Program de formare acreditat de către Ministerul Educației

60ore/15CPT

Suport de curs

www.profedu.ro
office@profedu.ro
 CUPRINS

MODULUL 1 – Inteligența emoțională. Generalități

1.1 Ce este inteligența emoțională?

1.2 Conceptele caracteristice ale inteligenței emoționale
1.3 Măsurarea inteligenţei emoţionale

MODULUL 2 – Emoţiile și inteligența emoțională

2.1 Definiția și clasificarea emoțiilor

2.2 Gestionarea situatiilor emotionante
MODULUL 3 – Dezvoltarea inteligenţei emoţionale a elevilor

3.1 Dezvoltarea inteligenţei emoţionale cu ajutorul competențelor cheie

3.2 Impactul inteligenţei emoţionale asupra comportamentului şi al performanţei
3.3 Activități practice de dezvoltarea a inteligenței emoționale

www.profedu.ro
office@profedu.ro
 MODULUL 1 – Inteligența emoțională. Generalități

1.1 Ce este inteligența emoțională?

“Inteligenţa emoţională”, o expresie propusă de Howard Garner în Frames of Mind (1983), descrie un
domeniu al conştienţei umane care, până de curând, a fost serios neglijat.

Inteligenţa emoţională presupune un set de competenţe care contează imens în destinul nostru personal,
viaţa emoţională fiind o dominantă, care, în funcţie de cât de mult o înţelegem, ne ajută să ne gestionăm
cu mai mult sau mai puţin talent propria viaţă. Talentul cu care cineva abordează aceste competenţe
este foarte important pentru înţelegerea faptului că persoane cu inteligenţă asemănătoare pot reuşi sau
nu în viaţă.

Inteligenţa emoţională include, printre multe alte lucruri, capacitatea de a empatiza profund cu alţii, de
a conduce înţelept sau de a urma cu eleganţă, de a ne respecta limitele, de a ne manifesta şi împlini
talentele.

Conştientizarea de sine este capacitatea de a observa şi a înţelege propria persoană şi a recunoaşte

sentimentele personale, cunoaşterea relaţiei dintre gânduri, sentimente şi reacţii, astfel încât să obţinem
comportamente adecvate şi adaptate diferitelor situaţii de viaţă.

Capacitatea de a empatiza presupune înţelegerea sentimentelor celorlalţi şi a preocupărilor lor, precum

şi abordarea unei situaţii din perspectiva acestora, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacităţii de
socializare, de relaţionare, şi cooperare cu ceilalţi. Presupune, de asemenea, capacitatea de a înţelege şi
accepta diferenţele culturale care există între oameni şi adaptarea propriilor valori şi a propriului
comportament la mediul în care trăieşte şi se dezvoltă. Această capacitate de a-i înţelege pe ceilalţi şi
de a acţiona cu înţelepciune în relaţiile interumane este un aspect al inteligenţei emoţionale numit de
unii autori inteligenţă socială.

În timp ce intelectul ne ajută să rezolvăm probleme, să facem calcule sau să procesăm informaţii, in-
teligenţa emoţională (EQ) ne permite să fim mai creativi şi să ne folosim emoţiile pentru a ne rezolva
problemele.

Inteligenţa Emoţională (EQ) reprezintă abilitatea de a identifica, de a utiliza, de a înţelege şi de a

gestiona emoţiile, cu scopul de a comunica eficient, de a empatiza cu cei din jurul nostru, de a depăşi
provocările şi nu în ultimul rând, de a preveni şi de a atenua conflictele. Inteligenta emoţionala are un
impact extraordinar asupra multor aspecte ale vieţii de zi cu zi, cum ar fi modul în care interacţionaţi
cu cei din jurul dumneavoastră.
Daca nivelul tău de inteligenţă emoţională este dezvoltat, vei putea recunoaste stările emoţionale proprii
şi cele ale persoanelor din jurul tău şi astfel, vei putea sa-i abordezi pe oameni intr-un mod care-i atrage
catre tine. Poti folosi aceasta intelegere a emotiilor pentru a te raporta mult mai bine fata de celelalte
persoane, pentru a forma relatii sanatoase, pentru atingerea unui succes mult mai mare la locul de munca
si pentru a duce o viata mult mai implinita decat cea actuala.

H. Gardner (1993) în teoria sa privind inteligenţele multiple, rezerva un loc important acelor forme de
inteligenţă care permit omului o adaptare superioară la mediul social mai îndepărtat sau mai apropiat
lui. Astfel, el a introdus termenii de inteligenţa interpesonala şi intrapersonala.

Inteligenţa interpersonala se referă la abilitatea de a-i inţelege pe ceilalţi, de a cunoaşte ceea ce-i
motiveaza pe oameni, cum muncesc ei, cum poţi să cooperezi mai bine cu ei. Gardner apreciază ca cei

www.profedu.ro
office@profedu.ro
mai buni profesori, politicieni, lideri spirituali dispun în cel mai inalt grad de aceasta forma a
inteligenţei.

Inteligenţa intrapersonala constă în abilitatea de a se întoarce spre sine, în interiorul propriei persoane;
reprezintă abilitatea de a forma cu acurateţe un model vertical riguros al sinelui şi de a folosi acest
model pentru a acţiona adecvat în viaţă.

Formarea inteligenţei intrapersonale echivalează cu un ghid de comportare bazat pe o aprofundată

cunoaştere personala.

Mulţi psihologi şi-au dat seama ca această abilitate care asigură succesul în viaţa cotidiană este, pe de
o parte, distinctă de inteligenţa academică (teoretică), dar, pe de alta parte, constituie un fel de
sensibilitate specifică faţă de practică şi relaţiile interumane.

Inteligenţa este înţeleasă ca posibilitatea fiinţelor de a se adapta la situaţii de viaţă de orice tip şi de a
rezolva probleme. Studiile cu privire la inteligenţa emoţională au fost elaborate începând cu anii 90,
conturându-se trei direcţii în definirea acesteia:

1. Mayer şi Salovey (1990-1993): gândirea face posibilă perceperea corectă a propriilor emoţii,
exprimarea şi reglarea lor, ca şi cunoaşterea şi înţelegerea emoţiilor celorlalţi. De asemenea,
dezvoltarea intelectuală a unei persoane depinde în mare măsură de starea ei emoţională.
2. Reuven Bar-On: care grupează componentele inteligenţei emoţionale după comportamentele
observabile care se pot regla în procesul educaţional: aspectul intrapersonal, aspectul
interpersonal, adaptabilitate, controlul stresului, dispoziţie generală.
3. Daniel Goleman: care identifică la nivelul inteligenţei emoţionale o serie de constructe care o
compun şi care ar putea fi denumite şi ca trăsături de caracter ale fiinţei umane: conştiinţa de
sine, autocontrolul, motivaţia, empatia, aptitudinile sociale.

Persoanele care au capacităţi emoţionale bine dezvoltate, au mai multe şanse să fie mulţumiţi în viaţă
şi eficienţi, îşi stăpânesc bine sentimentele şi abordează corect sentimentele celorlalţi. Acest tip de
inteligenţă vine să completeze inteligenţa lingvistică, logică şi matematică, spaţială etc. Aptitudinile
cheie ale inteligenţei emoţionale sunt:
• cunoaşterea emoţiilor- capacitatea de a recunoşte sentimentele atunci când apar şi de a nu le
elimina dacă nu ne convin: "Sunt furios/ furioasă!" în loc să-mi "înghit" furia sau să iau un
calmant.
• gestionarea emoţiilor- capacitatea de a aborda emoţiile neplăcute, după ce le-am acceptat că le
simţim. "Îmi ocup timpul cu o activitate care mă face să mă simt bine".
• automotivarea- emoţiile ne fac mai puternici sau mai neputincioşi. "Să-mi dezvolt o formă de
autocontrol emoţional"
• recunoşterea emoţiilor - să-mi detectez cu mai multă precizie emoţiile şi să-mi construiesc
propriul "sistem de lucru" cu ele.
Este necesară analiza emoţiilor de bază cu care ne confruntăm, pentru a afla dacă suntem inteligenţi
emoţional. Astfel de emoţii ne dau posibilitatea să: să ne cunoştem, să ne revizuim trecutul, să
revitalizăm prezentul, să redirecţionăm viitorul, să sesizăm schema comportamentului învăţat în familie.

Goleman arată, bazându-se şi pe o analiză facută pe mii de barbaţi şi femei, că atunci când e vorba de
totalul inteligenţei emoţionale, femeile nu sunt mai "deştepte" decât barbaţii şi nici bărbaţii nu sunt
superiori femeilor, fiecare având un profil personal de puncte forte şi slăbiciuni în fiecare din domeniile
inteligenţei emoţionale. De asemenea, arată ca nivelul nostru de inteligenţă emoţională nu este fixat
genetic şi nu se dezvoltă numai la începutul copilariei.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Inteligenţa noastră emoţională determină potenţialul pe care-l avem pentru a învaţa abilităţile practice
bazate pe cele cinci elemente ale inteligenţei emoţionale: auto-cunoaşterea, automotivarea,
autoreglarea, conştiinţa sociala şi abilităţile sociale. Fiecare element are o contribuţie unica la
performanţa obţinută la locul de munca dar, în acelaşi timp, se "trage" într-o anumită măsura din
celelalte.

Competenţa emoţională - care combină gândirea cu simţirea - arată cât din acel potenţial am translatat
în abilităţile pe care le avem la serviciu.

După Goleman, inteligenţa emoţională este un fel de inteligenţă socială, care implică abilitatea de a
controla emoţiile personale şi ale altora, de a înţelege aceste emoţii şi de a folosi informaţia provenită
de la ele în modul de gândire şi acţiune. Inteligenţa emoţională ar avea, astfel, următoarele componente:
• Conştiinţa propriilor emoţii: să fii capabil să le recunoşti şi să le denumeşti; să înţelegi
cauza lor ;
• Dirijarea (managementul) emoţiilor: să fii în stare să-ţi stăpâneşti mânia şi să tolerezi
frustrările; să-ţi poţi exprima furia natural, adecvat, fără agresivitate; să poţi manipula
stresul etc;
• Motivarea personală (utilizarea productivă a emoţiilor): să fii mai reprobabil; să fii capabil
să te concentrezi pe sarcina şi să îţi menţii atenţia asupra ei; să fii mai puţin impulsiv şi mai
mult autocontrolat;
• Empatia: să fii în stare să priveşti din perspectiva celuilalt; să înveţi să-i asculţi pe ceilalţi;
să-ţi îmbunătăţeşti receptivitatea (senzitivitatea) la sentimentele celorlalţi;
• Dirijarea (conducerea) relaţiilor interpersonal : dezvoltarea abilităţilor de a analiza şi
înţelege relaţiile interpersonale; capacitatea de negocia neînţelegerile şi de a rezolva
conflictele; soluţionarea problemelor din planul interpersonal; deschidere (spirit pozitiv) şi
uşurinţa în comunicare; să te implici cu tact (delicat, atent, politicos) ; să fii prosocial şi
armonios în grup; să fii cooperant, participativ, serviabil, de nădejde, îndatoritor; să fii
democratic în raporturile oficiale, în modul de a-i trata pe ceilalţi .
Dintre toate aceste 5 laturi sau trăsături ale inteligenţei emoţionale, Goleman considera că aspectul cel
mai important îl reprezintă conştientizarea propriilor emoţii.

Reven Bar-On (1992) adaugă încă două componente inteligenţei emoţionale şi anume controlul
stresului – care cuprinde toleranţa la stres (abilitatea de a te împotrivi evenimentelor şi situaţiilor
stresante fără a te împiedica de ele sau de a face faţă activ şi pozitiv stresului) şi controlul impulsurilor
(abilitatea de a rezista, de a amâna manifestarea impulsivităţii şi a goni tentaţia care te îndeamnă spre
acţiune) şi dispoziţia generală, având ca sub-dimensiuni fericirea (abilitatea de a te simţi satisfăcut de
propria viaţa, de a te distra singur şi cu alţii, de a te simţi bine) şi optimismul (abilitatea de a vedea
partea strălucitoare a vieţii şi de a menţine o atitudine pozitivă în faţă adversităţilor).

Având în vedere toate aceste aspecte, persoana cu inteligenţa emoţională ridicată ar prezenta o toleranta
crescută la frustrare, capacitatea de a amâna satisfacerea dorinţelor şi obţinerea recompenselor, abilitate
de autoreglare a dispoziţiilor şi o atitudine optimistă, plină de speranţe. Cu alte cuvinte, un nivel crescut
al EI conferă individului un deosebit autocontrol (asupra emoţiilor, dispoziţiilor şi sentimentelor, dar şi
asupra gândurilor şi acţiunilor), o imagine de sine pozitivă, împletită cu mulţumirea de propria persoană
indiferent de variabilele externe, capacitatea de a face faţă stresului şi de a se adapta schimbărilor,
capacitatea empatică şi de relaţionare eficientă cu ceilalţi, priceperea de a-şi stabili scopuri realiste şi
de a se motiva pentru atingerea acestora.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Auto-conştientizarea reprezintă baza în înţelegerea necesităţii de putere şi dezvoltare a minţii. Auto-
conştientizarea mai poate fi definită ca o cale către dezvoltarea inteligenţei emoţionale.
Alegerile comportamentale sunt influenţate de experienţele din timpul vieţii care ne ajută să ne formăm
o imagine despre noi şi despre ceea ce e posibil să realizăm în viaţă. Astfel comportamentele noastre se
formează în funcţie de propriile nevoi.

Primul obiectiv de instruire în inteligenţa emoţională este acela de a creşte conştientizarea oamenilor
asupra impactului neintenţionat legat de comportamentul lor.
Auto-conştientizarea şi auto-controlul implică cunoaşterea calităţilor pozitive şi acelor calităţi care
necesită schimbare. Auto-controlul necesită angajament. Auto-controlul este disciplina care implică
cunoaşterea momentului şi modalităţii de a acţiona şi apoi acţiunea în sine.

Empatia stă la baza construirii unei relaţii. Oamenilor cu adevărat empatici le pasă de ceilalţi şi pun
mare preţ pe înţelegerea sentimentelor şi gândurilor acestora. Empatia necesită disciplină. Este arta de
fi în permanenţă în contact cu oamenii. Astfel, empatia necesită pe lângă abilităţile de ascultare şi
abilităţi de comunicare.

Capacitatea de a lucra cu oamenii este unul dintre cei mai importanţi factori în determinarea succesului
la locul de muncă. Evident, stăpânirea pe plan tehnic a jobului tău este esenţială. Pregătirea profesională
este insuficientă fără capacitatea de relaţionare. Stăpânirea tehnică nu este suficientă pentru a garanta
succesul profesional încă. Oamenii cu abilităţi tehnice îşi pierd jobul câteodată, pentru că nu sunt
capabili să se înţeleagă cu colegii lor. Abilităţile tehnice te conduc către o poziţie de management, dar
capacitatea de a lucra cu oamenii este cea care te menţine la acest nivel. Instituțiile caută oameni care
au abilitate tehnică şi experienţă pentru a-şi face meseria bine. Câteodată, ele îi promovează cu speranţa
că aceştia îi pot conduce pe alţii care fac muncă similară cu ce au făcut ei până să fie promovaţi. Odată
promovat, un lider trebuie să demonstreze abilitatea de a lucra cu oamenii.

Inteligenţa socială. O persoană inteligentă emoţional este acea persona care poate metine relaţii bune
cu toţi oamenii din organizaţie. Inteligenţa socială reprezintă construirea de relaţii pentru a face
lucrurile să se întâmple. Dincolo de abilităţile necesare în construirea unei relaţii puternice şi
colaborative, inteligenţa socială este reprezentată de încrederea reciprocă, ea permite indivizilor să
lucreze chiar şi în condiţii de conflict, fără a distruge abilitatea de a lucra împreună.

În orice caz, atunci când oamenii sunt întrebaţi :

―I-ai vorbit persoanei în cauza despre această?, sau
―Ai încercat să rezolvi această problemă?,
adesea răspunsul lor este: ―Glumesti? Nu-i pot spune asta.
Când nu merg lucrurile la muncă aşa cum ţi-ai dori, trebuie să găseşti un răspuns în comportamentul pe
care l-ai adoptat până ai ajuns la situaţia în cauza.

Atunci când ceva nu merge cum vrem noi, în general preferăm să dăm vina pe o altă persoană că fiind
cel care cauzează problema. Găsim chiar o anumită satisfacţie în a ne plânge la prieteni de un tratament
aspru pe care îl primim la un moment dat. Dar dacă ne uităm cu atenţie, vom găsi întotdeauna ceva ce
am fi putut face pentru că situaţia în cauză să fi fost alta.

Întotdeauna poziţia ta la muncă este despre tine şi nu despre circumstanţele tale sau despre alte persoane.
Ţi-ai dori o îndrumare mai clară de la şeful tău? Ţi-ar plăcea mai mult instructaj decât primeşti? Ai
cerut acest lucru? Ai un raport direct a cărui petrformanta nu e în conformitate cu aşteptările tale? Vi s-

www.profedu.ro
office@profedu.ro
a oferit suficient instructaj de dezvoltare care să schimbe această situaţie? Aveţi o relaţie cu un coleg
care v-a creat probleme? Aţi încercat împreună cu acea persoană să soluţionaţi orice aspecte care
afectează relaţia voastră?

Influenţa personală este abilitatea de a face lucrurile să meargă cu şi prin intermediul altor persoane.
Deşi de cele mai multe ori puterea a fost văzută ca un punct negativ, ea poate avea şi atribute pozitive.
Puterea înseamnă a avea abilitatea de a face lucrurile să meargă. Puterea mai înseamnă şi a avea o reţea
extinsă de persoane care te plac, care au încredere în tine şi care îţi ascultă ideile sau cerinţele. Reputaţia
şi buna relaţionare cu persoanele din companie determină comortamentul celor mai puternice persoane
în acest sens.

Încrederea în sine contribuie la abilitatea oamenilor de a-i influenţa pe ceilalţi. Aceştia preiau iniţiativă
pentru a-şi atinge scopul şi pentru a aduce o atitudine de optimism şi flexibilitate în relaţiile cu ceilalţi,
îndemnându-i în a avea o colaborare eficientă şi plăcută. noastre la locul de muncă este un factor critic
în determinarea calităţii întregii vieţi, implicit a comportamentului nostru din viaţă personală.

Stăpânirea scopului şi a viziunii reprezintă exprimarea umanităţii prin intermediul muncii. Stăpânirea
scopului şi a viziunii este o modalitatea de a transformă un loc de muncă în ceva care să exprime
propriile valori şi propria viziune ca om. În cele din urmă, am observat faptul că inteligenţa emoţională
este capacitatea de a simţi sentimentele, de a le exprima, de a le indentifica şi nu în ultimul rând de a le
comunica. Adică putem spune că inteligenţa emoţională pune accentul preponderent pe comunicare. În
acest sens, ni s-a părut important de evaluat conceptul DERC.
Conform acestei abordări conceptuale, comunicarea cuprinde 4 părţi componente:
1. “Descrie” : Descrie evenimentele, faptele pe care vrei să le comunici.
2. “Evaluează” : Care este părerea ta în legatură cu aceste fapte? Care este efectul pe care acestea il au
asupra ta? Ce simţi în legatură cu acest lucru?
3. “Rezolvă”: Ce urmează să faci? Fie propui o soluţie, fie gaseşti o soluţie împreună cu persoana
implicată. Experienţa arată că soluţia găsită împreună cu celălalt este de obicei mai eficace (
posibilitatea de a întelege şi aplică soluţia corect este mai mare).
4. “Continuă” : Care este efectul comunicării? Cum tratezi comunicarea în continuare? Daca faptele,
acţiunile au fost plănuite în faza de ―Rezolvă‖, fii de acord cu momentul în care aştepţi fiecare rezultat
al comunicării. Acceptă între timp amânările de evaluare dacă este necesar.

Acest concept ilustrează efectul comunicării, tratând eficientizarea acesteia cu interlocutorul,

transpunerea în locul acestuia eventual pentru ca mesajul nostru transmis să fie receptat aşa cum l-am
interpretat noi.

În România, programele de educație emoțională sunt introduse în principal prin cursuri private, însă ar
fi bine ca acestea să facă parte și din programa școlară publică, deoarece inteligența emoțională este o
parte esențială a structurii oricărei persoane, fără de care succesul și echilibrul personal sunt dificil de
atins.

Întreaga strategie didactică trebuie să aibă o dimensiune de educare a emoțiilor. Tratarea diferențiată a
elevilor înseamnă respectarea emoțiilor și sentimentelor fiecăruia. De ce este inteligența emoțională atât
de importantă pentru cadrele didactice și pentru școală? Dacă IQ-ul este un dat genetic, inteligența
emoțională este acel tip de inteligență pe care o îmbunătățim constant cu fiecare experiență trăită și care
influențează eficiența unei persoane

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Cercetările recente efectuate în domeniile educației, psihologiei și alte domenii corelate, demonstrează
beneficiile programelor de educație emoțională asupra elevilor, și arată legătura dintre acestea și
performanța școlară. Mai mult, studiile demonstrează că dezvoltarea inteligenței emoționale reduce
drastic absenteismul și abandonul școlar, problemele de comportament ale elevilor, îmbunătățește starea
sănătății, fericirea și succesul în viață.

