Inteligența emoțională

 Termenul „inteligenţă emoţională” a fost folosit pentru prima dată într-

un articol din anul 1990 de către psihologii Peter Salovey şi John Mayer.
Cu toate că acest termen este relativ nou, componentele conceptului
inteligenţă emoţională pot fi datate până la arhicunoscută afirmaţie a lui
lui Socrate (470 – 399 iHr) „Cunoaşte-te pe ţine însuţi”.
 În 1983 Howard Gardner a introdus conceptul de: ”Inteligențe Multiple”.
El a inventat sintagma : „ Nu întrebaţi cât de deştepţi sunteţi, ci cum
sunteţi inteligenţi”
 Gardner a identificat 7 tipuri de inteligenţă diferite de abilităţile
comunicative şi matematice uzuale. Printre aceastea, el a inclus şi două
abilităţi personale: auto-conştientizarea stărilor interioare şi
interactivitatea socială eficientă.
Cele 7 tipuri de inteligențe ale lui Gardner sunt:

 * Inteligenţă Matematică–Logică
 * Inteligenţă Interpersonală
 * Inteligenţă Spaţială
 * Inteligenţă Ritmic–Muzicală
 * Inteligenţă Intrapersonală
 * Inteligenţă Kinestetica
 * Inteligenţă Lingvistic–Verbală
 Inteligența emoțională
 Reprezintă aptitudinea de a identifica, evalua și controla propriile
emoții, dar și pe cele ale persoanelor din jur.
 Acest tip de inteligență rezidă din capacitatea de a te cunoaște și
ințelege pe tine și de a-i cunoaște și ințelege pe ceilalți.
 Inteligența emoțională este legatîă de concepte precum iubire,
empatie, spiritualitate.
 Nu are legătură cu coeficientul de inteligență pe care îl știm cu
toții - IQ.
 Conceptul de inteligență emoțională se definește
prin prisma celor cinci domenii principale.

.
 1. cunoașterea emoțiilor personale (recunoașterea unui sentiment atunci
când el apare);
 2. gestionarea emoțiilor (stăpânirea emoțiilor încât să fie cele potrivite);
 3. motivarea de sine (punerea emoțiilor în serviciul unui scop);
 4. recunoașterea emoțiilor în ceilalți (empatia, fundamentală înțelegerii
celorlalți);
 5. manevrarea relațiilor (capacitatea de a gestiona emoțiile celorlalți).
 Inteligența emoțională se bazează pe anumite aptitudini potențiale
înnăscute: 
 sensibilitate emoțională; 
 memorie  emoțională;
 capacitatea de procesare  emoțională;
 capacitatea de invatare  emoțională;
 Aceste caracteristici înnăscute pot fi dezvoltate și cultivate de-a lungul
vieții sau, din conta, pot fi degradate, acest lucru depinzând foarte mult
de modul în care suntem crescuți și educați în copilărie și adolescență.
 Există prin urmare o distincție între inteligență emoțională ca potențial
înnăscut și inteligența emoțională ca potențial dezvoltat de-a lungul
vieții. În literatura de specialitate, prima este denumită EI, iar cea de-a
doua EQ.
 Pentru evaluarea inteligenței emoționale se utilizează teste de
inteligență emoțională.
 Pe lângă evaluarea separată a abilităților emoționale (perceperea
emoțiilor, ințelegerea emoțiiilor, gestionarea emoțiilor, facilitarea
gândirii), unele teste pot oferi și trei scoruri de IQ emotional, mai
exact:

 coeficientul de inteligență emoțională total, care reprezintă

indicatorul inteligenței emoționale totale a persoanei evaluate;
 coeficientul de inteligență emoțională experiențială (aptitudinea
persoanei evaluate de a percepe informații emoționale și de a le
utiliza pentru a facilita procesul de gândire);
 coeficientul de inteligență emoțională strategică (aptitudinea
persoanei evaluate de a înțelege informațiile și de a le utiliza
strategic pentru planificare și management personal;
Cum recunoaștem o persoană cu inteligență
emoțională?

