; d. îmbunătăți
abilitățile educaționale ale părinților; e. dezvolta abilitățile de lideri ale părinților; f. conecta
familiile cu membrii școlii.
În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind aspectele
școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1. părinții sunt
juridic responsabili de educația copiilor lor; 2. învățământul nu este decât o parte din educația
copilului; o bună parte a educației se petrece în afara școlii; 3. cercetările pun în evidență influența
atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării,
precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu
școala; 4. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul
să influențeze gestiunea școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii
cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze.
Așadar, e o sarcină a școlii să identifice situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe
cât este posibil strategiile educative în favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare
școală-familie este determinantă în educarea copiilor.
Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin întâmpinarea și
rezolvarea problemelor de viață. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și desfășuram o

1051
serie de activități în parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități este organizarea serbărilor
școlare.
Cu această ocazie părinții și elevii lucrează împreună, se sfătuiesc și se ajută reciproc. Astfel
părinții au posibilitatea să vadă cum copiii lor relaționează cu dascălii, dar și cu ceilalți colegi și
înțeleg importanța colaborării cu școala.

1052
 MAGIA N-avem timp să ne-
SĂRBĂTORILOR DE odihnim!
IARNĂ SPIRIDUȘ
SPIRIDUȘII LUI MOȘ Da, da, da i-adevărat
CRĂCIUN Noi muncim neîncetat
Suntem spiriduşi vestiţi
Prof. DINA DANIELA Meşteri foarte iscusiţi.
GPN „LICURICI” Decupăm şi sculptăm
OVIDIU Imbinăm şi asamblăm
3 .VINE MOȘ Şi-am mai pus o cărticică,
1. POVESTE CRĂCIUN! - Pentru sora lui mai mică.
SPIRIDUȘ CÂNTEC
Veţi afla cu toţi , îndată SPIRIDUȘ 4. IATĂ VINE MOȘUL
– O poveste adevărată, Noi suntem făurari
– Despre un atelier Ucenici şi meşteri mari
– Cum nu este altu-n cer! Facem mii de jucării
– Noaptea luna îl Ca să bucurăm copii.
veghează Moş Crăciun ne-a aşezat
– Stelele îl luminează! După cum ne-am
In el zeci de spiriduşi îmbrăcat:
Meşteresc globuri, păpuşi, Spiriduşi în salopete
Ursuleţi din pluş, rachete, Meşteresc de zor rachete
Maşinuţe şi trompete, Iar aceia cu cojoc
Şi-alte multe jucării Fac căluţii la un loc.
Să le-aducă la copii SPIRIDUȘ
Bunul nostru Moş Spiriduşi în cămăşuţe
Crăciun Fac numai păpuşi micuţe.
In seara de Moş Ajun Iar acei cu ochelari
SPIRIDUȘ Fac păpuşile mai mari.
În acest minunat palat SPIRIDUȘ
Bătrânul e înconjurat Spiriduşii cu ghetuţe
De spiriduşi, fiinţe mici, Meşteresc din pluş -Asta chiar e o problemă.
Asemenea unor pitici, maimuţe
Care fac zilnic jucării Iar aceia cu papuci
Să ducă moşul la copii Pun păpuşilor peruci.
2.CINE ÎI ADUCE SPIRIDUȘ
DARURI LUI MOȘ Spiriduşii cu şepcuţe
CRĂCIUN - CANTEC Construiesc doar maşinuţe
SPIRIDUȘ Iar aceea cu tichii
Scrisorile ce le-au primit Fac restul de jucării.
Cu-atenţie ei le-au citit Spiriduş 10:
Şi ştiu copiii ce-şi doresc. -Acum le împachetăm,
Din zori în noapte ei Facem funde, le legăm
muncesc, Şi scriem pe pacheţel
Să facă acele jucării, Pentru cine este el.
Ce sunt dorite de copii. Spiriduş 11: arată
Spiriduş pachetul Noi muncim fără de plată!
-De un an întreg muncim, -Aici e un soldăţel.
Facem multe jucării Va ajunge la Mirel,
Pentru ceata de copii, Fiindcă e copil cuminte,
1053
Învaţă bine şi nu minte.
Spiriduş
-Eu am pus în pacheţel
Maşina lui Viorel.
E maşină cu motor,
Fiindcă e ascultător.
Spiriduş
-Eu am pus un trenuleţ
Pentru Dănuţ cel isteţ.
! – CĂNTEC
Spiriduş
-Poate n-ai citit tu bine!
Spiriduş (îi dă
scrisoarea)
-Să citeşti te las pe tine!
Spiriduş (citeşte
scrisoarea)
„Moş Crăciune, Moş
Crăciune,
Iată ce vreau eu a-ţi
spune:
Anul ăsta, dacă vii,
Să nu mi-aduci jucării!
Te aştept cu drag şi dor
Să vii cu-n calculator”.
Spiriduş (îngrijorat)
Noi facem doar jucării.
Anul ăsta nu primeşte
Darul ce şi l-ar dori?
Spiriduş
-Nu se poate să-l lăsăm!
Ban cu ban să adunăm.
Dacă nu vrea altceva,
Darul i-l vom cumpăra!
Spiriduş
-Nu vom strânge
niciodată
Bani pentru calculator.
Chiar dacă muncim cu
spor,
Spiriduş
-Ai dreptate, frăţioare!
 N-o să-i dăm ce işi -Este un calculator! S-a purtat foarte urât:
doreşte. -Şi-încă unu-adevărat! Cu colegii s- a certat,
-Moş Crăciun, s-avem -Dar de unde l-ai luat? De părinţi n-a ascultat,
răbdare, Moş Crăciun2: (glumeţ) Şi nici nu a învăţat!
O soluţie găseşte! -Ei, vedeţi nu aţi aflat Spiriduş
Moş Crăciun1: Că am fost sponsorizat. -Moş Crăciune, am aflat
-Aaa! V-am prins, Am primit chiar şi eu Că acum s-a îndreptat
vorbeaţi de mine! unul. Şi te roagă să îi duci
Spiriduş Acum Moş Crăciun, O rachetă şi papuci
-Moş Crăciun, numai de bătrânul, 6.OARE MERIT ? -
bine! Se descurcă mai uşor CANTEC
Moş Crăciun1: Având un calculator! Spiriduş (bucuros)
-Spuneţi-mi, aţi terminat Spiriduş (mirat) -Bravo, bravo, Moş
De legat, de-mpachetat? -Faci, la vârsta dumitale, Crăciune,
Pregătită-i sania? Cursuri de calculatoare? Acum du-te iar în lume!
Căci diseară voi pleca. Moş Crăciun1: Sania e încărcată,
Spiriduş -Ba, pardon, chiar le-am Renii înhămaţi te-
-Suntem gata, Moş făcut. aşteaptă,
Crăciune. Diplomă am obţinut. Ai drum lung de străbătut,
Poţi ca să te duci în lume! Moş Crăciun, din acest an Dar va fi tare plăcut!
Iată darurile toate E informatician! -Cu desaga în spinare
Sunt frumos împachetate. 5. MOȘ CRĂCIUN CE Să treci pe la fiecare.
Spiriduş (arată o cutie DRAG NE EȘTI ! - Să fii darnic, să fii bun,
goală) CÂNTEC Căci e seara de
-Doar aici a rămas gol, Spiriduş Crăciun!
Că n-avem calculator -Vrei să spui că de acum 7. RENII LUI MOȘ
Cum şi-a dorit Ionel. Când o să porneşti la CRĂCIUN! - CÂNTEC
Poţi să faci tu rost de el? drum Moş Crăciun 1-2:
Spiriduș (îngrijorat) N-o să-ncurci adresele -Cu bine, spiriduşilor!
-An de an mai mulţi copii Şi nici pacheţelele, Şi nu cumva să leneviţi
Nu mai vor doar jucării. Aşa cum s-a petrecut Căci vine anul următor
Ei cer: ba calculator, Chiar în anul ce-a trecut? Şi-i bine să fim pregătiţi!
Ba bărcuţe cu motor, -I-ai lăsat lui Tudorel Spiriduşii TOȚI
Role şi mai ştiu eu ce Maşinuţa lui Ionel -La revedere, Moş
Jocuri electronice.... Şi-a fost tare supărat! Crăciun!
Spiriduş Moş Crăciun2: -Fii sănătos, să ai drum
-Moş Crăciune, tu nu ştii -Recunosc, m-am bun!
C-am trecut de 2000? încurcat, O, ce seară minunată
Vrei copiilor să duci N-am ştiut că s-a mutat. Moş Crăciun iar a plecat
Acadele, turte dulci Iar acum, abia aştept Şi copiilor va duce
Cum le aduceai odată Ca greşeala să-mi îndrept! Darul binemeritat!
Când era bunica fată? Spiriduş 8 POVESTE DE
Moş Crăciun2: -N-a fost singura eroare! SFARȘIT
-Bravo, spiriduşilor! A mai fost o întâmplare:
Precum văd, râdeţi de Pe la Radu n-ai ajuns
mine! Şi o seară-ntreagă-a
Credeţi că sunt demodat? plâns!
Ia priviţi aici mai bine, Moş Crăciun1: (supărat)
Să vedeţi ce am în sac! -Nu m-am dus că nu am
Spiriduş (privind în sac) vrut!

1054
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PARINȚII/ SERBĂRILE ȘCOLARE

Referent, Prof. DINU COSTIN

Scoala Gimnazială nr. 119, Bucuresti
Educația cuprinde ansamblul influențelor, acțiunilor, activităților desfăsurate pentru formarea,
dezvoltarea și modelarea personalitătii umane, pentru integrarea sa optimă în societate.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii
cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze.
Un rol deosebit de important care-i revine școlii, prin dascălii săi, o constituie:
identificarea situațiilor-problemă din familiile copiilor,
aplicarea strategiilor educative adecvate vârstei, dezvoltării cognitive și capacităților motrice și
de exprimare ale elevului
conștientizarea faptului că relația de colaborare școală-familie este determinantă în educarea
copiilor.
Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin întâmpinarea și
rezolvarea problemelor care se ivesc in familie și a celor dintre familie și societate.
În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și desfășuram o paletă largă de activități în
parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități s-a numit „Pumnul nu te face mare”, o activitate
prin care am urmărit combaterea violenței în școala noastră.
Relația școală-familie, oferă integrarea părinților privind aspectele școlare, psihopedagogice, pe
lângă aspectele medicale, juridice etc.
Parteneriatele dintre școală și familiile elevilor contribuie la stabilirea unor responsabilități pe
care familia le poate avea în perfecționarea abilităților școlare ale elevilor, pe deoparte și
îmbunătățirea abilităților educaționale ale părinților precum și dezvoltarea abilităților de lideri ale
părinților, pe de altă parte.
Un alt rol primordial pe care parinții îl joacă în activitățile de parteneriat este unul deosebit de
sensibil, în sensul că aceste activități îi plasează pe părinți direct coparticipanți la dezvoltarea
personalității , la stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor lor prin organizarea
de expoziţii, concursuri, serbări și la stimularea activitățiilor de grup.
Toate acestea fiind posibile datorită faptului că aceste aceste activități contribuie la dezvoltarea
la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu proprii copii.
Numai o colaborare perfectă între cei doi factori este de natură să determine o eficienţă maximă
a muncii educative. De subliniat este faptul că în acest proces de colaborare, rolul conducător îl are
şcoală. Ea poate să orienteze, să ajute familia în sarcinile ce-i revin, să asigure o unitate de vedere şi
de acţiune.
Familia, oricâte merite şi preocupări valoroase ar avea în legătura cu educaţia tinerilor, nu va
obţine rezultate pozitive decât în condiţiile în care acţionează împreună cu şcoala.
În procesul de colaborare, amândoi factorii, școala și familia acţionează asupra aceloraşi
persoane, urmăresc realizarea aceluiaşi obiectiv şi deci, orice neconcordanţă, orice divergenţă, pot
determina deficienţe în procesul dezvoltării tinerei generaţii.
Concluzii:
Implicarea familiei în activitatea şcolară a copiilor se desfăşoară pe doua coordonate:
a) relaţie părinte – copil: controlul frecvenţei, al rezultatelor şcolare, al temelor, ajutor în
îndeplinirea sarcinilor, suport moral şi material;
b) relaţia familie – şcoală, contactul direct cu profesorul sub forma:
consultarea părinţilor la stabilirea disciplinei (lor) opţionale, alcătuirea schemelor orare ale
clasei şi programului şcolar al elevilor;

1055
 activarea asociativă a părinţilor prin Comitetul de părinţi pentru sprijinirea şcolii în activitatea
de cuprindere la cursuri a tuturor elevilor, la îmbunătăţirea frecvenţei acestora, în organizarea şi
desfăşurarea activităţilor extracurriculare;
lecţii deschise pentru părinţi, ateliere de lucru practice, vizite, excursii, serbări aniversare;
reuniuni comune cu elevii şi părinţii.
Este necesară deci o colaborare strânsă între şcoală şi familie, între familie şi şcoală, care să
ducă la realizarea scopului final al activităţii educative, de formare a unei personalităţi creative şi
autonome.

Bibliografie:

1. Faber Adele, Mazlish Elaine, „Comunicarea eficientă cu copiii – acasă şi la şcoală”, Ed.
Curtea veche, Bucureşti, 2002
2.Pescaru, Băran, Adina, Parteneriat în educaţie ,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
3.Anghel, Elena, Psihologia educatiei pe tot parcursul vieţii, Editura Renaissance, Bucuresti,
2010.
4.Popescu,Neveanu Paul, Psihologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990.

1056
 ÎMPREUNĂ CU PĂRINȚII AȘTEPTĂM MAGIA CRĂCIUNULUI

Prof. DINU FILA

Grădinița ,, Zâna Florilor” Sect. 6, București

Un mediu important de socializare al copiilor cu alti copii dar si cu adulti este oferit de
gradinita. Totodata gradinita sprijina copilul in interactiunea cu madiul, formeaza copilului o
imagine de sine pozitiva. Intr-un cucant este magie, este locul minunat pentru copii. Copilul este o
taina pe care intai trebuie sa ne dorim sa o descifram si apoi sa lucram neintrerupt pentru asta,
parinti si profesori.
Activitatile desfasurate in parteneriat cu parintii sunt modalitati propice pentru atingerea unor
obiective comune in ceea ce priveste educatia prescolarilor, la acestea adaugandu-se placerea de a fi
alaturi de colegi,activitatile desfasurandu-se intr-o atmosfera de voie buna. Gradinitei ii revine rolul
de a contribui responsabil la formarea personalitatii copiilor, de a deschide calea spre cunoastere, de
a descoperi lumea inconjuratoare. De altfel gradinita este o a doua casa a copilului si reprezinta
pentru el un spatiu in care se simte ocrotit si in siguranta. Obiectivele educationale pe care gradinita
si le propune nu pot fi realizate in totalitate fara sprijinul parintilor. Trebuie asigurata acea
continuitate de cerinte atat de necesara in activitatea educatoarei.
Participarea parintilor la activitatile desfasurate cu copiii le creeaza acestora sentimente de
siguranta, intelegere, bucurie. Copilul arata ce stie, ce poate iar parintele este mandru de copilul sau
in relatie cu ceilalti. De altfel parintii pot observa evolutia copilului sau, comportarea in colectiv si
pot participa la luarea unor decizii legate de educatia copiilor si viata gradinitei. Serbarile
reprezinta evenimente de o importanta deosebita in activitatea copiilor si in viata familiilor acestora
atat din punct de vedere afectiv, cat si cognitive, dand ocazia copiilor de a prezenta, intr-o maniera
personala si originala, tot ce au invatat pe parcursul unui semestru sau un an scolar. Acest tip de
activitati extracurriculare au reprezentat intotdeauna un prilej de manifestare inedita al talentului
native al copilului. Este o ocazie in care copilulisi poate pune in valoare inteligenta dominant
descoperita si valorificata de cadrul didactic.
De multe ori famila este surprinsa de potentialul proprilui copil. Ca forme de manifestare prin
care copilul isi poate satisfice nevoia de afirmare, de joc, capatand incredere in propriul potential
artistic si cognitiv putem numi: cantecul, dansul, recitarea unor poezii sau interpretarea unor
scenete. De aceea serbarea reprezinta un mijloc efficient de educare, de influentare formativa a
copiilor, de sudare a colectivului, de incurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor si de
stimulare a copiilor timizi sau mai putin talentati. Foarte indicat este ca pe parcursul serbarii sa
initiem momente interactive parinti-copii: dansuri populare, colinde, cantece pe care parintii le
cunosc sau invata impreuna cu copiii.
Aceasta contribuie la sudarea relatiilor dintre copii si parinti, atmosfera sa fie mai calda , de
sarbatoare a tuturor varstelor. Poeziile, cantecele, scenetele cuprinse in programul serbarii trebuie sa
aiba o valoare artistica mai mare care sa declanseze impresii si emotii artistice puternice. Pentru noi
toti iarna este nu numai anotimpul zapezii si al frigului ci si acela al bucuriilor prilejuite de datini si
obiceiuri legate de sarbatorirea Nasterii Domnului.
Repertoriul traditional al obiceiurilor si traditiilor romanesti cuprinde pe langa colindele
propriu-zise, cantece de stea, plugusorul, sorcova, dansuri (calutii, capra, ursul). Pe langa toate
acestea starea emotionala a copilului este foarte mare. Indiferent cat a repetat copilul rolul sau, cat
de bine dezvoltat este din punct de vedere intelectual, reusita aparitiei sale pe scena depinde de
capacitatea de a intelege si de a exprima ceea ce simte. Daca adultul nu intuieste starea copilului si
nu il ajuta sa gaseasca modalitati de a-l linisti sau de a controla ceea ce simte, copilul va fi coplesit
de incarcatura afectiva a momentului( exemplu: aparitia Mosului Craciun).
Asa apar secventele in care copilul nu mai stie nimic din ceea ce a invatat, plange sau fuge la
mami sau la tati. Se intampla adesea sa aiba chiar si un grad anume de spontaneitate. Si parintii

1057
participa la fel de mult ca si copiii la serbare. Ceea ce simt, ceea ce ii preocupa, asteptarile lor se
transmit intr-un mod indirect sub forma de efecte. Legatura dintre parinte si copil este continua.
Parintii si educatoarele isi construiesc anumite dorinti si asteptari, isi imagineaza cum va arata
aceasta serbare si se asteapta la copii sa poata realiza aceasta reprezentare. Este nevoie sa ne
asiguram ca ceea ce cerem corespunde capacitatii fiecarui copil in parte de a oferi.
Valorificand frumusetea traditiilor si obiceiurilor populare in cadrul serbarilor cu prescolarii
reusim sa infrumusetam viata copiilor si de ce nu si a parintilor, ii ajutam sa cunoasca traditiile
romanesti. De asemenea prin continutul serbarilor ajutam copiii sa inteleaga mesajul si continutul
acestor obiceiuri populare, adaptandu-le particularitatilor de varsta si aptitudinilor de varsta
individuale. Textele cantecelor si poeziilor, a colindelor, plugusorului, sorcovii transmit urarile de
bine in legatura cu unele indeletniciri stravechi ale romanilor: aratul, semanatul, pastoritul.
La varsta prescolara sunt mai greu de inteles evenimentele petrecute de Craciun, de Boboteaza,
etc. De aceea serbarile de Craciun sunt un izvor de bucurii si satisfactii care creaza copiilor o stare
de buna dispozitie favorabila dezvoltarii psihice si estetice. Pentru copii serbarile reprezinta o
distractie vesela, placuta. Prin interpretarea rolurilor care le joaca cu placere (capra, ursul, sorcova,
colindul) si pregatirea decorurilor alaturi de parinti urmarim atat un efect artistic cat si pedagogic,
cautand un imbold pentru a trezi la copii dorinta de a cunoaste si pastra traditiile si obiceiurile
stramosesti.
Emotiile si bucuriile comune traite cu prilejul sarbatorilor de Craciun au contribuit la inchegarea
colectivului, la intarirea relatiilor de prietenie intre ei. Aceste experiente au fost benefice si pentru
parinti care s-au intercut sa se implice cu impodobirea bradului si a clasei fiind foarte incantati de
modul cum se comporta copiii lor, cum participa la aceste actiuni si mai ales momentele placute
petrecute impreuna cu copiii lor.
Parintii au sustinut copiii la recitarea plugusorului sunand din clopotei ( surpriza pentru copii),
au cantat impreuna colinde. Si parintii si copiii si-au exprimat dorinta de a fi in fiecare zi Craciunul.
Aceste activitati ajuta copiii si parintii sa inteleaga ce mult inseamna dragostea, caldura sufleteasca,
respectul, lucruri deosebit de importante pentru aceasta experienta in afara familiei . Am primit pe
Mos Craciun cu emotii, cu inimi curate si nevinovate si ne-am exprimat dorinta de a-l ajuta sa
ajunga la casele tuturor copiilor.

BIBLIOGRAFIE:

Ghid de bune practici in educatia timpurie a copiilor de 3-6/7ani, 2008

Ion Ghinoiu- Mica enciclopedie de traditii romanesti, Editura enciclopedica, 2001
Nicola, I.- Pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, 1994
Nicolau, I. Ghidul sarbatorilor romanesti, Editura Humanitas, 1998
Pr. Dr. Sauca, Ion – Abecedarul Micului Crestin, Parohia Romana Bucuresti, 1992

1058
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN
PAERTENERIAT CU PĂRINȚII

Educatoare Dinu Oana Miruna

G. P. N. Nr. 1 “Alexandru Odobescu”, Urziceni, Ialomița

“Fiecare copil pe care îl educăm este un OM dăruit societăţii” (N. Iorga)

În primele etape ale vieţii, responsabilitatea educării copilului revine familiei. În mod firesc,
părinţii sunt primii educatori ai copilului.
Copiii sunt apoi înscrişi în grădiniţă, instituţie care le asigură condiţiile necesare pentru
dezvoltarea în concordanţă cu nevoile individuale.
Vine apoi rândul profesioniştilor din grădiniţe şi şcoli să se ocupe de educarea şi formarea
copiilor printr-o metodologie şi un curriculum specific vârstei acestora.
Grădiniţa este un important mediu de socializare, îi ajută pe copii să interacţioneze cu alţi copii,
dar şi cu adulţi şi le oferă acestora un mediu primitor și adecvat învăţării.
Totodată, grădiniţa oferă suport pentru valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecărui copil,
pentru dezvoltarea capacităţii de a intra în relaţie cu ceilalţi copii şi cu adulţii.
De asemenea, grădiniţa sprijină copilul în interacţiunea cu mediul, favorizează descoperirea de
către fiecare copil a propriei identităţi şi îi formează o imagine de sine pozitivă. Dar educaţia
copiilor, priviţi ca cei mai tineri membri ai unei comunităţi, este responsabilitatea întregii
comunităţi. Ea este leagănul creşterii şi devenirii copiilor ca viitori adulţi responsabili de menirea
lor în folosul întregii comunităţi, motiv pentru care cel mai important parteneriat care este necesar a
fi implementat este cel dintre grădiniţă şi familie.
Activităţile desfăşurate în parteneriat cu părinţii sunt modalităţi propice pentru atingerea unor
obiective comune în ceea ce priveşte educaţia preşcolarilor, la acestea adaugându-se plăcerea de a fi
alături de colegi, activităţile desfăşurându-se într-o atmosferă de voie bună, având, pe lângă
valoarea social–educativă şi un efect reconfortant.
Consider că părinții trebuie stimulați și ajutați să conștientizeze rolul mediului familial în
educație și să învețe modurile în care își educă și susține copiii, de aceea trebuie implicați într-o
comunicare permanentă cu grădinița, încurajați să se ofere voluntar pentru realizarea diferitelor
activități specifice.
Activitățile propuse creează părinților oportunitatea de a participa alături de copii la activitățile
specifice grădiniței, de a cunoaște mult mai bine specificul acestor activități și de a-și observa
îndeaproape copilul, modul de reacție și comportament al acestuia în timpul programului grădiniței.

În concluzie, dezvoltarea psihică şi fizică a copilului la această vârstă depinde în mare măsură şi
de cadrele didactice, dar şi de părinţi şi de aceea scopul acestei colaborări este ,,copii fericiţi –
părinţi fericiţi’’.

,,Copiii descoperă totul în nimic; oamenii nu găsesc nimic în toate.” Giacomo Leopardi

1059
 Parteneriatul cu familia - element al procesului educativ

Dinuță Camelia
Şc. Gimn. Al Ștefulescu, Tg-Jiu

Şcoala de azi nu se poate perfecţiona decât evaluând permanent nevoile sale şi apelând la
stucturile de sprijin care să organizeze, să planifice şi să intervină în rezolvarea problemelor mai
mult sau mai puţin speciale.
Instituţie care îşi propune planificat şi organizat să sprijine dezvoltarea individului prin
procesele de instrucţie şi educaţie,concentrate în procesul de învăţământ, școala simte tot mai mult
nevoia să realizeze un parteneriat activ cu familia şi comunitatea în care se dezvoltă copilul. Cele
mai importante relaţii din cadrul unei școli sunt:
- relaţiile dintre profesor şi elev;
- relaţiile interindividuale (dintre elevi, dintre profesori, dintre profesori şi specialişti care
sprijină şcoala, dintre profesori şi personaluladministrativ al şcolii);
- relaţiile dintre profesori şi părinţi;
- relaţiile dintre profesioniştii care sprijină dezvoltarea copilului cu părinţii şi profesorii (lucrul
în echipă pentru a lua decizii şi a întreprinde acţiuni în favoarea copilului.
Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate de
cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul copilului. Ea concepe cele două instituţii
sociale exprimându-se înschimburi de opinii şi în discuţii, iar atunci când este vorba de
decizii, păstrându-şi fiecare identitatea şi aportul specific.
Crearea unor parteneriate cu familia este un element legitim al procesului educativ, element
care influențează dezvoltarea și activitatea de învățare a elevilor. Parteneriatele cu familia ating un
maxim de eficiență și contribuie la obținerea unor beneficii pe termen lung atunci când sunt
comprehensive și bine planificate.
În rezolvarea multiplelor probleme de dezvoltare şi învăţare, şcoala dezvoltă o serie de structuri
de sprijin în favoarea copilului şi a familiei. În acelaşi timp este nevoie de activităţi de susţinere în
afara clasei şi de activităţi de sprijin atât a copilului aflat în situaţii dificile sau de risc, cât şi a
familiei şi a cadrelor didactice. Structurile de sprijin ale şcolii merg pe linia cabinetelor de
asistenţă psihopedagogică, de consiliere, de rezolvare a unor probleme specifice(cabinete de
logopedie şi orientare profesională) şi a centrelor de resurse pentru familie sau pentru profesori. La
nivelul acestor structuri se dezvoltă programe specifice de sprijin individualizat şi de grup pentru
copii, părinţi şi profesori.
Pentru realizarea unor şcoli eficiente în care toţi elevii să înveţe şi să fie valorizaţi, pachetul de
resurse pentru profesori trebuie să includă următoarele:
-profesorii trebuie să fie interesaţi ca toţi elevii să înveţe:
-profesorii eficienţi îşi ajută elevii dacă:accentuează scopul învăţării;oferă diversitate şi opţiuni
variate elevilor;sunt refexivi şi se spijină permanent pe evaluarea prin mijloace variatea procesului
instructiv-educativ; utilizează flexibil resursele din şcoală, dar şi resursele comunităţii; cooperează
cu toţi ceilalţi colegi şi agenţi educativi.
-şcolile eficiente încurajează pe fiecare profesor în parte, oferindu-i :coducere efectivă;
încredere; sentimentul de optimism;
Au fost identificate două dimensiuni principale ale implicării părinţilor în activitatea şcolară a
copiilor:
dimensiunea relaţiei părinte-copil, vizând controlul frecvenţei, al rezultatelor şcolare, al temelor,
ajutorul acordat de părinţi în rezolvarea temelor şi, în general, în îndeplinirea sarcinilor şi suportul,
respectiv susţinerea morală şi materială a activităţii şcolare acopilului;
dimensiunea relaţiei familie-şcoală – care se referă, în principal, la alegerea filierei şi unităţii
şcolare şi la contactele directe ale părinţilor cu reprezentanţii instituţiei şcolare, cadre didactice şi
administratori.

1060
 Aceste contacte pot îmbrăca forma unor întâlniri colective desfăşurate în cadrul formal al
negocierilor dintre administraţia şcolară şi asociaţiilor părinţilor, al reuniunilor de informare a
părinţilor cu privire la conţinuturile şi metodele şcolare, orarelor, exigenţelor cadrelor didactice sau
în cadrul informal alunor excursii, vizite, ieşiri ale elevilor la diferite activităţi sportive
serbări,aniversări etc. Ele îmbracă, însă, şi forma unor întâlniri interindividuale, în cadrul formal al
unor întâlniri programate la iniţiativa cadrului didactic sau a părintelui ori în cadrul informal al
întâlnirilor, mai mult sau mai puţinîntâmplătoare, la ieşirea din şcoală sau în diferita spaţii publice,
al telefoanelor şi scrisorilor, al vizitelor la domiciliul elevilor.
Majoritatea părinţilor,inclusiv cei aparţinând claselor sociale defavorizate, se dovedesc a fi
departe de a accepta ideea lipsei lor de competenţă şi de a ceda integral prerogativele lor educative
şcolii. Părinţii pot fi parteneri în educaţie pentru că deţin cele mai multe informaţii despre copiii lor.
Ei pot da informaţii preţioase despre problemele, crizele de creştere, dorinţele, aşteptările,
neîncrederile, pasiunile elevilor.
Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este esenţial ca :
părinţii să fie priviţi ca participanţi activi, care pot aduce o contribuţiereală şi valoroasă la
educarea copiilor lor;
părinţii să fie parte la adoptarea deciziilor privitoare la copii;
să se recunoască şi să se aprecieze informaţiile date de părinţi referitoare la copiii lor;
să se valorifice aceste informaţii şi să se utilizeze în completarea informaţiilor profesionale;
responsabilitatea să fie împărţită între părinţi şi profesori.
Relaţia dintre părinţi şi profesori implică ieşirea din frontierele şcolii şi determină o altă
abordare a profesiei didactice. În pedagogia tradiţională această temă era tratată sub denumirea de
„colaborarea dintre şcoală şi familie”. Actualmente, dimensiunile acestei relaţii sunt mult mai
cuprinzătoare datorită lărgirii conceptului de colaborare spre cel decomunicare prin cooperare şi,
mai nou, prin conceptul de parteneriat care le cuprinde pe toate şi, în plus, exprimă şi o anumită
abordare pozitivă şi democratică a relaţiilor educative.
O categorie aparte şi relativ recent apărută de specialişti o reprezintă specialiştii în intervenţia
socio-educativă. Aceasta cuprinde un ansamblu de acţiuni finanţate, organizate şi desfăşurate de
societate în direcţia susţinerii, orientării, corectării sau suplinirii activităţii educative a părinţilor.
Toate tipurile de specialişti cu care familia intră în contact prin copil (cadre didactice, pediatrii,
medici, psihologi, jurişti etc.) exercită un rol explicit sau implicit pe lângă părinţi. Educaţia copiilor
a devenit, în societăţile moderne, o problemă de interes naţional şi a fost preluată în
responsabilitatea statului care dezvoltă, în acest scop, un sistem deinstituţii specializate. A fi părinte
este, astăzi, o „profesie” care trebuie învăţată ca oricare alta.

1061
 SERBARE DE CRACIUN

CENTRUL SCOLAR DE EDUCATIE INCLUZIVA NR.1 BACAU

PROF. PSIHOPEDAGOG: DIOSTEANU MARIANA

Astazi, copiii dumneavoastra cu sufletele curate si inimile pline de bucurie vor incerca sa va
creeze o zi speciala. O zi de sarbatoare minunata.
Asemeni stelelor care lumineaza bolta cereasca in noptile senine, vor canta si recita sa va
lumineze sufletul si cugetul. Sperand din suflet ca veti uita pentru o clipa de problemele cotidiene si
veti pasi alaturi de ei, in lumina de vis a colindelor, iar versurile recitate sa va fie rugaciunea
fiecaruia pentru noi si pentru semenii nostri.
Sa-i multumim lui Dumnezeu pentru ce avem si sa-l rugam sa ne dea tuturor multa sanatate,
fericire, iar in anul care vine sa ni se indeplinesca toate dorintele.
CRACIUN FERICIT SI LA MULTI ANI!

IOANA – ZANA Iarnă

Sunt Zana fulgilor de nea

Bine-aţi venit dragi oaspeţi în Împărpţia mea
Ţinutul meu feeric, mult iubit,
De sărbătoare–acum e pregătit.

Din lumea de poveşti am coborât

S-aduc lumină, strălucire pe pământ
Căci fluturii de-argint din preajma mea,
Se vor aşterne-n alb covor de nea.

ELENA- INGERAS I

Dragă Zană la al tău palat,

E-atâta de frumos,e minunat!
Noi am venit cu mare bucurie,
În alba şi frumoasa ta Împărăţie.

Alaiul tău de fulgi ne-nveseleşte,

Iar strălucirea lor de-argint ne cucereşte,
Frumoasă eşti în albul tău veşmânt
Tu-aduci doar bucurie pe pământ !

ALINA
Cand vine vremea rea
Cu primi fulgi de nea,
Se scutura din nori,
De sfinte sarbatori.
Povesti cu ingerasi si cu copii poznasi
Povesti cu Sfinti parinti pentru copii cuminti.
Aflati-le acum in prag de Mos Ajun.

TEONA - Fulg de nea

Mama Iarnă ne-a adus,

1062
Hai să facem ce ne-a spus
Şi la casă şi la şură
Să punem câte-o căciulă.

Pe crenguţa pomilor,
Hai să ne lăsăm uşori
Şi deodată,toţi să creadă
C-au înflorit de zăpadă.

DIANA - Fulg de nea

Să punem peste grădină

Plapumă albă de lână.
Ca sub zăpada culcată
Vântul să n-o bată.

EMA - Fulg de nea

Sunt un fulguşor de nea,

Iarnă, îmi place–n preajma ta!
Aş vrea să dansez cu tine,
Mi-ar părea atât de bine !

Prin aer dansez uşor

Sunt şi eu un fulguşor
Într-un vals uşor mă prind
Cobor apoi pe pământ.

IRINA - Fulg de nea

Sunt o steluţă mică argintie

Împodobesc a Iernii-mpărăţie
Eu vă invit acum să vă distraţi
Veniţi cu mine, hai nu ezitaţi!

SIMONA - Fulg de nea

Prin aer dansez uşor,

Sunt Iernuţa-fulguşor
Între cer şi glie zbor
Nici nu urc, nici nu cobor
Sus e frig şi mă fac sloi
Jos e cald mă fac noroi.
Am prieteni mii şi mii
Şi-s iubită de copii.

ANITA- Fulg de nea

Sunt un fulguşor gingaş

Sunt rece, dar drăgălaş,
Un năsuc vreau să sărut
Nu stau mult, iute mă mut.

1063
Mai ating şi o guriţă
Şi-un obrăjor de fetiţă
Joc prinsa c-un băieţaş
Sunt jucăuş şi poznaş.

MAIA - Fulg de nea

Sunt steluţa argintie,

Şi ca mine sunt o mie
Dacă vreşi să vă jucaţi
Cu fulgii mici drăgălaşi
Haideţi pe gheţuş fuguţa
Să vă daţi cu săniuţa
Ne jucăm din nou pe-afară
Şi stăm pân la primăvară.

CANTEC: VALSUL fulgilor

IONUT- Omul de zăpadă I

Iubesc toţi copiii mici

Şi mă cheamă Tremurici
Sunt un biet om de zăpadă
Vin cu toţii să mă vadă
Însă ei nu se gândesc
Că la soare mă topesc.
Poate-aveţi un frigider
Să m-ascund iute în el.

MATEI- Omul de zăpadă II

Am o gură de cărbune
Multe ştiu dar nu pot spune
Mutulică mă numesc
Fiindcă prea mult nu vorbesc.
Mă cam bâlbâi,mă albesc
Dar copiii mă-ndrăgesc
Sunt un omuleţ tăcut
Vă salut şi nu stau mult,
Doar o iarnă, nu prea grea
Şi-apoi plec în ţara mea.

RADU- Omul de zăpadă III

Vin din ţara lui Gerilă

Şi mă cheamă Frigurilă
Daţi-mi în loc de tigaie,
Căciulă groasă de oaie
Mai puneţi-mi şi un cojoc
Să mă-ncing cu voi la joc.

1064
CANTEC : ,,OMUL DE ZAPADA »

Ce-i atata galagie

Colo-n margine de sat ?
Chiuind de bucurie
Multi copii s-au adunat
Ia te uita toti gramada
‘Nalta omul de zapada

Din carbuni i-au pus doi ochi

O tigaie cenusie,
Tine loc de palarie
Si o toala e cojocul,
E hazliu bata-l norocul,
Parcar fi o jucarie.

Haide, hai veniti copii

Si mai mari si prichindei
Si cu totii impreuna
Sa-nvartim hora mare,
Veseli vrea ca sa ne vada.

ANDREEA- Îngeraş II

Voi copii aţi fost cuminţi,

Aţi ascultat de părinţi?
Să căpătaţi bunătăţi,
Nu în ghetuţe un băţ.

Fapte bune s-adunaţi,

Şi frumos să vă purtaţi
Să primiţi cum se cuvine
Pe Domnul Hristos în lume.

COLINDA - ,,Ingerii soptesc”

Ingerii soptesc, lumii-ntregi vestesc

Astazi e Craciun
Domnul s-a nascut
Stea de inceput
Astazi e Craciun.

Crestinilor noi astazi

Un praznic mare avem
Ca sa-l puteti cunoaste
Veniti la viflaim
Ingerii soptesc......

Si s-a nascut in lume

Pe cel ce-l asteaptam
Maria Maica Sfanta
Veniti ca sa-l vedeti

1065
Ingerii soptesc......

Pe paie intre vite

Isus este stapan
Sa-i ducem si noi daruri
Veniti la Viflaim

Sa mergem cu pastorii
Si sa-l preamarim
Sprea noastra mantuire
Veniti la Viflaim
Ingerii soptesc......

Astazi e Craciun

EMA
Se apropie Craciunul
Vino sa te rogi cu mine
Isus se naste astazi,
Copile, pentru tine.

Se apropie Craciunul
Cu bradu-mpodobit
Isus ne cere-n taina
Sa-n genunchem smerit.

Se apropie Craciunul
Isuse pentru tine
N´altam colinde sfinte,
N´altam colinde line.

RADU:
Sunt copil ca tine
S-as dori sa-ti spun
Tu mereu m-ajuta
Sa devin mai bun

Tu imi esti prieten

Cel mai bun pastor
Ma conduci la bine
Scump mantuitor

Viata mea intreaga

Fa sa te iubesc
Tie vreau in toate
Doamne sa-ti slugesc.

COLINDA: ,,ASTAZI S-A NASCUT HRISTOS”

Astazi s-a nascut Hristos
Mesia chip luminous
Laudati si cantati si va bucurati.
Mititel infasetel

1066
In scutec de bumbacel
Laudati si cantati si va bucurati.
Neaua ninga, nu-l atinge
Vantul bate nu-l razbate
Laudati si cantati si va bucurati.

DARIUS:
Bradulet, bradut dragut
Ninge peste tine,
Haide, vino-n casa mea
Unde-I cald si bine.
Pom de Craciun te fac
O ce bucurie!
Cu beteala am sa te imbrac,
Si stelute-o mie.

CANTEC: ,,BRADULET”
Un bradut mititel, astazi am primit
L-am privit si apoi l-am impodobit
Globuri mici si mai mari pe crengute-am pus
Lumanari, jucarii si-o steluta sus.
R: Bradutule, prietene,
Tu inveselesti sarbatorile
Cetina ta, stralucirea ta
Cand le privesc, imi tresare inima.

Tu din munti ai venit si te-as intreba

Nu cumva-ti este dor de padurea ta?
Dar nu esti singurel si eu iti soptesc:
Esti prietenul meu si eu te iubesc.

R: Bradutule, prietene,
Tu inveselesti sarbatorile
Cetina ta, stralucirea ta
Cand le privesc, imi tresare inima.

IONUT:
Mos Craciun o sa ne-aduca
Astazi, multe jucarii
Dar noi stim cu toti
Sa-i spunem, cantece si poezii.
Ia sa vdem cine stie,
Despre mosul o poezie?

MATEI:

Mos Craciun te rog sa vii

Cu multi saci cu jucarii,
Sa nu uiti ca grupa mica,
Desi este mai pitica,
A-natat sa-ti spuna tie,
Cantece si-o poezie.

1067
CANTEC: ,,MOS CRACIUN CU PLETE DALBE”

Mos Craciun cu plete dalbe,

A sosit de prin nameti
Si ne-aduce daruri multe,
La fetite si baieti.
Mos Craciun, Mos Craciun.

Din batrani se povesteste

Ca-n toti anii negresit
Mos Craciun pribeag soseste
Niciodata n-a lipsit.
Mos Craciun, Mos Craciun.

Mos Craciun cu plete dalbe

Incotro vrei s-o apuci?
Ti-as canta florile dalbe
De la noi sa nu te duci
Mos Craciun, Mos Craciun.

IOANA- Zana Iarnă

E iarnă,e sfârşit de an şi-s sărbători,

E timpul să primim în prag colindători,
În casă e miros de brad şi cozonaci
Şi-i timpul de urări pentru cei dragi,
De bucurie, sănătate s-aveţi parte
În anul 2019, care la uşă bate!

1068
 PROIECT DE ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ

Școala Gimnazială Nr. 1 Sat Văleni

Înv. Dobîrcianu Cătălina

Tema activităţii desfǎşurate: ,,Poveste de iarnă”

Coordonator: înv.Dobîrcianu Cătălina
Data desfǎşurǎrii: 17.12.2018
Durata activității: 60 minute
Grup țintă: elevii clasei a IV-a B
Locul desfǎşurǎrii: sala de clasă

Obiective propuse:
Dezvoltarea abilităților de comunicare, cooperare, creativitate, atenție;
Stimularea aptitudinilor şi înclinaţiilor artistice ale elevilor;
Cunoaşterea şi păstrarea datinilor şi obiceiurilor strămoşeşti.

Resurse umane: *Cadre didactice:1 +directorul școlii

*Elevi: 21
*Părinți și alte rude ale elevilor

Resurse materiale: computer, negative colinde și cântece despre iarnă, invitații părinți, felicitări
de Crăciun , dulciuri pentru copii de la Moș Crăciun, mantale de iarnă cu povești și povestiri de Ion
Creangă,portretul lui Creangă, scrisoarea lui Moș Crăciun, fulgi de nea confecționați, ,,Copacul
ideilor”, fișa ,,Iarna, un anotimp iubit”, videoproiector, ppt despre datini și obiceiuri de
iarnă,baloane (roșu, galben și albastru), cartonașe cu exerciții la matematică, costumație de capră,
urs și stele.

Argument

Școala își propune să formeze multilateral personalitatea elevilor, să-i pregătească pentru viață,
ținând seama mai ales de perspectivele viitorului previzibil,acordând atenția cuvenită bogăției de
forme pe care se structurează comunicarea umană contemporană.
Educația se realizează prin acțiuni educative. Unele dintre aceste acțiuni educative se află în
afara sistemului de învățământ,dar este menit să atingă scopurile pedagogice identificabile.De
aceea, școala nu rămâne indiferentă față de marea bogație de forme de educație extrașcolare pe care
se structurează comunicarea umană contemporană.
În acest sens, de mare ajutor, s-au dovedit a fi activitățile artistice în cadrul școlii cu ocazia
serbărilor de Crăciun, serbărilor de 8 martie, serbărilor de sfârșit de an școlar, etc.
Toate acestea sunt un prilej de a îmbina frumos arta cântecului cu euritmia.De altfel, pe aproape
întreaga perioadă școlară,cântul și cuvântul merg mână în mână.
Sărbătorile religioase sunt un prilej de bucurie și de împăcare sufletească în rândul românilor.
Românii au fost dintotdeauna păstrători de tradiții și obiceiuri strămoșești.
Copiii iubesc sărbătorile creștine, își îmbunătățesc cunoștințele prin aflarea mai multor povești,
legende despre trecutul neamului nostru. Totodată le plac și mai mult sărbătorile creștinești nu
pentru latura lor religioasă, ci pentru latura laică – venirea lui Moș Nicolae, Moș Crăciun și de
aceea cu ajutorul părinților vom încerca să sădim în sufletele lor iubire pentru Dumnezeu și semeni.
Descrierea activității:
În debutul activității adresez câteva cuvinte părinților și elevilor prin care le mulțumesc pentru
participare și precizez că această activitate se desfășoară în cinstea Crăciunului .

1069
 ,,Dragi copii, eu m-am gândit să-l chem mai devreme pe Moș Crăciun la noi în clasă, ca să-i
arătăm că,față de anul trecut, am mai crescut și știm mai multe lucruri.
Însă moșul nu poate veni, dar v-a trimis o scrisoare. Haideți să vedem ce vă scriel!!!

Moș Crăciun le trimite copiilor o scrisoare prin care le spune că nu poate ajunge, dar că le va
aduce ceva bun acasă ,sub brad, cu condiția ca ei să-i demonstreze că au învățat multe lucruri
interesante. Le promite că la finalul activității vor primi dulciuri.
Analizez împreună cu elevii plicul în care a fost scrisoarea: destinatar,expeditor.

,,Copacul ideilor”- pe un panou am un copăcel pe tulpina căruia am atașat o coală A4 pe care

scrie IARNA.
-La ce vă gândiți când spunem iarnă?
Am pregătit 10 fulgi din carton pe care am scris posibile răspunsuri ale copiilor:zăpadă,Moș
Crăciun,Moș Nicolae,Crăciun,brad,sărbători, vacanță,colinde,Revelion,săniuș.
Scot câte un elev la tablă să fixeze fulgul în copăcel.Elevii scriu aceste cuvinte pe o fișă ,,Iarna,
un anotimp iubit”.
Se cântă două cântecele de iarnă: ,,Fulgi de nea” și ,,Ninge iar”.

Se vizionează la videoproiector un material ,,Datini și obiceiuri de iarnă”- voi numi mai mulți
elevi să citească câte un slide, atenționându-i să fie foarte atenți.

CONCURS PE GRUPE

Elevii sunt împărțiți în trei echipe,fiecare rând reprezentând o echipă. Vor fi patru sarcini de
rezolvat pentru fiecare echipă a 20 puncte fiecare, iar din oficiu fiecare echipă va primi 20 puncte.

GRUPA 1
1.Moș Crăciun a încurcat planetele și nu știe unde să ajungă. Spune-i tu cum se numește planeta
noastră,a câta planetă este de la Soare și cum se mai numește.
2.Recunoaște autorul și opera literară! (,,Ce-ți doresc eu ție,dulce Românie? ”- Mihai
Eminescu)- copiii citesc fragmentele la videoproiector
3.Sarcini în baloane -Dați exemple de povești sau povestiri scrise de Ion Creangă!- am
confecționat mantale de iarnă pe care am scris cele mai importante povești și povestiri ale lui
Creangă . Pe un panou atașez aceste mantale ,în mijloc fiind portretul marelui povestitor.
4.Recită o poezie de iarnă!

GRUPA 2
1.Ghicitoare: ,,Este verde și frumoasă/ O bună bucătăreasă/Plantei îi face mâncare/Ca să crească
tot mai mare”(frunza)
2. Recunoaște autorul și opera literară!(,,Deșteaptă-te,române! ”- Andrei Mureșanu)
3. Sarcini în baloane-Ce sărbători de iarnă cunoașteți?
4. Recită o poezie de iarnă!

GRUPA 3
1.Ce forme de relief are România și cu ce culoare sunt reprezentate pe hartă?
2. Recunoaște autorul și opera literară!(,,Cântec despre țara mea ”-Alecu Russo)
3. Sarcini în baloane-Ce obiceiuri de iarnă cunoașteți?
4. . Recită o poezie de iarnă!

Toate textele alese de mine la proba 2 au în comun faptul ca autorii își exprimă dragostea de țară
și le-am ales fiindcă tocmai am sărbătorit 100 de ani de când s-a înfăptuit Unirea.

1070
 Cele trei sarcini de la proba 3 sunt introduse în trei baloane (roșu,galben,albastru), fiecare
reprezentant al grupei alegându-și balonul și înțepându-l cu un ac.
La finalul concursului se aplaudă toate echipele și se stabilește punctajul. Toți elevii,indiferent
de punctajul obținut vor primi drept recompensă câte o felicitare cu Moș Crăciun pentru a-i putea
scrie . Le explic ce vor scrie la destinatar și la expeditor.

Ați dovedit că aveți cunoștințe de limba romană, de științe,geografie, educație

muzicală,religie,dar oare știm și matematică? Cu siguranță Moșul dorește să afle.

Joc didactic: ,, Cartonașele”-explic regulile jocului și solicit toată atenția elevilor.Împart

cartonașele elevilor dintr-un coșuleț.

Apreciez prestația elevilor și îi rog să vină în fața clasei pentru a-i colinda pe oaspeții noștri:
Se cântă trei colinde: ,,A venit iarna”-Cleopatra Stratan, ,,Iată vin colindători! ”, ,,Noi umblăm
și colindăm”, apoi se desfășoară ,,Jocul caprei”, ,,Ursul”, ,,Steaua”, ,,Plugușorul”, ,,Sorcova” și în
final se danseaza pe melodia cântecului ,,La mulți ani! ”-Lollipops.
Elevii rămân după activitate pentru a servi dulciuri de la Moș Crăciun.

Modalități de evaluare: -recitarea poeziilor și intonarea cântecelor, aprecieri verbale, punctaj la

concurs și felicitare pentru fiecare elev.

Rezultate înregistrate: -abilități de cooperare,comunicare,atenție;

-păstrarea obiceiurilor și tradițiilor strămoșești;
-stimularea aptitudinilor artistice ale elevilor;

Înv. DOBÎRCIANU CĂTĂLINA

1071
 FAMILIA ȘI ȘCOALA

Prof. invățământ primar Dobra Mihaela-

Liceul de Arte Sigismund Toduță Deva

Între factorii educaţiei, familia a fost şi este considerată ca factor prioritar şi primordial deoarece
în ordinea firească a lucrurilor educaţia începe din familie motiv care l-a determinat pe Loisel sa
afirme că „ în familie și pe genunchi mamei se formează ceea ce este mai valoros pe lume - omul de
caracter”.
În procesul educativ, părinţii trebuie să ţină seama de particularităţile de vârstă și individuale ale
copilului, de faptul că fiecare etapă de vârstă se caracterizează prin trăsături definitorii care o
diferenţiază pe cea precedenta de cea următoare. După naştere în viaţa copilului intervin
transformări atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic. Sub influenţa condiţiilor de viaţă ca şi a
educaţiei el poate fi dirijat în direcţia dorită, întrucât organismul are o mare putere de creştere şi
dezvoltare fiind şi foarte maleabil. Ca urmare, acţiunile educative exercitate de părinţi trebuie să fie
raţionale şi continue, să se bazeze pe faptul că dezvoltarea psihică a copilului se realizează în
strânsa legătură cu dezvoltarea sa fizică.
Procesul de dezvoltare nu trebuie înţeles ca o adăugire la ceea ce a fost la naştere, ci ca o
transformare calitativă ce se realizează pe măsură ce organismul copilului creşte. În funcţie de
caracteristicile anatomo-fiziologice, părinţii pot folosi metode şi procedee educative adecvate
fiecărui copil, ei pot contribui la dezvoltarea personalităţii acestuia. Până la vârsta de 3 ani părinţii
constituie primul exemplu, unicul model de viaţa, de comportare, cu ce mai mare influenţă asupra
copilului.
Pe parcursul activităţii mele didactice am încercat să cunosc familiile copiilor condiţiile de
viaţă, regimul de activitate şi odihna raportul dintre părinţi, părinţi-copii precum si climatul familial
în general. Am încercat să conştientizez familiile de rolul şi importanţa care o au în formarea
propriilor copii. Copiii nu au nevoie numai de stare materială bună, ci şi de afecţiune și de
dezvoltarea spiritualității, încă de când sunt mici. Am întâlnit copii a căror părinţi erau
inconsecvenţi în exercitarea influenţelor educative - uneori prea indulgenţi, alteori prea exigenţi, –
făcând să apară manifestări violente ale acestora, legate mai ales de satisfacerea unor trebuinţe
organice.
La această vârstă, este greu, uneori să înțeleagă tradițiile, de aceea am încercat să transmit din
generație în generație, portul, graiul, obiceiurile și datinile, așa cum le-am moștenit de la bunici,
folosind diferite ocazii: vizitarea unor muzee etnografice, vizionarea unor spectacole de folclor,
lecturarea unor opere din literatura populară, prezentarea de obiecte de artă populară și nu în ultimul
rând interpretarea unor roluri.
Serbările pe care le-am organizat cu diferite ocazii au fost un bun prilej de cunoaştere si bucurie
reciprocă. Chiar daca uneori am avut emoţii în procurarea costumaţiei copiilor la unele scenete
acestea s-au rezolvat datorită interesului și preocupării părinţilor. Cu foarte multă bucurie şi
satisfacţie şi-au scos din ”lada de zestre”, costumele populare pentru a participa la realizarea
proiectelor tematice, a serbărilor, a scenetelor.
Ele sunt un izvor de bucurii și satisfacții ce creează copiilor o stare de bună dispoziție,
favorabilă atât dezvoltării psiho-fizice cât și estetice. Serbarea ”Bradului de Crăciun” cuprinde
întotdeauna colinde, scenete legate de nașterea lui Iisus, plugușorul sau sorcova.
Copiii interpretează diferite roluri: solist vocal, dansator, povestitor, creator de obiecte
artizanale, formându-și sau perfecționându-și o serie de abilități artistice.
Valorificând frumusețea tradițiilor și obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu preșcolarii
reușim să înfrumusețăm viața copiilor, îi ajutăm să cunoască tradițiile românești și rolul important
pe care-l au în viața oamenilor din cele mai vechi timpuri sau modul în care aceste tradiții au dăinuit
peste timp.

1072
 Formele de prezentare a evenimentelor pot fi diverse: șezători în care copiii cunosc
îndeletnicirile bunicilor și în care sunt inserate zicători, strigături, doine sau dansuri populare,
obiceiuri populare.
Prin conținutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înțeleagă mesajul și conținutul acestor obiceiuri
populare, adaptându-le particularităților de vârstă și aptitudinilor artistice individuale.
Cu acest prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, a dansului, a poeziei, a
poveștilor, a glumelor, a proverbelor, a zicătorilor, a tuturor evenimentelor tradiționale.
De asemenea, atmosfera de sărbătoare din sala de festivități prin ornarea și decorarea cu
elemente specifice sărbătorii constituie un alt prilej de bucurie pentru copii, ei descoperind tradițiile
și obiceiurile practicate în timpuri străvechi, simt și prețuiesc frumusețea acestora.

1073
 Relația școală- familie în realizarea activităților extrașcolare

Prof. înv. primar: DOBRE AURELIA-GEORGETA

Școala Gimnazială, com. Măgurele, jud. Prahova

După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, școala are un rol primordial în educația copiilor,
alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece educația permanentă presupune o învățare
pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și
familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân
în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale copiilor. Apoi o
serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu
se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia. Părinții nu pot
cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în condițiile
școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și invers. Întregul
proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă. După cum
spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci într-o
civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul
comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul
deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării
copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim
pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai ales în
controlul temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o comportare
corectă față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte locuri este una
corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa moștenirea cea mai prețioasă”
(Mantegazza).
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția
unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu
totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între
cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului. Se
constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra dezvoltării
copilului, pe când altele sunt dezinteresate. Parteneriatele dintre școală și familii pot: a. ajuta
profesorii în munca lor; b. perfecționa abilitățile școlare ale elevilor; c. îmbunătăți programele de
studiu și climatul școlar; d. îmbunătăți abilitățile educaționale ale părinților; e. dezvolta abilitățile de
lideri ale părinților; f. conecta familiile cu membrii școlii.
În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind
aspectele școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc. Un studiu realizat în
ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru motive pentru care școala și
familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1. părinții sunt juridic responsabili de educația
copiilor lor; 2. învățământul nu este decât o parte din educația copilului; o bună parte a educației se
petrece în afara școlii; 3. cercetările pun în evidență influența atitudinii parentale asupra rezultatelor
școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării, precum și faptul că unele
comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu școala; 4. grupurile sociale
implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să influențeze gestiunea
școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii
cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin

1074
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și
desfășuram o sumedenie de activități în parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități s-a numit
„Pumnul nu te face mare”, o activitate prin care am urmărit combaterea violenței în școala noastră.
Am avut ca invitați reprezentanți ai Poliției locale, care le-au vorbit atât micilor școlari, cât și
părinților despre importanța menținerii liniștii atât în familie, cât și în societatea în care trăim. Tot în
parteneriat cu familia și de această dată și cu comunitatea locală am desfășurat activități de 1
Decembrie, prin care am evidențiat patriotismul elevilor noștri care, deși provin din mediul rural, își
poartă cu mândrie numele și își cinstesc an de an Ziua Națională a României. După John Dewey,
„educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că școala trebuie să reprezinte
viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe care el o duce în familia lui,
cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea
noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare,
deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu
mediul social. Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.

BIBLIOGRAFIE:

Dumitriu, C., ( 2003 ), Strategii alternative de evaluare . Modele teoretico–experimentale,

Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti
Radu, I. T. , 1981 Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului , Editura Didactică şi
Pedagogică , Bucureşti
Stoica, A. , ( coord.) , (1998 ) ,Evaluarea în înv. Primar .Descriptori de performanţă, Editura
Humanitas Educaţional, Bucureşti
Stoica, A.( coord .) , ( 2001 ) , Evaluarea curentă şi examenele .Ghid pentru profesori , Editura
Pro Gnosis, Bucureşti

1075
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Prof. Dobre Florentina, Liceul cu Program Sportiv, Brăila

Parteneriatul educațional este unul dintre cuvintele cheie ale pedagogiei contemporane.
Colaborarea sau parteneriatul este asocierea a doi sau mai mulți parteneri care hotarăsc
împreună ce trebuie făcut pentru atingerea unui obiectiv, în speță educația elevului.
Desfășurarea cu bune și rele a parteneriatului școala părinți conferă activităților educative
eficiență, dar și responsabilitate partenerilor. Astfel, părinții sunt încurajați să ia parte la
programarea și derularea activităților educative în beneficiul copiilor. În ultima perioadă acestea au
anumite particularități , sunt tot mai frecvente, diversificate și de multe ori inițiativa aparține
părinților, familiei. Prin parteneriatul cu școala, părinții au posibilitatea să-și cunoască mai bine
copiii , comportamentul lor în viața de grup, pot înțelege mai bine rolul lor ca părinți și pot relaționa
cu ceilalți părinți.
Obiectivele principale ale colaborării dintre școală și familie sunt:
-creșterea implicarii părinților în activitățile școlare și extrașcolare;
-cunoașterea de către părinți a nevoilor copiilor;
-eliminarea opiniilor diferite privind resursele necesare pregătirii, valorile și nevoile de educare
a elevilor
Școala trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca părinții să cunoască şi să participe la activităţile
ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii, dar organizate de aceasta. Cadrele didactice trebuie
să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de copil, de a cunoaşte
copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui, de a lucra împreună
părinte-copil la diferite proiecte.
Cele mai bune metode de desfășurare a parteneriatului cu părinții în bune condiții, cu rezultate
bune pentru elevi sunt: cunoașterea reciprocă, comunicare permanentă cu informații reciproce;
acceptare reciprocă, înțelegere și toleranță, atmosferă destinsă la întâlniri. Astfel, părinții se vor
implica și mai mult în sprijinul copilului și a școlii, rezultatul final fiind educația copilului.
Parteneriatul cu părinții se concretizează într-un program comun de activități școlare cum ar fi:
ședințele cu parinții, consultații, vizite, excursii, vizite la domiciliul elevului, serbările școlare.
Toate aceste activități au un rol foarte important atât pentru copii cât și pentru părinți. Pe copii îi
ajută să se dezvolte, iar pe părinți îi responsabilizează.
Părinții trebuie să vadă în școală, în profesor, un colaborator, un prieten care-i poate ajuta
printr-o atitudine nepărtinitoare. Școala, prin cadrele didactice, are rolul de a identifica problemele
și să dirijeze educația elevului în favoarea acestuia. Parteneriatul cu părinții este determinant în
educația elevilor, este relația activă de implicare a tuturor părților, beneficiarul fiind elevul.
Educația elevilor a devenit în societățile moderne o problemă de interes național, și a fost
preluată în responsabilitatea statului , care dezvoltă instituții specializate în acest scop.
Practica și cercetările știițifice arată tot mai clar că familia, părinții au o importanță deosebită
alături de școală în educația elevului.

BIBLIOGRAFIE:

1.Stănciulescu, Elisabeta -“Sociologia educației familiale” vol.I, Editura Polirom, Iași,1997.

2.Stahl, Paul H.-“Familia și școala- contribuții la sociologia educației”, Editura Paidea,
București, 2002.
3.Macavei, Elena –“Pedagogie.Teoria Educației”, Editura Aramis, București, 2001.

1076
 IMPORTANŢA SERBĂRILOR ŞCOLARE la clasele primare

Prof. Inv. Primar Dobre Ionela

Școala Gimnazială Nr. 1, Mizil

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atâtpentru copii cât şi pentru învățătorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţiaşi creativitatea fiecăruia – copil sauînvățătoare.De ce organizăm serbări?
Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că eleviişi-au însuşit informaţiile transmise în anii școlari
anteriori şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând ,
interpretând un rol dintr-o scenetă, şcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor
ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la
stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie
să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi
de frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte,
şi atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare, fondul
muzical, elemente importante ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative
deosebite. Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţeşi la lărgirea orizontului de
cunoaştere a copiilor. Înţelegândşi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă
memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea
atenţiei. Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale
accesibile particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Ținând cont de importanța serbărilor școlare împreună cu elevii clasei I A a Școlii Gimnaziale
Nr.1 Mizil și cu sprijinul părintilor elevilor am organizat în data de 18.12.2017 o frumoasă serbare
cu titlul ,,Fulgi de nea”. Copiii îmbrăcați în costume de fulgișori, Moș Crăciun,oameni de zăpadă,
costume populare au interpretat Dansul fulgilor de nea”, au recitat poezii si cântece de iarna, datini
și colinde românesti. Bucuria și emoțiile se citeau pe chipurile senine ale copiilor, iar părinții
așteptau cu nerăbdare să urmărească mica sceneta pregătită de micuții actori.
La finalul serbării copiii le-au oferit părinților felicitări confecționate de ei, alături de mesaje
frumoase ca semn de respect, admirație si mulțumire.
Pentru ca această atmosfera de veselie și destindere încărcată de emoţii să se repete ne-am
hotărât ca la sfârșitul anului școlar sa organizăm o altă serbare care să includă scenetă , poezii si
cântece pentru a pune în valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia, precum si informaţiile însușite
în anii școlari anteriori.

1077
 FAMILIA ȘI COPILĂRIA

Prof. inv. primar – Dobrescu Maria Mihaela

Scoala Gimnaziala „Petre Manarcescu” Lipovu - Dolj
.

Dacă vrem ca şi copiii noştri să rămână cu picioarele pe pământ – trebuie să aşezăm

responsabilitatea pe umerii lor. Cele mai preţioase cadouri pe care le putem oferi copiilor sunt
rădăcinile responsabilităţii şi aripile independenţei. Un aspect foarte important este – învăţarea din
timp a valorilor. În interiorul familiei copilul are posibilitatea de a lua contact cu anumite modele de
conduită cu anumite deprinderi şi norme dezirabile din punct de vedere socio-moral.
Excesele părinţilor în acţiunea educativă şi în relaţiile cu copiii se pot manifesta atât printr-o
atitudine liberală concretizată în pasivitate, indiferenţă, indulgenţă, nesupraveghere, cât şi printr-o
atitudine autoritară, control excesiv, sancţiuni în cazul eşecului şcolar, exigenţe profesionale mari,
program rigid de învăţare.
Într-o formă sau alta aceste excese determină carenţe în socializarea individului exprimate prin
egoism, insuccese şcolare, comportamente deviante, etc.
Având în vedere că încă de la naştere oricare copil este un unicat inconfundabil, educaţia
acestuia trebuie să evite reţete sofisticate şi să se plieze pe caracteristicile fiecărui caz în parte.
În intervalul de vârstă 1-7 ani familia oferă „vitamina psihologică” necesară creşterii copilului.
Dinamica vieţii afective are o importanţă particulară asupra primului an de viaţă, ca de altfel pe
tot traseul copilăriei. În concluzie – resortul miraculos, prin care se acţionează asupra copilului, în
primul an de viaţă, este afecţiunea parentală, la fel de necesară ca hrana şi aerul.
Fără îndoială, exemplul personal al cuplului parental constituie o forţă educativă inestimabilă.
Formula educativă cea mai propice oricărei vârste este familia nucleară – formată din mamă, tată,
copii – la care se adaugă necesitatea unui climat armonios.
Părinţii nu trebuie să trăiască prin proprii lor copii, ci să aibă dreptul la o viaţă şi profesie de
sine stătătoare, care să le aducă satisfacţii. De altfel, copiii părinţilor angajaţi sunt mai independenţi
şi mai sârguincioşi în activitatea şcolară.
O problemă educativă majoră care trebuie să stea în atenţia părinţilor este cea a disciplinării.
Disciplinarea nu se confundă la nici o vârstă cu dresajul, ci ea reclamă întotdeauna foarte multă
dragoste şi inspiraţie.
Dintre dimensiunile caracteriale, formarea încrederii de sine ocupă un rol important. În
exersarea acestei atitudini se recomandă ca adultul să inoculeze copilului o ierarhie autentică de
valori, mai ales astăzi când banul şi aspectul fizic au provocat o criză axiologică atât de pronunţată.
Fără îndoială că încrederea în forţele proprii este condiţionată şi de opiniile celor din jur, dar
depinde şi de mijloacele utilizate pentru disciplinare.
În perioada pubertăţii şi a adolescenţei familia se confruntă cu ultimul mare examen educativ,
înainte de emanciparea tânărului vlăstar. Adolescenţa are un caracter spectacular, oscilant în care
individul devine extrem de vulnerabil; orice lacună educativă anterioară erupe cu virulenţă acum;
tot acum intră în scenă autoeducaţia; nu există reţete standard, cert este că părinţii trebuie să-şi
restructureze complet stilul educativ, această sarcină nefiind deloc uşoară – dat fiind fenomenele
zilelor noastre: valul de anticultură, climatul mustind de agresivitate şi libertinaj, declinul evident al
autorităţii părinteşti în general. Deşi, începând cu pubertatea, individul îşi petrece majoritatea
timpului în afara căminului părintesc – familia continuă să aibă rolul major în existenţa lui. Unele
caracteristici ale mediului parental, precum profesia, relaţia din interiorul cuplului, valorile
religioase, opiniile politice, etc. – reprezintă autentice modele pentru adolescenţi.
După cum se ştie, încă din perioada de debut a vieţii, fiinţa umană creşte, se dezvoltă, se
maturizează, evoluează sub influenţa unor factori de natură biologică, psihologică şi socială ce
acţionează asupra sa atât pe perioade limitate de timp cât şi pe perioade mai lungi de timp sau pe

1078
toată durata vieţii. Aceşti factori pot fi favorabili, când stimulează întreaga evoluţie şi nefavorabili
sau relativ favorabili, când determină structuri limitate sau chiar cu caracter restrictiv pentru
conturarea caracteristicilor umane.
Deci, pe tot parcursul existenţei sale, omul traversează schimbări, transformări şi prefaceri
concretizate în evoluţia biologică ce privesc modificările fizice, morfologice şi biochimice, în
evoluţia psihică, care duc la cristalizarea şi transformarea întregii activităţi psihice şi în evoluţia
socială, tradusă în structurarea conduitelor de adaptare faţă de normele mediului social. Aşadar,ceea
ce caracterizează în ansamblu omul este dezvoltarea biologică şi mai cu seamă psihică şi socială pe
tot parcursul vieţii sale.
Factorii ce influenţează procesul dezvoltării umane au caracter bidimensional (fiind de
provenienţă internă şi externă atât prin conţinut cât şi prin modul de structurare) şi au ramificaţii în
sfera bio-psiho-socială şi sunt concretizaţi prin conceptele de ereditate, mediu şi educaţie. Ereditatea
este o premisă pentru dezvoltarea psihică şi socială a individului şi influenţează, într-o anumită
măsură, modul cum se structurează caracteristicile respective, dar calitatea acestora, întinderea şi
profunzimea lor, complexitatea şi gradul de specializare aparţin în bună măsură determinărilor
mediului şi educaţiei.
Viaţa psihică a omului se formează şi se dezvoltă, aşadar, la confluenţa dintre activitate şi
condiţiile bio-psiho-sociale ce îl influenţează de la naştere pe tot parcursul vieţii.
Copilul se identifică cu lumea lui – imaginaţie şi realitate la un loc. Poate că de puţine ori ne
gândim la copii cu toată seriozitatea. Lumea lor nu este lumea noastră. Poate, la vârsta maturităţii,
nu am înţeles ce pierdem când am început să pierdem copilăria.
Noi, adulţii, suntem adesea copleşiţi de grijile zilnice şi ne este tot mai greu să ne aducem
aminte cum vedeam lucrurile prin sufletul copilului care am fost. Bucuriile simple, bucuriile din
nimic, aşa cum le au copiii, le simţim din ce în ce mai rar la noi.Din când în când ne întoarcem în
lumea copiilor, în chip mimetic, dar ne „jenăm” să fim cu adevărat naivi, sentimentali, asemenea
lor.
Pentru a ajunge la sufletul copilului este necesar să-i oferim posibilitatea să se exprime liber,
să-şi deschidă poarta spre lumea lui interioară.
Cheia rezolvării multor probleme cu care se confruntă copiii stă în familie, căci nu există pe
lume alte fiinţe care să merite o mai mare şi necondiţionată iubire decât – copiii !
Felul în care am fost educaţi, cultura noastră,vor hotărî ce vom considera noi ca fiind exprimări
acceptabile ale simţămintelor. Copiii imită felul în care ne văd pe noi adulţii că tratăm simţămintele,
când acestea sunt tratate încă din fazele incipiente şi sunt descrise în cuvinte, se elimină nevoia ca
ele să fie manifestate şi prin alt tip de comportament.Dacă acel comportament negativ, aflat la un
nivel bazat pe sentimente nu este tratat eficient încă din primele faze, iau naştere simţăminte
chinuitoare, care vor deveni ca nişte uriaşi, care, în cele din urmă ne vor controla viaţa.Simţămintele
negative nerezolvate ale copiilor tind să se dezvolte tot mai mult până când vor fi forţate să se
manifeste în forme rebele, antisociale, distructive şi răzbunătoare.
În interacţiunile cu natura, cu societatea, fiecare individ acţionează pentru a-şi satisface anumite
nevoi şi trebuinţe şi caută mereu echilibrul în schimburile cu mediul natural şi social. Organismul
copilului, care nu are o experienţă adaptativă îndelungată întâmpină obstacole, constrângeri,
schimbări care îl obligă la mobilizare sau la crearea unui nou echilibru.
Familia îşi pune amprenta asupra existenţei şi dezvoltării copilului prin condiţiile economice,
materiale, de hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, culturale şi de integrare socială.
Dacă în familie nu există armonie, iubire între membri, dacă domină o atmosferă încărcată,
relaţii încordate, violenţe între membrii ei, copiii ajung să aibă tulburări comportamentale. O mare
parte dintre copiii cu comportament deviant suferă de carenţă afectivă.
Sărăcia, divorţul, abuzurile, agresivitatea manifestate asupra copiilor reprezintă incidente
negative în dezvoltarea normală a copilului.problema care apare este cea de echilibru prin care să se
asigure copilului un mediu securizant favorabil dezvoltării sale armonioase. Condiţiile de viaţă din
multe familii ale societăţii româneşti actuale sunt stresante pentru copii.

1079
 Familia nu este numai primul adăpost al copilului, ci este şi prima bază de lansare a lui în lume.
Atitudinea părinţilor trebuie modelată în raport de vârsta şi de temperamentul copiilor, de la
dragoste, protecţie, acceptare şi îndrumare către cooperare, angajare reciprocă la viaţa familială cu
recunoaşterea unei minime independenţe.
Dacă luăm în considerare frecvenţa tot mai mare a cazurilor de abuz şi neglijare a copiilor din
societatea contemporană, se constată nevoia stringentă a creării unor servicii pentru familie şi copil.
Copilul este sau ar trebui să fie subiectul şi nu obiectul tuturor demersurilor psiho-sociale şi
psihopedagogice. Căci într-o societate ca a noastră, în care deriva economică şi socială a atins
abisuri greu comprehensibile, în care copiii se droghează şi îşi fac culcuş prin canale şi pe sub
poduri, este greu să nu atenţionezi că o casă, oricât de frumoasă în aparenţa ei exterioară, va fi
iremediabil minată în rezistenţa ei interioară, dacă temelia pe care a fost ridicată este incompletă şi
precară. Şi dacă fiecare dintre noi ( părinte, dascăl, psiholog, asistent social, ş.a.) este, chiar şi
numai parţial proiecţia copilului ce a fost cândva, evitarea traumelor şi mutilărilor psihoafective ce
ameninţă copilul ar trebui să devină calea cea mai sigură către igienizarea şi normalizarea societăţii
de mâine.
Este neîndoielnic că a acţiona înainte de producerea răului este mai eficace decât după aceea.
Crearea condiţiilor obligatorii pentru menţinerea copilului în zona de normalitate presupune
dezvoltarea acţiunilor preventive de educaţie, asistenţă, consiliere şi suport.
Susţinerea părinţilor este o cale mai sigură dacă se produce înainte de a se fi instalat
mecanismele violenţei, de a se fi tulburat dinamica familiei şi a se fi rupt legăturile parentale – căci
numai astfel poate fi curmat cercul vicios al violenţei : părinţi în criză-agresivi-copil maltratat-
viitor părinte maltratant.
Întrucât existenţa omului este prin excelenţă una socială, comportamentul uman este învaţat,
dobândit prin interacţiunea individului cu semenii săi, cu instituţiile şi cu alţi agenţi
socializatori.Astfel, învăţarea unor norme, modele şi valori care nu corespund celor acceptate social
îl transformă pe individ într-un marginal sau chiar într-un deviant.Insuficienţele socializării se
repercutează negativ asupra capacităţii de integrare a indivizilor în diferitele structuri ale sistemului
societal.
Din punct de vedere psihosocial existenţial, familia este reprezentată ca un sistem relaţional
interpersonal realizat direct, cu un climat psihosocial propriu determinat de cultura şi modelele
comportamentale asimilate şi practicate, de tandreţe, amabilităţi dar şi de rejecţie, tensiuni, frustrări
(în unele cazuri) cât şi de structurile de mentalitate ale indivizilor – formând un micro univers
integrat într-un univers social, economic, moral, psihosocial, sociologic şi politic general,
existenţial.
Într-o societate dinamică în care partenerii se află într-o continuă schimbare (urcă, coboară
neîncetat), familia este smulsă din locul ei de existenţă; tranziţia şi noul se coalizează împotriva
dragostei şi a familiei.Familia reuşită este aceea în care partenerii cresc împreună, se dezvoltă în
paralel, relaţia soţ-soţie depinde de gradul de potrivire a fazelor dezvoltării lor separate dar
comparabile.
Dinamica vieţii contemporane accentuează dificultăţile dragostei iar acestea duc la desfacerea
căsătoriei. Relaţiile umane devin tot mai efemere, trecătoare şi modulare, despărţirea partenerilor se
face fără regrete, fără resentimente şi complicaţii oferindu-le acestora posibilitatea de a se recăsători
atunci când condiţiile le vor fi prielnice.
Nu toate familiile sunt orientate de aceleaşi valori şi atitudini morale, diversitatea reiese
din structura socială, apartenenţa socio-profesională, nivelul de instruire, mediul de rezidenţă
(rural/urban) cât şi ideologia familială şi tipul de interacţiune familială.Este sesizat faptul că părinţi
aparţinând unor categorii socio-economice diferite transmit copiilor lor valori diferite.Multe studii
evidenţiază existenţa unei corelaţii între conduitele delincvente şi un nivel scăzut al coeziunii
familiale; membrii acestor familii sunt interesaţi mai mult de gestionarea nevoilor şi aspiraţiilor
personale, petrec foarte puţin timp în spaţiul familial şi participă rareori la activităţi comune ale
membrilor familiei.

1080
 O bună integrare socială presupune ca individul să fie capabil să participe la viaţa socială (a
unei colectivităţi), să recepteze şi să prelucreze informaţia specifică, să comunice printr-un sistem
simbolic împărtăşit de toţi, să ocupe poziţii şi să-şi asume roluri. Totodată, presupune şi o implicare
emoţională a individului- încredere, sentiment de securitate, posibilitatea de a conserva respectul de
sine şi respectul celorlalti.
În acest context reţinem că, atmosfera familială este funcţie de dimensiunile activităţii omului –
cunoaşterea, afectivitatea şi conotaţia proceselor şi conduitelor, a operaţiilor psihice specifice
individului uman, dar şi de laturile personalităţii- aptitudinile, temperamentul, caracterul – cu efecte
şi contribuţii directe în structurarea şi restructurarea permanentă a climatului familial.
Familia reprezintă o formă superioară de comunitate, având drept scop principal pregătirea unei
generaţii viitoare sănătoasă şi temeinic educată care să participe la dezvoltarea societăţii.
Contextul socio-economic actual şi lipsa unor servicii specializate de identificare, investigare şi
rezolvare a tuturor problemelor sociale determină creşterea şi răspândirea anumitor tipuri de
comportament abuziv. Persoanele cele mai vulnerabile sunt copiii, datorită caracteristicilor specifice
vârstei:
sunt lipsiţi aproape complet de posibilităţi fizice şi psihice de apărare;
capacitate redusă de autoapărare;
capacitate redusă de înţelegere a efectelor, a consecinţelor unor acţiuni proprii sau ale altor
persoane;
capacitate redusă de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale altora, în special ale
adulţilor;
capacitate empatică redusă;
imposibilitatea de a discerne între intenţiile bune şi intenţiile rele ale altor persoane;
nivelul înalt de sugestabilitate şi al credulităţii;
sinceritatea şi puritatea sentimentelor, gândurilor şi intenţiilor lor.
În ceea ce priveşte rolul familiei, copilul trebuie să găsească un adăpost cald, primitor,
securizant, sau altfel spus un “cămin”, care este reglementat de reguli simple dar clare.
Farmecul şi savoarea inegalabilă a copilăriei pot fi umbrite prin acte de victimizare a
copilului,acestea pot fi săvârşite inclusiv de către părinţi. Educaţia prestată în familie poate uzita de
mijloace bazate pe dragoste dar şi de mijloace bazate pe putere ( coercitive).
Toate acestea conduc la agresivitate, izolare, pierderea noţiunii de sprijin din partea familiei şi a
încrederii în capacitatea acesteia de a-l proteja, apatie, neintegrare socială şi compensare prin
violenţă, delicvenţă şi relaţionare facilă cu persoane dubioase, abandon şcolar şi chiar părăsirea
domiciliului cu neintegrare socială şi profesională.
Majoritatea oamenilor se întreabă - „ce este idealul”? Răspunsul la această întrebare depinde de
aspiraţiile, de dorinţele şi trebuinţele fiecăruia, de modul de percepere a acestui concept. Teoretic –
idealul se referă la piscul perfecţiunii, la modelul către care tinde fiecare om, ţelul suprem la care
doreşte să ajungă.Dar, idealul ia conotaţii diferite ce ţin de personalitatea noastră, de mediul
familial şi social, de valorile spirituale şi morale pe care le moştenim şi le transmitem la rândul
nostru celor care reprezintă viitorul.
Când îţi propui să devii părinte ( sau ca profesie – asistent social, psiholog, dascăl), când acest
vis ţi s-a înfiripat în minte, ştii deja care îţi este idealul : să contribui la formarea omului de mâine, a
omului ce trăieşte într-o societate în care tentaţiile sunt diverse şi atractive; o societate ale cărei
crize morale şi sociale determină comportamentele umane să se elibereze de încărcătura lor moral-
afectivă şi le orientează spre autodistrugere, fiind alimentate de alcool, droguri, pornografie şi o
exacerbare şi liberalizare a rolului sexului.
Nu sunt copiii cel mai preţios dar dintre dintre toate darurile ? De ce să nu ne bucurăm de acest
dar divin? Ar trebui să ne considerăm onoraţi că putem contribui la creşterea şi dezvoltarea unui
copil, să ne folosim talentele creatoare în acest sens!
Reţeaua socială disfuncţională a familiei, diversele situaţii de criză familială - care sunt
generatoare de angoase - pot determina abuzuri asupra copiilor, cu consecinţe negative asupra

1081
dezvoltării fizice şi psihice a acestora – atât pe termen scurt cât şi pe termen lung, putând conduce
la marginalizarea persoanei.
Un copil ar putea avea calităţi deosebite, dar, dacă nu are un simţ corect al valorii de sine, va
intra în viaţă cu acest dezavantaj . Părinţii trebuie să decidă care va fi calitatea vieţii lor şi apoi să
aplice disciplina necesară pentru a atinge această calitate - altfel, viaţa va împinge familia în
direcţii diferite, iar copiii vor deveni mai degrabă victime decât învăţăcei.
Ar trebui să gândim despre copiii noştri că sunt o binecuvântare pentru noi, astfel vor dovedi la
rândul lor că sunt o binecuvântare pentru cei care-i înconjoară cu dragoste.

BIBLIOGRAFIE:

1. Bujor, Emilian, „ Psihologia Familiei „ – suport de curs pentru anul III de studiu Facultatea
de Psihologie şi Asistenţă Socială – Univ. „ Petre Andrei”- Iaşi
2. Caluschi, Mariana, „Probleme de Psihologie Socială ”, Editura Cantes – Iaşi, 2001
3. Mitrofan, Iolanda, „ Cursa cu Obstacole a Dezvoltării Umane”, coordonator Editura Polirom
– Iaşi, 2003
4. Mitrofan, Iolanda, „ Psihologia şi Terapia Cuplului”, Editura SPER Ciupercă, Cristian
Colecţia Caiete Experenţiale – Bucureşti,2002
5. Stănciulescu, Elisabeta, „ Sociologia Educaţiei Familiei ” Editura Polirom Iaşi, 1997
6. Kuzma, Kay, „ Ascultarea de Bunăvoie ”, Casa de Editură „Viaţă şi Sănătate” Bucureşti, 2000

1082
 Rolul educativ al serbărilor școlare

Prof. înv. primar Mirela Dobrin,

Școala Gimnazială “Profesor Nicolae Simache”, Ploiești

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare. De ce organizăm serbări?
Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la grădiniţă şi le
dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol
dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi
dezvolte gustul, dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei
legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie
să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi
de frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte,
şi atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante
ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere
a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei. Materialul artistic
folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă material accesibile particularităţilor
individuale şi de vârstă ale copiilor. Serbarea şcolară
reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor.
Prin conţinutul vehiculat al serbării, elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic,,
spontan şi sincer situaţiile redate. Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie
obiective importante care se realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun ,
cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional
contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.Valoarea estetică este
sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură ( parcul sau grădina şcolii)
amenajate în chip sărbătoresc. Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol
artistic nu trebuie privită ca un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor:
distracţie, înălţare sufletească, plăcere estetică, satisfacţie – toate acestea imbogăţindu-le viaţa,
făcând –o mai frumoasă, mai plină de sens Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când
reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul spectatorilor .Reuşita spectacolului produce ecou în public,
iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.Ea evaluează talentul ,munca şi
priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele colectivului
clasei şi ale fiecărui elev în parte; Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor
spirituală, să le împlinească setea de cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a
fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile .Activităţile extraşcolare în
general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a
caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi
mai accesibili sufletelor acestora .Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub
atenta şi priceputa îndrumare a dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea

1083
copiilor ,în modelarea sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii,
restabilind şi întărind respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei.

Bibliografie:

Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped • Revista invatamant primar, nr.2-3 /
2001,Editura Discipol
www.didactic.ro

1084
 Împreună pentru binele copiilor

Dobroica Zaharia
Profesor învățământ primar, Liceul cu Program Sportiv Arad
Familia şi şcoala au un interes comun: educaţia copilului şi pregătirea lui pentru integrarea cu
succes în viaţa socială. Rolul familiei nu se mai poate limita doar la asigurarea condiţiilor de viaţă
pentru copil, la supravegherea lui, ci trebuie văzut ca factor principal în educaţia şi socializarea
copilului, precum şi ca un continuator al cerinţelor impuse de practica educaţională.
Pentru reuşita actului educaţional, munca depusă de învăţător trebuie continuată, susţinută şi
întărită de familie. Învăţătorul trebuie să asigure o permanentă colaborare între şcoală şi familie.
Cunoscând faptul că fiecare persoană este unică în felul ei, că fiecare părinte are stilul propriu
de educaţie, convingerile şi valorile personale, prin aceste activități, prin care implicăm părinții,
încearcăm să stabilim punţi specifice pentru o mai bună comunicare între părinţi și copii, între
părinţi şi şcoală, pentru a educa cât mai bine împreună. Şcoala este terenul unor relaţii educative din
care fiecare beneficiar - copii, părinte şi cadru didactic - are de învăţat şi trebuie să se simtă
valorizat şi important.
Părinţii vor fi implicaţi în programul educativ încă de la început, permanent şi nu doar când se
ivesc probleme. Astfel îşi vor forma deprinderea de a se interesa şi a sprijini activitatea pe care
copilul o desfăşoară la şcoală.
Obiectivele activității sunt:
Atragerea părinţilor către şcoală;
Popularizarea ideii că părintele este binevenit în şcoală, dacă doreşte;
Familiarizarea părinţilor cu filmul unei activități;
Cunoaşterea modalităţilor de formulare a cerinţelor către copilul- elev, cum se derulează relaţia
învăţător-elev;
Sprijinirea copiilor şcolari: răbdare, explicaţii, exersare, activităţi frontale şi individuale, în
perechi şi grupuri;
Completarea unei fişe de observare a lecţiei.
Parteneriatul dintre școală şi familiile copiilor, desfăşurat în termeni amiabili şi de respect
reciproc, oferă un mediu propice influenţării pozitive în ceea ce priveşte educarea copilului. De
aceea îmi propun captarea atenţiei unui număr cât mai mare de părinţi atât în cadrul programelor
educaţionale, dar şi în organizarea de serbări, lecţii deschise, programe distractive, excursii şi
drumeţii.
Consider că parteneriatul cu familia duce la stabilirea unor legături corecte, sincere, care să
faciliteze dialogul democratic şi care să conducă la implicarea părinţilor în demersul educaţional
propus „Copii fericiţi, părinţi mulţumiţi”. Un parteneriat eficient familie-școală duce la crearea unor
valori educative superioare, iar beneficiarul nu este altul decât „copilul”.
Implicarea părinţilor în educaţia şcolară a copiilor este un element cheie în educaţia propriilor
copii. Ei îşi doresc tot ce e mai bun pentru copiii lor.

1085
1086
 STIMULAREA AFECTIVITĂŢII
PRIN INTERMEDIUL SERBĂRILOR ŞCOLARE

Prof. înv. primar Docan Anca

Școala Gimnazială Tg. Trotuş

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina, ieşind din
intuneric, nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)
Serbarea şcolară (sau orice fel de activitate literar-muzicală) vizează dezvoltarea liberă,
integrală şi armonioasă a individualităţii copilului, formarea personalităţii sale autonome şi creative,
constituind o formă de receptare a literaturii, teatrului, muzicii şi artei în general. Prin astfel de
activităţi extracurriculare profesorul urmăreşte descoperirea unor talente în arta interpretării scenice,
cultivarea aptitudinilor elevilor, formarea unor priceperi de punere în scenă a unui spectacol,
dezvoltarea sensibilităţii artistice, cultivarea interesului pentru literatură.
Pentru a atinge această performanţă, specialiştii susţin că deosebit de importantă este lectura
expresivă care domină întreaga activitate de înţelegere a rolului ce urmează a fi interpretat: „ea o
pregăteşte, o zămisleşte şi o încoronează; ea îi este alfa şi omega” afirma Raoul Mas în „Explication
des textes par le travail de la diction”.
„A şti să citeşti cum se cade un rol, nu este aşa de uşor. Pentru a atinge acest scop, textul trebuie
studiat îndelung. E nevoie să împărtăşeşti cu autorul înaltul sentiment care i-a umplut sufletul,
trebuie să simţi adânc orice cuvânt al lui.” (Gogol) Pentru aceasta, trebuie respectate câteva condiţii
de ordin tehnic. Astfel, trebuie stabilite şi respectate diferite pauze: cele gramaticale marcate prin
semne de punctuaţie şi cele logice. De semenea, importante sunt şi pauzele psihologice, care separă
părţi din text, diferite ca dispoziţie afectivă. Ele dau viaţă interpretării. Alte condiţii de ordin tehnic
sunt: folosirea corectă a accentului logic, ritmul, pronunţia, precum şi mimica şi gestica, ce dau
pregnanţă şi relief hotărâtor.
Serbarea şcolară este abordată cu entuziasm de elevii talentaţi tocmai pentru că îndeplineşte
unele funcţii specifice care o deosebesc de o oră obişnuită:
Funcţia de loisir (de petrecere plăcută şi utilă a timpului liber);
Funcţia social-integrativă (prin relaţiile interpersonale cultivându-se solidaritatea şi cooperarea);
Funcţia formativă (interiorizarea valorilor estetice şi spirituale);
Funcţia vocaţională (care face posibilă realizarea şi dezvoltarea aptitudinilor elevilor).
Serbările:
Contribuie la acumularea cunoştinţelor şi la lărgirea orizontului de cunoaştere al copiilor;
Îmbogăţesc şi nuanţează viaţa lor afectivă, stimulează apariţia unor sentimente neîncercate sau
le dezvoltă pe cele mai slab manifestate anterior;
Contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere a fiecărui copil şi al întregului colectiv prin
dorinţa comună de a obţine rezultate bune;
Favorizează stabilirea unei discipline conştiente pe parcursul desfăşurării repetiţiilor;
Trezesc în copil energia latentă, existentă în fiecare, de a învinge dificultăţile întâlnite, de a-şi
stăpâni timiditatea;
Cultivă spiritul de iniţiativă, de independenţă, de acţiune, iar pregătirea serioasă contribuie la
stimularea interesului pentru munca făcută cu un scop precis şi îndeplinită cu conştiinciozitate;
Educă gustul pentru frumos prin realizarea estetică a numerelor din program, armonia întregului
spectacol, calitatea acompaniamentului muzical şi al costumelor;
Constituie un liant puternic între cadrul didactic şi elevi prin cunoaşterea reciprocă.
Pentru reuşita unei serbări, trebuie să avem în vedere următoarele:
Însemnătatea evenimentului sărbătorit şi necesitatea unei munci disciplinate şi consecvente
pentru rezultatele finale;

1087
 Atmosfera din timpul repetiţiilor să îmbine voia bună şi seriozitatea: indicaţiile şi lămuririle să
fie scurte şi clare;
Să fie antrenaţi şi părinţii sau alţi colaboratori (scriitori, oameni de cultură, ziarişti, istorici);
Toţi elevii clasei să fie mobilizaţi să participe efectiv la pregătirea şi susţinerea spectacolului,
fiecare primindu-şi rolul potrivit înclinaţiilor;
Să se combată cu tact nu numai tendinţa de vedetism al celor mai talentaţi, dar şi timiditatea
celor mai puţin dotaţi;
Conţinutul serbărilor:
Tematica să conțină puternice valenţe educative care să favorizeze cultivarea cu precădere a
unor sentimente sau a unor trăsături de caracter;
Lucrările selecţionate trebuie să fie accesibile vârstei şi să corespundă posibilităţilor psiho-
individuale ale copiilor;
Programul să nu fie încărcat (serbarea să dureze 1 h – 1 ½ h) altfel devine plictisitoare;
În alcătuirea programului să se ţină seama de datinile şi obiceiurile locale, trecutul istoric,
specificul ţinutului, interesele copiilor;
Serbările şcolare sunt întotdeauna momente de bucurie si prilej de manifestare inedită a
talentului nativ al copiilor în faţa părinţilor şi spectatorilor emoţionaţi. Participarea la serbările
şcolare are un rol socio-afectiv primordial, deoarece îi unește pe copii, îi ajută să se împrietenească,
să socializeze, să îşi formeze şi dezvolte optimismul, eul de sine, să îşi cultive trăiri afective şi
emoţionale, să îşi formeze trăsături pozitive de voinţă şi caracter.
Exprimând idei şi sentimente prin mijlocirea artei, aceste serbări se adresează afectivităţii,
sensibilităţii, care la această vârstă sunt suportul sufletesc al tuturor acţiunilor şi generează o gamă
nesfârşită de emoţii şi sentimente artistice.
Serbarea e ca o sărbătoare în viața copiilor. Momentele de intensă trăire, încărcate de emoţie şi
aplaudate cu căldură, nasc în sufletul copiilor dorinţa de armonie, ce va contribui la conturarea
frumoasă a personalităţii lor. Astfel, se înregistrează amintiri de neuitat, pe care le vor povesti cu
drag mai târziu.

Bibliografie:

Postelnicu, Constantin, ”Fundamente ale didacticii şcolare”, Editura Aramis, Bucureşti, 2000
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002

1088
 SERBĂRILE - FORME DE EDUCAŢIE EXTRAŞCOLARĂ PE CARE SE
STRUCTUREAZĂ COMUNICAREA CU FAMILIA

Prof. DOCHIA FIAT

ȘCOALA GIMNAZIALĂ Nr. 27 TIMIȘOARA
Structură: GRĂDINIȚA P. P. Nr. 3, Jud. TIMIȘ

Învăţământul preşcolar actual urmăreşte abordarea integrală a copilului şi a educaţiei sale,

implicarea familiei şi a comunităţii în educaţia copilului, dezvoltarea politicilor educative de
responsabilizare, precum şi dezvoltarea organismelor societăţii civile care să promoveze alternative
educaţionale specifice varstei de 0-6 ani.
Gradinita este o institutie de educatie și are rolul de a oferi sprijin educativ pentru copii și
părinți. Mai mult, ea este terenul unor relatii educative din care fiecare beneficiar- copil, parinte,
educator- are de invățat și trebuie să se simtă valorizat și important.
Parteneriatul cu familia este absolut necesar, dat fiind faptul că parintii sunt primii educatori ai
copilului, educatoarea valorificand și continuând experiența acumulată de copil în familie.
Indiferent de competențele lor educaționale, de situația lor materială și socială, ei sunt extrem de
importanți pentru copii.
Cultivarea unei relaţii de parteneriat afectiv intre gradiniță și parinți in sprijinul educaţiei și
creşterii copilului constituie cheia succesului viitor în adaptarea și integrarea şcolară; este primul
pas către o educaţie deschisa, flexibilă, și dinamică a personalității copilului.
Activitatile desfasurate împreună cu familiile copiilor și în favoarea acestora constituie o parte
componentă a unui program eficient de educatie timpurie. Parintii trebuie sprijiniți să iși cunoasca
copiii, să le identifice nevoile și să sprijine dezvoltarea și creșterea lor armonioasă.
Educatoarea asigură susținerea optimă a învațării copiilor și a nevoilor lor de dezvoltare,
lucrand în parteneriat cu familia. Programul instructiv- educativ din gradinița de copii stabileste
strategii efective de includere a părinților în programele gradinitelor și recunoaște importanța
familiei in viata copilului.
Educaţia se realizează prin acţiuni specifice. Unele dintre acestea se află în afara programului
curicular, dar sunt menite să atingă scopurile pedagogice identificabile. În grădiniță se desfășoară o
marea bogăţie de forme de educaţie extraşcolară pe care se structurează comunicarea cu familia
În viaţa copilului preşcolar emoţiile joacă un rol important pentru orientarea conduitei, pentru
formarea intereselor sale. Un mijloc important pentru a-l face pe copil să acţioneze într-o direcţie
sau alta, pentru a-i mobiliza întregul potenţial psihic constă în a-l introduce în diverse activităţi şi
situaţii, care să-l determine la o participare activă, folosind metode şi procedee diferite.
Viaţa afectivă a copilului preşcolar sub influenţa multiplilor factori interni şi externi este într-o
continuă evoluţie. Treptat emoţiile copilului dobândesc un caracter mai controlat , mai plin de
conţinut , mai reţinut şi devin mai stabile în manifestare. Viaţa afectivă a copilului devine mai
complexă nu numai prin volumul stărilor afective pe care le trăieşte copilul , dar acum i se dezvoltă
stările afective superioare ( morale , intelectuale , estetice ). In ecuatia bucuriei de a invata, de a trai
fiecare clipa cu emoția și inocența copilariei stim că rezultatul ar trebui sa fie increderea de sine a
copilului, stabilitatea emotionala cu ancorare în realitate
Consider serbările ca pe cele mai complexă forme de manifestare desfășurate împreună cu
familiile copiilor și în favoarea acestora
Funcția distractiv-recreativă a serbărilor satisface una din importantele trebuințe ale copiilor, și
anume, aceea de refacere a echilibrului psihic și fizic, de recreere și deconectare.
Serbările sunt activitati organizate, care ofera copiilor în cel mai înalt grad prilejul de a realiza
practicarea unor reguli și ii oferă multiple prilejuri de a actiona efectiv. Serbarile completează astfel
în mod sistematic ceea ce restul activitaților de zi cu zi aduc întâmplător și nesistematizat în planul
posibilitătilor de actiune morală efectivă, ele cuprinzând secvențe în care ,,actorii” sunt politicoși,

1089
harnici, ca urmare a faptului că îi obligă pe copiii participanți să execute efectiv acte de politețe,
hărnicie, contribuie la interiorizarea acestor comportamente.
Continutul unei serbari este determinat în primul rand de evenimentul caruia acesta ii este
destinat și de scopul urmarit, trebuie sa fie orientat spre semnificatia zilei ce se sărbătorește.
Iarna, de sărbători, oamenii au un adânc sentiment religios şi par a circula liber dintr-un univers
în altul.
Datinile şi obiceiurile sărbătorilor de iarnă par să realizeze o misterioasă legătură între cer şi
pământ și o trăire emoțională intensă a familiei alături de copiii .
Perioada premergătoare sărbătorilor de iarnă este una în care grădinița și familia se regăsesc
împreună, se bucură de trăirile copiilor , creează , petrec în linişte şi bucurie.
Perpetuate de-a lungul secolelor tradiţiile şi obiceiurile se înfăţişează copiilor într-o frumuseţe
aparte ce îi inspiră și îi face mai ascultători , mai milosi şi mai interesaţi de ceea ce se întâmplă în
jurul lor.
Copii sunt fascinaţi de lumea lui Mos Craciun, de povestirile religioase despre naşterea
Pruncului Sfant.
Puţine zile ne despart de cea mai frumoasă dintre sărbătorile creştine –Naşterea Mântuitorului,
sărbătoarea familiei, a iubirii, când, strânşi cu toţii alături, ca în fiecare an, fascinaţi de mirajul
bradului de Crăciun, ne bucurăm intens, redevenim pentru clipe lungi din nou copii.

Pentru cea mai asteptată sărbatoare din decembrie, CRACIUNUL, copiii grupei ALBINUŢELE
au apelat in egală masură la tradiție, stiind să accepte și obiceiuri mai recente. Am invățat despre
obiceiurile din preajma echinoctiului de iarnă , am ornat bradul de Craciun, am colindat, am urat.
Acţiunea iniţiată sub genericul ,,DIN BĂTRANI SE POVESTEȘTE”s-a desfăşurat pe parcursul mai
multor zile după cum urmează: copiii au învăţat colinde, au participat alături de educatoare la
amenajarea sălii de grupă, la confecţionarea cadourilor pentru cei dragi, s-a organizat în parteneriat
cu părinții o excursia tematică la ȘUȘTRA unde s-a vizitat ,,FABRICA LUI MOȘ CRĂCIUN”,
apoi au colindat părințiii și unități economice din oraș .
Mesajul de bucurie senină a sărbătorilor a fost resimţit alături de copiii LUNI , 10
DECEMBRIE 2018, în sala de grupă, amenajată festiv de sărbătoare când a avut loc serbarea cu
genericul ,,VINE ,VINE MOȘ CRĂCIUN,,unde copiii au pus în scenă evenimente religioase şi
laice specifice sărbătorii.
Pentru a aduce în suflete, bucuria şi emoţia minunatei şi sfintei nopţi a Naşterii Domnului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos au colindat cu noi bunici, părinţi, fraţi, surori şi prieteni dragi în
cadrul programului de serbare susţinut înaintea marii sărbători a Naşterii Domnului.

Hristos se naşte , slăviţi-L! Hristos se naşte ,întâmpinaţi-L!.

Steaua Lui a ajuns şi-n sufletele noastre şi va străluci,veşnic!

Bibliografie:

- Dima, S.(coord.), Copilăria- fundament al personalitatii, Imprimeria Coresi,Bucureşti, 1997

- Dumitrana, M.,Copilul, familia si gradinita, Editura Compania, Bucureşti, 2000
- www.didactic.ro

1090
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT
CU PĂRINȚII – SERBĂRILE ȘCOLARE

Prof. înv. primar Docuz Mirela

Activitățile artistice au un rol important în viața copiilor, contribuind la acumularea

cunoștințelor și la lărgirea orizontului de cunoaștere al acestora , îmbogățind și nuanțând viața lor
afectivă, oferindu-le prilej de a trăi emoții variate . De asemenea, munca laolaltă contribuie la
dezvoltarea simțului de răspundere al fiecărui copil și al intregului colectiv, prin dorințe comune de
a obține rezultate bune, favorizează stabilirea unei discipline conștiente pe parcursul repetițiilor și în
cadrul desfășurării lor.
Contactul cu un public prezent în număr mare sau mai mic la serbările din școală, trezește în
copii energia latentă, exigența, dorința de a învinge greutățile ivite, de a-și stăpâni timiditatea, le
cultivă spiritul de inițiativă, de independență în acțiune, iar pregătirea din timpul repetițiilor
contribuie la stimularea interesului pentru muncă și a disciplinei muncii îndeplinite cu
conștinciozitate.
Prezența și implicarea părinților în cadrul acestor activități, nu pot decât să aducă un plus de
valoare acestora . Aceștia pot procura, pentru serbare, costumele necesare, pot ajuta la realizarea
decorului, pot organiza ei înșiși momente,pe care le pot prezenta la sebare, de exemplu, pot cânta un
colind,în cadrul serbării de iarnă, și ,nu în ultimul rând, pot să ofere încredere micuților în forțele
proprii, prin atitudinea pozitivă pe care o au față de aceste manifestații. Noi, cadrele didactice,
trebuie să utilizăm aptitudinile deosebite ale părinţilor. Dacă un părinte este muzician putem să-l
implicăm în aceste activităţi prin realizarea unui moment deosebit. Intre unii părinți se pot înfiripa
relații de încredere și cooperare, cerând ajutor atunci când au nevoie. Informațiile primite si
abilitățile dobândite le dau încredere și competențe sporite.
Părintele trebuie să sprijine astfel de activități, să încerce să-și convingă copilul de faptul că
serbările școlare nu trebuie văzute ca o corvoadă, o muncă în plus, ci să–i insufle plăcerea,
dorința, nerăbdarea de a participa la aceste activități, toate aceste obiective sunt și ale cadrului
didactic, dar copilul le va primi, asimila și înțelege mai bine dacă sunt susținute și de către părinte.
Aceste activităţi extraşcolare, în parteneriat cu părinții, pot avea un impact neaşteptat de mare
în rândul acestora, care vor experimenta relaţii inedite cu copiii lor, fapt ce o sa-i determine să-şi
schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea faţă de şcoală.
Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacții, lucruri, creează bună dispoziție, favorizează
dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic si psihic. Importanța lor educativă rezidă în
conținutul artistic prezentat precum și în atmosfera sărbătorească ce se instalează cu acest prilej .De
asemenea, caracterul colectiv al acestui gen de activități care conduce la sudarea colectivului de
copii, îi învață să trăiască în grup, să se încadreze într-o disciplină fermă .Prin organizarea serbarilor
dezvoltăm la copii dragostea pentru arta, pentru frumos.
O atmosferă deschisă şi prietenoasă, în cadrul școlii, va duce la respectarea deosebirilor
culturale, etnice și va preveni şi abandonul şcolar. O legatură deosebită între cadrul didactic şi
părinţi va duce, implicit, la o relaţie deosebită între copii şi cadru.
Parteneriatul școală-părinți se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie şi școală, la
o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect benefic asupra copiilor, atunci când
aceştia văd cadrul didactic sfătuindu-se cu părinţii.
Prin toate activităţile extracurriculare realizate în școală urmărim să-i facem pe copii să
deosebească binele de rău, să ştie ce se cuvine şi ce nu se cuvine să facă, să fie toleranţi atât cu ei
cât şi cu cei din jur. De la simple cunoştinţe şi fapte de viaţă, să-i determinăm pe copii să aibă
atitudini personale participative, să-i învăţăm că nu pot să trăiască singuri, ci numai împreună cu
ceilalţi, iar toate acestea vor fi mult mai ușor de realizat dacă avem și sprijinul părinților.

1091
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. DOLEA SIMONA-VALENTINA

Școala Gimnazială „Mihai Viteazu” Strehaia

Educația este un proces împărțit între părinți și profesori, al cărui obiectiv este formarea
integrală a copiilor.

Pentru a duce la bun sfârșit o educație integrală este necesar să existe canale de comunicație și
acțiuni ale familiei cu școala, doar așa se produce dezvoltarea intelectuală, emoțională și socială a
copiilor, în cele mai bune condiții. Colaborarea familiei cu școala/grădinița dezvoltă copiilor
impresia că, deși se află în două spații diferite, ele sunt complementare. Participarea activă a
părinților în viața școlară a copiilor se materializează printr-o mai bună autostimă a copiilor, un
randament școlar mai bun, relații și atitudini pozitive ale părinților despre școală.

Familia și școala trebuie să împartă responsabilitățile în educarea copiilor. Ambii au un rol

fundamental în dezvoltarea integrală a copilului. Colaborarea familiei cu grădinița/școala are o
importanță majoră, cu efecte pozitive asupra elevilor, părinților, profesorilor, școlii și comunității.

Între familie și școală trebuie să existe o comunicare foarte strânsă. Dacă un profesor vrea să
educe, trebuie să colaboreze cu părinții, pentru ca efortul pe care îl realizează la clasă să aibă
continuitate și în restul zilei.

Atât școala cât și familia sunt responsabile de:

*Transmiterea de norme, valori și obiceiuri;

*Dezvoltarea autonomiei copilului;
*Transmiterea de cunoștințe (deși acest proces are loc în școală, familia transmite copilului
modalități de învățare, completează cunoștințele și dezvoltă dragostea pentru lectură);
*Învățarea responsabilităților (implică acceptarea normelor de comportament, de ordine,
curățenie, mici responsabilități familiare și școlare).

În societatea noastră, educația familiară și școlară joacă un rol foarte important în achiziția de
cunoștințe și comportamente ale copilului, de aceea ambii trebuie să aibă responsabilități și roluri
complementare. O bună interacțiune între școală și familie, oferă copilului o imagine de apropiere
între persoanele care se ocupă de el, astfel, acesta se simte familiar și în siguranță în cadrul școlii.
Fiecare relație familie-profesor este unică și originală, de aceea trebuie să fie individualizată și
bazată pe încredere și cunoaștere reciprocă.

Există mai multe forme concrete de colaborare dintre grădiniță și familie, ele se deosebesc în
funcție de scopul urmărit și de modul de realizare:

* Referatele prezentate în fața părinților cu anumite prilejuri, cu teme pe bază de fapte și date
concrete (ex.”Influența familiei asupra personalității copilului);
* Organizarea unor expoziții cu lucrări executate de copii;
* Participarea părinților la activități demonstrative;
*Convorbirile cu familia (pot avea loc spontan sau organizat, din inițiativa
educatoarei/profesorului sau a părinților);
* Consultări individuale;

1092
 * Vizitele-constituie o altă formă de colaborare.Includem aici ambele variante, vizitarea familiei
de către cadrul didactic și vizitarea unității de învățământ de către părinți;
* Organizarea de activități extracurriculare, organizate și desfășurate împreună cu părinții (vizite
la muzee, patiserii, fabrici, etc);
* Participarea părinților alături de copii la diverse ateliere de lucru, organizate de cadrul
didactic;
* Serbările copiilor cu diferite ocazii (Crăciun, 8 Martie, Sfârșit de an școlar, etc).
În concluzie, familia și școala sunt cele care influențează dezvoltarea individului și procesul
educativ, de aceea este foarte importantă colaborarea tuturor celor care intervin în procesul de
dezvoltare și formare al copilului.

BIBLIOGRAFIE:

Bunescu Ghe., Alecu G. , Badea D. – Educaţia părinţilor. Strategii şi programe,

E.D.P., București 1997;
Ecaterina Adina Vrasmas – Consilierea şi
Nica I., Ţopa L. – Colaborarea
E.D.P., Bucureşti, 1974;
Stoian M. – Abecedarul părinţilor, E.D.P.,
educaţia părinţilor, Editura Aramis, 2002;
şcolii cu familia elevilor de clasa I ,
Bucureşti, 1972.

1093
 IARNA ÎN OCHII COPIILOR
Proiect educaţional local

Coordonator: Prof. inv. primar: Domide Claudia

Liceul Tehnologic ,, Florian Porcius”, Rodna

Tema: Iarna în ochii copiilor

Perioada: decembrie, ianuarie, februarie

ARGUMENT
Steluţe argintii cad, albinuţe albe roiesc în jur. Zăpada se aşterne cu o mantie albă şi
strălucitoare. Soarele rotund şi palid se arată cu frică printre norii cei reci. Vântul şuieră prin
crengile copacilor, cu senzaţia că într-adevăr a venit iarna cea bogată în sărbători. Casele
împodobite cu zăpadă cristalină dorm liniştite sub acoperişurile încărcate cu omăt, şi aranjate cu
ghirlandele de cristaluri. Brazi şi pini îmbrăcaţi cu cojoace grele de zăpadă, crengi acoperite de
neaua strălucitoare, copaci ca nişte soldaţi muţi şi reci, cu zale de gheaţă, munţi ca nişte uriaşi
adormiţi sub omăt.
Se văd năsucurile copiilor printre florile de gheaţă prinse pe geamurile aburite şi reci ale
căsuţelor. Iar singurătatea dispare. Iarna şi-a creat universul nu doar din răceală şi tristeţe, ci şi din
copii bucuroşi ce-şi trag săniuţele uşoare prin troiene. Copii mici cad de pe sănii, vrând să ia
exemplu de la cei mai viteji tineri. Lacrimile lor cad pe zăpadă şi dispar între fulgii aşezaţi deja într-
un covor alb nemărginit.
Ninge atât de frumos încât nu poţi să te abţii de la o bulgăreală şi să nu te joci cu omătul cel
pufos.
Scopul:
Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a caracteristicilor şi fenomenelor din
anotimpul iarna;
Afirmarea , cunoaşterea şi promovarea obiceiurilor şi tradiţiilor noastre populare autentice
româneşti în rândul elevilor, contribuind astfel la sensibilizarea copiilor în ceea ce priveşte arta şi
tradiţia populară.

Obiectivele proiectului :
Cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor de iarnă specifice poporului român în vederea promovării
lor în rândul copiilor , părinţilor şi cadrelor didactice;
Dezvoltarea spiritului de admiraţie faţă de valorile autentice româneşti;
Să identifice caracteristicile anotimpului iarna participând cu interes în activităţile propuse;
Să manifeste creativitate în confecţionarea lucărilor;
Să redea magia iernii în lucrări plastice;
Să colaboreze în realizarea unor produse, activităţi cu cei implicaţi în proiect.

Grup tintă: elevii clasei a III-a A

Resurse: umane – cadre didactice si elevi

materiale - bloc de desen, acuarele, creioane colorate, carioca, , videoproiector,
calculator, aparat foto, coli cartonate colorate, diplome
procedurale: conversatia euristica, povestirea, explicatia , demonstratia, exercitiul, jocul,
problematizarea, brainstormingul, turul galeriei, stiu-vreau sa stiu,-am invatat;
Strategia de realizare : observaţia, analiza, lucru individual, pe grupe şi în perechi

1094
 Discipline implicate in proiect:
Limbă şi literatura romana
Matematica;
Cunoasterea mediului;
Muzica si miscare
Arte vizuale si abilitati practice
Educatie fizica

Evaluare:
- modalităţi de evaluare:
- desene, colaje
- portofoliul, proiectul, creatii literare
- acordarea unor diplome pentru lucrările, desenele, portofoliile ce se remarcă prin originalitate
- analiza activităţilor independente;
- rezultate aşteptate:
- implicarea a cât mai multor elevi în activitate
- cunoaşterea şi promovarea obiceiurilor şi tradiţiilor noastre populare autentice româneşti

Metodologia de intervenţie:

- convorbiri, lecturi, activităţi artistico-plastice, colaje care se vor desfăşura in cele trei luni
dedicate proiectului sub îndrumarea cadrului didactic ;
- prezentări (PPT) “Sărbătorile de iarnă la români” , ,,Iarna’’, “Ziua Unirii”
- progam artistic “Colinde, Colinde”
Diseminarea: -pe site-ul www.didactic.ro
-pe blogul clasei www.fluturasiimulticolori.blogspot.com
-afişarea pe panoul şcolii şi al clasei

CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR
Nr. Denumirea activităţii Activităţi realizate Locul Perioada Responsabil
crt desfăşurării

1. ,,Amenajăm sala de - confecţionarea de - sala de 10. XII – Prof.înv.pr.

clasă pentru globuri, ghirlande, clasa 14 XII Domide
sărbătoare’’ – brăduţi ; Claudia
împodobim bradul - ascultăm colinde de
Crăciun
2. ,,Colinde , colinde’’ - sala de 03 XII – Prof.înv.pr.
- colinde şi poezii pentru clasă 21 XII Domide
serbare; Claudia
- Noi umblăm să
colindăm
3. ,,Ne jucăm cu - peisaje de iarnă - sala de 15 I – 30 Prof.înv.pr.
culorile’’ - vizionăm poveşti de clasă I Domide
iarnă Claudia

1095
4. «Ce pot face două - ,,ursuleţul polar’’ - sala de 07 II –
mâini dibace… » -‘’pădurea de brazi clasă 14 II
mobilă’’ Prof.înv.pr.
- ,, omul de zapada’’ Domide
-ascultăm poveşti de Claudia
iarna
24 Ianuarie – Ziua - prezentări PPT
Unirii -“Îmi iubesc ţara!”
recitări de poezii, cântece
patriotice
-colaj:Simbolurile
României
5. ,,Sunt cel mai bun’’ - concurs de săniute; - curtea 07 II – Prof.înv.pr.
- cel mai frumos om de şcolii 14 II Domide
zăpadă Claudia
6. ,,Anotimpul Iarna este -evaluarea tuturor - sala de 21 II – Prof.înv.pr.
pe sfârşite’’ lucrărilor realizate de clasa 28 II Domide
elevi, de către părinţi şi - holul şcolii Claudia
alţi colegi din alte clase
- înmânarea de diplome
pentru cele mai reuşite
lucrări

1096
 PARTENERIATUL ŞCOALĂ – FAMILIE

Domnițeanu Luminița
Colegiul Național ”Octav Onicescu” București

Școala are un rol primordial în educația copiilor, alături de familie, dar și de întreaga societate,
deoarece educația permanentă presupune o învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți
factorii educaționali, în primul rând între școală și familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza
pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile
familiale de muncă și de viață ale copiilor. Apoi o serie de aspecte ale comportamentului elevilor,
absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai
eficient fără contactul cu familia. Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu
află și modul lui de comportare în condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a
activității pedagogice de la școală și invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se
realizează atât la școală, cât și acasă.
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Școala și dascălul nu pot
suplini cu totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci
când între cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării
copilului.
Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea lui în mediul familial. De cele
mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din propria experienţă de viaţă a acestora,
astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe parcursul mai multor generaţii. Împreună
cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În acest
context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o necesitate.
Evoluţia societăţii româneşti marcată de o tranziţie prelungită către ceva care nu este clar nici
măcar politicienilor, bulversarea valorilor într-o societate instabilă, scăderea calităţii vieţii, lipsa
unor modele de urmat îi pun pe adulţi în dificultate ca părinţi.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Cadrele didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa
alături de copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de
realizările lui, de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva
dintre activităţile care pot contribui la formarea părinţilor:
Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de
învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice utilizate,
materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor.
Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice.
Excursia – este o deplasare pe parcursul uneia sau mai multor zile care are ca scop recreerea şi
refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în
viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar.

1097
 Este o sarcină a școlii să identifice situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât
este posibil strategiile educative în favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare
școală-familie este determinantă în educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de
pregătire pentru viață, prin întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață. Noi, ca si dascali
trebuie sa ne bazăm pe sprijinul părinților și sa desfășuram numeroase activități în parteneriat cu
aceștia sau cu comunitatea locală.
Şcoala și familia urmăresc acelaşi scop educativ, formarea tinerilor apți să poată face faţă
dinamicii sociale, schimbărilor profunde şi alese din societate. Pentru realizarea acestui scop unic
este necesară unitatea de acţiune, concordaţa dintre mijloacele specifice de influenţare folosite în
aceste două instituţii sociale. În cadrul acestei colaborări, rolul conducător îl are şcoala.
Colaborarea dintre cadrele didactice şi părinţi se realizează potrivit obiectivelor şi nevoilor
educative ale unei perioade anumite din viaţa copiilor şi a grupului de elevi.
În relaţia şcoală-familie, problema profesionalismului cadrului didactic reprezintă un element
esenţial în cadrul serviciului făcut altora, fără a se gândi la avantaje personale, cu alte cuvinte
competenţa, servirea clienţilor, un cod de etică profesională. Problemele cele mai spinoase par a fi
cele legate de particularităţile de vârstă ale copiilor, de aprecierile părinţilor faţă de situaţia şcolară,
de gradul supravegherii copiilor în familie şi, în general, de atmosfera creată în colectivul familie;
în sistemul măsurilor comune ale şcolii cu familia trebuie avute în vedere toate aceste aspecte. Este
necesară deci o colaborare strânsă între şcoală şi familie, între familie şi şcoală, care să ducă la
realizarea scopului final al activităţii educative, de formare a unei personalităţi creative şi
autonome.

1098
 Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu familia

Prof. înv. prescolar Donoiu Camelia

Grădiniţa P. P. Nr. 3 Timişoara

Familia reprezintă factorul primordial în educarea unui copil şi educaţia începe în familie, de
aceea legătura dintre grădiniţă şi mediul familial va trebui să se întrepătrundă.

Părinţii sunt datori să crească copilul, să se îngrijească de sănătatea, educaţia, învăţătură şi

pregătirea profesională a acestuia. Această funcţie are ca finalitate integrarea eficientă a individului
în societate, acest lucru realizându-se prin formare dupa un anumit ideal de personalitate.

A fi părinte în sec. XXI, într-o periodă marcată de profunde şi rapide transformări sociale, este
o misiune din ce în ce mai dificilă. Familia are nevoie de sprijin şi sustinere pentru a rezolva
problemele ridicate de creşterea generaţiilor de astăzi. Aceasta nu are întotdeauna cunoştinţe
psihopedagogice necesare educării copiilor. De aceea, avem datoria ca prin activităţile ce le
desfăşurăm să pregătim familia pentru a-şi cunoaşte copilul, să o antrenăm în procesul educaţional.

Prin activităţile de parteneriat cu părinţii, ne asigurăm un sprijin în propria activitate, o educaţie

solidă a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil şi mediul
necunoscut iniţial.

Dragostea, familia, şcoala sunt esenţe indispensabile în viaţa fiecărui om. Ca primă veriga a
sistemului educativ, familia are responsabilităţi clare şi diverse. Este foarte importantă educaţia din
copilarie deoarece individul ia primele impresii din mediul înconjurător, din familie.

Tot din mediul familial copilul absoarbe ca un burete conduitele şi obiceiurile celor din jur.
Individul va repeta şi va imita persoanele semnificative din viaţa sa, va avea aceleaşi păreri, idei,
concepţii. Calitatea educaţiei primite în familie depinde îndeosebi de nivelul de educaţie al
părinţilor şi al familiei ce vine în contact cu copilul, în special sub aspect moral şi comportamental.

Funcţia principală a familiei - educarea copiilor este deformată cu largi şi dramatice consecinţe,
astăzi, motivele fiind dintre cele mai diferite: lipsa timpului, situaţia financiară grea, violenţa, lipsa
de comunicare. Colacul de salvare este dragostea, care aduce cu sine comportare adecvata şi
respect.

Familia este unicul loc unde omul se simte dorit, asteptat, iubit, drag şi scump pentru fiecare
membru al ei, unde persoana ar putea să se pronunţe sincer asupra tuturor problemelor, ar putea fi
înţeleasă, susţinută, încurajată, unde s-ar putea relaxa nu numai fizic ci şi spiritual.

De la venirea în grădiniţă educatoarea întreprinde activităţi de cunoaştere a copiilor şi familiilor

acestora. Studiază dosarele personale, chestionarele aplicate la început de an, organizează colectivul
de părinţi alegând comitetul de părinţi şi repartizează fiecăruia atribuţiile.

Stabileşte un program de activităţi cu familia, proiecteză întâlniri individuale şi colective,

consultaţii, activităţi extracurriculare. Ţine legătura permanent cu părinţii prin orice mijloace, fie
telefonic sau prin e-mail, prin corespondenţa sau prin avizierele şi panourile de la clasa, accesul la
portofoliul copilului s-a dovedit a fi eficient şi multumitor pentru ambele părţi.

1099
 Participarea părinţilor la activităţile demonstrative a permis părinţilor să fie proprii evaluatori ai
copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând seama de cerinţele educatoarei cât şi a colectivului din
care face parte.

Dacă familia va fi implicată de la început în programul educativ, ea va percepe corect

importanţa colaborării cu grădiniţa şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea
grădiniţei va fi constientă, interesantă şi reciproc avantajoasă.

Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este copilul care treptat prin modul de comportare
va scoate în evidentă rezultatele acestui parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca parte importantă a
educaţiei sale.

BIBLIOGRAFIE:

Ecaterina Adina Vrăşmaş, Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura „Aramis”, 2002;
Ecaterina Adina Vrăşmaş, Educaţia copilului preşcolar,Bucureşti,Editura Pro Humanitate, 1999;
Gheorghe Bunescu, Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor, www.1educat.ro;
Stern, H. H., Educaţia părinţilor în lume, Bucureşti, Editura Didactica şi Pedagogica, 1972

1100
 ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ / SERBARE ȘCOLARĂ

AUTOR: profesor pentru învățământul primar,

Donosă Carmen-Margareta

TEMA : “ Sunt român !”

ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ / SERBARE ȘCOLARĂ
CLASA PREGĂTITOARE
COMPETENȚE GENERALE
Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare;
Exprimarea unor idei, sentimente şi experienţe prin intermediul muzicii şi mişcării, individual
sau în grup;
COMPETENȚE SPECIFICE
2.1. Pronunţarea clară a sunetelor şi a cuvintelor în enunţuri simple ( CLR)
2.1.Cântarea în colectiv, asociind mişcarea sugerată de text ( MM)
OBIECTIVE OPERAȚIONALE
O1 Să reproducă una-două strofe dintr-o poezie memorată, folosind intonația corectă, în funcție
de intenția de comunicare ;
O2 Să reproducă în colectiv cântecele însușite intuitiv, pronunțând corect cuvintele.
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Elevii clasei pregătitoare vor desfășura un scurt program artistic constând în
reproducerea în colectiv a cântecelor “ Limba românească” și “ Sunt român, român voinic!”
recitarea unor strofe din poezii cu temă patriotică
“Trei culori”, Ciprian Porumbescu
“Am un plai ca din poveste”, Grigore Vieru
“Scumpă țară românească”, George Coșbuc
“Țara mea”, Otilia Cazimir
“ Românașii”, Vali Slavu
“Culorile țării”, Emilia Plugaru ; “Țara mea”, Gheorghe Tomozei

1101
 CRĂCIUNUL- SĂRBĂTOAREA VIEȚII

Prof. Dorolți Ioana/ Gabriel

Școala Gimn. Gh. Lazăr/ C Coposu, Zalău

Studiile de specialitate au arătat că familia și școala sunt agenți educativi cu o influență

covârșitoare asupra formării și dezvoltării personalitații copilului. Un factor la fel de important îl
constituie raporturile dintre cele două instanțe educative, atitudinile reciproce pe care le dezvoltă,
poziția pe care o adoptă fiecare în relația școală-familie. În acest sens, ne-am gândit a organiza o
întâlnire, în cadrul căreia să discutăm despre importanța sărbătorilor de iarnă, despre frumusețea
Crăciunului, despre tradiții.
Nicolae Iorga spunea Când nu vom mai avea tradiţii, obiceiuri, port popular, vom pieri ca
naţiune şi popor şi vom deveni ca o privighetoare fără glas.
Sunt puțini oamenii care n-au simțit niciodată febra sărbătorilor. Sunt puțini oamenii care n-au
simțit lumina caldă a lumânărilor în noaptea de Crăciun, care nu au fost măcar o dată să ducă vestea
bună a nașterii Domnului… și totuși…Istoria întrupării este vestea cea bună care spune că
Dumnezeu a venit pe pământ sub forma unei fiinţe umane pentru a merge pe unde mergem noi,
pentru a simţi ceea ce simţim noi, pentru a ne arăta cum să trăim, şi pentru a ne oferi darul vieţii în
plinătatea ei.
Atunci când oamenii sărbătoresc Crăciunul, ceea ce caută să facă este să se lanseze în adâncul
misterului dragostei lui Dumnezeu pentru întreaga creaţie, caută să înţeleagă o frântură din
semnificaţia identificării Domnului Iisus cu noi, şi caută să experimenteze încă o dată minunatul har
prin care Dumnezeu face accesibilă mântuirea Sa.
Naşterea Domnului este motiv de bucurie. Folclorul şi tradiţiile sălăjene sunt infinit mai bogate
decât sunt ele cunoscute. Judeţul nostru este plin de astfel de obiceiuri şi tradiţii, atât ca zonă, cât şi
ca influenţă: valea Agrij, valea Almaşului, valea Someşului, valea Crasnei, Măgura Şimleului,
poalele munţilor Meseş. În comunitățile tradiționale sălajene, obiceiurile de iarna sunt bine
reprezentate, având o pondere deosebită în seria manifestărilor de factura cultică. În toate satele din
aria mentionată, în ajunul Crăciunului se desfășoara colindatul, obicei menit să asigure un an rodnic
și sănătate tuturor membrilor comunității. În localitatea Aghireș, județul Sălaj, obiceiul presupunea
organizarea participanților în una-doua cete, alcătuite, în mod obisnuit, exclusiv din feciori și
bărbați. Trecând obligatoriu pe la fiecare casă, sau numai pe la casele cu fete ,ceata cânta o
„corindă“, juca fetele și nevestele tinere din casa gospodarului, își primea darurile și pleca mai
departe. Dupa ce întreg satul era străbătut, ceata de feciori se destrăma și urma colindatul pe grupe
mici, practicat între rude, prieteni și vecini.
Un alt obicei specific acestei perioade era colindatul cu „țurca“, practicat în tot intervalul
cuprins între Crăciun și Anul Nou. Pe „clonțul“ ei de lemn se fixau de gât coarne de țap sau căprior
și se atârnau zurgălai, mărgele, panglici, iar corpul purtătorului era acoperit cu o cuvertura de lâna
roșie.
In dimineața zilei de Crăciun se practica obiceiul „cocuțatului", copiii satului mergând în fiecare
casa, unde urau belșug și primeau „cocuți“ sau nuci. „Cocuții“ pentru băieți erau rotunzi și găuriti în
mijloc, iar cei pentru fete erau alungiți și se numeau „pupeze“.
Indiferent cum se sărbătorește, această sărbătoare are o semnificașie deosebită și în fiecare an ne
dăm seama că prin venirea lui Iisus s-a realizat „marea uzină a milei.” Astfel, comunicarea dintre
școală și familie este unul dintre instrumentele cele mai importante de stabilire și menținere a
relației de parteneriat, această activitate demonstrând acest lucru.

Bibliografie:
Gheorghe Șișeșteanu- Forme tradiționale de viață țărănească, CJCVTCP, Sălaj
Simion Marian- Sărbătorile la români, București, 1898
Informatori- Onisie Florica, Berbenți Maria, sat Aghireș

1102
 TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNĂ
“SFINTELE SĂRBĂTORI LA ROMANI”

Prof. Drăghici Ileana

Școala Gimnazială Radu Tudoran Brăila, jud. Brăila

La români sărbătorile de iarnă în special Crăciunul sunt sărbătorile de suflet. Amintirea

copilăriei ce ne revine puternic în suflet şi în minte, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod
îmbelşugat, colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad dar şi de cozonaci,
nerabdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă toate crează în sânul familiei o atmosferă de
linişte si iubire. Decembrie este luna cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă (Sfântul Nicolae,
Crăciunul, Anul Nou) şi poate unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului mai ales pentru cei
mici care ard de nerăbdare să vadă ce primesc de la Mos Nicolae în ghetuţele pregătite de cu seară.
De la Sfântul Nicolae până la Sfântul Ion românii se simt în sărbători. Cel mai important este
Crăciunul considerat ca sărbătoarea naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.Oamenii au adaptat-o
creând tradiţii si obiceiuri conform culturi lor specifice . Acest obicei din seara Sfântului Nicolae a
luat naştere la oraş şi s-a răspandit şi în mediul rural. Fiecare traieşte din plin sărbătorile, însă nu
toată lumea cunoaşte adevaratele istorii şi semnificaţii ale datinilor de iarnă . Pentru a aprecia mai
mult tradiţiile, vă oferim o mică istorie a Moşului Nicolae.
Pe 6 decembrie, este ziua Sfantului Nicolae iar, dupa traditia populară, aceasta este prima zi de
iarnă. Credincios, Sfantul Nicolae este faptuitor de minuni si martir pentru credinţa in Iisus. La
romani, Sfantul Nicolae este închipuit ca un moş cu barba albă care poate aduce ninsoarea
scuturandu-şi bărbia. Datorită tradiţiei occidentale, Moş Nicolae este şi cel care face cadouri celor
mici. În seara din Ajun (5 decembrie), parinţii pun în încălţămintea copiilor, pe care aceştia şi-o
pregătesc cu mare grijă, multe dulciuri şi, uneori, jucării. În unele locuri există şi obiceiul de a pune
alături de cadouri şi o nuieluşă care ar trebui să ii cumintească, măcar în principiu, pe copii care nu
s-au purtat bine în timpul anului.”Copii cuminţi primesc dulciuri şi jucării iar cei obraznici nuieluşe
“aşa auzeam în copilărie de la parinţii nostrii. Acum la vremea maturitatii ne amintim cu bucurie de
acele seri nimunate când ne pregăteam cizmuliţele şi asteptam cu nerăbdare să vină Moş Nicolae să
ne lase în dulciuri şi jucării. Sfantul Nicolae mosteneşte la moartea ambilor părinti, toată averea
familiei pe care se hotaraşte să o folosească în scopuri umanitare, ajutându-i pe cei săraci. El este
cunoscut ca protector al copiilor mici, al călătorilor, al comercianţilor, al celor acuzaţi pe nedrept, al
fetelor nemăritate şi mireselor. Legenda istoriei lui Moş Nicolae vorbeste despre un nobil sărac care
avea 3 fete pe care nu le putea marita din cauza situaţiei financiare precare. Se spune că Nicolae de
Mira, inainte de a deveni Sfant, a decis să-l ajute pe acest nobil lasând câte un saculeţ cu aur la uşa
casei acestuia de fiecare dată când una dintre cele trei fete a ajuns la vârsta măritişului. Vrând să ştie
cine ii face aceste cadouri, nobilul a urmarit la cea de-a treia fată uşa casei. Povestea spune că
Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei în nişte sosete puse la
uscat. Astfel s-a nascut ideea ciorapilor atarnaţi la gura sobelor şi a şemineelor în care se primeau
cadourile.
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc părinţi
,copiii nepoţi îşi fac daruri,se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei,cu credintă ca prin
cinstirea cum se cuvine a sărbătorii vom avea un am mai bun si mai bogat.La sate sunt pastrate mai
bine tradiţiile si obiceiurile specifice acestei sărbători.Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi
tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea, vicleimul,
pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri
(căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi
mituri străvechi sau creştine. Dintre acestea, care exprimă înţelepciunea populară, realul sau
fantasticul, esenţe ale bogăţiei noastre spirituale, redăm câteva specifice diferitelor zone ale ţării.Pe
20 decembrie in calendarul ortodox se sarbatoreste ziua Sfantului Ignat. In aceasta zi datina

1103
randuieste sa fie taiat porcul de Craciun. Pentru ca taranii cred ca un porc neinjunghiat in aceasta zi
nu se mai ingrasa pentru ca isi viseaza cutitul. Nerespectarea acestui obicei poate provoca, dupa
unii, incidente neplacute. In mod evident, si acest obicei pastreaza elemente de ritual pagan (in
Egiptul Antic si in Grecia Antica porcul era sacrificat in cinstea unor zeitati. În Bucovina, în Ajunul
Crăciunului se pun pe masă un colac şi un pahar de apă, deoarece se crede că sufletele celor răposaţi
vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac şi-şi udă gura cu apă.
În Ajunul Crăciunului, cei ce cresc albine, nu dau nimic din casă, ca albinelor să le meargă
bine, şi să nu părăsească stupul pe vremea roitului.
În Ajunul Crăciunului nu e bine sa te baţi, nici măcar în glumă, cu cineva, căci faci buboaie
peste an.
Cu o săptămână înainte de Crăciun, în zona Codru din Maramureş încep pregătirile pentru
colindat, culminând în cele două zile anterioare sărbătorii, când se pregătesc mâncărurile şi se
împodobesc interioarele locuinţelor: masa cu faţa brodată, feţe de perne ornamentate, pe pereţi se
pun şterguri şi blide ornamentate, crengi de brad, baniţa, busuioc, brebenoc. Aluatul frământat în
noaptea de Crăciun e bun de deochi pentru vite.
Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc.
La cele trei sărbători mari - Crăciun, Paşte şi Rusalii - să te speli cu apa în care au fost puşi bani
de argint şi vei fi bănos.
Nu e bine ca în Ajunul Crăciunului să fie pus pe masă mai intâi rachiul, pentru că nu el are
întâietate în această seară, ci bucatele.
Dacă visezi grâu verde în postul Crăciunului e semn bun că anul care vine are să fie mănos în
toate.
În Ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, pentru că aceşti pomi să lege rod bogat. Pomul
Crăciunului imbracă în sate din zona Codru aspecte diferite, deosebindu-se de bradul cu elemente
ornamentale cumpărate din oraş.
Cel mai răspândit era pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sârmă, îmbrăcate în hârtie
colorată, peste ele sunt trecute sfori din aţă de fuior pe care sunt înşirate boabe de fasole albă.
În alte sate se făcea pom împodobit cu paie de grâu tăiate scurt şi înşirate pe sfoară, delimitate
de floricele de porumb. Fasolea albă simboliza "curăţirea sufletului". Unii locuitori preferau pomul
de vâsc, pe care se aplicau panglici de hârtie colorată.
În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii şi în unele locuri până la ziuă, cete de
copii merg din casă în casă cu colinda: Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindişul sau Bună-
dimineaţa la Moş-Ajun. În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piţărăi
sau pizerei. După credinţa populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire.
Prin unele părţi, băieţii, dar mai cu seamă cântăreţii bisericeşti umbla cu icoana în ziua de
Ajunul Crăciunului - o icoană pe care este zugrăvită naşterea lui Iisus Hristos în mijlocul staulului.
Oamenii, când se dau la băut rachiu sau vin în sărbătorile Crăciunului, nu zic că beau, ci că se
cinstesc.
În unele părţi, când este aproape de a se revărsa zorile, colindători cu lăutari sau fără lăutari
pleacă pe la casele gospodarilor înstăriţi şi le cânta la fereastră un cântec sau mai multe, aceste
cântece numindu-se "zori", spunându-se că atunci "cânta zorile".
Prin Transilvania, se înţelege sub numele de "zorit" datina de a se cânta colinde de către feciori
şi oameni însuraţi la "zoritul" în ziua de Crăciun.
Începând cu întâia zi de Crăciun şi în următoarele zile ale acestei sărbători, copiii umblă cu
Steaua, cântând colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos.
"Vicliemul" sau "Irozii" este datina prin care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui lisus
Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul şi adesea înfruntarea
necredinţei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban. Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre
datinile de Crăciun şi Anul Nou. Dimitrie Cantemir spune în "Descrierea Moldovei" că "Ţurca este
o joacă iscodită încă din vremurile bătrâne, din pricina ciudei şi scârbei ce o aveau moldovenii
împotriva turcilor". Cu ţurca, capra sau brezaia umblă tinerii începând de la Ignat şi sfârşind cu

1104
zilele Crăciunului şi prin unele părţi în ziua de Sf. Vasile până seara. Numele de Ţurca, Capra sau
Brezaia îl poartă unul dintre tinerii mascaţi.
Despre cei Trei Crai de la Răsărit sau Magii călători se spune că au venit să se închine lui lisus,
după unii din Arabia, iar dupa alţii din Persia. Tradiţia ne arată că ei se numesc: Melchior, Gaspard
si Balthazar.
Datina împodobirii bradului de Crăciun pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi cântecul
"O, brad frumos!". În Germania, această sărbătoare este cunoscută sub numele de Cristbaum.
Împodobirea Pomului de Crăciun a pătruns din Alsacia în Franţa la sfârşitul secolului al XIX-
lea, precum şi în Ţările de Jos, Spania, Italia, Elveţia. Tot pe la sfârşitul secolului al XIX-lea,
această datină se întâlneşte în casele nemţilor din oraşele româneşti şi apoi se răspândeşte pe
cuprinsul ţării, odată cu cântecul bradului "O, Tannenbaum!" (O, brad faimos!)
Despre Moş Ajun se spune că a fost baciul aflat în slujba lui Moş Crăciun, stăpânul staulului
unde Maica Domnului l-a născut pe lisus Hristos.
Colinda a dobândit o destinaţie precisă ca formă de magie benefică, ea marcând rodnicia
câmpurilor, sporul animalelor domestice, creşterea copiilor, împlinirea prin căsătorie a tinerilor,
pacea si tihna bătrânilor, influenţarea, în sens pozitiv, a vieţii oamenilor şi a naturii.
Vinul era în unele regiuni ale ţării şi simbol al comuniunii, al unirii a doi tineri. În momentul
solemn al căsătoriei li se toarnă vin peste mâinile lor împreunate, simbolizând puterea vieţii,
trăinicia şi fericirea noii familii. "Paharul de aur" este paharul ritual cu care se bea la zile mari, cum
este sărbătoarea Crăciunului, din care s-a băut cândva în momente solemne, la botez , la cununie, şi
care reprezenta un bun al familiei, transmiţându-se din generaţie în generaţie. La origine are un
înţeles magic, proprietăţi curative, unele dintre astfel de pahare poartă inscripţii cu caracter
misterios.
La miezul nopţii, de Anul Nou, fetele iau de pe masă colacul ornamentat care se ţine pe masă de
sărbători, îl ţin pe vârful capului, se aşează pe tăietor şi aşteaptă să audă un sunet dintr-o direcţie
oarecare şi din ce parte vine sunetul, în acea parte işi va găsi ursitul.
În Ţara Oaşului, în vatra focului de la stână se introduc patru potcoave pe care, după ce se
înroşesc, se mulg oile peste ele, crezându-se că oile "stricate", care nu dau lapte, se vindecă datorită
funcţiei magice a fierului.
În tinda casei se pune un vas de grâu ca să treacă colindătorii peste el, apoi grâul se da la păsări
şi la animale, "să fie cu spor ca şi colindătorii".
În Ajunul Crăciunului, în unele părţi se umblă de către dascăli tineri bisericeşti cu icoana pe
care este zugrăvită naşterea lui Iisus Hristos. Intrând în casă, icoana este ţinută la piept de către
dascăli cântând troparul Naşterii Mântuitorului.
În Ajunul Anului Nou, feciorii care merg la colindat schimbă porţile unor săteni care s-au certat
în cursul anului, determinându-i astfel să vorbească şi să se împace.
În ziua de Crăciun nu se scoate gunoiul afară decat a doua zi, deoarece dacă-l arunci "iţi arunci
norocul!"
În părţile Muscelului se crede că primele patru zile, începând cu 24 decembrie, corespund în
ordine celor patru anotimpuri: prima zi e de primavară, a doua de vară, a treia de toamnă şi a patra
de iarnă, şi cum va fi vremea în aceste zile aşa vor fi şi anotimpurile. În seara de Crăciun, în satele
maramureşene, se ung cu usturoi vitele pe la coarne şi şolduri, şi uşile de la grajduri pentru a alunga
spiritele rele să nu ia laptele vacilor. Cu usturoi se ung şi oamenii pe frunte, pe spate, la coate şi la
genunchi, precum şi uşile şi ferestrele casei pentru a îndeparta demonii nopţii.
În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apa curată, luată dintr-un izvor sau fântână în
care punem o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul şi feriţi de boli.

BIBLIOGRAFIE:
1.Constantin Eretescu –“Folclorul literar al ronânilor”, editura Compania 2007.
2.Narcisa Alexandru Stiuca-Sarbatoarea noastra de toate zilele –sarbatori in cinstea iernii,
Editura Cartea de buzunar, 2005

1105
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare

Prof. înv. primar, Dragotă Mirela

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Conceşti, jud. Botoşani

Termenul de „activităţi extracurriculare” este adesea utilizat în sinonimie cu cel de „activităţi

co-curriculare” sau cu cel de „activităţi în afara clasei”. În primul caz, reiese importanţa acestora în
completarea Curriculum-ului Naţional, iar în al doilea, separarea de activităţile formale obligatorii.
Părinţii au fost parteneri activi în desfăşurarea unor programe care s-au derulat în cadrul şcolii
noastre.
De asemenea, părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin forme variate de activităţi extraşcolare,
determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor răspunzător în
devenirea propriului copil. Ei au venit chiar cu idei de realizare a unor activităţi extraşcolare. Am
fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am susţinut programe artistice, parteneriate cu
alte şcoli vecine, care au permis acestora să vadă manifestările elevilor, precum şi rezultatul muncii
lor.
Aceste activităţi extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au
experimentat relaţii inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv,
atitudinea faţă de şcoală.
Activităţile extraşcolare pot avea o influenţă pozitivă semnificativă asupra dezvoltării
armonioase a copilului.
Pot contribui la dezvoltarea fizică – dacă vorbim de activităţi sportive, pot pune în valoare un
anumit talent sau pot contribui la îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare, la exersarea unor abilităţi
precum răbdarea, toleranţa etc.
Pentru a fi însă benefice, e important ca părinţii să aibă grijă ca aceste activităţi să fie adecvate
nivelului de dezvoltare al copilului, să vină în întâmpinarea nevoilor şi dorinţelor copilului şi să-i
aducă acestuia bucurie.
Este esenţial să existe un echilibru în ceea ce priveşte timpul şi energia pe care copilul le alocă
acestor activităţi şi timpul şi energia alocate unor activităţi mai puţin structurate: joaca în familie,
ieşitul în parc, întâlnirile cu prietenii.
Oare câţi dintre noi, părinţii de azi, nu ne amintim cu bucurie de joaca noastră cu prietenii, din
parc, din curte sau de pe tăpşanul din faţa blocului, despre,, Raţele şi vânătorii' sau ,,Ţară, ţară, vrem
ostaşi!'. Să le lăsăm şi lor timp şi energie pentru acest lucru!
Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor
artistice ale elevilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii
,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un
scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească,
plăcere estetică, satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa, făcând –o mai frumoasă ,mai plină
de sens.
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor.
Reuşita spectacolului produce ecou în public, iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe
copii să dea tot ce sunt în stare.

1106
 Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei, sub atenta şi priceputa îndrumare
a dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

Biblografie:

1. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de

învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
2. Crăciunescu Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în ,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;

1107
 IMPLICAREA PĂRINȚILOR ÎN ACTIVITĂȚILE EDUCATIVE

Prof. înv. primar Drăgan Daniela –

Şcoala Gimnazială Nr. 2 Lugoj

Şcoala, alături de familie, influenţează, prin condiţiile concrete în care se desfăşoară procesul de
învățământ, personalitatea copilului.
Părinţii sunt principalii parteneri ai școlii în ceea ce priveşte educaţia copiilor.
Experienţa pedagogică demonstrează că reuşita integrării sociale depinde în mare măsură de
calitatea formării grupului de copii, a relaţiilor dintre ei şi a participării părinţilor la unele activităţi
(şezători, vizite, excursii, activităţi comune, lecţii deschise, expoziţii ale copiilor). Implicarea
acestora în organizarea, desfăşurarea lor le vor permite o mai bună cunoaştere a particularităţilor
propriilor copii, a dificultăţilor pe care aceştia le întâmpină în activităţi.
Un părinte se poate considera împlinit atunci când împreună cu grădiniţa ori şcoala reuşesc să
educe copilul astfel încât el să aprecieze munca, să fie util în societate.
Fără implicarea și ajutorul părinților, sistemul educativ nu își găsește singur căile prin care își
poate îmbunătăți performanța și modul de lucru.
Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil, părinţii
simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile extraşcolare,
bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă.
Profesorul este interesat să știe mai multe despre situația pe care elevul o are acasă, despre
preocupările și modul de viață al acestuia. Observarea sistematică, acasă sau în mediul şcolar, a
copiilor este de real folos în depistarea de timpuriu a problemelor de comportament sau de adaptare
la sarcinile şcolare. Cunoaşterea acestora permite adoptarea unui program şi a unor metode
adecvate, fiind mai uşor să previi decât să corectezi problemele deja instalate.
Părinţii au fost parteneri activi în desfăşurarea unor programe care s-au derulat în cadrul şcolii
noastre. Am fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am susţinut programe artistice, care
au permis acestora să vadă manifestările elevilor, precum si rezultatul muncii lor. Aceste activităţi
extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au experimentat relaţii
inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea faţă de
şcoală.
Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să
se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se
supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate,
posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze
mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor
obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul
creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune
clasa de elevi.
Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este de
folos sau ce nu este atractiv pentru el. A experimenta şi a cunoaşte liber îi poate permite apoi să
simtă ceea ce este potrivit pentru el.
Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toti cei ce participă la acest
demers. Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate
de cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul copilului.
Bibliografie:
1. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
2. Crăciunescu Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în ,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;

1108
 PROGRAMUL SERBĂRII ȘCOLARE
,,Iată, vine Moş Crăciun!’’
(serbare şcolară – clasa a III-a)

Şcoala Gimnazială Vădeni

Comuna Vădeni, Județul Brăila
Coordonator: înv. DRĂGHICI AGNES

Argument:

Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite
de atâtea datini şi obiceiuri legate de sarbătorirea Naşterii Domnului. Este o perioadă în care primim
şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac
pregătirile pentru această sărbătoare.
Astfel şcoala dedică în fiecare an, acestei sărbători, un program artistic.
Durata activității: 20 decembrie 2018
Grup ţintă: elevii clasei a III- a, părinți
Resurse umane: elevi, cadre didactice, părinţi.
Scopul proiectului :
Săbătorirea Naşterii Domnului prin cântec, dans şi voie bună.
Obiectivele proiectului:
1. Să execute corect mişcările dansurilor ;
2. Să recite versuri închinate lui Moş Crăciun;
3. Să intoneze colinde dedicate sărbătorii Crăciunului;
Locul de desfăşurare: Sala de clasă
Metode de evaluare:
- poezii şi colinde de Crăciun;
- muzică și mișcare prin cântec, dans și voie bună;
- activitate dedicată elevilor şi părinţilor.

1109
 SCENARIUL ACTIVITĂŢII

NR. TEMA ŞI CONŢINUTUL LOCUL DATA RESPONSABIL

CRT. ACTIVITĂŢII DESFĂŞURĂRII

1. Progam artistic incluzând:

- În așteptarea lui Moș Crăciun:
prezentare în power point a
activităților desfășurate de elevii
2. clasei a III-a, ce constituie un
bun motiv de a-l aștepta pe Moș
Crăciun;
- Fulgi de nea: poezii şi colinde
3. de Crăciun ale copiilor din clasa
a III- a;
- Dansul fulgilor de nea:
dans interpretat de elevii clasei a Sala 20 dec.
4. III- a; de clasă 2018
- Valsul steluțelor: Înv. Drăghici Agnes
vals interpretat de elevii clasei a
5. III -a;
6. - Plugușorul copiilor;
7. - Sorcova;
- Sosirea lui Moș Crăciun:
împărțirea darurilor.

1110
 Parteneriat educațional GRĂDINIȚĂ- FAMILIE
ÎMPREUNĂ LA ÎNCEPUT DE DRUM!

Prof. Înv. Preșc. Drăghița Andreea

Grădinița P. P Nr. 11 Alba Iulia

ARGUMENT
Intrarea copilului în grădiniţă constituie un moment crucial în viaţa sa, date fiind “statutul” şi
“rolul” de mic şcolar, natura relaţiilor cu adulţii şi cu colegii de grupă, noutatea condiţiilor de
activitate şi mai ales specificul învăţării, act complex care angajează dintr-o nouă perspectivă
întreaga sferă a vieţii sale psihice, diferitele structuri anatomo-fiziologice, toate cunoştinţele pe care
le va dobândi în anii de grădiniţă.
Grădinița și familia sunt doi factori primordiali în educația copiilor cand se fac primii pași in
viață. Acum se pun bazele unei personalități care mai tarziu va fi parte integrantă a unei societați a
carei cerinte se diversifică în permanență. Grădinița trebuie să gasească o punte de legatură cu
familia, prezentând părintilor noi cai spre educație în beneficiul copiilor.
Parteneriatul grădiniţă-familie, acţiunile ce se desfăşoara de comun acord şi sunt cuprinse în
planul de acţiune, continuarea de către familie a activităţilor desfăşurate în grădiniţă, nu fac decât să
ducă la o mai bună formare cognitivă și socio-emoțională a copilului.

SCOPUL PROIECTULUI:
Colaborarea dintre familie şi grădiniţă pentru o implicare cât mai activă în procesul de formare a
preşcolarului;
Sprijinirea parintilor pentru conștientizarea și asumarea rolului educațional și implicarea lor în
activitățile didactice de formare și dezvoltare a personălitații copilului pentru integrarea lui în viața
socială;
Cunoașterea și educarea copiilor preșcolari prin influența pozitivă atat a grădiniței, cât și a
familiei.

OBIECTIVE SPECIFICE:
Identificarea responsabilităţilor membrilor parteneriatului;
Derularea unor activităţi specifice, pregătite pentru stimularea unor procedee de colaborare între
membrii;
Cunoaşterea individuală a copiilor, urmărind manifestarea lor în familie şi grădiniţă;
Folosirea unor metode eficiente pentru dezvoltarea psiho-socio-afectivă a copiilor;
Studierea unor cărţi, documentare, reviste de specialitate în vederea realizării unor activități
didactice realizate de părinti la grupă și dezbateri pe teme date.
RESURSE:
UMANE: educatoarele, preşcolarii din grupa mica I, consilierul unitatii, familiile copiilor;
MATERIALE: cărţi, reviste, pliante, calculator, CD-uri, cameră video, ecusoane, aparat fotO;
FINANCIARE: bugetul minim alocat derulării parteneriatului de catre membrii proiectului.
prezentarea periodica a activitatilor derulate;
intocmirea unui portofoliu (fotografii din timpul activitatilor; fise de evaluare; lucrari ale
copiilor; proiecte de activitate; inregistrari video) care vor fi prezentate parintilor, precum si
cadrelor didactice din alte unitati in diferite ocazii;
organizarea unor activitati demonstrative cu participarea parintilor;
programe artistice, expozitii.

1111
 CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR
AN ȘCOLAR 2018-2019
Data Tema Conținuturi Modalităţi de Locul de
realizare desfășurare
-luarea la cunoştinţă a regulilor
şi obligaţiilor fiecărui membru Grădinița cu
Septembri Ședință cu
“Să ne în parte; P.P.
e părinţii
cunoaştem - stabilirea activităţilor Nr. 11 Alba
2018
mai bine!” opţionale; Iulia
- stabilirea comitetului de
părinţi.
-realizarea unei scurte
Octombrie “Aşa este caracterizări a preşcolarilor de Grădinița
Masă rotunda
2018 copilul către părinți cu P.P.
Expunere
meu!” - lecturarea unui referat; Nr. 11 Alba
-discuţii Iulia
“Ce pot -realizarea unei activităţi Activitate Grădinița cu
Noiembrie
face două practice împreună cu părinţii practică cu P.P.
2018
mâini părinţii şi Nr. 11 Alba
dibace!” bunicii Iulia
Decembri -realizarea unui program Grădinița cu
“Uite,
e artistic cu ocazia sărbătorilor Program artistic P.P.
vine Moş
2018 de iarnă de Crăciun Nr. 11 Alba
Crăciun!”
Iulia
-prezentarea unui pachet de Grădinița cu
Ianuarie Lectorat cu
“Arată-mi activităţi pentru dezvoltarea P.P.
2019 consilierul
ce simţi!” socio-emoţională a Nr. 11 Alba
școlar
preşcolarilor Iulia
“Hrană -prezentarea unor noutăţi pe Grădinița cu
Februarie sănătoasă teme de sănătate fizică şi P.P.
Masă rotunda
2019 pentru un mentală a preşcolarilor, Nr. 11 Alba
Expunere
corp mâncare sănătoasă. Iulia
sănătos” -dezbateri
- program artistic: “Pentru tine, Grădinița cu
“Ziua mămica mea!” Felicitari pentru P.P. Nr. 11
Martie
mamei” mame Alba Iulia
2019
-observarea comportamentului Vizită la
Aprilie
“Tradiţii copiilor in mediul religios; biserica din Biserică
2019
pascale” - încondeierea ouălor; aproprierea
gradinitei
“Sănătatea -discutarea unor probleme de Grădinița cu
Mai
, cel mai sănătate si de igienă corporală; Masă rotundă P.P.
2019
preţios Expunere Nr. 11 Alba
dar!” Iulia
-program artistic cu ocazia Grădinița cu
Iunie “Ziua zilei de 1 Iunie Program artistic P.P.
2019 Copilului” Discuţii Nr. 11 Alba
Iulia

Bibliografie:
Perfecționarea activității instructiv educative în grădiniță (Culegere metodică), 1975
Revista învățământului preșcolar, 1990-1994

1112
 Importanța Evaluării inițiale în activitatea didactică.
Metode. Tehnici. Srategii

Profesor pentru înv. primar: Dragoi Cristina Elena

Liceul Teoretic “Nicolae Iorga” Nehoiu

Activitatea didactică școlară presupune diverse forme de evaluare. După modul de integrare a
actului eductiv în desfășurarea procesului de învățământ și după modul în care se realizează,
distingem mai multe tipuri de evaluare: evaluare inițială (predictivă), evaluarea continuă (formativă)
și evaluarea cumulativă (sumativă).

Evaluarea inițială se efectuează la începutul anului școlar și este indispensabilăpentru a stabili

dacă elevii au pregătirea necesară creării premiselor favorabile studiului noilor discipline. Acest tip
de evaluare oferă elevului și cadrului didactic o reprezentare a potențialului de învățare, dar și a
eventualelor lacune ce trebuie completate, ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire
(programe de recuperare); permite cunoașterea nivelului de dezvoltare cognitivă, interese,
cunoștințe anterioare, deprinderi intelectuale, sugerând strategii adecvate care să permită copilului
obținerea performanței.

Fiecare cadru didactic are stilul său de aplicare a teoriei evaluării, rezultat din modul de
combinare a cerințelor, formelor,obiectivelor, metodelor, etapelor, particularităților clasei și
activităților, experienței acumulate.

Evalurea inițială apreciază gradul în care elevii vor putea asimila nouaunitate didactică sau vor
putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior. Ea se adresează cu precădere
învățătorului care are posibilitatea să constate situația de plecare, pe baza căreia se vor putea clădi
viitoarele noțiuni, descoperirea concepțiilor, aprecierea calității operațiilor gândirii, etc.

Șansa atingerii scopului evaluării inițiale este cu atât mai mare cu cât noi, cadrele didactice,
reușim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi și să înțeleagă importanța evaluării școlare, tratând
cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoștințelor și confruntare cu
situații noi de învățare, care trezesc motivația cunoașterii și ambișia soluționării corecte a
problemelor enunțate.
Fiind anunțați de la început că rezultatele nu vor fi trecute în catalog, elevii au ocazia de a se
concentra în mod expres aupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a considera, efectic, că este o
evaluare propriu-zisă, ci un exercițiu util activității de învățare:

rezolvarea corectă a subiectelor

încadrarea în timpul de lucru
ansamblul cerințelor privind redactarea unei lucrări scrise, etc, concluziile evaluării fiind
premisa pentru progresele ulterioare.

Ca metode putem identifica evaluarea scrisă și evaluarea orală. Evaluarea scrisă se realizează
prin intermediul testelor de evaluare, fișei de evaluare , ce va conține itemi clari, corect redactați din
punct de vedere gramatical, care să nu lase loc de interpretări greșite din partea elevului.

A învăța nu doar pentru notă, ci în primul rând , din dorința de a A ȘTI, A CUNOAȘTE, este un
real progres în dezvoltarea psihică și activitatea școlară a elevului.

1113
 „NUMAI ÎMPREUNĂ VOM REUŞI”
RELAŢIA GRĂDINIŢĂ – ŞCOALĂ – FAMILIE - SOCIETATE,

Prof. înv. preşc. Drăguşanu Emeşe

Grădiniţa cu P. P. Nr. 29, Braşov
„A educa un copil înseamnă a-i lua sufletul în mâini şi a merge împreună pe cărarea
cunoaşterii. Înseamnă a-i ţine destinul în mâini cu conştiinţa că poţi determina în mare măsură
reuşita sau esecul în viaţă”
Într-o societate care evoluează sub imperativul schimbărilor permanente în toate domeniile,
care solicită individului abilităţi de adaptare rapidă la situaţii noi, educaţia trebuie să raspundă în
primul rând nevoilor individuale, asigurând în acelaşi timp şansele de integrare şi dezvoltare socială
personală. printr-o comunicare reală, constructivă în interesul copilului.
În ideea de a obişnui copiii să trăiască în relaţie cu cei din jur, să–şi dezvolte stări afective
pozitive, să manifeste prietenie, armonie, ne-am propus să lărgim sfera noastră de prietenie şi
cunoaştere prin încheierea unor parteneriate educaţionale între grădiniţă- şcoală- biblioteca-
biserică- muzeu, împreună şi cu ajutorul familiei. Astfel copiii vor cunoaşte aspecte din viaţa din
oraşul în care trăiesc, vor vizita şcoala din cartier, biblioteca judeţeană, muzeele din oraş,
monumentele istorice, vor participa la diferitele evenimente desfăşurate în oraşul în care trăiesc.
Necesitatea colaborării dintre grădiniţă şi familie rezultă din obiectivul comun pe care-l
urmăresc– dezvoltarea personalităţii copilului. „Pentru noi, părinţii sau adulţii care trăim alături de
un copil sau îl însoţim de-a lungul vieţii, provocarea constă în a-i permite să realizeze actul cel mai
dureros pentru fiecare, acela de a creşte şi de a se diferenţia de noi. Îl autorizăm astfel să ne
părăsească, să se despartă de noi, să se îndepărteze, pentru a întâmpina riscurile şi minunile vieţii.”
(Jacques Salome)
Învăţământul preşcolar este principalul şi primul partener educativ al familiei. Gradiniţa este
factor educativ de importanţă majoră, deoarece creează un mediu adecvat copiilor şi îi pune în
contact realizând o bună socializare a lor, poate face educaţie adecvată vârstei, având educatoare
calificate, asigurând astfel un debut bun în învăţământul primar.
Şcoala şi grădiniţa sunt instituţii care, deşi se găsesc pe trepte diferite, trebuie să aibă o relaţie
de colaborare. Realizând întâlnirile dintre copii, educatoarea şi învăţătoarea celor două unităţi vom
reuşi să formăm o punte de legătură în interesul copiilor. Colaborarea dintre grădiniţă şi şcoală
devine astfel, o condiţie a realizării dezideratelor idealului educativ.
Grădiniţa recunoaşte valenţele formative, pe care le exercită asupra copiilor, comunitatea,
mediul socio-cultural din care aceştia provin şi ţine cont în programele educaţionale de toate
experienţele de cunoaştere şi de viaţă prilejuite de aceaste. Mai mult, programele educaţionale ale
grădiniţei îşi propun, ca tendinţă de evoluţie, familiarizarea copiilor cu ambianţa spaţiului socio-
cultural. Astfel, este deja o situaţie obişnuită utilizarea spaţiilor comunităţii pentru desfăşurarea
unor activităţi cultural-educative.
Parteneriatul grădiniţei cu biblioteca reprezintă preocuparea de actualitate în domeniului
preşcolar. În incinta bibliotecii am desfăşutat serbări cu diferite ocazii, expoziţii de pictură etc.
Biblioteca exprimă interesul pentru lectură, pregătirea şi dezvoltarea personalităţii celui ce îi
trece pragul. După cum observa marele scriitor Tudor Arghezi, ,,O jucărie precum este cuvântul,
mai pe măsura spiritului copilăriei, inventiv, dinamic şi scormonitor nici că se poate afla”. Nimeni
nu poate vorbi copiilor aşa cum le vorbesc paginile tipărite despre natură, istorie, societate.
Copilăria este una dintre cele mai frumoase şi speciale perioade din viaţa unui om, este perioada
aceea magică, pe care o păstrăm în suflet şi ne gândim la ea cu plăcere, este lumea fermecată unde
ne putem întâlni oricând cu persoanaje de basm (zâna cea bună, balaurul cu şapte capete,
zgripţuroaica cea rea, sau eroii benzilor desenate).
De asemenea încheierea unui parteneriatul cu biserica l-am considerat foarte important pentru
educaţia copiilor deoarece trăim într-o lume în care timpul pare că se comprimă şi nu ne mai ajunge

1114
pentru câte am avea de realizat. Părinţii sunt interesaţi să le asigure micuţilor doar bunăstare
materială: jucării care de care mai sofisticate, hăinuţe moderne şi scumpe, calculatoare, telefoane
mobile, dar fără să-şi dea seama uită să le ofere cel mai important lucru, „oxigenul”existenţei lor:
CREDINŢA.
Marele pedagog Comenius spunea: „Dumnezeu este începutul şi sfârşitul oricărei educaţii”. Ce
ne facem însă când copilul nostru nu are acces la calea spre Dumnezeu, nu i-a deschis nimeni
această poartă, nu i-a vorbit nimeni, niciodată despre Iisus, supremul exemplu de sacrificiu, de
iubire şi iertare.
Exemplele de parteneriate, de colaborate pot continua deoarece astăzi, mai mult ca oricând
trebuie să învăţăm să ne acceptăm, să învăţăm să respectăm principiile democraţiei autentice, pentru
că numai împreună vom reuşi să coexistăm într-o societate democratică europeană.
„Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul sau sculptorul fac doar figuri fără
viaţă, dar educatorul creează un chip viu; Învăţătura Sfântului Ioan Gură de Aur

Bibliografie:

Agabrian Mircea, „Parteneriate familie – şcoală - comunitate”, Editura Institutul European, Iaşi,
2005;
Chiru Mihaela, „Cu părinţii la şcoală – ghid pentru profesori”, Editura Humanitas Educaţional,
Bucureşti, 2003.
Stern N. Educaţia părinţilor în lume. Bucureşti: EDP, 1972.
Revista “Învăţământul primar”, nr. 2-4, Editura Miniped, Bucureşti, 2002

1115
 IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE LA PREȘCOLARI

Educatoare: DROZD NĂSTACA

Liceul Tehnologic Ruscova, GPN Ruscova, Maramureș
Activitatea instructiv-educativă din grădiniță presupune forme diverse de evaluare. După modul
de integrare a actului evaluativ în desfășurarea procesului de învățământ și după nivelul la care se
realizează, distingem mai multe forme sau tipuri de evaluare: evaluare inițială (predictivă), evaluare
continuă (formativă) și evaluare cumulativ (sumativă).
Evaluarea inițială se efectuează la începutul anului școlar, la integrarea copilului în grupă sau
la începutul unui program de instruire. Ea realizează în primul rând funcția de constatare,
permițând cunoașterea nivelului de dezvoltare cognitivă, interese, cunoștințe anterioare, deprinderi
intelectuale dar, și funcția deț, sugerând strategii adecvate, care să permită copilului obținerea
performanței.
Fiecare educatoare are stilul său de aplicare a teoriei evaluării, rezultat din modul de combinare
a cerințelor, formelor, obiectivelor, metodelor, etapelor, particularităților grupei și activităților,
experienței acumulate.
Evaluarea inițială apreciazã gradul în care aceștia vor putea asimila noua unitate didactică sau
vor putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior. Ea se adresează cu precădere
educatoarei, care are posibilitatea să constate situația de plecare, premiza căreia se vor putea „clădi”
viitoarele noțiuni-descoperirea concepțiilor, aprecierea calității operațiilor gândirii, etc.
Această viziune asupra educației, determină o regândire a procesului instructiv al activităților
sale specifice: predarea-învățarea-evaluarea.
Pentru preșcolar, funcțiile specifice ale evaluării sunt:
•îl ajută să fixeze, să consolideze și să rețină cunoștințele prin repetare și întărirea pozitivă care
evaluarea o determină, să le integreze în sisteme;
•să-i marească încrederea în forțele proprii și să-i descurajeze comportamentele negative;
•îi susține interesul pentru cunoaștere stimulându-i și dirijându-i învațarea;
•contribuie la formarea capacității de autoapreciere;
•contribuie la întărirea legăturii grădiniței cu familia;
Activitatea în grădiniță are proponderent un caracter formativ-educativ, cu finalități de
perspectivă, ce se concretizează pe tip îndelungat, într-o viziune pas cu pas, în colaborare cu alți
factori (familie, școală, media, societate). Astfel, evaluarea este fragmentată, incompletă, rezultate
apărând mai târziu, în școală.
Evaluarea preșcolarilor este dificilă și permite doar prognoze pe termen scurt, dar este
importantă și necesară pentru educator și copii pentru cunoașterea nivelului atins în
dezvoltarea personalității, care este departe de cristalizare, pentru individualizare și eficiență în
activitate. În vederea realizării sarcinilor învăţământului, este necesară o riguroasă proiectare şi
evaluare a procesului instructiv-educativ.
Învățământul preșcolar are caracter oral, nu există teme pentru acasă, iar evaluarea se face oral
sau prin fișe de evaluare. Preșcolarii trebuie evaluați unul câte unul, educatorul trebuie să rețină ce a
spus copilul, nu se poate relua corectarea ca în lucrările scrise. Desigur, fișele de evaluare pot fi
reluate, dar ele nu conțin concepte, reguli, ci doar rodul activității copilului, la care el poate ajunge
și din întâmplare, fără o înțelegere verificabilă împlinirii celor propuse prin obiective.
Luând în considerare studiile lui D. Ausbel, se poate afirma cu certitudine că evaluarea este o
componentă importantă a procesului de învăţământ, ce permite luarea, în cunoştinţă de cauză, a
unor decizii de reglare, ameliorare şi perfecţionare a activităţii preşcolarului.
După D. Ausbel, ea este punctul final într -o succesiune de evenimente: stabilirea scopurilor,
prin prisma comportamentelor dezirabile, proiectarea şi executarea programului, măsurarea
rezultatelor, aprecierea lor. În fapt, procesul nu este încheiat, deoarece, pe baza evaluării va fi reluat
într-un mod mai convenabil adecvat nevoilor de educaţie şi posibilităţilor reale de a le satisface,

1116
astfel încât evaluarea are rolul unei legături, a unei conexiuni inverse, a unui feet-back operativ între
etapa parcursă şi cea următoare.
Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoştinţelor sau ca mijloc de măsuare
obiectivă, ci ca o cale de perfecţionare, ce presupune o strategie globală a formării. Operaţia de
evaluare nu este o etapă suprapusă procesului de învăţare, ci constituie un act integrat activităţii
pedagogice. Evaluarea constituie o validare a justeţei secvenţelor educative, a componentelor
procesului didactic şi un mijloc de de limitare, fixare şi intervenţie asupra conţinuturilor şi
obiectivelor educaţionale.
În vederea conceperii şi aplicării adecvate ale evaluării în activităţile preşcolare, ar trebui să
seţină cont de câteva mutaţii de accent, constatate în ultimul timp, având drept consecinţe
redimensionarea şi regândirea strategiilor evaluative, în consens cu o serie de exigenţe:
• extinderea acţiunii de evaluare de la verificarea şi aprecierea rezultatelor, la evaluarea
procesului, a strategiei care a condus la anumite rezultate; evaluarea nu numai a elevilor, ci şi a
conţinutului, a metodelor, a obiectivelor, a situaţiei de învăţare
• luarea în calcul şi a altor indicatori, alţii decât achiziţiile cognitive, precum conduita,
personalitatea elevilor, atitudinile etc.
•centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive şi nesancţionarea în permanenţă a celor negative
• transformarea copilului într-un permanent partener al educatorului prin autoevaluare,
interevaluare şi evaluare controlată.
• raportarea rezultatelor la obiectivele definite şi la evoluţia societăţii.
În reforma educațională intreprinsă în momentul de față în învățământ, importanța
activității de evaluare devine din ce în ce mai accentuată deoarece permite cadrului didactic să
aprecieze gradul în care au fost atinse obiectivele procesului de învățământ, precum și dificultățile
acestuia.
În învățământul preșcolar actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării activității
didactice, având drept scop măsurarea și aprecierea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor,
dobândite de copii ân cadrul actului educațional. În același timp, evaluarea urmărește și aspectele
formative ale muncii educatoarei concretizată în atitudinile și comportamentele dobândite de
copilul preșcolar prin procesul de învățământ.

BIBLIOGRAFIE:
Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Bucureşti, 2001
Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
Radu, I. T., Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și
Pedagogică București, 1981.

1117
 IMPORTANȚA PARTENERIATULUI DINTRE ȘCOALĂ ȘI PĂRINȚI

Educ. DROZD NĂSTACA

Liceul Tehnologic Ruscova, Grădinița cu P. N. Ruscova, Maramureș
După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că
școala trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe
care el o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea
noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare,
deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu
mediul social. Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.
Succesul şcolar depinde de relaţia familiei cu copiii şi cu şcoala. Când aceşti trei factori
conlucrează, rezultatul este imediat şi de durată.
Relaţia familie – şcoală este un subiect des abordat în literatura de specialitate şi supus atenţiei
întregii societăţi, mai ales pe fondul schimbărilor sociale din ultimii ani. Integrarea în Uniunea
Europeană a atras după sine o serie de schimbări, inclusiv în domeniul învăţământului. Una dintre
aceste schimbări se referă la relaţia familie - şcoală. Dacă până nu de mult acest parteneriat a fost
dezvoltat unilateral, fiind de multe ori considerat „responsabilitatea şcolii”, acest lucru începe să se
schimbe.
O educaţie de calitate se realizează atunci când la procesul de formare a elevilor participă în
mod armonios toţi factorii educaţionali. Relaţia de colaborare cu familia este una dintre condiţiile
esenţiale care asigură succesul şcolar. Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membri ai comunităţii se
consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care
începe să funcţioneze.(Agabrian,2006)
Cercetările arată faptul că dacă există mai multe oportunităţi ca oamenii să se implice, succesul
participării va fi mai mare.( Claff, 2007)
Cele mai eficiente şi mai la îndemână modalităţi de concretizare a colaborării cu familia s-au
dovedit a fi următoarele:
- şedinţele cu părinţii oferă ocazia de a interacţiona, de a discuta şi a se pune de acord asupra
programului, asupra progreselor copiilor, de a iniţia schimbări în derularea unor programe;
- lectoratele pe teme propuse de cadrele didactice sau sugerate de părinţi, cu scopul unei mai bune
informări asupra problemelor ce vizează evoluţia cognitivă şi emoţională a copiilor;
- consultaţiile individuale oferă posibilitatea informării personale asupra unor probleme
comportamentale ale copilului, a analizei cauzelor ce au generat aceste manifestări, a iniţierii unor
măsuri educative a căror eficienţă este dată de consecvenţa aplicării acestora;
- vizite, plimbări, excursii, drumeţii: părinţii se implică în organizarea acestor activităţi, participă la
sponsorizarea acestora, după caz, se implică pentru siguranţa copiilor şi trăiesc, alături de ei, emoţii
pozitive;
- sărbătorirea zilelor de naştere ale copiilor este un bun prilej de exersare a unor deprinderi de
comportare civilizată, dar şi de a genera puternice trăiri emoţionale legate de prezenţa invitaţilor
sărbătoritului la manifestările specifice evenimentului;
- serbările dedicate unor evenimente cu semnificaţie afectivă pentru copii reprezintă o
modalitate eficientă prin intermediul căreia părinţii pot să împărtăşească cu copiii lor emoţiile unei
manifestări cu puternică încărcătură afectivă.
Pe viitor ar fi necesară o reglementare a cadrului normativ şi obligarea managerilor instituţiilor
de învăţământ să-şi elaboreze strategii şi planuri operaţionale de acţiuni în acest domeniu.

Bibliografie:

Agabrian, M., Şcoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iaşi, 2006;

1118
 Claff, G., Parteneriatul şcoală- familie-comunitate: ghid pentru cadrele didactice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007;
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002

1119
 VINE, VINE MOŞ CRĂCIUN!

DRULESCU LUMINIȚA – CLAUDIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 BUMBEȘTI – JIU, JUDEȚUL GORJ

PREZENTATOR 1:
A-nceput bogat şi des
Neaua să se-aştearnă;
Luminează-n clasa mea
Mândrul pom de iarnă.

O FETIŢĂ:
Brăduleţ, brăduţ drăguţ,
Ninge peste tine,
Haide, hai în casa mea
Unde-i cald şi bine!
Pomul de Crăciun te fac,
O!Ce bucurie!
Cu beteal-am să te-mbrac
Şi steluţe-o mie!

UN BĂIAT:
Brăduleţ, brăduţ,
Parcă eşti un soare.
Străluceşti ca-n poveşti
Plin de globuşoare.

Brăduleţ, brăduţ,
Smuls din vârf de munte,
Ai făclii, jucării
Şi podoabe multe!

Brăduleţ, brăduţ,
Eu ştiu foarte bine,
Că mai sus, ai pe ram
Daruri pentru mine.

PREZENTATOR 2:
Cu beteală de argint
Strălucind pe ramuri,
Aşteptăm pe Moş Crăciun
Să ne bată-n geamuri.

Hai degrabă să cântăm

Plini de voioşie
Şi pe moşul să-l rugăm
Să nu întârzie!

Cântec: O, brad frumos!

1120
O, brad frumos! O, brad frumos!
Cu cetina tot verde!
Tu eşti copacul credincios,
Ce frunza nu şi-o pierde.
O, brad frumos! O, brad frumos!
Cu cetina tot verde!

O, brad frumos! O, brad frumos!

Cu frunza neschimbată!
Mă mângâi tu, mă faci duios
Şi mă-ntăreşti îndată!
O, brad frumos! O, brad frumos!
Cu frunza neschimbată!

O FETIŢĂ:
Prin nămeţi, în fapt de seară,
A pornit către oraş
Moş Crăciun cu-n iepuraş
Înhămat la sănioară.

UN BĂIAT:
Uite-o casă, colo-n vale
Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:

MOŞ CRĂCIUN:
Bună seara! Bună seara!
Iată, vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?
TOŢI COPIII:
Bucuroşi, bucuroşi!
Moşule, de unde vii?
MOŞ CRĂCIUN:
Iată, vin din moşi-strămoşi
Încărcat cu jucării
Pentru voi, iubiţi copii!

O FETIȚĂ:
Moş Crăciun, bun sosit!
Că ţi-e frig, de mult o ştim,
Însă, noi am pregătit
Cât mai cald să te primim.
Lângă brad, aici am pus
Scăunelul ca să stai…

Iar, sub bradu-mpodobit

Cu steluţe argintii,
Asculta-vei rând pe rând
Cântece şi poezii.

1121
Cântec:
Moş Crăciun

Moş Crăciun cu plete dalbe

A sosit de prin nămeţi
Şi aduce daruri multe
La fetiţe şi băieţi.
Refren: Moş Crăciun!
Moş Crăciun!
2. Din bătrâni se povesteşte
Că-n toţi anii, negreşit,
Moş Crăciun pribeag soseşte,
Niciodată n-a lipsit!
Refren: Moş Crăciun!
Moş Crăciun!
3. Moş Crăciune, Moș Crăciune !
Încotro vrei să apuci?
Ţi-aş cânta florile dalbe
De la noi să nu te duci!
Refren: Moş Crăciun!
Moş Crăciun!

COPIL URĂTOR 1:
Dragi copii din ţar-aceasta,
Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun, din cer de-acolo
Să le ştie toate, toate?

Uite cum, vă spun îndată:

Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El timite câte-un înger
La fereastră, să ne vadă.

COPIL URĂTOR 2:
Îngerii se uită-n casă,
Văd şi spun, iar Moşul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi, o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie

Ce copil şi ce purtare
Şi de-acolo ştie Moşul
Că-i şiret, nevoie mare!

UN BĂIAT:
Moş Crăciun, toţi îmi spun
Că eşti darnic şi eşti bun.
Eu îţi spun de mai-nainte
Că-s un băieţel cuminte.

Şi-ţi mai spun, aşa, să ştii,

Că eu nu-ţi cer jucării,

1122
Cum ţi-ar cere alţi copii.
Însă nu m-aş supăra
Dacă tot mi-ai da ceva.

COPIL URĂTOR 3:
Să aduci, de vrei, în spate
Multă, multă sănătate
Pentru tata şi mămica,
Pentru bunul şi bunica.

O FETIŢĂ:
Pentru mine s-aduci minte,
Să fiu bună şi cuminte
Şi să mă ajuţi să cresc,
Ca să scriu şi să citesc.

Vreau, când mă voi face mare,

Să aduc la oameni soare
Şi, mergând pe-un drum frumos,
Să fiu lumii de folos!

MOŞ CRĂCIUN:
Eu vă las de-acum cu bine,
Că-i târziu şi drumu-i greu
Şi mai sunt şi alţi copii
Care-aşteaptă jucării!

PREZENTATOR 1:
Tot anul, vrednic cine-a fost
Şi s-a purtat cum se cuvine
Şi vremea şi-a trecut cu rost,
Aceluia să-i meargă bine!

PREZENTATOR 2:
Să crească mare şi frumos
Şi darurile să-i ajungă,
Sub bradul verde, luminos,
Şi să trăiască viaţă lungă!

Cântec: La mulţi ani!

La mulţi ani cu sănătate,

Să vă dea Domnul tot ce doriţi!
Zile senine şi fericire,
La mulţi ani, să trăiţi!

1123
 

,,CRĂCIUNUL SOSEȘTE ÎN INIMI DE COPII”

EDUCATOARE: Druta Anamaria Gabriela

Grădinița cu P. P. Arlechino, Loc. Dej, Jud. Cluj

COPIL
„Suntem adunaţi aici
O mulţime de pitici
Şi cei mari şi cei mai mici
Să cântăm şi să jucăm
Pe toţi să vă bucurăm
Că-i în seara de Ajun
Şi-aşteptăm pe Moş Crăciun.
Cântec: Prima zăpadă cade pe stradă
COPIL
Când vine vreme rea
Cu primii fulgi de nea
Se scutură din nori,
De Sfinte Sărbători
Poveşti cu îngeraşi
Pentru copii poznaşi,
Poveşti cu sfinţi părinţi
Pentru copii cuminţi.
COPIL
Norii cu căciuli pe frunţi
Au adus iarna din munţi
Ea coboară de pe creste
Frumoasă ca o poveste
Mai întâi a pus pe stradă
Un covor alb de zăpadă
Dalbe flori a prins în ramuri
A pictat steluţe-n geamuri.
COPIL
Iarna veselă a venit
Cu steluţe-n frunte
Zăpadă a presărat
Sus in varf de munte
Florile le-a invelit
Cu albă plăpumioară,
Gerul rece a sosit
Ce plăcut e-afară!
Cântec: Cerne iarnă cerne, cerne
COPIL
A sosit în haină albă
Ţurţuri stau la streşini, salbă
Se pornesc copiii acuşi
Veseli toţi la săniuş
Şi când fulgii-ncep să cearnă,
Aranjaţi pomul de iarnă.
Bate vântul, nu ne pasă,
Că e cald la noi în casă.

1124
 
COPIL
Iarna cea geroasă
A sosit acum,
Bulgări de zăpadă
Îşi fac loc pe drum
Veselia-i mare
Pentru noi cei mici
C-alergăm pe stradă
Ca nişte voinici.
Iarnă mult frumoasă,
La noi să mai vii
Căci tu-ntotdeauna
Ne-aduci bucurii.
Cântec : Din an, în an
COPIL
Aripi albe de zăpadă
Azi mă poartă în Ajun
Toţi copiii vor să-l vadă
Pe iubitul Moş Crăciun”

Mama cozonaci ne face

Şi priveşte fericită
Cum împodobeşte bradul
Fetiţa ei cea mai mică.
COPIL
Am numai 6 anişori
Şi nu ştiu scrie o scisoare
Şi-o rog pe sora mea mai mare
Să-mi dea o mână de-ajutor.
Să-ţi scrie-aşa:
Dragă Moş Crăciun,
Te-aştept şi de această dată,
Vino, e masa încărcată
Te aşteptăm cu tot ce-i bun!
Cântec: Ninge iar ca în povești
COPIL
Vine Moș Crăciun
Să-l primim cu drag
Vine moșul bun
El ne bate-n prag.
Săniuța-i zboară
Peste munți și văi
Urcă și coboară
Cu zvon de zurgălăi.
COPIL
ALEHANDRO
Cine bate? Moş Crăciun
Vai ce tolbă ai in spate
Şi ce nins eşti ce bătran
Haide vino langă sobă
Incălzeşte-te la maini.
VANESSA

1125
 
„- Moşule, la o adică...
Pentru o fetiţă mică
Care-a fost...aşa şi-aşa...
Nici prea bună, nici prea rea,
Ai în sacul tău ceva?

-Ştii...fetiţa aş fi eu
Dar îţi dau cuvântul meu
Că de astăzi înainte
Voi fi bună şi cuminte!”
Cântec: A venit, a venit
COPIL
Mi-a spus azi-noapte-un îngeraş
Că s-a-ntâlnit pe drum cu Moşul
În cojocelul său cel roşu
Pornit pe frig spre copilaşi.
În sanie de-argint venea
Şi-avea un sac plin cu de toate
Cu multă dragoste-adunate
Pentru copii de vârsta mea!”
COPIL
Moş Crăciun, bine-ai venit !
Că ţi-e frig demult o ştim
Insă noi am pregătit
Cât mai cald să te primim
Lângă brad aici am pus
Scăunelul ca să stai
Şi-o măsuţă am adus
Pentru daruri să o ai,
Cântec: Ştii, dragă Moş Crăciune
COPIL
Iarna-şi scutură cojocul
Bradul este-mpodobit
Nici nu ştii Moşule dragă,
Cât pot fi de fericit!”
Te-aşteptam de-atâta vreme
Visam noaptea c-o să vii
Şi ca mine te aşteaptă
Milioane de copii!”
COPIL
Pentru c-ai venit la mine
Vreau acum să-ţi mulţumesc
Şi să-ţi spun din inimioară
Moşule, eu te iubesc!”
Fii binevenit în sală
Dragă Moşule Crăciun
Vrem să-ţi colindăm din inimi
Astă seară, în Ajun!”
Cântec: Încercăm să n- adormim
COPIL
Moş Crăciune, toţi îmi spun
Că eşti darnic şi eşti bun.

1126
 
Eu îţi spun de mai-nainte
Că-s un copilaş cuminte
Şi-ţi mai spun aşa, să ştii,
Că eu nu-ţi cer jucării
Cum ţi-ar cere alţi copii,
Însă nu m-aş supăra
Dacă tot mi-ai da ceva.
COPIL
Moşule, te rog acuma,
Când o iei pribeag la drum
S-aduci saci cu jucării
Şi-ncă multe bucurii
La copii şi la părinţi
Că şi ei au fost cuminţi.
Colinda: Colindăm, colindăm, iarna
COPIL
Afară ninge liniştit
Şi-n casă arde focul
Iar noi pe langă mama stand
Demult uitarăm jocul.
E noapte, patul e făcut
Dar cine să se culce ?
Cand mama spune de Iisus
Cu glasul rar şi dulce.
COPIL
IISUS se naşte astăzi
Să-i punem la picioare
Lumina rugăciunii
Şi-o limpede cântare”
Se-apropie Crăciunul
Cu brad împodobit
IISUS ne cere-n taină
Să-ngenunchem smerit!
Se-apropie Crăciunul
Vin ` să te rogi duios
Să creşti curat, copile
Ca bradul de frumos!
COPIL
Pentru anul care vine
Vă urăm cum se cuvine
Să trăiţi, să aveţi parte
De belşug şi sănătate.
Viaţa-ntreagă să vă fie
Fericire, bucurie.
Să ne creşteţi Feţi-Frumoşi
Si la minte sănătoşi.
La mulţi ani, iubiţi părinţi,
Voi care ne ocrotiţi,
Făurari de bucurie
Si oameni de omenie.
Colinda: Sus boieri nu mai dormiți

1127
 

Importanța activităților educative

în parteneriat cu părinții

DUCA ALINA
Colegiul Național ”Preparandia - Dimitrie Țichindeal” Arad

Din ce în ce mai mult, îngrijirea și educația timpurie a copiilor, a copiilor mici și a copiilor de
vârstă mică este împărțită între părinți, familie și practicieni în domeniul îngrijirii copilului. Prin
colaborarea și schimbul de informații atât părinții cât și educatorii, învățătorii îmbunătățesc
rezultatele învățării copiilor.

Copiii învață despre lume și locul lor în ea prin conversații, activități de joc cu părinții și
familia. Părinții pot, de asemenea, sprijini procesul de învățare a copiilor în situațiile de tip out-of-
home.

Care sunt oare beneficiile părinților și educatorilor, profesorilor care lucrează împreună?

părinții se simt mai apreciați și mai respectați, știu mai multe despre experiențele copiilor lor în
afara casei lor și folosesc aceste informații pentru a-și susține mai eficient procesul de învățare și
dezvoltare;
practicanții (educatorii, profesorii) beneficiază de abilitățile și expertiza părinților, înțeleg mai
bine copiii în setările lor și folosesc aceste informații pentru a face ca învățarea să fie mai plăcută și
mai plină de satisfacție pentru toți copiii;
copiii văd că învățarea este mai plăcută atunci când viața lor de acasă se reflectă în cadru, se
simt mai siguri și, prin urmare, beneficiază mai mult de oportunitățile educaționale care le sunt
oferite.

Atunci când părinții și profesorii se implică într-o educație mai bună a copilului, toți cei trei se
simt mai apreciați, mai respectați și mai încrezători.

Pentru ca un copil să exceleze, părinții și școala trebuie să aibă o relație și o înțelegere pozitivă.
Este esențial ca atât părinții cât și profesorii să aibă o înțelegere comună a rolului lor în educația
copilului.

Părinții, profesorii și elevii trebuie să fie echipați cu resursele potrivite pentru a-și satisface
așteptările celuilalt și pentru a beneficia de educația generală.

1128
 

Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Serbările școlare

Duca Madalina, G. P. N., NR. MANGALIA

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura
o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Profund modificat de evoluţiile tehnologice şi sociale, de urbanizare, de multiplicarea obiectelor
tehnice, de o schimbare a condiţiei femeii în viaţă şi în cuplu, de mobilitatea crescândă a locurilor
de muncă, de constrângerile orare ale adulţilor, mediul înconjurător este determinat să răspundă tot
mai dificil nevoilor de spaţiu, de acţiune, de joc ale copiilor.
Evoluţia societăţii româneşti marcată de o tranziţie prelungită către ceva care nu este clar nici
măcar politicienilor, bulversarea valorilor într-o societate instabilă, scăderea calităţii vieţii, lipsa
unor modele de urmat îi pun pe adulţi în dificultate ca părinţi.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei intervine
astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale greşită
dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre
care Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din jur în
demersul său spre cunoaştere şi devenire;
Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea acelui
grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;

1129
 
Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile idei
şi sentimente;
Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii
lui care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile
care pot contribui la formarea părinţilor:
Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de
învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice utilizate,
materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor.
Pentru a ne îndeplini acest obiectiv: cât mai mulţi părinţi să asiste la acest tip de activitate, este bine
să desfăşurăm proiectul pe parcursul unui an şcolar, într-o zi a săptămânii “În fiecare joi-Ziua
porţilor deschise”. Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în
acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare,
faţă de profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are
alături nu numai acasă.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în
viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
COPILUL.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm neîntrerupt
pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe sine şi lumea în
care trăieşte.

1130
 

Școala-Familia-Un parteneriat real în reușita copilului

Ducai Sorin Emil

Liceul Teoretic “Onisifor Ghibu”-Cluj-Napoca

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura
o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. Profund modificat de evoluţiile tehnologice şi sociale, de
urbanizare, de multiplicarea obiectelor tehnice, de o schimbare a condiţiei femeii în viaţă şi în
cuplu, de mobilitatea crescândă a locurilor de muncă, de constrângerile orare ale adulţilor, mediul
înconjurător este determinat să răspundă tot mai dificil nevoilor de spaţiu, de acţiune, de joc ale
copiilor.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui. Scoala
trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la activităţile ce se
desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele didactice trebuie să
iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de copil, de a cunoaşte
copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui, de a lucra împreună
părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile care pot contribui la
formarea părinţilor:
-Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe părinte şi
invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în largul său.
-Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea şi
refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.
-Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în
viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare

1131
 
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm neîntrerupt
pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe sine şi lumea în
care trăieşte.

1132
 

Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Duchin Cristina Elena,

Şcoala Gimnazială „Mircea Ghiţulescu”Cuca

Şcoala are un rol primordial în educația copiilor, alături de familie, dar și de întreaga societate,
deoarece educația permanentă presupune o învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți
factorii educaționali, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, dacă nu cunoaște
condițiile familiale de muncă și de viață ale copiilor. Educația fiind un proces împărțit între părinți
și profesori, al cărui obiectiv este formarea integrală a copiilor.

Pentru a duce la bun sfârșit o educație integrală este necesar să existe canale de comunicație și
acțiuni ale familiei cu școala, doar așa se produce dezvoltarea intelectuală, emoțională și socială a
copiilor, în cele mai bune condiții.

Colaborarea familiei cu școala/grădinița dezvoltă copiilor impresia că, deși se află în două spații
diferite, ele sunt complementare. Participarea activă a părinților în viața școlară a copiilor se
materializează printr-o mai bună autostimă a copiilor, un randament școlar mai bun, relații și
atitudini pozitive ale părinților despre școală.

Familia și școala trebuie să împartă responsabilitățile în educarea copiilor. Ambii au un rol

fundamental în dezvoltarea integrală a copilului. Colaborarea familiei cu grădinița/școala are o
importanță majoră, cu efecte pozitive asupra elevilor, părinților, profesorilor, școlii și comunității.

Între familie și școală trebuie să existe o comunicare foarte strânsă. Dacă un profesor vrea să
educe, trebuie să colaboreze cu părinții, pentru ca efortul pe care îl realizează la clasă să aibă
continuitate și în restul zilei.

Atât școala cât și familia sunt responsabile de:

*Transmiterea de norme, valori și obiceiuri;
*Dezvoltarea autonomiei copilului;
*Transmiterea de cunoștințe (deși acest proces are loc în școală, familia transmite copilului
modalități de învățare, completează cunoștințele și dezvoltă dragostea pentru lectură);
*Învățarea responsabilităților (implică acceptarea normelor de comportament, de ordine,
curățenie, mici responsabilități familiare și școlare).

În societatea noastră, educația familiară și școlară joacă un rol foarte important în achiziția de
cunoștințe și comportamente ale copilului, de aceea ambii trebuie să aibă responsabilități și roluri
complementare. O bună interacțiune între școală și familie, oferă copilului o imagine de apropiere
între persoanele care se ocupă de el, astfel, acesta se simte familiar și în siguranță în cadrul școlii.

Fiecare relație familie-profesor este unică și originală, de aceea trebuie să fie individualizată
și bazată pe încredere și cunoaștere reciprocă.
Există mai multe forme concrete de colaborare dintre şcoalã și familie, ele se deosebesc în
funcție de scopul urmărit și de modul de realizare:

*Referatele prezentate în fața părinților cu anumite prilejuri, cu teme pe bază de fapte și date
concrete (ex.”Influența familiei asupra personalității copilului);
*Organizarea unor expoziții cu lucrări executate de copii;
*Participarea părinților la activități demonstrative
*Convorbirile cu familia (pot avea loc spontan sau organizat, din inițiativa

1133
 
educatoarei/profesorului sau a părinților);
*Consultări individuale;
*Participarea părinților alături de copii la diverse ateliere de lucru;
*Serbările copiilor cu diferite ocazii (Crăciun, 8 Martie, Sfârșit de an școlar, etc).

În concluzie, familia și școala sunt cele care influențează dezvoltarea individului și procesul
educativ, de aceea este foarte importantă colaborarea tuturor celor care intervin în procesul de
dezvoltare și formare al copilului.

Bibliografie:

·Moisin Anton – Arta educarii copiilor si adolescentilor in familie si scoala, E.D.P.

Bucuresti,2001
-Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2000

1134
 

Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Serbările școlare

Prof. înv. preşcolar: DUGULEANÃ BIANCA

Relaţia familie – şcoală este un subiect des abordat în literatura de specialitate şi supus atenţiei
întregii societăţi, mai ales pe fondul schimbărilor sociale din ultimii ani. Integrarea în Uniunea
Europeană a atras după sine o serie de schimbări, inclusiv în domeniul învăţământului. Una dintre
aceste schimbări se referă la relaţia familie - şcoală.
Dacă până nu de mult acest parteneriat a fost dezvoltat unilateral, fiind de multe ori considerat
„responsabilitatea şcolii”, acest lucru începe să se schimbe. O educaţie de calitate se realizează
atunci când la procesul de formare a elevilor participă în mod armonios toţi factorii educaţionali.
Relaţia de colaborare cu familia este una dintre condiţiile esenţiale care asigură succesul şcolar.

Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în
educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. (Agabrian,
2006)
Cercetările arată faptul că dacă există mai multe oportunităţi ca oamenii să se implice, succesul
participării va fi mai mare.( Claff, 2007)

Implicarea informală poate însemna:

- părintele vine la şcoală să discute despre progresul copilului său;

- părintele participă la o activitate organizată de şcoală, cum ar fi o serbare;
- părintele acţionează ca voluntar la clasă;
- părintele participă ca voluntar la organizarea unui eveniment din viaţa şcolii;
Implicarea formală înseamnă:
- părintele participă la activităţile unui grup de lucru din şcoală sau ale unui comitet, la nivelul
căruia se iau decizii care privesc şcoala;
- părintele este membru al Consiliului Părinţilor sau al Consiliului de Administraţie;
- părintele participă la un proiect sau este membru al unui grup de lucru din şcoală;
Cele mai eficiente şi mai la îndemână modalităţi de concretizare a colaborării cu familia s-au
dovedit a fi următoarele:
- şedinţele cu părinţii oferă ocazia de a interacţiona, de a discuta şi a se pune de acord asupra
programului, asupra progreselor copiilor, de a iniţia schimbări în derularea unor programe;
- lectoratele pe teme propuse de cadrele didactice sau sugerate de părinţi, cu scopul unei mai bune
informări asupra problemelor ce vizează evoluţia cognitivă şi emoţională a copiilor;
- consultaţiile individuale oferă posibilitatea informării personale asupra unor probleme
comportamentale ale copilului, a analizei cauzelor ce au generat aceste manifestări, a iniţierii unor
măsuri educative a căror eficienţă este dată de consecvenţa aplicării acestora;
- vizite, plimbări, excursii, drumeţii: părinţii se implică în organizarea acestor activităţi, participă la
sponsorizarea acestora, după caz, se implică pentru siguranţa copiilor şi trăiesc, alături de ei, emoţii
pozitive;
- sărbătorirea zilelor de naştere ale copiilor este un bun prilej de exersare a unor deprinderi de
comportare civilizată, dar şi de a genera puternice trăiri emoţionale legate de prezenţa invitaţilor
sărbătoritului la manifestările specifice evenimentului;
- serbările dedicate unor evenimente cu semnificaţie afectivă pentru copii reprezintă o modalitate
eficientă prin intermediul căreia părinţii pot să împărtăşească cu copiii lor emoţiile unei manifestări
cu puternică încărcătură afectivă.

1135
 

Pe viitor ar fi necesară o reglementare a cadrului normativ şi obligarea managerilor instituţiilor de

învăţământ să-şi elaboreze strategii şi planuri operaţionale de acţiuni în acest domeniu.
În cadrul acestora ar trebui diversificate formele de implicare şi antrenare a părinţilor în diverse
activităţi:

- organizarea de sesiuni care ar ajuta părinţii să-şi asiste copiii la teme;

- oferirea de materiale care ar ajuta părinţii să-i asiste pe copii şi să-i monitorizeze la efectuarea
temelor;
- oferirea de informaţii despre crearea acasă a unui mediu propice învăţării;
- oferirea consilierii pentru părinţii elevilor cu probleme;
- organizarea grupurilor de suport pentru cei cu probleme de comportament;
Este important ca sprijinul acordat părinţilor să fie individualizat, modalitatea de ajutorare fiind
selectată în funcţie de probleme cu care se confruntă copilul sau familia. Atât părinţii cât şi cadrele
didactice beneficiază de avantajele unei astfel de colaborări. Binefacerile sunt numeroase, începând
cu o mai bună cunoaştere reciprocă şi depăşirea stereotipurilor şi continuând cu identificarea unor
interese comune în beneficiul copiilor. În sfârşit, colaborarea este benefică şi pentru şcoală, părinţii
aducând deseori resurse suplimentare ce pot susţine rolul educativ al şcolii, dar oferă şi un cadru
pentru o continuă reevaluare. De pe urma parteneriatelor familie – şcoală au de câştigat atât părinţii,
cât şi cadrele didactice, dar mai ales copiii.(Joiţa, 2003)
a. avantajele copiilor:
- copiii simt dragostea şi apropierea părinţilor nu numai prin atenţia şi bunăvoinţa care li se oferă
acasă, ci şi prin interesul pe care aceştia îl au faţă de activităţile desfăşurate la şcoală;
- copiii sunt mai siguri pe ei, sentimentul de siguranţă fiindu-le absolut necesar pentru dobândirea
echilibrului interior şi dezvoltarea armonioasă a personalităţii;
- copiii trăiesc mândria de a-şi vedea părinţii alături în momente importante pentru ei;
b. avantajele familiei:
- părinţii au şansa de a deveni participanţi la educaţie prin implicarea afectivă şi efectivă, prin
emoţiile trăite alături de copiii lor;
- părinţii au prilejul de a sta foarte aproape de copii, de a-i înţelege mai bine, au posibilitatea să-i
observe, să vadă cum se comportă aceştia în colectiv;
- părinţii se cunosc mai bine între ei şi pot colabora mai uşor atunci când sunt solicitaţi sau se iveşte
o problemă;
c. avantajele şcolii:
- apropiindu-ne de părinţi, colaborând cu ei, putem cunoaşte relaţiile părinte-copil;
- cunoscând situaţia şi posibilităţile financiare ale şcolii, părinţii pot contribui financiar la realizarea
unor activităţi;
- participând activ la viaţa şcolii, părinţii vor conştientiza că ea desfăşoară un proces instructiv –
educativ bine fundamentat şi organizat.

Părinţii elevilor dintr-o clasă formează rareori un grup omogen şi nu dispun toţi de aceleaşi mijloace
pentru a se implica în mod activ în activităţile şcolii. Cooperarea lor cu mediul şcolar trebuie, deci,
să ia forme diverse pentru a răspunde nevoilor şi disponibilităţilor lor. Anumiţi părinţi sunt pregătiţi
să consacre mai mult timp şi energie pentru participarea la activităţi. Unii dintre ei nu sunt
disponibili decât în mod punctual şi participă doar la evenimente speciale (de exemplu să însoţească
grupul de elevi cu ocazia vizitării unui muzeu). Alţii dispun de suficient de mult timp liber, energie
şi cunoştinţe pentru a putea aduce o contribuţie mai importantă şcolii. Unii pot veni în clasă pentru a
susţine o expunere pe o anumită temă (legată de locul lor de muncă, tradiţiile lor culturale, anumite
experienţe de viaţă specifice sau de modul cum îşi petrec timpul liber).

Indiferent de statutul economic, etnic sau cultural al familiei, implicarea părinţilor în educaţia
copiilor conduce la îmbunătăţirea performanţelor şcolare şi a prezenţei la cursuri, precum şi la

1136
 
reducerea ratei abandonului şcolar şi a delicvenţei. Părinţii şi familia au un impact puternic asupra
educaţiei tinerilor. Copiii ai căror părinţi le ascultă problemele, îi sprijină în efectuarea temelor, se
implică, transformând experienţele de zi cu zi ale copilului în oportunităţi de învăţare, sau îi
îndrumă cu ajutorul materialelor şi instrucţiunilor oferite de dascăli, obţin rezultate şcolare
impresionante.
Implicarea părinţilor în educaţia copiilor lor şi asistarea acestora în îndeplinirea sarcinilor şcolare
contribuie la diminuarea efectelor sărăciei şi absenţei educaţiei formale. Existenţa unui mediu
familial suportiv, cu aşteptări înalte în ceea ce priveşte succesul şcolar al copilului, se corelează
sistematic cu performanţe ridicate la învăţătură.

Bibliografie:

•Agabrian, M., Şcoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iaşi, 2006

•Claff, G., Parteneriatul şcoală - familie-comunitate : ghid pentru cadrele didactice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007
• Joiţa, E., Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves, 2003

1137
 

Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii

Prof. ȋnv. primar Duguleană Ileana

Şcoala Gimnazială Novaci, jud. Gorj

”Formarea omului ȋncepe cel mai bine şi trebuie să ȋnceapă de la prima vârstă, ca omul să se
poată pregăti pentru omenie Dumnezeu i-a dat anii tinereţii, ȋn care el nu este apt pentru altceva
decât pentru formare, numai ceea ce omul a absorbit de la prima vârstă este solid şi persistent ȋn el”.
(Comenius)
Activităţile extracurriculare au ca scop ȋnvăţarea nonformală şi petrecerea ȋn mod plăcut a
timpului liber. Prin aceste activităţi, elevii ȋşi pot dezvolta anumite competenţe şi abilităţi necesare
unei armonioase dezvoltări pentru integrarea ȋn societatea actuală.
Activităţile extracurriculare se realizează dincolo de procesul de ȋnvăţământ şi constituie o
modalitate de educare a tinerilor. Prin aceste activităţi se urmăreşte descoperirea şi cultivarea unor
aptitudini, talente, precum şi stimularea comportamentului creativ ȋn diferite domenii.
Părinţii sunt cei dintâi care sădesc în sufletul copilului dragoste faţă de şcoală, faţă de profesorii
săi, faţă de societate, deci ei sunt pomotorii educaţiei pentru societate.
Colaborarea între toţi factorii educaţionali, în primul rând între şcoală şi familie, este
obligatorie. Şcoala nu-şi poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân în urmă la
învăţătură dacă nu-şi apropie părinţii.
O educaţie adevărată, reală, se fundamentează în familie, iar apoi ea trebuie continuată în
grădiniţă şi şcoală. În primul rând ea trebuie să se realizeze prin puterea exemplului şi abia după
aceea prin cea a cuvântului.Tot ceea ce se săvârşeşte sub privirea copilului are efect mai puternic,
decât frazele moralizatoare. Părintele trebuie să înţeleagă acest lucru şi să aibă imperios în vedere
puterea exemplului, stimularea comportamentului pozitiv al copilului, stabilirea de reguli şi limite,
consecvenţă în tot ceea ce face. Trebuie să înveţe cum să evite manifestările nedorite ale copilului,
cum să pedepsească un comportament al acestuia, să participe la tot ce înseamnă influenţă asupra
copilului.
Şcoala nu poate suplini lipsa de preocupare a părinţilor şi de aceea trebuie făcut orice efort de a-
i apropia de şcoală. Am observat că ei recepţionează foarte bine la activităţile extraşcolare, la
serbări, la spectacole, la excursii etc.
Serbările şcolare au un caracter stimulator pentru micii artişti. Acest tip de activităţi
extracurriculare marchează evenimente importante din viaţa şcolarului. Perioada de pregătire a
serbării, cultivă capacităţile de comunicare şi ȋnclinaţiile artistice ale elevilor, atenţia, memoria,
gustul pentru frumos. Este important ca fiecare copil să aibă un loc bine definit ȋn cadrul
programelor pentru a fi conştient că şi participarea lui contribuie la reuşita serbării şcolare.
În preajma sărbătorilor de Crăciun, am organizat activităţi literar-artistice cu scopul de a
valorifica tradiţiile şi obiceiurile poporului român. Elevii au recitat poezii dedicate acestei
sărbători, au cântat colinde, s-au bucurat de magia sărbătorilor de iarnă. Frumuseţea colindelor
parcă ne face mai buni, parcă ȋmprăştie ȋn jur puritate, iubire, dragoste pentru aproapele nostru. Un
loc aparte, ȋn cadrul acestui eveniment, au avut-o scenetele cu subiect religios şi obiceiurile noastre
locale (“Steaua”, “Capra”, “Pluguşorul”, “Sorcova”).
O altă sărbătoare importantă este 1 Decembrie. Cu această ocazie, copiii au redat prin desene
bucuria românilor de a fi uniţi, au cântat cântece patriotice şi au recitat poezii de neam şi ţară.
Un eveniment important pentru creştini este Învierea Domnului Iisus Hristos. Această
sărbătoare este prilej de bucurie pentru toţi creştinii şi este precedată de câteva săptămâni de post,
timp ȋn care la biserică se desfăşoară slujbe religioase.
În cadrul activităţilor desfăşurate la şcoală se pot face vizite la biserică, recitarea unor poezii,
scenete, realizarea de felicitări, desene tematice. Astfel de activităţi trebuie să se desfăşoare de la
vârste mici, astfel ȋncât copiii să cunoască tradiţiile, obiceiurile şi slujbele religioase care marchează

1138
 
momente deosebite ale existenţei umane. Cât sunt mici, toţi copiii trebuie să ȋşi ȋnsuşească valori
morale, să trăiască momente ȋnălţătoare, să conştientizeze rolul religiei ȋn formarea lui ca individ şi
să participe la toate evenimentele importante alături de familia unită.
Un succes deosebit l-a ȋnregistrat “Festivalul Sabin Popescu”, festival care se desfăşoară ȋn luna
martie a fiecărui an şi are ca scop promovarea teatrului şcolar. Fiecare trupă de actori pregăteşte o
piesă şi o prezintă pe scenă, ȋn faţa spectatorilor şi a unui juriu. După evoluţia tuturor activităţilor,
juriul premiază câştigătorii.
După concurs am valorificat anumite teme din care elevii au ȋnvăţat cum trebuie să se comporte
civilizat ȋn mai multe situaţii (“D-l Goe”, “Nu citeşti o carte” ). La aceste activităţi participă şi
părinţii, astfel realizându-se o legătură permanentă ȋntre şcoală şi familie.
Este destul de greu pentru pregătirea acestor activităţi şi necesită multă muncă şi ore de
pregătire, dar dacă se porneşte din clasele mici, rezultatul va fi unul deosebit. Sunt activităţi
frumoase care ȋnnobilează sufletul omului şi care ȋi dau strălucire celui care aspiră la frumos.
Activităţile desfăsurate în parteneriat cu părinţii au un rol foarte mare atât pentru copii cât şi
pentru părinţii. La aceste activităţi părinţii au ocazia de a-şi cunoaşte mai bine copiii şi totodată în
aceste activităţi pot fi integraţi toţi copiii, atât cei foarte buni la învăţătură cât şi cei cu rezultate mai
puţin bune la învăţătură.
Activitățile extrașcolare sunt acele uși care se deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același,
dezvoltarea personalității, stimularea încrederii în sine. Este de dorit ca elevul să învețe prin joc, să
asimileze noi cunoștințe și într-un cadru nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-i crea
elevului spațiul, conjuctura care să îl ajute să dea frâu imaginației, să își valorifice înclinațiile
dezvoltându-le până va ajunge la performanță.

Bibliografie:

Crăciun, Corneliu “Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și în liceu”

Editura”Emia”,2011
Kelemen, Gabriela “Pedagogia ȋnvăţământului primar şi preşcolar”, Ed.Universităţii “Aurel
Vlaicu”, Arad, 2010
Kelemen, Gabriela “Metodica activităţilor cultural, civice şi recreative”, Ed. Universităţii
“Aurel Vlaicu”, Arad, 2010
Pavelescu, Marilena “Metodica predării limbii și literaturii române”, Editura Corint, 2010.

1139
 

Magia Sărbătorilor de iarnă

Educatoare Dumbrava Liliana

„Surprinde-l pe Moş Crăciun”

GRUPA MIJLOCIE-combinată-“ Puisorii” 2018 – 2019, Saru Dornei, Jud Suceava
PERSONAJE:
13 FULGI DE NEA – FETELE;
8 OAMENI DE ZĂPADA-Baietii
Educatoare Dumbrava Liliana
Inceput: “Fiindca astazi e Serbare
Si cu totii ati venit
Noi va facem o urare
Si va spunem “Bun venit!”
Astazi noi va aratam
Ce-am stiut sa invatam.
De cumva ne incurcam
Sau gresim, sau repetam
Nu oftati, nu v-alarmati
Stati putin si ascultati
Si apoi aplaudati!”

TOTI: Colinda “Maria si Iosif”

Dintre toate câte sunt (Rebeca)

Sărbători pe-acest pământ,
Nu e alta mai frumoasă
Decât Crăciunul cel sfânt.

Vă vestim o veste mare (Iarina)

Azi e mare sărbătoare
Căci în ieslea din Betleem
Pe Mesia îl vedem.

S-a născut cel prunc divin (Petronela)

Şi-ngerii din ceruri vin
Să-i aducă flori şi stele
Ca să-l îmbrace cu ele

Am aflat despre Iisus (Mihaela)

Ca a fost nascut în iesle
Magii daruri i-au adus
De cum au aflat de veste

Ca sa un îi fie frig (Andra)

Prunculetului iubit
Animalele au suflat
Si micutul s-a incalzit

Asa s-a nascut Isus (Georgiana)

Ca fiu al lui D-zeu

1140
 
Ce a venit din cer de sus
Sa ne mantuie de rau

Sosit-a ziua cea sfanta, (Cosmin)

Cand colindele se canta
Ca azi in lume a venit
Mesia ce mult droit.

Azi la fiecare casa (Alexandru)

Se aud colindatori
Si colinda lor frumoasa
Tot rasuna pana-n zori.
COLIND: ASTĂZI S-A NASCUT HRISTOS.

Astazi s-a nascut Mititel infasetel, Vantul bate, nu-L Si de-acum pana-n
Hristos In scutec de razbate, vecie
Mesia chip bumbacel Neaua ninge, nu-L Mila Domnului sa
luminos Laudati si cantati atinge fie
Laudati si cantati, Si va bucurati ! Laudati si cantati Laudati si cantati
Si va bucurati ! Si va bucurati ! Si va bucurati !

Eu: Dragii nostri Puisori

Să vă prezentaţi,
Voi ne-aduceţi bucurii
Şi ne încântaţi.

Eu sunt fulgul vestitor (Veronica)

Si sunt veşnic călător
Înaintea lui Craciun
Vin în seara de Ajun.

Eu doar iarna,vin sa stiti (Crina)

Fulg frumos sa ma numiti
Ca noi suntem flori de gheata,
Doar putin rosii la fata.

Si eu sunt un fulgusor (Ana Maria)

Iute ma cobor din zbor
Desi iarna e geroasa
Imi place ca-i friguroasa

Eu sunt fulgul jucăuş (Sara)

Vesel ca un spiriduş
Şi plutesc , plutesc , plutesc
Şi nu vreau să mă topesc.

Eu sunt un fulg necăjit (Petruta)

Şi nu-s deloc fericit
Ştiu că o să mă topesc
Şi-asta zău , nu mi-o doresc !

Eu sunt fulgul ce iubeşte (Georgiana)

1141
 
Viaţă lungă vă doreşte
Multe, multe bucurii
Si să fiţi cuminţi copii

Eu sunt fulgul argintat (Naomi)

Si din cerul înstelat
Vin la voi cu bucurie
De acum, în ani o mie!

Iarna ne-a adus pe noi (Alina)

Suntem fulgii mici vioi
Haideti iute să dansam
Pe toţi să îi bucurăm.

Dansul Iernii-Dansul fetitelor

Eu sunt omul de zăpadă, (Robert)

Mă plimbam hoinar pe stradă,
Mi-a plăcut cum ați dansat
Cu toţi am aplaudat.

Eu sunt fulgul cel mai mare (Iarina)

Şi sosesc din depărtare
Cale lungă-am străbătut
Peste sat m-am aşternut.

Eu sunt fulgul vorbitor (Mihaela)

Si va strig plutind în zbor
Ca se va naste Mesia
Luminând Imparatia

Sunt steluța argintie, (Rebeca)

Mică sunt și sunt de gheață,
Mă topesc de bucurie
Când îți stau ție pe față.
Dintr-un nor pufos și greu
Am pornit în drum spre tine,
Să zburăm și tu și eu
Pe schiuri și pe patine.

Nu mă știți? (Andra)
Eu sunt fulguța
Din steluțe mi-e rochița,
De mă-nvârt o dată bine,
Alb covor aștern, copile.
Zâna Iarna m-a trezit
Pe-un nor am călătorit
Și ținându-ne de mână
Am zburat ușor împreună.

Am venit cu zana Iarna (Petronela)

Peste case sa ne cearna

1142
 
Toti suntem fulgii brodati
Si de sus din nori picati
Chiar daca e frig afară
Saniuta iute zboara
Nu o-ntrece fulgusor
Ea este prima in zbor.
Cântec: Săniuta fuge
Saniuta fuge,
Nimeni n-o ajunge
Are dor de duca
Parca ar fi naluca
Toata ziua prin zapada
Vine lumea sa o vada
Saniuta e usoara fuge parca zboara
Are talpi lucioase,
Varfurile-ntoarse,
Pod de scandurele
Sa tot stai pe ele
Toata ziua prin zapada
Vine lumea sa o vada
Saniuta e usoara fuge parca zboara

Eu sunt omul construit (David)

Din zapadă de copii
Soarele de va iesi
Pe mine mă va topi.

Sprijinit într-un toiag (Cosmin)

Aștept gloata de pitici,
Port pe cap o oală veche
Răsturnată pe-o ureche.
Ochi-mi negri și frumoși
Sunt cărbuni din vatră scoși.

Cine îmi va da și mie (Alex)

Un toiag și-o pălărie,
Fiindcă astea sunt cam vechi,
Suflă vântul la urechi
Și de-aceea sunt răcit,
Vorbesc gros și răgușit.

Eu sunt făcut din zăpadă (Sebi)

Din trei bulgări rotofei
Şi o mătură cu coadă
Un frumos om de zăpadă.

Vad că moşul nu mai vine (Razvan)

Poate că s-a rătăcit
Hai să îi cântăm copile
Cred că nu ne-a auzit!

1143
 
Fiți pe pace, astea-s glume, (Andrei)
Moșul nu se rătăcește.
El colindă-ntreaga lume,
Unde suntem ne găsește.

CANTEC: Ninge de aseara

Dansul baietilor! Baietii sunt imbracati in costume de ursuleti si o caprita. Educatoarea si fetele
striga urmatoarele versuri iar baietii danseaza dupa cum li se spune in strigatura!

Dansul Ursului
Buna seara gospodari!
Venim cu ursul din deal,
Si caprita cea frumoasa
Pentru dumneavoastra-aleasa
Daca bine si voiti
Cu totii sa ne primiti!
Hai, Martine, la pamant,
Si asculta-ma ce-ti cant!
Cand erai mai mititel
Erai tare frumusel,
Na! Na! Na! Martine na!
Mai intoarce-te asa!
Joaca, joaca, Mos Martine,
Ca-ti dau miere de albine
Na! Na! Na! Martine Na!
Joaca, joaca, nu mai sta!
Ia apleaca-te in jos,
Sa saluti gazda frumos!
Cati carbuni sunt in cuptor,
Atatea vite-n obor!
Foaie verde de stejar
Sanatate, gospodari!
La anul’ si "La multi ani!"

“Si inainte de plecare

Mai avem inc-o urare:
Anul Nou ce acuma vine,
Sa va aduca numai bine
Bucurii si sanatate
Mult noroc si spor in toate!!!!”

Fotografii din cadrul activitatii:

In asteptarea lui Mos Craciun

1144
 

1145
 

1146
 

1147
 

1148
 

1149
 

MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

ŞCOALA GIMNAZIALĂ HOREA –

structura 1, Cluj-Napoca, jud. Cluj
Prof. înv. primar: Dumitra Alina

Printre sărbătorile preferate şi îndelung aşteptate de către familie se numără Crăciunul. Această
sărbătoare are o încărcătură emoţională deosebită, atât din punct de vedere religios, însă mai ales
spiritual. Crăciunul uneşte oameni, îi apropie, le dezvăluie latura mai bună, mai darnică, mai plină
de căldură.

Experienţa de cadru didactic m-a făcut să privesc cu alţi ochi această sărbătoare. Bucuria din
ochii copiilor la vederea primilor fulgi de nea, nerăbdarea cu care aşteaptă Ajunul, entuziasmul cu
care îşi aştern dorinţele pe lista de cadouri pentru Moş Crăciun, colindele pe care le fredonează
neîncetat denotă impactul pe care sărbătorile de iarnă îl au asupra elevilor.

Împreună cu elevii mei celebrăm acest moment prin intermediul serbărilor şcolare. Serbarea de
Crăciun le oferă elevilor oportunitatea de a-şi pune în valoare o paletă variată de aptitudini artistice,
întrucât au oportunitatea de a participa în mod direct la punerea în scenă a acesteia. Pornind de la o
idee, elaborăm împreună un scenariu complet.

Avem în vedere elementele necesare pentru desfăşurarea unui minispectacol demn de lauda şi
admiraţia părinţilor. Astfel, folosim cunoştinţele asimilate în timpul activităţilor de la clasă, punem
în valoare aptitudinile fiecărui copil, colaborăm şi ne asigurăm că spectacolul este pregătit:
personaje, replici, costume, decor, joc scenic, repertoriu muzical, coregrafie. Fiecare idee este
ascultată şi dezbătută; astfel, copiii simt că sunt apreciaţi şi că munca lor este importantă pentru
acest proiect colectiv.

Colaborarea dintre copii este armonios completată de către părinţi, al căror sprijin şi a căror
susţinere au facilitate îmbinarea tuturor părţilor într-un întreg.

Fiecare serbare are rolul de a transmite un mesaj, de a impresiona, de a emoţiona dar şi de a

pune în valoare tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun, îmbinând astfel elementele tradiţionale cu cele
de actualitate.

Serbările realizate în colaborare cu copiii sporesc implicarea şi interesul acestora întrucât se

simt valorificaţi. Pentru părinţi, vizionarea unui spectacol în care propriul copil a adus un aport
important are o însemnătate deosebită.

Consider că acet gen de serbările şcolare sunt un bun prilej de lărgire a orizontului de cunoaştere
a elevilor prin valorificarea unor aptitudini inedite care dau naştere unor momente încărcate cu trăiri
intense, potrivite pentru a exprima magia sărbătorilot de iarnă.

1150
 

Crăciunul la Biblioteca Colegiului Economic ”Ion Ghica”din Târgoviște

PROIECT EDUCAŢIONAL

Colegiului Economic ”Ion Ghica” din Târgoviște

bibl. Dumitra Mihaela-Alexandra
prof. Mihăilescu Georgiana Camelia

ORGANIZATORI: - bibliotecar Dumitra Mihaela-Alexandra,

- profesor Mihăilescu Georgiana Camelia.
PARTICIPANŢI: elevi, părinţi şi cadre didactice - Colegiului Economic
”Ion Ghica”din Târgoviște
PERIOADA DE DESFĂŞURARE: 3 – 19 decembrie 2018
ARGUMENT:
Sărbătorile de iarnă reprezintă un prilej de bucurie pentru toţi creştinii, dar mai ales pentru
copii, care aşteaptă cu nerăbdare, momentul colindelor, a împodobirii bradului şi, nu în ultimul
rând, momentul împărţirii darurilor.
Elevii participanţi la acest proiect se vor manifesta prin realizarea unor felicitări, icoane, desene
artistice, ornamente realizate cu iubire, dăruire, valorizând credinţa şi obiceiurile de
SCOP: Realizarea unor acte de caritate cu ocazia Sărbătorilor de iarnă.
OBIECTIVELE URMĂRITE:
- cunoaşterea datinilor şi obiceiurilor româneşti;
- dezvoltarea şi încurajarea aptitudinilor artistice ale elevilor;
- organizarea unei expoziţii cu vânzare a lucrărilor realizate de elevi.

GRUP ŢINTĂ:
- elevii din ;coală;
-cadre didactice.

BENEFICIARI: elevi ai şcolii cu situaţii speciale.

EVALUARE: expoziţie cu vânzare, poze pe site-ul şcolii, un CD cu poze de la activităţile

derulate, portofoliul proiectului, suma de bani obţinută.

REZULTATE SCONTATE:
- Stimularea elevilor în cunoaşterea şi respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti prilejuite
de sărbătorile de iarnă;
- Dezvoltarea spiritului de întrajutorare şi al voluntariatului la elevi;

1151
 
- Realizarea expoziţiei cu lucrări / produse ale elevilor;
- Donaţii pentru elevi cu situaţii speciale;

1152
 

ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE –
MIJLOC DE DEZVOLTARE A PERSONALITĂŢII ELEVILOR

PROF. DUMITRAŞC ELENA ADRIANA

LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRU RAREŞ’’ BACĂU

Personalitatea umanǎ, in general, este un punct unic de intersectie a coordonatelor fizice si

spatio-temporale cu cele socio-culturale ale fiecarui individ. Unicitatea ei este un aspect integrator.
„Totul se le leaga de tot” iar personalitatea prin geneza si raporturile sale cantitative cu mediul
exterior, se construieste si slefuieste in interactiunile directe dintre persoana purtatoare de dotatie
geneticǎ si influentele mediului socio-cultural.
Educatia ca factor al mediului vine sǎ satisfaca trebuintele de crestere ale sistemului psihic
uman. Cazul special, bine si riguros organizat, al educatiei formale desfasurata in scoalǎ, adaptatǎ
noilor cerintelor mondiale in domeniu, precum si politicilor educationale guvernamentale, este
chematǎ sǎ ofere tinerei generatii nu numai informatii, ci si capacitati si deprinderi de adaptare
eficientǎ la schimbarile frecvente aparute in societatea modernǎ, atat pe piata muncii cat si in stilul
de viatǎ, habitudini-distractie- relaxare, a „noului cetatean”.
In prezent, omul se indreapta spre o societate informatizatǎ dar in mod paradoxal se vorbeste de
secolul XXI ca despre unul spiritual. In acest context, entitatea umanǎ este „bombardatǎ” pe toate
cǎile senzoriale de un noian de informatie. Copilul ajutat de adult trebuie sǎ se orienteze spre o
instructie pragmaticǎ „brodatǎ” cu elemente artistico-plastice, pentru a deveni o personalitate eticǎ,
echilibratǎ de spiritual critic, pentru ca viata lui sǎ fie seninǎ si creatoare.
Instructia desfasurata in clasele primare intregeste „cei sapte ani de-acasa” (uneori sase!) dar si
activitatea din institutiile prescolare.
Mediul invatarii scolare trebuie sa fie suficient de stimulativ si diversificat, spre a oferi fiecarui
elev o motivatie sustinuta. De aceea, activitatile cu scolarii le-am organizat in asa fel incat sa
permita elevilor sa exploreze si sa foloseasca legaturile interdisciplinare si crosscurriculare,
instrumentele intelectuale si emotional-afective proprii unei educatii integrale. In acest scop am
acordat cuvenita atentie activitatilor extracurriculare desfasurate in scoala. Aici, aceste tipuri de
activitati au cuprins: serbari scolare, excursii, concursuri, biblioteca scolara, reviste scolare,
spectacole de teatru urmate de convorbiri asupra pieselor vizionate. De asemenea, au fost
intreprinse o seama de actiuni ocazionate de sarbatorirea zilelor de nastere ale elevilor.
Activitatile extracurriculare, in general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, ofera cele mai
eficiente modalitati de formare a caracterului copiilor, inca din clasele primare, deoarece sunt
factorii educativi cei mai apropiati si mai accesibili sufletelor acestora.
Prin astfel de activitati ne propunem sa contribuim la dezvoltarea unor atitudini si
comportamente la elevi stimuland atat initiativa si raspunderea personal, cat si spiritul de
intrajutorare si solidaritate de grup, spiritul critic, capacitatea e argumentare, de a actiona si rezolva
probleme in mod responsabil.
Scoala, oricat de bine ar fi organizata, oricat de bogat ar fi continutul cunostintelor pe care le
comunica elevului, nu poate da satisfactie setei de investigare si cutezanta creatoare, trasaturi
specifice copiilor. Ei au nevoie de actiuni care sa le largeasca lume lor spirituala, sa le implineasca
setea de cunoastere, sa le ofere prilejuri de a se emotiona puternic, de a fi in stare sa iscodeasca
singuri pentru a-si forma convingeri durabile. O mare contributie in dezvoltarea personalitatii
copilului o au activitatile extrascolare care implica in mod direct copilul prin personalitatea sa, si nu
prin produsul realizat de acesta.
Experienta mi-a intarit convingerea ca serbarile scolare au un caracter stimulator atat pentru
micii artisti, cat si pentru parintii lor.

1153
 
Orice serbare scolara este o sarbatoare, atat pentru elevi, cat si pentru dascalii lor si, nu in
ultimul rand, pentru parintii lor. Pregatirea unei serbari este un excelent prilej de a pune in valoare
imaginatia si creativitatea fiecaruia: elev sau profesor.
Placerea aceasta am simtit-o organizand serbari impreuna cu elevii, in diferite ocazii:Serbarea
Abecedarului, serbarea de Ziua Copilului, Serbarea de sfarsit de an scolar, Serbarea de Ziua
Nationala, Serbarea de Craciun, Serbarea de Ziua Femeii, Serbarea de Pasti etc.
Importanta unor asemenea festivitati este deosebita pentru ca ele largesc orizontul spiritul al
elevilor si contribuie la acumularea de noi cunostinte. De asemenea, imbogatesc si remonteaza viata
afectiva, stimuland sentimente nebanuite sau dezvoltand pe cele slab manifestate prin dorinta de
reusita, iar prezenta spectatorilor (parinti, bunici, frati, cadre didactice) trezeste in copil energia de a
invinge timiditatea, stimuleaza independenta de actiune.
Serbarile copilariei, momentele acestea de maxima bucurie, atat pentru copii, cat si pentru
parinti, intaresc si fortifica sufletele viitorilor adulti. Toate acestea aduc lumina in suflete, dau aripi
imaginatiei, intaresc si fortifica suflete, stimuleaza gandirea creatoare.
O alta activitate deosebit de placuta care contribuie la stimularea personalitatii elevilor
esteexcursia. Aceasta ajuta la dezvoltarea intelectuala si fizica a copilului, la educarea lui
cetateneasca si patriotica. Excursia este cea care il reconforteaza pe copil, ii prilejuieste insusirea
unei experiente sociale importante, dar si imbogatirea orizontului cultural stiintific. Prin excursii
elevii isi suplimenteaza si consolideaza instructia scolara dobandind insusirea a noi cunostinte.
Excursia reprezinta finalitatea unei activitati indelungate de pregatire a elevilor, ii ajuta sa inteleaga
excursiile nu numai din perspectiva evadarii din atmosfera de munca de zi cu zi ci si ca un act de
ridicare a nivelului cultural.In realizarea unei excursii scolare de mica sau mare anvergura, m-am
documentat, mi-am pregatit un minutios plan de lucru, pe care l-am realizat secvential, cu o
abordare interdisciplinara si dupa o atenta prelucrare a normelor de deplasare in grup, a cerintelor
igienico-sanitare, a regulilor de comportare civilizata, a regulamentului scolar in ansamblu.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici.
Acestea ofera copiilor posibilitatea sa demonstreze practic ce au invatat la scoala, acasa, sadeseneze
diferite aspecte, sa confectioneze modele variate. Emisiunile TV constituie si ele un aport
substantial la largirea orizontului cultural-stiintific al elevului. In stimularea creativitatii un rol
important il are si biblioteca scolara, care-l pune pe copil in contact cu carti pe care acesta nu le
are si nu le poate procura. Lectura este cea care il ajuta la dezvoltarea cat si la imbogatirea
vocabularului cu cuvinte frumoase, pe care elevii pot sa le foloseasca in orice imprejurare.

Bibliografie:

Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007

Ionescu M.; Chiş V. – Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007.

1154
 

SERBĂRILE - UN MIJLOC DE STIMULARE SOCIO – AFECTIVĂ

Profesor psihopedagog, Gianina-Cezarina Dumitrașcu,

C. S. E. I. ,,Elena Doamna”, Focșani, jud. Vrancea

Dezvoltarea socio – afectivă a copiilor preșcolari cuprinde o serie de obiective educaționale

fundamentale ce nu se limitează la o singură disciplină, ci pot fi realizate prin întreaga activitate din
gradiniță .
Datorită diferențelor individuale, fie ele cele constituionale, fie de mediu social și de educație,
în acest sens stabilirea unui model strict conturat pentru nivelul de maturitate socio – afecivă a
copilului preșcolar nu e posibilă. Se poate observa că aceasta resimte trei necesități psihologice
fundamentale a căror satisfacere permite dezvoltarea psihică normală, echilibraăa si îi facilitează
procesul de maturizare emoțională .
Este vorba de:
– nevoia de securitate afectivă ( de a iubi și a se simți iubit );
– nevoia de a se simți util si de a avea conștiința propriei valori ;
– nevoia de a întelege și de a intui, incipient sensul propriei existente, cât si sensul mediului in
care traiește.
Activitățile artistice contribuie la acumularea cunoștințelor si la largirea orizontului de
cunoaștere a copiilor , îmbogațesc și nuanțează viața lor afectivă, le oferă prilej de a trăi emotii
variate ce se vor acumula în limbajul de reprezentări si emoții. De asemenea, munca laolaltă
contribuie la dezvoltarea simțului de răspundere al fiecărui copil și al intregului colectiv prin dorințe
comune de a obține rezultate bune, favorizează stabilirea unei discipline constiente pe parcursul
repetitiilor si in cadrul desfasurarii lor.
Contactul cu un public prezent în număr mare sau mai mic la serbările din gradinita, trezește in
copii energia latentă, exigentă în ficare de a învinge greutatile ivite, de a-si stapani timiditatea, le
cultivă spiritul de initiațivă, de independență în actiune, iar pregătirea din timpul repetițiilor
contribuie la stimularea interesului pentru muncă și a disciplinei muncii îndeplinite cu
conștinciozitate.
Importanța manifestărilor artistice interpretative rezidă chiar si in funcțiile acestora :
– cognitive și cultural artistice ;
– moral – civice și de societate ;
– recreativ – distractive și afective .
Prin realizarea funcției cognitive sau cultural artistice, copiii iau contact cu valori culturale ale
poporului nostru și ale altor popoare cu valori multiple ale spiritualității universale.
Exercitându-ăi funcția de educatie moral – civica si de socializare, activitatea interpretativă
contribuie la sprijinirea integrării sociale a copiilor prin formarea si dezvoltarea sentimentelor,
convingerilor si atitudinilor necesare îndatoririlor ce revin tinerei generații, precum si ale normelor
de comportare si convietuire sociala.
Căile de educare morala a copiilor prin activitatea artistică sunt numeroase, ele depinzând de
orientarea continuturilor incorporate in mesajul artistic elaborat.
Functia distractiv – recreativă satisface una din importantele trebuinte ale copiilor si anume
aceea de refacere a echilibrului fizic de recreare si deconectare.
Manifestarile artistice reprezintă un prilej de evaluare a activitatilor se le-au pregatit.
Prin organizarea serbărilor dezvoltăm la copii dragostea pentru artă, pentru frumos.
Serbările in cadrul gradinitei, au fost organizate cu ocazia sarbatorilor de iarna, 8 Martie, 1
Iunie, cu ocazia unor acțiuni din cadrul parteneriatelor „ Obiceiuri si traditii – Colindul la romani,
Armonii de primăvară. ” Au fost si actori dar si spectatori. De asemenea am organizat serbari cu
ocazia Zilei Nationale, serbări de sfârșit de an scolar. Toate acestea contribuie la realizarea
sarcinilor educației estetice , a dezvoltării gustului pentru frumos si nu in ultimul rand, a dezvoltării
pe plan moral.

1155
 
La originea activității ludice a copiilor se afla stările emotionale. Ele constituie un preludiu al
implicării în joc, în toate activitățile desfășurate, cât și un efect sau expresie a acestuia. Daca nu
exista un strop de plăcere, cu greu vom putea iniția un joc, și de asemenea, orice joc, la rândul său,
va amplifica starile emotionale pe parcursul derulării sale.Aici își pun amprenta părinții care vin și
susțin astfel de evenimente ,prin îndemnarea propriilor copii să devină mai deschiși , mai siguri pe
ei, crescându-le totodată stima de sine. Viața afectivă la vârsta infantilă constituie temeiul viitoarei
personalitati. A te concentra asupra ei, a mecanismelor proprii de funcționare constituie, de fapt,
esența activitățtii instructiv – educative a educatoarei în grădinița de copii.

Bibliografie:

1. Magdalena Dumitrana – Didactica Prescolara, 1998, Ed. V&I Integral Bucuresti

1156
 

Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții.