2.2 Conceptele caracteristice ale inteligenței emoționale

În cartea lui Daniel Goleman întâlnim o schemă formată din 5 elemente ce defineşte inteligenţa
emoţională:

1. Cunoaşterea emoţiilor personale. Reprezintă capacitatea de „conştientizare de sine-

recunoaşterea unui sentiment atunci când el apare”- este piatra de temelie a inteligenţei emoţionale.” (
Daniel Coleman, 2002, p.61). Oamenii strabătuţi de o mare inteligenţă emoţională sânt de obicei extrem
de constienţi de viaţa lor interioară. Ei îşi înţeleg emoţiile şi, din această cauză, nu îşi permit să se lase
conduşi de simţăminte. Sunt foarte încrezători în fiinţa lor şi, datorită încrederii în intuiţia lor, nu se lasă
controlaţi de sentimente şi emoţii. În acelaşi timp, astfel de oameni au cu adevarat voinţa de a se examina
în mod obiectiv. Ei îşi conştientizează punctele tari şi cele slabe, şi insistă asupra lor în aşa fel încât să
dea tot ce au mai bun în ei.
2. Gestionarea emoţiilor. Reprezintă „capacitatea de a ne scutura de anxietate, de depresie, şi de
irascibilitate” (ibidem). Cei care nu reuşesc să se stăpânească sunt confruntaţi permanent cu dezamăgiri
şi disperări, în vreme ce aceia care excelează în această direcţie se pot reechilibra mult mai rapid în
urma obstacolelor şi a necazurilor din viaţă.
3. Motivarea de sine. „Punerea emoţiilor în serviciul unui scop este absolut esenţial pentru a-i
acorda atenţia cuvenită, pentru motivarea de sine, pentru stăpânire şi creativitate. Autocontrolul
emoţional- amânarea recompenselor şi înăbuşirea impulsurilor- stă la baza reuşitelor de tot felul.”
(ibidem). Persoanele cu un înalt nivel de inteligenţă emoţională sunt de cele mai multe ori foarte
motivate. Ele sunt mereu gata să renunţe la rezultatele imediate în favoarea succeselor pe termen lung.
Dau dovadă de o mare eficienţă, adoră provocările şi îşi fac simţită prezenţa în tot ceea ce fac.
4. Recunoaşterea emoţiilor în ceilalţi. Cei care sânt empatici sânt mai atenţi la semnalele sociale
subtile ce indică de ce au nevoie sau ce vor ceilalţi. Drept rezultat, persoanele empatice se remarcă
printr-un mare talent de a-şi valorifica relaţiile sociale, a-i asculta şi a se asocia cu alţii. Ei evită
comportamentele stereotipe şi judecăţile pripite şi îşi duc viaţa într-un mod cinstit şi lipsit de
ascunzişuri.
5. Manevrarea relaţiilor. „Acestea sânt capacităţile care contribuie la o mare popularitate, la
spiritul de conducere şi la eficienţă în relaţiile interpersonale” (ibidem). Oamenii înzestraţi cu abilităţi
sociale evidente par a fi foarte accesibili şi placuţi de cei din jur. Ei se evidenţiază mai ales în activităţile
de echipa. Mai curând decât să se focalizeze pe propriul succes, preferă să îi sprijine pe ceilalţi să
evolueze şi să iasă în evidenţă. Ei sânt gata oricând să pună capăt disputelor, sânt excelenţi comunicatori
şi maeştri în construirea şi întreţinearea relaţiilor cu alte persoane.

Trebuie menţionat faptul că oamenii au capacităţi diferite în fiecare dintre direcţiile menţionate mai sus.
Unii îşi pot stăpâni mai bine propria nelinişte, dar pot fi relativ incapabili să calmeze pe altcineva la
supărare. O idee întâlnită la Goleman şi care nu a fost unanim acceptată de cercetători este aceea
conform căreia lipsurile la nivelul capacităţilor emoţionale pot fi remediate: „în mare măsură, în toate
aceste direcţii contează obiceiurile şi reacţiile, care, atunci când se face efortul cuvenit, pot fi
îmbunătăţite” (Daniel Goleman, 2001, p.62).

www.profedu.ro
office@profedu.ro
De ce este Inteligenţa Emoţională atât de importantă? După cum știm, cei mai deștepţi oameni nu sunt
neapărat cei mai de succes sau cei mai ȋmpliniţi oameni. Probabil cunoașteţi exemple de persoane care
sunt geniali din punct de vedere academic și totuși sunt inadaptaţi din punct de vedere social. Inteligenţa
intelectuală nu este suficientă pentru a avea succes ȋn viaţă.

Da, IQ-ul vă poate ajuta să obţineţi o medie mare ȋn facultate, dar EQ-ul este cel care vă ajută să vă
gestionaţi stresul și emoţiile atunci când vă confruntaţi cu examenele finale.

Inteligenţa Emoţională afectează:

✓ Performanţa la locul de muncă – Inteligenţa Socială vă permite o mai bună navigare printre
complexitatea socială pe care o ȋntâlniţi la locul de muncă, vă oferă fundaţia necesară pentru a
deveni un bun lider și vă ajută să urcaţi din ce ȋn ce mai repede pe treptele ierahiilor sociale. De
fapt, foarte multe dintre companiile de angajare privesc cu o importanţă asemănătoare atât
inteligenţa intelectuală cât și inteligenţa emoţinală, cea din urmă fiind adesea testată de către
angajator.
✓ Sănătatea fizică – Dacă vă aflaţi ȋn imposibilitatea de a vă gestiona nivelul de stres, vă poate
cauza grave probleme de sănătate. Stresul poate crește tensiunea arterială, poate inhiba
funcţionarea eficientă a sistemului imunitar, crește riscul de atac de cord și de accident vascular
cerebral. Primul pas către o ȋmbunăţăţire a inteligenţei emoţionale este reprezentată de
eliberarea stresului din viaţa dumneavoastră.
✓ Sănătatea mentală – Nivelurile ridicate de stres pot avea un impact negativ asupra sănătăţii tale
mentale, lăsându-te ȋntr-o stare de vulnerabilitate faţă de anxietate și depresie. Dacă vă aflaţi ȋn
imposibilitatea de a vă ȋnţelege și de a vă gestiona emoţiile, veţi fi, de asemenea, predispus la
schimbări dese de dispoziţie, ȋn timp ce inabilitatea de a forma relaţii puternice vă poate face
să vă simţiţi singur și izolat.
✓ Relaţiile voastre – Prin ȋnţelegerea emoţiilor tale și prin controlarea acestora vă veţi afla ȋntr-o
poziţie mult mai bună care vă va ajuta să vă exprimaţi mai bine și să ȋnţelegeţi modul ȋn care se
simt celelalte persoane din jurul tău. Acest lucru vă permite să comunicaţi mai eficient și să
creaţi ȋn viaţa dumneavoastră relaţii puternice, atât la locul de muncă cât și ȋn viaţa personală.

Decalogul Inteligenţei Emoţionale:

1. Faceti efortul de a va cunoaste mai bine, urmariti sa aflati ce fel de personalitate sunteti, obisnuiti sa
practicati introspectia si autoobservarea. Identificati-va fricile si dorintele profunde. Autocunoasterea
este piatra de temelie daca dorim sa ne imbunatatim inteligenta emotionala.
2. Reflectati la sentimentele voastre. Constientizati-va emotiile cu care va confruntati si gasiti cele mai
fine nuante ale acestora. Invatati sa le denumiti. Spuneti de exemplu "ma simt confuz", "neimplinit",
"neinteles", "respins", "rusinat" si nu simplu "ma simt prost".
3. Faceti distinctie intre gandurile si sentimentele dumneavoastra. Spuneti "Ma simt neglijat" nu "Simt
ca ceilalti au treburi mai importante".
4. Asumati-va sentimentele pe care le aveti. Recunoasteti ca "Sunt gelos" nu "Tu ma faci gelos".
Analizati-va mai bine propriile sentimente si nu actiunile sau motivele celorlati. Cautati sa va
identificati nevoile emotionale neimplinite.
5. Folositi-va de sentimentele pe care le aveti pentru a lua decizii. Intrebati-va: Cum m-as simti daca as
face asta? Cum m-as simti daca nu as face? Cum ma simt? Ce m-ar ajuta sa ma simt mai bine?
6. Folositi-va de sentimente pentru a va fixa obiectivele. Ganditi-va cum ati vrea sa va simtiti sau cum
ati vrea sa se simta cei din jur, clientii, partenerul, copiii vostri.
7. Validati sentimentele celorlati. Aratati empatie, intelegere si acceptare pentru ceea ce simt cei din
jur. Nu-i criticati, judecati, controlati sau etichetati.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
8. Invatati sa faceti fata sentimentelor negative. Folositi de exemplu ceea ce de obicei denumim ca fiind
minie, enervare, ca sa va simtiti mai dinamizati si energizati.

9. Fiti sinceri si exprimati intr-un mod cat mai obiectiv ceea ce simtiti. Nu afirmati "Urasc ciorapii astia"
sau "Ador cafeaua cu frisca". Sunt exprimari care sigur nu reflecta ceea ce simtiti cu adevarat.

10. Evitati oamenii care va fac sa va simtiti inconfortabil. Deoarece emotiile sunt contagioase, pana veti
reusi sa mai cresteti interior si sa puteti face fata emotiilor negative care vi le provoaca, este o atitudine
inteleapta sa evitati anturajul care va genereaza stari proaste.

1.2 Măsurarea inteligenţei emoţionale

Aceste tipuri de teste sunt probabil cele mai potrivite pentru măsurarea inteligenţei emoţionale a unei
persoane. Modelul dezvoltat de Mayer şi Salovey al abilităţilor inteligenţei emoţionale defineşte IE ca
un set de competenţe sau abilităţi. Aceste abilităţi pot fi măsurate ca orice altă competenţă. Un test de
măsurare a abilităţilor legate de inteligenţa emoţională poate cuprinde întrebari de genul: Când
un manager dă unui angajat un feedback negativ neaşteptat în faţa celorlalţi membri din echipa, cum se
va simţi, cel mai probabil angajatul respectiv:
✓ Furios
✓ Supărat
✓ Acceptabil
✓ Fericit?

Exista trei metode de evaluare folosite in cazul unui astfel de test de abilitate: consens, expert şi grup
ţintă. Metoda expert consta în folosirea răspunsurilor unor experţi în domeniul sentimentelor. Ei
definesc pur si simplu “răspunsul corect”, bazându-se pe propria analiză referitoare la întrebările
cuprinse în chestionar şi la răspunsurile posibile.

Metoda grupului ţintă se referă la interogarea unor persoane care se confruntă cu o situaţie specifică în
legatură cu ceea ce simt. De exemplu, în cazul unui test de abilitate care consta în analizarea expresiilor
faciale, cel care conduce testul ia o poza a unei anumite persoane şi îi chestionează pe subiecţi în
legatură cu sentimentele pe care le au faţă de acea expresie (folosind o scala detaliata de evaluare a
emoţiilor).

Cea mai potrivită metodă de evaluare în cazul unui test de măsurare a abilităţilor în ceea ce priveşte
inteligenţa emoţională este metoda consensului. Daca oamenii cad de acord ca o anumită expresie
facială sugerează teama, atunci aceasta va rămane ca exprimând frica. Consensul este posibil pentru ca
emoţiile cuprind informaţii foarte importante, informaţii care au chiar valoare de supravieţuire. Dupa
cum indicau cercetările lui Darwin, există chiar un consens al expresiilor emoţionale între diferite specii,
care ne permite să recunoaştem corect sentimente de teama în cazul unui animal sau al unui om.

În urma cercetărilor efectuate de către Mayer, Caruso şi Salovey în 1999 a rezultat faptul că aceste trei
metode - expert, grup ţintă, consens - cad de acord la modul general una cu cealaltă. Asta înseamna ca
există răspunsuri care sunt mai corecte decât altele în cazul unor astfel de teste de abilitate.

Testul este elaborat de Daniel Goleman, autorul cartii „Intelegenta emotionala”, aparuta in 1995. Testul
este adaptat de Mihaela Rocco si consta in 10 intrebari ce prezinta unele situatii (scenarii) in care se
poate afla o persoana.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Alege raspunsul care descrie cel mai bine reactia ta la urmatoarele scenarii. Raspunde pe baza a ceea ce
ai fi vrut sa faci in realitate, nu cum crezi tu ca trebuie sa fie raspunsul.
1. Imagineaza-ti ca te afli la ora de curs si dintr-o data pamantul incepe sa se cutremure foarte
puternic, cu un zgomot inspaimantator. ( In cazul nostru in sala de clasa, dintr-o data afara incepe
o ploaie foarte puternica, cu un tunet inspaimintator). Ce faci ?
a) Continui sa stai linistit in banca si sa citesti lectia din manual (sa stai linistit sa joci mai departe),
dand putina atentie evenimentului, asteptand ca acesta sa inceteze curand.
b) Devii plin de grija fata de pericol urmarind invatatorul/profesorul (educatorul) si asculti cu atentie
instructiunile date de acesta.

c) Cate putin din a) si b).

d) N-am observat nimic (M-am ascuns intr-un locusor).
2. Esti in curtea scolii in timpul recreatiei. Unul dintre colegii tai nu este acceptat in jocul celorlalti
si incepe sa planga. Ce faci ?
a) Nu te bagi, il lasi in pace.
b) Vorbesti cu el si incerci sa-l ajuti pe coleg (copil).
c) Te duci la el si ii spui sa nu mai planga.
d) Ii dai o bomboana sau altceva care sa-l faca sa uite.
3. Imagineaza-ti ca te afli la mijlocul ultimului semestru si speri sa obtii un premiu, dar ai
descoperit ca nu ai nota dorita la o materie, ci una mai mica decat cea la care te asteptai. Ce faci?
a) Iti faci un plan special pentru a imbunatati nota, hotarindu-te sa-ti urmezi planul.
b) Te hotarasti sa inveti mai bine anul urmator (te hotarasti sa desenezi mai bine cind vei fi la scoala).
c) Iti spui ca nu te intereseaza materia respectiva si te concentrezi asupra altor discipline unde notele
tale sunt si pot fi mai mari.
d) Mergeti la invatator/profesor si incerci sa discuti cu el in scopul obtinerii unei note mai bune.
4. Consideri ca in lipsa invatatorului/profesorului esti elevul responsabil cu disciplina in clasa. In
urma unor acte de indisciplina zece elevi au fost deja avertizati cu scaderea notei la purtare si esti
descurajat din cauza acestei situatii. Ce faci ?
a) Notezi numele elevilor indisciplinati si predai lista invatatorului a doua zi.
b) Consideri ca nu-ti poti asuma aceasta responsabilitate.
c) Incerci sa discuti cu elevii propunand solutii pentru pastrarea disciplinei si pentru indreptarea situatiei
create.
d) Doresti sa devii responsabil cu altceva.
5. Esti anuntat ca de maine o sa aveti un nou coleg rrom. Surprinzi pe cineva (pe prietenul tau)
spunand cuvinte urate si rautacioase in adresa lui. Ce faci?
a) Nu-l iei in seama considerand ca este numai o gluma.
b) Il chemi afara pe colegul rautacios si il certi pentru fapta facuta.
c) Ii vorbesti in prezenta celorlalti spunand ca asemenea fapte sunt nepotrivite si nu vor fi acceptate in
clasa voastra.
d) Iti sfatuiesti colegul (prietenul) sa fie mai bun si ingaduitor cu toti colegii.
6. Te afli in recreatia mare si incerci sa calmezi un coleg de clasa infuriat pe alt coleg care i-a pus
piedica pe hol, riscand astfel sa-i fractureze bratul. Ce faci ?
a) Ii spui sa-l ierte pentru ca ceea ce s-a intamplat a fost o gluma.
b) Ii povestesti o intimplare hazlie si incerci sa-l distrezi.
c) Ii dai dreptate considerand, asemenea lui, ca celalalt coleg s-a dat in spectacol.
d) Ii spui ca ti s-a intamplat si tie ceva asemanator si ca te-ai simtit la fel de furios, dar dupa aceea ti-ai
dat seama ca cel vinovat putea la randul sau sa cada si sa-si sparga capul.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
7. Tu si prietenul tau cel mai bun va certati si aproape ca ati ajuns sa va luati la bataie. Care este
cel mai bun lucru de facut?
a) Faceti o pauza de 20 de minute si apoi incepeti sa discutati din nou.
b) Te opresti din cearta si taci.
c) Spui ca-ti pare rau si ii ceri si prietenului tau sa-si ceara scuze.
d) Va opriti putin pentru a va linisti si apoi fiecare pe rind spune ceea ce gandeste despre problema.
8. La sfarsit de an scolar organizeaza o serbare. Inchipuie-ti ca tu esti conducatorul unui grup de
elevi si vrei sa compui o scena hazlie. Cum faci ?
a) Iti faci un orar si acorzi un timp pentru fiecare amanunt.
b) Propui sa va intalniti si sa va cunoasteti mai bine.
c) Ii ceri separat fiecarui copil sa vina cu idei.
d) Va strangeti toti in grup si tu ii incurajezi pe ceilalti sa propuna diverse variante.
9. Imagineaza-ti ca ai un frate de 3 ani care intotdeauna a fost foarte timid si putin infricosat de
locurile si oamenii straini. Ce atitudine ai fata de el?
a) Accepti ca are un comportament timid si cauti sa-l protejezi de situatii care pot sa-l tulbure.
b) Il prezinti unui medic cerandu-i un sfat.
c) (Parintele si tu) Il duci in buna stiinta in fata oamenilor straini si in locuri necunoscute astfel incat sa-
si poata infringe frica.
d) Faci cu el o serie permanenta de jocuri si competitii usor de realizat care il vor invata ca poate intra
in legatura cu oamenii si poate umbla din nou prin locuri noi.
10. Imagineaza-ti ca-ti place foarte mult desenul. Incepi sa te pregatesti pentru a desena in timpul
tau liber. Cum faci?
a) Te limitezi sa desenezi doar o ora pe zi.
b) Alegi subiecte de desen mai grele care sa-ti stimuleze imaginatia.
c) Desenezi doar cand ai chef.
d) Alegi subiecte de desenat pe care stii sa le faci.

MODUL DE NOTARE SI INTERPRETARE A RASPUNSURILOR

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

a. 20p 0 20p 0 0 0 20p 0 0 0

b. 20p 20p 0 0 0 5p 0 20p 5p 20p

c. 20p 0 0 20p 20p 5p 0 0 0 0

d. 0 0 0 0 0 20p 0 0 20p 0
• Pana la 100p – punctaj sub medie
• 100p-150p – punctaj mediu
• 150p-199p – punctaj peste medie
• 200p – exceptional.

Completarea testului are în vedere, pe de o parte, asigurarea pe cât posibil a transpunerii individului în
situaţia respectivă, iar pe alta parte, alegerea unei dintre variantele de răspuns din cele patru posibile,
care reprezintă unele modalităţi concrete de a reacţiona în situaţiile indicate de intrebari.
Scenariile continute de itemi sunt urmatoarele:

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Itemul 1.
Persoana se afla intr-o situatie critica ce ii ameninta viata. Trei dintre variantele de raspuns privesc
capacitatea de a fi constient de emotiile personale, de a cunoaste situatia din punct de vedere afectiv si
de a raspunde adecvat, echilibrat la situatiile neobisnuite, critice sau stresante.
Itemul 2.
Un copil este foarte suparat, iar adultii care se afla in preajma lui incearca sa-l ajute sa depaseasca
aceasta stare emotionala negativa. Parintii, cadrele didactice sau adultii in general, cel care au nivel
ridicat al inteligentei emotionale, folosesc situatie pentru a-i antrena emotional pe copii, ajutandu-i sa
inteleaga de unde provine starea emotionala negativa (supararea), ce anume ii determina sa fie suparati,
sa inteleaga ceea ce simt, sa observe alternativele pe care le pot incerca pentru a gasi solutiile adecvate.
Itemul 3.
Un subiect adult se afla intr-o situatie care trebuie sa fie modificata in vederea obtinerii unor beneficii.
Acest item al testului se refera la motivatia proprie, intrinseca, la capacitatea de a elabora un plan pentru
a trece peste obstacole, frustrari si capacitatea de a urmari un scop. Este vizata „speranta” ca dimensiune
a inteligentei emotionale.
Itemul 4.
Scenariul prezentat se refera la o persoana care are esecuri repetate intr-o anumita directie. Doar una
dintre variantele de raspuns se refera la gradul de optimism al persoanei, care o ajuta sa treaca peste
piedici, sa continue, sa persevereze fara a se blama pe sine sau a se demoraliza.
Itemul 5.
In situatia prezentata de test se urmareste comportarea persoanei fata de minoritati, atitudinea ei cu
privire la diversitatea etnica, culturala, etc, doar una dintre variantele de raspuns indica modul optim de
a crea o atmosfera deschisa diversitatii. Este vizata schimbarea prejudecatilor prin actiune asupra lor si
prin adoptarea unui model democratic de stapanire a furiei.
Itemul 6.
Acest item se refera la modul in care se poate calma o persoana furioasa. Varianta corecta de raspuns
se refera la capacitatea empatica a persoanei, la modalitatile de stapanire a furiei.
Itemul 7.
Reprezinta o situatie in care unul dintre personaje este stapanit de agresivitate, este manios. Cel mai
indicat raspuns in cazul unei dispute puternice este sa ia o pauza, interval in care persoana se poate
calma, si astfel nu mai distorsioneaza perceptia situatiei in care se afla, nu se mai lanseaza in atacuri
violente pe care le regreta ulterior. Dupa aceasta perioada de relaxare, persoana respectiva poate fi mult
mai bine pregtita pentru o discutie utila, productiva.
Itemul 8.
Intr-un colectiv de munca trebuie gasita o solutie pentru o problema delicata sau plicticoasa. Prin
raspunsul dat se arata ca membrilor unei echipe trebuie sa li se asigure relatii armonioase, un climat
psihic confortabil care sa le permita exprimarea ideilor personale intr-un mod natural degajat si creativ.
Itemul 9.
Un copil, un tamar sau un adult se poat afla in situatii relativ stresante datorita, pe de o parte, timiditatii
lor personale, iar pe de alta parte situatiilor relativ noi neobisnuite, care le accentueaza starea de teama.
Raspunsul corectvizeaza implicare persoanelor respective in situatii noi, atragerea lor in mod progresiv
in relatii interpersonale.
Itemul 10.
Se arata ca o persoana care are initiativa schimbarilor in activitatea ei este mult mai pregatita sa se
angajeze cu placere intr-un nou gen de actiune, invata mai repede cum sa obtina performante
superioare.Este important ca cineva sa fie capabil sa incerce si altceva decat ceea ce face in mod curent,
dezvoltandu-si astfel unele talente ascunse.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Modul de notare si interpretare a raspunsurilor la testul de inteligenta emotionala consta in a aduna
punctele corespunzatoare celor patru variante de raspuns de la cei 10 itemi, dupa care se raporteaza
punctajul obtinut la etalon.
Modul de notare si interpretare a raspunsurilor la testul de inteligenta emotionala consta in a aduna
punctele corespunzatoare celor patru variante de raspuns de la cei 10 itemi, dupa care se raporteaza
punctajul obtinut la etalon.

