Optimismul poate fi învățat?

Răspunsul este, pur și simplu, da. Deși poate exista o componentă moștenită a
optimismului, iar perspectiva optimistă sau pesimistă asupra vieții este influențată
de anumite experiențe din copilărie, putem utiliza anumite strategii pentru a
combate pesimismul.
Prima dintre aceste strategii este disputarea (punerea la îndoială a felului în care
interpretăm ceea ce ni se întâmplă,
căutând argumente pentru și
împotriva acestei perspective).
În mod obișnuit folosim disputarea
atunci când ne simțim amenințați
sau nedreptățiți de altcineva. De
exemplu, dacă suntem acuzați de
cineva că nu îi ascultăm opiniile
putem avea următorul dialog
interior: ”Nu este in regulă.” ”El
este cel care nu ascultă, nu eu.” „Eu
întotdeauna ascult înainte de a trage o concluzie.”
Cu toate acestea, când ne acuzăm pe noi înșine de ceva (de exemplu, că nu suntem
capabili de a face față unei situații dificile), nu avem tendința de a contesta această
perspectivă, astfel încât acesta este considerată reală de către mintea noastră. O
soluție eficientă este monitorizarea atentă și recunoașterea gândurilor noastre.
Odată ce identificăm un gând negativ, îl putem pune în discuție în mod conștient,
căutând posibile interpretări alternative (ex. „Am ratat un examen. Nu am avut
foarte mult timp la dispoziție. Puteam să fac eforturi mai mari. Mă voi pregăti mai
bine și îl voi trece data viitoare.”).
O altă strategie utilă în dezvoltarea optimismului o constituie identificarea și
modificarea, dacă este cazul, a stilului explicativ. Stilul explicativ se referă la
modul în care explicăm cauzele și influențele evenimentelor pozitive și negative
anterioare.
Un stil explicativ pesimist înseamnă că ne explicăm un eveniment negativ prin
cauze interne stabile, care nu pot fi modificate și globale, care se referă la întreaga
persoană. Persoanele care folosesc acest stil tind să evalueze evenimentele
negative în termeni de eșec personal.
În mod opus, indivizii caracterizați de un stil explicativ optimist atribuie situațiilor
negative în care sunt implicați cauze externe (care nu le aparțin, păstrându-și stima
de sine intactă) , instabile (care țin doar de context) și specifice situației, nu
persoanei sale în ansamblu. Evenimentele pozitive sunt interpretate după un model
opus.
În tabelul de mai jos sunt prezentate diferențele dintre stilurile explicative optimist
și pesimist în cazul evenimentelor pozitive și a celor negative.
Așa cum pare evident, este util să atribuim evenimentelor pozitive cauze interne,
stabile și globale iar celor negative, cauze externe, instabile și specifice.
Pentru a pune în discuție explicațiile pesimiste este util să ne întrebăm de dovezi
avem pentru convingerile noastre, încercând să găsim o explicație alternativă
pentru eșec. Chiar dacă o explicație optimistă nu este aplicabilă, încercăm să aflăm
care sunt implicațiile situației negative în care suntem implicați. Dacă nu putem
decide care explicație mai valabilă, mai validă, ne putem gândi care dintre ele este
mai utilă pentru felul în care ne simțim.
În numărul articolul următor vom încerca să aflăm dacă abordarea pesimistă are
beneficii și vom discuta despre perspectiva pesimistă.