Serbările școlare

Prof. Dumitraşcu Roxana Gianina

Şcoala Gimnazială Dudeşti / Structura Tătaru, jud Brăila
Activitățile extrașcolare contribuie la formarea şi dezvoltarea personalității elevului. Sunt
importante și utile, însă există anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora:
desfășurarea după programul de studiu, când elevii sunt deja obosiți sau în timpul liber, timp atât de
preţios şi pe care mulţi aleg să şi-l petreacă în familie.
Aşadar, programul elevului devine mai încărcat iar profesorii caută soluții , urmărind
programul din ziua respectivă, cât a avut de învățat sau de scris.
Este înşă suficient? Întrebând elevii despre aceste aspecte, au recunoscut că este destul de greu
să desfășori multe activități extrașcolare, deşi sunt frumoase şi interesante şi le place să lucreze în
echipă sau individual, deoarece solicitarea este foarte mare la şcoală, la majoritatea disciplinelor au
proiecte individuale de realizat. Se pune întrebarea: cum îi determinăm pe elevi să se implice în
desfășurarea activităților extrașcolare?
De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop învățarea
nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind domenii
și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune
dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Activitățile extrașcolare fac referire la acel
program la care elevul participă după ore și ar trebui să facă acest fapt cu plăcere deoarece scopul
este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării personalității elevului care
își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi performanți.
În preajma sărbătorilor se organizează activități literar-artistice cu scopul de a valorifica
tradițiile, obiceiurile, specificul poporului nostru. Elevii cântă colinde, se bucură de magia
sărbătorilor de iarnă, la școală, dar și în cadrul familiei. Frumusețea colindelor parcă împrăștie în
zare puritatea, iubirea, dragostea de aceste comori preluate din moși strămoși.
O altă sărbătoare importantă este 1 Decembrie, zi în care fiecare suflet de român vibrează la tot
ceea ce înseamnă tradiție, patriotism, iubire de neam și țară. Promovând valorile naționale învățăm
să ne apreciem, să valorificăm virtuțile noastre ca nație. Valorificarea specificului neamului nostru
îl poate determina pe elev să interiorizeze anumite trăiri, să iubească țara, neamul și pe cei de lângă
ei. Iubirea, colaborarea, dăruirea ne face mai buni, mai valoroși și acest lucru elevii îl află indirect
din aceste activități.
O altă temă foarte importantă este timpul liber și elevul trebuie să aibă alternative atractive și
care îi dezvoltă competențele însușite în școală. Activitățile extrașcolare sunt acele uși care se
deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același, dezvoltarea personalității, stimularea încrederii în
sine. Este de dorit ca elevul să învețe prin joc, să asimileze noi cunoștințe și într-un cadru
nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-i crea elevului spațiul, conjuctura care să îl ajute să
dea frâu imaginației, să își valorifice înclinațiile dezvoltându-le până va ajunge la performanță.
În cadrul activităților educative, se pot desfășura activități precum: recitarea unor poezii, creații
ale elevilor, scenete, realizarea de felicitări, desene tematice. Este recomandat ca aceste activități să
se desfășoare de la vârstele mici, ca orice tânăr să se identifice cu tradițiile, obiceiurile, slujbele
religioase care marchează momentele cruciale ale existenței umane.
Se recomandă desfășurarea de parteneriate școlare având ca parteneri: familia, comunitatea,
reprezentanții bisericii, școala. Această triadă stă la baza formării individului și niciun factor nu
poate lipsi pentru că acest echilibru pentru viitorul individului va fi afectat.
Cum se poate lucra în parteneriat? Este foarte simplu: în cadrul școlii se pot organiza simple
activități literar-artistice, serbări, concursuri tematice, la care să fie invitați părinții sau membrii
comunității. Chiar dacă părinții sunt la mare depărtare, în străinătate, prin mijloace moderne, prin

1157
 
internet, ei pot viziona aceste evenimente și pot lua parte, chiar dacă nu sunt prezenți în acel loc. Ei
pot urmări evoluția elevului și acest lucru este foarte important. Depărtarea părinților declașează
mari drame în sufletul elevilor și aceste evenimente îi pot apropia, deoarece ei trăiesc emoții
puternice.
Deşi mai reticenţi la început, cu timpul, părinţii se vor bucura să ajute, să ia parte la derularea
activităţilor , să vadă bucuria din ochii copiilor. Le va face plăcere să dăruiască, vor avea
posibilitatea de a vedea cum se munceşte într-o şcoală şi altfel decât în cadrul orelor de curs, să
vadă că şi profesorii sunt oameni cu emoţii, trăiri şi sentimente.
Elevii sunt încurajați în urma acestor activități să scrie versuri, jurnale ale trăirilor, astfel
transmițând sentimentele trăite, puternice, emoțiile și celor din jur. Mult mai interesant ar fi dacă și
părinții ar contribui la aceste momente.
Important ar fi ca în cadrul acestor activități să fie inserate și momente muzicale, cântări
religioase pe care ei să le îndrăgească. Se pot interpreta cântece alături de părinți, bunici, chiar și în
biserică, mai ales în anumite momente. Pot fi organizate și voluntariate sau se pot dona lucruri,
dulciuri, alimente pentru cei nevoiași. În acest caz, se dă o mai mare amploare evenimentului.
Este destul de greu să se găsească mult timp pentru pregătirea acestor activități, dar dacă se
pornește de la ceea ce ei știu din familii, mai ales cei care locuiesc la țară, rezultatul va fi unul
deosebit. Sunt activități frumoase care înnobilează sufletul omului și care îi dau strălucirea celui
care aspiră la frumos, puritate şi care

Bibliografie:
Pavelescu, Marilena (2010). Metodica predării limbii și literaturii române. Editura Corint.
Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru.

1158
 

„MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ”

PROF. DUMITRAŞC ELENA-ADRIANA

LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRU RAREŞ’’ BACĂU

De la 1 Decembrie, începe iarna. Un anotimp frumos!

De obicei, începe să ningă! Copii merg la derdeluș , pentru a se da cu sania. Se aud zgomote
zglobii, râsete de copii și clinchet de zurgălăi.
După jumătatea lunii decembrie, elevii iau vacanță. Fiecare școală, înainte de vacanță serbează
iarna, și mai ales „ Pomul de Crăciun”. Au loc „Serbările de iarnă”. Aceștia, împreună cu cadrele
didactice, realizează felicitări, pentru mama, pentru tata, pentru cei dragi, fulgi de nea din coli de
hârtie albă, ghirlande din hârtie creponată, glasată, de diferite culori, și împodobesc sălile de clasă,
cu obiectele realizate de ei, cu ghirlande de brad, cu decorațiuni de Crăciun, și nu uită să adauge ca
décor, și un brad împodobit cu beteală, globuri, bomboane și alte articole decorative de iarnă.
Elevii, prin „Serbările de Iarnă”, promovează obiceiurile şi tradiţiile noastre populare autentice
româneşti în rândul comunității, sensibilizând părinții, cadrele didactice, colegii și toate persoanele
care vin la această serbare.
În timpul împodobirii sălilor de clasă, aceștia cântă colinde și fac repetiții pentru serbarea cea
mare, ce o vor da înainte de plecarea în „Vacanța de Crăciun”, atunci când vor colinda, ura și
sorcovi cadrele didactice, părinții și personalul din școală.
Sărbătorile de iarnă sunt poate cele mai aşteptate momente ale anului şi cuprind datini şi
obiceiuri păstrate din moşi – strămoşi.
Ritualul sacrificării porcului are loc în data de 20 decembrie, zi în care oamenii pregătesc
preparatele din carne, pe care le vor avea pe masă în ziua de Crăciun.
In seara de 23 spre 24 decembrie, după miezul nopţii şi până la ziuă, copiii obişnuiesc să meargă
cu colinda, cu Moş Ajunul, Bună dimineaţa la Moş Ajun şi Neaţaluş. Ei strigă pe la ferestre „Bună
dimineaţa la Moş Ajun, ne daţi ori nu ne daţi” şi primesc covrigi, mere, nuci sau colindeţe.
Din cadrul ritualului colindelor fac parte cântecele de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova. Se
joacă vasilca, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşarii).
Pe 25 decembrie sărbătorim Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Crăciunul fiind cea mai
importantă, dar şi cea mai iubită sărbătoare a românilor.
Naşterea Domnului este anunţată la noi în ţară prin colinde, iar primii care pornesc cu
colindatul, în dimineaţa de Ajun, sunt copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de creştini cu mere, nuci,
covrigi şi cu turte numite "Scutecelele lui Hristos".
Când spui „Sărbători de Iarnă”, de cele mai multe ori, te gândeşti la zăpada ce urmează să
îmbrace totul în alb, la mirosul de cozonac făcut de bunica în cuptorul din cărămidă şi la colindele
care completează atmosfera de bucurie şi emoţie sufletească, pe care abia aştepţi să le asculţi şi să le
primeşti. Dacă te gândești mai bine, poți spune că tot ce se întâmplă în această perioadă, este „o
magie a sărbătorilor de iarnă”. Oamenii devin mai buni, mai generoși și chiar mai zâmbitori, mai
veseli, cu un suflet cald și luminos.
Apropierea Sărbătorii Naşterii Domnului este un nou prilej pentru gospodinele din unele zone
ale ţării de a-şi primeni şi împodobi casele, de a agăţa de grindă sau de streaşină crenguţe de
busuioc, levănţică sau mentă ca să poarte noroc celor din casă, dar şi ca să parfumeze aerul
încăperilor sau să alunge moliile. Este un alt obicei de Crăciun întâlnit la români care are loc în
ajunul Crăciunului.
Între Craciun si Boboteaza (Botezul Domnului; 6 ianuarie) colindătorii umblau cu steaua.
Simbolismul acestui colind amintește de steaua care a vestit naşterea lui Isus. Aceasta i-a călăuzit pe
cei trei magi în a găsi ieslea în care s-a întâmplat minunea. În zilele noastre se merge cu steaua doar
în prima și a doua zi de Crăciun.

1159
 
Cei care merg cu Steaua sunt mai ales copii, și cânta colinde, care amintesc de viața Domnului,
sau „ Steaua sus răsare” și „Trei crai de la răsărit”.
Cântecele de stea românești provin din diverse surse. Din lumea bizantină ortodoxă, din lumea
bisericii catolice ori creațiile culturale ale neamului nostru.
Copiii merg la colindat cu o stea mare, din lemn, împodobită cu hârtie colorată şi crenguţe de
brad, și o icoană cu „Maica domnului cu Iisus Hristos în brațe”, în mijlocul acesteia. Toate
gospodinele pregatesc bucate tradiționale, românești, îmbiindu-ne cu savoarea lor, iar membrii
familiei împodobesc „Bradul de Crăciun”, cel mult așteptat, întregul an.
Când colindătorii pleacă din casa în care au colindat, aceștia spun: „Noi ieșim, Dumnezeu
intră„.
Când oamenii nu primesc colindători, închid uşile, sau nu oferă daruri, efectele magice sunt
opuse, ei încălcând regulile acestui obicei.
Tradițiile și obiceiurile, cu ocazia Crăciunului, în România, sunt foarte multe, dar ele diferă în
funcție de zona folclorică.

Bibliografie:

- www.net - Traditii si obiceiuri de Craciun in Romania

- www.net - Sarbatori_de_iarna_bucovina_ilustratie_poza_craciun_colinde_anul_nou_94816700
- www.net- Craciun_traditional_in_maramures_taierea_porcului_romania_celendo_1

1160
 

Importanţa activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. înv. primar Dumitraşcu Alina

Şc. Gimnazilă nr. 1 Bumbeşti-Jiu, jud Gorj
După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, școala are un rol primordial în educația copiilor,
alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece educația permanentă presupune o învățare
pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și
familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân
în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale copiilor. Apoi o
serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu
se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia. Părinții nu pot
cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în condițiile
școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și invers. Întregul
proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă .
Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în
domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și
priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în
diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim pe larg
despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai ales în controlul
temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă , copilul lor are o comportare corectă
față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte locuri este una
corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa moștenirea cea mai prețioasă”
(Mantegazza).
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția
unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu
totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între
cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului . Se
constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra dezvoltării
copilului, pe când altele sunt dezinteresate.
Parteneriatele dintre școală și familii pot ajuta profesorii în munca lor , pot perfecționa
abilitățile școlare ale elevilor , pot îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar, abilitățile
educaționale ale părinților , dezvoltă abilitățile de lideri ale părinților , pot conecta familiile cu
membrii școlii.
Pentru o relaţie optimă cu părinţii este nevoie de a îmbina variate forme şi metode de
colaborare a şcolii cu familia şi comunitatea. Unele dintre acestea sunt:
- şedinţele cu părinţii - oferă acestora ocazia de a se cunoaşte între ei, de a acţiona ca o echipă,
de a se cunoaşte reciproc cu cadrele didactice, de a discuta aspecte ale programului şcolar, de a afla
despre progresele/regresele copiilor, schimbările intervenite în evoluţia lor ș.a;
- lectoratele cu părinţii - cu teme diverse, prin care părinţii sunt informaţi privitor la importanţa
cunoaşterii personalităţii propriului copil, aprecierea corectă a comportamentelor copiilor, măsuri şi
soluţii pentru ignorarea sau limitarea comportamentelor negative , tehnici şi metode prin care-şi pot
ajuta copilul la lecţii etc.;
- consultaţiile individuale (convorbirile)- oferă prilejul abordării individualizate a problemelor
cu care se confruntă copilul sau părintele, se pot oferi sfaturi, părinţii pot furniza informaţii mai
intime pe care nu doresc să le facă publice, dar sunt relevante pentru educaţia şi instrucţia copilului;
- chestionarul – permite obţinerea unor informații privind organizarea colectivelor de elevi,
subiecte abordate pe viitor la ședințe, doleanțe ale părinților ș.a.;
- participarea părinţilor la activităţi organizate în şcoală - lecţii deschise pentru părinţi, astfel
părinţii au posibilitatea să cunoască nivelul de pregătire al copilului, deprinderile însuşite, prietenii
acestuia, să se familiarizeze cu metodele şi procedeele folosite în predare, pot face analize
comparative privitoare la copiii lor;

1161
 
-consiliere psihopedagogică-constă în rezolvarea unor situaţii – problemă cu copiii lor,
prestează servicii de consiliere şi distribuie materiale informative;
- vizitele cadrelor didactice la părinţii copiilor - specificul acesteia constă în aflarea directă a
condiţiilor concrete de viaţă şi educaţie ale copilului în familie;
- excursii, drumeții - părinţii pot contribui la organizarea şi sponsorizarea acestor acţiuni,
asigură supravegherea copiilor, trăiesc emoţii pozitive alături de copilul lor, le oferă modele de
comportare;
- expoziţii cu lucrări ale copiilor - prilej de a-i familiariza cu date importante despre evoluţia
copiilor, atât pe plan artistic, cât şi al bagajului de cunoştinţe;
- serbările şcolare- prin care părinţii pot descoperi aptitudini speciale ale copiilor, nivelul
dezvoltării acestora, pot să le evalueze performanţele, să se implice în organizarea acestor activităţi;
- implicarea părinților în proiecte și parteneriate şcolare;
- jurnalul clasei - cuprinzând fotografii, impresii ale copiilor, altor persoane implicate în
activităţile clasei, descrieri de acţiuni, diplome obţinute, desene create de copii etc;
- scrisorile şi însemnările - necesare ca mijloc operativ, comod, în condiţiile când cadrele
didactice nu au posibilitatea unor întâlniri directe cu părinţii elevilor ;
- lecţii deschise - părinții pot participa la lecții şi cunoaşte modalităţi, metode, mijloace
didactice, pe care le pot folosi acasă pentru completarea educației copiilor ;
- ateliere de lucru cu părinţii - în cadrul cărora aceştia sunt familiarizaţi cu standardele de
eficienţă a învăţării /fi nalităţile educației, conţinuturile, strategiile aplicate, programul de activitate
a şcolii;
- acordul de colaborare şcoală-familie- sunt stipulate responsabilităţile şcolii şi ale părinţilor în
procesul educaţional;
- activităţi pentru copii organizate în comun de către învăţători şi părinţi .
Dezavantajul cel mai evident constă în faptul că acţiunile parteneriatului educaţional nu se
planifică în baza unor analize profunde, nu se consideră obligatorii şi nu se monitorizează continuu
pentru a lichida la timp lacunele şi greşelile comise.

Bibliografie:

Agabrian, M., Milea V.,Parteneriate şcoală-familie-comunitate, Ed. Institutul European,

Iaşi,2005 Bătrânu, E., Educația în familie, Ed. Politică, Bucuresti, 2005
Cristea S., Fundamentele pedagogiei, Ed. Polirom, Iași, 2010
Jinga, I., Negreț, I., Învățarea eficientă, Ed. Aldin, București, 1999
Vrăşmaş, Ecaterina, Intervenţia socio-educaţională ca sprijin pentru părinţi, Ed. Aramis,
Bucureşti, 2008

1162
 

SĂRBĂTORILE DE IARNĂ

Prof. Dumitraşcu Gabriela- Gianina

Sărbătorile de iarnă la români încep de la Sf. Andrei (30 Nov.) şi ţin până la Sf. Ion (7 ian). Este
o îmbinare de tradiţii, obiceiuri şi datini - unele venite din perioada precreştină - cu sărbători
religioase creştine. Aceste sărbători dau un farmec aparte anotimpului friguros, impregnându-l cu
bucurie, veselie, dar şi cu mister şi trăiri spirituale.
Sfântul Andrei este o sărbătoare religioasă, pe lângă care au loc o serie de practici tradiţionale
(unele venind de la daci), cum ar fi: frecatul uşilor şi a ferestrelor cu usturoi (pentru a nu pătrunde
spiritele rele), punerea de grâu la încolţit (care să prevestească recolta anului viitor), ritualuri făcute
de fetele tinere, pentru a-şi visa ursitul.
Sfântul Nicolae (6 decembrie), considerat ocrotitorul săracilor, este cel care transformat în „Moş
Nicolae”, aduce daruri copiilor. Aceştia îşi pregătesc de cu seară ghetuţele, în care Moşul va pune
darurile. Pentru cei care nu au fost cuminţi, Moşul va aduce o „nuieluşă”, care şi ea, peste timp, a
căpătat statut de jucărie.
Urmează cea mai importanta sărbătoare creştină a iernii, Crăciunul (Naşterea Domnului), dar
înainte însă, este Ajunul Crăciunului (24 decembrie). În dimineaţa acestei zile (în unele zone cu o
seară înainte), cete de copii, umblă din casă în casă, cu Colindul. Pentru colindele cântate în noapte,
pe la uşi, pe la fereşti, copiii primesc covrigi, colaci, turte, mere, nuci şi tot felul de alte daruri. Pe
lângă cetele de copii, sunt şi preoţi, care merg cu icoane în braţe,din casă în casă, pentru a stropi cu
aghiasmă oamenii şi încăperile şi a anunţa prin cântec, „Naşterea Domnului Iisus Hristos”. În Ajun,
se împodobeşte şi bradul şi se pregătesc darurile, ce vor fi aduse de Moş Crăciun. Acesta „va intra
pe hornul sobei cu desaga plină de daruri”. Colindele răsună în toată ţara, până în ziua de Crăciun
(25 decembrie), mare bucurie şi binecuvântare pentru creştini. În unele zone, colindele se
prelungesc până la Anul Nou. Fie ele religioase, sau laice, colindele româneşti creează o atmosferă
încărcată de spirit şi mister, dar şi de bucurie şi stare de bine. Copiii în cete mici umblă cu Steaua,
simbol al stelei ce au călăuzit pe cei „Trei Magi de la Răsărit”, în căutarea pruncului Iisus.
Adevarata înnoire a timpului are loc însă, de Anul Nou. Cercetătorii văd în obiceiurile populare
care se desfăşoară în această perioadă, ritualuri de renovare simbolică a lumii, de alungare a
spiritelor rele, sau de divinaţie. Un complex de ceremonii şi superstiţii, care fac din această perioadă
a anului, una dintre cele mai bogate în datini populare, o perioadă de trecere între două cicluri de
vegetaţie sau de munci, al cărui prag îl constituie Anul Nou.
Aşa cum Crăciunul este dominat de colinde, Anul Nou este marcat de „urări”, făcute prin
intermediul mai multor ritualuri populare: Pluguşorul, Sorcova, Buhaiul, Vasilca, jocuri mimice cu
măşti de animale (Capra, Ursul, Căluşul, Cerbuţul), sau personaje ţărăneşti. Nu lipsesc nici
colindele, dar acestea au acum alt rol, de vestire a înnoirii anului. Sunt obiceiuri care încă se
păstrează, poate datorită caracterului lor spectacular, dar şi datorită prilejului de a petrece.
Cununa sărbătorilor, dar mai ales a petrecerilor, este Revelionul. Sărbătoare laică, plină de mese
îmbelşugate, petreceri şi distracţii deosebite. A doua zi, de ziua Sfântului Vasile, copii cu sorcove
frumos ornate, transmit urări oamenilor mari: "Să trăiţi/ Să-nfloriţi/ ca merii, / ca perii, / În mijlocul
verii, / ca toamna cea bogată / De toate-ndestulată!".
Pe 6 ianuarie, Boboteaza (Botezul Domnului) este o sărbătoare religiosă, preotul vine din nou
şi sfinţeşte cu aghiazmă case, obiecte,oameni şi animale. Ciclul sărbătorilor de iarnă, se încheie cu
prăznuirea Sfântului Ioan Botezătorul, cel ce l-a botezat pe Domnul Iisus Hristos în apele
Iordanului. În această zi, oamenii se stropesc cu apă, unii se aruncă în râuri pentru a aduce „crucea”
aruncată de preoţi.
La şcoală, sărbătorile sunt marcate prin „tradiţionala” serbare de Crăciun, în care sunt implicaţi
toţi copiii, fie că spun poezii, interpretează scenete, cântă colinde sau joacă Ursul sau Capra. De-a
lungul anilor, am observat că această serbare este una dintre cele la care copiii se implică cu drag,

1163
 
de la mic la mare, fiind un moment în care noi, profesorii putem identifica talente sau chiar copiii se
pot descoperi pe sine.
Părinţii (şi toţi membrii familiei) sunt beneficiarii acestor serbări, bucurându-se de momentele
copilului şi de întregul spectacol, ei ajutându-ne cu decorul, costumele, cadourile....şi prezenţa şi
încurajarea.
Tot în această perioadă a anului încercăm să facem mici bucurii celor mai puţin „alintaţi” de
soartă( copiilor săraci, bătrânilor), adunând fructe, dulciuri, haine, jucării.
Este o magie care ne apropie pe toţi la sărbătorile de iarnă şi ne îndeamnă să fim mai buni, mai
generoşi, mai înţelegători, mai calzi.
Sărbătorile de iarnă, printr-o magie anume, ne aduc pe toţi mai aproape, indiferent de distanţa
care ne separă.

1164
 POVESTE DE IARNĂ

Dumitrescu Ana

PERSONAJE:
1.RENII LUI MOŞ CRĂCIUN:Rudolph, Dasher, Dancer, Donner,Vixen,Comet,Cupid,
Prancer,Blitzen
2. FRĂŢIORII:
3. SPIRIDUŞII:stau la o măsuţă, meşterind la jucării – Spiriduş 1,2,3.
4. BRĂDUŢUL:stă pe sanie
5. FULGI DE NEA: stau pe un norişor - Fulg 1,2,3,4
6.ÎNGERI:stau pe alt norişor - Înger 1,2,3
SPIRIDUŞ 1:
IATĂ DRAGII MEI, VENIM
ASTĂZI SĂ VĂ POVESTIM
O MINUNE DE POVESTE
CU CE-A FOST ŞI NU MAI ESTE.
SPIRIDUŞ 2:
ÎNTR-O IARNĂ MINUNATĂ
LA O CASĂ FERMECATĂ
O FETIŢĂ ŞI-UN BĂIAT
SE PREGĂTEAU DE CULCAT.
SPIRIDUŞ 3:
ŞI PRIVIND EI PE FEREASTRĂ
AU VĂZUT PE BOLTA-ALBASTRĂ
PATRU FULGUŞORI DE NEA
CE ÎNCEPEAU A DANSA.
Intră cei patrufulgi dansând
FRĂTIORUL:
SURIOARA MEA IUBITĂ,
CE PRIVEŞTI AŞA UIMITĂ
N-AI MAI ÎNTÂLNIT VREODATĂ
AŞA SEARĂ MINUNATĂ?
SURIOARA:
FULGII PARCĂ SUNT VRĂJIŢI
NE FAC SĂ FIM MAI CUMINŢI
IARNA ESTE MINUNATĂ
ÎN LUMINĂ-I ÎMBRĂCATĂ.
FULG 1
DRAGII NOŞTRI COPILAŞI
DACĂ VREŢI SĂ VĂ CULCAŢI
ÎNAINTE SE CUVINE
SĂ SPUNEŢI O RUGĂCIUNE.
FIINDCĂ ÎNGERII DIN CER
ÎŢI ÎNDEPLINESC CE CERI.
FULG 2
MAI ALES CĂ-N ASTĂ SEARĂ
ÎNGERII DIN CER COBOARĂ
SĂ ADUCĂ-O VESTE MARE

1165
CE NU ARE ASEMĂNARE.
FULG 3
E POVESTEA UNUI PRUNC
CARE VINE PE PĂMÂNT
SĂ NE IERTE DE PĂCAT
ŞI DEVINE ÎMPĂRAT.
FULG 4
UITE, ÎNGERII SE-ARATĂ
NU ESTE PE LUMEA TOATĂ
FERICIRE MAI DEPLINĂ
DECÂT SCUMPA LOR LUMINĂ.
Intră cei trei îngeri
ÎNGER 1
OARE CINE NE-A CHEMAT
ÎNAINTE DE CULCAT?
SĂ- INDEPLINIM DORINŢA
CĂ AŞA SPUNE CREDINŢA!
ÎNGER 2
DE ACEASTĂ SĂRBĂTOARE
VĂ PUNEM O ÎNTREBARE:
CE DOREŞTI TU, SURIOARĂ
SĂ PRIMEŞTI ÎN ASTĂ SEARĂ?
ÎNGER 3
DAR TU, BĂIEŢEL CUMINTE
AI LUAT LA NOI AMINTE?
TE-AI RUGAT ÎN ORICE SEARĂ?
CE-ŢI DOREŞTI TU, SPUNE DOARĂ.
FRĂTIORUL:
NE-AM GÂNDIT ŞI RĂZGÂNDIT
ŞI AŞA AM HOTĂRÂT
SĂ SPUNEŢI LA MOŞUL BUN
CÂND VINE LA NOI PE DRUM
SURIOARA:
SĂ LASE DIN SĂNIOARĂ
UN BRĂDUŢ CA O COMOARĂ
FRUMUŞEL, ORNAMENTAT,
NUMAI BUN DE ADMIRAT.
SPIRIDUŞ 3:
DACĂ ASTA VĂ DORIŢI
ÎNTOCMAI O SĂ PRIMIŢI
DAR POFTIŢI LA SOMN UŞOR
SĂ VINĂ SANIA-N ZBOR.
COPILAŞII SE CULCĂ ÎN PĂTUŢURI.
Intră cei nouă reni cu sănioara
RUDOLPH
EU SUNT RENUL CEL VESTIT
SĂ VĂ SPUN CE AM PĂŢIT
NASUL ROŞU CUM VEDEŢI
M-A ALES DINTRE BĂIEŢI.
DASHER

1166
ÎNTR-O SEARĂ-NTUNECATĂ
MOŞUL L-A STRIGAT ÎNDATĂ
SĂ GHIDEZE SANIA
FIINDCĂ NASUL LUI LUCEA.
DANCER
RUDOLF CEL CU NASUL ROŞU
ERA TRIST MEREU AŞA
FIINDCĂ OPT RENI ARE MOŞU
ŞI CU EL NIMENI NU SE JUCA.
DONNER
MOŞUL BUN LA SĂNIAOARĂ
NE ÎNHAMĂ ASTĂ-SEARĂ
CU PRAF MAGIC NE-A SUFLAT
PARCĂ- ARIPI AM CĂPĂTAT.
VIXEN
SPIRIDUŞII UMPLU SACII
CU VRAJITE JUCĂRII
AŞA MULT MUNCESC SĂRACII
PENTRU VOI, IUBIŢI COPII.
COMET
IAR NOI, RENII DĂM TÂRCOALE
GLOBULUI ÎNTREG ACUM
SĂ PRIMEASCĂ FIECARE
CÂTE CEVA DE CRĂCIUN.
CUPID
NOUĂ RENI TRAG SĂNIOARA
ŞI AŞTEAPTĂ SEMNUL DOAR
SĂ BUCURE SURIOARA
ŞI-AL EI FRATE CU UN DAR.
PRANCER
ESTE MARE BUCURIE
PE ACEST PĂMÂNT
FIINDCĂ TOATĂ LUMEA ŞTIE
CÂTE UN COLIND SFÂNT.
BLITZEN
IAR ACUM VENIŢI CU TOŢII
MOŞUL SĂ-L ÎNTÂMPINĂM
CHIAR DACĂ E MIEZUL NOPŢII
VESELI SĂ DANSĂM.
Toată lumea dansează
BRĂDUŢUL
AM VENIT LA VOI COPII
FIINDCĂ AM AFLAT
CĂ AŢI FOST MEREU CUMINŢI
ŞI AŢI RESPECTAT
PE CEI MARI, ŞI HARNICUŢI
VOI AŢI FOST MEREU
DAR ACUM TARE-AŞ AVEA
O DORINŢĂ EU:
SĂ CÂNTĂM CÂTE-UN COLIND

1167
SFÂNT ŞI MINUNAT
CĂ ISUS AZI S-A NĂSCUT
CUM AŢI ŞI AFLAT.
COLIND: ASTĂZI S-A NĂSCUT HRISTOS

1168
 Serbările din grădiniță, mijloc de stimulare socio-afectivă

Prof. înv. primar și preșcolar Dumitrescu Nicoleta

Grădinița nr. 272, București

Dezvoltarea socio-afectivă copiilor preșcolari cuprinde o serie de obiective educaționale

fundamentale, ce nu se limitează la o singură disciplină, ci pot fi realizate prin întreaga
activitate din gradiniță .
Datorită diferențelor individuale, constituționale,de mediu social și de educație, stabilirea
unui model strict conturat pentru nivelul de maturitate socio-afecivă a copilului preșcolar nu e
posibilă. Se poate observa că preșcolarul resimte trei necesități psihologice fundamentale a
căror satisfacere permite dezvoltarea psihică normală, echilibrată și îi facilitează procesul de
maturizare emoțională. Este vorba de:
 nevoia de securitate afectivă (de a iubi și a se simți iubit);
 nevoia de a se simți util și de a avea conștiința propriei valori;
 nevoia de a înțelege și de a intui, incipient sensul propriei existențe, cât și sensul
mediului în care trăiește.
Activitățile artistice contribuie la acumularea cunoștințelor și la lărgirea orizontului de
cunoaștere a copiilor, îmbogățesc și nuanțează viața lor afectivă, le oferă prilej de a trăi emoții
variate, ce se vor acumula în limbajul de reprezentări și emoții.Totodată, munca laolaltă
contribuie la dezvoltarea simțului de răspundere al fiecărui copil și al întregului colectiv prin
dorințe comune de a obține rezultate bune, favorizează stabilirea unei discipline conștiente pe
parcursul repetițiilor și în cadrul desfășurării lor.
Contactul cu un public prezent în număr mare sau mai mic la serbările din grădiniță,
trezește în copii energia latentă, exigentă în fiecare de a învinge greutățile ivite, de a-și stăpâni
timiditatea, le cultiva spiritul de inițiativă, de independență în acțiune, iar pregătirea din
timpul repetițiilor contribuie la stimularea interesului pentru muncă și a disciplinei muncii
îndeplinite cu conștinciozitate.
Importanța serbărilor rezidă chiar și din funcțiile acestora:
 cognitive și cultural artistice,
 moral-civice și de societate,
 recreativ-distractive și afective.
Prin realizarea funcției cognitive sau cultural artistice, copiii iau contact cu valori
culturale ale poporului nostru și ale altor popoare, cu valori multiple ale spiritualității
universale.
Exercitându-și funcția de educație moral-civică și de socializare, activitatea interpretativă
contribuie la sprijinirea integrării sociale a copiilor prin formarea și dezvoltarea sentimentelor,
convingerilor și atitudinilor necesare îndatoririlor ce revin tinerei generații, precum și ale
normelor de comportare și conviețuire socială. Căile de educare morală a copiilor prin
activitatea artistică sunt numeroase ele depinzând de orientarea conținuturilor încorporate în
mesajul artistic elaborat.
Funcția distractiv – recreativă satisface una dintre trebuințele cele mai importante ale
copiilor și anume aceea de refacere a echilibrului fizic, de recreere și deconectare.
Serbările școlare reprezintă un prilej de evaluare a activităților ce le-au pregătit. Prin
poeziile recitate, copiii dau dovadă că sunt obișnuiți să vorbească corect, nuanțat, expresiv,
folosind o mimică și un ton cât mai adecvat; prin mișcările scenice prezentate se va vedea
stadiul coordonării cu ritmul muzicii, prin cântece se constată armonizarea cu ceilalți, iar prin
scenetele prezentate se vor vedea cunoștințele și starea empatică.

1169
 Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacții, creează buna dispoziție, favorizează
dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic și psihic.
Importanța lor educativă rezidă în conținutul artistic prezentat precum și în atmosfera
sărbătorească ce se instalează cu acest prilej. De asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv
al acestui gen de activități, care conduce la sudarea colectivului de copii, îi învață să
colaborreze și să coopereze în grup, să se încadreze într-o disciplină fermă.
Prin organizarea serbărilor dezvoltăm copiilor dragostea pentru artă și le formăm gustul
pentru frumos. Serbările din cadrul grădinitță, se pot organiza cu ocazia sărbătorilor de iarna
(Crăciun , Bobotează), a sărbătorilor de primăvară (8 Martie, Paște, Florii), de ziua copilului,
la sfârșit de an școlar, etc; dar și cu ocazia unor acțiuni din cadrul unor parteneriate cum ar fi:
”1 Decembrie- Ziua României”, „Ziua Pământului”, ”Armonii de primavară, „Să fim buni
creștini”, etc.
Toate acestea contribuie la realizarea sarcinilor educației estetice, a dezvoltării gustului
pentru frumos și nu în ultimul rând, a dezvoltării pe plan moral.
La originea activitatii ludice a copiilor se află stările emoționale. Ele constituie o
motivație a implicării în joc, în toate activitatile desfășurate, cât și un efect sau expresie a
acestuia. Dacă nu există un strop de plăcere, cu greu vom putea iniția un joc, și de asemenea,
orice joc, la rândul său, va amplifica stările emoționale pe parcursul derulării sale.
Serbările din grădiniță, activitățile artistice în general reprezintă o altfel de joacă, o joacă
a „ micilor actori ” , o joacă în care copilul respiră, se simte altfel, satisfacție ce se citește pe
fața lor cu ocazia interpretarii unor roluri sau cu prilejul, recitărilor.
Viata afectivă la vârsta preșcolarității constituie temeiul viitoarei personalități. A te
concentra asupra ei, a mecanismelor proprii de funcționare constituie, de fapt, esența
activității instructiv-educative a educatoarei în gărdinița de copii, barometrul de apreciere a
eficienței acestei munci, chiar daca roadele ei vor fi culese nu imediat, ci în timp, uneori de-a
lungul întregii deveniri umane.

BIBLIOGRAFIE:

1. Prof. univ. Emil Verza, Universitatea București – Condițiile dezvoltării și cunoașterii

personalității copilului, Rev. Înv. Preșcolar 1 – 2 / 1994
2. Constantin Capezan – Valențele literaturii pentru copii și dezvoltarea vorbirii, Rev.
Înv. Preșcolar 1 – 2 / 1993
3. Susana Câmpeanu, Maria Mihuț – Valorificarea potențialului formativ și creativ al
poeziilor, Rev. Înv. Preșcolar 3 – 4 / 2006
4. Liliana Martin – Modalități de stimulare socio – afectivă , Rev. Inv. Prescolar 1 – 2 /
2002

1170
 CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE

Prof. înv. primar Dumitru Ancuţa-Eugenia

Liceul Teoretic Tudor Vladimirescu
Drăgăneşti-Olt, judeţul Olt

Tradiţiile româneşti constituie una din valorile inegalabile şi incontestabile ale poporului
român şi nu trebuie să lăsăm timpul şi evenimentele lumii moderne să ne facă să le uităm.
Obiceiurile tradiţionale româneşti - sunt un mecanism activ al vieţii sociale, un mecanism
creator şi păstrător de ordine, un mecanism creator de cultură.
Copilul simte admiraţie faţă de creaţiile populare, încă de când îşi ascultă bunica cum
deapănă firul unui basm sau al unei legende, în care eroii sunt înzestraţi cu calităţile ţăranului
român, îl simte din cântecul duios de leagăn al mamei, din doinele cântate îndelung de
strămoşii nostri.
Comoara aceasta nepreţuită numită FOLCLOR este zestrea fiecărui neam. Celebra ie
românească cu broderii, cusături, paiete (pe care a pictat-o Matisse și care poate fi văzută la
Muzeul de Artă Modernă de la Paris ) a făcut ȋnconjurul lumii , demonstrând puterea de
creaţie a neamului romȃnesc, talentul celor care au știut să zugrăvească cu acul și cu aţa
munţi, cer, ape, câmpuri, flori.
Fără această moștenire pe care strămoșii ne-au lăsat-o alt sens ar fi avut literatura și
muzica noastră. Să ne gândim la poveștile lui Creangă sau la ȋncântătoarele rapsodii ale lui
George Enescu. Alta ar fi fost copilăria noastră fără cântece de leagăn murmurate de mamele
noastre în tăcerea nopţii.
Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor
artistice ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat al serbării, elevii culeg o bogăţie de idei,
impresii, trăiesc autentic, spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care
se realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are
de îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea
stabilităţii atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică, dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice. Valoarea
estetică este sporită şi de cadrul organizatoric - sala de festivităţi, un colţ de natură (parcul sau
grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită
ca un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare
sufletească, plăcere estetică, satisfacţie – toate acestea îmbogăţindu-le viaţa, făcând-o mai
frumoasă, mai plină de sens.
Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în
sufletul spectatorilor. Reuşita spectacolului produce ecou în public, îi stimulează pe copii să
dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor
Sărbători de iarnă. Odată cu sosirea anotimpului alb, ne adunăm cu toţii, să ne bucurăm de
Bradul de Crăciun, de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui. Pentru această activitate
a fost ales materialul, a fost ordonat într-un montaj literar – muzical ,,Deschide, usa creştine!”.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul
afectiv-pozitiv este mare. De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe
care se realizează trăiri emoţionale, sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie. Important

1171
a părut a fi îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul
emoţional.
Învăţarea versurilor, interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea
pentru fiecare lecţie în parte. Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe
momente:
 comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
 comunicarea temei, cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine
interesul, ceea ce favorizează receptarea, sporeşte eficienţa învăţării.
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente:
 perioada de pregătire a serbării, dorinţa de succes, sudează colectivul,
impulsionează în mod favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de desfătare
sufletească
 desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în
cadrul programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului, să fie conştient că
şi de participarea lui depinde reuşita serbării.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor. Ea evaluează talentul, munca
şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele
colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească
setea de cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să
iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele
mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare,
deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Întregul
lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei, sub atenta şi priceputa îndrumare a
dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi
întărind respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei.
Folclorul, fie că ȋnseamnă literatură sau muzică, joc sau sculptură ȋn lemn, olărit sau ţesut,
este ȋn cultura noastră pe cȃt de vechi pe atȃt de durabil ca și poporul ce l-a creat de secole. Să
ȋncercăm să reȋnviem tradiţia să promovăm obiceiurile și cȃntul popular ȋn sufletul
generaţiilor tinere. Autenticitatea, concepţia despre lume şi viaţă, întreaga spiritualitate a unui
neam se reflectă în folclorul său. Acesta “constituie într-un fel, prin rădăcinile sale arhaice,
preistoria literară, muzicală şi coregrafică a unui popor.

BIBLIOGRAFIE:

Nicolau, Irina (1998), Ghidul sărbătorilor românşti, Editura Humanitas, Bucureşti,

Pop, Mihai (1976), Obiceiuri tradiţionale româneşti, Editura Minerva, Bucureşti.

1172
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare

Prof. înv. primar Dumitru Costela Liliana

Șc.Gimnazială Nr. 1 Dichiseni / Călărași

„Un bun învăţător observă când copilul se străduieşte- chiar dacă rezultatele nu se văd
imediat. Şi-i arată elevului că a observat !...
Un bun învăţător are grijă să vină rândul fiecărui elev la îndatoririle plăcute – dar şi la cele
nesuferite. Mari destine au de multe ori la baza influenţa unui bun învăţător!” Gaston Mialaret
Școala reprezintă instituția unde se realizează educația formală și informală a școlarilor,
un mediu creativ în care se pun bazele educației copilului. Ea este locul în care elevul învață
lucruri noi, învață să comunice, să socializeze, să se comporte politicos, să fie independent, își
dezvoltă abilitățile motorii. Astfel că din acest aspect ea constituie cu certitudine un factor
decisiv pentru formarea unui om, pentru dezvoltarea fizică și psihică armonioasă acestuia, apt
să contribuie la dezvoltarea societății.
Un rol la fel de important în educația copilului îl exercită familia cu o influență deosebit
de adâncă. Educația trebuie să se manifeste permanent ca o acţiune coerentă, unitară și
consecventă a școlii şi familiei deopotrivă.
Parteneriatul școala – familie are o importanță deosebită în dezvoltarea fizică și psihică a
școlarilor, în educația lor. Acesta se impune a fi realizat încă de la vârstă mică –clasa
pregătitoare, întrucât avantajele sunt divese şi constructive în egală măsură pentru părinţi şi
copii cât şi pentru cadrele didactice. Familia în speță părinţii trebuie să cunoască mediul în
care copii lor învaţă, acţionează, interacționează, se joacă cât şi comportamentul acestora,
pentru a se putea înlătura eventualele probleme care vor apărea. Cu cât cunosc mai bine
activitatea desfășurată în școală a copiilor cu atât și siguranța că aceștia au parte de cea mai
bună educație ce survine încă de la început. Modalitățile de colaborare între școală-familie
sunt multiple iar disponibilitatea celor din urmă trebuie a fi stimulată. Dintre acestea enumăr
următoarele: vizitarea școlii, comitetul de părinți, asociația de părinți, avizierul clasei,
expoziții de lucrări, orele de consiliere individuale, serbările, activitățile demonstrative,
activitățile extrașcolare. Serbarea se situează pe un circuit
pedagogic extradidactic, fiind un eveniment de seamă în viaţa elevilor. Cântând, dansând sau
interpretând un rol din scenetă, elevul îşi formează şi îşi perfecţionează deprinderile
artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul, dragostea de frumos, aptitudinile pentru
arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei. Ca
mijloc al educaţie extracurriculare serbarea prezintă marele avantaj de a favoriza, valorifica şi
dezvolta experienţele elevului într-un climat nou, stimulativ. Acum elevul are libertatea să-şi
exprime impresiile şi trăirile. Valenţele educative ale serbării constau şi în faptul că această
activitate permite exprimarea nu numai a câtorva copii talentaţi într-un domeniu sau altul, ci a
unui număr cât mai mare de copii, fiecare contribuind în felul lui la reuşita comună.
Serbările reprezintă modalitatea prin care părinţii își pot evalua rezultatele copiilor atât
individual cât și la nivel de clasă. Ei sunt implicați în amenajarea clasei, decorare,
confecționare. Ele sunt benefice copiilor întrucât oferă posibilitatea ca aceștia să-și
depășească frica, să capete încredere în ei prin participarea activă la program evitându-se
astfel blocajele psihice.Orice serbare școlară este o sărbătoare atât pentru copii cât și pentru
învățătorii lor și,nu în ultimul rând,pentru părinții copiilor.Pregătirea unei serbări este un
excelent prilej de a pune în valoare imaginația și creativitatea fiecăruia-copil sau învățător. De
ce organizăm serbări? Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit

1173
informaţiile transmise la școală şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă.
Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol dintr-o scenetă, şcolarul îşi perfecţionează
deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos,
aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi
practicarea ei.
Serbările copilariei, momentele acestea de maximă bucurie,atât pentru copii, cât și pentru
părinți,întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina în suflete,dau
aripi imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităților, în
cadrul serbarilor școlare este bine să fie prezentate și creații artistice originale,adaptate
evenimentelor și condițiilor locale.
.

1174
 IMPORTANŢA PARTENERIATULUI EDUCAŢIONAL DINTRE
GRĂDINIŢĂ ŞI FAMILIE

Prof. înv. preşc. Dumitru Cristina

Grădiniţa P. N. Băduleşti, Jud. Dâmboviţa

Grădiniţa este prima unitate de învăţământ cu care copilul dar şi familia intră în contact.
Ea poate oferi părinţilor o imagine obiectivă a copilului, poate sprijini şi orienta familia în
educarea copiilor. Educatoarele trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării
activităţilor zilnice, asigurării educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale. În acelaşi timp,
educatoarea nu trebuie să uite că familiile învaţă împreună cu copiii. Copilul este un membru
nou şi unic al familiei care trebuie să înveţe să-l cunoască cu tot ce ţine de personalitatea,
temperamentul şi stilul său.
Părinţii, familia sunt primii oameni chemaţi să pună bazele educaţiei unui copil deoarece
pregătirea pentru viaţă a omului de mâine începe din primele luni de existenţă. Faptele de
astăzi ale copiilor reprezintă o prefigurare certă a celor de mâine. Deprinderile şi convingerile
conturate acum formesză baza modului de acţiune din viitor. Atitudinile şi comportamentele
părinţilor vor fi primele modele copiate cu fidelitate de copii.
Educaţia vârstelor mici este considerată temelia personalităţii fiecărui individ, de aceea
educaţia trebuie să răspundă în primul rând nevoilor individuale şi să realizeze echilibrul între
acestea şi dezvoltarea socială. Responsabilitatea dezvoltării copilului în primele etape revine
în primul rând familiei sale. Chiar şi atunci când grădiniţa oferă programe foarte bune şi
eficiente, ea nu poate contracara experienţa negativă acumulată de copil în familia sa. Mai
mult, ceea ce învaţă copilul de la educatoare poate să nu prezinte importanţă dacă părinţii nu
întăresc şi nu valorifică suficient programul. În consecinţă pentru ca activitatea derulată în
cadrul unui program de educaţie scolară să-şi dovedească eficienţa este necesar ca aceasta să
se facă mai întâi cunoscută parintilor şi ulterior să existe o colaborare strânsă între aceştia şi
educatoare. De asemenea, existenţa unor reguli comune, cunoscute şi fixate împreună,
uşurează mult efortul educativ. În cadrul unei grădiniţe există o reţea complexă de relaţii care
au un potenţial considerabil de influenţare a copiilor, atât în sens pozitiv, cât şi în sens
negativ. Printre cele mai importante relaţii de parteneriat, poate fi menţinuta relaţia dintre
părinţi şi grădiniţă. Dacă părinţii sunt implicaţi în programul educativ de la început ei vor
înţelege importanţa colaborării cu grădiniţa şi cu educatoarele şi îşi vor forma deprinderea de
a se interesa şi a sprijini activitatea pe care copilul o desfăşoară aici.
Preşcolarul ar trebui să aibă toate condiţiile unui cadru optim în care să se dezvolte şi
această răspundere revine în mare măsură familiei care poate îndeplini această sarcină doar
printr-o colaborare eficientă cu grădiniţa.
Familia oferă copilului un mediu afectiv, social şi cultural. Mediul familial, sub aspect
afectiv, este o şcoală a sentimentelor deoarece copilul trăieşte în familia sa o gamă variată de
relaţii interindividuale, copiindu-le prin joc în propria conduită. Cu triplă funcţie, reglatoare,
socializatoare şi individualizatoare, familia contribuie în mare măsură la definirea
personalităţii şi conturarea individualităţii fiecărui copil.
Unitatea de acţiune a celor doi factori (grădiniţă şi familie) în vederea formării copiilor
este condiţionată de un mod comun de lucru şi de o bună cunoaştere reciprocă, iar începutul
este dat de cunoaşterea familiei de către educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei
educativ. Familia este o sursă principală de informaţii privind relaţiile interpersonale dintre
membrii acesteia, aşteptările privind educaţia copilului, stilul educaţional, autoritatea

1175
părinţilor şi metodele educative folosite, valorile promovate, climatul educaţional,
responsabilităţile pe care copilul le îndeplineşte.
Educatoarele trebuie să asigure părinţilor numeroase ocazii de a se implica în programul
grădiniţei, comunicând în fiecare zi, povestindu-le despre cum şi-a petrecut copilul lor timpul,
ce activităţi de învăţare a desfăşurat, ce progres sau regres a realizat copilul sau anunţându-i
ce activităţi sau întâlniri au planificat. Ele trebuie să ajungă să cunoască bine familiile şi copiii
de aceea vor folosă toate ocaziile pentru a comunica cu părinţii şi a schimba informaţii. Unele
familii vor dori să se implice mai mult, altele mai puţin. Frecvenţa şi conţinutul discuţiilor cu
părinţii vor depinde şi de dorinţa acestora de a comunica sau de nevoile şi preferinţele lor.
Există numeroase căi de implicare a familiilor în programul de educaţie al copiilor. Unele
familii pot veni la întâlniri, altele pot trimite materiale confecţionate acasă, altele ar putea
participa la activităţile din grădiniţă, iar altele să facă parte din comitetul de părinţi.
În cadrul întâlnirilor individuale periodice educatoarea va analiza evoluţia dezvoltării
copilului, va identifica care sunt domeniile de dezvoltare care necesită o diversificare a
activităţilor, care sunt activităţile care sunt realizate cu uşurinţă acasă, modul în care copilul
reacţionează la diverse activităţi propuse. Părintele se simte implicat în viaţa copilului său şi
vede continuitatea relaţiei dintre „acasă” şi „la grădiniţă”. În acest fel, începe să îşi
verbalizeze temerile sau să se simtă valorizat în rolul său, se poate centra pe observaţiile
asupra copilului său. Educatoarea poate evalua dacă abilităţile parentale au nevoie de suport şi
îi poate oferi diverse materiale pentru aşi îmbogăţi cunoştinţele şi dezvolta capacităţile
parentale. De aceea aceste întâlniri au un profund caracter de confidenţialitate.
O modalitate modernă de implicare o reprezintă familiile în sala de grupă. Uneori familiile
se simt intimidate o dată intrate în sala de grupă, considerând că aceasta este „aria” de
influenţă aparţinând exclusiv educatoarelor. Acesteia îi revine răspunderea de a încuraja
familiile să vină în sala de clasă oricând doresc. Atenţia personală arătată îi va ajuta pe părinţi
să renunţe la orice stânjeneală. Părinţii pot asista la activităţile desfăşurate de educatoare cu
copiii, pot învăţa modalităţi de comunicare eficienţă cu aceştia şi modalităţi de soluţionare a
situaţiilor de criză. Pe măsură ce părinţii se obişnuiesc să participe la activităţi ei vor ajunge să
cunoască şi să respecte munca educatoarelor, vor vorbi mai liber despre progresele făcute de
copiii sau despre problemele pe care le au, se vor împrieteni cu ceilalţi părinţi, vor învăţa mai
multe şi vor înţelege mai bine modul de dezvoltare al unui copil, vor învăţa să desfăşoare
activităţi similare acasă sau să continuie acasă activitatea educatoarei cu activităţi în
completarea acesteia, vor găsi răspunsuri la întrebările care îi frămîntă, îşi vor observa copilul
la joacă şi vor învăţa să-şi conceapă copilul în relaţie cu ceilalţi. Participarea părinţilor la
activităţile copilului are un dublu câştig: pe de o parte, copilul se va simţi securizat de
prezenţa părinţilor, astfel încât va fi mai deschis spre explorare; pe de altă parte, se va face un
transfer de abilităţi practice şi cunoştinţe de la educator spre părinte, prin exersarea amenajării
spaţiilor, a comunicării cu copilul, prin observarea atentă a acestuia într-un alt context decât
cel de acasă.
Acolo unde spaţiul o permite se poate amenaja o cameră rezervetă familiei sau măcar un
colţ în care se pot afişa lucrările copiilor sau poze ale acestora din timpul activităţilor precum
şi informaţii utile pentru educarea copiilor acasă, pliante despre cursuri şi concursuri pentru
copii. Aici ei se pot întâlni cu alţi părinţi, analiza şi aprecia munca copiilor, pot citi
informaţiile expuse la avizier. De obicei acest spaţiiu se poate amenaja pe holul grădiniţei.
Acest spaţiu poate conţine şi cărţi de specialitate despre dezvoltarea copiilor şi despre
educaţia parentală pe care părinţii să aibă posibilitatea să le împrumute.
Întrunirile şi întrevederile familiale sunt o componentă importantă a parteneriatului
grădiniţă-familie. Există câteva tipuri de întâlniri familiale: întâlniri planificate de consultanţă,
cele ale grupurilor de opinie şi dialog, întâlniri informale şi cele organizate cu ocazia unui
eveniment special. Educatoarele au responsabilitatea de a programa întâlnirile de consiliere cu

1176
părinţii săptămânal pentru a discuta despre proiectele tematice desfăşurate şi despre alte
probleme care preocupă ambele părţi. Pentru că aceste întruniri sunt destinate părinţilor
subiectele alese trebuie să fie de interes pentru aceştia. Întrunirile vor fi benefice numai dacă
se axează pe problemele care îi preocupă pe părinţi care nu vor participa dacă nu le vor găsi
interesante şi utile. De aceea este necesar ca educatoarea împreună cu familiile să descopere
care aspecte îi interesează şi vor stabili data întâlnirii.
Educatoarea află care sunt interesele familiei prin întâlnirile informale sau prin
intermediul chestionarelor referitoare la interesele familiei. Anumite subiecte pot fi prezentate
de o manieră mai formală, aşteptându-se şi o replică din partea părinţilor. Alte aspecte cer un
mai mare grad de participare, familiile putând în acest caz să-şi practice abilităţile şi
experienţa. Educatoarea va concepe o planificare a activităţilor de consiliere şi sprijin pentru
părinţi incluzând teme generale dar şi particulare la sugestia părinţilor.
Grupurile de susţinere şi dialog se formează de obicei din dorinţa comună a câtorva
familii care vor să dezbată împreună un subiect. Adesea după o întrunire, câţiva părinţi vor
dori să dezbată anumite subiecte sau să afle mai multe date. Familiile cu un interes specific
sau cu necesităţi deosebite se pot întruni şi susţine reciproc, schimbând opinii, sugestii şi
resurse. Aceste grupuri de opinie pot fi formate din: taţi, părinţi unici, părinţi ai copiilor cu
diferite deficienţe, părinţi tineri, mame. Educatoarele ar trebui să susţină aceste eforturi
oferind informaţii de specialitate. Medierea educatoarei şi spaţiul pus la dispoziţie pentru
derularea acestor activităţi consolidează abilităţile parentale, valenţa participativă în viaţa
copilului şi dezvoltă un sentiment de apartenenţă la comunitatea grădiniţei, generând
implicare în viaţa instituţiei.
Întrunirile comisiei de consultanţă familială le facilitează părinţilor o participare activă în
cadrul tuturor aspectelor importante ale programului educaţional. În cadrul acestor întâlniri se
va discuta despre: participarea familiei, comunicarea educatoare-părinţi, implicarea
comunităţii, organizarea de evenimente sociale, strângerea de fonduri, organizarea unor
excursii.
Educatoarea poate să propună părinţilor un program de vizite la domiciliu, dar acestea
trebuie să apară în plan doar după consolidarea relaţiei de încredere dintre părinte şi educator.
Vizita la domiciliu este investită adesea cu un puternic rol evaluativ, care se adresează
părintelui şi este destul de dificil să accepte acest lucru. Important este ca părintele să nu
resimtă aceste vizite ca abuzive, ci ca modalităţi de colaborare partenerială, pentru a
determina un răspuns cât mai adecvat nevoilor de dezvoltare ale copilului lor.
Oricărei persoane îi place să fie apreciată, recunoscută şi să sărbătorească succesele.
Reuşitele copiilor trebuie sărbătorite de aceea cu diferite ocazii educatoarele organizează
serbări care costituie un prilej de cunoaştere reciprocă şi de satisfacţie reciprocă pentru
realizările copiilor. Părinţii se pot implica în desfăşurarea repetiţiilor, în confecţionarea
costumelor sau a decorului, în organizarea unor mini petreceri pentru copii la sfârşitul acestori
serbări.
Meseria de părinte se învaţă în timp şi cu sprijinul educatoarei în perioada preşcolarităţii,
iar de buna colaborare a familiei cu grădiniţa depinde dezvoltarea armonioasă şi unitară a
copilului.

Biliografie:

Dumitrana, M., 2000 „Copilul, familia şi grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti

Voiculescu, E., 2001 „Pedagogie preşcolară”, Editura Aramis, Bucureşti
Popescu, E., (coord.), 1995 „Pedagogie preşcolară. Didactica” E.D.P., Bucureşti

1177
 Serbările şcolare

Prof. Dumitru Silvia

Liceul Tehnologic Baia de Fier

Serbările şcolare reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi

în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia
elevilor de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui
semestru sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un
prilej de manifestare inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi
poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De
multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă
câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc,
căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară
reprezintă un mijloc eficient de educare, de influenţare formativă a elevilor, de sudare a
colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a
elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem
momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care
părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea
relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită
ca un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare
sufletetească, plăcere estetică, satisfacţie-toate acestea îmbogăţindu-le viaţa, făcând-o mai
frumoasă, mai plină de sens. Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să
trezească o emoţie în sufletul spectatorilor.
Reuşita spectacolului produce ecou în public, iar reacţia promtă a sărbătorilor îi
stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare. Serbarea la care se va face referire este una
tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători de iarnă. Odată cu sosirea
anotimpului alb, ne adunăm cu toţii, să ne bucurăm de Bradul de Crăciun, de cadourile
lăsate de Moş Crăciun la poalele lui.
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea
pentru fiecare lecţie în parte. Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe
momente:
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei, cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul, ceea
ce favorizează receptarea, sporeşte eficienţa învăţării.
Desfăşurarea serbării cuprinde de asemenea mai multe momente:
-perioada de pregătire a serbării, dorinţa de succes, sudează colectivul, impulsionează în
mod favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească;
-desfăsurarea programului;
-fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul programului pentru a se simţi
parte integrantă a colectivului, să fie conştient că şi de participarea lui depinde reuşita serbării.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor. Ea evaluează talentul,
munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică
străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte.

1178
 Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea
de cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească
singuri pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în
modelarea sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii
restabilind şi întărind respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

Bibliografie:

https://www.didactic.ro/resurse-educationale/invatamant-gimnazial

1179
 TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNĂ
,,SĂRBĂTORILE LA ROMÂNI”

Prof. Durac Lucia Liceul Tehnologic ,,Anghel Saligny” Bacău

La români sărbătorile de iarnă în special Crăciunul sunt sărbătorile de suflet. Amintirea

copilăriei ce ne revine puternic în suflet şi în minte , zăpezile bogate şi prevestitoare de rod
îmbelşugat, colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad dar şi de cozonaci,
nerabdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă toate crează în sânul familiei o atmosferă
de linişte si iubire. Decembrie este luna cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă (Sfântul
Nicolae, Crăciunul, Anul Nou) şi poate unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului
mai ales pentru copii care ard de nerăbdare să vadă ce primesc de la Mos Nicolae în
ghetuţele pregătite de cu seara
De la Sfântul Nicolae până la Sfântul Ion românii se simt în sărbători.Cel mai
important este Crăciunul considerat ca sărbătoarea naşterii Domnului nostru Iisus
Hristos.Oamenii au adaptat-o creând tradiţii si obiceiuri conform culturi lor specifice .
Acest obicei din seara Sfântului Nicolae a luat naştere la oraş şi s-a răspandit şi în mediul
rural. Fiecare traieşte din plin sărbătorile, însă nu toată lumea cunoaşte adevaratele istorii şi
semnificaţii ale datinilor de iarnă . Pentru a aprecia mai mult tradiţiile, vă oferim o mică
istorie a Moşului Nicolae. Pe 6 decembrie, este ziua Sfantului Nicolae iar, dupa traditia
populară, aceasta este prima zi de iarnă. Credincios, Sfantul Nicolae este faptuitor de
minuni si martir pentru credinţa in Iisus. La romani, Sfantul Nicolae este închipuit ca un
moş cu barba albă care poate aduce ninsoarea scuturandu-şi bărbia. Datorită tradiţiei
occidentale, Moş Nicolae este şi cel care face cadouri celor mici. În seara din Ajun (5
decembrie), parinţii pun în încălţămintea copiilor, pe care aceştia şi-o pregătesc cu mare
grijă, multe dulciuri şi, uneori, jucării. În unele locuri există şi obiceiul de a pune alături de
cadouri şi o nuieluşă care ar trebui să ii cumintească, măcar în principiu, pe copii care nu s-
au purtat bine în timpul anului.”Copii cuminţi primesc dulciuri şi jucării iar cei obraznici
nuieluşe “aşa auzeam în copilărie de la parinţii nostrii. Acum la vremea maturitatii ne
amintim cu bucurie de acele seri nimunate când ne pregăteam cizmuliţele şi asteptam cu
nerăbdare să vină Moş Nicolae să ne lase în dulciuri şi jucării. Sfantul Nicolae mosteneşte
la moartea ambilor părinti, toată averea familiei pe care se hotaraşte să o folosească în
scopuri umanitare, ajutându-i pe cei săraci. El este cunoscut ca protector al copiilor mici, al
călătorilor, al comercianţilor, al celor acuzaţi pe nedrept, al fetelor nemăritate şi mireselor.
Legenda istoriei lui Moş Nicolae vorbeste despre un nobil sărac care avea trei fete pe care
nu le putea marita din cauza situaţiei financiare precare. Se spune că Nicolae de Mira,
inainte de a deveni Sfant, a decis să-l ajute pe acest nobil lasând câte un saculeţ cu aur la
uşa casei acestuia de fiecare dată când una dintre cele trei fete a ajuns la vârsta măritişului.
Vrând să ştie cine ii face aceste cadouri, nobilul a urmarit la cea de-a treia fată uşa casei.
Povestea spune că Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei
în nişte sosete puse la uscat. Astfel s-a nascut ideea ciorapilor atarnaţi la gura sobelor şi a
şemineelor în care se primeau cadourile.
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, sărbătoarea când toţi se reunesc
părinţi, copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei, cu
credintă ca prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorii vom avea un am mai bun si mai bogat.
La sate sunt pastrate mai bine tradiţiile si obiceiurile specifice acestei sărbători. Repertoriul
tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise -
cântece de stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul,
brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini, practici,

1180
superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine. Dintre
acestea, care exprimă înţelepciunea populară, realul sau fantasticul, esenţe ale bogăţiei
noastre spirituale, redăm câteva specifice diferitelor zone ale ţării. Cu o săptămână înainte
de Crăciun, în zona Codru din Maramureş încep pregătirile pentru colindat, culminând în
cele două zile anterioare sărbătorii, când se pregătesc mâncărurile şi se împodobesc
interioarele locuinţelor: masa cu faţa brodată, feţe de perne ornamentate, pe pereţi se pun
şterguri şi blide ornamentate, crengi de brad, baniţa, busuioc, brebenoc. Aluatul frământat
în noaptea de Crăciun e bun de deochi pentru vite. Se crede că la miezul nopţii, înspre
Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. La cele trei sărbători mari - Crăciun,
Paşte şi Rusalii - să te speli cu apa în care au fost puşi bani de argint şi vei fi bănos. În
Ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, pentru că aceşti pomi să lege rod bogat. Pomul
Crăciunului imbracă în sate din zona Codru aspecte diferite, deosebindu-se de bradul cu
elemente ornamentale cumpărate din oraş.
Cel mai răspândit era pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sârmă, îmbrăcate în
hârtie colorată, peste ele sunt trecute sfori din aţă de fuior pe care sunt înşirate boabe de
fasole albă. În alte sate se făcea pom împodobit cu paie de grâu tăiate scurt şi înşirate pe
sfoară, delimitate de floricele de porumb. Fasolea albă simboliza "curăţirea sufletului". Unii
locuitori preferau pomul de vâsc, pe care se aplicau panglici de hârtie colorată.
În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii şi în unele locuri până la
ziuă, cete de copii merg din casă în casă cu colinda: Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa,
Colindişul sau Bună-dimineaţa la Moş-Ajun. În unele părţi din Ardeal, copii care merg cu
colindatul se numesc piţărăi sau pizerei. După credinţa populară, ei sunt purtători de noroc
şi fericire. Prin unele părţi, băieţii, dar mai cu seamă cântăreţii bisericeşti umbla cu icoana
în ziua de Ajunul Crăciunului - o icoană pe care este zugrăvită naşterea lui Iisus Hristos în
mijlocul staulului. În unele părţi, când este aproape de a se revărsa zorile, colindători cu
lăutari sau fără lăutari pleacă pe la casele gospodarilor înstăriţi şi le cânta la fereastră un
cântec sau mai multe, aceste cântece numindu-se "zori", spunându-se că atunci "cânta
zorile". Prin Transilvania, se înţelege sub numele de "zorit" datina de a se cânta colinde de
către feciori şi oameni însuraţi la "zoritul" în ziua de Crăciun. Începând cu întâia zi de
Crăciun şi în următoarele zile ale acestei sărbători, copiii umblă cu Steaua, cântând colinde
de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos. "Vicliemul" sau "Irozii" este datina prin
care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui lisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit
uciderea pruncilor, de a afla Pruncul şi adesea înfruntarea necredinţei, personificate printr-
un copil sau printr-un cioban. Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Crăciun şi
Anul Nou. Cu ţurca, capra sau brezaia umblă tinerii începând de la Ignat şi sfârşind cu
zilele Crăciunului şi prin unele părţi în ziua de Sf. Vasile până seara. Numele de Ţurca,
Capra sau Brezaia îl poartă unul dintre tinerii mascaţi. Despre cei Trei Crai de la Răsărit sau
Magii călători se spune că au venit să se închine lui lisus, după unii din Arabia, iar dupa
alţii din Persia. Tradiţia ne arată că ei se numesc: Melchior, Gaspard si Balthazar. Datina
împodobirii bradului de Crăciun pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi cântecul "O,
brad frumos!". Colinda a dobândit o destinaţie precisă ca formă de magie benefică, ea
marcând rodnicia câmpurilor, sporul animalelor domestice, creşterea copiilor, împlinirea
prin căsătorie a tinerilor, pacea si tihna bătrânilor, influenţarea, în sens pozitiv, a vieţii
oamenilor şi a naturii. În Ajunul Crăciunului, în unele părţi se umblă de către dascăli tineri
bisericeşti cu icoana pe care este zugrăvită naşterea lui Iisus Hristos. Intrând în casă, icoana
este ţinută la piept de către dascăli cântând troparul Naşterii Mântuitorului. În părţile
Muscelului se crede că primele patru zile, începând cu 24 decembrie, corespund în ordine
celor patru anotimpuri: prima zi e de primavară, a doua de vară, a treia de toamnă şi a patra
de iarnă, şi cum va fi vremea în aceste zile aşa vor fi şi anotimpurile. În dimineaţa de

1181
Crăciun e bine să ne spălăm cu apa curată, luată dintr-un izvor sau fântână în care punem o
monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul şi feriţi de boli.

BIBLIOGRAFIE:

1. Constantin Eretescu –“Folclorul literar al ronânilor”,editura Compania 2007.

2. Narcisa Alexandru Stiuca - ,,Sarbatoarea noastra de toate zilele –sarbatori in cinstea
iernii” Editura Cartea de buzunar 2005

1182
 Serbările școlare și rolul lor

Profesor în învățământul primar DURAN NICULINA

Școala Gimnazială “Ion Roșca” Cochirleanca/ Buzău
Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, la
cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea
raţională şi plăcută a timpului liber . Ele au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele
mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece
sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă de valorificare a capacităţilor de
vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor .Din conţinutul serbării ,elevii culeg o bogăţie de
idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,, , spontan şi sincer situaţiile redate Alegerea din timp a
materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă importantă
pentru orice fel de activitate extraşcolară.Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru
copii şi învățători ,cât și pentru pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un
excelent prilej de a pune în valoare imaginaţia şi creativitatea fiecărui cadru
didactic. Organizând o serbare verificăm , de câteva ori pe an, că elevii şi-au însuşit
informaţiile transmise în timpul activităţilor didactice şi le dăm posibilitatea de a aplica
învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, copilul îşi
perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de
frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între
cunoaşterea artei şi practicarea ei.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care
se realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are
de îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional , contribuie la mărirea
stabilităţii atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort. Lectura artistică
,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.Valoarea estetică este sporită şi de
cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită
ca un scop în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie ,înălţare
sufletească ,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea îmbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai
frumoasă ,mai plină de sens .
Copilul simte un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o
emoţie în sufletul spectatorilor .Reuşita spectacolului produce ecou în public si îi stimulează
pe copii să dea tot ce sunt în stare . El evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului
clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale
fiecărui elev în parte .
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească
setea de cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să
iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile .
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie,atât pentru copii, cât și pentru
părinți,întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumină în suflete,dau
aripi imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare.
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în
modelarea sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii
,restabilind şi întărind respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .
„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din
intuneric, nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu).

1183
 Școala în sufletul elevilor și în sânul comunității

Prof. Cristina DURAU, limba franceză

Școala Gimnazială „Mihai Viteazul”, Craiova

Fiecare dintre noi își amintește cu mai mult sau mai puțin entuziasm vremurile când, pe
băncile școlii, participam la tot felul de evenimente care ne pricinuiau o varietate de trăiri, de
la emoție, încântare, bucurie până la plictiseală, stres sau oboseală. Acum, cealaltă parte a
baricadei, ca profesor, de câte ori organizez o activitate, încerc să mă raportez la copilul de
acum 25 de ani și la ce ar simți el în situațiile pe care eu le propun. Personal, cred că empatia
cu elevul este unul dintre ingredientele esențiale ale unei activități reușite.
Un alt factor la care mă raportez îl
comunitatea. Prezența membrilor
acesteia la acțiunile organizate de
școală este o modalitate de a-i apropia,
de a le arăta cum lucrăm noi, profesorii
și ce lucruri frumoase putem face
împreună cu copiii.
Școala în care lucrez este în top în
ceea ce privește activitățile. Proiecte,
spectacole, expoziții, acțiuni de
voluntariat ne țin permanent conectați
la evenimente atât pe noi, profesorii, cât
mai ales pe copii.
Astfel se creează acel spirit de
colaborare care contribuie la
înfrumusețarea timpului petrecut
împreună și la marcarea momentelor
importante ale anului.

Energia reîntoarcerii din vacanță și bucuria revederii sunt însoțite de dorința de implicare
în viața școlii, pe care fiecare cadru didactic este dator să o sădească în inimile elevilor săi. La
noi, anul școlar începe cu Târgul de toamnă, o adevărată sărbătoare a anotimpului abundenței.
Fiecare clasă participă atât cu un stand care reflectă frumusețea toamnei și bogăția roadelor
anotimpului îmbelșugat, dar și cu un program artistic vesel, care să-i încânte pe toți cei
prezenți. Alături de copii participă și invitații acestora, respectiv familie, prieteni sau vecini,
fiind una dintre activitățile care îi apropie pe membrii comunității de viața școlii. Urmează
„Săptămâna legumelor și fructelor donate”, o acțiune de voluntariat organizată în parteneriat
cu CJRAE. Tot în luna septembrie am sărbătorit „Ziua europeană a limbilor”.
Școala noastră este una dintre puținele școli
gimnaziale cu predare intensivă în limbile franceză și
engleză. Elevii noștri sunt pasionați de limbile străine
și participă cu mult entuziasm la toate activitățile
dedicate acestora, dovedind că pasiunea este cheia
oricărei reușite. Manifestările cu ocazia sărbătorii
limbilor moderne au fost organizate atât la clasă, cât
și la nivel de școală, prin organizarea de activități
special dedicate acestui moment, dar și la CDI,
pentru a le prezenta copiilor fondul de carte în limbi

1184
străine pe care îl pot accesa în cadrul bibliotecii școlii.
Anul 2018, marcant pentru istoria țării noastre, a fost prilej de sărbătoare pentru toți
românii, mari și mici. Elevii Școlii Gimnaziale „Mihai Viteazul” din Craiova, alături de
învățătorii și profesorii lor, au pus mult suflet în celebrarea celor 100 de ani ai României Mari.
Și tot în decembrie organizăm manifestările dedicate sărbătorilor de iarnă. Primăvara vine cu
„Mărțișorul” și „Ziua internațională a femeii”, continuă cu activități dedicate mediului
înconjurător, concursuri pe discipline, ateliere de creație etc, iar anul școlar se încheie cu
„Ziua internațională a copilului”. Toate aceste momente fac din viața școlarului o sărbătoare,
astfel încât întregul an școlar este prilej de bucurie pentru copii.

Îmi amintesc și astăzi cu câtă bucurie mergeam la școală, mai ales după câte o vacanță
lungă de vară. Îmi priveam vârfurile pantofilor în timp ce pășeam pe dalele din beton ale
aleilor umezite de ploaia de toamnă, presărate cu frunze arămii, cărând un ghiozdan mai mare
decât mine, iar gândul meu era deja la
ceea ce făcusem sau urma să facem în
clasă. Mergeam cu drag, cu entuziasm, rar
mi se întâmpla să nu am chef de școală.
Atunci nu realizam că acest sentiment nu
era întâmplător, însă crescând am ajuns să
conștientizez șansa pe care am avut-o de a
avea parte mai întâi de o educatoare
blândă și sufletistă, apoi de o învățătoare
cu multă experiență și răbdare, și nu în
ultimul rând de profesori extraordinari,
pasionați de profesia lor.
Astăzi văd în colegii mei icoanele
profesorilor care mi-au îndrumat pașii,
dăruirea și noblețea lor și tot ce pot să sper este ca elevii mei să își amintească de mine cu
același respect cu care eu mă înclin în fața amintirii celor care m-au ajutat să devin ceea ce
sunt astăzi.

1185
 PROIECTELE EDUCAȚIONALE ÎNPARTENERIAT CU PĂRINȚII.
ROLUL LOR ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Prof. Duret Aurel

„Un bun învăţător observă când copilul se străduieşte- chiar dacă rezultatele nu se văd
imediat.
Şi-i arată elevului că a observat !...
Un bun învăţător are grijă să vină rândul fiecărui elev la îndatoririle plăcute – dar şi la
cele nesuferite.
Mari destine au de multe ori la baza influenţa unui bun învăţător!”

Am coordonat activitatea extrașcolară din cadrul LPS Brăila mai mulți ani și de aceea
m-am ferit de o abordare discontinuă şi o valorificare insuficientă a potenţialului educativ al
activităţilor extraşcolare. Am luat în calcul șiinfluența educaţiei informale , dar şi tendinţa
multora de a plasa responsabilitatea, mai ales pentru influenţele nocive din zona
informalului, altor factori situaţi, evident, în afara şcolii. Elevii devin din simple obiecte ale
învățării, ce înmagazinează informații, subiecte active ale propriei lor formări. Acestora
trebuie să li se adreseze învățătorul atunci când își proiectează activități
extrașcolare. Responsabilitatea de manager al clasei implică mai multe roluri: de profesor, de
părinte, de prieten. Este binecunoscută importanța educaţiei extraşcolare, deoarece
ea completează activitatea şcolară şi educaţia familială.
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul
cunoaşterii şi în acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare
învăţător cât şi pentru elevii săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui.
Efortul pe care îl face în primele clase este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea
nu le acordă la timp atenţia cuvenită, li se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele
mai multe ori lasă totul în seama școlii. Una din ideile directoare ale învățământului modern
o reprezintă ideea elevului activ, organizator, cercetător, independent, participant conștient la
propria dezvoltare. Ca activitate intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală
permite adâncirea cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale
elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru
anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută a timpului liber al elevilor,
dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera în
rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive de
caracter. Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a
micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut
pentru descifrarea unor semne atât de curioase şi pline de mister. De aceea proiectarea unor
activități în parteneriat cu părinții este deosebit de benefică.
Proiectul educaţional “Părinții din nou la școală!” este un proiect pe care îl desfășor
împreună cu părinții elevilor mei încă din clasa I. Prin acest proiect urmăresc promovarea
unor schimbări în mentalitatea tradiţională a părinților în raport cu poziţia copilului în
familie, implicarea acestora în activităţile şcolare, reducerea absenteismului
școlar. Activităţile proiectului sunt focalizate în jurul a trei direcţii principale de acţiune:
 Dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii copii;
 Stimularea activităţii în grup;

1186
  Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de
expoziţii, concursuri, serbări;
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în
mai mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia
în forme specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor. Teme precum: “Bun găsit, școală
dragă! ”,“ Crăciunul în inimile noastre”, “ Martie - Mărţişor” sunt foarte cunoscute și foarte
îndrăgite de elevi și părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea
sarcinilor, în căutarea şi sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi
curiozităţi referitoare la tema aleasă.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
În urma derulării acestui proiect am constatat un progres în ceea ce priveşte antrenarea
elevilor într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în domenii diverse, iar în
alegerea strategiilor de abordare am avut în vedere compararea obiectivelor din taxonomiile
cognitive, afective şi psihomotrice, cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode şi
tehnici, în funcție de nivelul clasei pe care o conduc. În asemenea situaţii, măiestria
profesorului trebuie susţinută de diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o
colaborare directă, permanentă între profesor, părinte şi elev.
Proiectul propus atinge obiective nu doar din sfera educaţiei estetice, ci şi a celei morale
şi chiar “economice”, dat fiind faptul că elevii și părinții au desfăşurat şi acţiuni
de”autofinanţare”, atunci când am organizat târguri de prăjituri, de mărțișoare.
Împreună cu copiii am elaborat o hartă a proiectului, pe care am expus-o în sala de clasă
şi am compus o scrisoare către părinţi, informându-i despre proiectul nostru şi rugându-i să
colaboreze cu noi şi să participe la acţiunile noastre.
Pentru o și mai bună desfășurare a proiectului educațional am încheiat un parteneriat
școală-familie intitulat ”Învățători și părinți- parteneri în educarea elevilor”
Durata: - se va derula pe tot parcursul desfășurării proiectului ”Părinții din nou la școală”
Pateneriatul urmărește:
 Dobândirea de către părinți a unor abilități care să sprijine formarea de comportamente
adecvate la copii, pentru relaționarea mai bună a acestora în cadrul grupurilor;
 Înformarea părinților cu privire la strategiile de cunoaștere a copilului;
 Crearea de oportunități pentru valorificarea experiențelor pozitive dobândite de aceștia
în educația copilului;
 Acceptarea de către copii a regulilor după care funcționează microgrupurile sociale
(familie, școală, grup de prieteni, anturaj de joacă, vecini, etc.).
Redactare şi monitorizare:
1. Locul desfăşurării – săli de clasă, bibliotecă, alte locaţii
2. Obiectivul general al proiectului:
Îmbunătăţirea rezultatalor şcolare (capacităţi, atitudini) prin participarea părinţilor
în proporţie de cel puțin 85%
3. Grupul ţintă: părinţi, bunici, tutori legali
4. Beneficiari direcţi şi indirecţi:
 părinţi
- copii
 şcoală
 comunitate
5. Obiective specifice:
 implicare în cunoaşterea politicilor promovate de şcoală (alegerea opţionalelor,
managementul clasei, programe şcolare, standarde de performanţă)

1187
  cunoaşterea tehnicilor de abordare a unor discipline şi modul de intervenţie în
pregătirea temelor, în dobândirea deprinderilor intelectuale
 conştientizarea progresului sau eşecului copilului, a schimbărilor survenite în
evoluţia lui, nevoile , încrederea în forţele proprii
 utilizarea părinţilor ca sursă de învăţare, în realizarea de materiale didactice
 identificarea unor probleme de natură şcolară, fizică, morală, socială,
religioasă, psihică (legate de adaptarea sau inadaptarea şcolară)
 organizarea activităţii extraşcolare, a timpului liber
6. Rezultate aşteptate:
 abilităţi, deprinderi de natură intelectuală
 îmbunătăţirea situaţiei şcolare
 asigurarea unui mediu propice învăţării şi educării
 interesul părinţilor pentru şcoală
 bune practici pentru părinţi
7. Modalităţi de monitorizare şi evaluare a rezultatelor proiectului:
 rapoarte semestriale
 grilă de monitorizare
 fişă de evaluare a activităţii
 portofoliul proiectului
8. Impactul împlementării proiectului asupra grupului ţintă, asupra şcolii, asupra
altor parteneri:
 părinţi mai receptivi la cerinţele şcolii
 părinţii vor acorda sprijin susţinut copiilor
 părinţii se vor instrui şi se vor educa alături de copiii lor
 copiii se vor mobiliza pentru a obţine rezultate mai bune la învăţătură
 copiii se vor bucura de interesul părinţilor pentru a le diversifica activităţile de
timp liber
 copiii vor descoperi în părinţi adevăraţi prieteni
 interesele şcolii promovate de părinţi ca pe propriile lor interese
 şcoala va avea în părinţi sprijin în instruire şi educare
 cadrele didactice vor fi cel puţin mulţumite de interesul părinţilor
 partenerii implicaţi vor avea o viziune reală asupra eforturilor şcolii în
instruirea şi educarea elevilor, a părinţilor
 partenerii vor avea pacienţi, enoriaşi, cetăţeni mai conştienţi de valoarea
individului pentru comunitate
9. Modalităţi de continuitate după încheierea proiectului:
 promovarea unor activităţi în școală,comunitate, prin mijloace media
 solicitări din partea părinţilor pentru anumite teme de interes, propuneri
10. Activităţi de promovare, mediatizare în timpul şi după derularea proiectului:
 întâlniri periodice, ședințe, lectorate, ore de consiliere
 dezbateri, mese rotunde, evenimente sociale
 activităţi practice, expoziții cu lucrări ale elevilor
 vizionarea unor casete, realizarea unor portofolii, albume școlare,
 excursii,drumeții, vizite la domiciliul elevilor
 serbări, seri distractive, sărbătorirea unor evenimente
 acţiuni de colectare de fonduri, obiecte pentru ajutorarea unor copii
11. Parteneri implicaţi în proiect:
 psihopedagogul școlii, psihologi, asistenţi sociali, bunici
 profesori, consilier educativ,directorul școlii
 preoţi, medici

1188
 12. Activităţi propuse în primul an al desfăşurării proiectului:

1.Să lucrăm împreună - Lansarea proiectului

2.Participarea la concursuri școlare și extrașcolare- pregătirea pentru viitor, pentru
viață (Când, cum și la concursuri participă copiii noștri)
3.Ne interesează ce fac copiii noştri în timpul liber. Petrecerea a cât mai mult timp
liber cu copiii. Pregătirea suplimentară- un mare ajutor în formarea instructiv-educativă a
copilului (acasă, la școală, prin cercurile școlare)
4.Educăm pentru şi prin comunitate- educație pentru cetățenie europeană,educaţia
pentru salvarea mediului, educația moral religioasă(Vizită tematică la BRCT Călărași,
Sărbătorim Ora pământului, Ziua păsărilor, a pădurii, Sfintele sărbători de Paște, Nașterea
Mântuitorului- Crăciunul)
5.Identificăm şi ameliorăm, rezolvăm problemele şcolare (remediere școlară)
6.Să creştem copii sănătoşi!
7.Ne pasă de ceilalţi - acţiuni de ajutorare, voluntariat
8.Cum formăm şi dezvoltăm personalitatea copilului
9.Şcoala noastră- şcoală pentru toţi (sprijinim copiii cu Ces, pe cei cu dizabilităţi)
10. Ne relaxăm împreună, ne cunoaştem mai bine(serbări, vizite, excursii)
11. Mulţumiţi de rezultate, de noi înşine? (evaluare, încheiere)
Acest parteneriat presupune o interacțiune, colaborare, cooperare între factorii
educaționali familie-școală-societate. Copiii noștri sunt viitorul nostru. După cum îi vom
crește și îi vom învăța să se adapteze schimbărilor permanente din lumea noastră de azi și
în cea de mâine, așa vom asigura și continuitatea culturii și civilizației umane. Prin
derularea acestui proiect, ca învățătoare cu experiență didactică de peste 30 de ani,
recunosc și încerc să accentuez rolul părinților de prim-educatori ai copiilor și voi încerca
să-i determin să-și ridice semne de întrebare și îndoieli, privind propriile metode folosite
în educarea copiilor lor.

Bibliografie:

Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi

pedagogică, Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ
modern”, 2005

1189
 Colaborarea școală-familie, formează copii de succes

Durlea Cătălina, CNFB, Craiova

Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul

cunoaşterii şi în acelaşi timp cheia succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător
cât şi pentru elevii săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care
îl face în primele clase este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la
timp atenţia cuvenită, li se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori
lasă totul în seama școlii.
Una din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ,
organizator, cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare. Ca activitate
intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea cunoştinţelor şi
dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi
dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea
eficientă şi plăcută a timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea
capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe,
dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive de caracter. Învăţătorul şi părinţii trebuie
să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a micuţului, pe jumătate înspăimântat de
tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea unor semne atât de
curioase şi pline de mister. De aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu părinții este
deosebit de benefică.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării
părinţilor la gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au
responsabilitatea de a influenţa natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la
coordonarea eforturilor educative şi la orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate;
influenţarea pe plan local asupra rezolvării problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte
participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să
participe la activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de
aceasta. Cadrele didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a
participa alături de copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu
copilul de realizările lui, de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte: Lecţia , Vizita,
Excursia.
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de
acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul
copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi
părinţi din grup şi de a găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii.
Este o ocazie de a cunoaşte viaţa şcolii.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de
viaţă, de adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care
nu poate proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate
rolurile. Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune,
ca fiecare părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa
atitudinii lui pentru reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala.
În acest scop este necesar un dialog între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să
primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii iar competenţa lor în această materie
trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii trebuie să fie pregătiţi pentru a juca

1190
rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să asigure părinţilor asistenţa
necesară.

1191
 În aşteptarea lui Moş Crăciun !

Prof. înv.preşcolar. Duţă Alexandra

Scoala Gimnaziala Milcovu din Deal, Grupa”Buburuzelor”

1. Suntem adunaţi aici 2.Să cântăm şi să jucăm

O mulţime de pitici Pe toţi să vă bucurăm.
Şi mai mari, Că e seara de Ajun.
Dar şi mai mici. Şi-aşteptăm pe Moş Crăciun.

1. Seara de iarnă

Ref. Ninge de aseară, fulgii mari coboară Iarna e aici, glasuri de pitici, veste dau
Îmbrăcați în straie de argint voios
Și-un brăduț afară, - “Ninge! Ce frumos!”
Pentru prima oara Ref.
Clopoței aude: cling, cling, cling!
O poveste-acum, despre Moș Crăciun
Cheamă picii-n prag: – “Vine! E grozav!”
Ref.

3. Este ora de serbare.

Noi am pregătit colinde 4. Poezii am pregătit
Şi din suflet le cântăm. Şi sub bradul împodobit
Bucurii şi sănătate Noi frumos le-om recita
Tuturor noi vă urăm. Şi tot vă vom colinda.

2. Ăsta-i Craciunul Darurile-i cad

Lumânărele, pe rămurele
Clopoţeii fac Vesel se-aprind
Zarvă mare afară, Şi la fereastră
Miroase-a cozonac Seară albastră
Şi-a măr cu scorţişoară! Cântă un colind
Clopoţeii fac Iată v-am adus
Zarvă mare afară, Veseli, veste mare;
Miroase-a cozonac S-a născut Isus,
Şi-a măr cu scorţişoară! Steau sus răsare!
Iată v-am adus
Ref.Ăsta-i Crăciunul, Veseli, veste mare;
E numai unul! S-a născut Isus,
Chiar acum sub brad, Steaua sus răsare!
Moşul adastă, Ref.
Fiindcă din traistă

5. Prin oraşe şi prin sate, Vine iară Moş Crăciun.

Mai ales copiii spun, 6.El are dragoste multă
Că din ţări mai depărtate Pentru copiii cuminţi

1192
Şi pentru cei ce ascultă De Dumnezeu şi de părinţi.

7. Moş Crăciun, toţi îmi spun 8.Că eu nu-ţi cer jucării

Că eşti darnic şi eşti bun. Cum îţi cer ceilalţi copii.
Eu îţi spun de mai-nainte Însă nu m-aş supăra
Că-s un băieţel cuminte. Dacă tot mi-ai da ceva.
Şi-ţi mai spun, aşa, să ştii,

9. Dragă Moş Crăciun,

Nu ştiu cum să-ţi spun. 10.Deci socoate şi tu drept:
N-am prea fost cuminte N-am motiv să te aştept?
Din câte ţin minte : Ziua rău, dar noaptea bun.
De-aia mă gândesc să-ţi spun:
11.Şi este adevărat Hai să facem cu dreptate:
Că ziua-s neastâmpărat, Dă-mi cadoul jumătate!
Dar când noapte e-n oraş
Eu dorm ca un îngeraş.

12.Hai copii cu toții, Mândre păpușele,

Vine moșul bun Toți să fim voioși.
Și ne-aduce-n tolbă
Tot ce este bun. 14.Hai, sărim-nainte
Moșului iubit
13.Cai și jucărele, Și să-i strigăm tare:
Cozonaci gustoși, "Bine ai venit!"

3. Moș Crăciun cu plete dalbe

Moş Crăciun cu plete dalbe

A sosit de prin nămeţi
Şi aduce daruri multe
La fetiţe şi băieţi.
Moş Crăciun, Moş Crăciun!

Din bătrani se povesteşte

Că-n toţi anii negreşit
Moş Crăciun pribeag soseşte.
Niciodată n-a lipsit Moş Crăciun!

Moş Crăciun Moş Crăciun cu plete dalbe

Incotro vrei s-o apuci
Ţi-aş canta Florile dalbe
De la noi să nu te duci!
Moş Crăciun, Moş Crăcïun!

1193
 Iarna, Naşterea Domnului, şcoala şi familia

Prof. Duţă Valentina

Călăraşi, Colegiul Naţional Barbu- Ştirbei

Ninsoarea cade domol peste oraş. Totul se înveşmântează în sărbătoare. Casele, inimile, visele,
bulevardele, brazii iar noi, dascălii, împodobim şcoala şi copilăria.
Ce are magic Crăciunul? Nevinovăţia pruncilor, darul făcut din iubire, bogăţia inimii. Aşa că
purcedem la drum: vom face o serbare! Ceva unic, magic deoarece nimic nu se poate compara cu
această frumuseţe adusă de Naşterea Domnului. Pentru serbare avem nevoie neapărată de câteva
“ingrediente didactice”. Desigur cei neavizaţi pot să-l vadă doar pe Moş, doar emoţiile micilor
actori, pe scenă, dar dascălii ştiu că orice activitate didactică are ca obiectiv educaţia- “educatio”,
substantiv latin care înseamnă creştere, hrănire, cultivare. Educaţia este forma cea mai înaltă în
lucrarea de modelare şi formare a caracterului şi personalităţii copiilor şi tinerilor. Din acest motiv,
educaţia ar trebui să fie prioritatea fundamentală a oricărei societăţi care doreşte progresul spiritual
şi bunăstarea materială a poporului. Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele
deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.” Şi
deoarece în dezvoltarea unei educaţii autentice pentru viaţă este esenţială cultivarea unei legături
statornice şi a unei cooperări rodnice între Biserică, Familie şi Şcoală, precum şi valorificarea
contribuţiilor specifice acestora, tocmai de aceste întreite “ingrediente” au profesorii nevoie acum,
mai mult decât oricând.
Tradiţia vie a Sfintei noastre Biserici ne pune la dispoziţie nu numai un repertoriu impresionant,
viu şi vibrant dar ne oferă şi un decor desprins din lumea divină. Scenele şcolilor se pot umple nu
numai de fulgi de nea şi de oameni de zăpadă, dar mai ales se vor umple de aripi de îngeri, de
candele tainice, de colinde- rugăciuni. Ieslea şi Maica îmbrăţişându-şi duios Pruncul Ceresc sunt o
bogată sursă de magic. Bradul- simbol al veşniciei, globurile şi beteala amintesc de împodobirea
creştină necesară înveşnicirii. Acesta e primul dintre ingredinete !
Familia este suportul, sprijinul şi partenerul de preţ care ne oglindeşte cel mai fidel. Deasemeni
Familia are un rol esenţial în stabilirea reperelor valorice ale copiilor. Influenţa familiei este
copleşitoare. Educaţional ne este imposibil să nu privim familia ca spaţiul intim cel mai de preţ
pentru cultivarea iubirii conjugale, a iubirii părinteşti, a iubirii filiale şi a iubirii frăţeşti. Lipsa de
iubire şi comuniune în familie duce la înstrăinarea între membrii acesteia, toate având efecte
dramatice pentru copii, ducând până la abandonul şcolar, la alcoolism şi la alte rele. De aceea,
armonia şi valorile autentice din familie constituie premisa unei reuşite educaţionale sigure. Gradul
de implicare al părinţilor în viaţa şcolară a copiilor lor influenţează rezultatele acestora, în sens
pozitiv: cu cât părinţii colaborează mai bine cu şcoala, cu atât notele copiilor sunt mai mari.
Şcoala, Biserica şi familia sunt instituţii pe care nu le putem gândi altfel decât în
interdependenţă. Şcoala este ontologic mediu educativ. Biserica transmite o bogăţie morală,
culturală, românească şi plină de tradiţii vii. Iar familia e mediul cald în care acestea sunt
valorificate şi îşi primesc seva. Deci educaţia nu este un proces de care este responsabilă în mod
exclusiv şcoala, Biserica dar nici numai părinţii. De fapt este un proces al cărui succes depinde de
colaborarea dintre cele trei părţi implicate. Atunci când părinţii, elevii și ceilalţi membri ai
comunității se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate
de suport care începe să funcţioneze.
Tocmai de aceeea parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea școlii
şi a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter opţional
sau o problemă de natura relaţiilor publice. Parteneriatele dintre școli, familii și comunitate pot ajuta
profesorii în munca lor; perfecţiona abilităţile şcolare ale elevilor; îmbunătăţi programele de studiu
și climatul şcolar; îmbunătăţi abilităţile educaţionale ale părinţilor; Ei trebuie să participe la toate
evenimentele importante ale şcolii (serbări, festivităţi, concursuri, spectacole, etc.), să uşureze
misiunea educativă a şcolii prin continuarea educaţiei în cadrul familiei, dar şi să manifeste

1194
disponibilitate pentru participarea la cursuri cu caracter educativ realizate pentru părinţi. În
concluzie, pentru a putea asigura educarea copiilor în cele mai bune condiţii şi, implicit, succesul în
viaţă, e nevoie ca toţi factorii implicaţi în procesul educaţional să formeze o echipă în care fiecare
ştie ce are de făcut şi îi acordă partenerului respectul şi încrederea cuvenită.
Dar să ne reîntoarcem la serbările pe care le aduc Sfintele Sărbători. Cine nu îşi aduce aminte de
batăile inimii care se aud tocmai până în timpane, de oxigenul insuficient, de bucuria şi de agitaţia
micilor actori, de emoţiile pentru pregătirea unei costumaţii decupate din basme, de nerăbdarea de
a-l îmbrăţişa pe Moş şi de a-i dărui şi noi poezii şi scenete, colinde, cântări şi promisiuni. Serbările
şcolare sunt sărbători atât pentru elevi, cât şi pentru dascălii lor şi, nu în ultimul rând, pentru părinţii
lor. De aceea Magia sărbătorilor de iarnă să ne aducă tuturor inimi pline de pace, bucurii şi îndemn
spre bine. Iar ca încheiere să intonăm colindul:
“O ce veste minunată!
A născut Sfânta Marie
Pe Iisus Hristos-
O, ce dar frumos
Pentru omenire!”

1195
 IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE
ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

Prof. Duţu Carmen

G. P. N. nr. 1, Rm. Sărat

Evaluarea este un proces didactic complex, integrat structural şi funcţional în activitatea

grădiniţei. Teoria şi practica evaluării în educaţie înregistrează o mare varietate de moduri de
abordare şi de înţelegere a rolului acţiunilor evaluative, dar noul Curriculum pentru învăţământul
preşcolar prefigurează printre tendinţele de schimbare şi diversificarea strategiilor de predare şi
acordă o altă importanţă procesului de evaluare.
Învăţământul preşcolar nu face din transmiterea de cunoştinţe un obiect expres de preocupări, ci
se foloseşte de cunoştinţe pentru a uşura şi optimiza procesul integrării copilului în mediul social, ca
şi pentru a declanşa şi stimula dezvoltarea potenţialului biopsihic de care dispune nativ copilul.
În activitatea din grădiniţă, actul de evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În
acelaşi timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în
modalităţile de abordare a schimbării în atitudinile şi comportamentele dobândite de copilul
preşcolar prin procesul de învăţământ. Pentru activitatea concretă de evaluare desfăşurată de un
cadru didactic, premisele esenţiale sunt: cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor
copiilor, competenţa scopurilor definite, operaţionalizate a inventarului de performanţe posibile pe
care le oferă curriculum-ul oficial.
Evaluarea va sluji mai bine obiectivelor procesului de învăţământ, dacă va fi integrată în acest
proces şi nu se va constitui printr-o activitate anterioară lui. Trebuie integrată în actele de predare -
învăţare conducând la ameliorarea lor continuă, deci la îmbunătăţirea lor continuă deci la
îmbunătăţirea performanţelor cu condiţia însă să se respecte anumite cerinţe psihopedagogice:
•Compararea pregătirii preşcolarilor cu obiectivele specifice fiecărei discipline de studiu şi
cu cele operaţionale ale fiecărei activităţi. Nu este permis să predai una şi să ceri la evaluare alta.
•Formularea unui număr de întrebări care să permită verificarea cunoştinţelor şi
deprinderilor esenţiale din materia predată.
Evaluarea nu este relevantă când constată că un copil ştie bine sau foarte bine doar 1-2 subiecte
din materialul supus evaluării.
Evaluarea iniţială – constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la intrarea în
grădiniţă sau în momentul integrării lui în diferite categorii de vârstă ale preşcolarităţii. Constituie o
premisă determinantă în proiectarea demersului didactic şi o condiţie a reuşitei acesteia.
Obiectivele evaluării iniţiale sunt orientate spre cunoaşterea capacităţilor generale de învăţare
ale copiilor, a nivelului de cunoştinţe, deprinderi, abilităţi necesare desfăşurării programului de
instruire care urmează. Evaluarea se desfăşoară oral sau scris şi stabileşte un diagnostic real şi
obiectiv, care poate îndeplini funcţia predicativă, deci va indica traseul demersului didactic ce
urmează a fi desfăşurat în trei planuri:
-modul adecvat de predare – învăţare a noului conţinut;
-continuarea unui program de recuperare pentru tot colectivul de copii;
-măsuri de sprijinire şi recuperare pentru o parte din copii;
Ȋn conceperea testelor de evaluare sunt parcurse următoarele etape:
-Stabilirea exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective;
-Formularea itemilor;
-Stabilirea timpului necesar fiecărui item;
-Fixarea punctajului pentru fiecare item;
-Stabilirea unei scări de apreciere;
-Centralizarea rezultatelor în grafic.

1196
 În funcţie de specificul vârstei preşcolare, metodele de culegere a datelor pentru evaluare vor fi:
observaţia, conversaţia, studiul produselor activităţii, analiza procesului de integrare socială, testul,
ancheta. Dintre acestea, un loc aparte îl ocupă observaţia şi conversaţia.
Evaluarea preşcolarilor este dificilă şi permite doar prognoze pe termen scurt, dar este
importantă şi necesară pentru educator şi copii pentru cunoaşterea nivelului atins în dezvoltarea
personalităţii, care este departe de cristalizare, pentru individualizare şi eficienţă în activitate.
Importanța evaluării iniţiale este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că ,, este mai ușor
să previi decât să vindeci”. Astfel și în cadrul procesului de evaluare, prevenirea și controlul sau
monitorizarea permanentă a nivelului de reușită a preșcolarilor pot contribui la intervenții și decizii
pertinente și prompte din partea cadrului didactic. O evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă
constituie un authentic instrument de lucru al dascălului, cu ajutorul căruia se perfecționează
activitatea pusă în beneficiul preșcolarului.

1197
 PROGRAM ARTISTIC

VINE, VINE MOŞ CRĂCIUN

Prof. înv. preşcolar Duţu Liliana Marinela

GPN Rădoaia, Structură a Şcolii Gimnaziale
Parava com. Parava, Jud. Bacău

Cântec: Ninge, ninge-ncetişor

1.În cer ninge liniştit

Peste case, pomi şi crânguri
Iată, fulgii ne-au şoptit
Ca să nu mai stăm pe gânduri!
Ne-am gândit să-mpodobim
Cât mai vesel clasa noastră
Să vedeţi cât vă iubim
Poftiţi la serbarea noastră!

2.Noi avem un invitat

Foarte, foarte aşteptat.
Este darnic, este bun
Şi se cheamă Moş Crăciun.
În curând, el ne aduce,
Păpuşele, turtă dulce.
Pentru el, de bun venit,
O serbare am pregătit!

3.Pentru că vine Crăciunul

Să mergem cu Moş Ajunul
Să cântăm cu veselie
Să spunem şi-o poezie!
Şi dacă o să vă placă
Noi vă invităm îndată
Să glumim, să râdem tare,
Că Moşul la fiecare
Ne va oferi în dar
Tot ce are-n buzunar
Şi în sacul lui cel mare
Chiar aici, chiar la serbare!

Cântec: Moş Crăciun cu plete dalbe

4. Mamicute si tatici
Bunicute si bunici
Noi, astazi v-am invitat
Sa participati si voi
La primirea minunata
Pe care toti i-o vom face

1198
 Lui Mos Craciun indata.

5.Incarcat cu daruri pline

Cine vine ?Cine vine ?
-Mos Craciun –toti
La ferestrele-nghetate
Cine bate ?Cine bate?
-Mos Craciun-toti
Bradul plin cu jucarii
Cine l-a adus copii ?
-Mos Craciun-toti
Ura !Ura !Mosul vine

6. Sa-l primim cum se cuvine

Langa brad sa ii cantam
Poezii sa-i recitam
Cu totii sa ne bucuram !

7.Moşul nostru mult iubit

Pe la noi a vrut s-ajungă
Şi-acum cred c-a obosit
Dup-o cale atât de lungă.
Să îi dăm un loc să şadă
Şi apoi să-l invităm
La serbare să ne vadă
Cum cântăm şi cum dansăm.
8.Moş Crăciun, sacul tău
Este încărcat mereu.
În toţi anii ne tot dai
Şi când vrei tot plin îl ai.
Dacă eşti aşa de bun,
Uite ce vreau să-ţi propun:
Sacu-ntreg, dă-mi-l cadou,
Că tu-l poţi umple din nou!
9.Moş Crăciun, moş iubit,
De toţi copiii îndrăgit;
Ştiu că noapte vii
Pe la case cu copii.

10.Le pui sub brad în ghete,

Cărţi cu poze şi caiete,
Nuci în aur îmbrăcate
Şi creioane colorate!
11.În seara sfântă de Ajun,
Ne întâlnim cu Moş Crăciun,
Ce împarte bucurii,
La părinţi şi la copii.

1199
 12.O pornim apoi prin sat,
La colindă şi urat.
Să vestim că e Ajun
Şi se naşte Domnul Bun!

13.Dintre toate câte sunt

Sărbători pe acest pământ
Nu e alta mai frumoasă
Decât Crăciunul cel sfânt.

14. Pace-n suflet şi lumină,

Sărbători cu masa plină
Bucurie, spor în toate,
Ani frumoşi cu sănătate!

Colind: Astăzi s-a născut Hristos!

1200
 VINE MOȘ CRĂCIUN

Profesor în Învățământul preșcolar Duță Marilena Tatiana

Gradinița cu Program Prelungit Nr. 14 Târgoviște
Grupa mică A „Steluțele”

1. Robert: Azi e zi de sărbătoare

La grădiniță avem serbare
Hai copii ,cu toții
Vine ,,Moș Crăciun”
Și ne-aduce-n tolbă
Tot ce este bun.

2. Patricia: Vom cânta, vom recita

Și frumos noi vom dansa
Chiar dacă ne încurcăm
Avem timp să învățăm

3. Onofrei Ianis: Când vine vreme rea

Cu primii fulgi de nea
Se scutură din nori
De sfinte sărbători

4. Maria: Poveşti cu îngeraşi

Pentru copii poznaşi
Aflaţi-le acum,
În prag de Moş Ajun!

5. Cătălin: Crăciunul a sosit

E seara de Ajun
Şi nins e tot acum
Şi de la case se ridică fum
Se-aud colindători
Din noapte până-n zori
Şi clopote răsună-n depărtări

6. Evelin: A bătut un fulg de nea

Astăzi în fereastra mea
Tare, pe nepusă masă
Şi-ar fi vrut să intre-n casă

7. Selma:Iată-i! pe deasupra mea

Zboară primii fulgi de nea
Şi-mi şoptesc în dulce grai:
“-Scoate sania, ce stai?!”

Cântec: „Ninge iar ca în povești”

8. Mocanu Victor : Uite-acum de sus din cer

Fulgii mari coboară lin

1201
 Iarna e şi-i tare ger,
De omăt pământu-i plin!

9. Sorana: Şi când fulgii-ncep să cearnă,

Aranjaţi pomul de iarnă
Bate vântul nu ne pasă,
Că e cald la noi în casă.

10. Sofia : Brăduleţ, brăduţ drăguţ

Ninge peste tine
Haide, hai în casa mea
Unde-i cald şi bine.

11. Dinu Ianis : Pomul de Crăciun te fac

O! Ce bucurie!
Cu beteală-am să te-mbrac
Şi steluţe-o mie!!

Cântec: “O brad frumos…”

12. Andreea Coman: Iarna cea groasă

A sosit acum,
Bulgări de zăpadă
Îşi fac loc pe drum.

13. Roman Antonia : Vino, săniuţa mea,

Sus pe deal la derdeluş
Pân’ la vale-i drum de nea
Numai bun de săniuş.

14. Octavian: Şi mă dau cu săniuţa

Ca pe dinţi cu periuţa
Şi cu pastă de zăpadă,
Ca un cavaler cu spadă.

Cântec: “Săniuţa fuge”

15. Alexandru : Şade omul de zăpadă

În grădină lângă stradă
L-am făcut cu mâna mea
Din covorul alb de nea.

16. Rareș: Eu sunt omul de zăpadă

Aşezat în colţ de stradă
Vântul şi cu soarele
Mi-au topit picioarele

Cântec: “Omul de zăpadă”

1202
 17. Teodora : Prin nămeţi în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară

18. Alessia : Ridic ochii către cer

Şi văd steaua ce răsare
“Unde-i Moşul ce să-i cer?
Va veni la mine oare?”
19. Georgescu Antonia: Hai copii cu toţii
Vine Moş Crăciun
Şi ne-aduce-n tolbă
Tot ce este bun.

20. Rosa : Moş Crăciun, bun venit!

Că ţi-e frig de mult o ştim
Însă noi ne-am pregătit
Cât mai cald să te primim.
Colindă: Moş Crăciun
21. Emanuel: Fulgii albi încep să cadă,
Moș Crăciun ca să îi vadă.
Să știe să pregătească,
Bradul să-l împodobească.
22. Dascălu Victor: Moș Crăciune ce ai în sac?
Multe dulciuri care-ți plac!
Dacă-ți spun o poezie,
Mi le dai pe toate mie?
23. Lucas: Moș Crăciune, tu să vii
Cu mulți saci de jucării
Să nu uiți că grupa mică
Deși este cam pitică
A-nvățat să-ți spună ție
Cântece și-o poezie.
24. Andreea Blidaru : Bunule frumos Crăciun
Adu-ne un an mai bun
Sănătate la părinţi
Şi bunicilor cuminţi.
25. Eva: Şi în cântec de colindă
Vă dorim în noul an,
Sănătate, numai bine,
Mult noroc şi La mulţi ani !!!

Colindă: “Sorcova”
“La Mulţi Ani!!”
“Dansul fulgilor de nea”

1203
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Prof. Înv. preșc. DUȚULESCU SIMONA GABRIELA

GPN SĂMARA-POIANA lACULUI
Motto:
“ Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură,
dacă voi reuşii sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire.
Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!”
Din Child’s Appeal
Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii. Ea este
factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societăţii, să ia parte activă
la viaţă, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul
decisiv în formarea omului. Misiunea şcolii este aceea de a contribui la realizarea idealului educativ
impus de cerinţele vieţii sociale.Fără sprijinul activ al părinţilor, şcoala nu poate realiza obiectivele
educaţionale stabilite, oricât de competenţi ar fi educatorii.
Părinţii trebuie să cunoască, să devină conştienţi de influenţa pe care o exercită prezenţa lor în
viaţa copilului, să fie convinşi că educaţia dată copilului, pentru societatea actuală este diferită de
cele precedente, că societatea actuală va fi diferită de cea actuală, iar copilul trebuie pregătit
corespunzător. Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de
activitățiale școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului,
serbări școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i
poate ajuta prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze.Educaţia este cea care
desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o primeşte în familie, în şcoală şi de la
comunitate.
Mediul familial este primul mediu educativ şi socializator pe care îl cunoaşte copilul şi a cărui
influenţă îi marchează esenţial dezvoltarea ca individ. Legătura copilului cu familia este extrem de
puternică şi de neînlocuit.Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. Tot în
familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politeţea, cinstea,
sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudini, ordinea, cumpătarea, grija faţă de unele lucruri
încredinţate. Toate acestea reprezintă de fapt ilustrarea cunoscutei expresii „a avea cei şapte ani de-
acasă”. De aceea între familie şi şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate
realiza prin vizite reciproce, şedinţe şi lectorate cu părinţii.
Un parteneriat familie-şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toţi cei ce participă la acest şi
şcolarul nostru.Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la succes,
ce îl interesează şi-l pasioneză, iar parinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe şcolar, în ce
fel să-l motiveze şi să-l ajute. Procesul de educaţie din cadrul şcolii este îndrumat şi condus de
persoane pregătite în mod special pentru acest lucru.
Şcoala a rămas punctul de pornire al orientării şcolare şi profesionale prin acţiuni de informare
asupra posibilităţilor de continuare a studiilor, de detectare a intereselor profesionale şi a
aptitudinilor, de discutare a criteriilor după care elevii îşi decid viitorul şi ponderii de implicare a
părinţilor în alegerea şcolii şi a profesiei pe care copiii lor o vor urma, dacă profesia aleasă este cea
dorită de copil şi dacă aceasta din urmă are disponibilităţi intelectuale. Şansele de a influenţa un
copil în mod pozitiv pot fi semnificativ crescute dacă, prin aceste dezbateri, lectorate, activităţi de
consiliere părinţii ar dedica câteva ore în plus pentru a afla lucruri noi despre dezvoltarea şi
comportamentul tipic al copilului.
Până la cuprinderea într-o unitate de învăţământ, rolul primordial în educaţie îl are familia.
Odată cu înscrierea într-o unitate de învăţământ ponderea se schimbă, rolul mai mare îl are şcoala,
dar nici acţiunea educativă a familiei nu este de neglijat. Între acţiunile educative ale celor doi
factori există mai degrabă un raport de complementaritate decât de rivalitate, acţiunea fiecăruia

1204
venind să o completeze pe a celuilalt.Atât părinţii cât şi cadrele didactice beneficiază de avantajele
unei astfel de colaborări.
Educaţia şcolarilor în şcoală nu are sorţi de izbândă fără o colaborare strânsă cu alţi factori
activi implicaţi în procesul instructiv-educativ. Între aceştia, familia, considerată dintotdeauna
celula de bază a societăţii şi "un soi de personalitate colectivă" de a cărei armonie generală depinde
dezvoltarea personalităţii copilului, are un rol foarte important în ajutorul pe care trebuie să îl dea
şcolii. Oricine lucrează în învăţământ observă cum familia nu mai poate realiza astfel de temelie
şubredă, şcoala nu poate construi certitudini. Formarea ca cetăţean se află sub influenţa societăţii şi
în special a familiei.Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de
activităţi ale şcolii cu aceasta (lectorate cu părinţii, şedinţe, consultaţii, vizite la domiciliul elevului,
serbări şcolare). Părinţii trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat care-i
poate ajuta prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Aşadar e o sarcină a şcolii să
identifice situaţiile problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile
educative în favoarea elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoala-familie este
determinantă în educarea copiilor. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează
atât la școală, cât și acasă. În concluzie, trebuie spus că cei doi factori educativi, familia şi şcoala,
trebuie să aibă acelaşi scop – formarea personalităţii umane integrale şi armonioase.

BIBLIOGRAFIE:
1. Cerghit, I.; Radu, I.T.; Popescu, E.; Vlăsceanu, L., „ Didactica”, manual pentru clasa a X-a,
şcoli normale, E.D.P., R.A., 1997;
2. Kant, Im., Tratat de pedagogie. Iaşi, Editura Agora, 1992.
3. Nicola, I., „ Pedagogie”, E.D.P., R.A., Bucureşti, 1992;
4. *** - „ Tribuna învăţământului”, 2000.
5. Revista Învăţământului preşcolar, 3-4/ 2005.

1205
 IMPLICAREA PĂRINȚILOR ÎN VIAȚA ȘCOLII

Prof. înv. primar Ecobici Lavinia,

Școala Gimnazială „Gheorghe Bibescu” Craiova

Una dintre cele mai importante condiţii ale creşterii eficienţei activităţii educative desfăşurate cu
elevii o constituie asigurarea unei depline unităţi de acţiune a tuturor factorilor educativi: şcoala,
familia şi alte instituţii de educaţie.
Implicarea familiei în activitatea școlară a copiilor se desfășoară pe două coordonate: a. relație
părinte-copil: controlul frecvenței, al rezultatelor școlare, al temelor, ajutor în îndeplinirea
sarcinilor, suport moral și material; b. relația familie-școală: contactul direct cu învățătorul sau
profesorii clasei sub forma unor reuniuni de informare a părinților cu privire la documentele privind
partea de curriculum (Planul cadru pentru învățământul obligatoriu, Programele școlare, Ghidurile
de evaluare), consultarea părinților la stabilirea disciplinei opționale, alcătuirea schemelor orare ale
clasei și programului extrașcolar al elevilor; activarea asociativă a părinților prin Comitetul de
părinți etc.
Cercetările realizate arată că implicarea familiei în parteneriatul cu şcoala contribuie la
îmbunătăţirea rezultatelor, frecvenţei şcolare şi la dezvoltarea responsabilităţii elevilor pentru
activităţile şcolare. Pe baza acestor rezultate, în şcoli se impune o regândire a rolului familiei şi
implicării comunitare în sprijinul părinţilor şi în beneficiul elevilor. (Smith et al., 2007, p. 187)
Implicarea părinţilor are efecte primare indirecte asupra imaginii de sine a copilului ca persoană
care învaţă şi întăreşte aşteptările lor. Tipologia beneficiilor implicării include: • pentru copii:
performanţă academică, atitudini pozitive şi comportament dezirabil, prezenţă, adaptare şi implicare
şcolară, rata mai mare a promovabilităţii; • pentru părinţi: atitudini pozitive faţă de şcoală, relaţii
mai bune între copii şi părinţi; • pentru profesori: motivaţie crescută pentru îmbunătăţirea
metodelor educative; Participarea părinţilor este, de asemenea, adesea considerată una dintre cele
mai importante caracteristici ale unei şcoli eficiente (Smith et all., 2007, p. 198). Pe lângă efectele
pozitive ale participării părinţilor asupra achiziţiilor elevilor, alte studii au identificat şi efecte
pozitive legate de adaptarea socială a copiilor, vizând aspecte, precum: comportamentul, motivaţia
şi competenţele sociale ale copiilor, relaţia dintre elevi şi profesori, relaţiile dintre copii. Implicarea
părinţilor sau a tutorilor în experienţele şcolare ale copiilor este esenţială pentru succesul elevilor şi
eficacitatea programelor de consiliere şcolară.
Atunci când părinții, elevii și ceilalți membri ai comunității devin și se consideră parteneri în
educație, în jurul elevilor se formează o comunitate de suport care, care poate funcționa ca un
angrenaj bine pus la punct. Parteneriatul reprezintă o componentă esențială în organizarea și
desfășurarea activității în școală și în clasele de elevi.
Pentru optimizarea relației școală-familie, este nevoie de a îmbina variate forme şi metode de
colaborare a şcolii cu familia şi comunitatea: a. şedinţele cu părinţii oferă acestora ocazia de a se
cunoaşte între ei, de a acţiona ca o echipă, de a secunoaşte reciproc cu cadrele didactice, de a
discuta aspect ale programului școlar, de a afla despre progresele/regresele copiilor, schimbările
intervenite în evoluția lor. b. lectoratele cu părinţii cu teme diverse prin care părinții sunt informați
cu privire la importanța cunoașterii personalității propriului copil, aprecierea corectă a
comportamentelor copiilor, măsuri şi soluţii pentru ignorarea sau limitarea comportamentelor
negative, tehnici şi metode prin care î-şi pot ajuta copilul la lecţii. c. consultațiile individuale
(convorbirile) oferă prilejul abordării individualizate a problemelor cu care se confruntă copilul sau
părintele, se pot oferi sfaturi, părinţii pot furniza informaţii mai intime pe care nu doresc să le facă
publice, dar sunt relevante pentru educaţia şi instrucţia copilului; d. convorbirile telefonice care au
luat amploare datorită telefoniei mobile, dar și timpului limitat al părinților și cadrelor didactice e.
chestionarul permite obținerea unor informații privind organizarea colectivelor de elevi, teme
abordate în ședințele ulterioare etc. f. participarea părinților la activități organizate de școală -
lecții deschise pentru părinți astfel părinţii au posibilitatea să cunoască nivelul de pregătire al

1206
copilului, deprinderile însușite, să se familiarizeze cu metodele și procedeele folosite în predare.
g. consilierea psihopedagogică constă în abordarea specializată, prin intermediul profesorilor
consilieri școlari a dificultăților de adaptare a elevilor la cerințele școlii. h. vizite ale cadrelor
didactice la părinții copiilor - specificul acesteia constă în aflarea directă a condițiilor concrete de
viaţă şi educaţie ale copilului în familie. i. excursii, drumeții – părinții pot contribui la organizarea
și sponsorizarea acestor acțiuni, asigură supravegherea copiilor, trăiesc emoţii pozitive alături de
copilul lor, le oferă modele de comportare. j. participarea părinților la expoziții cu lucrări ale
copiilor reprezintă un prilej de a-i familiariza cu date importante despre evoluţia copiilor, atât pe
plan artistic, cât şi al bagajului de cunoştinţe; k. sărbătorirea zilei de naștere a copilului în clasă -
copiii învață comportamentul civilizat, unele convenţii sociale şi se creează legături afective cu
membrii familiilor, deoarece invitaţii sărbătoritului pot fi părinţi și alte rude. l. serbările școlare
prin care părinții pot descoperi aptitudini special ale copiilor, nivelul dezvoltării acestora, pot să le
evalueze performanțele, să se implice în organizarea acestor activități. m. implicarea părinților în
proiecte și parteneriate școlare (Ziua porților deschise) în cadrul cărora părinții participă la
activitățile programate. n. jurnalul clasei cuprinde fotografii, impresii ale copiilor, ale altor
persoane implicate în activitățile clasei, descrieri de activități, diplome obţinute, desene create de
copii etc. o. scrisorile și însemnările sunt necesare ca mijloc operativ, comod, în condițiile în care
cadrele didactice nu au posibilitatea unor întâlniri directe cu părinţii elevilor. p. ateliere de lucru cu
părinții în cadrul cărora aceștia se familiarizează cu standardele de eficiență a învățării, finalitățile
educației, conţinuturile, strategiile aplicate, programul de activitate a şcolii; q. mese rotunde în
cadrul cărora părinții și profesorii fac schimb de experiență educațională. r. conferințe științifice în
cadrul cărora cadrele didactice, dar și părinții susțin comunicări cu privire la educația copiilor în
școală și familie. s. activități de tipul Școala părinților în cadrul cărora se organizează cursuri
psihopedagogice pentru părinți. Dintre formele mai importante de organizare instituţionalizată a
educaţiei părinţilor şi a colaborării şcoală – familie amintim: • asociaţii ale părinţilor (şi
profesorilor) care au o largă libertate de iniţiativă; au apărut pentru prima dată în S.U.A. în secolul
trecut; • şcoli ale părinţilor (iniţiate în Franţa) şi şcoli ale mamelor (iniţiate în Germania); • consilii
de administraţie şcolară având rol informaţional, consultativ şi decizional; fiinţează în Belgia,
Olanda, Danemarca şi în alte ţări occidentale; • comitete de părinţi pe clase şi şcoli, fără rol
decizional, care sprijină şcoala în rezolvarea unor probleme (în ţările est-europene).
Un rol deosebit, atât pentru colaborarea familie-şcoală şi participarea la gestiunea şcolii, cât şi
pentru educaţia părinţilor îl au asociaţiile de părinţi a căror finalitate este, în principiu, protecţia
copilului prin educaţie. Asociaţiile de părinţi se pot deosebi şi după scopurile lor astfel: pot fi
organizate ca grup de susţinere a şcolii, pot fi implicate în rezolvarea problemelor needucaţionale;
se pot constitui ca grup de cooperare, educaţia considerându-se ca un proces comun în care părinţii
şi profesorii sunt parteneri, decid împreună viitoarele programe; în fine, pot fiinţa ca grup de
apărare a intereselor părinţilor față de alte grupe.

Bibliografie:

 Bârlădeanu Corina și alții, Consilierea părinților – perspective europene (material

support pentru cadrele didactice), Editura Ștef, 2016
 Dragomir, M., Manual de management educaţional pentru directorii unităţilor de
învăţământ, Editura Hiperborea, Turda, 2000
 Smith F., Driessen, G., Sluiter, R. & Sleegers, P., Types of parents and school
strategies aimed at the creation of effective partnerships, International Journal about Parents
in Education, 2007

1207
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

Școala Primară Corobăi

Prof. înv. primar: Eftenie Lidia

Motto:
“ Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură,
dacă voi reuşii sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire.
Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!”
Din Child’s Appeal

Mediul familial este primul mediu educativ şi socializator pe care îl cunoaşte copilul şi a cărui
influenţă îi marchează esenţial dezvoltarea ca individ. Legătura copilului cu familia este extrem de
puternică şi de neînlocuit. Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare
parte despre cunoştinţele despre natură, societate, deprinderile igienice, obişnuinţele de
comportament, elevul le datorează educaţiei primite în familie. Rolul familiei este foarte important
în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral estetic. Tot în familie se
formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politeţea, cinstea, sinceritatea,
decenţa în vorbire şi atitudini, ordinea, cumpătarea, grija faţă de unele lucruri încredinţate.
Între familie şi şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin vizite
reciproce, şedinţe şi lectorate cu părinţii.
Un parteneriat familie-şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toţi cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru
şi şcolarul nostru.
Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la succes, ce îl
interesează şi-l pasioneză, iar parinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe şcolar, în ce fel să-
l motiveze şi să-l ajute.
Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii. Ea este
factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societăţii, să ia parte activă
la viaţă, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul
decisiv în formarea omului. Misiunea şcolii este aceea de a contribui la realizarea idealului educativ
impus de cerinţele vieţii sociale. Procesul de educaţie din cadrul şcolii este îndrumat şi condus de
persoane pregătite în mod special pentru acest lucru.
Menirea şcolii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de
a stimula calitatea de om.
Dacă cele două medii educaționale- școala și familia- se completează și se susțin, ele asigură
într-o mare măsură buna integrare a copilului în activitatea școlară și pe plan general în viața
socială. Este foarte important de subliniat faptul că ,atunci când părinții sunt parteneri cu
școala,atunci când se implică în educația copiilor, rezultatele determină performanța elevilor.

Bibliografie:

1. Cerghit, Ioan, Neacşu, Ioan,Negreţ Dobridor Ioan, „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom,
Iaşi, 2001
2. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educaţie”,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004

1208
 Magia sărbătorilor de iarnă

Egyed Márta profesor înv. primar

Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea
noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare,
deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu
mediul social.

Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii
cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare).
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze.

Așadar, e o sarcină a școlii să identifice situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe

cât este posibil strategiile educative în favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare
școală-familie este determinantă în educarea copiilor.

Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin întâmpinarea și
rezolvarea problemelor de viață. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și desfășuram o
sumedenie de activități în parteneriat cu aceștia.

În acest an şcolar am aşteptat cu entuziasm sosirea iernii, şi am constatat cu bucurie căderea

primei zăpezi. Asemănător anilor precedenţi ne-am pregătit cu diferite programe, care s-au
organizat prin colaborare cu părinţii.

Ca început am organizat festivitatea de Ziua lui Moş Nicolae, după aceea a urmat pregătirea
micilor moși din hârtie împreună cu părinți.

La 18 decembrie am susţinut spectacolul tradiţional de crăciun, în cadrul căruia copiii recitau

poezii şi colinde de crăciun. De această ocazie părinţii au pregătit fel de fel de bunătăţicu care ne-au
servit, exprimându-i astfel mulţumirea lor faţă de spectacolul prezentat.

Spectacolul era încununat de o petrecere comună, la care participau atât elevii clasei cât şi
părinţii lor. În afară de acestea în decembrie fiecare elev primeşte un mic cadou din partea şcolii.

În prezentul an şcolar avem posibilitatea să participăm la un program de patinaj, care se

derulează săptămânal pe tot parcursul iernii. Copiii au posibilitatea să participe la un curs de patinaj,
proiect care se desfăşoară în parteneriat cu părinţii şi cu consiliul local, coordonarea fiind asigurată
de specialişti în domeniu. Parteneriatul şi colaborarea cu părinţii e foarte important din punctul de
vedere al fiecăruia.

Școlile trebuie să planifice și să implementeze programe de parteneriat, pentru a amplifica

implicarea părinților. Scopul educației este de a forma un om cu o gândire liberă, creativ și sociabil.
Un proverb spune: „O vorbă bună rostită la timp înviorează sufletul copilului, precum și ploaia
bună, căzută la timp potrivit, înviorează câmpul“.

1209
 Magia Sarbatorilor de Iarna

ELECHES IOANA DANIELA

Ziua de 6 Decembrie este ziua Sf. Nicolae si dupa traditia populara, aceasta este prima zi de
iarna.La romani, Sf. Nicolae este inchipuit ca un mos cu barba alba, care poate aduce ninsoarea
scuturandu-si barbia .Datorita traditiei occidentale, Mos Nicolae este si cel care face cadouri celor
mici. In seara din ajun parintii pun in incaltamintea copiilor pe care acestia si-o pregatesc cu mare
grija, multe dulciuri si jucarii iar celor care nu au fost cuminti le pune o nuielusa.

O alta mare sarbatoare de suflet a romanilor este Craciunul, care mai este numita si sarbatoarea
familiei. Craciunul se sarbatoreste in fiecare an la data de 25 Decembrie si reprezinta nasterea lui
Iisus. La sate, indeosebi sunt pastrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Una dintre
cele mai raspandite obiceiuri la romani este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale,
dansuri si gesturi.

Astfel in ajunul Craciunului, cete de colindatori, costumate traditional, ureaza pe la casele

gospodarilor pentru sanatate, fericire, prosperitate, implinirea dorintelor in noul an. Colindatorii
sunt asteptati in casele lucind de curatenie si frumos impodobite si sunt rasplatiti de gospodari cu
covrigi, fructe, nuci, colacei sau chiar bani. Se aud colinde precum: " Steaua sus rasare", " Buna
dimineata la Mos Ajun", " O, ce veste minunata ". O stea este de obicei infipta in varful bradului,
simbolizand steaua de la Betleem, aparuta la nasterea lui Iisus.

Bradul mai este impodobit cu dulciuri, globulete, beteala si alte ornamente. Craciunul este
asteptat de copii cu nerabdare. Ei stiu ca Mos Craciun vine si le lasa cadouri sub brad . Oamenii
merg la biserca si se bucura de Nasterea Domnului iar apoi se intorc acasa pentru a sarbatorii
impreuna cu intreaga familie la o masa imbelsugata .

In noaptea de 31 Decembrie spre 1 Ianuarie se sarbatoreste Revelionul. Aceasta trecere dintre

ani este intampinata cu pocnitori si focuri de artificii. Termenul de Revelion vine din limba franceza
si inseamna veghe sau ospat la miezul noptii. De aici si traditia de a avea o masa bogata si de a nu
dormi in noptea dintre ani. Jocurile, muzica si urarile reprezinta alungarea raului din anul ce se
incheie si intampinarea binelui din anul ce urmeaza. In noaptea din Anul nou se umbla: "
Plugusorul", " Jocul ursului", iar spre dimineata cu " Sorcova "," Semanatul " si cu " Capra " .

Sarbatorile de iarna sunt un prilej de mare bucurie si totodata un motiv de a ne petrece cu cei
dragi clipe minunate.

1210
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Inv. Prescolar Lemnariu Elena Nicoleta

Gradinita cu P. P. „Elena Doamna”, Galati

Motto:
„Nu merege înaintea mea, pentru că s-ar putea să nu te pot urma
Nu merge în urma mea, pentru că s-ar putea să nu te pot ghida.
Mergi alături de mine și fii prietenul meu!”

Se știe că familia este primul factor educativ în viața copilului și, având în vedere influența
socioeducatională puternică a familiei, școlii, în special, îi revine dificila sarcină de a îndruma și
consilia familia elevului pentru ca aceasta să contribuie la o formare armonioasă și eficientă a
copilului. Copilul petrece cea mai mare parte din timpul dezvoltării sale intelectuale, morale și
profesionale, într-un cadru instituționalizat .Prin urmare se consideră că instituția școlară are datoria
de a manifesta o atitudine pedagogică pozitivă și constructivă, în diverse cadre de manifestare față
de familie care este capabilă să reacționeze și să contribuie la dezvoltarea societății.
Relația dintre școală și familie ar trebui să fie o prioritate pe lista parteneriatelor educaționale.
Dacă familia va fi implicată de la început în programul educativ, ea va percepe corect importanţa
colaborării cu școală, beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea școlii va fi
conștientă și reciproc avantajoasă.
Implicarea părinților în educația copiilor aduce beneficii tututror factorilor implicați: părinți,
școală, elevi, comunitate. Meseria de părinte presupune, cel puțîn, un rol dublu în dezvoltarea
copiilor. Modelarea unui comportament acasă, crearea unui mediu de încredre, respect și suport
reprezintă primul pas în crearea unui climat propice care sprijină învățarea atât în clasa cât și în
afară ei. Revine sarcina părintelui aceea de a dezvolta copilului o atitudine pozitivă atât față de
școală și învățare, cât și încredere în potențialul său, conturarea stimei de sine.
Primul pas în realizarea și implicarea părinților în activitățile educative din școală este
conștientizarea și considerarea părinților ca parteneri egali în procesul de educație, aceasta fiind
direcția de proiectare și derulare a oricărui tip de acțiune educativă.
Atunci când cele două medii educaţionale ( şcoala şi familia) se completează şi se susţin, ele pot
asigura într-o mare măsură o bună integrare a copilului în activitatea şcolară, dar şi în viaţa socială.
Cercetările realizate în domeniul educaţiei arată că, indiferent de mediul economic sau cultural al
familiei, când părinţii sunt parteneri cu şcoala în educaţia copiilor lor, se observă o îmbunatăţire a
performanţelor elevilor, o mai bună frecventare a şcolii, precum şi reducerea ratei de abandon şcolar
sau chiar a scăderii delicvenţei juvenile.
Termenul de „parteneriat” se bazează pe premisa că partenerii au un fundament comun
de acțiune și un principiu al reciprocității, ceea ce le permite să își unească forțele spre atingerea
unui scop comun. Colaborarea famile-școală presupune construirea unei relații clădite pe unificarea
unui sistem de valori și cerințe adresate copilului. O astfel de relație impune respectarea unor
condiții dinainte stabilite și anume:

Comunicarea nelipsită și transparență între parteneri;

Respectul față de oameni, față de instituția de învățământ și față de activitățile desfășurate;
Identificarea și promovarea intereselor copilului.

1211
 Consecințele pozitive ale parteneriatului școală-familie se află atât de partea părinților, cât și,
mai ales, de partea copiilor. Părinții au posibilitatea de a afla nivelul de dezvoltarea al copilului,
deprinderile însușite, capacitățile de relaționare cu ceilalți colegi, comportamentul copiilor lor în
situații variate, metode și procedee specifice nivelului de vârstă aplicate și folosite în activități. Se
asigura, astfel accesul părinților la traiectoria și evoluția copiilor, se obține transparență procesului
educativ obținându-se, astfel încrederea partenerilor.
Familia este unicul loc unde omul se simte dorit, așteptat, iubit, drag, respectat și special pentru
fiecare membru al ei, unde persoana ar putea să se pronunţe sincer asupra tuturor problemelor, ar
putea fi înţeleasă, susţinută, încurajată, unde s-ar putea relaxa nu numai fizic ci şi spiritual. Tocmai
de aceea este vital pentru procesul instructiv-educativ de a aduce o parte din mediul familial în
mediul instituționalizat. Toate acestea se pot face prin activități multiple în care părinții să fie
părtași la educație, parteneri și coechipieri ai copiilor lor. Acest lucru ajută, negreșit , la relaxarea
copilului, la creșterea încrederii, a stimei de sine și, ulterior la crestearea interesului copilului pentru
activitățile educative de orice fel.
În concluzie, succesul școlar al copiilor este dependent de parteneriatul sănătos dintre școală și
familie, de activități diverse în care părinții să fie părtași la procesul educativ pentru susținerea,
dezvoltarea și nu în ultimul rând pentru creșterea stimei de sine și încrederii.

Bibliografie:
Baran-Pescaru, A.,”Parteneriat în educație”, București, editura Aramis, 2002;
Constantin ̀ Cucoș, „Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice”, editura Polirom, 2009
Ecaterina ̀ Adina Vrăşmaş, Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura
„Aramis”, 2002;

1212
 The Importance of Celebrating Festivals in Schools

By prof. Elena Rusu

The Technical College Apulum, Alba Iulia
Celebrating events and festivals in schools has become an integral part of learning and building
a strong cultural belief in a child.
Children will remember an important day only if they are told what the occasion signifies,
making them aware of the world in a more fun way. The events and festivals organized at the
Technical Cpllege Apulum are often celebrated with great pomp and gaiety. Apart from classroom
activities, we also pay attention to other important festivals which must be celebrated in order to
understand our country’s tradition.
Such celebrations will bring students closer to traditional and cultural belief. A close bond is
built between the students as they understand each other’s different customs. Being a diverse
country, the students need to know what each festival means, and it is only through this celebration,
they will get to know more about our country. Some festivals celebrated in the school are:
Halloween which is celebrated on the 31st of October, Valentine’s Day, the 8th of March to
celebrate Mother’s Day, Christmas and Easter traditions, etc.
Apart from building relationship and friendship, such celebrations will bring happiness and love
amongst the students. The celebrations, customs and rituals of any institution reveal a great deal
about its culture. How people link their past with their present, what behaviors are reinforced, what
assumptions are at work and what is valued?
Celebrations in Romanian schools have become an integral part of joyful learning, community
building and thought provoking processes. Religious festivals from across religions, national
festivals and festivals related to our environment are celebrated with great enthusiasm, fervour and
pride. Children are exposed to the essence of the festivals through stories, music, dance, food,
discussions and a variety of hands-on activities and projects.
The festivals are not only connected to our social and environmental context but to one’s inner
world too. Both Christmas and Easter bring out the joy of giving and spreading joy amongst
ourselves.
The fasting month of March help us get in touch with our inner discipline and the 1st December
Day is about questioning and revisiting the true meaning of freedom and unification and its
relevance in today’s context.
Along with the enthusiasm, fun and activities of celebrations, the qualities of sensitivity,
simplicity and creativity are highlighted. The elections for the Students’ Council at the Technical
College Apulum are held every year in the month of September. It’s the first event of the academic
year and the whole school looks forward to it as it brings a lot of energy and enthusiasm among
students as well as teachers. The procedures and processes followed for the elections give students a
taste and flavor of a living democracy. Children from class 2 upward vote to elect their leaders. The
students’ Council hold meetings regularly to discuss various issues related to organizing events,
discipline and inter and intra house activities. This experience enables them to learn to take charge
and be responsible and gives them a sense of co-ownership.
In conclusion, festivals give us the opportunity to forget all our worries and celebrate the
positive side of life. School festivals act like stress relievers and help us balance our emotions. More
positivity naturally lowers negativity. It also provides an opportunity to reduce friction and brings
estranged friends and classmates together in a bond of love.
Nothing brings people together like festivals do. They play a pivotal role in nation-building:
bringing people from every religious, economic and social background together. Festivals
contribute immensely to feelings of social cohesion. Many such celebrations focus on cultural or
ethnic topics and seek to inform community members of their traditions. They involve community
elders sharing stories and experiences, setting templates for maintaining unity among families.

1213
 ,,Magia sărbătorilor – izvor de bucurie”

Prof. pentru înv. Preșcolar ENACHE MIHAELA

G. P. N. Nr. 1, Balș, jud. Olt
Crăciunul este sărbătoarea sfântă a Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii
sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi daruim multă iubire şi căldură sufletească.
Sfintele sărbători aduc cu ele un repertoriu neasemuit de bogat în datini şi credinţe, în realizări
artistice, muzicale, coregrafice şi nu numai.
Colindele, urările de belşug şi recoltă bogată sunt doar câteva din manifestările folclorice care
fac din sărbătorile de iarnă unele din cele mai spectaculoase manifestări spirituale ale poporului
nostru.
În această perioadă, copiii, care ţin locul păstorilor şi magilor, cetele de colindători sfidează
intemperiile vremii din dragoste pentru misiunea încredinţată lor pentru a duce , mai departe,
această misiune din generaţie în generaţie.Atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie şi ne aminteşte
cu precădere de anii copilăriei, de emoţia aşteptării împodobirii bradului, de clipa la care visăm să-l
întâlnim pe Moş Crăciun.
Dincolo de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creştine, Crăciunul e aşteptat
cu mare entuziasm de toată lumea, indiferent de vârstă, uneori chiar şi de religie. Sigur te gândeşti
cu drag la cadourile lui Moş Crăciun, la colinde, la mirosul de brad şi la vâscul din pragul uşii.
Şi, cu siguranţă, experienţele personale au încărcat astfel de clipe magice cu semnificaţii
proprii. Dar mai mult decât atât, tradiţiile legate de Crăciun aduc simboluri naturale vechi Sfintele
sărbători aduc cu ele multe datini, colinde, urări de belşug şi recolte bogate.
Valorificând frumusețea tradițiilor și obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu preșcolarii
reușim să înfrumusețăm viața copiilor, îi ajutăm să cunoască tradițiile românești și rolul important
pe care-l au în viața oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste tradiții au dăinuit peste
timp.
Prin conținutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înțeleagă mesajul și conținutul acestor obiceiuri
populare, adaptându-le particularităților de vârstă și aptitudinilor artistice individuale.
Cu acest prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, dansului, poeziei,poveștilor,
glumelor, proverbelor, zicătorilor și strigăturilor a unor evenimente tradiționale - Crăciunul, Paștele,
Moș Nicolae, etc - copiii având posibilitatea să cunoască frumusețea și bogăția folclorului,
diversitatea tradițiilor și obiceiurilor românesti, armonia limbii române.
Textele cântecelor și poeziilor, a colindelor, plugușorului, sorcovii, transmit urările de bine în
legatură cu unele îndeletniciri străvechi ale românilor: uratul, semănatul, păstoritul. Cu aceste ocazii
copiii îsi îmbogățesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicatori, strigături, pătrund în
tainele limbii materne și în comorile înțelepciunii populare.
La vârsta preșcolară sunt greu de înțeles evenimentele petrecute de Crăciun, Bobotează, Paște.
Noi, educatoarele încercăm să transmitem din generație în generație, portul, graiul, obiceiurile și
datinile așa cum le-am moștenit de la străbuni.O ocazie eficientă de valorificare a tradițiilor
populare și a obiceiurilor românesti o constituie serbările. Ele sunt un izvor de bucurii și satisfacții
care creează copiilor o stare de bună dispoziție favorabilă atât dezvoltării psihice, fizice cât și
estetice.Copiii trebuie să interpreteze diferite roluri; cântareț, dansator, povestitor, creator de obiecte
artizanale, formându-și sau perfecționându-și o serie de abilități artistice.
Serbările au o importanță deosebită în educarea copiilor.În primul rând prin conținutul lor,
transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc împreună și depun eforturi susținute pentru
realizarea unui scop comun, reusita serbarii.Încordarea gradată din momentul pregătirii serbărilor
culminează în ziua desfășurării ei, când tensiunea afectivă a grupei ajunge la maxim.Astfel,
pregătirea și participarea la serbări este acțiunea în care copilul se obișnuiește să traiască în colectiv,
să se debarasez.
Serbările aduc lumină în sufletul copiilor, dau aripi imaginației, crează o atmosferă plină de
plăcere, bucurie.

1214
 În transmiterea obiceiurilor și tradițiilor în serbările preșcolare am pornit de la ideea că nu există
un alt element artistic care să poată fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educațional ca
serbările școlare. Pentru copii ele reprezintă o distracție veselă, placută, iar pentru educator
constituie prilejul de a oferi mănunchiul bucuriei de-a lungul unui șir întreg de repetiții.Învățând
copiii să desfașoare "Serbarea pomului de iarna" , îi implicăm în interpretarea unor roluri pe care le
joacă cu plăcere: capra, ursul, sorcova, uratul, colindatul.
Prin interpretarea rolurilor și pregătirea decorurilor pentru diversele "spectacole" urmărim atât
un efect artistic cât și pedagogic, căutând un imbold pentru a trezi la copii dorința de a cunoaște și
păstra tradițiile și obiceiurile strămoșești.
Pentru a avea o influență pozitivă asupra copilului, serbările trebuie să fie înțelese de acesta și
să-l afecteze psihologic.
Sensul unui spectacol va depinde de: calitatea lui, de folosirea adecvată a costumațiilor și
decorurilor, de participare afectivă a copilului.
Când bat la porțile sufletului Sfintele Sărbători, ne bucuram împreună cu copiii de neasemuita
frumusețe a datinilor strămoșești și scoatem din comoara inimii și din lada de zestre a neamului,
tezaurul folcloric românesc: cântecul, jocul și costumul popular specific sărbătorilor.
Pentru a realiza o serbare reușită, care să respecte tradițiile și obiceiurile de Crăciun, este
necesară o adaptare și prelucrare a repertoriului specific vârstei preșcolare ce cuprinde în forme
tradiționale poezii și cântece specifice Crăciunului .
Costumele populare, ia și catrința și opincile, cămașa și ițarii sunt primenite și pregătite pentru
spectacolul mult așteptat.Atmosfera de sărbătoare din sala de festivități prin ornarea și decorarea cu
elemente specifice sărbătorilor constituie un alt prilej de bucurie pentru copii ,ei descoperind
tradițiile și obiceiurile practicate în timpul sărbătorilor de iarna, simt și prețuiesc frumusețea
obiceiurilor și tradițiilor de Crăciun.
Cântecele populare întâlnite la toate serbările antrenează ,tonifică și energizează gândirea,
memoria, atenția, imaginația, creativitatea , spiritul de disciplină, prietenia.Dacă jocul și cântecul nu
este trăit, nu poate pune în rezonanță corzile sufletești ale ființei umane.

BIBLIOGRAFIE

Constantin Capezan – Valentele literaturii pentru copii si dezvoltarea vorbirii, Rev. Inv.
Prescolar 1 – 2 / 1993
Susana Campeanu – Valorificarea potentialului formativ si creativ al poeziilor
Maria Mihut – Inv. Prescolar 3 – 4 / 2006
Elena Almajanu – Rolul educativ al cunostintelor de istorie la varstele mici, Rev. Inv.
Prescolar 3 – 4 / 2003

1215
 IMPORTANȚA SERBĂRILOR ŞCOLARE

Enache Veronica, învățător itinerant/de sprijin, C. S. E. I. Brăila

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau dascăl. De ce organizăm serbări? Verificăm
astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la grădiniţă(școală) şi le
dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol
dintr-o scenetă,( pre)şcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi
dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei
legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei. Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea
personalităţii armonioase a copiilor, pentru cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea
mai fragedă vârstă , la organizarea raţională şi plăcută a timpului liber .

Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari
în asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi
să sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar , oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare , deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor
.Acestea se referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor.
Având un caracter atractiv , elevii participă , într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu
însufleţire şi dăruire , la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o
cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Serbarea şcolară
Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor .
Prin conţinutul vehiculat al serbării , elevii culeg o bogăţie de idei , impresii , trăiesc ,,autentic ,,
spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei , iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică , dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi , un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un
scop în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească
,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai
plină de sens . Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în
sufletul spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public , iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe
copii să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor
Sărbători de iarnă . Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de
Bradul de Crăciun ,de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui

1216
 Pentru această activitate a fost ales materialul , a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,,
Într-o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,, Bradul credincios,,.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv –
pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale , sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.
Învăţarea versurilor, interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea
pentru fiecare lecţie în parte .
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor. Ea evaluează talentul ,munca şi
priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele colectivului
clasei şi ale fiecărui elev în parte ; Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor
spirituală, să le împlinească setea de cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a
fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general , au cel mai larg caracter interdisciplinar , oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare , deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei , sub atenta şi priceputa îndrumare
a dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor , în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii , restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei . Serbarile reprezinta un nesecat izvor de satisfactii, lucruri,
creează buna dispozitie, favorizează dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic si psihic.
Importanta lor educativă rezidă în conținutul artistic prezentat precum și în atmosfera sărbătoreasca
ce se instalează cu acest prilej .De asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv al acestui gen de
activități care conduce la sudarea colectivului de copii, îi invață să trăiasca în grup, să se încadreze
într-o disciplină fermă .Prin organizarea serbarilor dezvoltîm la copii dragostea pentru artă, pentru
frumos.

Bibliografie:

Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-

plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

1217
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Enachi Saviuc Pavăl Ana Mihaela

În societatea noastră, atât educația familiară cât și cea școlară joacă un rol foarte important în
achiziția de cunoștințe și comportamente ale copilului. O bună interacțiune între școală și familie,
oferă copilului o siguranță și o încredere în școlă.
De alt fel școala trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta ei. Cadrele didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere
familiei oportunităţi de a participa alături de copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se
bucura alături şi cu copilul de realizările lui, de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.
Astfel activitățile educative sunt o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte
situaţii decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine
alături de propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu
ceilalţi părinţi din grup şi cu profesorii care însoţesc copiii.
Serbările şcolare sunt evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa
familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient
de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
Un parteneriat real între școală şi familie nu este cel înscris pe o coală de hârtie semnat de
părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria şi
tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este copilul.
În concluzie, pentru a putea asigura educarea copiilor în cele mai bune condiţii şi, implicit,
succesul în viaţă, e nevoie ca toţi factorii implicaţi în procesul educaţional să formeze o echipă în
care fiecare ştie ce are de făcut şi îi acordă partenerului respectul şi încrederea cuvenită.

BIBLIOGRAFIE:

1. Nica I., Ţopa L. – Colaborarea şcolii cu familia elevilor de clasa I , E.D.P.,

Bucureşti, 1974;
2. Stoian M. – Abecedarul părinţilor, E.D.P., Bucureşti, 1972.

1218
 TESTAREA INIȚIALĂ, EXIGENȚE ÎN ELABORARE

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 FÂNTÂNELE, JUD.CONSTANȚA

PROFESOR ENE ELENA

Procesul educativ este unul influențat de mai multi factori, precum particularitățile educabililor,
condițiile economice și instituționale, situații didactice diferite. În acest context, evaluarea trebuie
să se plieze pe acești factori externi.

Evaluarea, din perspectivă temporală, a fost clasificată în trei mari categorii de către analiști:
inițială, continuă și finală.Prima formă se elaborează și aplică la începutul unui an școlar prin
intermediul testelor docimologice.

Funcțiile acestui tip de evaluare sunt următoarele : de constatare – cadrul didactic ce aplică
testarea , în urma corectării , raportându-se la baremele aferente itemilor, elaborează matricea de
specificație pentru a reprezenta grafic procentual cunoștințele elevilor , de informare- aparținătorii
elveilor sunt informați cu privire la nivelul de pregătire al fiecaruia la începutul unui ciclu școlar, de
diagnosticare-sunt emise posibile cauze ale unor rezultate slabe, de prognosticare-sunt anticipate
posibile evoluții în funcție de rezultatele înregistrate, cadrul didactic putându-și adapta demersul
didactic ulterior particularităților observate.

La disciplina Limba și literatura română , respectându-se programele școlare în vigoare, la

nivelul clasei a VIII-a a fost elaborat la începutul anului școlar un test de evaluare inițială în care au
fost integrați atât itemi semiobiectivi, cât și subiectivi. Obiectivele formulate au fost clar în favoarea
capacităților interpretative, ale creativității lingvistice, și mai puțin relaționate de reproducerea
mecanică a unor informații.

O altă exigență de care trebuie să se țină cont în elaborarea unui test docimologic o reprezintă
materia supusă evaluării , care trebuie să cuprindă o arie vastă a anului anterior de studiu,
excluzându-se așa numita examinare prin sondaj, care nu poate monitoriza obiectiv bagajul
informașional al elevului la începutul unui nou an de studiu.

Testarea inițială nu își propune ierarhizări, de aceea interpretarea rezultatelor se va face în

funcție de ce itemi n au fost rezolați, astfel încât viitoarele demersuri didactice să plece de la
remedierea lacunelor observate global.Evaluarea predictivă are un rol reglator in procesul didactic ,
ea putând fi aplicată nu doar la incipitul unul an școlar, ci și în alte momente.

Un plus adus testaării inițiale ar fi lipsa stresului cauzat de posibilitaaea obținerii unei note
mici, elevii putîndu-se canaliza inspre rezolvarea itemilor intr-un mod detensionat. O primă urmare
a interpretării rezultatelor o constituie elaborarea unui plan remedial ce urmează a fi concretizat prin
diferite strategii didactice.

Prin urmare, testarea predictivă riguros întocmită poate aduce beneficii directe actului educativ
prin anticiparea lacunelor și combaterea lor .

1219
 IMPORTANTA ACTIVITATILOR EDUCATIVE
IN PARTENERIAT CU PARINTII/SERBARILE SCOLARE

Institutor, Ene Gina

Scoala Gimnaziala ”I. H. Radulescu” Urziceni, Ialomita

”Nimic nu-i mai frumos,mai nobil decat meseria de educator,de gradinar de suflete umane,de
calauza a celor mai curate si mai pline de energie mladite”(D.Almas).
Educatia este un proces impartit intre parinti si profesori,al carui obiecitv este formarea
integrala a copiilor.Familia si scoala trebuie sa imparta responsabilitatile in educarea copiilor.Ambii
au un rol fundamental in dezvoltarea integrala a copilului.Colaborarea familiei cu scoala are o
importanta majora,cu efecte pozitive asupra elevilor,parintilor,profesorilor,scolii si comunitatii.
Atat scoala cat si familia sunt responsabile de :
 Transmiterea de norme,valori si obiceiuri;
 Dezvoltarea autonomiei copilului;
 Invatarea responsabilitatilor(desi acest proces are loc in scoala,familia transmite
copilului modalitati de invatare,completeaza cunostinte si dezvolta dragostea pentru lectura).
In societatea noastra ,educatia familiara si scolara joaca un rol foarte important in achizitia
de cunostinte si comportamente ale copilului,de aceea ambii trebuie sa aiba responsabilitati si
roluri complementare.
Exista mai multe forme concrete de colaborare dintre scoala si familie:
 Participarea parintilor la activitati demonstrative;
 Organizarea unor expozitii cu lucrari ale copiilor;
 Participarea parintilor alaturi de copii la diverse ateliere de lucru ,organizate de
cadrul didactic;
 Serbarile copiilor cu diferite ocazii.

Serbarile au o importanta deosebita in educarea copiilor.In primul rand prin continutul

lor,transmit un anumit mesaj,apoi copiii se pregatesc impreuna si depun eforturi sustinute,pentru
realizarea unui scop comun,reusita serbarii.Cu aceste ocazii copiii isi imbogatesc
vocabularul,patrund in tainele limbii materne si n comorile intelepciunii populare.
Serbarile aduc lumina in sufletul copiilor,dau aripi imaginatiei,creaza o atmosfera plina de
placere,bucurie.Ele sunt izvor de bucurii si satisfactii care creaza copiiolr o stare de buna dispozitie
favorabila atat dezvoltarii psihice,fizice cat si estetice.Copiii trebuie sa interpreteze diferite
roluri:cataret,dansator, povestitor,formandu-si sau perfectionandu-si o serie de abilitati artistice.
Un alt mare avantaj al unei serbari scolare este cooperarea si nu doar ntre ei ci si cu profesorul
coordonator sau cu alte persoane implicate in organizare.Fara a realiza, elevii isi dezvolta si
abilitatea de a vorbi in public.
Creativitatea va fi fara indoiala marele plus din spatele unei astfel de activitati.Copiii au sansa
sa isi depaseasca limitele,sa isi testeze imaginatia,sa isi exerseze creativitatea.
Rezultatul final al unei serbari scolare nu consta doar intr-un spectacol propriu- zis,el avand
multiple beneficii: participantii trebuie sa lucreze impreuna si astfel de sudeaza prietenii,se creeaza
incredere si sentimentul ca toti fac parte dintr-un anumit grup,va creste increderea in sine in
special cand sunt martori la aprecierea celor din jur,la admiratia parintilor,toate acestea confirmand
perseverenta.
Serbarile scolare contribuie la acumularea de cunostinte si la largirea orizontului de
cunoastere a copiilor.Intelegand si memorand poezii,texte ale scenetelor sau cantece se dezvolta
memoria si limbajul.Aceasta forma de invatare este conditionata de dezvolarea atentiei.

1220
 Serbarile copilariei,momentele de maxima bucurie,atat pentru copii,cat si parinti,intaresc si
fortifica sufletele viitorilor adulti.Toate acestea aduc bucurie,dau aripi imaginatiei,entuziasmului si
stimuleaza gandirea creatoare.In masura posibilitatilor,in cadrul serbarilor este bine sa fie prezentate
si creatii artistice originale,adaptate evenimentelor si conditiilor locale.
”Copilaria este o lume de miracole si de uimire a creatiei scaldate de lumina,iesind din
intuneric,nespus de noua si proaspata uluitoare.”(Eugen Ionescu)

1221
 SERBAREA DE CRĂCIUN LA CLASA PREGĂTITOARE

PROF. ÎNV. PRIMAR EREMIA MARIANA

Anul acesta, la fel ca în fiecare an, am organizat serbare de Crăciun. Toate cadrele didactice ştiu
ce greu este să organizeze activităţi de acest tip: de la alcătuirea unui program, repetiţii, căutarea
unui spaţiu adecvat, găsirea unui Moş Crăciun, pregătirea de pacheţele cu daruri pentru cei mici,
pavoazarea spaţiului corespunzător evenimentului. Toate aceste activităţi necesită timp şi implică
foarte multe decizii din partea cadrului didactic.

Propunerea organizării acestui eveniment a venit din partea părinţilor şi, pe tot parcursul
pregătiriilui, ei au fost alături de mine. Am organizat şedinţă cu părinţii, consultaţii, întâlniri ad-hoc,
conversaţii pe grupul on - line al clasei. Părinţii au venit cu propuneri şi şi-au împărţit sarcini, astfel
că mie ca şi cadru didactic, mi-a rămas foarte mult timp pentru a organiza programul artistic. Astfel
programul a fost unul de calitate.

A trecut timpul serbărilor în care fiecare copil recita câteva versuri. Programul organizat anul
acesta a fost foarte apreciat şi de copii şi de părinţi.

Copiii au intrat în scenă cântând un colind şi ţinând în pumni câte un măr în care a fost înfiptă o
lumânare aprinsă. Au aşezat pe rând merele în partea din faţă a scenei şi şi-au ocupat locurile
stabilite.

Au existat şi momente de recitare, dar acestea au fost scurte şi totul s-a desfăşurat sub formă de
scenetă cu prezentatori şi personaje specifice tematicii: fulgi de nea, Zâna Iarna, spiriduşii lui Moş
Crăciun şi chiar şi Moş Crăciun, colindători şi gazde care i-au răsplătit cu covrigi, mere şi cozonac.
Au existat şi momente de dans: valsul fulgilor de nea. Copiii au interpretat şi cântece acompaniaţi
de instrumente de percuţie.

Punctul culminant al acestei serbări a fost sosirea lui Moş Crăciun. El a împărţit daruri fiecărui
copil. A fost un moment magic în care puteai citi în privirile micuţilor mirarea, dar şi bucuria
sinceră.

Implicarea părinţilor a făcut ca la final să ne bucurăm cu toţii deopotrivă: părinţii pentru că au

fost părtaşi la organizarea acestui moment deosebit, copiii că au fost aplaudaţi şi l-au văzut pe Moş
Crăciun, iar eu, cadrul didactic, pentru că am reuşit să prezentăm un moment artistic de calitate.

Faptul că am citit exuberanţă şi bucurie pe feţele copiilor a făcut ca noi, adulţii, să nu ne mai
gândim la efortul depus şi să nu mai simţim oboseala.

1222
 ,,TRADIŢII ŞI OBICEIURI POPULARE LA PREŞCOLARI”

Educ.Oborocianu Eugenia
Sc. Gimnaziala ,,Sfanta Maria” Botosani

Pentru a ne păstra ca români identitatea nealterată, folclorul trebuie cultivat în inimile şi minţile
generaţiilor care se succed pe acest pământ, ca o valoare autentică de creaţie. Folclorul este pentru
poporul român depozitarul a tot ceea ce înseamnă tradiţie, obicei şi artă, izvorâte din rădăcinile
istoriei, cu specificul acestor meleaguri. Copiii trebuie să fie acomodaţi de mici cu specificul
folclorului, pentru a-l percepe şi a-l trăi în toate aspectele sale, cu plăcere şi bucurie.
Acest lucru mai este posibil în oraşele mici şi în mediul rural, unde tradiţiile sunt încă vii, unde
se respectă anumite evenimente ce poartă în ele autenticul artei româneşti. Copiii din oraşele mari,
însă, trăiesc modernitatea cu ceea ce a adus ea bun sau rău.
Ca modelatori de suflete curate, avem misiunea să-i învăţăm pe copii să preţuiască şi să
respecte obiceiurile şi tradiţiile în care s-au născut, să-i învăţăm să iubească meleagurile natale,
portul românesc şi pe români; să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale identităţii
neamului românesc fără de care nu am mai putea şti de unde venim şi cine suntem de fapt noi
românii pe acest pământ; să-i ajutăm pe copii să înţeleagă imensitatea tezaurului nostru folcloric în
care arta populară românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare
intensitate frumuseţea României, istoria şi, mai ales, sufletul neamului.
Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului,
continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu
cântecele, dansurile şi strigăturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce
vrea să le cunoască şi să le adune în mănunchi pentru a le darui din nou. Valorificând frumuseţea
tradiţiilor şi obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu preşcolarii, reuşim, ca educatori, să
înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să cunoască tradiţiile româneşti şi rolul important pe care-l au
în viaţa oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste tradiţii au dăinuit peste timp.
Prin conţinutul serbărilor, îi ajutăm pe copii să înţeleagă 3 mesajul şi conţinutul acestor
obiceiuri populare, adaptându-le particularităţilor de vârstă şi aptitudinilor artistice individuale. Cu
acest prilej, introducem copiii în lumea frumoasă a cântecului, dansului, poeziei, poveştilor,
glumelor, proverbelor, zicătorilor şi strigăturilor practicate la unele evenimente tradiţionale -
Crăciunul, Paştele, Moş Nicolae, etc -, copiii având posibilitatea să cunoască frumuseţea şi bogaţia
folclorului, diversitatea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, armonia limbii române.
Textele cântecelor şi poeziilor, colindelor, pluguşorului, sorcovii transmit urările de bine în legătură
cu unele îndeletniciri străvechi ale românilor: uratul, semănatul, păstoritul.
O ocazie eficientă de valorificare a tradiţiilor populare şi a obiceiurilor româneşti o constituie
serbările. Ele sunt un izvor de bucurii şi satisfacţii, care creează copiilor o stare de bună dispoziţie,
necesară atât dezvoltării psihice, fizice, cât şi estetice. Copiii trebuie să interpreteze diferite roluri:
cântăreţ, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale, formându-şi sau perfecţionându-şi astfel
o serie de abilităţi artistice. Serbările au o importanţă deosebită în educarea copiilor. În primul rând,
prin conţinutul lor, transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc împreună şi depun eforturi
susţinute pentru realizarea unui scop comun, reuşita serbarii.
Încordarea gradată din momentul pregătirii serbărilor culminează în ziua desfăşurării ei, când
tensiunea afectivă a grupei ajunge la maxim. Astfel, pregătirea şi participarea la serbări este
acţiunea în care copilul se obişnuieşte să trăiască în colectiv, să se debaraseze de timiditate.
Serbările aduc lumina în sufletul copiilor, dau aripi imaginaţiei, creează o atmosferă plină de
plăcere şi bucurie.
Pentru a realiza o serbare reuşită, care să respecte tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun, este
necesară o adaptare şi o prelucrare a repertoriului specific vârstei preşcolare, ce cuprinde în forme

1223
tradiţionale poezii şi cântece specifice Crăciunului. Învăţând copiii să desfăşoare „Serbarea pomului
de iarnă”, îi implicăm în interpretarea unor roluri pe care le joacă cu plăcere: capra, ursul, sorcova,
uratul, colindatul. Costumele populare, ia şi catrinţa, brâiele şi opincile, cămaşa şi iţarii, sunt
pregătite pentru spectacolul mult aşteptat. Atmosfera de sărbătoare din sala de festivităţi, prin
ornarea şi decorarea cu elemente specifice sărbătorilor, constituie un alt prilej de bucurie pentru
copii, ei descoperind tradiţiile şi obiceiurile practicate în timpul sărbătorilor de iarnă, simţind şi
preţuind frumuseţea obiceiurilor şi tradiţiilor de Crăciun
Colindătorii vestesc naşterea Domnului, urează gazdelor sănătate şi bucurie şi primesc în
schimb cozonac, prăjiturele, covrigi, nuci, mere şi chiar colăcei. Poporul român posedă o colecţie
variată şi bogată de colinde, cele mai cunoscute şi apreciate fiind: „O, ce veste minunată”, „Steaua”,
„Trei păstori”, „La Vifleim colo-n jos”, „Cântec de Crăciun”, „Aseară pe înserat”.
Interpretând jocul caprei, jocul ursului, cântece şi colinde, recitând versuri cu o conotaţie
religioasă, copiii descoperă şi preţuiesc tradiţiile şi obiceiurile practicate în timpul sărbătorilor de
iarnă.
De la Crăciun şi până la Bobotează copiii umblă cu Steaua, un obicei vechi ce se întâlneşte la
toate popoarele creştine.
Obiceiul Pluguşorului este legat de speranţa fertilităţii, versurile sale prezentând practicile
agricole şi urări de holde bogate. În schimbul acestor urări, copiii primesc daruri simbolice: colaci,
fructe sau bani. În ajunul Anului Nou, cetele de copii urează purtând bice (harapnice) din care
pocnesc, buhaie (un instrument specific), clopoţei, tălăngi, etc. Sorcova este obiceiul conform
căruia în dimineaţa zilei de 1 ianuarie copiii, dar şi cei mari, merg şi seamănă, simbolic, cu boabe de
grâu şi orez, pe care le aruncă în casă şi asupra celor din casă. Versurile însoţite de urări specifice
diferă de la o zonă la alta: „Sorcova, vesela/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Ca un măr, ca un păr, ca un fir
de trandafir/ Tare ca piatra, iute ca săgeata/ Tare ca fierul, iute ca oţelul/ La anul şi la mulţi ani”,
sau, o variantă mai scurtă „Sorcova vesela/ Să trăiţi să înfloriţi/ Ca merii, ca perii, în mijlocul verii/
Ca toamna cea bogată de toate-mbelşugată/ La anul şi la mulţi ani”. În cadrul serbării de iarnă,
momentul cel mai îndrăgit de copii este sosirea lui Moş Crăciun, care aduce daruri pe care le
împarte copiilor. Când priviţi o serbare cu obiceiuri străvechi ale românilor, cu cântece şi dansuri
populare, gândiţi-vă că priviţi pentru un moment, oglinda şi sufletul acestui popor, care a considerat
păstrarea tradiţiei o datorie şi o onoare.

BIBLIOGRAFIE:

Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998

Boris Crăciun, Vine iarăşi Moş Crăciun, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 2001
Ion Apostol Popescu, Studiu de folclor şi artă populară, Revista Învăţământul preşcolar nr. 1-2,
200

1224
 SERBARE ȘCOLARĂ DE CRĂCIUN

Prof. înv. primar Faghiura Florina,

Școala Gimnazială Slobozia Bradului, Vrancea

DRAGI CREŞTINI,
Clasa Pregătitoare ”Fluturașii” vă invită să participaţi la serbarea de Crăciun, desfăşurată
vineri,21 decembrie 2018, ora10, în sala de clasă.
Fiindcă azi e serbare
Și cu toții ați venit
Noi vă facem o urare
Și vă spunem: BUN SOSIT!

Veți asculta rând pe rând

Cântece și poezii
Iar dacă se va-ntâmpla
Poezia s-o uităm,
Vă promitem, data viitoare
N-o să ne mai încurcăm !
Colind:“Steaua sus răsare”

Afară ninge linistit,

În casă arde focul;
Iar noi, pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.

E noapte, patul e făcut,

Dar cine să se culce?
Când mama spune de Isus
Cu glasul rar și dulce.

Cum s-a născut Hristos în frig,

În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Caldură că să-i facă.

Cum au venit la ieslea lui

Păstorii de la stâna
Şi îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.

Colind: “ Astăzi s-a născut Hristos”

Colind: “ Domn, Domn să-nălţăm”

Din vârf de munte am venit
Sunt gata de-mpodobit!
Toţi copiii bucuroşi
Sprinteni şi tot mai frumoşi
Au adus mici globuleţe,

1225
 Cu beteală şi steluţe,
Artificii şi lumină,
Mândre straie să îmi pună.
Că-n Ajunul de Crăciun
Vine moş bătrân şi bun
Cu sacul cel plin în spate
Să ne-aducă sănătate,
Jucării şi dulciuri multe
Pe copii să îi încânte.
Colind: “Moș Crăciun”
Colind: “ Zurgălăi, Zurgălăi”
Colind:“Steaua sus răsare”
Dragi invitaţi,
Noi vă iubim
Şi din suflet vă dorim
Să vă bucuraţi din plin
De sărbătorile ce vin!
Colinde şi multe urări
Tocmai ca la sărbători
Astăzi noi am pregătit,
Şi cu drag le-am şi rostit.
Ce ziceţi, vă bucuraţi
Să fiţi acum colindaţi?
PLUGUȘORUL
SORCOVA……
Cântecul:”La mulți ani!”
Clasa pregătitoare “Fluturașii”vă urează :
SĂRBĂTORI FERICITE!

1226
 TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNA

prof. FĂINIȘI IULIA MIHAELA,

Grădinița cu Program Prelungit nr. 19,
Drobeta Turnu Severin, Mehedinți

Probabil că nimic altceva nu poate defini mai bine spiritul unui popor decât străvechile sale
tradiţii si obiceiuri. Călătorul vestic va fi surprins să descopere in România un loc plin de legende,
mituri si tradiţii păstrate de-a lungul secolelor.
Definită dinăuntrul ei, subiectiv, mitologia este o încercare globală de cunoaştere absolută a
universului, deci o filosofie incluzând demersul mistic şi o ştiinţă generală excluzând experimentul,
şi care se constituie în orice cultură primitivă, operând cu mijloace magice şi manifestându-se prin
adaptarea concretă epică a abstracţiilor şi a fenomenelor superioare la situaţia psihosocială dată, ca
şi prin explicarea simbolică a acestora.
Iată câteva din frumuseţea tradiţiilor românesti ce se ţin la sărbatorile calendaristice sau la
momentele importante din viaţa românilor care au rolul de-a ne îmbia cu farmecul lor.
Sfântul Andrei
Noaptea din ajunul Sf.Andrei este destinată unor obiceiuri, poate antecreştine, care să asigure
protecţie oamenilor, animalelor si gospodăriilor. Tăranii români le-au pus sub oblăduirea acestui
sfânt, tocmai pentru că ele trebuie garantate de autoritatea si puterea sa. Ajunul Sf.Andrei este
considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre văzut si nevăzut se ridică. Clipa cea mai
prielnică pentru a obţine informatii cu caracter de prospectare pentru anul care vine. De asemenea,
"Andreiu' cap de iarnă" cum ii spun bucovinenii, permite interferenţa planurilor malefice cu cele
benefice, lucrurile importante din existenţa oamenilor putând fi întoarse de la matca lor firească. Se
crede că in această noapte "umblă strigoii" să fure "mâna vacilor", "minţile oamenilor" si "rodul
livezilor".
Împotriva acestor primejdii, tăranul român foloseşte ca principal element apotropaic (de apărare),
usturoiul. În egala măsura, casa, grajdul, coteţele, uşile si ferestrele acestora sunt unse cu usturoi
pisat, menit să alunge pătrunderea duhurilor rele la oameni si animale.

Sfântul Nicolae
Decembrie vine apoi cu sărbatoarea, atât de aşteptată de copii, a Sfântului Nicolae. Caţi dintre
noi nu au aşteptat cu înfrigurare dimineaţa de 6 decembrie pentru a se uita dacă Moşu' a lăsat ceva
in ghetele pregătite de cu seară? Acest obicei al darurilor aduse de Moş Nicolae, s-a impămaâtenit
mai mult la oraş. Este posibil să fie un împrumut din ţările catolice, unde Moş Crăciun este cel care
pune daruri in ghete sau ciorapi anume pregătiti. Copiilor din România li se poate intampla ca Moş
Nicolae să aduca si câte o vărguţă (pentru cei obraznici). Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost
învestit de religia ortodoxă Sfantul Nicolae îi dă dreptul să intervină in acest fel in educaţia
copiilor.Povestea lui Moş Crăciun începe cu un bătrân numit Sfântul Nicolae, episcopul din Myra.
Se spune că el posedă puteri magice şi a murit in 340 a.H. şi a fost îngropat in Myra.Târziu, in
secolul XI, soldaţii religioşi din Italia au luat rămăşiţele sfântului cu ei înapoi in Italia. Ei au
construit o biserică in memoria lui, in ari, un oraş port din sudul Italiei. Curând, pelerinii creştini din
toată lumea au venit să viziteze Biserica Sfantului Nicolae. Ei au luat legenda lui Moş Nicolae in
locurile lor natale. Legenda s-a răspândit in toata lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţari.

Colindatul
Pentru cea mai aşteptată sărbătoare din decembrie, Crăciunul, românii au apelat in egală măsura la
tradiţie, ştiind să accepte si obiceiuri mai recente. Obiceiul colindatului a înglobat in el nu numai
cântec si gest ritual, ci si numeroase mesaje si simboluri ale unei străvechi spiritualităti românesti.

1227
El s-a păstrat asociindu-se cu celebrarea marelui eveniment creştin care este Naşterea Domnului
Iisus Hristos. In ajunul Crăciunului, pe înserat, în toate satele din ţara, incepe colindatul. Copiii cu
steaua vestesc Naşterea Domnului şi sunt primiti cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere,
nuci si colaci.

Anul nou

Pentru cel mai important moment, trecerea in noul an, pregătirile se reiau. In săptămâna dintre
Crăciun si Anul Nou, in toate satele cetele de flăcai se prepară pentru "urat", sistem complex de
datini si obiceiuri. Pe înserat, in ajunul anului sunt aşteptaţi sa apară "Ursul", "Capra", "Bunghierii",
"Caiutii", "Malanca", "Jienii", "Mascaţii" etc.
Concretizarea spectaculoasă a unor mituri antice legate de simbolistica animalelor, aceste
manifestări reprezinta o modalitate originala de exprimare a arhaicelor asociaţii rituale dintre
animale si cultul cvasiuniversal al soarelui.
Faptul că aceste obiceiuri se practică la cumpăna dintre ani este justificat de simbolistica zilei de
31 decembrie care in gândirea populară reprezintă data morţii dar si a renaşterii ordinii cosmice.
Structura ceremoniala a obiceiului este in acelasi timp plină de forţă si vitalitate. Muzica si dansul
remarcabile prin virtuozitate si dinamism, măştile pline de expresivitate, alcătuiesc un spectacol
unic.
Când se apropie miezul nopţii către noul an, ţăranii obişnuiesc să prevadă cum va fi vremea in anul
ce vine. Se folosesc de foile unei cepe mari pe care le desprind si le asează in ordine, numindu-le
după lunile anului. În fiecare din ele pun putină sare. A doua zi, de Sfântul Vasile, cel ce dezleagă
vrăjile si făcăturile, ei vor verifica cât lichid a lăsat sarea topită in fiecare foaie. Aşa vor şti (pentru
că in mod misterios cantităţile sunt diferite) dacă vor avea secetă sau ploaie si in ce lună anume.

Mărţişor si Baba Dochia

Mărţişor este denumirea populară a lunii Martie, luna echinocţiului de primăvară si a Anului
Nou Agrar, dedicată zeului Mars si planetei Marte. Mărţişorul este, in tradiţia populară, o funie
formată din zilele săptămânii si lunile anului adunate si răsucite intr-un şnur bicolor, simbolizând
iarna si vara, făcuta cadou la 1 Martie.La sfârşitul secolului XIX,Mărţişorul era primit de copii, fete
si baieti, fara deosebire, de la parinti In dimineata zilei de 1 martie, inainte de răsaritul soarelui.
Mărţişorul, de care se agaţă o moneda metalică de argint si, uneori, de aur, se purta legat la mâna,
ulterior prins in piept sau la gât. El era scos, in raport de zona etnografică, la o anumita sărbătoare a
primăverii (Macinici,Florii, Paşte, Arminden) sau la înflorirea unor arbuşti si pomi fructiferi. Se
credea ca purtătorii Mărţişorului nu vor fi pârliţi de soare pe timpul verii, că vor fi sănătoşi si
frumoşi ca florile, plăcuti si drăgăstoşi, bogaţi si norocoşi, feriţi de boli şi de deochi.Obiceiul
Mărţişorului este o secvenţă a unui scenariu ritual de înnoire a timpului şi anului, primăvara, la
naşterea si moartea simbolica a Dochiei, divinitate agrară si maternă care moare si renaşte simbolic
la noua martie, echinocţiul de primăvară in Calendarul Iulian (stil vechi). In raport cu scurgerea
anuala a timpului, Dochia se numeşte Dragaica, sau Sînziana la 24 iunie, Maica Precista la 8
septembrie, Vinerea Mare la 14 octombrie, devenind "baba", dupa ce a fost, rând pe rând, copila,
tânără, matură. Dochia păstreaza, împreuna cu metamorfozele ei calendaristice, aminirea Marii
Zeiţe, (Terra Mater) si este identificată cu Diana si Iuno din Panteonul roman,cu Hera si Artemis
din Panteonul grecesc.

BIBLIOGRAFIE:

1.Mică enciclopedie de tradiţii româneşti,Ion Ghinoiu, Ed.Enciclopedică, 2001

2. Sărbători şi obiceiuri , C.Brăiloiu,Ed. Enciclopedică, 2002
3.Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun, M.Mitroi, Ed. Autorul,2004

1228
 SERBARE ȘCOLARĂ-LA SFAT CU ÎNGERAȘII

prof. înv. primar Fanu Ioana-Valentina

Liceul Teoretic Buziaș
Serbarea începe cu un dans, pe melodia ” ÎNGERII ȘOPTESC, Cleopatra Stratan.
Apoi, copiii și se așază în jurul bradului (jos), îngerașii ( în picioare), la spatele copiilor.

Îngeraşul 1: Auzind la voi în casă Parcă-n timp L-ai vizitat!

Colindiţa cea frumoasă, Animalele-au suflat
Chiar în seara de Ajun, În ieste, să-I facă cald!
Am venit cu Domnul Bun, Şi-au venit din depărtări
Să vă povestim ce-a fost... Cei trei crai rătăcitori,
Aţi ţinut vreo zi de post? Care urmăreau o stea
Copilul 1: Păi... doar o zi, că suntem mici, Ce prea tare strălucea!
Sfinte Înger, dacă zici, Îngeraşul 5: Noi călăuzeam pe crai,
De acum vom ţine trei, Dumnezeu aşa ne-a zis!
Chiar de suntem mititei... Ei aveau dorul de Rai,
Mulţumim că aţi venit Căutau pe Cel promis!
Cu răgaz de povestit. Mândre daruri I-au adus,
Martori Naşterii aţi fost, Aur, smirnă, ca la regi,
Aţi văzut Pruncul frumos? Şi tămâie-ncet I-au pus,
Îngeraşul 2: Am fost tare bucuroşi Tu, copile, înţelegi?
La Naşterea lui Hristos. Copilul 3: Cum? Trei crai s-au închinat
Am cântat, am format cor, Pruncului micuţ născut?
Pruncului Mântuitor! Maica Sfântă s-a mirat?
Voi, oamenii, sufereaţi Sau pe toate le-a ştiut?
Şi pe Domnul aşteptaţi; A ştiu că Fiul ei
Voi speraţi să fiţi salvaţi, Este Fiu de Împărat?
Da, de Iad să fiţi scăpaţi! Cine i-a spus Mariei
Îngeraşul 3: Iar chipul Măicuţei Sfinte, Tainele de neaflat?
În icoană stă-nainte; Îngeraşul 6: Tot noi, îngerii, i-am spus,
Maică şi Împărăteasă După voia Domnului,
În iesle a fost să nască... Ei i s-a vestit de sus
Ocrotită de-un bătrân, De puterea Pruncului.
De Iosif cu suflet bun, Numele I-a pus „Iisus",
Luminată de o stea, Ce înseamnă „Salvator";
Care-n raze o scălda; Şi de nume, noi i-am spus,
A născut fără durere, Că va fi Mântuitor.
Un Pruncuţ spre mângâiere, Copilul 4: Înseamnă că toate
A născut în noaptea sfântă, Au fost ca la carte,
Îngerii şi azi îi cântă! Ca-n Scriptura sfântă!
Cântă cu toţi îngerii: Deschide ușa creștine! Viaţa I-a fost ştiută!
Copilul 2: Aş fi vrut să fiu şi eu Şi viaţa, şi moartea,
Martorul lui Dumnezeu. Toate le-a spus cartea!
Să-L văd gângurind în braţe, Şi naşterea-n iesle,
Iar Măicuţa să-L încalţe, Preasfânta poveste
Să-L înfeşe, să-L iubească, S-a împlinit toată -
Şi la pieptu-i să-L hrănească! E adevărată!
Să-L alinte, să-L adore, Îngerii (în cor): Da, aşa sunt toate,
Să Îl scalde-n aurore! Ca la Sfânta Carte,
Îngeraşul 4: Chiar aşa s-a întâmplat! Şi naşterea-n iesle,

1229
Preasfânta poveste Să mai învăţăm
S-a împlinit toată - De tot ce e bine,
E adevărată! Să facem în lume.
Îngerul 7: Au fost şi păstorii Singuri, nu putem,
Martori sărbătorii. De voi, nevoie avem!
Tot noi i-am chemat Îngerul 9: Gândiţi-vă mereu la Bunul Prunc,
La Pruncu-nfăşat. Cum creştea,
Ei oi şi-au lăsat Cum învăţa,
Pe câmpu-nnoptat, Cum înţelepciunea-Şi înmulţea,
La iesle-au venit, Şi de harul sfânt Se umplea!
Pe Prunc L-au găsit. Copilul 6: Ca El, pot şi eu să ajung?
În suflet le-am dat Îngerul 9: Da! Asemenea Lui,
Un bucium înalt: Fratele Fiului
Bucurie mare Şi fiu Tatălui!
Făr' de-asemănare! Toţi sunteţi chemaţi
Copilul 5: Înseamnă că voi Cu El să fiţi fraţi!
Ne-nsoţiţi pe noi, Copilul 7 (plângând): Dar eu voiam să fiu
Ne daţi vestea bună, El atunci,
Ne daţi din lumină! În noaptea sfântă, să Îl văd pe Prunc,
De ce ne-ajutaţi? Să-I dau o plăpumioară de mătase,
Din drag voi lucraţi? Hăinuţe noi, cusute-n fir, frumoase
Sau doar la poruncă, Să-i duc şi flori Măicuţei, parfumate,
A Domnului slugă? Şi alte daruri, româneşti, curate...
Îngerul 8: Lucrăm din iubire, Dar n-am putut... Căci m-am născut târziu,
Pentru împlinire Şi Pruncul nu mai este Prunc, eu ştiu!
A voii nespuse Îngerul 10: Nu plânge, drag prieten mititel,
Din ceruri aduse. Copiii toţi şi-ar fi dorit la fel,
A lui Dumnezeu Şi mulţi din cei mai mari ar fi poftit
Domn Arhiereu. Pe Prunc să-L vadă, dar n-au reuşit.
Întâi Îl iubim, Nu plânge azi; în seara asta sfântă
Pe El, şi-L slăvim, Doar bucuria-n cer şi-n oameni cântă.
Dară şi pe voi, (şoptit)Avem să vă mai spunem un secret...
Creaţi, ca şi noi; Copilul 8: De ce vorbeşti acum aşa încet?
Mult v-am ajuta, Îngerul 11: Se naşte Domnul şi-n suflet la voi,
De v-aţi închina! Copii cuminţi ce ascultaţi de noi,
Copilul 6: Noi ne închinăm, De la Botez pe Domnul L-aţi primit,
Aşa învăţăm, De-atunci în voi, ca-n iesle-a locuit,
Aşa ne-a spus mama - Şi creşte mare, nevăzut şi bun,
Acasă - şi doamna: În inimioara voastră e Crăciun;
Rosteşte împreună cu toţi copiii rugăciunea Daruri Îi daţi când sunteţi cuminţei
„Cruce-n masă". Şi liniştiţi, drăguţi şi hărnicei;
Cruce-n masă, Cum au fost craii, şi voi vă-nchinaţi,
Cruce-n casă, În prag de iarnă, mici, nevinovaţi!
Cruce-n cer, Copilul 8 (trist): Dar aş avea ceva de
Cruce-n pământ, confesat...
Cruciuliţa unde mă culc, Eu nu sunt chiar aşa nevinovat...
Cruciuliţa mă păzeşte, Ba am greşit, tare am supărat
De în zi până în noapte, Pe mama azi, şi chiar am fost certat!......
Până la ceasul de moarte. Amin.
Copilul 6 (continuă): Şi mai încercăm

1230
 SERBĂRILE ŞCOLARE

Prof. înv. şcolar, Farcaş Gabriela -Mirela

Şcoala Gimnazială „Traian Lalescu” Cornea
Serbarile au o importanta deosebita în educarea copiilor.În primul rând prin continutul lor,
transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc împreună şi depun eforturi susţinute pentru
realizarea unui scop comun, reusita serbării.Încordarea gradata din momentul pregătirii serbărilor
culminează în ziua desfăşurării ei, când tensiunea afectivă a,clasei ajunge la maxim.Astfel,
pregatirea şi participarea la serbări este acţiunea în care copilul se obişnuieşte să trăiască în colectiv,
să se debaraseze de timiditate.
Serbările aduc lumină în sufletul copiilor, dau aripi imaginaţiei, creaza o atmosfera plină de
plăcere, bucurie.
Serbarea este un prilej de bucurie, emoție, bună dispoziție pentru copii și părinți, iar momentul
în care micuții se pun în valoare și își folosesc imaginația, mimica, dicția este un adevărat spectacol.
Serbarea şcolară reprezintă un eveniment mai mult sau mai puţin aşteptat, menit să evidenţieze
într-o formă estetică achiziţiile acumulate de copii pentru dezvoltarea creativităţii. În procesul de
învăţare multe sunt momentele de satisfacţie şi bucurie pe care le trăiesc cei implicaţi, dar maxima
încărcătură emoţională se dezvoltă în timpul serbărilor şcolare. Importanţa unor asemenea festivităţi
este deosebită, pentru că ele lărgesc orizontul spiritual al elevilor şi contribuie la acumularea de noi
cunoştinţe, îmbogăţesc şi remontează viaţa afectivă, stimulând sentimente nebănuite sau dezvoltând
pe cele slab manifestate anterior; contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere, prin dorinţa de
reuşită, favorizează concentrarea atenţiei pe parcursul desfăşurării programului, prezenta
spectatorilor (părinţi, bunici, cadre didactice), trezind în copil energia de a învinge timiditatea,
stimulându-i independenţa de acţiune.
Orice serbare, orice mic spectacol presupune muncă din partea copiilor, repetiţii,muncă în
echipă, colaborare. Serbările sunt ocazia perfectă pentru a arăta rezultatele muncii lor, pentru a fi
apreciaţi. Chiar şi cei mai emotive dintre copii recunosc cât de bine s-au simţit în aplautele celor
dargi, primind felicitările părinţilor.
Serbările nu înseamnă neapărat doar poezii învăţate individual şi cântece cântate în cor. O mică
şcenetă ,cu ocazia sărbătorii Crăciunului, Paştele, sfârşitul anului şcolar ,pot trezi copiilor dorinţa
de a cunoaşte şi păstra tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti. Copiii au ocazia să înveţe că pot face
orice,că sunt susţinuţi de părinţi şi dascăl, iar sentimental reuşitei de la sfârşitul serbării este unic şi
inegalabil .
În transmiterea obiceiurilor şi tradiţiilor în serbările scolare am pornit de la ideea ca nu exista un
alt element artistic care să poata fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educational ca
serbările şcolare. Pentru copii ele reprezintă o distracţie vesela, plăcută, iar pentru dascăl constituie
prilejul de a oferi mănunchiul bucuriei de-a lungul unui şir întreg de repetiţii. Pentru a avea o
influenţă pozitivă asupra copilului, serbările trebuie să fie înţelese de acesta şi să nu- l afecteze
psihologic. Sensul unui spectacol va depinde de:calitatea lui, de folosirea adecvată a costumaţiilor şi
decorurilor,de participare afectiva a copilului.
Să-i învăţam pe copii să preţuiască şi , să respecte obiceiurile şi tradiţiile în care s-au născut, să-
i învaţăm să iubească meleagurile natale, portul românesc şi pe români.Să le sădim în suflet aceste
elemente definitorii ale identităţii neamului românesc fără de care nu am mai putea şti de unde
venim şi cine suntem de fapt noi românii pe acest pământ.

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru elevi cât şi pentru dascălii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii elevilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – elev sau profesor.

1231
 SERBARE DE CRĂCIUN 2018
COLINDĂ 5. Nu te speria , Maria
DESCHIDE UŞA CREŞTINE Tu vei naşte pe Mesia
1.Dumnezeu a trimis pe pământul acesta pe Eu sunt îngerul Gavril
ul său fiu Isus Hristos, pentru a salva omenirea Cu veste la tine vin
ăcat şi veşnică pierzare Tu vei naşte pe Hristos
2.Floare de măr, floare de crin Pe Hristos cel luminos
Doamne, ţie mă închin Fiul tatălui va fi
La leagănul de argint Şi Isus se va numi!
Că-i Dumnezeu pe pământ
6. Al Iudeii împărat, într-o zi poruncă a dat
A venit bunul să vieţuiască Ca la locul de născare, să se-nscrie fiecare
Pe noi să ne mântuiască Iosif merse să se-nscrie, şi el cu a sa soţie
El în om s-a întrupat De la ei din Galileea, în Betleem în Iudeea
Să ne scape de păcat
Acolo dacă au sosit, Mariei ceasul i-a venit
A venit bunul să vieţuiască Ca să-l nască pe Isus, cată loc în jos şi-n sus
Pe noi să ne mântuiască! Geaba cată prin cetate, hanuri, case, pline-s
Cu noi să fie mereu toate
Şi la bine şi la rău! Lângă Betleem afară, într-un staul vechi
intrară.
3. Asta-i seară, seară mare Acolo, Maria jos, naşte pe Isus Hristos.
Asta-i seara de ajun!
Îngeri la fereastă-mi spun COLINDĂ
Se va naşte prunc de sus VIFLAIME, VIFLAIME
Mult doritul Domn Isus
Ne va fi învăţător 7. În ţinutul acela, erau nişte păstori care
Pentru toţi mântuitor. stăteau afară, în câmp şi vegheau, noaptea
împrejurul turmei lor. Şi iată, un înger al
4. Colo sus în vremea aceea Domnului, li s-a arătat. Ei s-au înfricoşat foarte
În frumoasa Galileea tare, însă el le-a zis:
O fecioară vieţuia ,, Nu vă temeţi, căci iată vă aduc o veste
Şi Maria se numea. bună, care va fi o mare bucurie pentru toată
Nazaret era oraşul făptura omenească. Astăzi, în cetatea lui David,
Unde ea-şi avea sălaşul vi s-a născut un mântuitor, care este Isus
Într-o zi Maria sta Domnul. Steaua e un semn pentru voi, mergeţi
Singură şi se ruga şi veţi găsi un prunc, înfăşat în scutece şi culcat
Dar deodată ce văzi? într-o iesle.,,
Casa toată se umplu
De-o lumină orbitoare 8.Nu vă-nspăimântaţi le spune,
Ca lumina de la soare. Îngerul cel bucuros
Le vesteşte tuturora:
Astazi, s-a născut Hristos!!!

Într-o iesle jos în paie,

Veţi găsi un copilaş,
Care-i încălzit de vite,
Şi păzit de îngeraşi.

9. Şi mergând păstorii ,iată că-l aflară pe 13. În acest timp , magii au fost sfătuiţi de
Isus îngerul Domnului să se întoarcă acasă pe un alt
Înfăşat, culcat în iesle, precum îngerul le-a drum, fără a mai trece pe la Irod Împărat.

1232
spus
Iată s-a născut Isus, mântuire ne-a adus ca toţi copiii mai mici de doi ani să fie ucişi,
El ne scapă de nevoi, Dumnezeu este cu sperând că-l va ucide şi pe ISUS. Dar Iosif şi
noi.
COLINDA
ASTĂZI S-A NĂSCUT CRISTOS
10. Din ţinuturi depărtate
Veneau magii întrebând
De Mesia, împăratul,
Cel nou născut de curând
Luminoasă steaua sfântă
Strălucea –naintea lor
Îndreptându-i către ieslea
Pruncului mântuitor
11. S-au dus magii, s-au tot dus
Steaua-i îndruma de sus
Iar la staul colo.....iată
Steaua s-a oprit deodată
Cu toţii s-au închinat
Ca unui mare împărat
Şi i-au adus cu bucurie
Aur, smirnă şi tămâie.
Maria privea duioasă,
Către Fiul ei iubit,
Şi cu inima smerită,
Se-nchina necontenit.
COLIDĂ
CERUL ŞI PĂMÂNTUL
12. Noaptea, îngerul în vis
Magilor aşa le-a zis
Pe Irod să-l ocoliţi
Că Irod în gând şi-a pus
Să-l omoare pe Isus.
Acesta, văzându-se înşelat de magi, a poruncit
Maria au fost preveniţi din timp şi au plecat în
Nazaret, scăpând de furia lui Irod.
14. Plecata-u Maria
Cu pruncul Mesia
Pe drum pustiit
În ţara Egipt
Oastea lui Irod
Era peste tot
Pe ei să îi prindă
Pruncul să-l ucidă.
15.Asta-i seară, seară mare
Asta-i seara de ajun
Mâine-i seara de Crăciun
Toată lumea creştinească
Astăzi să se veselească
C-o stea mare s-a ivit
Sus la Sfânul Răsărit
Străluceşte cu tărie
Veste mare, bucurie
Că veşnicul Dumnezeul
L-a trimis pe fiul său
Să se nască-n Betleem!
16.Să fii gazdă sănătoasă
Să plăteşti colinda noastră
Cu-n colac de grâu frumos
Ca şi faţa lui Cristos
Dă colacu şi cârnatu
Că de nu mă duc la altu!
Şi la anul vom veni
Numa sănătoşi de-om fi!
COLINDĂ
O, CE VESTE MINUNATĂ!
1.Crăciunul este o sărbătoare deosebită
pentru toţi creştinii, o zi de bucurie, o zi
mare.Să-l primim cu bucurie pe domnul nostru
Isus Hristos, să se nască în sufletele şi în casele
noastre! Sărbătoarea Naştreii Domnului, să ne
aducă în suflet lumină, bucurie şi împăcare,să
avem gând curat şi bun pentru toţi semenii
noştri şi, împreună să-i mulţumim celui născut
din fecioară, pentru grija ce ne-o poartă zi de
zi.
Fie ca spiritul Crăciunului să vă
împodobească casele cu belşug, să aveţi viaţă
lungă, sănătate , fericire şi să petreceţi cele mai
frumoase sărbători alături de cei dragi!
Sărbători fericite!
1233
 PROIECT EDUCAȚIONAL
„ÎN AȘTEPTAREA LUI MOȘ CRĂCIUN”

Farkas Ildikó – Profesor în învățământ primar

Şcoala Gimnazială „Mártonffi János”, Vlăhiţa

ARGUMENT:
Sărbătorile de iarnă reprezintă prilej de bucurie pentru creştini, dar mai ales pentru copii, care
aşteaptă cu nerăbdare momentul colindelor, împodobirii bradului şi, nu în ultimul rând, al prezenţei
la slujbele religioase. Sunt întâmpinate cu sufletele deschise, curate şi pline de bucurie. Obiceiurile,
datinile şi tradiţiile populare sunt transmise prin viu grai, din generaţie în generaţie. De aceea,
frumuseţea lor trebuie cunoscută, simţită, preţuită şi de generatiile noastre, iar această sarcină revine
într-o mare măsură şi personalului didactic implicat în educaţie obligaţia de a transmite moştenirea
pe care ne-au lăsat-o înaintaşii.
Copiii sunt cele mai sensibile fiinţe, dornice să înveţe, să înţeleagă, să simtă. Vârsta lor fragedă
este un avantaj pentru profesori, ştim că vom lucra cu nişte minţi şi suflete „albe ca zăpada”,
aşteptând să fie modelate.
Prin derularea acestui proiect ne propunem dezvoltarea la elevi a sentimentului de respect şi
mândrie faţă de tradiţiile şi obiceiurile poporului nostru. Proiectul le oferă părinţilor ocazia de a
vedea evoluţia copiilor, prin implicarea la derularea serbării.
SCOPUL:
Însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe despre anotimpul iarna şi despre sărbătorile de iarnă.
Săărbătorirea într-un mod deosebit a sărbătorilor de iarnă. Păstrarea unor tradiţii şi obiceiuri
de sărbători.
OBIECTIVELE
 sistematizarea cunoştinţelor despre anotimpul iarna şi despre sărbătorile de iarnă,
antrenând capacităţi dobândite la nivelul tuturor domeniilor;
 formarea deprinderilor necesare realizării unor felicitări, ornamente, tablouri etc.;
 cultivarea şi educarea sentimentelor de dragoste şi admiraţie faţă de Dumnezeu şi
Iisus, faţă de tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti ;
 exersarea deprinderii de lucru în echipă, pe grupe;
 dezvoltarea capacităţii de explorare şi investigare a realităţii;
 cultivarea dorinţei elevilor de a cunoaşte copii cu probleme cu care să comunice, să
coopereze, să interacţioneze;
 educarea copiilor în spiritul întrajutorării semenilor;
 dezvoltarea gândirii independente, a iniţiativei, a imaginaţiei, a solidarităţii;
 consolidarea capacităţii de a trăi emoţii pozitive;
 colaborarea mai strânsă dintre şcoală, familie şi comunitatea locală în scopul
atingerii obiectivelor propuse în prezentul proiect;
 stimularea comportamentului participativ al elevilor la diferite acţiuni; atragerea lor
în organizarea unor activităţi cu caracter extracurricular.
ORGANIZATOR:
Şcoala Gimnazială “Mártonffi János” Vlăhița
PERIOADA:
5-24 decembrie 2018
PARTENERI:
Fundația ”Szent Gellért”
Primăria orașului Vlăhița
Părinți
COORDONATORI DE PROIECT:

1234
  Fekete-Bartos Kinga – profesor preşcolar
 Farkas Ildikó – profesor primar
GRUP ŢINTĂ:
 școlarii, părinţii, cadre didactice
RESURSE PROIECT:
 Resurse umane: cadre didactice, elevi, părinţi, reprezentanţi ai instituţiilor locale
 Resurse financiare: sponsorizări
 Resurse materiale: materiale didactice, calculator, imprimantă, aparat foto, filme, fişe,
prezentări PawerPoint, povestiri, imagini, texte literare, program artistic, CD-uri, acuarele, coli de
desen, pensule, hârtie colorată, glasată, creponată, lipici, foarfeci, sorcove, clopoţei, costume
naţionale, costume pentru scenetă, păpuşă, iesle, paie, toiag, obiecte şi ornamente de brad, brad etc.
MODALITĂŢI DE EVALUARE:
 analiza activităţilor organizate în cadrul proiectului
 observarea sistematică a activităţilor şi a comportamentului copiilor;
 aprecieri pozitive aspra acţiunilor şi răspunsurilor copiilor;
 acordarea unor diplome pentru participanţii expoziţei de desen „Misterul
Crăciunului”
 confecţionarea unor obiecte în cadrul activităţilor practice, specifice sărbătorilor de
iarnă
 portofoliile preşcolarilor, cadrelor didactice
 Programul artistic:”Naşterea Mântuitorului”
 CD cu imagini din timpul desfăşurării proiectului
REZULTATE AŞTEPTATE:
 implicarea a cât mai multor şcolari şi părinţi în activităţile organizate
 cunoaşterea şi promovarea obiceiurilor şi tradiţiilor populare autentice
REGULAMENTUL PROIECTULUI:
Proiectul se va desfăşura în luna decembrie 2017, conform Programului activităţilor.
Coordonatorii proiectului se vor asigura de buna desfăşurare a proiectului şi vor fi
responsabili de activitatea desfăşurată în cadrul instituţiei din care fac parte.
Coordonatorii proiectului se vor ocupa de atragerea de sponsori din rândul comunităţii
locale, care să ajute financiar sau material la derularea acestui program.
PROGRAMUL ACTIVITĂȚILOR:
Perioada Denumirea activităţii Mod de realizare Loc de desf.

2-18 A sosit iarna! Pictură. Colaj. Sala de clasă

dec.2018 Expoziţie de lucrări
6 dec. 2018 Vine Moş Nicolae! Întâmpinarea lui Moș Coridorul școlii
Nicolae
2-21 dec. Ne pregătim să întâmpinăm Activităţi practice organizate Sala de clasă
2018 Crăciunul pentru părinţi
5-7 dec. ”Steaua din Betleem” Expoziţie, povești de Fundaţia
2018 Crăciun SzentGellert
11- 20.12. Un dar din inimă pentru cei Pictură, desen, colaj Sala de clasă
2018 dragi
17 dec. Cavalcadă de Crăciun Activităţi practice, programe Centrul oraşului
2018 artisitice
18-23 Farmecul Crăciunului Program artisitic Sala de clasă
dec. 2018

1235
 SERBARE DE CRĂCIUN

Grădinița P. P. nr. 7 –structura G. P. P. nr. 1 Deva

Educatoare: prof. FAUR ELENA
Grupa: mare
Bine-aţi venit la noi, aici!
Bine-aţi venit părinţi, bunici!
Programul nostru să vă fie
Prilej de bucurii şi veselie.
Dragi invitaţi, vă rog să ascultaţi,
Apoi, firesc, să şi aplaudaţi.
Tu, dragă şi iubite Moş Crăciun
Care eşti darnic şi eşti bun,
Când primii fulgi încep să cearnă
Te-aştept mereu în prag de iarnă.
Te-aştept să vii cu sacul plin,
Cu daruri, zâmbet, sărbătoare...
S-aduci în inimi cer senin
Şi-n case-un strop de bunăstare.
Iubite moş cu plete dalbe,
Atât de darnic şi de bun-
Şi noi ţi-am pregătit un dar:
Serbarea noastră de Crăciun!

Cântec Iarna a sosit,

Azi e mare sărbătoare

Bucuria noastră-i mare .
L-aşteptăm pe Moş Crăciun
Care a pornit la drum.
Ce-o fi asta , tu , măi frate ?
Uite ceasu-i cinci jumate
Şi sunt pregătite toate
Moşu-am vrea să se arate !
Nu mai fii îngrijorată,
Las ` că vine moşu-ndată.
S-o fi oprit, putere să mai prindă
Doar ţara-n lung şi-n lat colindă.
Spun drept că nici eu nu prea am răbdare
Dar până vine moşul pe cărare
Să repetăm din ce am pregătit
Ca să-l primim aşa cum am dorit.
Căci Moș Crăciun cu sacu-n spate
A pornit-o la urcuș
Drumu-i rău și-i lunecuș
Si mosneagul nu mai poate.
Lung se uita indarat,
Scuturandu-si barba rara
De omat.
Si ofteaza sub povara.

1236
Eu zău că nu mai am răbdare
Mă duc afară pe cărare
Să văd de vine Moș Crăciun.
Moș Crăciun o să vină
Peste-o clipă –două- trei
Sania-i de daruri plină
O trag renii sprintenei.
Prin zăpadă zboară, zboară,
Cling, clang, cling,
O sănioară.
Şi în ea stă un moşneag,
Moş Crăciun cel bun şi drag.
Abia duce în spinare
O desagă mare, mare…
Iată-l că a și sosit
Vesel și întinerit
Bine, bine ai venit
Mos Craciune, bun sosit!

Cântec Moş Crăciun

Mos Craciun, sacul tau

Este incarcat mereu.
In tot anul tot ne dai
Si cand vii, tot plin il ai.
Daca esti asa de bun
Asculta ce vreau sa-ti spun:
Sacul tot da-mi-l in dar
Ca tu stii sa-l umpli iar.
Mos Craciun, ca esti bun
Uite as dori sa-ti spun,
Ca la anul, cand mai vii
Sa renunti la jucarii.
Sa aduci, de vrei, in spate
Multa, multa sanatate
Pentru tata si mamica,
Pentru bunul si bunica.
Pentru mine s-aduci minte
Ca sa fiu bun si cuminte.
Si sa ma ajuti sa cresc
Ca sa scriu, să socotesc.
Sa-mi dai voie, Mos Craciun,
Doua intrebari sa-ti pun
Dar sa stii ca sunt profunde
Va fi greu sa poti raspunde.
Prima, iat-o:
De ce tu, de cand te stiu
N-ai sofer, nici vizitiu?
Ca ma uit eu prin vecini
Toata lumea-i cu masini
Si doar tu cu sania.
Cum explici patania?

1237
 Cand ai daruri pentru toti
Cum sa face ca nu poti
Sa-ti oferi si tie-n dar o masina?n-am habar.
Iar a doua intrebare
E si mai incuietoare.
Cum faci rost de jucarii
Pentru atat de multi copii?

Poate-ti vin din cer de-a gata

Ori le cumperi ca si tata
Ori ai vreun talent, vreun har
Faci un semn…si ele-apar.
Mos Craciun
Sa traiesti
C-ai mai stat sa-mi spui povesti
Si-acum iata
Te rog bea
Ceaiul din cescuta mea.
Ia si unt, ia si dulceata
Si mai stai de te dezgheata
Pana-ti pregatesc afara,
Pentru drum o sanioara.
Soarele, o roșie minge
S-a rostogolit sub nori
Geru-nțeapă…Ninge, ninge
Cu albi fluturi călători

Ninge, ninge

Sania cu tălpi uşoare

Obosită-i de urcuş,
Ea ar vrea doar să coboare
Lin, plutind pe derdeluş.
Joc cu bulgări, schi, patine,
Săniuţă, om de nea,
Iarnă, bună eşti cu mine,
Şi iubesc zăpada ta!

Săniuţa fuge

Ninge, ninge ca-n poveşti,

Timpul e de săniuş,
Hai, copii, ca şi-altă dată,
S-a făcut alunecuş.
Ninge cu fulgi mari afară,
Sania ca vântul zboară.
Este frig şi lunecuş,
Eu mă duc la săniuş.
Geru-i mare pişicher!
Nasul mi-a-ngheţat de ger.
Chiar şi mâinile-n mănuşi
Îmi îngheaţă acuşi-acuşi.

1238
 Dar şi dacă-i ger sticlos
Tot mă duc pe vale-n jos,
Tot îmi place lunecuşul
Derdeluşul, săniuşul.

Ce frumos e bradul!
Ce frumos!
Hai să-l mai privim odată
Bradul nostru-i minunat
Are globuri artificii
Cu beteală-i îmbrăcat.
Brăduleţ plin de culori
Şi cu daruri multe
Ai venit aici la noi
De pe vârf de munte
Brăduleţ cu strai de nea
Şi steluţe-o mie
Tu în fiecare an
Ne aduci bucurie
Îţi cântăm cu glas duios
Cântul de colindă.
Şi chemăm în jurul tău
Hore să se prindă
Iar cu gând senin urăm
Anul care vine
Mai voinici să ne găsești
Și cu fapte bune.
Brăduțul leagănă crenguțele
Cu scamă albă – nchipuind ninsoare
Și-și cântă-n noapte singur somnoros
O brad frumos! O brad frumos!

O, brad frumos, o brad frumos

Se-apropie Craciunul,
Vin’ sa te rogi cu mine
Iisus se naste astazi
Copile, pentru tine.

Se-apropie Craciunul,
Cu bradu-mpodobit
Iisus ne cere-n taina
Sa ne rugam smerit.

Se-apropie Craciunul
Vin sa te rogi duios
Sa cresti curat copile
Ca bradul de frumos.

1239
 IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

Prof. înv. primar. Faur Rodica

Şcoala Gimnazială Rona de Sus
Evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat procesului de învăţământ, ce urmăreşte
măsurarea cantităţii cunoştinţelor dobândite, valoarea, performanţele şi eficienţa acestora la un
moment dat, oferind soluţii de perfecţionare actului didactic.
Misiunea noastră ca dascăli este de a pregăti elevul pentru „a fi” şi „a deveni”, pentru
autonomie, pentru autoeducaţie şi autoevaluare.În condiţiile învăţământului românesc de astăzi, se
impune o altă manieră de abordare a evaluării rezultatelor şcolare, un model de proiectare / realizare
a procesului integrat de predare – învăţare – evaluare mai eficient, centrat, cu adevărat, pe elev.
Activităţile de evaluare trebuie proiectate din perspectiva nevoilor de formare ale celui educat. Este
necesar ca evaluarea să fie centrată pe aspectele ei formative, astfel încât să cultive şi să susţină
interesul elevilor pentru studiu, să-i îndrume în activitatea de învăţare.Scopul comun, de care
trebuie să se ţină cont, este cel de dezvoltare a capacităţii de autoevaluare la elevi, concomitent cu
schimbarea viziunii asupra rolului evaluării, cel de ameliorare şi corectare mai mult decât de
sancţionare.
Învăţătorul trebuie să stăpânească toate metodele şi instrumentele de evaluare şi să le aplice în
funcţie de particularităţile clasei de elevi. Utilizarea eficientă a strategiilor, metodelor şi
instrumentelor de evaluare va pune în valoare aspectul creativităţii, al gândirii critice, al
manifestării individuale, proprii fiecărui elev, rezultatul final vizat fiind formarea, la nivelul
individului, a culturii generale, formarea de abilităţi, atitudini, competenţe, priceperi şi deprinderi
necesare integrării sociale a acestuia.
Opţiunea pentru una sau alta dintre metodele de evaluare cunoscute (metodele tradiţionale şi
metodele complementare) constituie rezultanta mai multor factori: scopul şi obiectivele evaluării,
tipul acesteia, specificul conţinuturilor supuse aprecierii, particularităţile populaţiei şcolare vizate,
achiziţiile cadrelor didactice privind exersarea / practicarea / experimentarea diverselor modalităţi
de procedare.Se pune aşadar problema modului în care cadrele didactice aleg una sau alta dintre
metodele/tehnicile de evaluare.
Procesul de evaluare necesită demersuri şi atitudini metodologice concretizate în: parcurgerea
unor etape definite, înregistrarea exactă şi conservarea datelor, utilizarea de instrumente diverse
(fişe, rapoarte, documente rubricate etc.), asigurarea validităţii, a relevanţei, a fidelităţii demersului
evaluativ.
Alegerea celor mai adecvate metode şi instrumente de evaluare reprezintă o decizie importantă
în vederea realizării unui demers evaluativ pertinent şi util. Pedagogul belgian Gilbert De
Landsheere aprecia că: „O evaluare corectă a învăţământului nu va putea fi posibilă niciodată cu
ajutorul unui instrument unic şi universal. Trebuie să ne orientăm ferm spre o abordare
multidimensională (...)". (Stanciu, M., 2003, p.284)
Evaluarea iniţială identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe,
competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa
imediat următoare;“este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare
creării de premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002),se efectuează la începutul unui
program de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei
lecţii),este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru asimilarea
noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe” (I. T. Radu), premise “cognitive şi atitudinale”
capacităţi, interese, motivaţii), necesare integrării în activitatea următoare Evaluarea iniţială poate fi
realizată prin mai multe modalităţi:harta conceptuală; investigaţia;chestionarul;testele Are avantaje
şi dezavantaje:oferă atât profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai
exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al elevilor, lacunele ce trebuiesc completate şi
remediate) şi a formula cerinţele următoare;pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică

1240
demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare, dar nu permite o
apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea une ierarhii.
Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale, am evidențiat reușitele elevilor până în acel
moment. Aceste reacții au contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii și au catalizat energii
noi în direcția realizării planului individualizat de învățare. Atenția va fi concentrată întotdeauna pe
aspecte care pot face obiectul schimbării,cu evitarea supraîncărcării elevilor cu excesiv de mult
feedback transmis într-o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună înainte, prin
împărtășirea ideilor și explorarea soluțiilor posibile și nu prin formularea excesivă de sugestii.
Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit evaluarea inițială,ținând seama de
prevederile curriculumului pentru învățământul primar și pentru ca aceasta să reflecte cât mai
obiectiv nivelul de pregătire al elevilor,pe care să se plieze cât mai bine pregătirea următoare.

BIBLIOGRAFIE:

Nicola, Ioan , Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti, 1994.

Radu, Ion .Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Bucureşti, E.D.P., 1981
Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Ed. Humanitas Educaţional,
Bucureşti, 2003

1241
 Imporțanta serbărilor școlare

Fărcuț Rodica Liliana

profesor pentru învățământ primar
Colegiul Național "Vasile Goldiș" Arad

Serbările școlare ajută la dezvoltarea personalităţii eleviilor, cultivandu-le înclinaţiile artistice şi

aptitudinile.
La o serbare școlara elevii își dezvoltă abilitățile de vorbire, își exersează memoria, își
stimulează sensibilitatea artistica. Ei nu participa motric, ci intelectual și afectiv. Totodată și părinții
au un rol important în orice serbare. Parte din public ei își încurajează copiii și în plus repetă acasă
pentru a asigura reușita spectacolului. Astfel, toata familia poate fi antrenată în pregătirea unui
spectacol. In general în cadrul serbărilor școlare se pun în scenă piese literare. Astfel literatura nu va
mai fi monotonă, o piesa evidențiind efortul copilului de a se implica și a o reprezenta în funcție de
personalitatea sa. Copiii sunt nerăbdători înainte de reprezentatie, părinții mândri
și pregatiti cu telefoane si camere video.
Piesa de teatru școlara este prima oportunitate pentru mulți de a face drama. Este șansa de a
aduce în prim plan un personaj, de a încerca să îl cunoști atât de bine încât să îl interpretezi tu însuți
și nu doar să citești despre el și să memorezi rolul. Actorii trebuie să-și adapteze simțurile și
sentimentele pentru a se potrivi cu personajele lor, ceea ce le oferă elevilor o perspectivă
asupra diferitelor culturi, popoare și idei. Formarea acestor tipuri de conexiuni prin intermediul
dramei îi va ajuta fără îndoială mai târziu. Piesa de teatru reprezinta prima ocazie de a testa
abilitatile de performanță iar pentru acest lucru participanții trebuie să fie în primul rând bine
organizați. Totodata este importantă planificarea din timp a unei serbări școlare. Dacă această
serbare va fi ținuta în timpul perioadelor de evaluare, în timpul tezelor atunci desigur, copiii nu se
vor putea concentra pe reușita acestei serbări. Din acest motiv, evident că o serbare va trebui
ținută înainte de vacanță când perioadele de evaluare iau sfârșit.
Un alt mare avantaj al unei serbări școlare este cooperarea și nu doar între ei ci și
cu profesorul coordonator sau cu alte persoane implicate în organizarea serbării. Fără a realiza
elevii își dezvoltă și abilitatea de a vorbi in public. Creativitatea va fi fără îndoială marele plus din
spatele unei astfel de acțiuni. Copiii au șansa să își depășească limitele, să își testeze imaginația și
să își exerseze creativitatea, perseverența, capacitatea de rezolvare a problemelor.
Serbarea şcolară reprezintă un eveniment mai mult sau mai puţin aşteptat, menit să evidenţieze
într-o formă estetică achiziţiile acumulate de copii pentru dezvoltarea creativităţii. În procesul de
învăţare multe sunt momentele de satisfacţie şi bucurie pe care le trăiesc cei implicaţi, dar maxima
încărcătură emoţională se dezvoltă în timpul serbărilor şcolare. Importanţa unor asemenea festivităţi
este deosebită, pentru că ele lărgesc orizontul spiritual al elevilor şi contribuie la acumularea de noi
cunoştinţe, îmbogăţesc şi remontează viaţa afectivă, stimulând sentimente nebănuite sau dezvoltând
pe cele slab manifestate anterior; contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere, prin dorinţa de
reuşită, favorizează concentrarea atenţiei pe parcursul desfăşurării programului, prezenta
spectatorilor (părinţi, bunici, cadre didactice), trezind în copil energia de a învinge timiditatea,
stimulându-i independenţa de acţiune.
Într-o serbare şcolară pot fi valorificate toate achiziţiile dobândite de elevi de-a lungul unui
semestru sau an şcolar, conferind evenimentului artistic un caracter educativ şi creator.
Rezultatul final al unei serbări școlare nu constă doar într-un spectacol propriu-zis pus în scena
de elevi sub coordonarea unui profesor. Beneficiile sunt multiple. În primul rând în spatele orelor de
exersare pentru spectacolul final, participanții trebuie să lucreze împreună. Astfel se sudează
prietenii, se creează încredere și un sentiment că toți fac parte dintr-un anumit grup. Va crește
încrederea în sine și respectul de sine în special când sunt martori la aprecierea celor din jur, la
admirația părinților, toate acestea confirmandu-le muncă și perseverență.

1242
 „EDUCAŢIE DE CALITATE” – ÎN PARTENERIAT CU FAMILIA

Prof. FÂLFĂE IOANA,

Grădiniţa Nr. 2 Cerneți – Mehedinţi

Învăţământul preşcolar poate fi principalul partener educativ al familiei. În contextul reformei

educaţionale, educatoarea are nevoie să ştie ce se aşteaptă de la ea şi trebuie să aibă capacitatea de a
acţiona responsabil. Importantă din perespectiva temei în discuţie este competenţa de comunicare şi
relaţionare, cea care aduce o notă de specificitate educatorului. Personalitatea educatoarei poate
avea o influenţă mult mai mare asupra copiilor decât mesajul didactic în sine. Acest tip de „aureolă"
pe care o poartă cadrul didactic şi care se numeşte autoritate didactică, prestigiu este un amestec de
uimire cu veneraţie, afecţiune, respect în proporţii diferite. Această "aureolă" poate fi rezultatul a ce
ştie şi spune cadrul didactic, cum spune, cum transpune în practică prin atitudinile şi
comportamentul său, prin ideile pe care le transmite.
Competenţele de comunicare şi relaţionare ale educatoarei sunt exercitate atât cu familia
tradiţională, cât şi cu cea modernă în egală măsură, realizând un parteneriat activ, real şi necesar.
Specialiştii confirmă faptul că tot ceea ce experimentează un copil în perioada preşcolară îi
condiţionează apoi dezvoltarea viitoare pe toate planurile: cognitivă, afectivă, de relaţionare. Prima
„şcoală” a copilului este familia, cea care îi oferă cele dintâi modele comportamentale în cazul
familiei tradiţionale, iar în cazul familiei moderne modelul poate fi „bona”, „guvernanta” etc.
Fiecare familie tradiţională sau modernă este unică, fiecare copil este unic, copilăria este unică
şi irepetabilă, rolul educatoarei este scurt şi trecător, dar poate lăsa amprente pozitive, durabile,
puternice în sufletul copilului. În activitatea cu copiii am dat importanţa cuvenită parteneriatului
educaţional părinţi – educatoare. Modalităţile de comunicare au fost diverse şi multiple, în toate
însă am pornit cu respect, încredere, dialog. Ascultând, sugerând, recomandând cu delicateţe, fără a
da verdicte, am găsit împreună cu părinţii soluţii, i-am responsabilizat şi le-am întărit sentimentele,
convingerile că pot şi ştiu să fie cei mai buni părinţi pentru copiii lor.
Pentru a realiza o comunicare eficientă cu familia este necesară dobândirea unor competenţe
specifice de:
■ stăpânire a conceptelor şi teoriilor moderne de comunicare: orizontală, verticală, multiplă,
diversificată şi specifică;
■ realizarea unor proiecte comune grădiniţă-familie şi rezolvarea lor,
■ accesarea diverselor surse de informare în scopul documentării;
Aceste competenţe specifice sunt aplicate la fiecare grupă de către cadrele didactice care
organizează consultaţii cu părinţii, lectorate, şedinţe, consiliază, îndrumă şi implică familia în
parcurgerea unui traseu educaţional adecvat particularităţilor de vârstă ale copilului.
Competenţele unui cadru didactic conştient de rolul său esenţial în parteneriatul grădiniţă-
familie îi permit:
♦ să cunoască şi să organizeze colectivul de părinţi;
♦ să convoace şedinţele şî să aleagă comitetul de părinţi şi cosiliul reprezentativ al părinţilor,
♦ să stabilească atribuţiile acestora;
♦ să medieze eventualele stări conflictuale apărute în relaţia părinte-copil;
♦ să iniţieze şi să conducă programul de educaţie a părinţilor clasei, în raport cu nevoile lor de
educaţie;
♦ să asigure transferul de informaţii spre şi dinspre Comitetul de părinţi, consiliul reprezentativ
şi Consiliul de administraţie, realizând un autentic parteneriat.
Cunoaşterea familiei în calitate de partener constant şi autentic devine o prioritate pentru
educatoare. Prin urmare cunoaşterea mediului familial din care provin copiii constituie o condiţie
esenţială pentru asigurarea succesului demersului educaţional adresat copiilor şi pentru reuşita
parteneriatului.

1243
 Conjuncţia grădiniţă-familie este fundamentată pe finalităţi primordiale precum realizarea unei
personalităţi armonioase a copilului şi pe obiective comune precum cunoaşterea copilului prin
socializare deplină. Practica a demonstrat că actul pedagogic, fie în instituţie, fie în familie,
evoluează pe cadranul dragoste-exigenţă, iubire-respect, autoritate-încredere. În familie, ca în orice
instituţie, trebuie să existe un centru de decizie care să reglementeze buna funcţionare a sistemului.
În cazul autorităţii parentale, totul depinde de structura personalităţii părinţilor, de nivelul lor de
educaţie şi cultură. Tipul de autoritate transpare în modul de repartizare a rolurilor, în stilul în care
sunt formulate cerinţele şi regulile de organizare a programului de viaţă şi de executare a sarcinilor
propuse dar, mai ales, în maniera de a controla şi evalua rezultatul activităţii copilului.
Principiul care stă la baza unei autentice autorităţi a părinţilor este caracterul echilibrat al
cerinţelor şi consecvenţa atitudinilor faţă de măsurile ameliorative ale procesului educaţional. De
asemenea, controlul exercitat asupra activităţii şi conduitei copilului trebuie să fie sistematic, iar o
măsură o dată luată să fie aplicată consecvent. Sunt mulţi părinţi care mâine interzic ce azi a fost
permis, sau mai grav, o măsură luată de un părinte este contrazisă de celălalt. În acest caz nu este
vorba numai de subminarea autorităţii, ceea ce este un lucru foarte grav, ci de perturbarea
procesului formării convingerilor morale ale copilului.
Prin analogie cu personalitatea educatorului oficial, personalitatea părinţilor trebuie să fie „un
laborator de informaţii, de acţiune pozitivă, de noutate" care se transferă în personalitatea copilului
fără eforturi speciale. Mulţi părinţi consideră că este suficient să-i asiguri copilului alimentaţia,
igiena şi satisfacerea altor trebuinţe primare pentru a-1 face fericit.
Obiectivele educaţionale nu pot fi realizate decât prin eforturile conjugate ale tutuor factorilor
activi: părinţi şi educatori oficiali. În actul educaţional, factorii participanţi trebuie să acţioneze în
concordanţă, să existe unitate de acţiune şi cerinţe, continuitate, chiar dacă educatorii şi părinţii sunt
două medii diferite ca statut şi nivel socio-cultural.
Foarte eficiente s-au dovedit a fi întrunirile cu părinţii cu prilejul cursurilor pentru părinţi
„Educaţi aşa" care se desfăşoară la noi în unitate de aproximativ patru ani. Fiind instructor de
părinţi, în cadrul acestor cursuri am reuşit să stimulez disponibilitatea părinţilor pentru soluţionarea
în parteneriat a problemelor ivite, ajutând copilul să pătrundă cu optimism şi încredere în mediul
preşcolar şi şcolar.Temele abordate precum „Aprecierea şi accordarea atenţiei", „Stabilirea
limitelor", „A spune Nu şi a interzice", „Ignorarea" , „Izolarea", „Pedepsirea", i-au învăţat pe părinţi
cum să comunice cu copiii lor şi au căpătat o serie de abilităţi specifice temelor puse în discuţie.
Competenţele de comunicare şi relaţionare s-au extins la nivelul întregii unităţi, tot mai mulţi părinţi
exprimându-şi dorinţa de a participa la aceste cursuri.
Comunicarea cu părinţii s-a continuat prin iniţierea unui proiect edcucaţional "Profesiunea de
părinte" care se doreşte a fi un instrument util în cadrul parteneriatului grădiniţă-familie.
Proiectul oferă schimb de informaţie, activităţi educative, activităţi practice cu participarea
voluntară a părinţilor la crearea unor costume ecologice, activităţi extracurriculare cu participarea
voluntară a părinţilor în acţiuni de sponsorizare.
Din acest parteneriat activ am câştigat atât eu, cât şi părinţii, iar fiecare copil s-a simţit ocrotit,
iubit, respectat.
În cadrul proiectului am considerat utilă şi valoroasă completarea unui chestionar, în care
părinţii au avut ocazia să-şi exprime părerile personale prin asigurarea confidenţialităţii răspunsului.
Impactul proiectului a depăşit aşteptările, percepţia părinţilor faţă de problematica educării şi
creşterii copiilor fiind vizibil modificată pozitiv.
BIBLIOGRAFIE:
 Alexandra Mateiaş, "Copiii preşcolari, educatoarele şi părinţii", "Ghid de parteneriat şi
consiliere", Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2003;
 „Creativitatea în învăţământ: Şcoală-familie-comunitate", Ed. Terra, Focşani, 2004;
 „EDUCAŢI AŞA", NETHERLAND INSTITUTE FOR CARE & WELFARE, FUNDAŢIA COPIII
NOŞTRI
 Elivira Creţu, "Psihopedagogia şcolara pentru învăţământul primar", ED. ARAMIS, Bucureşti, 2002;

1244
 Serbările școlare

Fedeleș Ioana
Liceul “Mihail Sadoveanu”, Borca-Neamț

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din

intuneric, nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)
Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru
cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .
Acestea se referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire ,la astfel de activităţi.
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia.
Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor .
Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,,
spontan şi sincer situaţiile redate.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la școală şi
le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol
dintr-o scenetă, şcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte
gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături
între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care
trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de
nou şi de frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o
parte, şi atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de
altă parte.
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea
pentru fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente:
- comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
- comunicarea temei, cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea, sporeşte eficienţa învăţării.
Desfăşurarea serbării cuprinde de asemenea mai multe momente:
-perioada de pregătire a serbării, dorinţa de succes sudează colectivul, impulsionează în mod
favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească;
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului, să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;

1245
 Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante
ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere
a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Serbǎrile copilǎriei, momentele acestea de maximǎ bucurie,atȃt pentru copii, cȃt și pentru
pǎrinți, ȋntǎresc și fortificǎ sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc luminǎ ȋn suflete, dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimuleazǎ gȃndirea creatoare. În masura posibilitǎților, în cadrul
serbǎrilor școlare este bine sǎ fie prezentate și creații artistice originale,adaptate evenimentelor și
condițiilor locale.
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .

Bibliografie:

Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped • Revista invatamant primar,
nr.2-3/2001,Editura Discipol
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

1246
 Magia sărbătorilor de iarnă
Importanţa serbărilor şcolare

Prof. primar FEDIUC LILIANA

Şcoala Gimnazială “Ion Luca Caragiale” Tulcea
Dincolo de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creştine, Crăciunul e aşteptat
cu mare entuziasm de toată lumea, indiferent de vârstă. Sigur, ne gândim cu drag la cadourile lui
Moş Crăciun, la colinde, la mirosul de brad şi la vâscul din pragul uşii. Şi, cu siguranţă, experienţele
personale au încărcat astfel de clipe magice cu semnificaţii proprii. Dar mai mult decât atât,
tradiţiile legate de Crăciun aduc simboluri naturale vechi de sute de ani.

Bradul de Crăciun
Bradul deţine rolul principal în perioada Crăciunului. Împodobitul acestuia este cel mai îndrăgit
obicei de sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit de
întreaga familie), bucurie şi fericire (pentru că sub el sunt puse cadourile), magie (se spune că Moş
Crăciun nu vine în casele unde nu e brad), viaţă, trăinicie şi sănătate (pentru că este mereu verde,
chiar şi când afară e zăpadă). Practic, bradul a devenit centrul sărbătorilor de iarnă!
Steluţa
Mulţi brazi de Crăciun au o steluţă în vârf. Se spune că stelele ne conduc spre locuri speciale, iar
pe vremuri multe dintre constelaţii, de exemplu, Ursa Mare şi Ursa Mică erau venerate ca divinităţi.
Evreii din vechime foloseau steaua în şase colţuri a lui David ca simbol religios, iar steaua de
Crăciun în cinci colţuri ne aminteşte de steaua apărută deasupra Betleemului la naşterea Pruncului.
În multe culturi, stelele sunt semne ale norocului şi ale realizării unor ţeluri măreţe.
Coroniţa de Crăciun
Agăţarea coroniţelor de uşa casei este un obicei originar din Europa unde, de Crăciun, porţile se
decorau cu ramuri veşnic verzi, pentru a invita în casă spiritele pădurii. Există crezul că aceste
spirite ar aduce sănătate şi noroc. Oamenii încă îşi mai împodobesc casele cu coroniţe de brad şi de
laur, ca mod de a-şi întâmpina prietenii şi rudele. Forma circulară a coroniţei simbolizează natura
veşnică a dragostei.
Ciorapii de Crăciun
Obiceiul ciorapilor de Crăciun provine dintr-o legendă despre un nobil care şi-a risipit necugetat
averea, lăsându-şi fetele fără zestre. Sfântul Nicolae a auzit despre această situaţie şi a venit pe
ascuns la locuinţa fetelor. El a aruncat trei pungi cu monede de aur prin hornul casei, care au căzut
în ciorapii fetelor, atârnaţi la uscat lângă şemineu.
Colindele
Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi, merg
din casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să primeşti colindători, pentru că
urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce colindătorii
termină de cântat, gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci, dulciuri şi colaci. Nucul
simbolizează belşugul şi longevitatea, iar merele semnifică bunăstare şi bogăţie.
Multe din aceste obiceiuri de Crăciun sunt învăţate de către copii la şcoală şi valorificate apoi,
într-o mare diversitate de feluri, în special prin intermediul serbărilor şcolare. Astfel îi ajutăm pe
copii să cunoasca tradiţiile românesti, rolul important pe care l-au avut în viaţa oamenilor din cele
mai vechi timpuri, modul în care acestea au dăinuit peste timp
Educaţia copiilor se bazează pe un parteneriat strâns între şcoală şi familie, ambii având un rol
deosebit de important, determinant chiar, în dezvoltarea copiilor, din toate punctele de vedere.
Relaţia familie – şcoală trebuie să fie unică şi să se bazeze pe cunoaştere reciprocă, pe încredere şi
colaborare permanentă.

1247
 Există numeroase forme de colaborare între şcoală şi familie. Dintre toate activităţile organizate
de şcoală în parteneriat cu părinţii, serbările şcolare se evidenţiază ca fiind extrem de speciale şi
importante.
De ce sunt ele importante şi speciale?
- Copiii şi părinţii deopotrivă sunt implicaţi afectiv în pregătirea serbărilor, în alegerea sau
realizarea costumelor adecvate, în realizarea decorurilor şi amenajarea sălii de serbare;
- Se creează oportunităţi pentru valorificarea experienţelor anterioare ale copiilor, a unor talente
şi abilităţi, a unor deprinderi de comportament, de control al emoţiilor;
- Se creează, de asemenea, oportunităţi de învăţare activă şi participativă. Copilul devine actorul
activ în rolul principal al acţiunii: imaginează, construieşte, cercetează, creează şi transpune în
practică un anumit rol, găsindu-şi singur mijloacele din ceea ce i se oferă, originalitatea constând în
aceea că nu preia modelul învăţătorului. Competiţia trece pe un plan secundar, prioritară devenind
colaborarea, munca în echipă, bazată pe sprijin reciproc pe toleranţă, pe efort susţinut din partea
tuturor copiilor, îndreptat către acelaşi scop.
- Activităţile devin mult mai atractive, părinţii sunt mult prezenţi şi se bucură de succesul
copiilor lor;
- Se dezvoltă la părinţi abilităţi de interacţiune şi empatie faţă de propriii copii;
- Este stimulată activitatea în grup, ideea de voluntariat al părinţilor;
- Copiii se bucură de interesul părinţilor, de susţinerea lor, încep să-i perceapă ca prieteni
adevăraţi;
- Interesele şcolii sunt promovate de către părinţii activi şi implicaţi în activităţile copiilor lor;
- Şcoala va avea astfel în părinţi un sprijin real pentru instruirea şi educarea copiilor.
Am abordat într-o astfel de manieră tema sărbătorilor de iarnă, în organizarea serbărilor
şcolare. Această temă generoasă permite organizarea activităţilor de învăţare integrând mai multe
discipline: comunicare în limba română, muzică şi mişcare, arte vizuale şi abilităţi practice.
Sărbătorile de iarnă au început cu Ziua Naţională a României, ziua de 1 Decembrie. Pentru
această zi au fost pregătite poezii patriotice, povestiri, care explicau pe înţelesul elevilor de clasa I
semnificaţia Zilei Naţionale, poze sugestive, harta României Mari. În zilele premergătoare am
învăţat cântece patriotice, Imnul Centenarului, am explicat semnificaţia versurilor. La orele de arte
vizuale şi abilităţi practice copiii au confecţionat harta României în culorile tricolorului, steagul ţării
noastre, am prezentat costumul popular românesc cu componentele lui şi s-au realizat planşe
sugestive în care copiii au decorat ei înşişi costumele populare. Am participat la Săbătoarea
Centenarului, alături de alţi copii din clasele primare, cu un spectacol omagial, prezentat în faţa
părinţilor. Am decorat sala de serbare cu obiecte confecţionate, am interpretat cântece şi versuri
patriotice.

Au urmat apoi pregătiri pentru Moş Nicolae, în care elevii au aflat legenda lui Moş Nicolae, au
confecţionat ghetuţe, au desenat ghetuţe alături de cadourile dorite, au scris scurte scrisori pentru
acesta. Sărbătoarea de Moş Nicolae a fost organizată tot în colaborare cu părinţii, care s-au
preocupat de dulciurile din ghetuţe.
Pentru serbarea de Moş Crăciun am distribuit roluri pentru sceneta „Povestea bradului”, pentru
pluguşor. Pe parcursul săptămânilor cât au durat repetiţiile, am învăţat colinde şi am confecţionat
steluţe, podoabe pentru brad – globuri colorate, coroniţe, ghirlande şi ornamente pentru clasă –
fulgi, oameni de zăpadă, brăduţi, peisaje de iarnă, am împodobit bradul. Împreună cu părinţii am
confecţionat felicitări de Crăciun. Pentru acestea copiii au folosit diverse materiale accesibile lor, au

1248
decupat, ai lipit, au colorat, au pictat, au îmbinat tehnici diferite. Unele lucrări au fost realizate
individual, altele în echipă.
Tot efortul lor a fost răsplătit la serbare, cu aplauze din partea părinţilor şi cu daruri de la Moş
Crăciun. De asemenea, pentru frumoasele colinde pe care le-au interpretat, copiii au fost răsplătiţi
de către părinţi cu covrigi, nuci, mere şi dulciuri, aşa cum spune datina străbună.

1249
 CRĂCIUNUL - O RAZĂ DE IUBIRE ÎN SUFLETELE NOASTRE

Fekete-Bartos Kinga - Profesor preşcolar şi primar

Şcoala Gimnazială „Mártonffi János”, Vlăhiţa

„Cred cu adevărat că dacă vom continua să spunem povestea Crăciunului, să cântăm colinde şi
să trăim spiritul Crăciunului, vom putea aduce bucurie, fericire şi pace acestei lumi.”
(Norman Vincent Peale)

În fiecare an, când se apropie sărbătorile de iarnă şi încep să cadă fulgi de zăpadă, în inimile
noastre se naşte o lume nouă, o lume de basm... e lumea care cu nostalgie ne aduce aminte de
leagănul copilăriei noastre, cu tradiţiile şi obiceiurile străbune păstrate ca pe o sfântă moştenire, care
umple cu bucurie inimile noastre.
Obiceiurile legate de sărbătorile de iarnă trebuie păstrate din generaţie în generaţie şi sădite în
sufletele copiilor cu scopul păstrării pentru urmaşii noştri şi pentru a aprecia familia şi rolul
acesteia în viaţa fiecărui om. Sărbătorile au ca scop unirea tuturor membrilor familiei la masa de
Crăciun aşa cum spune şi tradiţia, să fim iubitori, să ne iertăm, să ne deschidem sufletele pentru a fi
mai buni şi înţelepţi.
Luna decembrie oferă nenumărate ocazii pentru activități extracurriculare, care îşi au rolul şi
locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare
urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui
stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ in diferite domenii. Aceste
activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități cât mai
variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, oferirea de
suport pentru reușita școlară în ansamblul ei.
În învăţământul preşcolar în luna decembrie domină magia sărbătorilor de iarnă, astfel
organizăm anual un proiect pe o perioadă de trei săptămâni cu tema: “Sărbătorile de iarnă”. În
cadrul proiectului sunt prelucrate temele Moş Nicolae, Advent, Crăciunul, Moş Crăciun, naşterea
Mântuitorului, iar punctul culminant al proiectului constituie serbarea de crăciun al copiilor.
Împreună cu preşcolarii împodobim sala de grupă cu fulgi de nea, cu cizmuliţele lui Moş
Nicolae, cu crenguţe de brad, cu om de zăpadă, cu diferite decoraţiuni de crăciun. În centrul
ştiinţelor realizăm o machetă cu un peisaj de iarnă. Împreună cu copii ieșim în natură, o admirăm ca
în fiecare anotimp, o analizăm și discutăm despre viața oamenilor în acest anotimp. În săptămânile
următoare ne vom informa şi vom discuta despre sărbătorile de iarnă şi despre sentimentele pe care
acestea le trezesc în sufletele oamenilor.
La începutul adventului invităm părinţii preşcolarilor să participe la întâlniri interactive şi
activităţi practice cu tema „Advent- pragul Crăciunului” şi pregătim coroniţe de advent din ramuri
de brad împodobită cu patru lumânări, care sunt aprinse succesiv în cele patru duminici ale
adventului. Cu acest prilej confecționăm şi diferite decorațiuni de crăciun aprofundând şi în
sufletele adulţilor importanţa naşterii Mântuitorului.
În luna decembrie sunt multe obiceiuri şi tradiţii populare răspândite în Ardeal în localităţile cu
populaţie maghiară şi germană, care sunt prezente şi în grădiniţă.
Unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului mai ales pentru cei mici este aşteptarea lui
Moş Nicolae, care ard de nerăbdare să vadă ce daruri primesc în ghetele pregătite. Moş Nicolae
ajunge în grădiniţa noastră cu o sanie plină de daruri pentru copii, iar după ascultarea cântecelor şi
poeziilor învăţate de preşcolari Moş Nicolae împarte darurile între copii.
Acest obicei din seara Sfântului Nicolae a luat naştere la oraş şi s-a răspândit şi în mediul rural.
6 decembrie este ziua Sfântului Nicolae iar, după tradiția populară, aceasta este prima zi de iarnă.
Credinciosul Sfânt Nicolae era făptuitorul de minuni şi martir din cauza credinţei în Iisus. Sfântul
Nicolae este închipuit ca un moş cu barbă albă care poate aduce ninsoarea scuturându-şi bărbia şi
cel care aduce cadouri celor mici. În seara de 5 decembrie, părinţii pun în încălţămintele copiilor, pe

1250
care aceştia şi-o pregătesc cu mare grijă, multe dulciuri şi, uneori, jucării. În unele locuri există şi
obiceiul de a pune alături de cadouri şi o nuieluşă care ar trebui să îi cuminţească pe copii care nu s-
au purtat bine în timpul anului.
În ziua de 13 decembrie se sărbătoreşte ziua Sfintei Lucia, fecioară martiră de origine siciliană,
care a trăit pe vremea împăratului Dioclitean. Conform calendarului Iulian, Sfânta Lucia se
sărbătorea în ziua solstitiului de iarnă, cu noaptea cea mai lungă, Lucia devenind patroana „luminii
bune”, cea care-l învinge pe Lucifer, purtătorul de „lumina rea”. În această zi era interzis cusutul,
aprinderea focului, gătitul şi ţesutul. Cel mai cunoscut obicei era legat de sculptarea până în ziua
Crăcinului a unui scaun din nouă esente de lemn. Cine termina scaunul şi se urca pe el la slujba de
crăciun putea recunoaşte vrăjitoarele printre femeile din biserică, după care trebuia să arunce
scaunul pe foc. În seara de Sfânta Lucia uşa casei era blocată cu o mătură, să nu intre vrăjitoarele.
În ziua de 26 decembrie se sărbătoreşte Sfântul Ştefan, primul martir creştin, condamnat la
moarte de autorităţile iudaice din Ierusalim. Conform tradiţiilor pentru a se bucura de spor în casă şi
de sănătate, Sfântul Ştefan trebuie cinstit prin fapte bune, iar împăcările sunt binevenite în această zi,
este bine să se evite deplasările în zonele montane şi în locuri izolate care v-ar putea pune viaţa în
pericol.
În ziua de 27 decembrie se sărbătoreşte Sfântul Ioan, apostolul şi evanghelistul, în unele locuri
există încă în biserici binecuvântarea vinului, cu o rugăciune în care se aminteşte cum el,
binecuvântând cu semnul crucii paharul de vin unde un duşman îi pusese otravă, a rămas nevătămat.
În ziua de 28 decembrie se sărbătoreşte ziua Sfinţilor prunci nevinovaţi. În localităţile ardelene
băieţii organizaţi în grupuri mici merg la fete, recită o poezie, le „bat” ușor cu o nuială ca să aibă
noroc, sănătate şi belşug în următorul an.
În mediul rural sunt păstrate mai bine tradiţiile și
obiceiurile specifice acestei sărbători: anual cu
preşcolarii participăm la expoziția de Crăciun organizat
de reprezentanţii comunităţii locale, la activităţi
practice organizate pentru copiii la nivel local unde
pregătim decoraţiuni de crăciun, turtă dulce, cozonac,
lumnânări parfumate, decoraţiuni pentru bradul de
crăciun, la ritualul împodobirii bradului.
În aşteptarea lui Moş Crăciun, în prag de sărbătoare
împreună cu copiii am pregătit un program special,
pentru părinţi şi pentru Moşul bun, care va veni la
fiecare dintre ei, şi va aduce darul dorit. În grădiniţă
organizăm pentru preşcolari expoziţii de desen cu tema „Misterul Crăciunului” şi participăm la
diferite proiecte, programe organizate cu tema Crăciunul la nivel judeţean, naţional.
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc părinţi,
copiii, nepoţi și se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea
cum se cuvine a sărbătorii vom avea un an mai bun si mai bogat.
Copiii împreună cu părinţii merg la sfânta liturghie de Crăciun, se roagă la Sfânta Iesle, participă
la spectacolul Filharminicii de copii din Vlăhiţa şi la festivitatea „Cavalcada Crăciunului”.
Vizitează spectacolul autentic local “Betleemul îngerilor” o ceremonie sacră arhaică, în care
bărbaţii locali, în costumaţii speciale prezintă Naşterea Mântuitorului.
Crăciunul nu este o perioadă, ci o stare de spirit. Cred că cea mai frumoasă şi cea mai iubită
de cei mici şi cei mari, săraci şi bogaţi, tineri şi vârstnici este sărbătoarea sfântă a Crăciunului,
naşterea Mântuitorului.
Serbările şi festivităţile marchează evenimentele importante din viaţa şcolarului. Din punct de
vedere educativ importanţa acestor activităţi constă în dezvoltarea artistică a elevului precum şi în
atmosfera sărbătorească instalată cu acest prilej. Aceste mici serbări, organizate de către cadrele
didactice, le oferă elevilor răsplata primită după muncă, şi de asemenea au un rol de motivare.