Scala de dezirabilitate sociala pentru copii

Acest chestionar listeaza un numar de experiente pe care cei mai multi copii le au la un moment
dat. Cititi fiecare dintre el cu atentie. Dupa ce ati citit una decide daca vi se potriveste sau nu. Daca se
potriveste puneti in fata afirmatiei un A (adevarat); daca nu vi se potriveste puneti un F (fals).
1. Intotdeauna ma distrez la o petrecere.
2. Cateodata mai spun o mica minciuna.
3. Nu ma enervez niciodata daca trebuie sa ma opresc in mijlocul a ceva, fie ca mananc sau ca
trebuie sa merg la scoala.
4. Uneori nu-mi place sa-mi impart lucrurile cu prietenii.
5. Intotdeauna sunt respectuos cu alti oameni.
6. Niciodata n-as lovi un baiat sau o fetita care sunt mai mici decat mine.
7. Uneori nu am chef sa fac ce imi spun profesorii sa fac.
8. Niciodata nu intorc vorba mamei sau tatalui meu.
9. Intotdeauna imi recunosc greseala.
10. Simt ca parintii mei nu gandesc intotdeauna bine, corect.
11. Nu am simtit niciodata nevoia sa spun lucruri urate unei persoane.
12. Intotdeauna imi termin toate temele la timp.
13. Uneori am vrut sa arunc sau sa sparg lucruri.
14. Nu am lasat niciodata pe altcineva sa fie pedepsit pentru fapta mea.
15. Cateodata spun lucruri numai ca sa-mi impresionez prietenii.
16. Intotdeauna am grija sa-mi pastrez hainele curate si camera ordonata
17. Nu arat niciodata ca sunt furios.
18. Uneori nu vreau sa ma duc la scoala chiar daca nu sunt bolnav.
19. Uneori as vrea ca parintii mei sa nu ma controleze asa des si aproape.
20. Intotdeauna ajut oamenii cand au nevoie.
21. Uneori ma cert cu mama mea ca sa fac ceva ce ea nu vrea sa fac.
22. Nu spun niciodata nimic ce ar face pe cineva sa se simta rau.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
 23. Profesorii mei stiu intotdeauna mai multe decat mine.
24. Intotdeauna sunt politicos, chiar si cu persoanele care nu sunt foarte dragute.
25. Uneori fac lucruri care mi s-a spus sa nu le fac.
26. Nu ma enervez niciodata.
27. Uneori vreau sa am lucruri doar pentru ca le au si prietenii mei.
28. Imi ascult intotdeauna parintii.
29. Nu uit niciodata sa spun 'te rog' si 'multumesc'.
30. Uneori as vrea sa ma joc in loc sa ma duc la scoala.
31. Imi spal intotdeauna mainile inainte de fiecare masa.
32. Uneori nu-mi place sa-mi ajut parintii chiar daca stiu ca au nevoie de mine sa-i ajut pe langa
casa.
33. Niciodata nu mi-a fost greu sa-mi fac prieteni.
34. Nu am fost niciodata tentat sa incalc o regula sau o lege.
35. Uneori incerc sa ma razbun cand cineva imi face ceva ce nu-mi place.
36. Uneori ma enervez cand nu fac ce vreau eu.
37. Intotdeauna ajut un animal ranit.
38. Uneori vreau sa fac lucruri care parintii mei cred ca sunt prea mic sa le
39. fac.
40. Uneori vreau sa rad de alti oameni.
41. Nu am impumutat nimic niciodata fara sa cer permisiunea mai intai.
42. Uneori ma enervez cand cineva strica ceva la care am lucrat.
43. Sunt intotdeauna bucuros sa cooperez cu altii.
44. Nu ma enervez niciodata cand prietenul meu cel mai bun vrea sa faca ceva ce eu nu vreau.
45. Uneori as vrea ca ceilalti copii sa dea mai mare atentie celor spuse de mine.
46. Intotdeauna fac ceea ce trebuie.
47. Uneori nu-mi place sa-mi ascult parintii.
48. Uneori nu-mi place cand alta persoana imi cere sa fac lucruri pentru ea.
49. Uneori ma enervez tare cand cineva nu face ce vreau eu.

- itemii cotati in fals (directia negativa)

Scala de anxietate sociala

1. Uneori mi-e greu sa fac ceva nou in fata altor copii.

2. Nu-mi place sa fiu tachinat.
3. Sunt timid in prezenta copiilor pe care nu-i cunosc.
4. Nu vorbesc cand sunt cu un grup de copii.
5. Ma deranjeaza ce gandesc alti copii despre mine.
6. Simt ca unii copii isi bat joc de mine.
7. Devin nelinistit cand vorbesc cu copii pe care nu-i cunosc.
8. Ma deranjeaza ce spun altii despre mine.
9. Vorbesc doar cu copiii pe care deja ii cunosc.
10.Mi-e teama ca alti copii nu ma vor placea.

Inventarul stimei de sine

1. Ca mine.Nu ca mine

www.profedu.ro
office@profedu.ro
 2. Petrec mult timp visand cu ochii deschisi.
3. Sunt destul de sigur pe mine.
4. 3. Deseori imi doresc sa fiu altcineva.
5. 4. Sunt usor de placut.
6. Ma distrez mult impreuna cu parintii mei.
7. Nu-mi fac niciodata griji pentru nimic.
8. Imi este foarte greu sa vorbesc in fata clasei.
9. As fi vrut sa fiu mai tanar / mic.
10. Daca as putea as, schimba multe lucruri legate de mine.
11. Pot lua hotarari fara probleme.
12. E foarte distractiv sa stai cu mine.
13. Ma supar usor acasa.
14. Intotdeauna fac ceea ce trebuie.
15. Sunt mandru de munca mea la scoala.
16. Cineva trebuie sa-mi spuna intotdeauna ce sa fac.
17. Ma obisnuiesc foarte greu cu ceva nou.
18. Deseori imi pare rau de lucrurile care le fac.
19. Sunt indragit de copiii de varsta mea.
20. Parintii mei tin cont de obicei de parerile, sentimentele mele.
21. Nu sunt niciodata nefericit.
22. Fac tot ceea ce pot.
23. Renunt foarte usor.
24. De obicei pot sa am grija de mine.
25. Sunt destul de fericit.
26. M-as, juca mai degraba cu copiii mai mici decat mine.
27. Parintii mei asteapta prea multe de la mine.
28. Imi place toata lumea.
29. Imi place sa fiu chemat in clasa.
30. Ma inteleg.
31. Este foarte greu sa fiu eu.
32. Lucrurile sunt incurcate in viata mea.
33. Copiii de obicei imi urmeaza ideile.
34. Nimeni nu-mi da prea multa atentie acasa.
35. Nu sunt niciodata certat.
36. Nu sunt asa bun la scoala cum as vrea.
37. Pot sa iau o hotarare si sa o pastrez.
38. Nu-mi place sa fiu baiat / fata.
39. Am o parere proasta despre mine.
40. Nu-mi place sa stau cu alte persoane.
41. De multe ori as vrea sa plec de acasa.
42. Nu sunt niciodata timid.
43. Deseori sunt suparat la scoala.
44. Deseori mi-e rusine de mine.
45. Nu arat asa de bine ca altii.
46. De obicei spun ceea ce am de spus.
47. Copiii se leaga de mine foarte des.
48. Deseori nu spun adevarul.
49. Intotdeauna spun adevarul.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
 50. Profesorii ma fac sa simt ca nu sunt destul de bun.
51. Nu-mi pasa ce se intampla cu mine.
52. Sunt un ratat.
53. Ma supar usor cand sunt certat.
54. Multi oameni sunt mai placuti ca mine.
55. De obicei simt ca parintii m-ar presa.
56. Intotdeauna stiu ce sa le zic oamenilor.
57. Deseori ma descurajez la scoala.
58. De obicei nu ma descurajeaza nimic.
59. Nu pot fi de incredere.

MODULUL 2 – Emoţiile și inteligența emoțională

2.1 Definiția și clasificarea emoțiilor

Ce sunt emotiile? Este important sa intelegem acest lucru: emotiile se nasc in mintea noastra. Constiinta
nu isi are insa sediul in minte. Mai mult, mintea se afla in interiorul constiintei! Constiinta este vasta,
infinita. Emotiile, dorintele, ambitiile, toate acestea se nasc in mintea noastra. Mai devreme sau mai
tarziu, ele vor disparea. Dar chiar si dupa ce capul moare si este ingropat in pamant, constiinta nu
dispare. Nu noi continem constiinta, ci ea ne contine pe noi. Constiinta este mai mare decat noi.

Este adevarat: emotiile, sentimentele, gandurile ? intreg continutul mintii ? provin din exterior, putand
fi manipulate de lumea exterioara. Acest lucru le-a devenit evident chiar si oamenilor de stiinta. Misticii
au afirmat insa cu mult inainte oamenilor de stiinta, inca de acum cateva mii de ani, ca toate aceste
lucruri cu care este umpluta mintea noastra nu ne apartin, ca noi suntem mai presus de ele. Noi ne
identificam insa cu ele si acesta este unicul nostru pacat.

Mintea este un aspect care gandeste, in timp ce inima este un alt aspect al aceleiasi minti, care simte.
Sentimentul si gandirea, emotiile si gandurile?Complet separata de acestea este insa starea de martor.
Exista un mator interior care contempla totul, inclusiv gandurile noastre, inclusiv emotiile prin care
trecem, fara sa se identifice cu ele. Acesta nu este nici bun, nici rau, nici placut, nici neplacut, nici gand,
nici emotie. El nu reprezintă nici mintea, nici inima.

Simtim cu totii o nevoie de ordine, dar si o nevoie de haos. Cand simtiti nevoia de ordine, folositi
ordinea, adica mintea constienta; cand simtiti nevoia de haos, descatusati-va subconstientul si aduceti
haosul in viata dumneavoastra. Omul plenar este acela care se poate folosi in egala masura de ambele
aspecte, care nu permite interferenta mintii constiente cu planul subconstient, dar nici a subconstientului
cu planul constient.

Emoţiile sunt importante deoarece asigură:

1. Supravieţuirea

Natura a dezvoltat emoţiile noastre în decursul unei evoluţii de milioane de ani. Ca o consecinţă a
acestui fapt, emoţiile noastre funcţionează astăzi ca un sistem interior de ghidare, delicat si sofisticat.
Emoţiile noastre ne atenţionează atunci cand ne lipseşte impulsul natural. De exemplu, când ne simţim

www.profedu.ro
office@profedu.ro
singuri, ne lipseşte nevoia de a comunica cu alţi oameni. Atunci când ne este frică, ne simţim respinşi,
lipseşte nevoia de a fi acceptaţi.

2. Luarea deciziilor

Sentimentele şi emoţiile noastre constituie o valoroasă sursă de informaţii. Ne ajută să luăm hotărâri.
Cercetările au arătat că atunci când sunt afectaţi centrii nervoşi din emisferele cerebrale, omul nu poate
lua nici cele mai simple decizii. De ce? Pentru ca nu ştie ce va simţi în legatură cu deciziile sale!

3. Stabilirea limitelor

Sentimentele noastre ne ajută să tragem nişte semnale de alarmă atunci când ne deranjează
comportamentul unei persoane. Dacă învăţăm să ne încredem în ceea ce simţim şi să fim fermi în a
exprima acest lucru, putem înştiinţa persoana respectivă de faptul că ne simţim incomod, de îndată ce
devenim conştienţi de acest fenomen. Acest lucru ne va ajuta în trasarea graniţelor care sunt necesare
protejării sănătăţii noastre mentale şi psihice.

4. Comunicarea

Sentimentele noastre ne ajută să comunicăm cu ceilalţi. Expresia feţei noastre, de exemplu poate
exprima o gamă largă de sentimente. Dacă arătăm trişti şi răniţi, le semnalăm celorlalţi că avem nevoie
de ajutorul lor. Dacă suntem mai iscusiţi în arta comunicării verbale, vom fi în stare să exprimăm mai
mult din nevoile noastre emoţionale, având astfel posibilitatea de a le simţi mai bine. Dacă reuşim să
fim cât se poate de receptivi la problemele emoţionale ale celorlalţi oameni, suntem mai capabili să-i
facem să se simtă importanţi, înţeleşi şi iubiţi.

5. Unitatea

Sentimentele noastre sunt probabil cea mai mare sursă de unitate a tuturor membrilor speciei umane.
Sentimentele de empatie, compasiune, cooperare şi iertare, de exemplu, au potenţialul de a ne uni ca
specie.

Revenind asupra emotiilor putem spune că ele ne calauzesc în înfruntarea situatiilor dificile si a
îndatoririlor mult prea importante pentru a fi lasate în grija intelectului: primejdia, o pierdere dureroasa,
perseverarea în atingerea unui scop în ciuda frustrarilor, legatura cu un partener de viata, cladirea unei
familii etc.

Fiecare emotie ne da impulsul de a actiona într-o directie distincta, fiecare ne indica directia cea buna
în rezolvarea situatiilor problematice si cum aceste situatii s-au repetat mereu în decursul istoriei
evolutiei noastre s-a format un repertoriu emotional imprimat în structura nervoasa ca niste tendinte
automate, înnascute ale sufletului omenesc.

De multe ori, la bine si la rau, inteligenta poate sa nu mai aiba nici o importanta, atunci când
sentimentele îi iau locul.Aceste reactii emotionale sunt gravate în sistemul nostru nervos, deoarece
pentru o lunga si cruciala perioada din preistoria umana au asigurat supravietuirea. Totusi, în zilele
noastre, ca urmare a realitatilor sociale aparute cu repeziciune, evolutia nu mai tine pasul cu ceea ce se
întâmpla în jur.

A aparut o inadecvare a reactiilor emotionale la situatiile concrete. Ca urmare societatea a trebuit sa

emita si sa întareasca anumite legi pentru a putea stapâni excesele emotionale, care altfel ar fi fost mult
prea nesabuite, caci nu rareori ne confruntam cu un repertoriu emotional modelat de nevoile imediate.În
esenta emotiile sunt impulsuri care ne determina sa actionam, sunt planuri imediate de abordare a vietii,
planuri pe care le avem înnascute. Fiecare emotie joaca un rol unic, fiecare pregatind corpul pentru o

www.profedu.ro
office@profedu.ro
reactie diferita.Înclinatiile biologice de a actiona sunt modelate si de experienta de viata si de cultura a
noastra.

Cu timpul, amenintarile care au creat reactiile noastre emotionale atât de pretioase pentru supravietuire
au început sa fie stapânite, dar a început sa dispara si armonia partilor repertoriului nostru sentimental.

Avem de fapt, doua minti, una care gândeste si una care simte. Aceste doua moduri fundamental diferite
de cunoastere interactioneaza pentru a crea viata noastra mintala.Cele doua minti actioneaza de cele
mai multe ori în strânsa armonie (desi sunt facultati semi-independente), împletindu-si caile atât de
diferite pentru a ne calauzi prin lume.

Cunoasterea felului în care a evoluat creierul ne ajuta sa întelegem puterea pe care o au emotiile asupra
gândirii. De-a lungul evolutiei creierul a crescut de la baza spre vârf, centrii superiori dezvoltându-se
mai târziu ca o prelucrare a celor de jos, mult mai vechi. Creierul primitiv nu ajuta la gândire sau la
învatare, el este programat dinainte sa regleze functionarea corpului ca atare si sa reactioneze pentru a
asigura supravietuirea.

Din forma cea mai veche primitiva, trunchiul creierului, au aparut centrii emotionali, deci a existat un
creier emotional cu mult înainte sa existe cel rational. Cea mai veche radacina a vietii noastre emotionale
sta în simtul olfactiv (lobul olfactiv), deoarece, în vremurile primitive, mirosul era un simt de o
importanta capitala pentru supravietuire.Ulterior, a aparut la primele mamifere sistemul limbic sau
creierul emotional, dispus în jurul trunchiului cerebral si care pe masura evolutiei si-a rafinat doua
instrumente extrem de eficiente: învatatul si memoria. La om s-au dezvoltat emisferele cerebrale si
neocortexul, care reprezinta creierul rational. Acesta a reusit sa asigure o mai buna adaptabilitate si
supravietuire prin crearea de strategii si planificari pe termen lung, a permis nuantari în viata
emotionala.

Datorita faptului ca zonele emotionale sunt radacina de la care s-a dezvoltat noul creier, acest lucru da
o putere enorma centrilor emotionali, putând astfel sa influenteze restul creierului- inclusiv a centrilor
nervosi.În unele situatii, un anumit centru din creierul limbic declara ca este vorba de o urgenta,
concentrând tot restul creierului asupra acestei realitati care nu sufera amânare. Apare astfel un blocaj,
declansând o reactie dramatica (o explozie emotionala) înainte ca neocortexul, creierul care gândeste,
sa reuseasca în acel timp scurt sa analizeze ce se întâmpla si sa hotarasca ce e de facut.

Aceasta preluare a controlului îsi are originea în nucleul amigdalian, un centru al sistemului limbic
(considerat ca sediu al vietii emotionale), denumit " magazin al memoriei emotionale"
(D.Goleman).Acest nucleu actioneaza la nivelul memoriei afective, fara nucleul amigdalian viata este
lipsita de sens personal.

S-a descoperit ca în momentele în care reactia impulsiva o copleseste pe cea logica, nucleul amigdalian
are un rol crucial. El este un fel de" santinela" psihologica, ce înfrunta toate situatiile, toate perceptiile
si care în situatiile de criza trimite semnale catre toate partile importante ale creierului ducând la reactii
de aparare. Mai mult, el primeste informatii directe de la simturi prin intermediul unui grup mic de
neuroni care face legatura cu talamusul, lucru care îi permite sa aiba o reactie înainte ca ele sa fie
înregistrate complet de catre neocortex.
Se poate spune ca emotiile noastre au o minte proprie, una care sustine puncte de vedere independent
de mintea noastra rationala.În creier exista doua sisteme de memorie, unul pentru faptele oarecare si
unul pentru cele cu încarcatura emotională.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Reactiile care apar ca raspuns la o situatie prezenta ce seamana cu ceva din trecut poate sa nu fie
adecvata, deoarece apare înaintea unei confirmari complete. Drumul direct pe care se transmite mesajul
senzorial de la talamus la nucleul amigdalian permite reactii rapide si optiuni care economisesc câteva
fractiuni de secunda cruciale în reactia fata de pericol.Formatiunea corticala cu rol în temperarea
reactiilor emotionale prea puternice este cea a lobilor prefrontali: cel stâng este comutatorul care "
stinge" emotiile tulburatoare, iar cei drepti sunt locul unde se gasesc sentimentele negative precum frica
si agresivitatea. Exista o permanenta influenta între sistemul limbic si neocortex care se poate concretiza
într-o colaborare sau dimpotriva.

Astfel, emotiile conteaza într-un rationament, capacitatea emotionala ne calauzeste hotarârile de

moment asa cum si creierul gândirii joaca un rol conducator la nivelul emotiilor, mai putin în momentele
când acestea scapa de sub control.Intr-un fel avem doua creiere, doua minti si doua feluri de inteligenta:
cea rationala si cea emotionala,iar felul cum reusim în viata este determinat de ambele.

Sistemul limbic este considerat sediul vieţii emoţionale, în special nucleul amigdalian, denumit chiar
”magazin al memoriei emoţionale“ (Daniel Goleman).Cele mai vechi rădacini ale vieţii emoţionale se
află în centrii olfactivi de la nivelul creierului arhaic sau visceral.

Aceştia grupau stimulii exteriori în diferite categorii relevante: sexuali, comestibili, dăunători,
prietenoşi sau duşmănoşi. În funcţie de semnificaţia stimulilor, individul se poate apropia sau îndepărta
de aceştia. Deciziile ”a şti ce să mănânci” sau “a şti ce să faci” într-o anumită situaţie erau determinate
numai de miros.

Trunchiul cerebral reglează funcţiile de bază ale organismului, precum respiraţia, metabolismul,
cotrolul reacţiilor motorii şi mişcările asigurând supravieţuirea. Creierul rudimentar este alcătuit din
doua zone: hipocamp şi nucleu amigdalian, unde se află şi centrii olfactivi, care la speciile primitive
asigurau adaptarea la mediu.

Odată cu apariţia mamiferelor s-a constituit sistemul limbic sau creierul emoţional, care prin capacitatea
de memorare şi învăţare de care dispune asigură o mai bună adaptare la mediu. La om s-au dezvoltat
emisferele cerebrale si neocortexul, care reprezintă creierul raţional. O persoana careia i-a fost extirpat
nucleul amigdalian devine complet dezinteresata de oameni, nu stabileşte contacte umane, deşi poate
să poarte bine o conversaţie cu semenii săi, pe care îi poate recunoaşte pentru scurt timp.

Localizarea nucleului amigdalian şi a hipocampului

În acelaşi timp, persoana îşi poate pierde capacitatea de a recunoaşte propriile trăiri, nu mai dispune de
nicio posibilitate de ”a simţi ce simte.” Ea nu mai poate avea lacrimi de supărare, regret sau bucurie.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Nucleul amigdalian are rolul decisiv în cadrul sistemului limbic şi în plus are posibilitatea să preia orice
fel de impulsuri nervoase adresate unor analizatori specializaţi (auz, văz), dacă aceştia se afla în
incapacitatea de a funcţiona datorită leziunilor sau a altor cauze.

Deci “nucleul amigdalian” este asemenea unei ”santinele psihice” care reacţionează în momentele de
criza ale organismului, declanşând alarma la nivelul creierului, astfel încat organismul să reacţioneze
corect (adaptat) în momentul respectiv. În cadrul sistemului limbic, hipocampul este puternic implicat
în memoria afectivă a individului, dându-i astfel posibilitatea să recunoască stările emoţionale încercate
în faţa lucrurilor, oamenilor sau altor fiinţe.

Deoarece sistemul limbic răspunzător de afectivitate, are relativ o anumită autonomie faţă de neocortex
(sistemul cortical), în anumite situaţii - prezenţa unor stimuli care declanşează emoţii foarte puternice -
există tendinţa persoanei de a declanşa reacţia de răspuns înainte de a cunoaşte bine situaţia, fiind bine
cunoscuta ”graba emoţiilor şi impulsurilor”, care pe de o parte conduce uneori la răspunsuri inadecvate,
iar pe de altă parte susţine acele puncte de vedere privind caracterul iraţional al afectivităţii.

