Inteligența emoțională

„Inteligenta emoțională”, sau EQ (Emotional Quotient), este un termen destul de

cunoscut, popularizat de Daniel Goleman începund cu cartea „Inteligența
Emoțională” (titlu original: Emotional Intelligence: Why It Can Matter More Than
IQ, publicată inițial în 1995 și tradusă în limba română la editura Curtea Veche).

Conceptul a fost studiat, înainte de apariția acestei cărți, printre alții, de John
Mayer și Peter Salovey , psihologi mai puțin cunoscuți publicului larg, care au
publicat primele articole cu rezultatele cercetărilor pe această temă în anul 1990.
Inteligența emoțională se referă la capacitatea noastră de a recunoaște și a gestiona
propriile emoții, dar și de a percepe și interpreta emoțiile altor persoane. Adeseori,
se apreciază că nivelul de inteligența emoțională (EQ) este mai important decât de
”clasicul” nivel de inteligență IQ/QI pentru succesul în carieră sau pentru
capacitatea de a îndeplini alte obiective de viață.
Conceptul "inteligență emoțională" implică, în mod evident, două aspecte: emoții
și inteligență.
Emoțiile sunt reacții afective care ne semnalează corespondența sau diferența
dintre nevoile noastre și răspunsurile pe care le primim din partea mediului fizic
sau social.
Inteligența presupune capacitatea de a înțelege, de a sesiza ceea ce este esențial în
anumite situații, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței
acumulate.
Altfel spus, inteligența emoțională se referă la capacitatea unei persoane de a
efectua raționamente asupra emoțiilor, sau despre felul în care emoțiile îi afectează
gândirea. Inteligența emoțională implică patru aspecte: (1) perceperea emoțiilor,(2)
utilizarea emoțiilor pentru facilitarea gândirii, (3) înțelegerea emoțiilor și (4)
gestiunea emoțiilor, astfel:
(1) Perceperea emoțiilor. Este capacitatea de a identifica mesaje emoționale în
expresiile faciale, în tonul vocii sau în opere de artă. Persoanele care au această
abilitate beneficiază de avantaje în situații sociale deoarece pot înțelege lucrurile
din perspectiva altei persoane fiind mai empatici.
(2) Utilizarea emoțiilor: Emoțiile au capacitatea de schimba modul în care gândim.
Când suntem fericiți credem că totul este posibil, dar când suntem triști, toate
perspectivele sunt negative. Este bine să avem în vedere acest aspect când dorim o
rezolvare mai eficientă a problemelor, să luăm decizii bune sau să fim creativi.
(3) Înțelegerea emoțiilor: Nu este suficient să constatăm emoțiile. Ne este util să
înțelegem mesajul pe care acestea ni le transmit: de ce avem anumite emoții? de
unde vin? unde ne vor conduce? Este important de înțeles, de exemplu, că iritația
poate duce la furie, sau că sentimentul de nesiguranță poate declanșa răbufniri
puțin explicabile. Persoanele care prezintă un nivel ridicat de inteligență
emoțională sunt capabile să denumească emoțiile prin cuvinte adecvate și să
înțeleagă stările emoționale complexe și chiar pe cele aparent contradictorii.
(4) Gestionarea emoțiilor: reglarea emoțională nu înseamnă eliminarea emoțiilor
care ne deranjează ci învățarea unor moduri prin care putem învăța să câștigăm
controlul asupra lor. Avem de ales între a fi supărați că nu putem face nimic într-o
situație sau a ne gândi că putem face ceva mai bine. Cei mai eficienți dintre noi,
din acest punct de vedere, sunt capabili să-i ajute și pe alții să facă față emoțiilor
copleșitoare.