1251
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

Autor: Felcser Viorica

Funcția: Profesor în învățământ primar
Motto:
”Școala să nu fie nimic altceva, decât ateliere pline de activități. Numai astfel vor putea să
probeze toți, în propria lor practică adevărul că învățând pe alții ne învățăm pe noi înșine.”
Jan Amos Comenius

Dezvoltând ideea lui Comenius și adaptând-o la realitatea zilelor noastre putem afirma că
școala trebuie să fie scena activităților multiple, la care participă laolaltă toți factorii educației:
copilul, școala și familia, în ipostază dublă, de educator și educabil. Școala , familia și comunitatea
împart responsabilitățile ce vizează copiii, prin suprapunerea sferelor de influență. Teoria sferelor
de influență suprapuse, concepută de către profesoara Joyce Epstein afirmă că elevii învață mai
mult atunci când părinții, educatorii și alte persoane din comunitate urmăresc aceleași obiective și
își aduc contribuția în mod egal la dezvoltarea fizică și psihică a copilului. Fiind parteneri în
educație se creează o resursă temeinică pentru promovarea învățării și dezvoltării, un fundament
comun de acțiune, bazat pe reciprocitate, colaborare, planificare și evaluare.
Școlile trebuie să planifice și să implementeze programe de parteneriat pentru a genera
implicarea părințior în viața școlară. Prin aceste parteneriate părinții se informează despre
conducerea și organizarea procesului instructiv – educativ, sprijină școala în realizarea unor
activități educaționale devenind sursă de informație complementară, dar și o sursă educațională.
Cadrele didactice trebuie să inițieze la rândul lor activități atractive și antrenante , care să ofere
familiei oportunități de a lucra alături de copil la diferite proiecte, de a cunoaște copilul în situații
diverse, de a se bucura de realizările lui.
Iată câteva forme de activitate, care oferă modalități de colaborare între factorii aducaționali!
Pregătirea comună a serbărilor și a spectacolelor școlare contribuie la sudarea relațiilor dintre
copii și părinți într-o atmosferă caldă de creație și conlucrare.. Se pot confecționa împreună
decorațiuni, decor de scenă, costume., îndeletnicirile comune dezvoltând spiritul de echipă.
Serbările școlare oferă copilului posibilitatea de a-și pune pune în valoare inteligența dominantă
descoperită, de a-și satisface nevoia de afirmare, căpătând încredere în propriul potențial artistic și
cognitiv iar familiei oferă șansa de a cunoaște potențialul copilului, de a-i descoperi aptitudinile
speciale și de a evalua performanțele lui.
Implicând părinții în activitățile școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive pentru elevi,
iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii în viața
copilului. Proiectarea unor activități extracurriculare în parteneriat cu părinții garantează reușita
acestora. Excursiile, drumețiile, vizitele comune reprezintă un mijloc eficient de socializare în
contexte diferite de spațiul școlar, de a descoperi împreună informații în diferite domenii: natură și
geografie,, istorie și tradiții culturale, arte plastice. Aceste ocazii oferă o multitudinea surselor de
educare. Profesorul dar și părintele poate să observe și eventual să corecteze comportamentul
elevului, poate oferi sfaturi și explicații, fiind cu toții împreună într-o atmosferă de prietenie și trăiri
pozitive.
Familiile trebuie încurajate de a participa la diverse forme de joc organizate de către școală, cum
sunt jocurile sportive, cele de cunoaștere, și distractive. Jocurile sunt uneltele esențiale în
teambuilding fiind necesare pentru a construi o echipă dintr-un grup de oameni eterogeni. Totodată
jocul ajută prticipanții să vadă problemele din altă perspectivă, să își schimbe percepțiile,
atitudinile, comportamentele nedorite. În viața cotidiană colaborarea cu ceilalți, comunicarea
eficientă bazată pe înțelegere, ascultarea activă, acțiunile participative, bucuria de a trăi împreună și
de a trece peste dificultăți reprezintă condiții esențiale de dezvoltare și de împlinire a personalității
fiecărui individ. Jocurile creează obiective care-i ajută pe oameni să se concentreze pe problemele
pe care le au de rezolvat.

1252
 O serie de activități educative se pot derula în cursul săptămânii ”Școala altfel”. Scopul acestor
activități este în mod explicit închegarea echipei prin cunoașterea reciprocă a colegilor de clasă, a
mediului lor de viață. Putem întreprinde vizite la domiciliile elevilor, la gospodării și la ateliere de
lucru ale părințiilor din clasă, se pot prezenta meserii și meșteșuguri. În urma acestor vizite putem
crea împreună albume de foto, jurnale, montaje și creații artistice, prezentări Power Point, chiar și
filmulețe. Astfel fundamentăm istoria comună a grupului, care este doar al nostru, al celor care o
formează: copii, părinți și profesor.
Din activitățile desfășurate în parteneriat cu părinții toți participanții au de câștigat. Copilul este
educat într-o atmosferă optimă de colaborare între familia și școala lui, bazată pe siguranță,
consens și dialog permanant între cei doi factori. Școala are parte de încrederea colectivului de
părinți, care o sprijină în realizarea unor proiecte, devine un suport al imaginii pozitive despre
școală și inițiează schimbări menite să contribuie la dezvoltarea individuală sau colectivă a
copilului.
Proverbul român ”În unire stă puterea”exprimă un mare adevăr, acela, că nimic nu ducem la bun
sfârșit fără semenii care ne sunt alături în momente de cumpănă. Cuvântul cheie al reușitei în tot
ceea ce ne propunem să realizăm cu părinții ar putea fi ”armonia”, fără care nici un proiect de al
nostru nu poate fi câștigător.
”Dacă urmăriţi să realizaţi armonia lăuntrică, armonia va cuprinde şi locul unde trăiţi, oamenii
din jur, căci totul este în parte şi partea în tot. Trimiteţi către toate fiinţele din univers
gânduri de iubire, sănătate, fericire, pace lăuntrică şi prosperitate.”
Joseph Murphy

1253
 PROIECT EDUCAȚIONAL CU OCAZIA CENTENARULUI

Coordonatori: Ioan Fereștean, Liceul Borșa, Județul Maramureș

Maria Vlad, Liceul , Liceul UCECOM, Județul Cluj

Argument
După unirea din 1918, teritoriul României crește, la 295.049 km², iar populaţia ajunge la
18.057.028 milioane conform recensământului din 1930. În noiembrie 1919 au avut loc primele
alegeri pe baza votului universal din istoria României. În urma lor s-a format un guvern condus de
Al. Vaida Voievod, lider al românilor transilvăneni, desemnat la data de 1 decembrie 1919. Astfel
la 29 decembrie 1919, într-o sesiune solemnă a primului Parlament al României Mari prezidat de N.
Iorga, a fost adoptată Legea de Ratificare a Unirii Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Regatul
României.
Se împlinesc 100 de ani de la realizarea Marii Uniri din decembrie 1918. După Unirea
Principatelor (Moldova și Țara Românească) de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pasul firesc
era eliberarea românilor din provinciile românești aflate sub dominația imperiilor vecine și unirea
lor cu România. Prin Unirea din 1918 s-au pus bazele statului național unitar român modern. Este
de datoria tuturor românilor, mai ales al celor aflați în provinciile unire în 1918 de a celebra și
rememora, evenimentele care au dus la realizarea României Mari, idealul secular al românilor.
Valori si atitudini:
- asumarea unui set de valori personale,
- gândire critică și flexibilă,
Obiectivele proiectului :
1. Prezentarea în presa județeană a ofertei școlare;
2. Promovarea imaginii școlii în comunitate și atragerea elevilor de gimnaziu;
3. Dezvoltarea sentimentului patriotic;
4. Prezentarea evenimentelor din 1918;
5. Traducerea unor articole de presă din limba română în limba franceză;
6. Aprofundarea noțiunilor istorice;
7. Realizarea unor excursii;
8. Derularea unui concurs școlar;
9. Dezvoltarea și exersarea cunoștiințelor deprinse la limba franceză.
Data: Septembrie-Decembrie 2018;
Locul de desfășurare: Instituția de invațământ;
Grupul țintă : Elevii și cadrele didactice din localitate
Resurse: cadre didactice, resurse materiale puse la dispoziție de instituția de învățământ
(biblioteca, săli de curs, calculatoare, proiectoare, imprimante, etc. ) ;
Parteneri/ persoană de contact : Consiliul elevilor și autoritățile locale;
Conținutul programului1:
Nr. Activități Profesorul Locul de Ora /Data
coordonator desfașurare
1 Dezbatere cu tema „Evenimentele Bibliotecă
din Decembrie 1989”
2 Expozoție fotografică cu tema:
Armata română în Primul Război
Mondial

1
În cadrul activitaților 1-8 sunt oferite pliante participanților și invitaților cu oferta educațională a instituției de
învățământ.

1254
 3 Expoziție cu tema : Franța și
România în secolul XX ; (France et
de la Roumanie au XXe siècle)2
4 Expoziție de fotografii și articole de
presă cu titlul Unirea
Maramureșului cu România
5 Excursie la Alba Iulia 30.XI-
2.XII.2018
Evaluarea proiectului : fotografii, portofolii realizate de elevii, promovarea evenimentului pe
internet, realizarea unui film cu activitatea desfașurată.

2
Articole din presa românească din secolul XX afișate în romană și franceză.

1255
 COLABORAREA ŞCOALĂ – FAMILIE -
UN SUCCES AL PROCESULUI EDUCAŢIONAL

Prof. înv. primar Fieraru Flori

Şcoala Gimnazială, com. Drăcșenei, jud. Teleorman

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura
o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.

Profund modificat de evoluţiile tehnologice şi sociale, de urbanizare, de multiplicarea obiectelor

tehnice, de o schimbare a condiţiei femeii în viaţă şi în cuplu, de mobilitatea crescândă a locurilor
de muncă, de constrângerile orare ale adulţilor, mediul înconjurător este determinat să răspundă tot
mai dificil nevoilor de spaţiu, de acţiune, de joc ale copiilor.

Evoluţia societăţii româneşti marcată de o tranziţie prelungită către ceva care nu este clar nici
măcar politicienilor, bulversarea valorilor într-o societate instabilă, scăderea calităţii vieţii, lipsa
unor modele de urmat îi pun pe adulţi în dificultate ca părinţi.

Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.

Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la

gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.

Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei intervine
astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale greşită
dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.

Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.

Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre
care Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:

1256
 1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor
din jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi
propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la
activitatea acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi,
propriile idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui
obiectiv comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii
lui care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.

Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile
care pot contribui la formarea părinţilor:

 Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de

învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice utilizate,
materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor.
Pentru a ne îndeplini acest obiectiv: cât mai mulţi părinţi să asiste la acest tip de activitate, este bine
să desfăşurăm proiectul pe parcursul unui an şcolar, într-o zi a săptămânii “În fiecare joi-Ziua
porţilor deschise”. Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în
acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare,
faţă de profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are
alături nu numai acasă.
 Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe părinte şi
invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în largul său.
 Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea
şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă,
de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a
înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a
găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.

 Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi

în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.

1257
 Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.

 Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au durata
de două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere, de cunoaştere
a copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se generează situaţii în care
părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru
părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi
împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului,
procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi
dorite de părinţi, pentru viitor.
 Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individualeoferă
şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute în relaţia
cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe aspecte din viaţa
copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în parte.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie gândită,
organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel încât şi
rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.

Educaţia este o acţiune la care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate, iar
colaborarea este absolut necesară. Şcoala trebuie să colaboreze cu familia în domeniul învăţării
elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării fizice, intelectuale, morale şi
estetice, în domeniul deprinderilor şi priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul
activităţilor libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă şi şcoală.

La şedinţele cu părinţii am dezbătut pe larg modul cum îşi pot ajuta copiii în învăţarea lecţiilor
precum şi în controlul temelor pentru acasă. Părinţii trebuie să cunoască modul în care se
controlează şi cum poate fi ajutat copilul în cazul în care întâmpină unele greutăţi în realizarea lor.
Părinţii trebuie să cunoască felul în care elevul se comportă faţă de învăţătoare şi faţă de colegii de
clasă, dacă purtarea lui pe stradă şi în alte locuri este corespunzătoare.

Noi învăţătorii, trebuie să fim deschişi spre trebuinţa de a afla, de a cunoaşte, pentru a le cultiva
ataşamentul faţă de şcoală şi învăţătură, dragostea şi interesul pentru cunoaştere.

,,Educaţia este un proces al vieţii şi nu o pregătire pentru viaţă. Cred că, şcoala trebuie să
reprezinte viaţa actuală, viaţă tot atât de reală şi de vitală pentru copil ca aceea pe care el o duce în
familia sa, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă.” (John Dewey).

Părinţii trebuie conştientizaţi, că singura investiţie de valoare pe care o familie o poate face
pentru copil este investiţia pentru mintea şi sufletul acestuia.

Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.

1258
 COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm neîntrerupt
pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe sine şi lumea în
care trăieşte.

Bibliografie:
Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003; Sterm, H.H., Educaţia
părinţilor în lume, Institutul pentru Educaţie al UNESCO, E.D.P., Bucureşti, 1972; Vrasmas, E.,
Educaţia şi consilierea

1259
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚI

Prof. înv. primar: Fieraru Flori

Școala Gimnazială, comuna Drăcșenei, Județul Teleorman

Motto:
„Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă
voi reuşii sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-
mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!” Din Child’s Appeal

Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii. Ea este
factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societăţii, să ia parte activă
la viaţă, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul
decisiv în formarea omului. Misiunea şcolii este aceea de a contribui la realizarea idealului educativ
impus de cerinţele vieţii sociale. Procesul de educaţie din cadrul şcolii este îndrumat şi condus de
persoane pregătite în mod special pentru a sigura reuşita şcolară.
Colaborarea dintre cadrele didactice şi părinţi se realizează potrivit obiectivelor şi nevoilor
educative ale unei perioade anumite din viaţa copiilor şi a grupului de elevi. Experienţa noastră
oferă învăţăminte valoroase în privinţa alegerii unor obiective adecvate în sfera colaborării cu
părinţii. Ele sunt rezultanta preocupărilor meritorii ale cadrelor didactice, care înţeleg importanţa
desfăşurării unei activităţi creatoare şi sistematice în acest domeniu. Iniţiativele îndreptate spre
valorificarea lor sunt însă izolate. Tocmai această situaţie reflectă, o dată mai mult, nevoia
elaborării unei noi programe a muncii educative, în vederea îmbunătăţirii conţinutului şi strategiilor
de colaborare a şcolii cu familia.
Fără sprijinul activ al părinţilor, şcoala nu poate realiza obiectivele educaţionale stabilite, oricât
de competenţi ar fi educatorii.
Părinţii trebuie să cunoască, să devină conştienţi de influenţa pe care o exercită prezenţa lor în
viaţa copilului, să fie convinşi că educaţia dată copilului, pentru societatea actuală este diferită de
cele precedente, că societatea actuală va fi diferită de cea actuală, iar copilul trebuie pregătit
corespunzător.
Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o primeşte în familie,
în şcoală şi de la comunitate.
Aspiraţiile, rezultatele şi sprijinul social şi familial constituie trei aspecte ale unei interacţiuni
dinamice între copilul individual şi cercul său imediat.
Implicarea părinţilor joacă un rol semnificativ în cadrul intervenţiei şcolare.
Acţiunile care implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei şi cresc aspiraţiile, atât
ale părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi.
Mediul familial este primul mediu educativ şi socializator pe care îl cunoaşte copilul şi a cărui
influenţă îi marchează esenţial dezvoltarea ca individ. Legătura copilului cu familia este extrem de
puternică şi de neînlocuit.
Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte despre
cunoştinţele despre natură, societate, deprinderile igienice, obişnuinţele de comportament, elevul le
datorează educaţiei primite în familie. Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului
din punct de vedere fizic, intelectual, moral estetic, ş.a.. Ca prim factor educativ, familia oferă
copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor,
obiectelor casnice), familia este cea care ar trebuie să dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi
gândirea copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii se implică în
procesul de învăţare. Părinţii trebuie să asigure copilului cele necesare studiului, trebuie să-şi ajute
copilul la învăţătură. Acest ajutor trebuie însă limitat la o îndrumare sau sprijin, nefiind indicat să se

1260
efectueze tema copilului. Cu timpul părinţii se vor limita la controlarea temei de acasă şi a
carnetului de note. Deci, atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc: să nu-l ajute prea mult pe
copil, dar nici să ajungă să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politeţea,
cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudini, ordinea, cumpătarea, grija faţă de unele lucruri
încredinţate. Toate acestea reprezintă de fapt ilustrarea cunoscutei expresii „a avea cei şapte ani de-
acasă”. Un elev fără „cei şapte ani de acasă” va crea mereu probleme chiar şi ca viitor adult. Aici
trebuie reamintit că, în general, elevii nu primesc în cadrul şcolii nici un exemplu sau sfat negativ,
toate acestea influenţându-l în afara şcolii. Din cele 24 de ore ale unei zile, elevul este la şcoală 5 –
6 ore, de restul timpului fiind responsabilă familia elevului. Uneori părinţii uită că trebuie să facă
front comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea armonioasă a
elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia. A fi părinte este ceva înnăscut, acest
sentiment aflându-se în noi în stare latentă. Se întâmplă totuşi ca ceea ce consideră părinţii a fi o
măsură corectă pentru copilul lor într-o anumită situaţie, să nu fie tocmai ceea ce are nevoie copilul
în acel moment. De aici apar conflictele, rupturile dintre membrii familiei, renunţarea la intervenţii
din partea părinţilor care sunt depăşiţi de situaţie.
Una dintre cele mai importante preocupări ale familiei şi un punct comun pe care îl are aceasta
cu şcoala este orientarea şcolară şi profesională. Cei mai mulţi părinţi sunt bine intenţionaţi în
alegerea unei şcoli sau unei profesii pentru fiul sau fiica lor. Dar, de multe ori, buna intenţie şi buna
credinţă sunt tocmai sursele greşelilor lor deoarece acestea nu ţin loc de competenţă şi de pricepere.
Greşelile părinţilor decurg uneori şi din prea marea dragoste pe care o poartă copiilor.
De aceea între familie şi şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza
prin vizite reciproce, şedinţe şi lectorate cu părinţii.
Un parteneriat familie-şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toţi cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru
şi şcolarul nostru.
Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la succes, ce îl
interesează şi-l pasioneză, iar parinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe şcolar, în ce fel să-
l motiveze şi să-l ajute.
Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii. Ea este
factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societăţii, să ia parte activă
la viaţă, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul
decisiv în formarea omului. Misiunea şcolii este aceea de a contribui la realizarea idealului educativ
impus de cerinţele vieţii sociale. Procesul de educaţie din cadrul şcolii este îndrumat şi condus de
persoane pregătite în mod special pentru acest lucru.
Menirea şcolii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de
a stimula calitatea de om.
Şcoala a rămas punctul de pornire al orientării şcolare şi profesionale prin acţiuni de informare
asupra posibilităţilor de continuare a studiilor, de detectare a intereselor profesionale şi a
aptitudinilor, de discutare a criteriilor după care elevii îşi decid viitorul şi ponderii de implicare a
părinţilor în alegerea şcolii şi a profesiei pe care copiii lor o vor urma, dacă profesia aleasă este cea
dorită de copil şi dacă aceasta din urmă are disponibilităţi intelectuale.
În viaţă nimic nu este garantat sută la sută. În cele din urmă, fiecare copil va trebui să aleagă
singur calea pe care vrea să meargă. Şansele de a influenţa un copil în mod pozitiv pot fi
semnificativ crescute dacă, prin aceste dezbateri, lectorate, activităţi de consiliere părinţii ar dedica
câteva ore în plus pentru a afla lucruri noi despre dezvoltarea şi comportamentul tipic al copilului.
Până la cuprinderea într-o unitate de învăţământ, rolul primordial în educaţie îl are familia.
Odată cu înscrierea într-o unitate de învăţământ ponderea se schimbă, rolul mai mare îl are şcoala,
dar nici acţiunea educativă a familiei nu este de neglijat. Între acţiunile educative ale celor doi
factori există mai degrabă un raport de complementaritate decât de rivalitate, acţiunea fiecăruia
venind să o completeze pe a celuilalt.

1261
 Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care şcoala îl are asupra
dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.
Parteneriatele dintre şcoală şi familii pot:
a. ajuta profesorii în munca lor;
b. perfecţiona abilităţile şcolare ale elevilor;
c. îmbunătăţi programele de studiu şi climatul şcolar;
d. îmbunătăţi abilităţile educaţionale ale părinţilor;
e. dezvolta abilităţile de lideri ale părinţilor;
f. conecta familiile cu membrii şcolii;
În ceea ce priveşte relaţia şcoală-familie se impun deschideri oferite părinţilor privind aspectele
şcolare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.
Un studiu realizat în ceea ce priveşte necesitatea colaborării şcoală–familie enumeră patru
motive pentru care şcoala şi familia se străduiesc să stabilească legături între ele:
a. părinţii sunt juridic responsabili de educaţia copiilor lor;
b. învăţământul nu este decât o parte din educaţia copilului; o bună parte a educaţiei se petrece
în afara şcolii;
c. cercetările pun în evidenţă influenţa atitudinii parentale asupra rezultatelor şcolare ale
elevilor, în special asupra motivaţiilor învăţării, precum şi faptul că unele comportamente ale
părinţilor pot fi favorizate datorită dialogului cu şcoala;
d. grupurile sociale implicate în instituţia şcolară (în special părinţii şi profesorii) au dreptul să
influenţeze gestiunea şcolară.
În general, toată lumea apreciază efectele benefice ale unei participări foarte active a părinţilor
la activităţile şcolare. Numeroase cercetări la nivel de învăţământ primar şi chiar secundar au pus în
evidenţă aspectul determinant al calităţii interacţiunii dintre familie şi şcoală asupra educaţiei
copiilor.
Această recunoaştere a importanţei părinţilor în favorizarea succesului şcolar al tinerilor a
determinat autorităţile educative să susţină necesitatea întăririi legăturilor dintre părinţi şi şcoală.
Dealtfel, în contextul actual, aceste legături par a fi mai necesare ca niciodată. Într-adevăr, misiunea
socială a şcolii depăşeşte tot mai mult simpla atingere a obiectivelor pedagogice ale curriculum-ului
şcolar având în vedere şi faptul că mulţi părinţi sunt prea preocupaţi de problemele familiale,
profesionale sau sociale pentru a putea urmări evoluţia copiilor lor sau coerenţa dintre educaţia pe
care copilul o primeşte în familie şi cea şcolară.
Atât părinţii cât şi cadrele didactice beneficiază de avantajele unei astfel de colaborări.
Binefacerile sunt numeroase, începând cu o mai bună cunoaştere reciprocă şi depăşirea
stereotipurilor, şi continuând cu identificarea unor interese comune în beneficiul copiilor. În sfârşit,
colaborarea este benefică şi pentru şcoală, părinţii aducând deseori resurse suplimentare ce pot
susţine rolul educativ al şcolii dar oferă şi un cadru pentru o continuă reevaluare.
Educaţia, sub toate formele ei, e chemată să găsească soluţii prin care copilul să se adapteze
rapid şi eficient la societatea în care trăieşte. Oricât s-ar strădui, şcoala nu poate înlocui restul
instituţiilor care au misiunea de formare a cetăţenilor conştienţi, cu o conduită civilizată. Educaţia
şcolarilor în şcoală nu are sorţi de izbândă fără o colaborare strânsă cu alţi factori activi implicaţi în
procesul instructiv-educativ. Între aceştia, familia, considerată dintotdeauna celula de bază a
societăţii şi "un soi de personalitate colectivă" de a cărei armonie generală depinde dezvoltarea
personalităţii copilului, are un rol foarte important în ajutorul pe care trebuie să îl dea şcolii. Oricine
lucrează în învăţământ observă cum familia nu mai poate realiza astfel de temelie şubredă, şcoala
nu poate construi certitudini. Formarea ca cetăţean se află sub influenţa societăţii şi în special a
familiei.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activităţi ale
şcolii cu aceasta (lectorate cu părinţii, şedinţe, consultaţii, vizite la domiciliul elevului, serbări
şcolare). Părinţii trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Aşadar e o sarcină a şcolii să identifice
situaţiile problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în

1262
favoarea elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoala-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educaţia în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viaţă, prin
întâmpinarea şi rezolvarea problemelor de viaţă.

În relaţia şcoală-familie, problema profesionalismului cadrului didactic reprezintă un element

esenţial în cadrul serviciului făcut altora, fără a se gândi la avantaje personale.
Problemele cele mai spinoase par a fi cele legate de particularităţile de vârstă ale copiilor, de
aprecierile părinţilor faţă de situaţia şcolară, de gradul supravegherii copiilor în familie şi, în
general, de atmosfera creată în colectivul familiei, în sistemul măsurilor comune ale şcolii cu
familia trebuie avute în vedere toate aceste aspecte. Este necesară deci o colaborare strânsă între
şcoală şi familie, între familie şi şcoală, care să ducă la realizarea scopului final al activităţii
educative, de formare a unei personalităţi creative şi autonome.
În concluzie, trebuie spus că cei doi factori educativi, familia şi şcoala, trebuie să aibă acelaşi
scop – formarea personalităţii umane integrale şi armonioase.

Bibliografie:

1.Pescaru, Băran, Adina, Parteneriat în educaţie ,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
2.Anghel, Elena, Psihologia educatiei pe tot parcursul vieţii, Editura Renaissance, Bucuresti, 2010.
3.Popescu,Neveanu Paul, Psihologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990.

1263
 Activitățile extrașcolare în relația școală părinți

Prof. Filip Otilia Claudia

Liceul Teoretic „Lucian Blaga”, Oradea

Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu

epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Educaţia extracurrriculară îşi are
rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii elevilor noştri. Educaţia prin activităţile
extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini,
talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în
diferite domenii.
Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și familie, este foarte
importantă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân în urmă la
învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale copiilor. Părinții nu pot
cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în condițiile
școlare.
Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în
domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și
priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în
diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală.
Parteneriatele dintre școală și familii pot: ajuta profesorii în munca lor, perfecționa abilitățile
școlare ale elevilor, îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar, îmbunătăți abilitățile
educaționale ale părinților, dezvolta abilitățile de lideri ale părinților, conecta familiile cu membrii
școlii. Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare) părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator.
În parteneriat cu familia am desfășurat în an centenar activități de 1 Decembrie, prin care am
dorit să cinstim memoria înaintașilor noștri care s-au jerfit pentru înfăptuirea unui ideal România
Mare, dar și să evidențiem patriotismul elevilor noștri care își poartă cu mândrie numele și își
cinstesc an de an Ziua Națională.
În continuare prezint un model de proiect educativ realizat la elevii clasei a VIII-a intitulat
„Uniți sub semnul Centenarului”. Acesta s-a desfășurat pe perioada unei săptămâni numită
săptămâna centenarului.
Argument: Educaţia patriotică trebuie să fie un aspect de bază al formării caracterelor
cetăţenilor României. Procesul educării patriotice se desfăşoară neîntrerupt în familie, în instituţiile
de învăţământ, în societate (oriunde), individul fiind supus neîncetat, de-a lungul întregii sale vieţi,
tuturor influenţelor pozitive şi negative. Şcoala este singurul loc instituţional în care educaţia, în
general, şi educaţia patriotică, în special, constituie o obligaţie de serviciu permanentă şi de mare
împortanţă, cu atât mai mult într-o perioadă atât de încărcată emoțional cum este apropierea
momentului împlinirii a 100 de ani de la realizarea dezideratului de secole ale poporului român,
Marea Unire.
Scop:
 Marcarea importanței momentului împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire
Obiective:
 Educarea elevilor în spiritul cunoașterii şi respectării evenimentelor şi faptele
înaintaşilor noştri;
 Oferirea de exemple pozitive elevilor;
 Manifestarea respectului față de istoria și identitatea locală, națională;
 Implicarea părinților în acțiunile școlii;

Gupul țintă a fost format din beneficiarii:

1264
  direcți : elevii clasei, cadrele didactice, părinții acestora
 indirecți: comunitatea locală

Resurse: elevi, cadre didactice, părinți elevilor care vor participa la activități

Metode şi tehnici de lucru, forme de organizare:

 întălniri cu diverși invitați,
 activități pe grupe,individual,
 prelegere, expunere, conversație euristică,
 prezentare de power point, mijloace multimedia

Evaluare:
 toţi elevii vor cunoaşte date despre semnificația anului centenar în istoria României,
și semnificația zilei de 1 Decembrie la nivel național,
 conştientizarea necesitǎţii comemorǎrii Zilei Naționale,
 finală: portofoliu, album foto, articol în mass-media.

Impactul proiectului:
 stimularea implicării părinților în activități extrașcolare;
 încurajarea copiilor de a se implica în activități împreună cu familiile lor;
 încurajarea elevilor și părinților să-și împărtășească experiența câștigată prin
participarea la activități și a modului în care aceasta le-a influențat obiceiurile legate de
sărbătorirea Zilei Naționale.

1265
 Importanța activităților educative realizate
in cadrul colaborarii gradiniţă-școală

Prof. Firoanda Mariana-Diana

Liceul Tehnologic “Dacia” Caransebeș

Ca un scop final important al învățământului preșcolar, pregătirea copilului pentru startul școlar este
unanim acceptată și promovată în toate sistemele de învățământ dezvoltate și se află într-un accelerat
proces de modernizare. În cadrul colaborării educator-învățător aceștia trebuie să fixeze obiectivele care
vizează pregătirea preșcolarului pentru școală în vederea dezvoltării vorbirii, cultivării inteligenței, a
spiritului de observație, a independenței în gândire și acțiune, stimularea creativității, familiarizarea
copiilor cu limbajul matematic, cu limbajul artei și cu limbajul muncii, constituirea premiselor proceselor
cognitive, afective și voliționale, dezvoltarea perceptiv-motorie și accentuarea pregătirii pentru scris-citit,
dezvoltarea deprinderilor de integrare în colectivitate, de adaptare la mediul social și înconjurător.
Formele de colaborare dintre grădiniță și școală se asigură prin măsuri de ordin psihopedagogic. O
primă măsură de natura psihopedagogică menită să contribuie la asigurarea continuității între grădiniță și
școală este plasată la nivelul conținutului învățământului, oglindit în special în programele grădiniței și ale
clasei I( pregatitoare). Legătura dintre grădiniță și școală se realizează și prin măsuri de ordin pedagogic
care acționează în sfera tehnologiei didactice. Este vorba de asigurarea continuității în însăși folosirea
metodelor și procedeelor didactice, în activitatea de învățare precum și de intervenții în formele de
organizare a procesului de învățământ în primul rând lecții. Astfel, este bine de știut că învățătura
dominantă a vârstei școlare este prezența în diferite forme și la vârsta preșcolară, ca izvorând din
necesitatea de a satisface interesul, curiozitatea copilului pentru cunoaștere. În clasa I, învățătorul folosește
jocul atât ca activitate de învățare, cât și ca mijloc de relaxare, de destindere pentru copii. Printre aspectele
continuității grădiniței cu școala nu sunt mai puțin importante cele care privesc formele de organizare și
desfășurare a activității. În acest sens, experiența dovedește că desfășurarea unor activități comune cum ar
fi vizite la școală, vizita școlarilor în grădiniță, serbări comune, plimbări și programe distractive comune,
contribuie la atenuarea distanței dintre grădiniță și școală. Vizitele preșcolarilor în școală trebuie să fie
bine organizate pentru a le produce o impresie plăcută și puternică pentru a le stimula dorința vie de a
deveni școlari. Prin stabilirea contacte cu școala și cu învățătorii, copiii se vor familiariza din timp cu
instituțiia dar și cu cele mai importante personaje ale ei ceea ce va contribui la reducerea neliniștilor și a
stărilor afective negative pe care le generează perspectiva primei zile de școală.
Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care i le ofera rutina zilnica, de interactiunile cu
ceilalti, de organizarea mediului si activitatile sau situatiile de invatare special create. Gradinita realizeaza
sprijinirea viitoarei activitati scolare prin doua forme specifice: jocul si invatarea, calea cea mai importanta
prin care copilul primeste invatatura este - jocul. Activitatile de invatare reprezinta un ansamblu de actiuni
cu caracter planificat, sistematic, metodic, organizate si conduse de cadrul didactic, in scopul
atingeriifinalitatilor prevazute in curriculum. Desfasurarea acestora necesita cordonarea eforturilor
comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare-invatare-evaluare, respectiv: cadre didactice,
parinti si copii dar si a partenerilor educationali din comunitate (scoala, primarie, biserica, biblioteca, casa
de cultura, muzeu). Cu privire la partenerii de mai sus, legatura gradinita - scoala are un dublu sens, scopul
acesteia fiind continuitatea dezvoltarii copilului si continuitatea muncii educationale. Realizarea
continuitatii gradinita-scoala presupune asigurarea posibilitatii reale de frecventare a gradinitei, realizarea
unei unitati a punctelor de vedere cu privire la continutul activitatii, a strategiilor didactice, cunoasterea
reciproca a programei, preocupare pentru continutul si formele de pregatire a copiilor din grupa
pregatitoare.

1266
 SERBAREA LUI MOŞ CRĂCIUN

FIŢ PAULINA
GRĂDINIŢA CU P. P. „ DUMBRAVA MINUNATĂ” ZALĂU

colind: Deschide uşa creştine!

(Toţi: )
Suntem adunaţi aici
O mulţime de pitici
Şi cei mari şi cei mai mici.
Să cântăm, să recităm
Pe toţi să vă bucurăm
Că e seara de Ajun
Şi-l asteptăm pe Moş
Crăciun.
(Primul copil ) Se apropie Crăciunul, /Vino,să te rogi cu mine
Iisus se naşte astăzi/ Copile, pentru tine.
( Al doilea copil) Se apropie Crăciunul, /Cu brad împodobit,
Iisus ne cere în taină /Să-ngenunchem smerit.
(Al treilea copil) Se apropie Crăciunul /Vino să te rogi duios
Să creşti curat copile /Ca bradul de frumos.
Colind: O, brad frumos!
(Următorul copil aduce în peisaj iarna)
Ninge lin şi îndesat /Peste case, peste sat /Într-o sanie uşoaraTrasă de un iepuraş /Urecheat şi
drăgălaş /Moş Crăciun din deal coboară

1267
 (Un copil) Dumneavoastră îl cunoaşteţi ?/ E un moş bătrân,bătrân
C-o desagă în spinare, /Umplută cu jucării
De-mpărţit pe la copii.
(Un copil) Dumneavoastră ştiţi prea bine /Ce copii cuminţi suntem
Moş Crăciun cel drag când vine / Îi cântăm şi-i colindăm.
cântec :(Pe melodia Ora-i de plecat la şcoală cântecul A venit iarna şi moşul !)
( Un copil) Străbunul Moş Crăciun/ Ca-n fiecare an
Soseşte-n sănioară /Şi-n grădiniţa noastră
( Un copil) Răbdare vă spun vouă/ Că vine şi la noi
Şi într-o clipă, două/Va fi aici cu noi.
( Un copil) N-avem copii răi în grupă, /Nu ne temem să-l chemăm
Să se oprească-n sala noastră /Haideţi deci să-i colindăm!
colind: Sus boieri nu mai dormiţi
( Un copil) Fulgii albi încep să cadă /Moş Crăciun ca să îi vadă
Să ştie să pregătească/ Desaga pentru grupa noastră.
( Un copil) Pe-o hartie cât batista /I-am scris moşului scrisoare
L-am chemat şi la serbare /De ce nu ajunge,oare?
( Un copil) Este frig, moşu-i bătrân,/ Poate e răcit,
Poate sacul e prea greu /Poate s-a împotmolit!
( Un copil)Poate sania s-a stricat, / Trebuie reparată
Iar afară s-a-noptat…/ Hai, moşule-odată !!!
( Un copil) Moş Crăciun e moşul bun/Care a pornit la drum
Şi-a ajuns la noi în tindă /Dar aşteaptă o colindă.
colind: Astăzi s-a născut Hristos
(Un copil) Moş Crăciun , bun venit / Că ţi-e frig de mult o ştim
Însă noi ne-am pregătit /Cât mai cald să te primim.
(Un copil) Te iubim, o Moş Crăciune /Că-n tot anul vii mereu
Să ne aminteşti cuvântul / Fiului lui Dumnezeu.
(Toţi)
Moş Crăciun, că eşti bun
Uite, aş dori să-ţi spun
Ca la anul dacă vii
Să renunţi la jucării.
Să aduci de vrei în spate
Multă, multă sănătate

1268
 Pentru tata şi mămica
Pentru bunu şi bunica.
toţi:
De atâta frig şi ger
Şi de-atâta oboseală
Moşul parc-a adormit
Stă cu barba-n poală.
Ţi-am cântat, ţi-am povestit
Pân-am obosit,
Dar daruri n-am primit.
Aho,aho colegi iubiţi!
Staţi puţin şi nu vorbiţi
Ci frumos v-aliniaţi
Şi cuvântul ascultaţi!
Doamnelor educatoare
Ce ne-nvaţă cu răbdare
Le dorim copii ,,isteţi”
Şi nu foarte ,,plângăreţi”
Să-i crească ,să-i pregătească
Pentru primii paşi în viaţă!
(Numai băieţii) ,,-Ia mai mânaţi măi,,hăi,hăi” /Şi sunaţi din
zurgălăi!(Toţi:)

1269
 Iar vouă iubiţi părinţi
Vă urăm ca să trăiţi ani mulţi,
Mulţi cu sănătate
Şi dorim să aveţi parte
Doar de vise împlinite
Şi de clipe fericite.

Serbarea se încheie cu un joc popular al copiilor, se prind de mânuţe, iar pe melodia Drag mi-e
jocul românesc, fac doi paşi la dreapta, doi paşi la stânga.
La finalul serbării , copiii primesc daruri de la Moş Crăciun.

BIBLIOGRAFIE:

Adriana Stancu, Culegere de poezii, cântece, scenete pentru serbările preşcolarilor, Editura Sfântul
Ierarh Nicolae, 2010
Aura-Magdalena Dobrei, Gheorghe-Laurentiu Dobrei, Colinde şi obiceiuri de iarnă, Editura Emia
2015
Colinde româneşti, Editura ortodoxă, 2002
Poezie religioasă pentru copii , Editura Samuel, 2005
Vine, vine, Mos Craciun! , Editura Libris, 2015

1270
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Flonta Maria

Liceul Tehnologic,,Cserey-Goga” Crasna, Jud. Sălaj

,,Nu există artă mai frumoasă decât arta educației.Pictorul

și sculptorul fac doar figuri fără viață, dar educatorul crează un chip
viu. Uitându-se la el se bucură și oamenii, se bucură și D-zeu.”
Ioan Gură de Aur

Educația este un proces complex și de durată ce presupune îmbinarea unei multitudini de

acțiuni care, în final, vor conduce la dezvoltarea elevului, din toate punctele de vedere.
Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante și utile.
Dar sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea numărându-
se: desfășurarea acestora după programul de studiu, când elevii sunt deja obosiți sau înainte și
aceștia nu se mai pot concentra la ore. Deci, programul elevului este mai încărcat. Profesorii caută
soluții pentru valorificarea lor: urmăresc programul elevului din ziua respectivă, cât a avut de
învățat sau de scris. Dar, este suficient? Întrebând elevii despre aceste aspecte, au recunoscut că este
destul de greu să desfășori multe activități extrașcolare, pentru că programa școlară este încărcată.
Se pune întrebarea: cum îi determinăm pe elevi să se implice în desfășurarea activităților
extrașcolare?
De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop
învățarea nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind
domenii și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune
dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Când vorbim de activități extrașcolare, ne
referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui să facă acest fapt cu plăcere
deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării
personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi
performanți.
Ca profesor de limba și literatura română, am căutat să îndrept elevul spre abordarea textului
literar din mai multe perspective, astfel încât elevului să i se dezvolte orizontul cultural și spiritual.
Încă din clasa a V-a, se pune accent pe valorificarea valențelor pozitive din basme, insistând pe
victoria binelui în lupta cu răul, pe virtuțile alese ale personajului principal, care simbolizează
idealul de curaj, demnitate, frumusețe fizică și morală. Pornind de la această temă se poate realiza în
cadrul orelor extrașcolare o prezentare a aspectelor negative din societate și elevii vor fi stimulați să
propună soluții prin care să îndrepte răul, aspectele negative, dând alternative la aceste fapte. Tot de
la această specie literară, elevul este pus să contureze un CV imaginar al unui personaj negativ sau
al unui personaj pozitiv.
Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive
ale vieții. Cât sunt mici, toți copiii trebuie să își însușească valori morale, să trăiască momente
înălțătoare, să conștientizeze rolul religiei în formarea lui ca individ și să participe la toate
evenimentele importante alături de familia unită. Aceasta este soluția vitală pentru o viață
echilibrată, pentru petrecerea momentelor neegalabile din mijlocul familiei, pentru formarea ca
individ responsabil și valoros pentru societate.
Se recomandă desfășurarea de parteneriate școlare având ca parteneri: familia, comunitatea,
reprezentanții bisericii, școala. Această triadă stă la baza formării individului și niciun factor nu
poate lipsi pentru că acest echilibru pentru viitorul individului va fi afectat.
Cum se poate lucra în parteneriat? Este foarte simplu: în cadrul școlii se pot organiza simple
activități literar-artistice, serbări, concursuri tematice…la care să fie invitați părinții sau membri
comunității. Chiar dacă părinții sunt la mare depărtare, în străinătate, prin mijloace moderne, prin
internet, Skype, ei pot viziona aceste evenimente și pot lua parte, chiar dacă nu sunt prezenți în acel
loc. Ei pot urmări evoluția elevului și acest lucru este foarte important. Depărtarea părinților

1271
declașează mari drame în sufletul elevilor și aceste evenimente îi pot apropia, deoarece ei trăiesc
emoții puternice.
Sunt activități frumoase care înnobilează sufletul omului și care îi dau strălucire celui care
aspiră la frumos, constituie oportunități deosebite pentru elevi de a-și dezvolta o pasiune, pe care
ulterior să o transforme într-o activitate aducătoare de satisfacții material și spiritual.

Bibliografie:
Blîndul, Cosmin (2017). 50 de jocuri și activități specifice educației non-formale. Editura
Mega.
Crăciun, Corneliu (2011). Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și în
liceu. Editura Emia.

1272
 Modalităţi de eficientizare a parteneriatului educaţional şcoală – familie

Florea Alina-Nicolita
Liceul Tehnologic „Petrache Poenaru”,
Balcesti, jud. Valcea

,, Prezenţa părinţilor poate transforma cultura scolii ” S .L. Lightfoot

Se poate afirma că eficienţa întregii activităţi didactice este determinată, în mod substanţial ,
de relaţiile pedagogice stabilite între profesori şi elevi, între elevi şi elevi, între elevi şi clasa de
elevi, dar şi de relaţiile între familie şi şcoală, între profesori şi părinţi, între elevi şi părinţi. Atât
profesorii cât şi părinţii au acelaşi interes deosebit faţă de succesul copiilor şi deţin şi sistemul de
legături care să le faciliteze reuşita.
Cercetările întreprinse în rândul părinţilor, profesorilor şi al elevilor asupra opiniilor şi
acţiunilor lor legate de educaţie au oferit materiale pentru dezvoltarea modelului teoretic a ceea ce
se numeşte “parteneriat şcoală-familie”. Termenul de parteneriat este folosit pentru a sublinia faptul
că şcolile şi familiile, la care se adaugă şi comunităţile împart responsabilităţile cu privire la
educaţia copiilor. Să nu se creadă că parteneriatele şcoală-familie “produc” elevi de succes. Mai
degrabă activităţile de parteneriat care includ profesori, părinţi şi elevi angajează, mobilizează şi
motivează elevii în aşa fel încât ei să obţină apoi succesul. Responsabilitatea pentru construirea
unor strategii de parteneriat revine, în primul rând, oamenilor şcolii, de la care trebuie să plece şi
iniţiativele în acest sens.
Parteneriatele educaţionale şcoală-familie nu se reduc la acele forme tradiţionale prin care
şcoala colaborează cu familia şi anume: şedinţe cu părinţii, vizite la domiciliul elevilor ,
corespondenţa cu părinţii, lectoratele pedagogice, vizitele părinţilor la şcoală etc. În contextul
reformării învăţământului românesc actual, parteneriatele educaţionale trebuie să ofere soluţii reale
la marile probleme cu care se confruntă învăţământul, la realizarea cărora să contribuie: întregul
personal angajat în învăţământ, toţi elevii din şcoală, părinţii şi susţinătorii legali ai elevilor,
organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale, reprezentanţii cultelor religioase, agenţi
economici, structurile de tip sindical, autorităţile centrale şi locale.
Partenerul tradiţional al şcolii este familia. Pentru ca acest parteneriat să devină eficient, adică
familia să fie implicată, responsabilizată în educaţia copiilor am folosit o gamă variată de modalităţi
dintre care amintesc:
➢ introducerea unor forme noi de activitate care să contribuie la o mai temeinică informare
pedagogică a părinţilor cum ar fi elaborarea şi implementare la nivelul şcolii a unor proiecte
educaţionale: “Clubul elevilor, părinţilor şi bunicilor”, “Club – Arte şi Sentimente”, “Diferiţi, dar
egali”; “Oameni sănătoşi într-un mediu sănătos”, “Împreună pentru copiii noştri”
➢ identificarea împreună cu părinţii a nevoilor şi aşteptărilor lor de la şcoală prin aplicarea de
chestionare, organizarea de mese rotunde pe această temă, discuţii libere;
➢ organizarea unor activităţi extraşcolare diversificate în regim de parteneriat cum ar fi:
serbări şcolare, excursii, sărbătorirea festivă a unor evenimente speciale din viaţa şcolii şi a elevilor,
organizarea unor activităţi care să vizeze păstrarea şi perpetuarea tradiţiilor locale;
➢ implicarea părinţilor în acţiuni de atragere a fondurilor în vederea îmbunătăţirii bazei
materiale prin elaborarea comună (şcoală-familie) a unor proiecte: “Proiectul PHARE RO Coeziune
Economică şi Socială – Componenta Învăţământ Profesional şi Tehnic”;
➢ mijlocirea întâlnirilor părinţilor cu personalul şcolii şi reprezentanţii altor instituţii
comunitare prin organizare unor activităţi şcolare şi extraşcolare la care să participe părinţi şi
reprezentanţi ai comunităţii locale. De exemplu: organizarea “Zilei porţilor deschise” (activităţi
cultural-artistice, întreceri sportive, lecţii demonstrative, expoziţie cu lucrări realizate de elevi),
“Ziua şcolii”

1273
 ➢ participarea părinţilor în luarea unor decizii care privesc viaţa şcolii cum ar fi: stabilirea
CDS-urilor, problemele de disciplină şi absenteism manifestate în rândul elevilor: elaborarea
Regulamentului intern al şcolii, stabilirea măsurilor privind reducerea abandonului şcolar, cooptarea
părinţilor în comisia şcolii pentru disciplina:
➢ oferirea unor oportunităţi de-a participa la experienţele educaţionale ale copiilor lor în
şcoală sau în afara şcolii: organizarea de lecţii demonstrative, concursuri şcolare, excursii, activităţi
culturale etc.
➢ vizitele la domiciliu, Clubul părinţilor, lectoratele, participarea la luarea unor decizii,
programele de educaţie a părinţilor, activităţile de învăţare acasă etc. sunt unele din multiplele
strategii care i-au angajat efectiv pe părinţi;
➢ diseminarea “veştilor bune” dinspre şcoală către familie determină interacţiuni favorabile
atât între părinţi şi elevi cât şi între părinţi şi profesori;
➢ comunicarea personalizată între şcoală şi familie printr-un “jurnal” prin care părinţii şi
profesorii se informează reciproc despre realizările şi comportamentul elevilor;

1274
 FORME DE COLABORARE A ȘCOLII CU FAMILIA

Prof. înv.primar Florea Elena- Loredana

Școala Gimnazială Oniceni

Colaborarea dintre școală și părinții elevilor este necesară pentru realizarea unei educații de
calitate care să permită formarea unor tineri capabili să se integreze în societate.
Obiectivele acestor activități se stabilesc în funcție de criterii ce au la bază planuri generale și
ajung până la nivelul clasei și chiar individual. Ele trebuie să țină seama de trăsăturile complexe ale
procesului educativ, dar și de specificul colectivului de elevi.
Conținuturile acestor activități se stabilesc pornind de la următoarele aspecte: educarea
atitudinii pozitive a elevilor față de învățătură, cultivarea unui program de muncă și de viață adecvat
vârstei copilului, antrenarea elevilor în activități practice, îmbogățirea cunoștințelor și a
vocabularului elevilor prin îndrumarea lecturii particulare, antrenarea în activități cultural- artistice,
sportive, ecologice, informatice etc.
Ca forme de organizare a cestor activități amintim:
1. Ședințe lunare cu părinții și consultații ori de câte ori se ivește o problemă;
2. Lectorate cu părinții pe diferite teme;
3. Corespondența cu părinții;
4. Activități comune cu elevii și părinții, ateliere de lucru;
5. Excursii;
6. Serbări școlare și alte manifestări cultural- artistice;
7. Proiecte de colaborare.
Proiectele de colaborare sunt activități complexe, care necesită un efort susținut de organizare
și care se structurează în jurul unor obiective educaționale importante. Părinții pot fi implicați în
aceste activități, desfășurând activități comune cu elevii sau pot sprijini și susține elevii pentru a
îndeplini sarcinile ce le revin.
De exemplu, în cadrul proiectului La mulți ani, România, în an centenar!, părinții și copiii au
realizat un atelier de lucru comun, sub forma unei șezători, în cadrul căreia au realizat cusături. În
cadrul proiectului educațional Copiii iubesc natura, elevii au desfășurat o campanie de
conștientizare a importanței activităților de protecție a mediului înconjurător în care au fost
implicați și părinții.
Colaborarea școlii cu familia este o parte componentă a sistemului general al activității
educative și trebuie concepută și desfășurată în mod sistematic.

1275
 Implicarea părinţilor în activităţile educative

Prof. Flori Daiana

Palatul Copiilor „Adrian Băran” Structura Corabia

Instituţia şcolară nu-si poate indeplini menirea de a educa elevii, de a-i modela să se integreze
în societate, de a face faţă nevoilor vieţii, de a deveni o personalitate creatoare, fara srijin din partea
familiei. Familia este un partener în educaţia copilului, pe toată perioada şcolarizării acestuia.
Părinţii sunt primii profesori ai copilului, care încep educarea lui în mediul familial. Împreună
cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca
fiecare părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui
pentru reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un
dialog între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu
părinţii iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională;
părinţii trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile
trebuie să asigure părinţilor asistenţa necesară.
Şcoala trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la activităţile
ce se desfăşoară în interiorul şi în exteriorul şcolii, dar organizate de aceasta. Cadrele didactice
trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunitatea de a participa alături de copil la
aceste activităţi, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături de copil şi de
realizările lui, de a lucra împreună în diferite proiecte.
Activităţile organizate împreună cu părinţii: vizite, excursii, lecţii, reprezintă o oportunitate
pentru aceştia de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul
din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege mai bine
caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi puncte
comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte viaţa şcolii.
Serbările şcolare – sunt evenimente importante în activitatea elevilor şi în viaţa familiilor
acestora dând ocazia elevilor de a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe
parcursul unui semestru sau an şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat
întotdeauna un prilej de manifestare al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi
poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe
ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil. Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau
interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin care copilul
îşi satisface nevoia de afirmare, de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv.
De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a
elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se
produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a
elevilor timizi sau mai puţin talentaţi.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare). Părinții trebuie să vadă în şcoală un prieten, un colaborator, care-i poate ajuta prin
atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Şcoala trebuie să identifice situațiile-problemă
din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în favoarea elevului și să
conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în educarea copiilor.
Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin rezolvarea unor probleme
de viață.
Un parteneriat între şcoală şi părinţi reprezintă relaţia activă, de implicare, a ambelor părţi al
cărui beneficiar este copilul.

www.eintegral.ro
www.tribunainvatamantului.ro

1276
 IMPORTANȚA IMPLICĂRII PĂRINȚILOR IN ACTIVITĂȚILE
EDUCATIVE DIN GRĂDINIȚĂ

Profesor învățământ preșcolar Creangă Alina

Profesor învățământ preșcolar Flutur Georgiana
G.P.P. „Prichindel” Suceva

Activitatea educativă din grădiniţă nu poate fi izolată, separată de influenţele educative ce se

exercită asupra copilului din partea familiei. Educaţia trebuie să se manifeste permanent ca o
acţiune coerentă, complexă şi unitară a grădiniţei şi a familiei. Preşcolarul ar trebui să aibă toate
condiţiile unui cadru optim în care să se dezvolte şi această răspundere revine în mare măsură
familiei care poate îndeplini această sarcină doar printr-o colaborare eficientă cu grădiniţa.
Familia, ca prim grup cu care ia contact copilul, rămâne reperul permanent şi fundamental în
condiţia indivizilor, în manifestarea unor atitudini civice, moral-comportamentale..
Implicarea familiei în cadrul programului desfăşurat în grădiniţă este esenţială pentru
îmbogăţirea mediului stimulativ, fixarea şi lărgirea cunoştinţelor asimilate în grădiniță. Implicarea
părinţilor în activitatea preşcolară este în beneficiul copiilor, al familiei şi al calităţii actului
educaţional.
La intrarea în grădiniţă, părinţii sunt cei care deţin toate informaţiile legate de copil: stare de
sănătate, obiceiuri alimentare, particularităţi de învăţare, mod de comportare, probleme de
dezvoltare. Familia oferă copilului un mediu afectiv, social şi cultural. Mediul familial, sub aspect
afectiv, este o şcoală a sentimentelor deoarece copilul trăieşte în familia sa o gamă variată de relaţii
interindividuale, copiindu-le prin joc în propria conduită. Cu triplă funcţie, reglatoare, socializatoare
şi individualizatoare, familia contribuie în mare măsură la definirea personalităţii şi conturarea
individualităţii fiecărui copil.
Din momentul în care copilul merge la gradinita, rolul pe care il are familia in dezvoltarea să
ramâne la fel de important ca cel al gradiniței.Mai exact, între familie și gradiniță trebuie să se
consolideze un parteneriat, iar familia să se implice în continuare în activitatea din gradiniță alaturi
de educatoare, lucru deosebit de important pentru evoluția viitoare a copilului.
În acelaşi timp, grădiniţa, ca prima instituţie care se conduce după principii şi metode
ştiinţifice, deţine mijloace specifice pentru valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecărui copil.
Îmbinarea în parteneriat a informaţiilor deţinute de părinţi cu cele ale grădiniţei trebuie să fie în
beneficiul copilului. Ea poate oferi părinţilor o imagine obiectivă a copilului, poate sprijini şi
orienta familia în educarea copiilor. Educatoarele trebuie să lucreze cu familiile în scopul
organizării activităţilor zilnice, asigurării educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale. În acelaşi timp,
educatoarea nu trebuie să uite că familiile învaţă împreună cu copiii. Copilul este un membru nou şi
unic al familiei care trebuie să înveţe să-l cunoască cu tot ce ţine de personalitatea, temperamentul
şi stilul său.
Parteneriatul presupune realizarea unei alianţe pentru atingerea unor obiective comune, iar
pentru funcţionarea parteneriatului este nevoie de respect, încredere reciprocă, consens cu privire la
scopurile acţiunii şi strategiilor de atingere a acestora şi de asumarea în comun a drepturilor şi
responsabilităţilor. Aceste lucruri se pot realiza doar printr-o apropiere în dublu sens, în vederea
unei suficiente cunoaşteri de ambele părţi. Unitatea de acţiune a celor doi factori (grădiniţă şi
familie) în vederea formării copiilor este condiţionată de un mod comun de lucru şi de o bună
cunoaştere reciprocă, iar începutul este dat de cunoaşterea familiei de către educatoare, a
caracteristicilor şi potenţialului ei educativ. Familia este o sursă principală de informaţii privind
relaţiile interpersonale dintre membrii acesteia, aşteptările privind educaţia copilului, stilul
educaţional, autoritatea părinţilor şi metodele educative folosite, valorile promovate, climatul
educaţional, responsabilităţile pe care copilul le îndeplineşte.
Educatoarele trebuie să asigure părinţilor numeroase ocazii de a se implica în programul
grădiniţei, comunicând în fiecare zi, povestindu-le despre cum şi-a petrecut copilul lor timpul, ce

1277
activităţi de învăţare a desfăşurat, ce progres sau regres a realizat copilul sau anunţ ându-i ce
activităţi sau întâlniri au planificat. Ele trebuie să ajungă să cunoască bine familiile şi copiii de
aceea vor folosă toate ocaziile pentru a comunica cu părinţii şi a schimba informaţii. Unele familii
vor dori să se implice mai mult, altele mai puţin. Frecvenţa şi conţinutul discuţiilor cu părinţii vor
depinde şi de dorinţa acestora de a comunica sau de nevoile şi preferinţele lor.
Părinţii pot da o mână de ajutor efectiv în grădiniţă. Unii ar putea să lucreze ca voluntari în
grupă: să spună poveşti copiilor, să-i înveţe cântece; le pot descrie ori arăta animale neobişnuite; să
le cânte la un instrument muzical. Câţiva părinţi pot pregăti mâncare pentru copii ori pot organiza o
întâlnire generală cu părinţi şi copii.
Părinţii trebuie încurajaţi cât mai mult în aceste activităţi. Deosebirile culturale şi etnice
trebuie respectate. Dacă educatoarele sunt deschise şi prietenoase, părinţii pot fi bucuroşi să le
împărtăşească câteva din obiceiurile şi tradiţiile lor.
Toţi copiii beneficiază de pe urma unei relaţii parteneriale pozitive dintre familie şi grădiniţă.
Colaborările cu părinţii, indiferent de forma pe care o îmbracă, au darul de a asigura succesul
fiecărui copil, de a ajuta copiii să se integreze mai uşor într-o comunitate de orice fel.
Din implicarea părinţilor în activităţile derulate în grădiniţă au de câştigat, în egală măsură,
părinţii, copiii şi educatoarea.
Avantajele copilului:
o interesul pe care părinţii îl acordă realizărilor pe care copilul le are în grădiniţă este o
confirmare a dragostei şi aprecierii de care se bucură din partea părinţilor;
o copilul se va simţi mai sigur pe sine atunci când va trăi mândria de a-şi vedea părinţii în
spaţiul grădiniţei, atunci când munca şi reuşitele sale de zi cu zi vor fi apreciate de cei dragi;
Avantajele părinţilor care decurg din implicarea acestora în activitatea grădiniţei:
o părinţii se pot bucura de şansa de a fi aproape de proprii copii, de a-i înţelege mai bine, de
a-i cunoaşte mai bine şi de afla modul în care se comportă proprii copii într-un mediu diferit de cel
din familie;
o se iveşte oportunitatea cunoaşterii altor părinţi care au copii de aceeaşi vârstă, care au
aceleaşi preocupări şi care întâmpină aceleaşi probleme;
o părinţii au prilejul să cunoască munca educatoarei, achiziţiile acumulate de copil în
grădiniţă;
Avantajele educatoarei :
o apropiindu-ne de părinţi, colaborând cu ei vom cunoaşte mai bine familia de provenienţă a
copilului, vom cunoaşte mai bine copiii şi relaţiile dintre copii şi părinţi, nevoile, preocupările,
tradiţiile şi obiceiurile acestora;
o numai apropiind părinţii de activitatea din grădiniţă putem aştepta sprijin şi înţelegere în
rezolvarea unor probleme ale grădiniţei;
o educatoarea are prilejul realizării unor dialoguri familiale, deschise, bazate pe încredere,
respect şi confidenţialitate;
Copilul aparţine familiei şi activităţile educative desfăşurate de preşcolari în grădiniţă devin
eficiente numai în măsura în care familia cunoaşte şi sprijină aceste activităţi care vizează
dezvoltarea copilului sub toate aspectele personalităţii sale. Grădiniţa este o instituţie care are rolul
de a oferi sprijin educativ pentru copii şi părinţi, ea este terenul unor demersuri educative din care
are de învăţat şi trebuie să se simtă valorizat fiecare beneficiar – copil, părinte şi educatoare.
Cultivarea unor relaţii parteneriale între grădiniţă şi familie, în sprijinul educării copilului preşcolar
constituie cheia succesului viitor în adaptarea şcolară, este un salt important către o educaţie
modernă, deschisă şi flexibilă.

Bibliografie
Dumitrana, Magdalena, 2000 „Copilul,familia şi grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti
Mateiaş, Alexandra, 2003 „Copiii preşcolari,educatoarele şi părinţii. Ghid de parteneriat şi
consiliere.” E.D.P.Bucureşti;
Voiculescu, Elisabeta, 2001 „Pedagogie preșcolară”, Editura Aramis, Bucureşti

1278
 SERBĂRILE COPIILOR - MODALITATE DE RECREERE, EDUCAȚIE
ȘI PARTENERIAT ACTIV

Prof. Înv. Preș. FOALTIN MARIA SIMINA

GRĂDINIȚA P.P. NR. 1, SIGHIȘOARA
Jud. MUREȘ

Serbările sunt activități organizate care oferă copiilor în cel mai înalt grad prilejul de a realiza
practicarea unor reguli. Ele îl pun pe copil în situația de a practica o diversitate de comportamente,
îl pun în fața a numeroase situații problematice concrete care solicită un anumit mod de comportare,
îi oferă multiple prilejuri de a acționa efectiv, pe baza unor norme și reguli de comportare umană,
civilizată.
Serbările copiilor încantă prin farmecul lor, prin prospeţimea şi candoarea protagoniştilor,
prin neîntrecuta spontaneitate şi sinceritate, prin naturaleţea şi firescul comportamentului lor scenic.
Ca într-o familie, copiii, spectatorii, de la mic şi până la cel mai vârstnic, trăiesc momente unice din
lumea inegalabilă a copilăriei, iar coarda sensibilă a sufletului fiecăruia dintre cei prezenţi vibrează
sub coarda de cristal al glasului copilăriei.
Pornind la drum cu poezia, muzica, dansul şi veselia, copiii se pun pe şotii, îi satirizează pe
colegii leneşi, mofturoşi sau dezordonaţi, evocă fiinţe dragi şi tradiţii scumpe românilor, se
înduioşează de soarta copiilor năpăstuiţi, se bucură de frumuseţea anotimpurilor, interpretează
personaje de vis. Călatorind pe aripile poeziei, basmului sau muzicii, micii preşcolari ajung în
actualitatea din care nu doresc să piardă nimic: ştirile calde, întâmplările senzaţionale, reclamele,
poveştile din zilele noastre cu personaje moderne sau roboţi visători.
Este un fapt cunoscut de către educatoare, că fiecare copil se crede la un moment dat un mic
actor, că doreşte să impresioneze, să fie văzut de alţii, să fie aplaudat. Serbările organizate în
grădiniţă sunt deci un prilej foarte bun pentru a scoate în evidenţă micile talente actoriceşti. Chiar
dacă presupun multă muncă, repetiţii nenumărate, copiii acceptă cu plăcere ideea organizării lor.
Serbările sunt importante în viaţa copiilor pentru că sunt manifestări artistice deosebite de
şirul zilelor obişnuite petrecute în grădiniţă, pentru că provoacă stări emoţionale puternice, pentru
ca au o valoare deosebită în educaţia copiilor. Frumosul din viaţă sau artă influenţează psihicul
sensibil şi receptiv al copilului, determinând puternice emoţii estetice.
Prin intermediul lor sunt valorificate si descoperite uneori aptitudini individuale pentru
muzică, dans, teatru. Se exersează procese psihice ca: memoria, imaginaţia, atenţia, limbajul, pentru
că serbările presupun a memora poezii, a interpreta roluri din scenete, cântece, copiii trebuind să-şi
pună la treabă imaginatia, să se transpună cât mai bine în rolul diferitelor personaje, să folosească
un limbaj adecvat şi bineînţeles să fie atenţi pentru ca totul să iasă bine.
În serbări pot fi valorificate cunoştintele dobândite, pot fi antrenaţi mai eficient copiii timizi,
se dezvoltă simţul responsabilităţii fiecărui copil în parte şi al întregului grup, se stabileşte o
disciplină conştientă pe parcursul repetiţiilor şi în cadrul derulării serbării. Contactul cu un public
numeros prezent la serbare îi pune pe copii în situaţia de a-şi învinge timiditatea şi alte dificultăţi
apărute, exersându-se astfel şi calităţi de voinţă ca: autocontrolul, stăpânirea de sine, încrederea în
forţele proprii, perseverenţa. Serbările îmbogăţesc şi nuanţează viaţa afectivă a copiilor, îi
stimulează pe copii să-şi însuşească variate forme ale artei, valori morale şi estetice.
Având în vedere că de fiecare dată publicul spectator la serbare îl reprezintă părinţii copiilor,
aceştia trebuie antrenaţi şi implicaţi în organizarea serbării. Se stimulează astfel parteneriatul
grădiniţă - familie. Prin intermediul serbărilor, părinţii pot urmări evoluţia propriului copil,
dezvoltarea lui din grupa mică până în grupa mare, având posibilitatea de a-l cunoaşte mai bine.
Daca ţinem seama de toţi factorii importanţi în organizarea unei serbări, aceasta va avea şanse
de reusită, va fi un eveniment important în viaţa copilului şi va rămâne un moment de neuitat pentru
copii şi părinţi.

1279
 Rolul serbărilor este de a valorifica experienţele dobândite, de a verifica tot ce copilul şi-a
însuşit într-o perioadă de timp, de a-l pune în situaţia de a aplica în practică cunoştinţele însuşite, de
a crea o atmosferă de optimism, voioşie, producând celor din jur impresii deosebite.

Bibliografie:
Revista Invatamantul prescolar 1-2/2001
Revista Invatamantul prescolar 3-4/2005
Antologie de texte literare 1993
Antologie jocuri 1993
Veniti sa ne jucam copii 1995
Cantec, joc si voie buna 2000

1280
 Obiceiuri de iarnă la școala noastră

Prof. Fodor Emőke,

Lic. Teor. Kemeny Zsigmond,Gherla

Sărbătorile de iarnă, îndeosebi cele de Crăciun, sunt adevărate sărbători de suflet. Amintirile
copilăriei ce ne revin puternic în suflet şi în minte, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod
îmbelşugat, colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci,
nerăbdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosferă de
basm, linişte sufletească şi iubire.Dorim ca și elevii nostrii să se bucure de aminitirile legate de
sărbătorile de iarnă, păstrând tradițiile și esența Crăciunului.
Adventul începe după sărbătoarea Sfântului Andrei, duminica următoare. Elevii noștrii
pregătesc coronițe de advent, cu patru lumânări, care vor fi aprinse rând pe rând în duminicile din
Advent. La Gherla, clasele primare sunt invitate la Biserica Reformată, unde rând pe rând, după
slujba de dupămasa, clasele prezintă un scurt spectacol, aprănzând lumânarea următoare. Liceul
nostru marchează acest moment în ziua de luni, în pauza mare, când toată școala se adună în jurul
coroanei și cântă un cântec specific.
Școala, clasele și coridoarele sunt decorate specific iernii și a sărbătorilor. În radioul școlar se
aud tot mai des colinde. Ziua de 5 și 6 decembrie este dedicată lui Moș Nicolae, ocrotitorul copiilor.
În 5 decembrie se organizează crosul moșului, unde mici și mari facem sport și donăm un pachet de
dulciuri copiilor din spitalul municipal. În 6 decembrie clasele primare încep ziua cu scrisoarea
Moșului, apoi vizionează un spectacol de teatru de păpuși, iar apoi iau parte la diferite ateliere
tematice organizate de învățătoarele din școala. Copiii se împart în 5 grupe și vor lua parte la
activități împreună cu grupele formate. Astefl se vor lega noi prietenii în cadrul școlii.
Cel mai aşteptat însă, este Crăciunul, considerat ca sărbătoare a Naşterii Domnului. Oamenii
au cultivat-o de-a lungul timpului, creând tradiţii şi obiceiuri adaptate culturii lor specifice.
Fundația Teka, ONG-ul care sprijină material școala noastră, organizează anual Festivalul
Tradițiilor de Crăciun, unde toate clasele prezintă un spectacol de crăciun, doar inspirat din folclor.
Astfel copiii cunosc tradițiile din zonă, repetându-le anual, sperăm că nu le vor uita și vor da mai
departe copiilor lor.
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc: părinţi, copii
,nepoţi îşi fac daruri şi se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin
cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor, vor avea un an mai bogat. Liceul nostru cheamă toate
familiile elevilor la Târgul de Crăciun, ediția a III-a în acest an, să ia parte la o manifestare făcută
din suflet de copiii lor. Expozițiile cu vânzare, concerte, jocuri, tarabe cu bunătăți, întâlnire cu
prietenii, aceste lucruri îi asteptă pe toți vizitatorii.
La sate, îndeosebi sunt păstrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Una dintre
cele mai răspândite datini în Ardeal este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri
şi gesturi. Astfel, în Ajunul Crăciunului, cete de colindători, costumate tradiţional, urează pe la
casele gospodarilor pentru sănătate, fericire, prosperitate şi împlinirea dorinţelor în noul an. Noi
mergem la colindat la diferite instituții, dar și la clasele partenere.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbătorile creştineşti, închinate Crăciunului şi
Anului Nou. De-a lungul secolelor au devenit mai frumoase şi au căpătat o mare varietate pe întreg
teritoriul ţării. Ele degajă atmosfera de sărbătoare şi buna dispoziţie cu care toţi românii întâmpină
Sărbătoarea Naşterii Domnului şi a Anului Nou.
Colindele îi învaţă pe cei mici şi pe noi deopotrivă iubirea de frumos, gândul drept, omenia
casei, vorba bună, bucuria muncii împlinite, încrederea în oameni şi dreptatea pentru fiecare.
Colinda este cea mai veche relicvă spirituală prin care s-au perpetuat datinile încreştinate ale
pământului. În colinde s-au strâns vorbele bune, urările şi nădejdile purtate din generaţie în
generaţie ,,pe feţele munţilor”, ,,pe-un picior de plai, pe-o gură de rai” ori acolo unde cresc ,,holde
de grâu” şi se simte mireasma ,,florilor de măr”. Colindatul trebuie înţeles şi perpetuat ca o mărturie
spirituală fundamentală a istoriei. Această tradiție dăm mai departe și noi.

1281
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Ploae Laura, Lic. Tehn. „Petru Poni”, Iași

bibl. Fotache Claudia, Lic. Tehn. „H. Vasiliu”, Podu Iloaiei

Realizarea idealului educațional nu poate fi concepută fără o legătură strânsă între cei trei
piloni, care stau la baza educaţiei permanente, de calitate. Aceşti piloni sunt: şcoala, familia,
comunitatea – trei surse principale pentru dezvoltarea şi educarea personalităţii umane. Un rol
anume în stabilirea relaţiilor de colaborare îi revine managerului instituţiei şcolare, care asigură o
implicare activă în lansarea proiectelor de parteneriat educaţional, care vizează întărirea relaţiilor
dintre părinţi, elevi, profesori şi comunitate, care contribuie la creşterea gradului de implicare a
tuturor factorilor educaţionali. De faptul cum managerul instituţiei a reuşit să formeze o relaţie de
comunicare, relaţionare, cooperare între părţile implicate depinde reuşita parteneriatului educaţional
şcoală–familie–comunitate.
Cercetările au arătat că rata învățării crește și se menține ridicată în situațiile în care părinții se
implică în sprijinirea copiilor prin diverse activități acasă. Părinții vor aprecia mai bine abilitățile și
aptitudinile copiilor, problemele și posibilitățile de rezolvare a acestora în procesul învățării.
Prin activitatea de parteneriat cu părinții ne asigurăm un sprijin în propria activitate.
Învățându-i pe părinți să se implice în dezvoltarea copiilor lor, întărim interacțiunile și relațiile
dintre părinți și copii. Prin cooperarea reală și comunicarea cu părinții, școala pune bazele unei
unități de decizie și de acțiune între cei doi factori. De asemenea, activitățile cu părinții duc la
rezolvarea situațiilor-problemă, a conflictelor posibile și a situațiilor de risc în dezvoltarea copilului.
Orice familie trebuie să fie un garant de securitate, de protecție fizică, afectivă, mentală,
morală și socială pentru toți membrii ei, dar mai ales pentru copii. Relațiile din sfera familiei sunt
de tip special, având la bază sentimente de dragoste și respect reciproc. Dimensiunea afectivă este
cea mai mare forță, dar poate deveni și cea mai vulnerabilă latură a conviețuirii familiale. Cele mai
acute probleme educative, culminând cu insuccesul școlar, se nasc din absența sau ignoranța atenției
părintești sau coroziunii afective din familiile dezorganizate, cu un nivel economic precar, cu
tulburări psihice, consum de alcool, violență fizică și verbală.
Implicarea activă a părinților în activitățile școlare și extrașcolare ale propriilor copii au ca
rezultat faptul că ei realizează că problemele lor sunt și ale altor părinți, că este util să discute
despre situațiile cu care se confruntă, află căi și modalități de rezolvare a problemelor. Între unii
părinți se înfiripează relații de încredere și cooperare, învață să accepte asistența specializată, să
ceară ajutor atunci când au nevoie. Informațiile primite și abilitățile dobândite le dau încredere și
competențe sporite.
A fi părinte la începutul mileniului trei, într-o perioadă marcată de profunde și rapide
transformări sociale, este o misiune din ce în ce mai dificilă. Familia are nevoie de sprijin și
susținere pentru a rezolva problemele ridicate de creșterea generațiilor de astăzi.
Evidenţele cercetărilor internaţionale sunt coerente, pozitive şi convingătoare. Când şcoala,
familia şi comunitatea încep să colaboreze, elevii primesc cu adevărat suportul necesar pentru a
avea succes în şcoală şi în viaţă. Studiile au arătat că dezvoltarea şi implementarea unor astfel de
parteneriate îmbunătăţesc:
• prezenţa la şcoală a elevilor
• performanţa şcolară a acestora
• relaţia familie-şcoală
• sprijinul din partea comunităţii de care şcoala are nevoie (Jordan, Orozco, Averett, 2001;
Henderson, Mapp, 2002; Boethel, 2003, 2004)
Cu alte cuvinte, atunci când părinţii se implică în educaţia propriilor copii, aceştia fac faţă mai
bine cerinţelor şcolare, iar şcoala se dezvoltă. (Henderson, Mapp, 2002; Henderson, Mapp, Johnson,
Davies, 2007) În plan educaţional, cu efecte directe asupra scăderii abandonului şcolar, câştigul
copiilor este spectaculos (Epstein, Voorhis, 2001 apud Pushor, 2007). Astfel că elevii obţin
rezultate mai bune la şcoală, înregistrează rate de promovabilitate mai mari. De asemenea, cresc

1282
şansele elevilor de finalizare a studiilor la timp. Există o probabilitate mai mare de „accesare“ a
învăţământului post-secundar ca urmare a creșterii motivației pentru învățare și de valorizare a
acesteia.
Strategiile uzuale de implicare a părinţilor presupun participarea acestora în activităţi realizate
în clasă, în excursii, la bibliotecă etc. Pentru părinţii din zone dezavantajate, adesea cu venituri mici,
este necesară însă o abordare mai largă şi strategii care să aibă în vedere cultura comunităţii şi
abilităţile părinţilor de a contribui la educaţia propriilor copii.
Le prezentăm în cele ce urmează:
Cunoaşterea familiilor copiilor
Uneori, profesorii ştiu puţine lucruri despre părinţi, fiind necesară inițierea unei
comunicări pro-active cu părinții. Cercetările arată că atunci când se fac astfel de eforturi
reale, nivelul socio-economic şi nivelul educaţional al părinţilor devin factori secundari în dorinţa
lor de a participa la viaţa şcolii.
Cunoaşterea comunităţii
Identificarea liderilor comunităţii şi liderilor părinţilor (părinţii respectaţi în comunitate)
care pot facilita conexiunile cu şcoala. Uneori profesorii nu sunt conştienţi de aceste resurse şi
nu pot sprijini suficient părinţii în accesarea acestor surse de suport.
Ajutor oferit părinţilor.
Părinţii cu venituri mici se luptă să asigure nevoile de bază ale familiei. Ei pot fi sprijiniţi prin
trimiteri către servicii medicale, stomatologice, de consiliere etc. De asemenea, poate fi oferit în
cadrul şcolii un program educaţional de suport care să răspundă nevoilor părinţilor.
Formarea pentru profesori
Uneori sunt necesare programe de formare pentru personalul din şcoli. Temele pot varia, iar
consilierul şcolar poate fi catalizatorul acestui proces prin identificarea celor mai relevante teme
pentru fiecare şcoală în parte (analiză de nevoi). Părinţii şi liderii comunităţii îi pot ajuta pe
profesori să integreze cultura comunităţii în procesul educaţional.
Utilizarea capitalului cultural al părinţilor
Este important ca personalul şcolii să îmbrăţişeze cultura părinţilor. Aceasta înseamnă
valorizarea capitalului social al părinţilor, a modului în care aceştia văd lumea şi în care pot
contribui la activităţile şcolii, indiferent de nivelul lor educaţional. Ceea ce presupune mutarea
accentului de la deficitul pe care îl are familia, la punctele tari ale acesteia. Spre exemplu, părinţii
pot furniza informaţii esenţiale despre stilul de învăţare al copiilor, despre alte abilităţi de viaţă pe
care aceştia le au, pot identifica nevoi ale copiilor şi modalităţi de a răspunde acestor nevoi.
Consilierul şcolar poate facilita procesul de autocunoaştere a părinţilor. Acesta va respecta punctele
tari, va afirma nevoia părinţilor de a se implica în educaţia copiilor, va celebra noile metode şi
acţiuni de implicare a părinţilor în viaţa şcolii. Valorizarea contribuţiilor familiei înseamnă că
personalul şcolii învaţă nu doar de la părinţi, ci şi de la reprezentanţi ai familiei extinse:
mătuşi/unchi, bunici sau vârstnici respectaţi în comunitate. (Van Velsor, Orozco, 2007)
Parteneriatele ajută elevii să aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii,
elevii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în
jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o
componentă esenţială în organizarea şcolii şi a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate
doar o simplă activitate cu caracter opţional sau o problemă de natura relaţiilor publice. În cadrul
acestor parteneriate se pot parcurge următoarele conţinuturi: transmiterea unor informaţii despre
ecologie, dobândirea unor cunoştinţe despre relaţia om-mediu, educarea unor comportamente şi
conduite civilizate, îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte din diferite domenii, cultivarea unor
atitudini de investigare, cercetare etc.
Relaţiile dintre şcoală şi familie sunt fundamentale pentru buna funcţionare a sistemului
educaţional şi succesul şcolar al elevilor, respectiv, posibilităţile de implicare a părinţilor în viaţa
şcolii trebuie să devină o preocupare constantă a instituţiei de învăţământ. Este important ca părinţii
să înţeleagă beneficiile participării în viaţa şcolii asupra propriului copil, dar şi asupra comunităţii.

1283
 Rolul familiei în parteneriat cu grădinița

Educatoare: Frâncu Alina Elena

Grădinița cu Program Prelungit “Voinicelul” – Slobozia, Ialomița

Rolul realizarii activităților educative în parteneriat cu părinții este de a împleti și de a apropia

mai mult relația copil-părinte, părinte-copil. Fiecare copil în parte are nevoie de atenție, iubire,
grijă, siguranță etc... iar prin acestea le sunt întărite comportamentele, încrederea în sine,
stabilitatea.
Grădinița și familia sunt doi factori primordiali în eduția copiilor .În grădiniță se pun bazele
unei personalități care mai târziu va fi parte integrantă a unei societăți a cărei cerințe se diversifică
în permanență. Grădinița trebuie să găsească o punte de legătură cu familia, prezentând părinților
noi căi spre educație în beneficiul copiilor.
Educatoarele, care preiau copiii, sunt de multe ori asaltate cu întrebări și cereri ale familiei
care exprimă dorința de a deține în continuare controlul situației, fiind ocrotitori, grijulii, uneori
marcându-se prin impulsul de a verifica toți factorii care acționează asupra copiilor lor: de la
condițiile materiale, la modul în care personalul relaționează cu cei mici. Orice modificări în
comportamentul copiilor, cu excepția celor absolut pozitive, devin pentru unii părinți motive de
îngrijorare, de suspiciune și ridică semne de întrebare referitoare la influențele din gradiniță. Pe de
altă parte, cadrele didactice au nevoie, oricum, de sprijinul familiei copiilor, atât pentru a prelua și
dezvolta direcțiile de acțiune formativ-educative pe care le antrenează instituțional, cât și de a găsi
rezolvări concrete la necesități de diverse categorii: financiare, practic-aplicative, organizaționale
sau logistice.
Considerăm că părinţii trebuie stimulați și ajutați să conştientizeze rolul mediului familial în
educaţie şi să înveţe modurile în care îşi educa și susține copiii, de aceea trebuie implicaţi într-o
comunicare permanentă cu grădiniţa, încurajaţi să se ofere voluntar pentru realizarea diferitelor
activităţi specifice. Activitățile propuse creează părinților oportunitatea de a participa alături de
copii la activitățile specifice grădiniței, de a cunoaște mult mai bine specificul acestor activități și de
a-și observa îndeaproape copilul, modul de reacție și comportament al acestuia în timpul
programului grădiniței.
Nivelul educaţional preşcolar pune bazele formării psihosociale a copilului. Din micul
individualist şi timid, sau invers, introvertit, preşcolarul se formează după cerinţele societăţii,
grupului din care face parte, pregătindu-se pentru viaţa „adultă”. Noi ca educatoare avem un rol
foarte important în a-l îndruma pe preşcolar în formarea propriei personalităţi într-un mediu social
corespunzător şi propice lui. Dar realizăm că nu suntem doar noi cele care au acest rol. Familia
trebuie să îl sprijine în continuare chiar dacă petrece majoritatea timpului la grădiniţă, departe de
casă. Pentru o formare cât mai armonioasă şi benefică propriului copil părintele trebuie să-şi
exercite dreptul de părinte şi la grădiniţă. Sunt multe familii care spun că sunt mult prea ocupate
pentru asemenea lucruri, bucurându-se ştiind că, copilul lor este într-un mediu sigur, hrănit şi
îngrijit. Aici intervine educatoarea care trebuie să aducă la cunoştinţă părintelui că e mai mult de
atât şi că misiunea lui de a-l forma pe preşcolar nu s-a încheiat fiind preluată de grădiniţă. Rolul
grădiniţei este de fapt de a-i ajuta pe părinţi în formarea şi educarea propriilor copii. Rolul principal
rămânând tot familie.
Toate acestea duc la colaborarea, cooperarea cu familiile preşcolarilor în scopul dezvoltării
relaţiei dintre grădiniță şi familie.
Această colaborare presupune desfăşurarea de activităţi curriculare- activităţi practice, dar şi
extracurriculare - programe artistice şi vizite.
Toate aceste motivatii conduc catre necesitatea unui parteneriat real, activ, cu implicare
susținută a familiei, iar programul educativ sa fie cunoscut și înțeles de catre părinți și realizat
printr-o colaborare strânsă între instituția familială și cea prescolară.

1284
 Creativitate și originalitate prin intermediul activităților extrașcolare.
Sărbătorile de iarnă

prof. Maria-Marinela FUFĂ

Liceul Tehnologic Pamfil Șeicaru, Ciorogârla, Ilfov

Trăim într-o lume în continuă schimbare, cu provocări și situații inedite cărora ne străduim să
le facem față. Școala are, printre alete roluri importante, și pe acela a transmite valori culturale,
istorice şi sociale la nivelul cerinţelor educaţionale. Datoria dascălilor, care sunt deschizători de
drumuri, este de a-i implica pe elevi în diverse activităţi care să coincidă cu aspirațiile, preocupările,
aptitudinile și afectele lor.
Printre activităţile care îi motivează şi le stârnesc interesul, sunt activităţile extracurriculare.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ presupune și valorizarea activităţilor
extraşcolare, ca parte importantă a construirii unei personalități deschisă spre implicare socială,
civism, formare continuă prin valențe profesionale și personale. Manifestarea creativităţii şi
imaginaţiei elevului se manifestă liber într-un mediu non formal subliniind aspecte ale personalității
mai greu sesizabile în orele de curs.
De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop
învățarea nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind
domenii și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune
dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Când vorbim de activități extrașcolare, ne
referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui să facă acest fapt cu plăcere
deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării
personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi
performanți.
Este destul de greu să se găsească mult timp pentru pregătirea acestor activități, dar dacă se
pornește de la ceea ce ei știu din familii, mai ales cei care locuiesc în mediul rural, rezultatul va fi
unul deosebit. Sunt activități frumoase care înnobilează sufletul omului și care îi dau strălucirea
celui care aspiră la frumos, la păstrarea tradițiilor.
La români sărbătorile de iarnă, în special Crăciunul, sunt sărbători de suflet.
Amintirile copilăriei ce ne revin puternic în suflet și în minte, zăpezile bogate și prevestitoare
de rod îmbelșugat , colindele şi clinchetele declopoţei,mirosul proaspăt de brad dar şi de cozonaci,
nerabdarea aşteptării darurilor sub pomul de Crăciun toate crează în sânul familiei o atmosferă de
linişte si iubire. Decembrie este luna cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă (Sfântul Nicolae,Crăciunul,
Anul Nou) şi poate unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului.
Cu toții ardem de nerăbdare să vedem ce a pus Mos Nicolae în ghetuţele pregătite de cu seară
(cadou sau nuielușă). Noi toți ne bucurăm să deschidem cadourile găsite sub bradul de Crăciun.
Crăciunul este sărbătoarea care unește familia. Toate activițățile extrașcolare, din preajma
sărbătorilor de iarnă contribuioe la întărirea legăturilor dintre elevi, profesori, părinți și comunitatea
locală. Reprezintă aducerea într-un spațiu formal a elementelor care vor contribui la creșterea
coeziunii dintre toți factorii implicați în procesul educativ.
Fie că discutăm de împodobirea pomului de Crăciun, de concursuri de creativitate artistică în
spiritul sărbătorilor de iarnă, de tradiționalele concerte de colinde, sau mai puțin tradiționalul Secret
Santa, toate aceste activități contribuie la afirmarea unor aspecte poate mai puțin cunoscute ale
elevilor dar și ale profesorilor. Fac parte din pregătirea întâmpinării sărbătorilor de iarnă.

Bibliografie:
Pavelescu, Marilena (2010). Metodica predării limbii și literaturii române. Editura Corint.
Crăciun, Corneliu (2011). Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și în liceu.
Editura Emia.
Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru.

1285
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN
PARTENERIAT CU PĂRINȚII
Profesor FULGER ANA – MARIA
Ca profesor, am căutat să îndrept elevul spre abordarea unei culturi școlare din mai multe
perspective, astfel încât elevului să i se dezvolte orizontul cultural și spiritual. Încă din clasa a V-a,
se pune accent pe valorificarea valențelor pozitive, insistând pe victoria binelui în lupta cu răul, care
simbolizează idealul de curaj, demnitate, frumusețe fizică și morală.
Pornind de la această temă se poate realiza în cadrul orelor extrașcolare o prezentare a
aspectelor negative din societate și elevii vor fi stimulați să propună soluții prin care să îndrepte
răul, aspectele negative.
În preajma sărbătorilor se organizează activități artistice cu scopul de a valorifica tradițiile,
obiceiurile, specificul poporului nostru. Elevii cântă colinde, se bucură de magia sărbătorilor de
iarnă, la școală, dar și în cadrul familiei. Frumusețea colindelor parcă împrăștie în zare puritatea,
iubirea, dragostea de aceste comori preluate din moși strămoși.
Elevii sunt încurajați în urma acestor activități să scrie versuri, jurnale ale trăirilor, astfel
transmițând sentimentele trăite, puternice, emoțiile și celor din jur. Mult mai interesant ar fi dacă și
părinții ar contribui la aceste momente.
Activităţile extracurriculare sunt activităţii complementare, activităţi de învăţare realizate la
grupă şi urmăresc îmbogăţirea informaţiilor primite în cadul activităţii didactice, cultivă interesul
pentru desfăşurarea anumitor domenii, atrag copilul la integrarea în viaţa socială, la folosirea
timpului liber într-un mod plăcut şi util, contribuind în felul acesta la formarea personalităţii
copilului. De aceea școala trebuie să ofere diverse astfel de activităţi pentru ai atrage pe elevi.
În procesul instructiv-educativ, activităţile extracurriculare îl atrag pe elev să participe cu
plăcere şi să fie interesat de activităţile propuse. În cadrul acestor activităţi, se transmit copiilor, în
mod sistematic şi org anizat, informaţii din toate domeniile de activitate: muzicale, literare, plastice
accesibile, formându-se astfel anumite competenţe: de a audia anumite piese muzicale , de a
interpreta roluri. Interpretând diferite roluri, elevul reproduce modele de conduită şi le asimilează în
propria lui comportare. Trăsătura cea mai importantă a interpretării unor roluri este originalitatea şi
creativitatea copilului în redarea impresiilor proprii despre realitatea înconjurătoare, spontaneitatea
şi intensitatea trăirilor exprimate în joc.
Are un pronunţat caracter activ – participativ, permiţând copilului să construiască relaţii
sociale, să-şi exerseze şi să-şi perfecţioneze limbajul, să rezolve probleme, să negocieze, să
coopereze, să utilizeze simboluri.
Astfel de activităţi oferă o perspectivă amplă a valorificării creativităţii, a valorilor etice şi
estetice, a actului didactic în rândul preşcolarilor şi al şcolarilor. Se caută, de cele mai multe ori, o
abordare interdisciplinară. Se sporeşte încrederea în capacitatea creatoare a fiecărui elev participant
la activitate, spiritul competitiv. Toţi participanţii sunt stimulaţi să producă idei creative şi îşi
dezvoltă inteligenţa emoţională (abilităţile personale şi interpersonale).
Ca o concluzie personală, consider că trebuie să încercăm să-i atragem pe elevi, să participe la
activităţi cu ajutorul tuturor metodelor pe care le putem aborda. Având posibilitatea de a desfăşura
activităţi extracurriculare munca noastră devine un pic mai uşoară deoarece aceste activităţi sunt
atractive şi îi determină pe elevi să participe fără să-i forţăm.
Menirea noastră este de a trezi curiozitatea viitorilor indivizi ai societăţii, de a le potoli
această curiozitate şi de ai pregăti pentru viaţă, atât cu ajutorul activităţilor didactice pe care le
desfăşurăm cât şi prin intermediul activităţilor extracurriculare.

BIBLIOGRAFIE:
1. Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
2. Ciubuc Iuliana, Armonia naturii , Editura Aureo, Oradea, 2011, pagina 110.
3. Mangri, F., Elisei, E., Dorobeti, T., Bucovală, G., Experienţe didactice şi pedagogice de success,
Poarta Albă, 2010, pagina 230.
4. Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru

1286
 CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE

Prof.FUNAR MIHAELA-SABINA
COLEGIUL TEHNOLOGIC DE INDUSTRIE ALIMENTARA,ARAD

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru

cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari
în asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi
să sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor
.Acestea se referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu
însufleţire şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o
cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Serbarea şcolară
Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor
.Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,,
spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca
un scop în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească
,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai
plină de sens .
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe
copii să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor
Sărbători de iarnă .
Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun
,de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui
Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,,
Într-o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,, Bradul credincios,,.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv
–pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.

1287
 Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea
pentru fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în mod
favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

Bibliografie:didactic.ro

1288
 EXCURSIA SCOLARA – MODALITATE ATRACTIVA DE INVATARE

prof. Elisabeta Gabor

Liceul Tehnologic „Ion Creangă”, Pipirig, județul Neamț

Toți ne gândim cu drag la excursiile școlare din timpul copilăriei și/sau adolescenței noastre.
Aceste excursii vin în continuarea experienței educaționale din școală și sunt parte integrantă a
amintirilor fiecărui om, oferind elevilor șansa de a scăpa de rutina zilnică, de a vizita locuri despre
care au învățat în școală, de a înțelege noțiunile ce le-au fost prezentate în orele de curs, toate
acestea sub formă de activitate cu caracter activ, atractiv şi desigur mobilizator.
Pornind de la definiția dată excursiei în Dicţionarul explicativ al limbii române (ediţia a II-a)
ca o ”plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop
educativ, recreativ etc.”, clasificarea excursiilor este utilă nu doar din punct de vedere ştiinţific, ci şi
din punct de vedere practic. Organizarea excursiei şi buna ei desfăşurare depind în cea mai mare
măsură de precizarea tipului excursiei.
O clasificare cuprinzătoare ar fi următoarea: excursii cu caracter instructiv-educativ, excursii
cu caracter sportiv, excursii cu caracter recreativ, excursii mixte (ce îmbină una sau mai multe tipuri
din cele amintite). Clasificarea excursiilor după locul şi durata acestora se face în raport cu sediul
şcolii. În funcţie de depărtarea de şcoală se deosebesc: excursii locale, excursii apropiate, regionale
şi interregionale, excursii de lungă durată şi excursii peste hotare. Cu cât se măreşte distanța, se
măreşte şi durata excursiei. După sezonul în care se organizează, excursiile pot fi: excursii de
primăvară, de vară, de toamnă şi de iarnă. După mijloacele de deplasare, deosebim: excursii pe jos
(drumeții), cu bicicleta, cu trenul, cu mijloacele auto, navale, aeriene sau combinate.
În ceea ce privește etapele organizării excursiei, se remarcă:
1. stabilirea tematicii;
2. alegerea locului ce va fi cercetat în excursie;
3. fixarea itinerariului şi a duratei;
4. cercetarea în prealabil a terenului respectiv de către profesor (mai ales dacă terenul nu este
cunoscut);
5. pregătirea elevilor pentru excursie:
• anunţarea obiectivelor excursiei;
• prelucrarea normelor de securitate și încheierea proceselor verbale privind luarea la
cunoștință a acestor norme, în cadrul unei ședințe cu elevii și părinții acestora;
• precizarea echipamentului şi obiectelor de uz personal necesare în cadrul excursiei;
• fixarea sarcinilor șefului de grup și a regulamentului excursiei;
6. întocmirea documentelor aferente excursiei:
• cerere pentru obținerea acordului conducerii unității școlare/ inspectoratului școlar pentru
organizarea excursiei;
• plan/proiect al excursiei în care sunt specificate: tipul excursiei, data, scopul, obiectivele,
itinerarul, organizator, grup țintă, mijloc de transport, cazare, regulamentul excursiei, responsabili,
organizarea activității pe etape, alte informații vitale pentru buna desfășurare a excursiei;
• anexe: procesul-verbal de prelucrare a regulilor de comportare şi securitate privind
deplasarea în excursii şi tabere şcolare, copie după licența de transport;
7. desfăşurarea propriu-zisă a excursiei - după primirea acordului conducătorului unității
școlare/ inspectoratului școlar de care aparțin elevii;
8. valorificarea materialelor/ informațiilor din excursie:
• realizarea de portofolii, prezentări, albume foto/ video, completarea de chestionare, jurnale
de excursie.
Faptul că excursia poate fi folosită în toate disciplinele de învăţămant, la orice nivel, în toate
tipurile de şcoli, este ușor de înţeles - fiind cerută de anumite necesităţi pedagogice. Planul excursiei

1289
trebuie să fie elaborat în conformitate cu planurile calendaristice elaborate pe obiecte de învăţământ,
în care se prevede folosirea excursiilor.
O excursie temeinic organizată, cu o temă bine stabilită, deschide elevului posibilităţi variate
de observare şi cunoaştere, astfel încât el capătă deprinderi practice utile, ce-i pot servi apoi şi în
viaţă, fără să mai vorbim de faptul că rămâne cu amintiri frumoase. Tocmai din acest motiv o
excursie şcolară se deosebeşte de una turistică. În unele cazuri însă, excursiile şcolare - fie că nu
sunt bine organizate, fie n-au un scop definit, reducându-se la simple plimbări pe distanţe enorme,
curse obositoare contra cronometru. Alteori, chiar dacă se desfăşoară în plan local, ele nu au nici un
fel de orientare, obiectivele nu sunt selecţionate sau se caută să se pună accentul pe lucruri minore,
neesenţiale. Este, așadar, datoria tuturor celor care au sarcina de a organiza excursii şcolare să le
imprime un caracter instructiv-educativ.
Excursiile tematice se organizează, de obicei, în unităţi/instituţii de învăţamânt şi cercetare,
muzee, case memoriale, lăcaşe de cult. Acestea au un rol complex în educaţia şi instruirea elevilor,
valenţe de informare şi educare a acestora, contribuie la completarea procesului de învăţământ prin
ancorarea la mediul natural şi social explorat direct; are un conţinut complex, mai variat decât
lecţiile organizate în sala de clasă, mai atractiv, într-o atmosferă de voioşie şi veselie plină de
optimism. Prin ritmicitatea organizării excursiilor elevii pot stabili singuri obiectivele de vizitat,
itinerariile şi scopul excursiei. Devin capabili să rezolve probleme ce apar la un moment dat, își
dezvoltă interesul pentru studierea hărţilor, a literaturii istorice, a descrierilor geografice, capătă
deprinderea de a-şi nota sistematic ceea ce li se pare interesant. Valorificând cunoştinţele dobândite
în excursii elevii vin cu note originale prin care-şi exprimă impresii şi sentimente proprii faţă de
cele văzute, îşi îmbogăţesc şi consolidează cunoştinţele.
Excursia contribuie la îmbogăţirea cunoaşterii şi generează sentimente de preţuire faţă de
generaţiile care ne-au precedat şi dragoste de ţară. Excursia presupune contacte între oameni,
atitudini, comportamente şi trăiri specifice, contribuie la îmbogăţirea experienţei umane. Este un
fenomen contemporan, privit ca răspuns la nevoia de evadare din mediul citadin și care reface
legătura omului cu natura, jucând un rol esenţial, în recreerea, refacerea forţei de muncă, eliminând
stresul pe care-l acumulează elevul.
Prin intermediul excursiilor, elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să
întocmească hărţi, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Acţionând individual sau în cadrul
grupului, elevilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme
după posibilităţile sale. Participarea efectivă şi totală în activitate angajează atât elevii timizi cât şi
pe cei slabi, îi temperează pe cei impulsivi, stimulează curenţii de influienţe reciproce, dezvoltă
spiritul de cooperare, contribuie la formarea colectivului de elevi. Prin faptul că în asemenea
activităţi se supun de bună voie unor reguli, asumându-şi responsabilităţi, elevii se
autodisciplinează. Cadrul didactic are prin acest tip de activitate posibilitatea să-şi cunoască elevii,
să-i dirijeze, să le influenteze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal
al învăţământului – pregătirea copilului pentru viaţă.
Se știe că excursia este o activitate didactică bazată pe interdisciplinaritate şi muncă în echipă.
Conţinutul didactic al excursiilor este mult mai flexibil şi mai variat decât al lecţiilor desfăşurate în
sala de clasă, elevii participând cu multă bucurie şi optimism la aceste acţiuni, lărgindu-şi în acest
fel orizontul de cunoştinţe prin contactul direct cu realitatea. Prin mijloacele atrăgătoare pe care le
are la dispoziţie, excursia înviorează activitatea şcolară, stimulează curiozitatea de a descoperi noi
fenomene, formează o atitudine pozitivă, prilejuieşte trăiri adânci ale unor sentimente patriotice.
Activitățile extrașcolare constituie modalitatea neinstituționalizată de realizare a educației.
Vizionarea emisiunilor muzicale, a pieselor pentru copii, distractive sau sportive, stimulează/
orientează elevii spre diverse domenii de activitate: muzica, sport, teatru, pictură etc. Excursiile și
taberele școlare contribuie la îmbogățirea cunoștintelor copiilor despre frumusețile țării, la educarea
dragostei și respectului pentru frumosul din jurul lor, din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii
pot cunoaște realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit și au creat opere de artă, se pot
cunoaște unii pe alții mai bine, închegând prietenii.

1290
 Grija față de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoaștere a dorințelor acestuia și
respectarea acestor dorințe, trebuie să fie dominantele excursiilor școlare. Acestea le oferă
destindere, încredere, optimism, chiar posibilitatea unei afirmări și recunoaștere a aptitudinilor.
Activitatea educativă școlară și extrașcolară dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea
tinerilor în actul decizional, în contextul respectării drepturilor omului și al asumării
responsabilităților sociale, realizând o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea
comportamentală. Aceste activități extrașcolare sunt recomandate copiilor pentru stimularea
atitudinii creative în diferite domenii, să învețe mult mai ușor într-o atmosferă relaxantă, în
siguranță, cu o bază fundamentală în creșterea și dezvoltarea abilităților.

Imagini din
timpul excursiei la
Vatra Dornei, în
perioada 1 - 2
decembrie 2018,
organizată de prof.
Gabor Elisabeta cu
elevii clasei a VII-a A
de la Liceul Tehnologic
„Ion Creangă”, Pipirig.
Tema: ”Să ne
cunoaștem mai bine!”

Imagini din timpul excursiei în Nordul Moldovei, la muzee și case memoriale din
județele Suceava, Botoșani, Iași, cu elevii claselor V-VIII de la Liceul Tehnologic Pipirig,
județul Neamț, desfășurată în perioada 8-9 aprilie 2017.
Tema: ”Să cunoaștem frumusețile țării noastre!”

Excursiile de studiu pot fi organizate semestrial sau anual, pentru ilustrarea unor fapte
învăţate sau pentru investigarea altora, precizându-li-se elevilor clar problematica observaţiilor şi
materialele din natură ce pot fi colectate, analizate, selectate şi clasificate, fără a distruge natura. În

1291
funcţie de activitatea cognitivă a elevilor, ilustrare sau cercetare, elevii îşi vor face o idee concretă
despre procese, principii şi fenomene naturale sau sociale datorită propriilor observaţii sau a
explicaţiilor furnizate de organizatorii excursiei. În cazul excursiilor de cercetare elevii rezolvă
probleme, căutând fapte, observând obiecte şi fenomene.
Întorşi acasă, prin valorificarea experienţelor trăite în orice excursie - indiferent de tipul
acesteia, s-a dovedit încă o dată că turismul este un domeniu de activitate fascinant și o modalitate
atractivă de învățare. De asemenea, în urma aplicării chestionarului de feedback după activității, la
întoarcerea din excursii s-a remarcat faptul că elevii au fost receptivi, fapt ce a dus la un procent de
100% de îndeplinire a obiectivelor propuse în fiecare excursie organizată. Elevii au trăit experienţe
de viaţă inedite, au cunoscut noi orizonturi şi oameni, au făcut comparaţii între locul natal şi alte
locuri ale ţării, au apreciat frumuseţile naturii, monumentele istorice: cetăţi, mănăstiri, clădiri de
patrimoniu şi altele, au fotografiat şi filmat, şi-au notat aspecte interesante şi inedite, au apreciat
creativitatea poporului român, au trăit ca o singură familie împărtăşind impresii personale.

Imagini din timpul excursiei de studiu organizată la Pipirig pe 15 aprilie 2017,

cu elevii clasei a VI-a A de la Liceul Tehnologic Pipirig, de către prof. Gabor
Elisabeta, cu scopul de a face pe elevi să conștientizeze concepte, figurile și
corpurile geometrice existente în natură.
Tema: ”Matematica din jurul nostru”

Excursiile pot sprijini în mod efectiv lecţiile de curs, mai ales la unele discipline, cum sunt de
exemplu geografia sau ştiinţele naturii. Lecţii cum sunt formele de relief, apele uscatului, ţărmul
mării şi activitatea eroziunii marine, orientarea în natură, viaţa plantelor etc. dau o imagine vie
asupra problemelor, mărind totodată interesul elevilor.
Pe de altă parte, lecţiile în natură, concretizate prin excursii, se pot desfăşura, în general, după
aceleaşi metode ca şi o lecţie de curs. În excursii, ca şi în clasă, profesorul poate purta discuţii cu
elevii, îi pot chestiona, le poate da să lucreze în mod independent. Mai mult, dacă luăm în
considerare momentele desfăşurării unei excursii, ele sunt, în general, aceleaşi ca şi ale unei lecţii.
De exemplu, într-o excursie în plan local, cu tema bine stabilită, profesorul comunică elevilor
scopul excursiei, apoi le prezintă la faţa locului conţinutul problemei, face fixarea materialului şi
sistematizarea lui şi apoi le poate dă o activitate pentru acasă, în legătură cu cele văzute şi învăţate
în excursie.

1292
 Excursia şi drumeţia mai contribuie într-o largă măsură şi la educaţia estetică a elevilor,
constituie un prilej de stimulare a creaţiei artistice, de cunoaştere a artei populare etc. Valorificarea
instructiv-educativă poate fi făcută în timpul şi după desfăşurarea excursiei. În timpul desfăşurării,
ea se face în primul rând colecționarea impresiilor la prima vedere, prin observarea fenomenelor
naturii, cunoştinţele fixându-se astfel mai bine şi adâncindu-se temeinic în memoria elevului.
Rolul profesorului este deosebit de mare şi după terminarea excursiei. El poate folosi
materialul pentru propriile sale lecţii şi are totodată sarcina de a deprinde pe elevi să prelucreze
acest material. Profesorul are în excursie numeroase posibilităţi de a traduce în viaţă sarcinile
procesului instructiv-educativ. Datorită faptului că este mai aproape de elev decât la şcoală, reuşeşte
să-l cunoască mai bine şi poate realiza mai ușor sarcinile educaţiei morale.
Excursia şcolară cultivă dorinţa de a călători, de a cunoaşte, de a şti cât mai mult, de a câştiga
prin propriile forţe cunoştinţe noi, de a se supune unui program de lucru în care activitatea
intelectuală este împletită cu munca fizică. Excursiile sunt prilej de a cunoaşte alte dimensiuni ale
educaţiei copilului, de manifestare psihică şi de adâncire a relaţiilor elev-elev, elev-profesor, elev-
profesor-părinte, sunt și vor fi mereu motiv de bucurie, de relaxare, de cunoaştere.

Bibliografie:
1) Academia Română - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a), Editura
Univers Enciclopedic, 1998
2) Cristea, Sorin - Dicţionar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică,
Bucureşti, 1998
3) Diaconu, Mihai și Jinga, Ioan - Pedagogie, Editura ASE, Bucureşti, 2004

1293
 COLABORAREA DINTRE GRĂDINIȚĂ ȘI FAMILIE, O
COMPONENTĂ IMPORTANTĂ A EDUCAȚIEI PERMANENTE

Prof.înv.preşc. Guceanu Gabriela

Şc.Gimnazială „Leon Dănăilă”
Loc. Darabani, jud. Botoşani

În pedagogia tradiţională, această temă era tratată sub denumirea de “colaborare dintre
grădiniţă şi familie”. Actualmente dimensiunile acestei relaţii sunt mai cuprinzătoare datorită
lărgirii conceptului de colaborare spre cel de comunicare prin cooperare, şi mai nou, prin conceptul
de parteneriat care le cuprinde pe toate şi în plus, exprimă, şi o anumită abordare pozitivă şi
democratică a relaţiilor educative, în sensul implicării active şi al valorizării experienţei şi statutului
fiecărui actor în egală măsură.
Parteneriatul educaţional reprezintă, în concepţia majorităţii cadrelor didactice, o direcţie
educativă imperios necesară dezvoltării actuale a şcolii româneşti. Se pleacă de la premisa că
succesul copilului este condiţionat de influenţa mai multor factori, nu doar şcoala, ca mediu
instituţionalizat, nefiind răspunzătoare de acesta. Posibilitatea angajării factorilor responsabili din
mediile formal, informal şi nonformal determină gradul de succes al elevului sau, mai bine spus,
valoarea acordată fiecărui copil. Familia şi comunitatea sunt două componente care au sarcina de a
sprijini şcoala pentru valorificarea potenţialului fiecărui individ.
Familia reprezintă cel mai puternic factor de socializare în dezvoltarea copiilor, mai ales în
perioada coplăriei mici. În cadrul familiei, copiii câștigă și dezvoltă aproape toate achizițiile
importante de ordin pshiomotor, cognitiv și afectiv, motiv pentru care evaluarea contribuției sau
influenței familiei în dezvoltarea copilului față de alți factori, cei genetici și sociali, este dificil de
realizat. Astfel, familia este cea dintâi școală în care copiii învață să se comporte în viață și în
societate.
Implicarea părinţilor în educaţia copiilor aduce benefecii tuturor factorilor implicaţi: părinţi,
şcoală, elevi, comunitate. Meseria de părinte presupune, cel puţin, un rol dublu în dezvoltarea
copiilor. Modelarea unui comportament acasă, crearea unui mediu de încredere, respect şi suport
reprezintă primul pas în crearea unui climat propice care sprijină învăţarea- atât în clasă, cât şi în
afara clasei. Părintele este obligat să dezvolte copilului o atitudine pozitivă atât faţă de şcoală şi
învăţare, cât şi încredere în potenţialul lui.
Modul cum interrelaţionează părinţii şi educatorii îşi pune amprenta pe formarea şi educarea
copilului. Numeroasele studii au demonstrat că o relaţie bună între cele două instituţii ale educaţiei -
grădiniţă – familie - este în avantajul dezvoltării copilului la toate vârstele. Este foarte important ca
familia şi personalul grădiniţei să comunice liber şi deschis despre copii şi activităţile lor. Grădiniţa
şi căminul părintesc sunt strâns legate între ele şi cu cât comunicarea între ele este mai eficientă, cu
atât mai mult sprijin pot primi copiii pentru a trece printr-o perioadă educaţională încununată de
succes.
Relaţia grădiniţă-familie nu se poate constitui fără asigurarea unei condiţii de bază,
fundamentală: cunoaşterea familiei de către educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei
educativ. Educatoarea trebuie să cunoască mai multe aspecte ale vieţii de familie, deoarece aceasta
o ajută în cunoaşterea şi înţelegerea copiilor preşcolari.
Pentru a-şi exercita cu succes rolul în viaţa copiilor, familiile trebuie încurajate şi sprijinite
prin acţiuni sociale specifice care favorizează derularea optimă a relaţiilor educaţionale.
Colaborarea grădiniţă-familie contribuie la constituirea unor relaţii pozitive între acestea, la o
coerenţă a practicilor educaţionale şi a cerinţelor referitoare la copil. Astfel părinţii devin parteneri
în educaţie deţinând informaţii despre scopul programului educativ la care participă copilul lor, care
sunt obiectivele urmărite, cunosc progresele făcute de copil şi cum ar trebui sprijinit acesta şi acasă.
Coerenţa şi continuitatea influnţelor educaţionale din grădiniţă şi de acasă asigură dezvoltarea cât
mai sănătoasă a copilului.

1294
 Părinţii dau informaţii educatoarei, căci ei îl cunosc cel mai îndeaproape şi cel mai bine
copilul, îi cunosc obiceiurile, ştiu ce îi place şi ce nu îi place, la ce reacţionează mai bine şi mai
repede. De aceea, educatoarea trebuie să se bucure şi de încrederea copilului, dar şi de a familiei
sale. Căldura raporturilor dintre părinţi şi educatoare, încrederea şi respectul reciproc se stabilesc
prin schimbul de informaţii – pentru care trebuie să găsim întotdeauna timpul necesar. Astfel,
educatoarea poate ajuta familia în cel mai simplu şi natural mod să urmeze calea justă în raporturile
cu copilul său, să prevină îndepărtarea lui sufletească, să înlăture eventualele carenţe educative.
Cei doi factori implicaţi în educarea copiilor de vârstă preşcolară, familia şi grădiniţa, trebuie
să armonizeze modelele educative promovate, să-şi transmită reciproc informaţii privind
particularităţile de dezvoltare ale copilului, valorile promovate, climatul educaţional, aşteptări în
ceea ce priveşte educarea acestuia.
Activitatea educativă din grădiniţă nu poate fi izolată, separată de alte influenţe educative ce
se exercită asupra copilului şi mai ales, de cea din familie. Educaţia trebuie să se manifeste
permanent ca o acţiune coerentă, complexă şi unitară a grădiniţei şi familiei.

Bibliografie:
1. Constantin Cucoş (coordonator), „Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi
grade didactice” , editura Polirom, 2008;
2. Liliana Ezechil, Mihaela Păişi Lăzărescu, „Laborator Preşcolar” –ghid metodologic-
editura V&I Integral, Bucureşti, 2002;
3. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, „Ghid de bune practici pentru educaţia
timpurie a copiilor între 3-6/7 ani”, 2008

1295
 Rolul și importanța implicǎrii pǎrinților
ȋn activitǎțile școlare

Negrea Gabriela,
Școala Gimnazialǎ Nr. 1, Motru

Parteneriatul şcoală – familie - comunitate reprezintă o problemă actuală importantă, reliefată

de diferite documente de politică educaţională la nivel naţional şi internaţional şi de cercetările în
domeniul educaţiei. În România, conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, părinţii sunt
consideraţi parteneri principali şi beneficiari ai procesului de învăţământ. Articolul 80 prevede ca
toate deciziile majore din învăţământul preuniversitar să fie luate prin consultarea structurilor
asociative reprezentative ale părinţilor. Legea Educaţiei Naţionale dă dreptul părinţilor de a
participa activ la conducerea unităţilor de învăţământ, prin prezenţa în consiliul de administraţie al
şcolii – a doi sau trei reprezentanţi ai părinţilor, în funcţie de mărimea şcolii (Articolul 96). Părinţii
sunt implicaţi în elaborarea ofertei educaţionale a unităţii de învăţământ, prin participarea la
organizarea programelor Şcoală după şcoală şi în stabilirea curriculumului la decizia şcolii.
Literatura de specialitate (spre exemplu, Epstein, 2009) relevă un rol semnificativ al implicării
părinţilor în colaborarea cu şcoala în ceea ce priveşte dezvoltarea şi educaţia copiilor, dar şi
avantaje pentru părinţi, profesori şi comunitate.
Scopul parteneriatelor cu școala și comunitatea este de a crea un mediu cald, primitor, unde
pǎrinții și membrii comunitǎții pot ȋmpǎrtǎși experiențe și pot oferi sprijin pentru consolidarea
relațiilor ȋn familie, ȋntre pǎrinți, copii, educatori și experți ȋn educație, consiliere, mediere, științe
sociale. Pǎrinții sunt ȋncurajați sǎ devinǎ lideri ai comunitǎții educaționale, sǎ se implice și sǎ
beneficieze de oportunitǎți de informare și interacțiune, pentru o viațǎ armonioasǎ, echilibratǎ și
responsabilǎ ȋn beneficiul famililor lor, al copiilor și al mediului public ȋn care se dezvoltǎ tȃnǎra
generație. Situațiile dificile, provocǎrile familiei ȋn sec al XXI-lea necesitǎ conexiuni sociale și
emoționale, empatie, care sunt strategii puternice ȋn atenuarea impactului traumelor. Fiecare
ȋntȃlnire va avea gazde și moderatori. Ȋntr-un cadru prietenos, care sǎ ȋncurajeze apropierea umanǎ,
printr-o serbare școlarǎ, vom ȋncerca sǎ construim o comunitate autenticǎ, eficientǎ, care sǎ inducǎ
un sentiment de apartenențǎ și solidaritate pentru a crea un mediu de viațǎ și de formare pozitiv și
stimulativ pentru noi și pentru copiii noștri.
Şcoala şi familia trebuie să găsească făgaşul colaborării autentice bazată pe încredere şi
respect reciproc, pe iubirea faţă de copil, să facă loc unei relaţii deschise, permeabile, favorizante
schimbului şi comunicării de idei. Părinţilor le revine rolul esenţial în creşterea copiilor,
asigurându-le acestora nu numai existenţa materială, cât şi un climat familial, afectiv şi moral. Sunt
situaţii în care familia consideră că este suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare
(hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, cheltuieli zilnice etc.), ignorând importanţa unei comunicări
afective, nestimulând dezvoltarea sentimentului de apartenenţă. Acasă trebuie să creeze un mediu
de încredere, echilibrat, în care copilul să se manifeste neîngrădit, iar în relaţia cu şcoala pot
colabora cu alţi membrii ai comunităţii şcolare pentru a crea un climat care sprijină învăţarea, atât în
şcoală cât şi în afara ei. Este necesar ca părinţii să îşi schimbe optica pe care o au asupra întâlnirilor
din mediul şcolar, aceastea putând deveni un sprijin real în îmbunătăţirea relaţiei dintre părinte şi
copil, părinte şi cadru didactic.

BIBLIOGRAFIE
*Ezechil Liliana- ,,Comunicarea educaţională în contextul şcolar”, EDP, Bucureşti, 2002;
*Stăiculescu Camelia-,,Şcoala şi comunitatea locală”- parteneriat pentru educaţie - Ed. ASE, Bucureşti, 2007 ;
*Stăiculescu Camelia-,,Managementul parteneriatului şcoală-familie”, Ed. ASE, Bucureşti, 2007;
*Ioan Cerghit-,,Formele educaţiei şi interdependenţele lor”- curs de pedagogie, Universitatea Bucureşti, 1988;
*C-tin Cucoş-,,Pedagogia”-ed. Polirom Iaşi, 1998;
*Godfrey Claff-,,Parteneriat şcoală-familie-comunitate”-ghid pentru cadrele didactice, Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007.

1296
 Rolul activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. înv. primar GAL LIDIA

Școala Gimnazială Nr.1 Derna, Bihor

Părinții, familia sunt primii oameni chemați să pună bazele educației unui copil deoarece
pregătirea pentru viață a omului de mâine începe din primele luni de existență. Faptele de astăzi ale
copiilor reprezintă o prefigurare certă a celor de mâine. Deprinderile și convingerile conturate acum
formează baza modului de acțiune din viitor. Atitudinile și comportamentele părinților vor fi
primele modele copiate cu fidelitate de copii.
Familia oferă copilului un mediu afectiv, social și cultural. Mediul familial, sub aspect
afectiv, este o școală a sentimentelor deoarece copilul trăiește în familia sa o gamă variată de
relații interindividuale, copiindu-le prin joc în propria conduită. Cu triplă funcție, reglatoare,
socializatoare și individualizatoare, familia contribuie în mare măsură la definirea personalității și
conturarea individualității fiecărui copil.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea
noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare,
deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu
mediul social. Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.
Dascălul este interesat să știe mai multe despre situația pe care elevul o are acasă, despre
preocupările și modul de viață al acestuia. Fără implicarea și ajutorul părinților sistemul educativ nu
își găsește singur căile prin care își poate îmbunătății performanța și modul de lucru. Observarea
sistematică, acasă sau în mediul școlar, a copiilor este de real folos în depistarea de timpuriu a
problemelor de comportament sau de adaptare la sarcinile școlare. Cunoașterea acestora permite
adoptarea unui program și a unor metode adecvate, fiind mai ușor să previi decât să corectezi
problemele deja instalate.
Părinții sunt parteneri activi în desfășurarea unor programe care s-au derulat în cadrul școlii
noastre. De asemenea, părinții au fost atrași alături de școală prin forme variate de activități
educative, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor
răspunzător în devenirea propriului copil. Ei au venit chiar cu idei de realizare a unor activități
educative. Am fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am susținut programe artistice,
care au permis acestora să vadă manifestările elevilor, precum si rezultatul muncii lor. Aceste
activități educative au avut un impact neașteptat de mare în rândul părinților care au experimentat
relații inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-și schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea
față de școală.
Ca urmare a activităților derulate, legătura școlii cu familia s-a îmbunătățit considerabil,
părinții simțindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru școală. Activitățile
educative, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie,
facilitează acumularea de cunoștințe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se
dezvoltă spiritul practic, operațional, dând astfel posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii
sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activități se supun de bună voie
regulilor, asumându-și responsabilități.
Dascălul are, prin acest tip de activitate, posibilități deosebite să-și cunoască elevii, să-i
dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal -
pregătirea copilului pentru viață. Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de dascăl, de
talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în
valoare a posibilităților și resurselor de care dispune clasa de elevi .
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior
școlii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că este prea mult pentru el, că este
copleșit de activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții sunt puși în fața unei game
variate de activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de a le face loc tuturor este mare.

1297
Deși părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre
diferite opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei
își propun. Părinții care i- au parte la activitățile educative și-au manifestat interesul și aprobarea
față de educația oferită de școala noastră.
Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este
de folos sau ce nu este atractiv pentru el. A experimenta și a cunoaște liber îi poate permite apoi să
simtă ceea ce este potrivit pentru el.
Activitățile educative, în general au un caracter interdisciplinar, oferă elevilor cele mai
eficiente modalități de formare a caracterului încă din clasele primare , deoarece sunt factorii
educativi cei mai apropiați și mai accesibili sufletelor acestora. Prin desfășurarea acestor activități
școala își propune să contribuie la dezvoltarea unor atitudini și comportamente la elevi stimulând
atât inițiativa și răspunderea personală, cât și spiritul de întrajutorare și solidaritate de grup, spiritul
critic, capacitatea de a acționa și rezolva probleme în mod responsabil.
O mare contribuție în dezvoltarea personalității copilului o au activitățile educative care
implică direct copilul prin personalitatea sa. Astfel serbările școlare au un caracter stimulator atât
pentru micii artiști, cât și pentru părinții lor. Orice serbare școlară este o sărbătoare atât pentru copii,
cât și pentru dascăli, dar mai ales pentru părinți, frați și bunici.
Implicarea directă a părinților în pregătirea unei serbări școlare este foarte importantă, atât în
pregătirea rolurilor pe care elevii trebuie să le prezinte precum și în pregătirea costumației necesare
și asigurarea unui ambient plăcut.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru
părinți, întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumină în suflete, dau aripi
imaginației și stimulează gândirea creatoare.
Activitățile educative, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes atât
elevilor cât și părinților, produc bucurie, facilitează acumulare de cunoștințe, chiar dacă necesită un
efort suplimentar. Participarea efectivă și totală în activitate angajează atât elevii timizi cât și pe cei
slabi, îi temperează pe cei impulsivi, dezvoltând spiritul de cooperare, contribuie la formarea
colectivului de elevi.
În concluzie, știm cu toții că personalitatea școlarului este în formare și foarte ușor de
modelat. Orientările și întâlnirile de care elevul are atâta nevoie îi sunt oferite de noi. Noi
constituim modelele acestei generații, iar copiii sunt copiile miniaturale ale părinților! Dascălul în
special trebuie să țină pasul nu numai cu informația nouă, dar și cu politicile educaționale și noile
concepte în domeniul educațional. Stă în puterea noastră, a fiecăruia, dascăl și părinte, să orientăm
noua generație spre o cale mai bună și mai frumoasă.

BIBLIOGRAFIE:
1. Comănescu, I.,( 1996), Autoeducația- azi și mâine, Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea
2. Cosmovici, A., Iacob, L., (2008), Psihologie școlară, Ed. Polirom, Iași
3. Revista învățământului primar nr.1-3 din 2006, Valențele formative ale activităților
extrașcolare

1298
 Valențe formative ale serbărilor școlare

Prof. Galan Lucia –Liceul de Arte Oradea

Activitățile extrașcolare au un larg caracter interdisciplinar, oferind cele mai eficiente

modalități de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare. Organizate de școală, sub
atenta și priceputa îndrumare a dascălului, aduc o importantă contribuție în formarea și educarea
copiilor, în modelarea sufletelor acestora și are profunde implicații în viața spirituală a comunității.
Serbarea școlară reprezintă o modalitate eficientă de exersare a capacităților de vorbire și a
înclinațiilor artistice ale elevilor. Prin conținutul ei, elevii culeg o bogăție de idei, impresii, trăiesc
autentic, spontan și sincer situațiile redate. Stimularea și educarea atenției, precum și exersarea
memoriei constituie obiective importante care se realizează prin intermediul serbării școlare.
Ca orice activitate extrașcolară, serbarea școlară presupune implicarea elevilor, a cadrelor
didactice și a părinților, respectiv a unei părți din comunitate. Prin conținutul bogat și diversificat al
programului pe care-l cuprinde, serbarea valorifică varietatea, preocuparea intereselor și gustul
micilor școlari. Ea evaluează talentul, munca și priceperea colectivului clasei și transformă în
plăcere și satisfacție publică străduințele colectivului clasei și ale fiecărui elev în parte. Este un
succes extraordinar atunci când reușește să trezească o emoție în sufletul spectatorilor.
Elevii au nevoie de acțiuni care să le lărgească orizontul spiritual, să le împlinească setea de
cunoaștere, care să le ofere oportunitatea de a-și forma convingeri durabile. Ca orice manifestare
artistică și serbarea școlară se creionează răspunzând pe de o parte nevoilor de exprimare a celor
direct implicați, pe de altă parte așteptărilor publicului și ține cont de factori obiectivi precum
timpul și spațiul de desfășurare. Acest tip de activitate are o importanță deosebită deoarece lărgește
orizontul spiritual al elevilor și contribuie la acumularea de noi cunoștințe, îmbogățește viața
afectivă, contribuie la dezvoltarea simțului de răspundere- prin dorința de reușită-, favorizează
concentrarea atenției pe parcursul desfășurării programului, prezența spectatorilor (părinți, bunici,
cadre didactice) trezind în copil dorința de a învinge timiditatea, stimulându-i independența de
acțiune. Toate achizițiile dobândite de elevi de-a lungul unui semestru sau an școlar pot fi
valorificate într-o serbare școlară, conferind evenimentului artistic un caracter educativ și creator.
Pentru părinți este o oportunitate de a-și cunoaște propriul copil în alte situații decât cele de acasă,
de a cunoaște grupul din care face parte copilul, de a înțelege mai bine particularitățile vârstei
copilului, de a relaționa cu ceilalți părinți din grup și de a găsi puncte comune, de a relaționa cu
profesorii. Este o ocazie de a cunoaște viața școlii.
Serbarea școlară este o ocazie în care copilul își poate pune în valoare inteligența dominantă
descoperită și valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este surprinsă de potențialul
propriului copil. Este indicat ca, pe parcursul serbării, să inițiem momente interactive părinți- copii:
jocuri, scenete, dansuri populare, cântece pe care părinții le cunosc sau le învață alături de copii.
Toate contribuie la întărirea relațiilor dintre părinți și copii.
Serbarea școlară are un caracter stimulator atât pentru micii artiști, cât și pentru părinții lor.
De fiecare dată, în pregătirea acestei manifestări deosebite antrenez părinții, iar copiii sunt stimulați
să participe afectiv, fiecare primind rolul potrivit preferințelor și talentului său.

Bibilografie :
Matei, Sofica- ,,Antologie pentru serbările școlareˮ, Editura Aramis, București, 2004
Poenaru, Vasile- ,,Cartea serbărilor școlarˮ, Editura Coresi, 2007

1299
 Importanţa activităţilor educative realizate în parteneriat cu părinţii
Prof. înv. primar Galaţan Sanda Anca
Şcoala Gimnazială „Ion Aflorei”, Izvoarele Sucevei
Fiind învăţătoare de peste 25 de ani, m-am străduit mereu să găsesc cea mai reuşită cale da a
îmbina într-un mod fericit rolurile unui bun manager al clasei: de educator, de părinte, de prieten.
Pentru orice cadru didactic temelia succesului în activitatea sa porneşte de la trezirea interesului
pentru activitatea şcolară.
Copilul, în general este lipsit de încrederea în forţele proprii. În primele clase el depune un
efort uriaş, iar părinţii uită acest lucru şi de foarte multe ori nu le acordă atenţia cuvenită la timp.
Învăţământul modern se bazează pe ideea elevului activ, cercetător, participant conştient la propria
dezvoltare. Educaţia şcolară nonformală permite adâncirea cunoştinţelor şi dezvoltarea
competenţelor din zonele de interes ale copiilor, permit folosirea eficientă şi plăcută a timpului,
dezvoltă capacităţile de lucru în grup şi cooperarea pentru rezolvarea unor sarcini.
Educatorul şi părinţii trebuie să sesizeze momentele dificile din viaţa micului şcolar fiind
atenţi şi la latura psihică, la dezvoltarea emoţională, de aceea realizarea unor activităţi în parteneriat
cu părinţii este deosebit de benefică. Implementate chiar din primele săptămâni de şcoală ale clasei
pregătitoare şi continuate cu perseverenţă în cei cinci ani, dau rezultate extraordinare în schimbarea
mentalităţii tradiţionale a părinţilor în raport cu poziţia copilului în familie, implicarea acestora în
activităţile şcolare şi nu în ultimul rând, reducerea absenteismului.
Proiectele educaţionale trebuie să se axeze pe creşterea abilităţii părinţilor de a empatiza şi
interacţiona cu propriii copii, pe promovarea şi stimularea capacităţilor creatoare ale copiilor (
serbări, concursuri, expoziţii). Implicându-i pe părinţi în activităţile şcolare şi extraşcolare, aceştia
devin mai conştienţi de importanţa şcolii în viaţa copilului, de actul didactic, realizându-se un
progres în întregul demers educaţional. Depinde de măiestria educatorului să aleagă teme care să-i
implice în mod efectiv şi afectiv deopotrivă pe copii şi pe părinţi, să formuleze şi să urmărească
obiective din sfere diferite (estetice, morale, economice…), să elaboreze împreună hărţi ale
proiectului şi să monitorizeze impactul asupra beneficiarilor direcţi şi indirecţi.
Anul acesta şcolar am realizat la nivel de şcoală „Târgul Fructelor de pădure” ediţia a IX-a,
„Uniţi în cuget şi simţiri” – activitate dedicată zilei de 1 Decembrie, iar pe durată mai mare de timp
desfăşor proiectul „Părinţii din nou la şcoală!” . Mi-am propus ca părinţii să participe efectiv al
toate activităţile extraşcolare ale clasei – sărbătorirea Luceafărului poeziei în luna ianuarie, a
marelui povestitor Ion Creangă în luna martie, etc.. astfel, unii părinţi se vor instrui şi se vor educa
alături de copiii lor, aceştia se vor mobiliza pentru rezultate mai bune, iar eu, educatorul, voi avea
un sprijin mai mare în activitate şi o mulţumire sufletească pentru a putea merge mai departe,
găsind continuitate în activităţile comunităţii şi în atragerea unor parteneri de nădejde (asistent
social, preot, medic).
Continuitatea culturii româneşti în actualul context european şi mondial depinde de modul în
care îi vom creşte şi educa pe copii, învăţându-i să se adapteze schimbărilor permanente din lumea
de azi şi cea de mâine. Proiectele derulate au ca scop principal conştientizarea şi accentuarea rolului
părinţilor de prim-educatori şi revizuirea propriilor metode folosite în educarea copiilor.
O serie de sarcini educaţionale sunt preluate în mod special de şcoală ( cele privind instrucţia)
dar familia rămâne implicată chiar şi în realizarea acestora. Aşa cum arată H.H. STERN –„orice
sistem de educaţie oricât ar fi de perfect, rămâne neputincios dacă se loveşte de opoziţia sau
indiferenţa din partea părinţilor”.
Numai o colaborare strânsă între şcoală şi familie este de natură să determine o eficienţă
maximă a muncii educative.

BIBLIOGRAFIE:
• Cucoş, C. - „Pedagogie” – Editura Polirom, Bucureşti 2002
• Salade , D. - „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern” ,
2005

1300
 IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN
PARTENERIAT CU PĂRINŢII

Profesor pentru învăţământul preşcolar, Gan Elena-Mihaela

Grădiniţa cu Program Normal Ologeni,
Structură a Școlii Gimnaziale, Comuna Poienarii-Burchii

În societatea actuală este din ce în ce mai evidentă nevoia de a oferi educabilului

instrumentele necesare de a se înţelege pe sine, pentru a putea convieţui într-o lume complexă şi în
continuă transformare. Cu ani în urmă, copilul trebuia să se adapteze cerinţelor şcolii sau grădiniţei
la care era înscris, actualmente este evident că unitatea de învăţământ şi comunitatea trebuie să se
adapteze particularităţilor individuale, nevoilor şi intereselor fiecărui copil.
Este cunoscut faptul că educaţia unui copil începe încă din momentul în care s-a născut, iar
educaţia timpurie vizează educarea copiilor de la naştere şi până în momentul intrării acestora în
şcoală. Grădiniţa este un mediu în care se realizează educaţia formală şi urmăreşte să fie respectată
sănătatea şi siguranţa copiilor, având în vedere dezvoltarea psihologică a fiecăruia şi implicând în
procesul educaţional atât familia cât şi comunitatea.
Activităţile educative desfăşurate în parteneriat cu părinţii au un rol foarte important în viaţa
preşcolarilor, atât pe termen scurt şi mediu, cât şi referitor la atingere obiectivelor propuse pentru o
perioadă lungă de timp.
În primul rând, activitatea educativă din grădiniţă nu poate fi separată de factorii educaţionali
din familie, ce se exercită asupra copilului. Acest demers educaţional trebuie să fie unul complex şi
unitar, desfăşurat de grădiniţă împreună cu familia. Termenul de “parteneriat” se referă la o
colaborare eficientă pentru atingerea unor obiective comune, în beneficiul educabilului. Spre
exemplu, prin intermediul parteneriatului educaţional părinţii copiilor sunt responsabilizaţi şi
formează un comitet al părinţilor care ia decizii, tot aceştia identifică şi aleg opţionalele potrivite
pentru copiii lor, din oferta grădiniţei, participă împreună cu copiii la activităţi de voluntariat,
serbări, expoziţii, excursii. În cadrul şedinţelor şi a consilierii săptămânale părinţii sunt informaţi
despre progresul preşcolarilor, nevoile grupei de preşcolari, consultaţii individuale, ce sunt incluse
tot în colaborarea eficientă cu familia.
În al doilea rând, parteneriatul cu părinţii este foarte important pentru că îi motivează pe
aceştia să fie implicaţi şi să colaboreze cu grădiniţa, să sprijine demersul educatoarei pentru o
dezvoltare integrală a copilului, iar prin intermediul lui părinţii sunt pregătiţi pentru viitoarele
schimbări din viaţa copiilor, fiind un factor decisiv în combaterea abandonului şcolar. Factorii ce
determină abandonul şcolar pot fi rezultatul unor condiţionări multiple, cum ar fi cele ce aparţin
elevului, familiei, comunităţii, şcolii sau celor ce vizează ambianţa educaţională. Spre exemplu,
printre modalităţile de prevenire a abandonului şcolar se numără evidenţierea rolului pe care îl are
învăţămâtul preşcolar, promovarea importanţei educaţiei timpurii şi a parteneriatului cu familia.
Dacă părinţii acordă importanţă mediului şcolar şi sunt interesaţi de evoluţia copiilor, relaţia va
funcţiona în favoarea educabililor. Statisticile arată că dificultăţile pe care le întâmpină elevii în
ciclul primar îşi au originea în debutul lor şcolar, întrucât sunt evidente diferenţele dintre copiii care
au frecventat grădiniţa şi cei care au absentat.
Aşadar, după înscrierea copilului în grădiniţă, relaţia părinţilor cu cadrul didactic trebuie să fie
bazată pe sinceritate, pe schimbul de informaţii şi de experienţe ce vizează copilul, pe asigurarea
celor mai bune condiţii de dezvoltare a educabilului. Părinţii trebuie să conştientizeze necesitatea
parteneriatului cu grădiniţa, să colaboreze cu specialiştii în orice demers şi să asigure continuitate şi
consecvenţă activităţilor şi acasă.

1301
 Bibliografie:
1) M. E. C. T, 2008, Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar, PRET
(Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii), Bucureşti;
2) M. E. C. T, 2008, Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă, PRET (Proiectul pentru
Reforma Educaţiei Timpurii), Bucureşti;
3) Neamţu, C., 2003, Devianţa şcolară, Editura Polirom, Iaşi;
4) Vrăsmaş, E., 2014, Educaţia timpurie, Editura Arlequin, Bucureşti
Webografie:
1) Institutul de Știinţe ale Educaţiei, 2004, Parteneriatul Școală-Familie- Comunitate,
Laboratorul Consiliere şi management educaţional.
http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/03/Parteneriat_scoala-familie_ISE.pdf (accesat la
data de 15.12.2018)

1302
 Caracterul educativ al serbărilor școlare

Prof. înv. preșcolar Ganganu Cristina

Gradinița P.P. “Amicii”, Constanța

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru

cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă, la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul cadrului didactic de a atrage copiii în
asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi să
sporească zestrea de cunoştinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale.
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalităţi
de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai
apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în
dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor. Acestea se
referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metodele folosite şi la formele de organizare a
activităţilor.
Având un caracter atractiv, copiii participă, într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un
repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Serbarea școlară a reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice
ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat al serbării, elevii culeg o bogăţie de idei, impresii, trăiesc
,,autentic”, spontan şi sincer situaţiile redate. Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei
constituie obiective importante care se realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul
oportun, cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional
contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi, un colţ de natură (parcul
sau grădina grădiniței) amenajate în chip sărbătoresc.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca
un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească,
plăcere estetică, satisfacţie – toate acestea îmbogăţindu-le viaţa, făcând-o mai frumoasă, mai plină
de sens.
Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor. Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

1303
 TRADIȚII DE CRĂCIUN
Prof. Garcea Florin Catalin
Scoala Lihulesti
Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie deoarece este aproape de Solstiţiul de Iarnă, una
dintre cele mai importante zile ale dacilor. Tot la data de 25 decembrie erau sărbătorite Saturnaliile
– moment în care oamenii bogaţi făceau daruri celor săraci.
Crăciunul a fost întotdeauna asociat cu un moş bătrân şi darnic; în tradiţia noastră există un
cioban zeu – moş, cel ce a creat tot ce se vede şi care aduce daruri: caş, urdă, mere, nuci, colaci şi
vin.
Crăciunul a fost sărbătorit înainte de era pre-creştină ca fiind prima zi a Anului Nou;
majoritatea ţărilor din Europa au păstrat Crăciunul ca fiind prima zi din noul an până în secolele XV
– XVIII; în Țările Române s-a păstrat tradiţia până în secolul XIX. La românii din Banat şi
Transilvania, prima zi a anului se numeşte Crăciunul Mic, nu Anul Nou.
Alţi cercetători ne spun că de Crăciun, din munte, coborau bătrânii asceţi, îmbrăcaţi în
cojoace de oaie, şi cărau în desăgile lor crengi de vâsc; vâscul este un leac universal, atât la oameni,
cât şi la animale. Astfel sătenii au botezat sărbătoarea Crăciunului de la moşii ce cărau crengi de
vâsc.
Multe tradiţii româneşti de Crăciun sunt asociate cu focul şi lumina; aceste elemente se
regăsesc de fapt în majoritatea ţărilor din Europa; ele reprezintă speranţa că zeul soare va găsi
puterea să reînvie şi să aducă primăvara cea bogată.
Cea mai importantă sărbătoare a iernii, Nașterea Domnului sau Crăciunul, aduce cu ea un
obicei extraordinar de frumos și solemn – colindul.
Orice om își amintește, în această perioadă, de vacanțele de iarnă petrecute la bunici când
timpul avea parcă alt sens, iar tradițiile erau la ele acasă și aduceau, de fiecare dată, bucuria și
zâmbetul pe chipul tuturor.
Când spui sărbători de iarnă, de cele mai multe ori, te gândești la zăpada ce urmează să
îmbrace totul în alb, la mirosul de cozonac făcut de bunica în cuptorul din cărămidă și la colindele,
care completează atmosfera de bucurie și emoție sufletească, pe care abia aștepți să le asculți și să le
primești.
Lumea satelor ne-a oferit întotdeauna un exemplu de tradiție și zestre spirituală. Acolo totul
are altă valoare, sărbătoarea Crăciunului este respectată cu sfințenie de fiecare în parte, iar tinerii, cu
mic, cu mare, au datoria de a colinda pe la casele oamenilor, pentru a le ura de bine și sănătate,
îmbrăcați în costume tradiționale, specifice fiecărei regiuni a țării.
Colindatul începe în data de 24 decembrie şi poate să continue pentru 2 sau 3 zile; colindatul
se face de obicei în grupuri, de copii, oameni maturi, bătrâni, doar fete, doar băieți, tineri căsătoriţi
etc., în funcţie de zona etnografică. Colindele sunt reinterpretări ale unor ritualuri păgâne, dar care
în timp au fost schimbate sau amestecate cu interpretări religioase.
Cu toate acestea, colindatul cu măşti este un ritual strict păgân, ce aminteşte de ritualurile de
vânătoare ale zeului Crăciun. Colindatul are loc în curtea celor ce primesc colindătorii, în casă sau
sub fereastră; de asemenea colindatul are loc seara, noaptea sau chiar dimineaţa. Colindătorii sunt
întotdeauna primiţi în casă deoarece se spune că ei aduc sănătate şi un an prosper; colindătorii sunt
recompensaţi cu nuci, mere, colaci şi mai nou bani.
Un simbol mult prea cunoscut este bradul de Crăciun. Acesta există într-o sumedenie de
tradiţii de Crăciun, cu mult înainte de era creştină; bradul este cel mai important arbore din
obiceiurile româneşti. Bradul este prezent la cele mai importante evenimente din viaţa unui om:
botezul, căsătoria şi înmormântarea; bradul se consideră că aduce noroc, viaţă lungă, prosperitate şi
fertilitate, motiv pentru care oamenii îşi împodobesc casa cu crengi de brad.
BIBLIOGRAFIE
Constantin Eretescu –“Folclorul literar al românilor”,editura Compania 2007
Narcisa Alexandru Știuca - Sărbătoarea noastră de toate zilele – sărbători în cinstea iernii, Editura Cartea de
buzunar, 2005

1304
 SERBĂRILE ȘCOLARE

Gașpar Ana Emilia,

Liceul cu Program Sportiv Piatra Neamț

” Copilăria este inima tuturor vârstelor.” ( Lucian Blaga )

Serbarea școlară a fost și este cadrul afirmării talentului și aptitudinilor artistice ale
personalității multor copii care, de multe ori ( în cadrul lecțiilor sau altor tipuri de activități) rămân
latente atât pentru părinți cât și pentru cadrele didactice.
Menită să aducă frumosul artistic în viața copiilor, serbarea școlară contribuie, prin multiplele
sale valențe educative, la educarea estetică a copiilor, la dezvoltarea creativității, a spiritului de
colaborare, la dezvoltarea sentimentului de apartenență la o echipă în care fiecare copil este pus în
fața îndeplinirii unui rol, la dezvoltarea dragostei față de artă atât prin contactul cu opera de artă (
literară, muzicală, coregrafică, teatrală) cât și prin creații artistice fie ele ca produse ale artelor, fie
prin interpretarea artistică a acestora.
Serbarea școlară se înscrie în rândul activităților extracurriculare celor mai îndrăgite de copii
deoarece antrenează în organizarea și desfășurarea ei toți copiii. Noutatea scenariului, cadrul
desfășurării, costumele propuse sunt tot atâtea ocazii în care copiii colaborează cu organizatorul
dezvoltându-și capacitățile creatoare, interpretative, devenind din simpli participanți la serbare,
organizatori ai acesteia ceea ce duce la dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter, a unor calități
morale precum: tenacitatea și perseverența în muncă pentru perfecționarea rezultatelor, îndrăzneala
și stăpânirea emoțiilor prin apariția în fața unui public și interpretarea rolului artistic, încrederea în
sine prin depășirea timidității și autoconvingerea că se poate mai mult și mai bine, încrederea în
colegi, spiritul de echipă.
Orice activitate extracurriculară devine un moment de destindere în viața de elev a copiilor
prin caracterul lor distractiv, festiv, antrenant și de afirmare a deprinderilor artistice ( recitative,
teatrale, muzicale, coregrafice).
Organizate cu diferite ocazii, sărbători ale creștinătății ( Crăciun, Paște), evenimente social-
istorice ( Ziua Națională a României, Unirea Principatelor Române, Ziua Copilului) sau provenite
din tematicile disciplinelor școlare ( șezători literare, omagieri ale unor scriitori, datini și obiceiuri
de iarnă etc.), serbările contribuie la dezvoltarea gustului estetic al copiilor și la formarea unei
atitudini responsabile față de actul artistic.
O serbare școlară poate fi organizată sub diferite forme: un montaj literar-muzical-coregrafic,
un spectacol de teatru, un spectacol folcloric, o șezătoare, un concert, un spectacol literar-muzical.
Oricare din aceste forme necesită un scenariu sau un program. Conținutul tematic al scenariului
implică o atentă pregătire și selectare a materialului literar și muzical, o organizare unitară a
acestuia în vederea obținerii unui efect emoțional adecvat ocaziei.
Organizarea serbărilor şcolare înseamnă pentru copii îmbogăţirea vieţii sufleteşti, crearea de
sentimente şi emoţii estetice de neînlocuit, iar pentru dascăl o recunoaştere a muncii sale reflectată
în aplauzele adresate elevilor.

Bibliografie,
BERUȘCĂ, Aurelia. Ghid metodic al serbărilor școlare. București: Editura Digitală, 2015.

1305
 SĂ FIM MAI BUNI, SĂ DĂRUIM DE CRĂCIUN!

PROF. GAVRIL CAMELIA

GRĂDINIȚA P.P.RIKI-PRIKI REȘIȚA

A trezi şi a dezvolta spiritul voluntariatului la copii, a cultiva valorile lui sunt unele din
sarcinile de seamă ale educatorilor, pe care le vom forma participând direct la activităţile de
voluntariat. Nu numai în prag de sărbătoare, lumina şi zâmbetul ar trebui să fie pe feţele celor de
lângă noi. Ar trebui să desfăşurăm mai des activităţi de voluntariat pentru că ele constituie o
experienţă bogată de învăţare, facilitează dezvoltarea de capacităţi şi competenţe sociale şi
contribuie la dezvoltarea la preșcolari a sentimentului de solidaritate. Acestea sunt benefice pentru
voluntar ca individ, pentru comunitate şi societate în întregul ei şi reprezintă un mod de a aborda
nevoile şi provocările umane. În calitate de cadru didactic este recomandabil să formezi copiilor
gustul pentru activităţi care să le facă bine din punct de vedere sufleteşte si de pe urma cărora să
beneficieze şi alţii. Și cum putem trezi la copii spiritul voluntariatului dacă nu prin acțiuni
umanitare cu prilejul diferitelor sărbători religioase sau laice? Si cel mai bine le transmitem acest
lucru demonstrându-le noi, adulții, cum să facem bine fără a aștepta mereu o recompensă, un
beneficiu material…
În luna decembrie 2017 am avut privilegiu de a derula la grupă un proiect cu impact deosebit
asupra preșcolarilor, dar și a părinților și asupra noastră, cadre didactice. Proiectul se numește Să
fim mai buni, să dăruim de Crăciun! , proiect educativ desfășurat pe perioada a trei săptămâni cu
ajutorul părinților și a unor parteneri deosebiți, cărora le mulțumim!

Să fim mai buni, să dăruim de Crăciun!

Proiect educațional

Argument
Copiii percep iarna ca anotimpul cu cele mai multe sărbători: Moş Nicolae cu ale sale cadouri
ascunse în cizmuliţe, Moş Crăciun cu sacul său plin de daruri, sărbătoarea Crăciunului, Anul Nou…
Şi în plus jocurile cu zăpadă şi întreaga atmosferă de sărbătoare!
În cadrul procesului complex și îndelungat de formare a personalității copilului cunoașterea
obiceiurilor și a datinilor populare locale are o importanță deosebită.
Educaţia religioasă este bine a fi începută încă din primii ani de viaţă în familie. Aceasta se
continuă potrivit nivelului de înţelegere al copilului pentru a se forma în sufletul acestuia impresii,
deprinderi de conduită şi sentimente cu ajutorul cărora să devină o adevărată persoană deschisă
comuniunii cu Dumnezeu şi cu semenii.
Proiectul “Să fim mai buni, să dăruim de Crăciun! răspunde dorinţei copiilor de a afla mai
multe despre iarnă, despre sărbătoarea Crăciunului, Moş Nicolae, Moş Crăciun, dar şi dorinţei
cadrelor didactice de a trata tema sărbătorilor de iarnă într-un mod cât mai atractiv şi instructiv
pentru copii. Fiecare zi parcursă din proiect va avea o încărcătură afectivă aparte! Vom dori să fim
mai buni, mai darnici, mai atenţi cu cei din jur pentru a sărbători cum se cuvine sărbătorile de iarnă!
Grupul ţintă: Copiii grupei Mijlocii Isteții
Durata:3săptămâni (dec.2017)
Scop:
✓ Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a unor datini şi obiceiuri desfăşurate cu
ocazia sărbătorilor de iarnă;
✓ Realizarea de obiecte decorative având tema centrală iarna – sărbătorile de iarnă;
✓ Cultivarea comportamentului moral-religios;
✓ Realizarea unei expoziţii cu lucrările realizate in atelierele de lucru de către copii.
✓ Participarea voluntară a părinților la acțiuni practice, la spectacole în scop umanitar

1306
 Obiective:
Care vizează copiii:
✓ Să discute deschis despre anotimpul iarna (caracteristici, transformări în natură, aspecte
specifice iernii, bradul veşnic verde);
✓ Să realizeze experimente simple cu apă şi gheaţă;
✓ Să discute liber despre semnificaţia sărbătorii de Crăciun;
✓ Să audieze un text religios, demonstrînd că a înţeles mesajul acestuia (prin convorbiri,
desene);
✓ Să respecte norme de comportare cuviincioasă într-un locaş sfânt;
✓ Să îşi îmbogăţească cunoştinţele despre Moş Nicolae, Moş Crăciun prin legendele audiate;
✓ Să confecţioneze ornamente de Crăciun, singuri sau împreună cu părinţii;
✓ Să dăruiască cadouri altor copii.
✓ Să colinde în scop umanitar.
✓ Să prezinte costumul popular din zona Banat.
Care vizează cadrele didactice:
✓ Să colaboreze în condiţii optime cu partenerii de proiect;
✓ Să creeze un climat afectiv corespunzător desfăşurării în bune condiţii a activităţilor de
pregătire şi susţinere a proiectului.
✓ Care vizează partenerii de proiect:
✓ Să ofere sprijin material pe durata derulării proiectului;
✓ Să se implice voluntar în desfăşurarea unor activităţi din cadrul proiectului în scop
umanitar;
✓ Să manifeste o atitudine pozitivă faţă de grădiniţă.

Coordonatori de proiect:
Director: Prof. Cristea Doina
Prof. Gavril Camelia

Parteneri:
✓ Profesoară de religie: d-na Schinteie Nona
✓ Centrul de plasament “Speranţa” Reşiţa
✓ Televiziunea Banat TV Reșița
✓ Radio Reșița
✓ Asociația Umanitară Inițiativa DA Reșița
✓ Comitetul de părinţi al grupei mijlocii Isteții
✓ Biserica Adormirea Maicii Domnului Reșița
✓ Argument de Caraș-Severin
Resurse umane:Preşcolarii grupei mijlocii Isteții, Educatoarele grupei; Profesoara de religie;
Preot; Asistent social – copii instituţionalizaţi; Realizator TV, Părinţii preşcolarilor.
Resurse materiale:Coli albe şi colorate;cartoane colorate, creioane cerate, foarfeci, pastă
pentru lipit, acuarele și pensule,panglici, brad de Crăciun, beteală, material din natură, costume
populare,
Spaţii utilizabile: Sala de grupă; Biserica Adormirea Maicii Domnului Reșița, Centrul de
plasament “Speranţa” Reşiţa, Televiziunea Banat TV Reșița, Palatul Copiilor Reșița
Riscuri: Neparticiparea tuturor copiilor implicaţi; Neparticiparea tuturor invitaţilor la
expoziţie
Posibilităţi de promovare: Afişe; Pliante; Scrisoarea de intenţie, Invitații spectacol umanitar,
Pagina de Facebook a grădiniței , Cotidianul de Vest, Promo emisiune la Banat Tv
Rezultate aşteptate la finalitatea proiectului:
✓ -Obținerea de fonduri pentru cadouri de Crăciun pentru preșcolarii și școlarii din familii
cu probleme financiare
✓ Implicarea conştientă şi activă a copiilor în realizarea proiectului;

1307
 ✓ Însuşirea de noi cunoştinţe;
✓ Consolidarea deprinderii de a lucra în echipă;
✓ Sensibilizarea părinţilor faţă de nevoile spirituale, morale şi materiale ale copiilor.

Evaluarea proiectului: Album foto; Casetă video;Programul artistic; Expoziţia cu vânzare,

Fondurile strânse pentru cadouri pentru copiii care au nevoie de o minune în viața lor!

Rezumatul proiectului:
Proiectul “Să fim mai buni, să dăruim de Crăciun!” răspunde dorinţei copiilor de a afla mai
multe informaţii despre iarnă, Moş Nicolae, Moş Crăciun şi despre sărbătoarea Crăciunului, despre
a dărui și a face fericit pe cineva!
Proiectul demarează cu vizite la biserică unde preotul le explică semnificația Crăciunului,
sărbătorile premergătoare lui, obiceiuri și tradiții. La grădiniță învățăm colinde de Crăciun.
Împreună cu părinții,în cadrul unor ateliere de lucru, copiii realizează obiecte și decorațiuni de
Crăciun pe care le prezentăm într-o expoziție cu vânzare în holul grădiniței. Din suma adunată se
cumpără dulciuri și împreună cu jucăriile donate de preșcolari pregătim cadouri pentru copiii din
Centrul de Plasament Speranta Resita.Cu ajutorul părinților mergem în colindat la Banat TV- Magic
Way, emisiune în care promovăm spectacolul umanitar de la Sala Palatului Copiilor Reșița,
spectacol în care participă cu un program de colinde și preșcolarii Isteți. îmbrăcați în costume
polulare. Părinții contribuie voluntar cu sumele dorite pentru ajutorarea copiilor din familii cu
probleme financiare grave. Încununarea eforturilor copiilor grupei Isteților este Serbarea de
Crăciun- întâlnirea cu Moș Crăciun!
Calendarul acțiunilor:
1.Sărbători de iarnă – Sfântul Nicolae, Crăciunul – convorbire – invitat profesor religie
2.Semnificația Crăciunului- vizită la Biserica Adormirea Maicii Domnului – explicații preot
3.Decorăm, ne bucurăm, lucruri furmoase realizăm!- ateliere de lucru preșcolari și părinți
4.Veniți și cumpărați! – expoziție cu vânzare ornamente de Crăciun
5.Din suflet dăruim! – dăruire cadouri pentru copiii din Centrul de Plasament Speranta Reșița
6.Am venit să colindăm! –participare la Căsuța de suflet- Radio Reșița
7.Să spunem DA de sărbători – ediția a III-a a spectacolului umanitar al Asociației Umanitare
Inițiativa DA Reșița – participare cu program de colinde
8.De Crăciun EU sunt mai BUN! – dăruire cadouri pentru copiii școlari și preșcolari nevoiași
9.Așteptăm pe Moș Crăciun!- serbarea de Crăciun a Grupei Mijlocii Isteții

La mulți ani!

Bibliografie:
Supliment PIPO pentru părinți, nr.4 2008, articolul Cultivarea tradițiilor românești, Instit.
Laura Popescu, Grădinița PP nr.125 București;
Aurelia Ana, Smaranda Maria Cioflica, Proiecte tematice orientative,2007, Editura Tehno-Art

1308
 MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI BOTOŞANI
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 7 BOTOŞANI
TEL/FAX - 0040 / 0231584117
e-mail: sc7bt@yahoo.com

Nr……………………….../………………………..

Consilier educativ,
Prof. Oniciuc Georgeta Director,
Prof. COSTÎN MIHAELA

DIN BATRANI SE POVESTESTE

SERBARE SCOLARA
PROIECT EDUCATIONAL

Coordonator, Prof. GAVRIL FLORENTINA

ARGUMENT
SERBAREA ȘCOLARĂ reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi
înclinaţiilor artistice ale elevilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei
,impresii ,trăiesc ,,autentic” spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca
un scop în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească
,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai
plină de sens .
Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun
,de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea
pentru fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente:
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării.
Desfăşurarea serbării cuprinde de asemenea mai multe momente:

1309
 -perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în mod
favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească;
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte.
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .
Parteneri:
-prof. religie- Andriescu Adina
-preot paroh-Puiu I. Constantin
-prof.de sprijin de la Liceul Tehnologic Special “Sfântul Stelian” Botoșani-Amancei Mirela
-părinții elevilor clasei I A
1. Obiectivele activităţii:
a. elevi
- să interpreteze diferite roluri;
- să recite poezii despre Crăciun şi Anul Nou;
- să interpreteze colinde;
- să prezinte datini şi obiceiuri de Crăciun şi de Anul Nou;
- să participe cu interes, într-o atmosferă destinsă, plăcută, stimulativă, la serbarea şcolară.
b. părinţi
- conştientizarea rolului pe care îl au activităţile extracurriculare în dezvoltarea armonioasă a
elevului
2. Grupul ţintă:
- elevii clasei I A Școala Gimnazială Nr.7 Botoșani;
- părinţi;
- cadre didactice.
3. Durata activităţii:
- 10 – 20 decembrie 2018
4. Programul activităţilor:
- ornarea clasei cu decoraţiuni realizate de elevi, specifice sărbătorilor de iarnă;
- amenajarea unei expoziţii (de lucrări cu tematică specifică);
- program artistic cu poezii şi colinde româneşti (tradiţionale şi moderne);
- donaţii oferite de cadrele didactice,părinți și copii: constând în jucării, haine şi dulciuri
pentru copii cu CES (cerințe educative speciale) de la Școala Gimnazială Nr.17 Botoșani ;
- oferirea de daruri din partea sponsorilor.
5. Locul de desfăşurare:
- sala de clasă;
-holul școlii;
- locul de joacă “Unik Land” Botoșani.

1310
6. Evaluarea activităţii:
- prin număr de participanţi;
- impactul asupra elevilor şi cadrelor didactice;
- calitatea activităţilor;
- CD cu imagini din timpul activităților.

1311
 CUNOAŞTERE, FORMARE, DEZVOLTARE DURABILĂ PRIN
ACTIVITĂŢI EDUCATIVE ŞI
EXTRACURRICULARE, SUSȚINUTE DE PĂRINȚI
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

Prof. GAVRIL RODICA, Colegiul Tehnic ”Gheorghe Asachi” Botoșani

• Rolul proiectelor/activităților educative, extracurriculare, de voluntariat și de

consiliere
− Cunoaşterea elevilor, înţelegerea nevoilor acestora, identificarea intereselor manifestate
faţă de diverse domenii de activitate.
− Stabilirea legăturilor între grupurile de elevi, stimularea comunicării, inter-relaţionării şi
respectului reciproc, facilitarea lucrului în echipă, încurajarea asumării responsabilităţilor
individuale şi colective.
− Formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi abilităţilor practice, experimentale, înţelegerea
noţiunilor şi conceptelor teoretice din perspectivă aplicativă şi acţională, abordarea unor probleme
concrete prin exemplificare şi simulare.
• Rezultatele proiectelor/activităților educative, extracurriculare, de voluntariat și de
consiliere
− Multiple posibilităţi de explorare şi identificare a capacităţilor, intereselor şi nevoilor
elevilor, în scopul formării şi dezvoltării echilibrate a personalităţii lor.
− Iniţierea şi dezvoltarea unor relaţii de colaborare şi parteneriat între elevii din acelaşi
colectiv sau/şi din colective diferite, bazate pe cunoaştere şi apreciere reciprocă, comunicare activă,
disponibilitate şi deschidere către lucrul în echipă, acceptarea asumării de sarcini personale şi de
grup, conştientizarea apartenenţei la grup şi responsabilizarea socială.
− Valorizarea eficientă a caracteristicilor specifice tinerii generaţii, canalizarea abilităţilor
elevilor, legate de experimentare, simulare, utilizare a echipamentelor multimedia, realizarea de
multiple activităţi simultan, către procesele de învăţare active, concret-acţionale, care să le faciliteze
înţelegerea conceptelor şi noţiunilor abstracte, prin aplicarea lor în contexte practice, care să le ofere
posibilitatea de a obţine rezultate uşor şi posibil de apreciat imediat, pentru a le încuraja
perseverenţa şi a le oferi cât mai multe oportunităţi de reuşită şi performanţă.
• Relevanța implicării, participării sau/și susținerii proiectelor educaționale de către
părinți
− Înțelegerea, de către familii, a rolului major al proiectelor/activităților educative,
extracurriculare, de voluntariat, de consiliere și orientare în alegerea traseului școlar și în carieră
pentru copiii lor, pentru formarea și dezvoltarea lor armonioasă, în deplină conexiune cu
comunitatea în care trăiesc – fie ea cea familială, școlară sau socială.
− Apropierea familiilor de școală, stimularea interesului acestora pentru viața școlii, ca
organizație în care copiii lor sunt/trebuie să fie incluși, nu doar prin documentele de înscriere, ci
prin participare activă și interes comun pentru buna desfășurare a activității acesteia.
− Implicarea directă și activă a familiilor în procesul educațional al copiilor lor, printr-o
colaborare bi-direcțională, în care fiecare partener are drepturi și responsabilități, pe care le acceptă,
le înțelege și le respectă, respectându-se reciproc.
− Contribuția efectivă a familiilor la stimularea și încurajarea copiilor în procesul de
explorare și descoperire a sinelui, a abilităților și intereselor acestora, a capacităților pe care le au ei
de a le urmări și a le împlini.
− Responsabilizarea familiilor în procesul de sprijinire și susținere a copiilor lor în procesul
de formare a conțiinței lor școlare, profesionale, sociale, în formarea unei educații durabile, care să
le ofere copiilor oportunități reale și bine fundamentate de a se integra în comunitatea locală și în
viața economică și socială a acesteia.

1312
 Am optat pentru înscrierea în Proiectul Educațional Național ”MAGIA SĂRBĂTORILOR
DE IARNĂ!” (Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții/Serbările școlare),
pentru că îl consider interesant și inedit, prin obiectiv și forme de desfașurare.
Împreună cu elevii mei, din clasa a IX-a A (filiera teoretică, profilul real, specializarea
Matematică-Informatică), am organizat 3 activități, în peroada 03-12.12.2018.
1. ”Surprinde-l pe Moș Crăciun”, luni, 03.12.2018 (în prima zi de Săptămână ”Școala
Altfel” la Colegiul Tehnic ”Gheorghe Asachi” Botoșani) – o activitate in-door, dedicată creației
plastice, în care elevii au desenat și colorat mini-planșe, format A4, imaginându-și cum îl așteaptă
sau îl primesc pe Moș Crăciun, sau ce daruri și-ar dori ca el sa le aducă.

2. ”Simbolurile iernii”, vineri, 07.12.2018 (ultima zi de Săptămână ”Școala Altfel”) – o

activitatea out-door, în care elevii, grupți în 8 echipe de 2-3 membri, au paticipat la o ”vănătoare de
comori” inedită, căutând, pe traseul indicat, cât mai multe simboluri ale iernii și ale sărbătorilor de
iarnă, care se apropie, pe care le-au surprins în imagini pline de veselie, ca dovezi ale îndeplinirii
sarcinilor primite.

3. Programul artistic ”Sărbătoare de Crăciun, cu 9A, în școala mea”, joi, 20.12.2018, în

cadrul serbării de iarnă tradiționale, organizată, în fiecare an, în colegiul nostru. Un grup de 12 elevi
au prezentat un scurt moment artistic, dedicat profesorilor colegiului (toate, pe versuri scrise de
mine), în care au fost incluse:
− ”Scrisoarea către Moș Crăciun”;
− ”Colindița pentru profesori dragi”;
− ”Primul Plugușor al clasei 9A”;
− ”Sorcova tinereții”.

Toate activitățile au fost aprobate, susținute și sprijinite de către părinți, care au asigurat
prezența elevilor, participarea lor entuziastă, materialele necesare și, mai ales, ținutele ”de scenă” -
în care tinerii ”bobocei” au fost prezenți la sărbătoarea școlii, fiind deosebit de frumoși și bine
primiți de toși participanții. Pentru toți acești părinți, care înțeleg necesitatea și importanța majoră a
activităților educaționale în procesul de educare și formare a copiilor lor – respect și sincere
mulțumiri!
Sărbătoarea de iarnă a colegiului are o tradiție de peste 20 de ani, iar anul acesta a avut un
program generos de colinde românești, interpretate de mai multe grupuri vocale de elevi (din care
au făcut parte și o parte dintre elevii mei), coordonate de prof. Fortoeș Mariana, Apachiței Ionela
(Religie), Ungureanu Mariana (Educație muzicală), momente tradiționale (plugușor, călușei, bandă
cu căpriță), un moment dedicat Crăciunului, în limba franceză, coordonat de prof. Niculăeș
Marinela (Lb. franceză), programul artistic menționat mai sus, coordonat de mine și, în final,
colinde interpretate de un grup de profesori ai colegiului. Toți urătorii și colindătorii au primit
colaci, bomboane și fructe.

1313
 Proiectul este promovat pe pagina personală de Facebook:
https://www.facebook.com/100000702707651/posts/2222405687792833/
Cele mai frumoase desene și fotografii vor fi selectate, apreciate și incluse în expoziția
fotografică digitală, care va fi accesibilă pe site-ul colegiului, în secțiunea ”Proiecte educaționale” -
http://www.asachibt.ro/proiecte-si-programe).

1314
 IMPORTANŢA ŞCOLII ÎN PĂSTRAREA TRADIŢIILOR
STRĂMOŞEŞTI

Prof. Gavril Simona – Cătălina

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Suliţa, jud. Botoşani

În ultima perioadă se observă în multe locuri ale ţării că tinerii şi copiii nu mai participă cu
acelaşi interes la tradiţiile populare româneşti, în special cele specifice sărbătorilor de iarnă care
erau odată atât de bogate, de frumoase şi de expresive! Acum bătrânii aşteaptă nostalgici la porţi
sosirea colindătorilor sau a urătorilor care sunt din ce în ce mai puţini!
Şcoala este cea care ajută la păstrarea acestor tradiţii şi insuflarea interesului pentru culegerea
folclorului şi a obiceiurilor tradiţionale, păstrarea acestora şi transmiterea cu drag mai departe către
cei mai mici a tuturor acestor comori.
Învăţătorul, profesorul sau documentaristul poate explica elevilor cum poate ajuta la salvarea
acestor valori ale neamului românesc, le poate oferi instrumentele necesare acestui lucru:
reportofoane, instrumente potrivite înregistrării audio/video, sau, dacă nu este posibil, să îi ajute să
transcrie cât mai fidel fonetic varianta culeasă de către aceştia.
Prin realizarea activităţilor extraşcolare de culegere, scriere sau chiar prezentarea acestora sub
forma unor activităţi artistice, şcoala ajută la salvarea tradiţiilor populare, a magiei sărbătorilor de
iarnă şi nu numai, realizează o punte între comunitatea locală, tradiţiile acesteia şi generaţiile
următoare.
Legătura dintre şcoală şi comunitatea locală se întăreşte atunci când părinţii, bunicii, rudele
sunt invitate la serbările şcolare unde au ocazia să vadă reînviate tradiţii poate de mult uitate, astfel
încât aceştia ajung să aprecieze o dată în plus efortul depus de către cadrele didactice şi de către
şcoală pentru a păstra vie tradiţia populară şi pentru a menţine în special magia sărbătorilor de iarnă.
Astfel ei învaţă să colaboreze strâns cu şcoala, să participe activ la formarea copiilor lor, la
dezvoltarea talentului creativ al acestora.
Chiar dacă şcoala organizează activităţi trans şi cross-curriculare, introducând, de exemplu,
colindele preluate din folclorul altor popoare, cântece sau urări în limbile străine, tradiţiile populare
româneşti primează întotdeauna, astfel încât elevul va fi mult mai sigur pe identitatea sau naţională,
va fi mândru de originile sale, va fi conştient de valoarea culturală a istoriei poporului său.
Pentru păstrarea magiei sărbătorilor de iarnă în special, cadrele didactice pot organiza
activităţi care să vizeze limba şi literatura română (culegerea de folclor, creaţii literare specifice,
dramatizări), limbile străine (colinde în limba străină), muzica (colinde), abilităţi practice/educaţie
tehnologică (confecţionarea unor costume, măşti, a decorurilor), desen (desene, măşti, decoruri),
religie etc. Toate aceste activităţi sunt menite să informeze, dar şi să formeze copiii, transformându-
i în admiratori ai sărbătorilor de iarnă, a tradiţiilor populare româneşti şi a tot ceea ce înseamnă
valoros în viaţa noastră.
Dacă părinţii şi alţi membri ai comunităţii locale nu ar participa la prezentarea produselor
finale ale copiilor în ceea ce priveşte tradiţiile populare de iarnă, cei mici ar pierde mult din
motivaţie, nu s-ar simţi apreciaţi, satisfacţia muncii lor fiind vizibil diminuată, deci rolul colaborarii
familiei cu şcoala în derularea unor asemenea activităţi educative este unanim recunoscut, părinţii
aratându-se receptivi, văzând bucuria din ochii copiilor când reuşesc să aducă parte din farmecul
Crăciunului în clasele lor sau în sălile destinate acestor tipuri de proiecte educative.

1315
 Serbare 2018- 2019
„Atelierul lui Moș Crăciun”

Gavrilă Liliana Grădinița Liceului Pedagogic ,,N.Iorga,,Botoșani

Se spune că Moș Crăciun are o sanie mare, mare, iar 9 reni trag sania Moșului. Rudolf, renul
"șef", care conduce sania are nasul roșu, strălucitor şi luminează calea Moşului în noaptea de
Crăciun.
Pe lângă reni, Moşul are şi Spiriduşi, 3000 la număr. Aceştia trăiesc în Laponia şi îi sunt de
mare ajutor moşului. Fiecare dintre ei are câte o sarcină bine stabilită, ajutându-l pe Moşul pe tot
parcursul anului să fabrice şi să pregătească cadourile pentru copii.
În următoarele imagini veți vedea pe unde umblă Moșul și spiridușii în aceste momente și de
ce peripeții au parte.
Cu tolba plina de daruri Moș Crăciun va pleca în călătoria anuala în jurul lumii la ora 18:00,
ora Romaniei. Are drum lung de făcut și fiecare secundă este extrem de importantă.
Pentru a ajunge la toți copiii cuminți, Moșul trebuie să viziteze 5556 de case pe secunda, 640
de milioane de opriri în total.
Pentru ca dorința fiecăruia dintre cei peste 1 miliard și jumătate de copii din întreaga lume să
fie îndeplinită, ajutoarele Moșului au lucrat contra cronometru întregul an.
3000 de spiriduși au lucrat 8 ore pe zi numai sa împacheteze cadourile.
Pentru ca misiunea să fie îndeplinită cu succes 22 de spiriduși încă mai sunt în atelier. Parinții
pot urmări traseul Moșului pe internet sau dacă sună la linia directă a Moșului.
Colega mea are transmisiune directă din atelierul lui Moș Crăciun.

CÂNTEC SUNTEM ARTISTI

Suntem artisti, violonisti si pianisti,

Suntem artisti, violonisti si pianisti,
Suntem artisti, iar daca vreti noi v-aratam
Cat de frumos stim sa cantam, noi toti cantam.
Suntem artisti, violonisti si pianisti,
Suntem artisti, violonisti si pianisti,
Suntem artisti stim piese sa interpretam
Si la concert va invitam, va invitam.
Suntem artisti, violonisti si pianisti,
Suntem artisti, violonisti si pianisti,
Suntem artisti, acorduri, game construim
Si sa cantam pe note stim, solfegii stim.
Suntem artisti, violonisti si pianisti,
Suntem artisti, violonisti si pianisti,
Suntem artisti, noi muzica o indragim,
Suntem artsiti si ne mandrim, noi ne mandrim.
Suntem artisti, violonisti si pianisti,
Suntem artisti, violonisti si pianisti,
Suntem artisti, fiti veseli toti si toti cantati
De sfatul nosrtu nu uitati, toti sa cantati.

1316
Ce mai forfotă, ce grabă, Vor pleca la prichindei,
Spiridușii toți fac treabă În cutiile lucioase
Într-un mare-atelier Stau maşini, păpuşi sau lei.
Sus la Moș Crăciun în cer.
Avem biete jucării
Voi stiati ca sus in cer Chinuite de copii
Este un atelier? S-au purtat urât cu ele
Noaptea luna il vegheaza Nu mai merg pe roticele.
Stelele il lumineaza, TOTI: Vai de mine și de mine
In el zeci de spiridusi Ce rușine! Ce rușine!
Mesteresc globuri, papusi,
Ursuleti de plus, rachete, Moș Crăciun le-a dus în dar
Masinute si trompete. Copiilor ce n-au habar
Si-alte multe jucarii Cum trebuie să se poarte
Sa le-aduca la copii Si le-au chinuit pe toate.
Bunul nostru Mos Craciun
In seara de Mos Ajun. I-au rupt urechea și codița
Și i-au murdărit fundița.
Noi suntem faurari TOTI: Vai de mine și de mine
Ucenici si mesteri mari Ce rușine! Ce rușine!
Facem mii de jucarii
Ca sa bucuram copii. Este de neconceput!
Ce copil rău a putut
Da, da, da e-adevarat Să răneasc-o pisicuță
Noi muncim neincetat Așa mică și drăguță?
Suntem spiridusi vestiti
Mesteri foarte iscusiti. El era un urs frumos
Însă nasul i l-a ros
Moș Crăciun, mereu prezent Cel ce i-a fost dus în dar.
Urmărește tot atent, Acum totul e-n zadar!
Nu cumva să se greșească TOTI: Vai de mine și de mine
Și vreun dar să îi lipsească. Ce rușine! Ce rușine!
Știe că în lumea toată I-a ros nasul? Un cățel?
Copilașii toți așteaptă
Să le-aducă negreșit Nuuuu! Era un băiețel!
Darul ce le-a pregătit. TOTI: Vai de mine și de mine
Ce rușine! Ce rușine!
Azi, copii din lumea-ntreagă
Stând pitiţi după ferestre, Vai, priviţi câte scrisori
Iscodesc în bezna neagră Am primit de la copii!
Moş-Crăciun dacă soseşte. Toate, toate până-n zori
Ştiu ei, dragii, că o vrajă Noi le vom îndeplini.
Genele lungi le înnoadă Chiar de-s mici ori măricei
Şi oricât ar sta de strajă, Copilaşii un dar au,
Iar celor mai cuminţei
Pe Crăciun nu pot să-l vadă. O surpriză eu le dau.
Ei, .................... mea cea bună,
Nu mai fi îngrijorată Şi eu m-am gândit, să ştiţi,
Căci, muncind azi împreună, Şi am lăcrimat puţin,
Treaba fi-va terminată. La copiii cu părinţi
Jucăriile frumoase Care de Crăciun nu vin.

1317
Pentru ei, ca să-i alint, Neastâmpărat acasă.
Seara când merg să se culce Ai dorinţa împlinită
Îi presar cu praf de-argint, Uite-acum o-mpachetăm
Care vise dulci aduce. Şi cu funde-mpodobită
Către sanie-o purtăm.
Sunt copii cu suflet mare
Ce cunosc mila, respectul Doamne cât e de frumoasă
Şi vreau ca la fiecare Maşinuţa ce-ai lucrat
Să le duc chiar eu pachetul. Şi-n cutia mea lucioasă
Dulciuri, haine, jucării, O voi pune imediat.
Le voi strânge imediat
Şi sub brad le vor găsi... În această seară sfântă
Căci Crăciunu-i minunat. Trist nu fie nici un om,
Cînd în cer colinde cântă
Orele sunt numărate Şi răsar daruri sub pom.
Jucării neterminate
Şi cutiile lucioase Ce frumos că-n acest loc
Nu-s legate, nu-s frumoase. Nu e pic de supărare
Cred că-i vremea să treziţi Şi avem acest noroc
Lucrătorii adormiţi. Să aducem alinare.
Ce-au îndeplinit cu spor, La copiii necăjiţi
Dorinţele tuturor. Din căsuţele modeste
Şi să-i facem fericiţi,
Hai maeştrilor, trezirea, Căci acum, Crăciunul este.
Să sfârşim lucrul acum Dana vrea o păpuşică
N-am răbdare, îmi ştiţi firea, Cu rochiţă dantelată,
Vreau îndat’ să plec la drum. Să nu fie singurică
Să zbor iar în nesfârşirea Dacă mama e plecată.
Cerului ca de mătase Ştiu eu că e grijulie
Şi-apoi, s-aduc fericirea Şi părinţii nu o ceartă,
Copilasilor în case. Fiindcă doar o jucărie a stricat.
......................., stai, că după tine Şi-acum o iartă.
Plecăm fără Moş-Crăciun.
Ai răbdare să termine Uite-i gata păpuşica
Lucrul şi pornim la drum. Ce fetiţa o doreşte
Printre stele lucitoare Şi chiar dacă-i atâtica,
Liberi vom călători, A promis că o-ngrijeşte.
Săniuţa zburătoare Pălăria, umbreluţa
Sacul plin va găzdui. Şi rochiţa dantelată,
Toate a promis Dănuţa
Spiriduşi, hai să-i dăm zor Să nu strice vreodată.
Darurile preferate
Să le-mpachetăm cu spor, Când spre cer colinde urcă
Doar ştiţi cât sunt de-aşteptate. Despre Domnul nostru bun,
Scrie-aici într-o scrisoare, Nici un spiriduş nu-ncurcă
Că Răducu vrea îndată, Darurile de Crăciun.
O maşină-ncăpătoare Fiindcă ele-aduc în case
Ce merge teleghidată. La părinţi, copii, mereu,
Gânduri bune şi frumoase
Dragul meu Radu cel mic Şi credinţă-n Dumnezeu.
Ai maşina cea frumoasă,
Chiar dacă ai fost un pic

1318
Orice casă vrem să fie
De brad verde luminată
Şi sub el, daruri o mie
Şi o masă-ndestulată.
Şi colindele străbune
Să ne-ajungă la urechi
Pân’ la ceruri să răsune
Datinile noastre vechi.
Ceasul trece fără veste
Timp prea mult nu mai rămâne,
Spiriduşi, pe unde este
Cea mai mică dintre zâne?
Uite, zână-aici în carte
Chipul tău mic am pictat,
Să poţi fi în orice noapte
Pe noptieră la băiat.
Ce frumoase jucării
De Crăciun Moşul împarte
Şi-i îndeamnă pe copii:
“Fiţi vrednici şi mai departe.
Căci părinţii ce vă cresc
Pot fi şi ei răsplătiţi,
Cu un sincer te iubesc
Şi de sunteţi buni, cuminţi.”
Se duce Moșul în zbor
Şi-l face iarăşi fericit,
Pe micuţul Nicuşor
Care s-a îmbolnăvit.
Stă cuminte lângă el
Şi îi spune neapărat
Că e blând şi cuminţel,
Iar Moşul nu l-a uitat.
...................... şi Moş-Crăciun,
Hai, veniţi şi voi aici
Să mă ajutaţi să pun
Funda asta cu sclipici.
Nicuşor când s-o trezi
Şi, văzând darul visat,
Se va însănătoşi
Şi va coborî din pat.
Să vedem, care-i scrisoarea
Ce-a trimis-o ... cineva...
Cred că Dan. Cu precizarea
C-ar dori o macara.
I-ar plăcea să construiască
Un oraş mare de tot
1319
Şi copaci s-adăposteascăUn bazin
pentru înot.
Nu mai sunt scrisori prea multe,
Aşa-i Zână Clopoţel?
Uite-aici, ar vrea s-asculte
Muzică, un băieţel.
Eu cred c-am muncit un an,
Să fac voia dumisale
Şi-are-acum puştiul pian
Ca să-i cânte mamei sale.
Toţi copiii de Crăciun
Merită o bucurie
Şi de-aceea vreau să spun,
Copii trişti, azi să nu fie!
Uite-aici, scrie Cristina,
De bomboane, ciocolată,
Că munceşte ca albina
Şi atât ar vrea răsplată.
Ultimul cadou legăm.
Zânelor, luaţi aminte,
Nici un puşti să nu uităm,
Dacă e bun şi cuminte.
Hai să mai vedem odată
Dacă totu-i aranjat,
Fiindcă renii pleacă-ndată...
Să greşim, ar fi păcat.
E Crăciun. Ce Sfântă Noapte
Mamele-n cuptoare fac,
Covrigei şi turte coapte
Fragezi cozonaci cu mac.
Se cobor din cer colinde
Sfinte, vechi şi noi mereu
Şi în inimă se-aprinde
Dragostea de Dumnezeu.
 CÂNTEC + DANS
Refren: Spiridusi, spiridusi, veseli, jucausi
Ce dragut e sa cantam,
Impreuna sa dansam
Nu suntem mari, dar nici mici
Si ne visam artisti
Suntem spiridusii lui Mos Craciun
Si pornim acum pe drum

Atita sunt chiar eu Refren Lusa ma numesc

Vesela mereu Pe copii eu ii iubesc
Pe Mosul drag eu il iubesc Castele construiesc
Si mereu eu ii gatesc Si ghetute lustruiesc
Sunt Dadu si-s actor Toti trei suntem spiridusi
Mare negustor Hazlii si jucausi
Mananc multe prajituri Pentru voi toti lucram
Si ma pricep la sarituri HEI Si jucarii noi fabricam HEI

Refren
Iarna a venit
Sacul este pregatit
Cu dorinte mii si mii
Primite chiar de la copii
Noi atent le selectam
Lui Mos Craciun le-aratam
El are o lista mare
Si vine pe la fiecare HEI

CÂNTEC NINGE, NINGE

Ninge, ninge, ninge iarăși ninge,

În oraș și pe câmpie este feerie,
Ninge, ninge, peste case ninge,
Cu fulare, promoroacă norii se îmbracă.
Totu-i alb pe câmp, pe dealuri și pe drum
Casele se vad în zare, ca prin fum
Și plutesc în aer fluturi argintii
De pe deal, se-aud voioase,
Glasuri de copii.
Ninge, ninge, ninge iarăși ninge,
În oraș și pe câmpie este feerie,
Ninge, ninge, peste case ninge,
Cu fulare, promoroacă norii se îmbracă.
Iat-o sanie ce trece peste văi
Prin văzduh voios răsună zurgălăi
Soarele apare palid printre nori
Prin troiene trec agale călători.
Ninge, ninge, ninge iarăși ninge,
În oraș și pe câmpie este feerie,
Ninge, ninge, peste case ninge,
Cu fulare, promoroacă norii se îmbracă.

1320
*
https://www.youtube.com/watch?v=tbbKjDjMDok
https://www.youtube.com/watch?v=mGAYzlqj-aE
https://www.youtube.com/watch?v=7TLWtcsZepk
https://www.youtube.com/watch?v=7d5rKjvhQvg

1321
 REFERAT,
Privind activitățile desfășurate în cadrul Atelierului cu tema:
“ Surprinde-l pe Moș Crăciun”

Intocmit de prof. înv. primar Gavrilă Maria

La ultima întâlnire cu părinții din luna noiembrie, noi, învățătoarele clasei pregătitoare B
“Step by Step” din cadrul Colegiului Național Mihai Viteazul Sfântu Gheorghe, jud. Covasna, am
convenit împreună cu părinții să ne întâlnim din nou, pe 12 decembrie 2018, în cadrul unui atelier.
În cadrul acestui Atelier, cele două cadre didactice, fiindcă vorbim de alternativa step by step, am
găzduit părinți și copii dornici să confecționeze podoabe pentru Bradul de Crăciun.
Tema a fost “ Surprinde-l pe Moș Crăciun” , cu ornamente făcute de noi.
În urma discuțiilor cu copiii și părinții, am hotărât să facem îngeri, pentru că sunt foarte
îndrăgiți de cei mici dar și pentru că fiecare copil își dorea să aibă un înger făcut de el pe care să-l
prindă în bradul de Crăciun adus de Moș, acasă.
Astfel, cu toate cele de trebuință, cofraje de ouă, beteală, fir auriu,vopsele acrilice, pensule,
pistoale de lipit, prelungitoare și creativitate din belșug, părinții și copiii, au început lucrul.
Cei mici au preferat să picteze veșmintele și aripile îngerilor, să le decoreze cu fir auriu, să le
pună aura deasupra căpușoarele de polistiren iar părinții au fost de mare ajutor la decuparea aripilor
și a hăinițelor pentru că foarfeca trebuia mânuită cu mare atenție.
“Atelierul” a fost și un prilej minunat de socializare și de cunoaștere reciprocă. Familiile au
interacționat pe tot parcursul șederii în sala de clasă.
După câteva ore, au început să apară primii Îngeri lucrați de familii. Nu semănau între ei, ceea
ce îi făcea să fie speciali. Toți erau nemaipomenit de frumoși și au fost așezati într-o expoziție
pentru a fi admirați de toți participanții.
La sfârșitul activității, cei prezenți au schimbat impresii despre lucrurile noi învățate și despre
ceea ce au simțit. Impresiile au fost pozitive așa că ne-am propus să repetam acest tip de activitate
cât de curând. Fiecare copil a primit câte o diplomă de participare la activitatea aplicativă
Surprinde-l pe Moș Crăciun.

1322
 Proiect educațional
Raze din Lumina Învierii

Prof. Gavriloiu Constantin Sorin

Liceul Teoretic Radu Vlădescu, Pătârlagele, Buzău

Domeniul cultural artistic – folclor, tradiţii, obiceiuri

Activitatea principală constă într-un Simpozion organizat la Liceul Teoretic Radu Vlădescu în
data de 18 aprilie 2019. În cadrul Simpozionului cu participare directă (participarea directă este
obligatorie pentru elevii din județul Buzău) elevii claselor III-VIII vor prezenta poezii, compuneri
sau alte scrieri, iar elevii de liceu vor susține eseuri, prezentări p.p.t. având ca temă Sărbătoarea
Paștelui și toate obiceiurile și tradițiile legate de aceasta. Elevii vor primi diplome de participare la
simpozion și diplome cu premii pentru lucrările literare.
e. Impactul educativ estimat asupra grupului țintă
Se vor consolida anumite comportamente civice și morale în relațiile elev-elev, părinte –elev-
profesor. Elevii vor învăța multe lucruri despre valorile, tradițiile și obiceiurile poporului român și
despre faptul că trebuie să îi ajutăm pe cei din jurul nostru.
Va crește gradul de implicare al părinților în viața copilului, a școlii și a comunității.
D. PREZENTAREA PROIECTULUI
D.1. Argument justificare, context (analiză de nevoi)
Românismul include ontologic elementul creștin care i-a conturat identitatea vreme de două
milenii. De-a lungul acestui timp, sute de tradiții populare și creștine s-au împletit armonios într-un
stil de viață unic și inconfundabil. Marile sărbători creștine au fost așteptate de români cu pregătiri
în toate planurile.
Cea mai mare sărbătoare creștină, Învierea Domnului, a fost întotdeauna izvorul cel viu care a
inspirat o viață trăită în așa manieră, încât să i se facă auzit ecoul în veșnicie. Simbolistica acestor
trăiri s-a imprimat în toate domeniile conexe: pictura icoanelor, împodobirea Sf. Cruci, arhitectura
populară, port, ţesut, olărit, prelucrarea lemnului, pieilor, încondeierea ouălor etc.
Sfintele Sărbători ar fi sterile fără efectul pe care-l au asupra naturii înconjurătoare. În
contextul globalizării și al secularismului, părinții și profesorii creștini au obligația, iar copiii au
dreptul să-și cunoască istoria și tradițiile, să-și manifeste credința creștină și valorile ei, prin care se
perpetuează înveșnicirea unui întreg popor.
Spre deosebire de alte popoare, moștenirea ancestrală românească s-a apărat cu mult sânge,
fapt care nu poate fi cumpărat de nimeni și pentru nimic în lume. Pentru dăinuirea identitară a
românității este imperios ca toate generațiile, începând cu cele mai fragede, să cunoască și să
participe activ la manifestarea creștin-ortodoxă tradițională, să se bucure, să crească și să trăiască în
spiritul unității de neam și de credință.
D.2. Scopul proiectului :
Dezvoltarea interesului pentru păstrarea obiceiurilor si tradițiilor specifice sărbătorilor
Pascale; colectarea de obiecte de îmbrăcăminte, jucării și a unor produse alimentare neperisabile și
donarea acestora copiilor aflați în dificultate; dezvoltarea cooperării și colaborării între cadrele
didactice implicate în parteneriat, în vederea schimbului de idei, de experiențe pozitive și a prezentării
muncii elevilor prin mediatizare.
D.3. Obiectivele specifice ale proiectului
1: Promovarea proiectului Raze din Lumina Învierii cu activitățile obligatorii (Concurs și
Simpozion) în unitatea organizatoare, părinților, comunității și în cele 52 de unități școlare
partenere;
2: Cultivarea interesului, respectului și dragostei față de obiceiurile și tradițiile pascale tuturor
elevilor implicați în proiect prin realizarea de produse specifice;

1323
 3: Promovarea valorilor moral-creștine în rândul elevilor Liceului Radu Vlădescu prin
desfășurarea unor activități prin care să contribuie la întrajutorarea semenilor noștri, campanii de
donare de produse;
4: Dezvoltarea imaginației și a creativității elevilor din 53 de unități școlare prin elaborarea
unor lucrări literare sau plastice cu teme pascale;
5: Diseminarea rezultatelor proiectului în 53 de unități școlare într-o lună.
D.4. Descrierea grupului țintă căruia i se adresează proiectul;
- Proiectul se adresează preșcolarilor, elevilor din clasele 0-XII, copiilor instituționalizați și
cadrelor didactice.
D.5. Beneficiarii direcți și indirecți;
Direcți: 280 elevi din clasa pregătitoare A și liceu, copii instituționalizați
Indirecți: părinții, școala, comunitatea locală, partenerii proiectului.
D.6. Durata proiectului noiembrie 2018- iulie 2019
D.7. Descrierea activităților
a. 1.Titlul activității – SĂ FIM MILOSTIVI ! - Lansarea proiectului
b. Perioada de desfășurare: Noiembrie 2018
c. Locul desfășurării: Sala de clasă (C.P.A)
d. Participanți: elevii, părinții elevilor din clasele implicate în proiect, profesorii coordonatori

1324
 Mărgăritare muzicale – proiect educațional

Prof. înv. primar Gavriloiu Otilia

Liceul Teoretic Radu Vlădescu, Pătârlagele, Buzău

Proiect cultural – artistic – Serbare

▪ Domeniul cultural-artistic – muzică
a. Descrierea activităţii principale:
Activitatea de evaluare a proiectului Sunetul muzicii
Modalităţi de evaluare: Serbare pentru cadrele didactice, părinți și comunitate
În cadrul serbării de sfârșit de an, elevii vor prezenta un program cu cântecele pe care le-au
pregătit în timpul activităților desfășurate. Vom folosi boxe cu stație și microfoane și ne vom
costuma în funcție de cântecele interpretate. La serbare vom invita părinții, bunicii și alte cadre
didactice, care doresc să participe. Elevii vor fi răsplătiți pentru munca depusă cu premii surpriză.
Argument justificare, context
Muzica poate modela un copil în așa fel încât să-l ridice la un înalt nivel de înțelegere și
simțire. Ea exercită o profundă influentă asupra școlarului mic declanșând stări afective și
sentimente care îl fac pe copil să vibreze în fata problemelor vieții și a unor manifestări morale.
Muzica este știință și artă. Ea are valențe cognitive, raționale, educative, voliționale, afective
și estetice, formând un tineret bogat sufletește, capabil să recepteze frumosul din artă și, prin
aceasta, să fie apt de a cultiva frumosul în viață, de a-și disciplina continuu comportamentul
conferindu-i corectitudine, principialitate, frumusețe.
Dragostea elevilor pentru muzică se observă încă din primii ani ai copilăriei în jocurile lor,
care au de multe ori și un aspect muzical.
Ca și dragostea pentru muzică, gustul estetic al elevilor se formează în strânsă legătură cu
activitățile muzicale: ascultarea unor exemple muzicale folclorice accesibile înțelegerii lor,
învățarea și cântarea unor cântece populare, colinde, cântece pentru copii, participarea la spectacole
și concerte pentru școlari, amenajarea sălii de clasă în stil tradițional.
Vocea, ca și auzul, este o înzestrare naturală a omului, folosită ca mijloc de exprimare a
ideilor și a sentimentelor sale în relație cu lumea înconjurătoare.
Prin proiectul Sunetul muzicii mi-am asumat rolul de formator și facilitator al dezvoltării
armonioase a copilului, a stării lui de bine și a unei calități superioare a vieții. Programa școlară în
sine vine în întâmpinarea nevoilor fundamentale de educație ale oricărui copil, iar formarea gustului
estetic-muzical, controlul stresului, dobândirea de repere în orientarea școlară și profesională, devin
condiții esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a personalității elevului, școala fiind locul ideal
pentru transmiterea cunoștințelor de educație muzicală elevilor și având abilitatea și capacitatea de a
cuprinde și de a se adresa, în timp, unui procent ridicat din populație.
D.2. Scopul proiectului;
Formarea și dezvoltarea armonioasă a copilului, a stării lui de bine și formarea gustului
estetic-muzical; Pregătirea pentru participarea la concursuri sau festivaluri.
D.3. Obiectivele specifice ale proiectului;
Educarea capacității de receptare a ritmului unei melodii;
Formarea și dezvoltarea deprinderilor de a interpreta, după model, cântece de mici
dimensiuni;
Dezvoltarea interesului pentru păstrarea cântecelor specifice zonei;
a. Titlul activităţii: Colinde (Serbare de Crăciun)
b. Data/perioada de desfăşurare: decembrie
c. Locul desfăşurării: Liceul Teoretic Radu Vlădescu Pătârlagele (sala de clasă)
d. Participanţi: elevii clasei
e. Descrierea pe scurt a activității.
Începând cu luna noiembrie ne vom întâlni în sala de clasă și vom învăța diferite colinde.
Vom avea în vedere obiceiurile și tradițiile locale. Colindele vor fi cântate cu ajutorul negativelor,

1325
iar pentru celelalte cântece (Capra, Ursul …) vom folosi costume corespunzătoare. Elevii îmbrăcați
în costume populare vor oferi o serbare părinților, celorlalte cadre didactice și comunității locale la
serbarea de Crăciun.
Titlul activităţii: Iarna bate la fereastră
b. Data/perioada de desfăşurare: ianuarie
c. Locul desfăşurării: Liceul Teoretic Radu Vlădescu Pătârlagele (sala de clasă)
d. Participanţi: elevii clasei
e. Descrierea pe scurt a activității.
În ianuarie ne vom întâlni în sala de clasă și voi propune elevilor cântece atrăgătoare, care au
ca tematică iarna. Voi folosi cântece pentru copii, cu negative. Ca materiale voi folosi boxe cu stație
și microfoane.
Titlul activităţii Primăvara veselă
b. Data/perioada de desfăşurare: februarie – aprilie
c. Locul desfăşurării: Liceul Teoretic Radu Vlădescu Pătârlagele (sala de clasă)
d. Participanţi: elevii clasei
e. Descrierea pe scurt a activității.
În perioada februarie – aprilie voi propune elevilor cântece frumoase, care au ca tematică
primăvara. Pentru serbarea de 8 Martie vom pregăti cântece pentru mama. La serbare vom invita
mamele, dar și alte persoane. Ca materiale voi folosi boxe cu stație și microfoane.

1326
 Importanta activitatii educative in parteneriat cu parintii

Prof inv primar Gavriluta Natalia

Scoala Gimnaziala ,,General Nicolae Şova,,
Poduri, Comuna Poduri, Judetul Bacau

În modelul tradiţional , relaţiile familiei cu şcoala sunt aproape inexistente sau au un caracter
informal, ocazional. În condiţiile şcolii incluzive , părinţii participă direct la viaţa şcolii şi pot
influenţa anumite decizii care privesc procesul educaţional. Absenţa sau indiferenţa părinţilor în
ceea ce priveşte problemele educaţionale ale copilului vine în opoziţie cu ideea de integrare sau
incluziune. În acest sens apar o serie de dificultăţi cauzate de atitudinea de reţinere sau neîncredere
a părinţilor care rezultă din reprezentări/mentalităţi eronate cu privire la viaţa şi evoluţia şcolară a
unui copil cu cerinţe educative speciale. Având în vedere perspectiva învăţământului de tip incluziv
, părinţii au dreptul să-şi exprime propria viziune asupra modului de funcţionare a şcolii şi să
participe concret la influenţarea actului managerial din şcoală. De asemenea , familiile copiilor cu
cerinţe educative speciale au obligaţia să se implice în activităţile extraşcolare ale copiilor şi să dea
dovadă de răbdare şi înţelegere faţă de schimbările mai lente sau mai rapide din viaţa copiilor lor.
Incluziunea reprezintă esenţa unui sistem educaţional ce se caracterizează prin promavarea
egalitaţii în drepturi şi responsabilităţii, flexibilitatea programelor şcolare, implicarea activă a
comunităţii în programele şcolii, parteneriat cu familia. În reuşita educaţiei incluzive un rol
important revine familiei. Relaţia familie-şcoală se bazează pe încredere. Comunicarea eficientă
asigură încrederea reciprocă. La începutul parteneriatului cu părinţii, profesorii trebuie să se
gândească ce pot învaţa de la părinţi despre copiii lor. Pentru ca această comunicare să fie eficientă
profesorii trebuie să apeleze la bune deprinderi de ascultare. Ascultând atent părintele se poate
stabili o relaţie deschisă cu sprijin reciproc. A şti să asculţi înseamnă a fi capabil să creezi premisele
colaborării. Ascultarea activă înseamnă a fi cu adevărat activ .
Pentru o mai eficientă susţinere a şcolii incluzive din partea familiilor , membrii acestora
trebuie să satisfacă un minimum de cerinţe:
-să participe activ la toate activităţile şcolii şi să de implice în promovarea practicilor de
integrare şcolară a copiilor cu cerinţe speciale la toate nivelurile vieţii sociale.
-să fie modele de acţiune şi comportament în acceptarea şi susţinerea integrării persoanelor cu
cerinţe speciale din comunităţiile lor.
-să sprijine profesorii în alegerea unor strategii realiste u privire la evoluţia şi formarea
copiilor în şcoală şi în afara ei .
-să fie parteneri sinceri de dialog si să accepte fără rezerve colaborarea cu echipa de specialişti
care se ocupă de educarea şi recuperarea copiilor lor, urmărind împreună progresul înregistrat de
copil în diverse situaţii de viaţă.
-să colaboreze cu alţi părinţi în grupurile de suport ale părinţilor şi să împărtăşească şi altora
experienţele personale cu propriii copii la activităţile desfăşurate în mijlocul familiei.
-să fie convinşi de avantajele oferite de şcoala incluzivă copiilor cu cerinţe speciale şi să
accepte fără resentimente eventualele limite impuse de gradul şi complexitatea deficienţelor
acestora .
Şcolile tind să perceapă elevii care se confruntă cu aceste bariere ca fiind slab motivaţi ,
supuşi presiunii negative a părinţilor şi grupului, ca având o frecvenţă redusă la şcoală şi
manifestând probleme comportamentale şi manifestând probleme comportamentale şi de control.
Din aceste răspunsuri este clar că şcolile întâlnesc cele mai mari dificultăţi atunci când se confruntă
cu bariere pe care le consideră externe şi cu mult în afara controlului şcolii –condiţiile de acasă şi
din familia elevului care afectează abilitatea acestuia de a fi complet receptiv la oportunităţile
educaţionale pe care le oferă şcoala.Estenecesar să se realizeze aici un echilibru.Cu siguranţă că
şcolile şi profesorii nu pot să rezolve toate problemele sociale pe care le întâlnesc. Dar, cadrele
didactice trebuie să combine o concentrare pe responsabilităţile lor profesionale distincte cu

1327
dezvoltarea continuă a unui climat tolerant şi cald care ţine seama de nevoile, problemele şi istoria
de viaţă a tuturor elevilor.
Prin comunicarea bilaterală părinţii creează un parteneriat strâns în sprijinul copiilor, se
formează comunitatea şi cultura şcolii, cadru în care aceştia se simt ca “ membrii ai unei familii”.
Părinţii răspund la această cultură prin participarea la educaţia copiilor in moduri în care ei înşişi
niciodată nu le-au cunoscut.
Factorii care influenţează părinţii în implicarea lor în educaţia copiilor, includ:
1. nivelul educaţional al părinţilor;
2. grupurile din care ei fac parte;
3. atitudinea conducerii şcolii;
4. influenţele culturale;
5. problemele familiei în îngrijirea copilului;
Comunicarea cu familiile despre programele şcolii şi progresul elevului folosind comunicări
de la şcoala la familie şi de la familie la şcoala. Prin comunicare eficientă cu familia, aceasta ajunge
să conştientizeze rolul în educaţie, rolul în integrarea cu succes a copilului său. Familia trebuie să
exercite o influenţă pozitivă asupra copilului, rolul său fiind foarte important în dezvoltarea acestuia
din punct de vedere fizic, intelectual, moral.
Familia este mediul normal în care personalitatea unui copil, cu sau fără deficienţe, se
dezvoltă armonios sub toate aspectele.
Succesul educaţiei inclusive este asigurat de comunicarea dintre familie şi şcoală.
Copiii au rezultate bune la şcoală, se integrează dacă familiile se interesează îndeaproape de
educaţia lor. Părinţii sunt cei care cunosc cel mai bine copilul şi reprezintă o importantă sursă de
sfaturi pentru profesori.
Şcoala incluzivă şi toate cadrele didactice trebuie să creeze un mediu primitor pentru
implicarea familiei în recuperarea , adaptarea şi integrarea propriului copil cu cerinţe speciale, prin:
-solicitarea tuturor familiilor cu copii care prezintă cerinţe educaţionale speciale să participe
la aplicarea programului educaţional şi terapeutic propus;
-recunoaşterea cerinţelor şi drepturilor familiilor de a alege dacă, în ce măsură, cum şi când
pot participa la cât mai multe activităţi terapeutice , pentru continuarea lor acasă;
-includerea familiilor , în mod obişnuit şi consecvent, în schimbul de informaţii despre copil;
-identificarea resurselor din cadrul programului educaţional şi recuperator-terapeutic al
elevilor cu cerinţe speciale prin care se pot sprijini activităţile părinţilor;
-anunţarea familiei în legătură cu activităţile propuse în programul recuperator-terapeutic şi
completarea lui la solicitările părinţilor;
-informarea familiilor despre schimbările survenite în cadrul programului;
-acceptarea feed-backului primit de la familie ca informaţii utile în ameliorarea programelor
destinate educării şi recuperării elevilor cu CES.
Parteneriatele şcoală – familie vin în sprijinul îmbunătăţirii comunicării dintre părinţi şi
profesori. Ele se evidenţiază în activităţi comune, participarea părinţilor la diferite cursuri în care se
explică acestora ce înseamnă o regulă în familie, ce înseamnă o pedeapsă când nu au fost respectate
regulile şi ce înseamnă o laudă.
Realizarea parteneriatelor funcţionale presupune un sistem de activităţi cuprinse într-un plan
pe termen scurt şi mediu , cu obiective şi responsabilităţi clare.
Ca şi obiective operaţionale pentru un parteneriat şcoală-familie pot fi enumerate:
– implicarea conştientă a elevilor, părinţilor şi membrilor comunităţii în activităţile propuse
potrivit capacităţilor psiho-fiziologice şi aptitudinilor lor;
– identificarea şi înlăturarea barierelor de comunicare;
– combaterea eşecului şcolar, a abandonului şcolar;
– îmbunătăţirea bazei materiale a şcolii;
– consilierea elevilor şi a părinţilor să devină frecventă şi eficientă;
– îmbunătăţirea relaţiilor între şcoală şi părinţi, profesori şi elevi, părinţi-părinţi;
– conştientizarea necesităţii ascultării active,

1328
 – înlăturarea prejudecăţilor şi a discriminărilor elevilor în funcţie de mediul din care provin
sau de statutul părinţilor;
– identificarea caracteristicilor individuale ale elevilor;
– exprimarea liberă a opiniilor;
– dezvoltarea încrederii în sine şi în reuşita acţiunii.
Un parteneriat între cadrele didactice(profesionişti) şi familie este posibil numai dacă fiecare
dintre cei implicaţi înţelege rolul pe care îl joacă în viaţa copilului. Părinţii au nevoie de educaţie
pentru a şti cum să-şi crească copiii. Prezenţa părinţilor şi profesorilor împreună în activităţi de
dezvoltare şi participare comunitară, influenţează pozitiv rolul lor în educaţia incluzivă.
Dacă părinţii şi cadrele didactice lucrează împreună, se poate sprijini dezvoltarea copilului,
iar cerinţele sale pot fi îndeplinite într-o măsură mai mare.
Un parteneriat între familie şi şcoală nu se poate construi foarte repede, ci sunt necesare etape
bine planificate. Această planificare duce la stabilirea unei relaţii de încredere şi cooperare activă cu
cadrele didactice şi alţi profesionişti, familia fiind unul dintre factorii a căror contribuţie este foarte
importantă în procesul de integrare şcolară a copiilor.

1329
 IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU FAMILIA

PROF. ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR GAVRIS FLORENTINA-

G.P.N.NR.1 PIETROASA

Termenul parteneriat este „definit ca asocierea a doi sau mai mulţi parteneri, iar în literatura
de specialitate, parteneriatul reprezintă modalitatea, formală sau informală, prin care două sau mai
multe părţi decid să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop comun.”
Prin încheierea parteneriatelor cu părinţii, aceştia sunt încurajaţi să ia parte la planificarea şi
derularea programelor educative pentru copii, ceea ce implică o responsabilizare şi o eficienţă
sporită. Astfel, părinţii au posibilitatea să-şi cunoască mai bine copiii, modul lor de manifestare în
viaţa de grup, pot înţelege mai bine rolul lor educativ. Printre obiectivele principale ale colaborării
dintre instituţiile educative şi familie putem aminti: înlăturarea factorilor perturbatori în cadrul
comunicării grădiniţă - şcoală –familie; creşterea gradului de implicare a părinţilor în toate
activităţile şcolare şi extraşcolare; schimbarea mentalităţii neadecvate a unor părinţi faţă de
grădiniţă / şcoală; cunoaşterea de către părinţi a posibilităţilor şi nevoilor psiho-fizice ale copiilor;
învăţarea unor deprinderi şi tehnici de muncă intelectulală sub formă de activităţi comune elevi –
părinţi – cadre didactice. Majoritatea părinţilor au nevoie de informaţii de bază referitoare la copiii
lor. Ei vor să fie informaţi despre scopul de bază al programului educativ la care participă copiii lor
şi doresc să fie implicaţi în luarea deciziilor. Părinţii vor să fie la curent cu progresele copilului.
Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este esenţial ca: părinţii să fie priviţi ca participanţi
activi, care pot aduce o contribuţie reală şi valoroasă la educarea copiilor lor; să se recunoască şi să
se valorifice informaţiile date de părinţi referitor la copii; părinţii să ia parte la adoptarea deciziilor
referitoare la copiii lor; responsabilitatea să fie împărţită între părinţi si educatoare; părinţii să facă
parte din comitetele de părinţi; să ajute la continuarea programului educativ acasa; să urmarească în
mod regulat progresul copiilor lor; să ia parte, să sprijine activităţile extraşcolare organizate
împreuna cu educatoare. Datorită diferenţelor de scopuri, resurse, pregătire, valori, nevoilor diferite,
percepţii, atitudini, de foarte multe ori exista posibilitatea apariţiei unor conflicte între părinţi şi
educatoare ce pot fi determinate de: o slaba colaborare; lipsa de informaţii; intoleranţa la stilul de
viaţă al celuilalt, la opiniile sau chiar la prezenţa fizică; neacceptarea unor diferenţe de pregătire,
condiţii sociale, morale, religie, nationalitate…; lipsa unor preocupări în sensul construirii relaţiilor
de colaborare; numărul limitat al întâlnirilor dintre educatoare şi părinti; neclaritate în rolurile
fiecăruia şi în responsabilităţile ce le revin; disponibilitatea redusă a părinţilor de a participa la
activităţi ; gradul scăzut de interes al unor părinţi faţă de educaţie şi evoluţia copilului.
De aceea, cele mai importante căi de rezolvare a conflictelor sunt: cunoaşterea reciprocă;
comunicarea periodică cu aspecte formale şi informale; acceptarea reciprocă, înţelegere şi toleranţă
faţă de diferenţe; evaluarea permanentă a relaţiilor comune; sprijinul acordat familiei în raport cu
creşterea şi educarea copilului; atmosfera destinsă, non-formală şi pozitivă în întâlnirile cu părinţii;
educatoarea trebuie să fie pregatită să asculte, să fie interesată despre sugestiile date de părinţi;
atunci când ei simt că ideile le sunt luate în serios se vor implica mai mult în sprijinirea copilului şi
a grădiniţei . În acest proces de colaborare, rolul conducător îl are educatoarea. Ea poate să
orienteze, să ajute familia în sarcinile ce-i revin, să asigure o unitate de vedere şi de acţiune.
După părerea mea, cultivarea unor relaţii de parteneriat efectiv între grădiniţă şi familie, în
sprijinul educaţiei şi creşterii copilului constituie cheia succesului viitor în adaptarea şi integrarea
şcolară. Relaţiile de colaborare dintre părinţi şi unitatea de învăţământ pe care o frecventează
copilul lor constituie primul pas către o educaţie deschisă, flexibilă şi dinamică a personalităţii
copilului. Procesul de colaborare cu părinţii asigură atingerea scopului educaţional, şi anume de a
obţine dezvoltarea globală a copilului. Prin colaborarea părinţilor cu grădiniţa, aceştia pot completa,
sprijini şi dezvolta personalitatea copilului.

1330
 O educaţie adevărată şi reală se fundamentează în familie şi se continuă în grădiniţă şi şcoală.
Pe de altă parte, tot ceea ce copilul învaţă în grădiniţă pierde din importanţă şi eficienţă în condiţiile
în care părinţii nu întăresc şi nu valorifică programul educativ desfăşurat în cadrul grădiniţei. Toate
aceste motivaţii conduc la necesitatea realizării parteneriatelor reale dintre familie şi grădiniţă, în
care spre beneficiul copiilor, implicarea familiei în viaţa grădiniţei să fie una concretă, activă şi de
durată, aşa încât membrii acestora să devină parteneri reali în educaţia copiilor lor.
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea directă a preşcolarilor în activităţi.
Teme precum: “Bun rămas, grădiniţă dragă! ”,“Crăciunul în inimile noastre”, sunt foarte
cunoscute și foarte îndrăgite de elevi și părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv
în realizarea sarcinilor, în căutarea şi sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi
curiozităţi referitoare la tema aleasă.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru preşcolari, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța grădiniţei în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
În urma derulării parteneriatului grădiniţă-familie am constatat un progres în ceea ce priveşte
antrenarea preţcolarilor într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în domenii diverse,
iar în alegerea strategiilor de abordare am avut în vedere compararea obiectivelor din taxonomiile
cognitive, afective şi psihomotrice, cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode şi tehnici, în
funcție de nivelul grupei pe care o conduc. În asemenea situaţii, măiestria profesorului trebuie
susţinută de diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă, permanentă
între profesor, părinte şi copil.
Serbările şcolare reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în
viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare, de influenţare formativă a copiilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite.

1331
 IMPLICAREA PĂRINȚILOR ÎN ACTIVITĂȚILE EDUCATIVE

GALATAN CRISTINA ANDREEA

Familia este locul unde începe educația copiilor. Aceștia învață, alături de părinți, să facă
primii pași, să vorbească, primesc sfaturi și îndrumări, disting între bine și rău, își însușesc reguli de
conduită, acumulează bagajul aferent celor șapte ani de acasă. Ca prim factor educativ, familia oferă
copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale ( despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor,
obiecte casnice), familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi
gândirea copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii se implică în
procesul de învăţare, asigurându-i copilului cele necesare studiului.
Părinții sunt primii oameni care contribuie la conturarea caracterului și personalității copiilor,
reprezintă un punct de referință pentru aceștia, locul unde se întorc de fiecare dată, indiferent de
etapa de vârsta prin care trec. Familia este pilonul pe care copilul se sprijină și unde mereu găsește
înțelegere și sprijin.
Odată copilul educat și învățat lucruri de bază, familia îl oferă societății. Acesta ajunge în
colectivitate alături de alti copii și alături de alte persoane care acum vor ajuta la însuțirea de noi
cunoștințe, la dezvoltare intelectuala și fizică. Copiii vor face primii pași la cămin/grădiniță, apoi la
școală. Părinții sunt cei care își cunosc cel mai bine copilul, motiv pentru care, încă de la început,
este necesar a se construi o punte de legătură între familie și școală. Acest lucru îl ajută pe
educator/profesor să îl cunoască mai bine și să stabilească o legătură trainică în favoarea copilului,
pentru o cât mai bună colaborare cu acesta.
Cercetările au arătat că elevii au șanse mult mai mari de reușită în ceea ce privește activitatea
academică și au șanse scăzute de a se angaja în comportamente violente dacă familiile sunt
implicate în educația lor și în viața de la școală.
Profesorii trebuie să fie atenți și să identifice posibile discontinuități în ceea ce privește
comunicarea cu familia și să discute cu aceștia pentru a îmbunătăți relația existentă prin:
- Realizearea unei interacțiuni pozitive cu părinții
- Comunicarea simplă și clară cu familiile copiilor
- Asigurarea unui acces clar, concis și ușor asupra informațiilor care ajung la părinți
- Discuții cu părinții și identificarea nevoilor, grijilor pe care aceștia le au cu privire la copii
lor
- Încurajarea participării active a familiilor în activitățile copiilor
- Realizarea de întâlniri cu elevii și familiile lor și implicarea acestora în diferite activități
- Oferirea de oportunități părinților pentru a participa ca voluntari in cadrul școlii
- Implicarea părinților în luarea anumitor decizii cu privire la copiii lor.
Este necesar ca părinții să se implice în viața școlară a copiilor lor prin stimularea curiozității,
sprijinirea în realizarea sarcinilor școlare, răspunderea la întrebări care îi pun în dificultate. De
asemenea, este bine ca familia să petreacă timp alături de copil și să desfășoare acasă diferite
activități care să sporească legătura dintre ei dar și să îi permită părintelui să cunoască mai bine
viața de la școală. Este bine ca, inaintea testelor de evaluare, părintele să își încurajeze copilul, să îi
ofere sfaturi și să îi arate că, indiferent de ce se va întâmpla la testare, îi va fi alături.
Părintele să fie interesat de școală, de colegi, de profesori, de felul în care se desfășoară
activitățile, de cunoașterea cât mai profundă a lucrurilor, a oamenilor care îl înconjoară pe copilul
lor. Ar fi benefic pentru elevi ca părinții să interacționeze cu alte familii, să își facă temele alături de
alți colegi de clasă, să se stabilească legături și prietenii.
Legătura cu profesorii este și ea importantă, în special cu dirigintele clasei. O bună legătură cu
profesorul poate să ajute la menținerea elevului la un nivel bun de învățătură sau, în caz contrar, la
sesizarea unei probleme. Părintele va fi astfel la curent cu tot ceea ce se întâmplă cu elevul la școală
și problemele vor fi mult mai ușor rezolvate.
Implicarea părinților în ședințele cu părinții este foarte importantă. Aceștia pot să adreseze
întrebări, să dezbată diferite probleme existente, să contribuie la luarea deciziilor.

1332
 Implicarea părinților în activitățile școlare presupune:
- Dezvoltarea la părinți a abilităților de a interacționa și empatiza cu proprii copii
- Stimularea activității de grup
Realizarea de activități împreună cu părinții îi ajută pe aceștia să:
- Dobândească abilități care să sprijine formarea de comportamente adecvate la copii
- Se informeze cu privire la strategiile de cunoaștere a copilului
- Valorifice experiențele pozitive
Părintii, copiii şi comunităţile se influentează puternic unii pe alţii. Mediul în care trăiesc
părinţii poate sprijini sau devia vieţile lor, poate determina multe dintre valorile lor. De asemenea ,
părinţii pot influenţa comunitatea şi pot contribui la dezvoltarea valorilor comunităţii. Activitatea
educativă ce se realizează în şcoală nu poate fi separată, izolată de alte influenţe educative ce se
exercită asupra copilului. Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul
o primeşte în familie, în şcoală şi de la comunitate. Implicarea părinţilor joacă un rol important în
cadrul intervenţiei şcolare. Acţiunile care implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei
şi cresc aspiraţiile, atât ale părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi.
Uneori părinţii uită că trebuie să facă front comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu
doresc decât dezvoltarea armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia. Se
întâmplă totuşi ca ceea ce consideră părinţii a fi o măsură corectă pentru copilul lor într-o anumită
situaţie, să nu fie tocmai ceea ce are nevoie copilul în acel moment. De aici apar conflictele,
rupturile dintre membrii familiei, renunţarea la intervenţii din partea părinţilor care sunt depăşiţi de
situaţie . Între familie şi şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin
vizite reciproce , şedinţe şi lectorate cu părinţii.
Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toti cei ce participă la
acest demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul
nostru şi şcolarul nostru. Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede
la succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe
şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute .
Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii . Ea
este factorul decisive şi pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia
parte activă la viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii
rolul decisiv în formarea omului. Menirea şcolii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de
cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a stimula calitatea de om.

BIBLIOGRAFIE
https://www.educationworld.com/a_curr/curr200.shtml
https://familist.ro/implicarea-parintilor-in-educatia-scolara-a-copilului
http://www.asociatia-profesorilor.ro/proiectele-educationale-in-parteneriat-cu-parintii-si-
rolul-lor-in-activitatea-didactica.html
https://edict.ro/familia-si-scoala-parteneri-in-educatia-copilului/

1333
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare

Înv. Gălățeanu Costinela-Mihaela

Liceul Teoretic ”Grigore Moisil”, Timișoara

Educația este un proces împărțit între părinți și învățători/profesori, al cărui obiectiv este
formarea integrală a copiilor. Pentru a duce la bun sfârșit o educație integrală este necesar să existe
canale de comunicare și acțiuni ale familiei cu școala, doar așa se produce dezvoltarea intelectuală,
emoțională și socială a copiilor, în cele mai bune condiții.
Colaborarea familiei cu școala dezvoltă copiilor impresia că, deși se află în două spații
diferite, ele sunt complementare. Participarea activă a părinților în viața școlară a copiilor se
materializează printr-o mai bună autostimă a copiilor, un randament școlar mai bun, relații și
atitudini pozitive ale părinților despre școală. Familia și școala trebuie să împartă responsabilitățile
în educarea copiilor. Ambii au un rol fundamental în dezvoltarea integrală a copilului. Colaborarea
familiei cu școala are o importanță majoră, cu efecte pozitive asupra elevilor, părinților,
profesorilor, școlii și comunității.
Şcoala eficientă realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea si respectarea identităţii
sale cu familia, prin recunoaşterea importanţei acesteia şi atragerea în procesul didactic şi cu toate
resursele educative ale societaţii pe care le identifică şi le foloseşte activ. Este nevoie a se dezvolta
un nou concept care să întărească schimbarea în relaţiile şcoală-familie. Acest concept este
parteneriatul educaţional.
Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul
copilului la nivelul procesului educaţional. Acesta presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi
acţiuni educative între factorii educaţionali.
Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toti cei ce participă la
acest demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul
nostru şi şcolarul nostru. Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede
la succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe
şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute.
Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii . Ea
este factorul decisive şi pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia
parte activă la viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii
rolul decisiv în formarea omului. Menirea şcolii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de
cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a stimula calitatea de om. Parteneriatul educaţional se aplică la
nivelul tuturor acestor relaţii. Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă
şi eficientă, o unitate de cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul copilului.
La şedinţele cu părinţii am dezbătut pe larg modul cum îşi pot ajuta copiii în învăţarea
lecţiilor precum şi în controlul temelor pentru acasă. Părinţii trebuie să cunoască modul în care se
controlează şi cum poate fi ajutat copilul în cazul în care întâmpină unele greutăţi în realizarea
lor. Părinţii trebuie să cunoască felul în care elevul se comportă faţă de învăţătoare şi faţă de colegii
de clasă, dacă purtarea lui pe stradă şi în alte locuri este corespunzătoare.
Şcoala şi învăţătorul nu poate suplini cu totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul
educativ îşi găseşte eficienţa atunci când între cei doi factori, şcoală şi familie există o conlucrare în
interesul comun al educării copilului.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de
cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă
memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei. Serbările
desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg, decorul
neobişnuit, costumaţia copiilor, a învățătoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile necesare, fondul

1334
muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante ce contribuie la
costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care
trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de
nou şi de frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o
parte, şi atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de
altă parte. Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care
se realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice. Valoarea estetică
este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură amenajat în chip
sărbătoresc. Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie
privită ca un scop în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare
sufletească ,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai
frumoasă ,mai plină de sens.
Este important ca și părinții să fie implicați în organizarea și realizarea serbărilor școlare, să
ajute cadrul didactic ușurând munca de a învăța poeziile sau amenajarea sălii unde se va ține
serbarea. În funcție de scenariul serbării școlare, părinții trebuie să se mobilizeze și să fie permanent
înștiințați de progresul copiilor în derularea repetițiilor pentru serbare.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv –
pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.
Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber. Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un
aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru fiecare lecţie în parte.
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .
În concluzie, activitățile educative dau randament atunci când sunt desfășurate în parteneriat
cu părinții și aceștia sunt direct implicați în serbările școlare și activitățile extrașcolare și
extracurriculare care se desfășoară împreună cu clasa de elevi și cu învățătoarea.

1335
 DRUMUL DINSPRE CANON SPRE PASIUNE ÎN LECTURAREA UNEI
CĂRŢI – MISIUNEA ȘCOLII ÎN PARTENERIAT CU FAMILIA

Prof. înv. primar Găman Doina Norica,

Lic. Teoretic „Marin Preda”Turnu Măgurele

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris,

Încet gîndită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele care te-au deschis. ( T. Arghezi, Ex Libiris)

Epoca actuală se caracterizează printr-o pătrundere masivă a mijloacelor electronice de

informare şi destindere în cotidian, prin computere tot mai accesibile şi mai performante, canale de
televiziune cu programe variate, ceea ce a determinat o anumită îndepărtare de lecturarea cărţilor.
Deşi încurajez utilizarea „prietenului meu – calculatorul”, împărtăşesc ideea conform căreia cartea
îşi păstrează rolul preponderent în formarea personalităţii umane, lectura rămânând cea mai de
seamă activitate în scopul formării orizontului intelectual al omului.
Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se
ecoul capacităţilor de gândire şi de limbaj. Ea contribuie într-o mare măsură la lărgirea orizontului
de cunoaştere al elevilor, la formarea unui vocabular activ, bogat şi colorat, la o exprimare aleasă,
corectă, literară, la educarea sentimentelor estetice.
Trezirea interesului elevilor pentru lectură în general este unul dintre obiectivele finale ale
activităţii desfăşurare de învăţător cu elevii claselor primare.
Sunt factori care determină lectura elevilor: particularităţile de vârstă, psihice, preferinţele lor,
climatul familial care pot transforma acul lecturii într-o necesitate sau nu. Gustul pentru citit nu vine
de la sine, ci se formează printr-o muncă ce înglobează răbdare, perseverenţă, continuitate, voinţă.
Se ştie că nimic nu este mai puternic decât exemplul. Într-o familie unde sunt prea puţine cărţi
şi acestea aflate la întâmplare, unde părinţii şi fraţii mai mari consideră lectura o corvoadă, rareori
se poate aştepta cineva ca un copil să dovedească de timpuriu pasiune pentru lectură, pentru carte în
general. În aceste cazuri, intervenţia învăţătorului este indispensabilă.
Împreună cu părinţii clasei se va forma o bibliotecă a clasei ceea ce va duce la înfiinţarea
rolului de bibliotecar al elevilor care va veni ca o apreciere pentru copiii care citesc foarte bine, dar
şi ca un stimulent pentru ceilalţi.
Întocmirea cu elevii a unor fişe de autor, a unor albume dedicate scriitorilor mai cunoscuţi,
cuprinzând date biografice şi aspecte esenţiale din opera lor, e un prilej de a stârni curiozitatea şi de
a sădi în sufletul lor dragostea pentru carte.
Trebuie mobilizaţi în vederea canalizării spre lectură şi părinţii copiilor ştiut fiind faptul că
micuţii ascultă cu mult interes lectura frumoasă citită de părinţi. Învăţătorul le va sugera părinţilor
ca în fiecare seară să-i aducă lângă ei să le citească un basm sau o schiţă umoristică pentru a-i face
pe copii să se simtă bine, să râdă, să glumească pe seama dialogului dintre personaje, pentru ca după
aceea, să-i îndemne şi pe ei să lectureze altele asemănătoare.
Din cauza dificultăţii actului citirii, mulţi elevi se „luptă” adesea cu descifrarea unui text.
Acum trebuie să intervină învăţătorul/familia în urmărirea cu atenţie a lecturii şi exersarea acestui
exerciţiu cu voce tare căci, foarte uşor, curiozitatea de a citi se poate transforma în dezgust.
Învăţătorul/familia trebuie să încurajeze intenţia elevului de a se lupta cu descifrarea textului dintr-o
poveste, lăudându-l ca pe un cititor pasionat. El trebuie să poarte discuţii cu micul cititor pe
marginea conţinutului povestioarei citite, să observe în ce măsură a înţeles cele citite şi să-l ajute în
acest sens.
La clasele a III a şi a IV a , când dificultăţile actului citirii au fost deja depăşite, recenzarea
unor cărţi constituie un alt mijloc de îndrumare a lecturii suplimentare. Este vorba de prezentarea
lecturilor recomandate şi, mai ales, de a le cere elevilor să-şi formuleze, oral, propriile păreri despre

1336
creaţiile citite. Învăţătorul va dirija cu atenţie „comentariul” respectiv prin întrebări adecvate. Elevii
vor fi solicitaţi să-şi formuleze părerea asupra operei respective după un plan – fişă de lectură – dată
de învăţător. Planul „recenziei” poate fi diferit de la o lectură la alta, important fiind ca prin această
activitate să se cultive interesul pentru citit şi capacitatea de a comenta, într-o manieră originală,
accesibilă, o creaţie literară.
Lectura surpriză este o formă plăcută de a veni în contact cu opera unui autor. Elevii
primesc la sfârşitul unei zile de curs o carte sau copia xerox a unui text ce se doreşte a fi lecturat
acasă. O variantă a acestui procedeu constă în citirea unui scurt şi atractiv fragment în clasă,
lăsându-le elevilor plăcerea finalizării personale a lecturii. Totodată, elevii vor fi încurajaţi şi
îndrumaţi să alcătuiască un colţ propriu în biblioteca familiei sau minibiblioteci personale.
În cadrul orelor de lectură elevii pot şi trebuie să fie încurajaţi să popularizeze ultima carte
citită. Se prezintă cartea, care este expusă pentru a putea fi văzută de colegi şi se poartă o scurtă
discuţie generalizatoare despre scriitor şi opera sa. La discuţii pot intervenii şi ceilalţi colegi care au
citit aceeaşi carte sau alte cărţi ale aceluiaşi autor. Copiii îşi notează în carneţel titlul şi autorul cărţii
pentru a o căuta eventual la librării sau la bibliotecă.
În şcoala românească contemporană studiul limbii şi literaturii române doreşte să dea elevului
libertatea de expresie şi de creaţie. În realizarea acestui deziderat major învăţătorul dispune de o
varietate de metode, clasice sau moderne, metode care să evite rutina sau plictiseala din partea
elevilor. Cunoscute şi uzitate sunt şezătorile literare, concursurile gen „Recunoaşteţi personajul”
sau „Cine ştie câştigă”. Metodele interactive sunt foarte apreciate de elevi dar , pentru a avea un
deplin succes, ele trebuie să fie bine pregătite de către propunător. O astfel de metodă este şi
„Lectura guri – urechi” , metodă care se poate aplica la orice clasă.
Pentru aplicarea cestei metode se alege un text care nu are o întindere prea mare, necunoscut,
uşor de înţeles. Textul se împarte în fragmente logice, aproximativ egale ca întindere şi
complexitate. Se aleg „gurile” dinte bunii cititori ai clasei. Pentru a efectua o citire corectă, fără
ezitări, expresivă, copiii au primit fragmentele corespunzătoare cu două zile înainte.
Pentru „guri” competenţele urmărite sunt:
- să citească un text adaptat posibilităţilor lor, fără ezitări şi fără erori;
- să utilizeze cu bună ştiinţă o intonaţie sugerată de situaţiile întâlnite;
- să selecţioneze din text informaţiile utile .
Pentru „ urechi” competenţele urmărite sunt:
- să ştie să răspundă la întrebările de înţelegere;
- să prezinte propria opinie şi să argumenteze prin ceea ce a citit.
Pentru toţi elevii:
- să corecteze răspunsurile în colectiv;
- să citească răspunsurile scrise în forma finală.
Etapele desfăşurării acestei metode de lucru sunt următoarele:
1. „Gurile” care au primit fragmente de text le vor lectura în vederea familiarizării clasei cu
acestea.
2. „Urechile”, care nu au textul în faţă, după audiere, răspund individual la întrebările de
înţelegere.
Întrebările pot fi distribuite după citirea fragmentelor (la clasele mici) sau înainte de citirea
textului (la clasele mari).
3. „Urechile” apreciază modul cum au citit colegii lor. Se vor face aprecieri constructive
referitoare la fluenţă, respectarea intonaţiei potrivite, articularea cuvintelor, ezitări, etc.
4. În grupe de câte doi elevi, „urechile” îşi confruntă răspunsurile scrise la întrebările de
înţelegere.
5. Se notează pe tablă toate răspunsurile primite de la copii. Pentru stabilirea celui mai bun
răspuns, „gurile” citesc fragmentul sau părţile din propoziţie care conţin răspunsul corect. „Gurile”
sunt cele care validează răspunsurile, având în faţă fragmentele corespunzătoare. Se face citirea
răspunsurile în forma finală.

1337
 6. Se lecturează din nou textul în întregime. „Urechile” fac comparaţii între prima şi a doua
citire. Apreciază dacă „gurile” au ţinut cont de observaţiile făcute în urma primei citiri.
7. În final, se povesteşte textul integral, pe baza răspunsurilor notate pe tablă.
Folosirea unei astfel de metode îi atrage pe elevi. Ei îşi doresc repetarea acestei experienţe.
Prin lectură elevii sunt conduşi să-şi formeze capacitatea de a surprinde, de a descoperi
conţinuturi şi forme ale realităţii exprimate printr-o multitudine de modalităţi, să-şi extindă astfel
aria cunoaşterii; pătrunzând în diversitatea textelor literare, elevii vor parcurge căi specifice de
expresie, asocierea cu altele, ceea ce le permite trecerea de la cunoaşterea concretă la cea abstractă,
de la intuiţie la reprezentare şi fantezie, ajungând la posesia unor instrumente utile descoperirii
realităţii înconjurătoare. „A înţelege literatura – remarca Ioan Şerdean” – înseamnă a avea puterea
de a raporta impresiile, trăirile autorului la propria ta experienţă de viaţă, a stabili legături nu numai
cu experienţele , ci şi cu emoţiile, simţămintele pe care le-ai trăit”

Bibliografie:
Corniţă, Georgeta, (1993), Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii române, Ed.
Umbria, Cluj-Napoca;
Şerdean, Ioan, (1981), Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii române la clasele I –
IV, E.D.P., Bucureşti
Cergit, Ioan, Metode de învăţare, E.D.P., Bucureşti

1338
 IMPORTANȚA PARTENERIATELOR PĂRINȚI-ȘCOALĂ ÎN
ACTIVITĂȚILE EDUCATIVE

Profesor GĂMAN IONEL

Liceul Tehnologic ”Constantin Lucaci” Bocșa

COPILUL - o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm

neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe sine şi
lumea în care trăieşte. Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop
esenţial este de a uşura o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai
copilului, ei începând educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul
parental este inspirat din propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte
pozitive cât şi negative, pe parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul
bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor
după principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o necesitate.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învățământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască:
-obligaţiile legale privind educaţia copilului;
-importanţa atitudinii lui pentru reuşita şcolară a copilului;
-metodele de colaborare cu şcoala.
În acest scop este necesar un dialog între profesori şi părinţi, profesorii trebuie să primească o
pregătire în materie de relaţie cu părinţii, iar competenţa lor în această materie trebuie considerată
ca o aptitudine profesională, părinţii trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în
cooperare cu profesorii, iar şcolile trebuie să asigure părinţilor asistenţa necesară.
Şcoala şi familia sunt cei doi poli de rezistenţă ai educaţiei tinerilor. Părinţii, familia sunt
primii oameni chemaţi să pună bazele educaţiei unui copil deoarece pregătirea pentru viaţă a omului
de mâine începe din primele luni de existenţă. Faptele de astăzi ale copiilor reprezintă o prefigurare
certă a celor de mâine. Deprinderile şi convingerile conturate acum formează baza modului de
acţiune din viitor. Atitudinile şi comportamentele părinţilor vor fi primele modele copiate cu
fidelitate de copii. Familia este prima şcoală a copilului. Ea este cea care răspunde de trebuinţele
elementare ale copilului şi de protecţia acestuia, exercitând o influenţă atât de adâncă, încât urmele
ei rămân, uneori, întipărite pentru toată viaţa în profilul moral - spiritual al acestuia. Familia ocupă
un loc aparte în sistemul instituţional al educaţiei. Acţiunea ei pe întreaga perioadă a dezvoltării
include şi toate laturile formării personalităţii. Ea reprezintă unul dintre mediile de socializare şi
educare dintre cele mai complete, datorită posibilităţilor pe care le are, de a-l introduce pe tânăr în
cele mai variabile situaţii şi de a acţiona asupra lui prin cele mai complexe şi fireşti mijloace.
Familia oferă primele informaţii despre lumea care-l înconjoară, primele norme şi reguli de
conduită, dar şi climatul socioafectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor sale.
Influenţele educative pe care familia le exercită asupra tinerilor se pot manifesta fie direct - prin
acţiuni mai mult sau mai puţin dirijate, fie indirect - prin modele de conduită oferite de către
membrii familiei, precum şi prin climatul psihosocial existent în familie. Modelele de conduită
oferite de părinţi - pe care tinerii le preiau prin imitaţie şi învăţare - precum şi climatul socioafectiv
în care se exercită influenţele educaţionale constituie primul model social cu o influenţă hotărâtoare
asupra copiilor privind formarea concepţiei lor despre viață, a modului de comportare şi relaţionare
în raport cu diferite norme şi valori sociale. Este recunoscut faptul că strategiile educative la care se
face apel în familie, mai mult sau mai puţin conştientizate, determină în mare măsură dezvoltarea
personalităţii, precum şi rezultatele şcolare ale tinerilor, comportamentul lor sociomoral. Factorul
decisiv în succesul şcolar îl reprezintă raportarea corectă a realităţii în existenţa activităţii comune

1339
familie - şcoală. Sunt necesare sisteme complexe de dezvoltare a responsabilităţilor individuale şi
colective, în concordanță deplină cu preocupările, interesele, deprinderile şi aptitudinile fiecărui
adolescent.
Serbările şcolare - reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în
viaţa familiilor acestora atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al elevului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare, de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de
dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat
ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii: jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
O bună colaborare între familie și școală se poare realiza prin parteneriate. Parteneriatele
trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea școlii şi a clasei de elevi. Parteneriatul nu
mai este considerat doar o simplă activitate cu caracter facultativ sau o problemă de natura relaţiilor
publice. Parteneriatul determină și orientarea pentru o abordare flexibilă şi deschisă spre
soluţionarea problemelor educative, dar şi o formă de comunicare şi colaborare în sprijinul copilului
la nivelul procesului educativ. Parteneriatul şcoală - familie este o formulă pedagogică, noţiune
relativ nouă înserată în domeniul educaţiei. Parteneriatul cu familia insistă pe formarea anumitor
competenţe şi deprinderi de pregătire a copiilor pentru viaţa şcolară şi cea socială, iar părinţilor
pentru asigurarea unei educaţii de calitate copiilor. În general, majoritatea familiilor sunt interesate
să întrețină o colaborare strânsă cu şcoala. Prin parteneriatul școală - familie se urmărește realizarea
unei comunicări eficiente între cei doi factori și punerea de comun acord a sistemelor de valori şi a
cerinţelor de la copil. Din acest parteneriat cei câștigați sunt elevii. Parteneriatele acţionează în
următoarele direcţii:
-ajută profesorii în munca lor, și perfecționează competențele şcolare ale elevilor;
-îmbunătăţesc programele de studiu şi climatul şcolar;
-dezvoltă abilităţile educaţionale ale părinţilor;
-creează un mediu de siguranță sporit în şcoli.
Ca parteneri, atât şcoala cât şi familia au anumite cerinţe una faţă de cealaltă. Prin urmare,
profesorii doresc din partea părinţilor:
-să ofere copiilor lor condiţii optime ca aceștia să se dezvolte;
-să le ofere un mediu sigur, liniştit şi prielnic pentru a învăța;
-să sugereze copiilor importanţa educaţiei pentru viaţa de adult;
-să-i îndrume pe copii să realizeze un echilibru între activităţile şcolare şi cele casnice;
-să comunice des şi deschis cu profesorii;
-să-i înveţe pe copii auto-disciplina şi respectul faţă de alţii;
-să-i determine pe copii cum să reziste influențelor nefaste;
-să-şi accepte responsabilitatea de părinte fiind un bun exemplu;
-să susţină acțiunile şcolii.
De asemenea, părinţii au şi ei așteptări privitoare la activitatea cadrelor didactice cum ar fi:
-să fie receptivi la nevoile, interesele şi abilitățile copiilor;
-să comunice des şi deschis cu părinţii;
-să stabilească cerinţe şcolare nepărtinitoare pentru toţi elevii;

1340
 -să manifeste dăruire în educarea copiilor;
-să trateze pe toţi elevii corect;
-să intensifice disciplina pozitivă a copiilor;
-să ofere indicaţii cu privire la modul în care părinţii îi pot ajuta pe copii să înveţe.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de
hârtie semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este
bucuria şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este
COPILUL.