Aceste reacţii afective puternice şi impulsive sunt corectate de o altă regiune a creierului emoţional şi
anume: de zona lobilor prefrontali care în stările de furie sau de anxietate puternică reevaluează mesajele
care au declanşat stările respective şi asigură un caracter planificat şi organizat al acţiunilor subiectului.
J. F. Le Doux si W. Hirst (1986) au arătat ca reacţiile emoţionale pot apărea înainte ca neocortexul
(creierul raţional) să proceseze informaţia primită de la stimuli, întârziind astfel apariţia unei reacţii
gândite.

Această situaţie se datorează faptului că informaţiile primite de la stimuli ajung de la organele de simţ
la talamus, iar de aici, mai intai la nucleul amigdalian şi mai apoi la neocortex. Zona prefrontala a
cortexului lucrează însa impreună cu sistemul limbic (inclusiv zona nucleului amigdalian) şi
funcţionează într-un fel ca un ”manager al emoţiilor”, asigurând gândirea acţiunii înainte de executarea
ei propriu-zisă. Acest tip de conexiuni ale cortexului prefrontal cu sistemul limbic realizează legatura
dintre emoţii şi gândire cu efecte benefice.

Clasificarea emoţiilor după Daniel Goleman:Psihologul Daniel Goleman (cunoscut în special pentru
cercetările sale privind inteligenţa emoţională), face următoarea clasificare a emoţiilor:

Tristeţea Frica Bucuria Iubirea Surpriza Dezgustul Ruşinea

Mânia
Furia Supărarea Anxietatea Fericirea Acceptarea Şocul Dispreţul Vinovăţia
Resentimentul Mâhnirea Nevozitatea Uşurarea Prietenia Mirarea Aversiunea Jena
Exasperarea Îmbufnarea Preocuparea Mulţumirea Încrederea Detestarea Supărarea
Indignarea Melancolia Consternarea Binecuvântarea Amabilitatea Repulsia Remuşcarea
Vexarea Mila de sine Neînţelegerea Încântarea Afinitatea Umilinţa
Animozitatea Singurătatea Îngrijorarea Amuzamentul Devotamentul Regretul
Irascibilitatea Disperarea Teama Mândria Adoraţia
Plăcerea
Ostilitatea Deprimarea Spaima Dragostea
senzuală
Ura Groaza Răsplata Mila
Fobia Satisfacţia

www.profedu.ro
office@profedu.ro
 Panica Extazul

Goleman afirmă că pe baza emoţiilor se formează predispoziţiile (ori, am spune noi, starea de spirit),
care sunt mai puţin evidente/intense ca emoţiile, dar au o durată mai mare. Dincolo de predispoziţii sunt
temperamentele, tendinţa de a-ţi aminte anumite emoţii şi care defineşte/determină comportamentul
general al persoanei în anumite conjuncturi.

Psihologul american Robert Plutchik a creat în 1980 "cercul emoţiilor", care constă din 8 emoţii
fundamentale şi 8 emoţii complexe, formate din câte două emoţii fundamentale. Emoţiile fundamentale
pot fi observate pe cercul al doilea din imagine şi incluse în tabelul de mai jos, pe când emoţiile
complexe sunt cele trecute pe fundal alb: optimism, dragoste, supunere, înfiorare, dezaprobare,
remuşcare, dispreţ şi agresivitate.

Emoţii fundamentale Emoţiile opuse

Bucurie Tristeţe

Încredere Dezgust

Frică Mânie

Supriză Anticipaţie

Tristeţe Bucurie

Dezgust Încredere

Mânie Frică

Anticipaţie Surpriză

www.profedu.ro
office@profedu.ro
În cartea sa "Emoţiile în psihologia socială", publicată în anul 2001, psihologul W. Gerrod Parrott
stabileşte următoarea listă a emoţiilor:

Emoţie Emoţie
Emoţii terţiare
primară secundară

Adoraţie, afecţiune, dragoste, atracţie, grijă,

Afecţiune
tandreţe, compasiune, sentimentalism

Dragoste Dorinţă
Excitaţie, dorinţă, pasiune, infatuare
(sexuală)

Pasiune Pasiune

Amuzament, extaz, jovialitate, plăcere, jubilare,

Veselie
satisfacţie, euforie

Entuziasm Entuziasm, zel, înfiorare, euforie

Satisfacţie Satisfacţie, plăcere

Bucurie
Mândrie Mândrie, triumf

Optimism Speranţă, optimism

Încântare Încântare

Uşurare Uşurare

Surpriză Surprisă Uimire, surprindere, stupefiere

Iritare Iritare, agitare, ţâfnă

Exasperare Exasperare, frustrare

Mânie, furie, ostilitate, ferocitate, batjocură,

Furie
acreală, dispreţ, resentiment, respingere
Mânie

Dezgust Dezgust, repulsie, dispreţ

Invidie Invidie, gelozie

Tortură Tortură

www.profedu.ro
office@profedu.ro
 Suferinţă Suferinţă, agonie, durere

Depresie, disperare, neajutorare, nefericire,

Tristeţe
durere, melancolie

Dezamăgire Dezamăgire, anxietate

Tristeţe
Ruşine Ruşine, vină, regret, remuşcări

Alienare, izolare, indiferenţă, singurătate,

Indiferenţă
înfrângere, jenă, umilire, insultă

Simpatie Simpatie, milă

Alarmă, şoc, frică, groază, teroare, panică,

Oroare
isterie
Frică
Anxietate, nervozitate, tensiune, nelinişte,
Nervozitate
îngrijorare, tristeţe

2.2 Gestionarea situatiilor emotionante

Chiar daca am vrea, nu am putea niciodata sa ne dezicem de emotiile noastre. Desi unii pretind deseori
ca le pot depasi, in realitate nu este adevarat, caci, chiar daca nu sunt exteriorizate, emotiile exista totusi
acolo, interiorizate. De altfel, chiar in acest mod, ele risca sa fie si mai daunatoare.

Tot suferind in tacere, ele se transforma in adevarate rani ale sufletului, dar si ale trupului; ele lasa urme de
nesters, care ne marcheaza iremediabil si sfarsesc prin a ocupa prea mult loc in viata noastra, pana se
transforma in dureri.

Emotiile in sine sunt departe de a fi daunatoare. Ele reprezinta imaginea sufletului nostru, a interiorului
nostru si fara ele nu am fi mare lucru. Numai ca, pentru a le da posibilitatea sa isi exercite rolul in mod
eficient si pentru a ne permite sa traim liber, trebuie sa le lasam sa se exprime asa cum sunt ele, pozitive
sau negative. Toata viata noastra este marcata de emotii!
A alege sa le refulam inseamna sa ne renegam pe noi insine, sa ''murim'' putin. Fiti incantati sau con-
sternati; jubilati sau urlati; strigati-va bucuria sau plangeti-va zbuciumul, dar traiti! Nu faceti ceea ce
gandesc altii. Emotiile va apartin si va fi intotdeauna bine sa le exprimati asa cum simtiti! Exprimarea
emotiilor este importanta, atat in plan psihic, cat si fizic.

Bineinteles, anumite emotii ne tulbura mai mult sau ne sperie; trebuie totusi sa incercam sa le exprimam
si pe ele, intrucat acestea sunt cele mai daunatoare. Incercati deci sa gasiti o cale de exprimare care va
putea sa va elibereze. Numai ceea ce spui cu voce tare te poate elibera, caci nu exista decat cuvintele
spuse.
De exemplu, daca va este frica de furia dumneavoastra, este posibil sa alegeti sa o exprimati in scris.
Acest gen de exercitii va va determina sa fiti mai detasati; ele va vor da timp sa va cantariti fiecare

www.profedu.ro
office@profedu.ro
cuvant si sa verificati daca mesajul pe care va pregatiti sa-l furnizati este intr-adevar cel pe care il doriti.
Furia este posibil sa va treaca daca veti scrie doua sau trei ciorne care vor sfarsi, taiate, in cosul de hartii;
ea se poate transforma in durere si deceptie intr-o pagina finala. Dar, pana la urma, nu veti pastra in
dumneavoastra nimic distructiv.
Arta in general - chiar daca nu suntem artisti, in sensul profesional al termenului - serveste la trans-
miterea emotiilor. Folositi-va de ea: sculptati, pictati, cantati, scrieti si veti obtine o mare satisfactie
eliberatoare. Multe persoane isi tin un jurnal intim exact in scopul de a-si exterioriza sanatos furia si
celelalte emotii negative sau paralizante. Jurnalul intim ne tine intr-un contact strans cu emotiile si
sentimentele noastre si ne obliga sa devenim constienti de ceea ce se petrece in noi, pentru a raspunde
apoi, intr-un mod mai adecvat, nevoilor noastre.
In orice situatie v-ar fi pus starile dumneavoastra de spirit, trebuie sa va rezervati timp pentru a face
ordine in interiorul dumneavoastra. Retrageti-va, oferiti-va cateva momente de liniste sau de creatie,
meditati, vorbiti cu cineva, faceti ce vreti, dar incercati sa intelegeti ce s-a intamplat si motivul ascuns
al reactiei dumneavoastra. Nu lasati sa fie acoperita aceasta arsura. Nu lasati emotiile sa se acumuleze,
fara sa le infruntati.
Inainte de a va exprima emotiile, invatati nu numai sa le recunoasteti, ci si sa le acceptati - caci
acceptarea este extrem de importanta. Mult prea multi oameni sufera pentru ca simt ceea ce simt. Avem
totusi dreptul de a fi exact ceea ce suntem, si aceasta pana in cele mai mici si mai intime ascunzisuri ale
sufletului si trupului nostru. Ceilalti nu au nici un drept asupra emotiilor noastre.

Sa iti stapanesti in mod sanatos emotiile este o garantie a sanatatii. O buna introspectie, facuta in mod
regulat, este necesara pentru a verifica in ce stadiu ne aflam. Sa fim atenti cu noi insine, sa ne examinam
indeaproape, sa ne ascultam, sa ne urmam instinctul sunt obiceiuri sanatoase care trebuie sa devina o
practica zilnică.
Să ținem cont de emotiile noastre nu inseamna sa ne lasam coplesiti de ele. De indata cele-am recu-
noscut, le-am apreciat la justa lor valoare si am trait ce era de trait, trebuie sa stim si sa le abandonam
si sa mergem mai departe. Suntem responsabili de emotiile noastre in aceeasi masura in care suntem
responsabili de sanatatea si dispozitia in care ne aflam.
Orice ar fi, in spatele emotiilor se ascund suferinte si stari de anxietate pe care trebuie sa invatam sa le
numim, sa le intelegem si sa le analizam minutios. In fiecare zi facem pasi gresiti sau alegeri proaste,
pentru ca suntem prost condusi de suferintele noastre si de teama. Ele ne impiedica sa ne traim adevarata
noastra viata, din plin si cu seninatate. Trebuie odata si odata sa le infruntam, pentru a putea trage
invataminte din ele si, mai ales, pentru a ne elibera din cusca noastra - trebuie sa ne eliberam pentru a
atinge adevaratul nostru eu, adevarata noastra fire, cea care ne va face sa ne dezvoltam sanatos, departe
de artificii si simulari, precum si de dependentele de orice fel.
Exista două criterii importante de clasificare a emoţiilor: (a) polaritatea (b) funcţionalitatea.
(a)După polaritatea lor,emoţiile se împart în pozitive şi negative.
✓ Emoţiile pozitive apar atunci când există congruenţă motivaţională. Aceasta înseamnă că
evenimentele concrete sunt în concordanţă cu scopurile persoanei.
✓ Emoţiile negative apar atunci când situaţia concretă este în contradicţie cu scopurileindividului,
blocându-le sau îngreunând atingerea acestora.
(b)După funcţionalitatea lor,emoţiile se împart în funcţionale şi disfuncţionale. Funcţionalitatea sau
disfuncţionalitatea unei emoţii se stabileşte în funcţie de consecinţele comportamentale ale acesteia
raportate la scopurile persoanei.
✓ Emoţiile funcţionale sunt acele trăiri subiective care facilitează adaptarea persoanei la situaţia
concretă în care acesta se găseşte (fie ea dezirabilă sau indezirabilă). Ele pot fi atât pozitive, cât şi
negative. Aceste emoţii apar atunci când persoana are credinţe preferenţiale. Acestea pot fi negative

www.profedu.ro
office@profedu.ro
(tristeţe, dezamăgire, regret), însă ele mobilizează individul spre a acţiona asupra situaţiei indezirabile
şi a face modificările necesare.Spre exemplu, o emoţie funcţională pozitivă, cum ar fi satisfacţia în urma
realizăriiunui proiect apreciat la o disciplină, poate motiva studentul să îşi dezvolte cunoştinţele
înrespectivul domeniu. O emoţie funcţională negativă, cum ar fi nemulţumirea în urma ratării unui
examen, poate şi ea motiva studentul să identifice şi să completeze lacunele din cunoştinţele sale.
Ambele tipuri de emoţii susţin studentul în încercarea sa de a se perfecţiona profesional, adică de a-şi
atinge scopul.
✓ Emoţiile disfuncţionale sunt acele trăiri subiective care împiedică adaptarea individului la
situaţia concretă în care acesta se găseşte. Ele pot fi atât pozitive, cât şi negative. Aceste emoţii apar
atunci când persoana are credinţe (convingeri) absolutiste. Ele interferează cu atitudinea confruntativă,
de abordarea directă a situaţiei problematice. Astfel, o emoţie disfuncţională pozitivă poate fi fericirea
extremă trăită de un student în urma luării unei note mari, care îl face să nu mai înveţe pentru
examenulurmător. O emoţie disfuncţională negativă poate fi frica puternică în momentul unuiexamen
oral. Intr-o asemena situatie, pus fata in fata cu profesorul, elevul traieste o emoţie care îl „paralizează‖,
si care ii reduce foarte mult capacitatea de concentrare.Ambele tipuri de emoţii împiedică elevul să îşi
îndeplinească eficient sarcinile, adicăsă îşi atingă scopul..

TABELUL 1. Exemple de emoţii negative/pozitive şi funcţionale/disfuncţionale

Functional Disfunctional
Pozitiv Multumire Exaltare
Bucurie disfunctionala
Satisfactie
Negativ Ingrijorarea Anxietate
Tristete Deprimare
Nemultutmire Rusine
Parere de rau Vinovatie
Regret Furie

Stresul este o prezenţă constantă în viaţă noastră. El este unul din factoriiimportanţi pentru viaţă şi
menţinerea ei (Selye, 1976). Cu toate acestea este bine stiut faptul că nivelurile crescute de stres
constituie unul dintre principalii factorii ce contribuie la alterarea conduitei adaptative.

Noţiunea de „stres‖ a fost introdusă cu aproximativ 60 de ani în urmă de către endocrinologul Hans
Selye (1963), care a observat că agenţii nocivi din mediu care acţionează asupra organismului provoacă
atât modificări specifice lor, cât şi o serie de efecte care nu le sunt caracteristice (ex. reacţii de apărare,
leziuni în unele organe interneetc.). Stresul biologic, descris iniţial ca sindrom general de adaptare, se
referă la o stare a organismului manifestată prin reacţii nespecifice, ca răspuns la agenţii nocivi.

Astfel, într-un studiu deja celebru efectuat pe maimuţe, Brady (1958) a arătat că expunerea la o situaţie
stresantă poate determina apariţia ulcerului gastric. În studiul său, maimuţele care urmau să primească
un şoc electric şi ştiau că apăsând un buton pot evita stimulul neplăcut s-au îmbolnăvit de ulcer gastric.

Altfel spus, pe lângă reacţia specifică la stimulul neplăcut (durerea) a mai apărut şi o reacţie nespecifică
(ulcerul). Tot Selye este cel care a făcut distincţia între stresor , ca agent cu influenţe nocive asupra
organismului,şi stres, ca stare resimţită în urma acţiunii unuia sau mai multor stresori. Mai mult, pentru
a face diferenţa între manifestările pozitive (ex. mobilizare) şi negative (ex. Consum nervos excesiv)
ale stresului, Selye (1983) introduce termenii de eustres (―stres pozitiv)şi distres (―stres negativ). Mai

www.profedu.ro
office@profedu.ro
precis, distres-ul este definit ca un stres care areconsecinţe psihologice şi biologice negative (Selye,
1976).

Literatura de specialitate sugerează o distincţie între stres-ul benefic (eustres) şi distres, distincţie care
este de regulă realizată a posteriori, adică după apariţia efectelor lor. Dacă efectelele sunt negative atunci
stres-ul este interpretat ca distres iar dacă efectele sunt pozitive stres-ul este interpretat ca eustres.O dată
cu apariţia lucrării ―Psychological Stress and the Coping Processes‖ a luiR.S. Lazarus (1966),
abordarea problematicii stresului se modifică. Lazarus este cel carea lansat teoria tranzacţională,
redefinind stresul ca ―relaţie particulară între persoană şimediu, în care persoana evaluează mediul ca
impunând solicitări care depasesc resursele proprii şi ameninţă starea sa de bine; această evaluare, la
randul sau, determină declanşarea unor procese de coping, respectiv răspunsuri cognitive, afective şi
comportamentale la feedback-urile primite‖ (Lazarus & Folkman, 1984).

Aşadar,conform acestei teorii, între persoană şi mediu se stabileşte o relaţie bidirecţională din care
rezultă ameninţarea ca o discrepanţă între solicitările mediului şi capacităţile de răspuns ale persoanei.
Sistemul cognitiv este deci cel care mediază relaţia dintre stresor şi starea de distres, stresul fiind o
rezultantă a evaluării cognitive a cerinţelor mediului înraport cu resursele necesare pentru a le face faţă,
în condiţiile în care persoana apreciază că resursele nu sunt suficiente. Altfel spus, stresul reperezinta o
discrepanţă întresolicitările situaţiei şi capacităţile autopercepute ale persoanei de a răspunde la
respectivii stresori (David et al., 2000).

In zilele de astazi stresul a devenit pentru noi un mod de viata. Stresul este unul dintre cele mai serioase
amenintari ale vietii moderne. Sursele de stres profesional sunt descrise in multe cercetari. Dintre
acestea amintim: munca in organizatie,tracasarile cotidiene, imposibilitatile de realizare in cariera,
structura si climatul organizational, aprecierile muncii, etc. O alta sursa de stres este grija zilei de maine
, adica teama de a fi lipsit de stresul profesional, de a ramane fara un loc de munca. Efectele stresului
sunt resimtite de individ in functie de caracteristicile lui biografice, de atitudinea lui fata de viata, de
stilul comportamental si de nevoia de realizare.

Medicii sustin ca cei care lucreaza sub tensiune nervoasa ar putea sfarsi ca pacienti ai clinicilor de
psihiatrie. relatiile dintre oameni au devenit in mare parte tensionate si distructive. In unele ocupatii cu
raspundere mare stresul nu se face simtit in momentele grele pentru ca atunci avem stare doar sa cautam
cai de scapare si asta pentru ca exista sentimentul responsabilitatii.

Cateva componente generatoare ale stresului ocupational sunt: ambiguitatile de rol, conflictul de rol,
incarcarea muncii. relatiile interpersonale de munca, conditiile necorespunzatoare, munca in
schimburi,pericole fizice, etc.

Reactiile in urma confruntarii cu acesti factori stresanti sunt:insatisfactiile in munca, absenteismul,

recompensarea muncii, cresterea acuzelor somatice(imbolnaviri, comportament depresiv) abuz de
medicamente, alcool, cafea, tigari. Cu toate ca suntem constienti de prezenta acestui factor si de
consecintele lui daunatoare, stresul este absolut inevitabil, este prezent in noi. Evitand stresul eviti viata.

Prin munca pe care o desfasoara, cadrele didactice sunt supuse la o multitudine de influente generatoare
de stres care variaza in functie de situatie. Amintim: conducera unitatii, lipsa de consultare si
comunicare, asumarea de riscuri, deconectarea de problemele de serviciu, subapreciere, etc.

A fi cadru didactic inseamna, pe linga alte calitati, a avea un spirit integrativ si altruist, sa puna suflet
in tot ceea ce face. Fiecare eveniment important pentru elevi presupune implicarea cadrului didactix
aratat prin reactiile emotionale: frica , teama, mania, ingrijorarea, etc. Acestea sunt situatii stresante

www.profedu.ro
office@profedu.ro
care nerezolvate pot duce la deteriorari accentuate generand: insomnii, tulburari ale dinamicii
alimentare, sexuale, stari de tensiune psihica; incordare, nervozitate, iritabilitate, exacerbarea spiritului
critic sau autocritic, pierderea increderii in sine si in ceilalti, anxietate.

Odata depasite aceste situatii stresante se intalneste increderea in fortele proprii, apoi reactii emotionale
pozitive(bucuria, mandria, satisfactia, atitudinea pozitiva fata de munca si viata). Aceasta depinde
numai de noi, de capacitatile noastre de a controla situatiile stresante.
Stim din experientele noastre ca stresul are si valente pozitive mobilizand resursele umane in vederea
autodepasirii, fiind un stres bun, dar si valente negative. Deci eliminarea oricarui stres din viata
personala nu este posibila pentru ca:‖Eliberarea completa de stres inseamna moarte‖. Este si asta o cauza
pentru care continuam sa ne asumam riscul pentru a afla daca situatiile noi sunt potrivite si stimulante
pentru persoana noastra sau deopotriva.

Si totusi de cele mai multe ori in fata unei situatii care simtim ca ne depaseste apelam, mai mult sau mai
putin constient, la anumite rituri comportamentale, care permit sescarcarea anxietatii, cum sunt:
numaratoarea pana la 10 sau ― noaptea este un sfetnic bun, dialogarea cu noi insine, etc.

Meseria de educator este o mare si frumoasa profesiune, ce nu seamana cu nici o alta, o meserie care
nu se paraseste odata cu hainele de lucru. O meserie aspra si placuta, umila si mandra, exigenta si libera,
o meserie in care mediocritatea nu este permisa, unde pregatirea exceptionala este de a avea satisfactie,
o meserie in care dragostea este sterila fara forta spirituala , o meserie cand apasatoare cand incapabila,
ingrata si plina de farmec.