 Nu se teme să fie vulnerabilă și să spună ceea ce simte;

 Poate accepta critici constructive fără a-și găsi scuze sau a-i blama pe
ceilalți;
 Este un ascultător foarte bun;
 Se automotivează;
 Înțelege acțiunile și comportamentele celorlalți.
 Nu-i este teamă să-și recunoască greșelile și să-și ceară scuze;
 Este privită ca fiind persoană empatică de către ceilalți;
 O persoană care nu dă dovadă de inteligență
emoțională:

 Nu gestionează bine criticile;

 Nu poate trece peste greșelile din trecut;
 Se simte neînțeleasă;
 Nu înțelege emoțiile celorlalți.
 Are probleme legate de asumare a responsabilității
 Întâmpină dificultăți în menținerea relațiilor;

 Inteligența emoțională nu trebuie să fie confundată cu

alte trăsături pozitive de personalitate – cum ar fi
optimismul, capacitatea de a crea veselie pentru alții și
pentru sine, calmul sau o bună capacitate de motivare.
Astfel de calități sunt importante, însă nu au legătură cu
inteligența emoțională.
Cum ne putem îmbunătăți inteligența
emoțională?
 Îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți
 Controlarea și gestionarea emoțiilor
 Asumarea responsabilității
 Etichetarea sentimentelor
 Conștientizarea modului în care emoțiile ne influențează raționamentul
 Transformarea emoțiilor negative în emoții pozitive
 Observarea sentimentelor celorlalți
 Limitarea timpului petrecut în fața ecranelor și îmbunătățirea
abilităților sociale
 Țineți un jurnal
Inteligența emoțională la copii

Vârsta preşcolară constituie o perioadă în care se produc însemnate schimbări în viaţa afectivă a copilului. În cadrul interacţiunilor zilnice, copiii îşi dezvoltă şi optimizează abilităţile socioemoţionale. Ei învaţă:

 Abilităţi necesare pentru a lega prietenii;

 Să îşi înţeleagă emoţiile – să identifice şi numească emoţiile proprii şi ale
celorlalţi, să le lege de contextele în care apar în mod tipic;
 Să îşi gestioneze furia (învăţând să şi-o conştientizeze şi să folosească
metode simple pentru a şi-o controla);
 Să îşi rezolve problemele apărute în interacţiunea cu ceilalţi (să îşi
definească problema, să caute şi să aleagă soluţii adecvate);
Dezvoltarea competenţelor emoţionale începe cu exprimarea emoţiilor
primare şi continuă cu exprimarea unor emoţii mai complexe pe măsură
ce copilul creşte. Dezvoltarea abilităţilor emoţionale ale copiilor este
importantă din următoarele motive:
 - ajută la formarea şi menţinerea relaţiilor cu ceilalţi,
 - ajuta copiii să se adapteze la grădiniţă şi la şcoală,
 - previne apariţia problemelor emoţionale şi de comportament.
Principalele competenţe emoţionale descrise în literatura de specialitate
sunt:
 - recunoaşterea şi exprimarea emoţiilor,
 - înţelegerea emoţiilor,
 - reglarea emoţiilor
Pentru a asigura o dezvoltare socială şi emoţională
optimă la copii, vom avea în vedere următoarele
practici:
 - urmărirea şi educarea sistematică a competenţelor în acest plan;
 - prevenţia problemelor acolo unde sunt identificaţi anumiţi factori de
risc;
 -intervenţia de specialitate acolo unde există deja întârzieri şi probleme
de adaptare;
Inteligența emoțională la adolescenți

 Adolescentul este martorul unor schimbări dramatice sau revoluționare în plan

istoric și politic. Tensiunea marilor conflicte internaționale, a descoperirilor științifice,
a crizelor economice și de mediu, îl face martorii unei lumi instabile din punct de
vedere valoric.
 Pericolele reale din mediul exterior sunt o adevărată provocare pentru mediul
educațional și cel familial, care încearcă prin eforturi susținute să transmită măsura
echilibrului în adaptarea lor socială. Acestor conflicte exterioare li se adaugă și cel
mai „intim” dintre toate – conflictul identitar.
 Conform lui Erikson, problema identității este principalul obstacol cu care se
confruntă adolescenții în această perioadă a creșterii și dezvoltării lor,
transformându-se însă într-o pârghie importantă în devenirea lor constructivă și
pozitivă.
 Identitatea este caracteristica fundamentală, definitorie a adolescenților, cu toate
schimbările în plan cognitiv, emoțional și social.