1341
 Importanța activităților extrașcolare în învățământul preuniversitar

Profesor: GĂRĂIACU DELIA MELANIA

COLEGIUL ECONOMIC ,,VIRGIL MADGEARU ”
TÂRGU-JIU

“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)
Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales de
schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale.
Accentul trece de pe informativ pe formativ.
Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre
patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur
diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat.
Procesul educațional presupune si forme de munca didactică complementară activităților
obligatorii. Acestea sunt activități desfășurate în școală și în afara activităților obligatorii. Ele sunt
activitati extracurriculare si se desfășoara sub îndrumarea atentă a profesorilor diriginți. Astfel,
fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia
extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii tinerilor.
Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim
cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie a
individului.
În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte elevul
pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii copiilor.
În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual,
fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.
Astfel de activitati sunt de o reala importanta intr-o lume dominata de mass media si ne
referim la televizor , calculator si internet, care nu fac altceva decat sa contribuie la transformarea
copiilor nostri în niste persoane incapabile de a se controla comportamental , emotional si mai
presus de toate slabi dezvoltați intelectual. Se stie ca începand de la cea mai frageda varsta , copiii
acumuleaza o serie de cunostinte punându-i în contact direct cu obiectele și fenomenele din natura.
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul
bine stabilit în formarea personalităţii elevilor. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte
identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de
viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la
cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu
obiectele şi fenomenele din natură. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea
ce ne permite să împăcăm şcoala cu viaţa. Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor
aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea
interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport
pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu
atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite
elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze
potenţialul intelectual.Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale –
organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice
ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor
naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de
trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi

1342
culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor,
stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul
lecţiilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza şi
orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură. Excursiile şi
taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii pot cunoaşte
realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi
sensibilitate , imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe care
le culeg ,sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii sunt
foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuşi să acţioneze
în acest sens .
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi
patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale
importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi
consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru elevi.
Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă. Acelasi
efect îl pot avea concursurile organizate de către cadrele didactice în clasa. Dacă sunt organizate
într-o atmosferă placută vor stimula spiritul de iniţiativitate al elevului, îi va oferi ocazia să se
integreze în diferite grupuri pentru a duce la bun sfârşit exerciţiile şi va asimila mult mai uşor toate
cunoştinţele. Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată
de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de
rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca
profesorul însăşi să fie creativ. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, reacreative, distractive, care
ajută la dezvoltarea creativităţii, gândirii critice şi stimulează implicarea în actul decizional privind
respectarea drepturilor omului, conştientizarea urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru
păstrarea valorilor, etc.
Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau
spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează
anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile
extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de
acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă masa de copii.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se
afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se
supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate
posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze
mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor
obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul
creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune
clasa de elevi .
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de
gândire, să evite critica în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back
pozitiv.

1343
 Bibliografie :
* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire
şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, pg.162;
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi
continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom,
Bucureşti, 2002, pg. 87;
* Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Surse on-line: * Bruner, J.S, Procesul educaţiei intelectuale, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970

1344
 Serbarea şcolară – prilej de bucurie

Prof. Gătej Monica

Şcoala Gimnazială Dragomireşti, jud. Dâmboviţa

Serbarea şcolară reprezintă prilejul perfect pentru a pune în valoare talentele copiilor şi ale
dascălilor, dar, în aceeaşi măsură este prilej de socialize, căci, părinţi, copii, bunici, profesori se
întâlnesc într-un cadru organizat, dar relaxat. Aduce multă bucurie în sufletele tuturor, fiind
percepută ca o mare sărbătoare pentru copii. Poate fi organizată cu diverse prilejuri: Crăciunul, Ziua
Naţională a României, Paştele, Ziua Internaţională a Femeii etc.
Pentru că o serbare şcolară presupune ,,a recita", ,,a cânta", ,,a intrepreta", aceasta este o
modalitate de descoperire şi de exersare a înclinaţiilor artistice. De asemenea, prin aceste tipuri de
activităţi, copiii devin mai dezinvolţi, învaţă să-şi stăpânească emoţiile, să fie mai încrezători în
sine. Ei au ocazia să fie apreciaţi pentru efortul depus, aplauzele publicului aducându-le satisfacţia
muncii.
În realizarea scenariului unei serbări, cadrul didactic trebuie să ţină cont de mai multe aspecte:
de vârsta elevilor, de înclinaţiile lor artistice, de experienţa de viaţă a acestora, de interesle şi
pasiunile lor. Pentru reuşita unei serbări avem în vedere: decorul, fondul muzical, amenajarea
corespunzătoare a spaţiului, vestimentaţia elevilor şi a cadrului didactic, accesoriile, atmosfera
festivă.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de
cunoaştere al copiilor. Memorând poezii, textele scenetelor sau cântecele, se dezvoltă memoria,
limbajul şi dicţia. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei. Materialul
artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să fie accesibil particularităţilor individuale şi de
vârstă ale elevilor.
În cadrul serbărilor reusim sa înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să cunoască tradiţiile şi
obiceiurile româneşti si rolul important pe care-l au acestea în viaţa oamenilor din cele mai vechi
timpuri, modul cum aceste tradiţii au dăinuit peste timp. Cum Crăciunul reprezintă o mare
sărbătoare religioasă, este ocazia perfectă pentru organizarea unei serbări şcolare, prin care copiii să
simtă spiritul şi frumuseţea acesteia.
Programul serbării de Crăciun, clasa a V-a, Şcoala Gimnazială Decindeni-Dragomireşti
● Cuvânt de bun venit
● Colind – ,,Sculaţi gazde, nu dormiţi!"
● Colind – ,,Astăzi s-a născut Hristos"
● Poezie – ,,Iarna pe uliţă" de George Coşbuc
● Colind - ,,Domn, domn să-nălţăm!"
● Poezie- ,,Baba iarna intr-n sat" de Otilia Cazimir
● Poezie- ,,Bradul" de Vasile Alecsandri
● Colind - ,,Trei păstori"
● Poezie- ,,Iarna " de Nichita Stănescu
● Poezie- ,,Noapte de iarnă " de George Topîrceanu
● Colind - ,,O, brad frumos"
● Poezie- ,,Cu colinda la bunica " de Emilia Plugaru
● Poezie- ,,Iarna " de Tiberiu Jugănaru
● Povestea lui Moş Crăciun
● Colind - ,,Sus la poarta Raiului"
● Poezie- ,,Zi de iarnă " de Emilia Plugaru
● Poezie- ,,Iarna " de Virgil Carianopol
● Colind- ,,A venit iarna "
● Poezie- ,,Pregătiri pentru iernat " de Passionaria Stoicescu
● Poezie - ,,Iarna" de Nicolae Labiş
● Colind- ,,Deschide uşa creştine "

1345
● Poezie - ,,Ninge!" de Otilia Cazimir
● Poezie - ,,Fulgii" de Ion Barbu
● Colind- ,,Vin colindătorii "
● Cuvânt de încheiere

1346
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții /
Serbările școlare

Prof. înv. primar, Gârțu Mihaela

Școala Gimnazială Nr.1 Blăgești, jud. Bacău

Orice serbare școlară este o sărbătoare, atât pentru copii cât și pentru educatorii lor și, nu în
ultimul rând, pentru părinții copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginația și creativitatea fiecăruia – copil sau cadru didactic. Serbările copilăriei, aceste
momente de maxima bucurie, atât pentru copii, cât si pentru părinți, fortifică sufletele viitorilor
adulți, dau aripi imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare. În măsura
posibilităților, este bine sa fie prezentate si creații artistice originale, adaptate evenimentelor si
condițiilor locale.
Importanța educativă a serbărilor școlare rezidă în conținutul artistic prezentat, precum și în
atmosfera sărbătorească ce se instalează cu acest prilej. Nu trebuie uitat caracterul colectiv al
acestui gen de activități care conduce la sudarea clasei de elevi, îi învață să trăiască în grup, să
respecte anumite reguli. Prin organizarea serbărilor dezvoltăm la copii dragostea pentru artă, pentru
frumos. Un alt rol important este contribuția în lărgirea orizontului spiritual al elevilor, în
acumularea de noi cunoștințe, în îmbogățirea vieții afective, stimulând sentimente nebănuite sau
dezvoltând pe cele slab manifestate anterior; contribuie
la dezvoltarea simțului de răspundere, prin dorința de
reușită, favorizează concentrarea atenției pe parcursul
desfășurării programului, prezența spectatorilor
(părinți, bunici, cadre didactice), trezind în copil
energia de a învinge timiditatea, stimulându-i
independența de acțiune.
Serbarea de Crăciun este una dintre cele mai
frumoase și mai așteptate activități. Copiii, părinții și
cadrele didactice se bucură împreună de neasemuita
frumusețe a datinilor stramoșești, de cântecul, jocul si costumul popular specific sărbătorilor. Pentru
a realiza o serbare reușită, care să respecte tradițiile și obiceiurile de Crăciun, este necesară
adaptarea repertoriului la specificul vârstei copiilor. Părinții se implică în decorarea clasei,
pregătesc costumele copiilor, confecționează sorcove și pregătesc colaci, mere și nuci pentru
colindători.
În urma cercetărilor efectuate asupra efectului implicării părinților în educația copiilor
realizate în numeroase țări și în România, s-a demonstrat faptul că implicarea s-a dovedit a fi
benefică pentru copii. Implicarea activă a părinților are ca scop conștientizarea acestora asupra
rolului de neînlocuit ce îl au în educarea copiilor. Astfel, părinții care au participat și au sprijinit
școala la diverse activități, continuă să țină o strânsă legătură cu cadrele didactice, observând
progresele făcute de către copii. Unitatea școlară este cea care va face primul pas spre o bună
colaborare cu familiile elevilor, oferind părinților o gamă largă de activități la care pot participa
activ. Încă de la primele întâlniri cu părinții, aceștia vor fi informați despre programul elevilor,
despre modul în care ei pot fi de ajutor ca voluntar în organizarea unor evenimente, întâlniri,
activități. Cadrul didactic are obligația de a răspunde afirmativ acestor solicitări ale părinților bine
intenționați și de a-i mobiliza treptat pe toți.

1347
 Bibliografie:
• Potolea, D., Păun, E., (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
• Sav, S., Tradițiile si obiceiurile românesti, Editura Nico
• https://iteach.ro/pg/blog/veronica.oprei/read/47180/importanta-implicarii-parintilor-in-
educatia-copiilor, accesat în data de 06.12.2018, ora 18:05

1348
POVESTEA LUI MOS CRACIUN

Prof.Inv.Prescolar
Geane GEORGIANA

Bine ati venit, dragi invitati !

Poftiti aici la noi sa va distrati ;
Copilaria vis frumos ne este ,
Decembrie-i magie si poveste…

DANS: ONCE UPON A DECEMBER

A fost odata …ca-n orice poveste

Demult, demult; o sa va spun
Cum o Craiasa alba ne aduse
Iarna frumoasa pe acest pamant.

La portile unui palat imens,

Ajunse cu caleasca ei de gheata,
Un imparat semet o intampina,
Dandu-i binete o pofti in casa.

Dar ce sa vezi !? ea nu voia decat

Sa puna stapanire pe palat!
Si cu bagheta fermecata indata
Arunca peste tot cioburi de gheata.

- Batrane ,zise Zana, eu vreau acum

Sa stapanesc intreg pamantul,
In straluciri de gheata sa imbrac
Palatal tau si-apoi intreg tinutul.

Iar tu sa fii din mandru imparat

Un biet batran , vesnic cu barba alba.
Calutii tai in reni i-am preschimbat
Si oamenii de spiridusi au forma.

Dar Zana Buna il ursi si ea

Pedeapsa lui sa fie mai usoara:

- Te duc departe intr-un alt tinut

Voi face oamenii sa te astepte,
Dar tu sa vii decat odata-n an
In miez de noapte, in luna lui decembre…

Tu Mos Craciun te vei numi

Si vei aduce numai bucurii,
Atat la oameni, dar mai mult vei fi
Iubit de milioane de copii !

1349
 Legenda spune ca de-atunci
In fiecare iarna de Craciun
Coboara pe pamant Mosul cel Bun
Sa ne aduca binecuvantare.

CANTEC :

Craiasa Iarna este nelipsita

Si-aduce anotimpul mult dorit,
Stelute albe mii si mii asterne
Cu flori de gheata ferestre a-mpodobit.

Prin sate cosuri fumega tacute,

Dar zarva jocurilor de copii rasuna,
Vin saniute si se-ntrec grabite
Apoi spre asfintit la case se aduna.

Nasucuri mici, obraji imbujorati

Asteapta pe la geam nerabdatoare,
Pe Mos Craciun venind la ei in sat
Sa il zareasca coborand la vale.

Il asteptam in fiecare an
Pe Mosul bun cu dalbe plete;
Vin spiridusi sa vada pe la geam
Ce ne dorim sau ce ne mai lipseste.

E seara de Ajun, e Sarbatoare!

Miroase a cozonac, in casa-i cald,
Bradul e-mpodobit, iar pe la case
Copiii au pornit la colindat.

Va colindam si noi acum

Si va uram sa aveti parte
De Sarbatori frumoase si bogate,
Si mai ales de multa sanatate !

COLINDA :
E tarziu , s-a inserat
Si ce mult am asteptat,
Mos Craciun nu a venit
Oare s-o fi ratacit

Hai sa ii cantam,
Poate ne aude
Si se va grabi
La noi va ajunge .

1350
CANTEC : MOS CRACIUN CU PLETE DALBE

Cineva a ciocanit
Cred ca Mosul a venit !

Ura , ura Mosul vine

Sa-l primim cum se cuvine
Langa brad il asezam
Vai ce mult ne bucuram !

MOSUL : - Bun gasit , copiii mei

Baietei si domnisoare,
Vai ce mult ati mai crescut
De la ultima serbare!

Pentru c-ai venit la mine

Vreau sa-ti multumesc,
Si sa-ti spun din inimioara
Mosule , eu te iubesc!

CANTEC :

Daca v-a placut serbarea

Va rugam aplaudati ,
Si apoi Mosule draga,
Cadourile sa le-mparti

1351
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ (SERBARE ŞCOLARĂ)

Prof. Geczi-Malom Ramona

Colegiul Tehnic nr. 1, Vadu Crişului

„Cred cu adevărat că dacă vom continua să spunem povestea Crăciunului, să cântăm colinde
şi să trăim spiritul Crăciunului, vom putea aduce bucurie, fericire şi pace acestei lumi.” (Norman
Vincent Peale)
Crăciunul este sărbătoarea luminii, a reîntâlnirii şi a bucuriei, o ocazie de a petrece timp de
calitate impreună, de a face bucurii celor pe care îi iubim..Este sărbătoarea care reuneşte oamenii în
pace şi iubire.
Elevii de la Colegiul Tehnic nr.1, Vadu Crişului au încântat cadrele didactice, colegii şi
părinții cu colinde din România, Franța, Anglia, Italia şi Spania precum şi cu scenete scurte.

1. Crăciunul în România
Colo-n sus pe-un deal frumos (colindă)
Colo-n sus pe-un deal frumos,
Unde-i cerul luminos,
Într-un leagăn stă culcat;
Fiul Maicii înfășat
Leagăn verde, legănel
Tot din lemn de păltinel
Leagăn verde, legănel
Tot din lemn de păltinel.
Raza blând-a soarelui,
Scaldă fața Domnului,
Vântul dulce-l tragănă
Pruncul de mi-L leagănă
Leagăn verde, legănel
Tot din lemn de păltinel
Leagăn verde, legănel
Tot din lemn de paltinel.
Cântă îngerii în cor,
Să vestească tuturor,
Astăzi Cerul s-a deschis,
Pe Hristos ni L-a trimis
Leagăn verde, legănel
Tot din lemn de păltinel
Leagăn verde, legănel
Tot din lemn de păltinel.
Cinci elevi au recitat poezia Colindătorii de George Coşbuc.

2. Crăciunul în Anglia, Italia, Spania şi Franța

Elevii au conceput şi au prezentat o prezentare Power Point despre tradițiile de Crăciun din
cele patru țări.
Serbarea a continuat cu colinde în limba engleză, italiană, spaniolă şi franceză precum şi cu o
scenetă în limba franceză, „Cele patru lumânări”.

Amazing Grace : https://www.youtube.com/watch?v=1xf3I6QdJXg

Sarà Natale se : https://www.youtube.com/watch?v=G--3jTiNDRM
Los peces en el rio: https://www.youtube.com/watch?v=yHsLlbqhmao
Noël des enfants du monde : https://www.youtube.com/watch?v=LKbuMuRo5bw

1352
 LES QUATRE BOUGIES (scenetă)

Les quatre bougies brûlaient lentement. L’ambiance était tellement silencieuse qu’on pouvait
entendre leur conversation.
La première dit : « Je suis la paix! Les gens n’arrivent pas à me maintenir. Je crois que je vais
m’éteindre. » Et diminuant son feu rapidement, elle s’éteint complètement.
La seconde dit : « Je suis la foi! Je suis superflue, les personnes ne veulent rien savoir de moi.
Cela n’a pas de sens que je reste allumée. Quand elle termina de parler, une brise souffla suavement
sur elle et l’éteignit.
Triste, la troisième bougie se manifesta à son tour : « Je suis l’amour! Je n’ai pas de force
pour continuer, les gens me laissent de côté et ne comprennent pas mon importance. Ils oublient
même ceux qui sont proches et les aiment. » Et, sans plus attendre, elle s’éteignit.
Soudain, un enfant entre et voit les trois bougies éteintes. « Mais c’est quoi ça? Vous devez
être allumées jusqu’à la fin. » En disant cela, il commença à pleurer.
Alors la quatrième bougie parla : « Ne sois pas triste, tant que j’ai ma flamme nous pourrons
allumer les autres bougies. Moi, je suis l’espoir. » Avec des yeux brillants, il prit la bougie de
l’espoir et alluma les autres.
Que l’espoir ne s’éteigne jamais à l’intérieur de nous. Et que chacun de nous sache être
l’enfant qui avec l’espoir rallume, la foi, la paix et l’amour.

Ca şi o tradiție deja, la sfârşitul serbării elevii, alături de cadrele didactice şi de părinți, au

intonat “ imnul bucuriei”, Alegria - Cirque Du Soleil.
(https://www.youtube.com/watch?v=OgbbbgQjG7k)

1353
 Magia sărbătorilor de iarnă
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții/ Serbările
școlare

Prof. înv. primar Geiszt Erika

Școala Gimnazială nr. 2 Sighetu Marmației

Obiceiurile şi tradiţiile populare sunt elemente definitorii ale identităţii neamului românesc
fără de care nu am mai putea şti de unde venim şi cine suntem de fapt noi, românii, pe acest pământ.
Să-i ajutăm pe copii să înţeleagă bogăţia tezaurului nostru folcloric în care, arta populară
românească este o minunată oglindă ce reflectă cu cea mai mare intensitate frumuseţea României,
istoria şi mai ales sufletul neamului, este menirea noastră, a dascălilor. În calitate de educatori
suntem obligaţi să facem din creaţia noastră populară o carte de vizită cu care să batem la porţile
cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi, fără îndoială, oriunde în lume.
Sărbătorile de iarnă reprezintă un moment foarte special în viaţa fiecăruia dintre noi. În
fiecare familie de români există obiceiuri legate de aceste sărbători care sunt transmise cu sfinţenie
din generaţie în generaţie. Obiceiurile şi tradiţiile legate de sărbătoarea Crăciunului şi de cea a
Anului Nou sunt cele mai răspândite. Printre obiceiurile şi tradiţiile româneşti păstrate şi transmise
de-a lungul timpului amintim: colindul de „Bună dimineaţa”, steaua, pluguşorul, sorcova, vicleiul,
vasilica, jocuri cu măşti (turca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşerii), specifice
anumitor zone ale ţării. Pe lângă acestea s-au păstrat şi o seamă de practici şi superstiţii care îşi au
originea în miturile străvechi creştine.
Începând cu prima zi de Crăciun şi în următoarele zile, copiii umblă cu Steaua, cântând
colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos. "Vicleiul" sau "Irozii" este datina prin
care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui lisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit
uciderea pruncilor. Capra, Brezaia fac parte dintre datinile de Crăciun şi Anul Nou. Datina
împodobirii bradului de Crăciun se pare că îşi are originea în Germania, unde este cunoscută sub
numele de Cristbaum. Crăciunul este un cuvânt care ne-a umplut copilăria cu zile fulguite, pline de
mister, aducătoare de daruri, de cântece, de veselie, de speranţă. Este ziua naşterii lui Hristos.
Pentru elevii noştri, la vârsta lor, sunt greu de înţeles evenimentele petrecute de Crăciun,
Bobotează, Paşte. Noi însă încercăm să transmitem din generaţie în generaţie, portul, graiul,
obiceiurile şi datinile aşa cum le-am moştenit de la străbuni.
O ocazie eficientă de valorificare a tradiţiilor populare şi a obiceiurilor româneşti o constituie
serbările. Ele sunt un izvor de bucurii şi satisfacţii care creează copiilor o stare de bună dispoziţie
favorabilă atât dezvoltării psihice, fizice cât şi estetice. Copiii trebuie să interpreteze diferite roluri:
cântăreţ, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale, formându-şi sau perfecţionându-şi o
serie de abilităţi artistice.
Când bat la porţile sufletului Sfintele Sărbători, ne bucurăm împreună cu copiii de neasemuita
frumuseţe a datinilor strămoşeşti şi scoatem din comoara inimii şi din lada de zestre a neamului,
tezaurul folcloric românesc: cântecul, jocul şi costumul popular specific sărbătorilor.
Nu numai din când în când, la diferite ocazii ne amintim de aceste comori transmise din
generaţie în generaţie. În cadrul activitatilor extrașcolare avem posibilitatea să-i conducem cu
măiestrie şi răbdare pe elevi pe acest drum al cunoaşterii valorilor autentice ale neamului nostru,
într-o atmosferă destinsă unde să lucreze cu plăcere şi să se mândrească apoi cu rezultatele muncii
lor.
Frumuseţea portului popular, a cusăturilor populare a fost valorificată şi cu alte ocazii. Anul
acesta, ca în fiecare an, elevii noştri au purtat cu plăcere şi mândrie costumul popular la zilele
Concursului Național de Datini și Obiceiuri de iarnă „Cum e datina străbună”: „Vis de iarnă în satul
maramureșean” organizate de şcoala noastră, dar şi la sărbătorirea zilei de 1 Decembrie.
Serbările şcolare reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în
viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a

1354
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare, de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de
dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat
ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii: jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor. Cadrele didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei
oportunităţi de a participa alături de copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura
alături şi cu copilul de realizările lui, de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.
Valorificând frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor populare în cadrul activităţilor cu copiii
reuşim să le înfrumuseţăm viaţa, îi ajutăm să cunoască tradiţiile româneşti şi rolul important pe
care-l au în viaţa oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste tradiţii au dăinuit peste
timp. Prin conţinutul unora dintre activităţi îi ajutăm pe copii să înţeleagă mesajul şi conţinutul
acestor obiceiuri populare, adaptându-le particularităţilor de vârstă şi aptitudinilor artistice
individuale. Cu acest prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, dansului, poeziei,
poveştilor, glumelor, proverbelor, zicătorilor şi strigăturilor, a unor evenimente tradiţionale -
Crăciunul, Moş Nicolae, etc – ei având posibilitatea să cunoască frumuseţea şi bogăţia folclorului,
diversitatea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, armonia limbii române. Textele cântecelor şi
poeziilor, a colindelor, pluguşorului, sorcovii, transmit urările de bine în legătură cu unele
îndeletniciri străvechi ale românilor: aratul, semănatul, păstoritul. Cu aceste ocazii copiii îşi
îmbogăţesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători, strigături, pătrund în tainele limbii
materne şi în comorile înţelepciunii populare.
Ce poate fi mai frumos, mai nobil, mai înălţător decât să-i învăţăm pe copii să preţuiască şi să
respecte obiceiurile şi tradiţiile în mijlocul cărora s-au născut, să-i învăţăm să iubească meleagurile
natale, portul românesc şi pe români !

BIBLIOGRAFIE:
 Coman, Mihai, „Mitologie populară românească”, Editura Minerva, Bucureşti, 1976;
 - Eliade, Mircea, „Aspecte ale mitului”, Editura Univers, Bucureşti, 1978;
 - Marian, Simion Florea, „Sărbătorile la români”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1976;
 - Lazăr V., Cărășel A., „Psihopedagogia activităților extracurriculare”, Editura Arves,
Craiova, 2007.

1355
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

Prof. Înv. Preșc. Aura-Georgiana GEORGESCU

Grădinița Scufița Roșie, Sector 4, București, România

Perioada preșcolară este considerată ca fiind una dintre cele mai importante perioade de
dezvoltare a copilului din toate punctele de vedere: fiziologic, psihologic și socio-cultural.
Este foarte bine știut faptul că mediul familial ocupă un loc central în constelația factorilor
determinanți ai evoluției individului, deoarece acesta este primul mediu educativ și socializator pe
care îl cunoaște copilul și a cărui influență îi marchează esențial dezvoltarea ca personalitate și ca
individualitate.
Grădinița are rolul de a asigura un mediu educațional propice, dar, mai ales, de a coopera și de
a se întrepătrunde cu cel mai important factor educațional, și anume, cu familia pentru a asigura o
dezvoltare optimă și armonioasă a preșcolarului.
Prin activitățile de parteneriat desfășurate între grădiniță și familie, noi, cadrele didactice, ne
asigurăm o susținere în propria activitate, asigurând astfel o educație solidă și stabilă a celui mic.
Prezența familiei reprezintă un aliat pozitiv între copil și grădinița.
Cadrul didactic are nobila misiune de a face cu tact din fiecare părinte un colaborator activ,
implicat și responsabil pentru buna creștere și dezvolatare a propriului copil.
Prin derularea a diferitelor parteneriate din cadrul grădiniței, atât preșcolarii, cât și părinții
desfășoară împreună cu cadrul didactic de la grupă diverse activități cu teme variate, iar astfel,
părinții se pot apropia cât mai mult de proprii copii, le pot înțelege cu adevărat nevoile și cerințele
pe care le au la această vârstă și îi pot apropia de mediul educativ. Părinții pot primi sfaturi de bune
practici și vor putea identifica metode eficiente care să contribuie la o educație sănătoasă și o
dezvoltare armonioasă a copilului.
Prin participarea părinților la activitățile educative și demonstrative desfășurate de cadrul
didactic, le permite acestora să fie proprii evaluatori ai comportamentului copilului lor, având astfel
posibiliatea de a-l aprecia, ținând seama de cerințele educatoarei, dar și ale colectivului din care
face parte.
Serbările reprezintă o modalitate de a colabora cu familia. Prin serbările desfășurate în
grădiniță se marchează cele mai importante evenimente dintr-o perioadă a anului: serbările de
Crăciun, serbările de primăvară, serbările de final de an. Astfel, cel mic înțelege importanța acestor
evenimente, manifestă interes, curiozitate și își dorește să îi aibă ca parteneri pe părinți.
Dacă părinții vor fi implicați de la început în programe educative, ei vor percepe corect
importanța colaborării cu grădinița, dar și beneficiile acestei colaborări care se vor resimți ulterior
în comportamentul copilului. Un copil susținut, încurajat atât de către părinți, cât și de către cadrul
didactic, va fi un copil fericit.
Astfel, activitatea educativă ce se realizează în grădiniță trebuie să fie strâns legată de
implicarea părinților pentru o bună creștere și o dezvoltare armonioasă a celui mic.
„Copilul, ființă plastică înzestrată cu un uimitor potențial de dezvoltare, foarte receptivă la
influențele externe, pozitive sau negative, nu este un adult în miniatură, ci un „candidat la
umanizare” ”(H. Pieron). El trebuie socializat și umanizat.

1356
 Surprize pentru Moş Crǎciun

Prof. ȋnvӑţӑmânt primar şi preşcolar- Georgescu Carmen

Şcoala Gimnazialӑ Hoghiz

Magia sǎrbǎtorilor de iarnǎ i-a cuprins şi pe elevii claselor I A şi pregǎtitoare A. Am

ȋmpodobit ȋmpreunǎ bradul şi am realizat globuleţe de Crǎciun din becuri ȋn cadrul orei de Arte
vizuale şi abilitǎţi practice; anul acesta felicitǎrile de Crǎciun pentru familie au ieşit deosebite, ca
de-altfel tot ce iese din mâinile noastre dibace ! Acum facem repetiţii pentru serbare şi copiii ȋl
aşteaptǎ cu nerǎbdare pe Moş Crǎciun !
Serbare de Crǎciun
Dragi pǎrinţi, fraţi, surioare
Aţi venit cu mic, cu mare.
Astǎzi este sǎrbǎtoare!
Clasa noastrǎ dǎ serbare!

Fiindcǎ astǎzi e serbare,

Şi cu toţii aţi venit,
Noi va facem o urare
Şi vǎ spunem :”Bun sosit!”

Suntem adunaţi, aici,

O mulţime de pitici
Sǎ cântǎm, sǎ recitǎm,
Pe Moş Crǎciun sǎ- l aşteptǎm.

Copiii sunt adunați în jurul brăduțului.

Un băiețel intrǎ în clasă, zgribulit dar bucuros.
Bǎiatul: A sosit! A sosit!
Copiii: Cine? Cine a sosit?
Se deschide ușa și în clasă pătrunde o fetiță înveștmântată în alb.
Copiii: Iarna a sosit!!!
Iarna: Eu sunt iarna cea geroasă,
Ce v-aduce bucurii,
Sărbători cu brad în casă.
Pentru voi, iubiți copii.
Copiii: Iarnă, iarnă dragă,
Ce mult te-am dorit,
Iarnă, iarnă dragă,
Bine ai venit!

Se cântă:,,Iarna a sosit ȋn zori”

Iarna: Dragii mei copii iubiți
Am și eu o întrebare:
Voi pe mine mă-ndrăgiți?
Copiii: Daaa!
Iarna: Suneți-mi: de ce oare?
Noi te iubim pentru cǎ ȋl trimiţi pe Moş Nicolae sǎ ne punǎ dulciuri ȋn ghetuţe .
Noi te iubim pentru că ne aduci zǎpadǎ.
Noi te iubim pentru oamenii de zǎpadǎpe care ȋi ridicǎm ȋn curtea casei..
Noi te iubim pentru că ne dăm cu sǎniuţa.

1357
 Noi te iubim pentru că împodobim bradul de Crăciun cu betealǎ, cu globuleţe, cu bomboane
de pom…
Noi te iubim pentru că iarna vine Moș Crăciun și primim cadouri.

Copil : Bradul este-mpodobit,

Totul este pregătit,
Toți copiii mari și mici,
Cu părinți și cu bunici.
Este ora de serbare
Dar cum să continuăm oare
Dacă moșul n-a venit?
Copil : Cineva a ciocănit.
Cred că moșul a venit.
Hai, bătrâne, intr-aici
Și bucură-i pe cei mici.
Se cântă ,, Moș Crăciun cu plete dalbe,,
Copiii: Moș Crăciune, Moș Crăciune,
Noi multe am învățat:
Poezioare, cântecele,
Chiar și un dans minunat.
Copiii dansează pe melodia cântecului ,,Omul de zǎpadǎ”.
Un bǎieţel: Cine știe-o poezie de Crăciun
Pentru Moșul nostru bun?

Copil : Mi-a spus asearǎ un fulg, ȋn vis,

Cǎ stǎ acolo-n ceruri scris
Cǎ-n orice an, de sǎrbǎtori,
Tu trebuie ca sǎ cobori
La toţi copiii pe pǎmânt,
Chiar de-i ninsoare, ger sau vânt
Ca sǎ le-aduci dupǎ puteri:
Cadouri, brazi şi mângâieri.
Copil : Eu te-aş ruga sǎ ȋmi aduci
Un tort cu frişcǎ şi cu nuci,
Un brad frumos cu stele - mii
Și multe, multe jucǎrii.
Copil : De-aş scrie toate câte-aş vrea,
Ar fi cam mare lista mea.
Dar nu o scriu cǎci ştiu şi eu
Cǎ sunt copii ce-o duc mai greu,
Sunt ori orfani, ori pǎrǎsiţi,
Flǎmânzi, sǎrmani şi necǎjiţi
Și-aşteaptǎ şi ei sǎ le-aduci
Cadouri si vor sǎ nu-i uiţi!
Copil: Venirea ta, cu jucǎrii
E pentru ei o mare zi.
Sǎ nu uiţi oamenii bǎtrâni,
Ce stau prin case suspinând.
Și nici pe cei de la azile
Cǎ duc acolo triste zile.
Când treci prin târguri şi prin sate,
Sǎ-mparţi la oameni sǎnǎtate.

1358
 Te rog, de poţi, fǎ tu ceva
Ca sǎ nu uiţi pe nimenea!
Copil: Moş Crăciun, fiindcă eşti bun
Uite, aş dori să-ţi spun
Că la anul când mai vii,
Să renunţi la jucării.
Să aduci, de vrei, în spate,
Multă, multă sănătate,
Pentru tata şi mămica,
Pentru bunul şi bunica.
În atâţia ani, de- a rândul,
Mi-ai citit, în tainǎ, gândul.
Multe daruri mi- ai adus,
Când dormeam în vise dus.

1359
 Modalități de colaborare în parteneriatul școală – familie

Prof. înv. primar, Georgescu Constantin

Școala Gimnazială Bungețani
Comuna Făurești, județul Vâlcea

Copilăria este sau ar trebui să fie, cea mai fericită perioadă a vieţii. Îi conferă acest privilegiu,
lipsa de griji, dragostea celor din jur, posibilitatea de a năzui către tot ce este mai luminos sau mai
greu de atins pe lume.
Familia reprezintă primul mediu de viaţă al copilului. Dezvoltarea copilului în familie se
impune a fi apreciată deci prin atmosfera, unică în felul ei, a climatului afectiv şi educativ pe care
acest mediu i-l creează. Familia nu este numai primul adăpost al copilului, ci este şi prima bază de
lansare a lui în lume.
Acţiunea educativă din familie trebuie să aibă întotdeauna un caracter intenţional, urmărind o
anumită finalitate – formarea personalităţii copilului pentru integrarea lui în societate.
Pentru a-şi îndeplini acest rol familia trebuie să se deschidă lumii, oferind copilului
posibilitatea de a pătrunde în ea, fiind primul iniţiator sociocultural al copilului. Aici se pun bazele
dezvoltării intelectuale, morale, estetice, fizice si sociale ale copilului. Modul de exercitare a rolului
părinţilor, reglarea raporturilor dintre membrii familiei, grija faţă de bunurile comune, organizarea
vieţii de la micile treburi gospodăreşti la activităţile recreative şi creative, atenţia care se acordă
fiecărui membru al familiei sunt percepute şi trăite de copil în mod diferit, la fiecare vârstă.
În interrelaţiile dintre părinţi şi copii, singura atitudine părintească validă este cea de
acceptare, de respect faţă de personalitatea în formare a copilului, faţă de sentimentele şi nevoile
sale.
După familie, grădiniţa constituie prima experienţă de viaţă a copilului în societate. Aici,
copilul ia cunoştinţă cu activitatea şi obiecte care-i stimulează gustul pentru investigaţie şi acţiune,
îl provoacă să se exprime şi îi propune, incipient, angajarea în relaţiile sociale de grup.
Este perioada când se pun bazele personalităţii şi se fac acumulările necesare începerii
învăţării şcolare.
În cadrul clasei, el trăieşte prima experienţă a vieţii în colectivitate, a vieţii sociale, alta decât
familia. De la intrarea în școală, copilul realizează o adaptare la un anumit ritm al vieţii cotidiene.
Educaţia primită de la părinţi se răsfrânge asupra tuturor laturilor copilului în funcţie de
particularităţile de vârstă şi individuale ale acestuia.
Este foarte important ca învățătorul clasei să cunoască specificul fiecărui stadiu de
dezvoltare a elevului, disponibilităţile lui intelectuale, precum şi particularităţile lui temperamentale
şi de caracter.
Pe parcursul celor 4 - 5 ani de școală, copilul continuă să se dezvolte fizic, înregistrează mari
progrese intelectuale, i se înfiripă personalitatea, apar înclinaţii şi aptitudini precoce, se încadrează
în normele de conduită social- morală şi mai sunt de depăşit şi eventualele erori de educaţie în
familie.
Legătura dintre copil şi adulţi capătă noi forme:activităţile efectuate în comun cu aceştia sunt
înlocuite treptat cu îndeplinirea de sine stătătoare a indicaţiilor adultului. Astfel, devine posibilă o
învăţare relativ sistematică, datorită creşterii capacităţii copilului de sesizare a diversităţii lumii şi
vieţii. Se pun bazele personalităţii copilului, prin creşterea gradului de emancipare, a capacităţilor
de comunicare, de expresie şi de proiecţie. Tot în această perioadă se dezvoltă procesele
imaginative, tentativele copilului de a se transpune în situaţii imaginare, dorinţa de a intervenii, de a
crea, de a schimba ambianţa.
Astfel, având în vedere particularităţile de vârstă şi ţinând seama de temperamentul fiecărui
copil, putem acţiona diferenţiat încât eficienţa demersului educativ să fie optimă şi în concordanţă
cu obiectivele programei instructiv-educative.

1360
 Cunoscând copiii prin metode şi mijloace variate, le putem comunica părinţilor concluziile
observaţiilor efectuate, atrăgându-le atenţia atât asupra părţilor bune ale personalităţii copiilor, cât şi
asupra aspectelor nedorite.
Cu intenţia ca fiecare copil să beneficieze de educaţie potrivit particularităţilor şi
disponibilităţilor sale, am încercat să-i antrenăm şi pe părinţi în acest demers.
Pe lângă discuţiile zilnice, şedinţele ocazionale şi tematice, vizitele la domiciliul copiilor, o
importanţă şi un efect imediat l-au avut activităţile demonstrative desfăşurate cu copiii pentru
părinţi. Prin această modalitate am făcut cunoscute părinţilor obiectivele programei, precum şi
tematicile de parcurs.
De asemenea, prin prezentarea unor afişe sub diferite forme am solicitat părinţilor diverse
materiale legate de tematica ce urmează a fi parcursă, îmbogăţind astfel baza didactico-materială.
Părinţii au dat dovadă de receptivitate, implicare, iar cei care au avut de câştigat au fost atât părinţii,
dar mai ales copiii. Impactul participării la astfel de activităţi a fost acela al cunoaşterii propriilor
copii, dar şi al celorlalţi, putând astfel, să facă comparaţii.
Un rol important în realizarea acestui obiectiv l-a avut şi îl are în continuare participarea
părinţilor în organizarea unor excursii, vizite şi drumeţii cu diferite ocazii. Acest lucru i-a ajutat pe
părinţi să-şi cunoască mai bine copiii şi chiar să intervină în anumite situaţii nedorite.
Pentru a-i determina pe părinţi să acorde mai multă atenţie copiilor, le-am dat un chestionar,
în cadrul unei şedinţe, în care au avut de răspuns la întrebări, ca de exemplu:
1. Cât de mult se ocupă de educaţia copiilor?
2. Cine se ocupă în mod special de educaţia copiilor?
3. Ce ar dori să realizăm în clasă pentru crearea unui ambient cât mai plăcut?
În ideea obţinerii unor răspunsuri cât mai obiective, chestionarele au fost anonime.
Răspunsurile au fost surprinzătoare, bazându-se pe sinceritate: unii au recunoscut că nu au foarte
mult timp liber, alţii că se ocupă mai mult bunicii, aşteptând ca educaţia copiilor să se facă numai în
școală.
Un efect deosebit în ceea ce priveşte colaborarea cu părinţii l-a avut şi faptul că personal am
avut posibilitatea să participăm la proiectul naţional ,,Educaşi aşa!”, prin care am instruit mai multe
grupe de părinţi în ceea ce priveşte educaţia copiilor. Prin desfăşurarea cursului am avut ocazia să
cunoaştem mai bine părinţii, am aflat câtă atenţie acordă copiilor, cum rezolvă anumite situaţii
nedorite, precizându-le anumite reguli şi limite prin care pot să intervină în ideea de a avea copilul
pe care şi-l doresc.
I-am sfătuit pe părinţi să intervină cu calm şi prudenţă atunci când copilul are o problemă, să
le acorde atenţie şi să-i aprecieze în permanenţă, deoarece părintele poate avea rol de terapeut în
cele mai multe cazuri. Acţionând aşa, poate impune respect din partea copilului, dar în acelaşi timp
să acorde respectul cuvenit copilului, respect de care are tot dreptul să se bucure.
Întreaga gândire filozofico-pedagogică arată că marii pedagogi ai umanităţii au căutat să
înţeleagă, mai întâi, enigma copilăriei, să nu-i afecteze farmecul, au căutat să afle ce este copilul, ce
semnificaţie are el între elementele lumii.
Dacă unele coordonate ale universului copilului s-au schimbat, din fericire a rămas însă un
element comun, care va dăinui etern: acel inefabil, care este puritatea sufletească, aspiraţia şi
năzuinţa spre mai sus, mai curat, mai drept, mai bine.
Fiecare elev are dreptul şi privilegiul de a se dezvolta în limita şi capacităţile sale.
Responsabilitatea părinţilor, a învățătorilor, a medicilor este de a asigura copilului cele mai bune
condiţii pentru a-şi fructifica din plin acest drept şi privilegiu.

Bibliografie:
Băran- Pescaru, A., ,,Parteneriat în educaţie”, Bucureşti, Editura Aramis Print, 2004;
Vrăşmaş, E., A., ,,Consilierea şi educaţia părinţilor”, Bucureşti, Editura Aramis 2002.
Gheorghe Bunescu, Democratizarea educatiei si educatia parintilor,www.1educat.ro;

1361
 ROLUL SERBĂRILOR ȘCOLARE

Prof. înv. primar: Georgescu Gianina

Scoala gimnaziala nr.46, Bucuresti, Sector 2

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina, ieşind din
intuneric, nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)

Orice serbare scolara este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau cadru didactic.
Evaluarea în învățământul preșcolar asigură evidențierea cantitativă a cunoștințelor copiilor,
precum și calitatea acestora într-un anumit moment. La grădiniță, evaluarea o poti integra în jocul
preșcolarilor, în orice activitate desfășurată; astfel, serbarea devine și ea o modalitate de evaluare a
copiilor, educatoarea urmărind expresivitatea vorbirii, corectitudinea structurilor grammatical,
capacitate de a memora o poezie, dar și modul în care acesta este redată. Cântând, dansând,
recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice.
Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul, dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările
contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei. În serbări însă nu se
urmăresc doar aspecte care țin de educarea limbajului, ci și deprinderile motrice; capacitate fiecărui
copil de a executa exerciții euristice, coordonându-și mișcările corporale cu ritmul muzicii sau cu
ritmul exprimării verbale și mesajul transmis; capacitate de a executa pași de dans popular, modern
sau clasic, devenind coordonare, ritm și o bună orientare spațială. Sunt verificate și capacitate de a
interpreta un cântec, de a reda corect linia melodică, dar și de a cânta concomitent cu ceilalți copii.
Serbarea este un prilej de bucurie, emoție, bună dispoziție pentru copii și părinți, iar
momentul în care micuții se pun în valoare și își folosesc imaginația, mimica, dicția este un adevărat
spectacol.O deosebită importanță o acordăm și costumelor, pe care parintii le pregatesc cu mult
timp înainte.
Organizarea serbarilor scolare are o dubla finalitate: pregateste micii actori si atrage elevii
spre lectura, spre descoperirea genurilor liric si dramatic. Prin indrumarea cadrului didactic, intre
elevii care vor juca mici roluri in serbarile scolare, se vor ridica actorii, poetii si dramaturgii de
maine.
Serbarea scolara are un caracter interdisciplinar aplicativ si participativ. Prin serbari scolare se
dezvolta la copiii capacitate de a se manifesta spontan si liber de a se integra in grup, iar cadrele
didactice,Invatatorii, de a cunoaste mai bine copiii, de a realiza o legatura mai stransa cu familia.
Bogatia continutului serbarilor scolare constituie o sursa nesecata pentru instruirea si educarea
elevilor. Forma atractiva a versurilor, a textelor prezentate contribuie si la dezvoltarea memoriei,
atentiei, gandirii, le creaza elevilor o conduit pozitiva. În proiectarea scenariului unei serbări trebuie
să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului,
să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de frumos, înca două coordonate majore:
mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi atmosfera încărcată de emoţii ,ce
produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante
ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbarile copilariei, momentele acestea de maxima bucurie, atat pentru copii, cat si pentru
parinti,intaresc si fortifica sufletele viitorilor adulti. Toate acestea aduc lumina in suflete,dau aripi
imaginatiei, entuziasmului si stimuleaza gandirea creatoare. În masura posibilitatilor, în cadrul
serbarilor scolare este bine sa fie prezentate si creatii artistice originale,adaptate evenimentelor si
conditiilor locale.

1362
 IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN
PARTENERIAT CU PĂRINŢII

Prof. Georgescu Mihaela Simona

Şcoala, familia şi societatea au un rol foarte important în educaţia copiilor. Aceştia trebuie să
înveţe atât în cadrul şcolii cât şi în afara acesteia pentru că educaţia permanentă presupune învăţarea
pe tot parcursul vieţii.
Pentru ca un elev să aibă parte de o educaţie de calitate este necesar ca între şcoala şi familie
să existe o relaţie strânsă bazată pe comunicare, sinceritate şi respect reciproc. Cu cât şcoala
cunoaşte condiţiile familiale de viaţă şi de muncă ale elevilor săi cu atât aceasta poate să explice
râmânerile în urmă la învăţătură, actele de indisciplină, neimplicarea în activităţile de grup.
Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o comportare corectă față de
profesor și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte locuri este una corespunzătoare.
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția unor
părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu totul
lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între cei
doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra
dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.
Parteneriatele dintre școală și familii pot: a. ajuta profesorii în munca lor; b. perfecționa
abilitățile școlare ale elevilor; c. îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar; d. îmbunătăți
abilitățile educaționale ale părinților; e. dezvolta abilitățile de lideri ale părinților; f. conecta
familiile cu membrii școlii.
Implicarea părinţilor în activităţi şcolare şi extraşcolare îi va face pe aceştia să fie mai
implicaţi, mai conştienţi de faptul că şi ei sunt responsabil de rezultatele copiilor lor, vor
conştientiza importanţa pe care o are procesul de învăţământ în viaţa elevilor .
Şi aceasta nu numai pentru că prin participarea părinţilor copilul este supravegheat din
ambele părţi , ci pentru că văzându-şi părinţii interesaţi de educaţia sa, copilul se va stradui mai
mult şi va avea un sprijin. Profesorii spun ca multe dintre problemele legate de comportare şi de
rezultate ale elevilor provin din lipsa de interes a părinţilor faţa de ceea ce fac la şcoală.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare).
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau profesor. De ce organizăm serbări?
Verificăm dacă scolarii şi-au însuşit informaţiile transmise şi le dăm posibilitatea de a aplica
învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol dintr-o scenetă, acesta îşi
perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos,
aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi
practicarea ei.

1363
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Georgescu Otilia – Colegiul Tehnic PTc “Gheorghe Airinei” București

Educaţia este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o anumită modificare de
comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea lui în mediul
familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din propria experienţă de
viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe parcursul mai multor
generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a
copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o
necesitate.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului.
Acest moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei
intervine astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale
greşită dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil - părinte, bunic, profesor - ar trebui să înţeleagă
că acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre
care Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din
jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii
lui care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe
la activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.

1364
 Magia sărbătorilor de Iarnă!

Prof. ȋnv. prim. GEORGIU AURICA-DOMNICA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ BOBÂLNA

“Nimic nu-i mai frumos, mai nobil, decât meseria de educator, de grădinar de suflete
umane, de călăuză a celor mai curate si mai pline de energie mlădiţe” (D. Almaş).
Este binecunoscută importanța activităţilor educative şi a educaţiei extraşcolare, deoarece ea
completează activitatea şcolară şi educaţia familială.
Expresia parteneriat cu familia nu înseamnă doar o altă denumire a unei relaţii în care familia
era informată periodic ori la cerere, asupra evoluţiei copilului în activitatea şcolară ci este vorba de
o schimbare de statut a familiei în raport cu şcoala. Astfel, familiei îi revin acum nu numai mai
multe drepturi, dar şi sarcini sporite. Familia are dreptul de a se implica în alegerea ofertei
educaţionale, a carierei de mai târziu, dar şi obligaţia de a urmări şi sprijini eforturile copilului şi ale
şcolii ȋn toate activităţile propuse. Dacă părinţii cunosc obiectivele educaţionale, atunci aceştia sunt
adevăraţi parteneri, mai ales ȋn timpul serbărilor şcolare. Prin metode pedagogice pot fi atraşi alături
de şcoală, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă.
În contextul educaţiei actuale, centrată pe elev, valorificarea şi promovarea tradiţiilor de iarnă
în şcoală devine o provocare datorită diversităţii. Cred că este de datoria cadrelor didactice să
transmită din generaţie în generaţie, portul, graiul, obiceiurile şi datinile aşa cum le-am moştenit de
la ȋnaintaşii noştri. O ocazie eficientă de valorificare a tradiţiilor populare şi a obiceiurilor româneşti
o constituie serbările. Prin astfel de activităţi educative se dezvoltă, în primul rând, abilităţile soft
(personale şi interpersonale): capacitatea elevilor de a înţelege şi de a-şi exprima sentimentele,
capacitatea de a lucra în echipă, de a răspunde în mod pozitiv şi sensibil unei situaţii noi, factori
cruciali în educaţia prezentă şi viitoare la nivel mondial, cu un impact puternic şi în viaţa de familie,
la locul de muncă al viitorului adult. Toţi participanţii sunt stimulaţi să producă idei creative şi îşi
dezvoltă inteligenţa emoţională
Serbările şcolare oferă o perspectivă amplă a valorificării creativităţii, a valorilor etice şi
estetice, o abordare interdisciplinară, un sincretism între literatură, desen, muzică, tehnici manuale
de realizare a produsului artistic. De cele mai multe ori sporeşte încrederea în capacitatea creatoare
a fiecărui elev participant la activitate, spiritul competitiv dar şi stima de sine. Diversele activităţi
pentru promovarea tradiţiilor de iarnă vizează atât o componentă etică, cât şi una estetică. Eticul
ţine de educaţia morală, punând în practică valorile de bine, frumos şi adevăr. Profesorii
organizează activităţi distractive şi creative prin care îi învaţă pe copii valoarea sacră a datinilor
noastre strămoşeşti de iarnă contribuind la formarea fiecărui individ şi asigurarea continuităţii
spirituale a neamului românesc. Componenta estetică se reflectă în stilul vestimentar al elevilor şi al
profesorilor în timpul serbărilor, în decorul scenic dar şi în relaţionarea cu părinţii elevilor, care ar
trebui invitaţi cât mai des la asemenea spectacole organizate în şcoală, dar şi în afara ei.
Serbările dedicate sărbătorilor de iarnă sunt un izvor de bucurii şi satisfacţii care creează
copiilor o stare de bună dispoziţie favorabilă atât dezvoltării psihice, fizice cât şi estetice. Sunt
magice deoarece prin conţinutul lor, transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc împreună şi
depun eforturi mari pentru realizarea unui scop comun. Copii trebuie să interpreteze diferite roluri:
cântareţ, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale. Încordarea din momentul pregătirii
serbărilor culminează în ziua desfăşurării ei. Serbările aduc lumină în sufletul copiilor, dau aripi
imaginaţiei, crează o atmosferă plină de bucurie.
În transmiterea obiceiurilor şi tradiţiilor de iarnă am pornit de la idea că ele reprezintă pentru
copii o distracţie plăcută, iar pentru mine ca şi cadru didactic constituie prilejul de a oferi bucurie
de-a lungul unui şir întreg de peripeţii: elevi care ȋşi uită poeziile, repetitii multe, elevi bolnavi ȋn
ultimul minut, un obiect care se deteriorează, etc.
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în luna decembrie 2017, am organizat o activitate de
amploare, numită „Satul meu prin fereastra timpului” Programul a fost variat şi a constat în:
colectarea de informaţii despre obiceiurile şi tradiţiile specifice sărbătorilor de iarnă din comună ,

1365
prezentarea unui PowerPoint cu tradiţiile de Crăciun, de Anul Nou la români, colinde, o scenetă, un
pluguşor românesc, o sorcovă. Activitatea a implicat elevi din clasa a II-a şi a III-a -un sincretism
reuşit, transpus într-un spectacol care a adus magia Crăciunului şi a sărbătorilor de iarnă în inima
elevilor, profesorilor, dar şi a părinţilor spectatori. Bucuria de pe chipul elevilor se datora părinţilor,
graţie implicării şi participării ca spectatori la această manifestare culturală. Prestaţia lor a dovedit
că elevii au conştientizat efortul depus pe parcursul atâtor zile, rolul fiecăruia dintre ei la reuşita
programului artistic şi la finalul serbării au fost răsplătiţi de Moş Crăciun cu cadouri.
Cu acest prilej, elevii au fost introduşi ȋn Magia sărbătorilor de iarnă, au învăţat să respecte
obiceiurile şi tradiţiile în care s-au născut, meleagurile natale, portul românesc-elemente definitorii
ale identităţii neamului românesc. Elevii au mai ȋnvăţat modul cum aceste tradiţii au străbătut
timpul. Prin conţinutul serbării i-am ajutat pe elevi să înţeleagă mesajul şi continutul acestor
obiceiuri populare, adaptându-le particularităţilor de vârstă precum şi aptitudinilor artistice
individuale.

Bibliografie:
Stănciulescu, E. ( 2003). Sociologia educaţiei familial. Iaşi: Editura Polirom;

1366
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții
Școala Gimnazială ˮ Vornicu Simion Tăutuˮ Comănești
Prof. înv. primar: Gheațău Elena
Părinții, familia sunt primii oameni chemați să pună bazele educației unui copil deoarece
pregătirea pentru viață a omului de mâine începe din primele luni de existență. Atitudinile și
comprtamentele părinților vor fi primele modele copiate cu fidelitate de copii.
Școlarul ar trebui să aibă toate condițiile unui cadru optim în care să se dezvolte și această
răspundere revine în mare măsură familiei care poate îndeplini această sarcină printr-o colaborare
eficientă cu școala.
Familia oferă copilului un mediu afectiv, social și cultural. Mediul familial, sub aspect afectiv
este o școală a sentimentelor deoarece copilul trăiește în familia sa o gamă variată de relații
interindividuale, copiindu-le prin joc în propria conduită. Familia contribuie în mare măsură la
definirea personalității și conturarea individualității fiecărui copil. Fără implicarea și ajutorul
părinților sistemul educativ nu își găsește singur căile prin care își poate îmbunătăți performanța și
modul de lucru.
Părinții au fost parteneri activi în desfășurarea unor programe care s-au derulat în cadrul școlii
noastre. De asemenea, părinții au fost atrași alături de școală prin forme variate de activități
extrașcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor
răspunzător în devenirea propriului copil.
Educația extrașcolară permite de asemenea implicarea părinților în activități opționale în mai
mare măsură decât este posibil pe baza activităților curriculare, antrenându-i pe aceștia în forme
specifice de verificare și apreciere a rezultatelor. Teme precum: ,, Pe al nostru steag e scris Unire!ˮ,
ˮÎn așteptarea lui Moș Crăciunˮ, ˮFantezii de primăvarăˮ, ˮLa mulți ani, măicuța mea! sunt foarte
cunoscute și foarte îndrăgite de elevi și părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv și efectiv
în realizarea sarcinilor, în căutarea și sortarea materialelor necesare, în culegerea de informații și
curiozități referitoare la tema aleasă.
Am fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am susținut programe artistice,care au
permis acestora să vadă manifestările elevilor, precum și rezultatul muncii lor. Aceste activități
extrașcolare au avut un impact neașteptat de mare în rândul părinților care au experimentat relații
inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-și schimbe radical, în mod pozitiv atitudinea față de
școală.
Am considerat că implicând părinții în activități extrașcolare, acestea vor fi mai atractive
pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii
în viața copilului, realizând astfel progres în activitatea didactică. Am constatat un progres în ceea
ce privește antrenarea elevilor într-un număr cât mai mare de activități extrașcolare și în domenii
diverse, iar în alegerea strategiilor de abordare am avut în vedere nivelul clasei pe care o conduc.
Activitățile extrașcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoștințe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Învățătorul are, prin acest tip de activitate , posibilități deosebite să-și cunoască elevii, să-i
dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal-
pregătirea copilului pentru viață. Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de educator,
de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea
în valoare a posibilităților și resurselor de care dispune clasa de elevi.
Părinții sunt puși în fața unei game variate de activități care sunt foarte atrăgătoare și tentația
de a le face loc tuturor este mare. Deși părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru ei aleg,
caută și se interesează despre diferite opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și
să obțină ceva din ceea ce își propun.
Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este
de folos sau ce nu este atractiv pentru el. A experimenta și a cunoaște liber îi poate permite apoi să
simtă ceea ce este potrivit pentru el.

1367
 Bibliografie:
Cernea Maria, Contribuția activităților extracurriculare la optimizarea procesului de
învățământ,în ˮ Învățământul primarˮ nr.1, Ed Discipol, București, 2000.

1368
 SERBAREA- CADRU DE OPTIM REALIZARE A EDUCAŢIEI

Prof. Ghebă Claudiţa Florentina

G.P.P. Dumbrava minunată, Slobozia, jud. Ialomiţa

A venit de curând vremea mirosurilor de brad şi de lumânări aprinse, al aromelor de colăcei şi

cozonaci ce parfumeză inconfundabil luna decembrie. Doar o dată pe an bradul coboară de la
munte, pentru a-i face pe plac lui Moş Crăciun. An de an, bradul îşi alege un loc drag de popas- în
grădiniţa de copii. In jurul bradului numai decât se înfiripează o serbare. In cadrul grădiniţei
serbarea creează un cadru optim, dezirabil, al cărui conţinut este adaptat nevoilor copiilor, în scopul
de a eficientiza învăţarea.
Situată pe un circuit pedagogic extradidactic, serbarea este un eveniment de seamă în viaţa
copiilor, dar şi a grădiniţei. Roind de pildă în jurul bradului cu obrajii îmbujoraţi de emoţie, cei mici
şi cei mai măricei au prilejul să-şi rostescă pe nerăsuflate poeziile, să cânte pe neîntrecute colinde,
să-şi împletească armonios paşii în hore. Şi câte n-ar mai face pentru a arăta ce ştiu, ce pot, cum pot
pentru ca este şi un moment de bilanţ dar şi de voie bună. Serbarea de iarnă alătură în sufletul
copiilor două imagini semnificative pentru viaţa lui afectivă, pe cea a lui Moş Crăciun, ca simbol al
bunătăţii, de la care copiii aşteaptă răsplată pentru faptele lor, şi imaginea bradului, în jurul căruia
copiii îşi revarsă bucuria, interpretându-şi rolurile. Nici un alt moment nu procură copiilor atâta
bucurie şi emoţie pentru care este cea mai important serbare de an şi nici un copil n-o va rata
vreodată din voinţă proprie.
Date fiind implicaţiile serbărilor în evoluţia copiilor, am studiat cu interes problematica
acestora , formulând în decursul anilor o seamă de concluzii pe care le-am adoptat ca cerinţe sine-
qua-non, cu relevanţă în reuşita serbării:
- în proiectarea scenariului unei serbări se iau în seamă două coordonate majore : mişcarea,
atmosfera de veselie şi destindere pe de-o parte, şi atmosfera încărcată de emoţie ce produce o
anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă parte;
- să avem o orientare clară asupra momentelor din anul şcolar când organizăm serbările;
- selectarea cu maximă atenţie a genurilor artistice pe care dorim să le abordăm, luând în
considerare şi aspectul static/dinamic;
- fiind o activitate artistică impune o anumită ţinută spectaculara ce nu trebuie scăpată din
vedere;
- rolurile din program să fie prezentate în versuri pentru a uşura memorarea lor şi
transpunerea copilului în rol;
- pregătirea serbării trebuie să fie eşalonată în timp pentru a evita suprasolicitarea copiilor şi
dereglarea programului zilnic;
- este oportun ca educatoarea să se debaraseze de inhibiţii şi să realizeze o dirijare implicit,
prin asumare de rol;
- conţinuturile selectate să fie interesante şi accesibile copiilor;
- munca educatoarei să fie repartizată judicious: pe de-o parte să acorde atenţie copiilor cu
înclinaţii artistice, creând pentru aceştia un climat propice dezvoltării, prin strategii personalizate,
dar să-i sprijine şi pe cei care întâmpină dificultăţi în însuşirea diverselor forme de artă;
- reuşita serbării depinde costumaţiile pregătite, cât şi de expresivitatea decorului;
- nu vom încărca cu multe roluri anumiţi copii, doar din raţiuni subiective;
- să fim pregătiţi a gestiona corespunzător posibile conflicte ce se pot ivi între copiii şi chiar
nemulţumirile unor părinţi;
- evitarea timpilor morţi când atenţia copiilor poate fi distrasă şi se lungeşte durata serbării;
- copilul trebuie familiarizat cu locaţia în care se va desfăşura serbarea;
- durata serbării să fie proporţională cu vârsta: copii mici o jumătate de oră, cei mari o ora,
cu tot cu pauze;
- in gestionarea unei astfel de manifestări educatoarea să manifeste calm, stăpânire de sine
dar în acelaşi timp să fie energică.

1369
 Bazându-mă pe experienţa acumulată, prin articolul de faţă propun câteva idei care sprijină o
noua abordare a serbării şi în general a programelor artistice desfăşurate în grădiniţă:
1. Regândirea scenariului serbării, întrucât acesta nu se mai poate derula pe scheme învechite,
propun ca varianta: minispectacolul, întrucât are mai multă unitate, fiind conceput aidoma unui
spectacol şnur. Organizarea unui astfel de spectacol necesită din partea educatoarei cunoştinţe
minimale de regie şi scenografie, relevând şi capacitatea creatoare a educatoarei.
2. O altă idée ar fi aceea a integrarii educatoarei în programul artistic alături de copii.
3. Ideea de a integra părinţii în program ne-a adus multe satisfacţii. Implicarea părinţilor este
oportună din următoarele motive: oferim acestora posibilitatea de a-şi cunoaşte copiii, de a le
cunoaşte înclinaţiile artistice, vor învăţa să-si aprecieze obiectiv copiii, să aibă mai mult tact, mai
multă răbdare, după cum îşi pot însuşi şi unele metode noi de lucru cu copiii.
4. Iar pentru o relaţie optimă între copilul de pe scena şi spectator, propun un spectacol
interactive, în care personajele de pe scenă provoacă spectatorii prin interpelări de genul : “Hai să-l
strigăm pe…”, “Unde s-a ascuns…?”, “Hai să cântăm cu toţii…”
Astfel organizată şi desfăşurată , activitatea nu numai că a servit scopurilor de evaluare a
copiilor, dar, provocând trăiri de bucurie reală tuturor celor prezenţi, a avut un impact pozitiv
remarcat prin aprecierea pe măsură din partea copiilor, cât şi a părinţilor, a celorlalte cadre didactice
prezente, determinând organizatorilor satisfacţia muncii bine gândite şi făcute.
Bibliografie:
Revista Învăţământului Preşcolar nr. 1-2/2008

1370
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

Prof. Gheorghe Evelina

Liceul Teoretic „Ion Heliade Rădulescu” – Târgoviște

Acest gen de activități a apărut în școala românească din necesitatea acoperirii unei nișe,
aceea a formării, care trebuie să însoțească informarea, preponderentă, vorace și înăbușitoare
informare, care diminuează vizibil interesul și adeziunea afectivă a elevilor noștri față de școală. Să-
i informezi pe elevi îți ocupă, din păcate, tot timpul.
Spun „ din păcate” pentru că este inutil să pretindem, în aceste vremuri, că mai deținem
monopolul informației, noi, școala, când rolul nostru este cel de formare. Ne încăpățânăm să livrăm
tone de date în spatele ușilor din sălile de clasă, date care se pierd în eter cele mai multe, pe care le
cerem înapoi de la elevi; dintre aceștia, puțini se țin de cuvânt și le returnează.
Revenind la tema noastră, însă, concepute așa, în parteneriat cu părinții, aceste activități
reiterează o cale, o potecă printr-o pădure fermecată, aceea a lui Leonachi Dianeu, în care
Argineanu și Parpangel stau în fața celor două fântâni și fiecare bea apa pe care o merită, din
izvorul pe care l-a ales. Apă vie, sau apă moartă... Nu aceasta era povestea?! Povestea este despre
alegeri și benevolență, pentru că doar voința de bine ne înregimentează în rândul promotorilor. În
sine, aceste activități întăresc o relație care nu trebuie plasată în sfera excepționalului. Familia
trebuie (este normal așa!) să stea alături de școală și invers. Ambele trebuie să privească spre
comunitate, spre piață muncii, spre viitor și spre Europa. Iată însă o filieră care se întrerupe undeva,
se rupe uneori în mai multe bucăți, acestea mișcându-se dezordonat, solitar.
Cu toate acestea, noi suntem încă aici și vrem să reparăm. De aceea am înțeles că activitățile
educative au propria valoare. De-a lungul timpului, am conceput varii. După inspirație și resursele
investite, acestea și-a atins scopul mai mult sau mai puțin. Intenția nedeclarată a fost cea a
reconfigurării unor valori, repoziționării lor în scala personală a elevilor mei, cărora actualul context
social le remite ordine de plată usturătoare în zona integrării în structuri, dacă nu sunt „ croiți” pe
măsura vremurilor acestora.
Dacă se doresc aici exemple de bună practică, atunci m-aș opri asupra câtorva. Începând încă
din toamnă, organizăm în liceul nostru, pe 5 octombrie, de Ziua educației, activități în parteneriat cu
părinții. Sunt șezători în care îmbinăm ceva vechi (un meșteșug, de exemplu, cum ar fi cusutul,
torsul, croșetatul, cioplitul în lemn), cu ceva nou, din sfera digitală, a tehnologiei. Invităm părinți și
membri ai comunității locale, la un mic dejun în familie și stabilim teme de discuție care sunt de
interes actual. Ultima temă abordată a fost emigrarea absolvenților de liceu, fără încercarea de a se
integra în piața muncii locale.
De-a lungul anului școlar, se inițiază multe activități de voluntariat și ajutorare a persoanelor
nevoiașe. Organizăm târguri în care vindem exponate realizate de elevii și profesorii talentați ai
liceului în timpul sărbătorilor de iarnă, primavara, în martie, a sărbătorilor pascale etc. La aceste
târguri invităm părinți și reprezentanți ai comunității.
O activitate de anvergură, pe care am denumit-o „ IHR for YOU” a avut drept temă
„identitatea” la nivel național și individual. Această activitate a cooptat toate instanțele amintite
anterior: familie-școală-comunitate (biserica, presa, licee partenere). A reunit premierea a două
concursuri, unul de pictură și fotografie, altul de proiecte școlare pe tema Realitate versus
Virtualitate; în cadrul activității au fost reprezentații de teatru ale trupelor școlare și alte
reprezentații artistice (interpretare, recitare). Au fost, de asemenea, intervenții ale invitaților pe tema
generală a proiectului și premierea elevilor participanți la concurs.
O altă activitate a avut denumirea „ Cu încredere ... despre viitor”. A fost o activitate
interdisciplinară, care a reunit mai multe work-shopuri, din domenii ca ecologia, robotica, biologia,
medicina, dar și meseriile vitorului, previziuni despre viitor lor, al nostru, al tuturor. Invitați au fost
părinți care au vorbit despre meseriile lor (ingineri, doctori, antreprenori etc.) și au previzionat
schimbările care vor avea loc în următorii ani, pe piața muncii.

1371
 Exemple de genul acestora sunt multe. Ideea este că părinții pot fi implicați în toate
activitățile educaționale, atâta timp cât își doresc să participe. Ei înșiși vin uneori cu idei, se
voluntariază, alteori resping orice conlucrare, participare, nu văd rostul acestor activități. Rămânem
pe același val de controverse, disensiuni care baleiază societatea românească în ultimul timp și care
afectează învățământul, pentru că nimic nu rezonează mai tare cu societatea, nu vibrează mai
șuierător la șocurile sociale decât învățământul.

1372
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

Profesor, Gheorghe Cristiana, Şcoala ,,Vasile Cârlova” Târgovişte

Parteneriatele reprezintă o componentă esenţiala în organizarea şi desfăşurarea activităţii în

şcoală şi în clasele de elevi. Ele nu mai sunt considerate doar o simplă activitate opţională sau o
problemă de natura relaţiilor publice.
O educaţie de calitate se realizează atunci când, la procesul de formare a şcolarilor, participă
în mod armonios toţi factorii educaţionali. Relaţia de colaborare permanentă cu familia este una
dintre condiţiile esenţiale care asigură succesul şcolar.Îmbinarea eforturilor educative din familie şi
din şcoala este nu numai recomandabilă ci şi obligatorie, pentru că de multe ori pe măsură ce copiii
evoluează, părinţii au de înfruntat alte şi alte probleme care se ivesc la o altă categorie de vârstă şi
care se repetă la generaţiile următoare.
Dacă cele două medii educaţionale – şcoala şi familia – se completează şi se susţin, ele
asigură într-o mare măsură bună integrare a copilului în activitatea şcolară şi pe plan general în
viaţa socială. Binefacerile sunt numeroase, începând cu o mai bună cunoaştere reciprocă, depăşirea
stereotipurilor şi continuând cu identificarea intereselor comune în beneficiul copiilor. Cercetările
confirmă că indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, când părinţii sunt parteneri cu
şcoala în educaţia copiilor lor, rezultatele determină performanţa elevilor, o mai bună frecventare a
şcolii, reducerea ratei de abandon şcolar si scăderea fenomenului delicvenţei. Atunci când părintii,
elevii şi ceilalti membri ai comunităţii devin şi se consideră parteneri în educaţie, în jurul elevilor se
formează o comuniune de suport, care poate funcţiona ca un angrenaj bine pus la punct.
Copilul trăieşte un sentiment de mândrie atunci când părinţii săi se implică în activităţile
şcolii sau îi sprijină în realizarea sarcinilor de învăţare. În mod sigur aceste fapte au ecouri pozitive
în formarea personalităţii copilului, în conştiinţa lui. Ca urmare îşi va respecta mai mult părinţii, va
învăţa să aprecieze munca celorlalţi, îi va fi asigurat succesul şcolar.
Dăruirea, tinereţea, experienţa, profesionalismul, puterea, curajul, interesul, dedicarea,
perseverenţa, implicarea, sensibilitatea sunt câteva din calităţile şi în acelaşi timp valorile unui
pedagog care, prin implicarea eficientă a părinţilor în dezvoltarea intelectuală a copiilor, asigură o
educaţie de calitate.
Părinţii își doresc în taină ca profesorii să fie foarte experimentaţi, cu un bagaj bogat de
cunoștinţe metodice și tehnici de lucru și, totodată, să fie tineri, foarte motivaţi, plini de energie și
de creativitate, să fie persoane care încurajează în mod special curăţenia, ordinea, bunele maniere
etc., să le ofere elevilor căldură sufletească, energie pozitivă și să fie pasionaţi de tot ceea ce fac, să
pună accentul în special pe comunicare, pe dezvoltarea relaţiilor interumane, a toleranţei și a
respectului faţă de semeni, să dovedească exigenţă, severitate și perfecţionism, să fie orientate
predominant spre activităţi artistice sau spre activităţi știinţifice etc.
Profesionism în cariera didactică înseamnă a putea identifica unde este elevul în procesul de
învăţare și cum pot fi folosite strategiile și instrumentele potrivite pentru a genera progresul în
învăţare.
Se pot aminti câteva principii ale colaborării familie-şcoală:
 Copiii să se implice ca participanţi activi în interacţiunile familie şcoala, centrată pe
învăţare;
 Să ofere tuturor parinţilor oportunităţi de a participa activ la experienţele educaţionale ale
copiilor lor, chiar dacă vin sau nu la şcoală;
 Colaborarea familie şcoala să fie folosită pentru rezolvarea problemelor dificile şi, drept
cadru de sărbatorire a realizarilor, a performanţelor deosebite;
 Relaţia dintre cele doua instituţii atât de importante să constituie fundamentul restructurării
educaţionale şi al reinnoirii comunităţii;
 Eficienţa profesională a cadrelor didactice, a administratorilor şi a întregului personal al
şcolii să fie maximizată prin dezvoltarea unor abilitaţi concrete, esenţiale, conexiuni cu părintii şi
comunitatea.

1373
 Scopurile aferente acestor principii ar fi:
 Să ajutăm şcolile sa privească parteneriatele cu familia ca pe o primă resursă şi nu ca pe un
ultim refugiu, în promovarea învăţării şi dezvoltării.
 Să stabilim colaborarea şcoală – familie la nivel naţional, ca pe un standard al politicilor şi
practicilor educaţionale.
În perspectiva ameliorării respectului faţă de sine al elevilor,dirigintele, ca reprezentant al
sistemului educativ ar putea, tocmai să-şi îndrepte eforturile către obiectivele următoare:
* să favorizeze conştientizarea competenţelor şi calităţilor prin intermediul unor realizări
obiective; să conducă la descoperirea domeniilor de împlinire de sine pe care le valorizează şi la
conştientizarea largului evantai de caracteristici posibile ale valorii în specia umană;
* să sprijine copilul în formarea unor idealuri congruente cu competenţele şi interesele sale;
* să-l ajute să se insereze în contexte sociale mai valorizante pentru el;
* să-i împărtăşească strategii adecvate pentru a face faţă situaţiilor dificile, în care apare
teama de eşec sau de respingere socială; să-i atragă atenţia asupra caracterului controlabil al
situaţiilor (de exemplu, invitând tinerii să discute în grup despre modurile lor diferite de răspuns în
situaţii dificile);
* să lupte împotriva suprageneralizării eşecului, recentrând eşecul asupra sarcinii şi oferind
metode pentru o reuşită ulterioară şi la nivelul instituţiei şcolare, unde sunt uneori enunţate judecăţi
negative care, dincolo cu mult de performanţe, aduc atingere persoanei;
* să se situeze el însuşi ca dătător de valoare pentru copil, care are nevoie să fie tratat ca
persoană şi nu numai ca elev.

1374
 Şcoala şi familia, parteneri în educaţie

prof. înv. primar GHEORGHE Diana Nicoleta

Şcoala gimnazialã nr. 2 Modelu judeţul Cãlãraşi

În societatea romãneascã din zilele noastre, educaţia copilului este deopotrivã sarcina şcolii
dar şi a familiei. Pentru desãvârşirea educaţiei, şcoala şi familia trebuie sã colaboreze ca parteneri
cu drepturi şi responsabilitãţi egale.
Acest parteneriat este necesar din câteva motive şi anume:
- cunoaşterea şi recunoaşterea de cãtre familie a importanţei educaţiei;
- orientarea elevilor cãtre adevãratele valori;
- crearea unor legãturi mai strânse între şcoalã şi familie;
- comunicarea permanentã care conduce la o mai bunã cunoaştere a nevoilor elevilor;
- implicarea activã a familiei în viaţa şcolii prin participarea la activitãţi comune.
În cadrul şcolii, educaţia de acasã se desãvârşeşte, ajutând la formarea pentru viitor a
copilului, iar apoi a tânãrului care va intra pe piaţa muncii.
Prin implicarea activă a familiei în procesul educațional, se poate păstra viziunea şcolii asupra
educaţiei, pentru atingerea obiectivelor şi scopurilor stabilite.
În cadrul colaborãrii dintre şcoalã şi familie trebuie sã existe un program comun de activităţi
care sã ajute la identificarea anumitor probleme şi la soluţiile posibile de rezolvare a acestora.
Dintre modalitățile de colaborare dintre școală şi familie, fac parte:
- şedinţele cu pãrinţii – care au ca scop soluţionarea problemelor apãrute la nivelul
colectivelor de elevi;
- lectoratele cu pãrinţii, în cadrul cãrora se prezintã dupã o tematicã stabilitã de comun acord
diferite metode şi tehnici de acţiune, se dezbat diferite situaţii apãrute în educaţia elevilor acasã şi la
şcoalã, se comunicã informaţii de interes general;
- consultații individuale – unde pãrinţii şi cadrele didactice discutã despre situaţia fiecãrui
elev.
În concluzie, se poate afirma cã atunci când elevii au în procesul instructiv-educativ şi
familia, atunci când existã colaborare şi comunicare între cei mai importanţi factori în educaţie şi
anume şcoala şi familia, principalii beneficiari ai acestei colaborãri sunt elevii.

Bibliografie
Nica I., Ţopa L., Colaborarea şcolii cu familia elevilor de clasa I, Editura Didacticã
şi.Pedagogicã, Bucureşti, 1974;
Țibu S. coordonator, „Parteneriatul şcoalã-familie-comunitate”, Editura Universitarã,
Bucureşti, 2014
Vrãşmaş E.A., Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis, Bucureşti, 2002

1375
 ROLUL FAMILIEI ÎN INTEGRAREA ȘI RECUPERAREA
ELEVILOR CU C.E.S.

Gheorghe Gabi – Profesor C.S.E.I., Brăila

Pe fondul actualelor schimbări socioeconomice, relația școala- familie, reprezintă un subiect

de actualitate în literatura de specialitate. Până nu demult sarcina educării elevilor revenea în
exclusivitate școlii, situație modificată pe baza documentelor emise în cadrul Consiliului Europei,
sub forma unui ”contract parental”, ce reprezintă un angajament mutual cu reguli stricte între părinți
și profesori.
Este cunoscut faptul că familia reprezintă primul mediu educativ din viața copilului și nu
întâmplător se vorbește despre „cei șapte ani de acasă”. În această perioadă, într-un mediu
echilibrat, copilul va învăța norme morale elementare, care își vor pune amprenta asupra dezvoltării
socioeducaționale a acestuia, școlii revenindu-i sarcina de a-l îndruma și de a oferi consiliere
familiei pentru o dezvoltare armonioasă și o integrare socială eficientă.
Consilierea familiei are ca obiectiv principal îndepărtarea barierelor de comunicare dintre
părinți și profesori. Prin comunicare eficientă cu familia, aceasta ajunge să conştientizeze rolul pe
care îl are în educaţia și în integrarea cu succes a copilului său. Familia reprezintă mediul social cel
mai apropiat pentru copil, cu influenţele cele mai complexe (bune şi rele), unde copilul îşi petrece
cel mai mult timp și se dezvoltă din punct de vedere fizic, intelectual și moral.
O educație prea rigidă, poate perturba procesul de maturizare a unui copil, situație în care se
poate întârzia socializarea acestuia, devenind o persoană dependentă, acaparatoare cu un nivel de
anxietate ridicat.
Renumitul psiholog american Erik H. Erikson, considera că sentimentul de siguranță al unui
adult este stâns legat de dezvoltarea ”încrederii sale originale”, dobândit în primii ani de viață, în
cadrul familiei. Carențele sau ”plusurile” în dezvoltarea copilului se văd cu ușurință la începutul
școlarității, atunci când ieșind din mediul familial, acesta este nevoit să interacționeze cu alți copii,
să se conformeze unor reguli, să comunice adecvat situațional cu cei din jur. Lipsa interesului din
partea familiei față de solicitările formulate de școala și față de progresul real al copilului, ignorând
dificultățile acestuia, duc în cele mai multe cazuri la apariția de tulburări emoționale și
comportamentale, situații de inadaptare școlară și mai târziu la abandonul școlar. În sprijinul acestor
elevi vorbim de un proces complex de integrare care presupune conlucrarea și comunicarea unei
echipe întregi de specialiști, alături de părinți și profesori (psihologi, consilieri, logopezi, terapeuți).
Astfel, implicarea familiei în procesul de educare al copilului reprezintă garanția succesului
tuturor factorilor implicați în procesul de recuperare și integrare a copilului.
Absenţa sau indiferenţa părinţilor în ceea ce priveşte problemele educaţionale ale copilului, nu
corespund cu ideea de integrare sau incluziune. Din păcate, apar deseori dificultăţi cauzate de
atitudinea de reţinere sau neîncredere a părinţilor, privind evoluţia şcolară a unui copil cu cerinţe
educative speciale. Având în vedere perspectiva învăţământului de tip incluziv, părinţii au dreptul
să-şi exprime propria viziune asupra modului de funcţionare a şcolii şi să participe concret la
influenţarea actului managerial din şcoală. De asemenea, familiile copiilor cu cerinţe educative
speciale au obligaţia să se implice în activităţile extraşcolare ale copiilor şi să dea dovadă de răbdare
şi înţelegere faţă de schimbările mai lente sau mai rapide din viaţa copiilor lor.
Incluziunea reprezintă esenţa unui sistem educaţional ce se caracterizează prin promovarea
egalitaţii în drepturi şi responsabilităţii, flexibilitatea programelor şcolare, implicarea activă a
comunităţii în programele şcolii, parteneriat cu familia. În reuşita educaţiei incluzive un rol
important revine familiei. Relaţia familie-şcoală se bazează pe încredere. Comunicarea eficientă
asigură încrederea reciprocă. La începutul parteneriatului cu părinţii, profesorii trebuie să se
gândească ce pot învaţa de la părinţi despre copiii lor. Pentru ca această comunicare să fie eficientă,
profesorii trebuie să apeleze la bune deprinderi de ascultare. Ascultând atent părintele se poate
stabili o relaţie deschisă cu sprijin reciproc. A şti să asculţi, înseamnă a fi capabil să creezi
premisele unei bune colaborării.

1376
 Şcolile tind să perceapă elevii care se confruntă cu astfel de bariere ca fiind slab motivaţi,
supuşi presiunii negative a părinţilor şi grupului, ca având o frecvenţă redusă la şcoală şi
manifestând probleme comportamentale şi de control. Aceste situații, considerate în afara
controlului școlii, sunt puse pe seama condiţiile de acasă şi din familia elevului care afectează
abilitatea acestuia de a fi complet receptiv la oportunităţile educaţionale pe care le oferă şcoala.
Modelarea unui comportament este ideal să se continue acasă, într-un mediu de încredere care
să sprijine activitatea de învățare. Părintele este obligat să dezvolte copilului o atitudine pozitivă
față de școala și față de învățare, dar și de încredere în propriul potențial.

Bibliografie:
1. Gherguţ, A. (2006), “Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale”. Editura Polirom.
2. Maria Andruszkiewicz, Keith Prenton – „Educaţia incluzivă. Concepte, politici şi practici
în activitatea şcolară”.

1377
 Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii

Realizat de: Prof. Gheorghescu Georgiana

Unele opinii apărute în ultimele decenii avansau ideea unei disjuncții care s-ar fi produs între
familie și școală, fenomen provocat de caracteristicile societății specializate de tip capitalist. Școala
a căpătat competențe foarte mari în educația copiilor și o autonomie crescândă, declasând familia
din funcțiile ei.
Evoluția socială și constatările cunoașterii(comune și științifice) au arătat însă că părinții se
dovedesc a fi departe de a accepta ideea lipsei de competență și de a ceda integral prerogativele lor
educative școlii. Pe de altă parte, cadrele didactice consideră în continuare contactele cu familia ca
fiind extrem de importante pentru optimizarea educației copilului. Poziția celor două instanțe
educaționale trebuie să fie însă una de parteneriat, deoarece, crescând miza școlarizării, părinții
doresc să se implice din ce în ce mai mult în viața școlii. În plus, nu se poate vorbi doar de o
educare a părinților, ci și profesorii mai au de învățat de la părinți.
Dincolo de orice considerente circumstanțiale, conjuncția școală-familie este fundamentată pe
finalități primordiale(realizarea unei personalități armonioase, integrare socială, fericire individuală)
și pe obiective comune(cunoașterea/autocunoașterea copilului în vederea alegerii carierei și pentru
optimizarea demersurilor educative; formarea și exersarea unor convingeri și deprinderi privind
munca, în general, și învățătura, în special; practicarea moralei; socializare deplină; planificarea
existenței personale etc.).
Atâta vreme cât relația părinte-copil se bazează pe nevoia de iubire, de dăruire și de sacrificiu,
rolul educativ al familiei nu va putea fi preluat integral de formele instituționalizate. Important este
ca familia să rămână în rosturile ei firești în care să troneze supunerea, conformismul sau
dependența, să i se îmbogățească valorile spirituale ce au însoțit-o de-a lungul existenței sale, să nu
fie lăsată să intre în criză. Pentru ca familia să își exercite rolul educativ, ea trebuie să îndeplinească
patru condiții minimale: un anumit nivel intelectual, valori morale, autoritate, cadru material de
viață. Eficiența profesiei de părinte se poate evalua pozitiv atunci când aceștia colaborează
sistematic cu școala și urmăresc permanent evoluția copiilor(frecvența, punctualitatea, ținuta,
situația la învățătură, comportamentul, îndeplinirea sarcinilor etc.).
Un real parteneriat între școală și familie nu este cel înscris pe o coală de hârtie semnat de
părinte și director, este relația activă, de implicare și de o parte și de cealaltă, este bucuria și
tristețea, este succesul și eșecul, este zbaterea și rezultatul din care beneficiarul este copilul.
Copilul – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm și apoi să lucrăm
neîntrerupt pentru asta, părinți și profesori. Trebuie să-l înțelegem, ca apoi să se înțeleagă pe sine
și lumea în care trăiește.

Bibliografie:
1) Ţăranu Mihaela-Adela, Şcoala, între comunitatea locală şi provocările globalizării, Ed.
Institutul european, Iaşi, 2009;
2) Cosma, Traian, Idei-suport pentru diriginți, Ed. Polirom, Iași, 2008.

1378
 PROIECTELE EDUCAȚIONALE ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII.
ROLUL LOR ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Prof.înv.primar Cezarina Gheorghiță

Școala Gimnazială ,,Mihail Andrei” Buhuși

După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, școala are un rol primordial în educația copiilor,
alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece educația permanentă presupune o învățare
pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și
familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân
în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale copiilor. Apoi o
serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu
se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia.
Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de
comportare în condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la
școală și invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât
și acasă. După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță
naturală, ci într-o civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în
domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în
domeniul deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere,
angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu
părinții vorbim pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai
ales în controlul temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o
comportare corectă față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte
locuri este una corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa moștenirea cea
mai prețioasă” (Mantegazza).
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția
unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu
totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între
cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului. Se
constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra dezvoltării
copilului, pe când altele sunt dezinteresate.
Parteneriatele dintre școală și familii pot: ajuta profesorii în munca lor; perfecționa abilitățile
școlare ale elevilor; îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar; îmbunătăți abilitățile
educaționale ale părinților; dezvolta abilitățile de lideri ale părinților; conecta familiile cu membrii
școlii.În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind
aspectele școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice, etc.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele: părinții sunt
juridic responsabili de educația copiilor lor; învățământul nu este decât o parte din educația
copilului; o bună parte a educației se petrece în afara școlii; cercetările pun în evidență influența
atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării,
precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu
școala; grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să
influențeze gestiunea școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în

1379
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și
desfășuram o sumedenie de activități în parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități s-a numit
„Pumnul nu te face mare”, o activitate prin care am urmărit combaterea violenței în școala noastră.
Am avut ca invitați reprezentanți ai Poliției locale, care le-au vorbit atât micilor școlari, cât și
părinților despre importanța menținerii liniștii atât în familie, cât și în societatea în care trăim. Tot în
parteneriat cu familia și de această dată și cu comunitatea locală am desfășurat activități de 1
Decembrie, prin care am evidențiat patriotismul elevilor noștri care își poartă cu mândrie numele și
își cinstesc an de an Ziua Națională a României.
După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că
școala trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe
care el o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea
noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare,
deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu
mediul social. Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.
O concluzie care se impune este aceea cӑ atitudinea elevului fațӑ de muncӑ și fațӑ de
ȋnvӑțӑturӑ este rezultatul influențelor educative exercitate de familie și școalӑ asupra lui.Dacӑ
pӑrinții și cadrele didactice se preocupӑ nu numai de suma cunoștințelor pe care și le ȋnsușește
școlarul,ci și de atitudinea lui fațӑ de munca educativӑ,dacӑ elevul ȋși pregӑtește lecțiile din proprie
inițiativӑ,ȋn baza unor deprinderi de muncӑ bine consolidate și a obișnuinței de a munci
sistematic,se poate afirma cu certitudine cӑ activitatea educativӑ a școlii și a familiei a fost
ȋncununatӑ de succes.
Este bine ca elevii sӑ ȋnvețe ȋncӑ de mici,cӑ „Ȋn cӑminul familiei, copiii trebuie sӑ-i respecte
pe pӑrinți,ȋn afara cӑminului pe toatӑ lumea,iar ȋn singurӑtate pe ei ȋnșiși”,dupӑ cum spunea regele
grec Demetrius.

Bibliografie:
-Tircovnicu V.-„Pedagogie generalӑ”-Editura Facla-1975;
-Baran Pescaru A.-„Parteneriat ȋn educație familie-școalӑ-comunitate”-Editura Aramis-
București,2004;
-Bunescu G.-„Educația pӑrinților:strategii și programe”-Editura Didacticӑ și Pedagogicӑ-
București,1997;
-Kulcsar T.-„Factorii psihologici ai reușitei școlare”-Editura Didacticӑ și Pedagogicӑ-
București,1978;
-Revista de pedagogie (Ȋnvӑțӑmȃnt primar)-nr.2-București-1992.

1380
 „DECORAREA BRADULUI DE CRĂCIUN”
5 DECEMBRIE 2018

Iniţiatorul proiectului: prof. GHEORGHIU CATI

Motto: “Să fim foarte răbdători, acum în prag de sărbători”

Categoria în care se incadrează: Educaţie pentru dezvoltare personală
Tipul de proiect: Proiect educaţional scolar
Aplicantul: Şcoala Gimnazială “Ştefan Octavian Iosif”, loc. Tecuci, jud. Galaţi.
Argument
Emoţiile pe care le creează debutul lunii decembrie fac din momentul împodobirii bradului un
moment mult aşteptat. Iată de ce, împodobirea bradului în sala de clasă este o oportunitate
incredibilă pentru colectivul de elevi să facă şi să devină o echipă mai puternică, având şi sprijinul
părinţilor. Este, totodată, un moment prielnic pentru îndepărtarea unor prejudecăţi legate de
diferenţele dintre ei şi să se apropie mai mult pentru a întări / suda relaţiile şi mai bine.
Scopul
Proiectul îşi propune să creeze un climat de încredere, susţinut şi de parteneriatul diriginte –
părinţi, în care elevul să-şi poată dezvolta toate aptitudinile.
Obiective:
• Creşterea încrederii în sine descoperind capacităţile fizice şi înlăturarea limitelor;
• Înţelegerea diversităţii colectivului de elevi şi experimentarea toleranţei;
• Evaluarea consecinţelor acţiunilor sale;
• Exersarea spiritului critic – construirea opiniei personale.
Grup ţintă: Elevii clasei a VIII-a B, părinţii elevilor şi dirigintele clasei.
Resurse materiale: Caiete, pixuri, carioci, culori, foi, etc.
Perioada de desfăşurare: 5 decembrie 2018
Planificarea activităţilor:
Nr. Activitatea Responsabil Locul de Data Materiale
crt. desfăşurare
1. „Pregătirea bradului şi a Prof. Sala de clasă 5.12.2018 Bună
ornamentelor” Gheorghiu Cati dispoziţie şi
voie bună
2. „Pregătirea muzicii propice Prof. Sala de clasă 5.12.2018 Bună
creerii atmosferei de Crăciun” Gheorghiu Cati dispoziţie şi
voie bună
3. „Urmărirea unor etape în Prof. Sala de clasă 5.12.2018 Bună
împodobirea bradului – Gheorghiu Cati dispoziţie şi
instalaţie, globuri, beteală, voie bună
vârf, conectarea instalaţiei la
priză, etc.”
Metode şi tehnici de lucru: ateliere de lucru, explicaţia, jocul de rol, exemplificarea,
demonstraţia, plimbări, etc.
Forme de organizare: frontal, individual, în perechi, pe grupe.

1381
 Importanța activităților educative

Profesor .Gheorghiu Constantin

Liceul Tehnologic Dimitrie Petrescu

Locul şi rolul activităţilor extracurriculare în educaţia copiilor

“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)
Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele
,,clădirii’’fizice şi spirituale a ,,puiului de om’’. Doar ,,zâna’’,modelatoarea de suflete şi minţi, ştie,
cu mult tact şi răbdare, să-i treacă pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină de vrajă şi
mister a basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei. Pedagogul american Bruner (1970) consideră
că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală
adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de
dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată
progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul
bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare
urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui
stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând
de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu
obiectele şi fenomenele din natură. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea
ce ne permite să împăcăm şcoala cu viaţa.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor
în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-
culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de
afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Exemple de activităţi extraşcolare
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate
selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale
poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor
naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de
trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi
culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor,
stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul
lecţiilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza şi
orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură. Excursiile şi
taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii pot cunoaşte
realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi
sensibilitate , imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe care
le culeg ,sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii sunt
foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuşi să acţioneze
în acest sens .
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi
patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale

1382
importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi
consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei
mici. Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, să
deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate. Acelasi efect îl pot avea concursurile
organizate de către cadrele didactice în clasa. Dacă sunt organizate într-o atmosferă placută vor
stimula spiritul de iniţiativitate al copiluiui, îi va oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri
pentru a duce la bun sfârşit exerciţiile şi va asimila mult mai uşor toate cunoştinţele. Elevii trebuie
să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de
ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să fie
creativ. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, reacreative, distractive, care ajută la dezvoltarea
creativităţii, gândirii critice şi stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea
drepturilor omului, conştientizarea urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea
valorilor, etc.
Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau
spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează
anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile
extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de
acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă masa de copii.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se
afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se
supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate
posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze
mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor
obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul
creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune
clasa de elevi .
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de
gândire, să evite critica în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back
pozitiv.

. Bibliografie :
* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire
şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, pg.162;
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi
continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom,
Bucureşti, 2002, pg. 87;
* Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti; Surse on-line:
* Bruner, J.S, Procesul educaţiei intelectuale, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970

1383
 „AJUTOARELE LUI MOS CRACIUN”
17-20 DECEMBRIE 2018

Iniţiatorul proiectului: prof. GHEORGHIU COSMIN

Slogan: “Crăciunul – sărbătoarea bucuriei”

Categoria în care se incadrează: Educaţie pentru dezvoltare personală
Tipul de proiect: Proiect educaţional şcolar
Aplicantul: Şcoala Gimnazială “Ştefan Octavian Iosif”, loc. Tecuci, jud. Galaţi.
Argument
Sărbătoarea Crăciunului înseamnă timp petrecut cu familia, petreceri, cadouri, bucurie, etc.
Dar cel mai important pentru copiii de până la 10 ani, este să se simtă utili şi implicaţi în toate
pregătirile pentru aceasta sărbătoare.
Scopul
Proiectul îşi propune să creeze un climat în care elevii şi părinţii lor să găsească armonie şi
încredere pentru a-şi consolida legăturile şi dezvolta aptitudini privind motricitatea globală,
coordonarea gesturilor, capacitatea de a fi atent, răbdător, de a asculta instrucţiuni şi, nu numai, şi
curajul de a încerca lucruri diferite.
Obiective:
• Identificarea cuvintelor specifice Crăciunului într-o grilă;
• Realizarea unor urări/felicitări folosind cuvinte specifice Crăciunului;
• Urmarea unor instrucţiuni pentru realizarea unor ornamente/decoraţiuni de Crăciun;
• Redactarea unei scrisori către Moş Crăciun plecând de la nişte cuvinte date.
Grup ţintă: Elevii clasei a IV-a, părinţii elevilor şi învăţătorul clasei.
Resurse materiale: un suport lumânare, zăpadă artificială, hârtie creponată, pistol de lipit
silicon, sclipici, carioci, beţe frigărui, lipici, foarfece, hârtie de mătase, culori, etc.
Perioada de desfăşurare: 17-20 decembrie 2018
Planificarea activităţilor:
Nr. Activitatea Responsabil Locul de Data Materiale
crt. desfăşurare
1. Crăciuniada Învăţătorul Sala de clasă 17.12.2018 Fişe de lucru,
cuvintelor Elevii grilă
Părinţii

2. Borcanul cu surprizeÎnvăţătorul Sala de clasă 18.12.2018 Urări, poezii,

Elevii compuneri
Părinţii
3. Pregatim ornamente Învăţătorul Sala de clasă 19.12.2018 Toate cele
Elevii amintite mai
Părinţii sus
4. Scrisoare catre Mos Învăţătorul Sala de clasă 20.12.2018 Cuvintele:
Craciun - concurs Elevii vifor, cărare,
Părinţii troiene, magie,
vis, colind,
jucării, dulciuri,
mister, noapte.
Metode şi tehnici de lucru: ateliere de lucru, explicaţia, demonstraţia, prezentări, etc.
Forme de organizare: frontal, individual, în perechi, pe grupe.

1384
 Crăciunul – Sărbătoarea magică

Prof. Înv. Preșcolar: Gherasim Narcisa

Șc. gimn. Liviu Rebreanu, Comănești

Crăciunul este sărbătoarea cea mai importantă a lunii decembrie, este sărbătoarea sfântă a
Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim
şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească și este dedicată familiei.
Luna decembrie, în care nopțile sunt cele mai lungi din an, este, mai ales pentru copii, cea mai
placută perioadă din an. Denumită și "luna cadourilor", decembrie este luna preferată a copiilor,
care au două ocazii importante de a primi cadouri: Sfântul Nicolae (6 decembrie) și Crăciunul (25
decembrie).
Sfintele sărbători aduc cu ele un repertoriu neasemuit de bogat în datini şi credinţe, în realizări
artistice, muzicale, coregrafice şi nu numai. Colindele, urările de belşug şi recoltă bogată sunt doar
câteva din manifestările folclorice care fac din sărbătorile de iarnă unele din cele mai spectaculoase
manifestări spirituale ale poporului nostru. În această perioadă, copiii, care ţin locul păstorilor şi
magilor, cetele de colindători sfidează intemperiile vremii din dragoste pentru misiunea încredinţată
lor pentru a duce, mai departe, această misiune din generaţie în generaţie.
Atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie şi ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de
emoţia aşteptării împodobirii bradului, de clipa la care visăm să-l întâlnim pe Moş Crăciun.
Dincolo de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creştine, Crăciunul e
aşteptat cu mare entuziasm de toată lumea, indiferent de vârstă, uneori chiar şi de religie. Cu toții,
cei mici și cei mari ne gândim cu drag la cadourile lui Moş Crăciun, la colinde, la mirosul de brad şi
la vâscul din pragul uşii. Şi, cu siguranţă, experienţele personale au încărcat astfel de clipe magice
cu semnificaţii proprii.
În fiecare an, Nașterea Domnului oferă bucurie, speranță și pace lăuntrică tuturor oamenilor,
indiferent de apartenența lor confesională și etnică. Crăciunul are, pe lângă aspectul profund
spiritual, darul de a lega într-o singură simțire întreaga planetă. Sărbătoare a iubirii și a
generozității, Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos imprimă vieții oamenilor o euforie
caracteristică, un afect ce eliberează sufletele din lagărul cotidianului, împărtășind câte o picătură
din dulceața eternității. Crăciunul ideal ar fi cel în care ar domni peste toată omenirea un adânc
sentiment de credință și dragoste pentru aproapele, manifestată fără echivoc în cadrul societății.
Momentul acesta - de o gravitate fabuloasă - al adunării generale a familiei în jurul actului altruist
conferă nucleului familial tradițional stabilitate și o atmosferă propice dezvoltării spirituale și găsirii
desăvârșitului Adevăr.
Majoritatea ţărilor europene serbează Crăciunul şi Anul Nou , dar fiecare în felul ei , cu
tradiţii specifice. Peste tot însă copiii sunt aceia pentru care minunile de Crăciun apar din cer, iar
îngerii îi ţin în braţe şi îi veghează. Cunoaşterea şi practicarea obiceiurilor străbune de către copii
contribuie la clarificarea raportului dintre individ, colectivitate şi tradiţie, contribuie la păstrarea
nealterată a unui măreţ tezaur de spiritualitate creştină.

1385
 Importanţa activităţilor educative realizate în parteneriat cu părinţii

Prof. înv. preşcolar Gherghe Genţiana – Ştefania

„Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viaţă; de aceea,
pe lângă viaţă, dăruiţi copiilor şi arta de a trăi bine, educându – i”
Aristotel

Modelele educaţionale actuale plasează în centru copilul şi trebuinţele lui, nevoile sale de
dezvoltare. Pentru îndeplinirea acestui scop este necesară contribuţia a numeroşi factori, dintre care
cei cu o valoare semnificativă sunt familia, grădiniţa şi şcoala. Colaborarea eficientă dintre aceşti
factori educogeni are o însemnătate deosebită pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. Pentru a
sprijini dezvoltarea şi educaţia preşcolarului este nevoie de o comunicare şi de o deschidere
reciprocă, aspecte care aduc beneficii pe termen lung în dezvoltarea personalităţii acestuia.
Necesitatea colaborării dintre grădiniţă şi familie decurge din obiectivul comun al celor doi
factori educaţionali : asigurarea unui sistem unitar de cerinţe de instruire şi educare a preşcolarului.
Cea mai importantă formă de realizare a parteneriatului dintre grădiniţă şi familie este reprezentată
de participarea părinţilor la activităţile grupei. Desfăşurarea în parteneriat cu părinţii a activităţilor
educative este o modalitate modernă de implicare a acestora. Câteodată, părinţii se simt timoraţi
când intră în sala de grupă, considerând că aceasta este „zona” de influenţă a educatoarei. Acesteia
îi revine răspunderea de a încuraja familiile să vină în sala de clasă oricând doresc, de a- i ajuta pe
părinţi să renunţe la orice sentiment de jenă.
Această formă de colaborare cu părinţii are o importanţă deosebită pentru că aceştia pot învăţa
modalităţi de comunicare eficientă cu copiii şi modalităţi de soluţionare a situaţiilor de criză. Pe
parcursul participării părinţilor la activităţile grupei, aceştia vor vorbi mai liber despre progresele
sau problemele copiilor, vor înţelege mai bine modul de dezvoltare al unui copil, vor învăţa să
desfăşoare activităţi asemănătoare acasă sau să continue acasă activitatea educatoarei cu activităţi în
completarea acesteia, îşi vor observa copilul la joacă şi vor învăţa să îl perceapă în relaţie cu ceilalţi.
Participarea părinţilor la activităţile preşcolarului are o dublă importanţă : pe de o parte,
copilul se va simţi în siguranţă în prezenţa părinţilor, astfel încât va fi mai deschis spre explorare,
spre căutare; pe de altă parte, se va face un transfer, un schimb de cunoştinţe şi abilităţi practice de
la educatoare spre părinte, prin exersarea amenajării spaţiului, a comunicării cu copilul şi prin
observarea atentă a acestuia într – un alt context decât cel familial.
Dezvoltarea fizică şi psihică a copilului la această vârstă depinde, în mare măsură, şi de
cadrele didactice, dar şi de părinţi, de aceea a apărut nevoia acută a unui parteneriat educaţional
pentru o educaţie de bună calitate.

1386
 Serbările școlare – premise pentru dezvoltarea intelectuală și afectivă
Prof. înv. primar Gherghe Silvia – Georgiana,
Școala Gimnazială Nr. 1 ”Slobozia Conachi”, Jud. Galați
Serbarea școlară este, pe lângă o activitate extrașcolară, un prilej de sărbătoare și de bucurie
atât pentru părinți, cât și pentru copii și cadre didactice. Aceasta este organizată cu ocazia unor
momente-reper din viața copiilor, și nu numai, și sunt menite să aducă bucurie pentru participanți.
Acest tip de activitate urmărește, pe lângă aspectul festiv, atingerea unor obiective bine
stabilite anterior. Finalitatea serbării este dată de măsura în care au fost atinse aceste obiective.
Desigur, serbările școlare sunt importante, iar pentru a sublinia necesitatea acestora trebuie
evidențiate mai multe aspecte. Într-o primă etapă, acestea valorifică exersarea memoriei atât în
cazul reținerii replicilor, cât și în cazul cunoașterii momentelor în care personajul trebuie să
intervină. Totodată, dezvoltă capacitatea de a improviza, de a face față unor situații neașteptate și
aici se pot lua în considerare două situații: una în care elevul a uitat replica și trebuie să intervină
fără a modifica sensul textului, iar cealaltă în care colegul a modificat intervenția sau a sărit
secvențe din rol, caz care impune adaptarea replicilor ulterioare.
Un alt avantaj al acestor activități este dat de dezvoltarea armonioasă a personalității copiilor.
De asemenea, serbările urmăresc capacitatea de comunicare, de organizare a elevilor, de tolerare și
de cooperare între ei. Contribuie la acumularea de cunoștințe și la dezvoltarea unor aptitudini. Pe
lângă informațiile dobândite, elevii își dezvoltă dicția și își îmbogățesc vocabularul. Este importantă
înțelegera textului de către elevi pentru o implicare afectivă. De aceea, este necesară explicarea
tuturor expresiilor.
Pregătirea scenariului de către cadrul didactic trebuie să se realizeze în funcție de vârsta
elevilor și să răspundă nevoilor de cunoaștere ale acestora. Se impune alegerea materialului din
timp și ordonarea lui într-un colaj cu o temă centrală. Reușita unei serbări este dată și de decor,
costumații sau fundalul muzical. Pregătirea decorului împreună cu elevii le sporește interesul și îi
implică activ în realizarea întregii activități. Aceștia vor avea o implicare activă știind că au muncit
pentru realizarea serbării.
Punctul de plecare în conceperea unei astfel de activități îl
constituie nevoia de cunoaștere. Astfel, lacunele elevilor privind
cunoștințele referitoare la Nașterea Domnului m-au convins să pun în
scenă secvențe privitoare la subiectul menționat. Sceneta a avut un
impact deosebit asupra elevilor care au înțeles etapele importante,
pericolul pe care îl reprezenta Irod și importanța Nașterii Mântuitorului. Implicarea lor afectivă a
demonstrat conștientizarea evenimentelor petrecute în acea perioadă.
Pe lângă informațiile primite prin intermediul unor roluri din cadrul scenetelor, serbările
școlare au rolul de a insufla elevilor stări afective și de a le trezi sentimente cu privire la
evenimentele sărbătorite. Pentru a dezvolta în rândul elevilor spiritul de patriotism, am propus o
serbare dedicată Centenarului în care elevii au interpretat cântece
patriotice și au recitat poezii prin care aceștia își exprimau dragostea
pentru patrie și respectul pentru înaintași. Premergător serbării am
confecționat împreună cu învățăceii stegulețe și alte elemente
necesare decorului. De asemenea, am făcut o scurtă prezentare a
evenimentelor istorice pentru a înțelege semnificația zilei de 1
Decembrie. Astfel, am trezit în sufletul lor dorința de a aduce un
omagiu celor ce au luptat pentru țară, dezvoltându-le astfel spiritul
patriotic.
În concluzie, serbările școlare sunt menite să răspundă nevoilor de cunoaștere ale elevilor, să
le dezvolte o serie de comportamente colegiale și să le trezească sentimente privitoare la
evenimentul sărbătorit. Scopul acestora este realizat dacă elevii au reușit să își însușească rolul și să
transmită emoție.

1387
 ŞCOALĂ- FAMILIE. Un parteneriat real în beneficiul copilului

PROF. Andreia- Georgiana GHERGHESCU

C.S.E.I. CONSTANTIN PUFAN,
DROBETA TURNU SEVERIN, MEHEDINȚI

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a
uşura o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Profund modificat de evoluţiile tehnologice şi sociale, de urbanizare, de multiplicarea
obiectelor tehnice, de o schimbare a condiţiei femeii în viaţă şi în cuplu, de mobilitatea crescândă a
locurilor de muncă, de constrângerile orare ale adulţilor, mediul înconjurător este determinat să
răspundă tot mai dificil nevoilor de spaţiu, de acţiune, de joc ale copiilor.
Evoluţia societăţii româneşti marcată de o tranziţie prelungită către ceva care nu este clar nici
măcar politicienilor, bulversarea valorilor într-o societate instabilă, scăderea calităţii vieţii, lipsa
unor modele de urmat îi pun pe adulţi în dificultate ca părinţi.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului.
Acest moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei
intervine astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale
greşită dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă
că acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre
care Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din
jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;

1388
 6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii
lui care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe
la activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile
care pot contribui la formarea părinţilor:
• Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de
învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice utilizate,
materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor.
Pentru a ne îndeplini acest obiectiv: cât mai mulţi părinţi să asiste la acest tip de activitate, este bine
să desfăşurăm proiectul pe parcursul unui an şcolar, într-o zi a săptămânii “În fiecare joi-Ziua
porţilor deschise”. Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în
acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare,
faţă de profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are
alături nu numai acasă.
• Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe părinte şi
invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în largul său.
• Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea
şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de
acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de
a înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de
a găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.
• Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.

1389
 • Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au durata
de două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere, de cunoaştere
a copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se generează situaţii în care
părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru
părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi
împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului,
procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi
dorite de părinţi, pentru viitor.
• Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile
individualeoferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme
apărute în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe
aspecte din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în
parte.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie
gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel
încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de
hârtie semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este
bucuria şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este
COPILUL.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm
neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe
sine şi lumea în care trăieşte.

BIBLIOGRAFIE:
Ecaterina Adina Vrăşmaş, Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura„Aramis”,
2002;
Ecaterina Adina Vrăşmaş, Educaţia copilului preşcolar, Bucureşti, Editura ProHumanitate,
1999;
Gheorghe Bunescu, Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor, www.1educat.ro;
Stern H.H., Educaţia părinţilor în lume, Bucureşti, Editura Didactica şi Pedagogica, 1972.

1390
 ŞCOALA PĂRINŢILOR -
UN PARTENERIAT EDUCATIV CU PĂRINŢII

Prof. înv. primar GHERMAN ELENA CORNELIA

Liceul Tehnologic „Vasile Sav” Roman, jud. Neamţ

Familia este primul iniţiator socio-cultural al copilului, iar şcoala constituie experienţa de
viaţă a acestuia în societate.
Părinţii trebuie să ştie cum să-şi educe şi să-şi ajute copiii, în orice situaţie. Au probleme, dar
nu au curajul de a le spune, ori nu-şi dau seama că au probleme.
În societatea în care trăim se pune din ce în ce mai mare accent pe conceptul de educaţie
permanentă, care este chiar o necesitate astfel, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Părinţii sunt preocupati în a-şi clarifica şi înţelege importanta educaţiei in familie şi a
colaborarii cu şcoala ca parteneri, constientizand deopotriva necesitatea coerenţei influenţelor
educative ale tuturor factorilor care acţionează asupra copiilor. Şedinţele cu părinţii au doar rol de
informare, părinţii nu ştiu să folosească informaţiile în beneficiul copiilor. Când sunt chestionaţi, fie
oral, fie scris, răspund cu teamă, nu sunt sinceri sau nu ştiu să răspundă. Avem o colaborare
excelentă cu părinţii, dar unilaterală: feed-back-ul nu se realizează, sunt foarte buni executanţi, vor
să ajute, se implică, dar nu ştiu „cum” şi „când” să facă ceea ce este potrivit unei situaţii.
În cadrul acestui partenerial, intitulat Şcoala părinţilor, am urmărit următoarele obiective:
• conştientizarea progresului sau eşecului copilului, a schimbărilor survenite în evoluţia lui,
nevoile, încrederea în forţele proprii;
• îmbunăţătirea abilităţilor de consiliere şi relaţionare cu familia, îndeosebi cu familii în
situaţii de criză;
• promovarea unor schimbari în mentalitatea tradiţionala în raport cu pozitia copilului în
familie;
• dezvoltarea unor atitudini stimulative si suportive în rândul părinţilor, bunicilor, cadrelor
didactice, asistenţi sociali;
• promovarea principiilor democratice în relaţia parinte–copil;
• implicare unui număr mai mare de parinţi, bunici sau alţi membrii ai comunităţii in
educaţia copiilor;
• dezvoltarea la parinţi/tutori a unor abilităţi de bază de care au nevoie pentru a influenţa
pozitiv comportamentul copiilor.
• cunoaşterea unor metode şi procedee pentru a preveni agresivitatea copiilor;
• descoperirea de către părinţi a tipului de părinte pe care îl reprezintă, autocunoaşterea
părinţilor;
• dialogul deschis între părinţi despre subiecte tabu privind climatul familial.
Rezultatele aşteptate au fost:
• Abilităţi de comunicare, în beneficiul copiilor, al şcolii ;
• Dezvoltarea capacităţii de a-şi înţelege şi de a-şi ajuta copiii;
• Mai mulţi părinţi/bunici implicaţi in educaţia copiilor;
• Îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ale elevilor ;
• Ameliorarea calităţii deprinderilor parentale;
• Dezvoltarea unor atitudini si comportamente civice ale elevilor faţă de şcoală;
• Creşterea motivaţiei şcolare si a stimei de sine la elevi;
• Diminuarea problemelor de comportament ale elevilor de tipul atenţiei deficitare,
agresivităţii, violenţei.;
• Elaborarea unor portofolii tematice care se vor folosi in activităţile instructiv-educative.

1391
 • Crearea unui ambient nou si plăcut în şcoală, prin valorificarea lucrărilor create in cadrul
proiectului;
• Îmbunătăţirea relaţiilor dintre membrii comunităţii;
Impactul aplicării proiectului asupra părinţilor elevilor clasei a IV-a, asupra şcolii şi asupra
comunităţii este că: părinţii vor şti „ce”, „cum”, „când” să facă cu ceea ce ştiu, în educarea copiilor;
va spori încrederea în ceea ce face şcoala şi va creşte prestigiul şcolii în comunitate.
Activităţile de informare pentru părinţi au fost următoarele:
• Informarea părinţilor cu privire la documentele de reformă curriculară, obiectivele urmărite
şi politicile educaţionale ale acestor unităţi de învăţământ;
• Consultarea părinţilor în stabilirea „Curriculumului la decizia şcolii“, disciplinele
opţionale, a programului instructiv – educativ şi a activităţilor extracurriculare;
• Activităţi interactive sub formă de dezbateri – mese rotunde;
• Organizarea şi desfăşurarea unor programe artistice cu copiii;
• Activităţi extracurriculare organizate şi desfăşurate împreună cu părinţii;
• Activităţi educative desfăşurate cu părinţii şi specialiştii.
Iată şi câteva activităţi commune desfăşurate: “Tipuri de parinti, tipuri de copii"; Să ne
bucurăm împreunde Crăciun!; De ziua ta, măicuţă iubită...; Violenţa în rândul copiilor; Succesul
şcolar; Vara se numără bobocii!

1392
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Grădinița cu program prelungit nr.35. Brașov

Ed. Ghesoiu Adriana-Alina

„Oricine are nevoie de o casă în care să trăiască, dar o familie care te sprijină clădeşte
cu adevărat un cămin.”Anthony Liccione

Primul contact mai lung cu mediul social este acela din gradiniţă cu colegii şi cu educatoarea.
Este locul unde îşi va petrece jumatate de zi, alături de alţi copii şi de o persoană adulta. In primii
ani de viaţă formarea copilului se realizează mai ales sub influenţa părinţilor.Ei sunt primii agenţi
de modelare ai copilului.Mai târziu creşte rolul celor apropiaţi ca vârstă: colegii de grupa de la
grădiniţă, colegii de clasă, copiii din vecinătatea locuinţei, prietenii. Deoarece, în orice împrejurare
cei din jur supun copilul unui adevărat examen privind comportamentul, de la cele mai mici vârste
asupra copilului acţionează două tipuri de influenţe: unele neintenţionate, spontane şi altele
intenţionate reprezentând educaţia propriu-zisă.
Atunci când copilul vine la grădiniţă pentru el există mai multe necunoscute, dar şi pentru
părinţii lor. Părinţii pot avea multe întrebări despre programul din grădiniţă.De aceea nu trebuie să-i
inlăturăm pe părinţi deoarece copilul pe care îl educam este copilul lor. Dreptul părinţilor este de a
lua parte la activităţile copiilor.
În mediul rural pentru a mării frecvenţa copiilor în grădinţă, părinţii trebuie încurajaţi să o
viziteze, să-i cunoască programele desfaşurate, dar şi să se simtă bineveniţi. Dacă părintele va fi
mulţumit de ceea ce i se oferă, această mulţumire se va transmite şi copilului, şi el va fi bucuros sa o
frecventeze.
Familia este pentru copil primul grup în care exersează comportamentele sociale şi se
descoperă pe sine, este instituţia cea mai stabilă, responsabilă de păstrarea şi dezvoltarea tradiţiilor
culturale.
Vârsta preşcolară este, fără îndoială, temelia educativă a întregii vieţi. Datorită vârstei mici,
educaţia preşcolară capătă caracter specific. Această perioadă, ca îngrijire şi educaţie, formează
temelia întregii vieţi de mai târziu.
Asigurarea unui parteneriat real între aceştia, implicarea tuturor în realizarea unei unităţi de
cerinţe va duce implicit la o educaţie corectă a copiilor, la evitarea erorilor în educaţie şi la
soluţionarea problemelor care apar.
Debutul în grădiniţă este temător, apare sentimentul abandonului alaături de persoanele pe
care le cunoaşte mai mult sau mai puţin. În acest moment este începutul parteneriatului dintre
grădiniţă şi familie. Pentru ca perioada de acomodare să fie uşoară şi scurta părinţii sau alţi membrii
ai familiei sunt încurajati sa stea împreună cu ei la grădiniţă, până copilul se adaptează.
Parteneriatul gradinitei cu familia implică informarea teoretică a părinţilor în problemele de
psihopedagogie preşcolară. Educatoarea poate avea discuţii personale sau colective cu aceştia,
dezbătând diverse teme: “Cum ne jucăm cu copiii noştrii”,“Cum putem contribui la dezvoltarea
limbajului copiilor”, “Care sunt problemele copilului singur la părinţi”. Se pot ţine lectorate cu
părinţii şi şedinte pe diferite teme în cadrul cărora sunt invitaţi specialişti (medici, logopezi,
psihologi).
Grădiniţa trebuie să organizeze cu familia un parteneriat educaţional. Mijloacele aflate la
îndemâna educatoarelor pentru ai determina pe parinţi să fie parteneri activi in educaţia copiilor
sunt:
-şedinţele cu părinţii;
-acţiuni comune părinţi şi copii;
-vizite la domiciliul copiilor;
-discuţiile zilnice cu părinţii sau atunci când evenimentele le solicită.
O altă modalitate de a implica părinţii în activităţile grădiniţei se realizează prin întâlniri
programate, la care pot participa şi rudele care doresc sa se implice în educarea copilului. Aceste

1393
întâlniri se pot realiza sub forma unui program: filme, prezentari, jocuri de rol, serbări. În urma
discuţiilor pe o anumită tema părinţii pot învăţa unii de la alţii cum să găsească soluţii la problemele
reale cu care se pot confruna în familie la un moment dat. Pentru educatoare este o modalitate de a
afla multe lucruri despre ei şi copii lor, despre modul lor de viaţă acasă.
Temele alese în cadrul lectoratelor pot fi stabilite de educatoare, în urma celor constatate sau
pot fi alese la propunerile părinţilor.
Este necesară încurajarea participării „taţilor” la astfel de activitati, deoarece sunt familii
unde aceasta este considerată „treaba femeilor”. Se poate proiecta o întalnire numai „pentru taţi” si
o alta numai „pentru mame”. În timpul acestor activităţi se pot prezenta activităţi desfaşurate la
grădiniţă pentru ca părinţii să le continuie acasă. Părinţii pot fi învăţaţi să se joace jocuri diferite cu
copii lor, dar şi cum să le citească o poveste.
La sfârsitul activităţii părinţii pot completa diverse chestionare. Întâlnirile se pot concretiza în
fişe de observaţie pe care educatoarea le poate completa, pentru fiecare copil.
Părinţii pot da o mână de ajutor efectiv în grădiniţă.Trebuie să utilizăm aptitudinile deosebite
ale părinţilor. Dacă un părinte este muzician putem să-l imlicăm în activităţi prin realizarea unui
moment deosebit pe parcursul zilei.
O atmosferă deschisă şi prietenoasă va duce la respectarea deosebirilor culturale şi etnice, dar
va preveni şi abandonul şcolar. O legatură deosebită între educatoare şi părinţi v-a duce la o relaţie
deosebită între copii şi educatoare.
Părinţii sunt principalii colaboratori şi parteneri ai gradiniţei în ceea ce priveşte educaţia
moral-civică a copiilor preşcolari. Experienţa pedagogică demonstrează că reusita integrării sociale
depinde în mare masură de calitatea formării grupului de copii, a relaţiilor dintre ei şi a modului în
care se supune grupului (respectă munca colegilor care sunt de serviciul zilnic la grupă, să nu strice
jucăriile, lucrările colective pe care le realizează).
Participarea părinţilor la unele activităti ale grădiniţei( sezători, vizite, excursi, activităţi
comune, lecţii deschise, expoziţii ale copiilor) şi chiar implicarea acestora în organizarea,
desfăşurarea lor le vor permite o mai bună cunoaştere a particularităţilor propriilor copii, a
dificultăţilor pe care aceştia le întâmpină în activităţi.
Implicarea părinţilor în activităţile şcolare ale copiilor pot merge şi până la implicarea lor în
activităţile extraşcolare de organizare a unor serbări cu teme folclorice, dar şi prezentarea unor
obiceiuri specifice anumitor zone geografice din Romania.
Parteneriatul grădiniţă-familie, acţiunile comune desfaşurate, continuarea muncii educatoarei
de către părinţi, implicarea acestora în acţiunile organizate în grădiniţă, transformarea unor
deprinderi în obişnuinţe, de aceasta colaborare ,beneficiar este copilul care treptat prin modul de
comportare va scoate în evidenţă rezultatele acestui parteneriat.
Activitatea cu părinţii, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului în programul
educativ din grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respectul de sine, încredere
în competenţele lor, facându-i mai buni. Parteneriatul grădiniţă-familie se refera la construirea unor
relaţii pozitive între familie şi grădiniţă, la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect
benefic asupra copiilor atunci când aceştia văd educatoarea sfatuindu-se cu părinţii.
Prin toate activităţile realizate în grădiniţă urmărim să-i facem pe copii să deosebească binele
de rău, să ştie ce se cuvine şi ce nu se cuvine să facă, să fie toleranţi atât cu ei cât şi cu cei din jur.
De la simple cunoştinţe şi fapte de viaţă să-i determinăm pe copii să aibă atitudini personale
participative, să-i învăţam că nu pot să trăiască singuri ci numai împreună cu ceilalti.

1394
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Serbările școlare
Prof.inv.primar Ghimboașă Ana -Maria

Motto:
“ Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură,
dacă voi reuşii sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire.
Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!” Din Child’s Appeal
Fără sprijinul activ al părinţilor, şcoala nu poate realiza obiectivele educaţionale stabilite,
oricât de competenţi ar fi educatorii.
Părinţii trebuie să cunoască, să devină conştienţi de influenţa pe care o exercită prezenţa lor în
viaţa copilului, să fie convinşi că educaţia dată copilului, pentru societatea actuală este diferită de
cele precedente, că societatea actuală va fi diferită de cea actuală, iar copilul trebuie pregătit
corespunzător.
Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o primeşte în familie, în
şcoală şi de la comunitate.
Aspiraţiile, rezultatele şi sprijinul social şi familial constituie trei aspecte ale unei interacţiuni
dinamice între copilul individual şi cercul său imediat.
Implicarea părinţilor joacă un rol semnificativ în cadrul intervenţiei şcolare.
Acţiunile care implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei şi cresc aspiraţiile, atât ale
părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi.
Mediul familial este primul mediu educativ şi socializator pe care îl cunoaşte copilul şi a cărui
influenţă îi marchează esenţial dezvoltarea ca individ. Legătura copilului cu familia este extrem de
puternică şi de neînlocuit.
Între familie şi şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin vizite
reciproce, şedinţe şi lectorate cu părinţii.
Un parteneriat familie-şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toţi cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru şi
şcolarul nostru.
Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la succes, ce îl interesează
şi-l pasioneză, iar parinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l
ajute.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Serbarea şcolară
Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor
.Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,,
spontan şi sincer situaţiile redate .
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca
un scop în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească
,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai
plină de sens .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor
Sărbători de iarnă .
Odată cu sosirea anotimpului alb, ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun
,de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui .
Pentru această activitate a fost ales materialul, a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,,
Într-o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,, Bradul credincios,,.

1395
 Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .

1396
 ȘCOALA GIMNAZIALĂ VALEA MARE
Nr. ________ / _____________________
PRIMĂRIA COMUNEI VALEA MARE Com. Valea Mare, jud. Olt
Nr. ________ / ___________________
Director, Prof. OPRIŢESCU CRISTINA
Primar, Ing. IANCU GEORGE DANIEL
Consilier educativ, Prof. NICOLAE LOREDANA

PROIECT EDUCAȚIONAL
“ UITE, VINE MOȘ CRĂCIUN “
(grădiniță, clasa pregătitoare, clasa a III-a)

Coordonatori proiect:
P.I.P. GHIOCEL NICOLETA

ARGUMENT
Sărbătorile de iarnă reprezintă momentul cel mai aşteptat, nu numai de copii, ci şi de adulţi.
Ele sunt întâmpinate cu sufletele deschise, curate şi pline de bucurie. Acest proiect răspunde nevoii
copilului de cunoaştere a diferitelor tradiţii şi obiceiuri de iarnă.
Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se
remarcă şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această sărbătoare.

SCOPUL PROIECTULUI
• Stimularea creativităţii şcolarilor și preșcolarilor prin intermediul artelor plastice şi a
literaturii, prin valorificarea surselor literare şi / sau artistico - plastice, promovarea comunicării
între elevi din colective diferite şi dezvoltarea colaborării între cadrele didactice din unităţi diferite
de învăţământ, în cadrul unor activităţi extracurriculare.
• Săbătorirea Naşterii Domnului prin cântec, dans şi voie bună.

OBIECTIVELE PROIECTULUI
• Antrenarea colectivului didactic şi a colectivelor de elevi în realizarea de activităţi
comune;
• Dezvoltarea şi stimularea cretivităţii;
• Dezvoltarea capacităţii de gândire critică, divergentă şi creatoare;
• Cunoaşterea tradiţiilor locale prilejuite de sărbătorile de iarnă;
• Păstrarea şi promovarea valorilor tradiţionale în contextul naţional;
• Dezvoltarea capacităţii de exprimare plastică, literară şi prin intermediul abilităţilor
practice prin compoziţii expresive şi creatoare pe o temă dată;

1397
 • Cunoaşterea şi utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile, folosind
tehnicile de lucru învăţate.

ORGANIZATOR: ȘCOALA GIMNAZIALĂ VALEA MARE

PARTENERI:
 Primăria comunei Valea Mare
 GPN Recea
Coordonatori de proiect:
PROF. ÎNV. PREȘCOLAR - GHIOCEL NICOLETA
Echipa de monitorizare:
- director: prof. 0prițescu Cristina
- primar: ing. Iancu George Daniel
- consilier educatic: prof. Nicolae Loredana

GRUP ŢINTĂ:
- elevii din învăţământul primar si preșcolar, părinți.
RESURSE PROIECT:
 Resurse umane: cadrele didactice implicate în proiect, elevii claselor implicate, părinți;
 Resurse temporale: 05 decembrie – 20 decembrie
 Resurse financiare: sponsorizări
 Resurse spaţiale: sălile de clasă, holurile şcolii.
 Resurse materiale: calculator, imprimantă, aparate foto, cartoane.

DISEMINAREA:
- Prezentarea proiectului educaţional în comisia metodică a învăţătorilor;

EVALUARE:
- pentru fiecare secţiune se vor acorda câte 1 Premiu I, 1 Premiu II, 1 Premiu III şi 3
Menţiuni.
- Toţi elevii vor primi diplome de participare;
- Toate cadrele didactice implicate vor primi diplome de participare;
- Activitate dedicată elevilor şi părinţilor.
- Realizarea unei expoziţii cu lucrările participante şi a uneia cu lucrările premiate.
- Realizarea unui portofoliu al proiectului.

ACTIVITĂŢI PROPUSE:
1) Secţiunea LITERATURĂ – SCRISOARE LUI MOS CRACIUN (pot participa elevii
claselor II – IV) – creaţie în proză sau în versuri pe tema “Obiceiuri de iarnă”. Creaţiile literare vor
fi scrise de mână, lizibil, respectând aşezarea în pagină.
2) Secţiunea CREAŢIE PLASTICĂ – pictură sau colaj: (pot participa elevii claselor
pregătitoare, I – IV și gradinița) creaţiile vor fi realizate în tehnică de lucru la alegere pe suport A4.
3) Spectacol cu tema ,, Uite, vine Moş Crăciun!’’
-Scenetă: clasa a IV a:,,Moş Crăciun a fost răpit’’de Ghiocel Nicoleta

1398
 Şcoala şi familia
PROF: GHIORGHITA CLAUDIA

LICEUL TEORETIC AMARASTII DE JOS, DOLJ

Familia reprezintă principalul factor al parteneriatului şcoală – comunitate locală. Pe de o

parte familia este un factor de educație informală, pe de altă parte aceasta are obligații şi drepturi
care decurg din statutul de elevi al copiilor ei în sistemul formal de educație.
Una dintre cele mai importante condiţii ale creşterii eficienţei activităţii educative desfăşurate
cu elevii o constituie asigurarea unei depline unităţi de acţiune a tuturor factorilor educativi: şcoală,
familie, comunitate. Dacă este adevărat că şcoala este factorul de care depinde în mod covârşitor
devenirea personalităţii umane, tot atât de adevărat este că educaţia coerentă nu poate face
abstracţie de rosturile familiei în această comuniune. Şcoala şi familia sunt două instituţii care au
nevoie una de alta.
Şcoala şi familia trebuie să găsească făgaşul colaborării autentice bazată pe încredere şi
respect reciproc, pe iubirea faţă de copil, să facă loc unei relaţii deschise, permeabile, favorizante
schimbului şi comunicării de idei. Părinţilor le revine rolul esenţial în creşterea copiilor,
asigurându-le acestora nu numai existenţa materială, cât şi un climat familial, afectiv şi moral. Sunt
situaţii în care familia consideră că este suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare
(hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, cheltuieli zilnice etc.), ignorând importanţa unei comunicări
afective, nestimulând dezvoltarea sentimentului de apartenenţă. Acasă trebuie să creeze un mediu
de încredere, echilibrat, în care copilul să se manifeste neîngrădit iar în relaţia cu şcoala pot
colabora cu alţi membrii ai comunităţii şcolare pentru a crea un climat care sprijină învăţarea, atât în
şcoală cât şi în afara ei. Este necesar ca părinţii să îşi schimbe optica pe care o au asupra întâlnirilor
din mediul şcolar, aceastea putând deveni un sprijin real în îmbunătăţirea relaţiei dintre părinte şi
copil, părinte şi cadru didactic. Cercetările arată că „în programele în care părinţii sunt implicaţi
elevii au performanţe mai mari la şcoală decât aceleaşi programe, dar în care părinţii nu sunt
implicaţi” (Henderson şi Nancy, 1995). Gradul de implicare al părinţilor în viaţa şcolară a copiilor
lor influenţează şi rezultatele acestora, în sens pozitiv: cu cât părinţii colaborează mai bine cu
şcoala, cu atât notele copiilor sunt mai mari. Educaţia nu este un proces de care este responsabilă în
mod exclusiv şcoala, dar nici părinţii; este un proces al cărui succes depinde de colaborarea dintre
cele două părţi implicate. Reacţia scolii, ca instituţie de educaţie, formare si orientare, la mobilitatea
socială și economică, trebuie să fie de adaptare a conţinutului, structurii și funcţiilor sale, de creare
de premise favorabile pentru elevi care să le permită integrarea socială rapidă, flexibilitatea,
iniţiativa și rezolvarea de probleme, diminuarea imprevizibilului.
Şcoala trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă pentru valorizarea maximă a fiecărui individ prin
mai raţionala stimulare intelectuală a elevilor, a aptitudinilor, a atitudinilor și a trăsăturilor lor de
personalitate. Avem în vedere că şcolile de toate gradele sunt organizaţii responsabile pentru
educaţia formala a copiilor și adolescenţilor. Şcolile care duc la bun sfârşit mult mai eficient această
responsabilitate se consideră pe ele însele și elevii lor ca parte a sistemului social ce include
familiile și comunităţile. Când şcolile, familiile și comunităţile lucrează împreuna ca parteneri,
beneficiari sunt elevii. Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune nu numai o informare
reciprocă cu privire la tot ceea ce ţine de orientarea copilului ci şi pregătireapărinţilor pentru toate
problemele ce le comportă această acţiune. În ceea ce priveşte relaţia şcoala-familie se impun
deschideri oferite părinţilor privind aspectele şcolare, psihopedagogice, pe lângă aspectele
medicale, juridice etc.
O bună colaborare între familie și scoală se poare realiza prin parteneriate. Motivul principal
pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să aibă succes la şcoală și,
mai târziu, în viață. Atunci când părinţii, elevii și ceilalţi membri ai comunității se consideră unii pe
alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să
funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea școlii şi a clasei

1399
de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter opţional sau o
problemă de natura relaţiilor publice.

BIBIBLIOGRAFIE
Godfrey Claff, Parteneriat şcoală-familie-comunitate- ghid pentru cadrele didactice, Editura
Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007
Stăiculescu Camelia, Managementul parteneriatului şcoală-familie, Ed. ASE, Bucureşti, 2007

1400
 Familia – prima şcoală a elevului

PIP: GHIORGHITA CRISTINEL

LICEUL TEORETIC AMARASTII DE JOS, DOLJ

Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul

copilului la nivelul procesului educativ. Acesta presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi
acţiuni educative între factorii educaţionali. Parteneriatul educaţional se desfăşoară împreună cu
actul educaţional. Se referă la proiectarea, decizia, acţiunea şi colaborarea dintre instituţii, influenţe
şi agenţi educaţionali.
Parteneriatul educaţional se realizează între: instituţiile educaţiei: familie, şcoală şi
comunitate; agenţii educaţionali: copii, părinţi, profesori, specialişti în rezolvarea unor probleme
educaţionale (psihologi, consilieri psiho-pedagogi, terapeuţi etc.); membri ai comunităţii cu
influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului (medici, factori de decizie, reprezentanţii
bisericii, ai poliţiei etc.).
Parteneriatul educaţional se adresează în principal părinţilor şi profesorilor şi se referă la a
acţiona în acelaşi sens. Ceea ce hotărăşte familia trebuie să fie în acord cu măsurile şcolare, şi ceea
ce face un părinte, să nu fie negat de celălalt. Activitatea în parteneriat are nenumărate avantaje,
deoarece creează relaţii de colaborare, clarifică diverse probleme educative, oferă un nou cadru de
dezvoltare a personalităţii elevului. Iniţierea diferitelor proiecte de parteneriat educaţionale sunt
benefice atât pentru elevi, cât şi pentru toţi factorii implicaţi (şcoală, familie, comunitate). Cadrele
didactice şi părinţii trebuie să lucreze împreună pentru a dezvolta o relaţie de cooperare în clasă.
Centrul acestui parteneriat este copilul. Acest parteneriat între dascăl şi părinţi oferă copiilor un
model asupra felului în care adulţii cooperează pentru a crea un mediu de învăţare stimulator. Este
esenţială implicarea activă a părinţilor încă din primul an de şcoală.
În mod firesc, părinţii sunt primii educatori ai copilului. Vine apoi rândul profesioniştilor din
grădiniţe şi şcoli să se ocupe de educarea şi formarea copiilor printr-o metodologie şi un curriculum
specific vârstei acestora.
Pentru realizarea unui parteneriat trebuie stabilite câteva forme de relaţionare necesare. Astfel,
trebuie respectate cele patru condiţii de realizare ale acestui proces: comunicare, coordonare,
cooperare şi, în final, parteneriat.
Partenerul tradiţional al şcolii este familia. Pentru ca acest parteneriat să devină eficient,
familia trebuie să fie implicată, responsabilizată în educaţia copiilor să dețină în permanență o
legătură cu activitățile școlare. Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale,
deoarece ea influenţează şi modelează persoana umană. Începând din primii ani de viaţă, copilul
preia de la cei din jur gesturi, atitudini, limbajul, exemple de comportament. Prima relaţie a
copilului cu lumea exterioară este cea cu familia. Aceasta îi oferă copilului primele informaţii
despre lumea care-l înconjoară, primele norme şi reguli de conduită, dar şi climatul socio-afectiv.
Acest tip de relaţie este hotărâtoare în devenirea personalităţii, nu numai prin faptul că ea este
primordială şi se menţine pe toată durata vieţii, dar şi prin faptul că familia mediază şi
condiţionează comunicarea şi interacţiunea cu celelalte componente sociale, în special cu şcoala,
apoi comunitatea. Întreaga activitate didactică este determinată, în mod substanţial, de relaţiile
pedagogice stabilite între profesori şi elevi, între elevi şi elevi, dar şi de relaţiile între familie şi
şcoală, între profesori şi părinţi, între elevi şi părinţi. Atât profesorii cât şi părinţii au acelaşi interes
deosebit faţă de succesul copiilor şi deţin sistemul de legături care să le faciliteze reuşita.
Parteneriatele educaţionale şcoală-familie-comunitate nu se reduc la acele forme tradiţionale prin
care şcoala colaborează cu familia şi anume: şedinţe cu părinţii, vizite la domiciliul elevilor ,
corespondenţa cu părinţii, lectoratele pedagogice, vizite, activități extrașcolare, ci implicarea
părinţilor prin activități concrete la nivel de școală.
Prin aceste colaborări, elevii conştientizează că în fiecare grup sau comunitate, oamenii se
deosebesc între ei prin trăsături fizice şi sufleteşti, că fiecare are propria lui fire şi se manifestă

1401
comportamental diferit unii de ceilalţi. În activitatea educativă trebuie doar să ne asumăm iniţiativa
şi să conştientizăm faptul că parteneriatul educativ este benefic şi că toţi avem de câştigat.

BIBLIOGRAFIE
Băran - Pescaru, A., ,,Parteneriat în educaţie”, Bucureşti, Editura Aramis Print, 2004.
Cojocaru, Vasile Gh., ”Calitatea în educaţie”, Chişinău, 2007.

1402
 SERBARE DE CRACIUN- DATINI SI OBICEIURI

Prof.înv.primar. Giubega Ana Mădălina

Șc.Gim.Prigoria, Gorj

Prezentator : Ninge. Ninge alb şi blând peste ţară.

La porţile sufletelor noastre de creştini bat Sfintele Sărbători de iarnă.
Astazi, elevii clasei a IV-a vor prezenta un program artistic cu datini şi obiceiuri de iarnă.

Bine-aţi venit la noi, aici!

Bine-aţi venit, părinţi, bunici!
Programul nostru să vă fie
Prilej de bucurii şi veselie.
Dragi invitaţi, vă rog să ascultaţi,
Apoi, firesc, să şi aplaudaţi.

MOŞUL : - Măi Marie, mai lasă pregăteala că e destul pentru azi!

Stai şi tu lângă mine că trebuie să vină colindătorii! Ai pregătit colacii şi nucile?
BABA : - Sunt gata de mult! Numai să vină!
MOŞUL :- În sara asta-i mare sărbătoare
Pentru întreaga suflare!
Asta este seara sfântă
Când colindele se cântă!
Este seara de Ajun
A bătrânului Crăciun!

( COPIII): - Primiţi colindătorii?

MOŞUL şi BABA: - Primim, primim!!!
Intră copiii cântând: “O, CE VESTE MINUNATĂ!”
O, ce veste minunată Că la Viflaim Maria,
În Betleem ni s-arată, Săvârşind călătoria
C-astăzi s-a născut Într-un mic sălaş,
Cel făr’ de-nceput Lângă acel oraş
Cum au zis prorocii. A născut pe Mesia.

BABA : - Îţi aduci aminte, moşule, ce frumos era când mergeam cu colindatul şi era zăpada
mare, mare?
MOŞUL :- Măi, babo, vin colindătorii. Lasă amintirile şi ai grijă de covrigi!
COLIND: Deschide usa crestine
Deschide usa crestine – bis
Ca venim si noi la tine,
La multi ani, multi ani cu bine.

Noi la Viflaim am fost – bis

Unde s-a nascut Hristos,
La multi ani, multi ani cu bine.
Si-am vazut si pe-a sa Mama – bis
Pe care Maria-o cheama,
La multi ani, multi ani cu bine.
Cum umbla din casa-n casa – bis
Ca pe Fiul sau sa-l nasca,
La multi ani, multi ani cu bine.

1403
Umbla-n jos si umbla-n sus – bis
Ca sa-L nasca pe Iisus,
La multi ani, multi ani cu bine.
Tot umbland gasi apoi – bis
Un staul mandru de oi,
La multi ani, multi ani cu bine.
Ingerii din cer coboara – bis
Staulul de-l inconjoara,
La multi ani, multi ani cu bine.

BABA: - Haideţi, oameni buni, poftiţi,

Lângă noi acum să fiţi
Pe Hristos dacă-l iubiţi
Cu noi ca să prăznuiţi
Că-i sara Ajunului
Sfântului Crăciunului!

C 1.Am venit să colindăm,

De bine să vă urăm,
Sănătate şi noroc
Şi tot anul plin de rod!

C2.Şi dacă tot am venit

Vom petrece negreşit
Vom cânta şi vom juca,
Colinde vom asculta
Şi proverbe, zicători,
Cum e datina la noi!

C3.Ce drag mi-e satul nostru,

Căsuţe ca-n poveşti,
Izvor de dulci miresme
Şi datini strămoşeşti.
Ce dulce-i versul doinei,
Şi cum să nu-l îngâni,
El e comoara vie,
Lăsată din bătrâni

C4.Când e al pâinii praznic,

Lângă izvor vin toţi
Şi chiuie şi saltă,
Bunici şi strănepoţi.

C5.Ei, da vorba multă-i sărăcia omului!

Mai bine hai să cântăm un cântecel de iarnă!

CÂNTEC: “ A NINS PE LA NOI,,

CÂNTEC:” LA SĂNIUȘ,,

1404
 Un parteneriat real în beneficiul copilului
ŞCOALĂ - FAMILIE.

Prof.inv.primar GIUBEGA ANA-MĂDĂLINA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ PRIGORIA,JUDEȚUL GORJ

COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm

neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe
sine şi lumea în care trăieşte.

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a
uşura o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Profund modificat de evoluţiile tehnologice şi sociale, de urbanizare, de multiplicarea
obiectelor tehnice, de o schimbare a condiţiei femeii în viaţă şi în cuplu, de mobilitatea crescândă a
locurilor de muncă, de constrângerile orare ale adulţilor, mediul înconjurător este determinat să
răspundă tot mai dificil nevoilor de spaţiu, de acţiune, de joc ale copiilor. Evoluţia societăţii
româneşti marcată de o tranziţie prelungită către ceva care nu este clar nici măcar politicienilor,
bulversarea valorilor într-o societate instabilă, scăderea calităţii vieţii, lipsa unor modele de urmat îi
pun pe adulţi în dificultate ca părinţi.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului.
Acest moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei
intervine astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale
greşită dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă
că acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre
care Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din
jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;

1405
 4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii
lui care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe
la activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile
care pot contribui la formarea părinţilor:
• Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de
învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice utilizate,
materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor.
Pentru a ne îndeplini acest obiectiv: cât mai mulţi părinţi să asiste la acest tip de activitate, este bine
să desfăşurăm proiectul pe parcursul unui an şcolar, într-o zi a săptămânii “În fiecare joi-Ziua
porţilor deschise”. Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în
acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare,
faţă de profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are
alături nu numai acasă.
• Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe părinte şi
invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în largul său.
• Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea
şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de
acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de
a înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de
a găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.
• Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului,
de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte
indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,

1406
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
• Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au durata
de două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere, de cunoaştere
a copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se generează situaţii în care
părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru
părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi
împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului,
procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi
dorite de părinţi, pentru viitor.
• Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individuale
oferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute în
relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe aspecte din viaţa
copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în parte.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie
gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel
încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de
hârtie semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este
bucuria şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este
COPILUL.

1407
 PARTENERIATE EDUCAŢIONALE GRĂDINIŢĂ-FAMILIE

Prof. Giubega Carmen Maria

Liceul Tehnologic „Petrache Poenaru”
Balcesti, jud. Valcea

Oportunitatea parteneriatului educaţional Grădiniţă-Familie

Educaţia vârstelor mici este considerată temelia personalităţii individului, de aceea educaţia
trebuie să răspundă, în primul rând, nevoilor individuale şi să realizeze echilibrul între acestea şi
dezvoltarea socială.
Când copilul este mic influenţele sunt organizate şi structurate de adulţii ce îl înconjoară: mai
întâi părinţii şi ceilalţi adulţi din familie, apoi educatoarea şi ceilalţi copii cu care relaţionează.
Responsabilitatea dezvoltării copilului, în primele etape ale vieţii sale, revine familiei şi nu
întotdeaune influenţele sunt pozitive. Chiar şi atunci când grădiniţa oferă programe bune şi
eficiente, experienţele negative acumulate de copil, uneori, în familie, nu pot fi contracarate. Mai
mult, ceea ce asimilează copilul de la grădiniţă se poate pierde dacă familia nu întăreşte şi nu
valorifică suficient aceste achiziţii. Prin urmare, pentru ca activitatea desfăşurată în cadrul unui
program de educaţie preşcolară să fie, realmente, pe termen lung, eficientă, este necesar ca
specificul şi obiectivele acesteia să fie prezentate familiei, pentru ca, ulterior, să se iniţieze o
colaborare strânsă între aceasta şi grădiniţă.
Relaţia dintre familie şi grădiniţă ar trebui să fie o prioritate pe lista parteneriatelor
educaţionale. Dacă familia va fi implicată de la început în programul educativ, ea va percepe corect
importanţa colaborării cu grădiniţa, beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea
grădiniţei va fi conştientă, interesată şi reciproc avantajoasă.
Parteneriatul educativ grădiniţă-familie trebuie iniţiat de instituţia preşcolară, ce are
autoritatea socială şi legală de a se ocupa de educarea copiilor, având, în acelaşi timp, şi calitatea -
dată de pregătirea psiho-pedagogică a personalului didactic- de a aprecia care sunt nevoile,
posibilităţile copilului, raportate la cerinţele societăţii.
Termenul de „parteneriat” se bazează pe premisa că partenerii au un fundament comun de
acţiune şi un principiu al reciprocităţii, ceea ce le permite să-şi unească eforturile spre atingerea
unui ţel comun. Colaborarea părinţi-educatoare presupune construirea unei relaţii clădite pe
unificarea unui sistem de valori şi cerinţe adresate copilului. O astfel de relaţie impune respectarea
unor condiţii:
• comunicare între cei doi parteneri (educatoare-părinte);
• respect reciproc;
• implicarea partenerilor în identificarea şi promovarea intereselor copilului.
Părinţii vor fi implicaţi permanent în activitatea grădiniţei, nu doar atunci când se ivesc
probleme. Ei vor fi informaţi asupra politicilor educaţionale ale grădiniţei, vor cunoaşte scopul şi
obiectivele programului educativ la care participă copilul lor. Pentru ca parteneriatul să fie eficient,
nu doar formal, este esenţial să fie implicaţi în adoptarea deciziilor, să devină participanţi activi în
derularea acţiunilor, să identifice, în tematica acţiunilor, valorificarea informaţiilor pe care ei le-au
oferit despre copiii lor. Părinţi şi educatori, cu toţii au, în egală măsură, răspunderea contribuţiei şi
eforturilor comune pentru a construi o relaţie de bună colaborare în beneficiul copilului.
Câteva exemple de activităţi de genul celor pe care le-am derulat noi în gradinita noastra:
• Implicarea în acţiuni cu impact emoţional asupra preşcolarilor- Ziua mamei, Ziua copilului,
Moş Nicolae;
• Activităţi demonstrative, în general cu caracter practic sau artistico-plastic( la grupa mică şi
mijlocie), a căror desfăşurare impune colaborarea familie-preşcolar;
• Implicarea preşcolarilor în derularea unor manifestări festive (1 Decembrie, 24 Ianuarie) ce
se desfăşoară în şcoală;

1408
 • Marcarea Zilei Europei prin acţiuni în parteneriat, ceea ce implică constituirea unor echipe
mixte şi distribuirea sarcinilor corespunzător vârstei şi colaborarea eficientă pentru rezolvarea
acestora.

1409
 Programului educativ pentru sărbătorile de iarnă, serbările școlare
”Vine, vine, Moș Crăciun!”

Prof. Giurgiu Florin-Cristian

Școala Gimnazială ”Aurel Horneț”, Tudor Vladimirescu, Brăila

Trăim într-o perioadă în care schimbările în toate domeniile sunt alerte. Aceste schimbări fac
ca tânara generaţie să uite adevăratele valori ale neamului de care aparţin.Să uite tradiţiile,
obiceiurile folclorice şi religioase, deșiacestea sunt permanent o sursă de inspiraţie, de cunoaştere,
de apropiere, comunicare între semeni.
De aceea, tinerii vor avea nevoie de repere care să îi orienteze, ajutându-i să facă cele mai
bune alegeri pentru a-şi păstra identitatea,varietatea şi frumuseţea valorilor culturale româneşti.
Acestea trebuie făcute cunoscute, iar copiii, care sunt mesagerii noştri în viitor, o vor face datorită
nouă, cadrele didactice.
An de an, încercăm prin organizarea serbărilor de Crăciun, păstrarea şi transmiterea tradiţiilor
specifice sărbătorilor de iarnă, educarea dragostei şi a admiraţiei faţă de tradiţii şi obiceiuri.
Valorificăm experienţa cadrelor didactice în promovarea acestor valori culturale. Aceste activități
sunt menite să stimuleze creativitatea şi a comunicarea în rândul elevilor, al comunității locale şi al
cadrelor didactice să oferă o perspectivă amplă a valorificării creativităţii, a valorilor etice şi
estetice, a actului didactic în rândul preşcolarilor şi al şcolarilor.
Gama variată de activităţi pentru promovarea tradiţiilor de iarnă vizează o componentă etică,
dar şi una estetică. Eticul ţine de educaţia morală, punând în practică valorile de bine, frumos şi
adevăr. Profesorii organizează activităţi distractive şi creative prin care îi învaţă pe copii valoarea
sacră a datinilor noastre strămoşeşti de iarnă şi asigurarea continuităţii spirituale a neamului
românesc. Pregătirea elevilor a necesitat o colaborare strânsă a profesorilor şi a elevilor, o
valorificare a potenţialului creativ personalizat.
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în luna decembrie 2018, organizăm o activitate de amploare,
numită „Vine, vine Moș Crăciun”. Activitatea are ca partener Primăria Comunei Tudor
Vladimirescu, din judeţul Brăila. Programul este variat şi constă în: prezentarea de poezii, cântece
și dansuri tradiţionale de Crăciun și de Anul Nou la români. Momentele vor fi realizate de
doamnele educatoare, învățătoare și profesoare ale școlii noastre, copiii vor colinda în română şi în
engleză. Activitatea implică copii de la ciclul preșcolar, primar și gimnazial. Elevii vor purta
costume poulare specifice zonei. Serbările vor fi organizate pe niveluri de învățământ, în zile
diferite. Toți elevii școlii vor primi daruri cu ocazia sărbătorilor de iarnă, din partea lui Moș
Crăciun, acest lucru datorându-se eforturilor depuse de către Primărie și Consiliul Local al comunei
Tudor Vladimirescu.
La aceste activități vor fi invitați membrii ai comunității locale și reprezentanți ai Consiliului
Local Tudor Vladimirescu.
Activitatea „Vine, vine Moș Crăciun”, va fi diseminată pe rețelele de socializare și pe site-ul
școlii, publicându-se filmări și fotografii cu actorii principali (elevii participanți și Moș Crăciun),
dar și cu participanții activi la această activitate (părinți, cadre didactice, membri ai Consiliului
Local).
Astfel de activităţi trebuie organizate cât mai des pentru preşcolari şi şcolari. Având un impact
direct şi puternic asupra lor, modelându-le personalitatea, motivându-i şi făcându-i mai responsabili
şi mândri de talentul lor, mai civilizaţi în societate şi mai sensibili la frumos.

1410
 Importanța serbărilor școlare în dezvoltarea elevilor

PROF. ÎNV. PRIMAR GÎNDEA LILIANA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ VĂRBILĂU

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau învățătoare. De ce organizăm serbări?
Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la școală şi
le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol
dintr-o scenetă, şcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte
gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături
între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din
intuneric, nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care
trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de
nou şi de frumos, încă două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o
parte, şi atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de
altă parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a învățătoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante
ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de
cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă
memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale
accesibile particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru
părinți, întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumină în suflete, dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilitaților, în cadrul
serbărilor școlare este bine să fie prezentate și creații artistice originale, adaptate evenimentelor și
condițiilor locale.

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti, Editura Nico
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped
• Revista invatamant primar, nr.2-3/2001, Editura Discipol
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”,
Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

1411
 MODALITĂȚI DE IMPLICARE A PĂRINȚILOR ÎN CADRUL
ACTIVITĂȚILOR
EDUCATIVE DIN GRĂDINIȚA DE COPII

Prof. GLIZ DORINA , Grădinița cu P.P.Nr.19 , Botoșani

• Nevoile grupei și ale grădiniței și modul de satisfacere a acestora ( inclusiv strângerea

de fonduri , alegerea materialelor auxiliare ,organizarea unor ateliere pentru părinți în vederea
confecționării materialelor necesare grupei )
• Evenimente importante ale grădiniței sau grupei ( organizarea de excursii , participarea
la activități educative în afara grădiniței ,organizarea și participarea la serbări ). Activitățile
extrașcolare bine pregătite sunt atractive la orice vârstă . Ele stârnesc interes , produc bucurie ,
facilitează acumularea de cunoștințe ,chiar dacă necesită un efort suplimentar . Copiilor li se
dezvoltă spiritul practic , operațional , manualitatea , dând posibilitatea fiecăruia să se afirme
conform naturii sale .
• Ateliere de lucru cu părinții – sunt activități pe teme de interes pentru părinți , care se
desfășoară la inițiativă educatoarei sau a consilierului educativ . Atelierele presupun implicarea
activă și directă a adulților și au ca scop formarea și dezvoltarea competențelor parentale ale
acestora . Ele pot fi organizate sub forma de jocuri , joc de rol , activități pe centre etc. Alături de
părinți , pot participa și copiii . Este important ca grupurile constituite să nu depășească 20 de
persoane și ca participarea să fie la libera alegere a adulților , întrucât astfel de activități necesită
multă disponibilitate.
• Participarea părinților la activitățile de la grupă . Părintele poate participa ca simplu
observator sau se poate implica în activitate alături de educatoare . Participarea părinților la
activitățile demonstrative le permite să fie proprii evaluatori ai copilului și le dă posibilitatea de a-l
aprecia ținând seama de cerințele educatoarei cât și a colectivului din care face parte . Dacă dorește
ca părintele să participe activ , este bine ca educatoarea să precizeze activitățile pe care să le
desfășoare , în funcție de aptitudinile și interesele acestuia. De exemplu , un părinte poate citi
copiilor o poveste , îi poate învăța un cântec , un dans sau un joc . Implicându-se activ , părintele va
putea observa felul în care decurge o zi din grădiniță ; ce activități se desfășoară , ce metode sunt
folosite de către educatoare , care sunt materialele utilizate și mai ales își poate observa copilul în
grupul de colegi , cunoaște progresele lui și cum ar trebui sprijinit acasă .
• Voluntariatul . Ca voluntari , părinții își pot folosi cunoștințele și abilitățile pentru
sprijinirea grădiniței în asigurarea condițiilor optime de desfășurare a activităților educative precum
și în elaborarea unor direcții de organizare și sprijin financiar a grădiniței. Câteva dintre sarcinile pe
care le pot avea părinții voluntari sunt :
** Coordonarea și colaborarea în cadrul unor evenimente speciale. Aceștia caută resurse
pentru desfășurarea unor activități sau proiecte , ajută la desfășurarea acestora , pot participa și ajuta
la organizarea excursiilor , a vizitării unor obiective turistice.
** Desfășurarea unor acțiuni de reparare și îmbunătățire a bazei materiale a grădiniței. Părinții
pot ajuta la zugrăvirea unor spații , vopsirea jucăriilor din curtea grădiniței , amenajarea spațiului de
joc , repararea aparaturii electrice .
** Supravegherea pe terenul de joacă . Alături de educatoare , părinții pot supraveghea copiii
în curtea grădiniței , pot ajuta la organizarea jocurilor cu caracter educativ.
** Colectarea de fonduri . Folosindu-și talentele , părinții pot organiza în cadrul unor proiecte
speciale , acțiuni de colectare a fondurilor. De exemplu , organizarea unei tombole cu obiecte
confecționate de părinți ( articole tricotate , jucării, picturi ) , a unei expoziții cu vânzare ,
identificarea și contactarea unor sponsori din comunitate .
PUNCTE TARI ALE IMPLICĂRII PĂRINȚILOR ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR
EDUCATIVE DIN GRĂDINIȚĂ :
1.) Părinții își pot descoperi copilul sub diferite aspecte pe care le implică colectivitatea ;

1412
 2.) Va spori încrederea familiei în grădiniță ;
3.) Va spori eficiența activităților instructiv-educative desfășurate în grădiniță ;
4.) Părinții își vor împărtăși experiențele și se vor împrieteni între ei ;
5.) Relația familie – grădiniță se va întări .
PUNCTE SLABE ALE IMPLICĂRII PĂRINȚILOR ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR
EDUCATIVE DIN GRĂDINIȚĂ :
1.) Posibil ca unii părinți să nu trateze cu același interes participarea în cadrul activităților
desfășurate ;
2.) Posibil ca unii părinți să se manifeste în mod diferit ;
3.) Reacția de posesivitate față de părinte ce poate fi manifestată de unii copii în cadrul
activității , dar și după finalizarea ei .
Beneficiar în parteneriatul Grădiniță – familie este copilul și numai el, care treptat prin modul
de comportare va scoate în evidență rezultatele acestui parteneriat și își va descoperi părinții ca
parte importantă a educației sale . Parteneriatul reprezintă o primă experiență relațională și de
colaborare a părinților cu persoanele profesioniste în domeniul educației.

1413
 IMPORTANȚA COLABORĂRII DINTRE ȘCOALĂ ȘI FAMILIE

Prof.înv.preșc. GLODEAN IULIA

Școala Gimnazială Valea Vișeului
Grădinița Bistra, Maramureș

După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, școala are un rol primordial în educația copiilor,
alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece educația permanentă presupune o învățare
pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și
familie, este stringentă.
Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân în urmă la
învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale copiilor. Apoi o serie de
aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu se pot
cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia.
Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de
comportare în condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la
școală și invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât
și acasă.
După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală,
ci într-o civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul
comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul
deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării
copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim
pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai ales în
controlul temelor de acasă.
Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o comportare corectă față de
învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte locuri este una
corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele, înseamnă a le lăsa moștenirea cea mai prețioasă”
(Mantegazza).
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția
unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu
totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între
cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului. Se
constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra dezvoltării
copilului, pe când altele sunt dezinteresate. În ceea ce privește relația școală-familie, se impun
deschideri oferite părinților privind aspectele școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele
medicale, juridice etc.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1. părinții sunt
juridic responsabili de educația copiilor lor; 2. învățământul nu este decât o parte din educația
copilului; o bună parte a educației se petrece în afara școlii; 3. cercetările pun în evidență influența
atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării,
precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu
școala; 4. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul
să influențeze gestiunea școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în

1414
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor.

Bibliografie:
1. Agabrian, M., Şcoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iaşi, 2006;
2. Claff, G., Parteneriatul şcoală- familie-comunitate: ghid pentru cadrele didactice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007;
3. Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996
4. Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
5. Joiţa, E., Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves, 2003

1415
 Serbările școlare – activități educative în parteneriat cu părinții

Prof. Glogoveanu Ana-Felix

Grădinița cu PP ”Tudor Vladimirescu ” Craiova

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din

întuneric, nespus de nouă și proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)
Activitatile artistice contribuie la acumularea cunoștințelor și la lărgirea orizontului de
cunoaștere a copiilor , îmbogățesc și nuanțează viața lor afectivă, le ofera prilej de a trăii emoții
variate ce se vor acumula în limbajul de reprezentări si emotii. De asemenea, munca laolaltă
contribuie la dezvoltarea simțului de răspundere al fiecărui copil și al întregii grupe prin dorințe
comune de a obține rezultate bune, favorizează stabilirea unei discipline conștiente pe parcursul
repetițiilor și în cadrul desfășurării lor.
Contactul cu un public prezent în număr mare sau mai mic la serbările din grădiniță, trezește
în copii energia latentă, exigentă în fiecare de a învinge greutățile ivite, de a-și stăpâni timiditatea,
le cultivă spiritul de inițiativă, de independență în acțiune, iar pregătirea din timpul repetițiilor
contribuie la stimularea interesului pentru muncă și a disciplinei muncii îndeplinite cu
conștinciozitate.
Importanța manifestărilor artistice interpretative rezidă chiar și în funcțiile acestora :
a. – cognitive și cultural artistice ;
b. – moral – civice și de societate ;
c. – recreativ – distractive și afective .
Prin realizarea funcției cognitive sau cultural artistice, copiii iau contact cu valori culturale
ale poporului nostru și ale altor popoare, cu valori multiple ale spiritualității universale.
Exercitându-și funcția de educație moral – civica și de socializare, activitatea interpretativă
contribuie la sprijinirea integrării sociale a copiilor prin formarea și dezvoltarea sentimentelor,
convingerilor și atitudinilor necesare îndatoririlor ce le revin în viața de școlar, precum și ale
normelor de comportare și conviețuire socială.
Căile de educare morala a copiilor prin activitatea artistică sunt numeroase ele depinzând de
orientarea conținuturilor încorporate în mesajul artistic elaborat.
Funcția distractiv – recreativă satisface una din importantele trebuințe ale copiilor și anume
aceea de refacere a echilibrului fizic de recreare și deconectare.
Manifestările artistice reprezintă un prilej de evaluare a activităților ce le-au pregătit. Prin
poeziile recitate, copiii dau dovada că sunt obișnuiți să vorbească corect, nuanțat, expresiv, folosind
o mimică și un ton cât mai adecvat, prin mișcările prezentate se va vedea stadiul coordonării cu
ritmul muzicii, prin cântece se constată armonizarea cu ceilalți, prin scenetele prezentate se vor
vedea cunoștințele și starea empatică.
Serbările din grădiniță, activitățile artistice în general sunt un altfel de joacă, o joacă a „
micilor actori ” , o joacă în care copilul respiră, se simte altfel, satisfacția ce se citește pe fața lor cu
ocazia interpretării unor roluri sau cu prilejul, recitărilor.
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatoarele lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil , educatoare și părinte. De ce organizăm serbări?
Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează
deprinderile artistice. Acestea îl vor ajută să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile
pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacții, creează bună dispoziție, favorizează
dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic si psihic.
Importanța lor educativă rezidă în conținutul artistic prezentat precum și în atmosfera
sărbătorească ce se instalează cu acest prilej .De asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv al
acestui gen de activități care conduce la sudarea colectivului de copii, îi invață să trăiască în grup,
să se încadreze într-o disciplină fermă .Prin organizarea serbărilor dezvoltăm la copii dragostea

1416
pentru artă, pentru frumos. Serbările în cadrul grădiniței, au fost organizate cu ocazia sărbătorilor
de iarna : șezători folclorice care aduc tradiții și obiceiuri , duc mai departe obiceiul colindelor cu
sărbătoarea „ Nașterii Domnului ”, cu sosirea Anului nou. Fiecare anotimp cu farmecul lui ne-a
îmbiat să organizăm : ”Carnavalul toamnei”, ”Carnavalul primăverii”, ”Vine vara, bine-mi pare !”.
De asemenea am organizat serbari cu ocazia Zilei Nationale, 24 Ianuarie – Ziua Unirii, cu scenete
ca : ”Moș Ion Roată și Unirea”, 8 Martie – Ziua mamei, serbari și diverse programe activități
practice desfășurate împreună cu părinții legate de evenimente ecologice , confecționarea unor
costume din materiale refolosibile pe care le-am folosit în programele artistice . Toate acestea
contribuie la realizarea sarcinilor educației estetice , a dezvoltării gustului pentru frumos și nu în
ultimul rând, a dezvoltării pe plan moral.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de
cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă
memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor. La realizarea costumelor, a decorurilor o
contribuție importantă o au părinții copiilor, care-și folosesc cu măiestrie imaginația și creativitatea.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie,atât pentru copii, cât și pentru
părinți,întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumină în suflete,dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităților, în cadrul
serbărilor școlare este bine să fie prezentate și creații artistice originale,adaptate evenimentelor și
condițiilor locale.
Activităţile educative ,extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar oferă
cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă de la grădiniță ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de grădiniță şi în afara ei ,sub atenta îndrumare a
educatoarei ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor
acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii restabilind şi întărind respectul
acesteia faţă de grădiniță şi slujitorii ei.

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped
• Revista invatamant primar, nr.2-3/2001,Editura Discipol
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

1417
 LICEUL TEHNOLOGIC “TRANSILVANIA” DEVA
Nr: …. / ……….

Aprobat,
Director, Prof. DEMETER Sorin Marin

PROIECT EDUCAŢIONAL
,, Vara – Anotimpul Copilăriei!’’
(Serbare Şcolară – Clasa Pregătitoare A, Step by Step)

Coordonator proiect :
Prof. Înv. Primar TRIF GABRIELA VERONICA
Prof. Înv. Primar GODEANU LILIANA MIHAELA

Argument:
“Copilul se naşte curios de lume, nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura îi satisface această pornire, îl
încântă; ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii trebuie să intereseze şi pe oamenii maturi şi instituţii”
(G.Călinescu)
Pornind de la această afirmaţie ,a marelui critic literar, G.Călinescu, dar şi datorită faptului că, pentru noi
toţi, terminarea primului an de şcoală este un moment unic în viaţa micilor elevi, dar şi al părinţilor
acestora, am hotărât, de comun acord, să marcăm acest moment printr-o serbare, în care să
surprindem cele mai frumoase momente derulate în clasa pregătitoare.
De asemenea, fiind şi ultima săptamână de şcoală, ultima săptămână a clasei pregătitoare,
elevii se gândesc cu drag la vacanţa mare, care bate la uşă, iar acest lucru se remarcă şi în
entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această serbare.
Durata proiectului: 1 zi - 12.06.2018
Grup ţintă: elevii Clasei Pregătitoare A, Step by Step
Resurse umane: elevi, cadre didactice, părinți , fraţi, surori şi bunici ai elevilor
Scopul proiectului :
Dezvoltarea imaginaţiei şi a sensibilităţii artistice;
Marcarea încheierii primului an de şcoală prin cântec, dans şi voie bună.

1418
 Obiectivele proiectului:
1. Să recite corect versurile;
2. Să intoneze corect şi ritmic cântecele ;
3. Să execute corect mişcările dansurilor ;
4. Să realizeze “Copacul Prieteniei”- din palmele lor (hârtie colorată);
5. Să participe afectiv, la toate activităţile derulate.
Strategii didactice: inductiv – semialgoritmice; activitatea de grup
Mijloace de învăţământ: mascota clasei, decor scenic, costume, măşti, efecte scenice, carton,
hârtie colorată, lipici, calculator, fond muzical, ecusoane cu numele copiilor şi cu chipul lui Winnie.
Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, expunerea, descoperirea, problematizarea,
observarea spontană şi dirijată, exerciţiul, jocul de rol, munca în grup, scenografia şi regia
spectacolului, instructajul verbal şi aprecierea verbală.
Forme de organizare: frontal – individuală
Metode de evaluare:
- poezii, roluri şi cântece ;
- muzică și mișcare prin cântec, dans și voie bună ;
- activitate dedicată elevilor şi părinţilor;
- expunerea “Copacului Prieteniei” – Turul galeriei
- realizarea c.d. – ului cu serbarea şcolară;
Locul de desfăşurare: Sala festivă a unităţii şcolare

BIBLIOGRAFIE:
Teatru pentru copii, Editura Aramis, Bucureşti, 2010
Culegere de poezii, cântece şi scenete pentru preşcolari “Crâmpei de copilărie” Arad, 2009
www.clasamea.eu
www.didactic.ro
www.educatiamarcheazaviitorul.blogspot.ro
www.facebook.com/groups/utilelascoala
www.krokotak.com
www.youtube.com

1419
 SCENARIUL ACTIVITĂŢII
NR. TEMA ŞI CONŢINUTUL LOCUL DATA RESPONSABIL
CRT ACTIVITĂŢII DESFĂŞURĂRII

Progamul artistic
“Vara – Anotimpul Copilăriei”,
incluzând etapele:
Prof. înv. primar
- Deschidem cortina: Sala TRIF
(îi întâmpină Mascota Clasei – Festivă a Liceului 12.06. GABRIELA
1. Ursuleţul Winnie) Tehnologic 2018
“Transilvania”
-intrarea în scenă a elevilor , pe Deva Prof. înv. primar
ritmul clopoţelului; GODEANU
MIHAELA
- Micii şcolărei: prezentarea
2. poeziilor, rolurilor şi cântecelor
copiilor, învăţate pe parcursul clasei
pregătitoare şi în ultima săptămână
de şcoală;
3.
- Dansul micilor şcolărei – HORA
FLORILOR
dans interpretat de elevii clasei
pregătitoare;

- Dansăm împreună : invitarea

4. spectatorilor la dans pe ritmul
cântecului
«O lume minunată»
- Pineata : încheierea serbării,
recompensarea copiilor cu surpriza
dulce, cu diplome, cu ecusoane, cu
medalia festivă
5.

6.

1420
SURPRIZE PENTRU MOȘ CRĂCIUN

Prof. Godiciu-Runcan Ileana-Maria

Grădinița cu P.P. nr. 3 Sebeș

E iarnă iar şi ninge-afară,

Moş Crăciun în sănioară
Zboară prin întreaga ţară
Ca s-ajungă, într-o zi,
La cei mai cuminţi copii.
Vino, Moşule, şi-aici,
În grupa noastră de pitici,
Vino, te rugăm frumos,
Moş cu zâmbetul duios!
Haide, Moşule, ia loc
Pe fotoliu, lângă foc!
Stai puţin să te-odihneşti
Unde oare te grăbeşti?
Pentru tine, moş iubit,
Bradul l-am împodobit
Cu globuri şi cu beteală
Şi felii de portocală!
Dacă foame îţi va fi
Îndată te vom servi
Cu turtă dulce, cozonac
Fiindcă am aflat că-ţi plac!
Dacă vii, Moş drag, se ştie
Că-ţi spunem şi-o poezie,
Poate chiar îţi vom cânta
Şi apoi vom colinda!
Moş Crăciun, ce spui acum?
Te opreşti puţin din drum,
Ca să te-odihneşti o clipă?
Te întreabă...grupa mică.

1421
 Serbările școlare de iarnă

Profesor în învățământ primar:

Școala Gimnazială Ion Chinezu - Sîntana de Mureș/
Școala Primară Curteni, jud: Mureș

Ne apropiem de perioada cea mai frumoasă și bucuroasă a anului: sărbătorile de iarnă.

Meseria noastră de dascăl este foarte frumoasă și ne permite mai multe posibiltăți cu care putem
ajunge la sufletele copiilor, să le transmitem valori adevărate. Serbările de iarnă sunt un izvor de
bucurii și satisfacții, care creează copiilor o stare de bună dispoziție, favorizând dezvoltarea psihică,
fizică si estetică a personalității. Copiii trebuie să se prezinte în fața colectivului de părinți, rude și
cunoștințe, trebuie să interpreteze diferite roluri: cântăreț, dansator, povestitor, creator de obiecte
artizanale, creator de decorațiuni de crăciun, astfel formând și perfecționând o serie de abilități
artistice. Serbările au importanță deosebită în educarea copiilor, prin conținutul lor transmițând un
anumit mesaj ( nașterea lui Iisus creează bucurie în sufletul tuturor). Copiii se pregătesc împreună,
învață poezii, cântece, dialoguri, prezentări, confecționează decorațiuni, depun eforturi susținute
pentru reușita serbării.
Pregătirea pentru serbare este de doi- trei săptămâni. În această perioadă elevii încearcă să
învețe textele, cântecele și poeziile care se țin de serbare. În fiecare zi facem repetiții pentru buna
reușită a serbării. În ziua desfășurării serbărilor tensiunea afectivă a grupei este la maxim. Reușita
serbării depinde de fiecare individ al colectivului. Astfel copilul învață să trăiască în colectivitate și
să se debaraseze de timiditate. Anul acesta cu ocazia serbarei de iarnă vom prezenta o scenetă și
colinde legate de nașterea lui Iisus. Copiii au primit roluri pe care le joacă cu plăcere: Iosif, Maria,
păstori, înger, etc. Folosirea hainelor corespunzătoare rolurilor ridică calitatea spectacolului și ajută
participarea afectivă a copiilor.Copiii se implică cu plăcere în decorarea salei înainte de spectacol.
Părinții sunt implicați în pregătiri, pregătesc costumele corespunzătoare rolurilor specifice. Copiii
sunt însoțiți de toți membrii familiei la serbare (mama, tata, bunici, frași, surori), astfel serbarea are
un rol deosebit în formarea colecivității. Toți sunt foare atenți, și disciplinați în timpul
spectacolului.
În afară de serbarea de crăciun este organizată și o altă activitate colectivă sub îndrumarea
unei doamne educatoare colegă, unde confecționăm decorațiuni de brad din materiale reciclabile. La
această activitate participă toate cadrele didactice și copiii din zona comunei preșcolarii, școlarii și
elevi de gimnaziu. Împodobim împreună bradul satului cu decorurile și cântăm colinde. Cu ocazia
acestor evenimente mă sunt fericită, fiindcă simt energia susținătoare a colectivității.

Felicitări de Crăciun

Desene și ilustrații de iarnă

1422
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

GOFIŢĂ ANA-MARIA
GRĂDINIŢA CU P.P.NR.21
DR.TR.SEVERI,JUD.MEHEDINŢI

După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, școala are un rol primordial în educația copiilor,
alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece educația permanentă presupune o învățare
pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și
familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân
în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale copiilor. Apoi o
serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu
se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia. Părinții nu pot
cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în condițiile
școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și invers. Întregul
proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă. După cum
spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci într-o
civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul
comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul
deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării
copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim
pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai ales în
controlul temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o comportare
corectă față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte locuri este una
corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa moștenirea cea mai prețioasă”
(Mantegazza).
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția
unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu
totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între
cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra
dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.
Parteneriatele dintre școală și familii pot: a. ajuta profesorii în munca lor; b. perfecționa
abilitățile școlare ale elevilor; c. îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar; d. îmbunătăți
abilitățile educaționale ale părinților; e. dezvolta abilitățile de lideri ale părinților; f. conecta
familiile cu membrii școlii.
În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind
aspectele școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1. părinții sunt
juridic responsabili de educația copiilor lor; 2. învățământul nu este decât o parte din educația
copilului; o bună parte a educației se petrece în afara școlii; 3. cercetările pun în evidență influența
atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării,
precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu
școala; 4. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul
să influențeze gestiunea școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în

1423
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și
desfășuram o sumedenie de activități în parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități s-a numit
„Pumnul nu te face mare”, o activitate prin care am urmărit combaterea violenței în școala noastră.
Am avut ca invitați reprezentanți ai Poliției locale, care le-au vorbit atât micilor școlari, cât și
părinților despre importanța menținerii liniștii atât în familie, cât și în societatea în care trăim. Tot în
parteneriat cu familia și de această dată și cu comunitatea locală am desfășurat activități de 1
Decembrie, prin care am evidențiat patriotismul elevilor noștri care, deși provin din mediul rural, își
poartă cu mândrie numele și își cinstesc an de an Ziua Națională a României.
După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că
școala trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe
care el o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea
noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare,
deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu
mediul social. Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.

1424
 IMPORTANȚA PROIECTELOR EDUCATIVE ÎN PROMOVAREA
IMAGINII ȘCOLII

Prof. Înv. Primar GOGA POMPILIA ADRIANA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ„ ȘTEFAN CEL MARE„
Cetatea de Baltă, JUD. ALBA

Proiectele educative au o importanţă tot mai mare, fiindcă şcoala trebuie să-i pregătească pe
elevi pentru viaţă, nu numai pentru examene.
Şcoala trebuie să se afle în dialog autentic şi permanent cu societatea, străduindu-se să
realizeze punţi de legătură între nevoile educaţionale, resursele/disponibilităţile intelectuale ale
copiilor / tinerilor şi perspectivele de dezvoltare economică a societăţii. În acest sens, colaborarea
dintre elevii diferitelor şcoli nu este un proces spontan, ci este o activitate organizată, susţinută,
conştientă, direcţionată spre problemele educative ale tinerei generaţii.
Proiectul educaţional este unul din cuvintele cheie ale pedagogiei contemporane, un concept
şi o atitudine în câmpul educaţiei şi tinde să devină un concept central pentru abordarea de tip
curricular flexibilă şi deschisă a problemelor educative-nevoia cunoaşterii,respectării şi valorizării
diversităţii.
Organizarea unor activităţi extraşcolare prin care elevii să contribuie, după puterile lor, la
creşterea calităţii vieţii în comunitatea în care trăiesc, are nenumărate avantaje din punctul de
vedere al educaţiei pe care o face şcoala. Acestea sunt:
- împletirea teoriei cu practica, elevii constatând că ceea ce învaţă la şcoală pote fi aplicat în
cadrul unei acţiuni concrete;
- acţiunile dezvoltă la elevi responsabilitatea şi sensibilitatea faţă de semenii lor;
- se creează legături la nivelul comunităţii;
- se stimulează gândirea critică;
- se educă percepţia multiculturalităţii,
-se dezvoltă stima de sine şi devotamentul pentru ideile civice.
Astfel de activităţi presupun utilizarea unor metode activ- participative de implicare a
copiilor, multe acţiuni se desfasoara în afara scolii –în comunitate – acţiuni cu impact comunitar
(acţiuni ecologice, sanitare, campanii pentru dezvoltare comunitară etc.).
Personal am derulat şi derulez şi în prezent proiecte şi parteneriate educaţionale în care sunt
implicaţi şi alţi factori educativi, creând astfel un mediu bazat pe valori morale pozitive în care
fiecare copil să poată deveni un model pentru societate.
An de an activităţile proiectului sunt tot mai diverse, tot mai atractive şi implică tot mai mulţi
elevi şi cadre didactice, în acelaşi timp şi foarte mulţi parteneri care sunt de un real sprijin în
realizarea obiectivelor propuse.
Tematica diversificată a proiectelor este un mijloc de a antrena cât mai mulţi copii într-o
activitate plăcută prin diferite forme de organizare care vizează obiectivele unei dimensiuni ale
educaţiei.
Actul educaţional are o eficienţă sporită dacă este implicată şi familia, cu condiţia de a se
stabili un cod unitar de cerinţe. În urma colaborărilor constante cu parinţii, aceştia au posibilitatea
de a-şi cunoaşte mai bine copiii şi modul acestora de manifestare în cadrul grupului, îşi însuşesc
procedee educative adecvate pe care le pot aplica în educaţia copilului.Ca efecte majore pe care le
propun ca strategia şi proiectele educative să le producă, se pot menţiona:
o creşterea calităţii actului educaţional şi a rezultatelor învăţării;
o introducerea obligatorie elementului educativ în proiectarea şi desfăşurarea activităţii
didactice la fiecare obiect de studiu;
o proiectarea activităţilor educative extracurriculare ca aplicaţii concrete a cunoştinţelor
acumulate şi a abilităţilor şi competenţelor formate în cadrul obiectelor de studiu;

1425
 o stimularea interesului elevilor şi a cadrelor didactice de a se implica în proiecte şi
programe educative curriculare, extraşcolare şi extracurriculare la nivelul fiecărei unităţi de
învăţământ;
o stimularea şi multiplicarea iniţiativelor tinerilor în dezvoltarea vieţii comunităţii
şcolare/comunităţii;
o reducerea procentului fenomenelor antisociale, a abandonului şi absenteismului şcolar;
o creşterea ratei promovabilităţii şcolare;
o asigurarea şanselor egale de dezvoltare personală;
o ridicarea calităţii resursei umane din sistemul educaţional;
o formarea resursei umane necesare dezvoltării societăţii cunoaşterii;
o asigurarea sustenabilităţii proiectelor educative prin conştientizarea comunităţii cu privire
la potenţialul pe care programele educaţionale le au asupra formării tinerei generaţii ce urmează a
se integra;
o transformarea educaţiei în sursă de dezvoltare comunitară.
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Având un caracter atractiv, elevii participă, într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire. Învăţarea versurilor şi interpretarea artistică sunt realizate de elevi cu bucuria
şi plăcerea caracteristice unei preocupări pentru timpul liber. Este binecunoscut faptul că
memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv-pozitiv este mare şi contribuţia
copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic trebuie privită ca un scop în sine,de a
oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească, plăcere estetică, satisfacţie - toate acestea
îmbogăţindu-le viaţa, făcând-o mai frumoasă, mai plină de sens.
Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor.
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituala, să le împlinească setea de
cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru
a-şi forma convingeri durabile.
Indiferent de tipul de personalitate, de nivelul de dezvoltare psihică, omul se raportează la
frumos, la artă, într-un mod particular, prin procese funcţionale complexe. Exprimarea artistică
activează resursele intelectuale, motivaţional-volitive şi afective ale individului, aducându-l, în
anumite condiţii, într-o stare de armonie cu sinele şi cu lumea exterioară. Orice manifestare
artistică, deci şi serbarea şcolară, se creionează răspunzând pe de o parte nevoilor de exprimare a
celor direct implicaţi, pe de altă parte aşteptărilor publicului şi ţine cont de factori obiectivi precum
timpul şi spaţiul de desfăşurare.
Momentul prezentării unei serbări şcolare impune alegerea temei, astfel încât cei implicaţi în
organizarea şi desfăşurarea acesteia sa se încadreze în limitele coordonatei temporale.
Întrucât una din valorile cele mai importante ale contemporaneităţii este creativitatea,
dezvoltarea acesteia a devenit una din cerinţele fundamentale ale educaţiei.
Serbarea şcolară reprezintă un eveniment mai mult sau mai puţin aşteptat, menit să
evidenţieze într-o formă estetică achiziţiile acumulate de copii pentru dezvoltarea creativităţii. În
procesul de învăţare multe sunt momentele de satisfacţie şi bucurie pe care le trăiesc cei implicaţi,
dar maxima încărcătură emoţională se dezvoltă în timpul serbărilor şcolare. Importanţa unor
asemenea festivităţi este deosebită, pentru că ele lărgesc orizontul spiritual al elevilor şi contribuie
la acumularea de noi cunoştinţe, îmbogăţesc şi remontează viaţa afectivă, stimulând sentimente
nebănuite sau dezvoltând pe cele slab manifestate anterior; contribuie la dezvoltarea simţului de
răspundere, prin dorinţa de reuşită, favorizează concentrarea atenţiei pe parcursul desfăşurării
programului, prezenta spectatorilor (părinţi, bunici, cadre didactice), trezind în copil energia de a
învinge timiditatea, stimulându-i independenţa de acţiune.
Într-o serbare şcolară pot fi valorificate toate achiziţiile dobândite de elevi de-a lungul unui
semestru sau an şcolar, conferind evenimentului artistic un caracter educativ şi creator.

1426
 Aceste activităţi întregesc activitatea educativă a şcolii, aducând un surplus informaţional
elevilor şi completând condiţiile concrete ale educaţiei acestora. Astfel experienţa de învăţare non-
formală şi informală întregeşte, completează şi lărgeşte experienţa de învăţare formală.
Elevii devin capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o transforme, să se cunoască pe
sine şi să se transforme, să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi
sentimentele.

BIBLIOGRAFIE:
Gutium I, Mămăligă M, Mumjiev G - Parteneriatul pas cu pas , Editura Fundaţia
Internaţională pentru sisteme Electorale, Chişinău, 2000
Velea , Luciana şi colaboratorii - Participarea elevilor în şcoală şi în comunitate, Ghid pentru
profesori şi elevi , Editura Agata , 2006
Vlăsceanu ,Gheorghe coord., Neculau , Adrian - Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate
în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom ,2002

1427
 PROGRAM DE SERBARE PENTRU CRACIUN 2018
Prof.inv.primar GOGEA CRISTINA
SCOALA GIMNAZIALA ``ION SUHANE``,
FRUMOSU, jud.SUCEAVA
1. PREZENTATOR 1
Azi e mare sarbatoare,
Astazi iarasi noi cei mici ,
Ii poftim la o serbare
Pe parinti si pe bunici.
Azi ,e zi de sarbatoare,
Azi cu toti ne bucuram,
Cantul nostru, versul nostru,
Dunmeavoastră-l închinăm.
2. PREZENTATOR 2:
Serbarea va incepe indata.
Va rugam sa fiti atenti
S-ascultati...si mai ales
S-aplaudati cat mai des.
Uite ,insa ne-am grabit
Si nu am spus : “Bun venit!”
Asadar, la fiecare
Un bun venit la serbare!
3. PREZENTATOR 3:
După toamna cea frumoasă
A venit iarna geroasă.
Ninge mult, s-aşterne neaua,
Iar copiii ies cu Steaua.
Mamele se pregătesc,
Multe bunătăţi gătesc,
Tata-mpodobeşte bradul,
Curând se-nnoieşte anul!
4. Copil 1:
Din cer ninge linistit
Peste case, pomi si garduri
Iata, fulgii ne-au soptit
Ca sa nu mai stam pe ganduri!!
Totu-i alb in jur cat vezi
Moi podoabe pomii-ncarca
Si viseaza sub zapezi
Satele-adormite parca!
Norii cu caciuli pe frunti
Au adus iarna din munti
Ea coboara de pe creste
Frumoasa ca o poveste.
Mai intai a pus pe strada
1428
Un covor alb de zapada
Dalbe flori a prins in ramuri
A pictat stelute-n geamuri.
5. COPIL 2: Doamna iarna-n goana trece
In calesti de vijelii-
Se turtesc pe geamul rece
Nasuri carne si hazlii
Din zapada alba, moale
Facem omul de zapada
Si ghetusul ne imbie:
-Hai, copii, e iarna-afara!!
6.COPIL 3: Neaua peste tot s-a pus,
A venit iarna draguta,
Hai copii,pe deal in sus
Sa ne dam cu saniuta
Cate unul,cate doi
Ne suim pe sanioara.
Fara cai si fara boi,
Saniuta fuge,zboara!
Uite,saniuta mea
Zboara ca un fulg de nea.
Cand o sui pe derdelus,
Trage spre alunecus!
Cântec: VINE IARNA (Meloritm)
Vine iarna, vine iarna,
Vine iarna acuş,, acuş,
Şi pândeşte, şi pândeşte
Iarna, pe la uşi.
Refren:
Vai, ce să fac?
N- am căciulă şi mănuşi
Si pândeşte, şi pândeşte
Iarna, pe la uşi.
Las, c- o rog pe bunicuţa
Să mi le- mpletească ea,
Dar şi-a spart şi ochelarii
Şi- are numai o andrea.
Dar cunosc o bunicuţă,
Ce- mpleteşte pentru toţi.
Este supermagazinul,
Ce- mbracă mii de nepoţi.
Am şi căciulă
Cu fular şi cu mănuşi
Şi- acum, poate ca să vină
Iarna, pe la uşi.
7. PRZENTATOR 4:
Voi ştiaţi că sus în cer,
Exista un atelier ?
Noaptea luna îl veghează,
Stelele îl luminează,
Şi-n el zeci de spiriduşi
Meşteresc globuri, păpuşi,
Ursuleţi de pluş, rachete,
Maşinuţe şi trompete,
Şi-alte mii de jucării,
Să le-aducă la copii,
Bunul nostru Moş Crăciun,
În seara sfântă de Ajun.
8.ZÂNA CLOPOȚEL
Vai, priviţi câte scrisori
Am primit de la copii!
Toate, toate până-n zori
Noi le vom îndeplini.
Chiar de-s mici ori măricei
Copilaşii un dar au,
Iar celor mai cuminţei
O surpriză eu le dau.
(Aruncă praful de zână)
9. ZÂNA VISELOR
Şi eu m-am gândit, să ştiţi,
Şi am lăcrimat puţin,
La copiii cu părinţi
Care de Crăciun nu vin.
Pentru ei, ca să-i alint,
Seara când merg să se culce
Îi presar cu praf de-argint,
Care vise dulci aduce. (face piruietă)
10. ZÂNA CRACIUNULUI
Sunt copii cu suflet mare
Ce cunosc mila, respectul
Şi vreau ca la fiecare
Să le duc chiar eu pachetul.
Dulciuri, haine, jucării,
Le voi strânge imediat
1429
Şi sub brad le vor găsi...
Căci Crăciunu-i minunat.
11. SPIRIDUȘUL 1
Într-o lume minunată
Noi muncim din zori în seară
În atelierul mare
C-așteptăm o sărbătoare .
12. SPIRIDUȘUL 2
Și-n lumea minunată
Vă invităm , intrați
De toate să vă mirați.
Noi trudin întreaga vară
Cu lipici , creion , beteală
Cu ciocan și cu migală
Ca să pregătim de gală
Lumea asta-n mare grabă
Să aibă cu mic cu mare
Câte-un pic din fiecare.
13. SPIRIDUȘUL 3
Ca să vedeți și voi
Jucăriile le facem noi
În atelierul mare
Facem mașini și tractoare
Pentru băieții toți
Care-au fost cuminți și drepți .
Moșul vine , ne arată
Chiar și cea mai mică faptă. (zâmbește
și se joacă cu mașinuța)
14. SPIRIDUȘUL 4
Zici ce vrei tu frățioare
Dar la noi munca-i mai mare
Noi facem păpușele
Pentru fete cumințele . (ridică păpușa)
Le alegem de pe listă
Și le-ndeplinim dorința .
Doamne ! Cât mai avem
Că la noapte le-ncărcăm
Să le dăm Moșului bun
Chiar în noaptea de Crăciun.
15. SPIRIDUȘUL 5
La atelier aici
Avem rachete și mingi
Sunt copii ce fac mișcare
Cu bicicleta și trotineta pleacă la
plimbare
Și pe role , pe patine
Sportul face numai bine.
16. SPIRIDUȘUL 6
Haideți să nu mai vorbiți
Dați din mâini și munciți
Graba este tot mai mare
Moșu-i gata de plecare.
17. CRĂCIUNEASA
Ultimul cadou legăm.
Zânelor, luaţi aminte,
Nici un puşti să nu uităm,
Dacă e bun şi cuminte.
Hai să mai vedem odată
Dacă totu-i aranjat,
Fiindcă renii pleacă-ndată...
Să greşim, ar fi păcat.
18.CRĂCIUNIȚA
(FETIȚA LUI MOȘ CRĂCIUN)
Azi sunt mândra Crăciuniţă,
Mi-am pus roşie rochiţă!
Cu desaga încărcată
Stau cuminte lângă vatră!
Am în mâini doar mângâiere!
În glas am lapte şi miere!
Ţi le dau cu bunătate.
Tu, primeşte-le pe toate!
DRUM BUN ,
DRAGĂ MOȘ CRĂCIUN !
19. MOȘ CRĂCIUN
Bun rămas , piticii mei
Și soția mea iubită
Sania cu acești zmei
Va zbura într-o clipită .
Asta e menirea noastră
Oamenii să-i bucurăm
Dragostea și munca noastră
An de an să le dăm.
Haide sus în sănioară
Cu renii mei vestiți
Hai Rudolf , Comet porniți !
20. RENUL RUDOLF
Eu sunt Rudolf , cel mai tare
Luminez totul în cale,
Toți au râs de nasul meu roșu,
Dar l-am ajutat pe Moșul.
Nasul meu cel luminos ,
Moșului îi este de folos .
1430
Ei primesc cadoul îndată ,
Cum l-au visat ei odată.
21. RENUL COMET
Nu sunt pui de zmeu,
Nu sunt nici ponei
Dar cu Moș Crăciun,
Sunt prieten bun.
Comet mă numesc ,
Și eu mereu lucrez
Alături de bătrânul Crăciun ,
Copiilor bucuria să le-o aduc .
Cantec: RENUL LUI MOS CRACIUN
1. RENUL: Eu sunt renul lui Mos
Craciun x2
Si sunt suparat acum /
M-a lasat sania -n drum /x2
Copiii: El e renul lui Mos Craciun x2
Si e suparat acum
L-a lasat sania-n drum. X2
2. RENUL:Mos Craciun s-a ingrasat
Sacul e prea incarcat
Si picioarele ma dor
Am nevoie de ajutor.
Eu sunt renul lui Mos Craciun
Copiii: El e renul lui Mos Craciun
RENUL: Si sunt suparat acum
M-a lasat sania -n drum
Copiii: Si e suparat acum
L-a lasat sania-n drum.
Hai sa-l ajutam copii
Sacu-i plin de jucarii
Haturile s-apucam
Si Craciunul sa-l salvam
El e renul lui Mos Craciun
RENUL: Eu sunt renul lui Mos
Craciun
Copiii: Si e bucuros acum
A pornit din nou la drum
RENUL: Si sunt bucuros acum
Am pornit din nou la drum.
Renul Rudolf
Eu sunt renul Rudolf care
Tot mereu s-a rătăcit,
Pentru voi am o-ntrebare:
Oare unde-am nimerit?
 22.Copil 4
-Ai nimerit tocmai bine
Chiar la noi în sat,
Întrebarea-i pentru tine:
Moșul unde a-ntârziat?
23.GAZDA 1
- Dar unde-or fi copiii? Nu-s aici !
Unde-ar putea fi? Îi așteptăm , trebuie să vina
. Doar știu că astăzi avem oaspeți . Iată-i ,
iată-i !
24.Copil 5:
Pentru dragul Moş Crăciun,
Care vine în Ajun,
Prin nămeţi şi prin ninsoare,
Am scris, astăzi, o scrisoare :
“Moş Crăciun, eu sunt cuminte...”
Ce se-aude?
TOŢI : Minte !Minte !
Recunosc, e- adevărat,
Că sunt neastâmpărat !
Mai ”ating “ câte- un coleg,
Prin clasă ţip şi alerg...
Însă Moşule- ţi promit,
Că- ncepând de- acum, mă schimb!
25. COPILUL 6: Moşule, eu vreau să-
ţi spun,
Că- s copilul cel mai bun…
Ce aveţi de comentat?
TOŢI: Nu este adevărat!
Se- ntâmplă! Nu ştiu de ce!
Uit caietul, cărţile,
Creionul, penarul, guma…
Nu ştiu ce- am, dar uit într-una !
Ba- ntr- o zi, plecând acasă,
Mi-am uitat ghiozdanu- n clasă.
26. O FETITA: Moş Crăciun, eu îţi pot
spune
Că am numai note bune.
Sunt foarte atentă- n clasă!
TOŢI: Lasă! Lasă
Să citesc e foarte greu,
Iar la scris, mă- ncurc mereu.
1431
Recunosc sunt vinovată!
Stau la joacă, ziua toată.
Umblu tot mereu hai- hui,
Iar ghiozdanul stă în cui
Şi la lecţii, mi se pare,
Că- s puţin cam... visătoare.
COPIL 1: Moşului, cu suflet mare,
I- am scris şi eu o scrisoare
Şi i- am spus ce îmi doresc.
Staţi puţin să vă citesc!
“Moş Crăciun, eu te- aş ruga,
Să- mi aduci, de vei putea,
O căpuşă, cu rochiţă,
Cu păr lung şi cu fundiţă.
Şi o curte cu poveşti
Aş dori să- mi dăruieşti.
Fiindcă iarna e geroasă,
Aş vrea şi o haină roasă,
Şi mătuşi, şi un şal gros,
Şi- o pereche de cartofi.
SPIRIDUSUL 1: Cu o astfel de
scrisoare,
Nici nu este de mirare
Că pe Moş Crăciun, săracul,
O să- l doară, tare, capul!
SPIRIDUSUL 2: Însă Moşu- i iertător
Şi aduce, tuturor,
Sacul plin cu jucării
Şi surprize mii şi mii.
GAZDA : Darurile minunate,
De mâini harnice- s lucrate.
Spiriduşii Moşului
Muncesc mult pentru copii.
SPIRIDUSUL 3: Construiesc, cu-
ndemânare,
Maşinuţe şi tractoare,
Dar mi- e greu la jucării,
Care merg cu baterii.
Ba rotunde, ba pătrate,
Ba A4, ba A7...
Unele cu- ncărcător...
Of! Nu e deloc uşor!
SPIRIDUSUL 4: Erau tare- apreciate
Cuburile colorate,
Dar, acum, copiii cer,
Jocuri Lego, fel de fel,
 Mii şi mii de figurine,
De nici nu le ştiu pe nume.
SPIRIDUSUL 5: Rechizitele şcolare
Sunt o mare provocare !
Cărţi, caiete şi creioane
Fabric pentru orice toane.
La ghiozdan fac o schimbare,
O mică modificare,
Încă- un buzunar, la spate,
Pentru corn şi pentru lapte.
SPIRIDUSUL 6: Eu lucrez pentru
fetiţe.
Este greu ! Au multe fiţe!
Nu mai vor păpuşi banale,
Vor prinţese, domnişoare…
Barbie, Elsa sunt la modă,
Cu- o întreagă garderobă
Şi mai vor, neapărat
Şi o trusă de machiat.
PREZENTATORUL 1
Vrem să vină blânda iarnă
Și fulgi moi ușor să cearnă ,
Să aștearnă alb covor
Peste grâul din ogor.
30.FULG 1
Noi suntem fulgișori de nea
Plutim , ne legănăm în vânt
Și ne așternem pe pământ
Ca să vă dați cu sania .
31. FULG 2
Așternem peste grâul din câmpie ,
O plăpumioară moală , argintie
Ca el de geruri să se adăpostească
Să crească și pe voi să vă hrănească .
FULG 1
Noi facem pentru oamenii de nea
Hăinuțe moi de catifea
Cât mai frumos voi să-i modelați ,
Și-n jurul lor să râdeți , să cântați !
Valsul personajelor
27 .COLINDĂTORUL 1
Pe cărarea șerpuită
Cu argint împietruită
Vin acum de sărbători
Cete de colindători .
1432
Busuioc verde pe masă
Dă-ne drumul gazdă-n casă
Că umblăm să colindăm
Și pe Hristos îl cântăm
Din seara Ajunului
Până-ntr-a Crăciunului !
CANTEC: POVESTE DE CRACIUN
Intr-o seara, intr-o noapte de Craciun
In Betleem, in Iudeea
Dupa cum pastorii spun bunui Iosif si
Maria
De departe au venit
Si s-a intamplat acolo
Ceva nemaipomenit
S-a nascut Pruncul Sfant
Pace voua pe Pamant
Nu uitati sa fiti mai buni
Si sa credeti in minuni!
(x2)
Magii au venit
Atunci cand soarele a apus
Aur, smirna si tamaie pentru
Prunc ei au adus
Steaua revarsa lumina inceput asupra
lor
Si tinandu-se de mana
Ingerii cantau in cor
S-a nascut Pruncul Sfant
Pace voua pe pamant
Nu uitati sa fiti mai buni
Si sa credeti in minuni!
(x2)
Ce va spun acum
Nu-i o poveste de copii
Desi au trecut ani multi
Mai multi de 2000
Doar asa Craciunul are pentru toata
lumea rost
Sa va fie cald in suflet
Spune copile cum a fost?
S-a nascut Pruncul Sfant
Pace voua pe pamant
Nu uitati sa fiti mai buni
Si sa credeti in minuni!
S-a nascut Pruncul Sfant
Pace voua pe pamant
Nu uitati sa fiti mai buni
Si sa credeti in minuni!
 CANTEC: ALTFEL DE COLIND
Seara acesta e din toate serile ninse de
sarbatori
Cea mai aleasa si pana in zori de zi
plina de colindatori
Dalbe flori, leru-i ler, veste mare din cer
A ajuns pe pamant: s-a nascut Pruncul
Sfant!
Dalbe flori, leru-i ler, veste mare din cer
A ajuns pe pamant: s-a nascut Pruncul
Sfant!
Si sub brad tuturor, din darul magilor
lasa cate ceva
Micul Isus caci dar din dar se face Raiul
spre slava sa
Dalbe flori, leru-i ler, veste mare din cer
A ajuns pe pamant: s-a nascut Pruncul
Sfant!
Dalbe flori, leru-i ler, veste mare din cer
A ajuns pe pamant: s-a nascut Pruncul
Sfant!
Noaptea aceasta-n ea are acel ceva
Un har iesit din comun
Fiti, asadar, mai buni si credeti in
minuni
Cel putin de Craciun
1433
Dalbe flori, leru-i ler, veste mare din cer
A ajuns pe pamant: s-a nascut Pruncul
Sfant!
Dalbe flori, leru-i ler, veste mare din cer
A ajuns pe pamant: s-a nascut Pruncul
Sfant!
28.COLINDĂTORUL 2
Aho , aho , copii și frați
Stați puțin și ne-ascultați
C-am venit cu plugușorul
Că așa ne-a mânat dorul !
Iată anul se sfârșeste
Crește și îmbătrânește .
Dar noi stim c-am mai crescut
Anul repede –a trecut
Ne-am făcut și mai cuminți
Întrebați-i pe părinți .
29.COLINDĂTORUL 3
Vă dorim să aveți parte
De viată , de sănătate
De iubire și dreptate ...
Să aibă de toate pe masă
Și-nțelegere în casă.
Ia mai mânați măi flăcăi
Și sunați din zurgălăi
Hăăăăi !
 Magia sărbătorilor de iarnă
Serbare clasa a II-a B

GRADINARU CLAUDIA

De la lume adunate De bine să vă urăm,

Sănătate şi noroc
Afară ninge liniștit, dar fără încetare Şi tot anul plin de rod!
Noi lângă doamna ne-adunăm C2.Şi dacă tot am venit
Și pregătim o serbare. Vom petrece negreşit
Drumul a fost tare lung... Vom cânta şi vom juca,
Dacă vă întrebați Colinde vom asculta
Dar astăzi mame, tați, bunici Şi proverbe, zicători,
Veniți să ne ascultați. Cum e datina la noi!

Bine-aţi venit la noi! C2.Ce drag mi-e satul nostru,

Programul nostru să vă fie Căsuţe ca-n poveşti,
Prilej de bucurii şi veselie. Izvor de dulci miresme
Dragi invitaţi, vă rog să ascultaţi, Şi datini strămoşeşti.
Apoi, cu forță, să aplaudați. Ce dulce-i versul doinei,
Şi cum să nu-l îngâni,
MOŞUL : - Stai şi tu lângă mine, El e comoara vie,
Marie dragă, trebuie să vină colindătorii! Lăsată din bătrâni
Ai pregătit colacii şi nucile?
BABA : - Sunt gata de mult! C3.Când e al pâinii praznic,
MOŞUL :- În sara asta-i mare sărbătoare Lângă izvor vin toţi
Pentru întreaga suflare! Şi chiuie şi saltă,
Asta este seara sfântă Bunici şi strănepoţi.
Când colindele se cântă!
Este seara de Ajun Moșul : Ei, da vorba multă-i sărăcia omului!
A bătrânului Crăciun! Mai bine hai să cântăm un cântecel de iarnă!

( COPIII): - Primiţi colindătorii? Cântec : Vine iarna!

MOŞUL şi BABA: - Primim, primim!!! Vine iarna, vine iarna, vine iarna acuşi acuşi
Şi pândeşte şi pândeşte iarna pe la uşi
Cântec : Deschide ușa, creștine! Vai! Ce mă fac? N-am căciulă şi mănuşi
Deschide usa crestine Şi pândeşte şi pândeşte iarna pe la uşi
Ca venim din nou la tine Las’ c-o rog pe bunicuţa să mi le-mpletească
Drumu-i lung si-am obosit ea
De departe am venit. Dar şi-a spart şi ochelarii şi are numai o
Si la Viflaeem am fost andrea
Unde S-a nascut Hristos, Vai! Ce mă fac? N-am căciulă şi mănuşi
Si-am vazut pe-a Sa mama Şi pândeşte şi pândeşte iarna pe la uşi
Pe care Maria-o cheama. Dar cunosc o bunicuţă ce-mpleteşte pentru
toţi
BABA: - Haideţi, oameni buni, poftiţi, Este super magazinul ce-mbracă mii de nepoţi
Lângă noi acum să fiţi Am şi căciulă, cu fular şi cu mănuşi
Pe Hristos dacă-l iubiţi Şi acum poate să vină iarna pe la uşi
Cu noi ca să prăznuiţi Am şi căciulă, cu fular şi cu mănuşi
Că-i sara Ajunului Şi acum poate să vină iarna pe la uşi!
Sfântului Crăciunului!
C 1.Am venit să colindăm, C4. Fiecare pom din lume

1434
Are o poveste-anume.
Dar e una de demult
Şi pe-aceea o ascult-
Totdeauna de Crăciun
Daţi-mi voie să v-o spun:
CREDINCIOS
COPIL 1
Maica Pruncului IIsus,
Alergând în jos şi-n sus
Fiului Său Preacurat
Adăpost i-a căutat.
Dar după o zi întreagă,
Obosită, fără vlagă,
S-a oprit şi s-a rugat
De-un stejar verde rotat
MAICA DOMNULUI:
O, stejare credincios,
Lasă-ţi crengile în jos,
Frunza lor pe noi să cadă,
Ostaşii să nu ne vadă.
Ajutor de ne vei da,
Bine-te-voi- cuvânta!
STEJARUL:
Maică Sfântă iubitoare,
Frunza mea e foşnitoare,
Zi si noapte n-are tihnă,
Nu găseşti sub ea odihnă!
Iar de-ţi plânge copilaşul
Îl va auzi ostaşul.
INGERUL 1:
Cât puteai să fii de bun!
Dar n-ai fost şi ţie-ţi spun:
Toamna când o să coboare
În coroana-ţi foşnitoare,
Verdele să-ţi ruginească,
Vântul să ţi-o desfrunzească,
Frigul iernii îngheţat
Să-l întâmpini dezbrăcat.
Frunzele să-ţi crească iară
Doar târziu, în primăvară!
MAICA DOMNULUI
Mă rog ţie, fagule:
Primeşte-mă, dragule,
În frunzişul tău umbros
Ca să-l aperi pe Hristos.
Ajutor de ne vei da,
Bine-te-voi-cuvânta!
FAGUL
Cât de mult mi-ar place mie
Din ramuri să-Ţi fac chilie,
BRADUL Dar mă tem, oastea când vine,
Pruncul Tău să nu suspine
Şi pentru acestă vină
Să mă taie din tulpină!
INGER 2
Nici tu nu vrei să fii bun!
De aceea ţie-ţi spun:
Teme-te când în pădure
Va intra om cu secure,
Căutând din loc în loc
Lemne bune pentru foc,
Căci atunci tulpina ta
Se va prăvăli şi ea.
MAICA DOMNULUI
Brad înalt cu frunza deasă,
În umbrarul tău mă lasă,
Căci ostaşi cu lănci de fier
Viaţa pruncului mi-o cer!
Ajutor de ne vei da,
Bine-te-voi-cuvânta!
BRADUL
Maica Domnului Hristos,
Eu îţi mulţumesc frumos
Că pe mine m-ai văzut
Şi-ajutorul mi-ai cerut!
Pruncului înfăşeţel
Îi voi face legănel
Şi încet îi voi doini
Până ce va adormi.
Din răşină- tămâioară
I-oi aprinde către seară,
Iar din conurile mele
O să-i fac lumânărele
Pân’ la răsărit de stele.
OSTAŞUL 1
N-a fost drum, n-a fost cărare,
N-a fost apă curgătoare
Şi nici cuib de zburătoare
Să nu le fi cercetat,
Dar de urmă nu le-am dat !
OSTAŞUL 2
Acest loc împădurit
Duce până în Egipt.
1435
Printre fagi, printre stejari Și atuncea o chema
Se ascund mereu fugari. Pe nevasta lui Crăciun.
Prunc şi Maică de-au ajuns Și-o ruga cu glas fierbinte
Pe aici s-or fi ascuns, S-o lase-n grajd, la vite.
Pe sub frunzele bogate. Și acolo, pe fân, jos
Să le răscolim pe toate ! S-a născut Domnul Hristos!
OSTAŞUL 3 C8.Ieslea-n rai s-a prefăcut,
Bradul nu l-am cercetat ! Când s-a născut Fiul Sfânt.
Oare cum de l-am uitat ? Mii și mii de luminele
Nu e nimeni! E pustiu! Străluceau ca niște stel.
Să plecăm că e târziu! Fânu-n flori se prefăcea,
MAICA DOMNULUI Maica se-nveselea
Mulţumescu-ţi brad frumos, Pruncul Sfânt îmbrățișa.
Ai fost bun şi credincios! - Taci Fiule, nu mai plânge!
Fapta ta cea minunată Că m-oi duce, ți-oi aduce,
Va primi sfântă răsplată: Scutec de înfășat
De acum până-n vecie, Și cununi de aur pe cap.
Lumea trebuie să ştie C10.Moasa Crăciuneasă
Că eşti Pomul de Crăciun La suflet aleasă
Pentru tot creştinul bun. Se umple de milă
An de an, copii din cor De Maica copilă
Ţi-or cânta colindul lor Cu Pruncul plăpând
Cu vers dulce şi duios La sân legănând.
Brad frumos şi credincios, Pânza albă și curata
Şi cu ei va fi Hristos! I-a adus de-ndată
CÂNTEC: Brăduleț, brăduț, brăduț Pruncul a-nfășat
Bradulet bradut bradut Maica l-a culcat.
Ninge peste tine C11.Craciun mânios
Haide hai in casa mea Om răutacios
Unde-i cald si bine Pe-a lui Crăciuneasă
La suflet aleasă,
POVESTEA LUI MOȘ CRĂCIUN O ia la bătaie
C7.Umblă maica-n sus și-n jos Mâinile îi taie.
Ca să-l nască pe Hristos. C12.Dar, vaai, ce minune!
Umblă maica-n jos și-n sus Căci la loc îi pune
Ca să-l nască pe Iisus. Mâinile îndată
Și se oprește-n al ei drum Maica Preacurată.
La casa unui bătrân, C13.Crăciun de-a văzut,
Cu numele de Crăciun. Îndată-a căzut
- Bună ziua, omule! Cerandu-și iertare
Lasă-mă în casa ta, Cu lacrimi amare.
Că afară-i vreme rea! C14.Zice Maica Sfântă,
C8.Astfel, Măicuța grăia: Către el cuvântă:
-Astăzi, Domnul Sfânt se naște - De vrei îndurare,
Bucurie vei cunoaște! De la prunc iertare,
C8.Dar Crăciun, tare hapsân Daruri la copii,
Era-n casa lui stăpân, Multe bucurii,
Pe Maica n-a ascultat-o Să le dai mereu
Și pe loc a alungat-o. Pentru Dumnezeu.
C9.Maica plângea de durere C15.Iar Crăciun , omul cel rău,
Nici nu mai avea putere, Tare mult a suferit
Ca să meargă undeva. Și să știți că s-a căit.

1436
Daruri multe a cumpărat Am venit să vă-ntrebăm
Pentru Pruncu de-nfășat Se poate să vă urăm?
Și s-a făcut un om bun Cam pe la Vasile Sfântul
Cum e astăzi Moș Crăciun. Mi-a zburat căciula vântul
Şi-a dus-o sub fereastră
Cântec : Cerul și pământul Chiar la casa dumneavoastră
Cerul și pământul Şi dacă tot am venit după căciulă …
În cântec răsună Să vă zic şi-o urătură!
Ingeri și oameni Aho, aho copii şi fraţi ,
Cântă împreună Staţi puţin şi nu mânaţi!
Hristos se naște Lângă noi v-alăturaţi
Domnul coboară Şi cuvântu-mi ascultaţi!
Îngerii cântă, magii îl adoară Dragi mămici şi dragi tătici
Păstori aleargă, Bunicuţe si bunici
Ieslea-nconjoară Surori mari şi surori mici
Mari minuni se întâmplară. Am venit să vă-ntrebăm
De putem să vă urăm
Ăsta-i Crăciunul. Vă spunem că am fost cuminţi
Clopoţeii fac zarvă mare-afară, (În cor)
Miroase-a cozonac Ne primiţi…?
Şi-a măr cu scorţişoară! (Aşteaptă răspuns din sală )
Clopoţeii fac zarvă mare-afară, Ne primiţi?
Miroase-a cozonac Ne primesc măi….
Şi-a măr cu scorţişoară! Hăi!
Ăsta-i Crăciunul, e numai unul!
Chiar acum sub brad, C .Să urăm la început
Moşul adastă fiindcă din traistă Pentru cei ce ne-au născut
Darurile-i cad; Pentru mama si tăticu
Lumânărele pe rămurele Pentru buna şi bunicul ,
Vesel se-aprind și la fereastră Pentru mama aş dori
Seara albastră cântă un colind Cei mai cuminţei copii.
Iată, v-am adus veseli, veste mare: Câte ţigle pe casă
S-a născut Isus, steaua sus răsare! Atâţia galbeni pe masă
Iată, v-am adus veseli, veste mare: Câte pietre la fântană
S-a născut Isus, steaua sus răsare! Atâtea oale cu smântână.
Ăsta-i Crăciunul, e numai unul! Copiii singuri să crească
Chiar acum sub brad, Haine să nu murdărească
Moşul adastă fiindcă din traistă Şi îi mai dorim de zor
Darurile-i cad; Să aibă un aspirator
Lumânărele pe rămurele Care singur dintr-o dată
Vesel se-aprind și la fereastră Curăţenia s-o facă.
Seara albastră cântă un colind Şi urează-i acum vere
Mai multe telenovele
MOŞUL : Farduri creme şi parfum
- Măi Marie, vin băieţii cu Pluguşorul! Pentru mame ce-i mai bun
Să pregătim darurile pentru ei! Uraţi pentru mama măi
Hăi , hăi!
PLUGUŞORUL ŞCOLARULUI
Foaie verde de frăguţă C. Să nu credeţi niciodat’
Bun găsit, dragă găzduţă! Că pe tata l-am uitat
Foaie verde de mărar, Îi dorim noi tatălui
Bună seara gospodar! Să meargă maşina lui

1437
Doar cu aer şi cu apă
Să nu treacă prim vreo groapă
Salariul să i-l mărească
Copilaşii mari să-i crească!
Şi acasă când revine
Să găsească totul bine
Fără plată la curent
Impozit pe apartament
Lucrul să înceapă la 10
Şi la 3 acas’ să plece
Ia uraţi cu toţi voioşii
Şi pentru tăticii noştri!
C. Vă lăsăm ca să ghiciţi…
Vom ura pentru…? Bunici!
Draga , buna mea bunică ,
Nici prea mare nici prea mică ,
Care face covrigei
Pentru nepoţeii ei
Care face chec gustos
De-l cunosc după miros ,
Îţi urez să ne tot faci
Mulţi , mulţi ani la cozonaci.
Să îi iei pe nepoţei ,
Să îi duci unde vor ei.
Să-i ajuti să se îmbrace
Prin zăpadă să se joace.
Să îi aduci de la şcoală ,
Să-i păzeşti în caz de boală.
Ştim că numai dumneata
Spui poveşti ca nimenea
Faci plăcintă , tocăniţă
Pentru Ana şi Gheorghiţă
Şi îi stai în drum lui tata
Când fac pozne şi-mi iau plata.
Mânaţi , fraţilor , mai tare
Să audă mama –mare!
C. Să-i urăm acum şi lui ,
Bunului , bunicului:
Dragul meu bunic sfătos ,
Vreau să fii doar sănătos.
Să ai mult tutun de pipă
Şi-o drăguţă de bunică
Să nu te certe când treci
Să ne iei la câte-un meci.
Mânaţi măi şi pentru ei!
(toti)
Hăăăăi!
C. Şi acum linişte , vă rog
Că la şcoală mă întorc
1438
Să urăm acum mai tare
Pentru doamne profesoare
Pentru doamne învăţătoare
Eu acum vă mulţumesc
Fiindcă scriu şi socotesc
Ştiu despre Ştefan cel Mare
Ştiu să stau în ,,lumânare”
Ştiu cât fac 9 cu 7,
Ştiu vreo 90 de state
Râuri , munţi şi teoreme ,
Scriu zilnic treizeci de teme
Ştiu cam tot ce s-ar putea
Pentru-un om de vârsta mea.
Din inima mea curată
Mulţumesc încă o dată!
Eu promit de azi-nainte
Să fiu mult…mult mai cuminte!
Să ascult şi să notez
Să învăţ şi să lucrez
Să luăm numai note mari ,
Să fim cei mai buni şcolari!
Ia urează tare, Darie ,
Să se audă-n cancelarie!!!
Hăăăii!!!
De-am uitat pe cineva
Sigur voi ne veţi ierta
Iar acum ca de final
Vom ura tradiţional,
Vom zice la oameni buni
O urare din bătrâni:
Să vă fie casa plină
De belşug şi de lumină
Sănătate şi mulţi bani
La anu” şi la mulţi ani!
Să-ncheiem cu o cântare
Ce-o știm de la mama-mare!
CÂNTEC: Iată, vin colindători!
Iată vin colindatori,
Florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
Florile dalbe.
Şi ei vin mereu, mereu,
Florile dalbe,
Şi-l aduc pe Dumnezeu,
Florile dalbe.
Dumnezeu adevărat,
Florile dalbe,
Soare-n raze luminat.
Florile dalbe, florile dalbe.
C. S-a sfârşit programul nostru Lucruri mari şi prea-nsemnate
Suntem foarte fericiţi De la noi nu-s de-aşteptat
Că-n această zi de iarnă După puterile noastre
Aţi venit să ne priviţi Ce-am ştiut, am prezentat.

1439
 IMPORTANȚA COLABORĂRII DINTRE GRĂDINIȚĂ ȘI FAMILIE

Prof.înv.preşc. GRAPINI MARIA

Grădinița cu program normal NR.1
Com. ȘANȚ, jud. Bistrița-Năsăud

,,Un copil este ca o sămânță de floare…Cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi,
depinde de grădinarul care o va îngriji, de ce pământ şi de câtă lumină şi apă are, de cât e de ferită
de frig, de furtună şi de soare prea tare. E atât de plăpândă…
Cum ai putea s-o rupi, ori să o calci în picioare, când e tot ce va mai rămâne în urma ta?”
(Irina Petrea)
După cum bine se ştie, familia reprezintă factorul primordial în educarea unui copil şi
educaţia începe în familie, de aceea legătura dintre gărdiniţă şi mediul familial va trebui să se
întrepătrundă.
Educaţia în familie are ca scop formarea unui om cu o dezvoltare multilaterală şi armonioasă.
Părinţii sunt datori să crească copilul, să se îngrijească de sănătatea, educaţia, învăţătura şi
pregătirea profesională a acestuia. Această funcţie are ca finalitate integrarea eficientă a individului
în societate, acest lucru realizându-se prin formare dupa un anumit ideal de personalitate.
A fi părinte în sec. XXI, într-o periodă marcată de profunde şi rapide transformări sociale,
este o misiune din ce în ce mai dificilă. Familia are nevoie de sprijin şi sustinere pentru a rezolva
problemele ridicate de creşterea generaţiilor de astăzi. Aceasta nu are întotdeauna cunoştinţe
psihopedagogice necesare educării copiilor. Educatorii profesionişti suntem noi. De aceea avem
datoria ca prin activităţile ce le desfăşurăm să pregătim familia pentru a-şi cunoaşte copilul, să o
antrenăm în procesul educaţional.
Prin activităţile de parteneriat cu părinţii, ne asigurăm un sprijin în propria activitate, o
educaţie solidă a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil şi mediul
necunoscut iniţial.
Dragostea, familia, şcoala sunt esenţe indispensabile în viaţa fiecărui om. Ca primă veriga a
sistemului educativ, familia are responsabilităţi clare şi diverse. Este foarte importantă în educaţia
din copilarie deoarece individul ia primele impresii din mediul înconjurător, din familie. Tot din
mediul familial copilul absoarbe ca un burete conduitele şi obiceiurile celor din jur. Individul va
repeta şi va imita persoanele semnificative din viaţa sa, va avea aceleaşi păreri, idei, concepţii.
Calitatea educaţiei primate în familie depinde îndeosebi de nivelul de educaţie al părinţilor şi al
familiei ce vine în contact cu copilul, în special sub aspect moral şi comportamental.
Funcţia principală a familiei - educarea copiilor este deformată cu largi şi dramatice
consecinţe, astăzi, motivele fiind dintre cele mai diferite: lipsa timpului, stresul, situaţia financiară
grea, violenţa, lipsa de comunicare. Colacul de salvare este dragostea, care aduce cu sine
comportare adecvata şi respect. Familia este unicul loc unde omul se simte dorit, asteptat, iubit,
drag şi scump pentru fiecare membru al ei, unde persoana ar putea să se pronunţe sincer asupra
tuturor problemelor, ar putea fi înţeleasă, susţinută, încurajată, unde s-ar putea relaxa nu numai fizic
ci şi spiritual.
De la venirea în grădiniţa educatoarea întreprinde activități de cunoaştere a copiilor şi
familiilor acestora. Studiază dosarele personale, chestionarele aplicate la început de an, organizează
colectivul de părinţi alegând comitetul de părinţi şi repartizează fiecăruia atribuţiile. Stabileşte un
program de activităţi cu familia, proiecteză întâlniri individuale şi colective, consultaţii, activităţi
extracurriculare( În cadrul activității ,,Să ne cunoaștem mai bine” împreună copii, părinți și
educatoare am făcut o drumeție, la o cabană, unde am fost invitați de către un părinte. Acolo , ne-
am jucat împreună, am pregătit masa împreună, am măncat împreună, totul a fost deosebit.Părinții
au fost foarte încântați , mulți dintre ei spunând ca niciodată nu au înțeles de ce trebuie să se joace
cu copilul , să fie și el copil pentu câteva minute ). Ţine legătura permanent cu părinţii prin orice
mijloace, fie telefonic sau prin e-mail, prin corespondenţa sau prin avizierele şi panourile de la

1440
clasa, accesul la portofoliul copilului s-a dovedit a fi eficient şi mulțumitor pentru ambele părţi.
Participarea la activităţile demonstrative a permis părinţilor să fie proprii evaluatori ai copilului şi
posibilitatea de a-l aprecia ţinând seama de cerinţele educatoarei cât şi a colectivului din care face
parte.
Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia. Dacă familia va fi implicată de
la început în programul educativ, ea va percepe corect importanţa colaborarii cu grădiniţa şi
beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea grădiniţei va fi conștientă, interesantă
şi reciproc avantajoasă.
Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este copilul care treptat prin modul de comportare
va scoate în evidentă rezultatele acestui parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca parte importantă a
educaţiei sale.
Familia educă prioritar copilul, grădiniţa continuă pe coordonate noi tot ce s-a făcut şi s-a
realizat în familie.
Lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub toate aspectele, considerate pe buna dreptate, cel
mai mare dascăl!
Grădinița pregateste copiii pentru “adaptarea școlară”, adaptare care implică acțiunea de
modificare, de transformare a copilului pentru a deveni: “apt pentru” școală; “capabil de” a face
față cerințelor instructiv-educative; “de a fi compatibil” sub aspectul disponibilităților bio-psiho-
sociale; “în acord cu” normele și regulile pretinse de programa școlară pentru dobândirea cu succes
a “statutului” și “rolului de elev”.
În concluzie : mulți părinți pretind că își cunosc bine copiii, dar nu știu să acționeze; unii
părinți folosesc pedeapsa corporală în aplanarea conflictelor; alți părinți pun accent pe asigurarea
condițiilor materiale, copiii fiind frustrați pe plan afectiv; unii părinți se bazeaza și pretind doar
intervenția educativă a grădiniței, necunoscând strategii adecvate de acțiune pozitivă în relația cu
copiii lor.

BIBLIOGRAFIE:
- Ecaterina Adina Vrăşmaş,Consilierea şi educaţia părinţilor,Bucureşti,Editura
„Aramis”,2002;
- Ecaterina Adina Vrăşmaş,Educaţia copilului preşcolar,Bucureşti,Editura Pro
Humanitate,1999;
- Gheorghe Bunescu,Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor,www.1educat.ro;
- Stern,H.H.,Educaţia părinţilor în lume,Bucureşti,Editura Didactica şi Pedagogica,1972

1441
 Parteneriate cu părinții
Prof. ing. Graure Lothar
Liceul Tehnologic „Mihai Viteazu” Vulcan, jud. Hunedoara
„Pedagogia este o adevărată meserie, nu doar o simplă ocupaţie !”
Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra
dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.
Rolul familiei în educația copilului sigur nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită
concepția unor părinți, de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot
suplini lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când
între cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
Astfel, parteneriatele dintre școală și familii pot:
a. ajuta profesorii în munca lor;
b. perfecționa abilitățile școlare ale elevilor;
c. îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar;
d. îmbunătăți abilitățile educaționale ale părinților;
e. dezvolta abilitățile de lideri ale părinților;
f. conecta familiile cu şcoala.
În ceea ce privește relația școală-familie, întotdeauna se impun deschideri oferite părinților
privind aspectele școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele:
1. părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor lor;
2. învățământul nu este decât o parte din educația copilului; restul se petrece în afara școlii;
3. cercetările pun în evidență influența atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale
elevilor, în special asupra motivațiilor învățării, precum și faptul că unele comportamente ale
părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu școala;
4. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să
influențeze gestiunea școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare, zile festive sau aniversare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om
adevărat, care-i poate ajuta prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o
sarcină a școlii să identifice situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil
strategiile educative în favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie
este determinantă în educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire
pentru viață, alături de şcoală, prin întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață cu situaţii
similare din perioada şcolarizării.
Fiecare copil (individ) este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin
acțiunea noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea elevului este în formare,
deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu
mediul social. Cadrul didactic este și va rămâne izvorul viu al unei vieți deloc ușoare, cu multe
cărări destul de întortocheate, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre ținta reușitei vieţii
de licean - bacalaureatul.
Implicarea părinţilor în educaţia şcolară a copiilor are la bază câteva principii esenţiale:
• părinţii, indiferent de etnie, statut socio-economic sau pregătire educaţională, sunt un
element cheie în educaţia propriilor copii;
• părinţii doresc tot ce e mai bun pentru copiii lor;
• toţi copiii pot învăţa;
• elementul principal este copilul şi realizările sale;
• şcoala nu este singura responsabilă pentru rezultatele şcolare ale copilului.

1442
 Fiecare cadru didactic este un specialist în domeniul său, oferind astfel copiilor informaţii
relevante şi accesibile vârstei. Ca parteneri într-o relaţie, este normal ca părţile implicate să aibă
anumite aşteptări una faţă de cealaltă. În cei 30 de ani de experienţă ca profesor, am observat că
există un set comun majorităţii părinţilor, în ceea ce priveşte aşteptările lor privind activitatea
cadrelor didactice. De exemplu:
 să fie sensibili la nevoile, interesele şi talentele speciale, chiar ascunse ale copiilor;
 să stabilească cerinţe şcolare identice pentru toţi copiii;
 să manifeste entuziasm în educarea copiilor;
 să-i ajute pe copii să-şi sporească stima de sine;
 să întărească disciplina copiilor şi să comunice des şi deschis cu părinţii;
 să ofere recomandări privitoare la modul în care părinţii îi pot ajuta pe copii să înveţe.
De asemenea, cadrele didactice la rândul lor, au anumite aşteptări din partea părinţilor:
- să creeze copiilor oportunităţi de învăţare (un mediu sigur de dezvoltare fizică şi psihică);
- să susţină scopurile, regulile şi politica şcolii;
- să sublinieze în discuţiile cu copiii, importanţa educaţiei pentru viaţă;
- să-şi accepte responsabilitatea de părinte, fiind un bun exemplu;
- să-i ajute pe copii să realizeze un echilibru între activităţile şcolare şi cele extraşcolare;
- să-i înveţe pe copii auto-disciplina şi respectul pentru cei din jur;
- să-i încurajeze pe copii să fie cât mai buni (autodepăşire) şi să-şi stabilească scopuri realiste;
- să comunice des şi chiar deschis cu cadrele didactice (fără a jigni sau a critica competenţa
profesională a acestora).
În relaţia şcoală - familie pot apărea dificultăţi de ordin comportamental (întâlnite atât la
părinţi, dar şi la cadrele didactice) sau de ordin material (se cere un surplus de efort din punct de
vedere material sau de timp). Aceste dificultăţi pot apărea din părerile diferite privind respon-
sabilitatea statului şi a familiei cu referire la educaţia copiilor, impactul familial asupra rezultatelor
şcolare ale copilului, participarea la gestionarea şi procesul decizional din şcoală, dar şi randa-
mentul pedagogic al cadrelor didactice sau lipsa de timp a părinţilor.
Pentru a nu se ajunge la asemenea dificultăţi, este de preferat ca părinţii să ia legătura cu
şcoala nu doar atunci când sunt chemaţi la şedinţele cu părinţii sau atunci când copiii se confruntă
cu anumite dificultăţi. Ei trebuie să participe la toate evenimentele importante ale şcolii (serbări,
festivităţi, concursuri, spectacole de film, varietăţi sau teatru, etc.), să uşureze misiunea educativă a
şcolii prin continuarea educaţiei în cadrul familiei, dar şi să manifeste disponibilitate pentru
participarea la cursuri cu caracter educativ realizate pentru părinţi.
Pentru a facilita comunicarea între şcoală şi familie, cadrul didactic poate şi trebuie să ia
legătura cu părinţii prin telefon, reţele de socializare, facebook, whatsapp sau SMS, să efectueze
uneori şi vizite la domiciliul elevilor, să realizeze întâlniri după cursuri ori de câte ori se impune
acest lucru, la o oră agreată deopotrivă de părinţi şi profesori.
O altă piedică pusă în faţa parteneriatului şcoală - familie o reprezintă faptul că unele familii
se simt neglijate sau nedorite, unele persoane putându-se simţi chiar intimidate de cadrul didactic.
Una din cauze este educaţia limitată a părinţilor, sau chiar nivelul lor de alfabetizare. De multe ori,
depărtarea de membri de familie (părinţi plecaţi la lucru peste hotare), duce la o schimbare a
atitudinii copilului faţă de şcoală, iar cei rămaşi acasă sunt dezorientaţi sau mult prea ocupaţi,
uneori depăşiţi de situaţie. În acest caz, cadrele didactice trebuie să înţeleagă nivelul de
disponibilitate existent pentru implicarea părinţilor în activităţile şcolare, dar şi să-şi adapteze
strategiile pentru a contribui la realizarea unui parteneriat reuşit între şcoală şi familie.
În concluzie, pentru a putea asigura educarea copiilor în cele mai bune condiţii şi, implicit,
succesul în viaţă, este nevoie ca toţi factorii implicaţi în procesul educaţional să formeze o echipă
unită, în care fiecare ştie ce are de făcut şi, bineînţeles, îi acordă partenerului respectul şi încrederea
cuvenită.

Bibliografie:
CCD Hunedoara – Educarea afectivităţii şi a inteligenţei emoţionale, 2014;
Almăşan A., Solanca D. – Activitatea cadrelor didactice cu părinţii elevilor, 2010;
Almăşan A., Solanca D. – Educaţia în spiritul toleranţei, 2010.