Profesia de cadru didactic este o munca care nu este izolata, ea este strans legata de viata sociala si de
viitorul sociatatii, care ii traseaza cadrele generale sociale si morale de dezvoltare.
Cateva dintre elementele generatoare de stres la cadrele didactice sunt: insatisfactie pentru stilul de
conducere, relatiile interpersonale, atmosfera si climatul psiho-afectiv, structura. Cadru didactic
inseamna persoana cu studii superioare, importanta in viata unei societati moderne,careia progresul
stiintific nu-i este indiferent si care participa la procesul de educare si instruire a indivizilor de la varsta
prescolara si pana la dobandirea unei profesii. Educatia se face cu scopul de a integra individul in
raporturile sociale.

Toate aceste situatii stresante, nerezolvate duc la nervozitate, anxietate. Pentru a bloca efectele
distructive ale stresului, individul pune in joc o multime de mecanisme de aparare a eu-lui. Acestea au
functii adaptive: rationalizarea (justificarea comportamentului); proiectie(atribuirea propriilor sale
trasaturi negative altei persoane); represia(inlaturarea ideilor, simtamintelor inacceptabile);
compensarea, supracompensarea, practicarea activitatilor in aer liber, sportul. Cu aceste mecanisme
individul lupta singur impotriva stresului.

Cîteva din următoarele strategii de ajustare ale stresului se pot aplica în cadrul unităţilor şcolare:
- organizarea muncii sa se faca tinand cont de conditiile si specificul institutiei respective;
- crearea unor conditii fizice bune de lucru (spatiu, confort, etc)
- evitarea relatiilor incordate dintre conducere si subalterni
- asigurarea continuitatii la grupa/ clasa, pentru a putea stabili legaturi afective;
- toate persoanele care urmeaza a fi angajate in unitate sa fie supuse unui test psihologic;
- obiectivitatea conducatorului in acordarea calificativelor;
- sa fie stimulate material cadrele didactice talentate si incurajate cele care au obtinut performante;
- sa existe un climat moral afectiv;

www.profedu.ro
office@profedu.ro
- salariile si gradatiile de merit sa fie acordate celor merituosi;
- evitarea mobilizarii cadrelor la serviciu pentru scurte comunicari, acestea putandu-se afisa, de cate
ori este nevoie;
- respectul reciproc fata de colegi indiferent de statutul acestora.

Însă cea mai important strategie de a face faţă stresului profesional este deprinderea tehnicilor de
dezvoltare a inteligenţei emoţionale.

Atunci cînd suntem stresaţi, sau ne confruntăm cu o situaţie ce generează puternice emoţii negative, sau
disfuncţionale, putem avea reacţii comportamentale nedorite. Acest lucru se poate întîmpla deoarece
emoţiile negative puternice duc la schimbări fiziologice rapide, care fără un antrenament sau disciplină
emoţională, ne conduc adesea spre reacţii nedorite sau care nu conduc spre o rezolvare a situţiei, aşa
cum ne-am dori.
Cele mai comune tipuri de reactiona în situaţii stresante sunt:
✓ reprimarea - oamenii declara ca "se straduiesc sa vorbeasca cat mai putin posibil", "explica
lucrurile cu calm", "isi domolesc tonul vocii", "incearca sa nu fie nepoliticosi si sa nu se exprime
dur"; represia se extinde deseori si la reactii corporale: "imi inghiteam lacrimile", "strangeam
din dinti" sau "imi strangeam pumnii".
✓ diversiunea - de exemplu: "am inceput sa vorbesc despre altceva", "am schimbat subiectul",
"am luat ceva de citit". - evitarea - "am iesit din camera", "am incercat sa nu ma uit in ochii
celuilalt". - mascarea - "mi-am ascuns sentimentele", "am zambit", "am spus o gluma", "am
incercat sa par indiferent". - discutiile cu prietenii - impartasirea sentimentelor unei persoane
apropiate, solicitarea ajutorului. - tipetele si plansul - au efecte catartice, de descarcare si
usurare, indeplinind adesea functia de reechilibrare din punct de vedere fiziologic.
Acestea sunt, de fapt, mecanisme de aparare si de control al emotiilor, dar nu sunt si cele mai eficiente.

Cum sa faci fata situatiilor emotionante?

Pasul 1. Respira adanc. Pentru a oxigena creierul si pentru a elibera mintea de toate gandurile negative,
inspira si expira lent de mai multe ori. Inchide ochii. Concentreaza-ti atentia timp de cateva secunde
asupra respiratiei. Lasa sa treaca trei-patru secunde intre fiecare respiratie. Expira ca si cum ai suspina
de greutate. Umpleti plamanii la maximum, blocheaza aerul timp de cateva secunde si expira relaxandu-
ti muschii.

Pasul 2. Defineste emotia. Majoritatea persoanelor au impresia ca isi cunosc temerile. Adesea insa se
dovedeste contrariul. Ia un carnet pe care sa-l porti mereu cu tine si noteaza fiecare situatie care iti
genereaza emotii. Iti va fi mult mai usor sa descrii „momentul anxios”.
Pasul 3. Fa scenarii. Contrar asteptarilor, una dintre cele mai bune metode consta in inventarea unui
scenariu al evenimentului care urmeaza, cel mai dezastruos posibil. Altfel spus, creaza-ti dinainte in
mod artificial emotii, pentru ca la final sa te obisnuiesti si sa gasesti solutia cea mai buna.
Pasul 4. Gandeste-te la lucruri pozitive. Gandeste-te la un eveniment in care ai reusit sa-ti stapanesti
emotiile. Relaxeaza-te pe un fotoliu sau intins/a in pat, rememorand acel sentiment in care ti-ai invis
temerile. In acest moment, fa un gest aparent natural de care sa-ti aduci aminte in situatiile de stres:
aranjeaza-ti nodul de la cravata sau ceasul de la mana, trece usor mana prin par etc. In situatia in care
vei avea emotii, reprodu acest gest.

Pasul 5. Fii perfect pregatit/a. Orice urma de slabiciune va fi o sursa de angoasa suplimentara. Sub
impulsul emotiei si al fricii, poti risca sa uiti instantaneu ceea ce vroiai sa zici. Daca trebuie sa tii un
discurs, fie in fata invitatilor de la propria nunta, fie in fata unor examinatori, reprodu-l inainte cu voce

www.profedu.ro
office@profedu.ro
tare, in fata unor prieteni. Apeleaza la fisele cu informatii ajutatoare care se dovedesc adesea extrem de
practice.

Pasul 6. Ia cursuri de la un specialist. Apeleaza la ajutorul specializat al unui actor sau orator, care are
experienta vorbitului in public. Acesta te va invata cum trebuie sa vorbesti si cum sa faci sa depasesti
agitatia dinaintea unei prestatii. Exercitiile regulate de vorbire te pot ajuta sa combati efectele stresului
si ale tensiunii nervoase.

Pasul 7. Cere doctorului tau un medicament. Exista anumite medicamente care sunt recomandate in
perioadele de stres intens. Betablocantele, cum este propanolul, sunt utilizate in tratamentul
hipertensiunii si a anumitor afectiuni cardiace care pot fi administrate in situatii stresante, cum sunt
discursurile in public sau reprezentatiile scenice. Este recomandat ca aceste medicamente sa fie avizate
de catre medic, deoarece betablocantele pot avea efecte secundare.

Pasul 8. Alege imbracamintea adecvata. In astfel de situatii pline de emotie este bine sa ai o tinuta in
care sa te simti confortabil. Opteaza pentru haine din materiale naturale, cat mai lejere, in care sa nu se
vada petele de transpiratie.
Pasul 9. Mananca sanatos. Pentru a nu avea trac, trebuie ca organismul tau sa se simta bine. Evita sa-ti
fie sete sau sa ai o criza de hipoglicemie: mananca un fruct sau un baton de cereale care sa-ti dea
energie. Pe timpul verii, este bine sa bei cat mai multa apa, pentru ca gura ti se usuca foarte usor.
Pasul 10. Nu te lasa provocat de raceala sau provocarile examinatorilor sau a publicului. Rolul acestora
este de a vedea care este capacitatea ta, iar al tau de le demonstra ca esti capabil/a. Eventual, pentru a
te destinde, imagineaza-ti o situatie foarte jenanta in care sunt acestia: de exemplu, in timp ce se spala
la dus sau ca sunt dezbracati in fata ta.

MODULUL 3 – Dezvoltarea inteligenţei emoţionale

3.1 Dezvoltarea inteligenţei emoţionale cu ajutorul competențelor cheie

În prezent, exista un dezacord daca inteligenta emotionala e mai mult un potential înnascut ori daca
reprezinta un set de abilitati, competente sau îndemnuri învatate. Goleman (1998) sustine ca "spre
deosebire de gradul de inteligenta, care ramâne acelasi de-a lungul vietii sau de personalitate care nu se
modifica, competentele bazate pe inteligenta emotionala sunt abilitati învatate".

Cu alte cuvinte, în opinia acestuia, orice om îsi poate ridica gradul de inteligenta emotionala prin
educatie si exercitii, dar unele componente ale inteligentei emotionale sunt tratate ca însusiri de
personalitate si deci nu s-ar putea modifica pe parcursul vietii individului.Ridicarea nivelului
inteligentei emotionale si a "culturii emotionale" presupune, dupa S.Hein, parcurgerea mai multor etape
(faze).
În prima faza este necesara identificarea propriilor emotii, unde este recomandabila folosirea listei de
cuvinte care desemneaza sentimente (lista întocmita de Hein).
Apoi urmeaza faza de asumare a responsabilitatii pentru emotiile identificate.
Etapele urmatoare sunt din ce în ce mai grele, presupunând învatarea compasiunii si empatiei si
încercarea de a le aplica în practica zi de zi.
Ca elemente ajutatoare, autorul recomanda citirea cât mai multor lucrari despre emotii ("în primul rând
cele scrise de el"), gasirea unui loc sigur (de exemplu, un jurnal personal) pentru exprimarea

www.profedu.ro
office@profedu.ro
adevaratelor sentimente, lecturarea a numeroase carti si vizionarea filmelor de factura emotionala,
etichetarea sentimentelor, trairea ("simtirea") propriilor sentimente, evitarea oamenilor care te
desconsidera, te socotesc neînsemnat.

Mayer si Salovey au încercat sa puna în evidenta mai multe niveluri ale formarii inteligentei emotionale
si anume:
1. Evaluarea perceptiva si exprimarea emotiei. Acest prim nivel se refera la acuratetea cu care un individ
poate identifica emotiile si continutul emotional, atât la propria persoana, cât si la cei din jurul sau, la
acuratetea exprimarii si manifestarii emotiilor.
2. Facilitarea emotionala a gândirii. La acest nivel emotia influenteaza pozitiv gândirea. daca în primii
ani de viata emotia actioneaza ca modalitate de semnalizare si de alertare a individului, asigurându-i
supravietuirea, pe masura ce omul se maturizeaza emotiile încep sa-i modeleze gândirea, sa o
influenteze, atragându-i atentia asupra modificarilor importante din interiorul sau si din mediul
înconjurator, modificari necesare unei bune adaptari.
Abilitatea de a genera emotii poate facilita gândirea, în sensul ca anticiparea modului în care s-ar putea
simti un individ în anumite situatii poate sa-l ajute în luarea deciziilor, în orientarea comportamentului
sau într-o directie sau alta.Pe de alta parte, starea emotionala a unei persoane determina un anumit fel
de a privi lucrurile. Astfel, o dispozitie emotionala pozitiva duce la o gândire optimista, pe când
dispozitia negativa genereaza pesimism. daca oamenii constientizeaza acest lucru, vor reusi sa-si
schimbe starea afectiva de moment si indirect, viziunea asupra situatiei, modul de a actiona si de a
reactiona.
3.Întelegerea si analizarea emotiilor si utilizarea cunostintelor emotionale. Acest nivel se refera la:
capacitatea de a întelege emotiile; recunoasterea asemanarilor si diferentelor dintre starile emotionale;
cunoasterea semnificatiei starilor emotionale functie de situatiile si relatiile complexe în care se produc;
recunoasterea emotiilor complexe, amestecurilor si combinatiilor de emotii; cunoasterea modului de
evolutie si de transformare a emotiilor în functie de situatii; capacitatea de a interpreta sensul emotiilor,
de a întelege sentimentele complexe si de a recunoaste tranzitul posibil de la o emotie la alta.

4.Reglarea emotiilor pentru a promova cresterea emotionala si intelectuala Presupune : capacitatea de

a fi deschis (de a accepta atât sentimente placute cât si neplacute) ; de a utiliza sau de a se elibera de o
emotie; de a monitoriza emotiile în raport cu sine si cu ceilalti; de a manipula atât emotia proprie cât si
pe a celorlalti.

Jeanne Segal (1999) a pus în evidenta patru componente ale inteligentei emotionale si anume: constiinta
emotionala, acceptarea, constiinta emotionala activa si empatia.
Prima componenta vizeaza trairea în mod autentic a tuturor emotiilor care ne încearca, lasând deoparte
deprinderile intelectuale prin intermediul carora avem tendinta sa gândim emotiile. Pentru a dezvolta
autocontrolul emotiilor, autoarea recomanda exercitii specifice de constientizare a senzatiilor corporale
si a emotiilor.
Cea de-a doua componenta presupune acceptarea emotiilor constientizate, adica asumarea
responsabilitatii propriilor trairi afective. Acestea nu înseamna resemnare si pasivitate fata de emotii, ci
deschidere atât fata de cele placute, cât si fata de cele neplacute. Constientizarea emotionala activa
înseamna sa traiesti experienta prezenta si nu ceea ce ai simtit în trecut. Aceasta componenta presupune
constientizarea a tot ceea ce simti, a cauzelor emotiei, a realitatii si a situatiei în care te afli, pentru a
putea fi echilibrat, a gândi limpede si a nu fi influentat de emotiile trecute.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Empatia se refera la abilitatea de a ne raporta la sentimentele si la nevoile celorlalti, fara a renunta la
propria experienta emotionala. Empatia presupune întelegerea celuilalt, participarea la problemele sale
emotionale, fara a te implica în rezolvarea acestora

Educabilitatea inteligenţei emoţionale în mediul şcolar Pentru a reusi în viata Goleman considera ca
fiecare dintre noi ar trebui sa învete si sa exerseze principalele dimensiuni ale inteligentei emotionale :
a) Constiinta propriilor emotii :
- sa fii capabil sa le recunosti si sa le numesti;
- sa fii în stare sa întelegi cauza lor;
- sa recunosti diferentele dintre sentimente si actiuni.
b) Controlul emotiilor :
- sa fii în stare sa-ti stapânesti mania si sa-ti tolerezi frustrarile;
- sa fii în stare sa-ti exprimi furia natural, potrivit fara agresiune;
- sa fii în stare sa nu te autodistrugi, sa te respecti, sa poti sa ai sentimente pozitive fata de tine, de scoala
si familie;
- sa-ti poti manipula stresul;
- sa ai capacitatea de a scapa de singuratate si de anxietatea sociala.
c) Motivarea personala (exploatarea, utilizarea emotiilor în mod productiv) :
- sa fii mai responsabil;
- sa fii capabil sa te concentrezi asupra unei sarcini si sa îti mentii atentia asupra ei;
- sa fii mai putin impulsiv si mai putin autocontrolat;
- sa-ti îmbunatatesti scorurile la testele de creatie (realizare).
d) Empatia
- citirea emotiilor :
- sa fii în stare sa privesti din perspectiva celuilalt;
- sa înveti sa-i asculti pe ceilalti;
- sa îti îmbunatatesti empatia si sensibilitatea la sentimentele celorlalti.
e) Dirijarea (conducerea) relatiilor interpersonale :
- sa-ti dezvolti abilitatile de a analiza si întelege relatiile interpersonale;
- sa-ti poti rezolva conflictele si sa negociezi neîntelegerile;
- sa solutionezi problemele din relatiile interpersonale;
- sa fii mai deschis (asertiv, pozitiv) si abil în comunicare;
- sa fii mai popular si deschis, prietenos si implicat în mod echilibrat;
- sa fii mai implicat si plin de tact (delicat, atent, politicos) ;
- sa fii prosocial si sa te integrezi armonios în grup;
- sa fii mai cooperant, participant, serviabil, de nadejde, îndatoritor;
- sa fii mai democratic în relatiile de afaceri, în modul de a te purta cu altii, în modul de a-i trata.

Abilitatea emotionala trebuie sa fie dezvoltata astfel încât coeficientul de emotionalitate sa reuseasca sa
se ridice peste medie. Sistemul educational pune în mod traditional accentul pe cele trei activitati
fundamentale- scris, citit, socotit- toate caracteristice emisferei stângi (dominata de rationalitate),
excluzând aproape educarea facultatilor emisferei drepte care este sediul imaginatiei, orientarii spatiale,
decodarii muzicii, culorii, ritmului, creativitatii (dominanta sa fiind intuitia). Cercetarile din ultimul
deceniu accepta alaturi de IQ (coeficientul de inteligenta) si EQ (coeficientul emotional).

Acestia se afla într-o relatie de interdependenta, fiind incompleti si ineficienti unul fara celalalt. EQ
ridicat face sa traim intens ceea ce ni se întâmpla si sa ne cunoastem mai bine, pe noi si pe ceilalti. Mai
mult, daca IQ este oarecum limitat de premisele genetice, EQ este infinit ca posibilitati de dezvoltare si

www.profedu.ro
office@profedu.ro
de crestere. EQ se poate modela şi dezvolta prin programe educaţionale specifice.De aceea, dacă dorim
să creştem eficienţa învăţământului trebuie să luăm serios în considerare o introducere a educării
inteligenţei emoţionale în şcoli, începînd cu cadrele didactice.

O altă problemă de menţionat, cel puţin la fel de controversată precum cea precedentă, o reprezintă
educabilitatea inteligenţei. In ceea ce priveşte inteligenţaeducaţională, nu puţine sunt vocile ce susţin
puternica determinare genetică a acesteia şiimpactul relativ redus al învăţării asupra dezvoltării ei. Nu
la fel stau, însă, lucrurileatunci când ne referim la inteligenţa emoţională. Majoritatea celor ce au
investigataceastă abilitate susţin posibilitatea iniţierii şi dezvoltării deprinderilor emoţionale atât
lacopii, cât şi la adulţi.

Cele mai cunoscute şi, deopotrivă, mai eficiente strategii dealfabetizare emoţională sunt reprezentate
de programele de educaţie raţional – emotivă şicomportamentală (EREC). Un astfel de program ne este
oferit de către Dr. Ann Vernon prin lucrarea de faţă: „Consilierea în şcoală: dezvoltarea inteligenţei
emoţionale prineducaţie raţional-emotivă şi comportamentală‖. Autoarea a organizat materialul în
funcţiede conţinutul tematic şi, respectiv, nivelul dezvoltării mentale a elevilor destinatari,rezultând
astfel trei volume ce corespund celor trei cicluri ale învăţământului preuniversitar: primar, gimnazial şi
liceal.
Inteligenţa emoţională poate fi învăţată şi dezvoltată de-a lungul vieţii. Goleman (1995) vorbeşte despre
interacţiunile sănătoase părinte-copil ca fiind temelia inteligenţei emoţionale. Ne construim structurile
emoţionale imitându-ne părinţii şi prin răspunsurile faţă de situaţiile în care suntem puşi. În cartea sa
Building Healthy Minds (Construind minţi sănătoase) (1999), Stanley Greenspan M.D. afirmă că ceea
ce învăţăm despre relaţii şi emoţii în copilăria timpurie – când sistemul nostru central se dezvoltă cel
mai rapid – este “gravat” în conexiunile noastre neuronale. La fel ca şi învăţarea limbilor străine, noile
competenţe emoţionale pot fi dobândite şi mai târziu în viaţă, deşi cu un efort considerabil mai mare.
Rata asimilării este mai mare în copilăria timpurie.

Psihologul W. Mischel de la Universitatea Stanford a aplicat unor copii în vârstă de 4 ani un test cu
”acadele” care poate preconiza cât de bine se vor adapta aceştia ca liceeni. Testul consta în a le oferi
copiilor o singură acadea chiar în acel moment sau două acadele peste o anumită perioadă de timp, când
se va întoarce supraveghetorul. Este un test de inteligenţă emoţională. Copii care-şi pot controla
sentimentele, emoţiile şi au suficientă răbdare pentru a primi două acadele, se dovedesc a nu fi doar mai
capabili din punct de vedere emoţional, ci şi mai competenţi la şcoală şi-n viaţa de toate zilele.

Asemenea adulţilor, şi copiii au emoţii. Astfel, de exemplu, şi un copil are dreptul să simtă furie, şi să-
şi exprime furia când vine supărat de la şcoală sau de la joacă. Pe de o parte dezvoltarea inteligenţei
emoţionale la copil îl pune pe acesta în avantajul de a-şi recunoaşte, înţelege, şi controla propriile-i
emoţii, iar pe de altă parte, la părinte, dezvoltă capacitatea de empatie faţă de copil, şi abilitatea de a
oferi suportul parental adecvat nevoilor copilului.

A-i spune unui copil ce să facă în orice situaţie şi a-l determina să vă urmeze indicaţia nu este acelaşi
lucru cu a-l învăţa să-şi rezolve singur problemele, atunci când niciun adult nu e de faţă şi este supus
influenţelor diverse, cum ar fi cele din partea colegilor. Rezolvarea problemelor nu se face într-un vid
de valori. Deşi părintii îi încurajează pe copii să gândească cu propria lor minte, primii au
responsabilitatea de a crea un cadru moral. Dacă sunt călăuziţi cu pricepere în procesul de rezolvare a
problemelor, copiii îşi pot evalua comportamentul prin prisma acestor valori şi vor fi în măsură să-şi
stabilească propriile scopuri. Este important ca părinţii să discute cu copiii lor nu numai pentru ca aceştia
să-i asculte şi să se supună, ci să se gândească şi să reflecteze la valorile pe care familia le consideră
importante.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Dezvoltarea inteligenţei socio-emoţionale a copilului are în vedere capacitatea copilului de a stabili şi
menţine interacţiuni cu adulţi şi cu copii de vârstă apropiată, precum şi capacitatea acestora de a-şi
percepe şi exprima emoţiile, de a înţelege şi de a răspunde emoţiilor celorlalţi, de acceptare şi respectare
a diversităţii. Aceasta se realizează prin activităţi de dezvoltare personală, activităţi artistice de tipul
dans, pictură, colaj, origami, modelaj, şi activităţi de joc: joc de rol, joc simbolic, sau jocul cu marionete.