1443
 Rolul şi importanța serbărilor în activitatea școlară

PIP: Grădinariu Mirela Daniela

In ultima perioadă sunt tot mai multe voci ce afirmă că serbările nu ar fi benefice pentru copii,
că nu toți copiii se simte bine în timpul serbărilor și s-ar urmări mai mult mândria cadrelor didactice
și orgolilul părinților. Din potrivă unii susțin că acestea contribuie la dezvoltarea personalităţii
armonioase a copiilor, la cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă
vârstă. Cert este că serbările școlare reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi
înclinaţiilor artistice ale elevilor.
Tind să cred că serbările sunt benefice pentru copii. Nu numai pentru acei copii ce sunt
dezinvolți și încrezători în propria persoană, ce le place să fie în centrul atenției indiferent de locul
unde s-ar afla, ci și pentru acei copii emotivi, ce nu se simt în largul lor în public, aceste manifestări
îi încurajează să vorbească în public și se simt apreciați pentru munca lor atunci când sunt răsplătiți
cu aplauze. Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante
care se realizează prin intermediul serbării . Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are
de îndeplinit fiecare copil contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea
rezistenţei la efort. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi
perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul, dragostea de frumos,
aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi
practicarea ei.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi încă două
coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi atmosfera încărcată
de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă parte. Nu de puţine ori
au fost copii, ce fiind coplesiti de emotii, au avut nevoie se sprijin şi suport susţinut din partea
cadrelor didactice şi al colegilor.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Indiferent de tipul de personalitate, de nivelul de dezvoltare psihică, omul se raportează la
frumos, la artă, într-un mod particular, prin procese funcţionale complexe. Exprimarea artistică
activează resursele intelectuale, motivaţional-volitive şi afective ale individului, aducându-l, în
anumite condiţii, într-o stare de armonie cu sinele şi cu lumea exterioară. Orice manifestare
artistică, deci şi serbarea şcolară, se creionează răspunzând pe de o parte nevoilor de exprimare a
celor direct implicaţi, pe de altă parte aşteptărilor publicului şi ţine cont de factori obiectivi precum
timpul şi spaţiul de desfăşurare.
Serbarea şcolară reprezintă un eveniment deosebit pentru copii, menit să evidenţieze într-o
formă estetică achiziţiile acumulate de aceştia pentru dezvoltarea creativităţii. În procesul de
învăţare multe sunt momentele de satisfacţie şi bucurie pe care le trăiesc cei implicaţi, dar maxima
încărcătură emoţională se dezvoltă în timpul serbărilor şcolare.
Importanţa unor asemenea festivităţi este deosebită, pentru că ele lărgesc orizontul spiritual al
copiilor şi contribuie la acumularea de noi cunoştinţe, stimulând sentimente nebănuite sau
dezvoltând pe cele slab manifestate anterior; contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere, prin
dorinţa de reuşită, favorizează concentrarea atenţiei pe parcursul desfăşurării programului, prezenta
spectatorilor (părinţi, bunici, cadre didactice), trezind în copil energia de a învinge timiditatea,
stimulându-i independenţa de acţiune. În spatele orelor de exersare pentru spectacolul final,
participanţii trebuie să lucreze împreună. Astfel se creează încredere şi un sentiment că toţi fac parte
dintr-un anumit grup.
La o serbare şcolară şi părinţii au un rol important. Parte din public, ei îşi încurajează copiii şi
în plus repetă acasă pentru a asigura reuşita spectacolului. Astfel, toata familia poate fi antrenată în
pregătirea unui spectacol.Copiii sunt nerăbdători înainte de reprezentaţie, părinţii mândri şi pregătiţi
cu telefoane şi camere video.

1444
 La vârsta preşcolară sunt greu de înţeles evenimentele petrecute de Crăciun, Bobotează,
Paşte. De aceea o ocazie eficienta de valorificare a traditiilor populare si a obiceiurilor româneşti o
constituie serbările. Ele sunt un izvor de bucurii şi satisfacţii care creează copiilor o stare de bună
dispoziţie favorabilă atât dezvoltării psihice, fizice cât şi estetice. O dată cu sosirea anotimpului alb,
copiii se bucură de bradul de Crăciun, de cadourile lăsate de Moş Căciun sau chiar de întâlnirea cu
darnicul moş. Pentru reuşita Serbării de Crăciun trebuie avute în vedere, pe lângă programul artistic,
împodobirea sălii de grupă şi a bradului cu decoratiuni confectionate chiar de către copii. Astfel se
poate contura în sala de grupă o atmosferă de poveste ce contribuie la destinderea copiilor în mediul
grădiniţei, la creearea unei legături relaxante şi constructive, între grădiniţă, familie, comunitate,
ceea ce determină ca şi copiii să vină cu plăcere la grădiniţă şi să se manifeste fără inhibiţii şi
timidităţi, ei observă ce mult înseamnă dragostea, căldura sufletească, înţelegerea, respectul şi
toleranţa, lucruri deosebit de importante pentru această primă experienţă oferită de grădiniţă.
Prin urmare, serbarea dezvoltă o paletă largă de abilitați ale preșcolarilor, având în acelaşi
timp un rol de feed-bak al educatoarei despre propria activitate. Serbarea este un prilej de bucurie,
emoție, bună dispoziție pentru copii și părinți, iar momentul în care micuții se pun în valoare și își
folosesc imaginația, mimica, dicția este un adevărat spectacol.

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti, Editura Nico
Revista invatamant primar,nr.2-3/2004, Editura Miniped
Revista invatamant primar, nr.2-3/2001, Editura Discipol
Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

1445
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
/ Serbările școlare

Tradiții și obiceiuri – punți între generații

Prof. Grădinaru Corina, Liceul „Ştefan cel Mare” Codăeşti

„Folclorul nostru…nu numai că este sublim, dar te face să înţelegi totul. E mai savant de cât
toată muzica aşa-zis savantă. Şi asta într-un fel cu totul inconştient. E mai melodic decât orice
melodie, dar asta fără să vrea. E duios, ironic, trist, vesel şi grav.” (George Enescu)
Este deosebit de important ca fiecare popor să-şi cunoască identitatea comunitară şi naţională
pentru înţelegerea locului în lume căci „ Nimic nu pare a fi mai important pentru un individ sau
pentru o etnie, decât să ia cunoştinţă de sine, cât mai exact, şi pe acest temei să-şi asigure o
integrare cât mai armonioasă în lume” (Alexandru Zub, istoric, membru corespondent al Academiei
Române).
Educaţia este o acţiune la care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate, iar
colaborarea este absolut necesară. Şcoala trebuie să colaboreze cu familia în domeniul învăţării
elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării fizice, intelectuale, morale şi
estetice, în domeniul deprinderilor şi priceperilor de muncă igienico-sanitare, în domeniul
activităţilor libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în afara de clasă şi şcoală.
Activităţile educative desfăşurate au ca scop dezvoltarea capacităţii intelectuale a elevilor, a
disponibilităţilor afective şi a abilităţilor practice ale acestora prin asimilarea de cunoştinţe
umaniste, ştiinţifice şi estetice. De asemenea, se poate urmări educarea elevilor în spiritul
respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi al toleranţei, cultivarea
sensibilităţii faţă de problematica umană şi faţă de valorile morale şi civice. Aceste activităţi
favorizează astfel comunicarea, libertatea de expresie a elevilor, creativitatea, înlăturarea anumitor
bariere formale.
În calitate de educatori suntem obligaţi să facem din creaţia noastră populară o carte de vizită
cu care să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi fără îndoială oriunde în
lume. Trebuie să dăm dovadă de iniţiativă, pricepere, creativitate în propunerea, structurarea şi
coordonarea activităţii educative care să antreneze atât elevii, cât şi părinţii în desfăşurarea
activităţilor propuse.
În furtunile veacului, obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti au rămas neclintite păstrând valori
autentice ale culturii populare tradiţionale. Copii se lasă îndrumaţi şi pot fi modelaţi în aşa fel încât
pe fondul lor afectiv să se aşeze elementele cunoaşterii artistice care vor imprima gândirii lor
anumite nuanţe, ce vor îmbogăţi substanţa fiecărei activităţi individuale şi sociale. Începând cu
obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, continuând cu frumoasele
costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi strigăturile
nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune
în mănunchi pentru ale dărui din nou.
Copii şi tinerii trebuie îndrumaţi să-şi îndrepte atenţia spre fondul străbun de valori artistice şi
documentare pentru a-l aprofunda, a-l iubi şi a-l răspândi, mai departe la următoarele generaţii.
Stimularea interesului tinerilor pentru aceste valori, cultivarea aptitudinilor lor artistice sau
meşteşugăreşti ar putea contribui mult la dezvoltarea personalităţii umane, la spiritualizarea şi
socializarea tinerilor, la găsirea unui sens al vieţii,a unei motivaţii existenţiale, de care adeseori
suntem lipsiţi.
Folclorul cu tradiţiile, obiceiurile şi portul popular reprezintă valori care definesc identitatea
unui popor, făcându-l unic, statornic şi nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Toate elementele de
cultură şi tradiţiile populare transmit valori şi creează punţi de legătură între generaţii. Imensul
tezaur folcloric cu toate elementele aparţinătoare reprezintă reale documente grăitoare privind
istoria şi cultura unui popor, constituind o componentă valoroasă, o moştenire de nepreţuit pentru
noi ca locuitori ai ţării româneşti. Această moştenire strămoşească trebuie dusă mai departe prin

1446
orice mijloace, deoarece, un popor trebuie să trăiască prin ceea ce lasă fiilor săi. Caracterul sincretic
al spiritualităţii noastre populare româneşti este una dintre cele mai valoroase trăsături ale
procesului de permanentă îmbogăţire a patrimoniului cultural imaterial, prin asimilarea şi integrarea
unor noi tradiţii şi obiceiuri specifice altor etnii, minorităţi, popoare cu care am venit în contact de-a
lungul timpului, dar păstrând, în esenţa noastră, elemente caracteristice fundamentale poporului
nostru.
Protejarea patrimoniului cultural rural tradiţional trebuie să cuprindă o componentă
fundamentală, cea a obiceiurilor, datinilor, a cântecelor, a jocurilor populare, a portului şi a graiului,
a folclorului popular. Educaţia în spiritul preţuirii culturii locale, a dragostei şi a respectului pentru
creaţia înaintaşilor, pentru civilizaţia materială a familiei şi satului trebuie să devină parte
constitutivă a procesului de socializare realizat în şcoală şi familie.
Izvorâte din experienţă şi înţelepciune de viaţă, din bucurie sau durere, din năzuinţele şi
dorurile românului, din setea de linişte, din dragostea pentru frumos, elementele de cultură, tradiţie,
transmit valori şi creează punţi de legătură între generaţii. Tradiţiile, obiceiurile, portul şi folclorul
sunt comori incontestabile ce definesc un popor, făcându-l unic, statornic şi nemuritor în ciuda
scurgerii timpului. Astăzi, într-o lume aflată în plină desacralizare, aceste tradiţii şi obiceiuri sunt
încă păstrate şi transmise, o explicaţie fiind aceea că, deşi semnificaţiile iniţiale s-au estompat,
caracterul lor ludic şi spectacular este ceea ce antrenează întreaga comunitate. Această moştenire
trebuie dusă mai departe, pentru că un popor trebuie să trăiască prin ceea ce lasă urmaşilor săi.
Folclorul românesc poate fi conservat, în primul rând, prin cultivarea unui sentiment de apartenenţă
şi respect, prin conştientizarea valori pe care o are şi o poartă cultura tradiţională în identitatea
neamului nostru românesc.
Serbările, manifestările culturale şi artistice sunt momente de maximă bucurie, atât pentru
copii, cât şi pentru părinţi şi bunici. Ele aduc lumină în suflete, dau aripi imaginaţiei, entuziasmului
şi rămân ca momente de neuitat în viaţa fiecărui copil, tânăr, adultul de mâine. Acestea contribuie la
educarea copilului în spiritul dragostei de ţară, la formarea şi consolidarea sentimentelor de iubire
faţă de ceea ce este frumos. Prin cântec şi dans, elevii cunosc mai bine trecutul, tradiţiile
frumuseţile ţării. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice care ajută la dezvoltarea creativităţii,
gândirii critice şi imaginaţiei. Ele implică, în mod direct, copilul prin personalitatea sa şi nu prin
produsul realizat de acesta. Ele sunt atractive pentru orice vârstă, stârnesc interes, produc bucurie,
facilitează acumularea mult mai uşor de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional şi li se dă posibilitatea fiecăruia de a se afirma
conform propriei naturi. Principalele obiective care se urmăresc prin aceste activităţi sunt
familiarizarea cu obiceiuri şi tradiţii păstrate de-a lungul timpului, cultivarea respectului faţă de
tradiţiile culturale, formarea şi dezvoltarea unor componente educaţionale, morale şi de caracter,
cultivarea sentimentului de admiraţie pentru comorile de artă ale creaţiei populare româneşti.
Bucuria venirii Crăciunului şi a Anului Nou, jocurile, cântecele şi buna dispoziţie se regăsesc
în activităţile organizate în şcoli cu aceste ocazii. Sărbătorile de iarnă sunt cele mai populare printre
români, datorită numărului destul de mare de tradiţii existente pe tot teritoriul României. Fiecare
sărbătoare este aşteptată şi celebrată în fiecare familie, prin casele împodobite şi unde bunătăţile te
îmbie cu mirosul lor ademenitor. Colindatul, urăturile, sorcova sunt tot atâtea obiceiuri păstrate din
străbuni, care reînvie în fiecare an prin intermediul copiilor şi tinerilor.
Obiceiurile şi tradiţiile populare româneşti, transmise de cele mai multe ori prin viu grai şi
anonim, formează un patrimoniu cultural spiritual, imaterial de o bogăţie şi diversitate
impresionantă şi reprezintă o valoare absolută recunoscută şi integrată în patrimoniul cultural
universal.

Bibliografie:
Pop, Mihai, 1976, Obiceiuri tradiţionale româneşti, Bucureşti
Stănciulescu, E.,2003, Sociologia educaţiei familiale, Ed. Polirom, Iaşi
Sterm, H., 1972, Educaţia părinţilor în lume, Institutul pentru educaţie al UNESCO, E.D.P.,
Bucureşti

1447
 PROGRAM – SERBARE DE CRĂCIUN

Scoala Gimnaziala " Mihai Veliciu " Sepreus, judetul Arad

Prof. inv. primar, Grec Mihaela

Moș Crăciune ,bine ai venit! Se apropie Crăciunul

Că ți-e frig, demult o știm Vino să te rogi duios
Însă noi ți-am pregătit Să crești curat ,copile
Cât mai mai cald să te primim. Ca bradul de frumos.

Lângă brad am pus Ca brazii cu crengile pline

Scăunelul ca să stai De daruri trimite de sus
Și-o masuță ți-am adus Din tara de vis,luminată
Pentru daruri să o ai. De leaganul blândului nostru Iisus.

Vei asculta rând pe rând Colindul te coboară sfânt

Cântece și poezii În casa mea, Iisuse
Iar dacă se va-ntâmpla În cor de îngeri pe pământ
Poezia s-o uităm, Din vremurile apuse.
Îți promitem,când mai vii
N-o să ne mai încurcăm ! Colindul ne aduce-n zori
Visare și lumină
Se apropie Crăciunul Păstori aduc din depărtari
Vino să te rogi cu mine Din albe flori cunună.
Iisus se naște astăzi Colindul ne ridica iar
Copile, pentru tine. În fața ta ,Iisuse
Se apropie Crăciunul Cununi de dragoste în dar
Cu bradu-mpodobit În visele-mi ascunse.
Iisus ne cere-n taină
Să-ngenunchem smerit. Când se-aștern ninsorile pe-afară
Și răsună casele-n colind
Peste noi privirea ta coboară
Căci spre tine rugile se-aprind.

Mii de stele s-au ivit aevea

În zvon sfânt de rugă la altar
Peste noi trimite-ți mângâierea
Peste noi trimite-ți al tău har.

1448
 Cad fulgii moi din cer dansând
Și dansul lor e lin
Iisuse,astăzi al meu gând
E doar de tine plin.

Privesc în albul nesfârșit

În noaptea în care te-ai născut
Iisuse, pentru mine
Cu ploi de îngeri s-au umplut
Nălțimile senine.
Și văd lumini de soare
Trei crai vin de la răsărit
Punându-ți la picioare
Simbolul împărăției firii
Și dragostea cerească
Și fluvii pline de iubire
În lume încep să crească.

Ca flori de tei cădeau de sus Cad fulgii moi din cer dansând
Visare și lumină Și strălucesc pe rând
Heruvimi pentru Iisus Căci astăzi s-a născut Hristos
Aduc cântare lină. Cel preamărit și blând.
CANTEC : O ,ce veste minunată
Se apropie Crăciunul,
Îngenunchează, mamă Cu zvonuri de colinde
Să ne rugăm mereu Să ne rugăm în taină
Când îngerii sărută Când steaua se aprinde.
În taină somnul meu.
Iisus se naște astăzi
Închide-mi ochișorii Din peșterile lumii
Când îngerii privesc În ochii noștri limpezi
Mângâie-mi obrăjorii Ca raza blândă a lunii.
Când stelele lucesc.
În fiecare casă cu licăriri de soare
Se apropie Crăciunul În pâinea de pe masă
Iisuse,pentru tine În fulgul de ninsoare.
Nălțăm colinde sfinte, Iisus se naște astăzi
Nălțăm colinde line. Să-i punem la picioare
Lumina rugăciunii
CANTEC:Am plecat să colindăm. Și-o limpede cântare.

Veșmânt frumos pentru Domnul CANTEC :Sculați ,gazde !

Când s-au aprins în brad lumini
Când cântă cerul și pământul
În cântec sfânt de heruvimi.
Încenuncheaza, mamă
Să ne rugăm acum
Și pentru copilașii
Care-au rămas pe drum.
Și pentru cei ce plâng
În serile acestea
Fiind orfani pe lume
Necunoscând nădejdea.
V-am spus că astăzi s-a născut
Iisus în ieslea sfântă
Că acolo-n ceruri heruvimii
În cor de slavă cantă.
Am spus că cerul s-a-nnoit
Și lângă el pământul
Că îngerii cântă în cer
Și aici la noi colindul.
Am spus că plouă pe pământ
Visare și lumină
Am spus că leagănul cel sfânt
E dragoste divină.

1449
Am spus, dar nu uita, copile Doar magii daruri i-au adus.
Cum s-a născut Iisus
Acolo jos în frig pe paie CANTEC :Deschide ușa, creștine !

1450
 Superstiţii legate de sărbătorile iernii

Grigoraş Ionica
Liceul Tehnologic „Dumitru Mangeron” din Bacău

Pentru cititorul secolului XXI, lectura studiilor despre folclorul românesc are efecte
neaşteptate. Pe de o parte, regăseşte bucuria de a cunoaşte tradiţiile poporului nostru, iar pe de altă
parte, se lasă sedus de armonia limbii române care nu era contaminată atât de abundent cu termeni
neologici, necesari totuşi pentru a defini realităţile lumii moderne. Pentru articolul de faţă, ne-am
oprit la superstiţii, fiindcă ele acoperă secrete metafizice pe care cultura laică le consideră
„neadevărate”, dar care ne atrag, iar când citim despre ele descoperim că unele fac parte chiar din
viaţa celor care le resping.
În accepţiunea lui Mircea Eliade, „etimologiile pot salva un cuvânt, restaurându-i sensul
iniţial, nobil”. Cât priveşte cuvântul „superstiţie”, acesta derivă de la „super-strat”
(„superstitionem”, „superstare”), adică „ceea ce stă deasupra, ceea ce rămâne în curgerea nesfârşită
a vremii”. Superstiţia „stă deasupra timpului, ca o normă etern valabilă, ca un Principiu sau ca un
Simbol”. Pentru Eliade, imensul Corpus al superstiţiilor nu va mai putea fi respins de ochiul profan,
deoarece păstrează intuiţii şi simboluri care preced istoria. Am reţinut, de asemenea, că, într-o
societate tradiţională, „toate gesturile omului au o semnificaţie care îl precedă şi îl depăşeşte”.(2)
În societatea arhaică, anumite lucruri sunt ţinute în secret, făcându-se diferenţa între existenţa
cotidiană a omului ancorat în lucrurile materiale şi transcendenţă, adică realitatea sacră. Elementele
metafizice se comunică tinerilor numai în cadrul ceremoniilor de iniţiere, în timp ce elementele
profane devin publice prin transmiterea orală. În societatea modernă, secretul se păstrează în
legătură cu actele sau evenimentele intime, numite şi „păcate”, în timp ce toată lumea poate avea
acces la tainele metafizice ale oricărei culturi. Inversarea a dus la separarea oamenilor, la
dezintegrarea comunităţii tradiţionale, dar şi a comunicării prin intermediul limbii. De aceea, limba
română vorbită azi nu mai are frumuseţea celei de acum două veacuri, căci oamenii nu mai au
răbdarea necesară trăirii autentice, eforturile fiind ancorate în măsurarea timpului dedicat realizării
unui lucru pentru a câştiga banii necesari procurării resurselor supravieţuirii. Semnalăm, în acest
caz, depărtarea de transcendent, inclusiv la nivelul limbajului. În acest context, problema principală
ce a preocupat Academia Română în sec al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea a fost limba
română. Nicolae Iorga afirma că «0 naţiune care doreşte sa aibă o limbă bogată şi omogenă, ar
trebui mai înainte de toate să adune şi să scoată la lumină întreaga sa literatură poporală şi numai
după ce va fi exploatat-o şi studiat-o pe aceasta din toate punctele de vedere şi se va fi încredinţat că
cuvintele ce-i sunt de neaparată lipsă nu se află deloc în sânul poporului, să le împrumute de la alte
naţiuni, a căror limbă e mai avută în cuvinte şi termeni tehnici.(3)
În continuarea acestei lucrări, prezentăm un şir de superstiţii care au legătură cu tradiţiile din
perioada sărbătorilor de iarnă (de la Ajunul Crăciunui, până la Bobotează), culese din materialul
documentar specificat în anexa bibliografică (1).
Superstiţii:
„Când dai ceva din casă, în ziua de Ajun, nu-i bine. (Tătăruşi, Suceava)
„Cei care cresc albine, nu dau nimic din casă în Ajunul Crăciunului ca albinelor să le meargă
bine şi să nu le scape pe vremea roitului” – Straja, Bucovina.
„Aluatul frământat în noaptea Crăciunului e bun de deochiu pentru vite”
„În ziua de Anul Nou nimeni nu doarme, că tot anul va fi somnoros; nu dau bani împrumut,
şi cine n-are bani atuncia, va fi tot lipsit” – Făgăraş, Transilvania
„La Anul Nou, pe nemâncate, fiecare om trebuie să ia în mână unealta cu care lucrează în
timpul anului, şi s-o mânuiască de trei ori. Aşa, plugarul ia sapa, cu care dă de trei ori în pământ, şi
furca cu care ridică de trei ori. De asemenea, fac, fiecare în felul său, ciubotarul, croitorul,
dulgherul, chetrariul şi morariul, ca semn de bărbăţie şi spor la lucru” – Movileni, Tecuci

1451
 „Pentru ca să nu te prindă frigurile, durerile de cap, de piept şi de stomac, e bine ca, la
Bobotează, cănd se afundă steagul în râu, să te speli în acel moment cu apa de râu, căci tot anul eşti
sănătos.”– jud. Vâlcea
„Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc.”–
Valahia moravă
„La cele trei sărbători mari: Crăciun, Paşte şi Rusalii, să te speli cu apă după bani şi vei fi
bănos.” – Sobolciu, Ardeal
„Băţul cu care se întoarce maţele la Crăciun e bun de întorsuri.” – Vâlcea
„Dacă ninge ori e moleşniţă în ziua de Sf. Vasile, va fi îmbelşugat tot anul.” – Ţăpu – Tecuci
„Dacă în ziua de Bobotează va fi vreme frumoasă, va fi un an îmbelşugat în pâne şi peşte.” –
Hânţescu
„Dacă iarna, la zile mari, va fi promoroacă multă, e semn de belşug în toate.” – Stănca, Iaşi
„Se crede că dacă iarna nu viscoleşte, în vara viitoare pânea nu va rodi mult.” – Bucovina
„Cine se aruncă în apă de Bobotează se vindecă de orice boală. Din ziua de Bobotează, şase
săptămâni, apele sunt curate şi sfinte, chiar şi în vârful munţilor.” – Făgăraş
„În ziua de ajunul Crăciunului, se taie căte un măr şi dacă mărul e vermănos, atunci acel ce a
tăiat mărul are să fie bolnăvicios tot anul; iar dacă-i putred, atunci are să moară.” – Valahia moravă
„În ajunul Crăciunului, se dă copiilor să mănânce bostan, ca să fie graşi peste an.” – Ţăpu,
Tecuci
„În ajunul Bobotezei şi a Crăciunului, nu-i bine să te baţi, măcar din glumă, cu cineva, căci
faci buboaie peste an.” – Ţăpu, Tecuci.
„Să nu lăsaţi copiii după Crăciun să mai zică colindul, căci fac buboaie.” – Ţăpu, Tecuci
„Omul care varsă din bucate ori băutură, pe masă, e semn de bucuclaş.” – Ţăpu, Tecuci
„În sara de Sf. Vasile, fetele pun busuioc la partea de jos la ghizdelele fântânei. Dacă a doua
zi găsesc busuiocul promorocit, fata se va mărita în iarna aceea; iar de busuiocul nu-i promorocit,
fata nu se va mărita atunci.” – Tătăruşi, Suceava
„În ajunurile Crăciunului şi Bobotezei, dis - de – dimineaţă, femeile strâng cenuşa din vatră,
până a nu mânca nimic, şi gunoiul de prin casă, şi primăvara, când fac straturile, presară cenuşă
amestecată cu gunoiu, zicând: <<Cum n-am mâncat eu dimineţile agiunurilor, aşa să nu mănânce
nici o lighioaie roadele>>.” – Găineşti, Suceava
„În noaptea spre Anul Nou se deschid cerurile şi cine vede când se deschid, capătă de la
Dumnezeu tot ce va cere.” – Iaşi
„Cine va vedea cerurile deschise în noaptea de Bobotează va fi drept înaintea lui Dumnezeu.”
– Ioneanu
„Când vine popa cu Crăciunul, trebuie neapărat ca să şază pe pat, ca să stea cloştile pe ouă şi
să scoată pui.” – Vâlcea
„Pe patul unde şade popa la Ajun, se pun sub aşternut grăunţe, pe care le dă la cloşte, ca să nu
înăduşe puii.” – Suceava
„La Ajunul Crăciunului, care se scoală mai de noapte să ia o poală de paie, cu ochii închişi,
din stratul porcilor şi să le aducă în casă, apoi să şează pe ele; e bine pentru clocitul ouălor în timpul
verii.” – Vâlcea
„Se crede că aşezându-se la Ajunul Bobotezei la masă, după aceea nu este bine a se mai codi
prin casă, făcând treabă, c-apoi cloştile nu vor şedea pe ouă, ci se vor tot scula.” – Bucovina
„Femeia să mănânce splină de animale, că-i cresc coasele.” – Ţăpu, Tecuci
„Aluatul ce rămâne pe covată, după ce se fac colacii de Sf. Vasile, e bun de dat, amestecat cu
tărâţe, la vitele ce ar fi să lepede.” – Stânca, Iaşi
„În ziua de Sf. Vasile, femeile măritate fac piftie, ca să fie corpul gras şi fraged ca piftia.” –
Ioneanu
„În ziua Crăciunului, se ung pânele şi mălaiele pe deasupra cu muruială de făină de grâu, ca
ele să nu crape, iară cu rămăşiţa muruielei se ung pomii din grădină, ca ei în vara viitoare aşa să fie
încărcaţi cu poame, cum este încărcată masa cu mâncări.” – Straja, Bucovina

1452
 „În zilele ajunurilor Crăciunului şi Bobotezei, nu se cerne
făină, ca să nu se facă purici în casă. În acele zile nu se dă nimic
din casă, ca să nu se împrăştie gospodăria. Dacă în acele zile
intră mai întâiu un bărbat în casa cuiva, apoi vacile aceluia vor
face bouţi; dacă intră mai întăi o femeie, atunci vacile vor făta
viţele.” – Straja, Bucovina
„În ziua Crăciunului nu se mănâncă carne, ca dihăniile să
nu mănânce vitele.” – Straja, Bucovina
„Dacă în ziua de Bobotează va bate crivăţul, vor fi rode la
bucate.” – Ciulniţa, Ialomiţa
„La pârlirea porcului, să bagi tămâie în foc, să fugă
dracul.” – Vâlcea
„La ajunul Crăciunului, nu se pune rachiul pe masă, nici
se bea, fiind el inventat de diavolul, carele apoi îşi bate joc de
cel ce-l bea, zicându-i că rachiul are întâietate înaintea tuturor
bucatelor.” – Bucovina
„Fata care va lua busuioc de la clopotul urătorilor în
ajunul Sf. Vasile, seara, şi dacă se va spăla cu el, va fi dragă la
flăcăi.” – Hânţescu
„Când vine popa cu căldăruşa la Bobotează, fetele mari iau mărgelele de la gât şi le pun pe
pragul uşii ca să treacă popa peste ele. Când este aproape să treacă şi cântăreţii, le ia, ca să le
îndrăgească băieţii.” – Şuica, Olt
„Când se pune varză în putini, pentru iarnă, să nu se pună dumineca, căci se cloceşte.” –
Ioneanu
„La Lăsatul de sec, de Crăciun şi la Trei Sfetite, se ţine trei zile Filipii. Nu se scoate gunoiul
afară, că e rău de guvăt (lup); nu se lucrează altceva nimic decât se spală cămăşi, ca să oprească
gura gavătului. În aceste zile înţepi bubatul, dacă ai coase sau ai împleti.” – Catane, Dolj
„Să nu stupeşti în foc, că îţi stupeşti sufletul.” – Suceava
„Dacă se face foc în cuptor şi se aprind funinginii din horn, apoi se zice că va urma sfadă în
casă.” – Bucovina
„Cănd sare scântei din foc, e semn că vine oaspeţi. E bine să observi şi încotro sare.” – Ţăpu,
Tecuci
„Cine în ziua de Bobotează va intra în apă, scapă de friguri.”
„Dacă în noaptea de Crăciun arunci cu piatra în arbori, vor da mai multe fructe.” – Moldova
„Dacă visezi grâu verde în postul Crăciunului, e semn bun că anul are să fie mănos în toate şi
grâul o să fie foarte bun.” - Vălcea
„În ziua de Paşti şi de Crăciun, nu se ţipă gozu din casă.” – Sabolciu
„Nu este bine a scoate gunoiul măturat în ziua ajunului Bobotezei, că ba din contra se scoate
norocul din casă.” – Bucovina
„Dacă te lai în ziua de Crăciun, nu faci păduchi.” – Tecuci
„La lăsările de post mari, ca Paşti şi Crăciun, toate oalele seara după masă se pun cu gura în
jos, de pagubă.” – Vâlcea
„În ziua de ajunul Crăciunului, să posteşti până la ziua jumătate, că prinzi vara paseri, şi să iai
cu ochii închişi două paie, să le bagi în sobă.” – Vâlcea
„În ziua de Crăciun, să mănânci întăiu carne de pasere, ca să fii uşor ca paserea pe vară.” –
Adameşti, Teleorman
„Nu e dat femeilor creştine să taie paseri, căci ar fi şi ele ca femeile nebotezate.” – Suceava
„Fuior de la crucea popei la Bobotează îi bun de pus la pânza volocului sau a mrejei, ca să
tragă peştele cum trag băieţii după popă.” – Suceava
„Cănd stai la masă să nu huţi picioarele, că huţi pe dracu’.” – Holda, Suceava
„La ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, aşa ca acestea să cadă până la celalt ajun,
pentru ca pomii să lege.” – Bucovina

1453
 „Sara, înspre ajunul Crăciunului, femeia când face aluatul pentru turte, aşa cu mâinile ciucură
de aluat, se duce în grădină, pe la fiecare soiu de pomi, însoţită de bărbatul său, care ţine în mână un
topor. Dacă ajunge de pildă la un măr, bărbatul zice: <<- Bre, muiere, eu am să taiu mărul ista, că
nu rodeşte deloc.>> Femeia atunci zice: <<-Nu-l tăia, mă rog dumitale, că cum îs mânele mele
încărcate ciucură de aluat, aşa şi el, la anu are să rodească.>>. Aşa se face la fiecare pom şi se zice
că vara pomii rodesc vrăjmaş.” – Stânca, Suceava
„În noaptea Crăciunui să mături coşul, să pui funinginea pe la rădăcinile copacilor, căci
rodesc.” – Vâlcea
„Să nu cumva să leşi pe popă să sfârşească cu umblatul (zi întăiu, ajunuri, molifte), la tine, că-
i a rău. „ – Ţăpu, Tecuci
„În ajunul Bobotezei e rău de moarte dacă aperi pe popă de câni.” – Ştefăneşti, Vâlcea
„Cănd vine popa cu crucea la Bobotează, să arunci grăunţe de porumb înaintea lui, că-ţi vor
oua găinile, iar când pleacă din casă, să mături după el, că nu vei avea pureci pe vară.” – Sobolciu
„De mergi pe drum şi te întâlneşti cu un preot, să treci prin dreapta lui pentru ca să-ţi meargă
bine.” – Hânţescu
„Să nu munceşti în ziua de Ignat, că-ţi rup porcii bulendrele de pe gard.” – Ţăpu, Tecuci
„La Ignat, dacă nu vezi şi nu auzi porc tăindu-se, e bine să-ţi înţepi degetul cu un ac, ca măcar
să vezi sânge.” – Vâlcea
„Când porcii se joacă sau se încurcă cu fân în gură, se strică vremea.” – Rudeni, Argeş

BIBLIOGRAFIE
1. Gorovei, Artur, “Credinţi şi superstiţii ale poporului roman”, 1915.
https://www.scribd.com/document/335947054/Artur-Gorovei-Credin%C5%A3e-%C5%9Ei-
Supersti%C5%A3ii-Ale-Poporului-Roman.
2. Eliade, Mircea, „Drumul spre centru”, Antologie alcătuită de Gabriel Liiceanu şi Andrei
Pleşu, Editura Univers, Bucureşti, 1991, pag. 120 – 123.
3. http://www.academia.edu/27133637/DIN_VIEATA_POPORULUI_ROMAN_CULEGERI
_I_STUD
4. Pamfile, Tudor, „Sărbătorile de toamnă şi postul Crăciunului”. Studiu etnografic”, 1914,
https://www.scribd.com/document/246618771/S%C4%83rb%C4%83torile-La-Romani-
S%C4%83rb%C4%83torile-de-Toamn%C4%83-%C5%9Ei-Postul-Cr%C4%83ciunului-Studiu-
Etnografic.
5. http://digitool.bibnat.ro/R/66LDI8G3B6PP1ACIA4PYGMDV86X1LHU3PJSN8L75XYD
8MSLB58-01480?func=collections-result&collection_id=1256.

1454
 SĂRBĂTORILE DE IARNĂ- PRILEJ DE MARE BUCURIE

Prof. înv. primar Grigoraș Adela- Mihaela

Școala Gimnazială ,,Iraclie Porumbescu”, Frătăuții- Noi, Suceava

Străvechi pământ pe a cărui meleaguri este atestată continuitatea multimilenară de viață,

civilizație și cultură a neamului nostru, BUCOVINA, este până în zilele noastre, deținătoarea unui
impresionant tezaur de valori etno- grafico- folclorice.
Noi, dascălii, suntem chemați și avem menirea să îndrumăm elevii să-și îndrepte atenția spre
fondul strămoșesc de valori artistice, să-l prețuiască, să devină păstrători și chiar descoperitori în
aria cântecelor și obiceiurilor populare foarte vechi , păstrate din generație în generație. Prin
valorificarea tradiţiilor şi obiceiurilor populare în cadrul serbărilor şcolare reușim să
înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să cunoască tradiţiile şi obiceiurile locului în care s-au născut.
Cu acest prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, dansului, poeziei, poveştilor,
glumelor, ghicitorilor, strigăturilor a unor evenimente tradiţionale.
La școala noastră se păstrează tradiția ca în fiecare serbare desfășurată cu ocazia sărbătorilor
de iarnă sau sfârșit de an școlar, elevii , îmbrăcați în frumoasele noastre costume populare, să
prezinte programe artistice în care sunt incluse datini , obiceiuri, cântece și dansuri străvechi.
Din varietatea serbărilor organizate în şcoală,cele mai tipice sunt: serbările
ocazionale,serbările prilejuite de marile aniversari şi serbarea pomului de iarnă.
Serbarea pomului de iarna este unul din evenimentele cele mai plăcute din viata şcolii.
Căderea primilor fulgi de zăpadă este o bucurie imensă, iar aceştia ne duc cu gândul la decembrie
care este luna cadourilor, la sărbătorile de iarnă: Crăciunul, Anul Nou şi Boboteaza. Sărbătorile
Crăciunului au fost dintotdeauna sărbătorile cele mai pline de bucurii, sărbătorile care au rămas şi
rămân, pentru fiecare din noi, cele mai frumoase amintiri.
Spiritul sărbătorilor a răspuns present cu ocazia zilei de 1 Decembrie, când ne- am adunat sub
flamura tricolorului pentru a omagia prin cântec și poezie Ziua Națională a României.
Cu nespusă nerăbdare elevii au așteptat și ziua de 6 decembrie. Moș Nicolae a poposit și-n
clasa noastră lăsând surprize dulci ,dar și o nuielușă pentru copiii obraznici.
Cu gândul la marea sărbătoare creștină care se apropie, ne-am străduit să împodobim atât
clasa de sărbătoare, cât și un brăduț ecologic cu lucrări realizate la orele de abilități practice.
Pentru a-i dovedi lui Moș Crăciun că că darurile pe care le va aduce nu sunt în zadar, elevii își
dau silința să pregătească o serbare reusită ce ,sperăm noi,va fi pe placul moșului și al părinților.
A nins și-n Bucovina, a nins cu gânduri bune, cu colinde , cu cadouri, cu colăcei, cu crengi de
brad, globuri și beteală.

1455
 PROIECT EDUCATIONAL LOCAL
„IARNA,
CEA
MAI FRUMOASA POVESTE in an centenar„
-editia a V-a

AUTOR PROIECT : GRIGORE ANA,

SCOALA GIMNAZIALA NR 1 ZANESTI JUD. NEAMT

ORGANIZATORI:
SCOALA GIMNAZIALA NR 1 ZANESTI/GRADINITA NR 1

COORDONATORI:
DIRECTOR: JINARU ISABELA
EDUCATOARE : GRIGORE ANA

COLABORATORI :
EDUCATOARE :CRETU MANUELA , POPA ELENA, BALAN GABRIELA, MARC MARIA ,
MURARU PARASCHIVA , inv.BLAGA IULIA , DUMITRU PETRU si parintii copiilor.

ARGUMENT

O mantie imaculata s-a asternut peste natura obosită de vânturi şi ploi. A sosit anotimpul basmelor, a
tinereţii veşnice, a bradului împodobit şi a colindelor, a sărbătorilor vestind Naşterea Pruncului şi
închinarea magilor, a săniuţei de argint trase de reni, a clinchetului de clopoţei şi a sorcovei.
Sărbătorile de iarnă sunt printre cele mai iubite şi mai aşteptate sărbători de peste an, atât de copii,
dar şi de adulţi.
În fiecare an, spiritual sărbătorilor de iarnă trezeşte în sufletul oamenilor bucurie, bunătate, îi face
mai atenţi cu cei din jur, se gândescşi la cei sărmani, întind o mână de ajutor.Îl aşteptăm cu toţii pe MOŞ
CRĂCIUN ca să ne îndeplinească dorinţele.
Anotimpul alb este aşteptat de copii cu emoţii intense. Ei aşteaptă cu nerăbdare primul fulg de nea,
bucuria săniuşului, ambiţia de a înălţa cel mai mare om de zăpadă, spiritual Sărbătorii Naşterii Domnului,
emoţia darurilor, frumuseţea colindelor.

1456
 Spiritul Crăciunului, sa fie ,in an centenar ,imbinat cu ingeniozitate in creatiile copiilor si ale
parintilor , folosind culorile tricolorului nostru sfant.
Creaţiile elevilor realizate în această perioadă sunt mai frumoase ca oricând, acestea fiind realizate cu
drag şi cu dăruire.

REZUMATUL PROIECTULUI
a. Activitatea reprezintă un concurs desfăşurat la nivel de unitate prescolara si scolara, care se
adresează preşcolarilor si scolarilor din unitatea noastra .
SCOP:Concursul îşi propune să valorifice potenţialul creator al copiilor si al parintilor, cu
privire la capacitatea acestora de a realiza colaje şi ornamente şi cultivarea dragostei şi preţuirii faţă
de tara noastra de cultura şi tradiţiile noastre.
OBIECTIVE :
 dezvoltarea dragostei pentru tara si pentru frumosul din natură în anotimpul de iarnă;
 dezvoltarea şi stimularea expresivităţii şi creativităţii copiilor;
 cultivarea sensibilităţii artistice a copiilor preşcolari si a parintilor acestora ;
 descoperirea şi dezvoltarea aptitudinilor plastice si practice;
 valorificarea experienţei pozitive a cadrelor didactice în abordarea educaţiei artistico-
plastice si a educatiei pentru societate.
 promovarea imaginii gradinitei si a scolii noastre.

DURATA PROIECTULUI
Proiectul se va desfăşura între 15 noiembrie 2018-15 ianuarie 2019 .
REGULAMENTUL CONCURSULUI :
Fiecare copil impreuna cu parintii va confectiona un ORNAMENT DE IARNA din diverse
materiale (hartie , carton , plastic , materiale refolosibile , deseuri textile , nasturi , bilute ,
margelute etc ) de dimensiuni cuprinse intre 20 -50 cm folosind culorile rosu, galben si albastru .
Cu lucrarile obtinute se vor organiza expozitii pe holurile gradinitelor si al scolii. Fiecare
participant va primi o diploma de participare . Nu se percepe taxa de participare .
Promovarea proiectului se realizează prin:
1.Programul de lansare a proiectului la avizierul gradinitei;
2.Buletine de informare la şedinţele cu părinţii;
3.Expozitii lucrari;
5.Raportări : Consilierului educativ şi la şedinţele cu părinţii;
6.Postarea rezultatelor proiectului, a impresiilor, fotografiilor pe site-ulscolii .
EVALUAREA PROIECTULUI : -Expozitie lucrari pe holul gradinitelor si al scolii (29
noiembrie 2018-15 ian. 2019 ).

1457
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

P. Î. PRIMAR: 1. GRIGORE ELENA-ANIȚA

P. Î. PRIMAR: 2. JICA FILOFTEIA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ BÂSCA CHIOJDULUI,
COMUNA CHIOJDU, JUDEȚUL BUZĂU

Orice serbare școlară este o sărbătoare, atât pentru copii cât și pentru învățătorii lor și nu în
ultimul rând, pentru părinții copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginația și creativitatea fiecăruia-copil sau învățătoare. De ce organizăm serbări???
Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că elevii și-au însușit informațiile transmise la școală și
le dăm posibilitatea de a aplica învățătura din clasă.Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol
dintr-o scenetă, elevul iși perfecționează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-și dezvolte
gustul, dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături
între cunoașterea artei și practicarea ei.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conținuturi, care
trebuie să fie apropiate experienței de viață a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaștere, de
nou și de frumos, încă două coordonate majore: mișcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de-o
parte și de atmosfera încărcată de emoții, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe
de altă parte.
Serbările desfășurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părților într-un
întreg, decorul neobișnuit, costumația copiilor, a învățătoarei, ținuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini, reprezintă toate, elemente importante
ce contribuie la construirea unor valențe estetice și educative deosebite.
Serbările școlare contribuie la acumularea de cunoștințe și la lărgirea orizontului de
cunoaștere a copiilor. Înțelegând și memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântecelor
reprezentative temei serb ării, se dezvoltă memoria și limbajul. Această formă de învățare este
condiționată de dezvoltarea atenției.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă și să cuprindă materiale accesibile
particularităților individuale și de vârstă ale copiilor.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru
părinți, întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumină în suflete, dau aripi
imaginației, entiziasmului și stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităților, în cadrul
serbărilor școlared este bine să fie prezente și creații artistice originale, adaptate evenimentelor și
condițiilor locale.
Sărbătorile de iarnă reprezintă prilej de bucurie pentru creştini, dar mai ales pentru copii, care
aşteaptă cu nerăbdare momentul colindelor, împodobirii bradului şi, nu în ultimul rând, al prezenţei
la slujbele religioase. Prin derularea acestui program ne-am propus dezvoltarea la elevi a
sentimentului de respect şi mândrie faţă de tradiţiile şi obiceiurile poporului român. Serbarea le
oferă părinţilor ocazia de a vedea evoluţia copiilor, prin implicarea la derularea acesteia.
Obiectivele programului derulat au fost ca elevii:
- să interpreteze diferite roluri;
- să recite poezii despre Crăciun şi Anul Nou;
- să interpreteze colinde;
- să prezinte datini şi obiceiuri de Mos Nicolae, Crăciun şi de Anul Nou.
- să participe cu interes, într-o atmosferă destinsă, plăcută, stimulativă, la serbarea şcolară.
Programul activităţilor:
- ornarea claselor cu decoraţiuni realizate de elevi, specifice sărbătorilor de iarnă;
- amenajarea unei expoziţii (de desene cu tematică specifică);
- serbare școlară(program artistic) cu poezii şi colinde româneşti (tradiţionale şi moderne),
scenetă cu nașterea Mântuitorului şi alte momente specifice românilor(strigături, dansul Caprei)

1458
 - oferirea de daruri din partea Primăriei şi a Consiliului local Chiojdu.
Evaluarea activității a fost realiztă prin numărul de participanţi, prin impactul asupra elevilor
şi cadrelor didactice,prin fotografiile realizate.

1459
 Importanța activităților educative
în parteneriat cu părinții / Serbările școlare

PROF. GRIGORE MĂDĂLINA GABRIELA

GPP NR,5, ORAȘUL MIZIL

Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității copilului. Sunt importante și

utile.
De-a lungul timpului, activitățile extrașcolare au luat diferite forme, toate având drept scop
învățarea nonformală și petrecerea în mod cât mai plăcut a timpului liber. Prin intermediul acestor
activități, care cuprind domenii și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și
abilități necesare unei bune dezvoltări armonioase .Când vorbim de activități extrașcolare, ne
referim la acel program la care elevul participă cu plăcere deoarece scopul este acela de a-i forma
abilitățile necesare unei bune dezvoltări a formării personalității elevului.
Responsabilitatea de manager al clasei presupune mai multe roluri: de educatoare, de mamă,
de prieten. Este știută importanța educației extrașcolare, ea presupunând completarea activității
școlare și a educației familiale.
M-am gândit că, implicând părinții în diferite activități didactice sau extrașcolare,ele vor fi
mult mai atractive pentru preșcolari, iar părinții se vor implica și vor conștientiza actul didactic,
precum și importanța grădiniței in viața copilului.
Colaborarea cu familia trebuie să se materializeze într-un program comun de activități ale
grădiniței cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, serbări școlare). Părinții trebuie să
vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta prin atitudinea
nepărtinitoare pe care trebuie să o aibă.
Se recomandă desfășurarea de parteneriate școlare având ca parteneri: familia, comunitatea,
reprezentanții bisericii, grădinița. Această triadă stă la baza formării individului și niciun factor nu
poate lipsi pentru că acest echilibru, pentru viitorul copilului va fi afectat.
Cele mai plăcute activități extrașcolare pentru copii sunt serbările cu tematică diversă,
expozițiile cu lucrări realizate chiar de ei, vizitele la zoo, la grădina botanică, la muzee, excursii
tematice, , carnaval, întreceri sportive, activități de plantare și îngrijire a spațiului verde .
În preajma sărbătorilor se organizează activități artistice cu scopul de a valorifica tradițiile,
obiceiurile, specificul poporului nostru. Preșcolarii cântă colinde, se bucură de magia sărbătorilor de
iarnă, la grădiniță, dar și în cadrul familiei. Frumusețea colindelor parcă împrăștie în zare puritatea,
iubirea, dragostea de aceste comori moștenite din moși strămoși.
O altă sărbătoare importantă este 1 Decembrie, zi în care fiecare suflet de român vibrează la
tot ceea ce înseamnă tradiție, patriotism, iubire de neam și țară.
Iubirea, colaborarea, dăruirea ne face mai buni, mai valoroși și acest lucru îl află copii
indirect din aceste activități.
O altă temă foarte importantă este timpul liber și elevul trebuie să aibă alternative atractive și
care îi dezvoltă competențele însușite în grădiniță. Activitățile extrașcolare sunt ca niște ferestre
care se deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același, dezvoltarea personalității, stimularea
încrederii în sine. Este de dorit ca elevul să învețe prin joc, să asimileze noi cunoștințe și într-un
cadru nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-i crea acestuia spațiul, conjuctura care să îl
ajute să-și exprime imaginației, să își valorifice înclinațiile dezvoltându-le până va ajunge la
performanță.
La fel de importantă este și serbarea desfășurată cu ocazia Învierii Domnului, fiind un prilej
de bucurie, având drept scop formarea unor personalități armonioase cu adâncă trăire și
familiarizarea copiilor cu semnificațiile religioase ale zilelor care premerg acestei sărbători.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se

1460
afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se
supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Realizarea acestor obiective depinde în
primul rând de educatoare, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de
abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de
elevi .
Prin activitatea de parteneriat cu parintii ne asiguram un sprijin in propria activitate.
Invatandu-i pe parinti sa se implice in dezvoltarea copiilor lor, intarim relatiile dintre parinti si copii
De asemenea, activitatile cu parintii duc la rezolvarea situatiilor- problema ,a conflictelor posibile si
a situatiilor de risc in dezvoltarea copilului.

1461
 STUDIU PRIVIND IMPLICAREA PĂRINȚILOR
ÎN ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE

Prof. Grigore Mihaela

Colegiul Tehnic,,Dimitrie Dima,,

Părinții asteaptă prea mult de la școală și nu fac mai nimic pentru dezvoltarea unei relații mai
strânse cu proprii copii. Pentru ei școala este singura responsabilă de educația copiilor. Dezintersul
părinților poate nărui tot efortul pe care profesorii îl depun la orele de curs. Profesorul este
interesat să știe mai multe despre situația pe care elevul o are acasă, despre preocupările și modul de
viață al acestuia.Fără implicarea și ajutorul părinților sistemul educativ nu își găsește singur căile
prin care își poate îmbunătății performanța și modul de lucru.
Părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin forme variate de activităţi extraşcolare,
determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor răspunzător în
devenirea propriului copil. Deși părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg,
caută și se interesează despre diferite opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și
să obțină ceva din ceea ce ei își propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au
manifestat interesul și aprobarea față de educația oferită de școala noastră.
Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil,
părinţii simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile
extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă..
Profesorul este interesat să știe mai multe despre situația pe care elevul o are acasă, despre
preocupările și modul de viață al acestuia. Fără implicarea și ajutorul părinților sistemul educativ nu
își găsește singur căile prin care își poate îmbunătății performanța și modul de lucru. Observarea
sistematică, acasă sau în mediul şcolar, a copiilor este de real folos în depistarea de timpuriu a
problemelor de comportament sau de adaptare la sarcinile şcolare. Cunoaşterea acestora permite
adoptarea unui program şi a unor metode adecvate, fiind mai uşor să previi decât să corectezi
problemele deja instalate.
Părinţii au fost parteneri activi în desfăşurarea unor programe care s-au derulat în cadrul şcolii
noastre. De asemenea, părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin forme variate de activităţi
extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor
răspunzător în devenirea propriului copil. Ei au venit chiar cu idei de realizare a unor activităţi
extraşcolare. Am fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am susţinut programe artistice,
care au permis acestora să vadă manifestările elevilor, precum si rezultatul muncii lor. Aceste
activităţi extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au experimentat
relaţii inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea
faţă de şcoală.
Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil,
părinţii simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile
extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie,
facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se
dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform
naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate, posibilităţi
deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi
mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective
depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator
de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de
elevi .
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior
școlii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că este prea mult pentru el, că este

1462
copleșit de activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții sunt puși în fața unei game
variate de activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de le face loc tuturor este mare. Deși
părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite
opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își
propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea
față de educația oferită de școala noastră.
Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este
de folos sau ce nu este atractiv pentru el. A experimenta şi a cunoaşte liber îi poate permite apoi să
simtă ceea ce este potrivit pentru el.

Bibliografie:
1. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
2. Crăciunescu Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în ,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;

1463
 Parteneriat pentru reușită

Prof.înv.primar Grigoroiu Gorun Magdalena

Școala Gimnazială,com. Bunești, jud.Vâlcea

Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și familie, este
stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân în urmă la
învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale copiilor. Apoi o serie de
aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu se pot
cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia. Părinții nu pot cunoaște pe
deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în condițiile școlare.
Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și invers. Întregul proces
de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă. După cum spunea
Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci într-o civilizație”.
Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în
domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și
priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în
diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim pe larg
despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai ales în controlul
temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o comportare corectă
față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte locuri este una
corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa moștenirea cea mai prețioasă”
(Mantegazza).
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția
unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu
totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între
cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra
dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.
Parteneriatele dintre școală și familii pot: a. ajuta profesorii în munca lor; b. perfecționa
abilitățile școlare ale elevilor; c. îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar; d. îmbunătăți
abilitățile educaționale ale părinților; e. dezvolta abilitățile de lideri ale părinților; f. conecta
familiile cu membrii școlii.
În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind
aspectele școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1. părinții sunt
juridic responsabili de educația copiilor lor; 2. învățământul nu este decât o parte din educația
copilului; o bună parte a educației se petrece în afara școlii; 3. cercetările pun în evidență influența
atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării,
precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu
școala; 4. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul
să influențeze gestiunea școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor.
Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin întâmpinarea și
rezolvarea problemelor de viață. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și desfășuram o

1464
sumedenie de activități în parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități s-a numit „Pumnul nu te
face mare”, o activitate prin care am urmărit combaterea violenței în școala noastră. Am avut ca
invitați reprezentanți ai Poliției locale, care le-au vorbit atât micilor școlari, cât și părinților despre
importanța menținerii liniștii atât în familie, cât și în societatea în care trăim. Tot în parteneriat cu
familia și de această dată și cu comunitatea locală am desfășurat activități de 1 Decembrie, prin care
am evidențiat patriotismul elevilor noștri care, deși provin din mediul rural, își poartă cu mândrie
numele și își cinstesc an de an Ziua Națională a României.
După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că
școala trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe
care el o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea
noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare,
deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu
mediul social.
Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.

1465
 SERBARE CRĂCIUN 2018

Prof. înv. preşc. Griguţa Tudoriţa-Maria

TOŢI: FULG 12:

Dragi părinţi şi dragi bunici Moşul cel mai bun
Grupa noastră de pitici Este Moş Crăciun
Este mândră, mândră tare El aduce la copii
De întâia ei serbare Saci întregi cu jucării

FULG 1: FULG 4:
Azi ne-am adunat aici Pentru c-ai venit la mine
Toată ceata de pitici Vreau acum să-ţi mulţumesc
Să cântăm şi să dansăm Şi să-ţi spun din inimioară:
Poezii să recităm -Moşule, eu te iubesc
Că e seara de ajun
Aşteptăm pe Moş Crăciun FULG 5:
Hai copii cu toţii
FULG 2: Vine Moş Crăciun
Noi avem un invitat Şi ne aduce-n sac
Foarte, foarte aşteptat. Tot ce e mai bun
Este darnic, este bun
Şi se cheamă Moş Crăciun. FULG 6:
Moş Crăciun, bun venit!
FULG 3: Că ţi-e frig demult o ştim
Sunt sigură ca ne aduce, Însă noi ne-am pregătit
Păpuşele, turtă dulce. Cât mai cald să te primim
Pentru el, de bun venit,
O serbare am pregătit FULG 7:
Moş Crăciun, Moş Crăciun
FULG 9: Noi cu toţii te iubim
Stiu, stiu ca mosul vine, Tot anul am fost cuminţi
Cu ceva la fiecare Şi-am ascultat de parinţi
Dar mai stiu că pentru mine Am aflat ca o sa vii
Are un cadou mai mare! C-un sac plin de jucarii
Sa ne dai din el ceva
FULG 10: Daca crezi c-om merita.
Moş Crăciun, moşul bun
Astăzi a pornit la drum FULG 8:
Moş cu barbă şi mustăţi Ura! Ura! Moşul vine
Are-n tolbă bunătăţi, Să-l primim cum se cuvine
Bomboane şi jucării, Să cântăm şi să dansăm
El împarte la copii. Poezii sa-i recitam.

FULG 11: Cantec: Stii dragă Moş Crăciun!

Prin nămeţi în fapt de seară,
A plecat către oraş FULG 13:
Moş Crăciun c-un iepuraş Fulgii albi încep să cadă
Înhămat la sănioară Moş Crăciun ca să îi vadă
Să ştie să pregatească
Cântec: Săniuţa Bradul să-l împodobească

1466
EDUCATOAREA:
Moşule te-aş întreba
Care e părerea ta?
Am cântat, suntem cuminţi
Ascultăm şi de părinţi
Si-aşteptăm cu nerabdare
Un cadou atat de mare.
1467
TOTI:
Şi în cântec de colindă
Vă dorim în noul an,
Sănatate, numai bine,
Mult noroc şi La mulţi ani!
Colinde:
Moş Crăciun cu plete dalbe
Astazi s-a nascut Hristos!
 SERBĂRILE ŞCOLARE

Liceul teoretic„Constantin Angelescu”,Ianca,Brăila

Profesor:Gropeneanu Andreea-Daniela

Activităţile artistice contribuie la acumularea cunoştinţelor şi la lărgirea orizontului de

cunoaştere a copiilor , îmbogăţesc şi nuanţează viaţa lor afectivă, le oferă prilej de a trăi emoţii
variate ce se vor acumula în limbajul de reprezentări şi emoţii.De asemenea, munca laolaltă
contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere al fiecărui copil şi al întregului colectiv prin dorinţe
comune de a obţine rezultate bune, favorizează stabilirea unei discipline conştiente pe parcursul
repetiţiilor şi în cadrul desfăşurării lor.
Contactul cu un public prezent în număr mare sau mai mic la serbările din grădiniţă, trezeşte
în copii energia latentă, exigenţa în ficare de a învinge greutăţile ivite, de a-şi stăpâni timiditatea, le
cultivă spiritul de iniţiativă, de independenţă în acţiune, iar pregătirea din timpul repetiţiilor
contribuie la stimularea interesului pentru muncă şi a disciplinei muncii îndeplinite cu
conştinciozitate.
Importanţa manifestărilor artistice interpretative rezidă chiar şi în funcţiile acestora :
a. – cognitive şi cultural artistice ;
b. – moral – civice şi de societate ;
c. – recreativ – distractive şi afective .
Prin realizarea funcţiei cognitive sau cultural artistice, copiii iau contact cu valori culturale
ale poporului nostru şi ale altor popoare cu valori multiple ale spiritualităţii universale.
Exercitându-şi funcţia de educatie moral – civică şi de socializare, activitatea interpretativă
contribuie la sprijinirea integrării sociale a copiilor prin formarea şi dezvoltarea sentimentelor,
convingerilor şi atitudinilor necesare îndatoririlor ce revin tinerei generaţii, precum şi ale normelor
de comportare şi convieţuire socială.
Căile de educare morală a copiilor prin activitatea artistică sunt numeroase,ele depinzând de
orientarea conţinuturilor încorporate în mesajul artistic elaborat.
Funcţia distractiv – recreativă satisface una din importantele trebuinţe ale copiilor şi anume
aceea de refacere a echilibrului fizic de recreare şi deconectare.
Manifestările artistice reprezintă un prilej de evaluare a activităţilor ce le-au pregătit. Prin
poeziile recitate, copiii dau dovadă că sunt obişnuiţi să vorbească corect, nuanţat, expresiv, folosind
o mimică şi un ton cât mai adecvat, prin mişcările prezentate se va vedea stadiul coordonării cu
ritmul muzicii, prin cântece se constată armonizarea cu ceilalţi, prin scenetele prezentate se vor
vedea cunoştinţele şi starea empatică.
Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacţii, creează buna dispoziţie, favorizează
dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic şi psihic.
Importanţa lor educativă rezidă în conţinutul artistic prezentat precum şi în atmosfera
sărbătorească ce se instalează cu acest prilej .De asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv al
acestui gen de activităţi care conduce la sudarea colectivului de copii, îi invaţă să trăiască în grup,
să se încadreze într-o disciplină fermă .Prin organizarea serbărilor dezvoltam la copii dragostea
pentru artă, pentru frumos. Serbările au fost organizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă, 8 Martie, 1
Iunie, cu ocazia unor acţiuni din cadrul parteneriatelor „ Obiceiuri ţi tradiţii – Colindul la români.”
Au fost şi actori dar şi spectatori.
De asemenea am organizat serbări cu ocazia Zilei Naţionale, serbări de sfârşit de an şcolar.
Toate acestea contribuie la realizarea sarcinilor educaţiei estetice , a dezvoltării gustului pentru
frumos şi nu în ultimul rând, a dezvoltării pe plan moral.
Serbările din grădiniţă, activităţile artistice în general sunt un altfel de joacă, o joacă a „
micilor actori ” , o joacă în care copilul respiră, se simte altfel, satisfacţia ce se citeşte pe faţa lor cu
ocazia interpretării unor roluri sau cu prilejul, recitărilor.
Viaţa afectivă la vârsta infantilă constituie temeiul viitoarei personalităţi. A te concentra
asupra ei, a mecanismelor proprii de funcţionare constituie, de fapt, esenţa activităţii instructiv –

1468
educative a educatoarei în grădiniţa de copii, barometrul de apreciere a eficienţei acestei munci,
chiar dacă roadele ei vor fi culese nu imediat, ci în timp, uneori de-a lungul întregii deveniri umane.

1469
 Serbarile scolare

P.P.I.P.MIRELA SILICA GROSU

ṢCOALA GIMNAZIALẶ ,,DUILIU ZAMFIRESCU ‘’
STRUCTURA G.P.N. DUMBRẶVENI, VRANCEA

Serbặrile ṣcolare trebuie să constituie un mijloc de deconectare pentru copii, să contribuie la

dezvoltarea sănătaţii psihice şi fizice a copilului, să fie un mijloc de unificare a familiei şi a grupului
din care face parte copilul.Valoarea acestor activităţi este mare atât din punct de vedere instructiv
cât şi educativ.
Serbările şcolare “vor rămâne peste vremi momente de bucurie sufletească , prilej de
manifestare inedită şi nestingherită a valenţelor native ale copiilor in faţa parinţilor, admiratorilor
emoţionaţi , gata de a oferi zambete, flori sau lacrimi de bucurie si recunostinţă“( Invatamantul
primar nr.1/1998,, EDITURA DISCIPOL, p.61).
Educatoarea trebuie sặ acorde o însemnatate deosebită alegerii textelor folosite în serbările
şcolare. Valorificarea textelor literare în serbările şcolare( montaje , şezători , teatru pentru copii,
dramatizările ) constituie nu numai o activitate artistică, educativă, ci şi o formă de cunoaştere a cât
mai multor texte,poveṣti.
Dramatizările, imitarea personajelor de către copii care stăpânesc bine conţinutul povestii
reprezintă un îndemn la formarea unui comportament adecvat , un îndemn de a memora rolul unui
personaj. Copiii vor interpreta corespunzător rolul atunci când înţeleg mesajul transmis de operele
literare dramatizate.
Prin dramatizarea textelor literere, prin participarea micilor artişti la actiune se valorifică din
plin valenţele artistico-estetice ale textelor literare. Se pune accent pe dezvoltarea percepţiilor
artistice, pe formarea gestului estetic, pe cultivarea unor aptitudini emoţionale pozitive fată de
operele dramatizate. Copiii sunt puşi în situaţia să aleagă un model de comportare din rândul
personajelor pe care le interpretează.
Personajele “sunt purtătoare ale unor însuşiri alese pe care vrem să le cultivăm la copii,
incepând cu primii ani de şcoală “( Orientări in metodologia studierii limbii romane la ciclul
primar, Editura didactica si padagogică, 1981, pagina 203). Prin interpretarea rolurilor, copiii sunt
impresionaţi de isprăvile eroilor, se identifiă afectiv cu viata eroilor respectivi. Sunt personaje care
se impun prin fapte si realizări deosebite, alte personaje sunt mai puţin reliefate, sunt personaje
pozitive si personaje negative – lucru care face ca atunci când se distribuie rolurile, copiii să ceară
să interpreteze personaje principale, de preferintă personaje pozitive.
Serbările şcolare au un caracter stimulator atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. Antrenarea
pặrinţilor şi copiilor în pregătirea costumaţiei pentru personajele interpretate constituie un moment
de manifestare a fanteziei fiecăruia, dezvoltându-se gustul estetic. Prin faptul că fiecare copil
primeşte rolul potrivit dorinţelor ṣi talentelor sale contribuim la cultivarea gustului pentru frumos al
copiilor. Trebuie urmaritặ fiecare mişcare a copiilor, sincronizarea între exprimarea nonverbală ṣi
verbală cerută de textele respective.
Repetiţiile, în vederea reuşitei serbărilor, generează bunặ dispozitie, dar şi respectarea
disciplinei ṣi a seriozităţii. În timpul spectacolelor, contactul cu publicul trezeşte în sufletul copiilor
dorinţa de a fi cei mai buni, de a-şi stăpâni timiditatea, de a trăi bucuria reuşitei. Copiii se simt
extraordinar când reuşesc să trezească in sufletul spectatorilor emoţii, bucurii de neuitat, când în
sală răsună aplauzele spectatorilor .
Munca în comun, în echipă, colaborarea cadre didactice, copii ṣi parinţi este o condiţie
importantă în realizarea obiectivelor propuse.
Serbările şcolare valorifică ṣi dezvoltă interesele ṣi aptitudinile elevilor care îşi pot manifesta
spiritul de initiativă, dau sigurantă ṣi încredere tuturor participantilor. Prin astfel de activităţi se
transmit cunoştinţe: ”alături de memorie, ca temelie a oricărei transmiteri de cunostinţe, fantezia

1470
reprezintă o forţă profundă a sufletului omului diametral opusă, de egală valoare.” (Inv. Primar 2-3
/ 2003 , p.123)
Recitarea poeziilor oferă copiilor posibilitatea de a-şi exprima sentimentele şi gândurile în
legatură cu mesajul poeziei, stimulează memoria, dau curaj ṣi încredere micilor artişti. Elevii
depistează cu uşurinţă operele literare din care fac parte fragmentele din montaje, vor recunoaşte
personajele după însuşirile sau faptele lor.
Serbările şcolare contribuie la stimularea interesului pentru lectura particulară care constituie
o activitate fundamentală pentru întreţinerea conduitei intelectuale, îmbogăţirea cunoştinţelor si a
limbajului, pentru cunoaşterea indirectă a diferitelor universuri si realităţi.
Iubirea pentru carte se formează în mod sistematic, cu multă răbdare şi îndemânare. Cititul
cărţilor va deveni o utilă formă de petrecere a timpului liber şi un excelent prilej de fascinaţie. În
decursul anilor, copiii vor ajunge ṣi la etapa superioară în care lectura să fie obisnuinţă, cartea să le
satisfacă interesul, curiozitatea, să-şi formeze trăsăturile de voinţă şi de caracter.

1471
 COLABORAREA FAMILIE – ŞCOALĂ

Prof. Groza Crina Mariana

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a
uşura o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. Împreună cu părinţii, şcoala are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului
Școala este factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea
societăţii, să ia parte activă la viaţă, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel
care conferă şcolii rolul decisiv în formarea omului. Misiunea şcolii este aceea de a contribui la
realizarea idealului educativ impus de cerinţele vieţii sociale. Procesul de educaţie din cadrul şcolii
este îndrumat şi condus de persoane pregătite în mod special pentru a sigura reuşita şcolară.
Fără sprijinul activ al părinţilor, şcoala nu poate realiza obiectivele educaţionale stabilite,
oricât de competenţi ar fi educatorii.
Părinţii trebuie să cunoască, să devină conştienţi de influenţa pe care o exercită prezenţa lor în
viaţa copilului, să fie convinşi că educaţia dată copilului, pentru societatea actuală este diferită de
cele precedente, că societatea actuală va fi diferită de cea actuală, iar copilul trebuie pregătit
corespunzător.
Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o primeşte în
familie, în şcoală şi de la comunitate..Mediul familial este primul mediu educativ şi socializator pe
care îl cunoaşte copilul şi a cărui influenţă îi marchează esenţial dezvoltarea ca individ. Legătura
copilului cu familia este extrem de puternică şi de neînlocuit.
Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte despre
cunoştinţele despre natură, societate, deprinderile igienice, obişnuinţele de comportament, elevul le
datorează educaţiei primite în familie. Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului
din punct de vedere fizic, intelectual, moral estetic, ş.a.. Ca prim factor educativ, familia oferă
copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor,
obiectelor casnice), familia este cea care ar trebuie să dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi
gândirea copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii se implică în
procesul de învăţare. Părinţii trebuie să asigure copilului cele necesare studiului, trebuie să-şi ajute
copilul la învăţătură. Acest ajutor trebuie însă limitat la o îndrumare sau sprijin, nefiind indicat să se
efectueze tema copilului. Cu timpul părinţii se vor limita la controlarea temei de acasă şi a
carnetului de note. Deci, atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc: să nu-l ajute prea mult pe
copil, dar nici să ajungă să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul,
politeţea, cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudini, ordinea, cumpătarea, grija faţă de
unele lucruri încredinţate. Toate acestea reprezintă de fapt ilustrarea cunoscutei expresii „a avea cei
şapte ani de-acasă”. Un elev fără „cei şapte ani de acasă” va crea mereu probleme chiar şi ca viitor
adult. Aici trebuie reamintit că, în general, elevii nu primesc în cadrul şcolii nici un exemplu sau
sfat negativ, toate acestea influenţându-l în afara şcolii. Din cele 24 de ore ale unei zile, elevul este
la şcoală 5 – 6 ore, de restul timpului fiind responsabilă familia elevului. Uneori părinţii uită că
trebuie să facă front comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea
armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia. De aici apar conflictele,
rupturile dintre membrii familiei, renunţarea la intervenţii din partea părinţilor care sunt depăşiţi de
situaţie.
Una dintre cele mai importante preocupări ale familiei şi un punct comun pe care îl are
aceasta cu şcoala este orientarea şcolară şi profesională. Cei mai mulţi părinţi sunt bine intenţionaţi
în alegerea unei şcoli sau unei profesii pentru fiul sau fiica lor. Dar, de multe ori, buna intenţie şi
buna credinţă sunt tocmai sursele greşelilor lor deoarece acestea nu ţin loc de competenţă şi de
pricepere. Greşelile părinţilor decurg uneori şi din prea marea dragoste pe care o poartă copiilor.

1472
 Un parteneriat familie-şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toţi cei ce participă la
acest demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul
nostru şi şcolarul nostru.
În concluzie, trebuie spus că cei doi factori educativi, familia şi şcoala, trebuie să aibă acelaşi
scop : formarea personalităţii umane integrale şi armonioase.

BIBLIOGRAFIE :
1. Cerghit, I.; Radu, I.T.; Popescu, E.; Vlăsceanu, L., „ Didactica”, manual pentru clasa a X-
a, şcoli normale, E.D.P., R.A., 1997;
2. Nica, I, Ţopa, L., Colaborarea şcolii cu familia elevilor de clasa I, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1974;
3. Nicola, I., „ Pedagogie”, E.D.P., R.A., Bucureşti, 1992;

1473
 OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE IARNĂ

Prof. GROZA ELISABETA

Grădinița cu program prelungit Nr.3,
Drobeta Turnu Severin, Mehedinți

Educaţia este un proces evolutiv şi complex desfăşurat pe parcursul mai multor etape şi
vizând oanume finalitate, finalitate care are în vedere formarea şi dezvoltarea însuşirilor
intelectuale, morale şifizice ale copiilor şi ale tineretului, ale oamenilor şi ale societăţii.
Despre sensul şi importanta păstrării tradiţiilor, vorbeşte şi filosoful culturii şi esteticianul
TudorVianu care, scriind despre interacţiunea valorilor preciza că, dacă toate celelalte domenii au o
valoareintegrativă, păstrarea valorilor şi a tradiţiilor se constituie ca o valoare ce dă sens integrator
celorlaltedirecţii ale cunoaşterii, ajutându-ne să construim un sistem de valori spirituale, etice,
estetice etc.racordate la personalitatea fiecăruia dintre noi şi materializarea în comportamente
integratoare în viaţacomunităţii din care facem parte şi a societăţii în ansamblu. O educaţie
temeinică şi durabilă este cea începută în familie, încă din frageda copilărie,
determinândtransmiterea valorilor credinţei şi formarea conduitei exemplare continuată în şcoală şi
consolidată prindiferite activităţi ce se derulează în biserică şi societate.Rămân ecouri adânci în
mintea şi sufletul celui care acum începe să se formeze: bun, ascultător,harnic, răbdător, iubitor de
dreptate şi adevăr.
Cercetările în domeniul psihologiei copilului ne arată că transmiterea tradiţiilor şi obiceiurilor
dingeneraţie în generaţie este posibilă de la cea mai fragedă vârstă, iar preşcolarii cu trăsăturile de
voinţă şicaracter în formare sunt receptivi la influenţele exercitate asupra lor.
Dacă educaţia morală reprezintă acea latură a procesului de pregătire a copilului pentru viaţă
care areîn vedere cunoaşterea, înţelegerea şi practicarea binelui în viaţa socială şi adaptarea la viaţa
comunităţii,trebuie să înceapă încă din primii ani de viaţă în familie.Apoi se continuă potrivit
nivelului de înţelegere a copilului pentru a se forma în sufletul acestuiaimpresii, deprinderi de
conduită şi sentimente cu ajutorul cărora să devină o adevărată persoană deschisăcomuniunii şi cu
semenii.
Cunoaşterea simbolurilor religioase şi a personajelor biblice, a vieţii şi activităţii acestora şi,
mai cuseamă, cunoaşterea lui Iisus Hristos şi a importanţei Acestuia în viaţa creştinului sunt
obiective aleeducaţiei religioase ce pot fi atinse în activităţile din grădiniţă.
Influenţa religiei asupra copilului şi a omului matur este benefică, îi face mai buni, mai
toleranţi cuceilalţi, mai apropiaţi,mai dornici de a-i ajuta şi nu are niciun efect dăunator ci
dimpotrivă.Preşcolarii dispun de o bogată viaţă afectivă şi o mare sensibilitate, ceea ce-i fac foarte
receptivi latot ce este adresat sferei sentimentelor. Educaţia religioasă la vârsta preşcolară pune
accent pe laturaafectivă şi face apel la sensibilitatea copiilor. Este importantă intensitatea trăirilor
afective simţite decopii în acele momente şi cum se răsfrâng ele în comportamentul lor moral de zi
cu zi.
Cunoaşterea unor sărbători creştine de mare însemnătate (Crăciun, Paşti, Sfântul Nicolae,
Bobotează), cultivarea dorinţei de a face fapte bune, activităţi umanitare (donarea de jucării copiilor
nevoiaşi),sărbătorile de iarnă (tradiţii şi obiceiuri) sunt obiective principale pe care le urmărim în
dezvoltareacopiilor.
Şi, totuşi, din nefericire, de multe ori întâlnim şi la copii o formă sau alta de egoism.
Dispreţuirea copiilor mai săraci şi simpli, ca urmare a poziţiei sociale şi situaţiei financiare a
părinţilor, lăudăroşeniaîn faţa celorlalţi, cu virtuţile lor reale sau închipuite, sunt rezultatul unei
educaţii greşite.Dar noi, educatoarele, trebuie să ne asemănăm grădinarului care, în perioada
potrivită a anului,tunde ramurile rebele şi nefolositoare ale copacilor. Acelaşi lucru trebuie să îl
facem cu copiii noştri.Inima copilului poate fi comparată cu o grădină, iar cadrele didactice cu nişte
grădinari ai lui Dumnezeu,care sunt datori să cureţe la vreme grădina de buruienile păcatelor şi de

1474
neghina obişnuinţelor rele.Dar, dacă în grădina frumoasă se poate vedea un copac sălbatic şi
neîngrijit, nimeni nu se va gândisă condamne copacul în sine. Cu toţii se vor gândi că
responsabilitatea aparţine grădinarului, care l-alăsat să crească şi să se dezvolte în acest fel. În
acelaşi mod suntem şi noi responsabili, pentru neghinasemănată în inimile copiilor .Fiecare trebuie
să se gândească la această responsabilitate şi să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a-iconduce pe
copii pe calea păstrării tradiţiilor şi obiceiurilor de peste an.
Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii
Domnului,timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim
multă iubire şicăldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile
pentru aceastăsărbătoare.Ce înseamnă Crăciunul pentru un copil? Va răspunde simplu: De Crăciun
vine Moşul cu cadouri!Mai întâi vine Moş Nicolae, care e mai sărac decât Moş Crăciun, aşezând
dulciuri şi câte o nuieluşăcopiilor mai obraznicuţi. Moş Crăciun e cel mai îndrăgit de copii, aşa cum
se ştie din bătrâni, el aducetuturor copiilor cadouri, reuşind să ajungă la fiecare în parte. Acesta este
şi astăzi un argument foarteserios şi este o motivaţie puternică pentru copii, care se străduiesc să
devină mai cuminţi, mai harnici şimai ascultători pentru că anul viitor să primească mai multe
daruri.Însă mai puţine ştiu copiii despre obiceiurile pe care le transmitem din generaţiei în generaţie
legat deaceastă sărbătoare.
Tradiţia împodobirii bradului şi a casei cu crenguţe de brad este un obicei relativ nou, prin
forma satriunghiulară, bradul simbolizează Sfânta Treime, iar podoabele cu care bradul este
împodobit semnificăbogăţia şi cunoaşterea, ca şi pomul sacru din Grădina Edenului.
În zilele noastre, împodobirea bradului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini,
atât înmediul rural, cât şi urban, odată cu aşteptarea în seara de Ajun a lui Moş Crăciun. Începând
cu noapteade 23 spre 24 Decembrie, de la miezul nopţii şi până la revărsatul zorilor, uliţele satelor
răsunau de glasulmicilor colindători. Cu traista după gât, cu băţul în mână şi căciula pe urechi,
colindătorii merg din casăncasă şi strigă la ferestrele luminate:"Bună dimineaţa la Moş Ajun / Ne
daţi ori nu ne daţi" şi dacă cei din casă le deschid uşa, încep să cântemai departe: "Am venit şi noi
odată / La un an cu sănătate / Şi la anul să venim/ Sănătoşi să vă găsim/ Nedaţi, ne daţi / Ori nu ne
daţi". Cu acest prilej, gazda le împarte colindeţe: covrigi, nuci, mere, colăcei defăină frământaţi şi
copţi chiar în acea seara a Ajunului.
În ajunul Crăciunului, ca şi în ajunul Anului Nou, în toate provinciile româneşti, copiii
formează grupurişi pornesc pe la casele gospodarilor cântând cântece ce au refrenuri ca: "Florile
dalbe", "Din an înan",,,Domn Domn să-nălţăm”.În afară de seara mare a colindelor se mai colindă şi
în seara Sfântului Vasile, paralel cu Pluguşorul sauUratul.
La serbările organizate în grădiniţă cu ocazia Sărbătorii Crăciunului, educatoarele, de cele mai
multe ori,pun accent pe aceste colinde de Crăciun.
Este important să mergem împreună cu copiii la colindat, să îi învăţăm colindele specifice
Crăciunului:,,O ce veste minunată”, ,,Deschide uşa creştine” sau ,,Astăzi s-a născut Hristos”.
Poveştile despretradiţiile specifice se pot viziona împreună cu copiii, se pot realiza schimburi de
experienţă, de exemplu -copiii din oraş pot merge la sate să ia contact direct cu anumite obiceiuri ce
se păstrază în anumite zone.
Obiceiul sacrificării porcului de Ignat, pe 20 decembrie, încă se mai practică prin satele
noastre românesti, pe acolo unde gospodarii cresc porci în propriile curţi, pentru ca la
Sărbătorile de iarnă să aibă carne proaspătă din care să-şi prepare tradiţionalele mâncăruri
româneşti: tobă, răcitură, tochitură, cârnaţi. După tranşarea şi sortarea cărnii, gazda pregăteşte,
afară, aproape de locul sacrificiului, o masă mare, pentru toţi oamenii care au ajutat la tăierea
porcului. Felul de mâncare, tradiţional numit "pomana porcului", este obţinut prin prăjirea, într-un
ceaun mare, de tuci, a bucăţilor de carne tăiate din toate părtile porcului sacrificat: bucăţi de muşchi,
ficat, slănină, coastă, etc.
De la Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblau cu steaua, un obicei vechi ce se întalneşte
la toatepopoarele creştine. Acest obicei vrea sa amintească steaua care a vestit naşterea lui Isus şi i-a
călăuzit pecei trei magi.

1475
 Începând cu Ignatul şi sfârşind cu zilele Crăciunului, prin alte părţi începând cu zilele
Crăciunului, iarprin altele obişnuindu-se numai în ziua de Sfântul Vasile, există obiceiul ca flăcăii
să umble cu ţurca ori capra sau brezaia.
Jocul " ursului ":Masca este confecționată din blană(un cojoc pus pe dos),un cap de urs.
Banda este compusă din ursar, un urător,un toboșar și câțiva mascați care au rolul de a produce haz
în gospodăriilevizitate prin îmbrăcămintea deosebită și machiajul de pe fată, a fost, la origine,
desigur, un ceremonialgrav, un element de cult. În cadrul sărbătorilor agrare, jocul a devenit un
ritual menit să aducă rodnicieanului care urmează.
În prima zi din noul an, copiii care au dormit noaptea merg cu semănatul, obicei vechi la
românii dintoate colțurile țării. Mai târziu merg și adulții cu semănatul și cu urări de început de an
pe la rude șiprieteni. Bucuria sărbătorilor de iarnă se încheie după Botezul Domnului, sărbătoare
când se face slujbaîn curtea bisericii, la o cruce de gheaţă si când ,,se împrăștie chiralesa’’. Tradiţia
face parte din culturanoastră, a românilor şi constituie actul nostru de identitate. A ne pierde tradiţia
înseamnă a ,,şterge cuburetele vremii/ Tradiţii de neam şi destin’’.
Sunt zone în ţară unde tradiţia Crăciunului încă se păstrează cu sfinţenie şi se transmite
nealterată, din generaţie în generaţie. Oamenii de la sate au obiceiuri specifice de la care nu se
abat deaceea, în prag de sărbători, auzim de tradiţii şi superstiţii de care mulţi dintre noi n-au auzit
niciodată.Totla sate încă se mai păstrează obiceiul ca în ajunul Crăciunului cetele de colindători să
meargă din poartăîn poartă ca să vestească venirea pe lume a Pruncului Iisus. Se spune că tinerii
mascaţi care însoţescaceste cete au darul de a alunga spiritele rele şi că cei care nu ii primesc vor
avea un an sărac, cughinion. Tot de Sărbători ne facem şi cadouri. Acest obicei are două surse: pe
de o parte provine dindărnicia lui Moş Crăciun, pe de alta, reprezintă o imitare a gestului celor trei
magi de a se închinaMântuitorului, prin aducere de daruri.
Toate aceste obiceiuri trebuie păstrate din generaţie în generaţie şi sădite în sufletelecopiilor
cu scopul păstrării pentru urmaşii noştri şi pentru a aprecia familia şi rolul acesteia în viaţafiecărui
om. Sărbătorile au ca scop unirea tuturor membrilor la masa de Crăciun aşa cum spune şi tradiţia, să
fim iubitori, să ne iertăm, să ne deschidem sufletele pentru a fi mai buni şi înţelepţi.

BIBLIOGRAFIE :
1. ,,Îndrumator pentru elemente de educaţie religioasă în învăţământul preşcolar”Bucureşti,
1999,Ed. Grafika Print,
2. ”Revista Învăţământului Preşcolar”, nr. 3-4/2005 , Bucureşti , Ed. Coresi, 2005 ,
3. P.S. Irineu – Episcop de Ecaterinburg şi Irbitk – „ Călăuziri pentru creşterea şi educarea
ortodoxă a copiilor ”, Bucureşti, Biblioteca Teologică Digitală, 2007.

1476
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

Înv. Groza Emilia Raluca

Școala Gimnazială ”Dumitru Gafton” Gălăuțaș

Motto: ”Prezența părinților poate transforma cultura școlii” (S. L. Lightfood)

Educația este influențată de mai mulți factori, familia fiind unul din factorii activi, cu o
importantă contribuție la formarea și dezvoltarea personalității copiilor. Colaborarea familiei cu
școala este importantă în primul rând prin corelarea acțiunilor comune dintre cei doi factori
importanți ai educației, respectiv instituție școlară și familie, apoi prin faptul că pune bazele
colaborării dintre aceștia pe toată durata școlarității copilului.
Participarea părinților la unele activități ale școlii (serbări școlare, excursii, lecții deschise,
activități comune, expoziții ale copiilor) și chiar implicarea acestora în organizarea, desfășurarea lor
le va permite o mai bună cunoaștere a particularităților propriilor copii, a înclinațiilor acestora, dar
și a dificultăților pe care aceștia le pot întâmpina.

O colaborare reală, activă și didactică are un impact pozitiv asupra realizării obiectivelor
propuse, în conformitate cu particularitățile de vârstă, cognitive, socio- emoționale și
comportamentale ale copiilor. Cercetările arată că, indiferent de mediul economic sau cultural al
familiei, atunci când părinții sunt parteneri în educația copiilor lor, rezultatele determină
performanța elevilor, o mai bună frecventare a școlii și implicit, reducerea abandonului școlar.
Părinții au șansa de a deveni participanți la educație prin implicarea efectivă și prin emoțiile
trăite alături de copii lor, au prilejul de a sta aproape de ei, de a- i înțelege mai bine, de a- i observa
cum se comportă în afara mediului familial și de a fi ferm convinși de buna colaborare cu instituții
și specialiști în dezvoltarea psihică și fizică a copiilor lor prin participarea la desfășurarea unui
proces instructiv- educativ bine fundamentat și organizat.
Scopul parteneriatului are ca principiu asigurarea condițiilor optime de derulare a procesului
de învățământ prin implicarea și responsabilizarea părților în educația beneficiarilor direcți.
Adevărații beneficiari ai acestui parteneriat sunt copii, ei simt apropierea și interesul părinților pe
care aceștia îl acordă în desfășurarea activităților din școală. Astfel copii sunt mai siguri pe sine,
trăiesc mândria de a- și vedea părinții în situații apropiate lor și de a-i aprecia și mai mult. Elevii
participă activ, cu interes la aceste activități și cred că sunt cele mai îndrăgite.
Modalități de îmbunătățire a colaborării familiei cu școala:
• Explicarea părinților importanța colaborării școală- familie în beneficiul elevilor;
• Folosirea activităților la care părinții menifestă disponibilitate;
• Planificarea activităților cu părinții în funcție de timpul acestora;
• Ședințe cu părinții și dialoguri individuale;
Pe parcursul desfășurării activităților cu părinții, am observat o reală implicarea a acestora, își
doresc organizarea unor serbări școlare care marchează diferite evenimente importante (Crăciunul,
8 Martie), au participat la organizarea Târgului de Crăciun și Târgului de mărțișoare, am organizat
împreună activități de voluntariat și activități de ecologizare.

1477
 Deoarece Crăciunul înseamnă pentru copii bucurie, zâmbete, perioada în care oamenii din
jurul lor sunt mai buni, dăruiesc mai mult celor din jur am desfășurat împreună cu părinții o
activitate comună pentru confecționarea unor podoabe pentru Târgul de Crăciun, organizat anual de
școală. Părinții și elevii au participat cu entuziasm, venind cu idei și materiale.
În concluzie, activitățile desfășurate în parteneriat cu părinții sunt o componentă educațională
valoroasă și eficientă, orice cadru didactic trebuie să- i acorde atenție, să găsească metode de
îmbunătățire a relației școală- familie, asigurând astfel o atmosferă relaxantă și crearea unei imagini
pozitive asupra școlii.

BIBLIOGRAFIE:
• Adina Băran- Pescaru- ”Parteneriat în educație familie- școală- comunitate”, Editura
Aramis, București, 2004
• Vrasmaș Ecaterina, ”Intervenția socio- educațională ca sprijin pentru părinți”, Editura
Aramis, București, 2008
• Agabrian, M., Milea V., ”Parteneriate școală- familie- comunitate” Ed. Institutul
European, Iași, 2005.

1478
 COLABORAREA ȘCOALĂ – FAMILIE ȘI BENEFICIILE EI

Prof. Gugeanu Laura Daniela

Gr. Cu P.P. Dumbrava Minunată Reșița

După cei șapte de-acasă, școala are un rol primordial în educația copiilor, alături de familie,
dar și de întreaga societate, deoarece educația permanentă presupune o învățare pe tot parcursul
vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și familie, este
stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile dacă nu cunoaște condițiile familiale de
muncă și de viață ale copiilor. Apoi o serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe,
disciplină, mod de reușită la învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără
contactul cu familia. Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și
modul lui de comportare în condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității
pedagogice de la școală și invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează
atât la școală, cât și acasă.
Astfel, parteneriatele dintre școală și familii pot: ajuta profesorii în munca lor, perfecționa
abilitățile școlare ale elevilor, îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar, îmbunătăți
abilitățile educaționale ale părinților, dezvolta abilitățile de lideri ale părinților sau conecta familiile
cu membrii școlii.
Parteneriatele se realizează în mare parte în cadrul proiectelor educaționale. Acestea urmăresc
promovarea unor schimbări în mentalitatea tradiţională a părinților în raport cu poziţia copilului
în familie, implicarea acestora în activităţile şcolare, reducerea absenteismului școlar. Activităţile
proiectelor sunt focalizate în jurul a trei direcţii principale de acţiune:
• Dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu proprii copii;
• Stimularea activităţii în grup;
• Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de expoziţii,
concursuri, serbări;
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai
mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme
specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor. Teme precum: “Bun găsit, școală dragă! ”,“
Crăciunul în inimile noastre”, “ Martie - Mărţişor” sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de
elevi și părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în
căutarea şi sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema
aleasă.
Colaborarea cu familia se mai poate concretiza într-un program comun de activități ale școlii
cu aceasta, cum ar fi: lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul copilului, serbări
școlare. Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață.
După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că
școala trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe
care el o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.

1479
 PĂRINṬII, PARTENERII ṢCOLII

Prof. înv. primar Guleș Anca-Silvia

Colaborarea dintre familie și școalǎ este menitǎ sǎ asigure un mediu propice formǎrii și
dezvoltǎrii micului școlar. Relația dintre pǎrinte și școalǎ trebuie sǎ fie bazatǎ pe respect și
încredere reciprocǎ pentru ca elevul sǎ se simtǎ în siguranțǎ.
Printre cele mai frecvente și eficiente mijloace de colaborare cu familiile sunt discuțiile
directe cu aceștia, spontan, la sosirea sau plecarea elevilor, în cadrul orelor de consiliere cu pǎrinții,
a lectoratelor sau ședințelor cu pǎrinții.
Pentru realizarea unui parteneriat eficient între cele douǎ instituții, familie-școalǎ, cadrul
didactic poate realiza anumite activitǎți la care sǎ fie implicați și pǎrinții elevilor. Astfel, pǎrinții vor
putea fi sprijiniți spre a-și cunoaște copiii într-un alt mediu decât cel familial, de a înțelege nevoile
acestora și de a-i ajuta sǎ-și depǎșeascǎ eventualele temeri legate de integrarea sa într-un grup, de
reușita sa.
Implicarea pǎrinților în activitǎțile desfǎșurate de cei mici va crește stima de sine a acestora,
trǎind bucuria de a-și vedea pǎrinții alǎturi, parteneri în realizarea temelor propuse.
Atelierele de creație realizate în preajma unor sǎrbǎtori constituie o altǎ modalitate de a-i
implica pe pǎrinți în activitatea copiilor: podoabe pentru bradul de Crǎciun, felicitǎri, mǎrțișoare,
ouǎ încondeiate. Copiii se vor simți mult mai încrezǎtori în realizarea obiectivelor, bazându-se pe
sprijinul direct al pǎrinților, pe colaborarea dintre colegi și pǎrinții acestora.
Vizitele, drumețiile și excursiile desfǎșurate cu elevii, la care participǎ și pǎrinții acestora,
reprezintǎ o altǎ ocazie beneficǎ de colaborare între familie și școalǎ. Pǎrinții au prilejul sǎ observe
în timpul acestor activitǎți comportamentul copiilor în afara școlii, relațiile pe care le au unii cu
ceilalți, oportunitatea de a descoperi locuri și situații noi. Aceste activitǎți reprezintǎ și pentru copii
o bucurie de a împǎrtǎși cu pǎrinții noile experiențe.
Serbǎrile școlare au un rol deosebit în viața școlarilor, deoarece acestea aduc împreunǎ copii,
pǎrinți, dar și alți membri ai familiei. Aceste activitǎți reprezintǎ o modalitate de cunoaștere a celor
mici, de satisfacție pentru realizǎrilor și evoluția acestora, emoții și bucurii.
Pǎrinții participǎ la diferite momente artistice desfǎșurate cu elevii în preajma unor sǎrbǎtori:
Ziua Naționalǎ, Moș Nicolae, Crǎciun, 8 Martie, Paște, serbarea sfârșitului de an, activitǎți
desfǎșurate în perioada Ṣcoala Altfel, 1 Iunie .
Colaborarea familie-școalǎ are ca principal beneficiar copilul, apoi cadrul didactic și școala.
Activitǎțile desfǎșurate în comun pot favoriza valorificarea potențialul fizic și psihic al
fiecǎrui copil, creșterea și dezvoltarea acestora ca viitori adulți responsabili, de folos comunitǎții din
care fac parte.

Bibliografie:
1. Angel E., Psihologia educației pe tot parcursul vieții, Ed. Renaissance, București 2010
2. Stǎnciulescu E., Sociologia educației familiale, Ed. Polirom, Iași 2003
3. Cristea S., Fundamentele pedagogiei, Ed. Polirom, Iași 2010

1480
 OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ŞI ANUL NOU

Prof.Gulin Ioana
Şcoala Primară Brăneşti. Timiş

Sărbătorile de iarnă cu fastul lor material şi spiritual, cu universala forfotă umană, cu imensa
disponibilitate a dăruirii generoase devine un minunat prilej prin care se pronunţă specificul unei
naţiuni ca într- un pretios diamant ce răsfrânge acel mozaic de raze luminoase ale credinţei în
Dumnezeu, ale iubirii de oameni şi ale speranţei în zile mai bune.
Unele dintre tradiţiile şi obiceiurile românilor de o mare frumuseţe şi de o deosebita valoare
spirituală sunt concentrate în jurul celor două mari sărbători de iarnă: Crăciunul şi Anul Nou.
Biblia spune că Fecioara Maria, când trebuia să- l nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla
însoţită de Iosif din casă în casă rugându- i pe oameni să le ofere un adapost.Ajungând la casa unui
anume Crăciun, om foarte rău, care nu- i permitea să nască acolo, este dusă de soţia acestuia în
grajd, unde dă naştere lui Iisus. De asemenea, se spune că în Noaptea Sfântă a naşterii lui Iisus s- au
deschis cerurile pentru a coborî Duhul Sfânt deasupra Fiului lui Dumnezeu, şi, în grajdul în care
iniţial fusese întuneric, s- a făcut lumina.
Putem spune că, peste tot unde există suflare romanească, cu simtământ creştin, Crăciunul
este una dintre cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşterii Domnului, este o
sărbătoare sfântă care aduce în sufletele oamenilor lumină şi bucurie, prilej de pace şi linişte
spirituală. Este o zi în care dăruim şi primim multă iubire şi căldură sufletească.
Sărbătorile Crăciunului, cănd oamenii merg unii pe la alţii, nu se cade să găsească
gospodăriile neîngrijite. De aceea femeile scot din case totul afară să văruiască, să lipească, să tragă
braie, să spele ferestrele şi uşile, să scuture lucrurile şi să le aşeze iarăşi frumos la locul lor”.
O grijă de seamă a gospodinelor în preajma Crăciunului este făcutul turtelor şi al colacilor
pentru ziua de ajun. Turtele se fac din făină de grâu cernută cu sită deasă, iar aluatul nu se dospeşte.
Întaia turtă pe care gospodina o face se numeşte “turta-vacii”. Ea se coace tocmai la Bobotează,
când se dă vacii odată cu tărâţele ca s- o mănânce, având gospodina credinţă ca în chipul acesta
vaca va fi lăptoasă. Colacii se pregătesc pentru colindători odată cu aluatul pentru pâine. Dupa ce
pâinea se dă la cuptor, femeile pun un cărbune stâns deasupra jăratecului: dacă acesta se va aprinde
îndată, se crede că peste vară porumbul va fi bun, şi anume vor rodi cei semănaţi mai în frunte,
adică mai timpuriu, dacă se va aprinde mai tarziu, va fi bun porumbul semănat mai la urmă.
În seara de 23 spre 24 decembrie, după miezul nopţii şi până la ziuă, se obişnuieşte în unele
părţi din Ardeal să meargă cetele de copii formate din doi, trei, patru sau mai mulţi, din casă în casă
cu “Colinda, Moş- Ajunul sau bună dimineaţa la Moş- Ajun”.
Colindele copiilor sunt scurte, vestesc sărbătoarea, urează belşug în miei, viţei, purcei şi cer ,
în versuri pline de haz, daruri cuvenite: mere, pere, colaci. Copiii au trăistuţe, săculeşi sau beţe în
mână (să se apere de câini şi să se sprijine la alunecuşuri).
Conduşi de un “vătav de ceată” ei umblă de la casă la casă, poftind ziua lui Ajun cu adaosul:
”că- i mai bună a lui Crăciun” şi, de cum intră în casă, scormonesc focul din vatră cu beţele ce le-
au în mâini pentru a aduce noroc şi belşug în casă. Stăpânul casei le dă covrigi, mere sau nuci, iar
acestea sunt singura rasplată a “umbletului“ lor. Urăţiile Moş- Ajunului sunt adeseori parodiate, nu
însă la ferestrele celor care strigă ,,mai la ziuă”, dând de înteles că nu sunt primiţi la acea casă, ci cu
alte prilejuri.
De cum se lasă iarna şi mai ales de cum se lasă sec postul Crăciunului, copiii de şapte, opt ani
şi mai în sus încep să- şi caute tovarăşi pentru umblatul cu colindatul la Crăciun. Îşi aleg vatăful sau
judele care va strânge banii de la gazde şi va apăra pe ceilalţi de câini şi de duşmani. Odată acestea
puse la cale, se hotărăşte locul şi vremea învăţării colindelor, pregătirea trăistelor pentru adunat
colacii, covrigii sau poamelor, a beţelor cu care se apăra de câini şi a săculeţului pentru “gologani” .
Îmbrăcaţi şi încălţaţi cât se poate de bine, cetele de colindători pornesc de obicei de la o margine de
sat la alta, luând casele la rând. Doi dintre feciori mergeau înainte şi întrebau gazdele dacă îi
primesc. Satul de obicei îi astepta, toată noaptea, cu porţile deschise, cu câinii legaţi şi lămpile

1481
aprinse. Colindătorii intră în case cu numele Domnului, menit să risipească mâhnirile şi să aducă
mierea nădejdii (deci se socoteşte că un păcat mare că unii nu primesc colindătorii).
Toate colindele româneşti sunt creştine şi bogate în conţinut, cuprinzând nu numai
evenimentul Naşterii Domnului ci şi alte pasaje din Vechiul şi Noul Testament, puse în versuri. Cel
mai cunoscut, emoţionant şi rostit colind divin este “O ce veste minunată”, infiorat de tonul
mesianic al Naşterii lui Iisus. Ascultându- l în seara de Crăciun, oamenii, cu suflarea taiată, aduc în
suflet şi în gând îngerii din Cer şi pe Domnul cel Mare.
Un obicei mai puţin cunoscut este “Căluţul de iarnă”. Se practică în dimineaţa primei zile de
Crăciun, în general de tineri între 10-19 ani, pe grupe de vârstă. Obiceiul, numit local căluşerie,
constă într- un dans executat de către căluşari în număr de 5 sau 7. Dintre aceştia, cel mai bun,
numit calfă, are rolul de a conduce jocul şi strigăturile precum şi de a primi darul de bani. Cel mai
tânăr, denumit ieapă, are rolul de a necheza din când în când şi de a primi carnea dăruită de gazde
pe care o înfige pe o tăcălie. Recuzita o reprezintă ciurica(valul alb) ce le acoperă faţa. În mâini au
bastoane de metal cu mânerul înoit şi îmbrăcate cu fâşii multicolore de hârtie, iar la picioare au
clopoţei. Desfăsurarea obiceiului constă în joc, participare vocală şi instrumentală.
Începând cu întaia zi de Crăciun şi sfârşind în ziua de Bobotează, copiii umblă cu “Steaua” în
satul lor. De obicei cu o stea umblă doi stelari, uneori trei- trei crai, şi rareori mai mulţi. Steaua şi-o
fac copiii, ajutaţi fiind de părinţi, dintr- o vescă sau sită veche la care se face 6, 8 sau 12 coarne
triunghiulare ce se învelesc cu hârtie de culori diferite. În vârful coarnelor se fac ciucuri de hârtie
tăiată mărunt; de la un corn la altul se leagă sfori pe care se lipesc hârtii mărunt tăiate, iar în mijloc
se lipeşte icoana Naşterii Domnului. De partea de sus a sitei se leagă un clopoţel, iar în partea de jos
sita se prinde în capătul unui băt înalt până la umărul stelarului. Sosirea stelarilor se anunţă prin
cântec.
Dacă sunt primiţi, colindătorii vor aprinde lumânarea şi apoi vor cânta „ Steaua sus răsare”.
În vremea celui de- al doilea razboi mondial se mai juca încă, în zilele Crăciunului, pe întreg
teritoriul românesc .
Între jocurile cu măşti practicate în această perioadă.cele mai importante sunt “Capra şi
Ursul.” , “Jocul ursului”, "Vergelul" etc.
Printre cele mai îndrăgite datini de Anul Nou, “Pluguşorul” reprezintă urarea-emblemă a
românilor. În funcţie de zona geografică, acest colind ce poartă denumiri diferite - Buhai (în
Moldova), Urat (în Muntenia) şi Plugul Mare (în Ardeal) - invocă prosperitate pentru gospodaria
celui care- i primeşte pe colindători. Primii care organizeaza cetele de colindători sunt copiii. După
ce se întuneca, cete de 5-10 colindători pornesc să viziteze casele din împrejurimi şi să ureze .
În dimineaţa Anului Nou copiii obişnuiesc să meargă cu “Sorcova “. Obiceiul Sorcovei este
practicat de copii de la 3 la 13 ani. În trecut sorcova era din flori naturale, ramuri de măr, prun, cireş
sau trandafir puse la înmugurit de Sf. Andrei şi împodobite cu beteală roşie, însă astăzi, cea mai
răspândită este cea confectionată dintr- un băţ ornat cu flori artificiale din hârtii colorate, uneori
având un clopoţel, ori dintr- o crenguţă de brad pe care se prind panglici de hârtie colorată şi un
“ţingălău” prins în vârf. De obicei fiecare copil are sorcova lui. Inclinată de mai multe ori în direcţia
unei anumite persoane, sorcova joacă oarecum rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea
de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat. Textul urării, aminteşte de o vrajă şi nu face decât să
întarească efectul mişcării sorcovei. Când copiii şi- au terminat de rostit urările ,Semănătorii, (cei
care poartă în trăistuţe boabe de grâu, porumb, fasole) încep să arunce prin casă seminţe, cu credinţa
că acestea vor determina belşugul recoltelor viitoare.

Tradiţia spune că de Crăciun se deschide cerul, iar cei care sunt buni îl văd pe
Dumnezeu stând la masă cu sfinţii şi îngerii.

1482
 Parteneriatul Scoala- Familie

Prof. Gureanu Alina Dorina

Liceul Tehnologic Baia de Fier, judetul Gorj

Implicarea familiei cere energie si efort si trebuie considerat un element legitim al educatiei
care influenteaza dezvoltarea elevilor si invatarea. (Connard, Novick, 1996)

Atunci când cele două medii educaţionale ( şcoala şi familia) se completează şi se susţin, ele
pot asigura într-o mare măsură o bună integrare a copilului în activitatea şcolară, dar şi în viaţa
socială. Cercetările realizate în domeniul educaţiei arată că, indiferent de mediul economic sau
cultural al familiei, când părinţii sunt parteneri cu şcoala în educaţia copiilor lor, se observă o
îmbunatăţire a performanţelor elevilor, o mai bună frecventare a şcolii, precum şi reducerea ratei de
abandon şcolar sau chiar a scăderii delicvenţei juvenile. Implicarea părinţilor în educaţia şcolară a
copiilor are la bază cîteva principii esenţiale:
• Părinţii doresc tot ce e mai bun pentru copiii lor.
• Toţi copiii pot învăţa.
• Elementul principal este copilul şi realizările sale.
• Şcoala nu este singura responsabilă pentru rezultatele şcolare ale copilului.
• Fiecare cadru didactic este un specialist în domeniul său, oferind astfel copiilor informaţii
relevante şi accesibile vârstei.
Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii. Ea
este factorul decisiv şi pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia
parte activă la viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii
rolul decisiv în formarea omului. Menirea şcolii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de
cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a stimula calitatea de om.
Cercetarile au aratat ca rata invatarii creste si se mentine ridicata in situatiile in care parintii se
implica in sprijinirea copiilor prin diverse activitati acasa.Parintii vor aprecia mai bine abilitatile si
aptitudinile copiilor, problemele si posibilitatile de rezolvare a acestora in procesul invatarii. Prin
activitatea de parteneriat cu parintii ne asiguram un sprijin in propria activitate. Invatandu-i pe
parinti sa se implicein dezvoltarea copiilor lor, intarim interactiunile si relatiile dintre parinti si
copii. Prin cooperarea reala si comunicarea cu parintii,scoala pune bazele unei unitati de decizie si
de actiune intre cei doi factori. De asemenea, activitatile cu parintii duc la rezolvarea situatiilor-
problema ,a conflictelor posibile si a situatiilor de risc in dezvoltarea copilului.
Părinţii sunt atraşi alături de şcoală prin forme variate de activităţi extraşcolare,
determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor răspunzător în
devenirea propriului copil. Aceste activităţi extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în
rândul părinţilor care au experimentat relaţii inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi
schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea faţă de şcoală iar legătura şcolii cu familia s-a
îmbunătăţit considerabil, părinţii simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare
pentru şcoală. Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc
interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort
suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea
fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea
activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi.
Implicarea familiei în activitatea şcolară a copiilor se desfăşoară pe doua coordonate:
a) relaţie părinte – copil: controlul frecvenţei, al rezultatelor şcolare, al temelor, ajutor în
îndeplinirea sarcinilor, suport moral şi material;
b) relaţia familie – şcoală, contactul direct cu profesorul sub forma:
• o reuniune de informare a părinţilor cu privire la documentele privind reforma curriculară;
• consultarea părinţilor la stabilirea disciplinei (lor) opţionale, alcătuirea schemelor orare ale
clasei şi programului şcolar al elevilor;

1483
 • activarea asociativă a părinţilor prin Comitetul de părinţi pentru sprijinirea şcolii în
activitatea de cuprindere la cursuri a tuturor elevilor, la îmbunătăţirea frecvenţei acestora, în
organizarea şi desfăşurarea activităţilor extracurriculare;
• lecţii deschise pentru părinţi, ateliere de lucru practice, vizite, excursii, serbări aniversare;
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior
școlii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că este prea mult pentru el, că este
copleșit de activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții sunt puși în fața unei game
variate de activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de le face loc tuturor este mare. Deși
părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite
opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își
propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea
față de educația oferită.

Bibliografie:
1. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
2. Crăciunescu Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în ,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;

1484
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Gureanu Alina

Liceul Tehnologic Baia de Fier

Tema relationarii cu parintii este de mare actualitate, iar cadrele didactice au nevoie sa stie
despre copil si despre asteptarile familiei sale.
• implicarea familiei în procesul de învăţare
• comunicarea cu parintii, pentru a raspunde intereselor si nevoilor acestora
• modalitatea de a oferi sprijin pentru parinti pentru ca acestia sa ajute copilul la teme
• implicarea parintilor in activitatile din clasa si din scoala
• luarea deciziilor agreate de parinti
• respecatarea diferentelor de valori
Părinţii trebuie să vadă în şcoală un prieten, un colaborator, un om adevărat care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Asadar, e o sarcină a şcolii să identifice
situaţiile problemă, din familiile copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile educative în favoarea
elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoală-familie este determinantă în educarea
copiilor.
Una dintre cele mai importante preocupări ale familiei şi un punct comun pe care îl are
aceasta cu şcoala este orientarea şcolară şi profesională . Cei mai mulţi părinţi sunt bine intenţionaţi
în alegerea unei şcoli pentru copilul lor . Dar , de multe ori, buna intenţie şi buna credinţă sunt
tocmai sursele greşelilor lor deoarece acestea nu ţin loc de competenţă.
Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toti cei ce participă la
acest demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul
nostru şi şcolarul nostru. Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede
la succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe
şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute . Şcoala este instituţia socială în care se realizează
educaţia organizată a tinerei generaţii . Ea este factorul decisive şi pentru formarea unui om apt să
contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia parte activă la viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul
de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv în formarea omului. Menirea şcolii nu este
numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a stimula calitatea de om.
Cercetarile au aratat ca rata invatarii creste si se mentine ridicata in situatiile in care parintii se
implica in sprijinirea copiilor prin diverse activitati acasa.Parintii vor aprecia mai bine abilitatile si
aptitudinile copiilor, problemele si posibilitatile de rezolvare a acestora in procesul invatarii.
Prin activitatea de parteneriat cu parintii ne asiguram un sprijin in propria activitate.
Invatandu-i pe parinti sa se implicein dezvoltarea copiilor lor, intarim interactiunile si relatiile dintre
parinti si copii. Prin cooperarea reala si comunicarea cu parintii,scoala pune bazele unei unitati de
decizie si de actiune intre cei doi factori. De asemenea, activitatile cu parintii duc la rezolvarea
situatiilor- problema ,a conflictelor posibile si a situatiilor de risc in dezvoltarea copilului.

1485
 Școala și Magia sărbătorilor de iarnă
Profesor: Guțu Jana
Școala Gimnazială Comuna Bîrgăuani, Județul Neamț
Decembrie este luna cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă - Sfântul Nicolae, Crăciunul, Anul
Nou. De la Sfântul Nicolae până la Sfântul Ion românii sunt în sărbători. Cel mai important este
Crăciunul considerat ca sărbătoarea naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Oamenii au adaptat-o
creând tradiţii si obiceiuri conform culturii lor specifice. Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea
familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc: părinţi, copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de
momentele şi atmosfera din jurul mesei, cu credință că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorii vor
avea un an mai bun si mai bogat. Sfantul Nicolae este cunoscut ca protector al copiilor mici, al
călătorilor, al comercianţilor, al celor acuzaţi pe nedrept, al fetelor nemăritate şi mireselor.
Obiceiurile şi tradiţiile româneşti cuprind pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea,
pluguşorul, sorcova, jocuri cu măşti, teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de
datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine.
Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele
,,clădirii’’fizice şi spirituale a ,,puiului de om’’. Prin activităţi extraşcolare specifice: serbări de
iarnă, concursuri, activităţi în cadrul unor proiecte de parteneriat se dezvoltă, în primul rând,
abilităţile personale şi interpersonale: capacitatea elevilor de a înţelege şi de a-şi exprima
sentimentele, capacitatea de a lucra în echipă, de a răspunde în mod pozitiv şi sensibil unei situaţii
noi. Aceste abilităţi trebuie dezvoltate prin asemenea activităţi, deoarece devin factori cruciali în
educaţia prezentă şi viitoare la nivel mondial, dar au un impact puternic şi în viaţa de familie, la
locul de muncă al viitorului adult. Astfel de activităţi oferă o perspectivă amplă a valorificării
creativităţii, a valorilor etice şi estetice, a actului didactic în rândul preşcolarilor şi al şcolarilor.
Gama variată de activităţi pentru promovarea tradiţiilor de iarnă vizează o componentă etică,
dar şi una estetică. Eticul ţine de educaţia morală, punând în practică valorile de bine, frumos şi
adevăr. Puşi în situaţii inedite, elevii învaţă să se comporte în societate, probând şi noţiunile
teoretice specifice Educaţiei Civice. Profesorii, parteneri în educaţie, evidenţiază prin profilul lor
comportamental, mai mult ca oricând, etica profesională. Ei organizează activităţi distractive şi
creative prin care îi învaţă pe copii valoarea sacră a datinilor noastre strămoşeşti de iarnă, pentru
„devenirea întru fiinţă” a fiecărui individ şi asigurarea continuităţii spirituale a neamului românesc.
Componenta estetică se reflectă în stilul vestimentar al elevilor şi al profesorilor în timpul
serbărilor. Se recomandă desfășurarea de parteneriate școlare având ca parteneri: familia,
comunitatea, reprezentanții bisericii, școala. Această triadă stă la baza formării individului .Cum se
poate lucra în parteneriat? Este foarte simplu: în cadrul școlii se pot organiza simple activități
literar-artistice, serbări, concursuri tematice…la care să fie invitați părinții sau membri comunității.
Chiar dacă părinții sunt la mare depărtare, în străinătate, prin mijloace moderne, prin internet,
Skype, ei pot viziona aceste evenimente și pot lua parte, chiar dacă nu sunt prezenți în acel loc. Ei
pot urmări evoluția elevului și acest lucru este foarte important. Depărtarea părinților declașează
mari drame în sufletul elevilor și aceste evenimente îi pot apropia, deoarece ei trăiesc emoții
puternice.
Elevii sunt încurajați în urma acestor activități să scrie versuri, jurnale ale trăirilor,
transmițând sentimentele trăite, emoțiile celor din jur. Mult mai interesant ar fi dacă și părinții ar
contribui la aceste momente. Important ar fi ca în cadrul acestor activități să fie inserate și momente
muzicale, cântări religioase pe care ei să le îndrăgească. Se pot interpreta cântece alături de părinți,
bunici, chiar și în biserică, mai ales la sărbătorile de iarnă. Pot fi organizate și voluntariate sau se
pot dona lucruri, dulciuri, alimente pentru cei nevoiași. În acest caz, se dă o mai mare amploare
evenimentului. Este destul de greu să se găsească mult timp pentru pregătirea acestor activități, dar
dacă se pornește de la ceea ce ei știu din familii, mai ales cei care locuiesc la țară, rezultatul va fi
unul deosebit. Sunt activități frumoase care înnobilează sufletul omului și care îi dau strălucirea
celui care aspiră la frumos, puritate.

1486
 BIBLIOGRAFIE
1. Ionescu, M.; Chiș,V. ,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
2. Stoica, Marin (2002), Pedagogie și psihologie, Editura Gheorghe Alexandru
3. Constantin Eretescu – “Folclorul literar al românilor”,editura Compania 2007.

1487
 SERBARE DE MOŞ CRACIUN
GYORGY LOREDANA
TOTI:
HAI SA FACEM UN SPECTACOL
CEL MAI BUN SI CEL MAI MARE
CU POVESTI, MINUNI SI GLUME
SCRISE PENTRU FIECARE.
DIN CER NINGE LINISTIT
PESTE CASE, POMI SI CRANGURI.
IATA, FULGII NE-AU SOPTIT
CA SA NU MAI STAM PE GANDURI
NE-AM GANDIT SA-MPODOBIM
CAT MAI VESEL SALA NOASTRA;
SA VEDETI CAT VA IUBIM
POFTITI LA SERBAREA NOASTRA.
1 NATALIA
Iarna cea geroasa
A sosit acum
Bulgari de zapada
Isi fac loc pe drum
Veselia-i mare
Pentru noi cei mici
Ce-alergam pe strada
Ca niste voinici
Iarna mult frumoasa
La noi sa mai vii,
Ca tu-ntotdeauna
Ne-aduci bucurii
CÂNTEC: IARNA A SOSIT ÎN ZORI
Iarna a sosit in zori,
La fereastra ne-a pus flori
A sosit cu gerul ei
Cu zapada si polei.
Refren:
Cat de veseli suntem noi
Alergăm sprinteni, vioi
Cu zapada ne jucam
Si cu bulgari aruncam.
Saniuta va pleca
Si pe partii va zbura
Clopoteii vor suna
Si pe noi ne-or bucura
Refren:
Cat de veseli suntem noi
ALERGĂM SPRINTENI,VIOI!
Cu zapada ne jucam
1488
Si cu bulgari aruncam.
IARNĂ IARNĂ EŞTI FRUMOASĂ
CÂND NU EŞTI PREA FRIGUROASĂ
CĂ NE-ADUCI NĂMEŢI DE NEA
ŞI PLIMBĂRI CU SANIA
Refren:
Cat de veseli suntem noi
ALERGĂM SPRINTENI,VIOI!
Cu zapada ne jucam
Si cu bulgari aruncam.
2 BOGDAN
CAND VINE VREMEA REA,
CU PRIMII FULGI DE NEA,
SE SCUTURA DIN NORI
DE SFINTE SARBATORI;
POVESTI CU INGERASI
PENTRU COPII POZNASI,
POVESTI CU SFINTII PARINTI
PENTRU COPII CUMINTI.
3 IULIA
Ce frumos e bradul,
Ce frumos e tot!
O , ce bucurie,
Parca nu mai pot.
Noi avem hainute,
Albe si frumoase.
Jucarii si paine,
Case calduroase.
4 DAVID
Brăduleț, brăduț drăguț
Ninge peste tine.
Haide, hai în casa mea
Unde-i cald și bine.
Pom de Craciun eu te fac,
O! Ce bucurie!
Cu beteală am sa te-mbrac
Și steluțe o mie!
Brăduleț plin de culori
Și de daruri multe
Ai venit aici la noi
De pe vârf de munte.
O BRAD FRUMOS
O, brad frumos, o, brad frumos!
Cu cetina tot verde,
Tu eşti copacul credincios
Ce frunza nu şi-o pierde!
O, brad frumos, o, brad frumos!
Cu cetina tot verde.
O, brad frumos, o, brad frumos
Cu Mos Craciun cand vine,
Te-am asteptat atatia ani
Si-am plans in rand cu tine.
O, brad frumos, o,brad frumos
Si-am plans in rand cu tine.
5 DRAGOS
Fiecare pom din lume
Are o poveste-anume.
Dar e una de demult
Şi pe-aceea o ascult-
Totdeauna de Crăciun
Daţi-mi voie să vi-o spun:
-Când la Betleem Maria,
Săvârşind călătoria,
L-a născut pe Fiul Sfânt
Îngerii din cer cântând
Au dus vestea-n lung şi-n lat
Că un Rege luminat
Cu mărire va veni,
Pământul va moşteni.
6 PATRICK M.
Maica Pruncului Iisus
Alergând în jos şi-n sus,
Fiului său Preacurat
Adăpost I-a căutat.
Dar după o zi întreagă
Obosită, fără vlagă,
S-a oprit şi s-a rugat
--O, stejare credincios,
Lasă-ţi crengile în jos,
Frunza ta pe noi să cadă,
Ostaşii să nu ne vadă.
Ajutor de ne vei da,
Bine te voi cuvânta!
7 GIULIA
Se apropieCraciunul
Vin' să te rogi cu mine.
Iisus se naşte astăzi,
Copile, pentru tine.
Se-apropie Crăciunul
Cu bradu-mpodobit,
Iisus ne cere-n taină
1489
Să-ngenunchem smerit
Lui Hristos ne inchinam
Si cu totii sa-I cantam
Slava Tie, Doamne, Tie
Mila de noi sa iti fie
ASTAZI S-A NASCUT HRISTOS
Astazi s-a nascut Hristos,
Mesia chip luminos,
Laudati si cantati
Si va bucurati.
Mititel infasatel,
In scutec de bumbacel,
Laudati si cantati
Si va bucurati.
Vantul bate,
Nu-l razbate,
Neaua ninge,
Nu-l atinge,
Laudati si cantati
Si va bucurati.
8 DARIUS
A sosit Craciunul
O, ce bucurie!
Tu ne-aduci Isuse
Har si veselie
Ce frumos e bradul!
Ce frumos e tot!
O, ce bucurie
Parca nu mai pot!
Vin sarbatorile frumoase
Colinde, cantece de stea,
Lumini ce ratacesc pierdute
In roiul fulgilor de nea.
COLINDE
Deschide usa crestine
Deschide usa crestine
Ca venim din nou la tine
Drumu-i lung si-am oboist
De departe am venit.
Si la Viflaeem am fost
Unde S-a nascut Hristos,
Si-am vazut pe-a Sa mama
Pe care Maria-o cheama.
Cum umbla din casa-n casa
Ca pe fiul ei sa nasca.
Umbla-n sus si umbla-n jos
Ca sa nasca pe Hristos.
Umbla-n jos si umbla-n sus
Ca sa nasca pe Iisus,
Mai tarziu gasi apoi
Un staul frumos de oi.
Si acolo pe fan jos
S-a nascut Domnul Hristos
Cete de ingeri coboara
Staulul de-l inconjoara.
Ingerii cu flori in mana
Impletesc mandra cununa
Pe cununa-i scris frumos
"Astazi s-a nascut Hristos!"
Care cu puterea Sa
Mantui-va El lumea
Si-de acum pana-n vecie
Mila Domnului sa fie
Tuturor cu bucurie!
TREI PASTORI
Trei pastori se intalnira
Trei pastori se intalnira
Raza soarelui, floarea soarelu
Si asa se sfatuita:
Haideti fratilor sa mergem
Haideti fratilor sa mergem
Raza soarelui, floarea soarelu
Floricele sa culegem.
Si sa facem o cununa
Si sa facem o cununa
Raza soarelui, floarea soarelu
S-ompletim cu voie buna.
Si s-o ducem lui Hristos
Si s-o ducem lui Hristos
Raza soarelui, floarea soarelui
Sa ne fie de folos.
9 SEBASTIAN R.
COPILASI FRUMOSI
STAU LA GEAMURI LUMINATE
CANTAND BUCUROSI
SUS PE CER O STEA S-APRINDE
LUMINAND VOIOS
CACI IN SEARA CU COLINDE
S-A NASCUT HRISTOS.
PENTRU EL O RUGACIUNE
NOI AM INVATAT
SI ACUMA I-O VOM SPUNE
CU SUFLET CURAT:
1490
TOTI: DA-NE DOAMNE DE CRACIUN
PACE PE PAMANT
SA AVEM UN AN MAI BUN
SI LUMINA-N GAND!
DA-NE DOAMNE BUNI PARINTI
OCROTITI SA FIM
FA-NE DOAMNE MAI CUMINTI
SA LE MULTUMIM!
10 NATALIA S
DUMNEZEU ASA A SPUS:
FII CUMINTE SI FA BINE,
CAND TI-E GREU PRIVESTE-N SUS
SI MA CHEAMA LANGA TINE!
CHIAR SI MUNTII DACA VREI
POTI SA-I MUTI DIN DRUMUL TAU
DACA AJUTOR MA IEI
SI LA BINE SI LA RAU!
11 FILIP
O COLINDA MITITICA EU O STIU DE
LA BUNICA
SI O CANT MAI CATRE SEARA
CAND E MOS CRACIUN PE-AFARA.
HAI SA O ROSTITI CU MINE
FIINDCA MOSUL VINE, VINE
DE DEPARTE, DE PE MUNTE
SI-O SA-I PLACA S-O ASCULTE.
COLIND:
Afara ninge linistit
Si-n casa arde focul
Iar noi pe langa mama stand
Demult uitaram jocul...
In casa patul e facut
Dar cine sa se culce
Cand mama spune de Iisus
Cu glas duios si dulce
Cum S-a nascut Iisus in fan
In ieslea cea saraca
Iar boii peste ei suflau
Caldura ca sa-I faca
Si-au mai venit la El apoi
Pastorii de la stana
Si ingerii cantau in cor
Cu flori de crin in mana
12 DIANA
DOAMNA IARNA-N GOANA TRECE
IN CALESTI DE VIJELII
SE TURTESC PE GEAMUL RECE
NASURI CALDE SI HAZLII
DIN ZAPADA ALBA, MOALE
FACEM OMUL DE ZAPADA
SI GHETUSUL NE IMBIE:
HAI , COPII, E IARNA –AFARA!
ORASUL ESTE LUMINAT
SI GRUPA NOASTRA-I UN PALAT
FRUMOS GATIT DE SARBATORI
MIROS DE BRAD IMBIETOR
L-AM ADUS DIN VARF DE MUNTE,
FRIGUL IERNII SA NU-NFRUNTE
L-AM ADUS IN CASA MEA
SI I-AM PUS IN VARF O STEA
GLOBURI, JUCARII, BETEALA
FARA MULTA OBOSEALA,
L-AM GATIT DE SARBATORI
SI ASTEPT COLINDATORI.
13 FREIA
CA DIN CETINA LUI VERDE
NICI UN DAR NU SE VA PIERDE
SI MIROSUL LUI TE-MBIE
SA CHIUI DE BUCURIE.
VERDE, MIROSIND FRUMOS,
BRADUL ESTE DE FOLOS
PENTRU TOTI COPIII IARNA
UITE, A-MBRACAT SI HAINA
SUTELOR DE GLOBULETE
LUCITOARE BECULETE
SI ASTEAPTA MOSUL BUN
ASTEAPTA PE MOS CRACIUN
14.VICTOR
MAI BRADUT, FII TU DRAGUT,
ASTEAPTA-MA UN PICUT
SA-TI PUN GLOBURI, JUCARII,
BECULETE MII SI MII
SA SCLIPESTI IN NOAPTEA ASTA
SI SA LUMINEZI FEREASTRA
SA SE VADA DE DEPARTE
CA ASA SCRIE –N CARTE
DESPRE NOAPTEA DE CRACIUN
DESPRE NOAPTEA DE AJUN,
C-AR VENI PE-AL IERNII DRUM
SANIA LUI MOS CRACIUN.
1491
15 PATRICK G.
In seara asta de Ajun,
Cand vine darnic Mos Craciun,
Eu stiu ca s-a nascut IIsus
Stiu, ca bunica mea mi-a spus
Mi-a spus ca-I bun si intelept,
Iertarea Lui mereu astept,
Daca ii supar pe parinti
Cuvinte calde si fierbinti
Ii adresez in ruga mea:
-Ma iarta, daca Vei putea!
Ma rog mereu de sanatate
Pentru ai mei, s-avem de toate
S-avem mereu liniste-n casa
Si tot ce trebuie pe masa
Voi invata, voi creste bine
Voi crede-ntotdeauna-n Tine!
16 SALVATORE
AVin copii colindători
În ajun de sărbători.
Vin copiii voinicei
Cu glasuri de clopoţei!
Iată- i vin pocnind din bici
Cu buhai şi cu tilinci
Şi încep a colinda
Pe la case a ura.
Veselul lor pluguşor
Vrea să spună tuturor:
Bucurie, sănătate,
Mult noroc şi spor la toate!
Mânaţi măi, hăăăi ,hăi!
17 ADRIAN
Afară auzim cântând
Frânturi dintr- o colindă
Şi vin mereu colindători
Se- aud acum din tindă.
C-aşa-i în noaptea de Ajun
Sunt obiceiuri din străbuni.
Acum se- aude de pe drum
Că vine- n poartă Moş Crăciun.
Răsună blând spre seară
Al clopotelor cânt
Căci vine, vine iară
Hristos pe- acest pământ.
La orişice casă
Se-aud colindători,
Cântarea lor frumoasă
Răsună până n zori!
COLIND: IAR PE TABLA AM DESENAT
Am plecat să colindăm, SI CU CRETA AM COLORAT
Domn, domn să-nălţăm, IA SUNATI DIN ZURGALAI
Când boierii nu-s acasă, domn,domn sa- SI POCNITI DIN BICE, MAI!…
naltam.
C-au plecat la vânătoare, SA TRAITI SA-NTINERITI
Domn,domn sa-naltam INTRU’ MULTI ANI FERICITI!
Să vâneze căprioare, domn,domn sa-naltam SI CA TOAMNA CEA BOGATA
Căprioare n-au vânat, domn,domn sa-naltam S-AVETI CASA-MBELSUGATA
Ci-au vânat un iepuraş, domn,domn sa-naltam IAR LA TOATE MESELE
Să facă din blana lui domn,domn sa-naltam INIMILE VESELE!
Vesmint frumos domnului. SA PETRECETI IMPREUNA
TOT MEREU CU VOIE BUNA!
18 SEBASTIAN K LA ANUL SI LA MULTI ANI
VA DORIM SA AVETI PARTE
NUMAI DE NOROC IN TOATE 22 ANTHONY
SI URAM SI CELOR MARI ACEASTA COLINDA VIE
HARNICILOR GOSPODARI O-NCHINAM CU BUCURIE
O SPERANTA DE MAI BINE SI CU MARE VESELIE
SA SE BUCURE ORICINE C-AM AJUNS SI-N ACEST AN
DE VIATA, DE SANATATE SA VA SPUNEM ,,LA MULTI ANI,,
DE IUBIRE SI DREPTATE VA URAM CA DE CRACIUN
S-AIBA DE TOATE PE MASA SA PRIMITI PE MOS AJUN
SI-NTELEGERE IN CASA DECI RAMANETI SANATOSI
MAI MULTI BANI IN BUZUNAR C-ATI FOST TARE INIMOSI
SI MULT SOARE-N CALENDAR! SI RAMANETI LUMINATI
IA MAI MANATI MAI FLACAI SI COLINDE ASCULTATI
SI SUNATI DIN ZURGALAI!
TOTI BAIETII:
19 ANDREI -AHO, AHO, COPII SI FRATI
MAINE ANUL SE-NOIESTE STATI PUTIN SI NE-ASCULTATI
PLUGUSORUL SE-PORNESTE C-AM VENIT CU PLUGUSORUL
SI INCEPE A URA CA ASA NE-A MANAT DORUL!
PE LA CASE-A COLINDA IATA, ANUL S-A SFARSIT
IARNA-I GREA, A CRESCUT SI-A-MBATRANIT.
OMATU-I MARE A fost bun sau a fost rau
SEMNE BUNE ANUL ARE Stie numai D-zeu
SEMNE BUNE DE BELSUG DAR NOI STIM, C-AM MAI CRESCUT
PENTRU BRAZDA DE SUB PLUG. ANUL REPEDE-A TRECUT.
IA MAI MANATI MAI FLACAI NE-AM FACUT SI MAI CUMINTI
SI SUNATI DIN ZURGALAI! INTREBATI-I PE PARINTI!
HAI, HAI! IA SUNATI DIN ZURGALAI
SI POCNITI DIN BICE , MAI!
20 VALENTINA
CA DIN ANUL CE-A TRECUT TOATE FETELE:
MULTE LUCRURI AM FACUT: Sorcova vesela,
AM PICTAT, AM DESENAT, Să trăiţi, să înfloriţi:
DESPRE TOATE-AM INVATAT: Ca un măr, ca un păr,
STIM CA CINCI CU DOI FAC SAPTE Ca un fir de trandafir,
STIM CA DUPA ZI E NOAPTE Tare ca piatra,
STIM CE ESTE O SILABA Iute ca săgeata,
IAR DIN DOUA SPUNEM TABLA. Tare ca fierul,

1492
Iute ca oţelul. Si un zambet v-am facut
La anul şi la mulţi ani! Iar acum noi va uram…

Prezentatorii: TOI COPIII:

Iar acuma la incheiere Bucurie, sanatate si belsug s-aveti in toate !!!
Va spunem la revedere
Noi speram ca v-a placut DANSUL CLOPOTEILOR

1493
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT CU
PĂRINȚII

Prof.înv.preșc:Hagi-Calil Ghiulten
G.P.N ”Licurici” Ovidiu, Grupa Mare ”Albinuțele”

Responsabilitatea dezvoltării copilului în primele etape ale vieții revine în primul rând
familiei sale. Chiar și atunci când instituția școlară oferă programe foarte bune, ea nu poate
contracara experiențele negative acumulate de copil în familie. Pe de altă parte, ceea ce învață
copilul în grădiniță pierde din importanță și eficiență, rezultatele fiind considerabil scăzute dacă
părinții nu întăresc și nu valorifică programul educativ desfășurat în grădiniță. Pentru ca eficiența
educației din grădiniță să aibă randament sporit, este necesar ca programul educativ să fie cunoscut
și înțeles de către familie și realizat prin colaborare între instituția familială și cea preșcolară.
Cadrele didactice din grădiniță au nevoie de sprijinul familiei copiilor, atât pentru a prelua și
dezvolta direcțiile de acțiune formativ-educative pe care le antrenează instituțional cât și de a găsi
rezolvări concrete la necesități de diverse categorii: financiare, practic-aplicative, organizaționale.
Toate aceste motivații conduc către necesitatea unui parteneriat real, activ cu implicarea susținută a
familiei. În acest sens colectivul grădiniței noastre a conceput programul ”Cu copilul și alături de el
”, prin acțiunile căruia dorim să implicăm familiile în viața grădiniței , așa încât membrii acestora să
devină parteneri activi și avizați în educația copiilor lor. Acțiunile stabilite sunt prevăzute a se
desfășura lunar, cuprinzând modalități de informare și de minimă formare a competențelor lor
necesare realizării unei bune și corecte educații acasă, căt și prilejuri de a aduce în atenție
evenimente marcante ale momentului desfășurării, ori de a trăi emoțional alături de copiii lor,
satisfacția dobândirii unor priceperi și deprinderi, manifestate într-un cadru organizatoric specific
grădiniței, eventual festiv. Fiecare acțiune implică obiective ce vizează și copiii, căpătând valoare
educativă. Participarea părinților la aceste acțiuni a condus implicit la cunoașterea propriilor copii în
noi și diverse ipostaze, la familiarizarea cu specificul activității în grădiniță, la cunoașterea
greutăților cu care se confruntă educatoarea grupei, la justa apreciere a muncii sale. În activitățile
respective copiii au trăit momente de mândrie și satisfacție alături de părinții lor. În cadrul
proiectului educațional ”Povestea anotimpurilor” am organizat ”Tombola toamnei ” care a constat
într-o expoziție de lucrări artistico-plastice realizate de copii cu ajutorul părinților; aceste lucrări au
fost realizate din materiale din natură(semințe, frunze, paste, conuri de brad, etc). De asemenea
părinții au contribuit cu diferite ornamente, borcane cu gem, dulceață, compot, zacuscă, sticle de
suc de roșii etc, frumos împodobite, pe care le-au achiziționat în urma extragerii biletelor de
tombolă. Cu banii strânși vom ajuta o familie nevoiașă. Scopul proiectului educațional ”Mândru că
sunt român ” a fost dezvoltarea interesului pentru cunoașterea, păstrarea și transmiterea portului
popular românesc, a tradițiilor și obiceiurilor specifice poporului nostru. Proiectul s-a derulat în
prima ediție sub forma unui concurs pe echipe. Au participat copiii de grupă mare. Ei au învățat
ceea ce este valoros în Dobrogea, care sunt obiectivele istorice, bisericile, catedralele,
monumentele, ruinele și clădirile de patrimoniu, despre importanța zilei de 1 Decembrie, despre
obiceiuri străvechi de iarnă, despre costume populare românești și ale altor etnii. Lucrând în echipă,
copiii au fost nevoiți să respecte regulile impuse de concurs, să se consulte în liniște, să-și aleagă un
reprezentant care să ia cuvântul, să trăiască emoțiile unui concurs. Faptul că au fost îmbrăcați în
costume populare, atât ei cât și toate cadrele didactice din grădiniță i-a impresionat foarte mult, s-au
mândrit cu ele, au simțit spiritul sărbătorilor la români și au trăit emoții pozitive. Pe lângă concursul
de cultură generală au fost organizate și două expoziții: una de obiecte tradiționale românești și cea
de-a doua de gustări tradiționale. Acetsea au fost posibile cu sprijinul părinților care s-au implicat
atât în strângerea obiectelor tradiționale cât și în prepararea produselor tradiționale românești și ale
etniilor(plăcintă dobrogeană, plăcintă cu praz, baclavale, sarailii etc). La sfărșitul concursului, copiii
din grădiniță au susținut un moment artistic foarte frumos. Aceste activități au adus bucurie în
rândul copiilor și adulților pentru rezultatele obținute din efortul reunit și plăcerea că au petrecut

1494
mai mult timp împreună. Adevărații beneficiari ai acestui parteneriat sunt copiii, ei simt dragostea și
apropierea părinților, nu numai prin bunăvoința și bucuriile ce li se oferă acasă ci și interesul pe care
părinții îl acordă în realizarea activităților din grădiniță. Participarea activă a părinților la activitatea
din grădiniță le creează copiilor sentimente de siguranță, înțelegere, bucurie, copilul arată ce știe, ce
poate, iar părintele este mândru de copilul său.

Bibliografie:
1.Baran, Adina(2004) Parteneriat în educație:familie-școală-comunitate, Editura Aramis Print
2.Bunescu,G.,Alecu,G.,Badea,D(1997), Educația părinților, Strategii în programe, Editura
Didactică și Pedagogică București
3.Dumitrana,Magdalena(2000), Copilul, familia și grădinița, Editura Compania București.

1495
 Importanța serbărilor de Crăciun în viața preșcolarilor
Prof. Halasz Elisabeta-
GPP Orsolya, Oradea
Psihologii cred că celor mici le crește stima de sine și încrederea, odată ce prezintă pe scenă,
în fața părinților, rolul pe care l-au repetat pentru serbare: este un context situațional încurajant
pentru ei, chiar și pentru copiii care sunt mai timizi. De exprimare prin comunicare verbală,
emoțională, de exprimare corporală își dezvoltă acest fel de a comunica, de a transmite. Din punctul
meu de vedere, nu este niciun factor stresant.
Copiii se lasă îndrumați și pot fi modelați în așa fel încât pe fondul lor afectiv să se așeze
elementele cunoașterii artistice care vor imprima gândirii lor anumite nuanțe, ce vor îmbogăți
substanța viitoarei activități individuale și sociale.
Valorificând frumusețea tradițiilor și obiceiurilor populare în cadrul serbărilor de Crăciun cu
preșcolarii reușim să înfrumusețăm viața copiilor, îi ajutăm să cunoască tradițiile românești și rolul
important pe care-l au în viața oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste tradiții au
dăinuit peste timp. Prin conținutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înțeleagă mesajul și conținutul
acestor obiceiuri populare, adaptându-le particularităților de vârsta și aptitudinilor artistice
individuale. Cu acest prilej introducem copiii într-o lume frumoasa a cântecului, dansului, poeziei,
poveștilor, proverbelor, zicătorilor și strigăturilor a unor evenimente tradiționale - Crăciunul, Mos
Nicolae, etc - copiii având posibilitatea să cunoască frumusețea și bogăția folclorului, diversitatea
tradițiilor și obiceiurilor romanești, armonia limbii române. Textele cântecelor și poeziilor, a
colindelor, plugușorului, sorcovii, transmit urările de bine în legătura cu unele îndeletniciri
străvechi ale românilor: uratul, semănatul, păstoritul. Cu aceste ocazii copiii își îmbogățesc
vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători, strigături, pătrund în tainele limbii materne și
în comorile înțelepciunii populare. Astfel, pregătirea și participarea la serbări este acțiunea în care
copilul se obișnuiește să trăiască în colectiv, să se debaraseze de timiditate. Serbările aduc lumina în
sufletul copiilor, dau aripi imaginației, crează o atmosferă plină de plăcere, bucurie. Pentru copii ele
reprezintă o distracție veselă, plăcuta, iar pentru educator constituie prilejul de a oferi mănunchiul
bucuriei de-a lungul unui șir întreg de repetiții. Pentru a avea o influență pozitivă asupra copilului,
serbările trebuie să fie înțelese de acesta. Sensul unui spectacol va depinde de: calitatea lui, de
folosirea adecvată a costumațiilr și decorurilor, de participare afectivă a copilului.
Contactul cu un public prezent în număr mare sau mai mic la serbările din grădinița, trezește în
copii energia latentă, exigență în fiecare de a învinge greutățile ivite, de a-și stăpâni timiditatea, le
cultiva spiritul de inițiativa, de independență în acțiune, iar pregătirea din timpul repetițiilor
contribuie la stimularea interesului pentru munca și a disciplinei muncii îndeplinite cu
conștiinciozitate.
Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacții, lucruri, creează buna dispoziție,
favorizează dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic și psihic. Importanța lor
educativă rezidă în conținutul artistic prezentat precum și în atmosfera sărbătorească ce se
instalează cu acest prilej .De asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv al acestui gen de activități
care conduce la sudarea colectivului de copii, îi învață să trăiască în grup, să se încadreze într-o
disciplină fermă .Prin organizarea serbărilor dezvoltăm la copii dragostea pentru artă, pentru
frumos.
Serbările din grădiniță, activitățile artistice în general sunt un altfel de joacă, o joacă a „
micilor actori ” , o joacă în care copilul respiră, se simte altfel, satisfacția ce se citește pe fata lor cu
ocazia interpretării unor roluri sau cu prilejul, recitărilor. Viața afectivă la vârsta infantilă constituie
temeiul viitoarei personalități.

1496
 LA GRĂDINIȚĂ ÎN SIGURANȚĂ
PROIECT EDUCAȚIONAL ÎN PARTENERIAT
CU PĂRINȚII ȘI POLIȚIA LOCALĂ

ED.ALINA HANGANU
GRADINITA NR.231 BUCURESTI

ARGUMENT
În societatea actuală familia unui copil și unitatea de învățământ contribuie la întărirea
spiritului de solidaritate socială a membrilor oricărei societăţi, prin insuflarea de reguli de
comportare şi prin promovarea acţiunilor prieteneşti şi non-violente.
Sosirea unui copil pe lume schimbă priorităţile în familie, iar instituţionalizarea acestuia
aduce cu sine alte schimbări, valoroase şi importante în organizarea mediului familial. Întreg
ansamblul de influenţe educaţional-modelatorii exercitate asupra copiilor şi tinerilor în cadrul
familiei, favorizează dezvoltarea la nivelul personalităţii lor a unor structuri, capacităţi şi însuşiri
psihocomportamentale cu mari valenţe integrative, cum ar fi: flexibilitate şi adaptabilitate
relaţională, atitudini şi motivaţii superioare, pozitive în raport cu viaţa şi activitatea socială şi
profesională, convingeri şi valori moral-spirituale.
“Copilăria este o pregătire pentru viaţa adultă. Bucuriile şi supărările copilului nu sunt bucurii
mici şi nici supărări mici decât în ochii adultului; experienţele copilului nu sunt experienţe mici şi
achiziţiile lui nu sunt achiziţii mici. Viaţa copilului este reală, plină şi grea chiar de la început”
(Osterrieth P., 1973, p. 45-46).
În cazul părinţilor unui copil care se află la vârsta în care asimileză tot ceea ce îi oferă mediul
în care trăieşte, este foarte importantă conduita acestora, atitudinea lor faţă de el însuşi dar şi faţă de

1497
cei din jur. Desigur, nu trebuie neglijate nici modelele de comportament oferite de rude, fraţi,
prieteni, educatori sau alte persoane cu care copilul interacţionează. Nu putem exclude nici impactul
pe care îl poate avea literatura, filmele,desnele animate, televiziunea ca forme care generează
diverse modele de comportament.
Pentru a putea preîntâmpina si dezarma un comportament violent în grădiniță trebuie mai întâi
să clarificăm și să înțelegem conceptul de violență, să aflăm cauzele acesteia și în final să fie
concepute măsurile de combatere și prevenire. Opinia lui Sigmund Freud este că “Agresivitatea este
înnăscută. Oamenii se nasc cu predispoziția sau impulsul de a fi violenți și de a agresa. Cum nu se
poate înlătura, trebuie, prin educare, găsite modalități nedistructive de canalizare a energiei
negative.” (A. Neculau,1999, p.430)
În grădiniță violența poate lua următoarele forme: confruntarea verbală, poreclirea,
amenințarea, tachinarea, ironizarea, imitarea, refuzul de a colabora și de a cere ajutor, bruscarea,
lovirea/ aruncarea cu diverse obiecte, împingerea, pălmuirea, vătămarea corporală (lovit, mușcat,
lovituri cu diverse obiecte), ofensa adusă statului/ autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită
ireverenţioasă faţă de cadrul didactic).
Este nevoie de securitate şi siguranţă emoţională (când copilul se simte trist sau supărat,
furios, sau îl doare ceva fizic, ştie că poate conta pe alinare din partea adulţilor din viaţa sa).
Grădinița este şi locul unde comportamentele violente sunt mult mai repede descoperite, copilul
fiind supus unor cerinţe şi reguli specifice mediului educaţional, cu care de multe ori se întamplă să
intre în conflict.
Dacă părintele reuşeşte să discute cu educatoarea şi cu copilul despre cele întâmplate peste zi,
să afle ce-i place şi ce nu, cu ce copii se joacă, care activităţi îl atrag, atunci problemele, mai mici
sau mai mari, actele violente care apar, îşi vor găsi o soluţie spre binele micuţului.
Atâta timp cât cei doi factori educativi importanţi, grădinița şi familia se vor orienta spre
acelaşi obiectiv, vor avea acelaşi deziderat, acela de a preveni şi combate violenţa atât în unitatea de
învățământ cât şi în familie, cu siguranţă, acţiunea celorlalţi factori implicaţi în educaţie va fi nulă
în ceea ce priveşte comportamentul violent.
SCOPUL PROIECTULUI
Îmbunătățirea capacității grădiniței de a se mobiliza și de a mobiliza părinții și comunitatea
locală pentru implicarea activă în combaterea și prevenirea actelor de violență în grădiniță și acasă,
în medierea conflictelor violente, precum și diminuarea sau eliminarea cauzelor declanșatoare.
OBIECTIVE
Identificarea şi evaluarea dimensiunii fenomenului de violenţă în grădiniță şi în mediul
proxim acesteia;
Îmbunătăţirea relaţiilor de colaborare între toţi factorii implicaţi în actul educaţional:
grădinița, familia şi comunitatea locală (Poliția);
Atragerea şi implicarea reprezentanţilor comunităţii în acţiuni de prevenţie şi combatere a
violenţei în grădiniță;
Sensibilizarea copiilor privind consecințele actelor de violență;
Cunoaşterea şi aplicarea prevederilor Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului şi a altor documente referitoare la reducerea fenomenului de violenţă în mediul
educațional şi creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ;
Oferirea de alternative educaţionale atractive pentru petrecerea timpului liber prin activităţi
extracurriculare;
Crearea unui sistem de comunicare reală şi eficientă între grădiniță, autorităţi şi familie
pentru identificarea, monitorizarea şi prevenirea actelor de violenţă, prin implicarea tuturor
factorilor educaţionali.
BENEFICIARI
Preșcolari
Părinții preșcolarilor
Cadre didactice
Comunitatea

1498
 GRUP ȚINTĂ
Preșcolarii Grădiniței Nr. X
Părinții preșcolarilor grădiniței
PERIOADA DESFĂȘURĂRII PROIECTULUI
1 an școlar: 2018-2019
RESURSE
umane– preşcolari, educatoare, reprezentanți ai Poliției Locale, reprezentanți ai Bisericii,
actori de la teatrul de păpuși, Consilierul grădiniței.
materiale– C.D.–uri, planşe, pliante, cărţi, fişe ilustrative, filmulețe educative, spaţiile de
învăţământ ale celor două instituţii;
financiare –sponsorizări, donaţii.
MIJLOACE DE REALIZARE
programe artistice, lectorate cu părinții, concursuri de desene, jocuri socio-emoționale,
miniscenete, work-shop-uri, piese de teatru, dezbateri, lucrul în echipă, munca independentă.
OBLIGAȚIILE PĂRȚILOR
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT
să nu tolereze actele de indisciplină, comportamentul indecent faţă de personalul didactic şi
nedidactic şi faţă de colegi ai copiilor;
să ia măsuri proprii la semnalarea cazurilor violente conform competenţelor conferite de
lege, sau să sesizeze instituţiile abilitate, în funcţie de natura acestor acte;
să organizeze întâlniri cu preșcolarii, părinții cu tema prevenției actelor de violență;
să creeze oportunități părinților de a se cunoaște și de a se împrieteni între ei, pentru a
participa la rezolvarea unor probleme privind crearea ambientului prietenos în sala de grupă.
PĂRINȚII
să identifice strategii de relationare și comunicare cu copiii lor, în vederea fixării
comportamentelor dezirabile la aceștia;
să sprijine și să participare la activitățile educaționale și extrașcolare întreprinse de
grădiniță;
să continue în familie programul educațional propus de instituția preșcolară, îmbinând
armonios atitudinea permisivă cu exigența.
POLIŢIA
să ţină permanent legătura cu conducerea unităţii de învăţământ şi responsabilul Comisiei
pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul educațional;
să participe la şedinţele cu părinţii şi să prezinte materiale cu caracter educativ de prevenție
a violenței;
să consilieze potenţialele victime ale comportamentelor violente din rândul preșcolarilor,
respectiv a părinților.
REZULTATE AȘTEPTATE
Schimbarea comportamentului copiilor;
Schimbarea atitudinii părinților față de copii;
Crearea unui mediu educativ pozitiv, favorabil, adecvat pentru o stimulare continuă a
învăţării spontane a copilului;
Formarea părinţilor în spiritul ideii de parteneri egali în educaţia nonviolentă a copiilor.
EVALUAREA PROIECTULUI
Realizarea avizierului "Stop violența!";
Realizarea unui grafic cu evoluția numărului de acte violente în rândul copiilor în perioada
ultimilor 3 ani școlari;
Expoziții cu afişe: ”Copiii împotriva violenţei”, „Astăzi nu vorbesc urât”;
Pliante ”Antrenează-te la joacă, nu la ceartă”, „Violenţa e arma copiilor slabi”, „Spune NU
violenţei”;
Expoziții cu desene;
Catalog de impresii pentru părinţi;

1499
Album cu fotografii din cadrul activităților;
Întocmirea raportului și publicarea acestuia pe site-ul unității de învățământ.

1500
Nr. Titlul Data Tipul activităţii Participanţi
crt activităţii
1. Securitatea și Activitate comună – preșcolari, părinţi, Preșcolari
siguranța în Oct. cadre didactice; Cadre didactice
grădiniță! 2017 Dezbatere cu privire la normele legislative Părinţii
referitoare la securitatea şi siguranţa Reprezentantul
preșcolarilor în grădiniță; Consiliului Local
Prelucrarea R.O. I.
2. Reguli în clasa Nov. 2017 Formarea de grupe de lucru la nivelul Preșcolari
noastră fiecărei grupe de preșcolari în cadrul cărora Cadre didactice
se vor elabora reguli de comportare în Consilierul şcolar
grădiniță pentru a preveni comportamentele
violente.
De la violenţa Dec. Work-shop Cadre didactice
3. în familie la 2017 Realizarea de pliante, fluturaşi, postere pe Părinți
violenţa în tema nonviolenţei. Reprezentanți ai
grădiniță- Poliției Locale
puterea
exemplului din
familie!
Ian. Aplicaţii pe tema nonviolenţei (fişe de lucru Preșcolarii
4. Săptămâna 2018 individuale); Cadre didactice
Toleranţei O lume a toleranţei – concurs de desene; Reprezentanți ai
Realizarea unei colecte pentru persoanele Bisericii
nevoiașe.
5. Violența în Acţiune de informare în vederea Părinți
imagini Feb. 2018 conştientizării preșcolarilor şi părinţilor cu Preșcolari
privire la impactul agresivităţii din mass- Consilierul şcolar
media asupra comportamentului;
Dezbatere pe baza filmelor agresive.
6. Oglinda Mar.2018 Vizionare experimentul Bobo Doll; Cadre didactice
argintată- Realizarea unor desene individuale care să Consilierul Școlar
studiul lui oglindească sentimentele provocate de Părinții
Albert vederea filmulețului.
Bandura.
7. Ce faci când Apr. Piesă de teatru interactivă cu implicarea Preșcolarii
eşti victima 2018 preșcolarilor; Cadre didactice
unui atac de Dezbateri cu privire la normele legislative Părinții
violenţă? referitoare la drepturile copilului. Reprezentanții
teatrului de păpuși
8. Un gând bun, Mai Prezentarea de miniscenete conflictuale Preșcolari
o faptă bună- 2018 pentru a se identifica acțiunile de prevenire Cadre didactice
aplanarea a violenţei de către preșcolari; Reprezentanții
conflictelor, Identificarea drepturilor copiilor încălcate în teatrului de păpuși
situațiile prezentate. Consilierul școlar
modalitate de
manifestare a
nonviolenţei
9. Ce culoare au Iun. Joc pentru dezvoltarea socio-emoțională Preșcolari
emoțiile mele? 2018 Consilierea celor care prezintă predominant Cadre didactice
emoții negative sau triste. Părinții
Reprezentanții
poliției
Consilierul școlar

1501
 “Omenirea este datoare sa ofere copilului ce este mai bun din ce are de oferit” UNICEF

Drepturile copilului sunt specificare într-o Convenţie ratificată de toate statele şi adoptată la
20 noiembrie 1989 de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, reprezentând un set de obligaţii
universal valabile în ceea ce priveşte îngrijirea şi ocrotirea copiilor. Potrivit Legii la nivel naţional
nr. 272/2004 actualizată în 2016 privind protecţia si promovarea drepturilor copilului, copiii au
dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea drepturilor lor.
În prezenta lege drepturile prevăzute sunt garantate tuturor copiilor fără nicio discriminare,
indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naţionalitate,
apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, de
statutul la naştere sau de statutul dobândit, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen
ale copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă distincție.
Părinţii sunt obligaţi să le asigure copiilor informaţii, explicaţii şi sfaturi, raportate la nivelul
de vârstă şi la gradul de înţelegere al acestora, dar în același timp să permită exprimarea punctului
de vedere, opiniilor şi ideilor.
Drepturile esenţiale pe care trebuie să le aibe copiii din România sunt:
Drepturi de protecţie
Drepturi de dezvoltare
Dreptul de participare
Există situaţii în care drepturile copiilor sunt încălcate cu bună stiinţă de către părinţi sau
autorităţi, deși obligațiile acestora sunt de a garanta şi promova drepturile copilului, oferindu-le
protecţie şi ajutor când se află în situaţii de risc sau au parte de abuzuri, indiferent de natura lor.
Încălcarea dreptului la educaţie și la protecție în cadrul familiei
Cazul prezentat are în prim plan o familie de tineri căsatoriţi de 10 ani, având 2 copii: un
băieţel de 5 ani şi o fetiţă 1 an. Tatăl petrece foarte puțin timp cu familia, motivând că el lucrează
foarte mult şi că este singurul care aduce bani în casă, mama fiind în concediu de creştere copil.
Relația celor doi s-a deteriorat prin prisma înmulțirii responsabilităților familiale, odată cu apariția
celui de-al doilea copil. Tatăl este un împătimit al jocurilor de noroc, viciu de care nu poate scăpa şi
în care „investeşte” aproape întreg venitul familiei. Apar adesea certuri şi abuzuri emoţionale dar şi
fizice asupra mamei, aceasta rămânând cu semne vizibile pe suprafața corpului. Unele abuzuri au
avut loc de faţă cu băiatul cel mare. În încercarea mamei de a rezolva problemele de cuplu a
solicitat soțului terapia de cuplu, care, după prima ședință, s-a soldat cu abuzul fizic al mamei, dar și
al copiilor. Atunci a fost prima dată când mama a părăsit căminul conjugal, apoi aceasta a plecat în
repetate rânduri de acasă, întorcându-se de fiecare dată la insistenţele și promisiunile soțului. Mama
justifică întoarcerea de “dragul copiilor”, aceasta sperând într-o îmbunătățire a relaţiei, lucru care nu
s-a întâmplat, iar comportamentul bărbatului a fost din ce în ce mai agresiv. Mama și-a luat copiii și
a plecat la părinții săi. Aici locuiește de 2 ani, timp în care bărbatul a terorizat-o cu telefone şi vizite
inopinante la noua adresă. Nu a solicitat să-și vadă copiii nciodată, dar venea și făcea scandal,
încercând să o forțeze să se întoarcă la el. Aceasta, nu de puţine ori, a fost nevoită să cheme poliţia
în urma scandalului făcut de tatăl copiilor şi încearcă să primească un ordin de protecţie din partea
poliţiei. A ameninţat-o că va merge la grădinița unde este înscris băiatul, va face scandal și îl va lua
de acolo și nu va mai știi nimic de el, dacă nu se întoarce la căminul conjugal. În urma acestor
amenintări mama a luat hotărârea să nu îl mai aducă la grădiniţă cel puțin o perioadă, până la
soluţionarea problemelor, urmând să intenteze divorţul.
Recomandări/ soluții pentru rezolvarea situației
Invitarea celor doi implicaţi la dialog pentru a afla ce au de spus ambii părinţi, fiecare
deţine partea sa de adevăr;
Recomandarea ca cei doi să meargă la un consilier care să-i îndrume şi să-i ajute să
gestioneze situaţia confictuală- prin intermediul acestor întâlniri se vizionează o nouă perspectivă
asupra relației și se recâștigă respectul și încrederea în sine;

1502
 Recomadarea ca băiatul cel mare să meargă la psiholog deorece în comportamentul său au
apărut excese de furie şi violenţă fizică, dar şi verbală asupra colegilor şi a surorii lui, precum și
inhibare, dar şi lipsa comunicării;
Aprobarea unor ședințe de consiliere pentru copil realizate de consilierul grădiniței;
Anunțarea celor de la protecția copilului dacă lipsa acestuia de la gradiniță, nemotivată,
continuă;
Implicarea și informarea autorităților competente: reprezentanți ai DGASPC, reprezentanți
ai Poliției, informarea despre telefoane de încredere ale ONG-urilor şi centrelor specializate în
asistenţa victimelor violenţei în familie;
Introducerea în educația copiilor a sentimentului de valoare personală;
Implicarea băiețelului în activități simple care să-i facă plăcere și care să-i ridice moralul.

BIBLIOGRAFIE
1. Ilut, P., Valori atitudini şi comportamente sociale – Teme actuale de psihosociologie, Ed.
Polirom, Iaşi, 2004;
2. Jigău, M., Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală, Ed. Alpha MDN, Buzău, 2006;
3. Mitrofan, N., Agresivitatea, în Neculau, A.(coord.), Psihologie socială, Ed. Polirom, Iaşi,
1996;
4. Ghid juridicnprivind promovarea și respectarea drepturilor copilului, Editura Conphys,
2014;
5. Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (actualizată
2016).

1503
 SERBĂRILE ȘCOLARE SI ROLUL LOR ÎN DEZVOLTAREA
PERSONALITĂȚII COPIILOR
PROF. INV. PRIMAR, HANTEA ANELA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ FILIAȘI
Copilaria tuturor timpurilor nu poate fi conceputa fara lumea fabulosului oferit de basme,
povestiri si povesti. Desii in aparenta lecturile, povestile, povestirile fiind statice par monotone,
acestea implica un grad mare de participare din partea copiilor. In atmosfera lor prescolarul nu
participa motric ci intelectual si afectiv. Insotind firul povestilor care se deapana dintr-o lume,
uneori total necunoscuta, copilul nu face altceva decat un intens efort de a si-o reprezenta si, in
acelasi timp incearca a o judeca cu modesta sa putere de discernamant, dupa fapte si situatii. El,
copilul este creatorul prpriilor imagini, povestitorul fiind cel ce le sugereaza verbal. Efortul
copilului de a-si imagina si intelege nu poate fi conceput in afara unei gimnastici intense a
memoriei, a gandirii, a vointei si a limbajului.
Literatura pentru copii privita ca o varietate de genuri si specii literare, insumand operele
literare ale poetilor si prozatorilor nationali si universali, dispune de un nesecat izvor de exemple pe
care le putem oferii copiilor in intreaga activitate din gradinita cu pondere mai mare in activitatea de
dezvoltarea limbajului si a comunicarii orale, in dorinta de a-i face mai buni, mai drepti, mai
comunicativi.
Fiind presarata cu o gama variata de proverbe si zicatori, literatura pentru copii contribuie
activ la biciuirea trasaturilor negative de vointa si caracter : incapatanare, lasitatea, lenea, lacomia,
invidia, falsitatea, ipocrizia, minciuna, necinstea, laudarosenia, ingamfarea.
Coresunzand setei nepotolite de cunoastere a copilului aflat la varsta ,, de ce-urilor ”,
literatura pentru este usor asimilata de catre acestia. Un rol deosebit in asimilarea basmelor,
povestilor, povestirilor, ii revine educatoarei care, pe baza cunoasterii particularitatilor psihice ale
prescolarilor, a intereselor, a dorintelor,a tendintelor de manifestare, selectioneaza, planifica si
organizeaza activitatile de : lecturi, povesti, povestiri ale copiilor, memorizari, auditii literare.
In cadrul activitatilor de dezvoltare a limbajului si a comunicarii orale, pe langa sarcinile
multiple specifice acestei categorii de activitati se impun cu aceeasi prioritate si alte sarcini :
cunoasterea prin intermediul imaginii artistice, literare a lumii inconjuratoare, largirea sferei de
reprezentari despre cele percepute anterior, dar si formarea unei atitudini corespunzatoare fata de
aceasta.
Daca avem in vedere spiritul de imitatie al copilului mic, capacitatea slaba de selectie si
discernamant a modelelor pe care le imita, intelegem necesitatea de a selecta aspectele
comportamentale oferite de literatura, de a gasi forma in care sa le oferim si posibilitatea de a le
analiza.
La inceput prescolarul accepta normele de comportare oferite prin exemplele personajelor din
lumea fabulosului chiar daca nu le prea intelege, pe baza afectiunii pe care i-o creeaza direct sau pe
baza simpatiei si increderii nemijlocite fata de adultul care sustine si comenteaza comportarea
personajelor din punctul lui de vedere ( deci influentat prin personalitatea educatoarei ).
Pe respectul acesta al copilului fata de cei mari ( educatoare, parinti, prieteni mai mari ) se
construeste o morala a ascultarii, o morala eterogena. In general procesul de educare morala
cuprinde 2 aspecte :
- formarea constiintei morale ( prin toate exemplele reale din viata copilului, literatura pentru
copii, mass-media si a conduitei morale ).
- constiinta morala cuprinde atat componente intelectuale ( reprezentari si notiuni cat si
componente afective ( convingeri, sentimente, atitudini ).
Intre constiinta morala si conduita morala a copiilor prescolari sunt relatii de interdependenta,
generate pe de o parte de problema gandirii si aspectul ei concret, pe de alta parte de capacitatea de
intelegere.
In procesul formarii convingerilor un rol important il ocupa dezvoltarea gandirii, capacitatea
de analiza si generalizare precum si actiunea practica – faptele care contribuie la transformarea

1504
acestora in componente ideo-afective ferme, capabile prin forta lor introgena sa impuna copilului
implinirea constiincioasa a indatoririlor sale sociale.
In procesul complex de educare morala a prescolarilor nu e suficient sa formam reprezentari,
notiuni, confvingeri, atitudini si sentimente morale, ci pe baza acestora sa urmarim educarea
obisnuintelor de conduita morala, a unor trasaturi pozitive de caracter, sa-i determinam pe copii sa
inteleaga ,, semnificatia sociala pozitiva a faptelor care trebuie sa le savarseasca, precum si
semnificatia negativa a faptelor de la care ei trebuie sa se retina ”.
Chircev Anatole prezinta cele 2 directii de actiune care stau in fata prescolarului : „
Prescolarul este solicitat in 2 directii opuse – pe de o parte interesele lui ludice il solicita spre
actiunile libere, lucrurile din jur au interes si semnificatie numai in masura in care se raporteaza la
el, la dorintele lui, jocul devine cufundare in vis, granitele intre real si imaginar nui sunt conturate,
de aici gustul lui pentru povesti si legende – pe de alta parte prescolarul este presat de societate sa
asimileze valorile ei : aeplicatiile stiintifice, norme de comportare, aprecieri estetice. Comportarea
sa este ingradita de un numar mare de regului si interdictii date de adulti, ceea ce duce la formarea
celor mai de seama deprinderi de comportare civilizata in societate ”.
Cunoscand tabloul psihologic de dezvoltare a prescolarului, specificul educarii constiintei si
conduitei lor se impune cunoasterea specificului asimilarii literaturii de catre prescolari pentru a
proceda la selectarea celor mai valoroase opere literare si tehnologia didactica adecvata in educarea
morala a prescolarilor. Literatura artistica conceputa ca „ adevarata arta a cuvantului cu un limbaj si
o constructie proprie, de a crea un univers, o existenta paralela cu lumea data a realitatii si indirect o
reflectare a acesteia ”, reprezinta filmul din care isi trag sursele atatea experiente pe care copilul nu
le-ar cunoaste.
Literatura insumeaza o paleta vasta de genuri si specii literare. Unele n-ar putea fi intelese de
copii daca nu li s-ar adresa lor. Cele mai indragite de copii sunt : basmele, legendele, povestile,
povestirile, poeziile,proverbele si zicatorile. Gustul pentru literatura se cultiva treptat si este
conditionat de experienta de viata, de cunostintele copilului. De multe ori copii se dovedesc cei mai
docili ascultatori de literatura. Ei nu sufera pentru eroul din basm, ci se confunda cu el.
Importanta literaturii pentru copii in educarea conduitei copilului mic, este subliniata de
Bianca Bratu astfel : „ Imaginarul, pornit din aceasta bucurie de a face ca ,de a trai o existenta care
nu e a ta, contribuie la treptata dizolvare a egocentismului infantil. El il ajuta pe copil sa-si
descentreze viziunea, sa se puna in locul altuia, sa se inchipuie un alt eu, sa realizeze perspectiva
dualista de care are nevoie comunicarea interumana”.
Lumea basmelor ofera copiilor o complexitate de personaje si scene, fata de care copilul isi
arata simpatia sau antipatia, de unde isi recruteaza modele etice, sau fat de care isi manifesta
repulsia, dezacordul „ Imaginarul capata astfel – arata Bianca Bratu – ponderea unui univers al
ctitoriilor morale, inteligibile pentru copilul ce se regaseste intr-o lume in care virtutiile sunt
rasplatite, iar ticalosiile pedepsite. El traieste imaginaracte asemenea eroilor sai preferati si
simtindu-se viteaz, desi se stie mic si fricos, incearca sa devina mai curajos ”.
Rezulta ca receptarea fenomenului literar de catre copiii de 3 – 6 ani este nu numai posibila,
dar si indicata privind traiectoria afectiva pe care se inscrie.
Cunoscand apropierea, afinitatea lor fata de lumea minunata a povestilor si a basmelor, in
anul scolar 2004 – 2005, am desfasurat optional „ In lumea minunata a povestilor ”. Optionalul
conceput intr-o maniera interdisciplinara a cuprins : observari, convorbiri – bazate pe vizita la
muzeu, povestiri, repovestiri, desen – pictura, activitatea practica, jocuri de masa, colaj.
Din cuprinsul optionalului am selectat sceneta „ Cenusareasa ” pentru serbarea de sfarsit de
an scolar, intitulata „ Carnavalul copiilor ”.
Daca la inceputul repetitiilor, copii au acceptat rolurile cu o anumita retinere, treptat temerile
lor au disparut, copiii transpunandu-se in „ pielea ” personajelor pe care le-au interpretat, dovedind
in acelasi timp mai multa siguranta in exprimare si in interpretare.
Rolul Cenusaresei a creat in prima parte a impartirii rolurilor, retineri, pentru ca acestea intra
in contradictie cu regulile de igiena pe care copiii le au dobandite in cadrul educatiei pentru
sanatate, acestea au disparut in momentul in care au inteles corect mesajul acestui rol.

1505
 De remarcat faptul ca trairile afective ale copiilor sunt mult mai puternice atunci cand
interpreteaza anumite roluri, transpunandu-se in pielea personajelor si devenind adevarati actori.
In realizarea serbarilor un rol deosebit de important l-am acordat auxiliarelor didactice din
cuprinsul carora, am adaptat, continutul acestora la particularitatile copiilor din grupele pe care le-
am condus. In acest sens amintim doar cateva dintre ele : „ La gradinita e serbare ! ” – antologie de
poezii si sonete de Geta Nistor Stanciu, „ Parada de printi si printese ” de Cecilia Pana, „ Cantec,
joc si voie buna ” etc.
Copiii au interpretat roluri de pitici, printese, feti – frumosi, anotimpuri, zane, animale, cu un
farmec aparte. Lumea basmului transpusa prin rolurile, trairile, emotiile, glasul copiilor, are un
farmec aparte. Treptat emotiile copiilor dobandesc un caracter tot mai controlatm mai plin de
continut, mai retinut si devin mai stabile in manifestare. Viata afectiva a prescolarului devine tot
mai complexa nu numai prin aceea ca volumul starilor afective pe care le traieste copilul creste, dar
in aceasta perioada se dezvolta considerabil starile afective superioare ( morale, intelectuale,
estetice ) si avand in vedere dezideratul conform caruia „ Afectivitatea este un liant al vietii psihice
a prescolarului ”.
Dezvoltarea socio afectiva a copiilor prescolari cuprinde o serie de obiective educationale,
fundamentale ce nu se limiteaza la o singura disciplina, ce pot fi realizate prin intreaga activitate
defasurata in cadrul colectivului.
In dezvoltarea limbajului, poeziile constituie o forma specifica cu maxima eficienta formativa.
Ele detin un loc important in activitatea instructiv-educativa si constitue un mijloc pretios nu numai
pentru dezvoltarea vorbirii, dar si pentru cultivarea sentimentelor estetice si a celor morale, ca
mijloc de cunoastere, de exersare a memoriei si de stimulare a imaginatiei ncreatoare.
Ca mijloc de dezvoltare a vorbirii, poeziile imbogatesc vocabularul copiilor, il nuanteaza prin
insusirea de expresii literare, de figuri artistice. Poeziile reprezinta de asemenea cai prin care copilul
dobandeste siguranta in folosirea limbajului, oferind material pentru exersarea si corectarea
pronuntiei si a auzului fonematic.
Ca de cultivare a senitimentelor estetice , poezia dezvaluie copilului un univers de sonoritati si
de trairi diverse. Intelegerea continutului dezvolta sentimente sociomorale si estetice. Pentru ca
valentele poeziilor sa devina operationale, am incercat sa alegem si sa valorificam versurile
acestora, asigurand o intelegere corecta a continutului peziilor, facandu-i pe copii sa traiasca poezia
nu numai sa o invete.
Profunde trairi emotionale provoaca poeziile specifice unor sarbatori religioase – Sarbatoarea
Craciunului, dar si scenetele in versuri legate de aceasta ( mentionam in acest sens sceneta „ Bradul
credincios ”. Poeziile din cadrul serbarilor de Mos Craciun provoaca in sufletul copiilor adanci
emotii, in primul rand legate de cadourile pe care le vor primi ca rasplata pentru faptul ca i-au spus
mosului o poezie,iar pe de alta parte ca o contopire a acestei sarbatori, cu sarbatoarea „ Nasterii
Domnului ”.
Recitarea este un exercitiu eficient pentru formarea unor deprinderi corecte de reglare a
respiratiei in timpul rostirii, a obisnuintei de a adopta un ritm care sa permita copilului sa pronunte
corect, integral toate silabele si mai ales pe cele finale pe care adesea copiii le omit.
Ca mijloc de cunoastere, poezia este o reflectare a lumii inconjuratoare, prin intermediul
formei artistice, contribuind la largirea orizontulti de cunoaster a copilului, la formarea si
consolidarea unor cunostinte despre natura, despre familie, mediul social, gardinita . Din acest
motiv poeziile pot servi pentru activitatile care au ca obiective prioritare pe cele cognitive . In acest
sens este evidenta necesitatea tratarii integrate a activitatilor, in special a celor de Educarea
limbajului cu Cunoasterea mediului, cu Educatia pentru societate cu Activitatile matematice.
In sprijinul tratarii integrate a activitatilor, de un real folos ne-au fost auxiliarele didactice
achizitionate numai de catre noi ci si de celelalta colege, de multe ori materialul existent avand o
orientare prioritara a continutului.
In insusirea continutului poeziilor, de un real folos ne-au fost o serie de ilustratii care ia
condus pe copii la retinerea mai usoara a versurilor, dar care au servit si la exersarea limbajului oral,
prin „ citirea ” imagimilor sau crearea de noi contexte lingvistice.

1506
 * BIBLIOGRAFIE *
1. Prof. dr. Silvia Dima – Teorii psihopedagogice privind dezvoltarea inteligentei, Rev.
Inv. Prescolar 1 – 2 / 2002
2. Prof. univ. Emil Verza, Universitatea Bucuresti – Conditiile dezv. si cunoasterii
personalitatii copilului, Rev. Inv. Prescolar 1 – 2 / 1994
3. Constantin Capezan – Valentele literaturii pentru copii si dezvoltarea vorbirii, Rev. Inv.
Prescolar 1 – 2 / 1993
4. Susana Campeanu – Valorificarea potentialului formativ si creativ al poeziilor Maria
Mihut Inv. Prescolar 3 – 4 / 2006

1507
 ,,VINE,VINE MOS CRACIUN”
AN SCOLAR 2018-2019

LICEUL TEORETIC GERMAN ,,FRIEDRICH SCHILLER”

–STRUCTURA G.P.P NR 5 ORADEA
GRUPA MIXTA
PROF.HARDAU FLORINA CRISTINA

Copiii vor intra in sala de grupa intonand cantecul ,,Mos Craciun,cu plete dalbe!”

Cantec:,,Mos craciun,cu plete dalbe” Cine bate, cine bate?

Mos Craciun cu plete dalbe,A sosit de prin Bradul plin de jucării
nameti Cine l-a adus, copii?
Si aduce daruri multe Mos Craciun cel bun si drag!
La fetite si baieti.
Mos Craciun, Mos Craciun. Mos Craciun va intra la noi in grupa si se
Din batrani se povesteste, va aseza langa brad!
Ca-n toti anii negresit
Mos Craciun pribeag soseste Cantec:,,Zurgălăi”
Niciodata n-a lipsit. (COPIII VOR CANTA CU AJUTORUL
Mos Craciun, Mos Craciun. UNOR CLOPOTEI)
Mos Craciun cu plete dalbe, 1.Seara-i de mister,
Incotro vrei sa apuci? Bradu-i luminat,
Ti-as canta florile dalbe, Ard stelute-n el,
De la noi sa nu te duci. Totu-i minunat.
Roata de copii
TANIA: Bradu-i la mijloc si asteapta-asteapta toti
A-nceput bogat şi des S-auda “Cioc! Cioc! Cioc!”
Neaua să se-aştearnă. Ref.
Luminează-n casa mea, Zurgalai, zurgalai
Mândrul pom de iarnă. Veseli zurgalai
Cu beteală de argint, Se aud de prin campii
Strălucind pe ramur Peste munti si vai!
L-aşteptăm pe Moş Crăciun Vine iar si la noi
Să ne bată-n geamuri. Mosul bun si bland
Sa cintam sa dansam
TOTI: Pentru Mos Craciun!
Încărcat cu coşuri pline, 2.Sacul lui cel plin
Cine vine, cine vine? Iata s-a golit
La ferestrele-n-gheţate, Daruri pentru toţi,

1508
Tot ce ne-am dorit. Să mă mut mai către vară,
Anul viitor, Că-s bătrân şi nu mai pot !
Iarasi va veni
Dar pana atunci TOTI:
Tare mult va fi. ,,SANTA CLAUS”
Ref. His hair is white,
His suite is red,
DOMINIC He wears a hat to cover his head.
Moş Crăciun, bine-ai venit! He laughs this way: "Ho!Ho!Ho!"
Că ţi-e frig, de mult o ştim, And drives the sleigh
Însă noi ne-am pregătit, through sleet and snow.
Cât mai cald să te primim.
VIN IN FATA MARK SI SOFIA!
Lângă brad am pus ADAM:
Scăunelul ca să stai, Dragi copii din ţara asta,
Şi-o măsuţă am adus, Vă miraţi voi cum se poate,
Pentru daruri să o ai. Moş Crăciun, din cer de-acolo,
Să le ştie toate, toate?
SARAY Uite cum: Vă spune Badea...
Tu draga Mos Craciune Iarna-n noapte, pe zăpadă,
Din marea-ti bucurie El trimite câte-un înger
Adu-ne sanatate La fereastră ca să vadă.
Adu caldura-n casa SOFIA
Si bunatati pe masa Îngerii se uită-n casă,
Si haine calduroase Văd şi spun, iar moşul are
Si visuri mai frumoase! Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi, o carte mare.
SOFIA
Iar sub bradu-mpodobit Cu condei de-argint el scrie
Cu steluţe argintii, Ce copil şi ce purtare.
Asculta-vei rând pe rând, Şi de-acolo ştie Moşul,
Cântece şi poezii. Că-i şiret el, lucru mare.

Iar dacă se va-ntâmpla Poezia s-o uitam, Cantec:,,Ninge iar”

Îţi promitem când mai vii, Ninge iar,ninge iar
Că n-o să ne mai încurcam. Din cer cad fulgi de nea
Moş Crăciun, bun venit! Ninge iar,ninge iar
A venit iarna
DARIA
Moş Crăciun, la urcuş, Ninge iar ninge iar
S-a pornit cu sacu-n spate. Copiii-s fericiti
Drumu-i rău şi-i lunecuş, Ninge iar,ninge iar
Şi moşneagul nu mai poate. Sarbatorile-au venit!

RAFAEL Ninge iar,ninge iar

Lung se uită îndărăt, Din cer cad fulgi de nea
Scuturându-şi barba rară Ninge iar,ninge iar
De omăt, A venit iarna
Şi oftează sub povară:
- Greu, tătucă, greu de tine! Ninge iar ninge iar
Iaca, stau şi mă socot Copiii-s fericiti
Dacă nu cumva-i mai bine Ninge iar,ninge iar

1509
Sarbatorile-au venit!
ELIZA
Prin nămeţi în fapt de seară,
A pornit către oraş,
Moş bătrân cu-n iepuraş
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine gerul creşte,
Cu urechile ciulite,
Iepuraşul se grăbeşte.
LARA
Noaptea rece şi albastră.
Ies copiii la fereastră
Să se uite cum coboară
Prin troianul uriaş,
Moş bătrân cu-n iepuraş
Înhămat la sănioară.
ERIC
Moş Crăciun, te-am aşteptat,
Frumos eu m-am îmbrăcat,
Poezii am învăţat
Şi pe geam m-am tot uitat.
Cred că spiriduşii tăi
Au găsit biletul meu
Şi de mine n-au uitat,
Să primesc ce-am meritat.
Îţi mulţumesc cu respect
Şi cuminte te astept.
MIA
Bine-ai venit, Moş Crăciune!
Te aşteptam cu nerăbdare,
Căci păpuşa mea cea mica
A rămas fără picioare.
MAYA
Spune, zău, pe vremea asta
Unde vrei să te mai duci?
Stai la noi, că-i cald şi bine
Şi ţi-om pune masă mare;
Stai, că-i frig şi-i vai de tine,
Nu se vede nici cărare…
Cantec:,,E din nou Craciun”
Geamuri luminate
Fete imbujorate
E din nou,e din nou Craciun!
Globuri aurite
1510
Vise implinite
E din nou,e din nou Craciun!
Bradul verde in casa
Cozonac pe masa
E din nou,e din nou Craciun!
Mosul daruri are
Pentru fiecare
E din nou,e din nou Craciun!
Ref.E Craciun,ganduri de copil adun
Ceru-i langa mine,e Craciun!
Si eu sunt putin mai bun
Pentru ca e din nou,e din nou Craciun!
Iata fara veste,
Ninge ca-n poveste
E din nou,e din nou Craciun!
Oameni de zapada
Ne zambesc pe strada
E din nou,e din nou Craciun!
Bradul verde in casa
Cozonac pe masa
E din nou,e din nou Craciun!
Mosul daruri are
Pentru fiecare
E din nou,e din nou Craciun!
Ref.E Craciun,ganduri de copil adun
Ceru-i langa mine,e Craciun!
Si eu sunt putin mai bun
Pentru ca e din nou,e din nou Craciun!
Ref.E Craciun,ganduri de copil adun
Ceru-i langa mine,e Craciun!
Si eu sunt putin mai bun
Pentru ca e din nou,e din nou Craciun!
OANA
Moş Crăciune,
În atâţia ani de-a rândul,
Mi-ai citit în taină gândul.
Şi, în noaptea de Crăciun,
Mi-ai trimis un înger bun.
Multe daruri mi-ai adus,
Când dormeam în visuri dus!…
Uite, ce te rog acum:
Să te-abaţi puţin din drum
Şi, din sacul fermecat,
Parte bună să le faci
Şi copiilor săraci.
Şi mai fă-le-o bucurie:
Scapă-i, zău, de sărăcie!
Pâine să le pui pe masă,
Veselie dă-le-n casă…
Apoi, te-aş ruga fierbinte,
Adu-ţi şi de mine aminte:
De mai ai vreo jucărie,
Poţi să mi-o aduci şi mie.
TOBIAS
Cât de mult aştept Crăciunul
Eu stau moşule la geam
Azi am fost cu Moş Ajunul
Fiindcă am crescut c-un an.
LOIS
Mos Craciun, Mos Craciun
Sfantul nostru bun si drag,
A venit si-n noaptea asta
Sa ne bată al casei prag.
LARA
A venit şi-n noaptea asta
La copiii toţi pe rând
Moş Crăciun cu barba albă
Şi cu zâmbetul său blând.
Tu în coşul tău pui astăzi
Haine, jucătii şi bani
Ca să le împarşi la noapte
Copilaşilor cuminţi.
Cantec:,,Santa Claus is coming to town”
You better watch out
You better not cry
Better not pout
I'm telling you why
Santa Claus is comin' to town
He's making a list and checking it twice
Gonna find out who's naughty and nice
Santa Claus is comin' to town
DAVID
El suflă greu printre troiene,
Dar nu se lasă, orice-ar fi
1511
Şi pentru copiii lumii
Aduce brazi şi jucării.
ERIK
Şi-n seara de Ajun îi iartă
Pe cei ce-au zis o vorbă grea,
Cu mai mult spor, cu hărnicie,
Cu masa plină de bucate,
Cu pace şi cu sănătate,
Cu copii veseli, dolofani,
La anul şi LA MULŢI ANI!
Cantec:,,La multi ani!”
La mulţi ani cu sănătate
Să vă dea Domnul tot ce doriţi,
Zile senine şi fericite
La mulţi ani să trăiţi.
Mulţi ani..., la mulţi ani...,
La multi ani fericiţi să trăti,
La mulţi ani.
Multi ani..La multi ani...
La multi ani fericiti sa traiti!
Cine să trăiască,
Cine să trăiască,
La mulţi ani.
Mosul sa traiasca
Mosul sa traiasca
La multi ani!
Cine sa traiasca,
Cine sa traiasca,
La mulţi ani.
Parintii sa traiasca
Parintii sa traiasca
La mulţi ani.
Cantec:,,We wish you a merry christmas”
We wish you a merry christmas
We wish you a merry christmas
We wish you a merry christmas
And a happy new year!
COPIII SE PRIND DE MAINI SI FAC O
PLECACIUNE!
 PARTENERIATUL ȘCOALĂ – FAMILIE

Profesor psihopedagogie specială Heler Ramona

Factorii de bază care ajută copilul în desăvârșirea propriei educaţii sunt şcoala şi familia.
Funcţia educativă a familiei constă în formarea priceperilor, deprinderilor de viaţă, sentimentelor.
Rolul familiei este important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral si
estetic. Şcoala, alături de familie, influenţează, prin condiţiile concrete în care se desfăşoară
procesul de învățământ, personalitatea copilului.
Familia este pentru copil primul grup în care exersează comportamentele sociale şi se
descoperă pe sine, este instituţia cea mai stabilă, responsabilă de păstrarea şi dezvoltarea tradiţiilor
culturale.
Profesorul poate avea discuţii personale sau colective cu părinții, dezbătând diverse teme:
“Cum ne jucăm cu copiii noştri”,“Cum putem contribui la dezvoltarea limbajului copiilor”, “Care
sunt problemele copilului singur la părinţi”. Se pot ţine lectorate cu părinţii şi şedinţe pe diferite
teme în cadrul cărora sunt invitaţi specialişti (medici, logopezi, psihologi).
Părinții trebuie atrași de către școală prin forme variate de activități extrașcolare,
determinându-i să adere la idea de colaborare activă, acceptând rolul de factor răspunzător în
dezvoltarea propriului copil.
Implicarea activă a părinţilor are ca scop conştientizarea acestora asupra rolului de neînlocuit
ce îl au în educarea copiilor. Astfel, părinţii care au participat şi sprijinit şcoala la diverse activităţi,
continuă să ţină o strânsă legătură cu cadrele didactice şi conducerea şcolii observând progresele
făcute de către copii.
Unitatea şcolară este cea care va face primul pas spre o bună colaborare cu familiile elevilor,
oferind părinţilor o gamă largă de activităţi la care pot participa, interveni. Cunoscând faptul că au
acest drept de a participa la activităţi organizate de şcoală, ei vor deveni interesaţi şi bucuroşi să-şi
aducă aportul la educaţia micuţilor, care vor fi beneficiari direcţi.
Școala trebuie să organizeze cu familia un parteneriat educațional. Mijloacele aflate la
îndemâna profesorilor pentru a-i determina pe părinţi să fie parteneri activi în educaţia opiilor sunt:
- şedinţele cu părinţii;
- acţiuni comune părinţi şi copii;
- vizite la domiciliul copiilor;
- discuţiile zilnice cu părinţii sau atunci când evenimentele le solicită.
La sfârşitul activităţii, părinţii pot completa diverse chestionare. Întâlnirile se pot concretiza în
fişe de observaţie pe care profesorul le poate completa, pentru fiecare copil.
Parteneriatul educaţional se realizează între:
• instituţiile educaţiei : familie, scoală si comunitate;
• agenţii educaţionali: copil, părinţi, profesori, specialişti în rezolvarea unor probleme
educaţionale;
• membrii ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educării si dezvoltării copilului (medici,
factori de decizie, reprezentanţi ai bisericii, ai poliţiei);
• influențele educative exercitate la anumite momente asupra copilului;
• programele de creştere, îngrijire şi educare a copilului.
Activitatea educativă ce se realizează în şcoală nu poate fi separată, izolată de alte influenţe
educative ce se exercită asupra copilului. Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia
pe care copilul o primeşte în familie, în şcoală şi de la comunitate. Implicarea părinţilor joacă un rol
important în cadrul intervenţiei şcolare. Acţiunile care implică părinţii produc o schimbare în
ambientul familiei şi cresc aspiraţiile, atât ale părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi.
Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (
despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor, obiecte casnice), familia este cea care ar trebui să
dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi gândirea copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în

1512
funcţie de modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare, asigurându-i copilului cele
necesare studiului.
Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toti cei ce participă la
acest demers. Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei
generaţii. Ea este factorul decisiv şi pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea
societaţii, să ia parte activă la viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel
care conferă şcolii rolul decisiv în formarea omului. Menirea şcolii nu este numai de a înzestra
elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a stimula calitatea de om.
Implicarea părinţilor în problemele şcolii se referă la construirea unor relaţii pozitive între
familie şi şcoală. Colaborarea şi cooperarea părinţilor cu şcoala sunt eficiente ambilor factori. Dacă
ne referim la optimizarea comunicării între profesori şi părinţi, se iau în calcul:
• calitatea celor doi poli ai colaborării (profesori şi părinţi);
• percepţiile fiecăruia;
• atitudinile care îi caracterizează;
• caracteristicile instituţiei şcolare;
• caracteristicile familiei;
• modul de comunicare.
O atmosferă deschisă şi prietenoasă va duce la respectarea deosebirilor culturale şi etnice, dar
va preveni şi abandonul şcolar. O legatură deosebită între profesor şi părinţi va duce la o relaţie
deosebită între copii şi profesor.
Participarea părinţilor la unele activităţi ale școlii (şezători, vizite, excursi, activităţi comune,
lecţii deschise, expoziţii ale copiilor) şi chiar implicarea acestora în organizarea, desfăşurarea lor le
vor permite o mai bună cunoaştere a particularităţilor propriilor copii, a dificultăţilor pe care aceştia
le întâmpină în activităţi.
Un părinte se poate considera împlinit atuci când împreună cu şcoala reuşesc să educe copilul
astfel încât el să aprecieze munca, să fie util în societate.
Parteneriatul școală - familie, acţiunile comune desfăşurate, continuarea muncii profesorului
de către părinţi, implicarea acestora în acţiunile organizate în școală, transformarea unor deprinderi
în obişnuinţe, de această colaborare, beneficiar este copilul care treptat, prin modul de comportare
va scoate în evidenţă rezultatele acestui parteneriat.
Părerea părinţilor despre modul în care îşi desfăşoară activitatea este foarte importantă într-o
astfel de şcoală, putând fi aflată prin discuţii libere, chestionare ce se pot aplica părinţilor,
consultarea listei cu sugestii deschisă oricând acestora. Şcoala acţionează permanent pentru a
încuraja implicarea tuturor părinţilor în activitatea de învăţare ce se continuă şi acasă.
Această legătură familie- şcoală este posibilă si poate da roade prin furnizarea către părinţi în
mod repetat a informaţiilor accesibile cu privire la viaţa şi activitatea din cadrul şcolii, a
obiectivelor ce se urmăresc în procesul instructiv-educativ.
Este important pentru personalul şcolii şi pentru părinţi să fie conştienţi de faptul că
implicarea părintelui este esenţială pentru rezultatele la învăţătură, comportamentul şi atitudinea
elevilor, fără să se ţină cont de venitul părinţilor, nivelul de educaţie şi statutul lor de angajat.

Bibliografie:
- Anton Moisin – ”Arta educării copiilor și adolescenților în familie și școală”, 2001, E.D.P.
București
- Adele Faber, Elaine Mazlish-,,Comunicarea eficientă cu copiii-acasă şi la şcoală”- Ed.
Curtea Veche, Bucureşti, 2010
- Ecaterina Adina Vrasmas – ” Consilierea şi educaţia părinţilor” , Editura Aramis, 2002.

1513
 ÎMPREUNĂ REUŞIM: GRĂDINIŢĂ, FAMILIE, COMUNITATE

Prof. înv. preşcolar Herciu Maria

Școala Gimnazială „Alexandru Piru”, Mărgineni, jud. Bacău

Relaţia grădiniţă - familie este un subiect des abordat în literatura de specialitate şi supus
atenţiei, mai ales pe fondul schimbărilor sociale multiple din ultimul timp. Vorbim cu toţii despre
integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană. Acest proces atrage după sine o serie de schimbări, la
nivel macro socio-economic, dar şi în şcoli şi grădiniţe. Una dintre aceste schimbări se referă la
relaţia grădiniţă-familie. Dacă până în prezent acest parteneriat grădinţă-familie a fost dezvoltat
unilateral, fiind de multe ori considerat „responsabilitatea grădiniţei‖, acest lucru trebuie să se
schimbe pe viitor.
Din literatura de specialitate şi din analiza rezultatelor colaborării cu părinţii s-a constatat că
în evoluţia relaţiei grădiniţă-familie există în principal trei etape de parcurs:
 etapa unităţii şcolare autosuficiente;
 etapa de incertitudine profesională;
 etapa de dezvoltare a încrederii mutuale educatoare-părinţi.
În prima etapă, grădiniţa este considerată o instituţie închisă, care nu influenţează mediul
familial şi nu se lasă influenţată de el. În acest caz contactele cu părinţii sunt rare, formale. Părinţii
acceptă ideea că nu au nimic de făcut în legătură cu activitatea derulată în grădiniţă. Ei nu prea
participă la consiliile de administraţie ale grădiniţei, formarea asociaţiilor de părinţi nu este
încurajată.
În a doua etapă, educatoarele încep să recunoască influenţa factorilor familiali asupra
rezultatelor şcolare ale copiilor, dar părinţii continuă să creadă că grădiniţa este autosuficientă.
Astfel se manifestă tendinţa de acuze aduse de familie grădiniţei, pentru proastele rezultate şcolare
ale elevilor, atunci când se integrează/sau nu, în activitatea şcolară. Administraţia grădiniţei are
tendinţa de a conserva atitudinea din etapa anterioară, contactele cu familiile copiilor fiind încă
formale. Punctual încep să se dezvolte iniţiative precum: o mai bună comunicare a educatoarelor cu
părinţii; apar organizaţiile voluntare de părinţi; se constituie consilii de gestiune şcolară în care
participarea părinţilor are un rol minor, nedecizional.
În a treia etapă, părinţii şi educatoarele descoperă împreună că neîncrederea este puţin câte
puţin înlocuită cu încrederea unora faţă de alţii. Relaţia cu familiile este din ce în ce mai încurajat
de grădiniţă; consiliul unităţii şcolare include reprezentanţi ai (asociaţiilor) părinţilor, cu rol
decizional în toate problemele educaţionale; organizaţiile de părinţi sunt acceptate şi încurajate în
activitatea grădiniţei; se organizează cursuri pentru părinţi.
Din experienţa la clasă a ultimilor ani pe această temă am constatat că obstacolele majore
întâlnite în relaţia gradiniţă-familie pot fi de ordin comportamental (întâlnite, atât între părinţi, cât şi
la cadrele didactice şi manageri/ directori) sau de ordin material (relaţia grădiniţă-familie cere un
surplus de efort material şi de timp). În cadrul acestui parteneriat, adesea dificultăţile rezultă din
disputa unor idei divergente privind: responsabilitatea statului şi a familiei privind educaţia copiilor;
libertatea de alegere a grădiniţei de către părinţi sau unicitatea învăţământului; impactul mediului
familial asupra rezultatelor şcolare ale copilului în clasa I; participarea părinţilor la gestionarea şi
procesul decizional în instituţia şcolară. Cel mai greu de înlăturat este obstacolul de ordin atitudinal.
Mentalitatea oamenilor–părinţi, cadre didactice, publicul larg, în general – şi cutumele sociale
înrădăcinate şi întărite prin comportamente repetate sunt factori greu de influenţat şi de schimbat,
dar acest lucru nu este imposibil de realizat. Comunicarea cu copiii, referitor la activitatea lor
şcolară, comunicarea cu educatoarele, referitor la abilitaţile şi aptitudinile pe care le au copiii, la
posibilitatea şi modalităţile de dezvoltare a acestora , şi implicarea părinţilor în activităţile
grădiniţei, sunt paşi de parcurs în relaţia grădiniţă– familie, pentru buna dezvoltare a personalităţii
copiilor. Părinţii ar trebui să îi ofere copilului îndrumare adecvată în exercitarea drepturilor sale,
într-o manieră care să ţină seama de capacităţile lui în continua dezvoltare. Îndrumarea adecvată

1514
înseamnă că părinţii, pe măsură ce copiii înaintează în vârstă, ar trebui să le ofere mai multă
responsabilitate în problemele personale, facilitând autonomia.
Toate aceste probleme sunt aduse în discuţie în cadrul întâlnirii dintre părinţi şi educatoare în
cadrul Programului de educaţie a părinţilor prin metoda „Educaţi aşa”, desfăşurat în grădiniţe.
Activitatea cu părinţii, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului în programul educativ din
grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respect de sine, încredere în
competenţele lor, făcându-i mai buni. Parteneriatul grădiniţă-familie se referă la construirea unor
relaţii pozitive între familie şi grădiniţă, la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect
benefic asupra copiilor atunci când aceştia văd educatoarea sfătuindu-se cu părinţii. Cu toate
acestea, complexitatea actului educaţional, a realităţii umane şi sociale contemporane şi sarcinile tot
mai dificile cărora trebuie să le facă faţă procesul educaţional fac să se identifice tot mai multe
fisuri în relaţia amintită. Se recunoaşte faptul că deciziile, acţiunile şi rezultatele educaţiei nu mai
pot fi realizate decât în comunitatea de opţiuni dintre mediile responsabile – familie, grădiniţă şi
comunitate. Mai mult, se dezvoltă concepte ca: opinia copilului, participarea lui la deciziile care-l
privesc, opţiunea personală, implicarea acestuia de la vârstele cele mai mici în responsabilitatea şi
drepturile pe care societatea le identifică şi recunoaşte. Este nevoie a se dezvolta un nou concept
care să întărească schimbarea în relaţiile grădiniţă - familie. Acest concept este parteneriatul
educaţional : este unul dintre cuvintele cheie ale pedagogiei contemporane. Este un concept şi o
atitudine în câmpul educaţiei.
Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul
copilului la nivelul procesului educaţional. El presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi
acţiuni educative. Parteneriatul educaţional se desfăşoară permanent şi împreună cu actul
educaţional propriu-zis. Se referă la cerinţă ca proiectarea, decizia, acţiunea şi evaluarea în educaţie
să fie realizate în cooperarea şi colaborarea dintre instituţii, influente şi agenţi educaţionali.
Parteneriatul educaţional se realizează între : instituţiile educaţiei - familie, grădiniţă şi comunitate ;
agenţi educaţionali- copil, părinţi, cadre didactice, specialişti în rezolvarea unor probleme
educaţionale(psihologi, consilieri, psiho- pedagogi, terapeuţi, etc.) ; membrii ai comunităţii cu
influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului (medici, factori de decizie, reprezentanţii
bisericii, ai poliţiei etc.).
Concluzia finală este că, numai o bună colaborare între grădiniţă şi familie, o mai mare
implicare a părinţilor în activitatea grădiniţei (inclus în luarea deciziilor) va îmbunătăţi colaborarea
dintre aceşti factori, foarte importanţi în creşterea şi dezvoltarea preşcolarului. Cultivarea unei
relaţii de parteneriat afectiv între grădiniţă şi părinţi în sprijinul educaţiei şi creşterii copilului
constituie cheia succesului viitor în adaptarea şi integrarea şcolară; este primul pas către o educaţie
deschisă, flexibilă, şi dinamică a personalităţii copilului.
Îată câteva sugestii pentru a sprijini familia şi a lua împreună decizii eficiente:
-Fiţi pozitivi, aveţi deschidere către opiniile părinţilor.
-Nu refuzaţi dialogul când e vorba de a lua o decizie.
-Armonizaţi punctele de vedere ale familiei cu ale dumneavoastră şi cu ale specialiştilor,
dacă e nevoie de opinie avizată. Sintetizaţi discuţiile referitoare la luarea unor decizii.
-Decideţi numai când v-aţi sfătuit cu familia.
-Centraţi-vă deciziile pe o viziune cât mai adecvată despre copil şi căutaţi să aveţi obiective
comune cu familia.

BIBLIOGRAFIE:
1.Dumitrana,M.(2000), Copilul, familia şi grădiniţa.Bucureşti:Editura Compania.
2. Dima,S.(1997), Copilăria-fundament al personalităţii.Bucureşt:Imprimeria Coresi

1515
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII
Prof. HEREMCIUC IOANA DIANA, CSEI ARAD
Activitățile educative, prin plăcerea de a le desfășura și a participa alături de prieteni, colegi
chiar și părinți , au un rol important în dezvoltarea abilităților de socializare, de comunicare și de
dezvoltare a imaginației, a culturii și a personalității. Aceste activități prin succesul sau eșecul lor au
o mare însemnătate în viața copilului care învață că toate lucrurile se obțin prin multă muncă și
perseverență respectând un program și regulile aferente.
Activitățile extrașcolare îi ajută pe copiii să se adapteze la condiții și medii noi indiferent de
condiții și de factorii din jur precum și la dezvoltarea unor noi centre de interes. Fiind axate în
principal pe desfășurarea activităților în aer liber sau într-un cadru non formal, copiii sunt foarte
interesați și receptivi la tot ce-i înconjoară și interacțiunea cu mediul înconjurător ajută la
întreținerea și păstrarea unei strânse legături între toți factorii.
Desfășurarea acestor activități în parteneriat cu părinții, aduc un plus de valoare acestora
deoarece scopul final este dezvoltarea și întărirea legăturii dintre copil și părinții acestuia, legătură
care suferă din cauza lipsei timpului petrecut împreună și a lipsei de implicare a părintelui în
activitatea copilului.
Responsabilitățile părinților se împart între a identifica nevoia copilului de a petrece timpul
liber și a ghida copilul spre a deprinde abilitățile necesare în dezvoltarea abilităților de viață și spre
o carieră de succes. Timpul liber al copilului trebuie folosit spre beneficiul acestuia facilitând calea
lui spre încredere, curaj și dezvoltare personală pentru a fi pregătiți în fața situațiilor cu care se vor
întâlni în viață.
Activitățile ajută copilul în formarea unei atitudini pozitive față de muncă, învățătură și
solidaritate, iar părintele face cunoștință cu forma reală a nevoilor copiilor, a intereselor acestora și
a problemelor pe care le întâmpină, precum și capacitatea de a găsi soluțiile cele mai bune de a trece
peste obstacolele care le întâmpină.
Studiile arată că atât copiii cât și părinții sunt încântați de participarea la activitățile
extracurriculare, primii regăsindu-se în cadrul activităților ce le fac plăcere iar părinții văd
beneficiul activităților în dezvoltarea armonioasă a copilului. Deoarece fiecare părinte se întrebă
dacă face bine ce face pentru copilul său, participarea directă a părintelui la activitatea oferă
răspunsul la temerile părintelui cât și oferă soluțiile în cazul în care ceva nu merge bine. Părintele
vede concret activitatea desfășurată, observă beneficiul ei asupra copilului cât și dezavantajul
vreunei acțiuni. Având alături părinții, rata succesului învățării crește prin sprijinirea copiilor în
diverse situații și activității în afara școlii. Părinții vor aprecia mai bine abilitățile și aptitudinile
copiilor, apreciind rolul activității și beneficiul acesteia, asigurând în același timp succesul în
desfășurarea ei. Învățând să se implice în activitățile copiilor se întăresc legăturile și interacțiunile
dintre părinți și copii, se dezvoltă o cooperare și o comunicare reală între ei, rezolvând în același
timp și posibilele conflicte și situații de risc în dezvoltarea copilului.
Implicându-se activ alături de alți părinți în activitatea copiilor, părinții realizează că
problemele sunt și ale altor părinți, au ocazia să discute despre situațiile apărute și despre rezolvarea
activă a problemelor. Atât între copii cât și între părinți se pot dezvolta relații de prietenie marcate
de încredere și cooperare.
Misiunea dificilă de a fi părinte într-o perioadă marcată de transformări sociale rapide și
profunde se dovedește a fi o experiență împărtășită de mai mulți părinți, dovedind că au nevoie de
sprijin și susținere spre rezolvarea problemelor ridicate de educarea și creșterea generațiilor de azi.

BIBLIOGRAFIE
1. Cernea Maria, Contribuția activităților extracurriculare la optimizarea procesului de
învățământ, în “ Învățământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
2. Crăciunescu Nedelea, Forme de activități extracurriculare desfășurate cu elevii ciclului
primar, în ,,Învățământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, București, 2000;

1516
 Program de activitate pedagogică în parteneriat cu familia

Prof. Înv. Primar HEREȘANU ILDIKO

Școala Gimnazială “Ioan Vlăduțiu” Luduș
Jud. Mureș

“În programele în care părinţii sunt implicaţi, elevii au performanţe mai mari la şcoală decât
în aceleaşi programe, în care părinţii nu sunt implicaţi.” Henderson şi Nancy
Procesul de învăţământ este principalul mijloc de formare a omului, iar calitatea acestuia se
măsoară după rezultatele elevilor în şcoală şi în afara ei, rezultate ce depind de capacitatea fiecărui
cadru didactic, a fiecărei unităţi şcolare de a combina toată gama de activităţi necesare pentru
atingerea obiectivelor şi de a le îmbunătăţi de la caz la caz. Derularea unitară şi eficientă a
procesului instructiv-educativ, asigurarea unei legături reale şcoală-familie, are un rol de
autoreglare decisiv în relaţia pedagog-familie-elev.
Nevoia de a forma o echipă între cadrele didactice şi părinţi este justificată de scopul comun
al acestora – educarea fiinţei umane în devenire. Esenţial este ca cei doi factori să-şi dirijeze
acţiunile spre realizarea acestui deziderat.
Conştientizând că fiecare copil are nevoie de atenţie atât din partea cadrelor didactice la clasă,
cât şi din partea părinţilor acasă, trebuie să ne străduim împreună şi să reuşim să punem în valoare
ceea ce el are bun şi să dezvoltăm lucrul respectiv, să-l îndrumăm pe un anumit traseu în viaţă.
Rolul școlii devine din ce în ce mai important în societatea actuală. Realizarea unui
parteneriat eficient cadru didactic-copil-părinte este unul dintre dezideratele actuale ale procesului
instructiv- educativ. Există însă şi situaţii în care apar bariere de comunicare între cadrele didactice
şi părinţii copiilor, între părinţi şi copiii acestora, având drept cauze atât lipsa de experienţă, cât şi
lipsa spiritului de echipă. Sarcina şcolii, a personalului didactic, este să identifice situaţiile
problematice din familiile copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile educative ale acestora în
formarea elevului şi să conştientizeze faptul că relaţia de colaborare şcoală-familie este
determinantă în obţinerea performanţelor şcolare.
Toate aceste motivaţii conduc către necesitatea unui proiect real, activ, cu implicarea susţinută
a familiei. Prin proiectul educaţional pe care îl propun, părinţii vor fi implicaţi permanent în
activitatea școlii, fiind priviţi ca participanţi activi. În acest fel îşi vor forma deprinderea de a se
implica în toate activităţile, cunoscând programul educativ la care participă copiii, progresele făcute
de aceştia, dar şi percepţia pe care o are școala despre calităţile şi problemele elevilor. Acţiunile
stabilite sunt prevăzute a se desfăşura lunar, cuprinzând modalităţi de informare şi de minimă
formare a competenţelor părinților, necesare realizării unei bune şi corecte educaţii acasă, cât şi
prilejul de a aduce în atenţie evenimente marcante din viața de școlar ori de a trăi emoţional alături
de copiii lor.
SCOPUL:
 Dezvoltarea unui proiect real, bazat pe sinceritate, cu părinţii;
 Implicarea şi participarea efectivă a părinţilor în activităţile de la clasă, cât şi în cele
extracurriculare.
OBIECTIVE:
 Formarea părinţior în spiritul ideii de parteneri egali ai învățătorului în educaţia copiilor;
 Formarea unei concepţii sănătoase despre școală şi rolul acesteia în viaţa copilului;
 Crearea unui mediu educaţional optim, favorabil unei bune dezvoltări a copilului, conform
cu nevoile şi necesităţile sale;
 Implicarea părinţilor în acţiuni de atragere de resurse financiare şi materiale extrabugetare,
în vederea îmbunătăţirii mediului educaţional;
 Achiziţionarea de către părinţi a celor mai recente informaţii despre creşterea şi educarea
copiilor, aplicarea corectă în educarea şi creşterea copiilor lor.
GRUP ŢINTǍ:

1517
 - Familiile copiilor (impact direct)
- Copiii, învățătorul, şcoala (impact indirect)
RESURSE UMANE:
- Colectivul de elevi ai clasei I C
- Membrii familiei copiilor
- Invitaţi şi specialişti: psihologul, logopedul şi asistenta medicalǎ a școlii
RESURSE MATERIALE:
Materiale informative din domeniul educaţiei şi al psihologiei, tablă interactivă, DVD etc.
DURATA: anul şcolar 2018-2019
CALENDARUL ACTIVITǍŢILOR DESFǍŞURATE:
TEMA PROPUSĂ OBIECTIVE MODALITĂŢI DATA ŞI
DE REALIZARE LOCUL
DESFĂŞURĂRII
“Un nou an şcolar - prezentarea proiectului; Şedinţă cu părinţii Septembrie 2018
împreună” Sala de clasă
“Importanţa - conştientizarea părinţilor cu Prezentare Octombrie 2018
dezvoltării privire la importanţa şi activitate Sala festivă a
competenţelor necesitatea dezvoltării socio- Dezbateri școlii
socio-emoţionale la emoţionale a copiilor;
preşcolari” - prezentarea unor metode
eficiente de dezvoltare a
competenţelor socio-emoţionale
ale copiilor;
“Cum să creştem - dezvoltarea deprinderilor Activitate de Noiembrie 2018
sănătoşi?” elementare de igienă personală şi educaţie pentru Sala de clasă
colectivă; sănătate
- conştientizarea importanţei
realizării igienei personale
zilnice;
“Primiţi - interrelaţionarea părinţi-copil- Activitate de Decembrie 2018
colindători?” învățător într-un cadru festiv; Crăciun Sala festivă a
școlii
“La școală venim, - implicarea directă şi activă a Prezentare Ianuarie 2019
lucruri noi părinţilor în realizarea unor activitate didactică Curtea școlii"
descoperim” jocuri în aer liber; integrată (ADE)
demonstrativă
“Dezvoltarea - conştientizarea necesităţii Consilierea Februarie 2019
motivaţiei pentru dezvoltării motivaţiei pentru părinţilor Sala de clasă
citit-scris la şcolari” citit-scris a preşcolarilor, ca
premisă a unei bune integrări
şcolare viitoare;
“E ziua mamei - expunerea în faţa tuturor Expoziţie de Martie 2019
mele!” părinţilor a unor obiecte mărţişoare cu Casa de cultură
confecţionate de copii; vânzare
- relaţionarea copil-părinte/
mamă în cadrul formal al școlii;
“Încondeiem ouă!” - realizarea unor teme practice; Activitate practic- Aprilie 2019
gospodărească Sala de clasă
“La mulţi ani, copii - dezvoltarea empatiei, toleranţei Jocuri distractive Iunie 2019
de pretutindeni!” faţă de alţi copii; Curtea școlii
- cooperarea în realizarea unor Parcul copiilor
jocuri pe echipe.

1518
 REZULTATE AŞTEPTATE:
Rǎspunzând cerinţelor unei educaţii psihopedagogice complete, proiectul școalǎ-familie
rǎmâne un deziderat prioritar, cu atât mai mult cu cât materializarea lui dovedeşte faptul cǎ practica
oferǎ avantaje tuturor pǎrţilor implicate în procesul educaţional: pǎrinţii au posibilitatea sǎ-şi
cunoascǎ mai bine copiii, modul lor de manifestare în cadrul microgrupului, înteleg mai bine rolul
lor educativ şi îşi însuşesc procedee pe care sǎ le aplice în educaţia copiilor lor, se stabilesc relaţii
mai apropiate şi mai deschise între învățător şi pǎrinţi, iar pǎrinţii, cunoscându-se mai bine între ei,
pot colabora mai uşor în luarea unor decizii importante în activitatea școlii.
MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA PROIECTULUI:
Proiectul va fi monitorizat prin realizarea unui album foto şi a unui CD cu imagini din cadrul
acţiunilor desfǎşurate, precum şi cu ataşarea referatului prezentat pǎrinţilor şi al DVD-ului cu
filmarea activităţii didactice demonstrative.
DISEMINAREA REZULTATELOR:
Întocmirea unui portofoliu care va fi prezentat în cadrul întâlnirilor cu pǎrinţii, precum şi la
comisia metodicǎ a învățătorilor.

1519
 AM PLECAT SĂ COLINDĂM…
SERBARE DE CRǍCIUN

Prof. Tiana-Mihaela Herman

Şcoala Gimnazială Măru
Jud. Caraș Severin

Prezentatori Iarna-şi cerne zăpada în şoaptă

(……..) Luna-mprăştie-n zare mister
Lumea veselă-n case aşteaptă
Colindători să sosească, lerui-ler.
Satul e plin de lumină;
……… Lângă un brad, în argint îmbrăcat,
O colindă se-aude iar lină
Copilaşii în pat s-au culcat.
Într-un colţ ce-i ştiut doar de lună,
Unde gerul domneşte acum,
O familie simplă şi bună
Îl aşteaptă pe Moşul Crăciun.
Cântec: O, brad frumos! (fetele cântă în timp ce împodobesc bradul)
O casă ţărănească: Mama şi fetele aranjează prin casă în aşteptarea nopţii de Crăciun.
Mama (..............): O, dragele mamei ,ce frumos aţi cântat!
Intră tatăl (..........): Da` voi ce-aţi lucrat toată ziua de n-aţi terminat încă treaba?
Mama(..............) : Am tot aranjat, pe ici, pe acolo, dar n-am reuşit sa gătăm. Fetele
împodobesc bradul, iar Gabi s-a dus deja cu baietii la colindat.
................ : Tată,tu nu te schimbi? Că acuşi te apucă sfânta seară de Crăciun încălţându-te!
Tata(.............) Nu te teme, fata tatii, că nu m-o apuca desculţ.
Mama(............): Măi, omule, grăbeşte-te, totuşi. Du-te şi te schimbă!
Tata(..............): Na` bine, bine, mă duc, nu mai săriţi toate cu gura pă mine! Ufff!Femeile
astea! (iese bombănind)
Mama(.............) (către fete): Şi voi, mai fuguţa cu bradul, că mai avem multe de făcut.
Trebuie să aducem merele, nucile şi colacii. Să punem vinul şi paharele. Să pregătim masa aşa cum
se cuvine,ca vin copiii aia morti de foame si de sete de atata colindat.
Fata............; O, şi dumneata! De ce te grăbeşti într-atâta, că doar nu arde!
Mama(.............): Nu arde, nu arde! Auzi! Voi nu vedeţi că-i seară şi colindătorii…numai ca
nu-i auzi pe la fereastră!
Fata..................: Măicuţă, nu ne certa, că-i seara de Ajun. Lasă colindătorii, că n-or veni aşa
repede. Abia acum s-au aprins luminile.
Mama(.................): Lasă, că ştiu eu ce ştiu! Mai bine, în timp ce lucrăm, să colindăm toate o
colindă.
Colindă : Iată, vin colindători

Tatăl(.............), îmbrăcat de sărbătoare: Oho! Deci voi aţi colindat! Am crezut că avem deja
colindători, că tot satul răsuna de colinde, care de care mai frumoase!
Mama(............): Na, fetelor! V-am spus eu?
Fetele, în acest timp au adus pe masă o faţă de masă, iar deasupra merele şi nucile. Au
pregătit şi un coşuleţ cu colăcei.

1520
 Fata...................; Uite, mamă, masa-i gata!
Fetele (în jurul mesei) : Roată, roată p-îngă masă
Să intre norocu-n casă,
Roată, roată, de trei ori,
Să vină colindători
Cu urări şi cu cântări.
Tatăl(.............) : Fetelor, lăsaţi joaca şi aduceţi pe masă ce trebuie.
Fetele aduc vasul cu nucile şi îl pun pe masă.
Vin colindători (grup 1:................................) tropăie și bat la usa: Primiţi colinda?
Tatăl(…………) ; Primim, primim.
Mama (................): Poftiti ,poftiti in casa!
.........: Bună seara, gospodari!
V-au venit colindători,
Deschideţi-ne porţile
Că de-aseară stăm pe-afară,
Picioarele ne-ngheţară,
Streşinile-au picurat
Şi ne-a nins şi ne-a plouat!

Lasă-ne găzduţă-n casă,

.............Că-i neaua pân la fereastră,
Iar noi suntem mititei
Şi ne latră câinii răi
Şi suntem atât de mici
Că de-abia plesnim din bici.
............: Găzduţă de nu ne crezi,
Ieşi afară de ne vezi,
Nu ieşi cu mâna goală,
Ci cu covrigei în poală.
..............: Dă-mi gazdă un colăcel
Nu mă vezi că-s mititel?
Mai dă-mi şi nişte parale
Ca să cresc,să mă fac mare
La anul să-ţi fac urare!
................:Acu hai copii să colindăm , că de aia am venit.
Grupul cântă : Am plecat să colindăm

Mama(..............) : Mulţumim de colindă. Ia luați de aici niște colaci și mere să vă stâmpărați

foamea. Fetelor,serviti colegii!
Fetele îi răsplătesc pe colindători cu mere, colaci şi nuci.
...............:Gazduța bună și voi copii,hai să vă spun și eu o poezie
Moş Crăciun cu barba albă, Moş Crăciun cu traista plină
Vechi stăpân atât de darnic al copilăriei mele
Azi la noi în sat te-asteapta toata casa cu lumina
Cu colinde si cu cântec si cu crai ,ceteţi de stele.
Vin colindători ( GRUPUL 2 :.............................) :tropăie și bat la ușă: Primiţi cu
colinda?(..............)
Tatăl ( ..............): Primim,primim,cum sa nu,poftiti,copii, de colindați.
Mama (................): Ia uitați fetelor!Colindătorii sunt colegii voștri de la Măgura. Ia primiții
cum se cuvine!
..............: Poftiti,poftiti de colindați.

1521
 Colindă;Trei păstori

Mama(............) : Mulţumim de colindă şi de poezii. Poftiţi de luaţi nişte colaci.

Fata 1..............: Mamă, acum mergem şi noi la colindat.
Mama(..............) : Bine, draga mamei, dar sa vă îmbrăcaţi gros.Dar, înainte de a pleca,ia mai
colindați voi toți,ca tare mai colindați frumos.

Colindă: Deschide uşa, creştine

Tatăl(............) : Doamne, da` ce frumos aţi colindat! Mama..............:Și pe mine m-a apucat
dorul de Mos Craciun...
Mama (..............) Mulţumim de colindă. Luaţi mere şi colaci şi să mai veniţi şi la anu`.

Vă dorim CRĂCIUN FERICIT și LA MULTI ANI!(toți copiii în cor)

1522
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Prof. Hofman Oltea

Școala Gimnazială Sadova,Suceava

În ultimul timp, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată
dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
elevilor. Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele
extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. Activităţiile
extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi completarea
procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta şi explora anumite
înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă
relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu plăcutul. Dacă la
aceste activități sunt imlicați și părinții, atunci ele vor avea un succes și mai mare. “ Toti oamenii
au fost la început copii, dar puțini își mai amintesc” spunea Antoine de Saint-Exupery. Prima
zi din viaţă, prima zi in grădiniţă, prima zi la scoală, serbările școlare sunt evenimente pe care
părinţii şi în unele cazuri copiii le ţin minte. Ele sunt de multe ori înregistrate în “documente
oficiale de suflet” – fotografiile., filmările. Familia este pentru copil primul grup în care exersează
comportamentele sociale şi se descoperă pe sine, este instituţia cea mai stabilă, responsabilă de
păstrarea şi dezvoltarea tradiţiilor culturale.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare, de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de
dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat
ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
În nici o altă parte a ţării repertoriul de Crăciun și Anul Nou nu cunoaşte o atât de mare
varietate şi bogăţie de manifestări folclorice ca în Bucovina. Transmise pe cale orală din generaţie
în generaţie, într-o permanentă schimbare şi înnoire, atât ca funcţie cât şi ca mod de realizare
artistică, obiceiurile tradiţionale bucovinene legate de Crăciun și Anul Nou au ajuns până în zilele
noastre ca nişte spectacole grandioase care concentrează, ca şi în trecut, atenţia întregii colectivităţi.
La cumpăna dintre ani, Bucovina ne întâmpină cu o atmosferă unică, de intensă trăire emoţională
care, de cele mai multe ori, reflectă o realitate cotidiană, legând punţi nevăzute între om şi cosmos,
între om si mediul înconjurător, între om şi semenii săi.În acest mirific colț de tară, Crăciunul este
sărbătorit pe mai multe planuri, datinile si obiceiurile specifice momentului derulându-se atât in
intimitatea casei cât și în spații deschise, în centrul satelor, la Căminul cultural,, Zorile,,, unde elevii
prezintă serbarea .Aici , copiii cânteă colindele îmbrăcați în costum popular. Se pregătesc cu
deosebită plăcere pentru a prezenta în fața întregului sat și obiceiurile de Anul Nou : ,,Plugușorul,,
,,Jocul caprei,,. Părinții sprijină elevii în păstrarea datinilor și obiceiurilor specifice zonei . După

1523
serbare sunt răsplătiți cu colaci împletiți, mere și nuci . O altă activitate dragă mie , dar si elevilor ,
de asemenea și părinților o reprezintă activitatea de voluntariat din cadrul proiectului educațional
,,Din inimă pentru inimă,,.
Voluntariatul apropie oamenii si rupe frontierele. De asemenea ne face să redescoperim latura
umana din interiorul fiecaruia. Este minunat să fii mereu prezent printre oameni cu inima si sufletul,
să-i ajuti necondiționat acolo unde este nevoie. Este o onoare să fii voluntar, să-ți pese de cei din
jur.
Atunci când daruiesti iubire, primesti iubire, când respecti, esti respectat. Toate aceste valori
pot fi cultivate în constiința copiilor prin participarea directă la acțiuni.
A trezi și a dezvolta spiritul voluntariatului la copii, a cultiva valorile lui ar putea fi una din
sarcinile de seama ale cadrelor didactice și ale părinților.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie
gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel
încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii. Un real
PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie semnat de
părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria şi
tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.

1524
 Sărbătorile de iarnă în activități extrașcolare

Prof. înv. prim. Hogeag Florica Laura

Școala Gimnazială Teofil Vâlcu Hănești

Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei fiind ocazia când toţi se reunesc, părinţi,
copii, nepoţi făcându-şi daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa
că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat. La sate, îndeosebi sunt
păstrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului.
Una dintre cele mai răspândite datini la români este colindatul, un ritual compus din texte
ceremoniale, dansuri şi gesturi. Astfel în ajunul Crăciunului, cete de colindători, costumate
tradiţional, urează pe la casele gospodarilor pentru sănătate, fericire şi prosperitate.
Pe lângă colindele religioase există vechi colinde laice cum sunt: Capra, Ursul, Cocostârcul,
Căiuţii etc.
Acestea sunt în fapt, jocuri cu măşti şi costumaţii speciale confecţionate de meşteri locali şi
care ironizează personajele negative ale lumii satului. Colindătorii sunt aşteptaţi în casele lucind de
curăţenie şi frumos împodobite şi sunt răsplătiţi de gospodari cu covrigi, fructe, nuci, colăcei sau
chiar bani. Cei adulţi sunt invitaţi la o ţuică fiartă, vin şi cozonac. Se aud de asemeni colinde
precum: Steaua sus răsare, Buna dimineaţa la Moş Ajun, O ce veste minunata.
Ecourile primelor colinde răsună încă din noaptea de 23 spre 24 decembrie. În Ajun numai
copiii colindă, deoarece ei simbolizează puritatea, curăţenia sufletescă. Cete de copii înarmaţi cu
clopoţei şi bice, şiraguri de zurgălăi, încep “a colinda/ pe la case a ura”, strigând pe la uşi şi la
ferestre “Bună dimineaţa la Moş Ajun/ Ne daţi ori nu ne daţi”.
Tradiţia spune că nu este bine să respingi colindul, deoarece astfel respingi şi binecuvântările
acestuia şi nu-ţi va merge bine tot anul. Gazdele ies în uşă şi-i poftesc pe micuţi în casă, servindu-i
cu tradiţonalii covrigei, cu nuci şi mere, cu colaci făcuţi în casă şi gogoşi proaspete. Se spune că
primii care intră in gospodăria gazdei sunt băieţii, deoarece aduc belşug în gospodărie. În unele
zone această tradiţie poartă denumirea de “Colindeaţă”, având loc în noaptea de 23 şi grupurile de
copii îi trezesc pe gospodari pocnind din bici şi strigand “Bună dimineaţa, dă-ne colindeaţa!”.
Acesată colindeţă reprezintă darul oamenilor către copii şi este menită să reverse asupra celui care o
dăruieşte împlinire şi câştiguri.
De Anul Nou trebuie să ai casa curată, masa bogată, să porţi haine noi şi să confecţionezi un
lucru, cât de mic, ca să ai prosperitate.
Bătrânii spun că în noaptea dintre ani este bine să faci mult zgomot, ca să alungi spiritele rele.
Întâmpină noul an cu muzică, joc şi voie bună, ca să-ţi fie mai bine.
Tot de Anul Nou există obiceiul de a nu arunca nimic, pentru că-ţi dai norocul din casă. Nu
împrumuta bani şi nu face datorii în prima zi, deoarece vei fi mereu în pierdere. La trecerea dintre
ani, fix la ora 00.00, pune-ţi o dorinţă, pentru că are toate şansele să ţi se îndeplinească. Aduce
noroc să mănânci linte sau carne de porc de Anul Nou. Poartă haine roşii în noaptea de Revelion şi
vei fi vigilent, iubit şi plin de energie tot anul.
Toate aceste tradiții, noi, dascălii le transpunem în manifestari cultural artistice, activități
extrașcolare care- bucură atât pe copii cât și pe părinți. Cu elevii clasei mele am realizat deja colaje
și desene dedicate iernii, am pregatit programul artistic Uite, vine Moș Crăciun, care va avea loc pe
data de 21 decembrie 2018.
Ca în fiecare an, am invitat părinții și membrii comunității locale. Aceștia din urmă, împreună
cu directorul școlii participă la magia sărbătorilor de iarnă…., aducându-l pe Moșul cu daruri, ca
în fiecare an.

Mereu rămânem impresionați de căldura și gingășia acelui -Mulțumesc!, rostit cu glasul gâtuit
de emoție, când Moș Crăciun împarte daruri la serbare.

1525
 Există un cult al sărbătorilor, îl respectăm și îl cinstim cum se cuvine în fiacare an prin
activități în care implicăm părinții și reprezentanții comunității locale, și, de fiecare data, suntem în
adâncul sufletului…copii.

1526
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. înv. preșcolar: HOSSU DIANA-ALINA

Liceul Greco-Catolic Iuliu Maniu, Oradea, jud. Bihor

Perioada preșcolară este una dintre cele mai importante perioade de dezvoltare a copilului din
punct de vedere fiziologic, psihologic și socio-cultural. Sarcina grădiniței este aceea de a asigura un
mediu educațional propice dar și de a coopera cu ceilalți factori educaționali și psihosociali – școala
și familia – care, la rândul lor, trebuie să găsească modalități optime de instruire și îngrijire a
copilului.
Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă.
După cum spunea Maria Montessori: „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci
într-o civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării copilului, în domeniul
comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul
deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării
copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală.
Într-un mediu stabil în care copilul se simte iubit, în care el găsește modele optimiste de
comportament care îi asigură speranța reușitei, el va avea curajul înaintării, al angajării eu-lui în
situații mai dificile.
Familia este prima școală a copilului. Ea este cea care răspunde de trebuințele elementare ale
copilului și de protecția acestuia, exercitând o influență atât de adâncă, încât urmele ei rămân,
uneori, întipărite pentru toată viața în profilul moral-spiritual al acestuia.
Părinții sunt beneficiari direcți în procesul educativ și modul lor de implicare în educația
propriilor copii reprezintă elementul de stabilitate și continuitate în evoluția propriilor copii, pe
măsură ce aceștia avansează în cicluri de învățământ, până la integrarea completă a lor în societateși
în câmpul muncii. Din păcate, mulți dintre aceștia, fie sub presiunea unui program încărcat și a
lipsei de timp, fie din cauza dezinteresului și a falsei impresii că unitățile de învățământ sunt
singurele responsabile în formarea copiilor, fie prin simplul fapt că nu stăpânesc modalități de
comunicare eficientă cu cei mici și se simt depășiți de situații ori din diverse alte motive nu
manifestă suficient interes pentru activitățile didactice din grădiniță.
Aici intervine ca factor decisiv modul în care cadrul didactic știe să descopere strategii,
metode și demersuri potrivite pentru a-i atrage pe părinți și pentru a-i determina să colaboreze și să
devină un factor activ în procesul de învățământ.
Parteneriatul educțional trebuie privit nu doar ca un concept; parteneriatul educașional este o
atitudine abordată în sprijinul dezvoltării societății prin prisma educativă și este, de asemenea, unul
dintre cuvintele-cheie ale pedagogiei contemporane, presupunând participarea la o acțiune
educativă comună, interacțiuni constructive acceptate de către toți partenerii, comunicare eficientă
între participanți, acțiuni comune cu respectarea rolului fiecărui participant, interrelaționare.
Parteneriatul educațional presupune, de asemenea, unitate de cerințe, de opțiuni, decizii și acțiuni
educative, subordonate actului educativ propriu-zis.
Grădinița oferă o gamă diversă de posibilități de comunicare printre care voi aminti de
discuțiile zilnice, când timpul o permite sau când are loc un eveniment deosebit; în cadrul ședințelor
de consiliere parentală realizate o dată pe săptămână într-o zi stabilită de comun acord cu colectivul
părinților, cu prezența părinților opțională în funcție de programul și posibilitățile respectivilor, și o
dată pe lună cu o ședință, la care se insistă pe necesitatea prezenței lor pentru a-și exprima punctul
de vedere pentru discutarea problemelor esențiale; prin folosirea proiectelor tematice în care li se
solicită direct ajutorul; în activitățile din proiectele de parteneriat încheiate cu familia dar și în
cadrul unor acțiuni extracurriculare realizate împreună cu preșcolarii, gen serbări, excursii.
Prezența părinților în cadru non-formal, în excursii, serbări, vizite oferă un climat afectiv
plăcut, se trăiesc emoții pozitive, se formează noi legături și se mărește coeziunea colectivului de
părinți. Majoritate acțiunilor de acest fel sunt distractive sau relaxante, devin eperiențe noi și
captivante pentru toți cei implicați. Posibilitățile de a alege activități captivante țin de creativitatea

1527
dascălului și pot fi sportive, artistice, de socializare, caritabile, de experimentare cu sau fără
implicarea unor parteneri exteriori.
În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și desfășuram o sumedenie de activități în
parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități se desfășoară pe parcursul acestui an școlar și se
numește „Fericiți cei milostivi”, o inițiativă de caritate care se îndreaptă către Casa de Copii
”Sfântul Iosif” de la Odorheiu Secuiesc. Această iniţiativă s-a născut în urma conştientizării
importanţei de a-i implica pe copii în activităţi cu caracter caritativ, asta pentru a le dezvolta şi mai
mult capacitatea de a găsi o coerenţă între ceea ce sunt invitaţi a face la ora de religie, şi nu numai,
şi lumea din jurul nostru.
Așa cum a fost menționat anterior, cadrul didactic dirijează inițierea și desfășurarea acestor
activități, iar atitudinea și modul său de comunicare e decisiv. Abordarea părinților într-o manieră
caldă, deschisă, amplasarea accentului pe binele copilului ca prioritate, transparența, asigurarea unui
climat corespunzător, deținerea unor cunoștințe pedagogice și psihologice care să îi ofere statutul de
„expert în educație” și să îi determine pe părinți să se adreseze cu încredere acesteia,atașamentul
față de copii și tratarea lor individualizată pot conduce la rezultate deosebite în abordarea și
implicarea familiei în actul educațional.

Bibliografie:
1. MECTS, (2009), Curriculum pentru învățământ preșcolar. Prezentare și explicitări, DPH
București.
2. Dumitrana, Magdalena (2000), „Copilul, familia și grădinița”, București, Editura
Compania.
3. ***, Revista învățământului preșcolar și primar, nr. 3-4/2018, Editura Arlequin, București.
4. Farca, Speranța (coord) (2010), „Începem grădinița. Ghidul părinților și educatoarelor”,
Institutul de Științe ale Educației, București.

1528
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Prof. Hosu Daniela

Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu”
Întorsura Buzăului, jud Covasna

Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia cu precădere formală a tinerei
generaţii. Ea este factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea
societăţii, să ia parte activă la viaţă, să fie pregătit pentru muncă însă fără sprijinul activ al
părinţilor, aceasta nu poate realiza obiectivele educaţionale stabilite, oricât de competenţi ar fi
educatorii. Părinţii trebuie să cunoască, să devină conştienţi de influenţa pe care o exercită prezenţa
lor în viaţa copilului, să fie convinşi că educaţia dată copilului, pentru societatea actuală este diferită
de cele precedente, că societatea actuală va fi diferită de cea actuală, iar copilul trebuie pregătit
corespunzător.
Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o primeşte în
familie, în şcoală şi de la comunitate. Astfel, alături de educatori, părinții creionează atitudii și
aptitudini, modelează percepția și traiectoria copiilor înspre cerințele societății contemporane în
concordanță cu nevoile ego-ului hedonist al fiecărui individ în parte.
Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor ; drept consecință, se impune
necesitatea unei colaborări strânse cu cadrele didactice precum și participarea activă a acestora la
activitățile educative propuse în vederea maximizării rezultatelor școlare și a comportamentelor
sociale.
Prin încheierea parteneriatelor cu părinţii, aceştia sunt încurajaţi să ia parte la planificarea şi
derularea programelor educative pentru copii, ceea ce implică o responsabilizare şi o eficienţă
sporită. Astfel, părinţii au posibilitatea să-şi cunoască mai bine copiii, modul lor de manifestare în
viaţa de grup, pot înţelege mai bine rolul lor educativ.
Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este esenţial ca: părinţii să fie priviţi ca
participanţi activi, care pot aduce o contribuţie reală şi valoroasă la educarea copiilor lor; să se
recunoască şi să se valorifice informaţiile date de părinţi referitor la copii; părinţii să ia parte la
adoptarea deciziilor referitoare la copiii lor; responsabilitatea să fie împărţită între părinţi si
educatori; părinţii să facă parte din comitetele de părinţi; să ajute la continuarea programului
educativ acasa; să urmarească în mod regulat progresul copiilor lor; să ia parte, să sprijine
activităţile extraşcolare organizate împreuna cu cadrele didactice.
După părerea mea, cultivarea unor relaţii de parteneriat efectiv între școală şi familie, în
sprijinul educaţiei şi creşterii copilului constituie cheia succesului viitor în adaptarea şi integrarea
şcolară. Relaţiile de colaborare dintre părinţi şi unitatea de învăţământ pe care o frecventează
copilul lor constituie primul pas către o educaţie deschisă, flexibilă şi dinamică a personalităţii
copilului. Procesul de colaborare cu părinţii asigură atingerea scopului educaţional, şi anume de a
obţine dezvoltarea globală a copilului. Prin colaborarea părinţilor cu școala, aceştia pot completa,
sprijini şi dezvolta personalitatea copilului.
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea directă a şcolarilor în activităţi. Teme
precum: “Meseria de părinte ”,“Merry Christmas, dear family!”, “Martie - Mărţişor”, “1
Decembrie”, “Step by Step and Step Together” sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de elevi și
părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în căutarea şi
sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema aleasă.
În urma derulării parteneriatului școală-familie am constatat un progres în ceea ce priveşte
antrenarea școlarilor într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în domenii diverse, iar
în alegerea strategiilor de abordare am avut în vedere compararea obiectivelor din taxonomiile
cognitive, afective şi psihomotrice, cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode şi tehnici, în
funcție de nivelul clasei pe care o conduc. În asemenea situaţii, măiestria profesorului trebuie

1529
susţinută de diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă, permanentă
între profesor, părinte şi copil.
În concluzie, colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de
activităţi ale şcolii cu aceasta (lectorate cu părinţii, şedinţe, consultaţii, vizite la domiciliul elevului,
serbări şcolare și parteneriate). Părinţii trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om
adevărat care-i poate ajuta prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Aşadar e o
sarcină a şcolii să identifice situaţiile problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil
strategiile educative în favoarea elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoala-familie
este determinantă în educarea copiilor. Educaţia în familie devine astfel un proces de pregătire
pentru viaţă, prin întâmpinarea şi rezolvarea problemelor de viaţă.

BIBLIOGRAFIE :
1. Cerghit, I.; Radu, I.T.; Popescu, E.; Vlăsceanu, L., „ Didactica”, manual pentru clasa a X-a,
şcoli normale, E.D.P., R.A., 1997;
2. Kant, Im., Tratat de pedagogie. Iaşi, Editura Agora, 1992.
3. Nica, I, Ţopa, L., Colaborarea şcolii cu familia elevilor de clasa I, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1974;
4. Nicola, I., „ Pedagogie”, E.D.P., R.A., Bucureşti, 1992;
5. *** - „ Tribuna învăţământului”, 2000.
6. Revista Învăţământului preşcolar, 3-4/ 2005.