Copiii învaţă prin acţiune, şi interacţiune cu ceilalţi, prin antrenarea tuturor categoriilor de inteligenţă.
Dacă un copil are o inteligenţă preponderent muzicală atunci învaţă să relaţioneze cu ceilalţi prin
muzică, învaţă matematică prin muzică, se cunoaşte pe sine prin intermediul muzicii pentru că muzica
devine asul din mânecă cu ajutorul căruia copilul se dezvoltă pe toate planurile. Prin muzică, de
exemplu, copilul muzical îşi reprezintă noţiuni la care se credea că nu are acces, depistarea şi folosirea
inteligenţei preponderente a unui copil fiind ca un cod de acces spre noi informaţii şi resurse interioare.

Mesajele de tip “Eu” au fost identificate acum 40 ani de către psihologul Thomas Gordon. În
comunicarea nonviolentă mesajele de tip “Eu...” reprezintă o constantă a celor patru paşi din schema
de comunicare:

✓ Eu observ ...
✓ Eu simt ...
✓ Eu am nevoie de...
✓ Eu iţi solicit să ...

Mesajele de tip Eu se folosesc atunci când dorim să schimbăm un comportament incacceptabil al

copilului, dar vrem să facem acest lucru într-un mod neinvaziv. Putem să le folosim în locul mesajelor
de tip “Tu...” care îl pot face pe copil să se simtă acuzat, vinovat, evaluat, nedereptăţit, respins - stări
care nu duc la ceea ce intenţionăm să obţinem de fapt: un comportament responsabil, adecvat situaţiilor,
pe care copilul este în stare să îl iniţieze singur şi de bună voie, chiar şi atunci când nu suntem de faţă.

Aşadar o acuzaţie precum: “Niciodată nu îţi pui hainele la loc” devine: “Mă simt inconfortabil când văd
haine aruncate prîn casă fiindcă eu am nevoie de ordine. Ai putea te rog să le pui la locul lor?”

✓ etichetare ca “Eşti leneş!” devine: “Mie îmi place ca lucrurile să fie făcute într-un timp
mai scurt.”
✓ predică precum: “Nu e frumos să loveşti alt copil, chiar dacă ţi-a luat jucăria. Ţie ţi-ar
plăcea să fii lovit?Nu cred” (care se referă doar la ce a fost inadecvat, dar nu conduce
către soluţie) ajunge: “Eu cred că această situaţie se poate rezolva şi atfel. Tu ce crezi,
poti propune altă soluţie?”
✓ critică precum “Ai întârziat!” se schimbă în: “Nu-mi place să aştept. Cum ai putea să
ajungi la timp data următoare?”
✓ Un ordin ca: “Pune-ţi jucăriile la loc înainte de culcare!” se transformă în: “Mă aştept
să îţi pui jucăriile la locul lor înainte de a te culca.”

În principiu acest mod de a face o afirmaţie exprimă asumarea responsabilă a percepţiilor, gândurilor,
sentimentelor şi nevoilor proprii. Iar fiecare comportament al copilului, este o modalitate găsită de el
de a-şi satisface o nevoie. Şi primul pas în a identifica alt tip de comportament care să satisfacă în acelaşi
timp şi nevoile lui şi nevoile noastre, este să ne exprimăm noi aceste nevoi. Unul din efectele care se
obţin imediat după începerea folosirii corecte a mesajelor de tip Eu este reacţia copiilor de genul “N-
am ştiut că te simţi aşa ...când eu ... “. Copilul abordat astfel se va simţi tratat corect, valorificat,
important, va simţi că avem încredere în el să găsească singur alternative la comportamentul inadecvat
şi acest lucru va duce la o stimă de sine şi încredere crescută în propriile abilităţi.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
În lumea în care trăim, copiii se maturizează mult mai repede decât s-a întâmplat vreodată. Adolescenţii
sunt expuşi tentaţiilor de tot felul, iar acest context îi predispune la greşeli. Ei ajung să încalce regulile
pentru că nu sunt pregătiţi să facă faţă multitudinii de experienţe care sunt trăite pentru prima oară. Cea
mai eficientă metodă de prevenire şi/sau depăşire a unor astfel de probleme s-a dovedit a fi învăţarea
de a comunica eficient şi dezvoltarea inteligenţei emoţionale.

Deşi copilăria este extrem de importantă în punerea unor baze solide pentru dezvoltarea inteligenţei
emoţionale, ea (EQ), poate fi îmbunătăţită şi cultivată la orice vârstă iar odată cu aceasta cresc
capacităţile persoanei de adaptare în societate. În fapt, identitatea şi viitorul adolescenţilor sunt
determinate de bunăstarea lor emoţională şi spirituală. Dezvoltarea inteligenţei emoţionale presupune o
schimbare pozitivă a comportamentului şi atitudinii individului faţă de sine şi faţă de societate, iar acest
lucru este esenţial pentru o comunicare eficientă la nivel emoţional cu cei din jur, receptând şi
transmiţând atât latura raţională, cât şi cea afectivă a unui mesaj.

Emoţiile noastre constituie factorii care ne influenţează cel mai mult modul în care reacţionăm, luăm
decizii, ne raportăm la propriul sistem de valori şi comunicăm cu ceilalţi. În acelaşi timp, analiza
teoretică a literaturii psihologo-pedagogice, constatările obţinute în baza testelor şi prin metoda
observaţiei, ne dovedesc că eficacitatea stabilirii relaţiilor interpersonale, dezvoltării armonioase a
personalităţii, încadrării în societate a individului scade din cauza dificultăţilor determinate de nivelul
insuficient de dezvoltare a competenţelor de comunicare. Lipsa abilităţii de dialogare, neglijarea stării
psihologice a subiecţilor comunicării, intoleranţa şi agresivitatea în comunicare, provoacă apariţia
conflictelor, tensionarea psihologică care influenţează negativ asupra activităţii creative a individului
într-o societate liberă şi democrată.

Dezvoltarea competenţelor de comunicare ale adolescenţilor poate reduce considerabil efectele

nefavorabile ale schimbărilor provocate de trecerea la vârsta adolescenţei; evoluare stărilor depresive
şi de anxietate; prevenirea apariţiei complexelor şi a fenomenului izolării de grup. Deasemenea va spori
încadrarea în colectivul / grupul de semeni şi stabilirea relaţiilor interpersonale eficiente ale
adolescenţilor; facilitarea exprimării punctului de vedere propriu şi căpătarea încrederii în forţele proprii
şi a autorespectului.

Dezvoltarea competenţelor de comunicare corelează cu inteligenţa emoţională.

Dezvoltarea inteligenței emoționale ar trebui să fie un obiectiv obligatoriu în domeniul învățământului
și cei mai mulți profesori să înceapă să considere formarea acestor abilități o prioritate în dezvoltarea
elevilor lor. Este importantă alegerea unui program care include, în mod explicit, formarea abilităților
de a percepe corect, de a înțelege și de a stăpânii emoțiile. Învățarea acestor abilități se bazează, în
principal, pe abordarea practică în defavoarea celei teoretice. Cel mai important lucru este exersarea
abilităților emoționale, astfel încât să devină o a doua natură în comportamentul elevilor.

Dezvoltarea inteligenței emoționale presupune sa-i învățăm:

✓ Să fie cât mai conștienți de emoțiile pe care le experimentează în fiecare moment
✓ Să-și accepte emoțiile așa cum sunt ele (mai ales pe cele negative și dureroase)
✓ Să-și exprime emoțiile în mod adecvat, făra a se lăsa conduși de ele
✓ Să păstreze contactul cu propriile emoții, chiar dacă mediul în care trăim nu le acceptă
(și chiar dacă nu au voie să le manifeste)
✓ Să se perfecționeze în a citi emoțiile celorlalți
✓ Să exerseze în continuu întelegerea, toleranța și empatia față de cei din jurul lor
✓ Să încerce să îi accepte pe ceilalți așa cum sunt ei
✓ Cum să spună ce au de spus, fără a-i răni pe ceilalți

www.profedu.ro
office@profedu.ro
 ✓ Să primească și să ofere afecțiune atunci când sunt în relație cu ceilalți
✓ Să-și prezinte propriile puncte de vedere într-o manieră interesantă pentru ceilalți
✓ Să-și pună obiective și să facă tot ce le stă în putere ca să le atingă
✓ Să fie perseverenți și să treacă de frustrări, dezamăgiri și eșecuri
✓ Să le transmită și celorlalți scopurile lor
✓ Să reușească să îi anime și să-i însuflețească pe ceilalți pentru a se schimba

Cum atingem însă toate aceste obiective? Ideal ar fi ca programul școlar să includă zilnic activități
pentru dezvoltarea abilităților sociale, cum ar fi: jocuri în echipă pentru a învăța să colaboreze, jocuri
de rol prin care copiii sau tinerii intră în pielea altor personaje și învață lecția empatiei, activități care le
cresc încrederea în sine și care le îmbunătățesc abilitățile de comunicare. Este evident însă, că timpul
aferent orelor de curs nu este suficient pentru dezvoltarea emoțională a tuturor. Aici intervine importanța
activităților extracuriculare sau extrașcolare care pot răspunde nevoilor copiilor și tinerilor și pot aduce
beneficii nebănuite, dezvoltând abilități pe care le vor folosi pe tot parcursul vieții.

Așadar, precum vedem, a dezvolta inteligența emoțională este un drum lung, care presupune mult efort
și multe provocări, însă rezultatul merită din plin.

3.2 Impactul inteligenţei emoţionale asupra comportamentului şi al performanţei

O problemă delicată rămâne totuşi cea legată de distincţia dintre inteligenţa educaţională şi inteligenţa
emoţională. Într-o accepţiune larg acceptată, conceptul de inteligenţă poate fi descris ca o abilitate
generală, în mare măsură moştenită, de a transforma informaţiile preexistente în noi concepte şi
deprinderi. În majoritatea lor, teoreticienii inteligenţei emoţionale consideră că inteligenţa educaţională
şi cea emoţională sunt două forme distincte de inteligenţă. Ele au, desigur, şi lucruri în comun. Ambele
forme de inteligenţă operează cu cunoştinţe declarative şi factuale şi ambele aplică aceste cunoştinţe
într-o manieră flexibilă.

Cunoştinţele declarative vizează înţelegerea naturii unor situaţii particulare, pe când cele procedurale
se referă la ceea ce trebuie realmente făcut în situaţii specifice. A fi flexibil în aplicarea cunoştinţelor
declarative şi procedurale însemnă să înţelegi ce se întâmplă într-o situaţie nouă şi necunoscută şi,
respectiv, să ştii ce trebuie făcut în asemenea situaţii.

Ceea ce diferenţiează însă explicit cele două forme de inteligenţă este dat de contextele şi modalităţile
în care ele fac apel şi aplică cunostinţele. Astfel, inteligenţa educaţională, aşa cum am mai menţionat,
este implicată în mod uzual în rezolvarea problemelor bine definite, adică cele pentru care se pot
specifica complet starea iniţială, starea finală, precum şi paşii ce trebuie urmaţi pentru a trece de la
starea iniţială la cea finală. Pentru aceste probleme, totdeauna există o soluţie care poate fi considerată
cea mai bună.

Prin contrast, inteligenţa emoţională este implicată în rezolvarea problemelor slab definite, adică acelea
ce pot fi interpretate în diferite moduri şi pentru care nu există o soluţie optimă obiectivă; cu toate
acestea, diferitele abordări pot conduce la rezultatul dezirabil. Cele mai multe dintre problemele cu care
ne confruntăm sunt de natură socială şi este unanim accceptat faptul că inteligenţa emoţională are o
mult mai puternică valoare predictivă pentru succesul social decât cea conferită de inteligenţa
educaţională.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
O serie de cercetări au dovedit că tinerilor ce manifestă tulburări de comportament social (agresivitate,
devianţă criminală) le lipsesc deprinderile de monitorizare şi interpretare a emoţiilor celorlalţi. Ei nu
sunt capabili, de exemplu, să ofere o interpretare corectă a expresiilor faciale ale partenerilor sociali,
ceea ce probează absenţa inteligenţei emoţionale. De asemenea, s-a demonstrat că aprecierile asupra
competenţei sociale (un indicator fidel al inteligenţei emoţionale) care provin de la prieteni, părinţi,
educatori şi profesori sunt mult mai buni predictori ai succesului social decât scorurile inteligenţei
educaţionale.

În baza unor altori descoperiri se presupune că inteligenţa emoţională ar fi în măsură să prezică

variabilitatea succesului social mult mai exact decât trăsăturile de personalitate. În fapt, e demn de
reţinut că, deşi inteligenţa emoţională este un construct circumscris de cadrul mai larg al inteligenţei,
datele experimentale probează o legătură mult mai strânsă între inteligenţa emoţională şi dimensiunile
personalităţii decât între inteligenţa emoţională şi cea educaţională. Astfel, studii corelaţionale au
relevat relaţii semnificative între inteligenţa emoţională şi 4 dintre cei 5 factori ai modelului Big Five
(extraversiune, agreabilitate, stabilitate emoţională şi autonomie) (Karen & Schakel, 2002)

Emoţiile negative sunt întotdeauna (1) rezultatul discrepanţei dintre aşteptările persoanei şi
evenimentele de viaţă, sau (2) rezultatul discrepanţei dintre diferitele valori şi convingeri pe care
persoana le are. În mod firesc, prezenţa emoţiilor negative nu este dorită astfel că individul, care nu este
o „bilă inertă” va încerca să facă faţă acestor trăiri şi să le modifice pe cât posibil. Aflat într-o situaţie
de viaţă negativă – care contravine scopurilor şi dorinţelor sale – individul poate acţiona în mai multe
moduri pentru a reduce discrepanţa şi a rezolva problema apărută. Astfel, acesta poate alege să modifice
situaţia negativă pentru a o aduce în concordanţă cu dorinţele sale. O reuşită în acest sens se finalizează
cu eliminarea emoţiilor negative. Spre exemplu, un elev nemulţumit de nota mică pe care a obţinut-o
pe un proiect poate ruga profesorul să îi permită să refacă proiectul. Dacă va lua nota dorită, atunci
nemulţumirea sa va dispărea.

De multe ori însă fie situaţiile concrete nu pot fi modificate cu uşurinţă (ex. eşecul la un examen de
admitere), fie modificarea situaţiei practice reclamă lipsa emoţiilor şi a comportamentelor dezadaptative
(ex. rezolvarea neînţelegerilor dintre colegi presupune lipsa furiei şi a agresivităţii, efortul de a învăţa
pentru a corecta o notă presupune lipsa dezgustului pentru materia respectivă).

Inteligenţa emoţională desemnează tocmai capacitatea de a-ţi gestiona emoţiile astfel încât acestea să
nu interfereze cu deciziile luate şi comportamentele adoptate Eşecul în încercarea de control a emoţiilor
negative disfuncţionale se soldează frecvent cu dificultăţi adaptative: comportamente agresive,
dificultăţi de concentrare a atenţiei, reacţii fiziologice invalidante, tendinţa de a evita activităţile care
presupun efort fizic sau intelectual etc.

Sistemul educaţional pune în mod tradiţional accentul pe cele trei activităţi fundamentale - scris, citit,
socotit - toate caracteristice emisferei stângi (dominată de raţionalitate), excluzând aproape educarea
facultăţilor emisferei drepte care este sediul imaginaţiei, orientării spaţiale, decodării muzicii, culorii,
ritmului, creativităţii (dominanta sa fiind intuiţia).

Strategia celor care pun în practică modelul inteligenţelor multiple descoperit de Gardner se axează
asupra identificării profilului competenţelor fireşti ale copilului, punând accent pe punctele tari şi
încercând să îi dea ajutor în punctele lui slabe. Copilul este atras în zonele în care se angajează în mod
spontan, adică, în esenţă, care îi plac, această pasiune iniţială putând determina reuşite de cel mai înalt
nivel într-un anumit domeniu.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Educaţia bazată pe inteligenţa emoţională porneşte de la faptul că totalitatea acţiunilor noastre ne
permite să creăm un echilibru mai sănătos în şcoală şi în relaţiile cu elevii. Acţiunile noastre trebuie să
pună accent pe importanţa sentimentelor şi să ne ajută să ne ţinem sub control emoţiile, în loc să
acţionăm impulsiv sau să ne lăsăm copleşiţi de sentimente. Pentru unii copii, viaţa este dură şi nesigură;
pentru alţii, este plină de tensiune. În ambele cazuri, a-şi pierde controlul poate însemna pierderea unor
drepturi, pierderea unor activităţi extraşcolare sau de îndrumare. Copiii au nevoie de un mediu pozitiv,
care le oferă numeroase oportunităţi. Educaţia bazată pe inteligenţa emoţională porneşte de la faptul că
totalitatea acţiunilor noastre ne permite să creăm un echilibru mai sănătos în relaţiile cu copiii prin
accentuarea importanţei sentimentelor şi prin controlul emoţiilor. Capacitatea de a recunoaşte şi de a
face faţă emoţiilor duce la performanţe mai mari la şcoală, în muncă şi în relaţiile interumane.

În educatia bazata pe inteligenţă emoţională copiii învaţă să-şi recunoască şi să-şi gestioneze emoţiile,
să le transpună în vorbe şi să le folosească în avantajul lor, consolidând relaţii autentice cu sine şi cu
cei din jur. Copilăria şi adolescenţa sânt ferestre de oportunitate pentru a se forma obiceiurile emoţionale
esenţiale care vor domina întreaga existenţă. Familia este prima şcoală a emoţiilor. În acest mediu intim,
copiii învaţă să recunoască atât emoţiile proprii, cât şi reacţiile celorlalţi la emoţiile lor. Tot în familie
învaţă prima dată şi cum să îţi aleagă reacţiile la emoţii şi stări afective. În educaţia inteligenţei
emoţionale se vorbeşte adesea despre conceptul de amprentă emoţională sau despre procesul de
somatizare. Acest proces se referă la stimulii pe care ni-i transmite corpul nostru atunci când simte că
pierde controlul sau când ieşim din zona de confort.

Ideal ar fi ca programul şcolar să includă zilnic activităţi pentru dezvoltarea abilitaţilor sociale: jocuri
în echipa pentru a învăţa să coopereze, jocuri de rol prin care copiii sau tinerii intră în pielea altor
personaje şi învaţă lecţia empatiei, activităţi care le cresc încrederea în sine şi care le îmbunătăţesc
abilităţile de comunicare. Este evident, însă, că sistemul de învăţământ de stat cu 30 de elevi în fiecare
clasă, nu poate oferi sprijin pentru dezvoltarea emoţională a tuturor.

Multe cadre didactice nu sunt familiarizate cu noile metode interactive pe care învăţarea
comportamentelor pozitive socio-emoţionale, le cere. Ele se tem că aceste metode vor duce la dezordine
şi pierderea controlului clasei.

De asemenea, cadrele didactice trebuie să fie bine informate în privinţa resurselor pe care şcoala le
pune la dispoziţie, asupra suportului fizic, psihic, financiar şi chiar asupra devotamentului cu care se
participă la aceste programe de dezvoltare. Este bine de ştiut de la început pe ce te bazezi ca să ştii ce
poţi realiza.

În şcolile unde s-au demarat programe de dezvoltare a inteligenţei emoţionale, elevii au avut
posibilitatea să preia, participând an de an la nivelele propuse de program, aspecte educaţionale
specifice caracteristicilor individuale:vârstă, sex, I.Q. De asemenea este important faptul că elevii au
interacţionat regulat cu adulţi care i-au înţeles şi au îmbunătăţit programul în funcţie de cerinţele
specifice fiecărei clase. Copiii beneficiază cel mai mult de acest program când sunt implicate atât
cadrele şcolii la care merg, cât şi părinţii.

Educaţia şi chestiunile legate de şcoală sunt esenţa vieţii de familie. Pot fi perioade de tristeţe, tensiuni
şi dispute, sau de fericire, dezvoltare şi afecţiune. În realitate e sigur că toţi copiii trec prin diverse
probleme, provocarea cadrelor didactice şi a părinţilor este de a le echilibra cu lucruri bune. Aceasta
depinde de cât suntem noi dispuşi să vorbim cu copiii într-un mod care-i ajută să-şi exerseze aptitudinile
inteligenţei emoţionale. În acest fel, vom avea parte de mai puţine cazuri de „suprastimulare
emoţională” şi de o mult mai mare înţelegere a sentimentelor copiilor.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Învăţând să comunicăm cu copiii, ne vom bucura împreună cu familiile acestora de o inteligenţă
emoţională armonios dezvoltată. ,,Devenind mai echilibraţi emoţional, va creşte şi siguranţa lor şi
încrederea în sine; curiozitatea lor îşi va găsi căi fireşti de exteriorizare, vor învăţa cum să-şi câştige
independenţa şi autenticitatea în gândire şi comportament, îşi vor dezvolta capacitatea de a face alegeri
responsabile ”( Daniel Goleman, 2001). Pentru ca aceşti copii să nu aibă probleme emoţionale în viitor,
şcoala trebuie să găsească mereu noi posibilităţi, noi metode şi resurse de a le dezvolta capacităţile, în
special inteligenţa emoţională, cea mai valoroasă achiziţie pe care se pot baza oricând în viitor.