1530
 Importanța evaluării inițiale

Profesor Hreamătă Iuliana

Evaluarea se poate defini ca un sistem de concepții, principii și tehnici referitoare la

măsurarea și aprecierea rezultatelor școlare și a procesului didactic.
Din perspectiva momentului efectuării și a modului de interpretare a datelor cu relevanță în
desfășurarea procesului didactic, se conturează utilizarea în învățământul primar a următoarelor
forme de evaluare :
- evaluare inițială – predicativă
- evaluare cumulativă- sumativă, certificată
- evaluare formativă- continuă.
Evaluarea inițială se realizează la începutul anului școlar, în momentul inițierii unui program
de instruire ,și are rol de a stabili nivelul de cunoștințe, priceperi și deprinderi, de a cunoaște
capacitățile de învățare ale copiilor. Concluziile desprinse în urma evaluării inițiale ajută la
realizarea predicției, la stabilirea coordonatelor esențiale ale activității viitoare, a obiectivelor,
alegerea strategiilor adecvate pentru obținerea performanței copiilor, ritmul de parcurgere a
conținuturilor, deci premisa pentru eficiența procesului de învățământ preșcolar viitor, care se va
oglindi în planificarea semestrială. Datele obținute la acest tip de evaluare ajută la conturarea
activității didactice în trei planuri :
- stabilirea modului adecvat de predare a noului conținut ;
- organizarea unui program coerent de recuperare pentru întreaga grupă de copii ;
- aplicarea unor măsuri recuperatorii pentru unii copii din grupă, fie de sprijin și recuperare,
fie activitate suplimentară pentru copiii supradotați.
Indiferent de forma în care se utilizează, evaluarea, desfășurată în scopul de reglare și
autoreglare a activității didactice, este un proces complex, dar în același timp firesc și normal,
integrat procesului de învățământ. Ea furnizează date importante despre capacitățile de învățare a
copiilor, pentru ca, în deplină cunoștință de cauză, să se stabilească obiectivele activității următoare
și să se adopte cele mai potrivite mijloace de realizare.
Cu cât o îndeletnicire este mai complexă şi se urmăreşte atingerea unor scopuri, a unor
obiective, cu atât sunt mai necesare acţiunile de evaluare. Evaluarea în învăţământul primar stă la
baza modelarii şcolarului, a direcţionării acestuia spre atingerea scopurilor propuse şi este mai mult
decât o acţiune sau un procedeu, este o operaţie complexă, un tot unitar format din intervenţii,
acţiuni, atitudini, stări afective care conduc spre identificarea unor aspecte variate:
a) conţinuturile şi obiectivele ce trebuie evaluate;
b) care este menirea şi din ce perspectivă se efectuează evaluarea;
c) momentul propice pentru a realiza evaluarea (la început, pe parcurs, la final)
d) modalitatea concretă de înfăptuire a evaluării (cu ce instrumente, probe);
e) în ce fel se prelucrează datele şi cum se valorifică informațiile;
f) pe baza căror criterii se evaluează.
Stabilirea obiectivelor şi planificarea cursului acţiunilor de urmat în cadrul procesului de
evaluare în învăţământul primar are valoare identică cu a determina când evaluezi, sub ce formă, cu
ce metode şi mijloace, cum valorifici informaţiile obţinute. Bineînţeles, la final, în funcţie de
concluziile rezultate, şcolarul îşi va modifica preferinţa de a folosi anumite stiluri şi strategii de
învăţare (chiar dacă nu le conştientizează în permanenţă), iar învăţătorul îşi va schimba strategia de
planificare, de programare, de organizare, de coordonare a predării.
Pentru învăţător, evaluarea este o activitate etapizată, la capătul căreia acesta îşi dă seama care
este pregătirea elevului, la un moment dat, în comparaţie cu aşteptările lui şi cu cerinţele
programelor şcolare. Pentru elev, evaluarea este mijlocul prin care el realizează cum este perceput
de învăţător şi cum îi apreciază acesta pregătirea. Desigur, nu întotdeauna evaluarea învăţătorului
coincide cu autoevaluarea făcută de elev propriei sale pregătiri. Pentru a evita neînţelegerile sunt

1531
necesare nişte standarde, adică nişte etaloane ale pregătirii la care să se poată raporta atât învăţătorii
(evaluatorii) cât şi elevii (evaluaţii).
Pentru familie, evaluarea este o cale de a şti unde se situează copilul (ca pregătire şcolară) şi
ce perspective are el de a continua această pregătire într-un anumit domeniu. Pentru toţi factorii
implicaţi în pregătirea elevilor, evaluarea este "barometrul" care indică în orice moment "starea"
pregătirii şcolare, succesele şi eşecurile, nivelul performanţelor obţinute în raport de cele proiectate
prin curriculum.
În concluzie, trebuie subliniată evoluția pe care o înregistrează evaluarea inițială în contextul
teoriei și metodologiei curriculum-ului. Astfel, dezvoltările mai recente ale teoriei privind evaluările
în educație, existând rolul evaluărilor inițiale, independent de dimensiunea ei. Evaluarea inițială este
indisociabilă construcției unui demers didactic riguros și eficace. Funcțiile ei sunt asigurate până la
final numai dacă resursele sunt stabilite și folosite pentru a face posibilă derularea activității în
condiții de eficiență.

Bibliografie
Ioan Neacșu, Adrian Stoica ,Ghid general de evaluare și examinare , Editura Didactică și
Pedagogică, București ,1998
Voiculescu, E., (2001), Pedagogie preşcolară, Editura Aramis

1532
 Magia sărbătorilor de iarnă
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

prof. Hristea Simona

Școala Gimnazială Emil Racoviță,Dănești,jud.Vaslui

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a
uşura o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, școala are un rol
primordial în educația copiilor, alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece educația
permanentă presupune o învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali,
în primul rând între școală și familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile,
mai ales cu elevii care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă
și de viață ale copiilor. Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și
modul lui de comportare în condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității
pedagogice de la școală și invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează
atât la școală, cât și acasă. După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-
o ambianță naturală, ci într-o civilizație”.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog
între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii
iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii
trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să
asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Serbările şcolare reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în
viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil. Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor
piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia
de afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o serbare
şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a
colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii
inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau
mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive
părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le
învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi,
atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor. Este o oportunitate pentru părinţi de a
cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte
copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei

1533
fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi puncte comune, de a relaţiona cu
profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte viaţa şcolii. Fiecare ocazie trebuie
valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie gândită, organizată cu atenţie şi
competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel încât şi rezultatele să fie pe
măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real parteneriat între școală şi familie nu este cel înscris pe o coală de hârtie semnat de
părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria şi
tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este copilul.

BIBLIOGRAFIE:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ
modern”, 2005

1534
 Bucuriile iernii prin ochi de copil

Prof. înv. prim. Hrițac Diana

Școala Gimnazială Platon Ciucă Borolea-Hănești

Prin activităţi extraşcolare specifice: serbări de iarnă, concursuri, activităţi în cadrul unor
proiecte de parteneriat internaţional de tip Comenius, etwinning, dar şi proiecte cu parteneri locali
(şcoli din acelaşi judeţ sau din judeţe diferite, biblioteci, CCD etc.), se dezvoltă, în primul rând,
abilităţile soft (personale şi interpersonale): capacitatea elevilor de a înţelege şi de a-şi exprima
sentimentele, capacitatea de a lucra în echipă, de a răspunde în mod pozitiv şi sensibil unei situaţii
noi. Aceste abilităţi trebuie dezvoltate prin asemenea activităţi, deoarece devin factori cruciali în
educaţia prezentă şi viitoare la nivel mondial, dar au un impact puternic şi în viaţa de familie, la
locul de muncă al viitorului adult, dezvoltând în societate noi stiluri de leadership (Ken Robinson,
O lume ieşită din minţi, Ed. Publica, 2011, p. 178).
Astfel de activităţi oferă o perspectivă amplă a valorificării creativităţii, a valorilor etice şi
estetice, a actului didactic în rândul preşcolarilor şi al şcolarilor. Se caută, de cele mai multe ori, o
abordare interdisciplinară, un sincretism între desen, literatură, muzică, tehnici manuale de realizare
a produsului artistic etc. Se sporeşte încrederea în capacitatea creatoare a fiecărui elev participant la
activitate, spiritul competitiv. Toţi participanţii sunt stimulaţi să producă idei creative şi îşi dezvoltă
inteligenţa emoţională (abilităţile personale şi interpersonale).
Cea mai propice perioadă pentru manifestările creative și volitive ale elevilor, consider că
este iarna și multitudinea de evenimente ce au loc acum. Dascăl fiind, țin să punctez mereu
bucuriile și magiile iernii prin diferite activități în care , de regulă, se implică mereu părinții,
directorul școlii și reprezentanții comunității locale.
Și vine Moș Nicolae, reprezentantul bunătății, care oferă celor mici bomboane și nuielușe, așa
cum cere tradiția.
Legenda lui Moş Nicolae vorbește despre un nobil sărac care avea 3 fete pe care nu le putea
mărita din cauza situaţiei financiare precare. Nicolae de Mira, înainte de a deveni Sfânt, a decis să-l
ajute pe acest nobil lăsând câte un săculeţ cu aur la uşa casei acestuia de fiecare dată când una dintre
cele trei fete a ajuns la vârsta măritişului. Vrând să ştie cine ii face aceste cadouri, nobilul a urmărit
la cea de-a treia fată uşa casei. Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul
casei în nişte șosete puse la uscat. Astfel s-a născut ideea ciorapilor atârnaţi la gura sobelor şi a
şemineelor în care se primeau cadourile.
Elevii mei au făcut ghetuțe din hârtie pe care le-au expus în clasă și sub fiecare au primit
dulciuri…dar nu și nuielușe, fiindcă sunt foarte cuminți și învață constant. Am cântat colinde
sperând ca fulgii albi să ne viziteze și să ne ajute să intrăm mai ușor în Lumea magică a iernii.
Apoi am achiziționat un brad artificial pe care l-au împodobit cu dibăcie și l-au dotat cu zeci
de luminițe. Pe fețele lor se citea bucuria și nerăbdarea. Citeau dimineață, de dimineață povești
specifice de iarnă.
Organizarea serbării cu titlul Magia sărbătorilor de iarnă, pe care o vom prezenta anul
acesta, ne-a umplut tot timpul. Colindele cristaline, Povestea nașterii Lui Hristos, aranjarea și
împodobirea clasei….asta ne apropie zi de zi de marea sărbătoare- Crăciunul. Unul din elevii de
clasa a IV-a a citit următorul fragment:
Biblia spune ca Fecioara Maria, când trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla însoțită
de Iosif din casă în casă rugându-i pe oameni să le ofere un adăpost. Ajungând la casa unui anume
Crăciun, om foarte rău, care nu-i permitea să nască acolo, este dusă de soția acestuia în grajd,
unde dă naștere lui Iisus. De asemenea, se spune ca în Noaptea Sfântă a nașterii lui Iisus s-au
deschis cerurile pentru a coborî Duhul Sfânt deasupra Fiului lui Dumnezeu, și, în grajdul în care
inițial fusese întuneric, s-a făcut lumină.
Ascultând cu ochii mari această poveste minunată, au început cu toții să cânte colinde.
Anul acesta am fost privilegiațí deoarece am descoperit o colindă nouă, de pe meleagurile
botoșănene, pe care v-o împărtășesc cu drag.

1535
 Trei Crai de la răsărit
N-ați văzut, n-ați auzit,
De-un Pruncuț micuț zburând,
Zarea Lumii luminând?
De văzut nu l-am văzut,
De-auzit am auzit
De-un Pruncuț micuț umblând,
Și în cer și pe pământ.
În brațe la mama sa,
Ce Maria se numea,
Să găsească alerga
Un loc pentru a-nopta .
Boi îl- ncălzeau într-una,
Stelele îl luminau,
Aur smirnă și tămâie
Cei trei Magi îi ofereau.
Și de-atunci în lumea asta
Pentru oameni S-a jertfit
Și o mare sărbătoare,
Crăciunul ne-a dăruit.
Pentru copii, pentru elevii din ciclul primar, pentru părinții lor, pentru noi, învățătorii lor, ca
de altfel, pentru toată suflarea, sărbătorile de iarnă sunt deosebite, ne unesc și ne înalță. Din acest
considerent mi se pare normal să le valorizăm prin activități extrașcolare, prin pioșenie și multă
bunătate.
Mai sunt câteva zile până la vacanța de iarnă și scrisorile se adună în cutiuța din fața clasei
noastre, emoțiile cresc și Moș Crăciun abia așteptă să le citească.
Am să închei pledoaria mea pentru magia iernii rugându-vă să citiți acest fragment , apoi să
închideți ochii și, pentru o secundă, să deveniți copii
Era un tumult în ea, care-i lega sufletul dragostei de sufletul copilăriei din noaptea
Crăciunului. Aceeaşi atingere de taină, aceeaşi depăşire a obişnuitului sufletesc, acelaşi contur de
mirări, ş-același monolog care simplifică sufletul, dându-i o intensitate de clopot care sună,
amplificându-se prin unda muzicală. Atunci spunea mereu, cu dinţi de lapte: A venit Moş Crăciun!
A venit Moş Crăciun! Şi era mică printre jucării. Acum gândul femeii spunea: Sunt cu el! Sunt cu
el! Şi era fericită până la nelinişte şi spaimă: ş-atunci, ş-acum. (Ionel Teodoreanu)

1536
 PROIECT DE ACTIVITATE - „CU COLINDA PRIN VECINI”

Prof. Hrițcu Amalia

Liceul Tehnologic „Voievodul Gelu” Zalău

Coordonatorul activității: Prof. Hrițcu Amalia

Data: 17-18.12.2018
Obiective:
• Promovarea valorilor, tradițiilor
sărbătorilor de iarnă
• Socializarea elevilor din internatele
din Zalău
• Dezvoltarea dragostei pentru frumos, a
gustului estetic
• Descoperire de noi talente în rândul
elevilor
Participanți: elevii din internatele
liceelor din Zalău, îndrumați de către pedagogii
școlari și coordonatorul comisiei pentru
activitatea din internat

Grup țintă: elevi, pedagogi, cadre didactice

Resurse:
• Umane: elevi, pedagogi, profesori, părinți
• Materiale: aparat foto, cadouri-cozonac, mere, nuci
Descrierea activității:
 Un grup de elevi interni de la Liceul Tehnologic „Voievodul Gelu” va merge cu colinda pe
la cele patru internate din Zalău.
 Primirea de către elevii internatului nostru a colindătorilor din cele patru internate.
 Colindatul împreună.
 Răsplătirea colindătorilor cu daruri tradiționale: cozonac, mere, nuci.

1537
 SERBĂRILE DIN CADRUL GRĂDINIŢEI

Prof. Înv. Preşcolar Hurgoi Ramona

Grădinița cu PP Albinuța nr. 1 Zărnești

În cadrul parteneriatului grădiniţă-familie, acţiunile ce se desfăşoară de comun acord şi sunt

cuprinse în planul de acţiune, iar continuarea de către familie a activităţilor desfăşurate în grădiniţă,
nu fac decât să ducă la o mai bună formare a copilului, să se pună bazele omului modern de mai
târziu. Nu de puţine ori ne planificăm în parteneriatele grădiniţă- familie activităţi ce implică–
serbările sau programe artictice. Organizăm serbări în diferite momente ale anului, cu diferite
ocazii: Crăciun, Ziua copilului, Ziua mamei, sfârşit de an şcolar, etc.
În principiu o serbare ar trebui să fie o sărbătoare, o bucurie şi nu trebuie să permitem să
transformăm această zi în ziua cea mai grea. Dacă decidem să organiză o astfel de serbare trebuie să
avem grijă în primul rând de copil – el este cel ce este ,,folosit,, ca instrument în această activitate.
Nu trebuie să ne dorim să facem adevărate spectacole, din care să aşteptăm perfecţiune. Copilul este
un adevărat actor, dacă este lăsat să se simtă bine atunci când recită sau când cântă. Copilul nu
trebuie certat că uită versuri, sau că improvizează. Nu trebuie să avem aşteptări mari, ci realiste.
Serbarea nu trebuie să fie o provocare pentru educatoare, şi cu atât mai mult o presiune pentru
copii (repetiţii în exces, certarea că nu ştiu poeziile, că nu spun destul de tare, etc). Nu sunt puţini
acei copii care nu reuşesc să se comporte întocmai aşteptărilor: plâng, se blochează, uită, se sperie,
etc. Sunt lucruri obişnuite şi normale şi trebuiesc luate ca atare.
Dacă înţelegem şi acceptăm cele mai sus menţionate, serbările reprezintă un nesecat izvor de
bucurie şi satisfacţii, creând buna dispoziţie şi favorizând dezvoltarea copiilor, atât din punct de
vedere psihic, dar si fizic. Aceastea favorizează, valorifică şi dezvoltă experienţele copilului într-un
climat nou, stimulativ, în care are libertatea să-şi manifeste interesele, să-şi exprime impresiile şi
trăirile, pe baza căutărilor şi eforturilor personale.
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a capacităţilor de vorbire şi a inclinaţiilor
artistice ale copiilor, care contribuie la stimularea şi educarea: atenţiei (în special a atenţiei
distributive prin raportarea copilului la ceilalţi copii); memoriei (prin repetiţiile organizate pentru
consolidarea replicilor, mişcărilor, etc); voinţei; afectivitatii; imaginatiei si creativitatii; gândirii
(prin momentele de criză, de luare a deciziilor, când apar situaţii neprevăzute în derularea
spectacolului).
Serbarea de Crăciun este cea mai îndrăgită de copii, de aceea vă împărtăşesc momentele
importante din serbarea organizată în acest an la grădiniţă.
Având copii de grupă mare am hotărât împreună cu părinţii să realizăn sceneta Într-o noapte
la Betleem. Copiii, după ce au asultat cu atenţie scenetă citită de către educatoare şi-au ales rolul
dorit (ne-am descurcat şi unde au dorit acelaşi rol...): Fecioara Maria, Iosif, Îngeri, Fulgi de nea,
păstori, cei trei magi.
Părinţii s-au ocupat să-i înveţe pe copii scurtele poezioare. Colindele le-am învăţat foarte
repede pentru că ne-am amintit de ele di anii precedenţi. Tot împreună cu părinţii, şi cu copiii am
împodobit sala de clasă, bradul, am făcut costumaţiile pentru a nu trebui să închiriem niciun costum.
Rezultatele au fost impresionante.
A venit ziua serbării: copiii erau fericiţi, bucuroşi că sunt îmbrăcaţi frumos în costume
minunate şi pregătiţi pentru a fi actori. Părinţii încărcaţi cu emoţii, dar şi cu bateriile la telefoane,
camere de filmat, tablete încărcate, erau pregătiţi să-şi asculte copiii.
Copiii, deşi aveau emoţii nu au ezitat să spună ce au învăţat, chiar dacă au spus şoptind, sau
chiar cu spatele la marele public- pentru că avem emoţii doar dacă vedem părinţii. Totul a fost
minunat! Copiii bucuroşi, părinţii mândri, iar eu fericită să văd mulţumirea pe chipurile lor.
Deşi eu încercat să nu am emoţii pentru a nu transmite copiilor, sceneta în sine a avut o
încărcătură maximă- ceea ce au realizat copiii fiind ceva de nedescris în cuvinte, şi doar având o
inimă de piatră nu puteai să trăieşti emoţia.

1538
 Serbările pot reprezenta un izvor de satisfacţie, bucurie, bună dispoziţie dacă ne raportăm la
ceea ce-şi doresc copiii şi ceea ce pot ei realiza.

1539
 Serbare Craciun

Serbare grupa mica

Prof: Husa Stăncuța-Gradinita P.P. 1 Arad

Toti:
Azi la teatru e serbare, Astazi la fereastra mea,
V-am poftit cu mic cu mare A cazut un fulg de nea
Programul e minunat Iarna! Bin ai venit!
Şi noi toţi l-am învăţat. Cat ma faci de fericit!
Mici suntem, dar am muncit
Si va spunem bun venit ! Cantec: Fulgulet micut de nea
Nu uitati sa aplaudati Fulgulet micut de nea,
Si sa va distrati. Fulgulet, fulgulet
Haide, vino-n palma mea
M-am grăbit spre grădiniţă Fulgulet de nea
Fiindcă astăzi avem serbare
Moş Crăciun la grupa mică, Eu as vrea sa te-ncalzesc
Va veni c-o traistă mare. Fulgulet, fulgulet
Si cu tine sa vorbesc
Fulgulet de nea
Ştiu eu, ştiu că moşul vine,
Cu ceva la fiecare. Iarna a venit in zori
Dar mai ştiu că pentru mine La fereastra mi-a pus flori
Are un cadou mai mare! A venit cu gerul ei
Cu zapada si polei
De la poart-am observat,
Lume multă şi-am intrat. Iarna cea geroasa
Doamne,cât e de frumos ! A sosit acum
Ce podoabe-s sus şi jos. Bulgari de zapada
Isi fac loc pe drum
Şi e linişte pe drum… Veselia-I mare
Acus vine Moş Crăciun. Pentru noi cei mici
Încărcat cu bunătăţi C-alergam pe strada
Pentru noi iubiţi copii. Ca niste voinici

Toti : Ura !Ura !Mosul vine Iarna alba cu ninsoar

Sa-l primim cum se cuvine Lasa-ne un pic de soare
Langa brad sa ii cantam Si ca;dura ca acusi
Poezii sa-i recitam Vom porni la sanius
Cu totii sa ne bucuram !
SĂNIUȚA FUGE
Toti….Brrrrrr , e frig! Săniuța fuge, nimeni n-o ajunge
Are dor de ducă parcă ar fi nălucă
Vine iarna, las’ sa vie!
O astept cu bucurie Toată ziua prin zăpadă
Chiar daca va viscoli Vine lumea sa o vadă
Imbracat bin voi fi Săniuța e ușoară, fuge parcă zboară.
Cu caciula si palton
Cu manusi si cu sosoni Are tălpi lucioase, vârfurile-ntoarse,
Pod de scândurele să tot stai pe ele

1540
Toată ziua prin zăpada
Vine lumea să o vadă
Săniuța e ușoară, fuge parcă zboară.
Peste hopuri sare, ca pe zmeu calare
Hățul de-o sa-ți scape, trânta e aproape
Toată ziua prin zăpada
Vine lumea să o vadă
Săniuța e ușoară fuge parcă zboară.
Zboara saniuta mea
Pe nametii albi de nea
Cand ma urc pe derdelus
Cad mereu pe alunecus
Iar cand vreau ca sa cobor
Merg ca vantul, parca zbor
Bradulet, bradulet
Parca esti un soare
Stralucesti ca-n povesti
Plin de globusoare.
Bradulet, bradule
Eu stiu foarte bine
Ca mai sus ai pe ram ai pus…
Daruri pentru mine
Toti:
Tare mult am mai muncit,
De toate am pregătit
Vom cânta, vom colinda,
Poezii vom recita!
Pe Moşul pe drum de seară,
L-a prins viscolul afară,
Neaua rece şi pufoasă
I s-a prins în barba deasă.
Iarna-i grea şi vreau să vii
Musafirul meu să fii.
Stai la mine, te-aş ruga
Pentru că vreau să-ţi spun ceva!
Mosule, sa stii te-astept
Ti-am luat faringosept
Mi-a spus mama ca tusesti
Da, asa e cand racesti
Ti- am luat si un fular
Sa-ti pui la nasuc macar
1541
MOȘ CRĂCIUN CU PLETE DALBE
Moş Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeţi
Şi aduce daruri multe
La fetiţe şi băieţi
Moş Crăciun, Moş Crăciun
Din bătrani se povesteşte
Că-n toţi anii negreşit
Moş Crăciun pribeag soseşte
Niciodată n-a lipsit
Moş Crăciun, Moş Crăciun
Moş Crăciun cu plete dalbe
Incotro vrei s-o apuci
Ţi-aş canta Florile dalbe
De la noi să nu te duci!
Moş Crăciun, Moş Crăciun
Mosule, hai la serbare
Pe un scaun sezi
Pune-ti sacul la picioare
Pe noi sa ne vezi
Jucarii si dulciuri multe
Tu ne daruiesti
Moş Crăciun, Moş Crăciun,
Noi cu toţii te iubim
Tot anul am fost cuminţi
Şi-am ascultat de părinţi.
Am aflat că o să vii
C-un sac plin de jucării.
Să ne dai din el ceva,
Dacă crezi c-am merita.
Te astept de-atata vreme
Visam noaptea c-o sa vii
Si ca mine te asteapta
Milioane de copii!
-Vreau sa stii c-am fost cuminte
Multe rele n-am facut
Desi, poate cateodata
Am gresit, dar…..zau,n-am vrut!
Iata-ma c-un an mai mare
Am deja trei anisori
Am crescut si-s voinicel!
Dar mama tot ma alinta
„Dragul mamei, baietel”
Mos Craciun visez la tine
De un an intreg te-astept
Stii? Multe am facut eu bine
Sunt cuminte si destept.
Mos Craciun, tu esti bun
Uite, as dori sa-ti spun
Ca la anul cand mai vii
Sa renunti la jucarii
Sa aduci de vrei in spate
Multa, multa sanatate
Pentru tata si mamica
Pentru bunul si bunica.

Eu îţi promit: de azi încolo

Îţi scriu scrisori şi chiar te sun
Să-ţi povestesc ce bun sunt zilnic
Şi ce cuminte sunt eu, Moş Crăciun

Moş Crăciun, moşule bun,

Te rog ,dă-mi voie să spun:
Copiii harnici şi cuminţi
Le urează la părinţi
Să le fie viaţa plină
De belşug şi de lumină.

Toti:
Dragă mamă, dragă tată
Noi dorim să v-ascultăm
Pe toţi să vă bucurăm
Şi să ajungem copii mari
Deştepţi şi mari gospodari!

Vă promitem dragi părinţi

Că vom fi mult mai cuminţi
Iar la anul care vine
Vom face pozne mai puţine

Dragi invitati, noi va iubim

Si din suflet va dorim
Sa va bucurati din plin
De sarbatorile ce vin

1542
1543
 Colaborarea grădiniței cu familia

Ed. Huszti Delia- Ed .Andercau Stela

Liceul Tehnologic Agricol ALEXIU BERINDE Seini, Maramures

Educaţia şi-a multiplicat necontenit formele de organizare, odată cu evoluţia societăţii, în

care rolul său a devenit din ce în ce mai important.Acţiunea concentrată a factorilor educativi este
un deziderat important, pe care şcoala şi grădiniţa trebuie să-l conştientizeze şi să-l concretizeze.
Până la vârsta preşcolarităţii familia s-a îngrijit de nutriţia copilului, de condiţiile sale de trai, a
imprimat copilului un program zilnic, s-a ocupat de sănătatea sa fizică şi morală, atribuţii pe care şi
le îndeplineşte şi în continuare. În familie s-au pus bazele comunicării prin limbaj, ale
interrelaţionării cu semenii, s-au creat atitudini faţă de realitatea înconjurătoare. Drept factor care
frânează relaţia este de luat în seamă neimplicarea multor părinţi în actul educaţiei din cauza
programului de muncă prea complicat sau întreruperea pentru perioade mai mari sau mai mici, a
contactului părinţilor cu copiii lor, adesea lăsaţi în grija bunicilor sau a unor persoane străine de
familie .
Grădiniţa tradiţională a folosit convorbirea zilnică a educatoarei cu părinţii care însoţesc
copiii dimineaţa sau îi iau acasă la sfârşitul programului, serbarea şcolară, lecţia deschisă cu
participarea părinţilor, lectoratul pentru părinţi, care şi-au dovedit eficienţa în timp.
Putem găsi şi forme noi de colaborare, reciproc avantajoase. Ascultarea părinţilor care
povestesc mici întâmplări din familie în care e implicat copilul poate conduce la evaluarea mediului
familial, pe baza căreia se ia decizii. La rândul său, educatoarea prezintă întâmplări din grădiniţă,
dovedind familiei interesul faţă de evoluţia copilului, faptul că nu-i este indiferent cum se prezintă
acesta. Se impune, deci, realizarea unei comunicări eficiente cu exteriorul, realizarea de parteneriate
autentice. Proiectul de parteneriat le foloseşte părinţilor pentru a cunoaşte şi respecta obligaţiile
legale privind creşterea şi educarea copiilor, cadrelor didactice pentru perfecţionarea muncii în
echipă, cunoaşterea copiilor.
Prin urmare, pentru ca activitatea desfăşurată în cadrul unui program de educaţie preşcolară
să fie, realmente, pe termen lung, eficientă, este necesar ca specificul şi obiectivele acesteia să fie
prezentate familiei, pentru ca, ulterior, să se iniţieze o colaborare strânsă între aceasta şi grădiniţă.
Relaţia dintre familie şi grădiniţă ar trebui să fie o prioritate pe lista parteneriatelor educaţionale.
Dacă familia va fi implicată de la început în programul educativ, ea va percepe corect importanţa
colaborării cu grădiniţa, beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea grădiniţei va fi
conştientă, interesată şi reciproc avantajoasă.Părinţii vor fi implicaţi permanent în activitatea
grădiniţei, nu doar atunci când se ivesc probleme. Ei vor fi informaţi asupra politicilor educaţionale
ale grădiniţei, vor cunoaşte scopul şi obiectivele programului educativ la care participă copilul lor.
Cele mai eficiente şi mai la îndemână modalităţi de concretizare a colaborării cu familia s-
au dovedit a fi următoarele: şedinţele cu părinţii-oferă ocazia de interacţiona, de a discuta şi a se
pune de acord asupra programului, asupra progreselor copiilor; lectoratele-pe teme propuse de
educatoare sau sugerate de părinţi; consultaţiile individuale-oferă posibilitatea informării
individuale asupra unor probleme comportamentale ale copilului; participarea părinţilor la
activităţile din grădiniţă-oferă părinţilor posibilitatea de a cunoaşte nivelul de pregătire al copilului ;
vizite, plimbări, excursii, drumeţii-părinţii se implică în organizarea acestor activităţi, se implică în
asigurarea siguranţei copiilor şi trăiesc, alături de ei, emoţii pozitive; expoziţia cu lucrările copiilor-
asigură accesul părinţilor la traiectoria evoluţiei deprinderilor artistico-plastice, practice, cognitive;
sărbătorirea zilelor de naştere ale copiilor-bun prilej de exersare a unor deprinderi de comportare
civilizatăi; serbările-dedicate unor evenimente cu semnificaţie afectivă pentru copii, reprezintă o
modalitate eficientă prin intermediul căreia părinţii pot să împărtăşească cu copiii lor, emoţiile unei
manifestări cu puternică încărcătură afectivă; afişierul grupei-oferă părinţilor informaţii despre orar,
tema săptămânii, cântece, poezii învăţate, anunţuri despre spectacole, concursuri, etc

1544
 BIBLIOGRAFIE
1. Dolean, Ioan; Dolean, Dacian Dorin „Meseria de părinte”, Editura Aramis, Bucureşti, 2002
2. Preda, Viorica „Grădiniţa altfel”, Editura V & I INTEGRAL, Bucureşti,2003
3. Tătaru, Lolica-Lenuţa ; Glava, Adina ; Pocol, Maria „Educaţia timpurie” – ghid metodic
pentru aplicarea curriculumului preşcolar ,Editura „Paralela 45”, Piteşti, 2009

1545
 Magia sărbătorilor de Iarnă

Iabloncic Danuşka
Şcoala Gimnazială Nr.1 Făgetu

Deşi Crăciunul e sărbătorit diferit de la o ţara la alta... totul porneşte din sufletele oamenilor
indiferent de religie, naţionalitate sau vârsta.
Crăciunul - Sfânta sărbătoare a Naşterii Domnului - Crăciunul este sărbatoarea bunătăţii lui
Dumnezeu.
Atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie şi ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de
emoţia aşteptării împodobirii bradului, de clipa la care visăm să-l întâlnim pe Moş Crăciun.
Dincolo de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creştine, Crăciunul e
aşteptat cu mare bucurie de toată lumea, indiferent de vârstă, uneori chiar şi de religie. Imi amintesc
cu drag de timpul cand eram mica la cadourile lui Moş Crăciun, la colinde, la mirosul de brad.
Experienţele personale au încărcat astfel de clipe magice cu semnificaţii proprii. Dar mai mult decât
atât, tradiţiile legate de Crăciun aduc simboluri naturale vechi de sute de ani.
Bradul deţine rolul principal în perioada Crăciunului. Împodobitul acestuia este cel mai
îndrăgit obicei de sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire , bucurie şi fericire ,
magie , viaţă, trăinicie şi sănătate . Bradul a devenit centrul sărbătorilor de iarnă!Mersul la biserica
este foarte important in peroada Craciunului.
Şosete tricotate, crenguţe de brad şi de vâsc, globuleţe, fundiţe, ghirlande colorate, oameni de
zăpadă, steluţe şi fulgi, toate te vor ajuta să intri în atmosfera de sărbătoare.
Mulţi brazi de Crăciun au o steluţă în vârf. Se spune că stelele ne conduc spre locuri speciale.
În multe culturi, stelele sunt semne ale norocului şi ale realizării unor ţeluri măreţe.
Agăţarea coroniţelor de uşa casei este un obicei originar din Europa, unde, de Crăciun, porţile
se decorau cu ramuri veşnic verzi, pentru a invita în casă spiritele pădurii. Există crezul că aceste
spirite ar aduce sănătate şi noroc. Oamenii încă îşi mai împodobesc casele cu coroniţe de brad şi de
laur, ca mod de a-şi întâmpina prietenii şi rudele. Forma circulară a coroniţei simbolizează natura
veşnică a dragostei
Renii sunt animale specifice zonelor reci, renii se potrivesc de minune în decorurile de iarnă şi
de sărbători. În plus, ei poartă clopoţei care aduc veselie, anunţând celor care le aud clinchetul că au
sosit cadourile.Se crede că vâscul a fost utilizat dintotdeauna pentru a sărbători sosirea iernii.
Această plantă veşnic verde era folosită pentru decorarea locuinţei, se credea că posedă puteri
tămăduitoare.
Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi,
merg din casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să primeşti colindători,
pentru că urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce
colindătorii termină de cântat, gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci, dulciuri şi colaci. Nucul
simbolizează belşugul şi longevitatea, iar merele semnifică bunăstare şi bogăţie. Când vin
sărbătorile de iarna intrăm intr-un tărâm al magiei,Craiasa iernii împarte si ea cadouri stelute de
zăpadă si îmbracă pământul intr-un covor alb moale si pufos,si imprastie magia cu bagheta ei
fermecată. Sărbătorile de iarna sunt magice.
Deși sărbătorile de iarnă au aceeași semnificație în majoritatea locurilor din lume, ele sunt
celebrate în cele mai diverse moduri, de la evenimente până la rețetele culinare, în funcție de tradiția
fiecărui popor. Noi slovacii ne caracterizam prin câteva obiceiuri foarte interesante, dar mai ales
prin bucatele delicioase .
Slovacii încep sărbătorile de iarnă cu patru duminici înainte de Ajunul Crăciunului. În fiecare
săptămână ei aprind o lumânare în coronița de Crăciun, iar când toate cele patru sunt aprinse e semn
că sărbătoarea bate la ușă.
Cele care așteaptă cu nerăbdare Crăciunul sunt fetele nemăritate, aceasta fiind ocazia cu care
ele își află ursitul. Cu 12 zile înainte, tinerele scriu pe 12 bilețele numele băieților pe care îi plac și
le pun sub pernă. În fiecare dimineață, ele aruncă câte un bilet, astfel că ultimul rămas pentru

1546
dimineața de Crăciun le va indica numele celui cu care se vor căsători. În dimineața din Ajunul
Crăciunului, membrii familiei se trezesc foarte devreme și ies în aer liber, pentru a păși pe pământ,
confirmând astfel legătura lor puternică, de agricultori recunoscuți, cu pământul. În seara de Ajun,
familia se adună pentru cea mai îmbelșugată masă a anului, care conține nu mai puțin de 12 feluri
de mâncare, care mai de care mai savuroase.
Mâncarea tradițională este crapul cu salată de cartofi. Crapul se taie în formă de potcoavă,
pentru a aduce noroc. Alte feluri tradiționale sunt supa-cremă de varză, plăcinta cu miere, mâncarea
de mazăre sau fasole, tipicele “opekance” – baghete din aluat dulce cu mac și brânză și tortul de
Crăciun, “štedrák”, sau tort "generos", denumit astfel deoarece conține 4 tipuri de umplutură: gem,
caș, nuci, semințe de mac.Multe dintre aceste delicatese pot fi replicate și pentru Crăciunul
românesc, folosind produsele lactate Koliba, tradiționale din zona muntoasă a Slovaciei. Alte
produse recomandate pentru rețetele de Crăciun cu specific slovac sunt cașcavalul, cașcavalul
afumat, untul premium natural și Gustul untului. Mierea cu usturoi este nelipsită în seara Ajunului,
pentru a alunga spiritele rele. Finalul mesei trimite la despachetarea cadourilor aflate sub bradul
împodobit. În vremurile trecute, darurile aveau o mare valoare simbolică: merele semnificau
sănătate, nucile – înțelepciune, bijuteriile – frumusețe și noroc, iar monedele – bogăție și succes.
Ziua de Crăciun este înfrumusețată de numeroasele alaiuri de colindători, formate din valasi
(pastori), baca (baci) și cert (dracul). Ziua de 25 decembrie se continuă cu mese copioase, colinde și
timp petrecut alături de familie.

1547
 Magia sărbătorilor de Iarnă

Iabloncic Danuşka
Şcoala Gimnazială Nr.1 Făgetu

Deşi Crăciunul e sărbătorit diferit de la o ţara la alta... totul porneşte din sufletele oamenilor
indiferent de religie, naţionalitate sau vârsta.
Crăciunul - Sfânta sărbătoare a Naşterii Domnului - Crăciunul este sărbatoarea bunătăţii lui
Dumnezeu.
Atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie şi ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de
emoţia aşteptării împodobirii bradului, de clipa la care visăm să-l întâlnim pe Moş Crăciun.
Dincolo de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creştine, Crăciunul e
aşteptat cu mare bucurie de toată lumea, indiferent de vârstă, uneori chiar şi de religie.
Bradul deţine rolul principal în perioada Crăciunului. Împodobitul acestuia este cel mai
îndrăgit obicei de sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire , bucurie şi fericire ,
magie , viaţă, trăinicie şi sănătate .
Globuleţe, fundiţe, ghirlande colorate, oameni de zăpadă, steluţe şi fulgi, toate te aduc intr-o
atmosfera de sărbătoare.
Mulţi brazi de Crăciun au o steluţă în vârf. În multe culturi, stelele sunt semne ale norocului şi
ale realizării unor ţeluri măreţe.

1548
 Agăţarea coroniţelor de uşa casei este un obicei de Crăciun.. Oamenii încă îşi mai împodobesc
casele cu coroniţe de brad .
Renii se potrivesc de minune în decorurile de iarnă şi de sărbători.
Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi,
merg din casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să primeşti colindători,
pentru că urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce
colindătorii termină de cântat, gazda îi invită în casă şi le oferă dulciuri şi colaci
Deși sărbătorile de iarnă au aceeași semnificație în majoritatea locurilor din lume, ele sunt
celebrate în cele mai diverse moduri, de la evenimente până la rețetele culinare, în funcție de tradiția
fiecărui popor. Noi slovacii ne caracterizam prin câteva obiceiuri foarte interesante, dar mai ales
prin bucatele delicioase .
Noi slovacii începem sărbătorile de iarnă cu patru duminici înainte de Ajunul Crăciunului. În
fiecare săptămână aprindem o lumânare în coronița de Crăciun, iar când toate cele patru sunt
aprinse e semn că sărbătoarea bate la ușă.
Cele care așteaptă cu nerăbdare Crăciunul sunt fetele nemăritate, aceasta fiind ocazia cu care
ele își află ursitul. Cu 12 zile înainte, tinerele scriu pe 12 bilețele numele băieților pe care îi plac și
le pun sub pernă. În fiecare dimineață, ele aruncă câte un bilet, astfel că ultimul rămas pentru
dimineața de Crăciun le va indica numele celui cu care se vor căsători. În dimineața din Ajunul
Crăciunului, membrii familiei se trezesc foarte devreme și ies în aer liber, pentru a păși pe pământ,
confirmând astfel legătura lor puternică, de agricultori recunoscuți, cu pământul. În seara de Ajun,
familia se adună pentru cea mai îmbelșugată masă a anului, care conține nu mai puțin de 12 feluri
de mâncare, care mai de care mai savuroase.
Mâncarea tradițională este crapul cu salată de cartofi. Crapul se taie în formă de potcoavă,
pentru a aduce noroc. Alte feluri tradiționale sunt supa-cremă de varză, plăcinta cu miere, mâncarea
de mazăre sau fasole, tipicele “opekance” – baghete din aluat dulce cu mac și brânză și tortul de
Crăciun, “štedrák” denumit astfel deoarece conține 4 tipuri de umplutură: gem, caș, nuci, semințe de
mac.

Alte produse recomandate pentru rețetele de Crăciun cu specific slovac sunt cașcavalul,
cașcavalul afumat. Mierea cu usturoi este nelipsită în seara Ajunului, pentru a alunga spiritele rele.
Finalul mesei trimite la despachetarea cadourilor aflate sub bradul împodobit. În vremurile trecute
dar si in zilele noastre darurile aveau si au o mare valoare simbolică: merele semnifica sănătate,
nucile – înțelepciune, bijuteriile – frumusețe și noroc, iar monedele – bogăție și succes.

Ziua de Crăciun este înfrumusețată de numeroasele alaiuri de colindători, formate din valasi
(pastori), baca (baci) și cert (dracul).

1549
 Ziua de 25 decembrie se continuă cu mese copioase, colinde și timp petrecut alături de
familie.

Bibliografie:
Tănase Mira, ,,Magia sărbătorilor de iarnă’’,Timpul suplimentul Femeia

1550
 Rolul serbării școlare ca activitate extrașcolară

Prof. Iacob Corina Carmen – C.N.„Mihai Eminescu” Oradea

Prof. Ardelean Camelia Mirela – C.N.„Mihai Eminescu” Oradea

„Copilăria este lumea miracolului și a magiei: este ca și cum creația ar răsări trandafirie din
noapte, totul fiind proaspăt și uimitor.” (Eugen Ionescu)

Serbarea școlară- spectacol al imaginației, entuziasmului și al creativității, al poeziei,

cântecului și dansului, al sufletului și al bucuriei transmite dincolo de scenă emoție și sentimente ce
nu pot fi descrise în cuvinte.
Ca activitate artistică, ea contribuie la lărgirea orizontului de cunoaștere, la îmbogățirea vieții
afective, la dezvoltarea simțului de răspundere.
Prin funcțiile manifestărilor artistice:
• cognitive și cultural artistice
• moral-civice
• recreativ-distractive și afective
copilul/adolescentul intră în contact cu valori culturale ale poporului român sau ale altor
popoare, dezvoltă sentimentele,convingerile și atitudinile tinerei generații, se reface echilibrul fizic
de recreere și deconectare.
Serbările reprezintă un izvor nesecat de satisfacții, o modalitate de a suda un colectiv, de a
îmbogăți sufletul prin artă și bun gust.
Scena crează tinerilor posibilitatea de a-și manifesta trăsăturile individuale ale personalității
lor, impune dezvoltarea intereselor copiilor pentru activitățile artistice, oferă prilejul de a forma
aptitudini ce capturează cu celelalte procese și însușiri: gândirea, limbajul, atenția, voința, etc.
Prin dans, cântec, recitare de poezie, interpretarea unor roluri din scenete se realizează
deprinderi artistice, eleganță de mișcare, declamare expresivă.
Spectacolele folclorice sunt o încercare de valorificare a tezaurului tradițiilor populare.
Alături de cântece, fabule, legende și poezii, dansul popular se manifestă într-o mare varietate de
aspecte regionale și transpune într-o manieră foarte expresivă sentimente și aspirații.
Colindele, minunate bijuterii ce s-au plămădit în vremuri de demult, se transformă într-o
adevărată epopee națională ce amintesc de obiceiuri și datini atât de frumoase, de supraviețuirea
tradițiilor poporului nostru.
Prilej de bucurie și încântare, în reușita unei serbări școlare sunt antrenați părinți și rude,
uneori presa și televiziunea. Astfel cadrele didactice devin regizori, elevii se transformă în actori,
iar părinții și apropiații într-un public emoționat și generos, întorcând încă o pagină în cartea
amintirilor din viața de școlar.

Bibliografie:
Potolea, Dan și Păun Emil, (coord), Pedagogie, 11Fundamentări teoretice și demersuri
aplicative„ , Ed. Polirom, Iași 2002
,,Datini și obiceiuri”- culegere de librete pentru spectacolele folclorice. Vol II, Baia Mare
1972
,,Cu brigada…” – culegere de texte și fragmente pentru brigăzile artistice de agitație, Baia
Mare 1923
Theodor Vasilescu și Sever Tita, ,,Folclor Coregrafic românesc”, București 1969

1551
 Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii

Inst. Ianău Alina

Şcoala Gimnazială Târgu Trotuş, Bacău

„Un bun învăţător observă când copilul se străduieşte –chiar dacă rezultatele nu se văd
imediat.Şi-i arată elevului că a observat!...” Helen Exley -
Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.
Studiile de specialitate susțin că acestea ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de
învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice diversificate,
dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea, activitățile extrașcolare
acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este mult mai ridicat.
Elevii devin din simple obiecte ale învățării, ce înmagazinează informații, subiecte active ale
propriei lor formări. Acestora trebuie să li se adreseze învățătorul atunci când își proiectează
activități extrașcolare. Responsabilitatea de manager al clasei implică mai multe roluri: de profesor,
de părinte, de prieten. Este binecunoscută importanța educaţiei extraşcolare, deoarece ea
completează activitatea şcolară şi educaţia familială.
Condiţia primordială pentru receptarea corectă şi coerentă a mesajului o reprezintă demersul
adoptat de cadrul didactic, metodele, procedeele, modul şi modalităţile utilizate, precum şi cadrul în
care se desfăşoară procesul.
Modelarea, formarea, educarea cer timp și dăruire. Complexitatea finalităților educaționale
impune îmbinarea activităților școlare cu cele extrașcolare. Scopul activităților extrașcolare este
dezvoltarea unor aptitudini speciale, cultivarea interesului pentru acțiuni socio-culturale, facilitarea
integrării în mediul școlar, valorificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale. Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe
pozitive ale vieții, valori morale și nu numai.
Activitățile extrașcolare dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea generației tinere în
actul decizional, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea
comportamentală: „Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai
exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să ştim cum va fi vremea lor. Atunci să-i învăţăm
să se adapteze.” (Maria Montessori)
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică. În asemenea
situaţii, măiestria profesorului trebuie susţinută de diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi
timp şi o colaborare directă, permanentă între profesor, părinte şi elev.
În opinia mea, activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la
gândirea şi completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot
dezvolta şi explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii
participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se
utilul cu plăcutul.
Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât mai
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O activitate
desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi
facilitarea integrării în mediul şcolar.Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă in
educaţia tradiţională, indiferent dacă are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va
epuiza niciodată sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului.
Copiii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire independentă ,
toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare
a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi
să fie creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi

1552
extraşcolare care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa
necondiţional la desfăşurarea acestora.
Ceea ce trebuie să ţinem cont este ca întotdeauna obiectivele instructiv – educative să
primeze, dar în acelaşi timp să reuşim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de
relaxare. Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor.

Bibliografie:
Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007.
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ
modern”, 2005

1553
 Importanta activitatilor educative realizate in parteneriat cu pặrintii

Profesor-Educator, Iancau Ioana-Cristiana

Trezirea interesului pentru activitatea scolarặ este punctul de plecare spre tặramul cunoasterii
si in acelasi timp chezặsia succesului in activitatea didacticặ pentru fiecare profesor cat si pentru
elevii sặi. Copilul, in general este lipsit de incredere in fortele lui. Efortul pe care il face in primele
clase este urias. Adultii uitặ de obicei acest lucru, de aceea nu le acordặ la timp atentia cuvenitặ, li
se pare cặ este ori prea usor, ori prea greu, si de cele mai multe ori lasặ totul in seama scolii. Una
dintre ideile directoare ale invặtặmantului modern o reprezintặ idea elevului activ, organizator,
cercetặtor, independent, participant constient la propria dezvoltare. Activitặtile educative permit
adancirea cunostintelor si dezvoltarea competentelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea
interesului si dezvoltarea inclinatiilor si talentelor acestora pentru anumite domenii . Implicarea
pặrintilor in activitặtile educative contribuie la dezvoltarea abilitặtilor acestora de a interactiona si
empatiza cu proprii copii, la stimularea activitặtii in grup, la stimularea si promovarea capacitặtilor
creatoare ale copiilor prin organizarea de expozitii, concursuri, serbặri. Implicand pặrintii in
activitặtile educative, acestea vor fi mai atractive pentru elevi, iar pặrintii vor fi mai implicati si mai
constienti de actul didactic, de importanta scolii in viata copilului, realizand astfel progres in
activitatea didacticặ.
Educatia este un proces impặrtit intre pặrinti si profesori, al cặrui obiectiv este formarea
integralặ a copiilor/elevilor. Pentru a duce la bun sfarsit o educatie integralặ este necesar sặ existe
canale de comunicatie si actiuni ale familiei cu scoala, doar asa se produce dezvoltarea intelectualặ,
emotionalặ si socialặ a copiilor in cele mai bune conditii. Colaborarea familiei cu scoala dezvoltặ
copiilor impresia cặ, desi se aflặ in douặ spatii diferite, ele sunt complementare. Participarea activặ
a pặrintilor in viata scolarặ a copiilor se materializeazặ printr-o mai bunặ autostimặ a copiilor, un
randament scolar mai bun si atitudini pozitive ale pặrintilor despre scoalặ.
Familia si scoala trebuie sặ impartặ responsabilitặtile in educarea copiilor. Ambii au un rol
fundamental in dezvoltarea integralặ a copilului. Colaborarea familiei cu scoala are o importantặ
majorặ, cu efecte pozitive asupra elevilor, pặrintilor, profesorilor scolii si comunitặtii. Intre familie
si scoalặ trebuie sặ existe o comunicare foarte stransặ. Dacặ un profesor vrea sặ educe, trebuie sặ
colaboreze cu pặrintii, pentru ca efortul pe care il realizeazặ la clasặ sặ aibặ continuitate si in restul
zilei.
Atat scoala cat si familia sunt responsabile de:
∗ Transmiterea de norme, valori si obiceiuri;
∗ Dezvoltarea autonomiei copilului;
∗ Transmiterea de cunostinte (desi acest process are loc in scoalặ, familia transmite copilului
modalitặti de invặtare, completeazặ cunostintele si dezvoltặ dragostea pentru lecturặ);
∗ Invặtarea responsabilitặtilor ( implicặ acceptarea normelor de comportament, de ordine,
curặtenie, mici responsabilitặti familiare si scolare).
In societatea noastrặ, educatia familiarặ si scolarặ joacặ un rol foarte important in achizitia de
cunostinte si comportamente ale copilului, de aceea ambii trebuie sặ aibặ responsabilitặti si roluri
complementare. O bunặ interactiune intre scoalặ si familie, oferặ copilului o imagine de apropiere
intre persoanele care se ocupặ de el, astfel acesta se simte familiar si in sigurantặ in cadrul scolii.

1554
 VALENŢE INSTRUCTIV-EDUCATIVE
ALE ACTIVITĂŢII EXTRAŞCOLARE

Prof. Iancic Gabriela

Colegiul Național “Preparandia – Dimitrie Țichindeal” Arad

Contribuţia cercurilor literar – artistice la aprofundarea studiului limbii şi literaturii

române
În predarea – învăţarea limbii şi literaturii române, printre obiectivele determinate de sarcinile
instructiv – educative remarcăm: educarea social – morală a elevilor, educarea estetică, formarea şi
dezvoltarea unor priceperi şi deprinderi ce decurg din studierea textului literar. Se pune problema
descoperirii talentelor autentice a copiilor excepţionali înzestraţi în direcţia studierii şi aprofundării
limbii şi literaturii române, a luării unor măsuri eficiente în ceea ce priveşte stimularea acestora pe
linia cultivării din timp a eventualelor înclinaţii.
Varietatea acţiunilor extraşcolare organizate cu elevii contribuie la aprofundarea cunoştinţelor
şi deprinderilor dobândite la lecţiile de limba şi literatura română. Cercurile literar artistice aduc o
mare contribuţie la descoperirea şi stimularea talentelor, aptitudinilor elevilor, la cultivarea
interesului şi pasiunii pentru literatură şi artă în general, la cunoaşterea şi însuşirea temeinică a
limbii române –izvorul veşnic viu de gândire şi simţire al poporului nostru, la evidenţierea valorilor
autentice, progresiste ale spiritualităţii româneşti.
Cercurile pot fi grupate astfel:
1. Cercul de literatură - organizat sub formele:
a. Cerc de citire expresivă şi de povestire artistică, în care sunt cuprinşi elevi din clasele a I- a
şi a II-a ;
b. Cercul literar propriu-zis - organizat pe grupe de clase cu elevi ai clasei a IV-a.
2. Cercul de creaţie - organizat cu elevii talentaţi din toate clasele primare.
3. Cercul dramatic - organizat cu elevii din clasele pregătitoare-I-IV care manifestă interes
pentru teatru.
În conceperea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor se ţine seama de inclinaţiile şi
preocupările elevilor, de particularităţile de vârstă, de posibilităţile de realizare pe care le au ei fără
a fi supraîncărcaţi. Unul dintre criteriile fundamentale în cooptarea elevilor în cercuri este prezenţa
interesului lor pentru activitatea propusă.
Dacă activitatea în cercuri pleacă de la o bază motivaţională, fondată pe ceea ce se face la
lecţii, pe pasiunile elevilor, ea reuşeşte să-i atragă şi să-i mobilizeze. Astfel de cercuri literar-
artistice sunt repartizate spre îndrumare, ţinându-se cont de talentul şi aptitudinile creatoare ale
profesorului conducător, trebuie urmărit ca iniţiativa, acţiunile variate şi atractive să fie trăsături
specifice ale muncii în cerc, învăţătorul îndrumând cu tact, discreţie şi competenţă întreaga
activitate.
Formele de activitate variază în funcţie de dezvoltarea şi pregătirea elevilor, de obiectivul
urmărit şi de tema propusă .Aşa de pildă, cercul de creaţie are drept scop descoperirea şi cultivarea
talentelor, aptitudinilor literare ale elevilor. Profesorul îndrumător trebuie să aibă o serioasă
informare în domeniul beletristic şi estetic, aptitudini de creaţie sau de critică literară, să înţeleagă
fiecare univers artistic în parte, diverse modalităţi şi tehnici de creaţie literară.Selecţia membrilor
cercului se poate face pe bază de observaţii, sondaje de opinie, producţii proprii.
Forma de bază pentru activitatea în cerc este şedinţa de lucru. Un loc aparte îl ocupă în
activitatea cercului recenziile unor cărţi, vizitarea librăriilor, dezbateri pe marginea unor probleme
de teorie literară, exemplificarea unor modalităţi artistice, iar restul timpului se dedică prezentării şi
discutării creaţiei proprii.
Activitatea în cerc mai cuprinde vizitarea de case memoriale şi schimbul de experienţă cu
elevii cercului similar. La această întâlnire se citeşte din creaţiile originale ale elevilor din cele două
şcoli şi juriul format din profesori, bibliotecari, elevi şi părinţi, a apreciat şi a acordat premii.

1555
 Se pot organiza întâlniri periodice organizate de conducerea cercului cu poeţi, scriitori, în
cadrul cărora sunt prezentate noile creaţii literare ale elevilor.
În suita manifestărilor organizate de cercurile literare se înscriu şi prezentările primului număr
al revistei, ce pot cuprinde: povestiri, reportaje, însemnări, mărturii ale unor preocupări multilaterale
şi ale unei uluitoare fantezii. Eforturi susţinute pentru antrenarea elevilor într-o activitate plină de
conţinut. Activităţile organizate de cercurile literar - artistice contribuie din plin la stimularea
iniţiativei elevilor.
Pe lângă faptul că în cadrul fiecărei şedinţe toţi membrii cercului desfăşoară o activitate, între
o şedinţă şi alta ei rezolvă câte o sarcină individuală, învaţă un rol dramatic, culeg folclor, studiază
o bibliografie, întocmesc o revistă. În cadrul cercului literar propriu – zis, profesorul prezintă
copiilor, cu caracter de sugestii, o gamă variată de teme asupra cărora li se cere să reflecteze şi,
după o săptămână să se pronunţe răspunzând la un chestionar în acest scop.
Aşa cristalizează - din opţiunile copiilor - o tematică ce îi angajează la o muncă din
convingere şi plăcere. Ei doresc să culeagă documente despre viaţa şi opera lui Nichita Stănescu, să
pregătească un interesant proces literar. Stabilirea responsabilităţilor fiecăruia este sarcina
membrilor cercului. Beneficiind de fantezia copiilor, acţiunile organizate sunt ferite de pericolul
banalizării şi ei se simt captivaţi de ele.
E important apoi şi conţinutul lor în privinţa solicitării creativităţii copiilor. De pildă, cel mai
bun povestitor nu va fi ales de cei care reproduc povestiri cunoscute, ci dintre cei mai dibaci
„cronicari” ai unor evenimente trăite de întregul cerc. În cadrul literar propriu – zis s –au iniţiat şi
organizat :
a) Şezători literare ( „Poetul de la Răşinari”, „Popas la Ipoteşti”, ,,Crăciunul la români” );
b) Seri literar – muzicale.
Fiecare din activităţile desfăşurate este pregătită după o metodologie specifică, în funcţie de
natura activităţii. Stabilită prin consultarea membrilor cercurilor, tematica activităţilor este în
concordanţă cu programele şcolare, fără a îngrădi preferinţele, preocupările şi spiritul de iniţiativă
ale elevilor.
În activitatea extradidactică, orice competiţie îşi justifică existenţa prin aceea că prilejuieşte
afirmarea şi evaluarea copilului în condiţii recreative, care nu-l supraîncarcă, consumând timpul său
liber în forme active, mult îndrăgite, şi care, bine organizate, pot completa eficient procesul
didactic.
Emulative sunt, de fiecare dată, concursurile organizate pe teme literare, fie în cadrul
cercurilor literar – artistice la care au asistat şi alţi elevi, fie cu cercuri similare de la şcolile vecine.
Ele au oferit multiple criterii de autoevaluare la nivelul fiecărei individualităţi şcolare, conduc spre
integrarea sa în ansamblu, în funcţie de multiplii parametri implicaţi în munca educativă. Fiecare
confruntare competiţională pregăteşte elevul pentru altele mult mai dificile.
Etapa pregătitoare a fiecărui concurs, bine desfăşurat, reprezintă un autentic examen de
rezistenţă, dezvoltă curajul, încrederea în forţele proprii.
Participarea la concursul de limbă şi literatură română „Mihai Eminescu”, oferă elevilor
prilejul să-şi pună în valoare cunoştinţele dobândite la lecţii cât şi în activităţile extraşcolare şi
obţină rezultate demne de toată lauda. Fiecare ediţie a constituit nu numai un prilej de autoverificare
pentru fiecare participant, dar a adus ceva nou şi concluzii valoroase pentru mai buna pregătire a
elevilor, pentru o participare mai responsabilă a dascălilor.

Bibliografie:
1. Decun, Livia – „Contribuţia activităţilor extraşcolare în optimizarea procesului de
învăţământ” în învăţământul primar, număr. 4/1998
2. Roşca A., Zörgö B. – Aptitudinile, Ed. Ştinţifică, Cluj-Napoca, 1972
3. Holdevici I. – Psihologia succesului, Ed. Ceres, Bucureşti 1993
4. Anton Ilica, Curriculum şi educaţie, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad (ISBN:
973-752-042-6; 978-973-752-045-8), 2006, 168 pagini.

1556
 Magia sărbătorilor

Prof. înv. primar IANCU MIHAELA

Liceul Tehnologic Dărmănești

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina, ieşind din
intuneric, nespus de nouă și proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)
România, o țară mai mult decat bogată în obiceiuri și tradiții, își crește pruncii cu drag de țară,
de neam, de port, de limbă, și mai ales de datini străbune.
Privite din exterior, aceste manifestări folclorice par fabuloase. În realitate, pentru cei ce le
cunosc însemnătatea, aceste obiceiuri și tadiții ascund înțelesuri profunde despre relațiile
interumane, despre viață și despre comuniunea oamenilor cu natura.
În ultimii ani se spune din ce în ce mai des că școala nu mai reprezintă o pregătire pentru
viață, așa cum era considerată până acum, ci este viața însăși. Copiii petrec din ce în ce mai mult
timp în școală, sunt antrenați în fel de fel de activități și programe ce au crescut treptat timpul
petrecut în instituție. De la programe after-school, la cursuri diverse, programe de suținere a elevilor
din mediile defavorizate, de pregătire pentru examene și diverse activități extracurriculare, la
excursii și vizite de studiu, elevii au ajuns să petreacă mare parte din timpul zilei în cadrul organizat
al școlii, în detrimentul timpului petrecut cu familia.
După cum spunea John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru
viață. Cred că școala trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru
copil ca aceea pe care el o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.
Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și familie, este
stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin scopurile dacă nu cunoaște condițiile familiale de
muncă și de viață ale copiilor. Apoi o serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe,
disciplină, mod de reușită la învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără
contactul cu familia. Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și
modul lui de comportare în condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității
pedagogice de la școală și invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează
atât la școală, cât și acasă.
Sărbătorile sunt un bun prilej de a aduce la un loc cele două componente esențiale din viața
copiilor- școala și familia. Serbările școlare au devenit cel mai bun mijloc de întâlnire dintre copii,
familie și școală.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de
cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă
memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei și
exersarea memoriei.
O particularitate a serbărilor școlare o reprezintă amprenta pusă de apartenența la comunitățile
locale din care fac parte școlile respective. Astfel, obiceiurile locale se reflectă de cele mai multe ori
în serbările școlare de la portul popular, la datini străbune.
Valea Uzului este o zonă foarte bogată în obiceiuri și tradiții, mai ales în preajma sărbătorilor
de iarnă. Încă din primele zile ale lunii decembrie încep pregătirile pentru FESTIVALUL
SĂRBĂTORILOR DE IARNA ce se deschide în prima a zi a Crăciunului cu BANDA JIENILOR.
JIANUL
Piesa de teatru popular prezintă un episod din lupta pentru libertate a țăranilor români și are ca
personaj principal pe Iancu Jianu. Ceata jienilor conține, pe lângă jieni alte personaje ce
întruchipează Anul Nou, Anul Vechi, Maica, Mireasa, Turci, Doctori, Vânător, Căpitan. Ceata are o
prezență artistică deosebită deoarece îmbină cântecul, jocul, cu ritmul tobelor și fluierăturile.
URSUL
Jocul urșilor este un obicei străvechi, arhaic și reprezintă fertilizarea solului, trecerea peste
perioade de boală și aducător de noroc. Se spune în zonă că trebuie să-ți intre ursul în casă pentru a
avea spor, sănătate și noroc.

1557
 IROZII
Irozii reprezintă scena biblică a uciderii pruncilor de către soldații lui Irod. Ceata de irozii
prezintă cinci jocuri diferite, pe ritmul tobelor și a fluierăturilor în timp ce agită în aer săbiile ornate
de sărbătoare. Costumele irozilor sunt confecționate tradițional și sunt diferite de costumele
populare ale zonei. În mijlocul irozilor stau toboșarii ce bat diferite ritmuri pentru jocurile irozilor.

Bibliografie:
Sorina Sav, Traditiile si obiceiurile românești,mijloace de formare și educare a preșcolarilor,
Editura Nico, 2006

1558
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții.

Prof. Iancu Petronela

Școala Gimnazială Nr.1 Concești – Botoșani

O bună colaborare între familie și școală se poare realiza prin parteneriate. Parteneriatele
trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea școlii şi a clasei de elevi.
Parteneriatul nu mai este considerat doar o simplă activitate cu caracter facultativ.
Parteneriatul determină și orientarea pentru o abordare flexibilă şi deschisă spre soluţionarea
problemelor educative, dar şi o formă de comunicare şi colaborare în sprijinul copilului la nivelul
procesului educativ. Parteneriatul şcoală – familie este o formulă pedagogică, noţiune relativ nouă
înserată în domeniul educaţiei. Pedagogul Sorin Cristea (2000) consideră că acest parteneriat este de
fapt un segment care „reflectă mutaţiile înregistrate la nivelul relaţiilor existente între instituţiile
implicate direct şi/sau indirect în proiectarea şi realizarea obiectivelor sistemului de învăţământ:
şcoala, familia, comunitatea locală, agenţii sociali (economici, culturali, politici, religioşi), factori
de asistenţă socială etc.”.
Parteneriatul cu familia insistă pe formarea anumitor competenţe şi deprinderi de pregătire a
copiilor pentru viaţa şcolară şi cea socială, iar părinţilor pentru asigurarea unei educaţii de calitate
copiilor. În general, majoritatea familiilor sunt interesate să întrețină o colaborare strânsă cu şcoala.
Prin parteneriatul școală –familie se urmărește realizarea unei comunicări eficiente între cei doi
factori și punerea de comun acord a sistemelor de valori şi a cerinţelor de la copil. Mircea Agabrian
(2005) consideră că din acest parteneriat cei câștigați sunt elevii. Acestea acţionează în următoarele
direcţii: ajută profesorii în munca lor, generează și perfecționează competențele şcolare ale elevilor,
îmbunătăţesc programele de studiu şi climatul şcolar, dezvoltă abilităţile educaţionale ale părinţilor,
creează un mediu de siguranță sporit în şcoli.
Ca parteneri, atât şcoala cât şi familia au anumite cerinţe una faţă de cealaltă. Prin urmare,
profesorii doresc din partea părinţilor:
• să creeze copiilor oportunităţi de învăţare (un mediu sigur de dezvoltare fizică şi psihică);
• să susţină scopurile, regulile şi politica şcolii;
• să sublinieze în discuţiile cu copiii, importanţa educaţiei pentru viaţă;
• să-şi accepte responsabilitatea de părinte, fiind un bun exemplu;
• să-i ajute pe copii să realizeze un echilibru între activităţile şcolare şi cele extraşcolare;
• să-i înveţe pe copii autodisciplina şi respectul pentru cei din jur;
• să-i încurajeze pe copii să fie cât mai buni (să se autodepăşească) şi să-şi stabilească scopuri
realiste;
• să comunice des şi deschis cu cadrele didactice (fără a jigni sau a critica competenţa
profesională a acestora).
Implicarea părinţilor în educaţia şcolară a copiilor are la bază câteva principii esenţiale:
• părinţii sunt un element cheie în educaţia propriilor copii.
• părinţii doresc tot ce e mai bun pentru copiii lor. Toţi copiii pot învăţa.
• elementul principal este copilul şi realizările sale.
• școala nu este singura responsabilă pentru rezultatele şcolare ale copilului.
• fiecare cadru didactic este un specialist în domeniul său, oferind astfel copiilor informaţii
relevante şi accesibile vârstei.
Ca parteneri într-o relaţie, este normal ca părţile implicate să aibă anumite aşteptări una faţă
de cealaltă.
În cei peste 19 ani de experienţă ca învăţător, am observat că există un set comun majorităţii
părinţilor, în ceea ce priveşte aşteptările lor privind activitatea cadrelor didactice. Iată câteva
dintre ele:
o să fie sensibili la nevoile, interesele şi talentele speciale ale copiilor;
o să stabilească cerinţe şcolare identice pentru toţi copiii;

1559
 o să manifeste entuziasm în educarea copiilor;
o să-i ajute pe copii să-şi sporească stima de sine;
o să întărească disciplina copiilor;
o să comunice des şi deschis cu părinţii;
o să ofere recomandări privitoare la modul în care părinţii îi pot ajuta pe copii să înveţe.
Oricare ar fi aşteptările, esenţială este încrederea. Părinţii trebuie să aibă încredere în cadrele
didactice, dar şi să aibă grijă să nu proiecteze asupra copiilor propriile amintiri neplăcute pe care le-
ar putea avea din perioada şcolii. Ei trebuie să le recunoască cadrelor didactice un profesionalism pe
care ei nu îl au, pedagogia fiind o adevărată meserie, nu doar o simplă ocupaţie.
În relaţia şcoală- familie pot apărea dificultăţi de ordin comportamental ( întâlnite atât la
părinţi, dar şi la cadrele didactice). Pentru a nu se ajunge la asemenea dificultăţi, este de preferat ca
părinţii să ia legătura cu şcoala nu doar atunci când sunt chemaţi la şedinţele cu părinţii sau atunci
când copiii se confruntă cu anumite dificultăţi. Ei trebuie să participe la toate evenimentele
importante ale şcolii (serbări, festivităţi, concursuri, spectacole, etc.), să uşureze misiunea educativă
a şcolii prin continuarea educaţiei în cadrul familiei, dar şi să manifeste disponibilitate pentru
participarea la cursuri cu caracter educativ realizate pentru părinţi.
Pentru fiecare părinte în parte, capitolul “educaţie copii” este primordial. Toţi părinţii îşi
doresc să fie admiraţi prin exemplul de educaţie a copiilor lor. Iar educaţia copiilor este unul dintre
cele mai grele examene pe care trebuie să le dea părinţii. Pentru că de ei depind dezvoltarea
frumoasă şi armonioasă a copiilor, adulţii de mâine, şi viitorul societăţii.
Este cunoscut faptul că foarte importantă în reuşita educaţiei unui copil este consecvenţa si
coerenţa dintre vorbe şi fapte. Copiii nu fac neapărat ce le spunem să facă, ci fac ceea ce văd la noi
că facem. Puterea propriului nostru exemplu, bun sau rău, îi urmăreşte toată viaţa.
În concluzie, pentru a putea asigura educarea copiilor în cele mai bune condiţii şi, implicit,
succesul în viaţă, e nevoie ca toţi factorii implicaţi în procesul educaţional să formeze o echipă în
care fiecare ştie ce are de făcut şi îi acordă partenerului respectul şi încrederea cuvenită.

Bibliografie:
Agabrian, Mircea, Millea, Vlad (2005), Parteneriate școală-familie-comunitate. Studiu de caz,
Institutul European, Iași;
Baran-Pescaru, A. (2004), Parteneriat în educație: familie-școală-comunitate, Editura Aramis,
București;
http://www.tribunainvatamantului.ro/relatia-scoala-familie-in-contextul-actual
https://www.didactic.ro

1560
 PROIECT EDUCAȚIONAL NAȚIONAL:
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare

Prof. Înv. Preşcolar: Ianosi Melania Gabriela

G.P.N. Moftinu Mic, jud. Satu Mare

Vine, vine Moș Crăciun 2018 Hai cu sania, copii!

Fulgi de nea... mii și mii
Poezie: Strada și pomii au haine-argintii
Dragi părinţi şi dragi bunici Fulgi de nea
Grupa mică de pitici Cad din cer
Este mândră, mândră tare Nasul și-obrajii sunt roșii de ger.
De a ei serbare! Voie bună, veselie,
Poezie: Râs cu poftă, nebunii
Am venit la grădiniţă larna este-o bucurie
Fiindcă azi avem serbare Când vin fulgii argintii
Moş Crăciun la grupa mică, Fulgi de nea... mii si mii
Va veni c-o traistă mare. Strada și pomii au haine-argintii
Fulgi de nea
Poezie: Cad din cer
Ştiu eu, ştiu, că moşul vine, Nasul și-obrajii sunt roșii de ger.
Cu ceva la fiecare.
Dar mai ştiu că pentru mine Poezie:
Are un cadou mai mare. Moș Crăciun e tare bun
Poezie: Încărcat vine pe drum
Când vine vreme rea Totdeauna se grăbește
Cu primii fulgi de nea Oare el nu obosește?
Se scutură din nori L-aș pofti să stea la masă
De sfinte sărbători Dar umblă din casă-n casă
Poveşti cu îngeraşi Ca să-mpartă la copii
Pentru copii poznaşi Fel de fe de jucării.
Aflaţi-le acum,
În prag de Moş Ajun! Poezie:
Bine zici, bine zici!
Poezie: Ascultați la mine-aici!
Din cer ninge liniștit Deși-afară viscolește
Peste case, pomi și crânguri E frumos ca-ntr-o poveste.
Iată, fulgii ne-au șoptit Poezie:
Ca să nu mai stăm pe gânduri. Și chiar de-i frig, Moș Crăciun
Va veni la noi acum.
Cântec: „Fulgi de nea” Haideți, iute , să-I cântăm
Fulgi de nea... mii și mii Să știe că-l așteptăm!
Strada și pomii au haine-argintii
Fulgi de nea Poezie:
Cad din cer Tu, dragă şi iubite Moş Crăciun
Nasul și-obrajii sunt roșii de ger. Care eşti darnic şi eşti bun,
Mii de stele de zapadă Când primii fulgi încep să cearnă
Vin din mari pufosi și gri Te-aştept mereu în prag de iarnă.
Neaua s-a depus pe stradă; Te-aştept să vii cu sacul plin,

1561
Cu daruri, zâmbet, sărbătoare...
S-aduci în inimi cer senin
Şi-n case-un strop de bunăstare.
Poezie:
Moş Crăciun e un bunic,
Dar în felul lui, e unic.
Toţi copii-i sunt nepoţi
Şi i-s dragi la fel cu toţi.
Îi iubeşte moşul tare
Şi le dă darul cel mare.
Cântec: „Bunicuțul Moș Crăciun”
Bunicuțul Moș Crăciun
Are o sanie ușoară
Și- a plecat din zori la drum
Ca să ajungă pân* diseară
Clopoței mititei se aud pe drum
Sună vesel și ne spun
Vine, vine Moș Crăciun
Cling, cling: Vine, vine Moș Crăciun!
Bunicuțul Moș Crăciun
Dă bici renilor zlobii
Hai că- i seara de Ajun
Și ne- așteaptă mulți copii.
Clopoței mititei se aud pe drum
Sună vesel și ne spun
Vine, vine Moș Crăciun
Cling, cling: Vine, vine Moș Crăciun!
Cling, cling: Vine, vine Moș Crăciun!
Poezie:
Moş Crăciun, moş iubit,
De toţi copiii îndrăgit;
Ştiu că noaptea vii
Pe la case cu copii.
Le pui sub brăduț în ghete,
Cărţi cu poze şi caiete,
Nuci în aur îmbrăcate
Şi creioane colorate!
Poezie :
Moş Crăciune, Moş Crăciune
Te-am văzut trecând pe stradă
Şi-am venit acum să-ţi spun
„Că eşti tare bun!”
Poezie :
Moşule, te rog acum,
1562
Când o iei pribeag la drum,
S-aduci saci cu jucării
Şi-ncă multe bucurii.
La copii şi la părinţi
Că şi ei au fost cuminţi.
Poezie :
Şi colindă Moş Crăciun
Toată noaptea de Ajun
Cu desaga lui cea plină
Până se face lumină
De cu seară până – n zori
Şi ne – aduce sărbători
Cântec: „Moș Crăciun ce drag ne ești”
Încercă să n- adormim, urechiușele ciulim
Și- ascultăm de încotro se aude: Ho!, Ho!,
Ho!.
Moș Crăciun ce drag ne ești, dintr- o lume de
povești
Prin zăpezile- argintii, vii la noi cu jucării.
Nu prea știm cum te strecori, fiindcă peste
ochișori
Pleoapele grăbite cad, O! Dar ce e- n zori sub
brad!
Moș Crăciun ce drag ne ești, dintr- o lume de
povești
Prin zăpezile- argintii, vii la noi cu jucării.
Poezie:
Mos Crăciune, dragul meu
Iată ce te rog eu :
Să-mi aduci o păpușică
Și o mică trăsurică.
S-o pot duce la plimbare
Până când s-o face mare.
Eu te rog , te rog fierbinte
Moșule , să mă ții minte!
Poezie:
Ridic ochii către cer
Şi văd steaua ce răsare
“Unde-i Moşul ce să-i cer?
Va veni la mine oare?”
Poezie:
Îl rog pe Moş Crăciun frumos ,
Că sunt copil politicos
Să – mi aducă – n dar şi mie
O carte sau o jucărie . Că tu poţi să-l umpli din nou.

Cântec:„Zurgălăi, veseli zurgălăi” Poezie:

Seara-i de mister Moșile tu când mai vii
Bradu-i luminat Ca să ne faci bucurii
Ard steluțe-n el Noi te așteptăm cu drag
Totu-i minunat! An de an aici în prag
Roata de copii Și vom cânta bucuroși
Bradu-i la mijloc Un cântec din moș strămoși
Și așteaptă, așteaptă toți
S-audă cioc, cioc, cioc! Hei Cântec:„Moş Crăciun”
Moş Crăciun cu plete dalbe
Zurgălăi, zurgălăi A sosit de prin nămeţi
Veseli zurgălăi Şi aduce daruri multe
Se aud de prin câmpii La fetiţe şi băieţi
Peste munți și văi!hei Moş Crăciun, Moş Crăciun
Vine iar și la noi Moșul bun și blând
Să cântăm, să dansăm Pentru Moș Crăciun! Din bătrani se povesteşte
Că-n toţi anii negreşit
Sacul lui cel plin Moş Crăciun pribeag soseşte
Iată s-a golit Niciodată n-a lipsit
Daruri pentru toti Moş Crăciun, Moş Crăciun
Tot ce ne-au dorit. Moş Crăciune, Moș Crăciune
Anul viitor iarăși va veni Incotro vrei s-o apuci
Dar până atunci tare mult va fi!Hei Ţi-aş canta Florile dalbe
De la noi să nu te duci!
Poezie: Moş Crăciun, Moş Crăcïun!
Bunule frumos Crăciun
Adu-ne un an mai bun Poezie:
Sănătate la părinţi Şi acum la încheiere ,
Şi bunicilor cuminţi. Noi vă spunem cu mare plăcere
Pentru toţi şi pentru toate ,
Poezie : La mulţi ani cu sănătate!
A venit, a venit Iar acum la terminare
Moş Crăciun mult iubit.
Şi ne-a dat, şi ne-a dat Poezie:
Tot ce-n sac el a luat. Vrem să facem o urare :
Iarna asta minunată
Poezie: Să aveţi masa bogată ,
Moş Crăciun se grăbeşte, Să fiţi cu toţi sănătoşi ,
Daruri multe pregăteşte Să aveţi copii frumoşi ,
În saci mulţi cu jucării, Şi la anul care vine
Pentru voi, iubiţi copii Să trăiţi cu toţi mai bine ,
Poezie: Să vă fie casa casă ,
Moș Crăciun dacă eşti aşa de bun, Să aveţi viaţa frumoasă ,
Ascultă ce vreau să-ţi spun: Fără griji , fără nevoi ,
Sacu'-ntreg dă-mi-l cadou Să vă bucuraţi de noi !

1563
 Activităţile educative în parteneriat cu părinţii

Prof. Iaurum Gabriela,

Şcoala Gimnazială „Mihai Viteazul” şi
Şcoala Gimnaz. „Ecaterina Teodoroiu”, Brăila

Părintii, copiii şi comunităţile se influentează puternic unii pe alţii. Mediul în care trăiesc
părinţii poate sprijini sau devia vieţile lor, poate determina multe dintre valorile lor. De asemenea ,
părinţii pot influenţa comunitatea şi pot contribui la dezvoltarea valorilor comunităţii. Activitatea
educativă ce se realizează în şcoală nu poate fi separată, izolată de alte influenţe educative ce se
exercită asupra copilului. Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul
o primeşte în familie, în şcoală şi de la comunitate. Implicarea părinţilor joacă un rol important în
cadrul intervenţiei şcolare. Acţiunile care implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei
şi cresc aspiraţiile, atât ale părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi. Ca prim factor
educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale ( despre plante, animale,
ocupaţiile oamenilor, obiecte casnice), familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul de
observaţie, memoria şi gândirea copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în
care părinţii se implică în procesul de învăţare, asigurându-i copilului cele necesare studiului.
Părinţii trebuie să vadă în şcoală un prieten, un colaborator, un om adevărat care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Asadar, e o sarcină a şcolii să identifice
situaţiile problemă, din familiile copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile educative în favoarea
elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoală-familie este determinantă în educarea
copiilor. Şcoala eficientă realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea si respectarea
identităţii sale cu familia, prin recunoaşterea importanţei acesteia şi atragerea în procesul didactic şi
cu toate resursele educative ale societaţii pe care le identifică şi le foloseşte activ. Este nevoie a se
dezvolta un nou concept care să întărească schimbarea în relaţiile şcoală-familie. Acest concept este
parteneriatul educaţional.În cadrul parteneriatului educaţional se pot desfăţura mai multe activităţi.
• Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au durata
de două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere, de cunoaştere
a copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se generează situaţii în care
părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru
părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi
împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului,
procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi
dorite de părinţi, pentru viitor.
• Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individuale
oferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute în
relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe aspecte din viaţa
copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în parte.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie
gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel
încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Serbarea şcolară este o activitate extracurriculară tradiţională, care are mari valenţe
educative. Această activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva elevi mai talentaţi într-
un domeniu sau altul, ci a unui număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul lui, la
reuşita comună.Copilul, simţindu-se apreciat de către părinte, îşi va dezvolta stima de sine, iar
părintele va fi mândru de faptul că profesorul a ştiut să scoată în evidenţă calităţile copilului. Se va
dezvolta astfel o mai bună colaborare părinte-şcoală.
Carnavalul este o manifestare veselă, antrenantă, plină de mişcare şi surprize. Am organizat
carnavale cu ocazia sărbătorilor de iarnă, cu ocazia Zilei Pământului sau cu ocazia zilei de 1
Iunie.La această activitate organizată în şcoală participanţii au purtat costume întruchipând diverse

1564
personaje, iar jocul de rol a stimulat imaginaţia elevilor. Element dominant al carnavalului a fost
dansul, intercalat cu diverse forme de manifestări artistice. Elevii au avut posibilitatea de a se
manifesta liber, atât în crearea costumului, cât şi în interpretarea/realizarea unor monologuri.Părinţii
s-au implicat în realizarea costumelor şi a cadrului.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se
afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se
supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate
posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze
mai uşor şi mai frumos obiectivul principal -pregătirea copilului pentru viaţă.
Nimic nu ajută mai mult la intensificarea stimei de sine decât realizarea unor activităţi
extraşcolare.la care să participe părinţii. Copiii se vor simţi importanţi, capabili să finalizeze ceva,
nu doar proiectele primite la şcoală. Desigur că nu vor fi singuri când vor realiza aceste
îndeletniciri. Vor cunoaşte numeroşi copii cu acelaşi interes ca şi ei, vor putea dobândi noi prietenii,
care pot fi chiar pe viaţă, vor fi mai deschişi în a discuta cu părinţii lor despre problemele care îi
preocupă.

BIBLIOGRAFIE
1. Ionescu, M.; Chiş, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
2.Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa coord. , ( 2008), Psihologie şcolara, Ed.Polirom, Iaşi
3.Manolache, Anghel-coord. general (1979), Dicţionar de pedagogie, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti

1565
 ROLUL SERBĂRILOR ȘCOLARE

ÎNV. IGESCU SIMONA

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i
se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi
procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai
simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină
stăpânire a cunoştinţelor”.
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru elevi cât şi pentru dascălii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii elevilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – elev sau profesor.
Deşi sunt considerate activităţi cu caracter extradidactic, serbările şcolare reprezintă pentru
fiecare cadru didactic o importanta modalitate de dezvoltare a simţului estetic al elevilor săi,
asigurând, totodată şi un important mijloc de evaluare, atât a procesului instructiv-educativ, pe care-
l organizează şi îl desfăşoară, cât şi al performanţelor atinse de elevi în cadrul acestui proces.
În primul rând, la începutul fiecărui an şcolar, învăţătorul trebuie să-şi planifice serbările
şcolare, stabilind perioada în care le va desfăşura şi punctele esenţiale ale conţinutului acestora. În
acest mod va evita organizarea ei în pripă sau, de cele mai multe ori, poate chiar neorganizarea,
motivând lipsa de timp pentru repetiţii.
Este adevărat că numai simpla planificare a acestui tip de activitate nu înseamnă neapărat si
desfăşurarea ei. Este necesar să se pregătească prin repetiţii, pe care ar trebui să le desfăşoare în
afara programului şcolar. Acest lucru poate fi uşurat prin abordarea acestuia din punct de vedere
interdisciplinar. Având în vedere acest lucru, în proiectarea activităţii didactice (acolo unde se
poate), vom ţine cont de faptul că atingerea unor obiective va fi evidenţiată prin organizarea unei
serbări şcolare.
Importanța lor educativă rezidă în conținutul artistic prezentat precum și în atmosferă
sărbătorească ce se instalează cu acest prilej .De asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv al
acestui gen de activități care conduce la sudarea colectivului de copii, îi învață să trăiască în grup,
să se încadreze într-o disciplină fermă .Prin organizarea serbărilor dezvoltăm la copii dragostea
pentru artă, pentru frumos. Serbările în cadrul școlii, au fost organizate cu ocazia sărbătorilor de
iarnă, 8 Martie, 1 Iunie. Au fost și actori dar și spectatori. De asemenea s-au organizat serbări cu
ocazia Zilei Naționale, serbări de sfârșit de an școlar. Toate acestea contribuie la realizarea
sarcinilor educației estetice , a dezvoltării gustului pentru frumos și nu în ultimul rând, a dezvoltării
pe plan moral.
Activitățile artistice contribuie la acumularea cunoștințelor și la lărgirea orizontului de
cunoaștere a copiilor , îmbogățesc și nuanțează viața lor afectivă, le oferă prilej de a trăi emoții
variate ce se vor acumula în limbajul de reprezentări și emoții. De asemenea, munca laolaltă
contribuie la dezvoltarea simțului de răspundere al fiecărui copil și al întregului colectiv prin dorințe
comune de a obține rezultate bune, favorizează stabilirea unei discipline conștiente pe parcursul
repetițiilor și în cadrul desfășurării lor.
Contactul cu un public prezent în număr mare sau mai mic la serbările din cadrul școlilor,
trezește în copii energia latentă, exigență în ficare de a învinge greutățile ivite, de a-și stăpâni
timiditatea, le cultivă spiritul de inițiativă, de independența în acțiune, iar pregătirea din timpul
repetițiilor contribuie la stimularea interesului pentru muncă și a disciplinei muncii îndeplinite cu
conștinciozitate.

1566
 Bibliografie:
• Liliana, M. – Modalitati de stimulare socio – afectiva , rev. Inv. Prescolar 1 – 2 / 2002
• Oprea, R, „Culegere de texte pentru serbări şcolare”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae,
Bucureşti , 2010
• Postelnicu, C, ”Fundamente ale didacticii şcolare”, Editura Aramis, Bucureşti, 2000
• Susana, C., Mihaela, M.– Valorificarea potentialului formativ si creativ al
Poeziilor, Inv. Prescolar 3 – 4 / 2006
• www.didactic.ro

1567
 Magia sărbătorilor de iarnă
Program serbare – grupa mare

Grădinița cu program prelungit ”Căsuța poveștilor”, Cluj-Napoca

Igna Crina Cornelia – prof. înv. preșcolar
Păhuță Cristina Ioana – prof. înv. preșcolar

...DE CRĂCIUN... POVESTITORUL

COLINDA – Zurgalai, zurgalai Colo sus, în vremeea ceea,
Seara-i de mister În frumoasa Galileea,
Bradu-i luminat O fecioară vieţuia
Ard steluțe-n el Şi Maria se numea.
Totu-i minunat! Nazaret era oraşul
Roată de copii Unde ea-şi avea sălaşul.
Bradu-i la mijloc Într-o zi Maria sta,
Și așteaptă, așteaptă toți Singură şi se ruga.
S-audă cioc, cioc, cioc! Dar deodată ce văzu?
Casa toată se umplu
R -Zurgălăi, zurgălăi De-o lumină orbitoare
Veseli zurgălăi Ca şi raza de la soare.
Se aud de pe drum
Peste munți și văi! ÎNGERUL GAVRIL
Vine iar și la noi - Nu te speria, Maria!
Moșul blând și bun Eu sunt îngerul Gavriil,
Să cântăm, să dansăm Cu veste la tine vin.
Pentru Moș Crăciun! Tu vei naşte pe Hristos,
Pe Hristos cel luminos!
Moșule să știi Fiul tatălui va fi
Noi am fost cuminti Şi Iisus se va numi.
Poți să îi întrebi
Chiar și pe părinți MARIA:
Vino, te-așteptăm - Iată roaba Domnului
Pune sacul jos Fie mie după cuvântul tău!
Spune-ne ce e în el
Te rugăm frumos! COLINDA - Cerul si pamantul
Cerul si pamantul, cerul si pamantul
PREZENTATOR In cantec rasuna
Dintre toate câte sunt Ingeri si oameni, ingeri si oameni
Sărbători pe-acest pământ Canta impreuna.
Nu e alta mai frumoasă
Decât crăciunul cel Sfânt. Refren
Acum în prag de iarnă Hristos se naste
Şi-n prag de sărbătoare Domnul coboara
Şi mic şi mare aşteaptă Ingerii canta
La geam colindători Magii il adoara
Pământul se-nfioară Pastorii alearga
Şi sufletul tresare Ieslea o-nconjoara
Când îngerii coboară Mari minuni se intamplara
Şi –o stea pe cer răsare.
La Betleem azi, la Betleem azi
E mare minune

1568
 Fecioara Maria, fecioara Maria
Fiu nascu in lume
POVESTITOR 1
Într-o ţară-ndepărtată
Bethleem intitulată
Un om cu povara sa
Amărât la porţi bătea.
Îi ruga pe toţi fierbinte
Şi cu paşnice cuvinte,
Să-l primească peste noapte
Că soţia lui va naşte.
Pe copilul cel mai sfânt
Care vine pe pământ
C-aşa-i voia Domnului
Să se nască Fiul Lui.
POVESTITOR 2
El avrut ca Fiul Sfânt
Să se nască pe pământ.
Şi-a ales-o pe Maria
Pentru fiul său Mesia.
Dumnezeu a hotărât
Ca tatăl de pe pământ
Să fie un om cinstit
Şi pe Iosif l-a găsit.
Iosif şi Maria lui
Chiar din mila cerului
Trebuiau să împlinesacă
Voia Domnului cerească.
POVESTITOR 4
Oamenii nu au putut
Să-l primească,nu au vrut,
Le-au trântit uşa în nas
Şi în frig ei au rămas.
Iar în noaptea înstelată
Pe cer iată,se arată,
Mai aprinsă şi mai clară
Mândra stea ,steaua polară.
Fulg 1
O stea ce vesteşte acum
Ca în noaptea de Crăciun
El,Mesia se va naşte
Lumea îl va recunoaşte.
Şi din patru părţi de lume
Iată, se pornesc anume
1569
Magi şi crai cu daruri sfinte
Lui Hristos menite.
Fulg 2
Obosiţi şi supăraţi,
Părăsiţi de ai lor fraţi,
Fraţi de neam şi fraţi de glie,
Iosif cu al lui Marie
Au ajuns pe înserat,
Într-o iesle ce-au aflat
Pe la margine de sat.,
Şi în iesle au intrat.
Fulg 3
Ieslea era cam săracă
Câţiva boi şi poate-o vacă
Dar de altfel primitoare
Cu căldură-mbietoare.
Şi-ntr-un colţ de iesle ,jos
S-a născut Iisus Hristos.
Şi minunea s-a-mplinit
Şi toţi magii au venit.
COLINDA – La Betleem colo-n jos
La Betleem colo-n jos
Cerul arde luminos
Preacurata naște
Astăzi pe Hristos.
Naște-n ieslea boilor
Pe-mpăratul tuturor
Preacurata stă
Și plange-ncetișor.
N-are scutec de-nfășat
https://Versuri.ro/w/hda2
Nici hăinuțe de-mbrăcat
Preacurata
Pentru pruncul de-mpărat.
Nu mai plange Maica mea
Scutecele noi ți-om da
Preacurata,
Pruncul Sfant de-L înfăsa.
Păstor 1
De-atunci în seara de Crăciun
Creştinu-mparte tot ce-i bun.
Sărbătorind cum se cuvine
Această naştere divină.
Copiii pleacă pe-serat
 Şi nu se-opresc din colindat Să ne închinăm.
Până ce toţi n-au ascultat
Povestea lui Iisus cel lăudat. Înger 2
Această zi preasfinţită,
Si pe la case se opresc Şi sărbătoare preamărită,
Şi gospodarii îi cinstesc. Noi poftim ca să vă fie
Covrigi,plăcinte,cozonaci La mulţi ani cu bucurie.
Cu dărnicie-ndeasă-n saci. Să aveţi zile senine,
Să petreceţi toţi cu bine.
Pastor 2 La mulţi ani, s-aveţi folos,
A fost demult de tot ,odată, De naşterea lui Hristos!
Un mieluşel şi-un ciobănaş. S-a născut Mesia
Cânta mioarelor din suflet, Fiul lui Dumnezeu.
Din gură şi din fluieraş. Şi-a venit pe lume
Pe lângă foc stăteau apoi La poporul său.
În noptea rece şi senină Şi frica şi spaima
Se încălzeau şi povesteau Alung-o de la tine,
Despre o stea ce va să vină Dă loc bucuriei
Un îngeraş din cer înalt Hristos la tine vine.
Trimis a fost s-anunţe
Că Pruncul mic ce se năştea, Înger 3
Va face o minune. Slavă întru cele-nainte
Toate stelele să salte.
Pastor 3 Salte cerul şi pământul
Sculaţi fraţi şi nu dormiţi, Să laude tot cuvântul.
Şi cu grabă să porniţi. Întru cel de sus mărire
În oraşul Viflaim,unde s-a născut, La oameni bună-nvoire.
Un crai tânăr de curând Cine îl cinsteşte,
Care e în fân uscat Viaţa lui întreagă,
Şi-n scutece-nfăşat. Din belşug trăieşte.
E lumină-n miez de noapte
Ce să fie? Înger 4
Ce s-a întâmplat? Trei crai de la răsărit
Inima îmi bate tare Spre stea au călătorit.
Doamne,tare m-am înfricoşat! Şi au mers după cum noi ştim
În lumină văd un înger Până la Ierusalim.
De o frumuseţe rară Acolo cum au ajuns,
Are -un glas nespus de dulce Steaua-n nori li s-a ascuns,
Şi astfel el ne-a cuvântat Şi-ncepură umbla,
Prin oraş a întreba.
Înger 1 Unde s-a născut zicând
Nu aveţi de ce vă teme păstorilor iubiţi, Un Crai mare de curând?
Vestea mea o să vă facă foarte fericiţi. Însă Irod Împărat
Căci eu sunt trimis de Domnul, Pe crai grabnic i-au chemat,
Mare bucurie vouă vă vestesc, În taină i-au întrebat
Să tresalte toţi de bucurie, Ispitindu-i viclenos
C-a venit în lume Fiu Dumnezeiesc. Ca să afle de Hristos.
Cel pe care voi de veacuri
Mult de tot l-aţi aşteptat. Înger 5
În Bethleem în iesle,doarme înfăşat. Un păstor cu gluga-n spate
Haideţi neamurilor toate Intră-n grajd şi el sfios.
Lui Hristos Mântuitorul Cu o mioară ce-o aduce

1570
 Bunului păstor Hristos.
Iară mioara buclucaşă,
Merge drept la pruncuşor
Şi cu botul ei dezmiardă
Drăgălaşul lui picior.
Inger 6
Şi-acum Iisuse Hristoase
Pentru omul care vine.
Calda noastră rugăciune,
O-ndreptăm smeriţi spre tine.
Să-ntăreşti dorinţa noastră
De-a rămâne pân' la moarte,
Purtători ai veştii bune,
Mai departe,mai departe!
COLINDA – Asta-i seara de Craciun
Asta-i seara de Craciun
Si Maria-i tot pe drum
Umbla-n sus si umbla-n jos
Ca sa-l nasca pe Hristos
Hainele-i erau cam ude
Uscate n-avea de unde
Buna seara Mos Craciun
Zise Maria acum
Nu ma lasi in patul tau
Ca Sa-L nasc pe fiul meu
In pat nu te pot lasa
Ca n-am unde m-aseza
Du-te-n grajdul vitelor
Si te-aseaza-n ieslea lor
Ca vitele n-au ce-ti face
Te lasa sa nasti in pace
Iosif
Jos, pe paie ,pruncuşorul
Doarme dulce ca un miel.
Maica sa de drag răpită,
Nu-şi ia ochii de la el.
Doarme-n ieslea cea săracă,
Pruncuşor fără de tată.
Plânge maica şi suspină
C-a născut în Viflaem,
Chiar în noaptea de Crăciun.
N-are apă,n-are faşă,
Strânge maica fiu-n braţe.
1571
Maria
Taci fiule,taci dragule!
Că maica ţie ţi-o da
Două mere,două pere
Să te joci şi-n rai cu ele!
Dormi dragule Iisus,
Dormi odor nespus!
Nani,nani,prunc de crai,
Cu glas blând şi păr bălai!
Două stele-s ochii tăi,
În obraji îţi ard văpăi,
Dormi odorul meu iubit,
Dumnezeu nemărginit!
Daruri scumpe el nu vrea
Dar aşteaptă altceva.
Să-i răspundem cu iubire
La iubirea Sa.
ToţiCraii
Suntem trei magi călători,
Crai ca fraţii iubitori.
Pretutindeni călătoream
Şi de împărat întrebam.
Irod
-V-aş mulţumi ca la fraţi
Dac-aţi vrea să-mi arătaţi
Care,de unde veniţi?
Pe nume cum vă numiţi?
Şi-ncotro călătoriţi?
Gaşpar
Din Persia am plecat
Şi o stea mi s-a arătat
Sub cerul întunecat.
Acolo cum am ajuns
Steaua-n zori mi s-a ascuns,
Şi ne-a fost a ne plimba,
Prin oraş a întreba.
Noi împărate am venit
Tocmai de la Răsărit,
Şi căutăm cu-adevărat
Noul nostru împărat.
Al meu nume e Gaşpar,
Smirnă îi aduc în dar.
Melchior
Împărate,să trăieşti!
Sănătos să-mpărăteşti!
Că noi ştim cu-adevărat
Că eşti mare împărat.
Însă ca să ştii mai bine,
 Noi nu te căutăm pe tine!
Că noi umblăm întrebând
De cel născut de curând.
O stea strălucită
Prea frumoasă şi vestită.
Am văzut la răsărit,
Şi după dânsa am pornit.
Cunoscând noi ce folos
Ne va aduce Hristos.
Eu Melchior mă numesc,
Cu tămâie-l dăruiesc.
Irod
-Dar tu ce Crai mai eşti?
Baltazar
-O,Iroade împărate,
Să trăieşti cu sănătate!
Iată,de voieşti să ştii
Ce-am aflat din proroocii!
Eu îţi spun, sunt astronom,
Şi-am venit ca să aflăm
Cel mai mare împărat
Mesia mult aşteptat!
Lui cu toţi să ne-nchinăm
Şi daruri să îi dăm.
Numele meu e Baltazar
Aur am să-i duc în dar.
Irod
-Vad că sunteţi crai vestiţi,
Şi-acum ştiu cum vă numiţi!
Dar mă mir c-aţi cuvântat,
Şi de care împărat?
Ce-mpărat poate să fie
Peste-a mea împărăţie?
Deci, plecaţi de-l căutaţi,
Înapoi să vă-nturnaţi,
Ca să mă închin şi eu
Ca unui Dumnezeu.
Toţi craii
Aşadar noi vom pleca
Şi pruncul vom căuta.
Iarăşi pe aici vom da
Noi cu cinste şi mărire,
Să îţi dăm şi ţie ştire.
Arhanghelul
Sfioşi pruncul au privit
De atâta drag au amuţit
În faţa micului Hristos
Ei au pus darurile jos
1572
Era atâta de frumos!
Copilul nou născut Hristos
Şi-n jurul capului avea
O aură care sclipea.
Femeie1
Din raiul cel luminos
Va veni domnul Hristos,
Înconjurat de îngeraşi
Ca să-şi caute sălaş.
Mergea Iosif cu Maria
Şi băteau din poartă-n poartă
Şi-ntrebau neobosit
Cine-i va primi în casă?
Dar casă n-au găsit.
Femeie 2
Este casa lui Crăciun
Peste toţi păstor stăpân.
Din poartă i-a alungat
Dar femeia lui miloasă
Ascunde-n grad pe Maria.
Şi acolo printre dobitoace
Pe un fân uscat,
A născut fecioara
Un mare împărat.
Femeie 3
S-a născut în loc umil,în staul pe paie,
Nu-n palat pe haine moi, în alese straie.
Boii peste El suflau,căldură să-i facă,
În iesle a fost culcat, în ieslea săracă.
Înfășat în scutecel, pus pe niște paie,
Nu în pat moale pufos și în scumpe straie.
Femeie 4
Căci dulce e vestea cerescului cânt
Iisus se coboară la noi pe pământ.
Priviţi-l în iesle cum râde de blând
Şi peste-a lui frunte o stea luminând
Ce s-a întâmplat în lume?
Ce-i atâta zor?
Unde-aleargă atâta lume?
Ce-i nou fraţilor?
Ce se-ntâmplă totuşi de vă bucuraţi?
Şi cu toţi spre iesle grabnic căutaţi?
Iosif
Sunt copil Iisuse Doamne,
Şi-aş dori să-ţi spun,
 Tu mereu m-ajută Ca umblam si colindam
Să devin mai bun. La multi ani sa va uram,
Tu îmi eşti prieten, Sa traiti, sa-ntineriti,
Cel mai bun păstor, Flori de mar,
Mă conduci la bine Pentru multi ani fericiti,
Scump mântuitor! Flori de mar.
Viaţa mea întreagă
Fă să te iubesc! Si la anul vom veni,
Ţie vreau în toate Numai daca ni-ti pofti.
Doamne să-ţi slujesc. Si mai multe vom ura,
Ţine Doamne-n viaţă Flori de mar,
Mulţi ani fericiţi, Un cocut faca ni-ti da,
Pe ai mei prieteni Flori de mar.
Şi pe-ai mei părinţi.
Tu să mă-nsoţeşti PREZENTATOR
Să mă întăreşti! Această zi preasfinţită,
În primejdii şi-n ispite Sărbătoare preamărită,
Să mă ocroteşti! Noi, dorim ca să vă fie,
La mulţi ani, cu veselie,
Maria Să aveţi zile senine,
Spune Moşule ,ne spune, Să petreceţi tot în bine,
Mai este vreo ţară-n lume La mulţi ani ,s-aveţi folos,
Unde-i omul primitor De naşterea lui Hristos !
Cum e blândul meu popor?
Aici datina străbună COLINDA – O, ce veste minunata
Cea păstrată din strămoşi, O, ce veste minunată!
Este dusă mai departe, Langa Betleem s-arată
În glas dulce,glas duios! Astăzi s-a născut
Şi-ai văzut acum anume Cel făr' de-nceput
O poveste,o minune, Cum au zis prorocii.
A naşterii lui Hristos,
Păstrată din moşi strămoşi. Că la Betleem Maria
Că de la Iisus încoace Săvârşind călătoria,
Oamenii n-au încetat, Într-un mic sălaş,
Să cinstească ziua-n care Lângă-acel oraş,
S-a născut mare-mpărat. A născut pe Mesia.

COLINDA - Sculati, gazde, nu dormiti E Isus, Păstorul mare

Sculati, gazde, nu dormiti, Turmă ca El nimeni n-are
Vremea e sa va treziti. Noi Îl lăudăm
Casa sa vi-o aranjati, Si ne închinăm
Flori de mar, Cu credinţă tare
Si masa s-o incarcati
Flori de mar.

1573
1574
 CU PĂRINȚII DE PARTEA NOASTRĂ
-Proiect de parteneriat educațional cu familia-

Înv. Ana Ihorov

Școala Gimnazială ”Sf. Nicolae” Botoșani

MOTTO: "Spune-mi și o să uit. Arată-mi și poate n-o să-mi amintesc. Implică-mă și o

să înțeleg." ( proverb american)
Educaţia părinţilor poate fi :
• Educaţie a educaţiei copilului;
• Un studio al dezvoltării copilului;
• Formare de abilităţi de comunicare şi analiză
Denumirea proiectului :"Cu părinţii de partea noastră nimic nu poate da greş"
Durata : zece luni (septembrie 2017-iunie 2018)
Iniţiator/coordonator proiect : Înv.Ana Ihorov / Înv. Fantu Adela
Grup de lucru : părinţii şi elevi din clasa pregătitoare și clasa I
Scopul proiectului :
• Cultivarea şi dezvoltarea parteneriatului dintre familie şi școală
• Implicarea părinţilor în viaţa școlii, astfel încât să devină parteneri activi şi avizaţi în
educaţia copiilor;
• Informarea părinţilor cu privire la strategiile de cunoaştere a copilului;
• Crearea de oportunităţi pentru valorificarea experienţelor pozitive dobândite de părinţi în
educarea copilului.
Obiective specifice :
• Dezvoltarea abilităţilor de comunicare, optimizarea comunicării în triada părinte elev -
învăţător;
• Consilierea părinţilor privind problematica educării copiilor;
• Familiarizarea părinţilor cu strategii specifice procesului de învăţământ;
• Formarea părinţilor în spiritual ideii de parteneri egali şi responsabili în educaţia şcolarului
mic;
• Convingerea părinţilor pentru a înveşti în dezvoltarea personală a copiilor;
• Înţelegerea conceptului de "autoritate parentală" (definire, caracteristici, condiţii de
exercitare.)
Argument proiect
Orice părinte se întreabă : "Sunt un părinte bun pentru copilul meu?"sau"Ce înseamnă să fii
un părinte bun?". Din dorinţa de a încerca să găsesc răspunsuri la asemenea întrebări s-a născut
proiectul educaţional
"Cu părinţii de partea noastră ", proiect care li se adresează în egală măsură părinţilor, copiilor
şi învăţătorilor. Cercetările au arătat că rata învăţării creşte şi se menţine ridicată în situaţiile în care
părinţii se implică în sprijinirea copiilor prin diverse activităţi acasă. Părinţii vor aprecia mai bine
abilităţile şi aptitudinile copiilor, problemele şi posibilităţile de rezolvare a acestora în procesul
învăţării.
Prin activitatea de parteneriat cu părinţii ne asigurăm un sprijin în propria activitate.
Învăţându-i pe părinţi să se implice în dezvoltarea copiilor lor, întărim interacţiunile şi relaţiile
dintre părinţi şi copii. Prin cooperarea reală şi comunicarea cu părinţii, şcoala pune bazele unei
unităţi de decizie şi de acţiune între cei doi factori. De asemenea, activităţile cu părinţii duc la
rezolvarea situaţiilor problemă, a conflictelor posibile şi a situaţiilor de risc în dezvoltarea copilului.
Învățătorul întreprinde activităţi de cunoaştere a copiilor şi a familiilor acestora - începe cu
studierea dosarelor personale, a fişelor de caracterizare psihologică. Organizează colectivul de
părinţi : alege comitetul de părinţi, repartizează atribuţiile acestora, selectează părinţii disponibili de
a participa la viaţa clasei. Stabileşte un program de activităţi cu familia : proiectează întâlniri

1575
individuale şi colective, consultaţii, adunări ale părinţilor, activităţi extracurriculare. Pregăteşte şi
conduce şedinţele cu părinţii, invită diferiţi specialişti, învăţa părinţii cum să creeze şi să
completeze un portofoliul pe o temă dată. Menţine permanent relaţii cu toţi părinţii prin intermediul
telefonului, invitaţiilor, întocmeşte orarul şedinţelor cu părinţii. Realizează consilierea copiilor şi a
părinţilor aflaţi în situaţii dificile. Elaborează comunicări, referate, selectează informaţii şi materiale
pentru portofoliul familiei. Elevii şi părinţii vor fi plasaţi în situaţii de problemă, de cercetare şi de
descoperire, conştientizare a valorilor familiale în corelaţie cu cele general-umame.
Părinţii-parteneri educaţionali
Orice familie trebuie să fie un garant de securitate, de protecţie fizică, afectivă, mentală,
morală şi socială pentru toţi membrii ei, dar mai ales pentru copii. Relaţiile din sfera familiei sunt
de tip special, având la bază sentimente de dragoste şi respect reciproc. Dimensiunea afectivă este
cea mai mare forţă, dar poate deveni şic ea mai vulnerabilă latură a convieţuirii familiale. Cele mai
acute probleme educative, culminând cu insuccesul şcolar, se nasc din absenţa sau ignoranţă atenţiei
părinteşti sau coroziunii afective din familiile dezorganizate, cu un nivel economic precar, cu
tulburări psihice, consum de alcool, violenţa fizică şi verbală.
Implicarea activă a părinţilor în activităţile şcolare şi extraşcolare ale propriilor copii au ca
rezultat că ei realizează că problemele lor sunt şi ale altor părinţi, că este util să discute despre
situaţiile cu care se confruntă, află căi şi modalităţi de rezolvare a problemelor. Între unii părinţi se
înfiripează relaţii de încredere şi cooperare, învăţa să accepte asistenţa specializată, să ceară ajutor
atunci când au nevoie. Informaţiile primite şi abilităţile dobândite le dau încredere şi competenţe
sporite.
A fi părinte la începutul mileniului trei, într-o perioadă marcată de profunde şi rapide
transformări sociale, este o misiune din ce în ce mai dificilă. Familia are nevoie de sprijin şi
susţinere pentru a rezolva problemele ridicate de creşterea generaţiilor de astăzi.

1576
 Serbările școlare

Prof. înv. primar Ilaș Mariana-Irina

Șc. Gimnazială ”Liviu Rebreanu” Comănești, Bacău

A fi învățător nu este doar o profesie, este mult mai mult de atât, este o vocație.
Vocaţia de învăţător presupune aptitudini şi capacităţi intelectuale, preocupare pentru
respectarea intereselor copilului, dar şi un foc sacru venit să contopească aceste calităţi în folosul
celor încredinţaţi spre formare. Chiar dacă nu suntem creatori de folclor, avem la îndemână prin
meseria noastră, oportunitatea de a crea o stare de spirit pozitivă în rândul elevilor şi părinţilor,
învăţându-i să aprecieze valoarea şi frumosul, să facem ca jocul şi voia bună să fie în inimile lor.
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Acestea au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece implică în mod
direct copilul prin personalitatea sa.
Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor
artistice ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat al serbării, elevii culeg o bogăţie de idei, impresii,
trăiesc ,,autentic”, spontan şi sincer situaţiile redate.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării.
Gama variată de activităţi pentru promovarea tradiţiilor de iarnă vizează o componentă etică,
dar şi una estetică. Eticul ţine de educaţia morală, punând în practică valorile de bine, frumos şi
adevăr. Puşi în situaţii inedite, elevii învaţă să se comporte în societate, probând şi noţiunile
teoretice specifice Educaţiei Civice. Învățătorii, parteneri în educaţie, evidenţiază prin profilul lor
comportamental, mai mult ca oricând, etica profesională. Ei organizează activităţi distractive şi
creative prin care îi învaţă pe copii valoarea sacră a datinilor noastre strămoşeşti de iarnă, pentru
„devenirea întru fiinţă” a fiecărui individ şi asigurarea continuităţii spirituale a neamului românesc.
Învățătorul trebuie să fie un foarte bun regizor şi să insufle arta dramatică elevilor săi. De
asemenea, elevii trebuie să participe atât fizic cât şi moral la repetiţii şi la reprezentarea scenetelor.
Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când copilul reuşeşte să trezească o emoţie în
sufletul spectatorilor.
Reuşita spectacolului produce ecou în public, iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe
copii să dea tot ce sunt în stare.
Serbările şcolare, din punctul meu de vedere, trebuie să aibă un caracter sincretic, în care să
aibă toţi elevii loc, ştiut fiind că pot fi copii talentaţi pe anumite ramuri: teatru, muzică sau dans;
astfel trebuie aleşi şi puşi să facă ceea ce le place cel mai mult.
Limbajul plastic, mesajul educativ, posibilitatea fiecărui copil de a se regăsi în lumea
personajelor produce cu siguranţă o impresie puternică asupra minţii şi sensibilităţii copiilor,
oferindu-le reprezentări şi sentimente morale despre oameni, despre bine, adevăr, frumos.
Participarea la serbările şcolare contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere a fiecărui
copil şi al întregului colectiv, prin dorinţa comună de a obţine rezultate bune. Realizarea estetică a
părţilor din program, armonia întregului spectacol, calitatea acompaniamentului muzical, costumele
educă gustul pentru frumos şi contribuie la dezvoltarea talentului fiecărui şcolar în parte.
În şcoala noastră, există tradiţia organizării serbărilor la sfârşit de an şcolar şi cu ocazia unor
evenimente deosebite. Sub semnul veseliei exprimate prin poezie, cântec şi dans, de fiecare dată
organizarea şi derularea serbărilor a fost un moment unic pentru cea mai importantă investiţie a
nostră, copilul. Serbările şcolare, vis şi nostalgie pentru noi, cei maturi se impun a fi realizate mai
frumos, prin jocuri de rol, cuplete muzical-satirice, dramatizări, dansuri populare, scenete.
Crăciunul este sărbătoarea sfântă a Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii
sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi daruim multă iubire şi căldură sufletească. Sfintele
sărbători aduc cu ele un repertoriu neasemuit de bogat în datini şi credinţe, în realizări artistice,

1577
muzicale, coregrafice şi nu numai. Colindele, urările de belşug şi recoltă bogată sunt doar câteva din
manifestările folclorice care fac din sărbătorile de iarnă unele din cele mai spectaculoase
manifestări spirituale ale poporului nostru. În această perioadă, copiii, care ţin locul păstorilor şi
magilor, cetele de colindători sfidează intemperiile vremii din dragoste pentru misiunea încredinţată
lor pentru a duce, mai departe, această misiune din generaţie în generaţie.
Este de preferat ca aceste frumoase și emoționante activități să se desfășoare cât mai des pe
parcursul anilor școlari, spre bucuria celor mici și a celor mari deopotrivă.

Bibliografie:
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996

1578
 Importanța parteneriatului educațional grădiniță-familie
asupra dezvoltării copilului preșcolar

profesor învățământ preșcolar Radoslav Ileana Carmen

Grădiniţa cu PP Nr. 20 Drobeta-Turnu-Severin

În primele etape ale vieţii, responsabilitatea educării copilului revine familiei.

În mod firesc, părinţii sunt primii educatori ai copilului. Copiii sunt apoi înscrişi în grădiniţă,
instituţie care le asigură condiţiile necesare pentru dezvoltarea în concordanţă cu nevoile
individuale.
Grădiniţa este un important mediu de socializare, îi ajută pe copii să interacţioneze cu alţi
copii, dar şi cu adulţi şi le oferă acestora un mediu primitor, adecvat învăţării. Totodată, grădiniţa
oferă suport pentru valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecărui copil, pentru dezvoltarea
capacităţii de a intra în relaţie cu ceilalţi copii şi cu adulţii. De asemenea, grădiniţa sprijină copilul
în interacţiunea cu mediul, favorizează descoperirea de către fiecare copil a propriei identităţi şi îi
formează o imagine de sine pozitivă. Dar educaţia copiilor, priviţi ca cei mai tineri membri ai unei
comunităţi, este responsabilitatea întregii comunităţi.
Educația făcută de primii educatori – părinții, ca și cea a grădiniței se răsfrâng asupra tuturor
laturilor personalității copilului, în funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale acestuia.
În actul de educare a copilului preșcolar o componentă importantă, o constituie procesul
instructiv-educativ la care contribuie grădinița și familia.
Familia este factorul educativ prioritar, întrucât educația începe din familie, aceasta fiind
modelul pe care copilul îl imită și-l urmează, de aici decurgând dimensiunea morală a funcției sale.
În familie, copilul își face pregătirea pentru viață.
În relație cu mediul cultural familial, educatorul își propune să construiască deprinderile
necesare ori să continue ceea ce familia deja a început.
Deci acțiunile grădiniței și cele ale familiei se completează reciproc
Pentru reușita actului educațional, munca depusă de educatoare trebuie continuată, susținută și
întărită de familie. În acest sens, trebuie asigurată o permanentă colaborare între grădiniță și familie,
antrenarea părinților în munca educativă, în continuarea activității din grădiniță, astfel încât familia
să păstreze unitatea de cerințe adresate preșcolarilor cu cele ale grădiniței.
Inițierea părinților în problemele specifice educației și instrucției copiilor se face în diverse
moduri, prin metode și procedee alese cu mult tact, de către educatoare. Astfel, în discuțiile libere
cu părinții, prin lectorate și consultații cu părinții, prin participarea acestora la unele activități
organizate în grădiniță, ședințe cu părinții, lecții deschise, participarea acestora la serbările
organizate cu diferite ocazii, la vizite și excursii realizăm un învățământ modern și în același timp,
facem cunoscută activitatea noastră în rândul părinților.
În cadrul acestor întâlniri părinții sunt familiarizați cu modul de reacționare la diverse
atitudini și comportamente neadecvate ale propriilor copii, ca de exemplu: aprecierea și acordarea
atenției atunci când copilul se comportă bine și chiar si atunci cand copilul greșește; când și cum să-
și laude copiii; să perceapă în mod realist copilul; să satisfacă nevoile copilului; să aibă așteptări
realiste în relația cu copilul; să aiba o relație empatică cu copilul; să se angajeze pozitiv în relația cu
copilul; să pună limite copilului.
Tot în cadrul întâlnirilor cu părinții am prezentat aspecte pozitive cât și aspecte negative, cu
mult tact pedagogic urmârind antrenarea părinților în discuții care în final să aibă rezultate pozitive.
De obicei la aceste întâlniri cu părinții organizăm și expoziții cu lucrări ale copiilor, constând în
desene cu temă și din imaginație, picturi, lucrări din plastilină, obiecte efectuate din materiale
diverse, construcții din diferite truse, mapele copiilor cu lucrările acestora.
O formă distinctă de organizare a colaborării dintre grădiniță și familie o constituie excursiile,
plimbările comune (părinți, copii, educatoare), părinții având posibilitatea să urmarească
comportamentul copiilor lor în colectivitate, modul lor de angajare în acțiuni comune, rezistenta la

1579
efort, reacțiile manifestate de ei în fața noului și necunoscutului. Pe de altă parte, excursiile le oferă
părinților ocazia de a se cunoaște între ei, de a se împrieteni.
Totodată părinții sunt implicați în proiecte centrate pe parteneriat având ca obiectiv
sprijinirea, informarea și comunicarea permanentă cu grădinița.
Proiectând împreună, părinții vor înțelege că alături de copiii lor și educatoare oferă servicii
educaționale, beneficiari fiind proprii copii.
Astfel implicarea părinților în acțiunile grădiniței îi familiarizează cu bogăția și varietatea
materialelor necesare pentru buna desfășurare a activității cu copiii și totodată îi determină pe
aceștia să înțeleagă că responsabilitatea grădiniței și cea a familiei converg spre un scop comun, iar
pe de altă parte, le dă posibilitatea să aprecieze în mod real activitatea educatoarei.
Parteneriatul grădiniță-familie, acțiunile comune desfășurate sunt întotdeauna în beneficiul
copilului.

Bibliografie:
• Dumitrana, Magdalena, „Copilul, familia şi grădiniţa”, 2000, Editura Compania,
Bucureşti;
• Ezechil,L., Păişi-Lăzărescu,M. „Laborator preşcolar”,V & I Integral, 2004, București;
• Vrășmaș, E., ” Educația și consilierea părinților”, 2004, Editura Aramis, București.

1580
 Familia și școala- parteneri activi în procesul de educație

Realizat, prof.Ileș Diana- Alina

Educația este procesul cel mai complex pe care omul îl parcurge încă din primele clipe de
viață, până la vârsta maturității sau chiar peste. Să fii educat nu înseamnă numai să ai cunoștinte în
diferite domenii, educația reprezintă tot ceea ce este omul: comportament, limbaj, caracter,
vestimentație și cunoștințe.
După cum se stie din cele mai vechi timpuri, educația începe din familie, orice copil poate fi
,,judecat” după ,, cei șapte ani de acasă”, pe care cu desăvârșire i-a petrecut în familie. Astfel,
familia pune bazele unei educații sănătoase și rodnice. Funcţia educativă a familiei constă în
formarea priceperilor, deprinderilor de viaţă, a sentimentelor. Rolul familiei este important în
dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral si esthetic. Odată cu trecerea
anilor, intervine un alt factor de bază care ajută copilul la desăvârșirea propriei educații: școoala.
Școala, alături de familie, influenţează, prin condiţiile concrete în care se desfăşoară procesul de
învățământ, personalitatea copilului și cunoștințele acestuia.
Părintii, copiii şi profesorii se influentează puternic unii pe alţii. Mediul unui elev poate să fie
sau să nu fie favorabil acestuia. Activitatea educativă ce se realizează în şcoală nu poate fi separată,
izolată de alte influenţe educative ce se exercită asupra copilului. Educaţia este cea care
desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o primeşte în familie, în şcoală şi de la
comunitate. Implicarea părinţilor joacă un rol important în cadrul intervenţiei şcolare. Acţiunile care
implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei şi cresc aspiraţiile, atât ale părinţilor
pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi. Uneori părinţii uită că trebuie să facă front comun cu
profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea armonioasă a elevului, educarea şi
îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia. Între familie şi şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare
care se poate realiza prin vizite reciproce, şedinţe şi lectorate cu părinţii, serbări școlare etc.
Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai de dorit pentru toti cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru
şi şcolarul nostru. Prin această comunicare deschisă cadrele didactice află cum este fiecare copil, în
ce mod ajunge mai repede la succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor cunoaşte în ce
momente să-l susţină pe şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute. Şcoala este instituţia socială în
care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii. Ea este factorul decisiv şi pentru formarea
unui om apt să contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia parte activă la viaţă, să fie pregătit pentru
muncă.
Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv în formarea omului. Misiunea
şcolii este aceea de a contribui la realizarea idealului educativ impus de cerinţele vieţii sociale, toate
acestea au o finalitate dacă școala și familia sunt parteneri activi. Menirea şcolii nu este numai de a
înzestra elevii cu un bagaj de cunoştiinţe cât mai mare, ci şi de a stimula calitatea de om.
În concluzie, familia și școala ocupă locul cel mai însemnat în inima și viața orcărui elev.
Modul în care este educat un copil se reflectă în atitudinea și comportamentul adultului și a
societății de mâine. Alianța acestor componente esențiale din viața copiilor poate avea rezultate
excepționale, elevii vor deveni mai încrezători știindu-și familia aproape, iar pe profesori parteneri
în procesul educațional.
ex. Cu ocazia sărbătorilo de iarnă, elevii clasei a V-a, coordonați de doamna dirigintă, în
parteneriat cu părinții au susținut un concert la spitalul din localitate pentru a aduce spiritual
sărbătorilor și în inima și sufletul celor bolnavi. Elevii au vestit Nașterea Domnului cu colinde
tradiționale, versuri și urări. Evenimentul nu a avut amploare, dar pacienții s-au bucurat de
spectacolul oferit, au apreciat bunătatea copiilor și efortul lor. Copiii au fost mulțumiți că au facut o
faptă bună, au răspândit bucuria și tinerețea lor, toate acestea au fost posibile datorită unei relații
puternice între școală și părinți, aceștia fiind și în această situație parteneri activi în ceea ce privește
educația copiilor.

1581
 TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNĂ

Prof. Ilie Eugenia

Liceul Tehnologic Drăgăneşti Vlaşca

Cea mai mai frumoasă, mai iubită şi aşteptată sărbătoare este Crăciunul, celebrat de toată
lumea creştină pe 25 decembrie. Din punct de vedere religios, Crăciunul, cea mai veche sărbătoare a
omenirii, semnifică naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, trimis pe Pământ să
ajute oamenii să devină mai buni, mai credincioşi, mai îngăduitori şi responsabili, mai toleranți şi
răbdători.
Înainte de Crăciun, preotul umblă cu icoana din casă în casă, pentru a vesti Naşterea
Domnului. Aceasta este o practică extrem de veche, de fapt, o vizită pe care preotul o face
credincioşilor săi. Preotul poartă cu el o icoană care infățisază scena naşterii Mântuitorului şi, în
fiecare casă cântă troparul sarbatorii, dand icoana credinciosilor ca sa fie sarutată.
Tradiția împodobirii bradului şi a casei cu crenguțe de brad este un obicei relativ nou, preluat
pe la jumătatea secolului al XIX-lea de la țările germanice.
În ajunul Crăciunului există obiceiul de a merge cu colindul. Colindele sunt cântece
tradiționale formate din urări de bine şi belşug pentru toți cei ce le ascultă. În ziua de Crăciun,
colindele revin, de asta dată copiii cântând "Steaua". Prin acest colind, ei anunță venirea pe lume a
pruncului Iisus Hristos.
Sărbătorile de iarna la români încep de la Sf. Andrei (30 Nov.) şi ţin până la Sf. Ion (7 ian).
Este o îmbinare de tradiţii, obiceiuri şi datini - unele venite din perioada precreştină - cu sărbători
religioase creştine. Aceste sărbători dau un farmec aparte anotimpului friguros, impregnându-l cu
bucurie, veselie, dar şi cu mister şi trăiri spirituale.
Sfantul Andrei este cel ce a propovaduit Evanghelia în părţile Traciei şi ale Scythiei, inclusiv
în zona Dobrogei de azi. Este o sărbătoare religioasă, pe lângă care au loc o serie de practici
tradiţionale (unele venind de la daci)cum ar fi: frecatul uşilor şi a ferestrelor cu usturoi (pentru a nu
pătrunde spiritele rele), punerea de grău la încolţit (care să prevestească recolta anului viitor),
ritualuri făcute de fetele tinere, pentru a-şi visa ursitul.
Sfântul Nicolae (6 dec.), considerat ocrotitorul săracilor, este cel care transformat în „Moş
Nicolae”, aduce daruri copiilor. Aceştia, îşi pregătesc de cu seară ghetuţele, în care Moşul va pune
darurile. Pentru cei care nu au fost cuminţi, Moşul va aduce o „nuieluşă”, care şi ea, peste timp, a
căpătat statut de jucărie.
Urmează cea mai importanta sărbătoare creştină a iernii, Crăciunul (Naşterea Domnului), dar
înainte însă, este Ajunul Crăciunului (24 dec.). În dimineaţa acestei zile (în unele zone cu o seară
înainte), cete de copii, umblă din casă în casă, cu Colindul. Pentru colindele cântate în noapte, pe la
uşi, pe la fereşti, copiii primesc covrigi, colaci, turte, mere, nuci şi tot felul de alte daruri.
Pe lângă cetele de copii, sunt şi preoţi, care merg cu icoane în braţe,din casă în casă, pentru a
stropi cu aghiasmă oamenii şi încăperile şi a anunţa prin cântec, „Naşterea Domnului Iisus Hristos”.
În Ajun, se împodobeşte şi bradul şi se pregătesc darurile, ce vor fi aduse de Moş Crăciun.
Acesta „intră pe hornul sobei cu desaga plină de daruri”. Colindele răsună în toată ţara, până în ziua
de Crăciun (25 dec.), mare bucurie şi binecuvântare pentru creştini. În unele zone, colindele se
prelungesc până la Anul Nou. Fie ele religioase, sau laice, colindele româneşti creează o atmosferă
încărcată de spirit şi mister, dar şi de bucurie şi stare de bine. Copiii în cete mici umblă cu Steaua,
simbol al stelei ce au călăuzit pe cei „Trei Magi de la Răsărit”, în căutarea pruncului Iisus.
Adevarata înnoire a timpului are loc însă, de Anul Nou. Cercetătorii văd în obiceiurile populare care
se desfăşoară în această perioadă, ritualuri de renovare simbolică a lumii, de alungare a spiritelor
rele, sau de divinaţie. Un complex de ceremonii şi superstiţii, care fac din această perioadă a anului,
una dintre cele mai bogate în datini populare, o perioadă de trecere între două cicluri de vegetaţie
sau de munci, al cărui prag îl constituie Anul Nou.
Aşa cum Crăciunul este dominat de colinde, Anul Nou este marcat de „urări”, făcute prin
intermediul mai multor ritualuri populare: Pluguşorul, Sorcova, Buhaiul, Vasilca, jocuri mimice cu

1582
masti de animale (Capra, Ursul, Caluşul, Cerbuţul), sau personaje ţărăneşti. Nu lipsesc nici
colindele, dar acestea au acum alt rol, de vestire a înnoirii anului. Sunt obiceiuri care încă se
păstrează, poate datorită caracterului lor spectacular, dar şi datorită prilejului de a petrece.
Cununa sărbătorilor, dar mai ales a petrecerilor, este Revelionul. Sărbătoare laică, plină de
mese îmbelşugate, petreceri şi distracţii deosebite. A doua zi, de ziua Sfântului Vasile, copii cu
sorcove frumos ornate, transmit urări oamenilor mari: "Să traiţi/ Să-nfloriţi/ ca merii, / ca perii, / În
mijlocul verii, / ca toamna cea bogată / De toate-ndestulată!".
Pe 6 ianuarie, Boboteaza (Botezul Domnului este o sărbătoare religiosă, preotul vine din nou
şi sfinţeşte cu aghiazmă case, obiecte,oameni şi animale. Ciclul sărbătorilor de iarnă, se încheie cu
prăznuirea Sfântului Iona Botezătorul, cel ce l-a botezat pe Domnul Iisus Hristos în apele
Iordanului.În această zi, oamenii se stropesc cu apă, unii se aruncă în râuri pentru a aduce „crucea”
aruncată de preoţi. Cei care poarta numele de Ion (Ioan) sunt udaţi şi aruncaţi în sus, obicei ce se
numeşte, Iordanit.

1583
 Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii

Realizat de: Prof. Ilie George-Constantin

Numeroase cercetări, printre care cele întreprinse de Eccles şi Harold(1996), Dauber şi

Epsein(1993), Montandon şi Perrenould inventează aspectele pe care relaţia şcoală-familie, mai
mult sau mai puţin asumată, le generează în fiecare dintre aceste medii educaţionale. Pornind de la
acestea, s-au identificat următoarele tendinţe în privinţa domeniilor familiale şi comunitare esenţial
afectate de relaţia cu şcoala:
- dat fiind faptul că şcoala este o organizaţie care funcţionează conform unui orar riguros, ea
determină ritmurile familiei(în special în familiile în care ambii părinţi exercită roluri
extrafamiliale, generând o supraîncărcare a rolurilor feminine şi conflicte de rol). Pe de altă parte
însă, şcoala îşi asumă pentru o parte a zilei sarcina supravegherii copiilor. Ea oferă copiilor un
spaţiu propriu pentru învăţătură şi de joacă, de întâlnire cu persoane de aceeaşi vârstă, pe care
spaţiul limitat al locuinţelor şi amenajărilor urbane nu îl asigură întotdeauna;
- şcoala obligă părinţii să exercite asupra copiilor un control accentuat, în virtutea
controlului social la care şcoala supune familia în întregul ei. Problema care apare este în ce măsură
acest control afectează relaţia emoţională dintre părinţi şi copii şi dacă prăpastia între generaţii nu
este atribuită mai degrabă rupturii afective decât distanţei culturale pe care le implică şcolarizarea.
- educaţia şcolară, încercând să ofere copiilor un capital cultural şi intelectual rentabil,
modifică formele şi conţinuturile educaţiei familiale şi determină preluarea de către părinţi a unor
roluri similare cadrelor didactice.
- şcoala deposedează familia de puterea de a decide asupra viitorului copilului; orientarea
şcolară se dovedeşte astfel o atribuire socială, iar decizia pe care o iau părinţii şi profesorii este
supradeterminată social;
- procedând la evaluarea activităţii copilului, şcoala evaluarea implică activitatea parentală.
Evaluările şcolare contribuie la clasarea elevului faţă de profesori şi colegi şi declanşează procese
similare la părinţi.
În ceea ce priveşte presiunile şi influenţele familiei şi comunităţii asupra şcolii, ele se exercită
diferit, în funcţie de variabile, cum sunt nivelul şcolar, structura populaţiei, tipul de organizaţie
şcolară, vârsta şi originea socială a cadrului didactic.
Familia obligă şcoala la reconsiderări ale orarelor în acord cu orarele profesionale ale
părinţilor, cu nevoile de petrecere a timpului liber, precum şi cu nevoile de informare ale părinţilor
şi la redefinirea spaţiilor şcolare. Implicarea părinţilor în activitatea şcolară a copilului introduce un
intermediar în raporturile dintre şcoală şi copil, iar atitudinea acestuia faţă de cultura şcolară şi
contribuţia la un anume tip de climat şcolar depind în mare măsură de această mediere. În acest
sens, părinţii reconsideră problema şcolarităţii prin prisma propriei experienţe şcolare. Părinţii
muncitori în special, au memoria plictiselii, fricii şi tiraniei, sau, în cel mai bun caz a
condoscendenţei profesorilor. De aceea pentru ei este extrem de dificil să înţeleagă ce este noua
educaţie şi se menţin la distanţă de şcoală. Dacă şcoala a fost o experienţă de respingere
ambivalentă, ei tind să vadă chiar şi într-o reală schimbare tot o povară. Dorinţele copiilor sunt
legate de natura muncii depuse de adulţi. Monotonia şi relativa stabilitate a unei munci repetitive a
adulţilor par să mărească dorinţa de mişcare mai rapidă şi contactul copilului cu mai multe grupuri.
Interacţiunile între cadrele didactice şi părinţii se produc prin reconstrucţia continuă a
rolurilor care negociază în experienţa cotidiană şi conduc la ameliorarea rezultatelor profesionale
ale cadrelor didactice. Raportul cu familia adaugă un nou factor de control și evaluare a cadrelor
didactice; acesta este de multe ori motivul pentru care profesorii preferă contactele interindividuale,
informale, celor organizate care accentuează transparența activității didactice.
Participarea părinților la decizii prin asociațiile de părinți poate conduce la punerea în discuție
a oportunităților unor metode și chiar a unor obiective și conținuturi școlare.

1584
 Bibliografie:
1) Ţăranu Mihaela-Adela, Şcoala, între comunitatea locală şi provocările globalizării, Ed.
Institutul european, Iaşi, 2009;
2) Cosma, Traian, Idei-suport pentru diriginți, Ed. Polirom, Iași, 2008.

1585
 PROIECT EDUCATIV
,,MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ’’

Prof. înv. primar, Ilie Nuța

Școala Gimnazială ,,Grigore Dimitrie Ghica’’ Peretu – Teleorman

GRUP ȚINTĂ: elevii clasei a IV-a A

DATA: Săptămâna 17 - 21 dec. 2018
PROF. ÎNV. PRIMAR: Ilie Nuța
TEMA: DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR CULTURALE
SUBIECTUL: OBICEIURI ȘI TRADIȚII DE CRĂCIUN ȘI ANUL NOU
TIPUL ACTIVITĂȚII: extracurriculară
COMPETENŢE GENERALE:
1. Conștientizarea moștenirii culturale la nivel local, național
2. Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului din artă (muzică, pictură, dans, teatru) și
literatură
3. Dezvoltarea simțului practic și estetic pentru aprecierea valorilor culturale
4. Valorificarea elementelor de patrimoniu cultural
COMPETENŢE SPECIFICE:
* Cunoaşterea valorilor reale, autentice ale folclorului nostrum şi a felului în care se răsfrâng
obiceiurile prilejuite de sărbătorile de iarnă în sufletul poporului român
* Exprimarea, în spaţiul public, cu ajutorul mijloacelor artistice, a propriei atitudini privind
valorile culturale
OBIECTIVE OPERAȚIONALE (COMPETENȚE DERIVATE):
La sfârșitul activităților, elevii vor fi capabili:
- să definească şi să diferenţieze noţiunile de tradiție şi de obicei
- să identifice perioada calendaristică numită „Sărbători de iarnă’’
- să descrie sintetic cele mai cunoscute şi mai îndrăgite obiceiuri
- să descopere mesajul obiceiurilor de iarnă cu ajutorul mijloacelor artistice
- să interpreteze colindul, plugușorul, sorcova
- să creeze o scrisoare către Moș Crăciun
- să exprime simțul estetic în împodobirea bradului de Crăciun cu ajutorul podoabelor create
de ei
- să identifice modalități de exprimare a sentimentelor de bucurie, trezite de sărbătorile de
iarnă
RESURSE:
a) metodologice: conversația euristică, explicaţia, demonstraţia, problematizarea,
brainstorming
b) materiale: coli de scris, stiker, calculator, aparat foto, markere, CD-uri cu colinde, măşti,
costume naționale, expoziții cu materiale create de copii
SCENARIU DIDACTIC
MOMENT ORGANIZATORIC:
- Elevii își pregătesc materialele și lucrările necesare pentru desfășurarea activității.
- Prezintă activitățile desfășurate în săptămânile trecute pentru a pregati acest eveniment
CAPTAREA ATENȚIEI:
Brainstorming: – La ce vă gândiți când spuneți ,,sărbători de iarnă”? (Se realizează un
ciorchine și stabilesc corelații între părerile elevilor).
ANUNȚAREA SUBIECTULUI ȘI A OBIECTIVELOR OPERAȚIONALE:
- Se anunță subiectul și se enunță obiectivele activității
- Se motivează alegerea temei şi plasarea ei în a doua perioadă a lunii decembrie – lună cu
profunde semnificaţii pentru români: este luna cu sărbători naţionale şi creştineşti.

1586
 DIRIJAREA ÎNVĂȚĂRII:
Se clarifică noţiunile de tradiție şi obicei (prezentare Power Point).
OBICÉI = mod de a se purta, de a se îmbrăca, comun unui popor sau unei comunităti
TRADIȚIE = ansamblu de datini moștenite și transmise din generație în generație
Obiceiurile folclorice au fost şi sunt cele mai rezistente în timp. Pentru cei ce le privesc din
afară, ele au valoare de spectacol. Au, însă, înţelesuri şi semnificaţii mult mai profunde privitoare la
relaţiile omului cu lumea înconjurătoare, dar şi la relaţiile dintre oameni.
O caracteristică a poporului român este şi bogăţia obiceiurilor tradiţionale.
Cele mai importante sărbători tradiţionale sunt obiceiurile de iarnă.
– În ce perioadă se desfăşoară ele? (25 decembrie – 7 ianuarie).
– Care sunt principalele sărbători cuprinse în această perioadă? (Crăciunul, Anul Nou,
Boboteaza, Sfântul Ion)
– Cum întâmpină oamenii aceste sărbători ? (cu colinde, pluguşorul, sorcova, jocuri de măşti,
teatru popular, etc.).
Acestea sunt variate ca durată şi ca formă de realizare de la o regiune la alta .
În fiecare an aşteptăm sărbătorile cu inimile pline de emoţie sfântă. Avem cele mai frumoase
colinde, cele mai frumoase datini de Anul Nou.
Se prezintă materialul ppt – ,,OBICEIURI ȘI TRADIȚII DE CRĂCIUN”.
Subiectul propus copiilor are un înalt grad de accesibilitate, antrenează colectivul în discuţii.
RETENȚIA, TRANSFERUL, EVALUAREA:
Se realizează după fiecare secvență a concursului pe echipe ,,CINE ȘTIE, CÂȘTIGĂ DE
CRĂCIUN!”
TEMA PENTRU ACASĂ:
Să identifice obiceiuri și tradiții de Crăciun din localitatea natală.
CONCURSUL PE ECHIPE – ,,CINE ȘTIE, CÂȘTIGĂ DE CRĂCIUN!”
PROBE DE CONCURS:
1. Plugușorul
Fiecare echipă se prezintă spunând versuri din plugușor.
2. Minutul de literatură
Elevii recunosc textul, autorul și personajele unui fragment dintr-o lectură studiată în
UNITATEA ,,În prag de sărbători”.
3. Înviorare muzicală
Fiecare echipă recunoaște un colind după un negativ.
4. Felicitări de Crăciun
Echipele confecționează felicitări de Crăciun și Anul Nou.
5. Cu colindul
Echipele interpretează colindul scris în bilețelul pe care l-au extras din sacul lui Moș Crăciun.
6. O brad frumos! (Împodobirea bradului de Crăciun)
Fiecare echipă împodobește bradul cu podoabele pe care le-a realizat la disciplina Arte
vizuale și abilități practice.
7. Rețeta magică de Crăciun – Probă pentru părinți
Reprezentantul părinților din fiecare echipă prezintă rețetă pentru masa de Crăciun.

1587
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Profesor învăţământ primar ILIE P. NICOLETA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ ALBEŞTII DE ARGEŞ

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i
se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se utilizează metode
şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă
mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o
deplină stăpânire a cunoştinţelor”
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul
bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile educative
extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini,
talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ in
diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe
punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natura. Activitatea de se juca, de a fi
mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm şcoala cu viaţa.
Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod
echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În
cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească
colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de
bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are,
prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze
dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al scolii şi al învăţământului
primar – pregătirea copilului pentru viaţă.
Obiectivul activităţilor extraşcolare este formarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor
în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-
culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În
acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează pozitiv.
Serbările, excursiile, drumețiile, vizionările de spectacole sunt de asemenea oportunități de a-i
stimula pe părinți să se implice în buna desfășurare a acestor activități și de a observa cum se
comportă copiii în mediul non-formal.
Dacă noi, ca profesori înțelegem cât de important este ca relația școală familie să funcționeze
la standarde maxime, părinții trebuie educați în acest sens. Prin proiectele extra-curriculare și nu
numai, putem să-i responsabilizăm și să-i determinăm să fie conștienți că prin aceste demersuri
dorim crearea unui cadru propice unei învățări pe placul copiilor din societatea contemporană . Ca
părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin stabil si armonios, o buna creştere
si educaţie. Orice părinte ştie ca educaţia copilului sau reprezintă piatra de temelie pe care se va
susţine întreaga sa personalitate si viaţă
Implicarea copiilor și familiilor acestora în desfășurarea unor acțiuni care au rolul de
păstrarea și promovarea tradițiilor specifice poporului român sunt foarte apreciate. Colindatul de
Crăciun și Anul Nou, realizarea de podoabe pentru brad, încondeierea ouălor de Paști, învățarea
unor cântece populare românești rămân amintiri vii pentru toți participanții la demersul educațional.
Spectacolele constituie o formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul face
cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în cele mai

1588
multe cazuri în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă
inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea
copilului sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă într-o
lume dominată de mass-media şi mă refer la televizor , calculator si internet, care nu fac altceva
decât să contribuie la transformarea copiilor noştri.
Serbările şi festivităţile marchează evenimentele importante din viaţa şcolarului. Din punct de
vedere educativ importanţa acestor activităţi constă în dezvoltarea artistică a elevului precum şi în
atmosfera sărbătorească instalată cu acest prilej. Aceste serbări, organizate de către cadrele
didactice, le oferă elevilor răsplata primită după muncă, şi de asemenea au un rol de motivare.
Pentru ca relaţia dintre şcoală şi familie să fie cât mai buna, derulez parteneriatul Şcoală-
Familie, unde părinţii sunt implicaţi în diverse activităţi. Prin activităţile comune, colaborez cu
familia pentru a observa şi la elevii schimbări în bine atât din punct de vedere al performanţelor
şcolare, cât şi din cel al implicării active în activităţile ce se desfăşoară cu ei.
Învaţă-l pe copil calea cea buna, dar asigura-te ca si tu eşti pe ea.
Grija fata de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoaştere a dorinţelor copiilor si de
respectare a acestora trebuie sa fie dominantele acestui tip de activităţi. Acestea le oferă destindere,
încredere, recreere, voie buna, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmări si recunoaştere a
aptitudinilor. Activitatea educativa şcolară si extraşcolară dezvolta gândirea critica si stimulează
implicarea tinerei generaţii in actul decizional in contextul respectării drepturilor omului si al
asumării responsabilităţilor sociale, realizându-se, astfel, o simbioza lucrativa intre componenta
cognitiva si cea comportamentala.

BIBLIOGRAFIE:
• Claff, Godfrey – ,,Parteneriat şcoală – familie – comunitate, ghid pentru cadrele
didactice”, ediţia a II-a, E.D.P., R.A., Bucureşti, 2007;
• Cernea, Maria, „Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ”, în “Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
• Ionescu, M., Chiş, V., „Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
• Molan, Vasile –,, Managementul şcolar”, Bucureşti, Editura Credis, 2003.

1589
 REFERAT : ,, MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ ,,

Întocmit: Edc. ILIE VERONICA,

Grădiniţa cu P.N.Broşteni, Jud .Vrancea.

Luna decembrie este inconfuntabilă, de mirosul de brad, de lumânări aprinse, de case şi curţi
luminate de instalaţii electrice, de mirosul cozonacilor,colăceilor, portocalelor care ne parfumează
casa. Doar o data pe an bradul coboară de la munte, pentru al aştepta pe Moş Crăciun, el aduce
universul de globuri şi luminiţe sclipitoare, care se furişează prin colţurile încăperilor.
An de an, fără să obosească, bradul îşi alege un loc drag să poposească şi în grădiniţa de copii.
În jurul bradului, numaidecât se înfiripează o serbare care luminează sufletele şi minţile copiilor de
o bucurie imensă de a primi cadouriile dorite de la Moş Crăciun.
Sărbătorile de iarnă sunt cele mai frumoase sărbători din an, deoarece aduc în sufletele
copiilor două imagini semnificative pentru viaţa lui afectivă, pe cea a lui Moş Crăciun, ca simbol al
bunătăţii, de la care copiii aşteaptă răsplata pentru munca lor,şi imaginea bradului, în jurul căruia
copiii îşi revarsă bucuria, interpretându-şi rolurile .
Nici un alt moment nu aduce atâta bucurie şi emoţie , motiv pentru care nici un copil nu va
rata vreodată din voinţă proprie serbarea.
Copiii aşteaptă cu nerabdare vacanţa de iarnă, unde vor merge la bunici, cu
colindul,pluguşorul,sorcova,capra, ursul etc.

1590
 CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE

Prof.Inv.Primar Iliescu Aurora

Liceul Preda Buzescu - Berbesti

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru

cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari
în asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi
să sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului
,deoarece implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor
.Acestea se referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu
însufleţire şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o
cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Serbarea şcolară
Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor
.Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,,
spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca
un scop în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească
,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai
plină de sens .
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe
copii să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor
Sărbători de iarnă .
Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun
,de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui
Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,,
Într-o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,, Bradul credincios,,.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv
–pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.

1591
 Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea
pentru fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în mod
favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

1592
 IMPORTANŢA ACTIVITĂȚIOLR REALIZATE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Prof. Înv.preşcolar Iliescu Nicoleta-Andreea, GPN Nr.1 Balș

Părinţii, familia sunt primii oameni chemaţi să pună bazele educaţiei unui copil deoarece
pregătirea pentru viaţă a omului de mâine începe din primele luni de existenţă. Faptele de astăzi ale
copiilor reprezintă o prefigurare certă a celor de mâine. Deprinderile şi convingerile conturate acum
formesză baza modului de acţiune din viitor. Atitudinile şi comportamentele părinţilor vor fi
primele modele copiate cu fidelitate de copii.
Familia oferă copilului un mediu afectiv, social şi cultural. Mediul familial, sub aspect
afectiv, este o şcoală a sentimentelor deoarece copilul trăieşte în familia sa o gamă variată de relaţii
interindividuale, copiindu-le prin joc în propria conduită. Cu triplă funcţie, reglatoare, socializatoare
şi individualizatoare, familia contribuie în mare măsură la definirea personalităţii şi conturarea
individualităţii fiecărui copil.
Grădiniţa este prima unitate de învăţământ cu care copilul dar şi familia intră în contact. Ea
poate oferi părinţilor o imagine obiectivă a copilului, poate sprijini şi orienta familia în educarea
copiilor. Educatoarele trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării activităţilor zilnice,
asigurării educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale. În acelaşi timp, educatoarea nu trebuie să uite că
familiile învaţă împreună cu copiii. Copilul este un membru nou şi unic al familiei care trebuie să
înveţe să-l cunoască cu tot ce ţine de personalitatea, temperamentul şi stilul său.
Unitatea de acţiune a celor doi factori (grădiniţă şi familie) în vederea formării copiilor este
condiţionată de un mod comun de lucru şi de o bună cunoaştere reciprocă, iar începutul este dat de
cunoaşterea familiei de către educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei educativ. Familia este
o sursă principală de informaţii privind relaţiile interpersonale dintre membrii acesteia, aşteptările
privind educaţia copilului, stilul educaţional, autoritatea părinţilor şi metodele educative folosite,
valorile promovate, climatul educaţional, responsabilităţile pe care copilul le îndeplineşte.
Educatoarele trebuie să asigure părinţilor numeroase ocazii de a se implica în programul
grădiniţei, comunicând în fiecare zi, povestindu-le despre cum şi-a petrecut copilul lor timpul, ce
activităţi de învăţare a desfăşurat, ce progres sau regres a realizat copilul sau anunţându-i ce
activităţi sau întâlniri au planificat. Ele trebuie să ajungă să cunoască bine familiile şi copiii de
aceea vor folosă toate ocaziile pentru a comunica cu părinţii şi a schimba informaţii. Unele familii
vor dori să se implice mai mult, altele mai puţin. Frecvenţa şi conţinutul discuţiilor cu părinţii vor
depinde şi de dorinţa acestora de a comunica sau de nevoile şi preferinţele lor.
Există numeroase căi de implicare a familiilor în programul de educaţie al copiilor. Unele
familii pot veni la întâlniri, altele pot trimite materiale confecţionate acasă, altele ar putea participa
la activităţile din grădiniţă, iar altele să facă parte din comitetul de părinţi.
În cadrul întâlnirilor individuale periodice educatoarea va analiza evoluţia dezvoltării
copilului, va identifica care sunt domeniile de dezvoltare care necesită o diversificare a activităţilor,
care sunt activităţile care sunt realizate cu uşurinţă acasă, modul în care copilul reacţionează la
diverse activităţi propuse. Părintele se simte implicat în viaţa copilului său şi vede continuitatea
relaţiei dintre „acasă” şi „la grădiniţă”. În acest fel, începe să îşi verbalizeze temerile sau să se simtă
valorizat în rolul său, se poate centra pe observaţiile asupra copilului său. Educatoarea poate evalua
dacă abilităţile parentale au nevoie de suport şi îi poate oferi diverse materiale pentru aşi îmbogăţi
cunoştinţele şi dezvolta capacităţile parentale. De aceea aceste întâlniri au un profund caracter de
confidenţialitate.
O modalitate modernă de implicare o reprezintă familiile în sala de grupă. Uneori familiile se
simt intimidate o dată intrate în sala de grupă, considerând că aceasta este „aria” de influenţă
aparţinând exclusiv educatoarelor. Acesteia îi revine răspunderea de a încuraja familiile să vină în
sala de grupă oricând doresc. Părinţii pot asista la activităţile desfăşurate de educatoare cu copiii,
pot învăţa modalităţi de comunicare eficienţă cu aceştia şi modalităţi de soluţionare a situaţiilor de
criză. Pe măsură ce părinţii se obişnuiesc să participe la activităţi ei vor ajunge să cunoască şi să

1593
respecte munca educatoarelor, vor vorbi mai liber despre progresele făcute de copiii sau despre
problemele pe care le au, se vor împrieteni cu ceilalţi părinţi, vor învăţa mai multe şi vor înţelege
mai bine modul de dezvoltare al unui copil, vor învăţa să desfăşoare activităţi similare acasă sau să
continuie acasă activitatea educatoarei cu activităţi în completarea acesteia, vor găsi răspunsuri la
întrebările care îi frămîntă, îşi vor observa copilul la joacă şi vor învăţa să-şi conceapă copilul în
relaţie cu ceilalţi. Participarea părinţilor la activităţile copilului are un dublu câştig: pe de o parte,
copilul se va simţi securizat de prezenţa părinţilor, astfel încât va fi mai deschis spre explorare; pe
de altă parte, se va face un transfer de abilităţi practice şi cunoştinţe de la educator spre părinte, prin
exersarea amenajării spaţiilor, a comunicării cu copilul, prin observarea atentă a acestuia într-un alt
context decât cel de acasă.
Educatoarele au responsabilitatea de a programa întâlnirile de consiliere cu părinţii
săptămânal pentru a discuta despre proiectele tematice desfăşurate şi despre alte probleme care
preocupă ambele părţi. Pentru că aceste întruniri sunt destinate părinţilor subiectele alese trebuie să
fie de interes pentru aceştia. Întrunirile vor fi benefice numai dacă se axează pe problemele care îi
preocupă pe părinţi care nu vor participa dacă nu le vor găsi interesante şi utile. De aceea este
necesar ca educatoarea împreună cu familiile să descopere care aspecte îi interesează şi vor stabili
data întâlnirii. Educatoarea află care sunt interesele familiei prin întâlnirile informale sau prin
intermediul chestionarelor referitoare la interesele familiei. Anumite subiecte pot fi prezentate de o
manieră mai formală, aşteptându-se şi o replică din partea părinţilor. Alte aspecte cer un mai mare
grad de participare, familiile putând în acest caz să-şi practice abilităţile şi experienţa. Educatoarea
va concepe o planificare a activităţilor de consiliere şi sprijin pentru părinţi incluzând teme generale
dar şi particulare la sugestia părinţilor.
Grupurile de susţinere şi dialog se formează de obicei din dorinţa comună a câtorva familii
care vor să dezbată împreună un subiect. Adesea după o întrunire, câţiva părinţi vor dori să dezbată
anumite subiecte sau să afle mai multe date. Familiile cu un interes specific sau cu necesităţi
deosebite se pot întruni şi susţine reciproc, schimbând opinii, sugestii şi resurse. Aceste grupuri de
opinie pot fi formate din: taţi, părinţi unici, părinţi ai copiilor cu diferite deficienţe, părinţi tineri,
mame. Educatoarele ar trebui să susţină aceste eforturi oferind informaţii de specialitate. Medierea
educatoarei şi spaţiul pus la dispoziţie pentru derularea acestor activităţi consolidează abilităţile
parentale, valenţa participativă în viaţa copilului şi dezvoltă un sentiment de apartenenţă la
comunitatea grădiniţei, generând implicare în viaţa instituţiei.
Întrunirile comisiei de consultanţă familială le facilitează părinţilor o participare activă în
cadrul tuturor aspectelor importante ale programului educaţional. În cadrul acestor întâlniri se va
discuta despre: participarea familiei, comunicarea educatoare-părinţi, implicarea comunităţii,
organizarea de evenimente sociale, strângerea de fonduri, organizarea unor excursii.
Educatoarea poate să propună părinţilor un program de vizite la domiciliu, dar acestea trebuie
să apară în plan doar după consolidarea relaţiei de încredere dintre părinte şi educator. Vizita la
domiciliu este investită adesea cu un puternic rol evaluativ, care se adresează părintelui şi este
destul de dificil să accepte acest lucru. Important este ca părintele să nu resimtă aceste vizite ca
abuzive, ci ca modalităţi de colaborare partenerială, pentru a determina un răspuns cât mai adecvat
nevoilor de dezvoltare ale copilului lor.

Biliografie:
1.Dumitrana, Magdalena, 2000 „Copilul, familia şi grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti
2. Voiculescu, Elisabeta, 2001 „Pedagogie preşcolară”, Editura Aramis, Bucureşti
3. Popescu, Eugenia (coord.), 1995 „Pedagogie preşcolară. Didactica” E.D.P., Bucureşti

1594
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

Învățătoare : Ilieș Emica Viorica

Clasele I – III – IV
Școala Gimnazială Nr. 1 Cristolț , jud . Sălaj

Crăciunul
Cu ramuri verzi de brazi
și zeci colinde de Crăciun
Cu dragoste așteaptă iarăși
Pe Moș Crăciun ...
Vine cu sacul în spate
Încărcat cu jucării
Cu iubire în suflet
Că-i vede iarăși pe copii !

Atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie , cu fiecare an ce trece și ne aminteste cu precădere de

anii copilariei de emoția așteptării impodobirii bradului , de clipa la care visam sa l intâlnim pe Moș
Crăciun.
Dincolo de faptul că este una din cele mai importante sărbători creștine , Crăciunul este
așteptat cu mare entuziasm de toată lumea indiferent de vârstă , uneori chiar și religie . Sigur te
gândești cu drag la cadourile lui Moș Crăciun indiferent de vârstă , la colinde , la mirosul de brad și
la vâscul din pragul ușii. Dar mai mult decât atât , tradițiile legate de Crăciun aduc simboluri
naturale vechi de sute de ani .
De aceea ca în fiecare an de Crăciun aducându- mi aminte de copilărie , împreună cu părinții
mă străduiesc să insuflu elevilor mei acea atmosferă feerică pe care am trăit-o când eram și eu
elevă.
Și pentru ca totul să fie perfect ,am pregătit cu elevii podoabele pentru bradul de Crăciun
realizând o sumedenie de globulețe și ghirlande ,brăduți 3D ,imagini cu Moșul ,desene și fulgi de
nea.
Când toate acestea au fost gata am împodobit brăduțul și l- am pregătit pentru serbare .
În cadrul serbării de Crăciun am inclus atât poezii , colinde cât și obiceiul plugușorului ,
steaua și sorcova , urături pe care le am selectat de la părinți cu ajutorul lor păstrându-le
autenticitatea .
Și pentru ca moșul să vină cu daruri multe și la școală, la serbare ,împreună cu acei părinți
veșnic prompți când e vorba de o activitate în cadrul școlii , am pregătit daruri frumoase pentru
copiii lor și elevii mei .

1595
 Cu toate că am câțiva zeci de ani de experiență , în fiecare an de Crăciun mă cuprinde un
sentiment de mulțumire și bucurie că mai trece o generație de elevi peste bucuria si magia sărbătorii
Crăciunului .
Așadar așteptăm cu bucurie sărbătorile de iarnă , mirosul de cozonac cald bradul împodobit și
cântecul colindătorilor .
Trăim nopți pline de vise și speranțe asemenea sufletului neprihănit de copil , care face totul
pentru a primi de la Moș darul așteptat cu emoție .
Aceasta este Magia care trebuie trăită din plin . Iarna este deopotrivă sobră , plină de
privațiuni însă și de provocări și multă iubire .
Sărbătorile acestui anotimp sunt cele mai spectaculoase și prefigurează parcă dragostea pentru
semeni .

1596
 IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN
PARTENERIAT CU PĂRINŢII

Profesor învăţământ primar : Ilieş Nastasia

Şcoala Gimnazială Nr.1 Cristolţ, Sălaj

Educaţia este un proces complex care are ca şi obiectiv formarea integrală a şcolarului mic.
Acest proces este împărţit în egală măsură între părinţi şi cadrele didactice deoarece lecţiile de la
şcoala, de cele mai multe ori elevii, le aprofundează acasă unde cer sfaturi de la părinţi.
Pentru a forma tinerii de care societatea actual are nevoie este necesară implicarea în educaţie
a tuturor factorilor educaţionali mai ales familia şi şcoala care ar trebui să colaboreze astfel încât să
formeze un asamblu de exemple bune după care tinerii să se ghideze şi să le devină modele în viaţă.
Activităţile organizate în şcoală în colaborare cu părinţii duc la creşterea stimei de sine la
copii. Am observant că, atunci când părinţii au participat la lecţii alături de copii lor, aceştia din
urmă au dat un randament mai bun, au prins mai mult curaj în susţinerea unor idei aducând
argument şi şi-au spus propriile păreri fără reţineri. Astfel colaborarea familiei cu școala are o
importanță majoră, cu efecte pozitive asupra elevilor, părinților, profesorilor, școlii și comunității.
În şcoală se formează competenţe pe care elevii le aprofundează acasă îndrumaţi de părinţi.
Colaborarea eficientă şcoală – familie reprezintă o reuşită a procesului educaţional. Educţia
este o acţiune la care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate, iar colaborarea este
absolut necesară.
,,Şcoala trebuie să colaboreze cu familia :
• în domeniul învăţării elevului ;
• în domeniul comportamentului ;
• în domeniul dezvoltării fizice ;
• în domeniul dezvoltării intelectuale, morale şi estetice ;
• în domeniul deprinderilor şi priceperilor de muncă, deprinderilor igienico – sanitare;
• în domeniul activităţilor libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în afara
clasei şi a şcolii.”(didactic.ro)
Există mai multe forme concrete de colaborare dintreşcoală și familie, ele se deosebesc în
funcție de scopul urmărit și de modul de realizare
-seminarii de informare urmate de dezbateri ,studii de caz,noutati în domeniul legislativ etc.
-acţiuni de consiliere individuală şi în grup pe teme de educaţie în conformitate cu evoluţia
scolarului mic;
-asistarea la actiuni cu participarea unor invitati de competente diferite; profesori,
medici,psihologi,
-referatele prezentate în fața părinților cu anumite prilejuri, cu teme pe bază de fapte și date
concrete (ex.”Influența familiei asupra personalității copilului);
-organizarea unor expoziții cu lucrări executate de copii;
-participarea părinților la activități demonstrative;
-convorbirile cu familia (pot avea loc spontan sau organizat, din inițiativa profesorului sau a
părinților);
-consultări individuale;
-vizitele-constituie o altă formă de colaborare. Includem aici ambele variante, vizitarea
familiei de către cadrul didactic și vizitarea unității de învățământ de către părinți;
-organizarea de activități extracurriculare, organizate și desfășurate împreună cu părinții
(vizite la muzee, fabrici, grădini botanice şi zoologice etc);
-participarea părinților alături de copii la diverse ateliere de lucru, organizate de cadrul
didactic;
-serbările copiilor cu diferite ocazii ( Ziua Natională, Crăciun, 8 Martie, Sfintele Paşte, Ziua
copilului, Sfârșit de an școlar, etc).

1597
 În concluzie, familia și școala sunt cele care influențează dezvoltarea individului și procesul
educativ, de aceea este foarte importantă colaborarea tuturor celor care intervin în procesul de
dezvoltare și formare al copilului.

Bibliografie : www. Didactic.ro

1598
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare

Prof. înv. preşc. ILIEȘIU VIORICA

Șc. Gim. „Enea Grapini”, GPN nr.2 Şanţ
Jud. Bistița-Năsăud

Grădinița constutuie o etapă fundamentală în dezvoltarea copilului, nu doar prin conținutul

științific al procesului instructiv-educativ, ci și prin libertatea de acțiune oferită preșcolarului care-i
stimulează interesele de cunoaștere și contribuie la lărgirea câmpului de relații sociale.
Intrarea copilului în grădiniță constituie un moment crucial în viața sa, date fiind „statutul” și
„rolul” de mic școlar, natura relațiilor cu adulții și cu colegii de grupă, noutatea condițiilor de
activitate și mai ales specificul învățării, act complex, care angajează dintr-o nouă perspectivă
întreaga sferă a vieții sale psihice, diferitele structuri anatomo-fiziologice, toate cunoștințele pe care
le va dobândi în anii de grădiniță.
Parteneriatul grădiniță-familie, acțiunile ce se desfășoară de comun acord și sunt cuprinse în
planul de acțiune, continuarea de către familie a activităților desfășurate în grădiniță, nu fac decât să
ducă la o mai bună formare a copilului, să se pună bazele omului modern de mai târziu. Este o
necesitate realizarea unei legături reale între grădiniţă şi familie ca parteneri egali în educaţia
copilului.
La ,,zestrea de comori”, care întruchipează munca dascălului, fiecare educatoare își aduce
nota sa distinctă, unindu-le însă aceeași chemare de perfecționare, de cunoaștere a lumii mirifice a
copilului. Preșcolarii, ca și tinerii, au nevoie după muncă, de activități de joc, de dans, de sport.
Așadar, timpul liber al copiilor stă din ce în ce mai mult în atenția organizatorilor procesului de
instruire și de educare în scopul folosirii mai eficiente a acestuia.
Valoarea potențiala ridicată a timpului liber este generatoare de căutari și de soluții din cele
mai diverse. Este și motivul pentru care educatoarele trebuie să acorde toată atenția bunei organizări
a timpului liber al copiilor din grădinițe, îmbinând armonios munca și învățarea cu distracția și
jocul.
Situata pe un circuit pedagogic extradidactic, serbarea este un eveniment de seamă în viața
copiilor, dar și a grădiniței. Prin specificul lor, ca activități extracurriculare, serbările reprezintă un
nesecat izvor de bucurie și satisfacții, creând buna dispoziție și favorizând dezvoltarea copiilor, atât
din punct de vedere psihic, dar și fizic. Acestea favorizează, valorifică și dezvoltă experiențele
copilului într-un climat nou, stimulativ, în care are libertatea să-și manifeste interesele, să-și
exprime impresiile și trăirile, pe baza căutărilor și eforturilor personale, accentul deplasându-se cu
preponderență de pe informativ pe formativ.
Serbările copiilor încântă prin farmecul lor, prin prospețimea și candoarea protaginiștilor, prin
neîntrecuta spontaneitate și sinceritate, prin naturalețea și firescul comportamentului lor scenic.
Ca într-o familie, copiii, spectatorii de la mic și pâna la cel vârstnic, trăiesc momente unice
din lumea inegalabilă a copilăriei, iar coarda sensibilă a sufletului fiecăruia dintre cei prezenți
vibrează sub coarda de cristal al glasului copilăriei.
Pornind la drum cu poezia, muzica, dansul și veselia, copiii se pun pe șotii, îi satirizează pe
colegii leneși, mofturoși sau dezordonați, evocă ființe dragi și tradiții scumpe românilor, se
induioșează de soarta copiilor năpăstuiți, se bucura de frumusețea anotimpurilor, interpretează
personaje de vis.
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a capacităților de vorbire și a inclinațiilor
artistice ale copiilor, care contribuie la stimularea și educarea:
- atenției (prin respectarea indicațiilor regizorale și în special a atenției distributive prin
raportarea copilului la ceilalți membrii ai echipei de lucru);
- memoriei (prin repetițiile organizate pentru consolidarea replicilor, mișcărilor, etc);
- voinței (prin implicarea copilului în mod benevol);

1599
 - afectivității (prin filtrarea mesajelor culturale, artistice, pe plan afectiv);
- imaginației și creativității (prin implicarea directă a copiilor, propunând numere artistice în
serbare și soluții pentru o anumita frecvență);
- atitudinilor pozitive (prin crearea de situații concrete și inteligibile, pentru care copilul va
aproba/aborda o anumită conduită);
- gândirii (prin momentele de criză, de luare a deciziilor, când apar situații neprevăzute în
derularea spectacolului).
Serbarea de Crăciun este cea mai îndrăgită de copii, de aceea, pentru reușita ei există
preocupări susținute: audierea colindelor, împodobirea sălii de grupă, stabilirea centrului tematic,
împodobirea bradului, pregătirea cadourilor etc. În acest cadru copiii interpretează cu multă plăcere
roluri de: Iarna, Anul Nou, Anul Vechi, steluțe, fulgi, oameni de zăpadă, îngerași etc. Această
serbare se poate desfăsura în locații diferite cum ar fi super-market-urile, săli de spectacole, cluburi
sau chiar curtea grădiniței, o serbare cu ,,porțile deschise’’, desfășurată în parteneriat cu alte
instituții de invățământ din localitate, cu o mare implicare a familiei, a comunității locale, cu sosirea
lui Moș Crăciun în sania trasă de cai, de această dată, pe străzile localității.
Ce ar putea fi aplaudat mai mult, serbările tradiționale, alternativele acestora?... Ar fi nedrept
să alegem un spectacol sau altul, dintre multele realizate, dar putem spune că toate trebuie
concepute cu respect pentru copil și pentru cei prezenți în sală. Se impune astfel ca educatoarea să
aibă competențe speciale întrucât, în cadrul serbărilor se interferează mai multe domenii de
cunoaștere ce trebuie să-și armonizeze strategiile, să combine mai multe genuri artistice, fiecare cu
specificul lui, ce se cer a fi imbinate la modul optim, în condițiile în care copiii mici obosesc foarte
ușor.
Așadar, o cerință de baza în alcătuirea serbărilor, în afară de asigurarea înaltei calități
educative și artistice, o reprezintă necesitatea ca întregul material să fie însușit bine de către copii în
cadrul procesului instructiv- educativ organizat.
Toate aceste experiențe ne oferă satisfacții uriașe și contribuie într-o mare măsură la
destinderea copiilor în mediul grădiniței, la realizarea unei atmosfere relaxante și constructive, între
gradiniță, familie, comunitate, ceea ce determină ca și copiii să vină cu plăcere la gradiniță și să se
manifeste fără inhibiții și timidități, ei observă ce mult înseamnă dragostea, căldura sufletească,
înțelegerea, respectul și toleranța, lucruri deosebit de importante pentru aceasta prima experiență
oferită de grădiniță.
Serbările și activitățile susținute cu diferite ocazii de către copiii din grădiniță, oglindesc cel
mai relevant dinamica grădiniței, implicarea ei în viața comunității și nu în ultimul rând ceea ce se
învață în instituția respectivă.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Revista ,,Învățământul preșcolar” nr. 3-4/2006
2. Revista ,,Învățământul preșcolar” nr. 4/2007
3. Curriculum pentru învățământul preșcolar/2008

1600
 SIMPOZION NAŢIONAL – MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ
IMPORTANȚA SERBĂRILOR ȘCOLARE

Material elaborat de: Prof. pt. învățământul preșcolar Ilinca Stoian

Nivel: Învățământ preșcolar
Grădinița ”Universității Babeș - Bolyai”
Cluj – Napoca, Cluj

Sub umbrela programelor artistice pentru preșcolari se deschide o întreagă paletă tematică de
montaje care cuprind interpretarea textului literar în versuri sau proză, joc de scenă, muzică și dans.
Există două perioade favorabile pentru organizarea momentelor artistice: Crăciunul și Sfârșitul de
an școlar. Accentul poate fi pus în aceaste perioade pe valorile democrației - libertate, dreptate,
egalitate, diversitate, toleranţă, responsabilitate, incluziune – indispensabile unor viitoare persoane
independente, adaptabile, integrate și implicate.
Caracterul serbărilor școlare se poate evidenția prin tematică, modalitate de punere în scenă,
organizare a conținuturilor și versuri adecvate și pot fi remarcate în primă instanță de către părinți și
invitați, ulterior de cadrele didactice în cadrul activităților metodice. O selecție atentă a cântecelor și
a fundalului muzical e deosebit de importantă în crearea atmosferei propuse și în accentuarea
stărilor emoționale transmise sau a momentelor și acțiunilor sugerate de text, iar structura
conținutului în mai multe părți sau momente bine definite conferă momentului artistic claritate în
organizare și dinamism.
O întrebare importantă la care vreau să răspund prin această lucrare este ”De ce să organizăm
serbări?”. Iată și o listă de motive:
- constituie amintiri unice din copilărie;
- oferă copiilor sentimentul de apartenență la un univers fantastic și ocazia de a se manifesta
creativ prin identificarea cu personajul produc un impact asupra conștientizării sinelui și a
dezvoltării personale (realizând că pot fi CE și CUM doresc și aleg să fie);
- copiii primesc aprecieri într-un context remarcabil, favorabil conștientizării succesului
personal și al întregului grup din care fac parte;
- montajele pot fi interpretate ad literam, se pot extrage fragmente pentru utilizarea lor în
alte scopuri sau chiar în cazul alegerii altor variante de marcare a momentelor pentru care sunt
dedicate (Crăciunul și finalul de an); se pot utiliza în activități ca: activitate deschisă cu participarea
părinților, un scurt moment urmat de o petrecere pentru copii, activitate extracurriculară sau în
parteneriat cu biblioteca, altă școală sau grădiniță etc.
- constituie un cadru favorabil muncii în grup pentru realizarea unui proiect complex care
implică abilități și dezvoltă competențe din toate domeniile experiențiale: DEC, DLC, DȘ, DOS,
DPM
- copiii pot avea sentimentul de implicare în comunitate prin diseminarea proiectului
spectacolului persoanelor apropiate lor: familie, prieteni, vecini, cunoștințe;
- copiii au șansa de a implica și responsabiliza ei înșiși persoanele apropiate în realizarea
proiectului – primirea rolurilor, repetarea lor cu copilul, confecționarea sau achiziția costumației și a
accesoriilor necesare împreună cu copilul – și participarea efectivă la evenimentul creat;
- oferă un teren deosebit de fertil în valențe formative de ordin socio-emoțional, cultural,
moral-civic și lingvistic;
- sunt o oportunitate pentru exersarea unor norme de comportament care încurajează o
relaţionare socială pozitivă și care contribuie la dezvoltarea respectului de sine şi a celorlalți;
- contribuie la stimularea imaginaţiei, a creativităţii și la îmbogățirea vocabularului;
- educă răbdarea, memoria și disciplinează;
- încurajează participarea activă în comunitate şi la propria dezvoltare prin activităţile
derulate;

1601
 - au rol în exersarea exprimării verbale, a opiniilor şi a trăirilor emoționale personale și în
argumentarea lor.
Serbările școlare asigură un suport deosebit de ofertant la nivel artistic, expresiv, creativ și
afectiv pentru marcarea celor mai importante momente ale anului școlar prin montaje artistice
deosebite și utile.

1602
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții:
Spiritul Crăciunului

Imets Erzsebet Katalin

Iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului pentru noi toţi, ci şi acela al bucuriilor
prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sarbătorirea Naşterii Domnului. Decembrie este o
lună plină cu magie! Acum ,,se coc” cele mai frumoase sărbători (sărbătorile de iarnă), care ne
învăluie cu magia aromelor, a culorilor şi a iubirii! Miracolul iubirii este omniprezent în această
perioadă sfântă a anului. O lume de poveste! Aşa s-ar putea numi perioada aceasta, în care parfumul
cozonacilor se împleteşte cu cel al brazilor şi al scorţişoarei sau cu cel al citricelor.
Copiii au invăţat în cadrul activităţilor instructiv-educative desfăşurate la clasă, despre frumuseţea
şi magia acestui anotimp.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
Proiectul educaţional “Magia sărbătorilor de iarnă” este un proiect pe care îl desfășor
împreună cu părinții elevilor mei. Prin acest proiect urmăresc promovarea unor schimbări în
mentalitatea tradiţională a părinților în raport cu poziţia copilului în familie, implicarea acestora în
activităţile şcolare, reducerea absenteismului școlar. Activităţile proiectului sunt focalizate în jurul a
trei direcţii principale de acţiune:
• Dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii copii;
• Stimularea activităţii în grup;
• Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de expoziţii,
concursuri, serbări;
Din acest motiv, vineri, 14 decembrie 2018, la Școala Gimnazială „Borbáth Kátoly”din
comuna Vârghiş elevii de la clasa a I-a, însoţiţi de părinţi şi bunici, coordonaţi de prof. Imets
Erzsébet Katalin, au participat la activitatea cu tema Ornamente pentru bradul de Crăciun. La
începutul activităţii s-au purtat discuţii despre anotimpul iarna şi despre sărbătorile din luna
decembrie, copiii având misiunea de a confecţiona podoabe pentru bradul lăsat de Moş Crăciun.
Într-o atmosferă de bună dispoziţie, copiii îndrumaţi de cadrele didactice şi ajutaţi de părinţi au
confecţionat globuleţe, steluţe şi un Moş Crăciun. La sfârşitul orei, elevii şi părinţii au împodobit
bradul, au cântat colinde, au dăruit şi primit din bucuria şi emoţia sărbătorii de Crăciun şi au servit
dulciuri. Tema precum “ Surprinde-l pe Mos Crăciun!” este foarte cunoscut și foarte îndrăgit de
elevi și părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în
căutarea şi sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema
aleasă.
Pe tot parcursul desfăşurării activităţii, elevii s-au simţit bine şi au colaborat împreună.
Scopul întâlnirii a fost dezvoltarea relaţiei părinte-copil, școală-familie, în vederea eficientizării
demersului educaţional.
„Crăciunul, copile, este dragostea în acţiune. De fiecare dată când iubim, de fiecare dată când
dăruim, este Crăciun.” – Dale Evans Rogers

1603
 Tradiții și obiceiuri de iarnă

prof.primar: Imre Ildikó

Șc .Gimn.Tompa László,Odorheiu Secuiesc

Fiecare zonă a țării are obiceiurile sale. La noi, în secuime sărbătorim venirea Moșului
Nicolae, Crăciunul, Carnavalul și alungarea iernii.
Moș Nicolae este așteptat cu mult drag de copiii din clasă. Am clasă pregătitoare, elevii mei
încă cred în existența Moșului Nicolae și se pregătesc cu o săptămână înaninte pentru întâmpinarea
lui: învățăm cântece, poezii, împodobim clasa cu desenele copiilor.
În data de 5 decembrie apare Moș Nicolae în clasă. El se grăbește să ajungă la copii înaintea
Moșului de acasă, altfel copiii nu s-ar bucura pentru dulciurile primite la școală.
Când apare Moșul în clasă, este bucurie imensă. Copiii discută cu el, recită poeziile învățate,
cântă- sunt câteva clipe de neiutat .

Crăciunul e sărbătoarea familiei, fiind o sărbătoare creștină. Nu sărbătorim în clasă, pentru că

nu toți elevii sunt creștini. Ceea ce pare interesant, noi nu îl așteptăm pe Moș Crăciun, ci așteptăm
Îngerul.
Îngerul nu se întâlnește cu copiii, aduce bradul împodobit și darurile fără să observe copiii.
Ne pregătim pentru Crăciun, ca o familie mică: facem curățenie în clasă, împodobim
brăduțul, ascultăm muzică de Crăciun....dar nu avem spectacol în clasă.
În pregătirea pentru Crăciun ne ajută și părinții:au aduc dulciuri pentru toți copiii din clasă,
filme, desene animate cu această temă, dar nu doresc să sărbătorim Crăciunul și în clasă.
Carnavalul însă este ținut. Părinții confecționeză măști împreună cu copiii, ne pregătim cu un
scurt program artistic pentru părinți.
Pregătirea pentru carnaval constă în confecționarea măștilor de către copii, pregătiri pentru
spectacol, împodobirea clasei. Carnavalul este organizat cu ajutorul părinților și studenților care
sunt la noi în practică pedagogică. După spectacol organizăm concursul de dans, unde arbitrează
părinții. Jocurile distractive sunt organizate de studenți.
La sfârșitul perioadei de carnaval este momentul culminant: alungarea iernii prin arderea unui
omuleț din paie.
În acest eveniment sunt implicați părinții: ei confecționează un om din paie, îl îmbracă în
ținută populară. Omul de paie reprezintă iarna.În data de 28 febrarie,omul de paie va fi ars.
Arderea omului de paie este un vechi obicei, așa se alungă iarna în regiunea noastră.
Deci în data de 28 februarie vom merge în excursie cu părinții în satul din apropierea
orașului, la invitația unui părinte din clasă.Omul din paie va fi ars în curtea lor.
Nu avem multe obiceiuri, dar ne străduim ca cele existente să fie păstrate.În aceste activități
educative sunt implicați și părinții.Ei nu sunt rugați, ci se oferă. Le place să fie prezenți în viața
clasei și sunt foarte activi și darnici. Sunt recunoscători pentru activitățile Școală după școală ținute
gratis, ca voluntariat și se străduiesc să ma ajute în educarea clasei.

1604
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinți
Serbările școlare
prof. înv. preșcolar Inaltu Diana
Grădinița PP ,,Amicii”, Constanța
Factorii de bază care ajută copilul în desăvârșirea propriei educaţii sunt şcoala/grădinița şi
familia. Ambele au funcţie educativă ce constă în formarea priceperilor, deprinderilor de viaţă,
sentimentelor, elemente extrem de importante în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic,
intelectual, moral si estetic. Părintii, copiii şi comunităţile se influentează puternic unii pe alţii.
Activitatea educativă ce se realizează în şcoală nu poate fi separată, izolată de alte influenţe
educative ce se exercită asupra copilului. Așadar, având ca obiectiv comun dezvoltarea integrală
armonioasă a copilului, a rezultat parteneriatul educațional. Este forma de comunicare, cooperare şi
colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului educaţional. Acesta presupune o unitate de
cerinţe, opţiuni, decizii şi acţiuni educative între factorii educaţionali, în cazul de față, familiile
copiilor.
Implicarea familiei joacă un rol important în cadrul intervenţiei şcolare. Acţiunile în
parteneriat cu părinţii produc o schimbare în ambientul familiei şi cresc aspiraţiile, atât ale părinţilor
pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi.
Forme de colaborare a părinţilor cu şcoala:
• prezenţa la şedinţe şi lectorate ;
• participarea la activităţi cultural- artistice şi sportive ;
• organizarea unor expoziţii, serbări, excursii ;
În cele ce urmează ne vom referi la serbările școlare. În proiectarea scenariului acesteia
trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a
copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de frumos, înca două coordonate
majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi atmosfera încărcată de emoţii ,
ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante
ce contribuie la construirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de
cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă
memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei. Materialul
artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile particularităţilor
individuale şi de vârstă ale copiilor.
• Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare.
• Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la
grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând ,
interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl
vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte.
În concluzie, serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi
practicarea ei, având o latură educativă extrem de importantă în creșterea și dezvoltarea copilului.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Bunescu Ghe., Alecu G. , Badea D. – Educaţia părinţilor . Strategii şi programe, E.D.P., Bucureşti,
1997;
2. Ecaterina Adina Vrasmas – Consilierea şi educaţia părinţilor , Editura Aramis, 2002;
3.„EDICT – Revista educației” (ISSN 1582 – 909X)

1605
 Rolul activităților extrașcolare in viața copilului tău

Învățător, Arhire Sorina

Școala Gimnazială Nr. 1, Sat Văleni, județul Vaslui

Activitatile extrașcolare ale copiilor au caracter interdisciplinar, care ajută la formarea

caracterului celor mici, încă de la vârste fragede. „Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea
de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi
lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)

În ultimul timp, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată
dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
preşcolarilor. În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte
copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura în care
reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de
a-i forma pe copii sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o integrare socială cât mai uşoară.
Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele
extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. În opinia mea,
activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi
completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta şi
explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o
atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu plăcutul.
Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât mai
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O activitate
desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi
facilitarea integrării în mediul şcolar.Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă in
educaţia tradiţională, indiferent dacă are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va
epuiza niciodată sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Din seria activităţilor
extraşcolare amintim: taberele, excursiile, piesele de teatru, spectacolele de operă comică, atelierele
creative, şezătoarele, spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau Grădina Zoologică. Copiii pot fi
stimulaţi şi îsi pot imbogăţi imaginaţia creatoare şi sfera cunoştinţelor, prin vizionarea de piese de
teatru, filme educative, participând la ateliere de creaţie, prin dramatizarea unor opere literare cu
diferite ocazii sau prin implicarea în desfăşurarea sezătorilor literare. Copii trebuie să fie îndrumaţi
să dobândească în primul rând o gândire independentă ,toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a
descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv.
Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie creativ, pentru că numai aşa poate să
aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare care să le stârnească interesul,
curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la desfăşurarea acestora. Excursiile şi
taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si cultură.
Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv – educative să
primeze, dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de
relaxare. Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor.
Printre activitatile extrascolare cele mai indicate pentru cei mici se numara excursiile,
drumetiile, vizionarile de filme, piese de teatru sau spectacolele de magie. Prin participarea la astfel
de evenimente, ii ajutam pe copii sa isi dezvolte abilitatile de comunicare si socializare, de
observatie, de dezvoltare a culturii, memoriei si imaginatiei.
Este indicat ca aceste activitati sa implice direct copilul si sa il ajute sa il ajute sa depinda
obiceiuri pozitive, care in timp sa il ajute sa se descurce singur in orice situatie.

1606
 Indiferent ca printre activitatile extrascolare pe care le alegeti pe copilul dumneavoastra se
afla cele de teatru, muzica, arta, gimnastica, inot, arte martiale, fiecare dintre acestea il va ajuta pe
cel mic sa isi faca prieteni noi, sa aiba mai multa incredere in el si sa isi dezvolte noi hobby-uri.
In plus, oamenii de stiinta au explicat ca participarea la astfel de activitati reduce riscul
aparitiei depresiei si a consumului de alcool si droguri. De asemenea, copiii vor fi mai motivati sa
reuseasca in tot ceea ce si-au propus si vor reusi sa obtina note mari la scoala, deoarece isi vor
dezvolta capacitatile de invatare, cultura generala, memorie, simt critic, etc.
Activitatile sportive sunt preferatele celor mai multi parinti, pentru ca acestea ii ajuta pe copii
sa aiba o viata ordonata, sa aiba un program stabilit, pe care il respecta zilnic, un regim alimentar si
un stil de viata sanatos.
hiar si esecul in aceste activitati ii va invata pe copii cateva lectii valoroase, cum ar fi ca
pentru obtinerea succesului este nevoie de mai multa munca, perseverenta, dar si de pasiune.
Mai mult, activitatile extracurriculare ii ajuta pe cei mici sa se adapteze mult mai usor la
conditii si medii noi si uneori dificile si sa lucreze sub presiune. Experienta dobandita in acest mod
ii ajuta sa isi pastreze concentrarea si eficienta, indiferent de temperaturi, de zgomote sau de factorii
disturbatori din jur.

Bibliografie :
 Nicolae Radu, Mihaela Singer - ,,Orientări noi în învăţământul românesc’’, revista
,,Învăţământul primar’’ nr. 1-2 / 1995
 Nicolae Oprescu - ,,Procesul de învăţământ’’, revista ,,Învăţământul primar’’ nr. 1- 2/1995
 Elisabeta Georgescu - ,,Procese şi operaţii realizate de învăţător în abordarea
conţinutului’’, revista ,,Învăţământul primar’’ nr. 1 – 2 / 1995
 Romulus Pop - ,, Ciclul primar – cea mai stabilă parte a învăţământului’’, revista
,,Învăţământul primar’’ nr. 1 –2 /1996
 Elisabeta Georgescu - ,,Optimizarea formării cadrelor didactice – obiectiv şi condiţie a
reformei învăţământului’’, revista ,,Învăţământul primar’’ nr.1 –2 / 1996
 Neluţa Vereş, Sânziana Cristea - ,,Corelaţia dintre motivaţia cadrului didactic ca manager
al clasei de elevi şi stimularea învăţării’’, revista ,,Şcoala sătmăreană’’ nr. 1 – 2 / 2004
 Curs ,,Crearea claselor responsabile’’ - 2004

1607
 Crăciunul, bucuria celor mici!

Prof.înv. preșcolar Ghenț Ioana Florina

Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului, este una din cele mai îndrăgite sărbători de peste an, de
către copii. Brăduțul, colindele, cadourile, luminițele și sosirea lui Moș Crăciun creează o atmosferă
desprinsă parcă din basmele cu zâne bune. În fiecare an marcăm, în cadrul grădiniței, această
sărbătoare fie prin serbări,fie prin activități cu părinții.
La grupa mică, de cele mai multe ori, organizăm atelier de creație cu părinții. În cadrul acestui
atelier confecționăm diferite ornamente de Crăciun, care mai apoi le duc acasă, pentru a decora casa
cu ele.
Printre activități voi enumera următoarele:
1. Aranjament de masă !
• Materiale necesare: crenguțe de brad, lumânare subțire, măr, fulgi din hârtie, decorațiuni de
lipit pe crenguță, cuțit de unică folosință, pistol de lipit.
• Desfășurarea activității: fiecare familie are pe masă materialele necesare. Mărul se
sculptează la mijloc, unde este codița, pentru a face loc lumânării. Se introduce lumânarea iar de jur
împrejurul mărului, se introduc crenguțele de brad. La final fiecare familie decorează bradul cu
decorațiunile preferate.

2. Brăduțul decorativ!
• Materiale necesare: brad din amporă, pensule, acrilice.
• Desfășurarea activității: fiecare familie primește pe masă un brăduleț alb, decupat în
amporă. Tehnica de lucru specifică este, pictura. După ce pictează bradul cu verde, copii împreună
cu părinții, realizează globurile utilizând tehnica de lucru dactilopictură.

3. Colindăm, colindăm iarna!

• Materiale necesare: textul colindelor ce urmează să le cântăm.
• Desfășurarea activității: pe masă fiecare familie are textele colindelor, împreună cu copiii
cântă colindele de iarnă.
Aceste centre de creație cu părinții, sunt foarte îndrăgite de copii. Contribuția celor mici îi
face să își câștige încrederea în ei, să fie responsabili.
Părinții primesc astfel de invitații, foarte deschiși și manifestă imaginație, spirit de echipă și
bună dispoziție.
În concluzie, implicarea părinților în activitățile celor mici este foarte importantă, deoarece
copiii petrec timp de calitate, manifestând o deosebită plăcere de a lucra împreună cu părinții.

1608
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Nemeș Ioana
Maramureș

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a
uşura o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului.
Acest moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei
intervine astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale
greşită dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa
natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la
orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării
problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre
care Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din
jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii
lui care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe
la activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile
care pot contribui la formarea părinţilor:
Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de
învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice utilizate,
materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor.
Pentru a ne îndeplini acest obiectiv: cât mai mulţi părinţi să asiste la acest tip de activitate, este bine
să desfăşurăm proiectul pe parcursul unui an şcolar, într-o zi a săptămânii “În fiecare joi-Ziua
porţilor deschise”. Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în
acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare,

1609
faţă de profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are
alături nu numai acasă.
Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe părinte şi
invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în largul său.
Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea şi
refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în
viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au durata
de două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere, de cunoaştere
a copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se generează situaţii în care
părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru
părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi
împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului,
procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi
dorite de părinţi, pentru viitor.
Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individualeoferă şi
ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute în relaţia cu
copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe aspecte din viaţa copilului
şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în parte.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria
şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.

1610
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE ÎN PARTENERIAT
CU PĂRINȚII ȘI ROLUL LOR ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof. înv. Primar IOANEI ELENA
Școala Gimnazială Nr. 2, ,,Luca Arbure”
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii şi
în acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător cât şi pentru
elevii săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face în primele
clase este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp atenţia cuvenită, li
se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în seama școlii. Una
din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ, organizator,
cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre
care Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din
jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă, însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi
propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii
lui care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe
la activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Se pot trece în revistă câteva dintre activităţile
care pot contribui la formarea părinţilor:
 Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de
învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice utilizate,
materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor.
Pentru a ne îndeplini acest obiectiv: cât mai mulţi părinţi să asiste la acest tip de activitate, este bine
să desfăşurăm proiectul pe parcursul unui an şcolar, într-o zi a săptămânii “În fiecare joi-Ziua
porţilor deschise”. Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în
acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare,
faţă de profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are
alături nu numai acasă.
 Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe părinte şi
invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în largul său.
 Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop
recreerea şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin

1611
observarea directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii. Este o oportunitate pentru
părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care
face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile
vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi puncte comune, de a
relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte viaţa şcolii.
 Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor
şi în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de
a prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de
dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat
ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
 Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au durata
de două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere, de cunoaştere
a copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se generează situaţii în care
părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru
părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi
împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului,
procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi
dorite de părinţi, pentru viitor.
 Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile
individualeoferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme
apărute în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe
aspecte din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în
parte. Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie
gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel
încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Ca activitate intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea
cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi
dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă
şi plăcută a timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a
lucra în grup şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea
trăsăturilor pozitive de caracter. Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din
viaţa psihică a micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de
efortul făcut pentru descifrarea unor semne atât de curioase şi pline de mister. De aceea proiectarea
unor activități în parteneriat cu părinții este deosebit de benefică.
Proiectul educaţional “Școala părinților” este un proiect pe care îl desfășor împreună cu
părinții elevilor mei încă din clasa Pregătitoare. Prin acest proiect urmăresc promovarea unor
schimbări în mentalitatea tradiţională a părinților în raport cu poziţia copilului în familie,
implicarea acestora în activităţile şcolare, reducerea absenteismului școlar etc. Activităţile
proiectului sunt focalizate în jurul a trei direcţii principale de acţiune, și anume dezvoltarea la
părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii copii, stimularea activităţii în grup,

1612
stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de expoziţii,
concursuri, serbări școlare etc.;
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai
mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme
specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor. Teme precum: “Bun găsit, școală dragă!“, ,,Vine,
vine Moș Crăciun!”, “ Martie - Mărţişor” sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de elevi și
părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în căutarea şi
sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema aleasă.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
În urma derulării acestui proiect am constatat un progres în ceea ce priveşte antrenarea
elevilor într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în domenii diverse, iar în alegerea
strategiilor de abordare am avut în vedere compararea obiectivelor din taxonomiile cognitive,
afective şi psihomotrice, cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode şi tehnici, în funcție de
nivelul clasei pe care o conduc. În asemenea situaţii, măiestria profesorului trebuie susţinută de
diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă, permanentă între
profesor, părinte şi elev.
Proiectul propus atinge obiective nu doar din sfera educaţiei estetice, ci şi a celei morale şi
chiar “economice”, dat fiind faptul că elevii și părinții au desfăşurat şi acţiuni de”autofinanţare”,
atunci când am organizat târguri de prăjituri, de mărțișoare.
Împreună cu copiii am elaborat o hartă a proiectului, pe care am expus-o în sala de clasă şi am
compus o scrisoare către părinţi, informându-i despre proiectul nostru şi rugându-i să colaboreze cu
noi şi să participe la acţiunile noastre.
Pentru o și mai bună desfășurare a proiectului educațional am încheiat un parteneriat școală-
familie intitulat ”Învățători și părinți- parteneri în educarea elevilor”
Durata: - se va derula pe tot parcursul desfășurării proiectului ”Școala părinților”
Pateneriatul urmărește:
• Dobândirea de către părinți a unor abilități care să sprijine formarea de comportamente
adecvate la copii, pentru relaționarea mai bună a acestora în cadrul grupurilor;
• Înformarea părinților cu privire la strategiile de cunoaștere a copilului;
• Crearea de oportunități pentru valorificarea experiențelor pozitive dobândite de aceștia în
educația copilului;
• Acceptarea de către copii a regulilor după care funcționează microgrupurile sociale (familie,
școală, grup de prieteni, anturaj de joacă, vecini, etc.).
1. Impactul împlementării proiectului asupra grupului ţintă, asupra şcolii, asupra altor
parteneri:
• părinţi mai receptivi la cerinţele şcolii
• părinţii vor acorda sprijin susţinut copiilor
• părinţii se vor instrui şi se vor educa alături de copiii lor
• copiii se vor mobiliza pentru a obţine rezultate mai bune la învăţătură
• copiii se vor bucura de interesul părinţilor pentru a le diversifica activităţile de timp liber
• copiii vor descoperi în părinţi adevăraţi prieteni
• interesele şcolii promovate de părinţi ca pe propriile lor interese
• şcoala va avea în părinţi sprijin în instruire şi educare
• cadrele didactice vor fi cel puţin mulţumite de interesul părinţilor
• partenerii implicaţi vor avea o viziune reală asupra eforturilor şcolii în instruirea şi
educarea elevilor, a părinţilor
• partenerii vor avea pacienţi, enoriaşi, cetăţeni mai conştienţi de valoarea individului pentru
comunitate
2. Modalităţi de continuitate după încheierea proiectului:
• promovarea unor activităţi în școală,comunitate, prin mijloace media

1613
 • solicitări din partea părinţilor pentru anumite teme de interes, propuneri
3. Activităţi de promovare, mediatizare în timpul şi după derularea proiectului:
• întâlniri periodice, ședințe, lectorate, ore de consiliere
• dezbateri, mese rotunde, evenimente sociale
• activităţi practice, expoziții cu lucrări ale elevilor
• vizionarea unor casete, realizarea unor portofolii, albume școlare,
• excursii,drumeții, vizite la domiciliul elevilor
• serbări, seri distractive, sărbătorirea unor evenimente
• acţiuni de colectare de fonduri, obiecte pentru ajutorarea unor copii
4. Parteneri implicaţi în proiect:
• psihopedagogul școlii, psihologi, asistenţi sociali, bunici
• profesori, consilier educativ, directorul școlii
• preoţi, medici, asitente, polițiști
5. Activităţi propuse în primul an al desfăşurării proiectului:
1. Să lucrăm împreună - Lansarea proiectului
2. Participarea la concursuri școlare și extrașcolare- pregătirea pentru viitor, pentru viață
(Când, cum și la concursuri participă copiii noștri)
3. Ne interesează ce fac copiii noştri în timpul liber. Petrecerea a cât mai mult timp liber cu
copiii. Pregătirea suplimentară- un mare ajutor în formarea instructiv-educativă a copilului
(acasă, la școală, prin cercurile școlare)
4. Educăm pentru şi prin comunitate- educație pentru cetățenie europeană, educaţia
pentru salvarea mediului, educația moral religioasă (Sărbătorim Ora pământului, Ziua păsărilor,
a pădurii, Sfintele sărbători de Paște, Nașterea Mântuitorului - Crăciunul)
5. Identificăm şi ameliorăm, rezolvăm problemele şcolare (remediere școlară)
6. Să creştem copii sănătoşi!
7. Ne pasă de ceilalţi - acţiuni de ajutorare, voluntariat
8. Cum formăm şi dezvoltăm personalitatea copilului
9. Şcoala noastră- şcoală pentru toţi (sprijinim copiii cu CES, pe cei cu dizabilităţi)
10. Ne relaxăm împreună, ne cunoaştem mai bine (serbări, vizite, excursii)
11. Mulţumiţi de rezultate, de noi înşine? (evaluare, încheiere)
Acest parteneriat presupune o interacțiune, colaborare, cooperare între factorii educaționali
familie-școală-societate. Copiii noștri sunt viitorul nostru.
După cum îi vom crește și îi vom învăța să se adapteze schimbărilor permanente din lumea
noastră de azi și în cea de mâine, așa vom asigura și continuitatea culturii și civilizației umane. Prin
derularea acestui proiect, recunosc și încerc să accentuez rolul părinților de prim-educatori ai
copiilor și voi încerca să-i determin să-și ridice semne de întrebare și îndoieli, privind propriile
metode folosite în educarea copiilor lor.

Bibliografie:
1.Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996.
2.Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002.
3.Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ
modern”, 2005.
4.Ecaterina Adina Vrăşmaş, Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura
„Aramis”,2002.
5.Ecaterina Adina Vrăşmaş, Educaţia copilului preşcolar, Bucureşti, Editura Pro
Humanitate,1999.
6.Gheorghe Bunescu, Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor, www.1educat.ro;
7.Stern,H.H., Educaţia părinţilor în lume, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,1972.

1614
 IN ASTEPTAREA LUI MOS CRACIUN
prof. inv. presc. ION GABRIELA SANDA
GRADINITA CU P.P. NR. 3 TULCEA
Dragi părinţi şi dragi bunici
Asta-i prima mea serbare
Si la fel este să ştiţi,
Pentru fiecare.
Azi ne-am adunat aici
Toată grupa. Grupa 5
Să cântăm şi să dansăm
Poezii să recităm.
Că e seara de Ajun
Şi-aşteptăm pe Moş Crăciun.
Noi cu toţi am fost cuminţi
N-am mai plâns după părinţi,
La revedere ne-am luat,
Si frumos noi ne-am jucat.
Ura!Ghiciti cine vine!
Ascultati aici la mine!
„Ascultati-ma copii
Vin c-un sac de jucarii…”
Ati ghicit cine soseste,
Si cine se iscaleste?
TOTI : Mos Craciun!Mos Craciun!
Liniste, cred c-a sosit...
Mos Craciun, sa-i cantam,
Bun venit sa ii uram!
CANTEC: „Mos Craciun ce drag ne esti!”
Langa bradu-mpodobit
Mosule, am pregatit
Masuta si-un scaunel
Ca sa stai si tu pe el!
Mosule hai la serbare
Pe un scaun sezi
Pune-ti sacul la picioare
Pe noi sa ne vezi
Jucarii si dulciuri multe
Tu ne daruiesti
Esti mosul cel mai iubit
Ce ne face fericiti!
Mos Craciun, cu plecaciune
Iti urăm „BINE - AI VENIT”!
Si –ti dorim doar zile bune
1615
Si un an nou fericit.
Pentru c-ai să vii la noi
Vream acum sa-ti multumim
Si sa-ti spunem toţi din inimi
Mosule, noi te iubim!
Moş Crăciun, Moş Crăciun,
Noi cu toţii te iubim
Tot anul am fost cuminţi
Şi-am ascultat de părinţi.
Te asteptam de-atata vreme
Visam noaptea c-o sa vii
Si ca noi azi te asteapta
Milioane de copii!
-Vreau sa stii c-am fost cuminti
Multe rele n-am facut!
Desi, poate cateodata
Am gresit, dar…..zau,n-am vrut!
CANTEC: SCRISOARE CATRE MOS
CRACIUN
Glas de clopoţei
Glas de zurgălăi
Ni-l aduc pe Moş Crăciun
Că-i de mult pe drum.
Moş bătrân cu barba albă
Hai să colindăm!
E Crăciun şi este pace
Să ne bucurăm!
COLIND: COLINDUTA
Am zarit de la fereastra
Cinci copii de seama noastra
Care tot spuneau asa :
Sorcova, vesela...
Pentru aceasta sarbatoare
Noi am dat astazi serbare
Speram mult ca v-a placut
Si-ntelegere ati avut.
Pentru varsta noastra cruda,
Spuneti Mosului s-auda,
Ca noi meritam din sac
Tot ce am primit cu drag.
Sa aveti zile senine
Sa petreceti toti cu bine
La multi ani, s-aveti folos
De nasterea lui Hristos!
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare

Prof. inv.prescolar: Ion Stefania Mariana

G.P.P. Dumbrava Minunata, Slobozia

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare. De ce organizăm serbări?
Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la
grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând ,
interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl
vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la
stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din
intuneric, nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care
trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de
nou şi de frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o
parte, şi atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de
altă parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante
ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de
cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă
memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbarile copilariei, momentele acestea de maxima bucurie,atat pentru copii, cat si pentru
parinti,intaresc si fortifica sufletele viitorilor adulti. Toate acestea aduc lumina in suflete,dau aripi
imaginatiei, entuziasmului si stimuleaza gandirea creatoare. În masura posibilitatilor, în cadrul
serbarilor scolare este bine sa fie prezentate si creatii artistice originale,adaptate evenimentelor si
conditiilor locale.

1616
 SERBĂRILE ŞCOLARE

Prof. Ionaşcu Ana Mirabela

Liceul Tehnologic Baia de Fier

Serbarile au o importanta deosebita în educarea copiilor. În primul rând prin continutul lor,
transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregatesc împreuna si depun eforturi sustinute pentru
realizarea unui scop comun, reusita serbarii. Încordarea gradata din momentul pregatirii serbarilor
culmineaza în ziua desfasurarii ei, când tensiunea afectiva a grupei ajunge la maxim. Astfel,
pregatirea si participarea la serbari este actiunea în care copilul se obisnuieste sa traiasca încolectiv,
sa se debaraseze de timiditate. Serbarile aduc lumina în sufletul copiilor, dau aripi imaginatiei,
creaza o atmosfera plina de placere, bucurie. În transmiterea obiceiurilor si traditiilor în serbarile
prescolare am pornit de la ideea ca nu exista un alt element artistic care sa poata fi aplicat
multilateral în ansamblul procesului educational ca serbarile scolare. Pentru copii ele reprezinta o
distractie vesela, placuta, iar pentru educator constituie prilejul de a oferi manunchiul bucuriei de-a
lungul unui sir întreg de repetitii. Învatând copiii sa desfasoare "Serbarea pomului de iarna" , îi
implicam în interpretarea unor roluri pe care le joaca cu placere:capra, ursul, sorcova, uratul,
colindatul. Prin interpretarea rolurilor si pregatirea decorurilor pentru diversele "spectacole"
urmarim atât un efect artistic cât si pedagogic, cautând un imbold pentru a trezi la copii dorinta de a
cunoaste si pastra traditiile si obiceiurile stramosesti. Pentru a avea o influenta pozitiva asupra
copilului, serbarile trebuie sa fie întelese de acesta si sa-l afecteze psihologic. Sensul unui spectacol
va depinde de: calitatea lui, de folosirea adecvata a costumatiilor si decorurilor,de participare
afectiva a copilului. Când bat la portile sufletului Sfintele Sarbatori, ne bucuram împreuna cu copiii
de neasemuita frumusete a datinilor stramosesti si scoatem din comoara inimii si din lada de zestre a
neamului, tezaurul folcloric românesc: cântecul, jocul si costumul popular specific sarbatorilor.
Pentru a realiza o serbare reusita, care sa respecte traditiile si obiceiurile de Craciun, este necesara o
adaptare si prelucrare a repertoriului specific vârstei prescolare ce cuprinde în forme traditionale
poezii si cantece specifice Craciunului .Costumele populare, ia si catrinta, bracirile si opincile,
camasa si itarii sunt primenite si pregatite pentru spectacolul mult asteptat. Atmosfera de sarbatoare
din sala de festivitati prin ornarea si decorarea cu elemente specifice.
Sarbatorilor constituie un alt prilej de bucurie pentru copii ,ei descoperind traditiile si
obiceiurile practicate în timpul sarbatorilor de iarna, simt si pretuiesc frumusetea obiceiurilor si
traditiilor de Craciun. În atmosfera spirituala a Craciunului, interpretarea unor dansuri populare (
Hategana, Sârba) da posibilitatea de a cunoaste sufletul taranului român, raritatea portului si
cântecului popular.Dansurile populare prin frumusetea costumelor, a melodiilor sunt îndragite de
copii si interpretate cu multa pasiunea proape la toate serbarile.

1617
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare

Inv. Ionel Cristina

Școala Primară Stânca, comuna Zvoriștea
Județul Suceava

Educația este un proces împărțit între părinți și profesori, al cărui obiectiv este formarea
integrală a copiilor. Pentru a duce la bun sfârșit o educație integrală este necesar să existe canale de
comunicație și acțiuni ale familiei cu școala, doar așa se produce dezvoltarea intelectuală,
emoțională și socială a copiilor, în cele mai bune condiții..
După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, școala are un rol primordial în educația
copiilor, alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece educația permanentă presupune o
învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între
școală și familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii
care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale
copiilor. Apoi o serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită
la învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia.
Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în
condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și
invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe
la activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de
dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat
ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
Pentru anul trecut am ales ca la serbarea de Crăciun să prezentăm împreună cu copiii o
șezătoare. Șezătorile erau adunări restrânse la sate în serile de iarnă, la care participanții lucrau și
totodată petreceau , spunând povești, glume, ghicitori.
La o casă se strângeau mai multe femei, cel putin 5-6. Acestea veneau cu furca de tors, cu
caierul de lână sau de cânepă. Unele femei torceau, altele scărmanau lâna, altele coseau, împleteau
sau țeseau la stative.

1618
 Pornind de la aceste informații am început încă de pe la sfârșitul lunii noiembrie să adunăm
materialele necesare decorului. Copiii , ajutați de părinți, bunici au colindat pe la bătrânii satului și
au adunat prosoape și fețe de masă țesute, covoare țărănești, oale de lut, obiecte de țesut, de
scărmănat lâna, de împletit, costume populare pe care să le poarte la serbare. Cu rolurile bine
învățate, într-un decor de casa veche ,țărăneasca, ,,gazdele’’ au primit colindătorii cu nuci și colăcei.
Împreună au cântat cântece de joc , de cătănie, au spus snoave și ghicitori, au dansat, și pentru că se
apropia Crăciunul au povestit despre Iisus și despre nașterea lui .Șezătoarea s-a terminat cu tradiții
și obiceiuri de Crăciun din zona Moldovei: colinde, ,, dansul caprei’’ , plugușorul’’, ,, semănatul
’’.Într-o atmosferă de sărbătoare părinții și bunicii ,veniți la serbare au aplaudat , au îngânat colinde
alături de copiii lor și au retrăit vremurile copilăriei.
Pe lângă faptul că această serbare i-a făcut pe părinți să petreacă timp alături de copiii lor, i-a
făcut să lucreze împreună ca o echipă, șezătoarea a adus în fața copiilor o lume, nouă pentru ei,
lumea în care au trăit bunicii lor, cu obiceiurile și tradițiile păstrate din moși strămoși și cu portul
popular , care , din păcate, este cunoscut de către copii doar prin intermediul acestor serbări
școlare.Cu materialele adunate de la bătrânii din sat s-a realizat un mic muzeu pe holul școlii, astfel
încât copiii să nu uite niciodată frumusețile acelor timpuri.

1619
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. înv. preșcolar Coliban Ionela

Școala Gimnazială ”Ady Endre”
/ Grădinița Program Prelungit ”Napsugar”
Sf. Gheorghe / Covasna

Modelele educaţionale actuale pun în centru copilul şi trebuinţele sale, nevoile lui de
dezvoltare şi în acest scop participă numeroşi factori, dintre care cei cu importanţă
semnificativă sunt şcoala, grădiniţa şi familia. Important pentru dezvoltarea armonioasă a copilului
este colaborarea eficientă între aceşti factori educogeni.
Activităţile desfăşurate în parteneriat cu părinţii sunt modalităţi propice pentru atingerea unor
obiective comune în ceea ce priveşte educaţia preşcolarilor, la acestea adaugându- se plăcerea de a
fi alături de colegi, activităţile desfăşurându-se într-o atmosferă de voie bună, având, pe lângă
valoarea social–educativă şi un efect reconfortant.
Grădiniţa este un important mediu de socializare, îi ajută pe copii să interacţioneze cu alţi
copii, dar şi cu adulţi şi le oferă acestora un mediu primitor, adecvat învăţării. Totodată, grădiniţa
oferă suport pentru valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecărui copil, pentru dezvoltarea
capacităţii de a intra în relaţie cu ceilalţi copii şi cu adulţii.
Când copilul vine pentru prima dată la grădiniţă, apar multe necunoscute atât pentru el, cât şi
pentru părinţii săi. Dacă, mai ales, nu au avut mai înainte un alt copil la grădiniţă, părinţii pot avea
multe întrebări de pus. Nu trebuie să ţinem părinţii departe de activităţile grădiniţei. Copiii pe care îi
pregătim sunt, la urma urmei, copiii lor. Părinţii au dreptul de a lua parte la viaţa copiilor lor şi au,
de asemenea responsabilităţi în privinţa aceasta.
Părinţii se vor simţi mult mai implicaţi dacă sunt făcuţi să înţeleagă programul grădiniţei,
modul şi raţiunile după care el este alcătuit, dacă va fi făcut să se simtă parte importantă în
activităţile ce au loc.
Părinţii pot da o mână de ajutor efectiv în grădiniţă. Unii ar putea să lucreze ca voluntari în
clasă: să spună poveşti copiilor, să-i înveţe cântece; le pot descrie ori arăta animale neobişnuite; să
le cânte la un instrument muzical. Câţiva părinţi pot pregăti mâncare pentru copii ori pot organiza o
întâlnire generală cu părinţi şi copii.
Părinţii trebuie încurajaţi cât mai mult în aceste activităţi. Deosebirile culturale şi etnice
trebuie respectate. Dacă educatoarele sunt deschise şi prietenoase, părinţii pot fi bucuroşi să le
împărtăşească câteva din obiceiurile şi tradiţiile lor.
Reușita actului educațional este asigurată de fixarea unor reguli comune, aplicate și respectate
atât în grădiniță cât și acasă, valabile atât pentru părinți cât și pentru copii. Astfel părinții trebuie să
respecte intervalul orar în care pot să aducă și să ia copiii, să nu deranjeze cadrul didactic în timpul
activităților etc.
Sunt multe modalități de colaborare între familie și grădiniță : discuții zilnice, consilierea
părinților, serbări, implicarea părinților în diferite proiecte. Participarea activă a părinților în
activitățile din grădiniță creează copiilor sentimente de siguranță și fericire. Copilul poate
demonstra ce știe și se poate mândri cu realizările lui iar părinții pot observa progresele acestora.
Aceste activități aduc bucurie în rândul copiilor și al părinților prin rezultatele obținute din efortul
reunit și plăcerea de a petrcece timp împreună.
Cultivarea unei relații de parteneriat între grădiniță și părinți în susținerea educației și creșterii
copilului costituie succesul garantat în adaptarea și integrarea școlară și reprezintă un prim pas către
o educație transparentă a personalității copilului, viitoru adult al societății noastre.

1620
 PARTENERI EDUCAȚIONALI

Prof. IONESCU IONELA MILVIA

Șc. Gimn. Nr. 1 Bumbești-Jiu
Jud. Gorj

Parteneriatul reprezintă procesul de colaborare dintre două sau mai multe părţi care acţionează
împreună pentru realizarea unor interese sau scopuri comune. În practica şcolară există mai multe
expresii destinate parteneriatului educaţional: acord de parteneriat, acord-cadru de parteneriat
pentru educaţie, parteneriat de colaborare, protocol de colaborare, protocol de parteneriat, contract
de parteneriat, convenţie de parteneriat, parteneriat de colaborare instituţională, proiect de
parteneriat şi altele.
Termenul parteneriat este definit ca asocierea a doi sau mai mulţi parteneri, iar în literatura de
specialitate, parteneriatul reprezintă modalitatea, formală sau informală, prin care două sau mai
multe părţi decid să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop comun.
Pentru realizarea unui parteneriat de succes sunt necesare parcurgerea unor „etape de
explorare-evaluare-planificare-formare-iniţiere-realizare-verificare-reglementare-consolidare-
acţionare-implementare-evaluare“. Astfel, este nevoie a fi respectate cele patru condiţii de realizare
a acestui proces: comunicare, coordonare, cooperare şi parteneriat. Procesul de colaborare porneşte
de la un nivel inferior, cel al comunicării pentru a ajunge la un nivel superior, cel al parteneriatului.
Astfel, parteneriatul reprezintă o formă avansată a relaţiei dintre două sau mai multe părţi,
cooperarea şi coordonarea sunt formele intermediare, cele care facilitează stabilirea unui
parteneriat, iar comunicarea reprezintă punctul de plecare în vederea realizării parteneriatului între
două sau mai multe părţi.
Un parteneriat reuşit implică: identificarea scopurilor, intereselor comune, utile partenerilor şi
comunităţii; găsirea modului optim pentru realizarea scopului propus; organizarea şi conducerea
resurselor disponibile pentru a atinge scopul propus; identificarea competenţelor persoanelor
implicate în aceste proiecte pentru a le putea folosi la maximum; combinarea eficientă a atitudinilor,
abordărilor şi tehnicilor diferite care se pot aplica diferitelor sarcini; utilizarea cu succes a
schimbării în folosul instituţiei.
Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul
copilului la nivelul procesului educativ. Acesta presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi
acţiuni educative între factorii educaţionali. Parteneriatul educaţional se desfăşoară împreună cu
actul educaţional. Se referă la proiectarea, decizia, acţiunea şi colaborarea dintre instituţii, influenţe
şi agenţi educaţionali.
Parteneriatul educaţional se realizează între: instituţiile educaţiei: familie, şcoală şi
comunitate; agenţii educaţionali: copii, părinţi, profesori, specialişti în rezolvarea unor probleme
educaţionale (psihologi, consilieri psiho-pedagogi, terapeuţi etc.); membri ai comunităţii cu
influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului (medici, factori de decizie, reprezentanţii
bisericii, ai poliţiei etc.).
Parteneriatul educaţional se adresează în principal părinţilor şi profesorilor şi se referă la a
acţiona în acelaşi sens. Ceea ce hotărăşte familia trebuie să fie în acord cu măsurile şcolare, şi ceea
ce face un părinte, să nu fie negat de celălalt.
Se ştie că educaţia, ca acţiune socială organizată, presupune mai mulţi factori: familia, şcoala
şi comunitatea. Democratizarea educaţiei face necesară deplasarea centrului de interes de pe
cunoştinţe impuse – pe obiective, de pe programe abstracte – pe nevoile curente ale elevului, astfel
încât acesta să fie centrul de interes al tuturor.
Orice program educativ poate deveni eficient în măsura angajării părţilor componente. În
acest sens, vin în ajutor proiectele de parteneriat educaţionale care vizează întărirea relaţiilor dintre
părinţi, elevi, dascăl şi comunitate, creşterea gradului de implicare a tuturor factorilor educaţionali.

1621
 Activitatea în parteneriat are nenumărate avantaje, deoarece creează relaţii de colaborare,
clarifică diverse probleme educative, oferă un nou cadru de dezvoltare a personalităţii elevului.
Iniţierea diferitelor proiecte de parteneriat educaţionale sunt benefice atât pentru elevi, cât şi pentru
toţi factorii implicaţi (şcoală, familie, comunitate).
Comunitatea reprezintă cadrul cultural, spiritual şi geografic de dezvoltare al elevului. Prin
caracteristicile ei, poate susţine interesele şcolii. Fiecare şcoală devine ,,o comunitate a celor care
învaţă“, în condiţiile propriului său plan de îmbunătăţire continuă a predării, învăţării şi disciplinei.
Toţi elevii săi se străduiesc şi fac progrese în direcţia atingerii standardelor dorite, fiind ajutaţi de
părinţi, cadre didactice şi alţi parteneri implicaţi. Şcolile şi comunitatea îmbunătăţesc instrucţia,
evaluarea, dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, implicarea părinţilor şi a oamenilor de
afaceri, astfel încât fiecare aspect al educaţiei funcţionează ca parte a unui sistem, care sprijină toţi
elevii pentru a-şi atinge obiectivele.
Reforma efectivă a învăţământului preuniversitar, ca învăţământ public, se poate realiza
numai în interiorul spaţiului comunitar, ca rezultat al conlucrării şcolii cu mediul social, cultural şi
economic. Procesul educaţional este un act de socializare, de culturalizare, de formare şi dezvoltare
a personalităţii, dus la îndeplinire de echipa didactică. Învăţătorul trebuie să fie conştient de rolul şi
contribuţia sa în formarea comportamentului democratic şi atitudinii disciplinare a elevilor săi.
Şcoala nu poate să rămână izolată, ea trebuie să se integreze şi să pătrundă în spiritul comunitar,
căci comunitatea nu înseamnă altceva decât să fii şi să te simţi în contact cu ceilalţi.
Învăţarea şcolară pune bazele învăţării pe durata întregii vieţi, astfel cadrele didactice trebuie
să urmărească modelarea copilului în conformitate cu obiectivele societăţii democratice, în vederea
atingerii pe termen lung a idealului educaţional, care constă în dezvoltarea liberă, integrală şi
armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative.
Cadrele didactice şi părinţii trebuie să lucreze împreună pentru a dezvolta o relaţie de
cooperare în clasă. Centrul acestui parteneriat este copilul. Acest parteneriat între dascăl şi părinţi
oferă copiilor un model asupra felului în care adulţii cooperează pentru a crea un mediu de învăţare
stimulator. Este esenţială implicarea activă a părinţilor încă din primul an de şcoală.
În mod firesc, părinţii sunt primii educatori ai copilului. Vine apoi rândul profesioniştilor din
grădiniţe şi şcoli să se ocupe de educarea şi formarea copiilor printr-o metodologie şi un curriculum
specific vârstei acestora. Dar educaţia copiilor, priviţi ca cei mai tineri membri ai unei comunităţi,
este responsabilitatea întregii comunităţi. Ea este leagănul creşterii şi devenirii copiilor ca viitori
adulţi responsabili de menirea lor în folosul întregii comunităţi.
Pentru realizarea unui parteneriat trebuie stabilite câteva forme de relaţionare necesare. Astfel,
trebuie respectate cele patru condiţii de realizare ale acestui proces: comunicare, coordonare,
cooperare şi, în final, parteneriat.
Aceste distincţii sunt importante pentru decizia privind tipul de relaţionare pe care se poate
miza, pentru un anumit partener din cadrul comunităţii.
Învățătorii trebuie să creeze o atmosferă deschisă prin implicarea şi încurajarea părinţilor: să
vină la ore, să-şi împărtăşească interesele şi talentele, să pună întrebări. Pentru ca învăţătorii să fie
cu adevărat deschişi părinţilor, ei trebuie să creadă cu adevărat în beneficiile prezenţei şi implicării
celor din urmă.
Părinţii care vin regulat la şcoală pot aprecia mai realist felul în care copilul se adaptează
şcolii. Copiii îşi văd părinţii într-o altă lumină. Un mare avantaj pentru dascăli este faptul că învaţă
mai multe despre viaţa de familie şi comunitatea copiilor.
Prin aceste colaborări, elevii conştientizează că în fiecare grup sau comunitate, oamenii se
deosebesc între ei prin trăsături fizice şi sufleteşti, că fiecare are propria lui fire şi se manifestă
comportamental diferit unii de ceilalţi. În activitatea educativă trebuie doar să ne asumăm iniţiativa
şi să conştientizăm faptul că parteneriatul educativ este benefic şi că toţi avem de câştigat.

1622
 PARTENERIATUL EDUCATIV ŞCOALĂ – FAMILIE –
UN SUCCES AL PROCESULUI EDUCAŢIONAL

Profesor Ionescu Alina

Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu”
localitatea Vălenii de Munte, judeţul Prahova

,,A-ţi învăţa copiii să facă binele, înseamnă a le lăsa moştenirea cea mai preţioasă”.
Reforma învăţământului aduce o schimbare semnificativă în ceea ce priveşte relaţia
învăţătorului cu ceilalţi factori implicaţi în educarea elevului, îndeosebi cu familia. Poziţia familiei
este aceea de partener într-un proces de dezvoltare ,de conturare a drumului şi rolului social pe care
îl va alege copilul .
Familia are dreptul de a se implica în alegerea ofertei educaţionale, a carierei de mai târziu,
dar şi obligaţia de a urmări şi sprijini eforturile copilului şi ale şcolii.
Expresia parteneriat cu familia nu înseamnă doar o altă denumire a unei relaţii mai vechi în
care familia era informată periodic ori la cerere, asupra evoluţiei copilului în activitatea şcolară.
Este vorba de o schimbare de statut a familiei în raport cu şcoala. Familiei îi revin acum mai multe
drepturi- pe care noi trebuie să-i ajutăm, să-i conştientizăm şi să beneficieze de ele –dar şi sarcini
sporite . Schimbările în plan socio-economic exprimă necesitatea reală a colaborării între şcoală şi
familie atât în rezolvarea unor sarcini de susţinere materială, precum şi în cooperarea în alegerea
programelor de instruire ş i educare( curriculum la decizia şcolii), pentru cunoaşterea personalităţii
copiilor, pentru orientarea şcolară şi profesională.
Parteneriatul cu familia înseamnă şi o reconsiderare a atitudinii învăţătorului faţă de aceasta.
Îndatoririle învăţătorului faţă de familie sunt: mai multă transparenţă, acceptarea observaţiilor
pertinente şi promovarea sugestiilor privind obiectivele ş i priorităţile educaţionale, informarea
corectă şi operativă. Familia are cea mai mare influenţă asupra copilului, iar trăirile afective
reprezintă suportul absolut necesar susţinerii efortului de învăţare.
Rolul părinţilor faţă de copilul devenit elev se schimbă. Părinţii au nevoie de instruire în ceea
ce priveşte modul de urmărire al îndeplinirii sarcinilor şcolare şi controlul conduitei copilului.
Sunt părinţi care intervin în activitatea de învăţare a copilului în mod necorespunzător, fie
având tendinţa de a se substitui copilului în efectuarea unor teme, prin alte metode decât cele
indicate, fie manifestând exigenţe nerealiste faţă de acesta.
Activitatea de îndrumare a părinţilor de către învăţător este evident necesară.
Unitatea de opinii dintre cele două instituţii – şcoală, familie – trebuie realizată doar în strânsă
colaborare.Sunt părinţi care îşi propun să ajute şcoala, cu condiţia ca ei să cunoască obiectivele
educaţionale. Pe aceştia trebuie să-i informăm, descriindu-le tipurile de comportamente realizabile,
explicarea modalităţii de acţiune, pentru ca metodele de influenţare să nu fie în contradicţie cu
cerinţele pedagogice.
Alţi părinţi nu manifestă interesul necesar faţă de evoluţia copilului şi, ca atare lasă şcolii
toată grija. Prin metode pedagogice pot fi atraşi alături de şcoală, determinându-i să adere la ideea
de colaborare activă.
Părinţii sunt cei care trebuie să înveţe de la educatorul copilului pentru a cunoaş te direcţia şi
ritmul la care trebuie să se alinieze. Schimbul de idei este profitabil atât pentru şcoală cât şi pentru
elev şi părinţii săi.
În lectoratul ,,Şcoala părinţilor” am urmărit ca aceştia:
 Să cunoască specificul activităţii şcolii, obiectele de studiu, orarul, tipul de manuale şi
rechizite, alte materiale necesare elevului/clasei;
 Să cunoască în mod curent rezultatele şcolare ale elevului;
 Să cunoască schimbările survenite în evoluţia copilului, înregistrate sistematic de către
învăţător;
 Să li se creeze condiţiile pentru a-şi exprima nemulţumirile, părerile, îngrijorările;

1623
  Să li se creeze condiţii pentru a-şi cunoaşte învăţătorul şi învăţătorul să-i cunoască pe
părinţi; Părinţii să se cunoască între ei, să acţioneze în spirit de echipă pe frontul educaţional.
Colaborarea dintre şcoală şi familie – o reuşită a procesului educational
Educaţia este o acţiune la care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate, iar
colaborarea este absolut necesară.
Şcoala trebuie să colaboreze cu familia în domeniul învăţării elevului, în domeniul
comportamentului, în domeniul dezvoltării fizice, intelectuale, morale şi estetice, în domeniul
deprinderilor şi priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităţilor libere, angajării
copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă şi şcoală.
La şedinţele cu părinţii am dezbătut pe larg modul cum îşi pot ajuta copiii în învăţarea
lecţiilor precum şi în controlul temelor pentru acasă. Părinţii trebuie să cunoască modul în care se
controlează şi cum poate fi ajutat copilul în cazul în care întâmpină unele greutăţi în realizarea lor.
Părinţii trebuie să cunoască felul în care elevul se comportă faţă de învăţătoare şi faţă de colegii de
clasă, dacă purtarea lui pe stradă şi în alte locuri este corespunzătoare.
Şcoala şi profesorul nu poate suplini cu totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul
educativ îşi găseşte eficienţ a atunci când între cei doi factori, şcoală şi familie există o conlucrare
în interesul comun al educării copilului.
Din experienţa anilor la catedră am întâlnit diferite feluri de părinţi care ,,se mândresc” cu
atitudinea severă faţă de copii (copilul plângea când lua calificativul Suficient sau Bine, spunând că
va fi bă tut sau certat), ,,familii severe”, ,,familii permisive”, familii în care toţi se învârt în jurul
poftelor copilului. În nici unul dintre cazurile enumerate mai sus nu se realizează o educaţie
sănătoasă. Mediul influenţează, iar educaţia acţionează nu însă independent ci corelativ.
Din diferite chestionare administrate în diverse perioade ale anului şcolar mi-am dat seama de
fel de fel de părinţi interesaţi sau nu de şcoală şi de viitorul copilului său. Am reuşit să cunosc
atmosfera şi climatul educativ din familie, structura familiei, condiţiile materiale, comportamentul
părinţilor faţă de elevi, dezvoltarea fizică, starea sănătăţii şi dezvoltarea psihică. Punctajul obţinut
după interpretarea răspunsurilor m- a ajutat să trag concluzia că există o relaţie fructuoasă între
şcoală şi familie cu unii părinţi, dar şi o relaţie bună, care poate şi trebuie îmbunătăţită cu cealaltă
parte a lor.
Părinţii au venit cu idei de rezolvare a unor activităţi extraşcolare: concursuri de ,,Muncă şi
creaţie”, (materiale refolosibile), ,,Parada costumelor ciudate”, permiţând părinţilor să vadă
manifestările elevilor, rezultatul muncii lor, trăirile şi comportamentul acestora. Pentru cunoaşterea
amănunţită a împrejurărilor de viaţă pe care le trăieşte elevul am efectuat vizite la domiciliul lor.
În cadrul lectoratelor cu părinţii am prezentat teme axate pe rolul familiei în educaţia
şcolarului mic: ,,Ce trebuie să ştie părinţii?”, ,,Cum învăţăm mai uşor?”, ,,Modelul familial”,
,,Condiţiile de mediu pentru pregă tirea lecţiilor”, ,,Cunoaşterea anturajului copiilor”, ,,Îndrumarea
şi verificarea lecturii particulare”, ,,Pregătirea psihologică a copiilor în vederea integrării lor în
ciclul gimnazial”, etc. De un real folos a fost auxiliarul ,,Meseria de părinte”, Ed. Aramis. Noi
profesorii, trebuie să fim deschişi spre trebuinţa de a afla, de a cunoaşte, pentru a le cultiva
ataşamentul faţă de şcoală şi învăţătură, dragostea şi interesul pentru cunoaştere.
,,Educaţia este un proces al vieţii şi nu o pregătire pentru viaţă.
Cred că, şcoala trebuie să reprezinte viaţa actuală, viaţă tot atât de reală şi de vitală pentru
copil ca aceea pe care el o duce în familia sa, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă.” (John Dewey).
Părinţii trebuie conştientizaţi, că singura investiţie de valoare pe care o familie o poate face pentru
copil este investiţia pentru mintea şi sufletul acestuia.

 Bibliografie:
 Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
 Sterm, H.H., Educaţia părinţilor în lume, Institutul pentru Educaţie al UNESCO, E.D.P.,
Bucureşti, 1972;
 Vrasmas, E., Educaţia şi consilierea părinţilor, Ed. Aramis, Bucureşti, 200

1624
 Ultimul nostru Crăciun

Ionescu Cristina Ioana

Liceul Tehnologic „Lazăr Edeleanu”, Ploieşti

De Crăciun, toată dragostea şi bucuria pe care o dăruiesti celorlalţi se întoarce, în mod

miraculos, înapoi. Cu cât dăruieşti mai mult, cu atât vei fi mai iubit.
Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare creştină. El ne uneşte în spirit cu cei dragi şi ne
face să vrem să fim mai buni. Pregătirile pentru Crăiun încep cu mult timp înainte şi de aceea nu
este prea devreme să îl celebrăm cum se cuvine împreună cu mica noastră familie de la şcoală, cea
în care colegii devin, pentru o clipă, fraţi de suflet.
În fiecare an, cu ocazia Crăciunului, ne bucurăm să fim altceva decât profesori şi elevi şi
devenim actori, cântăreţi, scriitori, meşteri pricepuţi şi chiar personaje de mit şi poveste.
Sărbătoarea de la şcoală o precede pe cea de acasă şi de aceea ea trebuie să fie un izvor de inspiraţie
pentru pregătirea Crăciunului în familie. Uneori reuşim să plasăm momentul sărbătoririi
Crăciunului chiar de moş Nicolae, mai ales că, în unele părţi ale ţării, Moş Nicolae este cel care
aduce crenguţe argintii (crenguţe date cu bronz) împreună cu darurile. În plus, Moș Crăciun - Santa
Claus este anglicizarea lui Sinterklaas, care înseamnă Sfântul Nicolae în limba olandeză. Se pare că
termenul Santa Claus a apărut în S.U.A. prin contactul imigranților olandezi cu alte populații
americane. În Anglia el era îmbrăcat tradiţional în verde.
Povestea Crăciunului de la şcoală începe încă din clasa a IX-a, când este serbat pentru prima
dată în clasă. De obicei diriginta este cea care organizează prima sărbătorire şi, cu ajutorul elevilor
din clasele mai mari, pregăteşte surprize. De exemplu, generaţia care anul acesta şcolar termină
liceul a avut parte de sosirea unui Moş Crăciun, mai „bătrân” ca ei cu doar doi ani, care şi-a
interpretat foarte bine rolul pentru că nu s-a mulţumit doar să scoată darurile din sac, dar a făcut şi
comentarii haioase. Darurile au fost, într-adevăr, modeste – ele au constat exclusiv în dulciuri aduse
de alţi elevi, de la alte clase, dar surpriza cea mai mare a fost vizionarea unor fotografii din prima zi
de şcoală şi din diferite momente surprinse de-a lungul semestrului.
Pregătirea sărbătorii a început, de altfel, cu mult timp înainte, nu numai prin imortalizarea
momentelor petrecute împreună fie în clasă, fie cu prilejul diferitelor activităţi din afara orelor de
curs (vizită la muzeu, excursie), dar şi pentru că elevii au avut de scris câte o scrisoare către
„moşul” cu mult timp înainte, astfel încât să existe suficientă distanţă între redactarea scrisorii şi
recitirea ei (elevii şi-au primit scrisorile înapoi şi s-au amuzat recitindu-le; unii se mirau singuri de
ce prostii au scris).
La fel ca şi în anul anterior, în clasa a X-a am decorat împreună clasa. De data aceasta, am
avut norocul ca unul dintre părinţi să se ofere să ne aducă un brad, pe care l-am împodobit cu o zi
înainte (distracţia a durat, din păcate, doar o oră!), timp în care elevii au aflat şi despre obiceiul
împodobirii bradului, care îşi trage originile de la popoarele germanice. Legenda spune că Martin
Luther, impresionat de cerul înstelat, a tăiat un brad, a pus lumânări în el şi le-a aprins. Cu o
săptămână înainte, elevii au adus de acasă daruri mici şi neapărat caraghioase, deja împachetate,
care au fost apoi numerotate şi au participat la tombola Crăciunului. Unii au primit un mosor de aţă,
alţii o suzetă, dar majoritatea şi-au făcut între ei şi cadouri „serioase”, pentru că, între timp, s-au
legat prietenii frumoase.
În clasa a XI-a Crăciunul a fost o sărbătoare pregătită pentru dirigintă. Totul a fost secret:
decorarea clasei, cântatul colindelor, chiar şi tombola, dar mai ales prezentarea Power Point a
fotografiilor pe care ei înşişi le-au selectat din cele multe care s-au adunat de-a lungul anilor.
Momentul a fost emoţionant chiar şi pentru majoritatea elevilor, surpriza prezentării fotografiilor
fiind realizată doar de doi dintre ei. Pentru că au cântat colinde, au aflat şi câte ceva apoi despre ele:
originea colindelor este romană. Cuvântul colinde provine din latinescul calendae, derivat din
verbul calare - a vesti. Pentru britanici Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători,
locuitorii Regatului Unit petrecându-şi aceste zile ascultând colinde, decorând brazii de Crăciun şi
împodobindu-şi locuinţele cu ramuri de brad. Un obicei tradiţional, întâlnit şi la alte popoare

1625
europene, este realizarea unei mici scenete, în general pantomime. Obiceiul este foarte vechi, fiind
atestat încă din Evul Mediu, când actorii improvizaţi numiţi ,,mummers” se mascau şi jucau mici
scenete de Crăciun.
Anul acesta serbăm ultimul Crăciun împreună. Ei au iar o surpiză pentru mine, dar eu am
doar aceeaşi tristeţe în suflet ca de fiecare dată când se apropie momentul să mă despart de o nouă
generaţie de elevi. Câţiva dintre ei vor reveni să mă vadă, alţii vor da mesaje de sărbători şi îmi vor
trimite fotografii cu ei şi cu familiile lor, dar niciodată nu vom mai fi, de Crăciun, împreună. Este o
tristeţe pe care nu am să le-o transmit la serbare, dar care, ca de fiecare dată din patru în patru ani,
mă împiedică să mă bucur cu adevărat de această sărbătoare. Îmi voi juca, aşadar, rolul pe care sunt
datoare să îl am şi voi încerca să- mi astup tristeţile cu un zâmbet.