Creatoarea programei unei discipline care să dezvolte competenţele cheie ale inteligenţei emoţionale
este Karen Stone McCowen, fondatoare a Nueva School. Aceasta consideră că nu trebuiesă existe o
breşă între dezvoltarea cognitivă şi cea afectivă. Subiectele preferate în cadrul noii discipline (întâlnită
sub diferite denumiri: ştiinţa sinelui,dezvoltare socială, capacităţi necesare în viaţă, studiul social şi
emoţional) sunt preluate din viaţa cotidiană, prin discutarea unor cazuri reale care îi preocupă pe copii:
neînţelegerile care pot degenera în acte violente, suferinţa de a fi marginalizaţi, neputinţa în faţa
eşecului, invidia, mânia. Stăpânireade sine se bazează pe înţelegerea a ceea ce se află în spatele unui
sentiment, precum şi asumarea responsabilităţii faţă de comportamentul tău. Deficitul inteligenţei
emoţionale sporeşte spectrul de risc pe termen lung, eşuarea în viaţa de cuplu, în rolul de părinte,
antrenând apariţia violenţei, instabilităţii psihice, dependenţelor de tot felul (alimentare, toxicomanie,
alcoolism)

Programa Ştiinţei Sinelui există de aproape 20 de ani şi este un model de predare al inteligenţei
emoţionale. Uneori lecţiile sunt surprinzător de sofisticate. Directoarea de la NuevaSchool, Karen Stone
McCoewen, a mărturisit: „Când ţinem cursurile despre mânie, îi ajutăm pe copiisă înţeleagă că aproape
întotdeauna exustă şi o a doua reacţie şi că trebuie să caute ce este dedesubt – eşti jignit? Gelos? Copii
învaţă că întotdeauna există diverse alegeri în privinţa reacţiei la emoţie şicu cât sunt mai multe căi, cu
atât existenţa va fi mai bogată” (Mihaela Roco, 2001, p.157). La Ştiinţa Sinelui nu se dau note; viaţa în
sine este examenul de diplomă. Dar la sfârşitul clasei a opta, când elevii se pregătesc să plece la liceu,
fiecare dă un test socratic, un examen oral decunoaştere de sine. Dacă ar fi mai trăit, Aristotel, care era
atât de preocupat de talentul în rezolvarea problemelor emoţionale, precis că ar fi fost de acord cu acest
curs.

Programa Ştiinţei Sinelui. Principalele componente:

1.Conştientizarea de sine – a observa propria persoană şi a recunoaşte sentimentele personale; crearea

unui vocabular al sentimentelor; cunoaşterea relaţiei dintre gânduri, sentimente şi reacţii.
2.Luarea de hotărâri personale – a examina acţiunile şi a cunoaşte consecinţele lor; aflarea dacăla baza
unei acţiuni se află un gând sau un sentiment;
3.Administrarea sentimentelor – a supraveghe „dialogul cu sine” pentru a detecta mesajele negative;
înţelegerea a ceea ce se află în spatele unui sentiment
4.Stăpânirea stresului
5.Empatia
6.Comunicarea
7.Autodezvăluirea
8.Acceptarea de sine
9.Răspunderea personală
10.Afirmarea
11.Dinamica de grup
12.Rezolvarea conflictelor

www.profedu.ro
office@profedu.ro
3.3 Activități practice de dezvoltarea a inteligenței emoționale

Cum predăm inteligența emoțională? În principal trebuie să ținem cont de faptul că, cadrul didactic,
care vrea să predea inteligența emoțională, trebuie să aibe el însuși o inteligență emoțională ridicată.
Este evident că profilul unui cadru didactic de succes, inteligent emoțional presupune un bun
management al emoțiilor mai ales al emoțiilor negative într-un mod autentic, real și sănătos, fără
frustrări și “de plătit polițe” elevilor cu care lucrează. Pregătirea profesională, deschiderea și toleranța
sunt atitudini fără de care nu se poate dezvolta inteligența emoțională. Identificarea și înțelegerea
propriilor emoții și sentimente, asumarea lor, conștientizarea nevoilor emoționale proprii constituie
primul pas.

Daniel Coleman oferă o listă considerabilă pentru dezvoltarea emoțională și socială în școală (Self
science: The Subject is me, 1998). Iată câteva sugestii: autocunoașterea (prin tot “arsenalul” de metode,
Eul se descoperă și devine mai puternic), empatia (cunoașterea măsurii tale, a celorlalți și a situației),
comunicarea (cultivarea unor relații de calitate are efect pozitiv asupra mediului, promovarea
asertivității), cooperarea / conducerea (un leadership eficient nu se bazează pe dominare ci pe arta de a-
i ajuta pe oameni să lucreze împreună spre scopuri comune.

Recunoașterea valorii contribuției celorlalți și încurajarea participării lor poate produce mai mult bine,
decât de a da ordine și a te plânge. Este nevoie să îți asumi responsabilitatea și consecințele deciziilor)
și rezolvarea de conflicte (înțelegerea mecanismelor care au activat conflictele, pentru că, de cele mai
multe ori, spirala conflictului este una care nu permite vizibilitatea asupra sursei).
Pași de urmat în activitatea didactică care vizează dezvoltarea inteligenței emoționale:
✓ Acordați suport elevilor printr-o atitudine pozitivă
✓ Oferiți ajutor în analiza emoțiilor / sentimentelor / comportamentelor prin comunicare
✓ Înțelegeți și respectați emoțiile / sentimentele prin aplicarea managementului diversității
✓ Furnizați opțiuni curriculare variate care să încurajeze exprimarea emoțională
✓ Învățați elevii să rezolve problemele și din punct de vedere emoțional
✓ Fiți “emoționali” cu elevii dumneavoastră pentru că au nevoie de căldură și înțelegere

Niciodată nu considerați un elev lipsit de valoare

✓ Acordați oportunitatea de a alege : lăudați-i pentru deciziile luate, întrebați-i cum pot fi ajutați
pentru a veni în rezolvarea nevoilor lor, dar nu insistați cu această cerere.
✓ Respectați sentimentele elevilor: întrebați-i cum se simt, întrebați-i ce își doresc înainte de a
acționa, gândiți-vă ce vă propuneți prin activitățile de învățare să simtă elevii, ce sentimente
creează un mediu pozitiv de învățare
✓ Evitați etichetările și judecățile critice, subiectele ca fiind bune / rele, drăguțe / grosolane,
frumoase / urâte etc. , evitați “trebuie” și întrebarea “de ce ?”.
✓ Alocați timp pentru a vorbi despre emoțiile / sentimentele asociate situațiilor de învățare.

Tehnici de autocontrol emoţional:

a) Restructurarea credinţelor iraţionale
1. Lărgirea perspectivei (pentru catastrofare)
Perceperea dificultăţii sau a nocivităţii unei situaţii depinde foarte mult deimportanţa pe care persoana
i-o alocă în economia vieţii sale. De multe ori, trăind uneveniment, ni se pare că acesta este cel mai
important din viaţa noastră, pentru a constataîn timp că urmează să trecem prin situaţii şi mai relevante
pentru noi. Cel mai importantsau dificil lucru la un moment dat, nu este şi cel mai important sau dificil
lucru din viaţanoastră.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Sugestii:
De identificat în experienţa proprie evenimente care, la momentul în care s-au produs au părut extrem
de importante, pentru ca în timp relevanţa lor pentru persoană să scadă, o dată cu apariţia altor situaţii
şi mai importante (ex. Cum sunt percepute din punct de vedere al dificultatii tezele pentru elevii de cls.
a 9-a faţă de cei din cls. a 12-a?)
2. Evaluarea nuanţată a persoanei şi situaţiei (pentru evaluare globală negativă)
Deseori, atunci când într-un interval scurt de timp ni se întâmplă mai multe lucrurinegative sau auzim
de la alţii mai multe păreri proaste despre noi tindem să generalizăm.Consecinţa acestui fenomen este
că ne considerăm ―proşti, ―incapabili sau―incompetenţi şi/sau considerăm situaţia ca fiind
―groaznică ori ―fără ieşire.
Sugestii:
Ajutaţi elevii să ia în considerare atât succesele, cât şi eşecurile, atât evenimentele pozitive cât şi pe
cele negative, atât trăsăturile pozitive cât şi pe cele negative atuncicând se evaluează pe sine, alte
persoane sau o situaţie din viaţa lor.
3. Evaluarea capacităţii de a tolera o situaţie (pentru intoleranţă la frustrare)
Unele evenimente negative ni se par de nesuportat, iar în momentul în care le trăim avem impresia că
nu le vom putea face faţă. Cu toate acestea, dacă ne gândim bine,deseori am mai trecut prin evenimente
cel puţin la fel de nesuferite. Şi chiar dacă nu amtrecut niciodată printr-o situaţie atât de respingătoare,
aproape sigur că aceasta nu esteinsuportabilă. Dacă o situaţie este insuportabilă aceasta înseamnă că
nici noi şi nici alţioameni ca noi nu i-am putea face faţă.
Sugestii: Ajutaţi elevii sau persoanele să identifice situaţii asemănătoare celei pe care o
consideră„insuportabilă şi să se gândească în ce mod ar putea fi aceasta traversată cu bine (utilizaţi
brainstorming-ul pentru a facilita identificarea de soluţii care să sugereze că situația poate fi tolerată cel
puţin temporar).
4. Dorinţe, pretenţii, reguli (pentru cerinţa ca dorinţele noastre să se îndeplinească întotdeauna)
Uneori avem tendinţa să considerăm că dacă dorim extrem de mult ceva aceadorinţă trebuie cu
necesitate să se îndeplinească. Există situaţii în care, în ciuda eforturilor noastre, planurile pe care le-
am făcut dau greş. Desigur că nimeni nu ar vreaca acest lucru să i se întâmple lui (mai ales dacă este
vorba şi de ceva important pentru el). Însă a accepta că nu toate dorinţele pe care le ai se pot îndeplini
înseamnă a accepta realitatea aşa cum este ea.
Sugestii:
De realizat distincţia între situaţiile care trebuie cu necesitate să existe pentru a supravieţui (ex. apă,
alimente, căldură etc.) şi situaţiile care ar fi de doritsă se întâmple (ex. aprecierea celorlalţi, note bune)
O conditie esentiala pentru ca acesta restructurare cognitiva sa se produca o reprezinta acceptara
neconditionata a propriei persoane si a celorlalţi.

Acceptarea necondiţionată a propriei persoane, a celor din jur si a conditiilor de viata. Capacitatea de
a-ţi controla emoţiile disfuncţionale ţine în principal de adoptarea unei filosofii de viaţa de tip
preferenţial – o filosofie a acceptării necondiţionate aoamenilor şi a implicării active şi depline în
construirea propriului destin.„Acceptarea de sine‖ înseamnă acceptare necondiţionată – admiterea şi
asumarea responsabilității pentru însuşirile, calităţile şi comportamentele proprii, atât cele bune, câtşi
cele rele, fără a se cataloga pe sine drept bun sau rău. „Acceptarea celuilalt nu înseamnă că ne place şi
aprobăm tot ceea ce face o anumită persoană, ci că realizăm o distincție între faptul că ne place / displace
o trăsătură sau un comportament al acelei persoane respectiv faptul că ne place / displace întreaga
persoană (Waters, 2003).

Acceptare necondiţionată a celorlalţi oameni se referă la conştientizarea şi acceptarea faptului că facem

parte dintr-o structură socială în cadrul căreia trebuie sămanifestăm grijă şi înţelegere pentru cei din jur;
acest lucru presupune acceptarea celorlalți ca fiinţe umane valoroase, indiferent dacă aceştia se

www.profedu.ro
office@profedu.ro
comportă moral,competent sau corect. Deşi persoana ca atare nu poate fi just catalogată ca fiind bună
saurea, comportamentele, gândurile sau emoţiile acesteia pot fi evaluate; altfel spus, putemsă îi
acceptăm pe cei din jur, fără însă a le accepta comportamentele sau gândurilenegative sau greşite.Pe
lângă acceptarea necondiţionată a celorlalţi, trebuie să învăţăm să ne acceptăm pe noi înşine; dobândirea
acceptării necondiţionate a propriei personae se face învăţândsă nu dai niciodată „note‖ sufletului sau
esenţei tale, adică persoanei care eşti şi care arevaloare intrinsecă prin simplul fapt că există. Vei supune
evaluării doar comportamentele,afectele sau gândurile tale.
Acceptarea propriei persoane presupune şi asumarea propriei imperfecțiuni, conştientizând că nimeni
nu este perfect iar omul e supus greşelii.
Opusul acceptării necondiţionate a celuilalt/propriei persoane este evaluarea globală a acesteia.
Celălalt/propria persoană va fi catalogată sau etichetată ca fiind bună/rea, competentă/incompetentă,
admirabilă/respingătoare etc. în funcţie de performanţa într-o situaţie dată (ex. eşec la un examen) sau
o caracteristică particulară(ex. nasul prea mare).Oamenii sunt înclinaţi să caute mereu gratificarea
imediată şi împlinirea rapidă adorinţelor lor.

Acceptarea necondiţionată a condiţiilor de viaţă se referă la conștientizarea utilităţii de a învăţa să îţi

urmăreşti cu realism scopurile, fără a întreține așteptări iluzorii referitor la condiţiile de viaţă.
Capacitatea de a tolera frustrarea,amânând gratificarea imediată pentru a-şi atinge scopurile pe termen
lung, acceptând ceeace nu poate fi schimbat şi schimbând ceea ce este posibil şi dezirabil este unul
dintre semnele clare ale maturizării afective. Opusul acestei atitudini se referă la emiterea unor pretenţii
dogmatice, rigide de a avea condiţii optime de viaţă, care să îţi asigure confortul personal; dacă aceste
solicitări nu sunt satisfăcute - în trecut, prezent, sau viitor – persoana suferă, angajându-se într-o gândire
catastrofică şi dezvoltând o toleranţă scăzutăla frustrare.

Automotivare : a gândi pozitiv şi eficient. Eficienta personala şi cea profesională depind de puterea
motivaţiei de care dispunem, de cît de mult suntem încrezători în forţele proprii, în ceea ce stim sa
facem, în ceea ce ne place cu adevărat să facem. Dar pentru a avea acces permanent la resursele
personale pentru a ne automotiva în munca noastră trebuie să fim conştienţi că totul depinde de noi, că
doar noi suntem responsabili de alegerile proprii, iar aceste alegeri se bazează in exclusivitate pe modul
in care gândim.

A fi motivat înseamnă a face cu pasiune meseria alesă, a găsi cele mai bune soluţii pentru cariera ta, a
insufla şi altora energia şi motivaţia de care dispui, a fi un model care inspiră.
Cadrele didactice sunt cele care trebuie să fie modele pentru tinerele generaţii, să insufle valori,
încredere şi entuziasm, dorinţa de afirmare şi de a construi ceva cu viaţa ta. Deci, ele trebuie să dispună
de acel rezervor al motivaţiei mai mult decît oricine. Astfel încît, în orice condiţii, economice sau nu,
ele trebuie să reuşească să inspire.

A motiva şi a inspira pe cineva este ceva poţi face dacă tu însuţi simţi acest lucru. Unii sunt împliniţi
de alegerea profesiei lor, şi totul vine în mod natural. Însă de multe ori ne lăsăm influenţaţi de marea
masă a celor care gândesc negativ. De aceea trebuie să învăţăm să gândim pozitiv, pentru a putea să
inspirăm A gândi pozitiv înseamnă a fi încrezător că lucrurile pot fi schimbate în bine, că lumea este un
loc în care poţi să-ţi realizezi visurile, atâta timp cât acţionezi pentru asta. Să ai încredere în tine şi în
capacitatea de a te redresa î n orice situţie. Să ştii că totul depinde de cum percepi o situţie, şi de modul
cum interpretezi lucrurile. Sa ştii să fii flexibil şi dispus să acţionezi şi să încerci lucruri noi.

Gandirea pozitiva reprezinta atitudinea mentala de a te astepta la bine si la rezultate favorabile. O minte
pozitiva asteapta fericire, sanatate si un sfarsit fericit din orice situatie`

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Beneficii ale unei gandiri pozitive. Acestea sunt doar cateva din beneficiile pe care le aduce o gandire
pozitiva:
✓ reducerea stresului zilnic
✓ o sanatate mai buna
✓ o incredere in sine puternica
✓ o viata mai fericita
✓ relaţii sociale mai bune
✓ - management mai bun al deciziilor importante
✓ gandirea pozitiva este un antidot si impotriva starilor de depresie si de boala.

Gandirea pozitiva nu inseamna optimism gratuit, superficialitate in abordarea problemelor sau

indiferenta. Gandirea pozitiva este un mod de a intelege si de a te bucura de viata, dupa o suma de
principii realiste si corecte fata de tine insati. Gandirea pozitiva este un stil de viata care se
invata.Gandirea pozitiva, daca devine un mod de raportare la realitate poate aduceo serie de avantaje.
Un proverb chinezesc spune: "Esti ceea ce gandesti!".

Exista o sumedenie de dovezi stiintifice care atesta importanta atitudinii pozitive in viata noastra.
Descoperiri recente sugereaza ca starile sufletesti pozitive reprezinta o nevoie zilnica esentiala de
supravietuire. Nu numai ca ele ne imbunatatesc starea de sanatate fizica si mintala, dar permit o refacere
mai rapida a organismului uman dupa episoade de durere, traume sau boli. Studiile efectuate par sa
semnaleze ca sentimentele pozitive duc la o crestere a longevitatii.

Pentru a mari ponderea sentimentelor pozitive in viata voastra trebuie sa mărim fluxul de sentimente
pozitive ale persoanelor din jurul vostru.

Strategii de gândire pozitivă Conform studiului de sondare Gallup pe un esantion de 4000 persoane,
principalele strategii de gândire pozitivă sunt urmatoarele:
1. Evitati sa abordati o atitudine negativa in interactiunea cu ceilalti.
Ati luat vreodata pe cineva peste picior? Ati atins un punct sensibil al cuiva? Ati spus cuiva ―pe sleau‖,
mult prea direct, unde greseste? Daca ati raspunsul afirmativ la una din aceste intrebari, data viitoare
incercati sa apasati pe butonul ―pauza‖ in mintea voastra. Respectati-i pe cei din jurul vostru, acceptati-
i asa cum sunt si chiar daca nu le puteti spune ceva bun despre ei, macar abtineti-va sa ii incarcati
negativ cu reprosuri.Daca ar fi sa tineti o evidenta a interactiunilor sociale pe care o aveti zilnic, cum
ati evalua majoritatea acestor interactiuni? Pozitive sau negative?

2. Laudati ce este bun.

Fiecare interactiune ne da ocazia sa scoatem in evidenta ceea ce este bun. Pentru asta, trebuie sa ne
concentram pe ceea ce este bun si merita remarcat. Daca doriti ca oamenii din jurul vostru sa inteleaga
ca-i pretuiti pe fiecare in parte, atunci incercati ca recunoasterea si laudele pe care le dati sa aiba o
semnificatie unica pentru fiecare individ.

3. Faceti-va prieteni foarte apropiati.

Reputatul psiholog Ed Diener a declarat: ―cei mai fericiti oameni au cultivat si continua sa cultive
relatii sociale de inalta calitate―.Relatiile de prietenie se formeaza cand, de la bun inceput, exista o
serie constanta de interactiuni pozitive. Daca majoritatea interactiunilor initiale sunt negative, sansele
de a va imprieteni cu cineva sunt practic nule. Relatiile de prietenie de profunzime conduc la o crestere
semnificativa a multumirii in viata, fapt verificat intr-un recent sondaj Gallup.

4. Oferiti pe neasteptate.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Rezultatele unui sondaj recent arata ca majoritatea oamenilor prefera cadourile neasteptate. Cel mai
important aici este elementul-surpriza. Mai mult decat atat, nu este deloc nevoie ca darul sa fie
consistent pentru a reusi sa-si atinga tinta. Nu este nevoie nici ca darul inopinat sa fie tangibil. El poate
fi un cadou prin acordarea responsabilitatii sau a increderii.Este foarte important ca in interactiunile
voastre sa cautati ocazia de a oferi pe neasteptate cadouri simbolice celor din jur.

5. Regula de aur: individualizarea

Cu totii cunoastem proverbul: ―Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!. Daca aplicam un limbaj pozitiv l-
am traduce: ―Fa-i altuia ce-i place sa-i faci!―.Ori de cate ori aveti ocazia sa interactionati cu cei din
jur aplicati ―regula de aur‖ si incarcati-le bateriile celorlalti. Identificati ce au unic, ce-i distinge de
altii, apoi daruiti-le aprecirea voastra. Prin consideratia voastra, le insuflati energie, ii ajutati sa-si
modeleze identitatea si realizarile viitoare, deci contribuiti la reusita lor.

A fi inteligent emoţional are ca şi consecinţă o comunicare eficientă cu cei din jurul nostru. A comunica
eficient înseamnă a comunica asertiv, şi a avea relaţii bune cu cei din jurul nostru.

Comunicarea asertiva este un mod de comunicare proactiv, si are la baza tehnici simple de comunicare.
Aceste tehnici asigura absolut toti cei implicați ca ceea ce doresc sa comunice este inteles si ca primesc
inapoi un raspuns concret, la timp si folositor. Lipsa comunicarii asertive se poate traduce prin resurse
umane folosite ineficient, pierderi datorate actiunilor comunicate gresit, raspunsuri neadecvate si
confuse

Asertivitatea este un stil de comunicare. Acesta presupune abilitatea de a exprima sentimente, gânduri,
credinţe şi opinii în mod deschis, fără a încălca dreptul altor persoane. Comportamentul asertiv
reprezintă echilibrul dintre comportamentul pasiv şi agresiv.Să fii asertiv înseamnă să spui celor din jur
ce vrei, ce simţi, ce nevoi şi preferinţe ai, într-un fel care te ajută să şi obţii. Spui clar şi cu multă
încredere în tine ce vrei, fără să ameninţi, fără să îl faci pe celălalt să se simtă inferior sau dispreţuit. Să
fii asertiv înseamnă să iniţiezi o conversaţie, să faci complimente sincere, fără să urmăreşti ceva, să
critici într-un mod care ajută şi, de asemenea, să primeşti critică dacă este justificată. Asertivitatea este
felul potrivit de a te comporta în funcţie de situaţie.

Putem distinge 3 mari moduri de comportament: agresiv, pasiv, asertiv.

Asertivitatea este o balanţă între agresivitate şi egoism, pe de o parte, şi respectarea nevoilor celorlalţi
şi încercarea de a-i ajuta să obţină şi ei ce vor, pe de altă parte.

Să nu fii asertiv poate avea câteva consecinţe:

✓ să te simţi furios pe tine,
✓ să te enervezi pe cineva care „ar fi trebuit să ghicească‖ ce nevoi ai,
✓ să porţi cu tine sentimente de vinovăţie şi frustrare, pentru că nu te exprimi în totalitate.
Să fii asertiv pe de altă parte, înseamnă să îţi exprimi sentimentele într-un fel care creşte la maximum
şansele de a obţine ceea ce vrei. Să fii asertiv înseamnă să fii proactiv, adică să faci lucrurile să se
întâmple, în loc să le laşi să se întâmple de la sine.