1626
 TRADIŢII ŞI OBICEIURI LOCALE DE CRĂCIUN,
ANUL NOU ŞI BOBOTEAZĂ

Prof Ionescu Larisa Simona

Liceul Teoretic „Traian Vuia” Faget, Timis

Idealul perfecţiunii nu ar trebui căutat în viitor, ci în trecut prin revenirea la inocenţa

copilăriei.Copilul din noi, ne învaţă nevinovăţia şi ne aduce la acel stadiu de uimire, de stare harică
necesară oricărui început, oricărei căutări. Cei mai frumoşi ani din viaţa omului sunt anii copilăriei,
iar cel mai frumos loc din lume este cel al naşterii. De aceea, de fiecare dată, când ne întoarcem la
uliţa copilăriei ne năpădesc emoţiile şi simţim cum ne încărcăm cu energii benefice.Cu drag, ne
retragem în satul natal, acolo unde sufletul nostru respiră aer curat, unde retrăim momente de o
mare încărcătură emoţională, unde omul are o înţelepciune aparte.Toţi avem în memorie iernile
copilăriei cu jocuri pline de veselie, săniuşul, derdeluşul, iar cei care au trăit, au copilărit la ţară, la
bunici, ştiu cât de norocoşi sunt având parte de astfel de obiceiuri. Ţăranul este cel mai bun
păstrător al zestrei rituale, care sunt prilejuri de mare bucurie din viaţa unui om. Poporul român a
ştiut ca nimeni altul să-şi ,, împodobească “iarna cu datini şi sărbători speciale, aceasta fiind o
mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a neamului din care facem parte.
Un loc aparte in bogatele tradiţii şi obiceiuri româneşti îl ocupă sărbătorile ciclului de iarnă ,
care încep cu Sfântul Andrei , urmat de Crăciun (Naşterea Domnului), Anul Nou (Sf.Vasile) şi
Boboteaza. Ele sunt însoţite de ceremoniale spectaculoase , ce au o funcţie educativă , şi dezvoltă la
oameni sentimentul de mândrie faţă de tradiţiiile strămoşeşti, cu credinţa în Dumnezeu şi sunt
transmise din generaţie în generaţie. În toate zonele istorice ale României, în centrul sărbătorilor de
iarnă, se află familia şi speranţa într-un an mai bun şi mai prosper.
Sărbătorile de iarnă la români încep odată cu prinderea Postului Crăciunului (15 noiembrie)
şi ţin pînă la Sfântul Ioan (7 ianuarie). Este o perioadă bogată în obiceiuri , diferite de la o zonă la
alta , având în centru marile sărbători creştine prăznuite în această perioadă. Repertoriul tradiţional
al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe langă colindele propriu-zise_-,cântece de stea,
vifleemul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (turca, cerbul, brezaia), teatrul popular,
dansuri (căluţii, căluşerii) şi o seamă de datini, practici, superstitii, ziceri, sfaturi cu originea în
credinţe şi mituri străvechi sau creştine.
Luna Decembrie este şi luna cadourilor şi poate unul din cele mai aşteptate momente ale
anului , mai ales pentru cei mici, care abia aşteaptă să vadă ce primesc de la Moş Nicolae în
ghetuţele pregătite de cu seara. După tradiţia popular, 6 decembrie este prima zi de iarnă , şi Sfântul
Nicolae. Legenda spune că el a moştenit de la părinţi, o avere, pe care s-a hotărât să o folosească
pentru a-i ajuta pe cei saraci, pe cei acuzati pe nedrept, el fiind şi protector al copiilor, al călătorilor
şi a fetelor nemăritate sărace. Aşa se face că înainte să devină Sfânt, Nicolae de Mira s-a gândit să
ajute un nobil sărac, care avea 3 fete pe care nu putea să le mărite din lipsa banilor. De fiecare dată,
când una din fete ajungea la vremea măritişului, Nicolae lăsa câte un săculeţ cu aur la uşa casei
acestuia. Curios, nobilul să vadă cine îi face aceste cadouri, a urmărit la uşa când a venit rândul
celei de-a treia fete. Atunci Nicolae, s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul
casei care a nimerit in nişte sosete puse la uscat. Aşa s-a născut ideea ciorapilor agăţaţi la gura
sobelor în care se primeau cadourile. Dar pe lângă cadouri, în unele locuri, se obişnuieşte să se pună
şi o nuieluşă pentru copiii care nu au fost prea cuminţi în timpul anului.
Alaiul sărbătorilor de iarnă continuă cu Sărbătoarea Ignatului pe data de 20 decembrie, când
este prăznuit Sfântul Mucenic Ignatie Teofanul, din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul porcilor.
Acest ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan, a suferit foarte multe chinuri, deoarece nu s-a lăsat
întors de la Credinta în Hristos şi a fost aruncat leilor, care l-au devorat, oasele lui fiind aduse in
Antiohia şi venerate ca moaşte. Tot legenda spune că Ignat a fost un simplu om necăjit care, voind
să işi taie porcul, a scăpat securea în capul tatălui său, omorându-l pe loc. El a avut multe remuşcări,
dar fiind foarte credincios a primit iertare de la Dumnezeu si Sfântul Petru care aveau obiceiul să

1627
meargă pe pământ. Conform tradiţiei în această zi se sacrifică porcul, pentru masa de Crăciun şi
celelalte sărbători care urmează. Se spune că în ziua de Ignat nu este voie să se desfăşoare nici o altă
activitate cum ar fi –spălatul rufelor, măturat, cusut, deoarece ar putea atrage pedepse asupra celor
care încalcă aceste datini.Sacrificarea porcului se face doar de persoane cărora nu le este milă,
pentru că doar astfel ,,carnea va fierbe bine’’.În unele sate din Ardeal, cu sângele de la animalul
sacrificat, se face cruce pe fruntea copiilor, pentru ca aceştia să crească rumeni şi sănătoşi. În
tradiţia românească ,întâlnim o serie de obiceiuri legate de Ignat.Numai bărbaţii, sunt cei care se
ocupă de tăierea porcului, iar femeile nu au voie să participle, decât în momentul în care carnea de
porc ajunge pe masa de bucătărie pentru a fi preparată. După tranşarea şi sortarea cărnii, gospodina
pregăteşte o masă numită tradiţional ,,pomana pocului’, pentru toţi cei care au participat la
eveniment. Este de fapt, ceea ce a mai rămas din obiceiul străvechi al oferirii ofrandelor pentru
îmbunarea spiritelor rele şi adunarea celor bune, care să ferească gospodăria de primejdii. În mod
evident, acest obicei păstrează elemente de ritual păgân.
Sărbătoarea Naşterii Domnului, a fost stabilită de către Biserica creştină, drept sărbătoare
aparte, la 25 decembrie. Pe această dată,lumea veche serba naşterea zeului Mithra, ca zeu al luminii.
Legenda spune că Moş Crăciun care ar fi fost proprietarul staulului unde a născut Fecioara Maria, s-
ar fi opus adăpostirii acesteia, însă soţia lui, Crăciuneasa a dat adăpost Maicii Domnului fără voia
lui. Furios, Crăciun i-a tăiat mâinile, dar Maica Domnului i le-a pus la loc, minune datorită căreia
Crăciun s-a creştinat. Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi şi-a împărţit întreaga avere
copiilor săraci şi de atunci, in fiecare an, în Ajunul Naşterii Domnului, Moş Crăciun vine cu sania
trasă de reni, intră pe horn şi ne pune sub brad cadourile asteptate. În noaptea de 24-25 decembrie,
este vremea colindelor, iar aceastea diferă de la o regiune la alta. La colindat participă tot satul
tradiţional, desi efectiv colindă doar copiii şi flăcăii, care alcătuiesc grupuri şi merg din casă în casă
.Colindătorii vestesc naşterea Domnului ,urează gazdelor sănătate şi bucurii, primind pentru aceste
urări prăjituri, colăcei, mere, nuci. Cele mai cunoscute şi apreciate colinde religioase sunt: ,,O, ce
veste minunată”, ,,Steaua”, ,,Trei păstori”, ,,Aseară pe înserate”.
Colindele sunt de două feluri: colinde religioase şi colinde laice. Cele religioase au o origine
literară şi se referă la Iisus. Colindele lumeşti au caracter liric şi sunt adaptate de colindători la
situaţia celor care le cântă. Colindele se caracterizează prin crearea unei atmosfere pline de
optimism în care se formulează dorinţe şi năzuinţe ale oamenilor. Colinda a dobândit o destinaţie
precisă ca formă de magie benefică, ea marcând rodnicia câmpurilor, sporul animalelor domestice,
creşterea copiilor, împlinirea prin căsătorie a tinerilor, pacea şi tihna bătrânilor, influenţarea în sens
pozitiv a vieţii oamenilor şi a naturii.
Începând cu întâia zi de Crăciun şi în următoarele zile, copiii umbla cu,, Steaua’’ , cântând
colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos. Pe langă colindatul propriu-zis, se joacă
şi piese inspirate de evenimentul Naşterii Domnului. De un pitoresc aparte este piesa ,,Irozii” sau
,,Vicleimul care reproduce întâlnirea Magilor cu regele Irod şi conflictul pe tema aflării Noului
Împărat, vestit de steaua care li s-a arătat la răsărit. Un alt obicei care ţine, de la Crăciun până la
Anul Nou pe care îl practică flăcăii este ,,Capra’’ sau ,,Turca’’ cum se numeşte în Moldova şi
Ardeal . În Muntenia şi Oltenia capra e numită ,,Brezia” . Unul din colindători, poartă masca,
alcatuită dintr-un cap de capră din lemn, cu maxilarul inferior mobil ,care este tras cu o sfoară în
timpul dansului. Jocul caprei prezintă un scenariu al morţii şi învierii, şi vesteşte gazdelor ,,trecerea
comunităţii în noul an sub semnul restabilirii ordinii cosmice, cu alte cuvinte , triumful vieţii asupra
morţii, a luminii asupra întunericului, a fertilităţii şi fecundităţii asupra sterilităţii, a binelui asupra
răului’’(prof. etnograf Crăciun Parasca).Masca este insoţită de un grup zgomotos, cu nelipsiţii
lăutari ce acompaniaza dansul caprei, care saltă şi se smuceşte, se roteşte se apleacă, clămpănind
ritmic din fălcile de lemn. Spectacolul se remarcă prin originalitatea costumului şi a coregrafiei.
Obiceiul cel mai iubit de copii şi de întreaga familie este împodobirea bradului de Crăciun, o
practică veche, pe care unii o consideră chiar mai veche decât creştinismul şi simbolizează ,,pomul
vieţii’’.Cei care îi atribue o semnificaţie creştină spun că bradul este ,,pomul cunoaşterii binelui şi
răului’’,împodobirea acestuia cu mere roşii amintind de păcatul originar. Primul brad îmbodobit
despre care vorbesc documentele istorice a fost înălţat la Strasbourg în anul 1605, într-o piaţă

1628
publică. Rapid această tradiţie s-a răspândit pe toate continentele, iar în zilele noastre brăduţul este
împodobit cu globuleţe, ghirlande, artificii, bomboane, iar copiii în noaptea de Ajun asteaptă să
vadă ce daruri primesc de la Moş Crăciun.
Întotdeauna, Anul Nou este asociat cu un nou drum , cu o nouă etapă în viaţa noastră şi a
umanităţii. De aceea, cele mai importante tradiţii şi obiceiuri , legate de noaptea dintre ani şi ziua
Anului Nou ne îndeamnă cum să păşim cu dreptul în acest răstimp.În ziua de Anul Nou, copiii
umblă cu Sorcova din casă în casă, pe la cunoscuţi.Sorcova este un substitut al divinităţii fitomorfe,
invocate de copii pentru a aduce oamenilor sorcoviţi viaţa lungă ,sănătate şi prosperitate. Aceştia
poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confectionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au
împletit flori de hârtie colorată. Înclinată de mai multe ori în direcţia unei personae, sorcova joacă
rolul unei baghete magice, înzestrate cu puterea de a transmite vigoare, şi tinereţe celui vizat.
Pluguşorul e una din cele mai frumoase si mai vechi datini româneşti din seara Sfântului Vasile şi a
Anului Nou. Obiceiul de a merge cu pluguşorul contribuie la veselia generală a Sărbătorilor de Anul
Nou, cu acele elemente care ilustrează una dintre principalele ocupaţii ale poporului nostru -
agricultura si creşterea animalelor. El este însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei,
iar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit de buhaiul care imită mugetul boilor.
În orice colţ al lumii ne-am afla, în noaptea care face trecerea dintre ani, trebuie să fim
conştienţi că fiecare ţară are parte de superstiţii şi tradiţii legate de Anul Nou. La noi românii se
spune că prima persoană care va trece pragul casei va fi barbat, anul va fi plin de noroc, iar dacă
femeile vor intra primele, acesta va fi plin de ghinion.O altă superstiţie de Revelion este aceea că
atât în ultima zi din an , cât şi în prima zi a celui nou este bine să nu facem cheltuieli şi să nu
aruncăm nimic din casă deoarece, aruncăm afară norocul. Coform tradiţiei populare ,fetele
nemăritate pun în Ajunul Anului Nou un fir de busuioc într-un vas cu apă, o ramură de măr şi un
ban. Dimineata, fetele işi vor visa alesul cu care urmează să se căsătorească.
Boboteaza marchează sfârşitul ciclului aşa-numitelor 12 zile ale sarbatorilor de iarnă, şi este
ziua în care Iisus Hristos a fost botezat în apele Iordanului fiind sărbătorită pe data de 6 ianuarie.În
limba greacă, cuvântul Bobotează este supranumit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin
Arătarea Domnului, şi anume a Sfintei Treimi. În această zi, există obiceiul să vină preotul cu
Iordanul sau Chiraleisa, care sfinţeşte masa, şi până atunci nimeni nu are voie să se atingă de
mâncare, iar unele bucate sunt adăugate în hrana animalelor pentru protejarea acestora de boli.
După ce preotul rosteşte Troparul Botezului şi stropeşte cu aghiasma casa şi pe gospodari, aceştia
iau apa sfinţită despre care se crede că nu se strică niciodată , are puteri miraculoase şi poate fi
băută doar timp de opt zile, între 6 şi 14 ianuarie.A doua zi după Bobotează, creştinii ortodocşi îl
sărbătoresc pe Sfântul Ioan. În Transilvania , cei care îşi serbează onomastica în această zi sunt
plimbaţi prin sat şi duşi la râu pentru a fi purificaţi.
Datinile şi tradiţiile reprezintă legătura strânsă dintre generaţii prin intermediul cărora
trăsăturile unui popor nu se pierd niciodată.

Bibliografie
Calendarul ortodox-datini –obiceiuri-tradiţii
I.Nicolae,1998, Ghidul sărbătorilor româneşti. Ed.Humanitas, Bucureşti
M.Rădulescu ,1909, Sărbătorile poporului.Codin

1629
 STIMULAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PRIMAR PRIN ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE

Prof. înv. primar Ionișcu Irina Mădălina

Școala Gimnazială ,, Alexandru Macedonski'', Craiova, Dolj

Educaţia trebuie să răspundă necontenit exigenţelor cerute de evoluţia societății. Neputând

rămâne în urma exploziei informaționale actuale, educația trebuie să anticipeze transformările
societății viitoare, să proiecteze, organizeze, coordoneze acțiunile și factorii responsabili acestei
transformări.
În cadrul școlii, odată cu învăţarea de concepte, elevul este supus unui proces de învăţare
socială ceea ce presupune însuşirea unui comportament adecvat cevinţelor exterioare ale mediului şi
societăţii şi atitudini corecte� în viaţa socială, astfel încât elevul să aibă o personalitate care să-i
permită să se integreze în societate.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea activităţii
şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative.Desfăşurarea activităţilor
şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a relaţiilor creative. În acest
cadru, şi cadrul didactic îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică.
Cultivarea capacităţii creatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor contemporane, chiar
dacă au existat şi poziţii sceptice care au susţinut că învăţământul actual nu contribuie la
dezvoltarea creativităţii, observându-se că el cultivă mai ales gândirea critică, disciplina,
conformismul, incompatibile cu climatul de libertate favorabil imaginaţiei creatoare.
Creativitatea este un complex de însuşiri şi aptitudini psihice care în condiţii favorabile
generează produse noi şi valoroase pentru societate. Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea
potenţialului creativ al fiecărui copil, să încurajeze iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să
favorizeze stabilirea unor relaţii care să nu exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a
lua singur decizii şi să stimuleze încrederea în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţii de învăţare realizată la
clasă, care urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale
ştiinţei, atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util,
orientează elevii către activităţi utile care să întregească educaţia şcolară, contribuind la formarea
personalităţii.De aceea şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele
mai variate forme.
Realizarea acestor activităţi presupune alegerea din timp a materialului de către cadrul
didactic, abordarea creatoare a temelor de către acesta şi, nu în ultimul rând, măiestrie pedagogică şi
dragoste pentru copii.
Astfel de activităţi se deosebesc de cele şcolare prin varietatea formelor şi a conţinutului, prin
durata lor, prin metodele folosite, prin utilizarea unei forme specifice de verificare şi apreciere a
rezultatelor şi prin raporturile de colaborare, de apropiere, de încredere şi de prietenie dintre cadrele
didactice şi elevi.
Activitățile extrașcolare se referă la toate manifestările organizate de şcoală, cu obiective
educative şi recreative, care se desfăşoară în afara programului şcolar. Pot fi şi activităţi
extraşcolare de masă - excursii, concursuri, spectacole, serbări etc.- sau activităţi extraşcolare în
cercuri de elevi. Astfel de activităţi oferă numeroase prilejuri de afirmare a elevilor, de dezvoltare a
personalităţii acestora, de explorare directă a realității și de înțelegere a relațiilor care se stabilesc
între membrii unui habitat.
Faptul că aceste activități nu implică învățarea de concepte, nu înseamnă că părinții elevilor
nu trebuie să le ofere copiilor sprijinul necesar. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de
modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare. Părinţii trebuie să-şi ajute copiii la
învăţătura, să-l îndrume prin explicaţii corecte şi clare, să îi ajute să devină independenți, încrezători
în forțele proprii și dornici de afirmare.

1630
 Activităţile turistice sunt activităţi extracurriculare cu o deosebită valoare formativă. Ele se
pot realiza sub forma plimbărilor, excursiilor sau taberelor. Astfel de activităţi asigură un contact
direct cu obiectele şi fenomenele în condiţii naturale, ceea ce uşurează procesul formării
reprezentărilor despre acestea şi ajută copiii în cadrul activităţilor organizate în şcoală. În acest sens,
am organizat în cursul acestui an şcolar excursii cu elevii pe trasee spectaculoase precum Cazanele
Dunării, Cheile Oltețului, Peșterile Polovragi și Muierilor, Valea Oltului, Barajul Vidraru, dar și
scurte plimbări în parcurile și Grădina Botanică din Craiova.
Am constatat că aceste activităţi au îmbogăţit cunoştinţele elevilor despre viaţa plantelor şi a
animalelor, dar au încurajat şi exprimarea liberă a copiilor în afara clasei. Jocurile la alegere și
explorarea și odservarea liberă a unui colț de natura au fost sursă de inspirație în activitățile viitoare
desfășurate la clasă. Am observat că ei pot reprezenta cu mai multă creativitate realitatea atunci
când desenează, pictează, modelează sau au de alcătuit scurte texte.
Serbarea școlară este o manifestare festivă, cu program complex, prilejuită de sărbătorirea
diferitelor evenimente de însemnătate naţională sau internaţională, de tradiţiile şi obiceiurile
statornicite în şcoală.
Serbarea este o activitate extracurriculară tradiţională, care are mari valenţe educative.
Această activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva elevi mai talentaţi într-un domeniu
sau altul, ci a unui număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul lui, la reuşita comună.
Am realizat astfel de acţiuni cu ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, a Dragobetelui, a zilei
de 8 Martie, a Zilei Europei sau la sfârşit de an şcolar, oferindu-le elevilor posibilitatea de a se
exprima liber oral, în scris sau prin muzică.
Părinţii trebuie să se preocupe de buna organizare a activităţilor copilului şi să se sfătuiască
cu învăţătorul (dirigintele) în legătură cu utilizarea timpului liber al copilului în folosul acestuia.
Astfel, ajutorul părinților la realizarea decorurilor, acostumelor, la învățarea rolurilor de către copii,
s-a dovedit indispensabil.
Carnavalul este o manifestare veselă, antrenantă, plină de mişcare şi surprize. Am organizat
carnavale cu ocazia sărbătorilor de iarnă, cu ocazia Zilei Pământului sau cu ocazia zilei de 1 Iunie.
Participanţii au purtat costume întruchipând diverse personaje, iar jocul de rol a stimulat imaginaţia
elevilor. Element dominant al carnavalului a fost dansul, intercalat cu diverse forme de manifestări
artistice. Elevii au avut posibilitatea de a se manifesta liber, atât în crearea costumului, cât şi în
interpretarea/realizarea unor monologuri.O altă variantă a carnavalului clasic, am folosit-o cu
succes în organizarea și prezentarea unui carnaval literar, oferind fiecărui elev prilejul de a-și alege
și a prezenta personajul literar preferat, evidențiind astfel trăsături morale precum bunătatea,
altruismul, sinceritatea, ș.a.
Concursurile sunt forme competiţionale de activitate extraşcolară, organizate pe diferite teme.
Am organizat la nivelulclasei concursuri de creaţie artistică, de desen, între clase paralele sau între
clasele de nivel primar. Prin menţinerea unor legături permanente, strânse cu şcoala, cu cadrele
didactice, părinţii au avut mai multă siguranţă în educarea copilului lor, în conturarea, formarea şi
dezvoltarea personalităţii acestuia.
Vizionarea spectacolelor, a filmelor, a materialelor PPT sunt forme de activitați prin care
elevul nu doar dobândeşte informaţii, ci este stimulat spre activităţi care să-l destindă, determinând
astfel creșterea stimei de sine şi dezvoltarea creativităţii.
Activităţile extraşcolare au o mare valoare educativă întrucât realizarea lor se face şi din
punct de vedere interdisciplinar. Dintre acţiunile ce au fost practici de succes în şcoală aş enumera:
-realizarea unor târguri de produse, copiii întrecându-se în realizarea celor mai interesante și
ingenioase obiecte, specifice temei târgului,
-activitate de strângere şi de dăruire de fonduri şi de daruri pentru copiii devaforizaţi din
comunitate.
Aceste acţiuni au determinat dezvoltarea creativităţii civice, artistice şi a responsabilităţii faţa
de problemele comunităţii.
Cred că în orice şcoală cadrele didactice trebuie să promoveze activităţile extracurriculare,
cunoscându-se faptul că activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi

1631
eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând o atitudine creatoare, atât
în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii și asigurând astfel o atmosferă
relaxantă care să permită realizarea unui un feed- back pozitiv și stimularea creativă a elevilor.

1632
 IMPLICAREA PĂRINȚILOR ÎN ACTIVITĂȚILE DIN ȘCOALĂ

Prof. Ioniță Daniela

Școala Gimnazială Vlădila, județul Olt

În urma cercetărilor efectuate, asupra efectului implicării părinţilor în educaţia copiilor în

școală, realizate în numeroase ţări şi în România, s-a demonstrat faptul că implicarea s-a dovedit a fi
benefică pentru copii.
Implicarea activă a părinţilor are ca scop conştientizarea acestora asupra rolului de neînlocuit
ce îl au în educarea copiilor. Astfel, părinţii care au participat şi sprijinit şcoala la diverse activităţi,
continuă să ţină o strânsă legătură cu cadrele didactice şi conducerea şcolii observând progresele
făcute de către copii. Unitatea şcolară este cea care va face primul pas spre o bună colaborare cu
familiile elevilor, oferind părinţilor o gamă largă de activităţi la care pot participa, interveni.
Cunoscând faptul că au acest drept de a participa la activităţi organizate de şcoală, ei vor
deveni interesaţi şi bucuroşi să-şi aducă aportul la educația propriilor copii care vor fi beneficiarii
direcți.
Profesorul este interesat să știe mai multe despre situația pe care elevul o are acasă, despre
preocupările și modul de viață al acestuia. Dezinteresul părinților poate nărui tot efortul pe care
profesorii îl depun la orele de curs. Fără implicarea și ajutorul părinților sistemul educativ nu își
găsește singur căile prin care își poate îmbunătății performanța și modul de lucru.
Părinţii pot fi parteneri activi în desfăşurarea unor programe care se derulează în cadrul şcolii.
De asemenea, părinţii pot fi atraşi alături de şcoală prin forme variate de activităţi extraşcolare,
determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor răspunzător în
devenirea propriului copil. Ei pot veni chiar cu idei de realizare a unor activităţi extraşcolare. Pot
participa la excursiile școlare alături de profesori și elevi, pot organiza concursuri, programe
artistice, care permit acestora să vadă manifestările elevilor, precum si rezultatul muncii lor.Aceste
activităţi extraşcolare au un impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care experimentează
relaţii inedite cu copiii lor, fapt ce îi pot determina să-şi schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea
faţă de şcoală.
Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia se îmbunătățește considerabil,
părinţii simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile
extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie,
facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se
dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform
naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Profesorul are, prin acest tip de activitate, posibilităţi
deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi
mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective
depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator
de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de
elevi .
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior
școlii. Părinții sunt puși în fața unei game variate de activități care sunt toate foarte atrăgătoare și
tentația de le face loc tuturor este mare.
Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea față
de educația oferită de școală.

BIBLIOGRAFIE:
• Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Editura Discipol, Bucureşti, 2000;
• Ionescu, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;

1633
 CARACTERUL EDUCATIV AL SERBĂRILOR ŞCOLARE

Prof. Ioniță Dănuț Costinel

Liceul Tehnologic "Matei Basarab" Caracal, județul Olt

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a

copiilor/elevilor, pentru cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă.
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Au o mare contribuţie în dezvoltarea
personalităţii copilului, deoarece implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul orelor de
curs. Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor. Având un caracter atractiv, elevii participă cu dăruire la astfel de activităţi
.
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o
cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Reprezintă o modalitate eficientă de a utiliza și a dezvolta înclinaţiile artistice ale elevilor.
Prin conţinutul serbării, elevii culeg impresii, trăiesc spontan şi sincer situaţiile redate.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică, interpretarea unor cântece, jocul actoricesc, dansul, devin puternice
stimulări ale sensibilităţii artistice. Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de
festivităţi, parcul sau grădina şcolii.
Contribuţia copilului/elevului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie
privită ca un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor (colegi, profesori,
părinți).
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul elevilor.
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea de
cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic.
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei, aduc o importantă contribuţie
în formarea şi educarea copiilor/elevilor, în modelarea sufletelor acestora şi are profunde implicaţii
în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi întărind respectul acesteia faţă de şcoală.

Bibliografie:
• Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Editura Discipol, Bucureşti, 2000;
• Ionescu, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;

1634
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII
SERBĂRILE ȘCOLARE

Înv.Ioniță Elena Loredana

Școala Gimn.Nr. 3 Nichiteni

Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii şi
în acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător cât şi pentru
elevii săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face în primele
clase este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp atenţia cuvenită, li
se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în seama școlii. Una
din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ, organizator,
cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare. Ca activitate intenţionată şi
orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea cunoştinţelor şi dezvoltarea
competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor şi
talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută a timpului liber
al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera
în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive de
caracter. Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a micuţului,
pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea
unor semne atât de curioase şi pline de mister. De aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu
părinții este deosebit de benefică.
Parteneriatele cu părinții urmăresc :dobândirea de către părinți a unor abilități care să sprijine
formarea de comportamente adecvate la copii, pentru relaționarea mai bună a acestora în cadrul
grupurilor; informarea părinților cu privire la strategiile de cunoaștere a copilului; crearea de
oportunități pentru valorificarea experiențelor pozitive dobândite de aceștia în educația copilului;
acceptarea de către copii a regulilor după care funcționează microgrupurile sociale (familie, școală,
grup de prieteni, anturaj de joacă, vecini, etc.). Cu bune şi cu rele, anii de şcoală rămân o experienţă
de nepreţuit. Cum au început deja să se usuce frunzele şi să se ascundă soarele, e clar: începe
şcoala. Pentru un an şcolar plin de zâmbete, succes şi note mari sunt recomandate, pe lângă
seriozitate şi spor la învăţat, activităţile recreative şi serbările şcolare. Ele contribuie la dezvoltarea
personalităţii armonioase a copiilor, cultivă înclinaţiile şi aptitudinile acestora de la cea mai fragedă
vârstă şi organizează raţional şi plăcut timpul liber. Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter
interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din
clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor
acestora.Având un caracter atractiv, elevii participă, într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire. Învăţarea versurilor şi interpretarea artistică sunt realizate de elevi cu bucuria
şi plăcerea caracteristice unei preocupări pentru timpul liber. Este binecunoscut faptul că
memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv-pozitiv este mare şi contribuţia
copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic trebuie privită ca un scop în sine,de a
oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească, plăcere estetică, satisfacţie - toate acestea
îmbogăţindu-le viaţa, făcând-o mai frumoasă, mai plină de sens.
Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor. Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituala, să le împlinească
setea de cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească
singuri pentru a-şi forma convingeri durabile.
Indiferent de tipul de personalitate, de nivelul de dezvoltare psihică, omul se raportează la
frumos, la artă, într-un mod particular, prin procese funcţionale complexe. Exprimarea artistică
activează resursele intelectuale, motivaţional-volitive şi afective ale individului, aducându-l, în
anumite condiţii, într-o stare de armonie cu sinele şi cu lumea exterioară. Momentul prezentării unei

1635
serbări şcolare impune alegerea temei, astfel încât cei implicaţi în organizarea şi desfăşurarea
acesteia sa se încadreze în limitele coordonatei temporale.
Întrucât una din valorile cele mai importante ale contemporaneităţii este creativitatea,
dezvoltarea acesteia a devenit una din cerinţele fundamentale ale educaţiei.
Serbarea şcolară reprezintă un eveniment mai mult sau mai puţin aşteptat, menit să
evidenţieze într-o formă estetică achiziţiile acumulate de copii pentru dezvoltarea creativităţii. În
procesul de învăţare multe sunt momentele de satisfacţie şi bucurie pe care le trăiesc cei implicaţi,
dar maxima încărcătură emoţională se dezvoltă în timpul serbărilor şcolare. Importanţa unor
asemenea festivităţi este deosebită, pentru că ele lărgesc orizontul spiritual al elevilor şi contribuie
la acumularea de noi cunoştinţe, îmbogăţesc şi remontează viaţa afectivă, stimulând sentimente
nebănuite sau dezvoltând pe cele slab manifestate anterior; contribuie la dezvoltarea simţului de
răspundere, prin dorinţa de reuşită, favorizează concentrarea atenţiei pe parcursul desfăşurării
programului, prezenta spectatorilor (părinţi, bunici, cadre didactice), trezind în copil energia de a
învinge timiditatea, stimulându-i independenţa de acţiune.Într-o serbare şcolară pot fi valorificate
toate achiziţiile dobândite de elevi de-a lungul unui semestru sau an şcolar, conferind evenimentului
artistic un caracter educativ şi creator.

1636
 Serbările școlare

Ioniță Gherghina Cristina

„Un bun învăţător observă când copilul se străduieşte - chiar dacă rezultatele nu se văd
imediat.
Şi-i arată elevului că a observat !...
Un bun învăţător are grijă să vină rândul fiecărui elev la îndatoririle plăcute – dar şi la cele
nesuferite.
Mari destine au de multe ori la bază influenţa unui bun învăţător!”
- Helen Exley -

Prin activitățile extrașcolare specifice, sărbătorile de iarnă, serbările școlare, se dezvoltă în

primul rând abilitățile soft (personale și interpersonale), capacitatea elevilor de a înțelege și de a-și
exprima sentimentele, capacitatea de a lucra în echipă, de a răspunde în mod pozitiv și sensibil unei
situații noi.
Aceste activități oferă o perspectivă amplă a valorificării creativității, a valorilor etice și
estetice, a actului didactic în rândul preșcolarilor și al școlarilor.De cele mai multe ori se caută o
abordare interdisciplinară,un sincretism între desen, literatură, muzică, tehnici manuale de realizare
a produsului artistic. Se sporește încrederea în capacitatea creatoare a fiecărui elev participant la
activitate, spiritul competitiv. Toți participanții sunt stimulați să producă idei creative și își dezvoltă
inteligența emoțională (abilitățile personale și interpersonale).
Gama variată de activități pentru promovarea tradițiilor de iarnă vizează o componentă etică,
dar și o componentă estetică. Eticul acesta ține de educația morală, punând în practică valorile de
bine, frumos și adevăr.
Puși în situații inedite, elevii noștri învață cum să se comporte în societate.
Noi, profesorii, parteneri în educație, evidențiem prin profilul nostru comportamental, mai
mult ca oricând etica profesională. Noi organizăm activități distractive și creative prin care îi
învățăm pe copii valoarea sacră a datinilor noastre strămoșești de iarnă, pentru ”devenirea întru
ființă” a fiecărui om și asigurarea continuității spirituale a neamului românesc.
Componenta estetică se reflectă în stilul vestimentar al elevilor și al profesorilor în timpul
serbărilor, concursurilor și al evenimentelor culturale, în decorul scenic (sonorizare, lumini,
personalitatea prezentatorului), în ambientul specific festivității, în relaționarea cu părinții elevilor,
pe care ar trebui să-i invităm cât mai des la astfel de spectacole organizate atât în școală, dar și în
afara ei.
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, anul acesta, în luna decembrie am organizat o activitate de o
amploare deosebită, numită ”Tradiții interculturale”.
Programul a fost destul de variat și a constat în prezentarea unui program Power Point cu
tradițiile de Crăciun, de Anul Nou la noi, la români, dar și la alte popoare europene, colinde
prezentate în limba română, dar și în limba engleză, obiceiuri specifice sărbătorilor de iarnă la
popoarele europene, prezentate în limba engleză, un plugușor românesc compus de elevi, cântece,
colinde, etc.
Această activitate a implicat elevi din aproape toate clasele, dar și profesori de limba română,
de limba engleză și de muzică.
A fost un sincretism reușit, care a fost transpus într-un spectacol ce a adus magia Crăciunului
și a sărbătorilor de iarnă în inimile elevilor, profesorilor, dar și în inimile și în sufletele părinților
spectatori.
Pregătirea elevilor a necesitat o colaborare strânsă a noastră, a profesorilor și elevilor, o
valorificare a potențialului creativ personalizat, o fetiță a cântat un colind în limba engleză.
Le priveam chipurile laminate ale copiilor, care exprimau bucuria de a se implica și de a
participa ca spectatori la această manifestare culturală, erau un întreg, și aceasta grație lor, dar și

1637
profesorilor care i-au antrenat și i-au pregătit, au insistat de nenumărate ori să fie serioși și
perseverenți la repetiții.
Prestația de pe scena căminului cultural a constituit punctual culminant al activității, s-a
dovedit că elevii au conștientizat efortul mare depus pe parcursul atâtor zile de repetiții intense,
rolul fiecăruia dintre ei la reușita programului artistic și valoarea acestor ”ieșiri culturale”.
Ținuta copiilor a fost și ea în ton cu ambientul specific: cămașă albă, pantalon bleumarin sau
negru. Și ținuta prezentatoarei a impresionat prin naturalețe, finețe și frumusețe: ea a purtat o
rochiță scurtă și pantofi negri plus accesorii asortate.
Am fost foarte impresionați cu toții, de aceea am propus o altă activitate amplă cu ocazia zilei
de 8 Martie, unde vom fi în aceeași formație, părinți, rudele elevilor, care ne-au mulțumit din suflet
pentru program, dar și pentru faptul că le-am implicat copiii în alte activități de suflet, profesorii
organizatori, care s-au bucurat enorm de încununarea muncii lor.
Asemenea activități trebuie organizate cât mai des pentru preșcolari și școlari, deoarece au un
impact direct și mult mai puternic asupra lor, modelându-le totodată personalitatea, motivându-i și
făcându-i mai responsabili și mândri de talentul lor, mai civilizați în societate și mai sensibili la
frumos.

1638
 *
Ioniță Ioana

" Părinții care au primit ei însiși o educație sunt deja niște modele după care se îndreaptă
copiii. Dar pentru a-i face pe aceștia mai buni, este necesar să facem din pedagogie un studiu;
altfel nu este nimic de sperat de la dânsa, iar educația este încredințată unor oameni cu pregătire
rea" – IMMANUEL KANT

Într-o societate care evoluează sub imperiul schimbărilor permanente în toate domeniile, care
solicită individului abilități de adaptare rapidă la situații noi, educația trebuie să răspundă în primul
rând nevoilor individuale, asigurând în acelașii timp șansele de integrare și dezvoltare socială
personală.
Educația părinților - ca și educația adulților - apare necesară atât pentru educarea copiilor, cât
și pentru o cale de emancipare spirituală și socială.
Accelerarea transformărilor sociale, democratice, emanciparea femeii (la preocupările
materne si gospodărești adăugându-se preocupările profesionale și de studiu), modificarea statutului
copilului, încercarea de a restitui prestigiul educației familiale au dus la înțelegerea faptului că
sistemul de educație rămâne neputincios dacă se izbește de indiferența sau de opoziția părinților.
La nivelul grădiniței a fost inițiat un proiect educațional intitulat ”Împreună alături de copii”
având ca scop sprijinirea părinților pentru coștientizarea și asumarea rolului educațional și
implicarea lor în formarea și dezvoltarea copilului în vederea integrării lui în viața socială.
Obiectivele proiectului au urmărit:
 Implicarea parinților în acțiuni ce urmăresc evoluția comportamentului copiilor;
 Abilitarea parinților pentru identificarea propriilor comportamente greșite și conștientizarea
efectelor negative ale acestora asupra dezvoltării psihofizice a copilului;
 Înțelegerea rolului pe care îl are buna colaborare a părinților cu unitatea de învățământ în
dezvoltarea armonioasă și progresul educațional al copiilor;
 Convingerea părinților de a continua în familie programul stabilit de unitatea școlară
îmbinând armonios atitudinea permisiva cu exigența.
Activitățile desfășurate în cadrul proiectuli au fost:
- Întâlnire de grup: ”Regimul zilnic al copilului la grădiniță/școală și acasă”
- Dezbatere-chestionar: „ Tu ce fel de părinte ești?”
- Lectorat:„ Și părintele meu știe o poveste”
- Întâlnire de grup „ Despre petrecerea timpului liber în familie”
- Voluntariat: ”Dăruind suntem mai buni”
- Program artistic „Îl aștept pe Moș Crăciun”
- Finalizarea proiectului - Excursie-șezătoare: ”Povestiri la gura sobei”
Prin serbarea organizată în timpul excursiei și închinată unei mari sărbători a creştinătăţii -
naşterea lui Iisus Hristos, am încercat să sensibilizez părinţii, creându-le o seară specială, o seară de
sărbătoare, care a continuat cu ”Povestiri la gura sobei” .
Ultima zi și ultima activitate a proiectul educațional ne-a unit: copii, părinți și cadre didactice
și ne-a facut să uităm pentru o clipă de problemele cotidiene şi să păşim alături de copii în lumea de
vis a colindelor, în lumea lui Moș Crăciun, în lumea poveștilor, în lumea copilăriei.
”E masa încărcată de nuci, mere si colăcei,
Fii veselă mamă, la ușă-s clopoței.
Și cerul cu stele azi cântă: 'E vremea colindelor',
Împodobește bradul tată, că ne așteaptă-n prag
Colindători la noi acasă, hai să-i primim cu drag.”

1639
 SERBĂRILE ȘCOLARE ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof.Ioniță Luiza-Veronica
Grădinița nr.217, Sector 6,București

Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea copiilor şi

în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia copiilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o serbare în cadrul grădiniței reprezintă
un mijloc eficient de educare , de influenţare formativă a preșcolarilor, de sudare a colectivului, de
asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de
încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a copiilor timizi sau mai puţin
talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii
:jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă
împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să
fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor. Pregătirea unei manifestări colective, antrenante cum
este serbarea, lasă urme adânci în sufletul fiecărui copil. Participarea la o serbare îi uneşte pe copii,
îi ajută să se împrietenească. Legăturile afective dintre ei sunt stimulate de emoţii şi interese
comune, căci reuşita serbării întăreşte ,,colectivul’’. În strădania de a pregăti şi de a susţine o
serbare se clădeşte voinţa copiilor, se conturează perseverenţa, independenţa, curajul – copiii învăţă
să-şi stăpânească emoţiile faţă în faţă cu un public numeros şi necunoscut.
Serbarea – un program artistic structurat pe numere anunţate de prezentatori – prezintă
formaţii, solişti,dansatori, recitatori, actori, alternând genurile. E limpede însă că doar o selecţie de
piese valoroase va putea declanşa impresii şi emoţii estetice puternice. În această ordine de idei,
serbarea impune şi organizatorului competenţe speciale, întrucât în cadrul acesteia se interferează
mai multe domenii de cunoaştere ce trebuie să-şi armonizeze strategiile, se înmănunchează mai
multe genuri artistice, fiecare cu specificitatea şi complexitatea sa, ce se cer a fi îmbinate la modul
optim, în condiţiile în care copiii mici obosesc foarte repede. De asemenea, pentru a realiza
spectacolul, educatorul are nevoie şi de cunoştinţe specifice din domeniul scenografiei şi al regiei.
La toate acestea, binenţeles, se mai adaugă aşteptările copiilor şi ale părinţilor.În pregătirea
unei serbări organizatorul (cadrul didactic) trebuie să fie informat, flexibil cu deschidere la nou,
cooperant, atent la nevoile părinţilor şi ale copiilor.
Întregul lanţ de manifestări organizate de grădiniță şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de instituția școlară (grădiniță) şi slujitorii ei (educatoarele).

Bibliografie:
Bunescu, G., Negreanu E. (coord.), (2005), Educaţia informală şi mass-media, Institutul de
Ştiinţe ale Educaţiei, Teoria Educaţiei
Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2000
Popescu, G., (2007), Psihologia creativităţii, Ediţia a III-a, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti

1640
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții
Prof. înv. preşcolar Iordache Mihaela
G.P.N.Izvoru-Visina
În actul de educare a copilului preşcolar, o componentă importantă constituie procesul
informativ-educativ la care contribuie familia şi grădiniţa.
Familia este factorul educativ prioritar, întrucât educaţia începe din familie, aceasta fiind
modelul pe care copilul îl imită şi-l urmează. În familie copilul îşi face pregătirea pentru viaţă.
Contribuţia familiei este cu atât mai mare cu cât copilul este mai mic şi scade pe măsură ce etapele
de creştere înaintează pe treptele superioare ontogenezei.
Familia oferă mediul în care copilul se naşte, trăieşte primii ani ai vieţii, se dezvoltă şi se
formează pentru viaţă. Aceasta reprezintă primul instrument de reglare a interacţiunilor dintre copil
şi mediul social. Are rolul central în asigurarea condiţiilor necesare trecerii prin stadiile de
dezvoltare ale copilăriei, condiţii ce stau la baza structurării personalităţii individului. În relaţiile
sale cu mama, cu tata şi cu fraţii, copilul se integrează în relaţiile sociale, se apropie de societate, îşi
cunoaşte valorile şi începe să-şi formeze imaginea de sine.
Grădiniţei îi revine rolul de partener în relaţiile ei cu familia iar acest rol derivă din faptul că
este un serviciu specializat, cu cadre pregătite pentru realizarea sarcinilor educaţiei copiilor cu
vârste cuprinse între 3-6/7 ani.
Există două dimensiuni principale ale implicării reciproce a instituţiei de învăţământ şi
familiei în favoarea copilului: dimensiunea relaţiei copil - părinte şi dimensiunea relaţiei grădiniţă
- familie.
Dimensiunea relaţiei copil - părinte vizează controlul frecvenţei, al rezultatelor şcolare,
îndeplinirea sarcinilor şi susţinerea spirituală şi materială a activităţii didactice a copilului. Cealaltă
dimensiune se referă la alegerea unităţii de învăţământ, la contactele directe ale părinţilor cu cadrele
didactice. Aceste contacte pot fi întâlniri colective dintre cadrele didactice şi asociaţiile părinţilor,
reuniunile de informare a părinţilor cu privire la diferite conţinuturi şi metode şcolare.
Relaţia grădiniţă - familie nu se poate constitui fără asigurarea unei condiţii de bază,
fundamentală: cunoaşterea familiei de către educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei
educativ. Educatoarea trebuie să cunoască mai multe aspecte ale vieţii de familie, deoarece aceasta
o ajută în cunoaşterea şi înţelegerea copiilor cu vârste cuprinse între 3-6/7 ani.
Ocaziile de a discuta cu părinţii pentru a găsi împreună soluţii problemelor cu care se
confruntă copilul trebuie căutate chiar şi atunci când ele nu se oferă cu uşurinţă. În general ele sunt
prilejuite de acele momente în care copilul este introdus ori este extras din programul grădiniţei.
Altfel spus, cele mai frecvente ocazii pe care le are educatoarea de a comunica cu părinţii sunt: când
părinţii aduc copiii la grădiniţă; la sfârşitul programului, când părinţii îşi iau copiii de la grădiniţă;
cu prilejul diferitelor evenimente festive ce se organizează la nivelul grădiniţei: sărbători diverse,
festivităţi de început de ciclu ori la sfârşit de ciclu preşcolar; vizite la domiciliu, lectorate cu
părinţii, consultaţii pedagogice.
Cu cât cunoaştem mai bine familiile copiilor, cu atât mai eficient va fi parteneriatul cu ele. Cu
cât părinţii vor cunoaşte mai bine programul educaţional, cu atât va fi mai coerentă influenţa
ambilor factori educaţionali şi a ambelor medii educaţionale. Cu cât colaborarea dintre educator şi
părinţi este mai strânsă cu atât mai bine ambii actori vor cunoaşte mai bine copilul.
Participarea părinţilor la activităţi ale grupei reprezintă un alt prilej de cunoaştere a
părinţilor, dar şi un mod prin care aceştia sunt familiarizaţi cu programul grupei, cu conţinutul şi
metodele didactice, cu materialele didactice şi mijloacele necesare desfăşurării activităţilor, cu
modul de comunicare şi abordare a situaţiilor problematice, cu semnificaţia respectului faţă de
copil. Relaţia părinte-educatoare astfel contribuie la constituirea unor relaţii pozitive între familie-
grădiniţă, la o coerenţă a practicilor educaţionale şi a cerinţelor referitoare la copil.
Vizitele periodice la domiciliu vor fi programate la momentele convenabile acesteia şi-i oferă
educatoarei posibilitatea de a cunoaşte familia şi copilul în mediul lor propriu. Familia va fi
încurajată să viziteze la rându-i sala de grupă în orice moment. Copiii vor fi atât de încântaţi de

1641
ideea că educatoarea lor îi vizitează. Gazdele îşi pot imagina că o astfel de vizită ar putea însemna
comunicarea unor veşti proaste astfel este necesar ca să se informeze părinţii cu ce scop sunt
vizitaţi. La începutul vizitei, se reia prezentarea scopului acesteia; se deschide discuţia prin a arăta
câteva aspecte pozitive, întotdeauna, chiar şi atunci când scopul vizitei este acela de a exprima
îngrijorarea în anumite privinţe. Vizitele la domiciliu pot fi utile atât pentru educatoare cât şi pentru
familii. Educatoarea poate afla lucruri interesante despre: cultura familiei respective; modul de a
interacţiona; talentele şi aptitudinile membrilor acesteia; are şansa de a se discuta pe larg despre
progresele şi succesele individuale ale copilului. De aceea se pot aduce câteva mostre din activitatea
copilului la grădiniţă pentru a le arăta părinţilor, bucurându-se astfel de atenţia educatoarei şi vede
cum aceasta intră în contact comunicaţional cu copilul. Părinţii pot împărtăşi: idei legate de anumite
preocupări, neînţelegeri, sau obiective specifice referitoare la copilul lor.
Parteneriatul grădiniţă-familie se poate realiza şi prin întâlnirile formale cu toţi părinţii
desfăşurate în cadrul formal al negocierilor dintre administrarea grădiniţelor şi asociaţia părinţilor.
În cadrul acestor întâlniri părinţii trebuie implicaţi în luarea unor decizii menite să asigure
securitatea copiilor, stabilirea meniului zilnic corespunzător pentru menţinerea sănătoasă a
copilului.
Participarea părinţilor la excursii, vizite, serbări, aniversări. La serbare pot participa părinţi
şi rude ale copiilor. Părinţii por fi implicaţi nu doar in organizarea acestor evenimente, dar pot veni
şi cu sugestii, propuneri de teme, de activităţi.
Lectoratele cu părinţii, organizate sistematic, au drept scop o vie propagandă pedagogică în
rândul comunităţi. Părinţii de la un întreg nivel beneficiază, în cadrul lectoratelor, de prezenţa şi
consilierea unor specialişti din domeniul psihopedagogiei sau a unor reprezentanţi ai instituţiilor cu
care grădiniţa derulează programe în parteneriat (poliţie, dispensar medical, instituţii culturale,
ONG-uri). Comitetul de părinţi al clasei, ales anual, constituie nucleul colaborării grădiniţei cu
familiile copiilor, fiind forul organizat în vederea găsirii şi aplicării de soluţii viabile la problemele
de ordin socio-gospodăresc.
Realizarea unor vitrine cu material informativ de specialitate poate stimula interesul şi
curiozitatea părinţilor. Consultarea unora dintre acestea (cărţi, broşuri, referate, planuri de
intervenţie, etc.) contribuie la lărgirea experienţei pedagogice a părinţilor şi, implicit, la o implicare
potrivită în anumite situaţii educaţionale.
Realizarea unor afişe speciale poate avea un rol stimulativ de a oferi copiilor condiţii
corespunzătoare de viaţă, de activitate intelectuală, de hrană etc., pentru eliminarea exploatării
copiilor, determinarea părinţilor a-şi integra copiii în activităţi recreative, în cluburi ale copiilor etc.
Sărbătorirea în comun a unor evenimente din viaţa constituie momente de cunoaştere
reciprocă şi de implicare în actul educativ.
Factorii de modelare a personalităţii umane trebuie să interacţioneze ca un tot unitar, sub
forma unui sistem bine închegat, pentru atingerea ţelului comun: educarea copilului. Pentru aceasta,
este nevoie de un schimb permanent de informaţii, de completare şi valorificare a influenţelor
dirijate spre micul învăţăcel.

Bibliografie:
1. Băran, Adina, (2004), Parteneriat în educaţie: familie – şcoală – comunitate, Editura
Aramis Print, Bucureşti
2. Bunescu, G., Alecu, G., Badea, D., (1997), Educaţia părinţilor. Strategii şi programe,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
3. Dumitrana, Magdalena, (2000), Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania,
Bucureşti
4. Dumitrana, Magdalena, (2011), Cum creşte un pui de om, Editura Compania, Bucureşti
5. Mateiaş, Alexandra, ( 2003), Copiii preşcolari, educatoarele şi părinţii, Ghid de
parteneriat şi consiliere, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
6. Vrăşmaş, Ecaterina Adina, (2002), Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis,
Bucureşti

1642
 SERBĂRILE ȘCOLARE
Tradiții și obiceiuri

Prof.înv.primar IORGA ELENA MĂDĂLINA

Școala Gimnazială nr.1 ROATA DE JOS, GIURGIU

Dintotdeauna, poporul român a ştiut să-şi păstreze datinile şi obiceiurile, poveştile, muzica şi
poezia, ca apoi să le transmită cu mândrie, din generaţie în generaţie, urmaşilor dornici să le
cunoască.
Dintre datinile şi obiceiurile româneşti, legate de principalele sărbători religioase de peste an,
cele din perioada de iarnă se bucură de cea mai mare popularitate în rândul românilor.
În general, poezia obiceiurilor tradiţionale de Crăciun şi de Anul nou, colindele, urăturile,
pluguşoarele, celebrează viaţa, oamenii, poziţia lor socială, îndeletnicirile şi preocupările legate de
vârstă şi de obiceiuri. Aceste poezii reflectă credinţe şi obiceiuri de sărbători, tradiţii create de
imaginaţia prolifică a oamenilor de rând şi păstrate cu grijă în conştiinţa populară. Specificul
popular al fiecărei zone este exprimat cu mândrie prin port şi vorbă, prin costumele cu grijă
pregătite pentru aceste sărbători religioase, legate de Naşterea Domnului, dar mai ales de ziua
Sfântului Vasile, sărbătorită în popor cu purtarea măştilor populare, special pregătite pentru Anul
nou, cu pluguşor, cu capre, urs, căluşari şi bande de haiduci şi de viteji.
Sărbătoarea Crăciunului este marcată, în serbările organizate cu acest prilej, prin frumoase
colinde, în care minunata naştere a Mântuitorului Iisus se împleteşte cu întâmplări locale, legate de
modul cum este sărbătorit acest eveniment în casele oamenilor simpli sau a celor mai de vază,
boieri sau domni. Colindul sau colindatul este obiceiul românesc de a umbla din casă în casă, de a
colinda, adică a cânta în cete, grupuri de copii sau adulţi, pentru a da de veste, a vesti un fapt
miraculos ce s-a întâmplat sau are să se întâmple
Serbările şcolare “vor rămâne peste vremi momente de bucurie sufletească , prilej de
manifestare inedită şi nestingherită a valenţelor native ale copiilor in faţa parinţilor, admiratorilor
emoţionaţi , gata de a oferi zambete, flori sau lacrimi de bucurie si recunostinţă“( Invatamantul
primar nr.1/1998,, Ed.Discipol p.61).
Cadrul didactic trebuie să acorde o însemnătate deosebită alegerii textelor literare folosite în
serbările şcolare. Valorificarea textelor literare în serbările şcolare( montaje literare, şezători
literare, teatru literar, jocuri literare, dramatizările ) constituie nu numai o activitate artistică,
educativă, ci şi o formă de cunoaştere a cât mai multor opere literare.
Dramatizările, imitarea personajelor de către elevii care stăpânesc bine conţinutul operei
reprezintă un îndemn la formarea deprinderilor de citire conştientă şi expresivă, un îndemn de a
memora rolul unui personaj. Copiii vor interpreta corespunzător rolul atunci când înţeleg mesajul
transmis de operele literare dramatizate.
Prin dramatizarea textelor literere, prin participarea micilor artişti la acțiune se valorifică din
plin valenţele artistico-estetice ale textelor literare și nonliterare. Se pune accent pe dezvoltarea
percepţiilor artistice, pe formarea gestului estetic, pe cultivarea unor aptitudini emoţionale pozitive
fată de operele dramatizate. Elevii sunt puşi în situaţia să aleagă un model de comportare din rândul
personajelor pe care le interpretează.
Personajele sunt purtătoare ale unor însuşiri alese pe care vrem să le cultivăm la copii,
incepând cu primii ani de şcoală . Prin interpretarea rolurilor, elevii sunt impresionaţi de isprăvile
eroilor, se identifiă afectiv cu viata eroilor respectivi. Sunt personaje care se impun prin fapte si
realizări deosebite, alte personaje sunt mai puţin reliefate, sunt personaje pozitive si personaje
negative – lucru care face ca atunci când se distribuie rolurile, elevii să ceară să interpreteze
personaje principale, de preferintă personaje pozitive.

1643
 Trebuie să-i determinăm pe elevi să înteleagă că trăsăturile personajelor pozitive care inving,
se afirmă, devin respectate si îndrăgite, pot fi dobândite de oricine prin muncă, prin respectarea în
toate împrejurarile a unor reguli de comportare.
Prin lecturarea textelor pe care le vor interpreta, elevii vor fi conduşi spre a-şi forma si
dezvolta :”capacitatea de a surprinde, de a descoperi conţinuturi si forme ale realitaţii exprimate
intr-o multitudine de modalitati de expresie, de a asocia unele cu altele, ceea ce le permite să-şi
extindă astfel aria cunoaşterii. Patrunzând în diversitatea textelor literare, elevii vor parcurge căi
specifice ale cunoaşterii, de la concret la abstract la reprezentare şi fantezie ……/ astfel se cultivă
interesul pentru cunoaştere, capacitatea de selecţie, de asociere, în vederea înţelegerii multiplelor
semnificaţii ale realitaţii” (Şerdean, I, Metodica predării limbii române la clasele I-IV, Bucureşti,
E.D.P., 1993, p.175).
Serbările şcolare au un caracter stimulator atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. Antrenarea
parinţilor şi copiilor în pregătirea costumaţiei specifice pentru personajele interpretate constituie un
moment de manifestare a fanteziei fiecăruia, dezvoltându-se gustul estetic. Prin faptul că fiecare
copil primeşte rolul potrivit dorinţelor si talentelor sale contribuim la cultivarea talentelor copiilor.
Trebuie urmarită fiecare mişcare a copiilor, sincronizarea între exprimarea nonverbală si verbală
cerută de textele respective.
Munca în comun, în echipă, colaborarea între cadre didactice,copii și părinţi este o condiţie
importantă în realizarea obiectivelor propuse.
Serbările şcolare valorifică si dezvoltă interesele si aptitudinile elevilor care îşi pot manifesta
spiritul de initiativă, dau sigurantă si încredere tuturor participantilor. Prin astfel de activităţi se
transmit cunoştinţe: ”alături de memorie, ca temelie a oricărei transmiteri de cunostinţe, fantezia
reprezintă o forţă profundă a sufletului omului diametral opusă, de egală valoare.” De
asemenea,contribuie la stimularea interesului pentru lectura particulară care constituie o activitate
fundamentală pentru întreţinerea conduitei intelectuale, îmbogăţirea cunoştinţelor si a limbajului,
pentru cunoaşterea indirectă a diferitelor universuri si realităţi.
Iubirea pentru tradiții, pentru obiceiurile specifice oricărei zone geografice ale țării noastre,
ne îndeamnă să o transmitem elevilor noștri cu mare bucurie,cu emoții dar și cu speranța că ,în
sufletele lor inocente ,va pătrunde spiritul național și vor privi cu mândrie, în urmă,la strămoși și cu
încredere spre viitor.

1644
 Copilăria de ieri – copilăria de azi

Profesor învăţământ primar, IORGA GINA

Deşi suntem într-o permanentă grabă: să creştem „mari”, să facem temele cât mai repede, să
ajungem la serviciu, să vină Paştele, să vină Revelionul, totuşi nu ar trebui să uităm adevăratele
momente care contează – cele alături de familie.
Indiferent de ceea ce avem material, contează să ne avem unii pe alţii, să petrecem timp de
calitate cu cei dragi.
Lucrul cel mai de preţ pe care putem să-l facem pentru copiii noştri este să ne amintim că şi
noi am fost cândva copii, într-o vreme în care copilăria era, parcă, mai veselă, mai dinamică şi să-i
învăţăm din jocurile care ne-au înseninat nouă viaţa. Acesta constituie fundaţia pentru realizarea
unei construcţii puternice, pe care să nu o poată doborî greutăţile vieţii. Amintirile pe care le sădim
în cufărul cu amintiri ale copiilor noştri sunt de nepreţuit, aşa că ele trebuie să fie predominant
fericite.
Perioada sărbătorilor este o perioadă benefică relaţiilor din familie, când trebuie să ne
rezervăm mai mult timp pe care să-l petrecem cu rost în familie.
Să nu uităm de obiceiurile şi tradiţiile legate de Sărbătorile de Iarnă, pentru a nu rupe vraja
care domneşte şi care face aceste sărbători mai frumoase.
Pornind de la împodobitul bradului, masa pentru sărbători, mersul la biserică, mersul cu
colindul, cu pluguşorul, terminând cu semănatul, toate sunt lucruri pe care le putem face împreună
cu copiii noştri. Chiar sunt mult mai frumoase dacă le face împreună, astfel se consolidează şi
relaţia părinte – copil.
Consider că Sărbătorile de Iarnă chiar au o magie specială, generează o stare pe care nu o
putem descrie în cuvinte. Haideţi să ne învăţăm copiii că bunătatea este o virtute şi să fim modele
pentru ei, să nu punem preţ pe cadourile materiale, ci pe clipele frumoase!

1645
 SERBĂRE DE CRĂCIUN

prof. înv. preşcolar – Teodosia MUREŞAN

Grădiniţa “Poiana cu castani” Turda

prof. Gabriela-Dochiţa IOSOF

Colegiul Naţional “Mihai Viteazul” Turda

În loc de argument... După cum bine se ştie, familia este factorul primordial în educarea unui
copil. Educaţia începe în familie. Ori, întrepătrunderea dintre cele două medii educaţionale, cel
familial şi cel al grădiniţei, generează tipuri noi de comunicare între părinte şi cadrul didactic.
Educatorul îşi creionează în detaliu mediul de viaţă al copilului, pentru a putea atinge standardele de
calitate în ceea ce priveşte educarea acestuia.
Părinţii au nevoie de informaţii referitoare la copiii lor. În scopul realizării acestui deziderat,
părinţii sunt informaţi despre scopul de bază al programului educativ la care participă copiii lor,
fiind implicaţi şi în luarea deciziilor. Parteneriatul grădiniţă-familie presupune constuirea unor
relaţii pozitive între familie şi grădiniţă, unificarea sistemului de valori care poate avea un efect
benefic asupra copiilor.
Grădinița oferă o gamă diversă de posibilități de comunicare cu familia: discuții zilnice,
întâlniri săptămânale de consiliere cu părinții, activități extracurriculare realizate împreună cu
preșcolarii și familiile acestora (serbări, vizite, etc). Prezența părinților în grădiniță ca și
colaboratori în pregătirea serbărilor organizate cu ocazia diferitelor evenimente gândite și propuse
de educatoare în cadrul întâlnirilor periodice, duce la coeziunea grupului de părinți, la atingerea
obiectivelor propuse pentru educația și dezvoltarea copiilor preșcolari. Părinţii au posibilitatea să-şi
cunoască mai bine copiii, modul lor de manifestare în grup, putând înţelege mai bine rolul lor în
educarea celor mici.
Cei mai mulți dintre părinți consideră că în organizarea unei serbări rolul educatoarei este să
construiască scenariul şi să selecteze conținutul, iar copiilor le revine sarcina de a-și manifesta
talentul de actor pe scenă. Un clişeu greu de demontat este legat apoi de evoluţia copiilor pe scenă:
cu cât mai « spectaculos » va fi spectacolul, părinţii au motive de mândrie şi motive de a-l
recompensa pe copil. În viziunea cadrului didactic însă, rolul unei activități denumite generic
serbare, indiferent în contextul cărui eveniment se organizează, este acela de a aduce familiile
copiilor mai aproape de grădiniță.
De exemplu… În contextul apropierii Sărbătorii Nașterii Domnului Isus, copiii se pregătesc
intens pentru acest eveniment. În grădiniță, în această perioadă totul freamătă: se colindă, se
pregătesc costumațiile și decorurile din sălile de grupă, se ornează coridoarele. Şi exteriorul
grădinițelor sunt în concordanță cu evenimentele.
La grupele mici tematica predominantă este aceea a sosirii lui Moș Crăciun, prietenul copiilor
care, indiferent de modul în care s-au comportat, are desaga plină. Promisiunea revenirii peste un
an, atât acasă cât şi la grădiniţă generează emoţie, rumoare şi … promisiuni. La grupele mari,
tematica este preponderent religioasă. Moș Crăciun vine și aici. Copiii sunt apreciaţi pentru
prestația lor şi răsplătiţi. Moşul este bucuros pentru minunatele momente petrecute alături de copii,
părinți și invitații acestora.
În acest decembrie de « poveste », reuşita Serbării de Crăciun a fost direct proporţională cu
gradul de implicare şi nivelul de interes al părinţilor. Rolul părinţilor a fost unul hotărâtor când a
fost vorba de procurarea unei ţinute corespunzăroare pentru copiii lor. Ori, atmosfera de sărbătoare
a început odată cu confecţionarea sau procurarea costumaţiei. Au urmat apoi cofecţionarea şi
procurarea de accesorii şi decoruri deosebite. Efervescenţa momentelor dinainte de serbare, din
timpul spectacolului – ropotele de aplauze, precum şi cuvintele de laudă şi apreciere de după
spectacol, vor rămâne mereu în sufletele copiilor. Toate acestea încurajează copilul, favorizează

1646
dezvoltarea încrederii în sine a tuturor copiilor, inclusiv a celor mai timizi care sunt puşi în situaţii
variate de a stabili relaţii cu ceilalţi copiii.
Spectacolul a emoționat şi invitații, constituiți din părinți și bunici care au experimentat starea
de bucurie, mândrie și admirație pentru evoluția, munca și bineînțeles rezultatul obținut în urma
colaborării dintre copil-părinte-educatoare. Emoțiile trăite de copii, părinți dar nu în ultimul rând de
educatoare vin să accentueze rolul serbărilor, acela de liant între familiei şi grădiniță. Toţi «actorii»
implicaţi în realizarea serbării şi-au exprimat dorinţa de a multiplica asemenea experienţe şi de a le
fructifica în scopul modelării personalităţii educabilului.

SERBAREA DE CRĂCIUN
Decembrie, 2018

În loc de concluzii ... Parteneriatul dintre grădiniţă şi familie, organizat corect, duce la o
educaţie solidă, fără pericolul de eşec şcolar mai târziu. Preşcolaritatea reprezintă piatra de temelie a
personalităţii în formare a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil
şi mediul necunoscut iniţial. Aici intervine ca factor decisiv modul în care cadrul didactic știe să
descopere strategii, metode și demersuri potrivite pentru a-i atrage pe părinți, inclusiv prin
intermediul serbărilor şcolare, determinându-i să colaboreze și să devină un factor activ în procesul
de educaţie.

Bibliografie
Culea, Laurenţia, (2009), „Curriculum pentru educarea timpurie – o provocare?”, Editura
Diana, Bucureşti;
Gutium I., Mămăligă M., Mumjiev G., (2000), „Parteneriatul pas cu pas”, Editura
Fundaţia Internaţională pentru Sisteme Electorale, Chişinău;
Velea, Luciana şi colab., (2006), “ Participarea elevilor în şcoală şi în comunitate”, Ghid
pentru profesori şi elevi , Editura Agata, Bucureşti;
Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, (2002), “Şcoala la răscruce. Schimbare şi
continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact”, Editura Polirom,
Bucureşti.

1647
 COLINDATUL CU DUBE ÎN BRĂNEŞTI

Prof. IOVA ADINA VALENTINA,

Liceul Teoretic ”Traian Vuia” Făget

Colindatul este momentul cel mai important al sărbătorilor de iarnă. Obiceiul este cunoscut la
sloveni, croaţi, sârbi, poloni, şi în unele regiuni ale Greciei, dar s-a dezvoltat cu deosebire la români,
bulgari şi ucrainieni.
Vestirea colindătorilor privind Naşterea lui Iisus Hristos este efectuată de către cetele de
feciori constituite special în acest scop.Feciorii colindători îşi începeau colindatul cu fruntaşii
satului: învăţătorul, preotul, apoi continuau pe la casele gospodarilor. Flăcăii se adresau în colindele
lor gazdelor, în ordinea vârstei, apoi fetelor nemăritate, junilor, nevestelor, oamenilor înstăriţi,
fiecare categorie socială sau civilă beneficiind de colinda potrivită.
În cadrul poeziei obiceiurilor tradiţionale de peste an specifice satului Brăneşti se detaşează
ca frecvenţă, ca valoare artistică şi documentară colinda de ceată, în zeci de variante. În sat, obiceiul
colindatului este încă o realitate vie a sărbătorilor de iarnă, cu precădere la Ajun, Crăciun şi Anul
Nou, la care participă întreaga comunitate.
Dubele, prin bătăi deosebite, structurate pe mărimi şi ritmuri diferite, dau laolaltă o poliritmie
verticală şi orizontală unică în Brăneşti şi în zonă, unde există şase categorii de dube după mărimi,
sunet, bătăi şi măiestrie a dubaşului, constatându-se în acest sens o adevărată specializare, cu
denumiri aparte: creaţa, mica, mijlocia, dubla după mijlocie, marea, dubla după cea mare,
scormonind din străfunduri atmosfera şi comunitatea rurală respectivă, precum o covârşitoare
avalanşă sonoră ce-şi trimite ecourile departe, în noapte.
La noi, dubelor le sunt hărăzite intervenţii separate, proprii, cu melodii speciale ca: marşul
dubelor interpretat pe drum şi la intrarea în gospodăria colindată, marşul cu două, respectiv patru
întreruperi, marşul nou, jocul cerbului, marşul miresei folosit la ieşirea din curtea gazdei colindate,
practicate numai în acest scop şi cadru, fapt care reliefează inconfundabila pecete locală, dar şi
destoinicia unor grupuri de dubaşi, până la performanţă.
Colindatul cu dube este urmărit şi mult aşteptat de întreaga comunitate, care, cu mic, cu mare
îi urmează pe dubaşi prin tot satul, intrând în fiecare casă pentru a o colinda. Dubaşii colindă prin
sat, pe la fete şi feciori, dar şi pe la celelalte familii care-i primesc, în seara de Ajun şi în prima zi de
Crăciun, de dimineaţa şi până târziu în noapte, însă pregătirea dubaşilor începe cu câteva săptămâni
în urmă, odată cu lăsatul Postului Crăciunului.
La 15 noiembrie începe Postul Crăciunului şi tot atunci şi pregătirea dubaşilor pentru
programul de colindă. Ei se adună în fiecare seară şi învaţă colindele, repetă jocurile şi bătăile pe
dube, în tot acest timp fiind conduşi de un vătaf. Acesta este ales de ceată, ţinându-se seama de
vechime, isteţime şi hărnicie, precum şi de reputaţia sa, care trebuie să fie una exemplară,
seriozitate şi alte calităţi necesare unui conducător. Repetiţiile se fac acasă la vătaf sau la Căminul
Cultural din sat. Acestea se desfăşoară fără martori, pentru că dubaşii sunt datori să păstreze
secretul asupra programului pregătit. Colindele din satul Brăneşti au o vechime apreciabilă şi sunt
unice prin versurile lor, dar şi prin melodii.
Tot în cadrul repetiţiilor sunt pregătite şi dubele, prin confecţionarea lor din piele de câine sau
capră, pentru a rezista peste ani, iar cerbul este împodobit cu iederă şi panglici de mătase ori hârtie
creponată în culori multicolore.
Satul întreg se pregăteşte moral şi material pentru marea sărbătoare a Crăciunului şi în special
pentru colindatul dubelor. Mamele feciorilor care colindă cu dubele pregătesc pentru aceştia
costumele populare tradiţionale: înălbesc izmenele şi cămaşa, împodobesc apoi căciula cu panglică
tricoloră şi cu verdeaţă, iar cei care-i primesc pe colindători pregătesc vin fiert, ţuică,prăjituri, colaci
şi cârnaţi, precum şi întreaga casă pentru primirea oaspeţilor colindători.
În după-masa zilei de Ajun, toţi colindătorii se adună la Căminul Cultural şi, după o scurtă
repetiţie, pornesc la colindat. Pe drum ei merg în ritmul bătăilor de dube sau cântând diferite

1648
colinde, fiind însoţiţi de muzicanţi şi mulţi consăteni. Ajunşi la poarta gazdei, aceştia cer
permisiunea de a intra iar gazda le deschide poarta poftindu-i înăuntru.
Programul colindătorilor începe cu „Asta-i sara” sau „Asta-i ziua”, apoi continuă cu diferite
colinde religioase, marşul cu două sau patru întreruperi, jocul cerbului, bătuta, toate acestea
depinzând de cele mai multe ori de cerinţa gazdei. La familiile care au fete mai mari se face şi jocul
fetei, iar vătaful dansează cu fata gazdei şi ceilalţi colindători cu alte fete.
La sfârşitul programului, gazda răsplăteşte feciorii colindători cu bani, ţuică sau vin fiert,
prăjituri, colaci şi cârnaţi. Înainte de plecare, colindătorii îi mulţumesc gazdei printr-o oraţie de
încheiere a colindatului în grai bănăţean recitată de vătaful cetei, apoi pornesc mai departe bătând
pe dube marşul miresei sau cântând „ Sara bună gazdă bună”. Astfel, ceata de colindători cutreieră
tot satul, de la un capăt la altul, din după-masa zilei de Ajun până în noaptea zilei de Crăciun,
însoţiţi fiind de întreaga comunitate.
După ce colindă întregul sat, toţi dubaşii se adună şi petrec până în zori ospătându-se din
bucatele primite şi dansând pe melodiile pricepuţilor muzicanţi care i-au însoţit.
Astăzi se mai păstrează şi se mai desfăşoară întocmai tot acest ritual. Totul decurge după un
plan bine stabilit, cu o mare finalitate care duce la perpetuarea acestor minunate tradiţii.
A rămas vie, şi astfel va trăi veşnic şi bucuria, freamătul, neliniştea comunităţii în aşteptarea
evenimentului ce ne va tulbura întotdeauna fiinţele: COLINDATUL CU DUBE DE CRĂCIUN ŞI
VESTIREA NAŞTERII MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS!!!

1649
 SERBARE CRĂCIUN
NAȘTEREA DOMNULUI ISUS

Educatoare: Iovanovici Alina

Liceul Teoretic ”David Voniga”, Giroc
Grădinița P.P. Giroc

Personaje: Iosif, Maria, Magii, Pastorii, Îngerii

1. ÎNGER 17. Pastorul 3
Dintre toate cate sunt Privesc in albul nesfarsit
Sarbatori pe-acest pamant Si vad lumini de soare
Nu e alta mai frumoasa Noi venim de la rasarit
Decat Craciunul cel Sfant Cu o speranta mare
Ne-am gandit sa-mpodobim, Cad fulgii moi in palma mea
Cat mai vessel casa noastra Si stralucesc pe rand
Sa vedeti cat va iubim, Caci astazi s-a nascut Hristos
Poftiti la serbarea noastra. Cel prea maret si bland

13. Inger: 18. Inger

A fost odata un copilas, Auzind vestea, Irod imparat
Nascut intr/o livada, Pe Magi indata i/a chemat,
In grajd, afara din oras, Intrebandu-i curios
Si/atat era de dragalas De nasterea lui Hristos
Ca mii si mii de ingerasi Rugandu-i sa-i dea de stire
S/au coborat sa/l vada Sa mearga si el sa se inchine.

14. Inger: 19. Inger:

Ingerii au coborat In acea noapte Sfanta
La pastori de i/au trezit O stea mareata apare
Indemnandu/i ca sa mearga Trei magi vin de departe
Pe Hristos si ei sa/l vada. Si drumul le arata
Treziti-va pastori, Trei magi vin de departe
Va aducem o veste buna: Sa se-nchine lui Isus
Astazi s/a nascut Hristos, Ei aduc daruri scumpe
mergeti sa/l vedeti cu voie buna! Si ingerii canta in cer sus

15. Pastorul 1: 20.Inger

Ciudat vis am mai visat! Au mers magii pan ce steaua a stat
Indata ce m/am culcat Unde-a fost Isus culcat
Ca mergeam la Betleem În staulul oilor
Pe Mesia sa/l vedem Și în ieste boilor,
Parca cerul s-a deschis Iar ingerasii cantau.
Sa mergem ca nu e vis Cei trei crai s-au inchinat
Iata! Steaua ne arata Ca unui mare Imparat
Raza sa spre El ne poarta Si inaintea Lui le-au pus:
Aur smirna si tamaie
16. Pastorul 2 Precum in cartea sfanta scrie.
Fratilor, sa ne grabim,
Pe Mesia sa/l gasim 21. Magul Gaspar
Cu daruri sa ne/nchinam Unde stiti ca s-a nascut
Bucurie sa aflam Un imparat de curand?

1650
Iata ca si STEAUA pe cer straluceste
Si din rasarituri, la toti povesteste
Ca aici in lume, sub un cer frumos
S-a nascut Domnul Isus Hristos
22. Magul Melchior
Noi Steaua am zarit
Si dupa dansa am venit
Tocmai de la Rasarit!
23. Magul Baltazar:
Vrem sa mergem sa-l vedem
Daruri scumpe sa ii dam
Si lui sa ne inchinam!
Magii in cor:
Doamne, Împărate Sfinte
Aducem a noastra cinste
Te rugam ca sa primesti,
De la noi daruri ceresti
21. Magul Gaspar:
Eu GASPAR, iti daruiesc aur,
Ca esti Mare Împărat!
22. Magul Melfior:
Eu, MELCHIOR, îti dăruiesc smirna
Că esti fara de pacat
23. Magul Baltazar:
Eu BALTAZAR, iti daruiesc tamaie
Ca unui D-zeu adevarat
1651
Caci mult am calatorit
Si cu daruri am venit
24. Iosif
În fața ta îmi plec ochii umezi
Cu suflet copleșit de drag
Stălucitoarea ta frumusețe
Uimit m-a-ngenuncheat în prag
Și-mi uit și zbuciumul și lupta
Și-ntregul plânset dureros
Și te privesc uimit Isuse,
O ești Frumos, așa Frumos!
25. Maria
Culcă-te copilul meu
Ce mi te-a dat D-zeu
Culcă-te pe fân uscat
De noi toți înconjurat.
Peștera se face casa,
Ieslea leagăn de mătasă
Unde te-ai născut- palat,
Fiule de Împărat
TOȚI COPIII:
Pace peste tot să fie
Între oameni bucurie,
Caci acuma S-a născut
Domnul Sfânt pe-acest pămant.
Colinda
 IMPLICAREA PĂRINȚILOR ÎN ACTIVITĂȚILE EXTRAŞCOLARE

Prof.înv.preşc. IOVI ROXANA CRISTINA

GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 44 CONSTANŢA

Părinţii trebuie să răspundă nevoilor copiilor, în special cele emoţionale, care se concretizează
în dorinţa de a fi ascultaţi, îngrijiţi şi apreciaţi. În funcţie de vârsta şi nivelul de dezvoltare al
acestuia, atitudinea părinţilor trebuie să fie corespunzătoare.
Este important să învăţăm copiii valoarea relaţiilor interumane, importanta interacţionării cu
ceilaţi, respectarea anumitor norme sociale, aprecierea mediului înconjurător şi nu în ultimul rând să
îi încurajăm să îşi exprime părerile într-o maniera liberă şi lipsită de presiune.
Este bine ca piticii să fie încurajaţi şi susţinuţi cu dragoste în activităţile educative. La vârste
fragede aceştia au nevoie mai mult ca oricând de siguranţa iubirii necondiţionate din partea
părinţilor. Un copil care este “învăţat” să i se ofere sprijin şi afecţiune va propaga la randul lui
aceleaşi sentimente.
Părinţii care se implică activ în educaţia copiilor lor au un impact semnificativ asupra
succesului copilului şi a vieţii sale, în general.
Părinţii au fost parteneri activi în desfăşurarea unor programe care s-au derulat în cadrul
grădiniţei noastre. De asemenea, părinţii au fost atraşi alături de grădiniţă prin forme variate de
activităţi extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de
factor răspunzător în devenirea propriului copil. Ei au venit chiar cu idei de realizare a unor
activităţi extraşcolare. Am fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am susţinut programe
artistice, care au permis acestora să vadă manifestările elevilor, precum si rezultatul muncii lor.
Aceste activităţi extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au
experimentat relaţii inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv,
atitudinea faţă de şcoală.
Ca urmare a activităţilor derulate, legătura grădiniţei cu familia s-a îmbunătăţit considerabil,
părinţii simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru grădiniţă. Activităţile
extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie,
facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se
dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform
naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate, posibilităţi
deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi
mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective
depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator
de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de
elevi .

1652
 Parteneriatul şcoală – familie

Înv. Irimia Paula

Şcoala Gimnazială nr. 1 Pânceşti
Jud. Bacău

Parteneriatul şcoală – familie reprezintă o problemă actuală importantă, reliefată de diferite

documente de politică educaţională la nivel naţional şi internaţional şi de cercetările în domeniul
educaţiei. În România, conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, părinţii sunt consideraţi
parteneri principali şi beneficiari ai procesului de învăţământ. Articolul 80 prevede ca toate deciziile
majore din învăţământul preuniversitar să fie luate prin consultarea structurilor asociative
reprezentative ale părinţilor. Legea Educaţiei Naţionale dă dreptul părinţilor de a participa activ la
conducerea unităţilor de învăţământ, prin prezenţa în consiliul de administraţie al şcolii – a doi sau
trei reprezentanţi ai părinţilor, în funcţie de mărimea şcolii (Articolul 96). Părinţii sunt implicaţi în
elaborarea ofertei educaţionale a unităţii de învăţământ.
Funcţionarea normală a relaţiei şcoală-familie este o condiţie a randamentului şcolar și a
comportamentului prosocial al copiilor. Atunci când această relaţie nu funcţionează, unitatea
procesului educativ nu este asigurată şi cooperarea şcolii cu familia suferă pe diverse planuri ale
activităţii şcolare. Dificultăţile şi barierele care apar în mecanismul cooperării şcolii cu familia
împiedică buna desfăşurare a relaţiilor dintre cei doi factori, influenţând în sens negativ activitatea
şcolară și social a copiilor. Dintre factorii care blochează relaţia şcoală-familie pot fi menționați:
subiectivismul părinţilor, nivelul pedagogic scăzut al unor familii, o concepţie personală despre
educaţie etc. (Cucoș 93).
Prin comunicarea bilaterală părinţii creează un parteneriat strâns în sprijinul copiilor, se
formează comunitatea şi cultura şcolii, cadru în care aceştia se simt ca “ membrii ai unei familii”.
Părinţii răspund la această cultură prin participarea la educaţia copiilor in moduri în care ei înşişi
niciodată nu le-au cunoscut.
Factorii care influenţează părinţii în implicarea lor în educaţia copiilor, includ: nivelul
educaţional al părinţilor; grupurile din care ei fac parte; atitudinea conducerii şcolii; influenţele
culturale; problemele familiei în îngrijirea copilului;
Prin comunicare eficientă cu familia, aceasta ajunge să conştientizeze rolul în educaţie, rolul
în integrarea cu succes a copilului său. Familia trebuie să exercite o influenţă pozitivă asupra
copilului, rolul său fiind foarte important în dezvoltarea acestuia din punct de vedere fizic,
intelectual, moral.
Familia este mediul normal în care personalitatea unui copil, cu sau fără deficienţe, se
dezvoltă armonios sub toate aspectele.
Parteneriatele şcoală – familie vin în sprijinul îmbunătăţirii comunicării dintre părinţi şi
profesori. Ele se evidenţiază în activităţi comune, participarea părinţilor la diferite cursuri în care se
explică acestora ce înseamnă o regulă în familie, ce înseamnă o pedeapsă când nu au fost respectate
regulile şi ce înseamnă o laudă.
În cadrul parteneriatelor se clădesc relaţii între indivizi, acestea fiind caracterizate de
responsabilităţi şi cooperări reciproce. Nu-şi mai au locul idei, din partea profesorilor, de genul:
“dacă familia ne sprijină şi noi ne vom putea face datoria” sau din partea familiilor: “noi am crescut
acest copil, este treaba voastră să-l educaţi”.
Realizarea parteneriatelor funcţionale presupune un sistem de activităţi cuprinse într-un plan
pe termen scurt şi mediu , cu obiective şi responsabilităţi clare.

Bibliografie:
Popescu, M. (2000). “Implicarea comunităţii în procesul de educaţie”. Editura Corint
Faber Adele, Mazlish Elaine, „Comunicarea eficientă cu copiii – acasă şi la şcoală”, Ed.
Curtea veche, Bucureşti, 2002

1653
 *

ISMANA ILISAN CAMELIA MARIA

“Pecetea pe care părinții o lasă asupra structurii și profilului spiritual – moral al

personalității propriilor copii se menține toată viața”. ( M. Golu)
Colaborarea dintre familie şi şcoală este un factor esenţial în procesul de educare a şcolarilor.
Numai împreună vom reuşi să dăm societăţii un cetăţean pregătit, gata să înfrunte problemele
inerente ce apar, capabil să relaţioneze, să se integreze în colectivitate, să facă faţă cerinţelor
acesteia. Indiferent de mediul economic, etnic sau cultural al familiei, când părinţii sunt parteneri în
educaţia copiilor lor, rezultatele determină performanţa elevilor, o mai bună frecventare a cursurilor
și o mai bună perspectivă asupra a ceea ce ar trebui îmbunătățit, familia va fi alături de copil, îi va
cunoaște preocupările și va putea interveni din timp dacă acesta o va lua pe un drum greșit.
Familia este prima şcoală a copilului. Ea este cea care răspunde de trebuinţele elementare ale
copilului şi de protecţia acestuia, exercitând o influenţă atât de adâncă, încât urmele ei rămân,
uneori, întipărite pentru toată viaţa în profilul moral – spiritual al acestuia.
Familia ocupă un loc aparte în sistemul instituţional al educaţiei. Acţiunea ei pe întreaga
perioadă a dezvoltării include şi toate laturile formării personalităţii. Ea reprezintă unul dintre
mediile de socializare și educare din cele mai complete, datorită posibilităților pe care le are, de a-l
introduce pe tânăr în cele mai variabile situații și de a acționa asupra lui prin cele mai complexe și
firești mijloace. Familia oferă primele informații despre lumea care-l înconjoară, primele norme și
reguli de conduit, dar și climatul socioafectiv necesar trebunințelor și dorințelor sale.
Numai o colaborare perfectă între cei doi factori (școală și familie) este de natură să determine
o eficienţă maximă a muncii educative. Desigur, în acest proces de colaborare, rolul conducător îl
are şcoală. Ea poate să orienteze, să ajute familia în sarcinile ce-i revin, să asigure o unitate de
vedere și de acțiune. Familia, oricâte merite şi preocupări valoroase ar avea în legătură cu educaţia
tinerilor, nu va obţine rezultate pozitive decât în condiţiile în care acţionează împreună cu școala.
Procesul de colaborare se impune – amândoi factorii acţionează asupra aceloraşi persoane, urmăresc
realizarea aceluiaşi obiectiv (evident cu mijloace specifice) şi deci, orice neconcordanţă, orice
divergenţă, pot determina deficienţe în procesul dezvoltării tinerei generaţii.
Colaborarea şcolii cu familia se realizează în diferite forme:
• comitetele cetăţeneşti de părinţi – sunt forme organizate de colaborare între şcoală şi familie
ducând la perfecţionarea procesului de instruire şi educare a elevilor;
• vizitele la domiciliul elevilor;
• consultaţii individuale;
• corespondenţa cu familia.
Problema este că s-au cam pierdut formele de comunicare între cei doi factori decisivi pentru
formarea tinerilor. Au supravieţuit şedinţele cu părinţii organizate sistematic. În principiu, părinţii
elevilor cu rezultate şcolare bune şi foarte bune sunt prezenţi, iar ceilalți sunt absenți din diverse
motive și totuși problemele sociale nu motivează absența lor.
Implicarea familiei în activitatea şcolară a copiilor se desfăşoară pe doua coordonate:
a) relaţie părinte – copil: controlul frecvenţei, al rezultatelor şcolare, al temelor, ajutor în
îndeplinirea sarcinilor, suport moral şi material;
b) relaţia familie – şcoală, contactul direct cu profesorul sub forma:
• o reuniune de informare a părinţilor cu privire la documentele privind reforma curriculară;
• consultarea părinţilor la stabilirea disciplinei (lor) opţionale, alcătuirea schemelor orare ale
clasei şi programului şcolar al elevilor;
• activarea asociativă a părinţilor prin Comitetul de părinţi pentru sprijinirea şcolii în
activitatea de cuprindere la cursuri a tuturor elevilor, la îmbunătăţirea frecvenţei acestora, în
organizarea şi desfăşurarea activităţilor extracurriculare;
• lecţii deschise pentru părinţi, ateliere de lucru practice, vizite, excursii, serbări aniversare;
• reuniuni comune cu elevii şi părinţii.

1654
 O şcoală dezvoltată într-o comunitate este motorul dezvoltării comunitare. Şcoala trebuie să
fie deschisă la nevoile comunităţii, să identifice acele domenii în care poate dezvolta parteneriate
comunitare: alternative de petrecere a timpului liber pentru copii şi tineri, activităţi de educaţie
rutieră, educaţie pentru sănătate, ajutorarea vârstnicilor, a familiilor sărace etc. O şcoală dezvoltată
este aceea care răspunde unei game cât mai largi de nevoi ale beneficiarilor săi, este deschisă la
parteneriate, cu oameni pregătiţi şi motivaţi.

Bibliografie:
1. Balan, D.Petrovai, S.Tinca, E. Raduly, „Ghid pentru părinţi”,Editura CCD,Cluj, 2000
2. Canfield Jack, „Supă de pui pentru suflet de copil”- Ed. Amaltea, Bucureşti, 2000
3. Faber Adele, Mazlish Elaine, „Comunicarea eficientă cu copiii – acasă şi la şcoală”,
Ed.Curtea Veche, Bucureşti, 2002

1655
 SĂ CONSTRUIM ÎMPREUNĂ CEI 7 ANI…DE-ACASĂ!

PROF. ISOP MARIANA-CARMEN

Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Bacău/ G.P.P. ,,Crai Nou” Bacău

„Copilăria e o lume aparte; pentru noi, o lume fantastică, ireală, pentru cei care fac parte
din ea, dimpotrivă, una reală şi plină de armonie.” (Eugen Heroveanu)
Bunele maniere se deprind inca din primii ani de viata, spun specialistii, si este de datoria
parintilor sa ii invete pe cei mici cum sa fie respectuosi cu cei din jur si cum sa se comporte civilizat
atat acasa, cat si in public.
Realitatea de zi cu zi a familiilor de astăzi este diferită de cea a generaţiilor anterioare. Părinţii
îşi petrec din ce în ce mai puţin timp alături de copiii lor, majoritatea confruntându-se cu problema
echilibrării atribuţiilor din cadrul familiei cu cele de la serviciu.
În momentul în care un copil depăşeşte sfera familiei şi intră într-o colectivitate, începe o
nouă etapă a viţii lui, dar şi a părinţilor. La începerea grădiniţei are loc o restructurare a programului
zilnic, care cuprinde programe bine delimitate, nu numai din punct de vedere al conţinutului
activităţilor şi reperelor orare, ci şi privind mediul în care îşi desfăşoară aceste activităţi (o parte din
zi copilul stă la grădiniţă, iar o altă parte, acasă).
Este important ca părinţii să cunoască programul copiilor de la grădiniţă, pentru a putea
adapta activităţile de acasă astfel încât, să se asigure că există coerenţă şi unitate între demersul
educativ al grădiniţei şi cel al familiei.Lipsa de informaţie, de comunicare între educatoare şi părinţi
poate conduce la situaţii în care copilul este supus în familie unui regim de suprasolicitare, într-o
cursă epuizantă de obţinere de performanţe, sau, dimpotrivă, poate genera cazuri în care copilul nu
mai este stimulat în dezvoltarea sa de către părinţi, considerându-se că această sarcină este exclusiv
a grădiniţei.
Pentru ca părinţii să se asigure că există echilibrul necesar, trebuie să se informeze, la
începutul fiecărei săptămâni, ce activităţi se vor desfăşura la grădiniţă, ce materiale vor fi utilizate,
ce priceperi deprinderi şi cunoştinţe vor fi vizate. Ei pot solicita educatoarei informaţii despre cum
decurge o zi la grădiniţă, cum sunt organizate activităţile, cum este organizat spaţiul etc. În acest
demers se poate implica şi educatoarea, prin afişarea programului săptămânal şi iniţierea părinţilor
în citirea acestuia.
Exemplu:
În situaţia în care tema săptămânii este „Fructe de toamnă”, se înţelege că în acea perioadă
copiii vor învăţa cântece, poezii, vor desena, picata, modela, vor compara mărimi şi forme, toate
având ca pretext fructele de toamnă. Acasă, părinţii pot organiza activităţi similare, prin care copilul
va exersa ceea ce a învăţat la grădiniţă, dar în contexte diferite ale vieţii cotidiene.
Tabelul următor prezintă două exemple în acest sens.
Ce pot face părinţii? Ce învaţă/exersează copilul?
-merg împreună cu cel mic să cumpere fructe -recunoaşte fructele, exersează număratul,
-îi propun să ceară vânzătorului un anumit exersează comunicarea cu adultul, folosirea
număr de fructe (3 mere, 4 pere, 2 gutui etc.) pronumelui personal de politeţe, a formulelor
de solicitare etc.
-pregătesc împreună compot sau salată de -exersează deprinderile igienico-sanitare, de
fructe receptare a mesajului oral
-îi pot atribui sarcini copilului: să spele -îşi îmbogăţesc vocabularul
fructele, să scoată sâmburii prunelor, să taie
fructele în bucăţele folosind n cuţit de plastic
-în timpul acestei activităţi, părinţii îl pot ruga
pe copil să îi înveţe cântecul pe care-l ştiu de
la grădiniţă

1656
 Părinţii ar trebui să comenteze împreună cu cel mic lucrările pe care el le-a realizat la
grădiniţă şi pe care educatoarea le afişează pe un panou la intrarea în grupă. Cu acest prilej vor
cunoaşte ce activităţi a desfăşurat copilul şi vor ştii cum să-l susţină în ceea ce are de învăţat. Pe de
altă parte, aceste discuţii îl vor ajuta pe copil să-şi autoevalueze munca şi să ştie care sunt direcţiile
în care pe viitor ar trebui să depună mai mult efort sau exerciţiu.
Exemplu:
La o activitate copilul a avut de colorat fructele de toamnă. Spre surprinderea părinţilor, mărul
de pe fişa copilului lor este colorat în albastru. Ceea ce ar trebui să facă un părinte, în acest caz, este
să provoace copilul să vorbească despre desenul său şi să identifice cauza erorilor („Îmi place
desenul tău, dar sunt surprinsă că mărul tău este albastru. Vrei să-mi vorbeşti despre el?”). Totodată,
părintele trebuie să aprecieze ceea ce este pozitiv la lucrarea copilului său („Mă bucur că ai reuşit să
termini de colorat fructele!”), dar să corecteze eroarea („Vom merge să cumpărăm câteva mere să
vedem ce culoare au!”) şi să fie încrezători că pe viitor va lucra corect („Sunt sigură că data viitoare
vei colora merele în culoarea pe care o au cele pe care le mănânci la gustare!”). Este important ca
discuţiile să fie destinse, să ia forma unor dialoguri deschise, deoarece critica asupra copilului nu
face decât să îl determine să fie şi mai nesigur pe sine.
Comunicare dintre părinţi şi copii este foarte importantă pentru că ajută la formarea imaginii
de sine. Copilul trebuie să fie întrebat ce a făcut la grădiniţă, ce i-a plăcut, ce nu i-a plăcut, ce ar fi
vrut să facă etc. Pentru a-i putea înţelege, este nevoie ca părinţii să-i ajute pe copii să-şi exprime
emoţiile fără teamă. În situaţia în care nu i se oferă atenţie, începe să bombardeze cu păreri
puternice şi afirmaţii emfatice, dând impresia că este alintat, sau se închide în sine, refuză să mai
comunice, considerând că ceea ce spune nu este important, că nu interesează.Ar fi bine ca părinţi să
stimuleze copilul să vorbească despre ceea ce îi interesează, fără a recurge la un „interogatoriu”. De
multe ori se întâmplă ca la întrebarea „Ce ai făcut azi la grădiniţă?”, răspunsul copilului să fie
„Bine!”, după care să refuze să mai comunice pe această temă. În astfel de situaţii, pentru a iniţia o
discuţie cu el pe această temă, părinţii pot începe prin a povesti ei înşişi despre ce au făcut la
serviciu, folosind o exprimare clară, adresându-se copilului cu seriozitate, ca unui matur, pentru ca
acesta să simtă că îl respectă, că au încredere în el. Astfel copilul va învăţa să spună ce simte şi să
vorbească despre lucrurile pe care le-a făcut.
Foarte importante sunt şi activităţile complementare celor de la grădiniţă, desfăşurate cu
copilul în contexte diferite de viaţă. Pentru a le fi mai uşor, părinţii pot cere sfatul educatoarelor, să-
i ajute în conceperea şi alegerea unor activităţi care să fie potrivite vârstei copilului şi care să fie o
continuare firească a ceea ce s-a învăţat la grădiniţă. Activităţile propuse copiilor ţin de imaginaţia,
inspiraţia şi priceperea fiecărui părinte, precum şi de interesele şi particularităţile copiilor. Părinţii
trebuie să le pună la dispoziţie materialele de care au nevoie, să-i organizeze corespunzător spaţiul,
să-i dea posibilitatea să exploreze, să descopere, să se joace în diferite spaţii, să interacţioneze cu
adulţi şi copii şi, nu în ultimul rând, să ofere prin propriul lor comportament modele de urmat.

Bibliografie:
1. Educaţia timpurie în România, Step by step – IOMC – UNICEF, Vanemmonde, 2004
2. Vrăsmaş Ecaterina Adina, Consilierea şi educaţi părinţilor, Editura Aramis,
Bucureşti, 2002
3. P., Emil, R., Iucu, Educaţia preşcolară în România, Polirom, 2002
4. Ciofu Carmen, Interacţiunea părinţi-copii, Editura Medicală Amaltea,1998

1657
 IMPORTANŢA PARTENERIATELOR
ŞCOALĂ – FAMILIE

Profesor Învăţământ Primar Tudor Daniela

Școala Gimnazială nr 129
Sector 4, București

Moto:”Educația este cea mai puternică armă pe care voi o puteți folosi pentru a schimba
lumea.” (Nelson Mandela)
După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, școala are un rol primordial în educația copiilor,
alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece educația permanentă presupune o învățare
pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între școală și
familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân
în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale copiilor. Apoi o
serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită la învățătură, nu
se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia. Părinții nu pot
cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în condițiile
școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și invers. Întregul
proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă. Școala
colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul
dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul deprinderilor și priceperilor de
muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării copilului în diferite domenii de
activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim pe larg despre modul în care
aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai ales în controlul temelor de acasă. Totodată
părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o comportare corectă față de învățătoare și de
colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte locuri este una corespunzătoare.
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția
unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu
totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între
cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
Forme de colaborare a părinţilor cu şcoala:
• prezenţa la şedinţe şi lectorate ;
• asistarea elevilor în efectuarea temelor ;
• participarea la activităţi cultural- artistice şi sportive ;
• organizarea unor expoziţii, serbări, excursii ;
• organizarea unui colţ verde în şcoală ;
• atragerea unor fonduri pentru şcoală ;
• susţinerea bibliotecii prin donaţii de cărţi.
Există două teorii importante privind relaţia şcoală- familie : teoria profesionalismului şi
teoria schimbului. Teoria profesionalismului consideră că un element esenţial serviciul făcut altora,
fără a se gândi la avantaje personale, având drept criterii competenţa, un cod de etică profesională.
Teoria schimbului consideră acţiunea umană în funcţie de un câştig personal , un salariu asigurat, o
competiţie restrânsă. Cooperarea cu familia poate fi un test profesional şi poate fi considerată ca
făcând parte din datoria profesională a profesorului deoarece : părinţii sunt parteneri ai şcolii ,
eficacitatea învăţământului poate fi ameliorată prin cooperarea între şcoală şi familie, părinţii sunt
responsabili legali de educaţia copiilor. Atât părinţii, cât şi cadrele didactice beneficiază de
avantajele unei astfel de colaborări. Influenţele pe care familia le exercită asupra copilului sunt
directe sau indirecte, determinând în mare măsură dezvoltarea personalităţii acestuia. Modelul
moral-civic propus de şcoală ( comportament civilizat, demn, tolerant, bazat pe cinste ,
corectitudine) găseşte un răspuns pozitiv în familiile unde aceste valori sunt puse la loc de cinste.

1658
 Bibliografie:
1. Agabrian, Mircea, Scoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iasi, 2006.
2. Baban, Adriana, „Consiliere educationala”, Editura Psinet, Cluj-Napoca, 2003.
2. Cerghit, Ioan, Neacşu, Ioan, Negreţ Dobridor Ioan, „Prelegeri pedagogice”, Editura
Polirom, Iaşi, 2001
3. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educaţie”,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
4. Nicola, Ioan, „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2000.

1659
 COLINDELE, CREAŢII POPULARE CU CARACTER RELIGIOS

Profesor dr. Diana ISTRATE

Şcoala Gimnazială „Toma Cocişiu” Blaj

Dintre obiceiurile calendaristice, colindatul, prin participarea întregului sat, de la copil la

bătrân, prin fastul şi ceremonia lăuntrică, prin lumina ce coboară asupra fiecărei case, devine cea
mai strălucită manifestare folclorică, asemănătoare doar cu nunta.
Sărbătoarea Naşterii Domnului şi a Anului Nou extinde puterea cuvântului, ideea de renaştere
a naturii şi a omului la nivelul întregului Cosmos. Perioada dintre Crăciun şi Bobotează inaugurează
un nou ciclul temporar şi pe întreg cuprinsul globului „în ciuda deosebirilor structurilor social-
economice şi a varietăţii contextelor culturale popoarele arhaice cred că lumea trebuie renovată în
fiecare an”. 1 Totul se schimbă din temelii, iar lumea este recreată prin puterea cuvântului.
Această reînnoire nu vine pe calea cărţii, a bibliotecii, ea vine pe calea străveche a drumului
bătătorit de tălpile strămoşilor noştri, timp de aproape două mii de ani, strămoşi care umblau şi
colindau din casă în casă, din familie în familie, anunţând vestea cea mântuitoare a întrupării Fiului
lui Dumnezeu.
Cercetătorii acestui fenomen spiritual subliniază neliniştea care cuprinde lumea în această
perioadă de tranziţie, căci forţele întunericului, spirite malefice, pot sugruma mugurul de viaţă nouă,
de unde şi atmosfera de libertinism (veselia debordantă, mâncare şi băutură consumate în cantităţi
neobişnuite), de rupere a ordinii fireşti, de haos primordial. Cu atât mai viguros trebuie să fie
antidotul – colinda – prin care oamenii, evocând cerul şi facerea lumii, o reorganizau după vechiul
model cosmic, tonalitatea principală fiind urarea în atmosfera de lumină, cu momente de
solemnitate şi mister a coborârii lui Dumnezeu şi a sfinţilor la masa gospodarului, de primire a
veştii Naşterii Mântuitorului. Colindele se interpretau de către ceata feciorilor puternic şi continuu,
în ritm ferm, cu rostul clar de a trezi prin cuvânt lumea la viaţă, la lumină, la armonie.
Poporul român a păstrat un sens adânc al călătoriei spre Bethleem a magilor de la Răsărit şi al
închinării păstorilor; transpunându-l într-unul dintre cele mai frumoase obiceiuri, acela al
colindatului. Mergând din casă în casă pentru a-L vesti tuturor pe Hristos, colindătorii devin
apostoli, martorii împlinirii făgăduinţei trimiterii lui Mesia în lume, spre mântuirea întregii făpturi.
Obiceiul de a merge la fiecare casă şi de a vesti prin cântec Naşterea Pruncului Ceresc se păstrează
în viaţa românilor, în modul specific în care ei serbează apropierea Crăciunului. Colindatul, chiar şi
în mediul urban, a rămas o sărbătoare a comunităţii, a copiilor şi a tinerilor care colindă, ca şi a
celor care primesc colindătorii şi răsplătesc cu daruri osteneala lor.
Acest obicei este însă şi o reînnoire a chemării fiecărui creştin de a fi apostol al lui Hristos în
lume, de a-L primi, dar şi de a-L vesti celorlalţi oameni pe Mântuitorul. Colindătorii străbat şi un
itinerariu spiritual, la care este chemat şi sufletul fiecărui creştin, acela de a călători permanent spre
Dumnezeu şi, mai ales, de a împlini călătoria vieţii pământeşti, purtându-L pe Domnul în suflet cu
căldura cu care Maica Domnului L-a purtat pe Pruncul nou născut.
Prezentate sub formă de cântece, colindele denumesc cele mai răspândite forme ale creaţiei
populare inspirate de sărbătorirea naşterii lui Iisus Hristos. Colindele sunt rostite în Ajunul
Crăciunului de copii şi de cete de flăcăi, mergând din casă în casă şi aducând bucurie în sufletele
creştinilor. În unele zone ale ţării, acolo unde datinile străbune s-au păstrat de veacuri, colindele
sunt acompaniate de diferite instrumente muzicale tradiţionale: vioara, toba, cobza. Unele colinde
se transformă astfel în mici piese de teatru popular (Irozii în Moldova şi Bucovina), adevărate
spectacole în care versul, muzica şi jocul se îmbină armonios.
Colinda este cunoscută ca un obicei creştin la toţi românii. Indiferent de vârstă, cu toţii
participă la colindat: de dimineaţă copilaşii, chiar de la primii paşi, pe la vecini, apoi copiii mai mari

1
Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis Han, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980, p. 17.

1660
şi spre seară tineretul, după miezul nopţii cei căsătoriţi, iar noaptea ce urmează Naşterii Domnului
colindă cei bătrâni care au stat în casă şi au primit colindătorii cu o seară înainte.
„Colinda face din Crăciun sărbătoarea familiei, iar familia face ca sărbătoarea să fie stâlpul
de nădejde al existenţei neamului” 2.

BIBLIOGRAFIE
1. ELIADE, Mircea, De la Zalmoxis la Genghis Han, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1980.
2. MOLDOVAN, Ilie; Bebeşelea, Vasile Sterp, Ecouri liturgice din etnogeneza românilor.
Colinda creştină din sudul Transilvaniei, Sibiu, Editura Universităţii Lucian Blaga, 2006.
3. CRISTEA, Avram, Obiceiuri şi datini din judeţul Alba, schiţă monografică, Alba Iulia,
Editura Unirea, 2007.

2
Ilie Moldovan, Vasile Bebeşelea Sterp, Ecouri liturgice din etnogeneza românilor. Colinda creştină din sudul
Transilvaniei, Sibiu, Editura Universităţii Lucian Blaga, 2006, pp. 8-9.

1661
 „SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI“

Prof. Istrate Elena-Corina

Grupa mare

Programul de serbare este conceput pentru 23 de copii de grupă mare.

Copiii pot fi costumați în îngerași iar decorul va fi realizat cu elemente specifice
Crăciunului: bradul împodobit, steaua, clopoței, sorcove.

1.Din cer ninge liniștit Şi mic şi blând soseşte

Peste case, pomi şi crânguri, Şi dulcele Iisus.
Iată, fulgii ne-au şoptit Acum Iisus e-n iesle
Ca să nu mai stăm pe gânduri. Al lumii dulce miel
Ne-am gândit să împodobim Şi-i cântă albul înger
Cât mai vesel clasa noastră Zburând pe lângă el.
Să vedeţi cât vă iubim,
Poftiţi la serbarea noastră. COLIND:„STEAUA SUS RĂSARE“
2.Ce seară mi-i astă-seară? 1.Steaua sus răsare
Asta-i Seara de Ajun, Ca o taină mare
Dinspre noaptea de Crăciun, Steaua străluceşte
Când Iisus, Domnul cel Sfânt Şi lumii vesteşte.-bis
S-a născut pe-acest pământ,
În sălașul vitelor, 2.Că astăzi Curata
În ieslele boilor, Prea nevinovata
În scutece înfășat, Fecioara Maria
De îngeri înconjurat! Naşte pe Mesia.-bis
3.Cer și apă pe pământ
Lăudăm pe Domnul Sfânt, 3.Magii cum zăriră
Soarele strălucitor, Steaua şi porniră
Dând lumină tuturor, Mergând după raza
Lună stele ce sclipesc Pe Hristos să-l vadă.-bis
Despre el mărturisesc
Și pământul rotunjit 4.Și dacă porniră
Care-a fost împodobit Îndată-l găsiră
Cu verdeață și câmpii La dânsul intrară
Despre El sunt mărturii! Și se închinară.-bis

4.În cer aici sunt stea, 5.Cu daruri gătite

Poate chiar steaua ta, Lui Hristos menite
Eu vin cu Moș Crăciun, Având fiecare
Steluța de Ajun, Bucurie mare. -bis
Atunci e cu putință
Ca orișice dorință 6.Care bucurie
Să se-împlinească-ndată, Şi la noi să fie
Închide ochii, iată! De la tinereţe
Când sufletu-i curat Pâ-n la bătrâneţe.-bis
Minunea s-a-ntâmplat
Să crezi în steaua ta 7.Steaua sus răsare
Ea te va lumina Ca o taină mare
Steaua străluceşte
5.În noaptea asta sfântă Şi lumii vesteşte.-bis
O stea răsare sus 6.Dinspre Răsărit răsare

1662
O stea cu lumină mare, 2. Și ei vin mereu , mereu florile dalbe
Razele îşi răspândeşte Și-l aduc pe Dumnezeu, florile dalbe, florile
Şi mare minune vesteşte, dalbe
C-astăzi s-a născut Hristos 3.Dumnezeu adevărat, florile dalbe
Mesia chip luminos Soare-n raze luminat, florile dalbe, florile
dalbe
7.Cerul și-a deschis soborul, 4.Iată vin colindători, florile dalbe,
Leru-i Doamne, ler, Noaptea pe la cântători, florile dalbe, florile
Au pornit cu plugușorul dalbe
Îngerii din cer.
N-au venit cu flori la poartă, 13.Sus ,în vârful muntelui,
Ci au strâns din cer La tulpina bradului,
Stele mari ca le-mpartă, Leagăn verde de mătase.
Leru-i Doamne, ler… Dar în leagăn, cine șade?
Șade Maica Domnului
8.Dormi Iisuse cald şi lin C-un fiuț micuț în brațe.
Îngeraşii din cer vin
Să-ţi aducă flori şi stele 14.Dormi drăguţule Iisus
Să te-mbraci frumos cu ele. Dormi odorule nespus.
Ciobănaşi cu pas uşor Nani, nani prunc de Crai
Vin să-ţi cânte cântul lor. Cu glas blând, cu păr bălai
Două stele-s ochii tăi
9.Vin cu mieii lângă tine În obraji îţi ard văpăi.
Ca să-ţi fie cald şi bine. Dormi odorule iubit
Mama îl priveşte blând Dumnezeu nemărginit!
Bucurie mare-având
Le arată-al ei odor 15.Jucăuși din nori coboară
Şi primeşte darul lor. Câțiva fulgi de nea,
10.Se-apropie Crăciunul Povestesc a câta oară?
Vin’ să te rogi cu mine, Sărbători cu stea.
Iisus se naşte astăzi Prin ferești se văd în case
Copile pentru tine. Pomi împodobiți.
Cântă-n zori colinzi frumoase
Se-apropie Crăciunul Îngeri fericiți!
Cu bradu-împodobit,
Iisus ne cere-n taină 16.Pe drumul lung şi-nzăpezit
Să-ngenunchem smerit. Se adună cete-cete,
De ani şi ani neîncetat
11. Se-apropie Crăciunul Colindători băieţi şi fete.
Cu zvonuri de colinde Ei merg la casele creştine
Să ne rugăm în taină Cântând cu glas duios,
Când steaua se aprinde În seara Sfântă de Crăciun
Colinde lui Hristos.
Se-apropie Crăciunul
Vin’ să te rogi duios, 17.E-atâta dragoste şi pace
Să creşti curat copile În cântul tuturor.
Ca bradul de frumos. Atâtea inimi fericite
Ascultă-acum cu dor!
COLIND:„Iată vin colindători“ Veniţi, veniţi colindători
1.Iată vin colindători, florile dalbe, La casele creştine
Noaptea pe la cântători, florile dalbe, florile Veniţi, veniţi de sărbători
dalbe Uraţi numai de bine!

1663
18.După dealul cel mai mare
A ieșit o mănăstire,
Dar într-însa cine șade?
Moș Crăciun, moșul bun
Cu mustățile de fân!
19.Din an în an sosesc mereu
La geam cu Moş Crăciun
E ger cumplit, e drumul greu
Da-i obicei străbun.
Azi cu strămoşii cânt în cor
Colindul Sfânt şi bun,
Tot moş era şi-n vremea lor
Bătrânul Moş Crăciun.
20.E sărbătoare şi e joc
În casa ta acum
Dar sunt bordee fără foc
Şi mâine-i Moş Crăciun.
Acum te las, fii sănătos
Şi vesel de Crăciun
Dar nu uita când eşti voios
Române să fii bun!
21.Bătrânii noştri povestesc
Cum a venit Crăciunul
Cum dragostea lui Dumnezeu
A luminat tot omul.
Cum S-a născut Iisus în frig
În ieslea cea săracă
Şi boii peste el suflau
Căldură ca să-I facă.
22.E noapte patul e făcut
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glas duios şi dulce.
Cum au venit la ieslea Lui
Păstorii de la stână
Şi îngerii cântau în cor
Cu flori de crin în mână.
23. An de an de sus coboară
Și se lasă pe pământ
Dalbe stele lucitoare,
Și deodată ni se pare
Că e raiul pe pământ.
Luminițe ard în case
Pe brăduții-mpodobiți
Iar în jur pășesc copiii
Și colindă fericiți!
1664
Colind: „Astăzi s-a născut Hristos “
1. Astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos.
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.
2. S-a născut dintr-o fecioară
În săracă ieslișoară
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.
3. Mititel înfăşeţel
În scutec de bumbăcel
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.
4. Vântul bate nu-L răzbate
Neaua ninge nu-L atinge
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.
5. Si de-acum până-n vecie
Slava Domnului sa fie
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.
1.Eu sunt spiridușul Moșului,
Pe la case merg hai-hui,
Văd ce fac copiii mici
Și le scriu pe toate-aici.
Apoi spun lui Moș Crăciun
Cine e copilul bun,
Cine se spală pe dinți,
Cine-ascultă de părinți,
Cine ajută pe mămica
Și nu chinuie pisica!
2.Rudolf, renul cu nas roșu,
Ajuta mereu pe Moșu
Și în noapte când mergea,
Nasul lui mult strălucea.
Moș Crăciun se pregătește,
Sania de și-o pornește.
Dar o negură prea deasă
Face calea anevoioasă.
Moș Crăciun e –ngrijorat:
-Cum mai merg acum în sat?
Dar, când Rudolf îl zări,
O idee îi veni:
-Moșule, te ajut eu!
Chiar de drumul este greu,
Nasul meu va lumina
Și cadouri noi vom da!
3.Saci-s plini cu jucării
Pentru mic şi mare.
După merit Moş Crăciun
Dă la fiecare.
Luaţi aminte
Fiţi cuminţi,
Că atunci multe primiţi,
Că e darnic Moş Crăciun
Cu copilul care-i bun.
4.Moş Crăciune, Moş Crăciune
De-atâta umblat prin lume
Spune nu ai obosit,
Sau poate ai flămânzit?
Haide stai cu noi la masă,
C-avem mâncare gustoasă.
Dacă un pic tu mănânci,
Iar putere o să apuci.
5.Moş Crăciun cel bun şi drag
Astăzi ne-a sosit în prag
Şi aduce daruri multe
La băieţi şi la fetiţe.
Moş cu barbă şi mustăţi
Are-n tolbă bunătăţi:
Bomboane şi jucării
El împarte la copii.
CÂNTEC:„MOȘ CRĂCIUN CE DRAG NE
EȘTI“
1.Încercăm să n-adormim
Urechiușele ciulim
Și-ascultăm de încotro
Se aude: Ho,Ho,Ho!
R.:Moș Crăciun, ce drag ne ești
Dintr-o lume de povești
Prin zăpezile-argintii
Vii la noi cu jucării!
2.Nu prea știm cum te strecori
Fiindcă peste ochișori
Pleoapele grăbite cad,
O, dar ce e-n zori sub brad!
6.Moş Crăciune, Moş Crăciune
Moşul nostru bun şi drag,
Vei veni şi-n noaptea asta
Să ne baţi în geam şi-n prag?
Vei veni şi-n noaptea asta
La copiii toţi pe rând,
Moş Crăciun cu barba albă
Şi cu zâmbetul tău blând?
1665
Iară noi cu bucurie
Ţi-om aprinde-n brad lumini,
Cântând slavă celui care
Ne-a făcut să fim creştini.
7.Bine ai venit Moş Crăciun,
Te-aşteptam de mult să-ţi spun
Că noi cei din grupa mare,
Îmbrăcaţi de sărbătoare
Cu mult drag te-am aşteptat
Şi aici ne-am adunat
Chiar dacă afară-i frig
Să-ţi cântăm toţi un colind
Haideţi copilaşi iubiţi,
Pe Moş să-l înveseliţi!
8.În fiecare an
Pe săniuţa lui
Soseşte Moş Crăciun
Cu daruri mii şi mii:
Bomboane şi păpuşi,
Căluţi şi ursuleţi,
El dă la toţi copiii
Fetiţe şi băieţi.
9.Cu căciula ninsă,
Cu bărbuţa rară
Suie şi coboară
Peste tot în ţară.
Clopoţeii sună,
La fereastra mea
Moşu-mi face semn cu mâna
Hai să-ţi dau ceva!
10.Moş Crăciun stai lângă mine
Mi-a fost tare dor de tine
Pe unde mi-ai colindat?
Tare mult te-am aşteptat!
Uite, bradul este gata
Iar mămica şi cu tata
Spun mereu că o să vii
Încărcat cu jucării.
11.Din Laponia străveche,
De la Polul Nord, la drum,
Cu un țurțur la ureche
Se pornește Moș Crăciun.
Are-o sanie ușoară
Și doi reni cu zurgălăi,
Zboară săniuța, zboară
Peste dealuri, peste văi.
Iar în tolba cea burtoasă,
Duce multe bunătăți Şi o stea în vârf i-am pus
Și-l așteaptă-n orice casă Jucării tu ne-ai adus !
Copilițe și băieți! Moş Crăciun bine-ai venit,
La noi iar ai poposit
CÂNTEC : „VINE MOȘ CRĂCIUN“ Astăzi vrem să îţi cântăm
Ce se-aude? Ce e oare ? clopoțeii sună cling? Sănătate sa-ti urăm.
Și lumini de sărbătoare, la ferești se-aprind se
sting? CÂNTEC: „BUNICUȚUL MOȘ CRĂCIUN“
R.: Vine, vine, vine Moș Crăciun 1.Bunicuțul Moș Crăciun, are-o sanie ușoară
HO; HO; HO-este pe drum Și-a plecat din zori la drum
S-au trezit de-atâta zarvă, sus pe cer steluțele Ca –s-ajungă pân’ diseară
Fulgii curioși se-ntreabă, tresărind din somn, R.: Clopoței mititei se aud pe drum
ce e? Sună veseli și ne spun :
R.: Vine, vine, vine Moș Crăciun Vine, vine, Moș Crăciun,
HO; HO; HO-este pe drum… Cling-cling, Cling-cling,
Vine, vine, Moș Crăciun!
12.Moş Crăciun e tare bun 2. Bunicuțul Moș Crăciun, dă bici renilor
Încărcat vine pe drum zglobii
Totdeauna se grăbeşte Hai că-i seara de Ajun, și m-așteaptă mulți
Oare el nu oboseşte? copii!
L-as pofti să stea la masă,
Dar umblă din casă-n casă, R.: Clopoței mititei se aud pe drum
Ca să-mpartă la copii Sună veseli și ne spun :
Fel de fel de jucării Vine, vine, Moș Crăciun,
Că e darnic Moş Crăciun Cling-cling, Cling-cling,
Cu copilul care-i bun Vine, vine, Moș Crăciun!

13.Dragi copii din ţara asta 17.Glas de clopoţei

Vă miraţi voi cum de poate Glas de zurgălăi
Moş Crăciun, din cer de-acolo, Ni-l aduc pe Moş Crăciun
Să le ştie chiar pe toate? Că-i de mult pe drum.
Uite cum! Vă spun îndată Eu îi spun o poezie,
Iarna, noaptea pe zăpadă Sau un cântecel,
El trimite câte-un înger Eu i-aduc un scăunel
La fereastră să vă vadă! Că-i bătrân şi el.

14.Îngerii se uită-n casă 18.Noi am fost cuminţi tot anul

Văd şi spun iar Moşul are Moşule să ştii
Colo-n cer, la el în tindă, Uneori am şi greşit,
Pe genunchi o carte mare Doar suntem copii.
Cu condei de-argint el scrie Moş bătrân cu barba albă
Ce copil şi ce purtare, Hai să colindăm!
Şi de-acolo ştie moşul E Crăciun şi este pace
Că-i şiret e lucru mare. Să ne bucurăm.

15.Moş Crăciun soseşte iar 19.Moş Crăciun e moşul bun,

Bucurii aduce-n dar. Care a pornit la drum
Vine cu desaga lui Şi-a ajuns la noi în tindă,
Spre sfârşitul anului ! Dar aşteaptă o colindă.
Daca-i spun o poezie
16.Bradul l-am împodobit Moșu- mi dă o jucărie
Cu steluţe de argint Daca-i joc un dans frumos

1666
Moșu-i tare bucuros.
20. Moș Crăciun, iți mulțumim
Iar la anul când mai vii
Noi o sa ne străduim
Cu toții cuminți sa fim .
Iar acuma , la plecare ,
Toți de-aici din grupa mare
Sănătate iți dorim
Si sa știi ca te iubim .
21.Străbunul Moș Crăciun
Ca-n fiecare an
Sosește-n sănioară
Răbdare vă spun vouă
Că vine și la noi
Și într-o clipă, două
Va fi aici cu voi!
22.Moş Crăciun cu barbă deasă
Vino şi la mine-acasă,
La masă te-om invita
Şi colinde ţi-om cânta.
Cred c-ai obosit umblând
Cu sania lunecând
Peste drumuri troienite
De zăpadă-acoperite.
23.Eu sunt un copil cuminte,
Moş Crăciune, ţine minte:
Poţi s-aduci şi pentru mine
Un tren mic cu multe şine.
Eu te aştept, Moş Crăciun,
Chiar în seara de Ajun
Şi-ţi voi spune o poezie,
Ca să-mi dai o jucărie
Şi ţi-o recit mai frumos,
Ca să fii tu bucuros!
24.A venit iarna geroasă
Şi stăm toţi cuminţi în clasă,
Eu aştept cu bucurie,
Moş Crăciun la noi să vie!
Poezii i-am pregătit,
Bradul l-am împodobit.
Cu colegii m-am jucat
Pe nimeni nu am supărat!
Şi aştept cu nerăbdare,
Un cadou - aşa de mare!
E ger, prin aerul curat
Plutesc miresmele de brad
1667
Şi sună veseli zurgălăi
De-a lungul drumului şi a văii
Căci mâine anul se-nnoiește
Şi pluguşorul se porneşte
PLUGUȘORUL
Aho , aho, copii și frați
Stați puțin și nu mânați
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați:
Am plecat să colindăm
Pe la case să urăm,
Plugușorul românesc
Obiceiul strămoșesc
Vă urăm cum se cuvine
Pentru anul care vine
Holde mari
Cu bobul des
Și pe creste
Și pe șes!
Câte mere în livezi
Atâtea vite în cirezi,
Câtă apă în izvoare,
Atâta lapte în șistare.
Să ne fie-ndestulată
Casa toată!
Tara toată!
Ia mai mânați măi flăcăi
Și opriți plugul măi
Aho, aho,
La anu’ și la mulți ani!
Staţi aşa că nu e bine
Nu uităm că alt an vine
Şi de-aceea vreau să zic
Să vă sorcovim un pic
SORCOVA
Sorcova vesela
Să trăiţi, să înfloriţi
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul,
Anul Nou ce vine
Cu clipe senine
Şi cu sănătate
Şi cu spor la toate. Frunză verde de cicoare
Sănătate şi belşug Hai să-ntindem hora mare
Putere multă, şi mulți bani Şi poate Moşul va sosi
La anul şi la mulţi ani! Şi-n hora noastră l-om primi

Frunză verde busuioc Dans -„Hora“

Hai copii cu toţi la joc

1668
 OBICEIURI DE CRĂCIUN

Grădinița P.P.nr.7 –structura G.P.P.nr.1 Deva

Educatoare: prof.Istrate Marinela
Grupa:mare

Personaje:Gazdă, Colindatori Până-n poarta cerului.

Colindător:
Colindă: Noi am venit să colindăm
Sculaţi gazde nu dormiţi Bani colaci să căpătăm.
Vremea e să vă treziţi Bani colaci şi prăjitură,
Casa să v-o măturaţi, flori de măr Să ne lăsaţi la căldură.
Şi masa s-o încărcaţi, flori de măr. Gazda:
Noi umblăm a colinda Aţi venit să colindaţi?
Pe la casa altuia Haideţi să ne prezentaţi
Şi mai multe vom ura,flori de măr Vestea ce-o purtaţi!
Un cocuţ dacă ni-ţi da,flori de măr. Colindătorii:
Şi la anul vom veni Noi despre Hristos vă spunem
Numai dacă ni-ţi primi, Ce-a venit ca prunc în lume
Să trăiţi să înfloriţi, flori de măr Să se nască şi să crească,
Întru mulţi ani fericiţi,flori de măr. Şi-apoi să ne mântuiască.
Colindător: El prin fecioara Maria
Iată că am îndrăznit Din Duh s-a întrupat
Cu colindul am pornit. Şi chip asemeni nouă
Ca să facem pomenire , Din dragoste a luat.
Despre a lui Hristos venire. S-a coborât din ceruri
Ce spune domnia voastră, La oameni pe pământ
Va primi colinda noastră? Şi i-au cântat îngerii
Gazda Mărire celui sfânt!
Primim! primim! Sclipesc luminile-n cetate
Noi gazdele primitoare Şi Bethleemul doarme dus...
Ne-am gătit de sărbătoare Pe druurile colindate
Să primim colindători Sunt toate uşile-ncuiate
Fete mândre și feciori. Un loc măcar de poposire
Colindător: Nu s-a găsit pentru Isus.
Bună ziua lui Ajun Mâhnită mama cu durere
Că-i mai bun a lui Crăciun Încet se pierde-n noapte-acum
Dă-mi cârnaţul şi colacul Pe câmp, în tainica tăcere,
Să mă duc la altul! Ce-ar mai putea oare să spere,
Liţă, liţă, colindiţă Când nici un loc de poposire
Am pus ochii în poliţă Nu a găsit în lungul drum?
Am văzut cârnaţi amestecati cu usturoi Abia zăreşte o lumină,
De care ne place nouă, Şi parcă dăruit de sus,
Câte cuie pe casă, Un staul se iveşte-n cale,
Atâţia bani la găzdăriţa pe masă! Şi-acolo-n fânul ieslei sale
Colindător: Smerit de tainica-ntrupare,
Puică neagră bagă-n sac Se naşte Mesia-Isus!
Scoli gazdă şi dă-mi colac Slavă şi închinare,
Nu mi-l da mic că mi-e frig, Glasuri de îngeri sună.
Dă-mi-l mare, bine-mi pare Şi i-au venit spre-ntâpinare
Cât rotila plugului, Cu flori de finic în mână.

1669
Un înger binecuvântat
Veni purtat de vânt.
Vestind naşterea lui Hristos
Păstorilor din câmp.
Colind:
/Seara Crăciunului nost/
/Mare bucurie-a fost./
/Şi-a fost bucurie-n lume/
/Pentru acea mare minune/.
/Iosif cu Sfânta Maria,/
/Pornit-au călătoria./
/Şi-au ajuns într-un oraş,/
/Şi-au cerut puţin sălaş./
/Oraşul era plin tare,/
/Loc pentru ei nimeni n-are./
/Şi s-au dus la cei săraci,/
/Într-un grajd cu oi şi vaci./
/Şi-acolo-a născut Maria,/
/Pe Isus Hristos –Mesia/.
/Veniţi toţi să-l lăudăm,/
/De el să ne bucurăm.
Gazda:
De colindat ne-aţi colindat
Frumos ne-aţi mai prezentat
Dar colacul şi cârnaţul şi banii,
Nu-i căpătaţi, dacă nu-i uraţi.
Cel ce se-ncumetă a-i ura,
Acela i-o căpăta!
SE UREAZĂ:
Colacul:
Omul bun, bine se gândea
Boii la car îi prindea
În câmpul cu flori dalbe iesea
Brazdă neagră revărsa,
Frumuşel grâu semăna,
Grâul frumos răsărea,
Scotea 9 firicele cu 9 cosorele,
Şi din grâu tot ce era rău scotea
Grâul frumos creştea,
La moară îl ducea şi făină îl făcea.
Apoi, colac frumos cocea,
1670
Şi nouă ni-l dădea.
La mulţi ani să trăiască, gazdele casei!
Cârnaţul:
Eu sunt Tănasă, pecină grasă
Şoldu, boldu, că-i mai mult în podu.
Las să fie că ni se cuvine,
Că l-a iernat şi l-a vărat,
Şi n-a mâncat,
Până ce şi nouă ne-a dat.
Eu sunt Tănasă, pecină grasă.
Cârnaţi, cârnaţi, tăceţi că şi voi căpătaţi.
Banul:
Ban lat, ban lat,
Să trăiască la mulţi ani, cine ni l-a dat!
Feciori mari, feciori tari,
Cine credeţi voi c-a făcut banul acesta?
Acest ban l-au făcut doi fierari moţocani
Cu ciocanele dădeau, pe piele se ardeau
Vai ce vaiete îşi mai dădeau!
Ban lat, ban lat,
Să trăiască la mulţi ani, cine ni l-a dat!
Vă mulţuim frumos,
Să rămâneţi sănătoşi!
Colind: Colindiţa nu-i mai multă
Să trăiască cine ascultă
Sus la ceruri o-nălţăm
Şi la gazdă o-nchinăm
O-nchinăm cu veselie
Şi cu mare bucurie,
C-am ajuns seara de-ajun
Ş-a bătrânului Crăciun.
Sus, mai sus v-am înălţat
Ce-am ştiut noi v-am cântat,
Rămâneţi dar sănătoşi
Sănătoşi şi bucuroşi,
C-am ajuns ziua cea sfântă
Când colindele se cântă,
Sărbătoarea lui Hristos
Să vă fie de folos.
 Serbările copiilor modalități de recreere, educație și parteneriat activ

Profesor, IȘAN VIORICA

Grădinița cu Program Prelungit nr.48, Brăila

Serbarea de iarnă…
Parcă mai ieri simțeam mirosul inconfundabil al lumânarilor aprinse, al cozonacilor și al
bradului ce a coborât de la munte pentru a fi împodobit cu bucurie și încântare de copii atât acasă
cât și la grădiniță.
Cu chipuri inocente și voci cristaline de fiecare dată copilașii interpretează cu dăruire și
încântare versurile învățate, fiind astfel motiv de bucurie și admirație pentru toți cei prezenți în jurul
bradului. Există alte multe ocazii prin care copiii dau suflet personajelor din povești sau prezintă
tradiții și obiceiuri de pe meleaguri românești.
Dacă educatoarea știe să profite de momentele propice, de relaxare și bucurie pentru ei,
explicând cu tact si răbdare motivul pentru care se pregătește serbarea respectivă, însemnatatea
evenimentului aniversat, creând o atmosferă placută, împletind armonios voia bună cu mișcarea,
lămuririle scurte sub forme variate făra a da prilej de plictiseală, atunci totul va aduce un final reușit
care să mulțumească pe toată lumea.
Serbarea școlară ocupă așadar un loc aparte în cadrul activităților extracurriculare, fiind un
eveniment de seamă în viața gradiniței, prilej de bucurie, emoție, bună dispoziție pentru copii și
parinți, dar și un moment în care copilul se pune în valoare folosind mimica, gestica, siguranța de
sine, placerea de a aparea în fața publicului.
Note specifice și avantaje pedagogice:
• Dispune de un curriculum la alegere, flexibil, variat;
• Organizarea este facultativă și nonformalizată, respectă opțiunile educabililor;
• Este centrată pe copil solicitând în mod diferențiat participarea;
• Pune accent pe aplicabilitatea cunoștințelor;
• Face apel la o proiectare pedagogică neformalizată, deschisă spre interdisciplinaritate;
• Conținuturile și obiectivele sunt prevăzute în documente de tipul scenarii, proiecte,
parteneriate, etc.
• Nu se operează evaluări, ci doar aprecieri stimulative;
• Activitățile sunt atractive, dinamice.
Importanța serbărilor în viața copilului și implicațiile în dezvoltarea personalității lui:
• Serbarea antrenează întregul potențial intelectual, moral, estetic, afectiv, volitiv și fizic al
copiilor;
• Înlesnește participarea activă a copilului la construirea propriului traseu de învățare;
• Serbările sunt dorite de copii pentru climatul ludic creat și pentru atmosfera încărcată de
emoție;
• Este o oportunitate de a reacționa cu grupul într-un alt mod;
• Oferă posibilități multiple de a cunoaște mai bine copilul cu preocupările, interesele și
aptitudinile sale.
Pentru a ne bucura de succesul unei serbari este necesar ca:
• Să avem o orientare clară asupra momentelor din anul școlar în care dorim să organizăm
serbările;
• Să selectăm cu maximă atenție genurile artistice pe care dorim să le abordăm, luând în
considerare și aspectul static- dinamic;
• Fiind o activitate artistică impune o anumită ținută spectaculoasă ce nu trebuie scapată din
vedere, reușita serbării depinde de costumațiile pregatite, cât și de expresivitatea decorului;
• Conținuturile trebuie să fie apropiate de experiențele de viață ale copiilor, să răspundă
nevoilor lor de nou;
• Rolul educatoarei este foarte important alături de micii actori;

1671
 • Pregătirea serbării trebuie să fie eșalonată în timp pentru a evita suprasolicitarea copiilor și
dereglarea programului zilnic;
• Este important ca fiecare copil să fie repartizat în program după criterii obiective, trebuie
luată în considerare oportunitatea creării unui climat de permisivitate în care copiii să își manifeste
liber inițiativele și originalitatea;
• Sa fim pregătite pentru a gestiona corespunzător posibilele conflicte ce se pot ivi între copii
și chiar unele nemulțumiri ale părinților;
Serbările nu sunt simple exerciții de memorie cu poezii și cântece. Fiecare serbare are rolul ei
special, câteodată chiar magic, în dezvoltarea formală și informală a unui copil care este pus astfel
în situația de a se descurca în momente excepționale.
Toate aceste experiențe oferă satisfacții uriașe și contribuie într-o mare măsură la destinderea
copiilor în mediul grădiniței, la realizarea unei atmosfere relaxante și constructive între grădiniță și
familie.

1672
 Școala și familia, parteneri în procesul de învățământ

Prof. Iuga Aniela

Colegiul Național “I.C. Brătianu” Hațeg

Atunci când părinții, elevii şi ceilalți membri ai comunităţii devin şi se consideră parteneri în
educaţie, în jurul elevilor se formează o comuniune de suport, care poate funcţiona ca un angrenaj
bine pus la punct. Parteneriatele reprezintă o componentă esenţială în organizarea şi desfăşurarea
activităţii în şcoală şi în clasele de elevi. Ele nu mai sunt considerate doar o simplă activitate
opţională sau o problemă de natura relaţiilor publice.
Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţie pe care copilul o primeşte în
familie, în şcoală şi de la comunitate. Relaţia şcoală-familie-comunitate este una în care fiecare
factor interrelaţionează cu ceilalţi. Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune nu numai o
informare reciprocă cu privire la tot ceea ce ţine de orientarea copilului, ci şi implicarea părinţilor în
activități educative, precum serbările școlare.
Familia reprezintă elementul cheie în socializarea copilului cu ceilalţi copii din clasă fiind
consultată cu privire la activităţile educative( extracurriculare) şi cu privire la activităţile opţionale
pe care doresc să le desfăşoare copiii (literatură pentru copii).
În baza cercetărilor făcute în şcolile din S.U.A. şi în unele ţări din Europa, a reieşit faptul că,
atunci când şcolile, familiile şi comunitățile colaborează ca parteneri, beneficiarii acestei colaborări
sunt elevii. Parteneriatul are un rol deosebit în funcţionarea şcolii, în îndeplinirea obiectivelor
acesteia şi se poate realiza astfel: ajută profesorii în munca lor, perfecţionează abilităţile şcolare ale
elevilor, îmbunătăţesc programele de studiu si climatul şcolar, îmbunătaţesc abilităţile educaţionale
ale părinţilor elevilor, dezvoltă abilităţi de lideri ale părinţilor, facilitează legătura dintre familii,
personalul şcolii şi al comunitaţii, oferă servicii şi suport familiilor, creează o atmosfera mai sigură
în şcoală, ajută la managementul şcolii.
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece factorii educativi
sunt cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Având un caracter atractiv, elevii participă, într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire. Întrucât una din valorile cele mai importante ale contemporaneităţii este
creativitatea, dezvoltarea acesteia a devenit una din cerinţele fundamentale ale educaţiei.
Serbarea şcolară reprezintă un eveniment mai mult sau mai puţin aşteptat, menit să
evidenţieze într-o formă estetică achiziţiile acumulate de copii pentru dezvoltarea creativităţii. În
procesul de învăţare multe sunt momentele de satisfacţie şi bucurie pe care le trăiesc cei implicaţi,
dar maxima încărcătură emoţională se dezvoltă în timpul serbărilor şcolare. Importanţa unor
asemenea festivităţi este deosebită, pentru că ele lărgesc orizontul spiritual al elevilor şi contribuie
la acumularea de noi cunoştinţe, îmbogăţesc şi remontează viaţa afectivă, stimulând sentimente
nebănuite sau dezvoltând pe cele slab manifestate anterior; contribuie la dezvoltarea simţului de
răspundere, prin dorinţa de reuşită, favorizează concentrarea atenţiei pe parcursul desfăşurării
programului, prezența spectatorilor în persoana părinţilor, trezind în copil energia de a învinge
timiditatea, stimulându-i independenţa de acţiune.
Într-o serbare şcolară pot fi valorificate toate achiziţiile dobândite de elevi de-a lungul unui
semestru sau an şcolar, conferind evenimentului artistic un caracter educativ şi creator. Scopul
creării unor astfel de parteneriate este dorinţa comună de a ajuta elevii să obţină rezultate foarte
bune în acumularea cunoştinţelor la şcoală, ca să poată reuşi să păşească pe treptele superioare ale
învăţării şi pentru pregătirea lor de viitori adulţi.
Dacă cele două medii educaţionale – şcoala şi familia – se completează şi se susţin, ele
asigură într-o mare măsură buna integrare a copilului în activitatea şcolară şi pe plan general în
viaţa socială. Binefacerile sunt numeroase, începând cu o mai bună cunoaştere reciprocă și
depăşirea stereotipurilor şi continuând cu identificarea intereselor comune în beneficiul copiilor.
Cercetările confirmă că indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, când părinţii sunt

1673
parteneri cu şcoala în educaţia copiilor lor, rezultatele determină performanţa elevilor, o mai bună
frecventare a şcolii, reducerea ratei de abandon şcolar și scăderea fenomenului delicvenţei.

BIBLIOGRAFIE:
1. Robu, Maria, „Empatia în educaţie”, Didactica Publishing House, Bucureşti, 2008
2. Cerghit, Ioan, Neacşu, Ioan,Negreţ Dobridor Ioan, „Prelegeri pedagogice”, Editura
Polirom, Iaşi, 2001
3. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educaţie”,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
4. Nicola, Ioan, „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2000.

1674
 Sărbătorile de iarnă la comunitatea bulgară

Prof. Iugulescu Laurenţiu Mihai

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto
Târgovişte
Judeţul Dâmboviţa

Trecerea bulgarilor în Ţara Românească s-a realizat individual sau în grupuri , aceştia
ajungând şi în judeţul nostru. A luat astfel naştere cartierul ”Matei Voievod ” din Târgovişte și
comuna Băleni din judeţul Dâmboviţa, dar şi alte localităţi din ţară locuite de bulgari. În urma
războaielor cu turcii din perioada secolelor XIV- XIX, bulgarii situaţi la sud de Dunăre au început
să migreze la nordul fluviului.
Zaedno este asociaţia bulgarilor din cartierul Matei Voievod din Târgovişte , Dâmboviţa ,
apărută în anul 1999 asociaţie ce reuneşte cetăţenii români de etnie bulgară din oraş. Aceasta are
drept scop păstrarea , dezvoltarea şi exprimarea identităţii etnice , culturale , lingvistice şi religioase
a etniei bulgare conform legislaţiei în vigoare din ţara noastră.
Privite în comparaţie cu propriile noastre sărbători , Sărbătorile de iarnă de la bulgari , sunt
interesante , având reminiscenţe ale culturii şi civilizaţiei tracice , reminiscenţe ce au supravieţuit
până în zilele noastre în cântece , dansuri , obiceiuri.
Crăciunul sau Koledouvane , este o sărbătoare marcantă pentru oameni , colindătorii numiţi
Koledari , merg din casă în casă purtând pe umeri câte un koledarka , având bastoane lungi din lemn
de stejar bogat ornamentate .Ei colindă în prima zi de Crăciun vestind Naşterea Mântuitorului.

În noaptea de Anul Nou , bulgarii urmând datinile din străbuni , se strând în jurul cuptorului şi
în jurul mesei , simbol al siguranţei , perenităţii şi abundenţei. Se coace un colac şi în mijlocul
mesei se află celebra plăcintă bulgărească cu brânză numită Banitza

În dimineaţa de Anul Nou , copiii merg la Survakari ( o ramură înflorită ) , un colind identic
cu Sorcova de la noi şi îi colindă pe oamenii vârstnici şi le urează sănătate , viaţă lungă şi noroc.
Sărbătorile de iarnă se continuă cu Sfântul Vasile sau Vasiliovden din data de 1 ianuarie.

1675
 În ziua de 12 decembrie 2018 am mers împreună cu un grup de elevi de la liceul nostru la
Şcoala Gimnazială Specială din Târgovişte , unde elevii de acolo ne-au prezentat un scurt program
de colinde . Impresionaţi de acest moment elevii noştri au oferit mici daruri din partea „moşului ”
acestora.

1676
 IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE LA PREȘCOLARI

Prof.înv.preșc. GLODEAN IULIA

Școala Gimnazială Valea Vișeului
Grădinița cu PN Bistra, Maramureș

Evaluarea este un act absolut necesar în procesul conducerii unei activităţi şi în luarea
deciziilor, ea furnizând informaţii necesare reglării şi ameliorării activităţii didactice, prin adoptarea
măsurilor corespunzătoare situaţiilor de instruire. Ea este prezentă în orice activitate pedagogică şi
se află în relaţie de interdeterminare, de interacţiune funcţională cu predarea şi învăţarea, făcându-le
mai eficiente. Prin activităţile educative, evaluarea este menită să realizeze cunoaşterea şi aprecierea
schimbărilor produse de elevi în toate planurile personalităţii lor (intelectual, afectiv, psihomotor, al
capacităţilor creative etc.).
Esenţa acţiunii de evaluare este de a cunoaşte efectele activităţii desfăşurate în vederea
perfecţionării procesului în etapele următoare. Rezultatele constatate pot fi apreciate şi aplicate
corespunzător, în măsura în care sunt puse în legătură componentele procesului didactic şi cu
întreaga activitate. Restrângerea ariei acţiunii de evaluare a activităţii de învăţământ la rezultatele
obţinute de elevi, fără a fi integrate în evaluarea învăţământului întreg, nu ne poate oferi datele care
fac posibilă ameliorarea acestei activităţi.
“Cunoaşterea cât mai exactă a rezultatelor şcolare constituie premiza oricăror măsuri
destinate să îmbunătăţească desfăşurarea activităţii în sine. De aceea orice strategie care îşi propune
o ameliorare a unui sistem şcolar are ca punct de plecare şi se întemeiază pe aprecierea rezultatelor
obţinute şi vizează cercetarea randamentului acestuia, pe baza unor evaluări continue.
În vederea realizării sarcinilor învăţământului, este necesară o riguroasă proiectare şi evaluare
a procesului instructiv-educativ. Trebuie ca, în fiecare moment, să ştim ce avem de realizat, prin ce
conţinuturi informaţionale realizăm obiectivele propuse, prin ce metode şi procedee, cum verificăm
dacă elevii au realizat obiectivele propuse, ce măsuri trebuie luate.
În vorbirea curentă, evaluarea este confundată, adesea, cu verificarea cunoştinţelor elevilor şi
cu atribuirea de note (calificative) pentru aceste cunoştinţe. Evaluarea este un proces mult mai
complex, care presupune o pregătire ştiinţifică a învăţătorului, precum şi efortul de a diminua la
minimum subiectivismul în aprecierile pe care acesta le face în mod obişnuit.
Pentru familie, evaluarea este o cale de a şti unde se situează copilul (ca pregătire şcolară) şi
ce perspective are el de a continua această pregătire într-un anumit domeniu. Pentru toţi factorii
implicaţi în pregătirea copiilor, evaluarea este "barometrul" care indică în orice moment "starea"
pregătirii şcolare, succesele şi eşecurile, nivelul performanţelor obţinute în raport de cele proiectate
prin curriculum.
Atât succesele înregistrate de preșcolari cât şi eventualele lacune în pregătirea lor permit
educatoarei să-şi autoaprecieze activitatea în toate fazele (etapele) pregătirii şi desfăşurării
procesului didactic. Toate acestea îi vor permite să ia măsuri de ameliorare a propriei sale activităţi,
atât prin continuarea, la un nivel superior a experienţei valoroase, cât şi prin remedierea carenţelor
care au determinat unele lacune în nivelul de pregătire al copiilor.
Evaluarea trebuie privită şi ca un moment aplicativ al învăţării. Cunoştinţele se însuşesc cu
adevărat, în mod temeinic, în procesul implicării lor. În cadrul procesului de învăţământ, evaluarea
îşi exercită:
- funcţia diagnostică realizată prin teste de cunoştinţe de tip diagnostic;
- funcţia pronostică realizată prin teste de aptitudini, teste pedagogice de tip criterial, teste de
tip normativ;
- funcţia de selecţie, care intervine atunci când se doreşte clasificarea (ierarhizarea) elevilor
unei clase, şcoli, la sfârşitul anilor şcolari. Această funcţie se realizează prin teste standardizate de
tip normativ şi oferă mari posibilităţi unei selecţii obiective.

1677
 Evaluarea randamentului şcolar prin natura ei şi prin funcţiile pe care le realizează, nu este o
activitate propriu – zisă de predare – învăţare, dar se efectuează în sprijinul acestor procese. Sub
raport pedagogic, acţiunile de verificare a pregătirii preșcolarilor au efecte de întărire a achiziţiilor
învăţării prin repetarea şi sistematizarea pe care le prilejuiesc, prin contribuţia ce o aduc in direcţia
completării cunoştinţelor, precum şi în sensul consolidării priceperilor şi deprinderilor.
În desfăşurarea unor activități am constatat că întrebările şi cerinţele cuprinse în conţinutul
unor probe de evaluare pot constitui puncte de plecare în prederea unei teme, alteori am văzut
posibilităţile pe care le oferă conţinutul unei probe de evaluare în direcţia activizării elevilor la
lecţie. Din perspectiva psihologică, evaluarea îşi demonstrează valenţele de susţinere a învăţării, în
primul rând prin efectele pe care le produc asupra elevilor aprecierile pozitive (laudele, gesturile
aprobative, încurajările făcute etc.) şi chiar cele negative (dezaprobarea, mustrarea, etc.) atunci când
acestea din urmă nu sunt folosite abuziv.
Evaluarea are trei momente esenţiale: evaluarea premiselor, a proceselor şi a rezultatelor.
Evaluarea premiselor urmăreşte să ne conştientizeze punctul de pornire, numai în raport cu el are
sens să se înceapă o reformă.
Acest tip de evaluare iniţial (i se spune obişnuit şi diagnoză) ne spune un lucru esenţial pentru
ceea ce urmează, şi anume, dacă sistemul de învăţământ este pregătit pentru reformă, ce anume
modificări ar trebui să i se aducă potrivit scopurilor unei reforme (ce-i lipseşte, ce are insuficient, ce
are în plus fară să-i fie necesar).
Diagnoza (aprecierea iniţială) ne arată pe scurt, două lucrui: Care este starea de pregătire
pentru activitatea ce trebuie depusă? Care ar trebui să fie căile cele mai eficiente în acţiune, ţinând
seama de ceea ce se urmăreşte. Diagnoza iniţială face orice învăţător în clasă, dar nu o face cu probe
standardizate şi nici nu face diagnoza tuturor claselor ci doar pe cea a clasei proprii. Învăţământul
are de câştigat din evaluarea ştiinţifică, ea îi completează şi îi face mai eficiente formele de evaluare
pe care le aplică empiric.
Evaluarea de proces trebuie să răspundă la următoarele întrebări: în ce măsură paşii care se
fac duc spre scopul propus? Pot fi aceşti paşi accelerati sau nu? Ce schimbări ar trebui introduse
pentru a ajunge mai uşor la scop?
Evaluarea rezuItatelor constituie un moment necesar şi central al procesului pedagogic. Ea
face ca acest proces să devină "un demers în spirală" în sensul că se realizează o reglare continuă, o
ameliorare permanentă în desfăşurarea lui.

BIBLIOGRAFIE:
1. Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Bucureşti, 2001
2. Macavei, Elena, Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997
3. Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București,
2000.
4. Radu, I. T., Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și
Pedagogică București, 1981.

1678
 Activitățile educative în parteneriat cu părinții

Prof. înv. primar Mărgărit Iuliana

Școala Gimnazială Nr. 119, București

Serbarea școlară reprezintă un mod eficient a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice

ale elevilor. Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante
care se realizează prin intermediul serbării. Lectura artistică, dansul, devin puternice stimulări ale
sensibilităţii artistice. Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o
emoţie în sufletul spectatorilor.
Prin intermediul activităților educative în parteneriat cu părinții copiii au oportunitatea și
bucuria de a participa împreună cu părinții.
De asemenea, atelierele reprezintă de asemenea o activitate interactivă, la care pot participa și
părinții. Aceștia observă dexteriatea și comportamentul copiilor în cadrul unui colectiv, totodată și
modul lor de colaborare cu ceilalți colegi.
În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și desfășuram o sumedenie de activități în
parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități s-a numit: “Crăciunul în suflet de copil” o
activitate foarte „bogată”, aceasta fiind realizată la nivelul școlii, parcurgând următorii pași:

Pasul 1 – Atelierul de creație

Copiii au confecționat împreună cu părinții felicitări, au decorat globulețe, au creat diferite
decorațiuni de Crăciun. Aceștia au lucrat în echipă cu dorința de a realiza lucruri impresionate.
Pasul 2 – Târg de Crăciun

S-au amenajat standuri lângă clase. Fiecare clasă a expus lucrările realizate pe standuri pentru
a le vinde. Au realizat toate clasele lucrări care mai de care mai frumoase. S-a citit bucuria pe fața
tuturor copiilor. De asemenea, entuziamul de a intra în rolurile de: comerciant, vânzător și
cumpărător. Copiii au fost curioși să vadă ce au lucrat toate clasele. Să observe care a fost cea mai
creativă clasă.

1679
 Pasul 3 – Spectacol de colinde
Fiecare clasă a prezentat câte un moment artistic. Copiii au fost pregătiți foarte bine de către
cadrele didactice. Aceștia au avut o prezentare scenică uimitoare.

Clasa mea este o mare iubitoare de dans. Ne place foarte mult să venim cu ceva nou și unic în
fața părinților. Copiii au cântat „Altfel de colind”, apoi pentru a înveseli publicul , au cântat „ Ce ne
mai aduce Moșul?”. Acesta dând o notă de eleganță prin mișcările de dans, iar prin zâmbetul de pe
fața copiilor, bucuria sufletească pe care o simțim în perioada Sărbătorilor de Iarnă. Părinții au fost
încântați de prezenatarea momentelor artistice ale copiilor. A fost o activitate interesantă și plină de
dinamism, exact pe gustul copiilor, „multă agitație”.
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea
noastră să uniformizăm aceste individualități.

1680
 Magia sărbătorilor de iarnă! Serbările școlare

Prof. Iuliana Veronica Pisică

Serbările şcolare sunt adevărate sărbători pentru copii, pentru educatorii lor şi, nu în ultimul
rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea educatorului și a copiilor. Activităţile extraşcolare contribuie la
dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor
acestora de la cea mai fragedă vârstă. Este important rolul pe care-l are talentul educatorului de a
atrage micii şcolari în asemenea activităţi şi are menirea să amplifice efectele formative ale
procesului de învăţământ şi să sporească bagajul de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea
reuşitei integrării sociale.
Serbarile au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalităţi de
formare a caracterului copiilor încă din gradinita, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi
şi mai accesibili.
Serbările au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece implică în
mod direct copilul prin personalitatea sa. Având un caracter atractiv, copiii participă, într-o
atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Alegerea din
timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă importantă
pentru orice fel de activitate extraşcolară. Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au
însuşit informaţiile transmise la grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă.
Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează
deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul, dragostea de frumos, aptitudinile
pentru arte.
Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort. Lectura artistică, dansul, devin
puternice stimulări ale sensibilităţii artistice. Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric
– sala de festivităţi, un colţ de natură, amenajate în chip sărbătoresc . Contribuţia copilului la
pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop în sine, ci prin
perspectiva dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească, plăcere estetică,
satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa, făcând –o mai frumoasă, mai plină de sens. Este un
succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul spectatorilor.
Reuşita spectacolului produce ecou în public, iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii
să dea tot ce sunt în stare. În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă
conţinuturi, care trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale
de cunoaştere, de nou şi de frumos , înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și
destindere pe de o parte, şi atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară
fiecărui copil, pe de altă parte. Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea
armonioasă a părţilor într-un întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta
sărbătorească, accesoriile necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă
toate, elemente importante ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei. La inceput prescolarul
accepta normele de comportare oferite prin exemplele personajelor din lumea fabulosului chiar daca
nu le prea intelege, pe baza afectiunii pe care i-o creeaza direct sau pe baza simpatiei si increderii
nemijlocite fata de adultul care sustine si comenteaza comportarea personajelor din punctul lui de
vedere ( deci influentat prin personalitatea educatoarei ). Serbările reprezintă un nesecat izvor de
satisfacții, lucruri, creează buna dispoziție, favorizează dezvoltarea copiilor, din punct de vedere

1681
fizic și psihic. Importanta lor educativă există în conținutul artistic prezentat precum și în atmosfera
sărbătorească ce se instaleaza cu acest prilej. De asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv al
acestui gen de activități care conduce la sudarea colectivului de copii, îi învață să viețuiască în grup,
să se încadreze într-o disciplină fermă. Prin organizarea serbărilor dezvoltăm la copii dragostea
pentru artă, pentru frumos. La originea activității ludice a copiilor se află stările emoționale. Ele
constituie un preludiu al implicării în joc, în toate activitățile desfășurate, cât și un efect sau
expresie a acestuia. Daca nu exista un strop de placere, cu greu vom putea initia un joc, si de
asemenea, orice joc, la rândul său, va amplifica stările emoționale pe parcursul derulării sale.
Serbările din grădiniță, activitățile artistice în general sunt un altfel de joacă, o joacă a „ micilor
actori”, o joacă în care copilul respiră, se simte altfel, satisfacția ce se citește pe fata lor cu ocazia
interpretării unor roluri sau cu prilejul, recitărilor.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru
părinți, întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina în suflete, dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare.

1682
 ROLUL PARTENERIATELOR CU PĂRINȚII
Prof.înv.preșc. IURCEA IUSTINA
Grup școlar Alexandru Filipașcu Petrova
Grădinița cu PN Petrova, Maramureș

Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția
unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu
totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între
cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului. Se
constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra dezvoltării
copilului, pe când altele sunt dezinteresate. În ceea ce privește relația școală-familie, se impun
deschideri oferite părinților privind aspectele școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele
medicale, juridice etc.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1. părinții sunt
juridic responsabili de educația copiilor lor; 2. învățământul nu este decât o parte din educația
copilului; o bună parte a educației se petrece în afara școlii; 3. cercetările pun în evidență influența
atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării,
precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu
școala; 4. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul
să influențeze gestiunea școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor.
Este important ca sprijinul acordat părinţilor să fie individualizat, modalitatea de ajutorare
fiind selectată în funcţie de probleme cu care se confruntă copilul sau familia. Atât părinţii cât şi
cadrele didactice beneficiază de avantajele unei astfel de colaborări. În sfârşit, colaborarea este
benefică şi pentru şcoală, părinţii aducând deseori resurse suplimentare ce pot susţine rolul educativ
al şcolii, dar oferă şi un cadru pentru o continuă reevaluare.
De pe urma parteneriatelor familie – şcoală au de câştigat atât părinţii, cât şi cadrele
didactice, dar mai ales copiii.(Joiţa, 2003)
Părinţii elevilor dintr-o clasă formează rareori un grup omogen şi nu dispun toţi de aceleaşi
mijloace pentru a se implica în mod activ în activităţile şcolii. Cooperarea lor cu mediul şcolar
trebuie, deci, să ia forme diverse pentru a răspunde nevoilor şi disponibilităţilor lor. Anumiţi părinţi
sunt pregătiţi să consacre mai mult timp şi energie pentru participarea la activităţi. Unii dintre ei nu
sunt disponibili decât în mod punctual şi participă doar la evenimente speciale (de exemplu să
însoţească grupul de elevi cu ocazia vizitării unui muzeu).
Alţii dispun de suficient de mult timp liber, energie şi cunoştinţe pentru a putea aduce o
contribuţie mai importantă şcolii. Unii pot veni în clasă pentru a susţine o expunere pe o anumită
temă (legată de locul lor de muncă, tradiţiile lor culturale, anumite experienţe de viaţă specifice sau
de modul cum îşi petrec timpul liber).
Indiferent de statutul economic, etnic sau cultural al familiei, implicarea părinţilor în educaţia
copiilor conduce la îmbunătăţirea performanţelor şcolare şi a prezenţei la cursuri, precum şi la
reducerea ratei abandonului şcolar şi a delicvenţei. Părinţii şi familia au un impact puternic asupra
educaţiei tinerilor.

1683
 Copiii ai căror părinţi le ascultă problemele, îi sprijină în efectuarea temelor, se implică,
transformând experienţele de zi cu zi ale copilului în oportunităţi de învăţare, sau îi îndrumă cu
ajutorul materialelor şi instrucţiunilor oferite de dascăli, obţin rezultate şcolare impresionante.
Implicarea părinţilor în educaţia copiilor lor şi asistarea acestora în îndeplinirea sarcinilor şcolare
contribuie la diminuarea efectelor sărăciei şi absenţei educaţiei formale. Existenţa unui mediu
familial suportiv, cu aşteptări înalte în ceea ce priveşte succesul şcolar al copilului, se corelează
sistematic cu performanţe ridicate la învăţătură.

Bibliografie:
1. Agabrian, M., Şcoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iaşi, 2006;
2. Claff, G., Parteneriatul şcoală- familie-comunitate: ghid pentru cadrele didactice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007;
3. Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996
4. Joiţa, E., Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves, 2003

1684
 ROLUL PROIECTELOR EDUCAȚIONALE ÎN PARTENERIAT CU
PĂRINȚII

Prof. înv.primar, IURCUȚ MARIANA

Școala Gimnazială Valea Vișeului
Structura Bistra, Maramureș

Responsabilitatea de manager al clasei implică mai multe roluri: de profesor, de părinte, de

prieten. Este binecunoscută importanța educaţiei extraşcolare, deoarece ea completează activitatea
şcolară şi educaţia familială.
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii şi
în acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător cât şi pentru
elevii săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face în primele
clase este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp atenţia cuvenită, li
se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în seama școlii.
Una din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ,
organizator, cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare. Ca activitate
intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea cunoştinţelor şi
dezvoltarea competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea
înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută a
timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup şi
de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor
pozitive de caracter.
Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a micuţului, pe
jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea
unor semne atât de curioase şi pline de mister. De aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu
părinții este deosebit de benefică.
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai
mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme
specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor. Teme precum: “Bun găsit, școală dragă! ”,“
Crăciunul în inimile noastre”, “ Martie - Mărţişor” sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de
elevi și părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în
căutarea şi sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema
aleasă.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
În asemenea situaţii, măiestria profesorului trebuie susţinută de diagnoza psihologică, fiind
necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă, permanentă între profesor, părinte şi elev.
Proiectul propus atinge obiective nu doar din sfera educaţiei estetice, ci şi a celei morale şi
chiar “economice”, dat fiind faptul că elevii și părinții au desfăşurat şi acţiuni de”autofinanţare”,
atunci când am organizat târguri de prăjituri, de mărțișoare.
Împreună cu copiii am elaborat o hartă a proiectului, pe care am expus-o în sala de clasă şi
am compus o scrisoare către părinţi, informându-i despre proiectul nostru şi rugându-i să colaboreze
cu noi şi să participe la acţiunile noastre.
Pentru o și mai bună desfășurare a proiectului educațional am încheiat un parteneriat școală-
familie intitulat ”Învățători și părinți- parteneri în educarea elevilor”
Durata: - se va derula pe tot parcursul desfășurării proiectului ”Părinții din nou la școală”
Pateneriatul urmărește:

1685
 Dobândirea de către părinți a unor abilități care să sprijine formarea de comportamente
adecvate la copii, pentru relaționarea mai bună a acestora în cadrul grupurilor;
Înformarea părinților cu privire la strategiile de cunoaștere a copilului;
Crearea de oportunități pentru valorificarea experiențelor pozitive dobândite de aceștia în
educația copilului;
Acceptarea de către copii a regulilor după care funcționează microgrupurile sociale (familie,
școală, grup de prieteni, anturaj de joacă, vecini, etc.).

Bibliografie:
1.Agabrian, M., Şcoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iaşi, 2006;
3.Claff, G., Parteneriatul şcoală - familie-comunitate: ghid pentru cadrele didactice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007;
3.Joiţa, E., Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves, 2003

1686
 Magia Sarbatorilor de Iarna

Prof.Ivan Claudia Elena

Copilaria este si va ramane cea mai frumoasa perioada din viata unui om.Este perioada in
care ,lipsiti de griji,copii cred in povesti,in minuni si stiu ca aproape toate dorintele se implinesc.
Pentru copii,iarna este cel mai asteptat anotimp,copii sunt fascinati de obiceiurile specific
acestui anotimp:pitarai,colinda,impodobirea bradului sic el mai asteptat moment, venirea lui Mos
Craciun.
Craciunul inseamna mai ales cadouri pentru copii,insa ca parinti putem sa ii invatam de mici
ce inseamna de fapt Craciunul,le putem citi povesti,legende cu Mos Craciun ca apoi cand vor fi mai
mari sa le povestim despre Nasterea Domnului. Sarbatorile de iarna incep putem spune odata cu
sosirea lui Mos Nicolae,acesta fiind cel care drumul daruiri, cel care ne invata ca a darui inseamna a
aduce bucurie celui de langa noi.
In afara faptului ca Craciunul este una din cele mai importante sarbatori crestine,Craciunul
este asteptat cu mare entuziasm de toata lumea,indifferent de varsta,uneori chiar de religie.Cu totii
ne gandim la cadourile lui Mos Craciun,la colinde,la mirosul de brad,si cu siguranta experientele
personale au incarcat astfel de clipe magice.
Bradul detine rolul cel mai important in perioada Craciunului,impodobitul acestuia este
asteptat c u nerabdare atat de copii cat si de adultii pentru ca i se atribue semnificatii deosebite,cum
ar fii: iubirea-bradul fiind impodobit de intreaga familie in timp ce acstia asculta colinde romanesti
traditionale, bucurie si fericire-pentru ca sub el sunt puse cadourile mult asteptate de toata lumea,
magie-se spune ca Mos Craciun nu vine in casele nde nu este brad impodobit, viata,sanatate si
trainicie-bradul fiind tot timpil anului verde.
Sarbatoarea Craciunului este insotita de simboluri specific, cmum ar fii:steluta din varful
bradului,coronita de Craciun,renii li Mos Craciun,lumanarile.
Steluta de Craciun- cei mai multi brazi au in varf o steluta.Se stie din batrani ca stelele ne
conduc spre unele locuri special. Evreii din vechime foloseau steaua in sase colturi a lui David ca
symbol religios,iar steaua de Craciun in cinci colturi ne aminteste de steaua aparuta desaupra
Betleemului la Naterea Pruncului.
Coronita de Craciun-atarnarea acestora de usa este un obicei imprumutat din Europa,unde,de
Craciun ,portile se decorau cu ramuri vesnic verzi,pentru a invita in casa spiritele padurii.Exista
crezul ca aceste spirite aduceau noroc.Forma circular a coronitei inseamna natura vesnica a
dragostei.
Renii lui Mos Craciun-acestia sunt cei care ajuta moslui sa duca cadourile copiilor.Sunt
animale specific zonelor reci astfel incadranu-se in peisajul si decorurile de iarna.Renii poarta
clopotei care aduc veselie,anuntandu-I pe copii de sosirea cadourilor.
Lumanarile de Craciun-reprezinta nastere lui Isus si gasirea drumului in viata.
Craciunul va dainui in sufletele noastre atata timp cat nu uitam sa fim copii,si nu lasam ca
grijile cotidiene sa distuga ceea ce bunicii si parintii nostril ne-au insuflat.In fiecare an in preajma
Craciunuil redevin copil si retariesc copilaria in special de cand avem in mijlocul nostrum doua
minumi care accentueaza magia Craciunului.

1687
 IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINŢII

Prof. Ivan Eugenia,

Liceul Tehnologic „Mihai Viteazu” Vulcan

Se ştie că metodele educative din cadrul familiei determină în bună măsură dezvoltarea
personalităţii, randamentul la școală și manifestările socio-morale ale tinerilor.
Până nu demult educația elevilor a fost considerată responsabilitatea şcolii, dar consider că
familia trebuie implicată un numai sub aspect financiar, ci și sub aspect educațional și cultural.
Un factor hotărâtor pentru succesul şcolar este colaborarea directă și activă dintre familie şi
şcoală. Efectul acestei colaborării asigură reușita în educaţia tinerilor. Pornind de la necesitatea
cunoaşterii sociopsihopedagogice a adolescentului, şcoala stabilește colaborarea cu familia sub
diverse forme. O bună colaborare între familie și școală se poate realiza prin parteneriate. Acestea
trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea școlii şi a clasei de elevi deoarece
determină orientarea pentru o abordare flexibilă şi deschisă spre soluţionarea problemelor
educative, dar şi o formă de comunicare şi colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului
educativ. Pedagogul Sorin Cristea (2000) consideră că acest parteneriat este de fapt un segment care
„reflectă mutaţiile înregistrate la nivelul relaţiilor existente între instituţiile implicate direct şi/sau
indirect în proiectarea şi realizarea obiectivelor sistemului de învăţământ: şcoala, familia,
comunitatea locală, agenţii sociali (economici, culturali, politici, religioşi etc.), factori de asistenţă
socială etc.”.
Parteneriatul cu familia sprijină formarea unor competenţe şi deprinderi de pregătire a copiilor
pentru viaţa şcolară şi cea socială. Prin parteneriatul că părinţii se urmărește realizarea unei
comunicări eficiente între părinţi şi şcoală și punerea de comun acord a sistemelor de valori şi a
cerinţelor de la copil. Prin încheierea unui astfel de parteneriat cei câștigați sunt elevii.
Ca parteneri, atât şcoala cât şi familia au anumite cerinţe una faţă de cealaltă. Prin urmare,
profesorii doresc din partea părinţilor să ofere copiilor lor condiţii optime ca aceștia să se dezvolte,
să le ofere un mediu sigur, liniştit şi prielnic pentru a învăța, să sugereze copiilor importanţa
educaţiei pentru viaţa de adult, să comunice des şi deschis cu profesorii, să-i înveţe pe copii auto-
disciplina şi respectul faţă de alţii, să-i determine pe copii cum să reziste influențelor nefaste, să-şi
accepte responsabilitatea de părinte fiind un bun exemplu, să susţină acțiunile şcolii. De asemenea,
părinţii au şi ei anumite aşteptări privitoare la activitatea cadrelor didactice: să fie receptivi la
nevoile, interesele şi abilitățile copiilor, să comunice des şi deschis cu părinţii, să stabilească cerinţe
şcolare nepărtinitoare pentru toţi elevii să manifeste dăruire în educarea copiilor, să le acorde
elevilor egalitatea şanselor, să intensifice disciplina pozitivă a copiilor, să ofere indicaţii cu privire
la modul în care părinţii îi pot ajuta pe copii să înveţe.
Participarea democratică în luarea deciziilor în cadrul şcolii constă în stabilirea prin lege a
consiliului de administraţie şcolară, în care părinţii au reprezentanți cu rol decizional şi de control.
Experienţa acumulată la catedră arată că o relaţie de susţinere reciprocă şi o atmosferă
binevoitoare a factorilor educaţionali favorizează educaţia de calitate şi sprijină formarea şi
completarea culturii pedagogice a familiei. Pentru o relaţie optimă cu părinţii este nevoie de a
îmbina variate forme şi metode de colaborare a şcolii cu familia şi comunitatea, cu ar fi:
- şedinţele cu părinţii (oferă părinţilor posibilitatea de a se cunoaşte între ei, de a cunoaşte
cadrele didactice şi de a acţiona ca o echipă);
- lectoratele cu părinţii (părinţii învaţă să-şi cunoască şi să-şi înţeleagă propriului copil, să
aprecieze corect comportamentul copilului, ce măsuri şi ce soluţii are la îndemână pentru limitarea
comportamentelor negative, tehnici şi metode prin care poate ajuta copilul la lecţii);
- consultaţiile individuale sau convorbirile telefonice (oferă prilejul abordării individualizate a
problemelor cu care se confruntă copilul sau părintele)

1688
 - participarea părinţilor la activităţi organizate în şcoală (părinţii au posibilitatea să cunoască
nivelul de pregătire al copilului, deprinderile însuşite, prietenii acestuia, să se familiarizeze cu
metodele şi procedeele folosite în predare);
- excursii, drumeții (părinţii pot contribui la organizarea şi sponsorizarea acestor acţiuni,
asigură supravegherea copiilor, trăiesc emoţii pozitive alături de copilul lor, le oferă modele de
comportare);
- sărbătorirea zilei de naştere a copiilor în clasă (copiii învaţă comportamentul civilizat, unele
convenţii sociale şi se creează legături afective cu membrii familiilor)
- serbările şcolare (părinţii pot descoperi aptitudini speciale ale copiilor, nivelul dezvoltării
acestora, pot să le evalueze performanţele, să se implice în organizarea acestor activităţi).

Bibliografie:
Traian Cosma – Şedinţele cu părinţii în gimnaziu, Ed. Polirom, Iaşi, 2001
Sorin Cristea – Fundamentele pedagogiei, Ed. Polirom, Iași, 2010
Mircea Agabrian, Vlad Millea – Parteneriate şcoală-familie-comunitate, Ed. Institutul
European, Iaşi, 2005
Ecaterina Vrasmaş – Intervenţia socio-educaţională ca sprijin pentru părinţi, Ed. Aramis,
București, 2008

1689
 OPTIMIZAREA PROCESULUI EDUCATIV
PRIN PARTENERIAT ȘCOALĂ – FAMILIE – COMUNITATE

COLEGIUL ECONOMIC CĂLĂRAȘI

prof. Ivanciu Elena-Aurelia

Dezvoltarea parteneriatului școală – familie, reprezintă o condiție importantă de creștere a

eficienței procesului educativ. Aceasta se poate realiza prin asigurarea unei depline unități de
acțiune a tuturor factorilor implicați în educația copiilor: școală, familie, comunitate.
Școala și familia sunt doi factori de care depinde dezvoltarea personalității elevului, care
trebuie să găsească calea unei colaborări bazate pe încredere și respect reciproc, să existe o relație
deschisă, favorizantă comunicării.
Cei mai importanți parteneri în procesul educativ sunt părinții. A fi un părinte ce participă
activ în educația școlară a copilului, nu înseamnă doar a verifica notele sale și a ajunge la ședințele
cu părinții. Cercetările au arătat că rata învățării crește și se menține ridicată, în situațiile în care
părinții se implică în sprijinirea copiilor prin diverse activități atât în mediul familial cât și școlar.
Prin activitățile de parteneriat cu părinții, școala primește un sprijin în desfășurarea procesului
educativ. Învățându-i pe părinți să se implice în dezvoltarea copiilor, se întăresc interacțiunile dintre
părinți și copii. Astfel, prin cooperarea reală și comunicarea cu părinții, școala pune bazele unei
unități de decizie și de acțiune între cei doi factori. De asemenea, activitățile cu părinții contribuie la
rezolvarea situațiilor de risc în dezvoltarea copilului.
Părinților le revine responsabilitatea de a identifica nevoile copiilor, de a-i ghida astfel încât
să deprindă abilitățile necesare pentru a face față situațiilor din viața reală și să aibă o carieră de
succes.
Unii părinți consideră că este suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare
(hrană, îmbrăcăminte, etc.), ignorând existența unei comunicări afective. Copilul trebuie să găsească
acasă, în familie, un mediu care să-i ofere încredere, siguranță și echilibru în care să se manifeste
neîngrădit. Sunt situații în care unii părinți consideră că nu este necesar să intervină în educația
școlară, considerând că este un atribut al școlii. Dacă un copil își vede părinții neinteresați de
activitățile școlare și nevalorizând educația și rezultatele școlare, nu va acorda nici el valoare
educației.
Gradul de implicare al părinților în viața școlară a copiilor lor influiențează în mod pozitiv și
rezultatele acestora; cu cât există o colaborare mai bună cu școala, cu atât performanțele copiilor
sunt mai mari.
Educația nu este un proces de care este responsabilă în mod exclusiv școala, dar nici părinții,
este un proces al cărui succes depinde în mare măsură de colaborarea dintre cei doi factori implicați.
Școala, ca instituție de educație, formare și orientare, trebuie să creeze premise favorabile
pentru elevi, care să le asigure integrarea socială rapidă, flexibilitatea, inițiativa și diminuarea
imprevizibilului. Având în vedere și faptul că instituțiile de învățământ sunt organizații responsabile
pentru educația formală a copiilor și adolescenților, acestea trebuie să realizeze o valorizare maximă
a fiecărui individ printr-o stimulare intelectuală, rațională a aptitudinilor, a atitudinilor și a
trăsăturilor lor de personalitate.
Școlile care reușesc să-și îndeplinească această responsabilitate cu succes se pot considera ca
parte a sistemului social ce include familiile și comunitățile.
Atunci când părinții, elevii și ceilalți membrii ai comunității sunt parteneri în procesul
educativ se asigură elevilor un suport necesar mecanismului care începe să funcționeze și să dea
rezultate, aceștia fiind principalii beneficiari.
Parteneriatele școală – familie – comunitate, pot contribui la îmbunătățirea programelor de
studiu și a climatului școlar; pot oferi servicii și suport familiilor și pot crea un mediu mai sigur în
școli.

1690
 Fără implicarea și ajutorul părinților, sistemul educativ nu își găsește căile prin care își poate
îmbunătății performanțele.

BIBLIOGRAFIE
Ctin. Cucoș, Pedagogia, Ed. Polirom, Iași, 1998
Godfrey Claff, Parteneriat școală-familie-comunitate, Ed. Didactică și Pedagogică, R.A,
București, 2007
Gheorghe Bunescu, Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor, www.1educat.ro

1691
 PARTENERIAT ŞCOALĂ- FAMILIE

Ivanescu Eliana Mihaela

Liceul Tehnologic „Petrache Poenaru”,
Balcesti, Jud. Valcea

În educaţie un rol important îl are „empatia”, capacitatea de a te transpune în gândurile şi

sentimentele celuilalt. Atunci când există empatie între învăţător-elevii săi şi părinţii acestora, ei se
află pe aceeaşi lungime de undă, procesul de predare-învăţare-evaluare se desfăşoară firesc, fară
blocaje, iar rezultatele sunt superioare. Un învăţător bun va şti să le insufle elevilor şi părinţilor lor
un mod de gândire pozitiv, optimist şi să se poarte cu fiecare, ca şi când ar fi cea mai importantă
persoană din lume, comunicându-le acest lucru.
„Învaţă-i pe oameni să fie mai buni-
să-şi vadă Eul autentic şi pur,
să-şi descopere puterea de vindecare.
Arată-ţi dragostea şi respectul
ajutându-i să-şi descopere calităţile.
Învaţă-i să dăruiască,
Numai astfel vor dobândi.” (Jack Caufield şi Mark Victor Hausem)
Reuşita în cadrul procesului educaţional depinde de cum ştii să te implici în faptul că întreaga
comunitate să-şi aducă contribuţia pentru realizarea unei educaţii valorice . Şcoala nu poate să
rămână izolată, ea trebuie să se integreze şi să pătrundă în spiritul comunitar, căci comunitatea nu
înseamnă altceva decât să fii şi sa te simţi în contact cu ceilalţi.
Nu rar se întâmplă să auzim de la părinţii elevilor, partenerii cei mai apropiaţi ai şcolii:
„Ce să mă mai fac cu copilul meu? , E mic sărăcuţul ce ştie sau poate el? , Cum pot să-l educ
mai bine? etc.” Pentru un răspuns eficient la aceste întrebări , este necesară o colaborare fructuoasă
cu familiile elevilor, instituţiile dintr-o localitate: biserică, primărie etc.
Părintii participă la şedinţele cu părinţii la care se dezbat teme educative, pasiv, numai
implicându-i şi responsabilizându-i în acţiunea comună de educare a propriilor copii, de
supraveghere îndeaproape şi de controlare a acestora, de lecturare a unor publicatii pe teme
educative vom reuşi să-i motivăm şi să-i obţinem rezultatul scontat. Totodată trebuie să-i facem să
înteleagă faptul că este greşită ideea că toate aşteptările reuşitei copilului, atât în ceea ce priveşte
educaţia, cât şi realizarea fiecărui individ, ţin numai şi numai de şcoală.
Consider că atrăgându-i şi pe ceilalţi factori educativi din comunitate, prin responsabilizarea
lor în realizarea educaţiei copiilor, nu avem decât de câştigat ,deoarece nu putem ramâne impasibili
la felul cum se comportă elevii în afara şcolii, la cum vorbesc ei cu cei din jurul lor, la modul in
care acţionează în variate situaţii. Având un scop comun, obiective ce trebuie realizate, direcţii de
activitate comune, toţi avem de câştigat:
* învăţătorul, care studiază mai atent mediul educaţional şi caută să îmbine strategiile
didactice oportune, stabileşte şi dezvoltă noi relaţii de colaborare cu partenerii educativi din
comunitatea locală, îşi fluidizează fluxul comunicaţional;
* elevii, care pot fi atraşi mai usor în dialog, deoarece au încredere ca nu sunt singuri şi se
manifestă ca parteneri aşa cum sunt învăţaţi;
* părinţii care se implică în managementul clasei, satisfac noi relaţii sociale, îşi aduc aportul
în soluţionarea situaţiilor de criză;
* ceilalţi factori educativi nu cunosc mai îndeaproape sistemul educaţional, îşi adaptează
practicile proprii la nevoile şi cerinţele pedagogice ale elevilor.
Câteva din obiectivele parteneriatului educativ ar putea fi:
-informarea, comunicarea şi promovarea strategiilor educative;
-stabilirea de atribuţii, competenţe şi responsabilităţi pe plan educativ;
-organizarea unor acţiuni şi întâlniri cu caracter educativ;

1692
 -dezvoltarea unor relaţii de colaborare cu partenerii educativi din comunitate.
Pentru ca scopul parteneriatului să fie eficient, sugerez o serie de activităţi comune la care să
participe elevii şi părinţii lor sau alţi parteneri educativi din comunitate. Astfel activităţile devin
benefice, productive, finalizându-i printr-o evaluare raportată la nivelul atingerii obiectivelor
urmărite, prin discuţii şi măsuri propuse pentru remedierea şi soluţionarea problemelor ivite.
Voi exemplifica câteva modalităţi, forme de colaborare ce vizează implicarea părinţilor în
activitatea educativă;
*consultaţii pe teme educative – ce constă în prezentarea intenţiilor, proiectelor educative şi
stabilirea modului de implicare al familiei sau altor factori în realizarea educaţiei propriilor copii
(ex. lectorate pe teme educative, regimul de munca şi de odihnă al copiilor, metode şi procedee
eficiente în formarea conştiinţei şi conduitei morale, etc.)
*lecţii demonstrative pe teme educative ce au ca scop cunoasterea şi înţelegerea regulilor de
comportare civilizată:
*activităţi extraşcolare ,acestea oferă o paletă mai largă de posibilităţi pentru manifestări
disciplinate (drumeţii, vizite, excursii, serbări, concursuri, competiţii sportive, etc.)
Aşadar, parteneriatul este rezultatul unei tranzacţii în plan afectiv –atitudinal, se bazează pe
trebuinţa firească, pe care orice om o are, de a respecta şi de a fi respectat , de unde şi expresia
„respectul este o cale dus-întors”. Gradul reuşitei personale este reuşita activităţilor colective,
performanţa colectivă. Activităţile cu caracter aplicativ devin o sursă de cunoaştere, iar în cadrul lor
se formează şi se dezvoltă, chiar dacă cei ce învaţă sunt elevi şi adulţi, capacitatea de a asculta,
respectul de sine şi de ceilalţi, arta de a face faţa, de a evita şi elimina aceste carenţe pe plan
educaţional prin soluţionare comună, arta de a conlucra pentru realizarea obiectivelor propuse.
Munca în parteneriat facilitează înlăturarea barierelor de comunicare dintre participanţi,
clarifică problemele educative. Grupul se solidarizează pentru atingerea obiectivelor educaţionale,
iar rolul coordonator îi revine educatorului şcolar, adică învăţătorului/profesorului. El este cel ce
trebuie sa deţină între competenţele sale pe aceea de a gestiona cantitatea şi calitatea relaţiilor.

1693
 TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNĂ LA ROMÂNI

Ivănoiu Nicolița Andreea

Liceul Tehnologic Bîlteni

La români sărbătorile de iarnă, în special Crăciunul, sunt sărbătorile de suflet. Amintirea

copilăriei ce ne revine puternic în suflet şi în minte ,zăpezile bogate şi prevestitoare de rod
îmbelşugat, colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci,
nerabdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosferă de
linişte si iubire. Decembrie este luna cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă (Sfântul Nicolae,
Crăciunul, Anul Nou) şi poate unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului mai ales pentru cei
mici care ard de nerăbdare să vadă ce primesc de la Mos Nicolae în ghetuţele pregătite de cu seară.
De la Sfântul Nicolae până la Sfântul Ion românii se simt în sărbători. Cel mai important este
Crăciunul considerat ca sărbătoarea naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Acest obicei din seara
Sfântului Nicolae a luat naştere la oraş şi s-a răspandit şi în mediul rural. Pentru a aprecia mai mult
tradiţiile, vă ofer o mică istorie a Moşului Nicolae.
Pe 6 decembrie, este ziua Sfantului Nicolae iar, după tradiția populară, aceasta este prima zi
de iarnă. Credincios, Sfântul Nicolae este făptuitor de minuni și martir pentru credinţa în Iisus. La
români, Sfântul Nicolae este închipuit ca un moş cu barba albă care poate aduce ninsoarea
scuturându-şi bărbia. Datorită tradiţiei occidentale, Moş Nicolae este şi cel care face cadouri celor
mici. În seara din Ajun (5 decembrie), parinţii pun în încălţămintea copiilor, pe care aceştia şi-o
pregătesc cu mare grijă, multe dulciuri şi, uneori, jucării. În unele locuri există şi obiceiul de a pune
alături de cadouri şi o nuieluşă care ar trebui să îi cumințească, măcar în principiu, pe copiii care nu
s-au purtat bine în timpul anului. Sfântul Nicolae moșteneşte la moartea ambilor părinti, toată
averea familiei pe care se hotaraşte să o folosească în scopuri umanitare, ajutându-i pe cei săraci. El
este cunoscut ca protector al copiilor mici, al călătorilor, al comercianţilor, al celor acuzaţi pe
nedrept, al fetelor nemăritate şi mireselor. Legenda istoriei lui Moş Nicolae vorbește despre un
nobil sărac care avea trei fete pe care nu le putea marita din cauza situaţiei financiare precare. Se
spune că Nicolae de Mira, înainte de a deveni Sfânt, a decis să-l ajute pe acest nobil lasând câte un
saculeţ cu aur la uşa casei acestuia de fiecare dată când una dintre cele trei fete a ajuns la vârsta
măritişului. Povestea spune că Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul
casei în nişte sosete puse la uscat. Astfel s-a născut ideea ciorapilor atârnaţi la gura sobelor şi a
şemineelor în care se primeau cadourile.
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc; părinţi
,copii, nepoţi îşi fac daruri,se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei, cu credinta ca prin
cinstirea cum se cuvine a sărbătorii să aibă un an mai bun și mai bogat. Repertoriul tradiţional al
obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea,
vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular,
dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în
credinţe şi mituri străvechi sau creştine. Dintre acestea, care exprimă înţelepciunea populară, realul
sau fantasticul, esenţe ale bogăţiei noastre spirituale, redăm câteva specifice diferitelor zone ale
ţării. Pe 20 decembrie în calendarul ortodox se sărbătorește ziua Sfantului Ignat. În această zi datina
rânduiește să fie tăiat porcul de Crăciun. Pentru că țăranii cred că un porc neînjunghiat în această zi
nu se mai îngrașă pentru că își visează cuțitul. Nerespectarea acestui obicei poate provoca, după
unii, incidente neplăcute. În mod evident, acest obicei pastrează elemente de ritual pagan. În
Bucovina, în Ajunul Crăciunului se pun pe masă un colac şi un pahar de apă, deoarece se crede că
sufletele celor răposaţi vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac şi-şi udă gura cu apă.
În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii şi în unele locuri până la ziuă, cete
de copii merg din casă în casă cu colinda: Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindişul sau Bună-
dimineaţa la Moş-Ajun. În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piţărăi
sau pizerei. După credinţa populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire.

1694
 Prin unele părţi, băieţii, dar mai cu seamă cântăreţii bisericeşti umblă cu icoana în ziua de
Ajunul Crăciunului - o icoană pe care este zugrăvită naşterea lui Iisus Hristos în mijlocul staulului.
În alte părţi, când este aproape de a se revărsa zorile, colindători cu lăutari sau fără lăutari pleacă pe
la casele gospodarilor înstăriţi şi le cânta la fereastră un cântec sau mai multe, aceste cântece
numindu-se "zori", spunându-se că atunci "cânta zorile".Prin Transilvania, se înţelege sub numele
de "zorit" datina de a se cânta colinde de către feciori şi oameni însuraţi la "zoritul" în ziua de
Crăciun.
Începând cu întâia zi de Crăciun şi în următoarele zile ale acestei sărbători, copiii umblă cu
Steaua, cântând colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos. "Vicliemul" sau "Irozii"
este datina prin care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui lisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a
poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul şi adesea înfruntarea necredinţei, personificate printr-
un copil sau printr-un cioban. Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Crăciun şi Anul
Nou. Cu ţurca, capra sau brezaia umblă tinerii începând de la Ignat şi sfârşind cu zilele Crăciunului
şi prin unele părţi în ziua de Sf. Vasile până seara. Numele de Ţurca, Capra sau Brezaia îl poartă
unul dintre tinerii mascaţi. Despre cei Trei Crai de la Răsărit sau Magii călători se spune că au venit
să se închine lui lisus, după unii din Arabia, iar dupa alţii din Persia. Tradiţia ne arată că ei se
numesc: Melchior, Gaspard si Balthazar.
Datina împodobirii bradului de Crăciun pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi cântecul
"O, brad frumos!". În Germania, această sărbătoare este cunoscută sub numele de Cristbaum.
Despre Moş Ajun se spune că a fost baciul aflat în slujba lui Moş Crăciun, stăpânul staulului
unde Maica Domnului l-a născut pe Iisus Hristos.
Colinda a dobândit o destinaţie precisă ca formă de magie benefică, ea marcând rodnicia
câmpurilor, sporul animalelor domestice, creşterea copiilor, împlinirea prin căsătorie a tinerilor,
pacea si tihna bătrânilor, influenţarea, în sens pozitiv, a vieţii oamenilor şi a naturii.
În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apă curată, luată dintr-un izvor sau fântână în
care punem o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul şi feriţi de boli.

BIBLIOGRAFIE:
1.Constantin Eretescu, Folclorul literar al românilor”, editura Compania, 2007.
2.Narcisa Alexandru Stiuca, Sărbătoarea noastră de toate zilele –sărbători în cinstea iernii,
Editura Cartea de buzunar, 2005.

1695
 Povestea fulgului de nea
-dramatizare-

Inv. Ivescu Sorina

Școala Gimnaziala Nr. 1 Blagești

ZANA IARNA:Era odată, demult, tare demult, o fetiţă de o frumuseţe rară: cu ochii luminoşi
şi blânzi, cu mâinile fine şi catifelate şi cu părul lung şi mătăsos că atunci când mergea atingea
pământul. Mama ei era Ziua şi tatăl ei era Noaptea.
ZIUA: Fetiţa mea, te vei numi Roua, căci ai chipul limpede ca un strop de apă, ochii ca două
scântei, limpezi şi plini de bunătate.
NOAPTEA: Privirea ta blândă ne alină mereu orice durere! Te iubim ca pe lumina ochilor,
fata noastră!
ZIUA: Trebuie să asculţi tot mereu sfatul nostru şi să nu ieşi niciodată afară din casă în miezul
zilei!ROUA: Şi de ce, mamă, de ce nu merg si eu niciodata ziua afara la joacă?
ZIUA: Copila mea, copila mea! strigă mama înspăimântată şi o îmbrăţişă pe fată ca şi cum
ar fi apărat-o de o primejdie.
NOAPTEA: În clipa în care te va atinge soarele, noi te vom pierde, aşa a vrut zâna cea rea..
ZIUA: Vom ieşi la plimbare numai dimineaţa şi seara, altfel nu va fi deloc bine…
ZANA IARNA Roua era acum mai frumoasă ca oricând şi ar fi vrut să iasă afară să se joace
cât era ziua de lungă. Zi după zi dorinţa ei de a se plimba în lumina soarelui devenea tot mai
puternică şi uitând de sfatul tatălui său ieşi afară şi începu să alerge fericită de colo-colo.
ROUA : Soare! Soare!
ZANA IARNA: Deodată, vrând să se oprească simţi că nu mai atinge pământul.
Fetiţa striga fericită:
ROUA :Ce frumuseţe! O să ajung la Soare! O să povestesc mamei tot ce am văzut! Dar e din
ce în ce mai frig…Simt că mă îngreunez ca atunci când cineva îmi atârnă ceva de picioare!...Mi-e
frig, mi-e tare frig!...( şi fetiţa se ghemui pentru câteva momente înainte de a pleca mai departe).
Uite, văd în depărtare un palat de apă şi praf. Cred că e palatul lui Nor Cenuşiu!
ZÂNA IARNA: Peste ea năvăliră o mulţime de copii care erau norişori mici, mici de tot ce se
amestecau unii cu alţii. Abia şi-a găsit un loc că a apărut Nor Cenuşiu tunând şi fulgerând…( se
bate într-o tobă)
Nor Cenuşiu : Norişorilor, duceţi-vă să adunaţi multe picături de apă fiindcă pe pământ e
nevoie de ploaie. Lăsaţi joaca şi porniţi la treabă ! Sunt alte lucruri mai importante de făcut decât
zbenguiala voastră!
NORIŞOR 1: Nor Cenuşiu! Plecăciune fac în faţa Măriei Tale! Eu, iată, am găsit o picătură de
ploaie! E Roua, această fetiţă atât de vioaie!
NOR CENUŞIU: Adu-o mai aproape să o văd!
NORIŞOR 1: Priveşte-o, Măria Ta, sigur e potrivită pentru a fi trimisă ca o picătură de ploaie!
ROUA: Eu nu rămân la voi! Vreau acasă! Vreau acasă! Părinţii mei cred că sunt tare
îngrijoraţi!Fetiţa a început să ţipe dar nimeni nu o asculta.
NOR CENUŞIU: Ia-o de aici, norişorule şi să nu mai aud plânsete!
NORIŞOR 1: Hai, Roua, hai să mergem! Vei vedea, nu e deloc rău să fii o picătură de
ploaie…
ZANA IARNA :Pe drum s-au întâlnit cu Vâjâie Vânt care şi el o căuta pe Roua…
VÂJÂIE VÂNT: Norişorule, unde e Roua? M-a trimis Ger Năpraznic să o caut şi să i-o duc
ca să-i aprindă pipa şi să-i scuture barba de brumă.
NORIŞORUL 1: N-o poţi lua! Nor Cenuşiu vrea să o trimit pe pământ ca o picătură de ploaie.
Pământul are nevoie de apă!

1696
 VÂJÂIE VÂNT: Şi cine spune că nu am voie? Tu? Ger Năpraznic e foarte supărat că am lăsat
o rază de soare să pătrundă în castelul lui şi aceasta i-a topit un fir de mustaţă. Trebuie să o duc pe
Roua la el, ca să îi mai pot intra în voie!
Vâjâie Vânt o smulse pe fetiţă …
VÂJÂIE VÂNT: Vino cu mine! Te voi duce la palatul lui Ger Năpraznic!
ROUA: Norişor, unde eşti? Nu mă lăsa cu Vâjâie Vânt…
GER NAPRAZNIC: De când te aştept, fetiţo!
ROUA:Dă-mi drumul, dă-mi drumul! Nu vreau să rămân la voi! Te rog, Ger Năpraznic, nu
mă opri aici la tine!
GER NAPRAZNIC : Nu te mai smiorcăi şi du-te şi adu un pieptene de gheaţă să-mi scuturi
bruma din păr! Aveam nevoie de cineva care să facă asta!
Fata începu să-l pieptene, dar lacrimile i se rostogoleau pe obraz.
GER NAPRAZNIC :Nu mai plânge degeaba!Nu-i de ajuns că mi-a topit raza de soare un
fir din mustaţă, tu vrei sa ma topeşti cu totul? Ai grijă, un fir de par de-mi va lipsi e vai de tine!
GER NĂPRAZNIC: Voi scăpa de lacrimile tale transformându-le în puf de brumă!... ( G.N.
aruncă confetti înspre fetiţă)
ZÂNA IARNA: Fata deschise geamul, iar bruma a fost luată de vânt şi
dusă spre pământ. Privea după ea şi dorul de casă îi săgeta inima. Fără să stea pe gânduri îşi
întinse pelerina şi începu să zboare …
Ger Năpraznic îl chemă pe Vâjâie Vânt şi-i spuse:
GER NĂPRAZNIC: Alearga iute dupa fata aceea! De n-o poti prinde, sufla de poti si prefă-o
in fulg de zapada!
Văzînd că nu o poate ajunge din urmă începu să sufle cu putere spre ea .Cu ultima ei putere
zise:
ROUA:N-am să te las, moşule, să îngheţi pământul! N-am să te las! Îmi voi întinde rochiţa
mea frumoasă ca să apăr pământul şi să-l încălzesc!
ZÂNA IARNA: Tremurând, îşi prinse rochiţa ei frumoasă cu mâinile şi o întinse să apere
pământul de gerul năpraznic, iar rochiţa se prefăcu în fire sclipitoare de zăpadă care au acoperit
pământul. (deasupra fetiţei va sta un balon mare plin cu confetti albe, argintii; la final, când fetiţa
se aşează şi acoperă pământul, se va sparge balonul).ZÂNA IARNA: Şi, aşa, fiecare fir din
ţesătura minunatei rochiţe se prefăcu în câte un firişor sclipitor de zăpadă care tocmai acoperi
pamântul să-l încălzească, să ocrotească seminţele care dormeau somnul lung de iarnă,
aşteptând primăvara să încolţească, să înveselească şi să îmbogăţească pământul cu rod
îmbelşugat.
De priviţi cu atenţie fiecare fulguşor de zăpadă, în el veţi vedea ochii strălucitori ai Rouăi,
care zâmbesc cu drag tuturor copiilor şi-i îmbie la joc.

1697
 În parteneriat cu părinții

Jakab Enikő
Școala Gimnazială „Petőfi Sándor” din Cristuru Secuiesc

În zilele noastre devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară este important,
pentru că îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor. O educaţie eficientă,
depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde
de asemenea şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest
cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o
integrare socială cât mai uşoară. Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea
activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o
necesitate. De obicei partenerii sunt părinții – foarte bine! Este important parteneriatul cu părinții,
de fapt cel mai important este contributia părinților la procesul instructiv/educativ. La nivelul
comportamentului.
Activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi
completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta şi
explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o
atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu plăcutul.
Un punct forte al activităţilor desfășurate în parteneriat cu părinții este acela că antreneză
copiii în activităţi cât mai variate şi bogate cu o structură aparte, cu sprijinul părinților. O activitate
desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi
facilitarea integrării în mediul şcolar. Copiii pot fi stimulaţi şi îsi pot imbogăţi imaginaţia creatoare
şi sfera cunoştinţelor, prin serbări, prin vizionarea de piese de teatru, filme educative, participând la
ateliere de creaţie, prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii sau prin implicarea în
desfăşurarea sezătorilor literare. Copii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o
gândire independentă ,toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a
găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă
important ca educatorul însăşi să fie creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia copiilor
săi tipuri de activităţi extraşcolare care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa
de a participa necondiţional la desfăşurarea acestora. Excursiile şi taberele şcolare contribuie la
îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru
frumosul din natură, artă si cultură.
Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna trebuie să avem o relație bună cu părinții.
Elevoo trebuie să se simte bine, activitățile să aibă un caracter activ, pozitiv atât pentru elevi, cât și
pentru părinți. Dar și pentru cadre didactiece.

Bibliografie:
• Rolul activităților extrașcolare în formarea personalității elevului,
• https://iteach.ro/experientedidactice/rolul-activitatilor-extrascolare-in-formarea-
personalitatii
• Importanța activităților extrașcolare în învățământul preuniversitar,
• https://edict.ro/importanta-activitatilor-extrascolare-in-invatamantul-preuniversitar/
• Rolul activitatilor extrascolare in viata copilului tau
• https://www.portalinvatamant.ro/articole/sfatul-specialistului-85/rolul-activitatilor-
extrascolare-in-viata-copilului-tau-1831.html
• SCOPUL ŞI IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE, Prof. Mihaela
Marian, http://www.asociatia-profesorilor.ro/scopul-si-importanta-activitatilor-extrascolare.html
• Rolul activităţilor extraşcolare în procesul instructiv-educativ,
• http://www.gradinitaluidavid.ro/rolul-activitatilor-extrascolare-in-procesul-instructiv-
educativ

1698
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof.înv.preșcolar JARCA ANCA

G.P.P. Nr. 24, ORADEA

Primul pas spre grădiniță este și primul pas spre independența personală, un pas greu ținând
cont că la varsta de 3 ani copilul încă este mic și nu are dezvoltate toate deprinderile. În primele
etape ale vieții educația copilului revine părinților după care aceasta este împărțită între grădiniță,
familie, școală, comunitate, media etc.
Grădinița este un important mediu de socializare unde copiii interacționează cu alți copii dar
și cu adulții într-un cadru plăcut adecvat nevoilor individuale ale acestora.Copilul preșcolar începe
să-și definească treptat începutul personalității sale. În cadrul grupei el trăiește prima experiență a
vieții în colectivitate, a vieții sociale.
Reușita actului educațional este asigurată de fixarea unor reguli comune, aplicate și respectate
atât în grădiniță cât și acasă, valabile atât pentru părinți cât și pentru copii. Astfel părinții trebuie să
respecte intervalul orar în care pot să aducă și să ia copiii, să nu deranjeze cadrul didactic în timpul
activităților etc.
După perioada mai puțin plăcută de integrarea în grădiniță , copiii vor fi fericiți să lege
prietenii, să descopere varietatea de jocuri și jucării, să realizeze singuri obiective propuse în cadrul
activităților (construcții, desene, puzzle, fișe etc.) să împartă lucruri cu alți copii, să-și aștepte
rândul, să aibă răbdare, să aibă compasiune pentru cei din jur.
Astfel, educatoarei îi revine sarcina să facă cât mai plăcută integrarea micuților antrenându-i
mereu in activități plăcute și distractive specifice nivelului de vârstă și ținând cont de dezvoltarea
psiho-fizică a fiecăruia.
Sunt multe modalități de colaborare între familie și grădiniță : discuții zilnice, consilierea
părinților, serbări, implicarea părinților în diferite proiecte. Participarea activă a părinților în
activitățile din grădiniță creează copiilor sentimente de siguranță și fericire. Copilul poate
demonstra ce știe și se poate mândri cu realizările lui iar părinții pot observa progresele acestora.
Aceste activități aduc bucurie în rândul copiilor și al părinților prin rezultatele obținute din efortul
reunit și plăcerea de a petrcece timp împreună.
Serbările au o importanță deosebită în educarea copiilor.În primul rând prin continutul lor,
transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc împreună și depun eforturi susținute pentru
realizarea unui scop comun, reușit a serbării.Încordarea gradată din momentul pregătirii serbărilor
culminează în ziua desfășurării ei, când tensiunea afectivă a grupei ajunge la maxim. Astfel,
pregătirea si participarea la serbări este acțiunea în care copilul se obișnuiește să trăiască în colectiv,
să se debaraseze de timiditate.Serbările aduc lumina în sufletul copiilor, dau aripi imaginației,
crează o atmosferă plină de plăcere, bucurie.
În transmiterea obiceiurilor si tradițiilor în serbările preșcolare am pornit de la ideea că nu
exista un alt element artistic care să poată fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educațional
ca serbările școlare. Pentru copii ele reprezintă o distracție veselă, placută, iar pentru educator
constituie prilejul de a oferi mănunchiul bucuriei de-a lungul unui șir întreg de repetiții. Învățând
copiii să desfășoare "Serbarea pomului de iarnă" , îi implicăm în interpretarea unor roluri pe care le
joacă cu plăcere: capra, ursul, sorcova, urâtul, colindatul.
Prin interpretarea rolurilor si pregătirea decorurilor pentru diversele "spectacole" urmărim atât
un efect artistic cât și pedagogic, căutând un imbold pentru a trezi la copii dorința de a cunoaște și
păstra tradițiile si obiceiurile strămoșești.
Pentru a avea o influență pozitivă asupra copilului, serbările trebuie să fie înțelese de acesta și
să-l afecteze psihologic. Sensul unui spectacol va depinde de: calitatea lui, de folosirea adecvată a
costumațiilor și decorurilor,de participare afectivă a copilului.

1699
 Când priviți o serbare cu obiceiuri străvechi ale românilor, cu cântece si dansuri populare,
gândiți-vă că priviți un moment,oglindă și sufletul acestui popor ce a considerat păstrarea tradiției o
datorie și o onoare.
Cultivarea unei relații de parteneriat între grădiniță și părinți în susținerea educației și creșterii
copilului costituie succesul garantat în adaptarea și integrarea școlară și reprezintă un prim pas către
o educație transparentă a personalității copilului, viitoru adult al societății noastre.

1700
 IMPORTANTA SERBARILOR IN GRADINITA

Prof.Jarcau Rozica

Serbarile sunt evenimente deosebite care incununeaza activitatea din timpul unui trimestru sau
al unui an scolar, ca de exemplu sceneta anotimpurilor. Prin continutul si incarcatura emotionala pe
care o declanseaza serbarile au un rol eduativ deosebit. Pentru ca o manifestare artistica sa-si
manifeste scopul , educatoarea trebuie sa aiba in vedere urmatoarele: pregatirea artistica la un nivel
corespunzator al repertoriului; pregatirea organizatorica( popularizarea actiunii, asigurarea tinutei
vestimentare a copiilor, crearea unui decor adecvat).
Renuntarea la serbari sau organizarea lor superficiala, formala inseamna saracirea vietii
sufletesti a copiilor, dupa cum numarul lor prea mare duce la diminuarea starilor afective, a trairilor
emotionale. Educatoarea trebuie sa aiba o conceptie clara si precisa asupra continutului serbarii,
pornind de la o idea tematica, in jurul careia sa se grupeze toate punctele din program, pentru ca
intregul sa fie unitar si sa comunice pregnant cu aceasta idee. Reusita unei serbari trebuie sa fie
consecinta unei alegeri judicioase a celui mai accesibil program si a unei activitati bine planificate
de pregatire in cursul unei perioade mai indelungate.
Este foarte important ca pregatirea serbarii sa nu se faca intr-un timp scurt si mai ales sa nu
afecteze timpul destinat altor activitati comune. Pregatirea unei serbari se realizeaza in modul cel
mai potrivit in felul urmator: poeziile, cantecele si dansurile populare sunt incluse in planificarea
educatoarei si predate in cadrul activitatilor commune, apoi repetate in timpul activitatilor alese. Un
timp munca se desfasoara individual, mai ales pentru testarea aptitudinilor si inclinatiilor artistice.
recitare expresiva, de manifestare a simtului ritmic pot fi selectionati in redarea unei scenete
sau chiar teatru de papusi, la grupele mari. De asemenea priceperile si aptitudinile dobandite in
activitatile de educatie muzicala se valorifica prin integrarea cantecelor, a jocurilor cu cantec,
precum si a sezatorilor si a concursurilor (organizate in diferite conditii si momente ale vietii
copiilor in gradinita), dar mai ales in cadrul serbarilor.
Serbarile sunt evenimente deosebite care incununeaza activitatea din timpul unui trimestru sau
al unui an scolar, ca de exemplu sceneta anotimpurilor. Prin continutul si incarcatura emotionala pe
care o declanseaza serbarile au un rol eduativ deosebit. Pentru ca o manifestare artistica sa-si
manifeste scopul , educatoarea trebuie sa aiba in vedere urmatoarele: pregatirea artistica la un nivel
corespunzator al repertoriului; pregatirea organizatorica( popularizarea actiunii, asigurarea tinutei
vestimentare a copiilor, crearea unui decor adecvat).
Renuntarea la serbari sau organizarea lor superficiala, formala inseamna saracirea vietii
sufletesti a copiilor, dupa cum numarul lor prea mare duce la diminuarea starilor afective, a trairilor
emotionale. Educatoarea trebuie sa aiba o conceptie clara si precisa asupra continutului serbarii,
pornind de la o idea tematica, in jurul careia sa se grupeze toate punctele din program, pentru ca
intregul sa fie unitar si sa comunice pregnant cu aceasta idee. Reusita unei serbari trebuie sa fie
consecinta unei alegeri judicioase a celui mai accesibil program si a unei activitati bine planificate
de pregatire in cursul unei perioade mai indelungate.

1701
 Este foarte important ca pregatirea serbarii sa nu se faca intr-un timp scurt si mai ales sa nu
afecteze timpul destinat altor activitati comune. Pregatirea unei serbari se realizeaza in modul cel
mai potrivit in felul urmator: poeziile, cantecele si dansurile populare sunt incluse in planificarea
educatoarei si predate in cadrul activitatilor commune, apoi repetate in timpul activitatilor alese. Un
timp munca se desfasoara individual, mai ales pentru testarea aptitudinilor si inclinatiilor artistice.

1702
 ,,Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii’’

Educatoare Jarcu Floarea Elena

Grădiniţa cu Program Normal, Dalboșeț, Caraș-Severin

După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală,
ci într-o civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul
comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul
deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării
copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, serbări școlare). Părinții trebuie să vadă în cadrul
didactic un colaborator, un om adevărat, care-l poate ajuta prin atitudinea nepărtinitoare pe care
trebuie să o afișeze. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și desfășurăm o sumedenie de
activități în parteneriat cu aceștia: 1Decembrie(prin care am evidențiat dragostea copiilor faţă de
ţară), ,,Aşteptăm pe Moş Crăciun’’, ,,Ziua mamei’’etc.
Aceste activităţi au adus bucurie în rândul copiilor şi adulţilor pentru rezultatele obţinute din
efortul reunit şi plăcerea că au petrecut mai mult timp împreună.Reuşita actului educaţional o
asigură unitatea de cerinţe, existenţa unor reguli comune cunoscute şi fixate împreună aplicate atât
în grădiniţă, cât şi acasă.
Obiectivul principal al colaborării grădiniței cu familia constă în conturarea unității de
acțiune a celor doi factori educaționali, finalitate a cărei îndeplinire este condițională de unitatea de
concepții și exigențe, de un mod convergent de acțiune, de o bună cunoștere reciprocă și de o
atitudine reciprocă deschisă.
Sunt multe modalităţi de colaborare între familie şi grădiniţă: discuţii zilnice, teme
săptămânale de consiliere pentru părinţi, şedinţeşi lectorate cu părinţii, vizite la domiciliul copiilor,
serbări, lecţii-vizită, plimbări, cursuri ”Educaţi aşa!”, antrenarea părinţilor în derularea proiectelor
tematice,voluntariat din partea părinţilor în organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni de voluntariat.
Participarea activă apărinţilor la activităţile din grădiniţă le creează copiilor sentimente de siguranţă,
înţelegere, bucurie; copilul arată ce ştie, ce poate, iar părintele este mândru de copilul său în relaţie
cu ceilalţi. Aşa pot să aprecieze împreună activităţile, faptele, evenimentele, rezultatele obţinute.
Părinţii vor avea ”măsura” evoluţiei copilului său, comportarea în colectiv.
Grădiniţa este partenerul educativ al familiei. Familia este chemată la luarea deciziilor legate
de educaţia copiilor, la manifestările din activităţile şi viaţa grădiniţei. De aceea dascălii şi copiii
vor spune mereu, deschis, cu plăcere ”Poftiţi la grădiniţă!’’.
Direcţiile principale de acţiune ale activităţilor desfăşurate în parteneriat cu părinţii sunt:
Dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a interacţiona şi empatiza cu propriii copii;
Stimularea activităţii în grup;
Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de expoziţii,
concursuri, serbări;
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru preşcolari şi elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic,
de importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.

Bibliografie:
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ
modern”, 2005
www.asociaţia-profesorilor.ro/ proiectele-educationale-in-parteneriat-cu-parintii-şi- rolul- lor
–în- activitatea- didactică

1703
 PROIECT EDUCAŢIONAL NAŢIONAL
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

17.12.2018 Jászay Laura-Andrea, prof. înv. primar

Şcoala Gimnazială “ Tompa László”
Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita

Pentru mulţi dintre noi, iarna este anotimpul preferat tocmai din simplul motiv că ne duce
direct cu gândul la perioada magică a sărbătorilor. Luna decembrie este şi prima lună calendaristică
de iarnă, luna primei zăpezi, luna cadourilor şi luna în care sărbătorim cele mai frumoase Sărbători:
Moş Nicolae, Crăciunul sau Revelionul. Este ultima lună din an, luna meselor îmbelşugate alături
de cei dragi, luna colindelor şi a urărilor de bine, luna planurilor pentru anul ce urmează, dar şi luna
dorinţelor.
Sărbătorile de iarnă sunt aşteptate cu mare entuziasm de toată lumea, indiferent de vârstă.
Gândul la sărbătoare, la tradiție , la cadourile lui Moş Crăciun, la colinde, la mirosul de brad şi la
vâscul din pragul uşii, la vacanță și zăpadă, aduce bucurie în sufletul fiecăruia dintre noi.
Cu elevii mei ne-am pregătit din timp pentru sărbătorile de iarnă. Am organizat o serie de
activităţi cu scopul de a ne pregăti mai ales sufleteşte.
În şirul activităţilor primul a fost o activitate educativă organizată în parteneriat cu părinţii.
Copiii au sosit împreună cu părinţii la şcoală. Au urmat ore în care adulţii au uitat de grijile lor,
mulţi dintre ei au luat copiii lor în braţe şi s-au bucurat că pot fi împreună. Toţi am simţit că sufletul
nostru se umple cu ceva frumos. Mai întâi am iniţiat o discuţie pe tema sărbătorilor de iarnă. Cu
această ocazie, au fost părinţi care s-au mirat atunci când au auzit pe copii despre dorinţele lor de
Crăciun. “Aş vrea ca să fim o familie fericită.” “ M-aş bucura dacă aş putea să o fac pe mama să nu
fie atât de obosită în fiecare seară.” “Dacă tata ar avea o maşină nouă, atunci eu m-aş mulţumi cu
atât.” “ Eu nu cer pentru mine nimic, am de toate. Dar ştiu că fratele meu şi-ar dori un calculator. E
adevărat că atunci şi eu m-aş putea să mă joc pe calculator. Sper să mă lase.” Desigur au fost copii
care au înşirat o listă lungă de dorinţe mai ales materiale. Aproape toţi însă au spus că îşi iubesc
părinţii, familia şi doresc ca împreună să fiu fericiţi. Apoi, copiii au cântat cântecul popular
Cântecul de leagăn al Mariei. Părinţii au fost rugaţi să înveţe acest cântec. A sunat foarte frumos
“corul”. Apoi le-am prezentat Povestea celor patru lumânări. Pe scurt: Au fost odată patru
lumânări. Liniştea din jurul lor a fost atât de mare încât se putea auzi ce au vorbit. Prima lumânare a
spus că ea este Pacea, însă oamenii nu pot să o ţină în viaţă. Astfel s-a stins. A doua lumânare a fost
Credinţa. Oamenii au considerat-o inutilă, astfel s-a stins şi ea. A treia lumânare a spus trist că ea e
Iubirea. N-are putere să mai lumineze pentru că oamenii nu simt ce nevoie mare au pentru iubire.
Astfel s-a stins şi cea de-a treia lumânare. Atunci a intrat în cameră un băieţel şi când a văzut că
cele trei lumânări s-au stins, a început să plângă. “ Ce s-a întâmplat? Voi ar trebui să luminaţi

1704
întotdeauna.” Şi atunci cea de-a patra lumânare a spus că ea are lumină şi cu lumina ei vor putea
aprinde celelalte lumânări. Căci ea este Speranţa. Băieţelul, cu lumina Speranţei, a aprins celelalte
trei lumânări. Din această poveste am învăţat ca să ţinem aprinse în sufletele noastre cele patru
lumini: a păcii, a credinţei, a iubirii şi a speranţei.

PACE CREDINŢ IUBIRE SPERANŢĂ

Ă

Cu aceste gânduri au început copiii împreună cu părinţii lor să împodobeze coroniţa familiei
cu comorile strânse împreună şi cu cele patru lumânări. Între timp s-a continuat discuţia pe tema
anterioară, am mai cântat împreună.

În zilele următoare au urmat o serie de activităţi care au fost pe placul copiilor: am vizitat
copii cu diferite dizabilităţi de la o fundaţie din oraşul nostru şi am confecţionat împreună podoabe
de Crăciun, ne-am jucat şi am cântat împreună cu ei.

Ne-am plimbat cu Trenuleţul copiilor şi ne-am întâlnit cu Moş Nicolae:

Am confecţionat zâne pentru bradul de Crăciun şi centrul Caritas ne-a dăruit câte o “ cutie de
bucurie”.

1705
 Prin desen, prin creaţie copiii şi-au exprimat trăirile. Prin culoare şi formă au ilustrat emoţia
prilejuită de sărbătoarea Crăciunului.

La sfârşitul fiecărei zile copiii au plecat acasă cu gânduri frumoase, cu sufletul plin de pace,
de credinţă, de iubire şi de speranţă. Consider că activităţile educative şi-au atins scopul.

1706
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Jer Ioana-Bobița, Șc. Gimnazială Oncești –Maramureș

,,Copii nu sunt singurii care cresc. Și părinții cresc. Tot așa cum noi ne privim copiii, să
vedem ce fac cu viețile lor, tot așa ne privesc și ei pe noi, să vadă ce facem noi cu ale noastre. Nu le
pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă întind spre ele.’’
(Joyce Maymard)

Activitățile educative sunt foarte importante în procesul educativ al tinerilor. Aceste activități
extrașcolare au o eficiență mai mare dacă sunt implicați și părinții în desfățurarea lor.
Deși se consideră că profesorul este singurul care trebuie să decidă în privința metodelor
folosite pentru a atinge scopurile educaționale propuse, documentele curriculare, mai ales
programele școlare, încep să conțină elemente legate de metodologie didactică. În Romănia,
programele școlare fac trimitere la principii și demersuri care ar trebui să ghideze procesul de
predare-învățare și evaluare; problema multiperspectivității, a dimensiunii europene, a abordării
problemelor contraversate și sensibile, ca și a evaluării sau a utilizării noilor tehnologii de informare
și comunicare sunt doar căteva exemple menite să orienteze demersurile concrete ale profesorului.
În plus, trebuie să ținem cont de faptul că repertoriul de metode care pot fi folosite de către un
profesor se extinde continuu, mai ales datorită împrumuturilor din alte domenii, în condițiile în care
procesul educațional depășește cadrul strict al instituției școlare.
Cadrul strict al desfășurării procesului educativ este lărgit cu ajutorul activităților
extracuriculare în care sunt implicați: părinți, cadre didactice și elevi.
În școala noastră , în acest semestru, au avut loc multe activități în care și-au adus un aport
deosebit părinții și bunicii. Dintre acestea amintim:
1. Creațiile toamnei
2. Halloween
3. Stop Bullying!
4. 1 Decembrie
5. Noi umblăm a colinda
În desfășurarea tuturor activităților menționate mai sus au contribuit părinții și bunicii prin:
suport fnanciar, participarea directă.Părinții elevilor noștri contribuie la desfășurarea activităților cu
tot ceea ce le solicită. La activitatea Creațiile toamnei, părinții au decorat spațiul de desfășurare a
activității, au adus de acasă must, dulceață, gutui , legume; de Halloween le-au confecționat
copiilor costume; de 1 Decembrie , părinții, au avut grijă ca și copiii să poarte cele mai frumoase
straie populare, iar la activitatea Noi umblăm a colinda , au venit bunici care i-au învățat pe copii
colinde vechi.
La desfășurarea activităților sus menționate un aport deosebit și-au adus părinții deoarece este
necesară realizarea unei legături reale între: școală- elevi- părinți- pentru a le sugera părinților că-n
procesul educativ EI reprezintă niște parteneri egali care contribuie(în mare măsură) la dezvoltarea
personală și armonioasă a elevului.

1707
 Colindatul în Sălaj

Grădiniţa cu P.P. Dumbrava minunată, Zalău

Prof. înv. pr. Jercan Lavinia Loredana

În seara de Ajun, cete mixte de colindători de vârstă mică, şi doar de fete cu traista şi
fecioraşi cu steaua când sunt mai mari (dupa 8 ani), pornesc la colindat pe uliţele satului odata cu
lăsarea serii, după ce au facut o ultimă repetiţie “ca sa nu se facă de râs în casele oamenilor”.
Îmbrăcaţi în costume tradiţionale şi însoţiţi de părinţii care îi aşteaptă în poartă, micii
colindători duc cu bucurie mai departe tradiţiile româneşti chiar dacă familiile lor s-au îndepărtat de
vatra satului. Crăciunul îi aduce pe toţi la un loc, acasă, şi împreună cu familia trăiesc bucuria
acestei mari şi sfinte sărbători.
Prima colindă se face acasă la unul dintre copiii din ceată şi primesc de la această gazdă
bănuţi şi colaci, mai deosebiţi ( pupăză- un colac mare, frumos împletit caruia i se pun ochi de
fasole si se dau de obicei copiilor care sunt neam cu gazda sau vecini) ca să nu plece “cu traista
goală”.
Înainte de a intra în casă, copiii se opresc la uşă şi întreabă:”Veselite gazde?” şi intră doar
dup ace aud răspunsul gazdei “VESELI, VESELI”. Dacă în casă se afla o altă ceată de colindători
se aşteaptă până ce aceştia ies din casă şi gazda închide uşa după ei. Colindătorii salută gazdele cu
formula “Bună sara lui Crăciun!” şi îşi încep colinda. După colindă, un copil din ceată rosteşte
mulţămitura, care este o scurta poezioară referitoare la sărbătoarea pe care o petrec, la pregătirile
făcute de gazde, uneori hazlie, conţinănd o doza de umor popular “Multumesc gazdă, jupâne/ Că m-
ai apărat de câne/ C-aşa bine m-ai apărat/ De tăt, tăt m-o spârticat”.
Gazdele, care au mesele încărcate cu de toate le oferă colindătorilor din bucatele pregătite, îi
întreabă, musai de-a cui sunt (înainte de a pleca cu colinda cei din familie le spun celor mici “de-a
cui sunt” ca ei să ştie să răspundă când vor fi întrebaţi. Gazdele fac astfel cunoştin. Gazdele fac
astfel cunoştiţă cu urmaşii satului şi stiu cine a colindat în casa lor: Dani de-a lui Gheorghiţa
Anichii Creţii, Gabriel a Bratii, Roxana Corinii Cobzi ). Aşa îşi află cei mici originile, strămoşii şi
îşi formează legături sufleteşti cu lumea satului din care fac parte sau pe care părinţii lor l-au
părasit, dar nu au părăsit traditiile şi obiceiurile strămoşeşti. După ce-au primit colacul si banii,
ceata urează “Sărbători fericite!” şi ies însoţiti de gazdă care le multumeşte pentru colindă şi le
urează şi lor “Asemenea”.
În prag de Sfinte Sărbători, când toată suflarea se pregăteste să îl întâmpine pe Domnul, avem
plăcuta îndatorire educatoare şi părinţi să le transmitem copiilor noştri tradiţiile şi obiceiurile care
ne-au înseninat copilaria şi care trezesc şi azi emoţii în sufletul nostru, când de mult am lasat în
urma magica lume a copilăriei. Cei mici trebuie să traiască şi ei astfel de momente, să ia parte la
pregătirile care se fac pentru Crăciun şi să colinde pe la casele oamenilor înfruntând gerul, ploaia şi
ninsoarea. Iau parte astfel la continuarea obiceiurilor vetrei din care aparţin ei, părinţii sau bunicii şi
îşi creează amintiri de neuitat şi care contribuie indiscutabil la dezvoltarea inteligenţi emoţionale.
Prin activităţile dedicate acestei perioade din an încurajăm părinţii preşcolarilor să le insufle
tradiţiile si obiceiurile străbune povestindu-le celor mici despre strămoşii pe care ei i-au cunoscut,
despre cum trăiau atunci, ce activităţi de bază aveau, cum se îmbrăcau, ce poveşti spuneau
conectându-i astfel pe cei mici cu trecutul, cu strămoşii lor. Copiii se vor bucura să afle că seamănă
cu străbunicul Ştefan care era harnic şi bun povestitor, sau cu unchiul Gheorghe care a fost în război
şi s-a întors acasă străbătând pe jos sute de kilometri, să confecţioneze împreună trăistuţe, sau să le
caute prin dulapul bunicii care a ţesut chiar ea preţioasa traistă pentru colaci, să împodobească
frumos steaua care duce în casele oamenilor vestea Naşterii Domnului şi mai ales să colinde
colindele străbune.
Glasul copilaresc şi obrajii roşii ai colindătorilor sunt bucuria Crăciunului în satele Sălăjene,
iar traistele pline cu colaci şi bunăţăţi nu-i vor dezamăgi pe micii colindători când vor fi terminat de
colindat pe la toate casele din sat.

1708
 Serbare Crăciun
~Iată vin colindători~

Educatoare: Jianu Adelina

Liceul Teoretic David Voniga, Giroc
Gradinita P.P. Giroc

Personaje: Mama, tata, bunicul, bunica, româncuțele, colindătorii,

1. Româncuța : 6. Bunica:
Dintre toate câte sunt Nu dorm, nepoata dragă,
Sărbători pe-acest pământ Ci stau și mă gândesc
Nu e alta mai frumoasă Cu sufletul și gândul
Decât Crăciunul cel Sfânt Pe Domnul preamăresc.
Ne-am gândit să-mpodobim, Astăzi toți ne bucurăm,
Cât mai vesel casa noastră Lui Isus ne închinăm
Să vedeți cât vă iubim, Și-așteptăm cu nerăbdare
Poftiți la serbarea noastră. Seara lui Crăciun, cea mare

2. Româncuța : 7. Româncuta :
Când vine vremea rea Răsună blând spre seară,
Cu primii fulgi de nea Al clopotelor cânt,
Se scutură din nori Căci vine,vine iarăși
De sfinte sărbători Hristos pe-acest pământ
Povești cu îngerași La orișicare-n casă, se-aud colindători
Pentru copiii poznași Cântarea lor frumoasă
Povești cu Sfinți Răsună până-n zori
Pentru copiii cuminți
8. Mama:
3. Româncuța : Fetelor, sa vă grabiti!
În casă, la caldură, cu candela aprinsă Nu mai stați și povestiți!
Cu gândul la cel Veșnic, cu masa mare-ntinsă Bradul l-ați împodobit?
Copiii și părinții, bunica și cu bunul Masa voi ați pregătit?
Cuprinși de nerăbdare, așteaptă azi Crăciunul Eu frământ, frământ făina,
Așa face gospodina
4. Româncuța : Să avem colaci pe masă
Bunicule, bunico, Când colindătorii noștri
Treziți-vă o dată! Ne vor fi intrat în casă.
E seara preamarită! Tu bărbate, unde ești?
E seara minunată!
Tata:
5. Bunicul: - Da, nevastă, ce dorești?
Așa e draga mea nepoată,
Isus se naște astăzi, Mama
În peștera luminii, Ce doresc, mai și întrebi?
În ochii noștri limpezi Ai uitat ca e Ajunul?
În raza blandă a lunii Și că mâine e Crăciunul?
În seara asta-I sărbătoare 9. Tata:
E seara mare-a lui Crăciun - De ce tot te necăjești?
Lasată de Domnul Bun De prea multe te-ngrijești!
Casa este-n sărbătoare,
4. Româncuța : Colacii sunt în cuptoare,

1709
Bunico, bunico!
Tu stai și dormi acum?
Rasună toată strada
Sunt colindători pe drum!
10. Colindător
- Bună seara gospodari!
V-au venit colindătorii
Deschideti-ne porțile
Ca de-aseară stăm pe-afară,
Picioarele ne-nghețară,
Stresinile/au picurat
Si ne/a nins si ne/a plouat
Nucile și multe mere
Cu toate sunt în panere
Fetele s-au pregătit,
Bradul l-au împodobit.
14. Româncuța
Ați cântat, pe toți ne-ați bucurat
Ne-ați urat de sănătate
Pe masă s-avem de toate.
Noi dorim sa vă cinstim,
Un colac vă oferim
Multe nuci și mere coapte
S-aveți și voi sănătate

11. Colindător :
- Sus boieri, nu mai dormiți,
Vremea e să vă treziți
Casa să v-o măturați
Și masa sa o-ncărcați
Că umblăm și colindăm
Și pe Domnul lăudăm
Din seara Ajunului
Până-ntr-a Crăciunului
Că s-a născut Domn frumos
Numele lui e Hristos.
15. Colindător
Ramâi gazdă sănătoasă
Ca ne dai cinstea frumoasă
Un colac de grâu curat
De la D-zeu lăsat
Nici mai mare, nici mai mic
Cât roțile de la plug!
Colinda: ”Am plecat sa colindăm”

12. Colindător
Tu ne-ai pregătit colaci,
Nuci și mere, cozonaci,
Casa-i plină-n sărbătoare,
Noi iți facem o urare!

13. Colindător
Să ai parte doar de bine
Răul departe de tine
Fetele să se mărite
Găina-n casa să cânte!

Să fiți cu toții sănătoși

Și tot anul bucuroși
Cămara să fie plină
De cârnați, șuncă, slănină
Ograda cu păsări multe,
Cocoșu-n casa să cânte!

1710
 Magia sărbătorilor de iarnă

Jipianu Oana-Florenta

E iarnă….se apropie Crăciunul. Serile și nopțile din preajma Crăciunului sunt magice,
stelele sclipesc mai intens și e de înțeles.
Cu siguranță, copilaria este și rămâne cea mai frumoasă perioadă din viața oricărui om. Este
singura periodă în care, lipsiți de griji majore, copiii cred in povești, cred in minuni și știu că
aproape toate dorințele lor devin relitate. Sigur, vorbim de copiii norocoși, care au o familie și un
acoperiș deasupra capului. Dar chiar și copiii mai puțin norocoși cred și speră că oricând o minune
se poate întâmpla, pentru că sufletul de copil e pur și profund visător.
Copiii sunt fascinați de obiceiurile specifice acestui anotimp. Împodobirea bradului ramâne
cel mai iubit obicei printre cei mici, de aceea nu ezitați sa îi luați la cumpărături, sa alegeți împreună
bradul și podoabele. Apoi împodobiți-l împreună. E drept ca există posibilitatea ca ei mai mult să vă
încurce, însă bucuria din ochii lor este neprețuită. Amintiți-vă în permanență că și noi am fost copii
si abia așteptam acest moment.
Apoi, venirea Moșului este un moment așteptat un an întreg. Emoția, așteptarea, îngrijorarea
în legătură cu primirea cadoului dorit. Iar dimineața de Craciun este unică. Nimic nu se compara cu
bucuria găsirii cadoului frumos ambalat sub brad. Apoi marea de emoții, o fi sau n-o fi ce i-a cerut
mosului? Și miile de întrebări legate de Moș Crăciun. Însă, dincolo de toate aceste întrebări, ceea ce
ar trebui să învățăm de la copii este credinta lor in minuni. Siguranța lor! Ei știu că dacă au fost
cuminți, vor fi răsplătiți. De la copii putem învăța că atâta vreme cât crezi cu tărie în dorința ta,
aceasta se va îndeplini. Ei doar iși doresc și așteaptă, fiind convinși că vor primi, fără să se
gândească cum se va întâmpla acest lucru.
Crăciunul înseamnă mai ales cadouri pentru copii, însă ca părinți, profesori avem datoria să-
i învățăm încă de mici ce înseamnă, de fapt, Craciunul. Le putem citi povești, legende cu Moș
Craciun iar mai târziu, cand sunt mai maricei, le putem vorbi despre Nașterea Domnului.
Dacă pretuiți familia și țineți la tradiții, îi puteți familiariza de mici cu acestea. Pot fi de
ajutor în toate pregătirile, la gătirea casei de sărbătoare, la pregătirea merindelor tradiționale si
raspundeți-le la toate întrebările. Copiii sunt foarte curioși și vor sa știe în permanență “de ce?”, mai
ales că atâta vreme cât au o explicație, rețin mai ușor tot ce le povestiți.
Sărbătorile de iarna înseamnă și serbări frumoase iar pentru unii dintre copii este prima
întâlnire cu Moș Craciun pe care atâta îl pândesc acasă. Pentru cei care se îndoiesc de existența lui,
acesta este momentul în care credința în Moș Crăciun se sudează și multe dintre întrebări dispar.
Însă cel mai important este să ne învățăm copiii că sărbătorile de iarna nu înseamnî numai cadouri si
veselie, ci sunt și un motiv în plus sa fie mai buni, să ierte, să creadă în minuni mereu.
Atunci când vorbim despre legenda Moșului de Crăciun, nu putem să nu o legăm și de
povestea lui Moș Ajun. Despre Moș Ajun se spune că era un păstor și că era fratele mai mic al lui
Moș Crăciun. În prezent copiii sunt cei care umblă cu Moș Ajun, mergând pe la case să colinde și
trebuie sa fie răsplatiți cu nuci și covrigi. Se spune că în Ajun, este bine să împarți și bucate pentru
morți, ca semn de belșug și ca simbol de a împărți daruri.
În seara de Ajun, casele sunt curate şi pregătite în aşteptarea colindătorilor. Colindul este
cea mai larg răspândită tradiţie de Crăciun, alături de împodobirea bradului.
Crăciunul este o perioadă a tradiţiilor, a superstiţiilor şi a obiceiurilor transmise din generaţie
în generaţie. În toate zonele istorice ale României, în centrul sărbătorior de iarnă se află familia şi
credinţa într-un an mai bun şi mai prosper.
De multe ori se întâmplă ca după ce trec sărbătorile să uităm să mai fim plini de iubire și
compasiune față de cei din jurul nostru. Bunătatea pe care o simțim de Crăciun ar trebui să ne
însoțească mereu pentru că armonia din viata noastră să se reflecte și asupra existenței celorlalți.
Crăciunul păstrează vie amintirea copilăriei noastre, a acelei perioade în care priveam totul cu
inocență. Crăciunul ne poate face să devenim iar copilul de altadata; este o sărbătoare în care privim
cu speranța noul început care ne așteaptă.

1711
 Așadar, căldura și bucuria aduse de Sărbătorile de iarnă nu se află însă în bogăția mesei sau a
cadourilor primite. Timpul petrecut împreună cu familia la împodobirea bradului de Crăciun sau la
decorarea casei reprezintă adevăratele bucurii.

1712
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare

de Jitaru Felicia

Brăduț e mic și uscățiv. Pălăria cu beteală e uriașă și tot cade de pe cap. Cu fiecare cădere, se
necăjește și o pune înapoi pe păru-i aspru. Fără ea, el nu mai e primul pom de Crăciun, așa cum
scrie în sceneta doamnei învățătoare.
În al doilea rând de părinți mândri, stau ai lui. Ei se bucură pentru Brăduț și sunt mândri de el.
Citește deja binișor și, la atelierele de lucru cu părinții, au scris împreună scrisoarea către Moș
Crăciun.
Deși e serbarea lui, părinții o simt ca fiind a lor. Ei simt din plin emoția de a-l vedea recitând
poezia, cântând cu ceilalți colegi sau spunându-și replicile din scenetă. Nu știau că are talent și sunt
plăcut surprinși.
Privind totul cu ochi obiectivi, de cadre didactice, serbarea școlară este o modalitate de
evaluare a cunoștințelor asimilate, o încununare a muncii educabililor sub îndrumarea educatorilor
și învățătorilor. Este unul dintre cele mai bune aspecte ale colaborării între părinți și cadre didactice.
Cu cât comunicarea este mai frecventă, cu atât rezultatele sunt mai bune și o multitudine de
probleme sunt preîntâmpinate.
Cadrul didactic face multe alegeri pentru a pregăti și pune în scenă serbarea: programul
(materiale potrivite vârstei elevilor și nivelului lor de pregătire), împărțirea rolurilor, decor,
costumatii, repetiții. Un mare merit al acestui tip de activități este faptul că preșcolarii și școlarii își
exersează memoria prin recitarea de poezii, abilitățile vocale cântand cântecele din program
împreună cu colegii și își dezvoltă simțul pentru frumos. Brăduț descoperă că are talent și părinții îl
vor sprijini dacă acesta își dorește o carieră în artă.
Serbările, în general, și cele de Crăciun în special, reprezintă, probabil, cel mai puternic
contact pe care îl au elevii cu ideea de identitate națională. Anul școlar este plin de activități care să
îi ajute să cunoască trecutul poporului român și să fie mândri de originile lor. Dar această perioadă
are ceva special: învățând colinde, urături, jocul caprei și al ursului, elevii se apropie spiritual de
strămoșii lor și descoperă trăiri comune oamenilor din trecut și ale celor moderni. Brăduț le urează
părinților să aibă viață lungă, să fie sănătoși și puternici, dorințe veșnic prezente în mintea umană.
Evenimente mult așteptate de copii și familiile lor, intens pregătite și puternic încărcate de
emoții, serbările școlare au meritul de a descoperi și antrena abilități artistice, de a îmbunătăți
relațiile dintre elevi, de a inocula și cultiva spiritul național și de a le dărui amintiri prețioase.

1713
 Obiceiuri de Craciun !

Educatoare JUNGHEATU MARIA

Gradinita Raza de soare
BISTRITA

Atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie şi ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de

emoţia aşteptării împodobirii bradului, de clipa la care visăm să-l întâlnim pe Moş Crăciun.
Dincolo de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creştine, Crăciunul e
aşteptat cu mare entuziasm de toată lumea, indiferent de vârstă, uneori chiar şi de religie. Sigur te
gândeşti cu drag la cadourile lui Moş Crăciun, la colinde, la mirosul de brad şi la vâscul din pragul
uşii. Şi, cu siguranţă, experienţele personale au încărcat astfel de clipe magice cu semnificaţii
proprii. Dar mai mult decât atât, tradiţiile legate de Crăciun aduc simboluri naturale vechi de sute de
ani.
Bradul de Crăciun
Bradul deţine rolul principal în perioada Crăciunului. Împodobitul acestuia este cel mai
îndrăgit obicei de sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit
de întreaga familie), bucurie şi fericire (pentru că sub el sunt puse cadourile), magie (se spune că
Moş Crăciun nu vine în casele unde nu e brad), viaţă, trăinicie şi sănătate (pentru că este mereu
verde, chiar şi când afară e zăpadă). Practic, bradul a devenit centrul sărbătorilor de iarnă!
Şosete tricotate, crenguţe de brad şi de vâsc, globuleţe, fundiţe, ghirlande colorate, oameni de
zăpadă, steluţe şi fulgi, toate te vor ajuta să intri în atmosfera de sărbătoare.
Mulţi brazi de Crăciun au o steluţă în vârf. Se spune că stelele ne conduc spre locuri speciale,
iar pe vremuri multe dintre constelaţii, de exemplu, Ursa Mare şi Ursa Mică erau venerate ca
divinităţi. Evreii din vechime foloseau steaua în şase colţuri a lui David ca simbol religios, iar
steaua de Crăciun în cinci colţuri ne aminteşte de steaua apărută deasupra Betleemului la naşterea
Pruncului. În multe culturi, stelele sunt semne ale norocului şi ale realizării unor ţeluri măreţe.
Coroniţa de Crăciun
Agăţarea coroniţelor de uşa casei este un obicei originar din Europa, unde, de Crăciun, porţile
se decorau cu ramuri veşnic verzi, pentru a invita în casă spiritele pădurii. Există crezul că aceste
spirite ar aduce sănătate şi noroc. Oamenii încă îşi mai împodobesc casele cu coroniţe de brad şi de
laur, ca mod de a-şi întâmpina prietenii şi rudele. Forma circulară a coroniţei simbolizează natura
veşnică a dragostei.
Renii
Cine nu a auzit de simpaticii reni care trag sania Moşului? Ei sunt nouă la număr şi au nume
amuzante: Dasher, Dancer, Donner, Vixen, Comet, Cupid, Prancer, Blitzen şi Rudolf. Povestea
cunoscută a renului cu nasul roşu, Rudolf, cel care luminează drumul pentru sania plină cu daruri a
lui Moş Crăciun, face ca aceste personaje să fie şi mai simpatice. Şi pentru că sunt animale specifice
zonelor reci, renii se potrivesc de minune în decorurile de iarnă şi de sărbători. În plus, ei poartă
clopoţei care aduc veselie, anunţând celor care le aud clinchetul că au sosit cadourile.
Ciorăpeii de Crăciun
Obiceiul ciorapilor de Crăciun provine dintr-o legendă despre un nobil care şi-a risipit
necugetat averea, lăsându-şi fetele fără zestre. Sfântul Nicolae a auzit despre această situaţie şi a
venit pe ascuns la locuinţa fetelor. El a aruncat trei pungi cu monede de aur prin hornul casei, care
au căzut în ciorapii fetelor, atârnaţi la uscat lângă şemineu.
În secolul al XVIII-lea, copiii din Olanda îşi lăsau saboţii lângă vatră, sperând că Sinterclass
(Moş Crăciun) le va aduce daruri. Mai târziu, pantofiorii de lemn s-au transformat în şoseţele, iar
Sinterclass a devenit, pentru englezi, Santa Claus. Astăzi, multă lume încă foloseşte ciorăpelul de
Crăciun, în care pune mici daruri pentru copii şi cei dragi.

1714
 Vâscul
Se crede că vâscul a fost utilizat dintotdeauna pentru a sărbători sosirea iernii. Această plantă
veşnic verde era folosită pentru decorarea locuinţei, se credea că posedă puteri tămăduitoare
speciale, vindecând orice, de la infertilitatea femeilor până la otrăviri. Scandinavii vedeau vâscul ca
pe o plantă a păcii şi a armoniei, asociindu-l cu Frigga, zeiţa dragostei. Obiceiul sărutului sub vâsc
provine din credinţa că acest gest sub un lăstar al plantei aduce armonie şi înţelegere şi face ca să
crească iubirea în cuplu.
Lumânările
Aprinderea lumânărilor în perioada Crăciunului este o tradiţie veche ce reprezintă naşterea lui
Iisus şi reînnoirea vieţii, puritate, speranţă, găsirea drumului bun în viaţă. Se crede că Martin
Luther, reformatorul protestant, a fost primul care a aprins lumânările din bradul de Crăciun.
Venind acasă într-o seară de decembrie întunecată, în apropierea Crăciunului, acesta a fost uimit de
frumuseţea luminilor care străluceau printre ramurile unui brăduţ din faţa casei sale. Luther a
împodobit apoi bradul de Crăciun din casa sa cu lumânări.
Colindele
Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi,
merg din casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să primeşti colindători,
pentru că urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce
colindătorii termină de cântat, gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci, dulciuri şi colaci. Nucul
simbolizează belşugul şi longevitatea, iar merele semnifică bunăstare şi bogăţie.
Sarbatorile de iarna sunt fantastice pentru ca ne unesc , ne fac mai buni , mai fericiti . La
aceste sarbatori ne adunam cu toata familia la

1715
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII
Prof. Juravle Iulia-Maria
Școala Gimnazială „Luca Arbure”, Arbore
Un rol important în viața școlarului îl are parteneriatul școală-familie. În cadrul acestei relații
de colaborare accentul este pus pe încheierea unui angajament mutual stabilit între profesori și
părinți, angajament concretizat într-un „contract parental”. Acest contract are în vedere o serie de
obligații reciproce în cadrul cooperării părinților cu profesorii și, totodată, presupune implicarea
părinților în activitățile școlare.
Primii profesori ai copilului sunt părinții, educația acestuia începând în cadrul mediului
familial. Alături de acesta se regăsește mediul școlar, având împreună o mare responsabilitate în
formarea copiilor. Existența interesului pentru învățătură este cheia succesului în activitatea
didactică atât pentru profesor, cât și pentru elevi. Există unele cazuri în care adulții nu acordă o așa
mare importanță rolului pe care îl au în educarea copiilor și lasă totul în seama școlii, însă
parteneriatul școală-familie trebuie să fie unul permanent. Școala și profesorii nu pot suplini lipsa
de preocupare a părinților.
Pentru buna formare a copilului este nevoie de o colaborare continuă între cele două părți
implicate, părinți și profesori. Astfel, școala trebuie să ofere familiei ocazii de a participa la diferite
activități desfășurate în cadrul școlii sau în afara acesteia. Profesorul are rolul de a le organiza astfel
încât să obțină un grad mult mai mare de implicare a părinților în viața elevilor. Printre aceste
activități se regăsesc lecțiile, excursiile, serbările școlare și ședințele cu părinții. Prin intermediul
lecțiilor părinții vor avea ocazia să cunoască propriul copil într-un alt context, cel educațional, să
observe modul în care acesta acționează în anumite situații de învățare sau cum se comportă față de
profesor și de elevi. Totodată, aceștia devin proprii evaluatori ai copilului, având posibilitatea de a-l
aprecia. Excursiile au rolul de a participa la recreerea elevilor și la obținerea de noi informații.
Acestea le oferă părinților ocazia de a cunoaște grupul din care copilul lor face parte, de a relaționa
cu ceilalți părinți și cu profesorii, cunoscând mai bine astfel viața școlii. În ceea ce privește serbările
școlare, acestea sunt activități extracurriculare care participă la dezvoltarea copiilor atât din punct
de vedere fizic, cât și psihic. Importanța lor nu este dată numai de conținutul artistic prezentat, ci și
de atmosfera deschisă care se instalează. Serbările nu reprezintă un plus numai pentru copii, ci și
pentru părinți, deoarece familia descoperă astfel, de multe ori, potențialul propriului copil. Alte
activități importante pentru un bun demers școlar al elevului sunt ședințele cu părinții. Întâlnirile
tematice sunt organizate de către profesor și presupun diferite activități care conduc către anumite
situații în care părinții trebuie să ofere soluții unor probleme și tot prin intermediul ședințelor
aceștia află despre parcursul școlar al elevului, despre procesul de învățare. Prezența familiei în
activitățile școlare sau în cele extrașcolare are rolul de a conduce către conștientizarea importanței
școlii în viața elevilor și către obținerea progresului în activitatea didactică.
Implicarea părinților în viața școlară a copilului aduce cu sine numeroase beneficii. Dintre
acestea menționăm: sprijinul acordat copiilor este mult mai mare, părinții sunt mai receptivi la
cerințele școlii, copiii se mobilizează pentru a avea rezultate mai bune și se bucură de interesul
permanent al părinților, școala găsește în părinți un sprijin în educare.
În concluzie, familia și școala sunt cele două părți care își pun amprenta asupra educației
copilului, de aceea este necesară o relație bazată pe colaborare continuă între cei care participă la
dezvoltarea și formarea copilului.

Bibliografie:
1. Constantin Cucoș, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura
Polirom, București, 2009.
2. Ecaterina Adina Vrăşmaş, Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis, București, 2002.
3. Sorin Cristea, Pedagogie generală. Managementul educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996.

1716
 ROLUL SERBĂRILOR ŞCOLARE

Prof. Înv. Primar JURAVLE VALENTINA

Liceul Tehnologic ,,Ion Nistor’’ Vicovu de Sus, Suceava

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru

cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională
şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari
în asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi
să sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale .
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor
.Acestea se referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor.
Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu
însufleţire şi dăruire ,la astfel de activităţi .
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o
cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor
artistice ale elevilor . Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii
,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile redate .
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură (
parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca
un scop în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească
,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa ,făcând –o mai frumoasă ,mai
plină de sens .
Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor .
Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe
copii să dea tot ce sunt în stare .
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor
Sărbători de iarnă .
Odată cu sosirea anotimpului alb, ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun
,de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui
Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,,
Într-o noapte ,la Betleem ,, şi sceneta ,, Bradul credincios,,.
Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv
–pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi
îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional.

1717
 Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea
pentru fiecare lecţie în parte .
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente:
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce
favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării
Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente
-perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în mod
favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească
-desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui
depinde reuşita serbării;
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de
cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile .
Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei, sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .

1718
 ȘEZĂTOAREA DE IARNĂ LA ROMÂNI

PROF. ÎNV. PREȘC. JURCA LARISA MARIA

PROF. ÎNV. PREȘC. BORDEU GEORGETA
G.P.P. NR. 11 ALBA IULIA

Șezătorile, după cum le spune și denumirea în tradiția poporului nostru, sunt reuniuni cu
caracter cultural-educativ, la care copiii sunt antrenați și fiecare participant își dă contribuția cu ceea
ce cunoaște mai bine: o poezie, un cântec, interpretarea unor dansuri, dramatizarea unor povești.
Acestea trezesc în conștiința copiilor sentimente de dragoste de patrie, de popor și obiceiuri
străbune.
Cu ajutorul părinților, sala de grupă este decorată și amenajată ca un interior de casă
țărănească, cu cuverturi, ștergare, oale, strachini, covată și cuptor. Grupul de fete și băieți intră în
scenă dintr-o parte și cealaltă, pe o doină cântată de Dumitru Fărcaș. Băieții mimează cântatul la
fluier, iar fetele duc în coșulețe câte un lucru de mână: furca cu fus, cusături, sacul de ață pentru
depănat, etc. Bat la ușa casei, sunt poftiți să intre și se așază.
Copil: Foaie verde siminoc, / Stați puțin acum pe loc
Și-ascultați cum cei mai mici / Vă prezintă-acum, aici
O șezătoare învățată de la bunici.
Copil: Dragu mi-i unde-am venit, / Cu cine m-am întâlnit
Dragu mi-i unde-am intrat, / Cu cine m-am adunat.
Șezătoarea ni-i deplină / Fete și feciori să vină.
Gazda: Bună sara, bun venit, / De toate am pregătit,
Vom lucra cu voie bună,/ Vom spune și câte-o glumă,
De datini ne-om aminti, / Vom cânta și vom hori.
Cântec: „Când vii bade-n șezătoare”
Copil: Acum, când primii fulgi încep să cadă / Și sărbătorile vin o grămadă:
Crăciunul, Anul Nou și Boboteaza / Când preoții aduc în case-aghiasma!
Să nu mai pierdem timpul, / Hai cu zor, să ne-apucăm de lucru,
S-avem spor!
Fată: Eu îmi cos o ie albă / Cu ață pe-o pânză dalbă,
Cu puncte și cruciulițe / Să-i fie dragă la bădiță,
C-o să fiu de sărbători / Ca o floare între flori.
Fată: Eu gheme fac din fir de lână / Ca să-mpletesc ciorapi, mănuși, fulare,
Pentru Ilinca, sora mea cea mare / Și pentru Ionică, fratele mai mic,
Dar nici pe tata n-am să-l ocolesc / Și-un călduros fular am să-mpletesc.
Copil: Orice zi de șezătoare / E un fel de sărbătoare
Când prieteni se adună/ Și muncesc cu voie bună.
Treaba lor cu toți și-o fac, / Dar nici din gură nu tac.
Basme, glume, ghicitori, / Se spun pe la șezători.
Copil: „-Cine coase cu mult spor / În folosul tuturor?” (acul)
„-Fire multe de argint / Leagă cerul de pământ.” (ploaia)
„-Patru frați într-o cămașă îmbrăcați” (nuca)
Copil: Stați să vă spun și eu o vorbă: / „Cine fură azi un ou
Mâine va fura un bou!” / „Lucrul lungește viața, iar lenea o scurtează.”
Copil: Fiindcă veni vorba despre muncă, / V-aș aminti o poezie mică:
„M-a-nvățat mama să cos / Și pe față și pe dos,
Mama-mpinge, fata trage / Ce mai floricică face!
Mama-mpinge și eu trag / Ce mai ie faină fac!
Când lucrez mama privește, / Când fac rău mă dojenește,
Acu-i mic și ața groasă / Cine poate să mai coasă?

1719
 Copil: Ce-ați rămas gură căscată? / E-o „afirmație” adevărată
Și poate fata vrea jucată! / Frunză verde busuioc,
Haideți cu toții la joc, / Să jucăm și să horim
Cu toți să ne-nveselim!
Dans: Fetele de la Căpâlna, Hațegana, Hora
Copil: Fiindcă așteptăm cu multă nerăbdare / Crăciunul, sfântă sărbătoare,
Colinde strămoșești să repetăm / Și-n seara de Ajun să colindăm.
Din poartă-n poartă ca să dăm de știre / Că s-a născut Iisus pentru omenire.
Iar Domnului să-i mulțumim frumos / Că ni L-a trimis pe Hristos.
Iar acum, feciori și fete, / Puteți colinda pe-ndelete.
Copiii cântă diferite colinde.
Copil: Vine-apoi și Anul Nou / Când uităm tot ce-a fost rău,
Ca în anul care vine / Să ne fie numai bine.
Să umblăm din poartă-n poartă / Cum e datina lăsată.
Să urăm de sănătate, / Mult belșug și spor în toate!
Copiii urează și joacă capra.
Gazda: Acum că lucru-ați terminat / Și la muncă v-ați îndemnat
Din suflet noi vă mulțumim / Și cu drag la masă vă poftim.
Copiii sunt serviți cu plăcinte și cu suc.
Copil: Rămâi gazdă sănătoasă / Și mereu așa voioasă,
Șezătoarea am sfârșit, / Cu mult drag noi am muncit.
Am cântat și am dansat, / Cu toții ne-am bucurat.
Mulțumim și de bucate,/ Că au fost pe săturate!
Se aud colinde.

Bibliografie:
Constantin Eretescu – „Folclorul literar al românilor”, Editura Compania, 2007
Narcisa Alexandru Stiuca – „Sărbătoarea noastră de toate zilele – sărbători în cinstea
iernii”,
Editura Cartea de buzunar, 2005
***Revista Învățământul Preșcolar 3-4 /2011, Editura ARLEQUIN

1720
 SERBAREA DE CRĂCIUN

„SCENETA GAZDELE ȘI COLINDĂTORII”

Pofesor pentru învățământul preșcolar, Jurcan Mihaela-Veturia
Grădinița cu P.P. „Floare de Iris”

Colinda: În seara de Moş Ajun

În seara de Moş Ajun Gazda:
Toţi copiii se adun’ Primim! Primim!
Şi ascultă cu folos Ia ziceți să v-auzim!
Ce se spune de Hristos.
Colinda „Colindăm, colindăm iarna”
Magii steaua urmăresc,
Mergând ca să-L vadă Sculați-vă gazde mari
Îngerii din cer privesc, În seara de Crăciun,
Cântând imn de slavă. Sculați voi români plugari
În seara de Crăciun!
Asta-i seara lui Ajun,
Florile dalbe, flori de măr Refren:
Mâine-i ziua lui Crăciun, Colindăm, colindăm iarna
Florile dalbe, flori de măr, Pe la uși, pe la ferești!
Flori de măr. Colindăm, colindăm iarna,
Cu colinde românești!
Gazda :
Asta-i seara sfântă Că vă vin colindători
Când colindele se cântă! În seara de Crăciun,
E seara de Ajun Noaptea pe la cântători,
A bătrânului Crăciun! În seara de Crăciun!
Dar cine oare a îndrăznit ,
Și la poartă a venit, Refren:
Să strice liniştea deplină Colindăm, colindăm iarna
Când stăm la masa plină? Pe la uși, pe la ferești!
Colindăm, colindăm iarna,
Gazda: Cu colinde românești!
Vin copii colindători,
În ajun de sărbători, Drumu-i greu și-am obosit
Vin copii voinicei În seara de Crăciun,
Cu glasuri de clopoței De departe am venit,
Și încep a colinda, În seara de Crăciun!
Pe la case a ura:
Refren:
Colindător: Colindăm, colindăm iarna
Bună seara, gazde mari! Pe la uși, pe la ferești!
Noi suntem colindători Colindăm, colindăm iarna,
Și-n ajun de sărbători Cu colinde românești!
Colindăm în sus și-n jos
De nasterea lui Hristos. Colindător:
Și-am ajuns cu bucurie Deschide-ne gazdă portița
Chiar aici la voi pe glie! Să intrăm cu colindița!
Primiți cu colinda? Deschide și poarta mare

1721
Să încăpem fiecare!
Haide gazdă, ieși în curte
Să asculți colinde multe,
Dar nu ieși găzduța noastră
Fără cârnațul din glastră!
Iar și colaci dacă ni-i da,
Atunci noi ți-om și ura!
Gazda:
Hai intrați cu mic cu mare
Că e loc de fiecare!
Ia veniți toți mai aproape,
Să vă văd, c-afară-i noapte!
Ia urcați și pe pritvor
Ca să îmi urați cu spor!
Colindător:
Lasă-ne gazdă-n tindă
Că omatu-i până-n grindă
Si-i o vreme friguroasă
Lasă-ne, gazda-n casa!
Ca de vom sta mai mult pe-afara
Ne vei afla la primavara
Când se vor lua troienile
Și vor inverzi poienile.
Colindător:
Lasă-ne gazdă-n casă
Că de-aseară stăm pe-afară!
Si ne bate vant cu nea,
Lasă-ne in casa ta!
Că suntem de mult plecați
Și suntem cam nemâncați,
Și-ar fi bine de ne-ați da
Să gustăm câte ceva .
Gazda:
Haideţi, oameni buni, poftiţi,
Lângă noi acum să fiţi
Pe Hristos dacă-l iubiţi
Cu noi ca să prăznuiţi!
Gazda:
Dacă ați venit, eu m-am pregătit
Cu colaci pufoși, rumeni și gustoși,
Am și mere coapte și plăcinte proaspete!
Dar înainte de-a mânca, bine-ar fi de-ați
colinda!
Colindă: Bună dimineața la Moș Ajun
Bună dimineața la Moș Ajun,
1722
Ne dați ori nu ne dați?
Ne dați ori nu ne dați?
Ne dați, ne dați!
Am venit și noi odată
La un an cu sănătate,
Domnul sfânt să ne ajute
La covrigi și nuci multe!
Bună dimineața la Moș Ajun,
Ne dați ori nu ne dați?
Ne dați ori nu ne dați?
Ne dați, ne dați!
Colindător:
Noi umblăm și colindăm
Pe Iisus să-L înălțăm
Și vestim a Lui iubire
Care-aduce mântuire.
Noi umblăm cu gând frumos
Ca să spunem de Hristos
Și mărturisim prin lume
Pretutindeni Sfântu-I nume.
Colindător:
Am adus și noi urări
În ajun de sărbători,
Și că ne-ați primit cu drag,
S-aveți belșug în prag!
Și la anu de ne primiți
Să fiți și mai fericiți!
S-aveți bani, spor și putere
Să vă faceți o avere !
Colindător:
Am venit să colindăm,
De bine să vă urăm:
Sănătate şi noroc
Şi tot anul plin de rod!
Şi ,dacă tot am venit,
Vom petrece ,negreşit,
Vom cânta şi vom juca,
Colinde vom asculta,
Şi apoi vom și mânca
Dacă voi ni-ți ospăta!
Gazda:
Noi colacii vi i-om da
Dacă ni-ți mai colinda!
Că în noaptea de Crăciun
Tot omul curat și bun
Colindă frumos, duios
De nașterea lui Hristos!
Și aduce vestea minunată
Prin colinda ce-i cântată!
Colinda O ce veste minunată!
O ce veste minunată,
În Betleheem ni s-arată!
Astăzi s-a născut
Cel făr de-nceput
Cum au zis prorocii.
Că la Betleheem, Maria
Săvârșind călătoria,
Într-un mic sălaș
Lângă acel oraș
A născut pe Mesia!
Gazda:
De colindat ne-aţi colindat
Și frumos ne-ați mai urat
Însă capra ce-a venit
Nimic nu ne-a grăit!
Capra:
Ța ța ța căpriță ța,
Și eu astăzi voi ura:
Ța ța ța să aveți de toate
Mult noroc și sănătate!
Să aveți belșug pe glie
Și în casă veselie!
Ța ța ța căpriță ța
Tare eu v-aș mai juca
Ca și dansul meu voios
Să vă fie de folos!
Gazda:
Mulțumim căpriță dragă
C-ai jucat în curtea-ntreagă,
Și de bine ne-ai urat
Atunci când ai dansat.
Dar cu steaua ce-ați venit,
Oare ce ați pregătit?
Colindător cu steaua:
Prin vifornița de-afară,
Am venit cu steaua iară,
Și pe unde am venit
Calea s-a întroienit;
Și drumul nu-i de găsit!
Strat pe strat stă acum neaua,
Iar noi colindam cu steaua;
De Mesia, să vorbim,
1723
Oamenii să-nveselim!
Colindător cu steaua:
Cu steaua noi călătorim
Și dorim să vă vestim
Nașterea unui prunc frumos
Pe nume Iisus Hristos.
El în lume a venit
Așa precum a fost vestit
Într-o iesle sărăcăcioasă
Rece și întunecoasă
Încălzit doar de vaci și boi
Și vestit acum de noi!
Colindător cu steaua:
Cei trei crai din răsărit
După stea au călătorit
De îndată ce au aflat
Că s-a născut un Împărat.
După ce au descoperit
Că steaua ce s-a ivit
Îi va conduce pe toți trei
La un staul cu oi și miei,
Unde culcat pe fân jos
Îl vor afla pe Hristos,
Au pornit după lumina sa
Atât ziua cât și noaptea.
Gazda:
Multe noi am ascultat
Și de toate ne-am bucurat,
Însă tare aș mai vrea
Să aud ce va ura
Ursul nostru de la munte
Ce-a trecut prin ierni mai multe.
Zi-ne ursule cu spor
Urări bune de viitor
Să ne meargă tot mai bine
În anul nou ce acum vine.
Ursul:
Eu sunt ursul de la munte,
Cobor iarna iute, iute
Pe la câmpii, pe la sate
Pe la mese-mbelșugate!
Am venit și eu din zori
În ajun de sărbători
Să vă urez și eu ceva
Pentru a vă bucura!
Fir de lai, fir de mălai
S-aveți pe câmp, grâu bălai
Să aveți spor la cules
Și la deal, dar și la șes!
Să aveți feciori și fete
Și bătrâni cu dalbe plete!
Fir de lai, fir de mălai,
Să aveți pace pe plai!
Colindător:
Iată gazdă ți-am urat
Și frumos ți-am colindat,
Vestea mare ți-am adus
De nașterea lui Iisus
Iar înainte de a pleca,
Așa noi ți-om mai ura:
Să rămâneţi sănătoşi
Sănătoşi şi bucuroşi,
C-ați ajuns ziua cea sfântă
Când colindele se cântă,
Sărbătoarea lui Hristos
Să vă fie de folos!
Gazdă:
Pentru bucuria ce-o vestiți
Binecuvântați să fiți!
Iar noi gazdele vă mulțumim
Și în casă vă primim
Ca să vă ospătăm cu drag
Că ne-ați colindat în prag!
Dar înainte de a mânca
Mai colindați-ne ceva
Și pentru anul care vine
Să ne urați numai de bine
Colinda La Vitleem colo-n jos
La Vitleem colo-n jos
Cerul arde luminos
Preacurata
Naşte astăzi pe Hristos.
Naşte-n ieslea boilor
Pe-mpăratul tuturor
Preacurata
Stă şi plânge-ncetişor.
N-are scutec de-nfăşat,
Nici hăinuţe de-mbrăcat
Preacurata,
Pentru pruncul de-mpărat.
Nu mai plânge maica mea,
Scutecele noi ţi-o da
Preacurata
Pruncul Sfânt de-i înfăşa.
Gazda:
1724
Colinda voastră cea frumoasă
A răsunat în astă casă,
Amintindu-ne tuturor
De al nostru Mântuitor
Și de ieslea în care a stat
Prea umilul Împărat.
Acum de nu-i cu supărare
Să auzim și o urare
Pentru anul viitor
Ce sosește de cu zor!
Colindător cu sorcova 1:
Sorcova, vesela
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir!
Ca merii, ca perii
În mijlocul verii,
Ca vița de vie
La Sfântă Mărie!
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata!
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul!
Colindător cu sorcova 2:
Să trăiți, să trăiți,
Întru mulți ani fericiți
Și ca pomii să-nfloriți
Și ca ei să-mbătrâniți!
Și ca primăvara-n floare,
Roada fie-vă-n ogoare!
Să vă dea domnul de toate,
S-aveți mese-mbelșugate!
Să trăiți și la mulți ani,
Când venim să ne dați bani!
Gazda:
Bani și daruri vă vom da,
Doar dacă ni-ți mai ura:
S-avem grâu mult pe ogoare
Și colaci mulți în cuptoare
Ca la anul când veniți
Din ei, toți să vă serviți!
Și de-o fi un an mai bun
V-om și colaci de drum,
Iar de-o fi un an mai greu
Să ne-ajute Dumnezeu!
Colindător:
Ia ascultă gazdă mare
Și această scurtă urare
Ca să ai de toate-n casă
Și în glie și pe masă!
Să vă meargă-n casă sporul
Noi venim cu plugușorul
Și-am ales flăcăi voinici
Fiecare sunt cât cinci.
Colindător cu plugușorul 1:
Aho, aho, copii si frati,
Stati putin si nu mânati
Si cuvântul mi-ascultati:
Am plecat sa colindam
Pe la case sa uram,
Plugusorul românesc
Obiceiul stramosesc.
Va uram cum se cuvine
Pentru anul care vine
Holde mari Cu bobul des
Si pe creste Si pe ses!
Colindător cu plugușorul 2:
Aho, aho copii și frați
Vă opriți și mă ascultați:
Să vă fie casa, casă;
Să vă fie masa, masă;
Tot cu mesele întinse
Si făcliile aprinse.
Si la anul să trăiti,
Să vă găsim înfloriti,
Ca merii,ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogată
De toate-ndestulată.
Aho, aho!
Colindătorii cu plugușorul:
Ia mai mânati, mai flacai!
Si strigati cu totii mai!
Hai,haï!
Gazdă:
Bine tare ați mai urat,
Și frumos ne-ați mai cântat!
Dar și eu m-am pregătit
Și de toate v-am gătit:
Covrigei și sărățele
Turtă dulce, bombonele
Mere coapte, pere dulci
Cozonaci cu multe nuci.
Hai, deschideți-vă traista
Să vi-o umple iute gazda!
Iar acum cu traista plină
1725
Cântați-ne o colindă lină.
Colinda: În cetatea împărătească
În cetatea împărătească
Florile sunt dalbe
Prins-au rugii să-nflorească
Însă nu e rug în floare
Că-i Preasfântă Născătoare
Lângă Maica-n legănel
Doarme pruncul mititel,
Iar în jurul pruncului
Crește floarea soarelui
Gazdă:
Iată Anul Nou sosește
Și cel Vechi ne părăsește!
Dacă e să mă gândesc
Și pe rând să socotesc,
Câte lucruri am făcut
În anul ce a trecut
Simt o mare bucurie
C-a fost cum am vrut să fie!
Însă anul care vine,
De-ar fi tot așa bine
Aș fi mulțumit mereu
Pentru ce-a dat Dumnezeu!
Anul Vechi:
Frunza verde de mărari,
Bună seara gospodari !
Puțin am să vă vorbesc
Anul Nou să-l întâlnesc.
Anul Nou:
Bună seara, veterane !
Anul Vechi:
Bun întâlnit căpitane!
Anul Nou:
Tu esti Ștefan sau Mihai?
Glorios trecând pe plai
Sau vreun alt apărător
Al acestui brav popor?
Anul Vechi:
Anul vechi sunt tinerețe
La capăt de bătrânețe
Mi s-a împlinit sorocul!
Ia-mi cu vrednicie locul!
Anul Nou:
Multumesc părinte bun
Eu poruncii mă supun!
Anul Vechi:
Uite c-am îmbătrânit
Și sorocul mi-a sosit
Multe n-am îndeplinit,
Tu esti tânăr plin de viață
Deci ascultă a mea povață!
După ce-ai analizat
Ce eu am realizat,
Stai un pic și te socoate
Cum să ne aduci de toate!
Fă ca anul care vine
Să aducă numai bine!
Fiule, fii generos
Cu acest popor frumos!
Da-i belșug ,încarcă-i glia,
Bine fie-n Romania!
Anul Nou:
Eu iți multumesc fârtate
Pentru sfaturile date!
Voi veghea ca fiecare
Și cel mic ca și cel mare
Să aibă belsug pe masă
Și-nțelegere în casă!
Eu cât pot voi încerca
An mai bun să fie,
Dar asta o vom vedea
1726
În anul ce-o să vie!
Vă doresc la fiecare,
Mult belsug și bunăstare!
Colindător:
Rămâi gazdă sănătoasă
Noi plecăm la altă casă
Şi-acolo-m colinda
Până când s-o însera.
Iar la anul care vine
Sa ne astepti tot asa bine!
Colindător:
Să deie bunul Dumnezeu
Noroc și bucurie
La toată casa de români
Belșug și veselie.
Fii An Nou bine venit!
Să trăiești fericit!
La anul și la Mulți Ani!
Colindător:
Această zi preasfinţită
Și sărbătoare mărită
Noi, dorim ca să vă fie,
La mulţi ani cu veselie!
Să aveţi zile senine
Să petreceţi tot în bine.
La mulţi ani s-aveţi folos
De naşterea lui Hristos.
 Un parteneriat real în beneficiul copilului

Prof. ȋnv.primar : Jurcă Margareta

Școala Gimnazială Nr.39 ,,Nicolae Tonitza” Constanța

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a
uşura o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă,
de adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului.
Acest moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei
intervine astfel de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale
greşită dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia. Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui
copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să
înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii spun că
există şapte elemente cheie:
 Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din
jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
 Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
 Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
 Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
 Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
 Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
 Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi
educatorii lui care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe
la activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile
care pot contribui la formarea părinţilor:
Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de
învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice utilizate,
materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor.
Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în acel context
educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare, faţă de
profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are alături
nu numai acasă.
Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi

1727
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice.
Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea
şi refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au durata
de două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere, de cunoaştere
a copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se generează situaţii în care
părinţii trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru
părinţi. Ele oferă ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi
împărtăşească din experienţă unii altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului,
procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă copilul.
Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individuale
oferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute în
relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe aspecte din viaţa
copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în parte.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de
hârtie semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este
bucuria şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este
COPILUL.

BIBLIOGRAFIE :
 Kant, Im., Tratat de pedagogie. Iaşi, Editura Agora, 1992.
 Nica, I, Ţopa, L., Colaborarea şcolii cu familia elevilor de clasa I, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1974;
 Nicola, I., „ Pedagogie”, E.D.P., R.A., Bucureşti, 1992;

1728
 SERBĂRILE ȘCOLARE

Educatoare JURJUȚ DENISA MARIANA

Liceul Greco-Catolic ,,Iuliu Maniu’’

Serbările școlare reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor

artistice ale elevilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării copiii culeg o bogăţie de idei ,impresii
,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile redate .
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de
cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă
memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice. Valoarea estetică
este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură ( parcul sau grădina
şcolii) amenajate în chip sărbătoresc .
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care
trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de
nou şi de frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o
parte, şi atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de
altă parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante
ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite. Este un succes extraordinar
,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul spectatorilor. Reuşita
spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii să dea
tot ce sunt în stare.
Prin intermediul serbarilor ne dam seama de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit
informaţiile transmise la grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând,
dansând, recitând , interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile
artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte.
Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
Serbarile reprezinta un nesecat izvor de satisfactii, lucruri, creeaza buna dispozitie,
favorizeaza dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic si psihic. Importanta lor educativa rezida
in continutul artistic prezentat precum si in atmosfera sarbatoreasca ce se instaleaza cu acest prilej
.De asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv al acestui gen de activitati care conduce la sudarea
colectivului de copii, ii invata sa traiasca in grup, sa se incadreze intr-o disciplina ferma .Prin
organizarea serbarilor dezvoltam la copii dragostea pentru arta, pentru frumos.

Bibliografie:
- Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002
-Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
- Revista invatamant primar,nr.2-3/2004,Editura Miniped • Revista invatamant primar,
nr.2-3/2001,Editura Discipol
- Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice şi artistico-
plastice”, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3-4, Bucureşti.

1729
 Importanța activităților educative
în parteneriat cu părinții

Jurovschi Brîndușa Elena

Școala Gimnazială Satu Mare

Activităţile de colaborare şcoală-familie se adresează tuturor părinţilor interesaţi de educaţia

copiilor.
Promovarea activităţilor de colaborare şcoală-familie trebuie să fie în termeni de beneficiu şi
de parteneriat pentru toate părţile implicate;
Problemele personale sunt abordate în cadrul întâlnirilor numai cu acordul explicit al
părinţilor implicaţi;
Cadrul didactic ce monitorizează întâlnirile, mediază discuţiile şi concluzionează sub formă
de informaţie cu caracter general valabil, nu de adevăr indubitabil; Cadrul didactic nu este „expert”
în educaţia copiilor.
O cale pentru implicarea părinţilor în educarea copiilor lor este crearea Centrului pentru
părinţi, în sau în apropierea şcolii. Acolo, într-un cadru informal, părinţii pot întâlni alţi părinţi,
profesorii copiilor lor, dezvoltă planuri de activităţi şi fac schimb de informaţii. Centrele pentru
părinţi sunt în special binevenite în regiunile urbane. În oraşe, dar şi în localităţi mai mici,
presiunile de zi cu zi, stresul cotidian, sentimentul izolării pot fi prevenite în familii, prin învăţarea
ajutorului acordat copiilor lor şi participarea la activităţile şcolii.
Centrele pentru părinţi sunt valoroase pentru şcoli. Ele furnizează un loc unde profesorii,
consilierii şcolari şi directorii pot asculta nevoile părinţilor, unde părinţii şi cadrele didactice pot
comunica, se pot înţelege, respecta şi sprijini unii pe alţii, unde personalul şcolii observă abilităţile
şi energia părinţilor voluntari implicaţi.
Multe dintre programe susţin îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ale copiilor săraci, datorită
implicării părinţilor în activităţi, astfel încât centrele pentru părinţi devenind funcţionale şi utile.
În modelul tradiţional (cel puţin în condiţiile ţării noastre) relaţiile familiei cu şcoala sunt
aproape inexistente sau au un caracter informal, ocazional. În condiţiile şcolii incluzive părinţii
participă direct la viaţa şcolii şi pot influenţa anumite decizii care privesc actul educaţional. Absenţa
sau indiferenţa părinţilor în ceea ce priveşte problemele educaţionale ale copilului vine în opoziţie
cu ideea de integrare sau incluziune. În acest sens apar o serie de dificultăţi datorită atitudinii de
reţinere sau neîncrederii părinţilor care sunt tributari unor reprezentări/mentalităţi eronate cu privire
la viaţa şi evoluţia şcolară a unui copil cu cerinţe speciale. Având în vedere perspectiva
învăţământului de tip incluziv părinţii au dreptul să-şi exprime propria lor viziune asupra modului
de funcţionare a şcolii şi să participe concret la influenţarea actului managerial din şcoală. De
asemenea, familiile copiilor cu cerinţe speciale au obligaţia să se implice în activităţile extraşcolare
ale copiilor şi să dea dovadă de răbdare şi înţelegere faţă de schimbările mai lente sau mai rapide
din viaţa copiilor lor.
Termenul de „parteneriat scoală-familie” este folosit pentru a sublinia faptul că scolile,
familiile si comunităttile împart responsabilitătile care vizează copiii, prin suprapunerea sferelor de
influntă. Ele pot fi separate, în cazul în care institutiile respective îsi alocă foarte putin în ceea ce
priveste resursele, scopurile sau responsabilitătile sau se pot suprapune creând un spatiu pentru
activitătile de parteneriat. Cercetările arată că, indiferent de mediul economic sau cultural al
familiei, când părintii sunt parteneri în educatia copiilor lor, rezultatele determină performata
elevilor, o mai bună frecventare a scolii, reducerea ratei de abandon scolar si scăderea fenomenului
delicvenței.
Formele de colaborare şi sprijin reciproc între şcoală şi familie sunt:
• Activităţile de oferire a informaţiilor – în cadrul acestora familile primesc informaţii din
partea persoanelor autorizate (aviziere, scrisori şi bilete, carnete de corespondenţă, telefoane,
publicaţii / buletine periodice ale şcolii, diferite ştiri, programe de întâlnire cu părinţii, şedinţe.

1730
 • Activităţile de împărtăşire a informaţiilor – cele mai obişnuite activităţi de acest tip sunt
şedinţele părinţi – cadru didactic. În educaţia cerinţelor speciale, şedinţele cu părinţi iau foarte des
forma unor şedinţe axate pe PEI. Se planifică acum activităţile de colaborare şi se rezolvă
problemele apărute în aplicarea planului. Informaţiile sunt oferite de asemenea prin intermediul
unor carnete în care se notează istoria devenirii copilului, performanţele acestuia, dar şi problemele
întâmpinate. Înformaţiile pot veni atât de la cadrul didactic la părinte, cât şi invers.
Sprijinul colaborativ pentru curriculum-ul şcolar – activităţile de sprijin presupun o implicare
activă a membrilor familiei în cadrul programelor şcolii. Cele mai obişnuite activităţi de acest gen
sunt intervenţiile comune familie –şcoală, în care membrii familiei lucrează împreună cu cadrele
didactice pentru fixarea obiectivelor PEI. Părinţii pot juca rolul de profesori acasă şi pot
supraveghea studiul suplimentar al copilului în scopul sprijinirii derulării PEI sau a temelor şcolare.
Colaborarea cu comunitatea şcolară - presupune cooperarea pentru îndeplinirea unei sarcini
anume împreună, membrii familiei şi cadrele didactice. În cardul acestei colaborări, membrii
familiei pot juca rolul în cadrul şcolii de instructori, voluntar, membri de comitet de intervenţie,
tutori, instructori de “minipredare”, asistenţă în cadrul călătoriilor în afara şcolii, ajutor în pregătirea
materialelor didactice şi echipamentului necesar.
În concluzie, instituirea respectului reciproc, a relaţiilor empatice, ca bază a unei colaborări
autentice între cadrele didatice, elevi, familiile lor şi specialişti este un proces complex, care cere
timp, energie, prudenţă, adesea mult bun simţ şi bună credinţă. Este important de menţionat că în
acest proces nu numai copiii sunt cei care învaţă, ci şi adulţii.

Bibliografie:
Baran, Adina, Familia azi. O perspectiva sociopedagogica, Aramis, 2004
Ioan Jude, Psihologia scolara si optim educational, E.D.P. RA, Bucuresti, 2002 C.Neamtu,
Devianta scolara, Polirom, Iasi, 2003
Gilles Ferreol si Adrian Neculau, coord. Violenta. Aspecte psihosociale, Polirom, Iasi, 2003

1731
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare
STELUȚE DE CRĂCIUN

Karda Margit - Cristuru Secuiesc

„Niciodată familia nu a fost mai solicitată si rolul său nu a fost niciodată atât de mare ca azi”
– Boutin şi During, 1994.
Implicarea părinților în educaţia copilului, la şcoală , are un impact semnificativ asupra
succesului copilului şi a vieţii sale, în general.
Dacă avem o colaborare strânsă cu părinţii, dacă încercăm să-i aducem aproape de eforturile
pe care le facem pentru educarea copiilor, roadele acestei colaborări nu se vor lăsa aşteptate.
Serbările ţinute cu implicarea părinţilor, ca și proiectele realizate în parteneriat cu părinții,
permit acestora să vadă manifestările elevilor, rezultatul muncii lor, trăirile şi comportamentul
acestora, să le descopere diferite înclinaţii sau chiar talente artistice pe care nici nu le bănuiau. Îi pot
urmări cum se manifestă în colectiv în raport cu ceilalţi elevi.
În fiecare an realizez un proiect educațional în jurul sărbătorilor de iarnă, deoarece copiilor le
plac jocurile, sărbătorile de iarnă – magia iernii ,cu toate minunățiile sale ,ne permite să-i oferim
elevilor cele mai variate metode de învățare prin jocuri, povești, cântece, activități caritative cu
implicarea celor dragi, a familiilor.
Anul acesta, proiectul intitulat ”Steluțe de Crăciun” a început odată cu Sărbătoarea
Adventului.
Punctul de pornire în desfășurarea proiectului l-a constituit curiozitatea copiilor de a afla cât
mai multe despre obiceiurile si tradițiile de Crăciun. Ne-am hotărât, că vom fi steluțe care vor clipi
pentru fiecare informație nouă, și care vor lumina calea celorlalți copii din școală prin
comportamentul și atitudinea purtată.
Copiii, iubesc sărbătorile creștine, îsi îmbogățesc cunoștințele prin aflarea mai multor
povești, legende despre trecutul neamului nostru. Totodată le plac și mai mult sărbătorile creștinești
nu pentru latura lor religioasă, ci pentru latura laică – venirea lui Mos Nicolae, Mos Crăciun si de
aceea cu ajutorul părinților vom încerca să sădim în sufletele lor iubire pentru Dumnezeu si semeni.
Prin diferite activități, am cunoscut semnificațiile creștine, am fost la Biserica romano-
catolică ”Sfânta Cruce” din oraș, unde preotul-paroh ne-a vorbit despre importanța pregătirii noastre
sufletești în acest timp de așteptare : Coroana de Advent vesteşte apropierea Crăciunului, ne
pregăteşte pentru Crăciun, trezeşte rugăciunea comună, arată că Isus este adevărata lumină care
învinge întunericul şi răul.
Am organizat o activitate comună cu părinții în care fiecare copil și părinte a confecționat
Coroana de Advent din ramuri de brad, decorată cu patru lumânări –pentru familie. În timpul
activității am cântat împreună, copiii au recitat, un părinte a spus o poveste despre Advent. Am
așezat Calendarul de Advent în clasă și am hotărât că în fiecare zi vom face ceva frumos unui coleg.
Acest lucru se poate exersa și în familie – observa o mămică.
Tot în cadrul proiectului am așteptat cu mult entuziasm venirea lui Moș Nicolae. Copiii din
clasa întâi au fost fermecați de tainele auzite despre Moș - au învățat cu bucurie poezii și cântece, și
acasă, cu ajutorul părinților, au pregătit mici cadouri pentru a le trimite de la Moș Nicolae copiilor
orfani.
În timpul celor patru săptămâni de proiect am vorbit mult despre esența sărbătorilor, despre
iubirea pentru semeni și am încercat să punem totul în practică cu ajutorul familiilor.
Cadoul pentru părinți din partea copiilor – evidențiind datoria copiilor față de părinți – s-a
manifestat prin învățarea și prezentarea unui dans modern, cu ocazia festivității organizate de
școală.

1732
 Bineînțeles, cu ajutorul părinților și copiii au primit darul bine meritat sub bradul împodobit,
care a adus atâta vrajă și magie în viața școlară.
Derularea acestui proiect m-a convins din nou că activitățile educative organizate în
parteneriat cu părinții au un mare efect în dezvoltarea emoțională al copiilor. Copiii sunt mândri de
părinții lor, sunt mai motivați la învățare, dacă și părinții sunt alături de ei. Își dobândesc mai ușor
competențele de bază.
Școala alături de familie influenţează significant - prin condiţiile concrete în care se
desfăşoară procesul de învățământ- personalitatea copilului.

1733
 MAGIA SARBATORILOR DE IARNA
SERBARE GRUPA MICĂ “BUBURUZELE HARNICE”

prof inv prescolar KICSI ILDIKO

Dragi părinţi, bine-ati venit

Noi cu toţi ne-am pregătit…
Avem bradul plin de globuri
Aşteptăm acum şi jocuri.
Să vedeţi că merităm,
Noi acum o să cântăm,
O să spunem poezii,
Toate în această zi!
La sfârşit o să dansăm
Şi o să ne bucurăm..
Daruri multe vom primi
De Crăciun pentru copii.

Vine iarna,
Las’ să vie,
O astept cu bucurie.
Chiar daca va viscoli,
Imbrăcat bine voi fi:
Cu căciulă şi palton,
Cu mănuşi şi cu şoşoni.

Eu sunt Iarna şi-am venit

Să vă dăruiesc copii
Multe, multe bucurii..
Şi-am adus aici la voi
Fulgi de nea pufoşi şi moi
- Fulgi de nea, veniţi aici….
Bucuraţi-i pe cei mici…

Am venit cu Zâna Iarnă,

Peste case să ne cearnă..
Toţi suntem fulgi brodaţi
Şi de sus din nori scăpaţi
Suntem fulgişori de nea..
Plutim, ne legănăm în vânt,
Şi ne aşternem pe pământ.,
Ca să vă daţi cu sania.

Cântec:
Iarna a sosit în zori Saniuta va pleca iarna, iarna, esti frumoasa
La fereastră a pus flori Si pe partie va zbura cand nu esti prea friguroasa
A sosit cu gerul ei clopoteii vor suna ca ne-aduci nameti de nea
Cu zăpadă şi polei si pe noi ne-or bucura si plimbari cu sania
Refren:
Cât de veseli suntem noi

1734
Că ne-aduce bulgări noi
Cu zăpadă ne jucăm
Şi cu bulgări aruncăm

Iarnă albă cu ninsoare

Lasă-ne un pic de soare
Şi căldură, că acuşi,
Vom porni la săniuş!
Eu mi-am pus să n-am habar..
Căciuliţă şi fular
Frigul vine, iarna vine,
De nimic nu-mi pasă mie..

Un, doi, trei, un, doi, trei,

Suntem fulgii mititei..
Iarna ne-a trimis la drum,
În calea lui Moş Crăciun..

Pe obraz, pe nas, pe umar,

Tot cad fulgii fara numar.
s-a oprit in palma unul
iuie, iute, inchid pumnul
deschid pumnul: unde-I fulgul?
Am in mana un strop de roua?
Sau un bob de apa? Ploua?
s-a topit in palma mea,
ca o lacrima de nea.

Chiar dacă e frig afară,

Săniuţa iute zboară..
Nu o-ntrece fulguşor..
Ea este prima în zbor…
Uite, săniuţa mea
Zboară ca un fulg de nea:
Când o sui pe derdeluş,
Trage spre alunecuş.
Când se vede sus, ei bine,
Ar fugi şi fără mine…
Dar n-o las.. Pe gheaţa bună
Lunecăm doar împreună…

ântec

Săniuţa fuge Are talpi lucioase Peste hopuri sare

Nimeni n-o ajunge Varfurile-ntoarse Ca un zmeu calare
Are dor de ducă Pod de scandurele Hatul de-o sa-ti scape
Parca-ar fi nălucă Sa tot stai pe ele Tranta e pe-aproape

Refren:
Toată ziua prin zăpadă
Vine lumea să o vadă
Săniuţa e uşoară

1735
Fige parcă zboară

Hai să facem un om mare

Din zăpada cea mai mare
O să-i punem şi un nas
Si morcovul cel mare, gras…

Nasu-i de ardei
Ochii-s de cărbune,
Mătură sub braţ
Îi stă de minune
i-am pus oală-n cap
în loc de pălărie
cât va sta în ger
frig să nu-i mai fie

Plânge, plânge de necaz

Omul de zăpadă gras:
- Cine m-a muşcat de nas?
Iepuraşul face haz
Şi mănâncă morcov ras…

Brăduleţ din vârf de munte

Cu steluţă drept în frunte
Iarna ne aduci verdeaţă
Globuleţe şi-o paiaţă

Brăduleţ, brăduţ drăguţ,

Ninge peste tine
Haide, hai în casa mea,Unde-i cald şi bine
Pom de anul nou te fac,O, ce burcurie
Cu beteala-am să te-mbrac
Şi steluţe-o mie…
CANTEC

Bradul , bradutul,colo-n padure sus

l-a prins inghetul, si-n casa l-am adus
i-am pus beteala , si-un glob colorat
mii de stelute, bomboane-am asezat
Creanga te-apleaca, te-oi impodobi
Cu ciocolata si mii de jucarii
Brad langa tine, in hora sa jucam
Anul ce vine, cu drag intampinam

Bucuroasa am pornit
Şi pe moş l-am intâlnit..
Stiti ce duce în spinare?
O desagă maaare, mare
Avea capul dezgolit
Şi cu drag eu l-am poftit
La noi la grădiniţă
Ca să-i dăm o căciuliţă..

1736
Cântec
Moş Crăciun cu plete dalbe Din batrani se povesteste Moş Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeţi Ca-n toti anii negresit incotro vrei s-o apuci
Şi aduce daruri multe Mos Craciun pribeag soseste Ti-as canta florile dalbe
La fetiţe şi băieţi niciodata n-a lipsit De la noi sa nu te duci
Refren
Moş Crăciun, Moş Crăciun

Moş Crăciun, năzdrăvanul,

A călătorit tot anul,
Cu un sac de daruri plin…
El va bate-n uşă lin:
- Cioc, cioc, cioc…
N-aveţi pentru mine loc?

Cântec
A venit, a venit
Moş Crăciun cel mult dorit
Are în desaga lui
Darurile pomului
Şi ne-a dat, şi ne-a dat
Tot ce în desaga-a luat
Iepuraşi cu ochi vioi
Şi păpuşi cu rochii noi

Mos Craciun, ca esti bun

Uite, as dori sa-ti spun
Ca la anul, cand mai vii
Sa renunti la jucarii
Pentru mine s-aduci minte
Sa fiu buna si cuminte
Si sa ma ajuti sa cresc
Ca sa scriu si sa citesc

Şi acuma la plecare
Noi vă dăm o sărutare
Si in cantec de colinda
Va dorim in noul an
Mult noroc si La Mulţi Ani !

Si datina pentru a pastra

Primiti acum cu sorcova?

Cantec
Sorcova, vesela
Sa traiti sa-mbatraniti
Ca un mar, ca un par
Ca un fir de trandafir
Tare ca piatra
Iute ca sageata
Tare ca fierul, iute ca otelul
La anul si la multi ani!

1737
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Grădinița cu P.P. ”Căsuța bucuriei” nr.11, Brașov

Prof. înv. preșcolar Kinda Ibolya

Familia reprezintă factorul primordial în educarea unui copil şi educaţia începe în familie, de
aceea legătura dintre gărdiniţă şi mediul familial va trebui să se întrepătrundă. Familia este prima
”școală” a copiilor, iar noi, cadrele didactice, știm acest lucru și ne străduim să răspundem de
trebuințele elementare ale copilului și de protecția acestuia, și să îi influențăm în bine profilul
moral-spiritual al acestuia.
Un real parteneriat între grădiniță şi famlie nu este cel înscris pe o coală de hârtie semnat de
părinte şi director, ci este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria şi
tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este copilul.
Fiecare ocazie de a colabora trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea
trebuie gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit
astfel încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al grădiniței.
Unitatea de învățământ trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să
participe la activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul grădiniței, dar organizate de
aceasta. Cadrele didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a
participa alături de copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul
de realizările lui, de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.
Fiecare dintre noi, cadre didactice, ne dorim să creăm asemenea activități educative. Acest
lucru îl realizăm prin activități precum:
• Lecție deschisă: Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor. Pentru a
îndeplini acest obiectiv: cât mai mulţi părinţi să asiste la acest tip de activitate, este bine să
desfăşurăm proiectul pe parcursul unui an şcolar, într-o zi a săptămânii. Astfel familia se va simţi ca
parte a grădiniței, va avea posibilitate să vadă copilul în acel context educaţional, să-l vadă cum se
comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare, faţă de profesor, de ceilalţi colegi.
• Vizită/excursie: Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara grădiniței, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe părinte şi
invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în largul său.
• Serbările: reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea preșcolarilor şi în
viaţa familiilor acestora. Atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia copiilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat. Acest tip de activitate
extracurriculară a reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare inedită al talentului nativ al
copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă descoperită şi
valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere
în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o serbare reprezintă un mijloc eficient de educare ,
de influenţare formativă a copiilor, de sudare a colectivului. Este foarte indicat ca pe parcursul
serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii: jocuri, scenete, recitare, dansuri populare,
cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la
sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
• Ședințele cu părinții: sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic, timp în care
se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de cunoaştere a copilului, se dezbat diverse probleme de
interes general, se generează situaţii în care părinţii trebuie să dea soluţii. Oferă ocazie ca părinții să
afle noutăţi legate de psihologia copilului, procesul de învăţare, instituţia şcolară unde învaţă
copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi dorite de părinţi, pentru viitor.

1738
 • Consilierea părinţilor, discuţiile individuale: oferă şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot
găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute în relaţia cu copilul. Pot fi consiliaţi de către
profesor, iar profesorul poate afla multe aspecte din viaţa copilului şi a familiei sale, care îl pot ajuta
să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în parte.

Bibliografie:
1. Barbacariu C. M., Dumitrescu M., Barbacariu M., Barbacariu N. (2015), Consiliere
parentala in gradinita - 40 de sugestii de teme posibile, Editura Diana
2. Băran-Pescaru, A., (2004), Parteneriat în educaţie, Editura Aramis, Bucureşti
3. Bunescu, Ghe.,( 2002), Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor, Ed. Polirom,
Iaşi,
4. Vrăşmaş, E. A., (2002), Consilierea şi educaţia părinţilor, Ed. Aramis, Bucureşti.
5. Vrăşmaş, E. A., (2010) Educaţia copilului preşcolar, Ed. Aramis, Bucureşti.

1739
 Program educativ pentru sărbătorile de iarna

Profesor Învăţământ Primar Kis Toth Elena

Şc. Gimnazială Kós Károly, Arduzel

“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)
Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele
,,clădirii’’fizice şi spirituale a ,,puiului de om’’. Doar ,,zâna’’,modelatoarea de suflete şi minţi, ştie,
cu mult tact şi răbdare, să-i treacă pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină de vrajă şi
mister a basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei. Pedagogul american Bruner (1970) consideră
că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală
adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de
dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată
progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul
bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare
urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui
stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând
de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu
obiectele şi fenomenele din natură. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea
ce ne permite să împăcăm şcoala cu viaţa.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor
în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-
culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de
afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Exemple de activităţi educative pentru sarbatorile de iarna
In fiecare an acesta perioada este asteptata cu mare bucurie de copii. Noi cadrele didactice ne
pregatim cu multe activitatii interesante; activitati culturale, vizite la muzee,Targuri de Craciun,
expozitii de pictura, lucrari din diferite materiale, colaje.
Un moment important in cadrul sărbătorilor de iarna este 6 decembrie , când îl asteptăm pe
Moş Nicolae. Prin tragere la sorţi copiii afla numele colegului căruia va trebui să ofere cadoul de
Moş Nicolae. In seara de 6 decembrie scoala noastra organizează Balul de Moş Nicolae, unde pe
lânga muzică si distractie copiii participa la diferite concursuri de cultură generală, dans, concursuri
de abilitaţi, şi in urma rezultatelor va fi ales Mr. şi Miss Moş Nicolae.
CONCURSUL PE ECHIPE – CINE STIE CASTIGA DE CRACIUN
PROBE
1. Salutul în urătură -tema de acasa
• Fiecare echipa se prezinta spunand versuri adaptate dupa un plugusor.
2. Minutul de literatura
• Elevii recunosc textul, autorul si personajele unui fragment dintr-o lectura studiata.
3. Înviorare muzicală
• Fiecare echipă recunoaste un colind dupa un negativ.
4. Felicitari de Crăciun
Echipele compun felicitări adresate membrilor juriului.
1. Hai la joc !.
Un alt moment important este împodobire Pomului de Crăciun. În prezent este cel mai
îndrăgit obicei de Crăciun, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit
de întreaga familie), bucurie şi fericire (pentru că sub el sunt puse cadourile), magie (se spune că

1740
Moş Crăciun nu vine în casele unde nu e brad viaţă, trăinicie şi sănătate (pentru că este mereu
verde, chiar şi când afară e zăpadă). Practic, bradul a devenit centrul sărbătorilor.
Ornamentul principal a bradului de Crăciun in formă de stea ţine tot de simboluri si tradiţii. Steaua
este de fapt steaua de deasupra Betleemului care le-a vestit naşterea prucului Iisus celor trei crai de
la răsarit. Traditia de a merge la colindat cu steaua este strâns legată de astrul călauzitor al celor trei
magi veniţi să se inchine pruncului Iisus. Un alt ornament simbolic este mărul, tot un simbol biblic,
reprezentânt primul păcat al omului. Nucile vopsite in culoarea aurului sau a argintului reprezinta
iesla tare in care s-a născut Isus. Ornamentele din turtă dulce sunt coapte si ornate impreuna cu
părintii, un priej foarte bun de a atrage pe parinti in activitaţile noastre, de a socialize de a ne
cunoaşte mai bine.
Târgul de Crăciun.Activitate precedata de multă muncă, imaginatie, creativitate. Fiecare
clasă impreună cu dirigintele sau învatatorul pregătesc diferite lucruri: ornamente
,cadouri,bijuterii,prajituri tradiţionale.Aceste lucruri sunt expuse spre vânzare atât părinţilor,
bunicilor cât si copiilor.
Serbarea de Crăciun a şcolarilor este de fapt o sărbatoare in cadrul comuniţatii noastre la
care participă parintii, familia, bunicii si mulţi alţi invitaţi. Constituie un mijloc de a preţui valorile
cultural religioase, tradiţiile si obiceiurile folclorice si istorice ale poporului nostru. Colindele de
Crăciun prin numărul lor mare, prin frumuseţea muzicii şi poeziei, domină sărbătorile de iarnă.
Poezia colindelor este de o mare frumuseţe, degajând o atmosferă plină de entuziasm în care sunt
exprimate dorinţele şi năzuinţele oamenilor .
Sărbătorile de iarnă au inspirat şi pe marii noştri poeţi ( Octavian Goga , Mihai Eminescu )
care au scris versuri de o deosebită sensibilitare: “ Rugă de Crăciun „ , „ Rugăciune „ , “Colinde,
colinde”– Mihai Eminescu ; „ Pace „ – Octavian Goga Pluguşorul : străvechi obicei agrar ,
declamată sau cântată , urarea este un poem lung , ajungând până la 500 de versuri , cu un conţinut
care redă succesiv muncile agricole de la arat la semănat , până la secerat , recoltat şi chiar până la
împletirea colacilor . Se urează în versuri pline de vervă fiecărui gospodar fertilitate , abundenţă ,
îmbelşugare .
Activităţile complementare concretizate în concursuri, spectacole, serbari, activitati
gospodaresti,organizari de expozitii, targuri imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută
adecvată situaţiei, declanşează anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea
personalităţii copilului o au activităţile extraşcolare care implică în mod direct copilul prin
personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară
trebuie să cuprindă masa de copii.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se
afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se
supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate
posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-idirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze
mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor
obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul
creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune
clasa de elevi .
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de
gândire, să evite critica în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back
pozitiv.

1741
 Bibliografie :
* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire
şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, pg.162;
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi
continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom,
Bucureşti, 2002, pg. 87;

1742
 Importanța activităților educative
în parteneriat cu părinții

Prof. Adriana Klein

Colegiul Tehnologic de Industrie Alimentara Arad

Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea lui în mediul familial. De cele
mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din propria experienţă de viaţă a acestora,
astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe parcursul mai multor generaţii. Împreună
cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate
proveni dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile.
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune ca fiecare
părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru
reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. Cooperarea profesor-părinte în
beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la gestiunea şcolii.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă
că acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui. Pentru ca
un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialistii spun că există şapte
elemente cheie:
1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din
jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă, însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi
propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile
idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii
lui care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui. Organizaţia şcolară
trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la activităţile ce se
desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele didactice trebuie să
iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de copil, de a cunoaşte
copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui, de a lucra împreună
părinte-copil la diferite proiecte.
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de
acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de
a înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de
a găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte
viaţa şcolii.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare, de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de
dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat

1743
ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii: jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie
gândită, organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel
încât şi rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de
hârtie semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este
bucuria şi tristeţea, este succesul !

Bibliografie:
1. Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
2. Sterm, H.H., Educaţia părinţilor în lume, Institutul pentru Educaţie al UNESCO, E.D.P.,
Bucureşti, 1972;
3. Vrasmas, E., Educaţia şi consilierea părinţilor, Ed. Aramis, Bucureşti, 2004;

1744
 Moș Crăciun în clasa noastră

Kocsis Ilona Melinda

Liceul Tehnologic Nr.1 Sărmășag

„Ceea ce contează de Crăciun nu e decorarea bradului, ci reunirea familiei.” (Kevin

Bright)

Tradiția de iarnă îți aduce cât mai aproape de tine sărbătorile de iarnă ce vin mereu cu cadouri
deosebite, dar și anotimpul de iarnă plin de speranță, credință, bucurie și iubire . Se apropie iarna cu
cele mai frumoase tradiţii şi obiceiuri legate de venirea lui „Moş Crăciun”.
Magia sărbătorilor, frumuseţea acestora şi spiritul de poveste ce impresionează sufletul, aduc
în prim plan adevărata minunăţie a iernii, cu emoţia Sărbătorii Naşterii Domnului, venirea Moşului
mult aşteptat de-a lungul întregului an, cu inocenţa colindelor şi surpriza darurilor.
Cei mai implicaţi şi totodată cei mai nerăbdători sunt copiii , cei care încă mai cred în venirea
lui Moş Crăciun.
Peste ani, din copilăria noastră, el vine în fiecare an cu aroma portocalelor, a mirosului de
brad și aroma îmbietoare de cozonac, care ne înmiresmează zilele de iarnă, făcându-ne să ne simţim
din nou copii, legaţi prin firul amintirilor de vremurile calme şi bucuriile acelor timpuri. Acum, la
vârsta maturităţii, ne amintim cu nostalgie de acele seri minunate când ne pregăteam cu emoție
pentru venirea lui MOȘ CRĂCIUN.
Cu multă pricepere, cu pasiune şi dăruire , putem inocula copiilor dragostea şi respectul
pentru sărbătorile de iarnă, pentru obiceiuri si tradiții.
Prin diversele activităţi, copiii vor avea posibilitatea de a se exprima liber, prin artă și
fantezie, conform imaginaţiei, priceperii şi inventivităţii.
În fiecare an împreună clasa și părinții facem ornamente de Craciun, Turtă dulce, serbare de
Crăciun.
Fiecare activitate este un obicei al clasei noastre. Copii și părinții sunt foarte bucuroși de a
lucra împreună. La crearea ornamentelor părinții și copii sunt foarte creative, cu zămbete pe
buze,așteptănd expoziția acestora.
Tradiția de a face împreună turtă dulce, este ăncăntătoare fiindcă este foarte gustos și are un
miros înbelșugat de Crăciun.
Căntăm în timp ce lucrăm împreună.
Obiceiurile Crăciunului în clasa noastră se termină cu Serbarea de Crăciun.
Copii fac eforturi mari pentru a încănta pe părinți, bunici, invitați al serbării.
Învață cu mare drag căntecele, colindele, poeziile și scenetele bine găndite.
Întotdeauna copii au și un eveniment surpriză, dansul de Crăciun, care este în fiecare an tot
mai frumos și magic.
Aceste obiceiuri trebuie păstrate fiindcă în lumea internetului aceste copii o să rămine cu
amintirile acestea dragi, împreună ca și o familie, fiindcă și clasa este o familie.

1745
 PARTENERIATUL EDUCATIV ŞCOALĂ – PĂRINȚI –
UN SUCCES AL PROCESULUI EDUCAŢIONAL

Autor: Kolcza Judit

Familia are dreptul de a se implica în alegerea ofertei educaţionale, a carierei de mai târziu,
dar şi obligaţia de a urmări şi sprijini eforturile copilului şi ale şcolii. Expresia parteneriat cu familia
nu înseamnă doar o altă denumire a unei relaţii mai vechi în care familia era informată periodic ori
la cerere, asupra evoluţiei copilului în activitatea şcolară. Este vorba de o schimbare de statut a
familiei în raport cu şcoala. Familiei îi revin acum mai multe drepturi- pe care noi trebuie să-i
ajutăm, să-i conştientizăm şi să beneficieze de ele –dar şi sarcini sporite . Schimbările în plan socio-
economic exprimă necesitatea reală a colaborării între şcoală şi familie atât în rezolvarea unor
sarcini de susţinere materială, precum şi în cooperarea în alegerea programelor de instruire şi
educare( curriculum la decizia şcolii), pentru cunoaşterea personalităţii copiilor, pentru orientarea
şcolară şi profesională. Parteneriatul cu familia înseamnă şi o reconsiderare a atitudinii învăţătorului
faţă de aceasta. Îndatoririle învăţătorului faţă de familie sunt: mai multă transparenţă, acceptarea
observaţiilor pertinente şi promovarea sugestiilor privind obiectivele şi priorităţile educaţionale,
informarea corectă şi operativă. Familia are cea mai mare influenţă asupra copilului, iar trăirile
afective reprezintă suportul absolut necesar susţinerii efortului de învăţare. Rolul părinţilor faţă de
copilul devenit elev se schimbă. Părinţii au nevoie de instruire în ceea ce priveşte modul de
urmărire al îndeplinirii sarcinilor şcolare şi controlul conduitei copilului. Sunt părinţi care intervin
în activitatea de învăţare a copilului în mod necorespunzător, fie având tendinţa de a se substitui
copilului în efectuarea unor teme, prin alte metode decât cele indicate, fie manifestând exigenţe
nerealiste faţă de acesta. Activitatea de îndrumare a părinţilor de către învăţător este evident
necesară. Unitatea de opinii dintre cele două instituţii – şcoală, familie – trebuie realizată doar în
strânsă colaborare. Sunt părinţi care îşi propun să ajute şcoala, cu condiţia ca ei să cunoască
obiectivele educaţionale. Pe aceştia trebuie să-i informăm, descriindu-le tipurile de comportamente
realizabile, explicarea modalităţii de acţiune, pentru ca metodele de influenţare să nu fie în
contradicţie cu cerinţele pedagogice. Alţi părinţi nu manifestă interesul necesar faţă de evoluţia
copilului şi, ca atare lasă şcolii toată grija. Prin metode pedagogice pot fi atraşi alături de şcoală,
determinându-i să adere la ideea de colaborare activă. Părinţii sunt cei care trebuie să înveţe de la
educatorul copilului pentru a cunoaşte direcţia şi ritmul la care trebuie să se alinieze. Schimbul de
idei este profitabil atât pentru şcoală cât şi pentru elev şi părinţii săi. Educaţia este o acţiune la care
îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate, iar colaborarea este absolut necesară. Şcoala
trebuie să colaboreze cu familia în domeniul învăţării elevului, în domeniul comportamentului, în
domeniul dezvoltării fizice, intelectuale, morale şi estetice, în domeniul deprinderilor şi priceperilor
de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităţilor libere, angajării copilului în diferite domenii
de activitate în afară de clasă şi şcoală. La şedinţele cu părinţii am dezbătut pe larg modul cum îşi
pot ajuta copiii în învăţarea lecţiilor precum şi în controlul temelor pentru acasă. Părinţii trebuie să
cunoască modul în care se controlează şi cum poate fi ajutat copilul în cazul în care întâmpină unele
greutăţi în realizarea lor. Părinţii trebuie să cunoască felul în care elevul se comportă faţă de
învăţătoare şi faţă de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă şi în alte locuri este
corespunzătoare. Şcoala şi învăţătorul nu poate suplini cu totul lipsa de preocupare a unui părinte.
Efortul educativ îşi găseşte eficienţa atunci când între cei doi factori, şcoală şi familie există o
conlucrare în interesul comun al educării copilului. Din experienţa la catedră am întâlnit diferite
feluri de părinţi care ,,se mândresc” cu atitudinea severă faţă de copii (copilul plângea când lua
calificativul Suficient sau Bine, spunând că va fi bătut sau certat), ,,familii severe”, ,,familii
permisive”, familii în care toţi se învârt în jurul poftelor copilului. În nici unul dintre cazurile
enumerate mai sus nu se realizează o educaţie sănătoasă. Mediul influenţează, iar educaţia
acţionează nu însă independent ci corelativ. Din diferite chestionare administrate în diverse
perioade ale anului şcolar mi-am dat seama de fel de fel de părinţi interesaţi sau nu de şcoală şi de
viitorul copilului său. Am reuşit să cunosc atmosfera şi climatul educativ din familie, structura

1746
familiei, condiţiile materiale, comportamentul părinţilor faţă de elevi, dezvoltarea fizică, starea
sănătăţii şi dezvoltarea psihică. Punctajul obţinut după interpretarea răspunsurilor m-a ajutat să trag
concluzia că există o relaţie fructuoasă între şcoală şi familie cu unii părinţi, dar şi o relaţie bună,
care poate şi trebuie îmbunătăţită cu cealaltă parte a lor. Părinţii au venit cu idei de rezolvare a unor
activităţi extraşcolare: concursuri de ,,Muncă şi creaţie”, (materiale refolosibile), ,,Parada
costumelor ciudate”, permiţând părinţilor să vadă manifestările elevilor, rezultatul muncii lor,
trăirile şi comportamentul acestora. Pentru cunoaşterea amănunţită a împrejurărilor de viaţă pe care
le trăieşte elevul am efectuat vizite la domiciliul lor. În cadrul lectoratelor cu părinţii am prezentat
teme axate pe rolul familiei în educaţia şcolarului mic: ,,Ce trebuie să ştie părinţii?”, ,,Cum învăţăm
mai uşor?”, ,,Modelul familial”, ,,Condiţiile de mediu pentru pregătirea lecţiilor”, ,,Cunoaşterea
anturajului copiilor”, ,,Îndrumarea şi verificarea lecturii particulare”, ,,Pregătirea psihologică a
copiilor în vederea integrării lor în ciclul gimnazial”, etc. De un real folos a fost auxiliarul ,,Meseria
de părinte”, Ed. Aramis.

1747
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ!
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții
Serbările școlare

Profesor invatamant prescolar Kónya-Sebe Emőke

Gradinita de copii Curteni,Comuna Sintana de Mures,judetul Mures

Activitățile extrașcolare au rolul de a le oferi prescolarilor să descopere și să experimenteze

noi trăiri,o alternativă la educația pe care o primesc la gradinită.Consider că rolul acestor activități
extrașcolare este foarte importanta de aceea va prezint cateva aspecte legate de acesta din experienta
mea.
Activitatea extraşcolară ocupă un loc foarte important în ansamblul influenţelor educative.Fie
ca este vorba de activitate cu parinti,fie realizata numai cu participarea copiilor acestea nu pot fi
lasate in afara activitatilor derulate cu prescolari.Un rol important intre aceste activitati ocupa
serbarile care pot fi legate de o zi speciala,de o sarbatoare crestina sau de diferite momente
importante legate de viata copiilor
In aceste serbari,pe care le-am realizat pe langa povestile dramatizate,sau obiceiurile legate de
zilele sfintilor (Sf.Martin,Sf.Lucia,etc) am considerat, si dupa opinia mea ocupa un loc aparte
serbarile in perioada Craciunului,prezentarea nasterii Domnului Hristos.Este ceva magic,o minunata
experienta pentru copii .Este o sarbatoare crestina celebrata la 25 decembrie atât de către creștini cât
și de către cei necreștini, finalizandu-se cu darurirea copiilor cu cadouri.
Serbarea realizata cu prescolarii mei in urmatoarele randuri va prezint pe scurt,acesta
realizandu-se intr-o grupa cu limba de predare magiara.
Această serbare este realiazată si realizabilă intr-o grupă mixtă. Crăciunul atunci va fi unul
adevărat, dacă ne pregătim pentru a-l serba,şi pentru a ȋnţelege spiritul Crăciunului,dramatizarea
naşterii Domnului este modalitatea cea mai ȋndrăgită de către copii. In săptămȃnile de advent,
ȋnvăţăm multe cȃntece,colinde,legate de Crăciun,pe care apoi le vom cȃnta ȋn prezenţa părinţilor.
Prin aprinderea lumȃnărilor,ȋn fiecare săptămȃnă cu unul mai mult,ne apropiem zilnic tot mai
mult de naşterea Domnului şi ne reamintim de El şi de ce sarbatorim noi de fapt. După ce salut
invitaţii,le invit printr-un citat de Pilinszky János să participe la acest minunat eveniment alături de
copii lor dragi.
După realizarea povestirii,ȋn care copii sunt magii, păstorii, ȋngerii,(ȋmbrăcaţi ȋn alb sau ca
magii,respectiv păstorii din aceea vreme) precum şi Sfȃnta Familie, ȋmpreună cu părinţii
confecţionăm podoabe de Crăciun, ca ȋn final intr-o atmosferă familială şi lumȃnări aprinse să
cȃntăm colinde de Crăciun.
In final ca concluzie activitatile extrascolare si anume spectacolele deci formeaza
prescolarilor o extraordinara capacitate de percepere, intelegere, observare, perseverare si explorare
a simtului abstractizarii. Prin participarea la un spectacol de teatru, prin interpretarea unui rol, omul
surprinde pe cei din jur, dar mai ales pe sine insusi dezvoltandu-se personalitatea lor pe plan afectiv,
cognitiv, estetic.

1748
 ROLUL SERBĂRILOR ȘCOLARE
Serbarea de Crăciun 2018

Prof. înv. primar KORTNER TILORE

Școala Gimnazială Nr. 2 Lugoj, jud. Timiș

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare. De ce organizăm serbări?
Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol dintr-o scenetă, şcolarul îşi perfecţionează
deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul, dragostea de frumos, aptitudinile
pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina,ieşind din
intuneric, nespus de nouă si proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care
trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de
nou şi de frumos, încă două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o
parte, şi atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de
altă parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă elemente importante ce
contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de
cunoaştere a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă
memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Materialul artistic folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile
particularităţilor individuale şi de vârstă ale copiilor.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și pentru
părinți, întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumină în suflete, dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare.
Redau, mai jos, o parte a serbării de Crăciun pe care am organizat-o anul acesta, cu elevii
clasei mele, clasa pregătitoare. Părinții elevilor au avut un rol foarte important, în sarcina lor căzând
realizarea costumațiilor micilor actori și decorarea sălii de spectacole a Teatrului Municipal, unde a
avut loc serbarea.

1749
 Oglinda fermecată a lui Moş Crăciun
- scenetă CPA 2018 –

Personaje: Azi e zi de sărbătoare,

Prezentator 1 Piticul 1 Clasa noastră dă serbare!
Prezentator 2 Piticul 2
Iarna Piticul 3 Prezentator 1: Bine-aţi venit la noi, aici!
Fulgul de zăpadă 1 Piticul 4 Bine-aţi venit părinţi, bunici!
Fulgul de zăpadă 2 Piticul 5 Programul nostru să vă fie
Fulgul de zăpadă 3 Piticul 6 Prilej de bucurii şi veselie.
Fulgul de zăpadă 4 Iepurele poştaş Dragi invitaţi, vă rog să ascultaţi,
Fulgul de zăpadă 5 Copiii: Strică – Tot Apoi, firesc, să şi aplaudaţi.
Fulgul de zăpadă 6 Repară-Tot
Fulgul de zăpadă 7 Hărnicuţa Prezentator 2: Când vine vremea rea,
Moş Crăciun Ciufulici Cu primii fulgi de nea
Crăciuniţa 1 Mâzgălici Se scutură din nori,
Crăciuniţa 2 Băieţelul mic De Sfinte Sărbători,
Crăciuniţa 3 Sora băieţelului Poveşti cu îngeraşi,
Pentru copii poznaşi,
Cântec 1: melodie prezentatori Poveşti cu Sfinţi Părinţi,
Prezentator 1: Fiindcă azi e sărbătoare Pentru copii cuminţi.
Şi cu toţii am venit, Aflaţi-le acum
Noi vă facem o urare În prag de Moş Ajun!
Şi vă spunem: „Bun sosit!”
(apare Iarna, îmbrăcată într-o rochie lungă,
Prezentator 2: Dragi părinţi, fraţi, surioare albă; se aşază în faţa cortinei, care e lăsată)
Veniţi toţi, cu mic, cu mare!

Cântec 2: Valsul fulgilor de nea
Iarna: La Polul Nord, unde veşnic e iarnă,
Înconjurat de vânturi şi ceaţă,
Se înalţă, nemuritor,
Palatul lui Moş Crăciun,
Construit din blocuri de gheaţă.
Eu sunt Iarna…
Şi vreau să vă spun, tuturor,
Povestea lui Moş Crăciun
Şi cum a pornit el şi anul acesta
La drum, de acolo, de departe…
Să ridicăm cortina!
Şi ne vom afla
Aici, pe aceste plaiuri, undeva…
(se ridică cortina. Înăuntru, aşezaţi, sunt
Fulgii. Iarna trece, atingând fiecare Fulg cu
bagheta fermecată, care se trezeşte, apoi
dansează toţi, pe o melodie.)
Cântec 3: „Fulgii de nea”
Fulg 1: Mama Iarnă ne-a trezit
Şi-acum, iată-ne, am sosit!
În pădure este iarnă,
Fulgi uşori prind să se cearnă.
Şi pe crengile-ngheţate
Mici steluţe fermecate
Se aştern ca o podoabă,
Luminând pădurea toată.
Fulg 2: Cu zăpadă-mpodobim,

1750
 Munţi, păduri, văi şi câmpii, Fulg 5: Iarnă mult frumoasă,
Bucuraţi-vă, copii! La noi să mai vii,
Cu copiii darnică Căci tu-ntotdeauna
Iarna-i foarte harnică: Ne-aduci bucurii.
Punţi durează, de cristal, Moş Crăciun se grăbeşte,
Peste râu din mal în mal. Daruri multe pregăteşte.
Căci copiii tare-i plac, În saci plini de bucurii,
Patinoar face din lac Pentru voi, iubiţi copii!
Şi le-aşterne derdeluş,
Loc de joc la săniuş. Fulg 6: Iarna-i grădinar când vrea;
Pune albe flori pe geamuri,
Fulg 3: Iubită Iarnă, sărut mâna! Fără frunze şi cotoare,
Bine-ai venit de la ţară! Fără doar să aibă soare,
Toată săptămâna te-am aşteptat Numai cum le ştie ea.
Seară de seară. Mie-mi plac, că sunt de gheaţă,
Am numărat trenurile-n gări Dar când sufli pier din faţă!
Şi avioanele peste casă,
Dar tu te-ai rătăcit pe ascunse cărări. Fulg 7: Norii cu căciuli pe frunţi
Eh, bine c-ai ajuns sănătoasă! Au adus iarna din munţi.
Mai întâi a pus pe stradă
Fulg 4: Iarnă cea geroasă, Un covor alb de zăpadă;
Ai sosit acum, Dalbe flori a prins în ramuri,
Bulgări de zăpadă A pictat steluţe-n geamuri.
Îşi fac loc pe drum. Noi, cei şapte-ambasadori,
Veselia-i mare Fulgişorii călători,
Pentu toţi cei mici, Anunţăm cu bucurie
C-aleargă pe stradă Că-ntr-o clipă o să vie,
Ca nişte voinici. Moş Crăciun împărat,
De copii mult aşteptat!

(din culise se aud chiote, zurgălăi, vocea lui
Moş Crăciun –Ho, ho, ho! Haideţi,
Crăciuniţelor! Apare împreună cu cele 3
Crăciuniţe.)
Cântec 4: „Clopoţei”
Moş Crăciun: M-aţi cam grăbit, fetelor! Nu
uitaţi, eu sunt bătrân! Ia să mă odihnesc puţin!
Fulgii (în cor): Bine-ai venit, Moş Crăciun!
Bine-aţi venit, Crăciuniţelor!
Crăciuniţa 1: Bine v-am găsit, Fulgişori de
nea! Ce bine că v-am întâlnit!
Crăciuniţa 2: Ne era teamă că nu veţi aşterne
zăpada în calea noastră, iar sania moşului nu
va avea pe ce să alunece!
Crăciuniţa 3: Acum, Fulgişori de nea,
împodobiţi bradul cel mare, să strălucească
cum
lucesc stelele pe cer! Vă ajutăm şi noi
imediat.
Crăciuniţa 1: Moş Crăciune, ştim cât de mult
iubeşti copiii!
În atâţia ani, de-a rândul,
Le-ai citit, în taină, gândul
Şi, în noaptea de Crăciun,
Le-ai trimis un înger bun.
Crăciuniţa 2: Multe daruri le-ai adus,
Când dormeau în gânduri duşi.
Uite ce te rog acum:
Să te-abaţi puţin din drum
Şi, din sacul fermecat,
Parte bună să le faci
Şi copiilor săraci.
Crăciuniţa 3: Şi mai fă-le-o bucurie:
Scapă-i, zău, de sărăcie!
Pâine să le pui pe masă,
Veselie dă-le-n casă.
Ei şi-acuma să vedem,
Bradul să-l împodobim niţel.
Cântec 5: „O, brad frumos!”

1751
(Fulgii şi Iarna împodobesc bradul din Piticul 2: Am aici avioane, maşini, multe
spatele scenei. Moşul ia ocheanul, uitându-se jocuri minunate…
în toate direcţiile.) Alex vrea o maşinuţă,
Moş Crăciun: Ce-o fi cu piticii mei? Nu-i văd răgălaşă şi micuţă,
pe drum… Nămeţii-s mari, ei sunt cam mici, Cu telecomandă, cu roţi,
dar vor ajunge! Piticii sunt voinici! ( ia Încearcă să-l ajuţi, de poti!
telefonul) Alo! Alo! Piticilor, sunt eu, Piticul 3: Eu am multe jucării de pluş pentru
Moş Crăciun! Grăbiţi-vă, veniţi cu sacii cu cei mai mici: ursuleţi, pisici, păpuşi…
jucării, ne aşteaptă mulţi copii! Ana vrea un iepuraş
Mare, cât un butoiaş,
( din culise se aude: Poşta! Poşta!) Roşcovan şi drăgălaş.
Poştaşul Iepurilă: Bună seara, Moş Crăciun! Radu vrea un ursuleţ
(îi dă un teanc cu plicuri) Cafeniu, cu părul creţ,
Sunt poştaşul Pus pe roate şi glumeţ.
Mustăcilă, Piticul 4: E-he-he, câte am şi eu în sac! Toate
Din neamul lui Iepurilă! sunt împachetate. Sania e încărcată şi
Geanta-i plină de scrisori pregătită de plecare. Să nu uiţi să mergi la toţi
De la mici şi mărişori. copiii, da? Aş putea să le spun ce le-am
Mulţi copii ţi-au scris, ştii bine, fabricat, dar de ce să nu ghicească singuri ce
Şi cuminţi şi mai puţin, le-am adus?
Timpul e să vezi tu cine Piticul 5: Păi atunci, să-i auzim! La
... prezentare, să sosească fiecare.
E timpul ... nu te mai reţin! Dar, ia staţi, mai sunt cumva
Poşta! Poşta! Copii leneşi, neastâmpăraţi?
Care uită să se spele,
(rămas singur, Moş Crăciun deschide un plic Care ştiu doar lucruri rele,
şi citeşte cu voce tare) Care cred că este bine
Moş Crăciun: A! Uite o scrisoare îngrijită, cu Să te cerţi cu orişicine?
desene colorate. „Noi, copiii, te aşteptăm cu Moş Crăciun: Vreţi să ştiţi? E uşor de aflat! O
drag. Nicu s-a cuminţit şi ar dori un avion, iar clipă…
Mioara, o păpuşă. Ne jucăm Piticul 6: Da, Moş Crăciun, îţi aduc imediat
frumos şi învăţăm bine.” Bravo, copii! Hei, oglinda fermecată!
ce bine-ar fi să fie toţi aşa! Copii, păzea!
De faceţi o faptă rea,
( se aude zgomot; apar piticii, cu felinare Moşul va afla îndată
aprinse şi saci coloraţi, în spinare) Totul despre voi, da, iată!
Căci oglinda-i fermecată,
Cântec 6: „Suntem pitici mişto!” Vede cine şi cum se poartă
Şi nu duce jucării
Moş Crăciun: Bine-aţi venit, meşteri pitici! La copiii răi, să ştii!
Piticii: Bună seara, Moş Crăciun!
Moş Crăciun: Ia să văd ce minunăţii aţi lucrat (Moş Crăciun se uită prin oglindă)
pentru copii! Moş Crăciun: Hai, oglindă năzdrăvană, să
Piticul 1: Sacii-s plini cu jucării vedem cum se poartă unii dintre cei mici!
Pentru mic şi pentru mare.
Să împarţi la fiecare (pe scenă apare un băiat cu o jucărie, pe care
După merit, Moş Crăciun! o smuceşte, o rupe în bucăţi, apoi o aruncă)
Copiii te-aşteaptă să vii, Strică-Tot: Mie-mi place să mă joc,
Ca o rază de lumină, Dar, de fapt, eu chiar rup tot.
Du-te cu desaga plină Ce să fac, mă plictisesc
Şi le du multe jucării. Şi atunci mă enervez.
Toţi copiii fug de mine,

1752
Nu-i nimic, îi bat eu bine! (fuge)
Moş Crăciun: Ştiţi cine a fost?
Crăciuniţa 1: Bătăuşul Strică-Tot, cel mai rău
copil de-aici! El nimic n-o să primească…să
vedem şi alţi copii!
(apare un băiat cu un lucru pe care îl repară)
Repară –Tot: Îmi place să construiesc,
Toată ziua să zidesc,
Tot ce strică alţii, chiar,
Jucăriile repar.
Fac din Lego poduri, case,
Parcuri, blocuri şi terase.
Mi-ar plăcea s-ajung, când cresc,
Arhitect ... de-acum muncesc.
Cântec 7: „Are mama o fetiță hărnicuță foc!”
(vine o fetiţă ce are îmbrăcat un şort)
Hărnicuţa: Când mama pleacă de acasă,
Iute fug, strâng de pe masă,
Mătur, spăl câteva rufe
Şi mă mişc doar iute, iute!
O ajut şi la mâncare,
De aceea, când voi fi mare,
Ştiu că voi fi gospodină
Harnică, cât o albină.
Crăciuniţa 2: L-aţi văzut pe Nicuşor, cel mai
harnic lucrător?
Dar pe harnica fetică? Harnică-i ca o furnică!
Piticul 2: Să-i dai ei păpuşa mare!
(în oglindă apare Mâzgălici şi Ciufulici; se
strâmbă unul la altul, se bat)
Mâzgălici: Toată ziua, la spălat!
Pe cuvânt, m-am săturat!
Periuţă şi săpun,
Eu le-arunc pe toate-n drum!
Să mă spăl pe mâini, pe faţă,
Să stau în apă ca o raţă.
Şi mama mea nu mai tace!
Aş vrea să mă lase-n pace!
Ciufulici: De ce toată ziua piaptăn
Şi frizer ca s-arăt bine?
Părul meu e mult mai şmecher!
Hai, copii, fiţi toţi ca mine!
1753
În loc să mă piaptăn acum,
Plec, mă găsiţi pe drum!
Crăciuniţa 3: Mâzgălici şi Ciufulici! Ce
ruşine, ce copii!
E păcat de jucării!
Moş Crăciun: Sunt aşa de supărat
Că-mi iau sania şi-am plecat!
Piticul 3: Moş Crăciune, nu pleca!
Iată, vine cineva!...
(apare un băieţel, ce se chinuie să se îmbrace,
apoi sora, care îl ajută, îl mângâie;)
Băieţelul: Eu sunt mic, nu ştiu nimic.
Haina asta vreau s-o-mbrac,
Ca să-i fac mamei pe plac!
Eu încerc multe să fac
Nu îmi ies, de-aceea tac.
Mi-ar plăcea să fiu mai mare
Mă voi descurca eu, oare? (plânge)
Sora: Lasă, frate, nu mai plânge,
Sunt aici şi te ajut.
Şterge-ţi nasul, uite, curge,
Vino-aici, frate mai mic!
O să creşti şi tu, ştii bine,
O să fii ca orişicine,
De asculţi şi ai răbdare
Vei ajunge şi tu mare!
Moş Crăciun: Pentru astfel de copii, bucuros
rămân aici.
Vedeţi dar, oglinda mea, toţi copiii să-
nţeleagă,
E-o oglindă năzdrăvană
Şi-ntr-o clipă pot vedea
Ce se-ntâmplă-n lumea-ntreagă.
( se aud colinde)
Crăciuniţa 1: Ce se-aude? Cine cântă-aşa
frumos?
Moş Crăciun: (se uită cu ocheanul) Sunt
copiii, ne aşteaptă!
Fulg 6: Moş Crăciun, bradul e gata
împodobit!
(fac horă în jurul bradului, cântând melodia
„Moş Crăciun”; se lasă cortina)
Recuzită
Clopoţel Telefon
Buturugă (scaun) Brad şi globuri, beteală, vată
Binoclu Oglinda

1754
 Optimizarea relației școală-părinți prin activitățile educative

Prof. Kos Maria Daniela

Liceul Tehnologic ”Mihai Viteazu” Vulcan

Idealul educațioanal în învățământul românesc are în vedere dezvoltarea liberă, integrală și

armonioasă a individualității umane, formarea personalității autonome și creative. Procesul
educațional este un act de socializare, de culturalizare, de formare și de dezvoltare a personalității.
Demersurile educaționale vizând dezvoltarea personalității elevilor impun participarea activă,
conștientă și responsabilă a acestora în propria formare. Diferențierea și individualizarea demersului
educativ trebuie să devină un scop și un mijloc, în același timp. Complexitatea finalităților
educaționale presupune îmbinarea orelor de dirigenție cu activitățile educative depășind cadrul
limitat al unei ore pe săptămână.
Școlile sunt privite tot mai mult ca un serviciu public .Acest lucru impune și creșterea
importanței contactului familie-școală pentru reușita copiilor. Părinții așteaptă prea mult de la
școală și fac prea puțin pentru dezvoltarea unei relații mai strânse cu proprii copii. Pentru unii doar
școala este responsabilă de educația copiilor, de aceea școala trebuie să vină în întâmpinarea lor prin
desfășurarea unor activități educative în care să fie implicați și părinții.
Părinții pot fi atrași alături de școală prin forme variate de activități extrașcolare
determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor răspunzător în
devenirea propriului copil.
Școala trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la activităţile
ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele didactice trebuie
să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de copil, de a cunoaşte
copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui, de a lucra împreună
părinte-copil la diferite proiecte Vizita, de exemplu este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca
scop atingerea unor finalităţi educaţionale concrete. Este bine să organizăm astfel de activităţi la
care să participe şi părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara
şcolii, îl poate cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup,
comportarea în locuri publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte
mai bine pe părinte şi invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să
se simtă în largul său. Excursia de o zi sau mai multe are ca scop pe lângă fixarea unor cunoștinșe
obținute la școală și recreerea elevilor și a părinților. Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte
propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de
a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de
a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi puncte comune, de a relaţiona cu profesorii care
însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte viaţa şcolii. Serbările şcolare, reprezintă evenimente de
o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în viaţa familiilor acestora, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Un impact pozitiv asupra părinților se poate obține și prin organizarea unor activități speciale
pentru părinți cum ar fi:”Seara părinților”, ” Clubul părinților” care să faciliteze o cunoaștere și o
apropiere între părinții clasei și în final o armonizare a cerințelor și a înfluențelor educative.
În concluzie, implicarea părinților în actvitățile educative duce la o mai bună și strânsă
colaborare între școală și familie în vederea atingerii scopului principalși anume formarea
personalității tinerilor și a integrării acestora în viața comunității. Parintii care se implica activ în
educaţia copiilor lor au un impact semnificativ asupra succesului copilului şi a vieţii sale, în
general.

1755
 Bibliografie:
Marcela Claudia Călineci, Speranța Lavinia Țibu-Părinții în școala mea- Ghid de idei practice
pentru activități cu părinții, București, 2013
Noi repere privind activitatea educativă, 2002

1756
 Magia Sărbătorilor de iarnă

Rodica Lădar
Liceul Teoretic „Ana Ipătescu” Gherla

Sărbătorile de iarnă sunt aşteptate cu mult entuziasm de toată lumea, iar luna decembrie este
considerată cea mai frumoasă lună a unui an calendaristic. Iarna este anotimpul magic plin de
imaginaţie, linişte şi frumuseţe.
Această magie este trăită din plin, atât de adulţi, cât şi de copii. Iarna este deopotrivă sobră,
plină de privaţiuni, însă și de provocări şi multă iubire. Sărbătorile acestui anotimp sunt cele mai
spectaculoase şi prefigurează parcă dragostea pentru semeni.
Atmosfera Sărbătorilor de iarnă ne aduce aminte cu precădere de anii copilăriei, de emoţia
împodobirii bradului, de obiceiurile şi tradiţiile specifice acestor sărbători.
Bradul de Crăciun deţine rolul principal în perioada sărbătorilor de iarnă. Împodobirea
acestuia este cel mai îndrăgit obicei de sărbători, atât de adulţi, cât şi de copii, datorită simbolurilor
care i se asociază: iubire deoarece este împodobit de întreaga familie, bucurie şi fericire pentru că
sub el se aşează cadouri pentru toţi membrii familiei, magie deoarece se spune că Moş Crăciun nu
vine în casele în care nu există brad, respectiv viaţă deoarece bradul este mereu verde.
Bucuria tradițiilor și obiceiurilor din luna decembrie, împodobirea bradului de Crăciun, alături
de cadourile pentru cei dragi completează festinul sărbătorilor de iarnă.
Românul creștin aşteaptă acasă, în familie sărbătoarea de Crăciun , de aceea se şi spune că
această sărbătoare este o sărbătoare a bucuriei, a familiei.
Ca bun creștin, românul ţine în general la obiceiuri și tradiții, indiferent de greutățile prin care
trece în această perioadă a sărbătorilor de iarnă. Crăciunul este sărbătoarea sfântă a Naşterii
Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti.
Este o perioadă în care primim şi oferim daruri, mai multă iubire şi căldură sufletească.
Românii petrec împreună, şi îşi fac urări de bine, sănătate şi prosperitate. Sărbătoarea de Crăciun
este cea care înnobilează festinul iernii. În luna decembrie, fiecare dintre noi este parcă mai atras de
ceea ce înseamnă feeria iernii şi magia Crăciunului. Obiceiurile de Crăciun au propria poveste de
iarnă.
Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor
prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sărbătorirea Naşterii Domnului.
Copiii adoră această sărbătoare mai ales dacă este încununată cu zăpadă şi absolut nimic nu le
poate strica zâmbetele cristaline si sincere de pe faţă mai ales atunci când construiesc câte un om de
zăpadă .
În această perioadă vom reîntâlni, poveşti de iarnă şi de Crăciun, tradiţii şi obiceiuri ce trebuie
descoperite. Așadar să ne lăsăm cuprinşi de atmosfera inedită a sărbătorilor alături de toţi cei dragi.
Prin urmare să ne bucurăm de spiritul sărbătorilor deoarece acestea au loc doar o singura dată într-
un an!

1757
 ÎMPREUNĂ, PENTRU COPIII NOŞTRI

prof. înv. primar Oprea Fănica

Școala Gimnazială ,,I. L. CARAGIALE” Medgidia

„Nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul ce domneşte în ea.”

(Ferdinand I – Regele României)

Dintre factorii educaţionali, care contribuie major la formarea personalităţii şi educaţiei

copilului, şcoala şi familia rămân pilonii de bază. Astăzi, mai mult ca oricând, se pune stringent
problema colaborării şi armonizării relaţiilor dintre şcoală şi familie. În cunoaşterea profundă a
copilului, fiecare dintre aceşti doi factori vine cu experienţa, cunoaşterea şi priceperea sa.
Parteneriatul între şcoală şi familie şi-a demonstrat eficienţa pretutindeni unde a fost aplicat. Se
impune, în acest sens, o colaborare mai activă dintre aceştia, o implicare mai mare a familiei în
activităţile şcolii şi în viaţa de zi cu zi a şcolarului. Scopul creării unor astfel de parteneriate este
dorinţa comună de a ajuta elevii să obţină rezultate foarte bune în acumularea cunoştinţelor la
şcoală, ca să poată reuşi să păşească pe treptele superioare ale învaţării şi pentru pregătirea lor de
viitori adulți.
Atunci când părintii, elevii şi ceilalți membri ai comunităţii devin şi se consideră parteneri în
educaţie, în jurul elevilor se formează o comuniune de suport, care poate funcţiona ca un angrenaj
bine pus la punct. Parteneriatele reprezintă o componentă esenţială în organizarea şi desfăşurarea
activităţii în şcoală şi în clasele de elevi. Ele nu mai sunt considerate doar o simplă activitate
opţională sau o problemă de natura relaţiilor publice.
În relaţia şcoală-familie, problema profesionalismului cadrului didactic reprezintă un
element esenţial în cadrul serviciului făcut altora, fără a se gândi la avantaje personale, cu alte
cuvinte competenţa, servirea clienților, un cod de etică profesională. Problemele cele mai spinoase
par a fi cele legate de particularităţile de vârstă ale copiilor, de aprecierile părinţilor faţă de situaţia
şcolară, de gradul supravegherii copiilor în familie şi, în general, de atmosfera creată în colectivul
familiei, în sistemul măsurilor comune ale şcolii cu familia trebuie avute în vedere toate aceste
aspecte. Este necesară deci o colaborare strânsă între şcoală şi familie, între familie şi şcoală, care
să ducă la realizarea scopului final al activităţii educative, de formare a unei personalităţi creative şi
autonome.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe
la activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii, dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte.
Voi trece în revistă câteva dintre activităţile care pot contribui la formarea părinţilor.
Am considerat întotdeauna că şedinţele, lectoratele cu părinţii sunt importante, dar
insuficiente în dezvoltarea legăturilor dintre părţi. Implicarea propriu-zisă a părinţilor în activităţile
extraşcolare/extracurriculare ale şcolii, participarea reciprocă la diverse acţiuni, întâlnirile şi în afara
spaţiului şcolar, dar şi o „şcoală” a tinerelor mame, pot contribui major la succesul şcolar al
copilului şi la formarea multilaterală a acestuia. Cu cât relaţiile dintre dascăl (şcoală) şi familie sunt
mai apropiate, bazate pe respect reciproc, o bună comunicare şi înţelegere, cu atât mai folositoare şi
benefice sunt pentru evoluţia ulterioară a copilului. Acesta este, de fapt, scopul pentru care a fost
conceput prezentul proiect, „Împreună, pentru copiii noştri”.
Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de
învăţare pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice utilizate,
materialele didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor.
Pentru a ne îndeplini acest obiectiv: cât mai mulţi părinţi să asiste la acest tip de activitate, este bine
să desfăşurăm proiectul pe parcursul unui an şcolar, într-o zi a săptămânii ,,În fiecare joi - Ziua
porţilor deschise”. Astfel familia se va simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în

1758
acel context educaţional, să-l vadă cum se comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare,
faţă de profesor, de ceilalţi colegi. Copilul va simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are
alături nu numai acasă.
Vizita – este o deplasare scurtă, de cel mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi
educaţionale concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi
părinţii copiilor. Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate
cunoaşte sub alte aspecte: relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri
publice. În acelaşi timp este o nouă ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe părinte şi
invers, pot discuta mai mult într-un mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în largul său.
Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea şi
refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea
directă a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii. Este o oportunitate pentru părinţi de a
cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte
copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei
fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi puncte comune, de a relaţiona cu
profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte viaţa şcolii.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită a talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil. Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor
piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia
de afirmare de joc, căpătând încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o
sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare, de influenţare formativă a elevilor, de
sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte educaţionale în care relaţionările se produc în
condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor
timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul serbării să iniţiem momente
interactive părinţi-copii: jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le
cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi
părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de
hârtie semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este
bucuria şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este
COPILUL.

Bibliografie:
1. Anghel, Elena, ,,Psihologia educației pe tot parcursul vieţii”, Editura Renaissance,
București, 2010
2. Pescaru, Băran, Adina, ,,Parteneriat în educaţie”, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
3. Popescu, Neveanu, Paul, Psihologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990.

1759
 DATINI ȘI TRADIȚII DE CRĂCIUN

Profesor învățământ primar LĂCĂTUȘ CRISTINA

Școala Gimnazială Ionel Teodoreanu
București

Crăciunul este o perioadă puternic încărcată emoțional când sufletul oamenilor devine mai
bun, când între oameni este mai multă pace și bunăvoință.
Cred că cea mai frumoasă și mai iubită de cei mici și mari, săraci sau bogați este sărbătoarea
Crăciunului. Crăciunul este asociat cu feeria iernii, cu puritatea zăpezii și este o sărbătoare
emoționantă mai ales pentru copii care așteaptă sosirea lui Moș Crăciun .
Semnificația religioasă a Crăciunului este nașterea Mântuitorului Isus Hristos, fiul lui
Dumnezeu trimis pe pământ să ajute oamenii să devină mai buni, mai credincioși, mai îngăduitori.
Această sărbătoare semnifică nașterea, creația și veșnicia Universului. Prin naștere se perpetuează
specia umană și viața devine veșnică. În aceste zile suntem mai buni, mai veseli, mai sănătoși și mai
umani. Fiecare om, copil sau bătrân, își amintește cu plăcere sărbătorile de Crăciun și momentele
speciale pe care le-a trăit. Copiii îl așteaptă cu nerăbdare pe Moș Crăciun în fața căruia recunosc
fără teamă dacă au fost cuminți sau au făcut năzbâtii. Ei știu că Moșul este iertător și le aduce daruri
mai ales dacă spun o poezie sau cântă o colindă.
Pe lângă sosirea lui Moș Crăciun o altă bucurie este Bradul de Crăciun, acest pom venerat,
care rămâne verde tot anul, ne aduce în case mirosul pădurii, este simbolul purității și veșniciei.
Întreaga familie participă cu veselie la ritualul împodobirii bradului cu globuri multicolore, beteală,
dulciuri și beculețe colorate.
”Crăciunul pe Glob” este un proiect educațional realizat cu elevii clasei a IV a B, de la
Școala Gimnazială Ionel Teodoreanu, București. În cadrul acestuia elevii au avut ca sarcină să
elaboreze materiale cu tradițiile sărbătorilor de Crăciun în diferite țări de pe glob. Mai jos sunt
redate pasaje din lucrările elevilor.
Sărbătorile de Crăciun sunt minunate indiferent de locul unde se desfășoară și se respectă
tradițiile străvechi. Peisajul de iarnă este emoționant: căsuțele sunt luminate, prin geamuri licăresc
lumânări și globuri colorate, iar mesele sunt pline de bunătăți tradiționale. Amintirile sărbătorilor de
Crăciun din copilărie ne întristează uneori pentru că realizăm că nu putem da timpul înapoi, dar e
minunat să primim în casele noastre cu lacrimi de emoție în ochi pe copiii și nepoții noștri care ne
urează tot ce e mai frumos și ne încălzesc sufletele cu veselia și tinerețea lor.
CRĂCIUNUL PE GLOB
Australia
Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum diferită faţă de
alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritabili.
De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. Nu se folosesc lumânări
adevărate, din ceară, pentru că pe căldura uneori toridă în această perioadă a anului, acestea s-ar
topi mult prea repede. În locul lor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în
aer liber pe malul oceanului sau în parcuri unde organizeaza picnicuri.
Anglia
Înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “Father Cristmas”, Moş Crăciunul
englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn,
dorinţele lor se vor împlini.
Renumita prăjitură a reginei, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei. Într-un
cazan uriaş, se pun toate cele necesare pentru prăjitură, fierte în rom sau vin vechi şi toţi bucătarii
amestecă pe rând. fiecare rudenie primeşte câte un pudding.
Africa

1760
 Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse,
obiceiurile fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în
conformitate cu vechiul calendar roman.
Bangladesh
În satele creştine, bărbaţii taie ramuri de bananier şi le replantează câte două de-a lungul
drumurilor spre biserici şi în jurul caselor. Apoi apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a forma
un arc peste drum şi le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei şi
se aprind spre a lumina drumul până la biserică.
Belgia
La Bruxelles care este sediul Uniunii Europene, aceasta înalţă un brad uriaş al ţărilor membre,
în faţa bisericii Grand Sablon – Grotzavel, într-una dintre cele mai frumoase pieţe din Europa, piaţa
Grote Markt.
Danemarca
Atunci când familia se aşză să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii o oală cu orez fiert.
Se spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte această tradiţie că le va
merge rău tot timpul anului care va urma, fiindcapiriduşii vor bate cu nuci.
Finlanda
Crăciunul este o sărbătoare petrecută mai ales cu familia. În dimineaţa diaintea Serii Sfinte
bradul se împodobeşte, iar apoi întrega familie merge la saună.
Franţa
La Paris se poate admira un cort imens unde se poate vedea cea mai mare iesle din lume în
care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe.
La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr-un
trunchi de măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la
masă apoi intona cântece religioas până miezul nopţii când se ducea la biserică.
Germania
În fostele cazărmi germane se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri soldaţilor. În
jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr-un colţ al
sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor corul
soldăţesc cânta un cântec religios. Apoi un sergent major lua un chipiu şi punea în el hârtiuţe cu
numere pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr să primească
darurile cuvenite. Butoiul cu bere era desfăcut şi petrecerea începea.
Grecia
Pentru a se proteja de oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să-i îmbuneze pe
spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de
lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită, se împrăştie în fiecare colţ al casei pentru a alunga
spiritele rele.
Italia
Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o
iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6
ianuarie “ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le
pună cadouri în pantofi.
Rusia
Chiar dacă Rusia a fost influenţată de vest după căderea URSS obiceiurule americane nu au
reuşit să pătrundă. Festivităţile include carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. De-a
lungul festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şi
Moş Crăciun, Ded Moroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul
Nou ca să dăruiască tuturor copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuşi tradiţionale “Matryoshka”.
Spania
La spanioli Crăciunul ţine 14 zile, până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun se slujeşte
o Liturghie la capela Palatului regal unde ia parte şi regele. La sfârşit se dă o veselă serbare pentru
copiii demnitarilor curţii.

1761
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. ȋnv. primar: Lǎcusteanu Adeluţa

Şcoala Gimnazialǎ Rusǎneşti
Loc. Rusănești
Jud. Olt

Colaborarea dintre cadrele didactice şi părinţi se realizează potrivit obiectivelor şi nevoilor

educative ale unei perioade anumite din viaţa copiilor şi a grupului de elevi. Experienţa noastră
oferă învăţăminte valoroase în privinţa alegerii unor obiective adecvate în sfera colaborării cu
părinţii. Ele sunt rezultanta preocupărilor meritorii ale cadrelor didactice, care înţeleg importanţa
desfăşurării unei activităţi creatoare şi sistematice în acest domeniu. Iniţiativele îndreptate spre
valorificarea lor sunt însă izolate. Tocmai această situaţie reflectă, o dată mai mult, nevoia
elaborării unei noi programe a muncii educative, în vederea îmbunătăţirii conţinutului şi strategiilor
de colaborare a şcolii cu familia.
La o analiză mai atentă a activităţii depusă în ultimii ani de către cadrele didactice în relaţia cu
părinţii, apar cu pregnanţă şi deficienţe care demonstrează necesitatea stabilirii unor noi jaloane
fundamentate din punct de vedere ştiinţific, în funcţie de care trebuie să se organizeze această
activitate. Printre cele mai frecvente deficienţe manifestate în această direcţie, se impun atenţiei
noastre următoarele: - unele dintre obiectivele stabilite nu ţin seama de condiţiile concrete în care
decurge activitatea colectivului de elevi, de particularităţile lor de vârstă; - persistă acţiunile
sporadice, izolate, al căror efect se pierde pe parcurs, deoarece nu sunt integrate într-o strategie şi
nu sunt întărite prin alte activităţi necesare; - se repetă, an de an, unele acţiuni şi măsuri, în aceeaşi
formă rutinieră, cu un conţinut precar şi cu rezultate nesemnificative pe plan educaţional.Asemenea
carenţe influenţează negativ rezultatele muncii educative, dăunează integrării colectivului de elevi şi
îi stânjeneşte dezvoltarea, atât sub aspect global, cât şi al formării individuale a elevilor, ca membri
ai grupului.
Trezirea interesului pentru activitatea școlară este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii şi
în acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea didactică pentru fiecare învăţător cât şi pentru
elevii săi. Copilul, în general, este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face în primele
clase este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nu le acordă la timp atenţia cuvenită, li
se pare că este ori prea ușor, ori prea greu, și de cele mai multe ori lasă totul în seama școlii. Una
din ideile directoare ale învățământului modern o reprezintă ideea elevului activ, organizator,
cercetător, independent, participant conștient la propria dezvoltare. Ca activitate intenţionată şi
orientată, educaţia extraşcolară-nonformală permite adâncirea cunoştinţelor şi dezvoltarea
competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor şi
talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută a timpului liber
al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera
în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive de
caracter. Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a micuţului,
pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea
unor semne atât de curioase şi pline de mister. De aceea proiectarea unor activități în parteneriat cu
părinții este deosebit de benefică.
Considerăm că pe aceste coordonate se poate asigura şi îmbunătăţirea formelor de cooperare
între şcoală şi familie, adaptate cerinţelor specifice societăţii democratice în curs de afirmare.Este
bine cunoscut faptul,că modalitatea prin care oamenii pot fi determinaţi să se implice în viaţa şcolii
pe căi formale este să fie implicaţi mai întâi pe căi informale.
Organizarea eficientă a lectoratelor cu părinţii este un aspect foarte important , ce trebuie avut
în vedere.Fiecare om este unic în felul lui. Este indicat să li se prezinte părinților câteva aspecte care
influențează reușita în viață și care pot, sau nu pot, fi influențate de educație dar de care educația și

1762
instrucția trebuie să țină seama (de exemplu, temperamentul, aptitudinile și caracterul). Trebuie ca
părintele să cunoască posibilitățile copilului și să nu-l suprasolicite riscând un eșec școlar, sau să nu
se mulțumească cu rezultate mediocre acolo unde ele pot fi mai bune. Este important ca părintele
să-și cunoască copilul pentru a ști către ce școală și, mai târziu, către ce profesie să-l îndrume pentru
a reuși în viață.
După prezentarea temelor se pot face dezbateri dacă părinții au neclarități. Pe lângă astfel de
teme, în cadrul lectoratelor cu părinții se pot aborda teme cerute de părinți sub formă de dezbateri
(exemplu: teme legate de realizarea unor sarcini școlare sau de formarea unui stil de muncă
independent). O colaborare mai strânsă între școală și familie va duce la realizarea scopului final al
activității educative, de formare a unei personalități creative și autonome.
Scopul creării unor astfel de parteneriate este dorinţa comună de a ajuta elevii să obţină
rezultate foarte bune în acumularea cunoştinţelor la şcoală, ca să poată reuşi să păşească pe treptele
superioare ale învaţării şi pentru pregătirea lor de viitori adulţi.
Atunci când părintii, elevii şi ceilalti membri ai comunităţii devin şi se consideră parteneri în
educaţie, în jurul elevilor se formează o comuniune de suport, care poate funcţiona ca un angrenaj
bine pus la punct. Parteneriatele reprezintă o componentă esenţială în organizarea şi desfăşurarea
activităţii în şcoală şi în clasele de elevi. Ele nu mai sunt considerate doar o simplă activitate
opţională sau o problemă de natura relaţiilor publice.
În relaţia şcoală-familie, problema profesionalismului cadrului didactic reprezintă un element
esenţial în cadrul serviciului făcut altora, fără a se gândi la avantaje personale, cu alte cuvinte
competenţa, servirea clienţilor, un cod de etică profesională.
Problemele cele mai spinoase par a fi cele legate de particularităţile de vârstă ale copiilor, de
aprecierile părinţilor faţă de situaţia şcolară, de gradul supravegherii copiilor în familie şi, în
general, de atmosfera creată în colectivul familiei, în sistemul măsurilor comune ale şcolii cu
familia trebuie avute în vedere toate aceste aspecte. Este necesară deci o colaborare strânsă între
şcoală şi familie, între familie şi şcoală, care să ducă la realizarea scopului final al activităţii
educative, de formare a unei personalităţi creative şi autonome.Educaţia extraşcolară permite de
asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai mare măsură decât este posibil pe baza
activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme specifice de verificare şi apreciere a
rezultatelor. Teme precum: “Bine te-am găsit, școală dragă! ”,“ Uite, vine Moș Crăciun!”, “ 1
Martie ”sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de elevi și părinți, deoarece îi provoacă să se
implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în căutarea şi sortarea materialelor necesare, în
culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema aleasă.
Implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai atractive pentru elevi,
iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de importanța școlii în viața
copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.

Bibliografie:
1.Anghel, Elena, Psihologia educatiei pe tot parcursul vieţii, Editura Renaissance, Bucuresti,
2010.
2.Pescaru, Băran, Adina, Parteneriat în educaţie ,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
3.Popescu,Neveanu Paul, Psihologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990.

1763
 SERBARE DE CRACIUN
NAZDRAVANII

Ed.Laluciu Oana Claudia

Gradinita Nr.1 Panciu Jud. Vrancea

PERSONAJE:
NĂZDRĂVAN 1
NĂZDRĂVAN 2
NĂZDRĂVAN 3

Doi copii năzdrăvani sunt așezați pe zăpada-confetti relaxați și discută. În fața lor un
morman de zăpadă (ghemotoace mari de hârtie).

NĂZDRĂVAN 1:
Ce zici, Costele, vine moșul și la noi?

NĂZDRĂVAN 2:
Păi,cum să nu,
Greșirăm noi?

N1 și N2 dau din cap sugestiv, fără a vorbi: Nu! Nu!

N1: Uf! Iar am spart un geam,

Dar din greșeală, nu vroiam!...
Însă Moș Crăciun e bun,
Știu că mă va ierta oricum!

N2: Nici eu n-am fost cel mai cuminte...

Ieri, lui Ionel i-am spart un dinte,
Dar eu sunt un băiat isteț
Pân’la Crăciun nu mai greșesc! (face cu ochiul)

N3 (vine văitându-se tare, ținându-se de cap cu ambele mâini):

Au! Au! Au!
Ați auzit ce s-a-ntâmplat?
Crăciunul acesta e ratat!
Moșul s-a îmbolnăvit,
S-au dus cadourile definitiv!!!

(N1 și N2 se ridică brusc, foarte alarmați de cele auzite).

N1: Ce spui tu, măi năzdrăvane?

Pleacă, pleacă, ne spui basme!
Eu aștept demult Crăciunul,
Daruri multe, cu duiumul!

N3 (cu mâinile în șolduri, către cei doi):

Păi și eu l-aștept pe Moșul,
L-am pus pe tata, a curățat coșul,
Dar dacă e adevărat,

1764
S-a dus Crăciunul, e ratat!

N1și N2: Du-te, du-te de aici,

Spui minciuni, nu ne convingi!
Moș Crăciun sosește acum,
Noi îl așteptăm în drum!

CÂNTEC: ,,Te-aștept, Moș Crăciun!”

1765
 IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINŢII

Prof.Înv.Preşc. Boboc Larisa

,,Un copil este ca o sămanta de floare…Cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi,
depinde de grădinarul care o va îngriji, de ce pămînt şi de câtă lumină şi apă are, de cât e de ferită
de frig, de furtună şi de soare prea tare. E atât de plăpândă… Cum ai putea s-o rupi ori să o calci
în picioare, când e tot ce va mai rămâne în urma ta?” Irina Petrea

După cum bine se ştie, familia reprezintă factorul primordial în educarea unui copil şi
educaţia începe în familie, de aceea legătura dintre gărdiniţă şi mediul familial va trebui să se
întrepătrundă.
Faptele de astăzi ale copiilor reprezintă o prefigurare certă a celor de mâine. Deprinderile şi
convingerile conturate acum formează baza modului de acţiune din viitor. Atitudinile şi
comportamentele părinţilor vor fi primele modele copiate cu fidelitate de copii. Preşcolarul ar trebui
să aibă toate condiţiile unui cadru optim în care să se dezvolte şi această răspundere revine în mare
măsură familiei care poate îndeplini această sarcină doar printr-o colaborare eficientă cu grădiniţa.
Familia oferă copilului un mediu afectiv, social şi cultural. Mediul familial, sub aspect afectiv,
este o şcoală a sentimentelor deoarece copilul trăieşte în familia sa o gamă variată de relaţii
interindividuale, copiindu-le prin joc în propria conduită. Cu triplă funcţie, reglatoare, socializatoare
şi individualizatoare, familia contribuie în mare măsură la definirea personalităţii şi conturarea
individualităţii fiecărui copil. Grădiniţa este prima unitate de învăţământ cu care copilul dar şi
familia intră în contact. Ea poate oferi părinţilor o imagine obiectivă a copilului, poate sprijini şi
orienta familia în educarea copiilor.
Educatoarele trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării activităţilor zilnice,
asigurării educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale. În acelaşi timp, educatoarea nu trebuie să uite că
familiile învaţă împreună cu copiii. Copilul este un membru nou şi unic al familiei care trebuie să
înveţe să-l cunoască cu tot ce ţine de personalitatea, temperamentul şi stilul său. Unitatea de acţiune
a celor doi factori (grădiniţă şi familie) în vederea formării copiilor este condiţionată de un mod
comun de lucru şi de o bună cunoaştere reciprocă, iar începutul este dat de cunoaşterea familiei de
către educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei educativ.
Familia este o sursă principală de informaţii privind relaţiile interpersonale dintre membrii
acesteia, aşteptările privind educaţia copilului, stilul educaţional, autoritatea părinţilor şi metodele
educative folosite, valorile promovate, climatul educaţional, responsabilităţile pe care copilul le
îndeplineşte. Educatoarele trebuie să asigure părinţilor numeroase ocazii de a se implica în
programul grădiniţei, comunicând în fiecare zi, povestindu-le despre cum şi-a petrecut copilul lor
timpul, ce activităţi de învăţare a desfăşurat, ce progres sau regres a realizat copilul sau anunţându-i
ce activităţi sau întâlniri au planificat. Ele trebuie să ajungă să cunoască bine familiile şi copiii de
aceea vor folosă toate ocaziile pentru a comunica cu părinţii şi a schimba informaţii.
Unele familii vor dori să se implice mai mult, altele mai puţin. Frecvenţa şi conţinutul
discuţiilor cu părinţii vor depinde şi de dorinţa acestora de a comunica sau de nevoile şi preferinţele
lor. Există numeroase căi de implicare a familiilor în programul de educaţie al copiilor.
Prin activităţile de parteneriat cu părinţii, ne asigurăm un sprijin în propria activitate, o
educaţie solidă a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil şi mediul
necunoscut iniţial. Dragostea, familia, şcoala sunt esenţe indispensabile în viaţa fiecărui om. Ca
primă veriga a sistemului educativ, familia are responsabilităţi clare şi diverse. Este foarte
importantă în educaţia din copilarie deoarece individul ia primele impresii din mediul înconjurător,
din familie. Tot din mediul familial copilul absoarbe ca un burete conduitele şi obiceiurile celor din

1766
jur. Individul va repeta şi va imita persoanele semnificative din viaţa sa, va avea aceleaşi păreri,
idei, concepţii.
Calitatea educaţiei primate în familie depinde îndeosebi de nivelul de educaţie al părinţilor şi
al familiei ce vine în contact cu copilul, în special sub aspect moral şi comportamental. Funcţia
principal a familiei - educarea copiilor este deformată cu largi şi dramatice consecinţe, astăzi,
motivele fiind dintre cele mai diferite: lipsa timpului, situaţia financiară grea, violenţa, lipsa de
comunicare.
Colacul de salvare este dragostea, care aduce cu sine comportare adecvata şi respect. Familia
este unicul loc unde omul se simte dorit, asteptat, iubit, drag şi scump pentru fiecare membru al ei,
unde persoana ar putea să se pronunţe sincer asupra tuturor problemelor, ar putea fi înţeleasă,
susţinută, încurajată, unde s-ar putea relaxa nu numai fizic ci şi spiritual.
De la venirea în grădiniţa educatoarea întreprinde activităti de cunoaştere a copiilor şi
familiilor acestora. Studiază dosarele personale, chestionarele aplicate la început de an, organizează
colectivul de părinţi alegând comitetul de părinţi şi repartizează fiecăruia atribuţiile. Stabileşte un
program de activităţi cu familia, proiecteză întâlniri individuale şi colective, consultaţii, activităţi
extracurriculare.
Ţine legătura permanent cu părinţii prin orice mijloace, fie telefonic sau prin e-mail, prin
corespondenţa sau prin avizierele şi panourile de la clasa, accesul la portofoliul copilului s-a dovedit
a fi eficient şi multumitor pentru ambele părţi.
Participarea părinţilor la activităţile demonstrative a permis părinţilor să fie proprii evaluator
ai copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând seama de cerinţele educatoarei cât şi a colectivului
din care face parte. Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia.
Dacă familia va fi implicate de la început în programul educative, ea va percepe corect
importanţa colaborarii cu grădiniţa şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea
grădiniţei va fi constientă, interesantă şi reciproc avantajoasă. Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-
familie este copilul care treptat prin modul de comportare va scoate în evidentă rezultatele acestui
parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca parte importantă a educaţiei sale.
Familia educă prioritar copilul, grădiniţa continuă pe coordinate noi tot ce s-a făcut şi s-a
realizat în familie. Lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub toate aspectele, considerate pe buna
dreptate, cel mai mare dascăl!
CONCLUZII
* Mulţi părinţi pretind că îşi cunosc bine copiii, dar nu ştiu să acţioneze;
* Unii părinţi folosesc pedeapsa corporală în aplanarea conflictelor;
* Unii părinţi se bazează şi pretind doar intervenţia educativă a grădiniţei, necunoscând
strategii adecvate de acţiune pozitivă în relaţia cu copiii lor.

BIBLIOGRAFIE:
Ecaterina Adina Vrăşmaş,Consilierea şi educaţia
părinţilor,Bucureşti,Editura„Aramis”,2002;
Ecaterina Adina Vrăşmaş,Educaţia copilului preşcolar,Bucureşti,Editura Proϖ
Humanitate,1999;

1767
 Importanța activităților educative
în parteneriat cu părinții

László Gabriella
Scoala Gimnaziala “Kriza János” Aita Mare

”Un real parteneriat între școală și familie nu este cel înscris pe o coală de hârtie semnat de
părinte și director, este relația activă, de implicare și de o parte și de cealaltă, este bucuria și
tristețea, este succesul și eșecul, este zbaterea și rezultatul din care benficiarul este copilul.”
(Nicoleta Stanica)
Relația dintre cadru didactic - elev – părinte este asemănătoare unui scaun cu trei picioare,
care este stabil numai atunci, când toate picioarele sunt la locul lor. Așa se întâmplă și în procesul
educațional, unde fiecare parte își are locul lui bine definit. Atunci când școala și familia se
completează și se susțin, ele pot asigura într-o mare măsură o bună integrare a copilului în
activitatea școlară, dar și în viața socială. Ca parteneri într-o relație este normal ca părțile implicate
să aibă anumite așteptări una față de cealaltă. Dar oricare ar fi așteptările, este foarte importantă
încrederea. Părinții trebuie să aibă încredere în cadrele didactice și să le recunoască
profesionalismul pe care ei nu îl au. Părinții au obligația să se informeze în legătură cu evoluția
copilului, să țină legătura permanent cu dascălul, dar cel care poate să mențină cel mai bine relația
de cooperare dintre școală și familie este profesorul.
Există o serie de activități prin care părinții pot fi inplicați în viața școlii. În cadrul discuțiilor
individuale sau cu ocazia vizitelor la domiciliu părinții pot afla despre succesele sau dificultățile,
problemele copilului și împreună cu profesorul pot găsi soluții optime pentru îmbunătățirea
situațiilor. Profesorul poate afla aspecte din viața copilului, informații despre comportamentul în
mediul familial. Ședințele cu părinții oferă posibilitatea părinților să primească informații utile cu
privire la procesul de învățare, dar și despre comportamentul elevilor, atitudinea lor. În același timp
pot discuta unii cu alții, pot împărtăși propriile experiențe. Profesorul poate primi feedback despre
nivelul de satisfacție al părinților.
Ziua porților deschise oferă părinților oportunități de a participa alături de copil la activități,
de a cunoaște copilul în diferite situații, de a se bucura alături de copil de realizările lui. În cadrul
zilei porților deschise părinții au posibilitatea să-și vadă copiii în mediul școlar, să afle ce atitudine
are față de activitățile de învățare, de professor, de colegii de clasă.
Cu ocazia excursiilor școlare părinţii pot observa propriul copil în alte situaţii decât cele de
acasă, de a cunoaşte grupul din care face parte copilul,, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup.
Aceste activități sunt ocazii bune și pentu profesor pentu consolidarea relației cu părinții, și pentru
întărirea încrederii. Proiectele educaționale de asemenea oferă posibilități pentru a colabora cu
părinții. În școala noastră în săptămâna Școala altfel anual se realizează câte un proiect, în care
părinții sunt participanți activi.
Cele mai deosebite momente sunt serbările şcolare atât pentru elevi cât şi pentru familiile
acestora, atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a prezenta, într-o
manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an şcolar. Cântecul,
dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre formele de
manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare, de joc, căpătând încredere în propriul
potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de educare,
de formare a colectivului, de încurajare a talentului, de dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a
elevilor timizi sau mai puţin talentaţi.
Succesul acestor activități se datorează și părinților care ajută la pregătirea costumelor pentru
elevi, la confecționarea diferitelor obiecte decorative pentru târguri, la pregătirea prăjiturilor,
torturilor pentru tombole. Fiecare ocazie de colaborare cu părinții trebuie valorificată în modul cel
mai optim din partea profesorului, trebuie planificată și organizată cu competență, astfel ca
rezultatele să fie cele așteptate pentru copil, pentru familia lui și pentru profesor.

1768
 Magia sărbătorilor de iarnă
Importanța activităților educative în parteberiat cu părinții
Serbările școlare

Latcolic Daniela Ioana

În această lume în permanent schimbare - aflată sub presiunea competițiilor de orice fel-
părinții, cadrele didactice, oamenii de afaceri, comunitățile locale, statele și guvernele naționale se
straduiesc împreună să încurajeze sistemele de îmbunătățire a educației pentru a-i ajuta pe copii să
se dezvolte.
Familiile trebuie să fie implicate în îmbunătățirea învățării acasă precum și în școală, dacă
avem copii care vor să devină personae instruite.
Părinții oferă sprijin, copiii relaționează cu programul și oamenii școlii gândesc mai
cuprinzător când relațiile se încadrează în termenii parteneriatului.
,,Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creației scăldate de lumină, ieșind din
întuneric, nespus de nouă și proaspătă uluitoare* (Eugen Ionescu)
Orice serbare școlară este o sărbătoare, atât pentru copii cât și pentru educatorii lor și nu în
ultimul rând, pentru părinții copiilor.
Serbările școlare contribuie la acumularea de cunoștințe și la lărgirea orizontului de
cunoaștere a copiilor. Înțelegâng și memorînd poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă
memoria și limbajul. Această formă de învățare este condiționată de dezvoltarea atenției. Situata pe
un circuit pedagogic extradidactic,serbarea este un eveniment de seama in viata copiilor, dar si a
gradinitei.Prin specificul lor, ca activitati extracurriculare,serbarile reprezinta un nesecat izvor de
bucurie si satisfactii,creand buna dispozitie si favorizand dezvoltarea copiilor,atat din punct de
vedere psihic,dar si fizic.Aceastea favorizeaza,valorifica si dezvolta experientele copilului intr-un
climat nou, stimulativ, in care are libertatea sa-si manifeste interesele ,sa-si exprime impresiile si
trairile , pe baza cautarilor si eforturilor personale,accentul,deplasandu-se cu preponderenta de pe
informativ pe formativ.
Serbarea este modalitatea eficienta de cultivare a capacitatilor de vorbire si a inclinatiilor
artistice ale copiilor, care contribuie la stimularea si educarea :
- atentiei( prin respectarea indicatiilor regizorale si in special a atentiei distributive prin
raportarea copilului la ceilalti membri ai echipei de lucru);
- memoriei( prin repetitiile organizate pentru consolidarea replicilor, miscarilor, etc);
- vointei( prin implicarea copilului in mod benevol);- afectivitatii( prin filtrarea mesajelor
culturale, artistice, pe plan afectiv);
- imaginatiei si creativitatii( prin implicarea directa a copiilor, propunand numere artistice in
serbare si solutii pentru o anumita frecventa);- atitudinilor pozitive( prin crearea de situatii concrete
si inteligibile, pentru care copilul va aproba/ aborda o anumita conduita);
- gandirii( prin momentele de criza, de luare a deciziilor, cand apar situatii neprevazute in
derularea spectacolului).
Serbarile copiilor incanta prin farmecul lor, prin prospetimea si candoarea protaginistilor,
prin neintrecuta spontaneitate si sinceritate, prin naturaletea si firescul comportamentului lor scenic.
Ca intr-o familie, copiii, spectatorii de la mic si pana la cel varstnic,traiesc momente unice
din lumea inegalabila a copilariei ,iar coarda sensibila a sufletului fiecaruia dintre cei prezenti
vibreaza sub coarda de cristal al glasului copilariei.
Pornind la drum cu poezia, muzica ,dansul si veselia, copiii se pun pe sotii , ii satirizeaza pe
colegii lenesi, mofturosi sau dezordonati, evoca fiinte dragi si traditii scumpe romanilor, se
induioseaza de soarta copiilor napastuiti, se bucura de frumusetea anotimpurilor, interpreteaza
personaje de vis.

1769
 Calatorind pe aripile poeziei, basmului sau muzicii, micii prescolari ajung in actualitatea din
care nu doresc sa piarda nimic: stirile calde, intamplarile senzationale, reclamele, povestile din
zilele noastre cu personaje moderne sau roboti visatori.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maxima bucurie, atât pentru copii cât și pentru
părinți, întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina în suflete, dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare.
În concluzie, pentru a putea asigura educarea copiilor în cele mai bune condiții și implicit în
succesul în viață, e nevoie ca toți factorii implicate în procesul educational să formeze o echipă în
care fiecare știe ce are de făcut și îi acordă partenerului respectful și încrederea cuvenită.

(Nașterea Domnului-scenetă clasa I A-

Liceul Tehnologic Florian Porcius Rodna-Bistrița Năsăud)

1770
 ȘEZĂTOARE DE CRĂCIUN
Grupa mijlocie

Prof.inv.prescolar Laza Sorina

Gradinita PP Mamaruta,ARAD

Ce se-aude? Cine bate

Bine-ați venit la serbare! Chiar în prag de sărbători? ALESIA PAVEL
Să vă facem o urare. Le dăm câteva bucate,
Cei din grupa mijlocie Poate sunt colindători.
Vor să fac-o bucurie. TUDOR
Astăzi, în prag de Crăciun, (intră colindatorii)
Obiceiuri din străbuni
V-arătăm. Cântăm, jucăm Leagă nană cânile
Și cu drag vă colindăm. Că venim cu dubile!
”Ciucur verde de mătasă
PREZENTATOR 1: Slobozâ-ne gazdă-n casă
Fiindcă azi e serbare A la,lalalala C-afară plouă de varsă
Şi cu toţii aţi venit, Că de-asară-s tăt pa-afară
Noi vă facem o urare Și-s cu cămeșuța rară
Şi vă spunem: „Bun venit!” FABIAN Și opincile-nghețară!”
Dragi bunice, dragi bunici,
Dragi mămici şi dragi tătici, COPIL 1 :
Vă poftim la şezătoare. Am venit să colindăm,
Am să-ncep c-o ghicitoare: De bine să vă urăm:
Ce este o şezătoare? Sănătate şi noroc ALESIA BURDUHOS
Cine ştie mâna sus, Şi tot anul plin de rod!
Să vedem ce-aveţi de spus! Şi ,dacă tot am venit,
Vom petrece ,negreşit,
PREZENTATOR 2: Vom cânta şi vom juca,
Orice zi de şezătoare Colinde vom asculta
E un fel de sărbătoare Şi proverbe, zicători,
Când prietenii se-adună ALESIA BAD Si-‘om pleca acasa-n zori!
Şi muncesc cu voie bună
Treaba lor cu toţi şi-o fac, Aho, aho, copii și frați,
Dar nici din gură nu tac. Lângă noi v-alăturați. RARES
Basme, glume, ghicitori Pe la voi noi am venit
Se spun pe la şezători. Și-acum ne-am reunit.

GAZDA 1: Am pornit a colinda

Anul care se termină Pe la case a ura
Ne-a găsit cu masa plină ANDREEA De belșug și sănătate, ALEX
Casa mare îngrijită Bucurii nenumărate.
Pentru oaspeţi pregătită. Iarna deja a sosit
Și din case ne-a urnit,
GAZDA 2: Căci zăpada albioara
Asta-i seara sfântă Se așterne-n toată țara.
Când colindele se cântă! ROBERT
E seara de Ajun -Colindul piticilor-
A bătrânului Crăciun! Colindăm prin zăpadă, flori de măr, leru-i
(se aude o bătaie în ușă) ler,

1771
Din ogradă în ogradă, nesperiaţi de ger Sărbătoarea se întinde ALESSIA PELE
Peste sate și orașe.
Suntem mici, dar voinici, cad din cer steluţe Noi, în straie populare,
albe, Vă aducem voia bună.
O să mai venim pe-aici cu florile dalbe Nu e loc de supărare
Când ne strângem împreună.
Portocale, nuci şi mere, leru-i ler, dalbe flori, Dans în perechi
La ferestre noi vom cere, ca de sărbători
Astǎzi vine Moş Crǎciun
Suntem mici, dar voinici, cad din cer steluţe Cǎ e seara de Ajun. TIFFANY
albe, Moş Crǎciun cel nǎzdrǎvan,
O să mai venim pe-aici cu florile dalbe Vine-n fiecare an.

Suntem mici, dar voinici, cad din cer steluţe (Mos Craciun de unde vii-Lollipops
albe, Mos Craciun de unde vii
O să mai venim pe-aici cu florile dalbe Si din ce imparatii
Cat ai mers a nins pe barba
Se aud colinde în zare Si acum e iarna alba
Cântǎ întreaga suflare ROBERT si DE CE ESTI MOS Craciun
Sǎrbǎtorile-au sosit, Cu cei mici atat de bun
Bradul este împodobit. Si aduci de Anul Nou
Fiecarui un cadou
Ce minunat mai ninge afarǎ.
Şi pare-se cǎ s-a înoptat TUDOR REF Nu-n zadar iti spun cei mici
Dar nu ne ducem la culcare, Cel mai bun dintre bunici
Ci toţi pornim la colindat.
Si mai spune Mos Craciun
Crăciunul este-aproape, Cate zile-ai mers pe drum
Noi, de la oraș și sate, Prin poiene argintii
Colindăm în sus și-n jos ANA S-aduci daruri la copii
Și îl vestim pe Hristos. Si de ce n-ai zis nimic
Ca asa cat sunt de mic
(”Astăzi S-a născut Hristos”) Iti ieseam in cale eu
Astăzi s-a nascut Hristos, Sa-ti ajut la sacul greu
Mesia chip luminous
Laudați și cântați, Chiar de vântul viscoleşte,
Și vă bucurați! Moşul la drum tot porneşte.
Mititel, înfășetel , Cu sania de daruri plinǎ CARLA
În scutec de bumbăcel, La copii, el o sǎ vinǎ.
Laudăți și cântați,
Și vă bucurați! Moş Crǎciune, Moş Crǎciune,
Vântul bate, nu-l răzbate, Astǎzi cu toti îţi vom spune: SONIA
Neaua ninge, nu-l atinge, Cântece şi-o poezie
Lăudați și cântați, Ca sǎ ne dai jucǎrie.
Și vă bucurați!
Și de acum până-n vecie, Vine Moș Crăciun TRA LA LA
Mila Domnului să fie, Ce se-aude, ce e oare?
Laudați și cântați, Clopoţeii sună: „cling!”
Și vă bucurați! Şi lumini de sărbătoare
La fereşti se-aprind, se sting…
Veselie și colinde Vine, vine, vine Moş Crăciun!
Și zâmbete uriașe. Ho-ho-ho! E pe drum…

1772
Vine, vine, vine Moş Crăciun!
Ho-ho-ho! E pe drum…
S-au trezit, de-atâta zarvă,
Sus, pe cer, steluţele;
Fulgii, curioşi, se-ntreabă
Tresărind din somn, ce e?
Vine, vine, vine Moş Crăciun!
Ho-ho-ho! E pe drum…
Vine, vine, vine Moş Crăciun!
Ho-ho-ho! E pe drum…
Toţi copiii pe la geamuri
Se arată somnoroşi;
Uite-o sanie şi-n hamuri
Renii saltă bucuroşi.
Vine, vine, vine Moş Crăciun!
Ho-ho-ho! E pe drum…
Vine, vine, vine Moş Crăciun!
Ho-ho-ho! E pe drum…
Anul repede-a trecut,
Sărbătorile-așteptăm.
Între timp, am mai crescut, ANA
Cadouri noi merităm.
Au venit colindători
Noaptea pe la cântători
Să ureze tuturor LARISA
1773
Să aveți în case spor,
Să fiți tare fericiți,
Să trăiți, să înfloriți!
Locu`-n care-am colindat
Fie binecuvântat.
Să aveți parte de bine BĂIEȚII TOȚI
Și în anul care vine.
De urat, am mai ura
Pentru a vă bucura.
Rămâi gazdă sănătoasă
Noi plecăm la altă casă TOȚI
Şi-acolo-m colinda
Până când s-o însera.
Iar la anul care vine
Sa ne astepti tot asa bine.
Copiii se plimbă în cerc și cântă:
Rămâi gazdă sănătoasă
Să plătești colinda noastra
Că noi mem la altă casă
Și fiți gazde fericiți
Într-u mulți ani să trăiți
P-aici să ne mai poftiți!
Dans –hora
 MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ
Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții .
Serbările școlare

Lázár Anikó

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru învățătoarea lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia. De ce organizăm serbări? Serbarile copilariei,
momentele acestea de maximă bucurie,atât pentru copii, cât si pentru părinti,întăresc si fortifică
sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina în suflete,dau aripi imaginației, entuziasmului
si stimulează gândirea creatoare. În măsura posibilităților, în cadrul serbărilor școlare este bine să
fie prezentate si creații artistice originale,adaptate evenimentelor si conditiilor locale. Avantajele
implicării clasei în pregătirea unei serbări:1. Educă memoria, simţul artistic, simţul umorului,
capacitatea de a lucra în echipă,,dicția;2.Omul n-are frică mai mare decât cea de a vorbi în public şi-
i ajutăm astfel pe copii să-şi depăşească această teamă şi să înveţe să-şi spună punctul de vedere
deschis şi civilizat. Iar părinţii sunt foarte bucuroşi şi mândri să-şi vadă copii pe scenă;3. Dă
posibilitatea exerciţiului social, în condiţii de muncă creativă în colectiv, de emoţii şi de trăire
spirituală;4. Coaguleză colectivul, îi optimizează funcţionarea, îl pregăteşte pentru corecta
autoadministrare în situaţiile de criză de mai târzi;.5. Creează clipe frumoase de bucurie şi
satisfacţie care le vor da, mai târziu, puterea de a înfrunta viaţa;6. Serbarea este un adevărat demers
spiritual și educativ, ce răspunde adecvat şi armonios nevoilor fizice, sufleteşti şi spirituale ale
copilului;7. Sărbătoarea-serbarea stabileşte un raport corect muncă-sărbătoare, dezvăluind micului
om bucuria muncii;8. Pregătirea serbării pune pe baze sănătoase relaţia elev-dascăl;9. Este o
experienţă spirituală, sufletească şi educativă constructivă pentru toţi cei implicaţi.
Taina Jocului de Crăciun
Introdus în mod sănătos și practicat în mod just, Jocul de Crăciun devine o viețuire inițiatică
ce ne cufundă în Taina Crăciunului.Nașterea Domnului este o mare Taină spirituală și în pregătirea
și susținerea spectacolului esențială este viețuirea Tainei. Memorarea se face simplu, prin repetare
în clasă. Este foarte important să participe toţi elevii. Pentru aceasta este necesară o profundă
cunoaştere a etapei de dezvoltare a copilului şi a nevoilor sale sufleteşti şi spirituale. Interpretarea
textului cu Naşterea Domnului (Vicleim) se face cu ajutorul tuturor elevilor din clasă, nu doar cu
cei aşa-zis, talentaţi, pentru că nu ne interesează numai spectacolul, ci trăirea interioară a fiecăruia şi
a colectivului clasei ca întreg, dar şi coagularea comunităţii clasei: elevi, părinţi, bunici, fraţi, surori,
dascăli.Rolurile:Sunt trei-patru crainici (povestitori), un mic cor (să cânte melodiile Crăciunului),
soldaţi, animale vorbitoare în staul, regizor, scenarist, costumieri, „meşteri”, care să facă decorul,
etc. După descrierea fiecărui personaj, a importanței lui, învățătoarea distribuie rolurile. Textul
poate fi o compilaţie sau un colaj de texte populare, dacă nu avem unul foarte frumos sau dacă nu
avem talent literar (dascălul sau elevul).Pentru reuşita interpretării „actorii” trebuie să interiorizeze
textul, această interiorizare fiind un drum iniţiatic, care veţi medita iară şi iară asupra semnificaţiilor
diverselor replici, a diverselor tipologii, a diverselor gesturi…sunt binevenite şi exerciţiile de
dicţie.Tehnica punerii în scenă: Se merge în clasă şi se spune povestea Crăciunului: Naşterea
Domnului, cu particularităţile din textul ales. Apoi se anunţă că vom pregăti o serbare şi se trece la
memorarea textului, în clasă, câte 10 minute, ca premiu pentru că au fost cuminţi. Treptat se
măreşte timpul şi se conjugă cu memorarea de acasă. Dascălul distribuie rolurile şi dă mici indicţii
menite să entuziasmeze respectivul elev pentru rolul primit. Memorat în proporţie de 55% se poate
deja repeta în paralel cu memorarea. Se explică contextul istoric( cls III-IV), pe înţelesul vârstei, se
explică cuvintele necunoscute…Se discută pentru a adânci fiecare personaj şi pentru ca interpreţii
să găsească tonalitatea şi intensitatea potrivită. Deja se trece la procurarea/confecţionarea
costumelor de către părinţi. Se improvizează masiv. Costumele se improvizeză şi sunt şi ele o
„aventură”, care sporeşte bucuria sărbătorii. Cămăşile albe ale taţilor pot deveni cu o centură aurie

1774
şi încreţirea mânecilor excelente costume de îngeri la care se adaugă aripile. Dintr-o bucată de doi-
trei metri de pânză albastră, prinsă în ace de siguranţă se aranjează o splendidă mantie pentru
Fecioară; Iosif poate purta căciulă şi cojoc de oaie… sau o mantie prinsă cu ace de siguranţă etc.
Hangii au pălării cu bor larg, şorţuri, cămăşi colorate viu. Irod are evident coroană, din carton
acoperit cu staniol, sabie, de lemn vopsit cu bronz argintiu, mantie bogată, dintro veche rochie de
ocazie a mamei. Regii au costume pestriţe, turban improvizat dintrun şal, papuci turceşti, şalvati,
etc.Costumele confecţionate anume pentru Vicleim în clasa I (când părinţii au mare disponibilitate)
se pot face cu rezerve care să permită folosirea lor până în clasa a IV a. Ele devin bun al
colectivului clasei.Este interzisă folosirea măştilor la elevii de la clasele 1-4. Îl putem îmbrăca pe
copil în tigru de exemplu, dar fără a-i acoperi faţa. Psihologic masca îl afectează pe copil şi nu ne
asumăm acest risc.Decorul poate lipsi, poate fi sugerat: un brad natural care apoi e ornat şi folosit la
împărţirea darurilor, ieslea, sau la clasa a doua şi a treia potate fi desenat pe carton staulul şi
capetele animalelor de elevi talentaţi în această direcţie.Se cooptează elevii ce ştiu să cânte la
instrumente, pentru a beneficia de muzică vie.A sosit minunata zi. La sosire, cei veniţi (elevi,
profesori, părinţi, bunici, rude, invitaţi) sunt întâmpinaţi de un labirint făcut din crengi de brad pe
podea, labirint, ce trebuie străbătut cu mărul (scobit şi completat cu o lumânare aprinsă) primit la
sosire, pentru a ajunge fiecare la locul său, dinainte stabilit, pentru a evita agitaţia, care ar perturba
atmosfera. După reprezentaţie poate urma serbarea pomului de iarnă. Sub pom se poate pune sacul
moşului. Sărbătoarea se încheie după gustarea dulciurilor aduse de fiecare, cu intonarea colindelor
împreună: elevi, dascăli, părinţi, bunici, fraţi.
Jocul de Crăciun este o Mare Taină, care ne scate din cotidianul comercial care ne ofilește
sufletește, ne armonizează și ne capacitează pentru anul ce urmează, cu toate darurile lui spirituale.

Bibliografie:
Potolea, Dan şi Păun Emil, (coord), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002
Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico

1775
 IMPORTANȚA COLABORĂRII DINTRE GRĂDINIȚA ȘI FAMILIE

Prof.înv.preşcolar: Lazăr Camelia Manuela

G.P.N. Nr.1, Şotânga, jud. Dâmboviţa

,,Un copil este ca o sămanţă de floare… Cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi,
depinde de grădinarul care o va îngriji, de ce pământ şi de câtă lumină şi apă are, de cât e de ferită
de frig, de furtună şi de soare prea tare. E atât de plăpândă… Cum ai putea s-o rupi ori să o calci
în picioare, când e tot ce va mai rămâne în urma ta?” Irina Petrea
După cum bine se ştie, familia reprezintă factorul primordial în educarea unui copil şi
educaţia începe în familie, de aceea legătura dintre gărdiniţă şi mediul familial va trebui să se
întrepătrundă.
Educaţia în familie are ca scop formarea unui om cu o dezvoltare multilateral şi armonioasă.
Părinţii sunt datori să crească copilul, să se îngrijească de sănătatea, educaţia, învăţătură şi
pregătirea profesională a acestuia. Această funcţie are ca finalitate integrarea eficientă a individului
în societate, acest lucru realizându-se prin formare dupa un anumit ideal de personalitate.
A fi părinte în sec. XXI, într-o periodă marcată de profunde şi rapide transformări sociale,
este o misiune din ce în ce mai dificilă. Familia are nevoie de sprijin şi sustinere pentru a rezolva
problemele ridicate de creşterea generaţiilor de astăzi. Aceasta nu are întotdeauna cunoştinţe psiho-
pedagogice necesare educării copiilor. Educatorii profesionişti suntem noi. De aceea avem datoria
ca prin activităţile ce le desfăşurăm să pregătim familia pentru a-şi cunoaşte copilul, să o antrenăm
în procesul educaţional.
Prin activităţile de parteneriat cu părinţii, ne asigurăm un sprijin în propria activitate, o
educaţie solidă a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil şi mediul
necunoscut iniţial.
Dragostea, familia, şcoala sunt esenţe indispensabile în viaţa fiecărui om. Ca primă veriga a
sistemului educativ, familia are responsabilităţi clare şi diverse. Este foarte importantă în educaţia
din copilarie, deoarece individul ia primele impresii din mediul înconjurător, din familie.
Tot din mediul familial copilul absoarbe ca un burete conduitele şi obiceiurile celor din jur.
Individul va repeta şi va imita persoanele semnificative din viaţa sa, va avea aceleaşi păreri, idei,
concepţii. Calitatea educaţiei primate în familie depinde îndeosebi de nivelul de educaţie al
părinţilor şi al familiei ce vine în contact cu copilul, în special sub aspect moral şi comportamental.
Funcţia principală a familiei - educarea copiilor- este deformată cu largi şi dramatice consecinţe,
astăzi, motivele fiind dintre cele mai diferite: lipsa timpului, situaţia financiară grea, violenţa, lipsa
de comunicare. Colacul de salvare este dragostea, care aduce cu sine comportare adecvata şi
respect. Familia este unicul loc unde omul se simte dorit, asteptat, iubit, drag şi scump pentru
fiecare membru al ei, unde persoana ar putea să se pronunţe sincer asupra tuturor problemelor, ar
putea fi înţeleasă, susţinută, încurajată, unde s-ar putea relaxa nu numai fizic ci şi spiritual.
De la venirea în grădiniţa educatoarea întreprinde activităti de cunoaştere a copiilor şi
familiilor acestora. Studiază dosarele personale, chestionarele aplicate la început de an, organizează
colectivul de părinţi alegând comitetul de părinţi şi repartizează fiecăruia atribuţiile. Stabileşte un
program de activităţi cu familia, proiecteză întâlniri individuale şi colective, consultaţii, activităţi
extracurriculare.
Ţine legătura permanent cu părinţii prin orice mijloace, fie telefonic sau prin e-mail, prin
corespondenţa sau prin avizierele şi panourile de la clasa, accesul la portofoliul copilului s-adovedit
a fi eficient şi multumitor pentru ambele părţi.
Participarea părinţilor la activităţile demonstrative a permis părinţilor să fie proprii evaluator
ai copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând seama de cerinţele educatoarei cât şi a colectivului
din care face parte.
Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia. Dacă familia va fi implicată
de la început în programul educativ, ea va percepe corect importanţa colaborarii cu grădiniţa şi

1776
beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea grădiniţei va fi constientă, interesantă
şi reciproc avantajoasă.
Grădiniţa pregăteşte copiii pentru “adaptarea şcolară”, adaptare care implică acţiunea de
modificare, de transformare a copilului pentru a deveni:
- “apt pentru” şcoală;
- “capabil de” a face faţă cerinţelor instructiv-educative;
- “de a fi compatibil” sub aspectul disponibilităţilor bio-psiho-sociale;
- “în acord cu” normele şi regulile pretinse de programa şcolară pentru dobândirea cu succes
a “statutului” şi “rolului de elev”.
Mulţi părinţi pretind că îşi cunosc bine copiii, dar nu ştiu să acţioneze. Unii părinţi folosesc
pedeapsa corporală în aplanarea conflictelorr iar altii pun accent pe asigurarea condiţiilor materiale,
bazându-se doar pe intervenţia educativă a grădiniţei, necunoscând strategii adecvate de acţiune
pozitivă în relaţia cu copiii lor, aceştia fiind frustraţi pe plan afectiv.
Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este copilul care treptat, prin modul de
comportare va scoate în evidenţă rezultatele acestui parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca parte
importantă a educaţiei sale.
Familia educă prioritar copilul, grădiniţa continuă pe coordinate noi tot ce s-a făcut şi s-a
realizat în familie. Lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub toate aspectele, considerate pe buna
dreptate, cel mai mare dascăl.

BIBLIOGRAFIE:
1. Ecaterina Adina Vrăşmaş - Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura „Aramis”,
2002;
2. Ecaterina Adina Vrăşmaş - Educaţia copilului preşcolar, Bucureşti, Editura Pro
Humanitate,1999;
3. Gheorghe Bunescu - Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor, www.1educat.ro;
4. Stern,H.H. - Educaţia părinţilor în lume, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1972.

1777
 Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii

Prof. Lazăr Liliana

Şcoala Gimnazială ,,Vasile Mitru’’ Taşca

„Un bun învăţător observă când copilul se străduieşte- chiar dacă rezultatele nu se văd
imediat.
Şi-i arată elevului că a observat !...
Un bun învăţător are grijă să vină rândul fiecărui elev la îndatoririle plăcute – dar şi la
cele nesuferite.
Mari destine au de multe ori la bază influenţa unui bun învăţător!” - Helen Exley-

Învăţătorul, ca manager al clasei are atât rolul de educator, părinte dar şi de prieten al
copiilor. Plecând de la activitatea şcolară se parcurge un drum greu, anevoios în descoperirea
tainelor cunoaşterii, dar atunci când se găseşte cheia succesului, satisfacţiile sunt multiple atât
pentru cadrul didactic, cât şi pentru elevi. În general, copilul nu are încredere în forţele sale. Din
această cauză, învăţământul modern ne arată un elev activ, independent, participant conştient la
propria dezvoltare. Educaţia extraşcolară-nonformală permite dezvoltarea competenţelor din zonele
care îi interesează pe elevi, dezvoltarea talentelor acestora pentru anumite domenii.
Atât părinţii cât şi cadrul didactic trebuie să vadă spaima din ochii micuţului, înspăimântat şi
crispat de tainele cititului şi socotitului, tocmai de aceea fiind necesară proiectarea unor activităţi cu
părinţii, deosebit de benefică pentru copii.
Din această cauză, am realizat numeroase proiecte educaţionale cum ar fi: Bine te-am găsit,
şcoala me!, Mândru că sunt român! Sărbătorile de iarnă în inimile noastre, Mărţişorul mamelor
iubite. Proiecte care sunt foarte apreciate de părinţi şi îndrăgite de copii, proiecte ce necesită
implicare afectivă în rezolvarea sarcinilor. Prin implicarea părinţilor mi-am dat seama că aceştia vor
fi interesaţi mai mult de actul didactic şi vor înţelege mai bine rolul pe care îl are şcoala în viaţa
copiilor.
Astfel, s-a avut în vedere stimularea activităţii în grup, dezvoltarea la părinţi a abilităţilor de a
empatiza şi de a interacţiona cu propriii copii şi nu în ultimul rând, promovarea şi stimularea
capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de expoziţii, serbări, concursuri.
S-a constatat un progres în ceea ce priveşte antrenarea unui număr cât mai mare de elevi în
activităţi extraşcolare, iar în alegerea strategiilor de abordare s-a avut în vedere compararea
obiectivelor din taxonomiile cognitive, psihomotrice şi afective, cu tipurile de inteligenţă, cu
diverse tehnici şi metode, în funcţie de nivelul clasi pe care o conduc. Măiestria cadrului didactic
este susţinută de diagnoza psihologică, dar trebuie şi o colaborare permanentă între profesor, părinte
şi elev.
Realizarea unor astfel de proiecte presupune o colaborare, interacţiune şi cooperare între
factorii educaţionali familie-şcoală-societate. Aşa după cum îi vom creşte să facă faţă schimbărilor
permanente ce se produc zi de zi cu o rapiditate uimitoare, aşa vom asigura continuitatea culturii şi
civilizaţiei umane.
Bibliografie:
1. Cristea S., ,,Pedagogie generală. Managementul educaţiei’’, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996
2. Cucoş C., ,,Pedagogie’’ Editura Polirom, Bucureşti, 2002
3. Salade D., ,,Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ
modern’’, 2005

1778
 Colaborarea dintre școală și familie,
o componentă importantă a educației creștine

Pr. Prof. Lazãr Liviu

Şcoala Gim. Teodor Bãlãşel- Ştefãneşti ( Vâlcea)

După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă, școala are un rol primordial în educația
copiilor, alături de familie, dar și de întreaga societate, deoarece educația permanentă presupune o
învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii educaționali, în primul rând între
școală și familie, este stringentă. Școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii
care rămân în urmă la învățătură, dacă nu cunoaște condițiile familiale de muncă și de viață ale
copiilor. Apoi o serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absențe, disciplină, mod de reușită
la învățătură, nu se pot cunoaște și rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia.
Părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare în
condițiile școlare. Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și
invers. Întregul proces de educație și mai ales de instrucție se realizează atât la școală, cât și acasă.
După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naște nu intră într-o ambianță naturală, ci
într-o civilizație”. Școala colaborează cu familia în domeniul învățării elevului, în domeniul
comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice și intelectuale, morale și estetice, în domeniul
deprinderilor și priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităților libere, angajării
copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă și școală. La ședințele cu părinții vorbim
pe larg despre modul în care aceștia își pot ajuta copiii la învățarea lecțiilor, dar mai ales în
controlul temelor de acasă. Totodată părinții trebuie să cunoască dacă copilul lor are o comportare
corectă față de învățătoare și de colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă și în alte locuri este una
corespunzătoare. „A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa moștenirea cea mai
prețioasă” (Mantegazza).
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția
unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu
totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între
cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra
dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.
Parteneriatele dintre școală și familii pot: a. ajuta profesorii în munca lor; b. perfecționa
abilitățile școlare ale elevilor; c. îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar; d. îmbunătăți
abilitățile educaționale ale părinților; e. dezvolta abilitățile de lideri ale părinților; f. conecta
familiile cu membrii școlii.
În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind
aspectele școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru
motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele: 1. părinții sunt
juridic responsabili de educația copiilor lor; 2. învățământul nu este decât o parte din educația
copilului; o bună parte a educației se petrece în afara școlii; 3. cercetările pun în evidență influența
atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării,
precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu
școala; 4. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul
să influențeze gestiunea școlară.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în

1779
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și
desfășuram o sumedenie de activități în parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități s-a numit
„Pumnul nu te face mare”, o activitate prin care am urmărit combaterea violenței în școala noastră.
Am avut ca invitați reprezentanți ai Poliției locale, care le-au vorbit atât micilor școlari, cât și
părinților despre importanța menținerii liniștii atât în familie, cât și în societatea în care trăim. Tot în
parteneriat cu familia și de această dată și cu comunitatea locală am desfășurat activități de 1
Decembrie, prin care am evidențiat patriotismul elevilor noștri care, deși provin din mediul rural, își
poartă cu mândrie numele și își cinstesc an de an Ziua Națională a României.
După John Dewey, „educația este un proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață. Cred că
școala trebuie să reprezinte viața actuală, viață tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea
pe care el o duce în familia lui, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea
noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare,
deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu
mediul social. Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe
„cărări întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.

1780
 IMPORTANṬA ACTIVITAṬILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINṬII

Prof. înv. primar: LAZAREAN CARMEN ECATERINA

Ṣcoala Gimnazială Poieni-Solca, judeṭul Suceava

Moto: “ Toti oamenii au fost la inceput copii, dar putini isi mai amintesc”
Antoine de Saint-Exupery

Prima zi din viaţă, prima zi in gradiniţă, prima zi la scoală sunt evenimente pe care părinţii şi
în unele cazuri copiii le ţin minte. Ele sunt de multe ori înregistrate în “documente oficiale de
suflet” – fotografiile.
Primul contact mai lung cu mediul social este acela din grădiniţă cu colegii şi cu educatoarea.
Este locul unde îşi va petrece jumatate de zi, alături de alţi copii şi de o persoana adulta. În primii
ani de viaţă formarea copilului se realizează mai ales sub influenţa părinţilor. Ei sunt primii agenţi
de modelare a copilului. Mai târziu creştrolul celor apropiaţi ca vârstă: colegii de grupă de la
grădiniţă, colegii de clasă, copiii din vecinătatea locuinţei, prietenii. Deoarece, în orice împrejurare
cei din jur supun copilul unui adevărat examen privind comportamentul, de la cele mai mici vârste
asupra copilului acţionează două tipuri de influenţe: unele neintenţionate, spontane şi altele
intenţionate reprezentând educaţia propriu-zisă.
Familia este pentru copil primul grup în care exersează comportamentele sociale şi se
descoperă pe sine, este instituţia cea mai stabilă, responsabilă de păstrarea şi dezvoltarea tradiţiilor
culturale.
Asigurarea unui parteneriat real între aceştia, implicarea tuturor în realizarea unei unităţi de
cerinţe va duce implicit la o educaţie corectă a copiilor, la evitarea erorilor în educaţie şi la
soluţionarea problemelor care apar.
Parteneriatul scolii cu familia implică informarea teoretică a părinţilor în problemele de
psihopedagogie scolară. Invatatoarea poate avea discuţii personale sau colective cu aceştia,
dezbătând diverse teme. Se pot ţine lectorate cu părinţii şi şedinţe pe diferite teme în cadrul cărora
sunt invitaţi specialişti (. Elevii devin din simple obiecte ale învățării, ce înmagazinează informații,
subiecte active ale propriei lor formări. Acestora trebuie să li se adreseze învățătorul atunci când își
proiectează activități extrașcolare.Responsabilitatea de manager al clasei implică mai multe roluri:
de profesor, de părinte, de prieten. Este binecunoscută importanța educaţiei extraşcolare, deoarece
ea completează activitatea şcolară şi educaţia familială. medici, logopezi, psihologi).
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
Rolul familiei în educația copilului nu se termină la vârsta școlarizării. Este greșită concepția
unor părinți de felul: „L-am dat la școală, să-l învețe dascălul”. Școala și dascălul nu pot suplini cu
totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ își găsește eficiența dorită atunci când între
cei doi factori, școală și familie, există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate ajuta
prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să identifice
situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în
favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este determinantă în
educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viață, prin
întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață. În școala noastră ne bazăm pe sprijinul părinților și
desfășuram o sumedenie de activități în parteneriat cu aceștia: una dintre aceste activități s-a numit
„Pumnul nu te face mare”, o activitate prin care am urmărit combaterea violenței în școala noastră.

1781
Am avut ca invitați reprezentanți ai Poliției locale, care le-au vorbit atât micilor școlari, cât și
părinților despre importanța menținerii liniștii atât în familie, cât și în societatea în care trăim. Tot în
parteneriat cu familia și de această dată și cu comunitatea locală am desfășurat activități de 1
Decembrie, prin care am evidențiat patriotismul elevilor noștri care, deși provin din mediul rural, își
poartă cu mândrie numele și își cinstesc an de an Ziua Națională a României.
Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă și ar fi păcat ca prin acțiunea
noastră să uniformizăm aceste individualități. Personalitatea micului școlar este în formare,
deoarece este rezultatul unei evoluții lungi, care are loc în primul rând în condițiile interacțiunii cu
mediul social. Învățătorul este și va rămâne „izvorul viu” al unei vieți deloc ușoare, cu multe „cărări
întortocheate”, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre „ținta reușitei”.

1782
 SERBĂRILE ȘCOLARE ȘI
CARACTERUL EDUCATIV AL ACESTORA

LĂZĂRICĂ MARINELA

Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece

implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
Este foarte important rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii
şcolari în asemenea activităţi care au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de
învăţământ şi să sporească zestrea de cunoştinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării
sociale.
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor.
.Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă, într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire la astfel de activităţi.
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o
cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Serbarea școlară reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor
artistice ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat al serbării, elevii culeg o bogăţie de idei, impresii,
trăiesc ,,autentic”, spontan şi sincer situaţiile redate.
Fie că este pentru prima dată, fie că este deja o tradiție, toți părinții așteaptă cu interes și
emoție participarea la serbarea copilului pentru a-l vedea cum recită poezia, cum cântă și dansează,
cum interacționează cu ceilalți copii. Orice serbare școlară este o sărbătoare, atât pentru copii, cât și
pentru învățătorii lor și, nu în ultimul rând, pentru părinții copiilor.
Pregătirea unei serbări este un bun prilej de a pune în valoare creativitatea copiilor, dar și a
învățătoarei. În proiectarea scenariului unei serbări e necesar să se ia în calcul, pe lângă conținuturi,
care trebuie să fie apropiate experinței de viață a copilului, încă două coordonate majore: mișcarea,
atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, și atmosfera încărcată de emoții, ce produce o
anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă parte.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică, dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice. Valoarea estetică
este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi, un colţ de natură (parcul sau grădina
şcolii) amenajate în chip sărbătoresc.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca
un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească,
plăcere estetică, satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa, făcând-o mai frumoasă, mai plină
de sens.
Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor.
Reuşita spectacolului produce ecou în public, iar reacţia promptă a sărbătorilor îi stimulează
pe copii să dea tot ce sunt în stare.
Serbarea la care se face referire aici este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor
Sărbători de iarnă.
Odată cu sosirea anotimpului alb, ne adunăm cu toţii să ne bucurăm de Bradul de Crăciun, de
cadourile lăsate de Moş Crăciun.

1783
 Pentru această activitate a fost ales materialul, a fost ordonat într-un montaj literar-muzical şi
sceneta “Nașterea Domnului”.
Învăţarea versurilor, interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristice unei preocupări pentru timpul liber.
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea
pentru fiecare lecţie în parte.
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente:
-comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
-comunicarea temei, cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul, ceea ce
favorizează receptarea, sporeşte eficienţa învăţării.
Desfăşurarea serbării cuprinde de asemenea mai multe momente:
-perioada de pregătire a serbării, dorinţa de succes, sudează colectivul, impulsionează în mod
favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească;
-desfăsurarea programului – fiecare copil are un loc bine definit în cadrul programului pentru
a se simţi parte integrantă a colectivului și pentru a fi conştient că şi de participarea lui depinde
reuşita serbării.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.
Ea evaluează talentul, munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte.
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea de
cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile.
Activităţile extraşcolare în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.

1784
 „Vine, vine Moş Crăciun”

Prof. Înv. Preșcolar :Zabou Ramona/Leafu Mariana

Grădiniţa cu program prelungit nr. 16, Târgoviște

grupa mică 2018 Moşul nostru mult iubit

Toţi împreună: Pe la noi a vrut s-ajungă
Dragi părinţi şi dragi bunici Şi-acum cred c-a obosit
Grupa mică de pitici Dup-o cale atât de lungă.
Este mândră, mândră tare Să îi dăm un loc să şadă
De întâia ei serbare! Şi apoi să-l invităm
COPIL 1 La serbare să ne vadă
Mă grăbesc spre grădiniţă Cum cântăm şi cum dansăm.
Fiindcă azi avem serbare COPIL 6
Moş Crăciun la grupa mică, Moş Crăciun e moşul bun
Va veni c-o traistă mare. Care a pornit la drum
Ştiu eu, ştiu că moşul vine, Şi-a ajuns la noi în tindă
Cu ceva la fiecare. Dar aşteaptă o colindă.
Dar mai ştiu că pentru mine Dacă-i spun o poezie,
Are un cadou mai mare! Moşu-mi dă o jucărie.
COPIL 2 Dacă-i joc un dans frumos,
Noi avem un invitat Moşu-i tare bucuros!
Foarte, foarte aşteptat. COPIL 7
Este darnic, este bun Moş Crăciun,
Şi se cheamă Moş Crăciun. Când ai să vii,
În curând, el ne aduce, Cu mulţi saci cu jucării.
Păpuşele, turtă dulce. Să nu uiţi că grupa mică,
Pentru el, de bun venit, Deşi e mai pitică,
serbare am pregătit! A-nvăţat să-ţi spună ţie,
COPIL 3 Cântece şi-o poezie!
Să ne fie mai uşor, CÂNTEC:
Am chemat în ajutor: Din bătrâni se povesteşte
Ursuleţul, păpuşica, Că-n toţi anii, negreşit,
Iepuraşul şi pisica. Moş Crăciun, pribeag, soseşte
Ele cu noi împreună, Niciodată n-a greşit.
Poeziile o să spună! Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Moşul se va bucura COPIL 8
Daruri multe ne va da! Moş Crăciun e un bunic,
CÂNTEC: Dar în felul lui, e unic.
Moş Crăciun, cu plete dalbe, Toţi copii-i sunt nepoţi
A sosit de prin nămeţi Şi i-s dragi la fel cu toţi.
Şi le-aduce daruri multe, Băieţei cu ochii vii,
La fetiţe şi băieţi. Şi fetiţele zglobii.
Moş Crăciun, Moş Crăciun! Îi iubeşte moşul tare
COPIL 4 Şi le dă din darurile sale!
Lângă pomul de crăciun COPIL 9
El soseşte în ajun Moş Crăciune, toţi îmi spun
Obosit, adus de spate Că eşti darnic şi eşti bun.
Şi din sacul mare-mparte Eu îţi spun de mai-nainte
Daruri multe să le fie Că sunt un copil cuminte.
Copiilor bucurie! Şi-ţi mai spun, aşa să ştii,
COPIL 5 Că eu nu cer jucării

1785
Cum ar cere alţi copii.
Însă nu m-aş supăra,
Dacă tot mi-ai da ceva!
COPIL 10
Moş Crăciun, moş iubit,
De toţi copiii îndrăgit;
Ştiu că noapte vii
Pe la case cu copii.
Le pui sub brad în ghete,
Cărţi cu poze şi caiete,
Nuci în aur îmbrăcate
Şi creioane colorate!
COPIL 11
Moş Crăciun, sacul tău
Este încărcat mereu.
În toţi anii ne tot dai
Şi când vrei tot plin îl ai.
Dacă eşti aşa de bun,
Uite ce vreau să-ţi propun:
Sacu-ntreg, dă-mi-l cadou,
Că tu-l poţi umple din nou!
CÂNTEC:
Moş Crăciun, cu plete dalbe,
Încotro vrei să apuci,
Ţi-aş cânta florile dalbe,
Dacă aş ştii că nu te duci,
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
COPIL 12
Moşule, te rog acum,
Când o iei pribeag la drum,
S-aduci saci cu jucării
Şi-ncă multe bucurii.
La copii şi la părinţi
Că şi ei au fost cuminţi.
COPIL 13
Moş Crăciun pe drum de seară,
Te-a prins viscolul afară,
Neaua rece şi pufoasă
Ţi s-a prins în barba deasă.
Iarna-i grea şi vreau să vii
Musafirul meu să fii.
Stai la mine, te-aş ruga
Pentru că vreau să-ţi spun ceva!
COPIL 14
Moş Crăciun, tu eşti bun.
Lângă tine, toţi se-adună.
Tu ne-aduci saci cu nuci,
Şi bomboane dulci.
Noi îţi mulţumim frumos
Şi-ţi urăm „să fii sănătos”.
1786
CÂNTEC:
Ninge, ninge liniştit
Şi acum strada mea
Parcă s-a acoperit
Cu o plapumă de nea.
Pomii cred c-au înflorit
Şi privesc mirat în sus
Casele s-au zgribulit
Şi căciulile şi-au pus.
Vin copii chiuind
Cu lopeţile acum
Şi prin neaua de argint
Către şcoală îşi fac drum.
COPIL 15
Iarna sunt şi am venit,
Cu steluţe-n frunte.
Cu zăpadă am presărat
Sus în vârf de munte.
Florile le-am învelit,
În albă plăpumioară,
Gerul rece a sosit.
Vai ce frig e afară!
COPIL 16
Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr.
S-a oprit în palmă unul,
Iute, iute închid pumnul.
Deschid pumnul!
Unde-i fulgul?
S-a topit în mâna mea
Ca o lacrimă de nea!
COPIL 17
A-nceput să cearnă
Friguroasa iarnă;
Hai băbuţă cerne,
Fulgi de nea aşterne.
Pune flori în geamuri.
Chiciură pe ramuri
Şi mai fă-mi băbuţă,
Drum de săniuţă!
CÂNTEC:
Ninge, ninge, viscoleşte
Şi zăpada mereu creşte.
Vântul bate, lasă bată,
Moş Crăciun soseşte-ndată!
Hainele n-i se albesc
Obrăjorii se-nroşesc
Vântul bate, lasă bată,
Moş Crăciun soseşte-ndată!
 Moş Crăciun soseşte-n prag!
Copilaşi drăguţi şi veseli COPIL 21
Bucuraţi-vă acum În seara sfântă de Ajun,
C-a sosit iarna drăguţa Ne întâlnim cu Moş Crăciun,
Şi cu ea şi Moş Crăciun. Ce împarte bucurii,
Pe zăpadă şi pe ger La părinţi şi la copii.
Ea vine de sus din cer pornim apoi prin sat,
Şi aduce jucării, La colindă şi urat.
Daruri multe la copii. Să vestim că e Ajun
COPIL 18 Şi se naşte Domnul Bun!
Ce frumos în zare COPIL 22
Ninge în ianuarie. Dintre toate câte sunt
Trecem prin ninsori, Sărbători pe acest pământ
Cu obraji bujori. Nu e alta mai frumoasă
Şi din bulgăraşi, Decât Crăciunul cel sfânt.
Ridicăm oraş. COLINDĂ:
Mândru-n el să şadă Steaua sus răsare
Omul de zăpadă! Ca o taină mare
Steaua străluceşte
CÂNTEC - JOC Şi lumii vesteşte:
Am întâlnit un orăşel, uite aşa, Că astăzi curata
Cu multe turnuri mari în el, uite aşa. Prea nevinovata
Şi turnul are un geam mic, uite aşa. Fecioara Maria
Prin el se uită un pitic, uite aşa. Naşte pe Mesia!
Piticul se tot plictisea, uite aşa. COLINDĂ:
Şi o pitică-şi alegea, uite aşa. Astăzi s-a născut Hristos,
Apoi dansează amândoi, uite aşa. Mesia chip luminos,
Şi-şi iau la revedere apoi, uite aşa. Lăudaţi şi cântaţi
COPIL 19 Şi vă bucuraţi!
Cad steluţe argintii Mititel, înfăşeţel,
Peste dealuri mii şi mii, În scutec de bumbăcel,
Iar brăduţii cei vioi Lăudaţi şi cântaţi
Parcă au hăinuţe noi! Şi vă bucuraţi!
Sunt gătiţi de sărbătoare, Vântul bate, nu-l răzbate,
Mândrii sunt – nevoie mare! Neaua ninge, nu-l atinge
Fiindcă grupuri de copii, Lăudaţi şi cântaţi
Să vă vadă, vor venii! Şi vă bucuraţi!
COPIL 20 Şi de-acum până-n vecie,
Bradul cu miros de munte, Mila Domnului să fie,
Trei steluţe are-n frunte. Lăudaţi şi cântaţi
Singură le-am desenat Şi vă bucuraţi!
Şi frumos le-am colorat.
Şi pe ramuri câte trei CRĂCIUN FERICIT !
Am pus veseli clopoţei, LA MULŢI ANI !
Care cântă; cling, cling, clang,

1787
 ACTIVITATE GRUPA MARE ,,A,,
ZIUA SFÂNTĂ DE CRĂCIUN

Prof. înv. primar și preșcolar –Lenath Viorica Mariana

Șc. Gim. ,,Avram Iancu”-structuă G.P.P. nr.44-Oradea

ILINCA ŞI LUCA(POVESTITORI Ca să-l puteţi cunoaşte veniţi la Viflaim-bis

Noi vă salutăm cu toată stima) Ref.Îngerii şoptesc lumii-ntregi vestesc
Şi vă anunţăm că într-un minut Astăzi e Crăciun }bis
Spectacolul ce poartă titlul Domnul s-a născut stea de început
„Crăciunul Sfânt” a început! Astăzi e Crăciun
2.Şi s-a născut în lume
ILINCA Pe cel ce-l aşteptăm }bis
Colo sus în vremea aceea Maria Maica Sfântă
În frumoasa Galileea Veniţi ca să-l vedem
O fecioară vieţuia Ref.
Şi Maria se numea. 3.Pe paie între vite Iisus este străin
Nazaret i-a fost oraşul Să-I ducem şi noi daruri,veniţi la Viflaim-bis
Unde ea îşi avea sălaşul Să mergem cu păstorii şi să îl preamărim
Într-o zi Maria sta Spre-a noastră mântuire veniţi la Viflaim-bis
Singură şi se ruga.
PAUL MAYA(MARIA)
LUCA -Dragă Iosif,ca de gheaţă-i noaptea azi
Dar de-odată ce văzuse ? Oare vom găsi sălaş
Casa toată se umpluse Pentru al nostru copilaş?
De-o lumină lucitoare Că mi-ar trebui pătuţ
Ca lumina cea din soare. Să-l pot pune pe pruncuţ.
Îngerul Gavril intrase
La Sfânta Fecioară în casă FILIP(IOSIF)
Şi din zbor cum se oprise -Stai aici că eu pornesc
-Bucură-te! îi grăise. Poate o casă am să găsesc
Cioc,cioc,cioc!
IUSTIN(ÎNGERUL GAVRIL) Căutăm un loc!
-Maria nu avea teamă!
Sunt al Domnului trimis GAZDE
Nu te-nspăimânta... (Bejuşca,Birău,Brînzea,Patron,Orbulov)
Nu te-nspăimânta Maria! -E hanul plin,e hanul plin ,
Că vei naşte pe Mesia Nu-i nici un loc pentru străini !
Fiu al Domnului va fi
Şi Iisus se va numi. FILIP
-Mai merg puţin,mai merg puţin
PAUL MAYA(Maria) Ca să caut un sălaş
-Dacă aşa vrea Cel de Sus -Cioc,cioc,cioc
Fie mie cum mi-ai spus! Primiţi vă rog!

„Îngerii şoptesc”-CANTEC GAZDE (Chindea, Ozsvath, Silaghi

Ref.Îngerii şoptesc lumii-ntregi vestesc
Astăzi e Crăciun }bis
Domnul s-a născut stea de început
Astăzi e Crăciun
1.Creştinilor noi astăzi,un praznic mare avem
Alexandra, Şandro David, Silaghi Ştefan,
Dominic)
E ocupat ,căutaţi alt loc...
Doar în grajd de vreţi găsiţi
Un loc să vă adăpostiţi

1788

COLIND : Viflaeme! Viflaeme!
I . Viflaeme, Viflaeme!
Cum de n-ai primit in tine
Pe Feciora Maria,
Sa nasca pe Mesia!
II N-ai primit-o Viflaime
In casele tale bune
Sa-I dai un pic de sals
Celui mai mic Copilas!
III. N-ai stiut tu Viflaeme
Cu cata dragoste vine.
Cea mai sfanta-ntre Fecioare
A Domnului nascatoare!
IV. Pat moale si scutecele
I-au oferit vitele
Lumina i-a oferit
O stea de la rasarit!
V . Pestera intunecoasa
A fost a Domnului casa
La venirea Sa pe lume
Din vina ta Viflaime
ILINCA BANCUI(STEAUA
Iată că şi steaua pe ceruri luceşte
Şi din răsărituri la toţi povesteşte)
Că aici în lume ,sub un cer frumos
S-a născut Domnul Iisus Hristos
Iar trei crai mânaţi de dor
Lăsând ţări în urma lor,
După stea călătoresc
Să găsească prunc ceresc.
COLIND: STEAUA SUS RĂSARE
CEI TREI MAGI
- Astazi am venit
Să ne închinăm
Steaua de la răsărit
Noi de-o vreme o urmăm.
MAG I Dario
Ca un împărat azi s-a născut
Cum au vestit prorocii în trecut.
Eu astăzi aur i-am adus
Isuse, primeşte-ne inima în dar,
Şi picură-ntr-însa cerescul tău har,
Şi aprinde cu focu-ţi pe cele ce-s reci
1789
Ca toate să fie cu tine în veci!
MAG II IONUŢ
Un împărat azi s-a născut
În peşteră străină
Şi pentru el eu am adus
Un dar făcut din smirnă.
Daruri scumpe El nu vrea
Dar aşteaptă altceva
Să-i răspundeti cu iubire
La iubirea sa.
MAG III ŞTEFAN TRIFA
Privi-ţi-l în iesle cum râde de blând
Şi peste-a lui frunte o stea luminând,
Că s-a născut în lumea asta
Ca să ne dea iubire
Şi pentru a lumii izbăvire,
Eu i-am adus tămâie.
CEI TREI MAGI
Azi e ziua de Crăciun
S-a năcut Domn Sfânt şi Bun
Cu puterea SA cerească
Pe noi să ne mântuiască
CANTEC: Craciunul a sosit! 09 - 28
I. Craciunul a sosit
Cu fulgi de zapada pe chipuri
Un copil visa intr-o noapte
O pace cum nu va mai fi….
II . Craciunul a sosit
Cu fulgi de zapada din ceruri
Cu stele mirate, ferice
Iubind, Domnul ne-a daruit.
III . Craciunul a sosit!
E Isus ce se joaca cu noi,
Un copil in carne si oase,
Iubind, Domnul ne-a daruit.
IV. Craciunul a sosit!
O grota si cateva vite
O mama-si saruta copilul
Tu plangi si nu stii de ce!
TOŢI
Moş Crăciun,Moş Crăciun
La Domnul ne rugăm
Moş Crăciun,Moş Crăciun
În casă să te avem
Cu magii şi păstorii
Şi îngerii cântând,
Coboară în faptul serii
În casă luminând.
VINE MOŞ CRĂCIUN
TOTI
Te iubim ooo, Mos Crăciune!
Că-n tot anul vii mereu
1790
Să ne aminteşti cuvântul
Fiului lui Dumnezeu!
TOTI
Acest praznic luminat
Ce cu drag l-am aşteptat
Vă dorim ca să vă fie,
Sfânt prilej de bucurie
La mulţi ani s-aveţi folos
De naşterea lui Hristos!
 In așteptarea lui Moș Crăciun

G.P.P.”Prichindel” Suceava
Prof.Cozma Alina
Prof.Lența Olga

1. Am nevoie de-ajutor
Stefan Placinta Eu sunt renul lui Mos Craciun
Astăzi avem musafiri, El e renul lui Mos Craciun
Nu-i nevoie să te miri, Si sunt suparat acum
E o seară prea frumoasă, M-a lasat sania-n drum x2
Uită-te puţin în clasă! Si e suparat acum
Atmosfera-i potrivită, L-a lasat sania-n drum x2
Parcă totul te invită Hai sa-l ajutam copii
La o seară liniştită, Sacu-i plin cu jucarii
Ca în noaptea fericită, Haturile s-apucam
Când copilul blând Iisus, Si Craciunu-l sa-l salvam.
Bucurie ne-a adus. -El e renul lui Mos Craciun
-Eu sunt renul lui Mos Craciun
2. -Si e bucuros acum
Nici leagăn moale, nici vreun pat, A pornit din nou la drum.
Pe fân, în iesle-a stat culcat, -Si sunt bucuros acum
Micuţul prunc Iisus Hristos, Am pornit din nou la drum.
În fân mirositor pe jos.
Norii acum scutură flori albe, 4.
Iar iarna prinde multe salbe, Vine Crăciunul şi-aşteptăm,
Şi nopţile-s de farmec pline, Să ningă mult, să ne jucăm,
Căci aţi ghicit: Să scoatem sănii şi patine,
- Crăciunul vine! Cred că şi ţie-ţi pare bine!
Că va veni şi Moş Crăciun,
3. Atât de drag şi-atât de bun!
Aşteptăm un an întreg
Ca-n Decembrie s-apară 5.
Moşul bun cu jucării, Şi-n seara asta moşu-i iartă,
Și cu reni la sănioară Pe cei leneşi, pe cei puşi pe ceartă,
Îi vom spune-o poezie , Pe cei ce-au zis o vorbă rea,
Şi-un colind Sfânt îi cântăm Cu gândul că s-or îndrepta.
Ca sa vină şi la anul. Iar Anul Nou la toţi să fie
Noi cu drag îl aşteptăm! Cu mai mult spor, cu bucurie,
Renul Cu masa plină de bucate,
Eu sunt renul lui Mos Craciun Cu pace şi cu sănătate.
Eu sunt renul lui Mos Craciun
Si sunt suparat acum 6.
M-a lasat sania-n drum x2 Mos Craciun o sa ne-aduca
El e renul lui Mos Craciun Astazi multe jucarii
El e renul lui Mos Craciun Daca noi vom sti cu totii
Si e suparat acum Cantece si poezii.
L-a lasat sania-n drum x2 Iar daca se va intampla
Mos Craciun s-a ingrasat Poezia s-o uitam,
Sacul e prea incarcat Iti promite, cand mai vii
Si picioarele ma dor N-o sa ne mai incurcam!

1791
7.
Vine iarna! Iarna vine!
Are sănii şi patine
Bulgări, oameni de zăpadă,
Ies copiii la paradă.
Moş Crăciun soseşte-n tindă
Şi ne-ascultă o colindă.
Iată vin şi urătorii
Iar în zori semănătorii.
După datina străbună,
Glasul celor mici răsună.
8.
A-nceput bogat si des
Neaua sa se astearna.
Lumineaza-n casa mea
Mandrul pom de iarna.
Cu beteala de argint,
Stralucind pe ramuri,
Asteptam pe Mos Craciun
Sa ne bata-n geamuri.
Hai cu totii sa cantam
Plini de voiosie
Si pe Mosul sa-l rugam
Sa nu intarzie.
9.
De ce sunt veseli toti acum?
E sarbatoarea de Craciun!
E ziua-n care ne-a sosit
Din cer, copilul sfant, iubit.
Pe drum numai colindatori
Cu steua in mii de culori
Si pe la case, din Ajun
Umbla iubitul Mos Craciun.
El aduce clopotei
La cei buni si mititei,
Niciodata Mos Craciun
Nu uita copilul bun.
10.
Mos Craciun in fapt de seara,
A pornit-o spre oras
Si la sania-i usoara
A-nhamat un iepuras.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creste.
Cu urechile ciulite
Iepurasul se grabeste.
Mosul a pornit la drum,
Pe copii ii fura somnul
Si, prin somn, ei vad acum
1792
Cum tot suie si coboara,
Prin troianul urias,
Mos batran cu-n iepuras
Inhamat la sanioara.
11.
Prin orase si prin sate,
Mai ales copiii spun
Ca din tari indepartate
Vine iarasi Mos Craciun.
Nu mai pot de bucurie
Si-l asteapta toti cu drag
Sa le dea vreo jucarie
Sau covrigi cate-un sirag.
Cica Mosul cum se spune,
Da la toti copiii buni
Sfat cum sa se poarte-n lume
Ba si carti de rugaciuni
12.
El are dragoste multa
Pentru copiii cuminti
Si pentru cei ce asculta
De Dumnezeu si parinti.
Apoi tot el povesteste
Despre-un copilas frumos
Care-n ceruri locuieste
Si acesta e Hristos.
El a fost candva in lume,
Zice Mosul cu glas bland.
Si la Cartea Sfanta spune
C-o sa mai vie pe pamant
“POVESTE DE CRACIUN”-CANTEC
Intr-o seara, intr-o noapte de Craciun
In Betleem, in Iudeea
Dupa cum pastorii spun bunui Iosif si Maria
De departe au venit
Si s-a intamplat acolo
Ceva nemaipomenit
S-a nascut Pruncul Sfant
Pace voua pe Pamant
Nu uitati sa fiti mai buni
Si sa credeti in minuni!
(x2)
Magii au venit
Atunci cand soarele a apus
Aur, smirna si tamaie pentru Prunc ei au adus
Steaua revarsa lumina inceput asupra lor
Si tinandu-se de mana
Ingerii cantau in cor
S-a nascut Pruncul Sfant
Pace voua pe pamant
Nu uitati sa fiti mai buni
Si sa credeti in minuni!
13.
Mos Craciun, visez la tine!
De un an întreg te-astept.
Stiu, am invatat mai bine!
Sunt cuminte si destept.
Pe parinti i-ascult de-acuma
Si nu-l supar pe vecin.
Nu ma-ntrec deloc cu gluma
Ce încep, mereu termin.
Nu cer dulciuri intre mese
Si nu sunt dezordonat.
Mos Craciun, ce dor imi este!
Tot anul te-am asteptat.
14.
. Sa-mi dai voie, Mos Craciun,
Doua intrebari sa-ti pun
Dar sa stii ca sunt profunde
Va fi greu sa poti raspunde.
Prima (cand am inventat-o,
eram doar de-o shioapa), iat-o:
De ce tu, de cand te stiu
N-ai sofer, nici vizitiu?
Ca ma uit eu prin vecini
Toata lumea-i cu masini
Si doar tu cu sania.
15.
Cum explici patania?
Cand ai daruri pentru toti
Cum sa face ca nu poti
Sa-ti oferi si tie-n dar o masina?
n-am habar.
Iar a doua intrebare
E si mai incuietoare.
Cum faci rost de jucarii
Pentru atat de multi copii?
Poate-ti vin din cer de-a gata
Ori le cumperi ca si tata
Ori ai vreun talent, vreun har
Faci un semn…si ele-apar.
1793
16.
Dragi copii din tara asta
Va mirati voi, cum se poate
Mos Craciun, din cer de-acolo,
De le stie toate, toate.
Iata ce va spune Mosul,
Noaptea, iarna pe zapada,
El trimite cate-un inger
La fereastra sa va vada.
Ingerul se uita-n casa
Cu-n condei de argint el scrie
Ce copil si ce purtare.
Si de-acolo stie Mosul
Ca-i siret, nevoie mare.
17.
Mos Craciun, ca esti bun
Uite as dori sa-ti spun,
Ca la anul, cand mai vii
Sa renunti la jucarii.
Sa aduci, de vrei, in spate
Multa, multa sanatate
Pentru tata si mamica,
Pentru bunul si bunica.
Pentru mine s-aduci minte
Ca sa fiu bun si cuminte.
Si sa ma ajuti sa cresc
Ca sa scriu si sa citesc.
Stii dragă Moș Crăciune
Stii, draga Mos Craciune, ce as vrea sa-ti
spun?
Ca sunt copil cuminte, harnicut si bun.
Tu vii cu daruri multe la copiii toti,
Dar eu te rog pe tine - adu-mi, daca poti:
Bunicutei niste ochelari
Si bunicului papuci,
Pentru mama nu uita cercei
Si lui tata niste nuci,
Pentru motanul nostru
Adu-n soricel
Si-un os frumos lui cutu,
Dar mai maricel.
Mai adu-mi si o pusca
Si as vrea sa-ti spun
Ca sunt copil cuminte,
Draga Mos Craciun.
Draga Mosule, nu uita: ochelarii, papucii,
cerceii .
18.
A-nceput bogat şi des,
Neaua să se aştearnă.
Luminează-n casa mea,
Mândrul pom de iarnă.
Cu beteală de argint,
Strălucind pe ramuri
Aşteptăm pe Moş Crăciun
Să ne bată-n geamuri.
19.
Este seara de Ajun,
Noaptea Sfântă, minunată,
Dinainte de Crăciun,
De copii mult aşteptată.
Brăduţul l-am cumpărat.
Ba l-am şi împodobit.
Cu globuri l-am colorat,
Cu beteală l-am gătit.
20.
Pomulet de Anul Nou
Iarna mi te-a dat cadou
Si te-a-mpodobit cu drag
Pentru Anul Nou din prag.
Pomulet, tu ne iubesti
Bun prieten tu ne esti
Nu ai glas, dar de-ai avea
La multi ani tu ne-ai ura.
21.
Bradulet, bradut dragut
Ninge peste tine
Haide, hai in casa mea
Unde-i cald si bine.
Pomul de Craciun te fac
O! Ce bucurie!
Cu beteal-am sa te-mbrac
Si stelute-o mie
22.
Un moş albit de vreme
Cu tolba lui cea plină
În seara asta mare
E aşteptat să vină.
Din sanie coboară
Cu Sfinţii Îngeraşi
S-aducă daruri multe
La dragii copilaşi.
23.
Cu plete albe ca zăpada
E moşul drag ce trece strada
Şi-ncet el paşii îşi îndreaptă
Spre casa mare ce-l aşteaptă
1794
Cu pom de iarnă-mpodobit
Copiii cântându-i: „Bun venit!”
Mos Craciun cu plete dalbe
Mos Craciun cu plete dalbe,
A sosit de prin nameti
Si aduce daruri multe
La fetite si baieti.
Mos Craciun, Mos Craciun.
Din batrani se povesteste,
Ca-n toti anii negresit
Mos Craciun pribeag soseste
Niciodata n-a lipsit.
Mos Craciun, Mos Craciun.
Mos Craciun cu plete dalbe,
Incotro vrei sa apuci?
Ti-as canta florile dalbe,
De la noi sa nu te duci.
Mos Craciun, Mos Craciun.
24.
Asta-i seara de Ajun.
Vai, ce-mi bate inimioara!
Unde-o fi Moşul acum,
A venit cu sănioara?
Ridic ochii către cer
Şi văd steaua ce răsare,
Unde-i Moşul, ce să-i cer?
Va veni la mine oare?
25.
Mamă dragă, Moş Crăciun
De ce este-aşa de bun?
De ce-aduce jucării
Şi dulciuri pentru copii?
Ştii mămico, Moş Crăciun,
Parcă este tot mai bun,
El mereu m-a răsfăţat
Şi deloc nu m-a certat.
26.
Povestindu-mi despre tine
Mama multe m-a-nvăţat
Ce e rău şi ce e bine
Să am sufletul curat!
Aş dori să fiu ca tine
Când voi fi şi eu bătrân
Să-mpart daruri şi iubire
Ca şi tine Moş Crăciun.
„HO-HO-HO”- CANTEC
Ce se-aude, ce e oare?
Clopoteii suna: “cling!”
Si lumini de sarbatoare
La feresti se-aprind, se sting
Vine, vine, vine Mos Craciun!
Ho-ho-ho! E pe drum
Vine, vine, vine Mos Craciun!
Ho-ho-ho! E pe drum
S-au trezit, de-atata zarva,
Sus, pe cer, stelutele;
Fulgii, curiosi, se-ntreaba
Tresarind din somn, ce e?
Vine, vine, vine Mos Craciun!
Ho-ho-ho! E pe drum
Vine, vine, vine Mos Craciun!
Ho-ho-ho! E pe drum
Toti copiii pe la geamuri
Se arata somnorosi;
Uite-o sanie si-n hamuri
Renii salta bucurosi
Vine, vine, vine Mos Craciun!
Ho-ho-ho! E pe drum
Vine, vine, vine Mos Craciun!
Ho-ho-ho! E pe drum
27.
Copilaşi drăguţi şi veseli,
Bucuraţi-vă acum,
C-a venit iarna drăguţa
Şi cu ea şi Moş Crăciun.
Dar pe zăpadă şi pe ger,
El vine de sus din cer
Şi aduce jucării,
Daruri multe la copii.
28.
Moş Crăciun,
Toţi îmi spun
Că eşti darnic şi eşti bun.
Eu iţi scriu mai dinainte,
Că sunt băieţel cuminte.
Şi-ţi mai spun, aşa să ştii,
Că eu nu-ţi cer jucării
Cum ar face alţi copii.
Însă nu m-aş supăra
Dacă tot mi-ai da ceva
1795
29.
Ştiu şi eu că Moşul vine
Cu ceva la fiecare
Dar mai ştiu că pentru mine
Are un cadou mai mare.
Pentru cântec şi urare
O răsplată ne va da;
Moşul pentru fiecare
Are-n traista lui ceva.
30.
Prin oraşe şi prin sate
Mai ales copiii spun
Că din ţări îndepărtate
Vine iarăşi Moş Crăciun.
Nu mai pot de bucurie
Şi-l aşteaptă toţi cu drag
Să le dea vreo jucărie
Sau covrigi câte-un şirag.
31.
Moşneagul intră şi voios
În jurul bradului frumos,
Porneşte hora-n pas uşor,
Fiind pe placul tuturor
E sprinten, parcă a uitat
Că e de ani împovărat.
Răsufă greu, apoi săracul,
S-apleacă să dezlege sacul.
32.STEFAN
Închide-mi ochişorii
Când îngerii privesc,
Mângâie-mi obrăjorii
Când stelele lucesc.
Se-apropie Crăcinul
Iisuse, pentru Tine
Înălţăm colinde sfinte,
Înălţăm colinde line.
Ingerii soptesc
Crestinilor noi astazi
Un praznic mare avem
Ca sa-l putem cunoaste
Veniti la Vifleem
Ingerii soptesc
Lumii intregi vestesc
Astazi e Craciun
Domnul s-a nascut
Ca de inceput
Astazi e Craciun
Ca s-a nascut in lume
Pe Acel ce-L astepam
Maria Maica sfanta
Veniti ca sa-l vedem
Ingerii soptesc
Lumii intregi vestesc
Astazi e Craciun
Domnul s-a nascut
Ca de inceput
Astazi e Craciun
Pe paie intre vite
Iisus este strain
Sa-i ducem si noi daruri
Veniti la Viflaim
Sa mergem toti pastorii
Si sa il preamarim
Spre a noastra mantuire
Veniti la Vifalim
URATURA
Vin copiii, vin de zor
Sa va spuna tuturor
Veselul lor plugusor
1796
Sa va spuna sanatate
Bucurie, spor in toate
Ia mai manati , mai flacai
Si sunati din zurgalai…
Hai …hai…hai !
Bici din fire de matase
Bine v-am gasit acasa !
Bici din fir de busuioc
Sanatate si noroc
Ia mai manati mai flacai
Si sunati din zurgalai
Sa rasune-n munti si vai….
Hai…hai…hai !
SORCOVA VESELA
Sa traiti, sa-mbatraniti
Ca un mar , ca un par,
Ca un fir de trandafir
Tare ca piatra
Iute ca sa geata
Tare ca fierul
Iute ca otelul
La anul si la multi ani
 IMPREUNA VOM REUSI!

PROF.INV.PRES.LEORDEAN MIHAELA
GRADINITA NR .7 BORSA

ARGUMENT
Gradinita si familia sunt doi factori primordiali in educatia copiilor .In gradinita se pun bazele
unei personalitati care mai tarziu va fi parte integranta a unei societati a carei cerinte se diversifica
in permanenta. Gradinita trebuie sa gaseasca o punte de legatura cu familia, prezentand parintilor
noi cai spre educatie in beneficiul copiilor.
Educatoarele, care preiau copiii, sunt de multe ori asaltate cu intrebari si cereri ale familiei
care exprima dorinta de a detine in continuare controlul situatiei, fiind ocrotitori, grijulii, uneori
marcandu-se prin impulsul de a verifica toti factorii care actioneaza asupra copiilor lor: de la
conditiile materiale, la modul in care personalul relationeaza cu cei mici. Orice modificari in
comportamentul copiilor, cu exceptia celor absolut pozitive, devin pentru unii parinti motive de
ingrijorare, de suspiciune si ridica semne de intrebare referitoare la influentele din gradinita. Pe de
alta parte, cadrele didactice au nevoie, oricum, de sprijinul familiei copiilor, atat pentru a prelua si
dezvolta directiile de actiune formativ-educative pe care le antreneaza institutional, cat si de a gasi
rezolvari concrete la necesitati de diverse categorii: financiare, practic-aplicative, organizationale
sau logistice.
Toate aceste motivatii conduc catre necesitatea unui parteneriat real, activ, cu implicare
sustinuta a familiei, iar programul educativ sa fie cunoscut si inteles de catre parinti si realizat
printr-o colaborare stransa intre institutia familiala si cea prescolara.
OBIECTIV GENERAL:
Colaborarea permanenta intre familie si gradinita privind procesul instructiv-educativ al
copilului pentru o educatie cat mai eficienta.
OBIECTIVE SPECIFICE:
Privind educatoarea
- sa informeze parintii privitor la standardele de crestere si dezvoltare ale copiilor in functie
de particularitatile de varsta si individuale;
- sa expuna parintilor scopul si continutul programului educativ desfasurat in gradinita;
- sa acorde consiliere individuala si in grup pe teme de educatie in familie si in institutia
prescolara.
Privind parintii:
- sa participe activ in cadrul parteneriatului familie-institutia prescolara cat si la alte
activitati organizate in gradinita;
- sa informeze educatoarele privind comportamentul copiilor in familie si societate;
- sa continue in familie programul educational propus de institutia prescolara, imbinand
armonios atitudinea permisiva cu exigenta.
DESCRIEREA PROIECTULUI:
Grup tinta: Resurse umane:
- grupa mica;
- parinti; - parintii copiilor;
- educatoare. - cadrele didactice;
- medic;
-consilier psihopedagogic;
DURATA PROIECTULUI: 1AN
ACTIVITATI PLANIFICATE IN CADRUL PROIECTULUI

1797
1. Octombrie “Imi cunosc Dezbatere Parintii
copilul?” Chestionare Educatoarea
2. Noiembrie “Covor de frunze pe Expozitie cu lucrari realizate Copiii
3. Decembrie carari” de copii Educatoarea
“Se apropie Achizitionarea si Parintii
4. Ianuarie Craciunul” confectionarea podoabelor si Copiii
costumatiei pentru serbare Educatoarea
“Ce trebuie sa fac?” Studiu de caz Parintii
5. Februarie Chestionare Educatoarea
Discutii Consilierul
6. Martie “Minte sanatoasa in Lectorat si dezbatere Medic
corp sanatos” Confectionarea unui cadou Parintii
7. Aprilie “Un dar pentru Expozitie cu lucrari ale Educatoarea
mamica mea” copiilor legate de sarbatorile Parintii
8. Mai “Sa aducem lumina” pascale Copiii
Chestionare Educatoarea
9. Iunie “Ce drepturi are Dezbatere Copiii
copilul meu?” Program artistic Educatoarea
Dans, tratatie Parintii
“Carnaval, carnaval” Educatoarea

1798
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
REALIZATE ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII PENTRU
DEZVOLTAREA PERSONALĂ A COPIILOR

Prof. Leucon Elena Valentina

Colegiul Tehnic Cărășan Reșița

Parteneriatul școală-familie –comunitate reprezintă o problemă actuală importantă. Cele mai

bune parteneriate sînt cele reciproc avantajoase şi concepute să menţină contactul cu persoanele, nu
doar cu instituţiile sau grupurile.
Dacă şcolile şi comunităţile colaborează, ambele se consolidează, sporind ritmul cu care
lucrează fiecare în parte, astfel încît:
• familiile ajung mai uşor la resursele comunităţii;
• firmele de afaceri conectează programele educative la realităţile de la locul de muncă;
• personalităţi reprezentative, cu experienţă în domeniu, contribuie cu înţelepciunea lor la
crearea unei perspective mai ample asupra scopurilor şcolii;
• elevii contribuie şi învaţă/dobîndesc experienţă dincolo de implicarea lor şcolară.
Una dintre problemele majore şi nerezolvate care intervine atunci cînd se încearcă să se
creeze programe de implicare sau să se clădească parteneriate şcoală – familie – comunitate se
referă la modul în care s-ar putea lua legătura cu familiile considerate „greu de găsit”. Dar ce se
înţelege prin „greu degăsit”? Cînd profesorii vorbesc despre familii dezavantajate sau „greu de
găsit”, se gîndesc la cîteva din caracteristicile următoare:
(a) status socioeconomic scăzut;
(b) nivel scăzut al educaţiei;
(c) familie monoparentală;
(d) apartenenţa la un anumit grup etnic şi/sau religios.
Membrii familiilor care au aceste caracteristici susţin că una dintre problemele mari
întîmpinate de ei în interacţiunea cu personalul şcolii este cea privitoare la asumarea unor
responsabilităţi faţă de familia şi copiii lor. Lor le-ar plăcea ca personalul şcolii să-i întrebe înainte
de a-şi asuma nişte responsabilităţi şi ar prefera să vadă că profesorii şcolii îi sprijină şi îi ajută în
loc să-i critice şi să le fie împotrivă.
Forme de colaborare a părinţilor cu şcoala:
• prezenţa la şedinţe şi lectorate;
• asistarea elevilor în efectuarea temelor;
• alegerea partenerilor de practică;
• participarea la activităţi cultural- artistice şi sportive;
• organizarea unor serbări și excursii;
• organizarea unui colţ verde în şcoală;
• atragerea unor fonduri pentru şcoală;

Bibliografie:
• Agabrian, M., Şcoala, familia, comunitatea, Institutul European, Iaşi, 2006
• Joiţa, E., Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves, 2003

1799
 Importanţa serbărilor şcolare
Prof. în înv. primar, Leulescu Cristiana
Şcoala Gimnazială Leşile, Judeţul Dolj
Fiecare dintre noi am avut în copilărie cel puţin o apariție pe o scenă. Fiecare dintre noi, în
copilărie, am cântat, am spus o poezie în cadrul festiv al unei serbări școlare. Păstrăm în amintire
aceste momente ca pe ceva ce ne-a marcat sufletul, ceva frumos și emoționant. Copilăria este acea
perioadă în care totul pare posibil, când visezi să realizezi lucruri mărețe, când nimic nu poate sta în
calea afirmării, mai ales ca artiști.
Serbarea școlară a fost și este cadrul afirmării talentului, aptitudinilor artistice ale multor
personalități cultuale dar și cadrul descoperirii acelor laturi ale personalității multor copii care, în
mod obișnuit,la lecții sau în cadrul altor tipuri de activități rămân ascunse, latente atât pentru părinți
cât și pentru învățători.
Menită să aducă frumosul artistic în viața copiilor, serbarea școlară contribuie, prin multiplele
sale valențe educative, la educarea estetică a elevilor, la dezvoltarea creativității, a spiritului de
colaborare, la dezvoltarea sentimentului de apartenență la o echipă în care fiecare copil este pus în
fața îndeplinirii unui rol.
Serbarea școlară se înscrie în rândul activităților îndrăgite de copii, deoarece antrenează în
organizarea și desfășurarea ei toți copiii. Noutatea scenariului, cadrul desfășurării, costumele
propuse sunt tot atâtea ocazii în care copiii colaborează cu organizatorul dezvoltându-și capacitățile
creatoare, interpretative, devenind, din simpli participanți la serbare, organizatori ai acesteia, ceea
ce duce implicit la dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter, a unor calități morale cum ar fi:
tenacitatea și perseverența în munca pentru perfecționarea rezultatelor, îndrăzneala și stăpânirea
emoțiilor prin apariția în fața unui public și interpretarea rolului artistic, încrederea în sine prin
depășirea timidității și autoconvingerea că se poate mai mult și mai bine, încredera în ceilalți,
spiritul de echipă etc.
Orice activitate extracurriculară devine un moment de destindere a copiilor prin caracterul ei
distractiv, festiv, antrenant.
Am realizat astfel de activităţi cu ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, a zilei de 8
Martie sau la sfârşit de an şcolar, oferindu-le elevilor posibilitatea de a se exprima liber oral , în
scris sau prin muzică. Zilele trecute am organizat serbarea « În aşteptarea lui Moş Crăciun »care a
venit cu multe cadouri pentru copiii cuminţi.
În funcție de tematică, programul unei serbări școlare nu trebuie să fie prea încărcat. El
trebuie să cuprindă numere artistice diferite, aranjate în așa fel încât să nu plictisească publicul și să
nu obosească copiii.
Din program nu poate lipsi muzica. Micii interpreți vin să arate părinților, bunicilor,
prietenilor că pot fi buni artişti.
În programul serbărilor școlare este bine să folosim toți copiii chiar dacă unii dintre ei nu au
ajuns la performanțe prea mari. Eforturile depuse de copiii cu calități artistice ( muzicale, recitative,
coreografice, teatrale) mai slab dezvoltate nu trebuie neglijate. Includerea lor în program este o
dovadă de încredere și încurajare. Apariția lor pe scenă, în fața publicului, va fi pentru ei un prilej
de mare bucurie și vor căuta să facă faţă cerințelor la fel ca și ceilalți.
De cei care organizează serbarea depinde atât succesul ei la public cât, mai ales, relizarea
unor obiective educative importante pentru personalitatea copiilor.
Numai cu pasiune se pot organiza serbări școlare de un înalt nivel artistic, unde elevii au, pe
lângă rolul lor determinat de program, și o ținută artistică de scenă, ceea ce implică o atitudine
artistică adecvată, o ținută vestimentară potrivită cu rolul interpretat.
De noi depinde ca ,,perfecțiunea” artistică să-și facă loc într-un program de serbare. De noi
depinde ca pe viitor, elevii noștri să poată aprecia un spectacol de calitate.

Bibliografie:
Berușcă, A. Ghid metodologic al serbărilor școlare, București,Editura Didactică și Pedagogică, 2007

1800
 PROGRAM EDUCATIV PENTRU SĂRBĂTORILE DE IARNĂ

Prof. Leuștean Daniela

Liceul Teoretic Negru Vodă, Constanta

1. Polițiștii de frontieră împreună cu Moș Crăciun și un grup de colindători de la Liceul

Teoretic ”George Emil Palade” Constanța coordonați de psihologul liceului au ajuns la Școala
Primară nr. 2 Vîlcelele și Grădinița cu Program Normal Vîlcelele – acțiune umanitară desfășurată
cu sprijinul Colegiului Psihologilor Constanța, scafandri din cadrul Centrului de Scafandri și
Asociația Filantropică – 14.12.2018, ora 10.00;
2. În așteptarea lui Moș Crăciun – serbare – Școala Primară nr. 2 Vîlcelele și Grădinița cu
Program Normal Vîlcelele, învățător Ristache Crina și educator Purcărea Antița, ora 10.00,
17.12.2018;
3. Vine, vine Moș Crăciun – serbare – Școala Gimnazială nr. 1 Darabani și Grădinița cu
Program Normal Darabani, învățător Dinu Aronica, învățător Ion Simona și educator Purcărea
Antița, ora 12.00, 17.12.2018;
4. Moș Crăciun cu plete dalbe – serbare – Grădinița cu Program Normal Negru Vodă,
educator Carmocan Doinița, educator Micu Nicoleta, educator Manea Daniela, educator Iacob
Felicia, ora 9.00, 18.12.2018;
5. Serbare de Crăciun - Clasele Pregătitoare – aIV-a Liceul Teoretic Negru Vodă, prof. înv.
primar Pastramă Rodica, învățător Baciu Delia, prof. înv. primar Boeru Ioana, prof. înv. primar
Bîrzăneanu Raluca, prof. înv. primar Cășuneanu Păunescu Lavinia Tamara, învățător Merișanu
Georgeta, prof. înv. primar Ciocoiu Anișoara, învățător Radu Elena, învățător Cristoiu Camelia,
învățător Crăciun Daniela, ora 9.00, 19.12.2018;
6. Colindă de Crăciun – serbare – clasele aV-a – a XII-a Liceul Teoretic Negru Vodă, prof.
Nedelcu Ana Maria Cleopatra, prof. Voicu Liliana, prof. Mucenic Simona, prof. Dalaca Simona,
ora 12.00, 19.12.2018;
7. Dar din dar se face rai – acțiune umanitară – voluntarii T.E.A.M. ai Liceului Teoretic
Negru Vodă, prof. coordonator Palas Natalia, prof. Leuștean Daniela ora 10.00, 20.12.2018;
8. Am plecat să colindăm – colinde clasele aV-a A și B la Centrul ”Sfântul Andrei” Negru
Vodă și Căsuțe Protejate Negru Vodă, prof. Nedelcu Ana Maria Cleopatra și prof. Giurgiu
Alexandra, ora 10.00, 21.12.2018

Director, Prof. Palas Natalia

Director adjunct, Prof. Leuștean Daniela

1801
 Rolul activitatilor extrascolare

LEUSTEAN MARGARETA

Ȋn ultimul timp, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată
dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
elevilor.. În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte
copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura în care
reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de
a-i forma pe copii sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o integrare socială cât mai uşoară.
Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele
extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. În opinia mea,
activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi
completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta şi
explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o
atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu plăcutul.
Activitǎţile extraşcolare, ȋn general, au cel mai larg caracter interdisciplinary, oferind
modalitǎţi eficiente de formare a caracterului elevilor, fiind priviţi ca factori educative apreciaţi. Un
punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât mai variate şi
bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O activitate desfăşurată
într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi facilitarea
integrării în mediul şcolar.Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă in educaţia
tradiţională, indiferent dacă are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va epuiza
niciodată sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Copii trebuie să fie îndrumaţi să
dobândească în primul rând o gândire independentă ,toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a
descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv.
Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie creativ, pentru că numai aşa poate să
aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare care să le stârnească interesul,
curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la desfăşurarea acestora. Excursiile şi
taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si cultură.
Ativitǎţile complementare concretizate ȋn excursii, drumeţii, vizite şi vizionǎri de filme şi
spectacole, care dezvoltǎ elevilor un anumit comportament, declanşȃnd anumite sentimente. O mai
mare contribuţie ȋn dezvoltarea personalitǎţii elevilor o au activitǎţile extraşcolare, care implicǎ
copilul prin personalitatea sa, care stȃrnesc interes, produc bucurie, faciliteazǎ acumularea de
cunoştinţe, chiar dacǎ necesitǎ eforturi suplimentare, dezvoltȃnd spirit practice, dȃnd posibilitatea
afirmǎrii fiecǎrui copil. Activitatea extraşcolarǎ ajutǎ cadrul didactic, ca prin atingerea obiectivului
principal, acela de a pregǎtii elevul pentru viaţǎ, sǎ-şi cunoascǎ elevii, sǎ-I dirijejeze, sǎ le
influenţeze dezvoltarea.
Activitǎţile extraşcolare dezvoltǎ interesele şi aptitudinile elevilor, se desfǎşoarǎ ȋntr-o
atmosferǎ relaxantǎ contribuid la optimizarea procesului de ȋnvǎţǎmȃnt, elevii ȋşi manifestǎ ȋn voie
spiritul de iniţiativǎ, participǎ necondiţionat la activitatea susţinutǎ; au efecte pozitive pentru
activitǎţile desfǎşurate ȋn grup, creȃnd sentimental de ȋncredere ȋn forţele proprii, contribuind la
dezvoltarea elevilor.
Activitǎţile extracurriculare dezvoltǎ ȋnclinaţiile elevilor şi aptitudinile elevilor, la
organizarea plǎcutǎ a timpului liber. Avȃnd un character atractiv, elevii participǎ ȋntr-o atmosferǎ de
bunǎ voie şi optimism, cu dǎruire la astfel de activitǎţi. Succesul acestor activitǎţi este asigurat de
imaginaţie, de bucurie, dar şi de faptul cǎ fiecare copil poate sǎ fie lider, astfel ei pot sǎ conducǎ
spre judecǎţi valoroase.
Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive
ale vieții. Cât sunt mici, toți copiii trebuie să își însușească valori morale, să trăiască momente
înălțătoare, să conștientizeze rolul religiei în formarea lui ca individ și să participe la toate

1802
evenimentele importante alături de familia unită. Aceasta este soluția vitală pentru o viață
echilibrată, pentru petrecerea momentelor neegalabile din mijlocul familiei, pentru formarea ca
individ responsabil și valoros pentru societate.

*
CERNEA MARIA, Contribuţia activitǎţii extracurriculare la optimizarea procesului de
ȋnvǎţǎmȃnt, ȋn “Ȋnvǎţǎmȃntul primar” –ed. Discipol 2000

1803
 Importanța activităților educative realizate în parteneriat cu părinții

Prof.înv.preșcolar:Liber Maria
Lic.Tehnologic Ruscova
Grădinița Ruscova-Grupa Solosteanu

După familie,grădiniţa constituie prima experienţă de viaţă a copilului în societate.Această

instituţie îl aşază într-un cadru nou prin dimensiunile şi conţinutul său.Copilul preşcolar începe să-şi
definească treptat începutul personalităţii sale,învăţământul preşcolar reprezentând din acest punct
de vedere piatra de temelie,premisa dezvoltării ulterioare,baza de la care se porneşte în construirea
personalităţii fiecărui viitor cetăţean.
Grădiniţa este unul dintre partenerii comunitari implicaţi şi consecvenţi a cărei existenţă în
societate marchează începutul traseului educaţional al copilului şi primii paşi către viitoarea sa
devenire de cetăţean responsabil.
Conceptul de parteneriat (provenit din engl.partnership), în sens etimologic desemnează
relaţiile stabilite între asociaţi din instituţii diferite. Termenul parteneriat se bazează pe premisa că
partenerii au un fundament comun de acţiune şi un principiu al reciprocităţii, ceea ce le permite să-
şi unească eforturile spre atingerea unui ţel comun. Colaborarea partenerilor implicaţi în educaţie
presupune construirea unei relaţii clădite pe unificarea unui sistem de valori şi cerinţe adresate
copilului.Conceptul de parteneriat educaţional constituie o atitudine în câmpul educaţional, şi
presupune colaborare, cooperare, comunicare eficientă, acces egal, acceptarea diferenţelor şi
interacţiuni îndreptate în scopul optimizării rezultatelor educaţiei. Datorită abordării curriculare
flexibile şi deschise pe care o presupune în rezolvarea problemelor cu care se confruntă astăzi
educaţia, parteneriatul educaţional tinde să devină un concept central.Din abordarea curriculară
a educaţiei rezultă nevoi precum aceea de cunoaştere, respect şi valorizare a diversităţii, ce
presupune unicitatea fiinţei umane şi multiculturalitatea.
Parteneriatul educaţional se poate realiza între diferite instituţii: familie, grădiniță,şcoală,
comunitate, agenţi educaţionali (elevi, părinţi, cadre didactice, psihologi, etc.), instituţii de
cultură ( biblioteci, muzee, centre de cultură), membri ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii,
educării şi dezvoltării copilului ( medici, factori de decizie, reprezentanţi ai bisericii, ai poliţiei), şi
alţi factori interesaţi în dezvoltarea instituţională a sistemului de educaţie. Grădiniţa reprezintă un
sprijin pentru comunitate şi nu doar un loc în care copiii îşi însuşesc cunoştinţe.Atunci când
părinţii,copiii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră parteneri în educaţie,se creează o
comunitate de suport care începe să funcţioneze. Din acest motiv, parteneriatele trebuie văzute ca o
componentă esenţială şi necesară în organizarea grădiniţei şi a grupei de preşcolari.Pentru realizarea
unui parteneriat trebuie stabilite câteva forme de relaţionare necesare.Astfel ,trebuie respectate
condiţii de realizare ale acestui proces precum: comunicare,coordonare,cooperare şi în
final,parteneriat. În ceea ce priveşte relaţia dintre grădiniţă şi familie(părinți) ,cele mai frecvente
forme de organizare a acestei relaţii sunt :
• Şedinţele cu părinţii,lectorate cu părinți,mese rotunde;
• Discuţii și întâlniri individuale între cadrele didactice şi părinţi,discuții zilnice;
• Teme săptămânale de consiliere pentru părinți;
• Antrenarea părinților în derularea proiectelor tematice;
• Comunicarea prin corespondență cu părinţii ,vizite la domiciliul copilului;
• Implicarea părinţilor în manifestări culturale ale grădiniței şi activităţi recreative;
• Voluntariat,participarea părinților la diferite activități,la serbări cu diferite
ocazii,vizite,expoziții ale copiilor,concursuri pe diferite teme ,etc.
Activitatea cu părinţii ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului în programul
educativ din grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respect de sine, încredere în
competenţele lor, făcându-i mai receptivi, mai implicați și mai interesați .

1804
 Pentru a avea rezultate bune cu copiii și pentru a crea un mediu adecvat desfăşurării cu
succes a procesului instructiv-educativ trebuie să existe un parteneriat educaţional funcţional
grădiniţă-familie ,chiar din grupa mică şi continuând până la grupa mare.
În concluzie putem spune că parteneriatele educaţionale sunt benefice pentru copii şi pentru
factorii implicaţi: familie,grădiniţă,comunitate.
Parteneriatul educaţional este o metodă cu un puternic caracter interdisciplinar iar abordarea
interdisciplinară a conţinutului educaţiei duce la modernizarea procesului instructiv-educativ.
Parteneriatul grădiniţă –familie, acţiunile pe care aceştea le desfăşoară, continuarea de
către familie a activităţilor din grădiniţă, duc la formarea copilului pentru viaţa de adult.

Bibliografie:
Băran- Pescaru, A., ,,Parteneriat în educaţie”, Bucureşti, Editura Aramis Print, 2004;
P.R.E.T.,Modul nr.2 :,,Împreună pentru copii:grădiniţa şi comunitatea’’,Bucureşti,2008;
WWW.didactic.ro

1805
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE
ÎN PARTENERIAT CU PĂRINȚII

Prof. înv. Preșc.: Lică ANDREEA ILEANA

Grădinița ,,STROP DE ROUĂ”
Sector 4, București.

Factorii principali care participă la educarea și formarea copilului sunt: familia ca prim
educator al copilului, grădinița și societatea. În contextul acestui complex formativ-educativ rolul
dominant îl are grădinița, aceasta fiind o instituție specializată cu cadre didactice pentru a îndeplini
obiectivele programei.
Pentru succesul procesului educațional, efortul depus de către învățătoare trebuie continuat și
consolidat de către familie, cadrele didactice venind în sprijinul intereselor și necesităților educative
și valorificându-le, astfel între familie și școală existând o colaborare continuă.
Mediul familial ocupa un loc central in multitudinea factorilor determinanti ai evolutiei
copilului. Copilul nu este un adult in miniatura, ci este un „candidat la maturizare“ (H. Pierot),
deosebit de receptiv la influentele pozitive sau negative care se exercita asupra lui. De aceea,
copilul trebuie socializat si modelat, iar fundamentarea personalitatii se realizeaza, in mare masura,
in interiorul familiei care concentreaza primul sau univers afectiv, social si cultural. Trasaturile si
coordonatele personalitatii copilului se construiesc in relatie cu mediul social, cu situatiile pe care
trebuie sa le traiasca in familie, atitudinile parintilor avand o influenta importanta asupra
personalitatii copilului in devenirea sa ca adult.
Educatia din familie a copilului se va continua cu cea din gradinita. Uneori, intre cele doua
medii educative, exista diferente majore de reguli, valori, cultura etc. In aceasta situatie, copilul este
supus adaptarilor si readaptarilor repetate, care il marcheaza profund: se instaleaza o stare de
confuzie interna, copilul nestiind ce reguli sa-si asume, care valori sunt acceptate social. Mai mult
chiar, putem vorbi si despre o trauma emotionala, copilul simtindu-se vinovat daca va adera la
valorile gradinitei, in defavoarea valorilor familie (sau invers).
Cadrele didactice și părinții au în proporție egală, răspunderea muncii comune pentru
formarea și dezvoltarea unei bune relații de comunicare, de respect reciproc, participarea tuturor în
a căuta și a susține interesele copiilor.
Participarea părinților în dificultățile specifice instrucției și educării copiilor se realizează prin
diverse metode și modalități alese cu mare atenție de către cadrele didactice. Participarea părinților
în procesul de educație al propriilor copii aduce beneficii copiilor lor, familiei dar și calității
programului instructiv-educativ. Principale metode de participare a familiei în activitățile instructiv-
educative:
Cadrele didactice informează părinții încă de la intrarea lor în școală de că pot lua parte la
diferite activități desfășurate,având atât statura de observatori cât și de voluntari.
Părintele poate lua parte la activitățile desfășurate cu statutul de observator,de fiecare dată
când acesta dorește să privească modul de comportare al copilului său în colectivitate, cum lucrează
și răspunde la diferitele întrebări adresate de către cadrul didactic. Părinții ce iau parte la activități
cu statutul de voluntar îi susțin pe elevi și îi ajută la diverse activități desfășurate atât în sala de
clasă pe centre de activitate, dar și la sărbătorirea onomasticilor elevilor, în diferite vizite, excursii,
serbări școlare.

BIBLIOGRAFIE:
Ecaterina Adina Vrăşmaş, Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura „Aramis”, 2002;
Ecaterina Adina Vrăşmaş, Educaţia copilului preşcolar, Bucureşti, Editura Pro Humanitate,1
999;
Gheorghe Bunescu,Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor,www.1educat.ro;
Stern,H.H.,Educaţia părinţilor în lume, Bucureşti, Editura Didactica şi Pedagogica,1972.

1806
 Rolul parteneriatului școală-familie

Prof: LIFOE CLAUDIA MARIANA

Școala Gimnazială Albeștii de Argeș

Parteneriatul școală – familie are o importanță deosebită în dezvoltarea fizică și psihică a

elevilor, în educația lor. Acesta se impune a fi realizat încă de la vârsta preșcolară, deoarece
avantajele sunt diverse și constructive în egală măsură pentru părinți și elevi, dar și pentru cadrele
didactice. Părinții trebuie să cunoască mediul în care copiii lor învață, acționează, interacționează,
se joacă, cât și comportamentul acestora, pentru a putea înlătura eventualele probleme care vor
apărea.
Modalitățile de colaborare între școală – familie sunt multiple, iar disponibilitatea celor din
urmă trebuie să fie stimulată. Dintre acestea se enumeră următoarele: vizitarea unităților de
învățământ, comitetul de părinți, asociația de părinți, expoziții de lucrări, orele de consiliere
individuale, serbările, activitățile extrașcolare.
Serbările reprezintă modalitatea prin care părinții își pot evalua rezultatele copiilor atât
individual, cât și la nivel de clasă. Ei sunt implicați în amenajarea clasei, decorarea, confecționarea
materialelor. Ele sunt benefice deoarece oferă posibilitatea ca aceștia să-și depășească frica, să
capete încredere în ei prin participarea activă la program evitându-se astfel blocajele psihice.
Părinții pot participa la activități extrașcolare prin implicarea în organizarea acestora, trăind
emoții pozitive alături de ei oferind modele de comportament, familiarizându-i cu tradiții și
obiceiuri populare, evenimente istorice.
Prin implicarea părinților în activitățile școlare și extrașcolare se descoperă noi modalități de
educare a copiilor bazate pe colaborare și comunicare. Cei doi factori au un scop comun și anume
educarea și formarea copilului pentru viață. Implicarea activă a părinților are ca scop conștientizarea
acestora asupra rolului de neînlocuit ce îl au în educarea copiilor. Astfel, părinții care au participat
și sprijinit școala la diverse activități continuă să țină o strânsă legătură cu cadrele didactice și
conducerea școlii observând progresele făcute de elevi.
Unitatea școlară este cea care va face primul pas spre o bună colaborare cu familiile elevilor
oferind părinților o gamă largă de activități la care pot participa.
Cel mai important rol în amplificarea participării părinților și a comunității și stabilirea unor
legături de lucru îl are directorul. Școala poate organiza cu acordul acestuia ateliere, seri tematice,
serbări la care părinții pot participa.
Părinții trebuie să cunoască faptul că școala are porțile deschise fiind școli inclusive. Școala
inclusivă este școala care nu selectează, nu exclude, este deschisă, tolerantă, prietenoasă, este
naturală prin eterogenitatea ei, valorizează toți elevii, se adaptează la diversitatea nevoilor
educaționale și la particularitățile de învățare și dezvoltare.
Părerea părinților despre modul în care se desfășoară activitatea este foarte importantă într-o
astfel de școală, putând fi aflată prin discuții, chestionare ce se pot aplica părinților, consultarea
listei cu sugestii deschisă oricând acestora. Școala acționează permanent pentru a încuraja
implicarea tuturor părinților în activitatea de învățare ce se continuă și acasă.

1807
 ACTIVITATE DE FORMARE PROFESIONALĂ

Profesor: Lihor Alemănuța-Sorina

Accelerarea transformărilor sociale, democratice, emanciparea femeii, care include, pe lângă

preocupările materne și gospodărești, și pe cele profesionale și de studiu, modificarea statutului
copilului, dispersia familiei, încercarea de a restitui prestigiul educației familiale pe care l-a avut
până la introducerea învățământului obligatoriu, progresele sociologiei și psihologiei, precum și alte
cauze au dus la înțelegerea faptului că, orice sistem de educație rămâne neputincios dacă se izbește
de indiferența sau de opoziția părinților. În acest context, școala capătă astfel o misiune
suplimentară.
În educarea „puiului de om“, părinții, educatorii, școala și societatea în general sunt
mijloacele cele mai importante. Printre problemele importante ale învățământului în această etapă
de schimbare și modernizare rapidă se găsește și cea vizând parteneriatul cu alți factori educaționali,
între care familia ocupă un loc privilegiat. Familia, prima școală a vieții este cea care oferă copiilor
primele cunoștințe, primele deprinderi, dar și primele modele comportamentale, suportul psiho-
afectiv-stimulativ necesar debutului socio-familial.
Ca primă verigă a sistemului educativ, familia are responsabilități clare și diverse. Întrebarea
care se pune este, dacă familia de astăzi are timp pentru îndeplinirea responsabilităților obiective,
dacă este pregătită să activeze constant ca un factor educativ. Realitatea ne-a dovedit că nu toate
familiile sunt dispuse să-și îndeplinească consecvent responsa-bili-tățile educative față de copii,
acuzând lipsa de timp, grijile vieții zilnice, minimalizând rolul de factor educativ. Altor familii, deși
doresc să asigure educația corespunzătoare copiilor, le lipsesc pregătirea psiho-pedagogică,
experiența.
Parteneriatul școală-familie în zilele noastre primește noi valențe. În lucrarea Management
educațional pentru directorii unităților de învățământ, Mariana Dragomir precizează faptul că, în
relația cu școala, părintele parcurge șapte pași: a) părintele „învață“ – se informează asupra modului
de conducere și organizare a procesului instructiv-educativ; b) părintele ajută – sprijină școala în
realizarea unor proiecte și activități; c) părintele devine un suport al imaginii pozitive despre școală
– înțelege importanța școlii în formarea copilului său și are o atitudine pozitivă față de școală; d)
părintele devine o sursă de informație complementară – furnizează dirigintelui sau învățătorului
informații despre comporta-mentul copilului în familie, despre problemele afective și de sănătate
ale acestuia; e) părintele devine o sursă educațională – contribuie la educația propriului copil, îl
ajută și îl sprijină în activitatea zilnică de acumulare de cunoștințe; f) părintele ca profesor – oferă
cadre de referință pentru raportarea valorică a copiilor săi; g) părintele – inițiator al schimbărilor din
școală – are dreptul și chiar obligația să solicite adaptarea școlii la cerințele societății actuale –
părintele poate să propună unele schimbări care să contribuie la dezvoltarea individuală sau
colectivă a copilului.
Implicarea familiei în activitatea școlară a copiilor se desfășoară pe două coordonate: a)
relație părinte-copil: controlul frecvenței, al rezultatelor școlare, al temelor, ajutor în îndeplinirea
sarcinilor, suport moral și material; b) relația familie-școală: contactul direct cu învățătorul sau
profesorii clasei sub forma unor reuniuni de informare a părinților cu privire la documentele privind
partea de curriculum (Planul cadru pentru învățământul obligatoriu, Programele școlare, Ghidurile
de evaluare), consultarea părinților la stabilirea disciplinei opționale, alcătuirea schemelor orare ale
clasei și programului extrașcolar al elevilor; activarea asociativă a părinților prin Comitetul de
părinți etc. Pentru ca această colaborare „ideală“ să se realizeze trebuie să existe voința colaborării
și factorii educaționali implicați să se considere parteneri, în adevăratul sens al cuvântului.
,,Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi pentru că unora ca acestora este Împărăţia
cerurilor!’’- sunt cuvintele Domnului Iisus Hristos, ale celui ce a fost numit de către apostolii Săi,
şi, apoi, de o întreagă istorie creştină, Învaţătorul, acel pedagog prin excelenţă, care ne-a predat
materiile fundamentale ale şcolii vieţii : binele, frumosul, credinţa şi iubirea.

1808
 Pentru noi românii, a vorbi de educaţie religioasă, astăzi, înseamnă a analiza şi reflecta
asupra unui complex proces educaţional de predare în şcoala românească a orei de Religie, în care
se pun mari speranţe pentru revigorarea spiritual-morală a tinerei generaţii.
Cercetările în domeniul psihologiei copilului și practica educativă înaintată ne arată că
educaţia moral-religioasă este posibilă de la cea mai fragedă vârstă, iar vârsta şcolară gimnazială cu
trăsăturile de voinţă şi caracter în formare, având ca germen însăşi personalitatea umană, ne
îndreptăţesc să afirmăm că introducerea unor elemente de educaţie religioasă la vârstă fragedă este
un lucru important si necesar.
Sărbătorile de iarnă reprezintă prilej de bucurie pentru creştini, dar mai ales pentru copii, care
aşteaptă cu nerăbdare momentul colindelor, împodobirii bradului şi, nu în ultimul rând, al prezenţei
la slujbele religioase. Prin derularea acestui proiect ne propunem dezvoltarea la şcolari şi elevi de
liceu a sentimentului de respect şi mândrie faţă de tradiţiile şi obiceiurile poporului român. Proiectul
le oferă părinţilor ocazia de a vedea evoluţia copiilor, prin implicarea la derularea serbării.
Scopul proiectului ,, LERU-I, DOAMNE, LER ...”, organizat la nivel juețean, este acela de a
educa copii în spiritul valorilor moral-religioase și descoperirea aptitudinilor artistice, stimularea
creativității copiilor, încurajarea exprimării sentimentelor creștine.
Finalitățile urmărite privind copiii sunt: îmbunătăţirea performanţelor artistico – plastice prin
însuşirea unor tehnici noi şi variate; utilizarea diverselor materiale şi tehnici de lucru în funcţie de
temele propuse; cultivarea respectului faţă de tradiţiile locale şi naţionale; dezvoltarea spiritul critic,
autocritic; îmbunătăţirea relaţiilor de comunicare între elevi.Iar privind cadrele didactice:
familiarizarea cadrelor didactice cu metode noi de stimulare a interesului elevilor pentru arta,
educația plastică , obiceiuri și tradiții; abilitarea cadrelor didactice cu capacitatea de a construi un
ambient educaţional care să motiveze copilul in cadrul procesului instructiv –educativ.
În concluzie, școlile trebuie să planifice și să implementeze programe de parteneriat, pentru a
amplifica implicarea părinților. Scopul educației este de a forma un om cu o gândire liberă, creativ
și sociabil. Un proverb spune: „O vorbă bună rostită la timp înviorează sufletul copilului, precum și
ploaia bună, căzută la timp potrivit, înviorează câmpul“.

Bibliografie:
1. Agabrian, Mircea, Millea, Vlad (2005), Parteneriate școală-familie-comunitate. Studiu de
caz, Institutul European, Iași;
2. Baran-Pescaru, A. (2004), Parteneriat în educație: familie-școală-comunitate, Editura
Aramis, București;
3. Cucoș, Constantin (2009), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice, Editura Polirom, Iași;

1809
 Primii pași

Prof. Meiroșu Liliana Georgeta

Școala Gimnaziala Vadeni

Educația este o acțiune ce se desfașoară intr-un cadru instituționalizat și nu numai și se

desfașoara pe tot parcursul vieții. Primul cadru de socializare al omului e familia care e și universul
natural, in care se pun bazele educației si integrarii sociale, e nucleul social care pune baza
dezvoltarii individuale. Odata integrat intr-o unitate școlara, se poate ușor observa influența acesteia
și devine dominanta. Munca educatoarei trebuie continuata de familie, activitațile desfașurate și
socializarea cu colegii din grupa ajuta ca valorile morale ca: omenia, cinstea, sinceritatea etc. sa fie
asimilate de copil mai usor, iar exemplul personal al familiei si educatoarei sa fie un model ce va fie
insusit la aceasta varsta prin imitație.
La intrarea in gradinița se deschide un univers plin de surprize copiilor, uneori adaptarea e
mai dificila, de aceea educatoarea trebuie sa dea dovada de tact pedagogic, sa incurajeze copii dar și
parinții care sunt tot atat de speriați de schimbare si desparțire.
Parinților li se prezinta programul zilnic al copiilor, oferta educationala, notiuni privind
strategia didactica utilizata, regulile ce trebuiesc respectate. Pe langa toate acestea, sunt cateva
activitați concrete de colaborare gradinița – familie ce ajuta la adaptarea școlara și obținerea
rezultatelor dorite. Dintre acestea aș putea aminti:
-sedințele cu parinții prezinta realizarile grupei situații problema noi ce trebuiesc rezolvate,
nevoile materiale necesare desfașurarii activitaților
-lectoratele cu parinții dezbat tematici educative și probleme pedagogice ce intereseaza toti
parinții și ii familiarizeaza cu noțiuni simple legate de personalitatea si dezvoltarea copilului
-componenta cognitiva (intelectuala)
-componenta socio-afectiva
-componenta motorie
-componenta limbajului
-componenta identitații.
Parinții sunt sfatuiți sa aiba incredere in copii, sa-i protejeze, sa le vorbeasca frumos, calm,
clar, cu ton cald, sa se joace cu ei, sa-i solicite la treburi casnice simple, sa-i responsabilizeze, sa le
raspunda la intrebari, sa se joace cu ei, sa le fie un bun exemplu și nu in ultimul rand sa-i iubeasca.
-vizitele sa fie de ambele parți, educatoarea sa cunoasca mediul in care traiește copilul, date
despre membrii familiei, relațiile dintre ei iar parinții vizitand gradinița vor fi familiarizați cu
conținutul muncii de aici, vor putea observa comportamentul copiilor
-lecțiile deschise ajuta la cunoașterea performanțelor copiilor, metodele de lucru, relațiile
dintre copii și participarea copiilor la activitați.
Expozițiile cu lucrarile copiilor organizate cu diverse ocazii: Craciun, ziua Romaniei, ziua
mamei, ziua copilului, Paștele sunt momente in care familia poate sa observe priceperile si
deprinderile dobandite de cel mic. Lucrarile pot fi realizate prin diverse tehnici insușite in cadrul
activitaților artistico – plastice, activitaților practice etc.
Lipsa colaborarii familie – gradinița poate avea consecințe grave si se observa schimbari in
comportamentul copilului, agresivitate sau dezinteres, care ne duc cu gandul la problemele din
familie si daca nu se iau masuri , in timp vor apare situații care mai tarziu vor duce la delicvența
juvenila sau abandon școlar.

1810
 Importanța activităților educative în parteneriat cu părinții

Prof. Voicu Liliana

Liceul Teoretic Negru Vodă, jud. Constanța

Scopurile principale al parteneriatului școală – familie sunt de a asigura succesul școlar al

elevilor și, în egală măsură, pregătirea acestora pentru reușita lor, mai târziui, în viață. Ca și
parteneri în educație, profesorii și părinții, trebuie să colaboreze strâns, reușind astfel să creeze un
suport pentru elevi, suport ce va funcționa atât pe perioada școlarității, cât și după aceasta.
Când părinţii se implică în activităţile şcolii sau își aduc sprijinul în realizarea acestora, elevul
trăieşte un sentiment de mândrie. Aceste fapte au ecouri pozitive în formarea personalităţii sale, în
conştiinţa sa. Astfel îşi va respecta mai mult părinţii, va învăţa să aprecieze munca celorlalţi, va
deveni un membru responsabil al societății.
Lăsând la o parte teoria, vă voi prezenta pe scurt o activitate educativă care în ultimul timp a
început să se bucure de o mare popularitate.
Liceul Teoretic Negru Vodă organizează de 6 ani, în luna octombrie, un Târg al toamnei la
care participă toate clasele I – XII. Fiecare clasă trebuie să-și amenejeze standul cu produse
(legume, fructe, murături, compoturi, dulcețuri, gemuri etc). Toate produsele sunt puse în vânzare,
iar copiii entuziasmați se întrec în reclame care să atragă clienții. Cine sunt clienții? Elevii,
profesorii și părinții participanți. Părinții, al căror număr a crescut an de an, sunt cei mai implicați în
această activitate. Pe aceștia îi întâlnești la standuri, alături de copii, cu alte preparate realizate în
casă – prăjituri, clătite, plăcinte, platouri tradiționale cu brânză, șuncă, pâine de casă etc. La clasele
mici sunt la fel de implicați și în amenajarea standului. La finalul activității banii strânși din
produsele comercializate, împreună cu produsele nevândute, sunt adunate și donate familiilor
nevoiașe și casuțelor cu asistați sociali din localitatea noastră. Această activitate are un succes
răsunător.
Ce învață copiii din acest gen de activitate? „Voluntariatul este cel mai bun exemplu de
democraţie. Votăm la alegeri, dar când te oferi voluntar, votezi în fiecare zi pentru comunitatea în
care vrei să trăieşti.ˮ a spus Marjorie Moore, iar ei văd și învață acest lucru din pasiunea și dăruirea
cu care participă la această activitate atât profesorii, dar mai ales părinții lor.

1811
 Importanţa activităţilor educative în parteneriat cu părinţii
Serbările şcolare
“Magia sărbătorilor de iarnă”

Prof.înv.primar Lişcă Raluca

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a
uşura o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând
educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din
propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe
parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe
la activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele
didactice trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de
copil, de a cunoaşte copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui,
de a lucra împreună părinte-copil la diferite proiecte. După cei șapte și, mai nou, șase ani de-acasă,
școala are un rol primordial în educația copiilor, alături de familie, dar și de întreaga societate,
deoarece educația permanentă presupune o învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți
factorii educaționali, în primul rând între școală și familie, este stringentă. Colaborarea cu familia
trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale școlii cu aceasta (lectorate cu
părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare). Părinții trebuie să vadă în
noi un prieten, un collaborator.
Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai
mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme
specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor. Teme precum: “Bun găsit, școală dragă! ”,“
Crăciunul în inimile noastre”, “ Martie - Mărţişor” sunt foarte cunoscute și foarte îndrăgite de
elevi și părinți, deoarece îi provoacă să se implice afectiv şi efectiv în realizarea sarcinilor, în
căutarea şi sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema
aleasă.
Am considerat că implicând părinții în activități școlare și extrașcolare, acestea vor fi mai
atractive pentru elevi, iar părinții vor fi mai implicați și mai conștienți de actul didactic, de
importanța școlii în viața copilului, realizând, astfel progres în activitatea didactică.
În asemenea situaţii, măiestria profesorului trebuie susţinută de diagnoza psihologică, fiind
necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă, permanentă între profesor, părinte şi elev.
Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi
în viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an
şcolar. Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare
inedită al talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare
inteligenţa dominantă descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este
surprinsă de potenţialul propriului copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva
dintre formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând
încredere în propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc
eficient de educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor
contexte educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de
dezvoltare a aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat
ca pe parcursul serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare,
dansuri populare, cântece pe care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate

1812
acestea contribuie la sudarea relaţiilor dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de
sărbătoare a tuturor vârstelor.
Cu siguranţă, copilăria este şi rămâne cea mai frumoasă perioadă din viata oricărui om. Este
singura perioadă în care, lipsiţi de griji majore, copiii cred în povesti, cred în minuni şi ştiu că
aproape toate dorinţele lor se împlinesc.
Toții copiii se bucură de magia sărbătorilor de iarnă. În acest context, noi, învățătoarele,
urmărim implicarea copiilor în exprimarea învățăturilor și ade