Aşadar, cu cât acţionezi mai mult pentru binele tău, cu atât mai capabil te simţi, şi asta îţi va creşte
respectul şi stima de sine. Cu cât te simţi mai bine în pielea ta, cu atât devine mai uşor să acţionezi
asertiv şi proactiv şi eşti foarte puţin predispus la frustrări, îndoieli, depresii.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Agresivitatea este alimentată de faptul că nu obţinem ceea ce vrem şi suntem frustraţi. Normal,
oamenilor le va plăcea să se afle în preajma oamenilor asertivi pentru că ştiu că vor fi trataţi corect şi
cu respect. Acceptă că şi ceilalţi au aceleaşi drepturi. Învaţă-i şi te vor respecta pentru asta… Cere
oamenilor să fie maximul din ce pot fi şi astfel vei face lumea din jur mai bună.
Compromisul şi negocierea sunt 2 lucruri foarte importante pentru o persoană asertivă.
Drepturile asertive:
✓ Să fiu propriul judecător a ceea ce spun şi fac.
✓ Să cer ceea ce vreau (recunoscând dreptul celorlalţi de a spune „nu‖).
✓ Să iau decizii şi să fiu răspunzător pentru ele.
✓ Să fiu independent.
✓ Să nu ofer motive şi scuze pentru propriul comportament.
✓ Să nu fiu responsabil pentru descoperirea soluţiilor la problemele celorlalţi.
✓ Să mă răzgândesc.
✓ Să fac greşeli.
✓ Să spun „nu ştiu‖.
✓ Să iau propriile decizii.
✓ Să spun „nu înţeleg‖.
✓ Să spun „nu-mi pasă‖.
✓ Să intru în relaţii cu ceilalţi fără să fiu dependent de părerile, aprobările şi confirmările lor.
✓ Să am intimitatea mea.
✓ Să spun NU sau DA fără să mă simt vinovat

Există câteva elemente care ne ne ajută să comunicăm asertiv:

a)Ascultarea activă
Oamenii ascultă şi răspund diferit în funcţie de situaţie şi de sentimentele pe care le au faţă de sine şi
de alţii. Pentru a asculta activ e necesar să ai contact vizual cu persoana cu care vorbeşti şi să fii atent
la ea non-verbal(să dai din cap în semn de acord/dezacord să foloseşti “aha” ,“îhî”) Dacă eşti atent la
mesajul comunicat de interlocutor vei avea cel puţin două avantaje: vei arăta respect şi e foarte probabil
să ţi se răspundă cu respect şi vei putea descoperi cuvinte cheie care să te ajute să începi o nouă discuţie.
Starea de spirit a celui cu care discuţi e foarte importantă. Dacă acea persoană se simte bine este foarte
probabil să aibă mai multa energie pentru a te asculta.
b) Observarea
Observarea ajută oamenii să fie în totalitate prezenţi în timpul comunicării şi să fie mai conştienţi. Să
identifici, să recunoşti şi să observi atât propriile emoţii cât şi ale celorlalţi reprezintă o parte importantă
a ceea ce înseamnă inteligenţă emoţională. Dezvoltându-ţi abilitatea de a observa emoţiile persoanei
cu care discuţi vei putea decide dacă poţi să continui conversaţia sau dacă e timpul să te retragi.
c) Utilizarea formulărilor la persoana întâi sau “eu comunicarea”
Folosind formulări la persoana întâi comunici responsabilitate faţă de propriile emoţii, gânduri, păreri,
idei, atitudini şi comportamente. De asemenea presupune conştientizarea diferenţei dintre
comportament şi persoană. Astfel, atunci când se va aduce o critică se va critica comportamentul şi nu
persoana.

Pentru a comunica asertiv verbal e necesar să counicăm si non-verbal asertiv. Putem face asta având o
voce calmă, cu o tonalitate normală, contact vizual moderat şi păstrând un calm interior.
Modalităţi de comunicare asertivă la nivel verbal
La nivel verbal, putem folosi mai multe tipuri de afirmaţii asertive:

www.profedu.ro
office@profedu.ro
 ✓ Afirmaţiile de bază presupun faptul că faci o afirmaţie prin care îţi exprimi clar nevoile,
dorinţele, credinţele, părerile şi sentimentele. Este foarte important să fii specific şi la obiect.
Le poţi folosi şi pentru a face complimente sau pentru a aborda o situaţie problematică.
De exemplu: “nu m-am gândit la asta până acum, aş avea nevoie de puţin timp pentru a mă gândi la
ideea ta”, “cred că prezentarea ta a fost foarte bună”.
Afirmaţiile de bază implică autodezvăluirea propriilor emoţii şi sentimente prin afirmaţii simple: “mă
simt furios”, “mă simt vinovat”, “mă simt mulţumit/nemulţumit”.
✓ Afirmaţiile empatice presupun faptul că încerci să înţelegi emoţiile, nevoile şi dorinţele
altcuiva. Acest gen de afirmaţie conţine semne de recunoaştere a emoţiilor, nevoilor şi
dorinţelor celuilalt precum şi o afirmaţie despre propriile nevoi şi dorinţe.
Poţi utiliza acest tip de afirmaţie când eşti implicat într-o situaţie care nu se potriveşte cu nevoile tale şi
vrei să arăţi că eşti conştient de acest lucru şi că poţi înţelege: “ştiu că eşti ocupat acum, dar aş avea
nevoie să vorbesc cu tine câteva minute” sau “văd că nu te simţi bine, dar aş vrea să discutăm despre
ceva care nu suportă amânarea”.

✓ Afirmaţiile care arată consecinţa sunt cea mai puternică formă de afirmaţii asertive. Este
utilizată de obicei în situaţii în care o persoană se simte neîndreptăţită şi doreşte să schimbe
comportamentul celeilalte persoane fără a deveni agresivă. Când foloseşti acest tip de afirmaţii
îl informezi pe celălalt despre consecinţele comportamentulşui său asupra ta.
Exemplu: “faptul că întârzii mă pune în dilemă, să încep şedinţa mai târziu şi astfel vom avea mai puţin
timp la dispoziţie, sau să încep şedinţa fără tine. Dacă apare din nou această problemă nu am alta
alternativă decât să aplic procedura disciplinară. Prefer însă să nu o fac”.
Afirmaţiile care arată discrepanţa pot fi folosite pentru a arăta discrepanţa între ceea ce s-a stabilit
anterior şi ceea ce se întâmplă. Pot fi utile pentru a clarifica neînţelegeri sau contradicţii.
Exemple: “din câte am înţeles, am stabilit că proiectul X are prioritate. Acum îmi ceri să acord mai
multă prioritate proiectului Y. Aş vrea să clarificăm care proiect reprezintă o prioritate” sau “după cele
discutate am înţeles că relaţia cu A nu mai merge, dar cu toate astea continui să te întâlneşti cu el. Nu
îmi este clar ce anume ai hotărât în legătură cu el”.

✓ Afirmaţiile pentru exprimarea emoţiilor negative pot fi utilizate pentru a arăta că ai emoţii
negative faţă de o altă persoană, cum ar fi furie, resentimente, nemulţumire. Foloseşte următorii
paşi: descrie comportamentul celuilalt în mod obiectiv, descrie impactul comportamentului
celuilalt asupra ta fiind specific şi clar, descrieţi sentimentele şi exprimă cum ai prefera să se
comporte pe viitor cu tine.
Exemplu: “când stai în oraş prea mult fără să mă anunţi mă îngrijorez că ţi s-a întâmplat ceva şi mă simt
furios. Aş aprecia dacă pe viitor mă vei suna şi mă vei anunţa că întârzii”.

Pentru a iniţia o conversaţie şi a o menţine este necesar să pui întrebări deschise. Ascultându-ţi activ
partenerul vei putea găsi mai uşor subiecte despre care să-l întrebi cum vede el lucrurile sau ce părere
are. Întrebările închise, la care răspunsul poate fi “da” sau “nu” sunt indicate în situaţii în care vrei să
aflii acordul sau dezacordul persoanei.

Feedback-ul este definit ca modalitatea de exprimare a punctului tău de vedere asupra unei
situaţii/comportament cu intenţia de a oferi o informaţie utilă celui vizat pentru
continuarea/menţinerea/modificarea comportamentului. Obiectivul oferirii feedback-ului e devoltarea.
El poate fi de 3 feluri:
✓ Evaluativ: ―prezentarea ta a fost bună.
✓ Descriptiv: ―prezentarea ta a fost bună pentru că ai vorbit cursiv, ai avut suport vizual şi ai
interacţionat cu noi.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
 ✓ Prescriptiv: ―prezentarea ta a fost bună. Mi-a plăcut suportul vizual, dar în locul tău aş fi
interacţionat cu publicul mai mult.
Recomandări pentru oferirea feedback-ului:
✓ e mai util să te concentrezi asupra a ceea ce a făcut individul decât să-i traduci comportamentul
într-o afirmaţie despre cum este el ca persoană(foloseste feedback descriptiv, nu evaluativ)
✓ se axează pe ceea ce simte persoana care a recepţionat comportamentul şi pe cea care oferă
feedback-ul: “Mă simt aiurea dacă mă tot întrerupi” oferă individului informaţii clare despre
efectul comportamentului său li în acelaşi timp îi lasă libertatea de a decide ce să facă relativ la
acest efect
✓ este îndreptat spre un comportament pe care receptorul să îl poată schimba - este mai curând
solicitat decât impus - este imediat - oferă receptorului oportunitatea de a alege când să răspundă
şi cum - oferă oportunitatea receptorului de a pune întrebări, de a face clarificări - când oferi
feedback vorbeşte despre comportamentul celuilalt, consecinţele acestuia asupra ta, aşteptările
şi obiectivele tale.

Să răspunzi asertiv la critici poate fi o mare provocare. Criticile pot fi de două tipuri: distructive şi
constructive. Criticile constructive iau forma feedback-ului şi au o manieră non-ameninţătoare astfel
încât să permită persoanei să înveţe ceva şi să se dezvolte. Critica distructivă e ori non-validă ori validă,
dar este oferită într-o manieră total nepotrivită.
Tipuri de răspuns asertiv la critica constructivă:
✓ Acceptarea criticii. Dacă critica e validă accept-o fără să exprimi emoţii negative. Acceptă că
nu eşti perfect, că înveţi făcând greşeli şi străduieşte-te să schimbi ceea ce se poate schimba.
✓ Afirmaţii negative. Dacă critica e reală, accept-o şi fii de acord cu ea fără să-ţi ceri scuze şi fără
să te simţi dărâmat. Cheia pentru a utiliza această afirmaţie e să ai credinţa că te poţi schimba
dacă vrei.
✓ Investigaţii. Dacă nu eşti sigur că ai primit o critică constructivă şi validă poţi utiliza acest tip
de răspuns în ideea de a pune mai multe întrebări. Astfel vei obţine mai multe detalii şi vei ştii
cum să te raportezi la persoana care îţi aduce critica.

Tipuri de răspuns asertiv pentru critica distructivă

Exprimarea dezacordului cu calm, astfel:
✓ Afirmaţie pozitivă – presupune să incepi prin a spune ―da‖ câştigând astfel timp pentru a
pregăti ce ai de spus. Dacă incepi spunând ―nu‖, cealaltă persoană va începe să aducă
argumente şi va fi mai puţin dispusă să te asculte.
✓ Indică procesul – presupune să indici procesul pe care urmează să-l utilizezi pentru a-ţi sublinia
punctul de vedere: ―lasă-mă să îţi explic de ce este at’t de importantă această seară pentru
mine‖.
✓ Argumentează – presupune să-ţi argumentezi/justifici punctul de vedere: ―vreau să vad în mod
special acest film. Mi l-au recomandat mulţi
✓ Exprimă-ţi dezacordul fără să îţi ceri scuze. Foloseşte ―deci, ―aşadar pentru a trace concluzii:
―am decis că merg aşa că voi merge.
✓ Compromisul - e opţional, dar util dacă nu implică costuri personale: ―dar sunt dispus să îţi
ţin mâine seară companie

Comunicarea asertivă nu este doar cea verbală ci ea are şi componente nonverbale. Comunicarea
nonverbală este cumulul de mesaje care nu sunt exprimate prin cuvinte, şi însoţesc mesajul verbal
transmis de emiţător către receptor, şi pot fi decodificate, creînd înţelesuri.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Comunicarea asertivă înseamnă şi adoptarea unei atitudini corespunzătoare, înseamnă şi ceea ce
transmitem prin intermediul posturii, gesticii, mimicii, vocii.
În practica didactică ceea ce se transmite verbal poate fi întărit de modul în care este transmis nonverbal,
de aceea cadrele didactice trebuie să cunoască şi să utilizeze conştient elementele de comunicare
nonverbală adecvate motivării elevilor.
Elementele comunicării nonverbale:
✓ Limbajul corpului: expresia fetei, gesturile, postura, aspectul general, postura
✓ Limbajul spaţiului: modul în care ne utilizam spatial personal, public şi intim
✓ Limbajul timpului: punctualitatea, organizarea timpului
✓ Limbajul paraverbal: tonul vocii, timbrul, caracteristicile vocale, calităţile şi parametrii vocali

Limbajul corpului influenţează impactul comunicării prin expresia feţei, mişcareacorpului (gesturi),
forma şi poziţia corpului, aspectul general şi prin comunicarea tactilă. Comunicarea prin expresia feţei
include mimica (încruntarea, ridicarea sprâncenelor,încreţirea nasului, ţuguierea buzelor etc.), zâmbetul
(prin caracteristici, contextul, locul şimomentul folosirii) şi privirea(contactul sau evitarea privirii,
expresia privirii, direcţia privirii etc.).

Tindem ca, involuntar, să zâmbim, să ne încruntăm, să roşim, să micşorăm sau sădilatăm pupilele.Faţa
este cea mai expresivă parte a corpului şi expresia acesteia constituie un mijlocde exprimare inestimabil.
În mod normal, ochii şi partea de jos a feţei sunt privite cel maiintens în timpul comunicării. Se
consideră, de exemplu, că într-o conversaţie cu o femeie,expresia ochilor este mult mai importantă decât
ceea ce exprimă cuvintele.

Mimica este acea expresie a feţei noastre care comunică: fruntea încruntată semnifică preocupare,
mânie, frustrare; sprâncenele ridicate cu ochii deschişi — mirare, surpriză;nas încreţit — neplăcere;
nările mărite — mânie sau, în alt context, excitare senzuală; buze strânse — nesiguranţă, ezitare,
ascunderea unor informaţii.

Zâmbetul este un gest foarte complex, capabil să exprime o gamă largă de ştiri, de la plăcere, bucurie,
satisfacţie, la promisiune, cinism, jenă (zâmbetul Mona Lisei esterenumit ca semnificaţie, dar şi ca
ambiguitate). Interpretarea sensului zâmbetului variază însă de la cultură la cultură (sau chiar
subcultură), fiind strâns corelată cu presupunerilespecifice care se fac în legătură cu relaţiile interumane
din cadrul acelei culturi.

Privirea. Modul în care privim şi suntem priviţi are legătură cu nevoile noastre deaprobare, acceptare,
încredere şi prietenie. Chiar şi a privi sau a nu privi pe cineva are unînţeles. Privind pe cineva confirmăm
că îi recunoaştem prezenţa, că există pentru noi;interceptarea privirii cuiva înseamnă dorinţa de a
comunica. O privire directă poateînsemna onestitate şi intimitate, dar în anumite situaţii comunică
ameninţare. În general,o privire insistentă şi continuă deranjează. De exemplu, în situaţii critice, revoltă
populară, lupte de stradă etc., jurnaliştii sunt instruiţi să evite intersectarea propriei priviri cu cea a
soldatului mânios. Realizarea contactului intermitent şi scurt al privirilor indică lipsa de prietenie.

Mişcarea ochilor în sus exprimă încercarea de a ne aminti ceva;în jos — tristeţe, modestie, timiditate
sau ascunderea unor emoţii. Privirea într-o parte sauneprivirea cuiva poate denota lipsa de interes,
răceala. Evitarea privirii înseamnăascunderea sentimentelor, lipsă de confort sau vinovăţie, chiar
minciună. Oamenii care nusunt siguri pe ei vor ocoli privirea interlocutorului în situaţii în care se simt
ameninţaţi,dar o vor căuta în situaţii favorabile; există chiar expresia „a te agăţa― cu privirea.Privirea
constituie un mod „netactil― de a atinge pe cineva, de unde şi expresia „amângâia cu privirea―.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Pupilele dilatate indică emoţii puternice. Pupilele se lărgesc, îngeneral, la vederea a ceva plăcut, faţă de
care avem o atitudine de sinceritate. Pupilele semicşorează ca manifestare a necesităţii, neplăcerii.

Clipirea frecventă denotă anxietate.Postura/poziţia comunică în primul rând statutul social pe care
indivizii cred că îl au sauvor să îl aibă. Sub acest aspect, constituie un mod în care oamenii se corelează
unii faţăde alţii când sunt împreună.Postura corpului ne dă informaţii şi despre atitudine, emoţii, grad
de curtoazie, căldurăsufletească sau puterea de negociere. O persoană dominantă tinde să ţină capul
înclinat însus, iar cea supusă în jos. În general, aplecarea corpului în faţă semnifică interesul faţă
deinterlocutor, dar uneori şi nelinişte şi preocupare. Poziţia relaxată, înclinat pe scaun sprespate, poate
indica detaşare, plictiseală sau autoîncredere excesivă şi apărare la cei careconsideră că au statut
superior interlocutorului.

Comunicarea tactilă se manifestă prin frecvenţa atingerii, prin modul de a da mâna,modul de

îmbrăţişare, de luare de braţ, bătutul pe umăr.

Limbajul spaţiului, sau proxemica, se referă la percepţia şi utilizarea spaţiului, incluzând teritoriul şi
spaţiul personal. Teritoriul se traduce prin spaţiul geografic fizic, iar spaţiul personal prin spaţiul
psihologic sau perceptual – gândit uneori ca un „balon‖de spaţiu pe care oamenii îl poartă cu ei în
activităţile lor de zi cu zi. În culturile având odensitate a populaţiei ridicată, spaţiul şi teritoriul personal
sunt amplu valorificate. Privarea de spaţiu în locaţiile dens populate este adesea mai degrabă de ordin
psihologic, decât una de natură fiziologică
O comunicare nonverbală asertivă în munca didactică va utiliza toate acele elemente ce transmit
siguranţă de sine, încredere în forţele proprii şi în cunoştinţele şi valorile ce se doresc a fi transmise, dar
va transmite şi empatie faţă de elevi, bunăvoinţă şi încurajare.

E cunoscut faptul că, individual, îți aduci aminte aproximativ 20 % din ceea ce auzi (și uiți), 30 % din
ceea ce vezi (e posibil să îți amintești), 60 % din ceea ce auzi și vezi (ar trebuii să-ți amintești), 70 %
din ceea ce spui tu însuți (probabil îți amintești), 90 % din ceea ce faci și simți în același timp (înțelegi),
de aceea activitățile practice sunt considerate ca fiind modalitățile cele mai eficiente de învățare.

În acest subcapitol propunem un set de activități care se pot desfășura în cadrul orelor de dirigenție și
vor fi moderate de profesorul diriginte. Pe parcursul desfășurării acestor activități se vor stabilii relații
optime de comunicare multidirecționale: profesor-elev, elev-profesor, elev-elev, astfel încât incitarea,
dialogul provocat și provocator să conducă la schimbarea unor comportamente, prin aderența la sufletul
și mintea elevilor și în consecință la dezvoltarea inteligenței emoționale a acestora.

Elevul este implicat activ să se autocunoască, să-și înțeleagă problemele, să-și definească setul valoric
și atitudinal, să învețe să decidă și să acționeze motivat, să gestioneze emoțiile negative.

Activitatea 1
“Eu sunt”
Obiective specifice
1) Să formeze imaginea de sine, în mod realist
2) Să dezvolte stima de sine, prin aprecierea valorilor personale
3) Să formuleze clar un scop, pornind de la motivația care animă scopul
4) Să descopere resursele, pentru susținerea / îndeplinirea scopului

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Timp de lucru: 2 ore
Materiale necesare: fișe de lucru
Metode: conversația, reflecția, studiul de caz, jocul de rol
Scenariul activității (partea I)
Elevii sunt rugați să bifeze cuvintele care îi descriu cel mai bine, răspunzând la propozițiile propuse în
fișă de tipul:
Eu sunt …
Ceilalți (colegii / unii colegi) cred despre mine că eu sunt …
Eu aș vrea să fiu …
Exercițiul joc (în pereche): elevii sunt rugați să prezinte pe colegul de bancă, la persoana I (exemplu:
Numele meu este Alex, Eu sunt …, Mie îmi place …, Aș vrea …)
Fiecare dintre elevi încearcă să urmărească ce calități / defecte de pe fișa lor au fost cunoscute de către
colegul de bancă.
Analiza activității
Discuții pe marginea fișei completate (întrebări inspirate din “Fereastra lui Johari”):
- Ce calități / defecte am recunoscut – atât eu cât și ceilalți?
- Ce calități / defecte au recunoscut la mine colegii, iar eu nu le-am sesizat?
- Ce calități / defecte am, iar eu nu le știu?
- Ce aș vrea să mai știu despre mine, deoarece nu știu tot și nu am aflat de la ceilalți?

Acest lucru poate fi aflat cu alte ocazii – în cadrul unor activități de consiliere individuală sau de grup.
Evaluare
Completarea unei fișe (de către fiecare elev) cu puncte tari și puncte slabe. Citirea câtorva fișe, în scopul
stabilirii oportunităților și amenințărilor și, pe baza acestor exemple, toți elevii vor completa și ei
oportunități și amenințări, ca temă pentru acasă.

Scenariul activității (partea II)

Citirea temei, concluzii
Joc: fiecare elev va primi o coală albă, care îi va fi prinsă pe spate, iar colegii vor scrie calitatea pe care
au observat-o la persoana la care completează. La sfârșitul activității (care durează cinci minute), fiecare
elev va citi de pe coală calitățile atribuite de către colegii săi.
Discuții, după vizualizarea listei individuale cu calități:
- Care calitate apare cel mai des pe listă?
- Este vreo calitate care lipsește de pe listă?
- Ce ar trebuii să facă, pentru a pune mai bine în valoare calitatea care nu apare pe listă?
- De ce cred că, unii elevi, au obținut mai multe calități în lista lor?

Argumente: în funcție de modul cum a procedat fiecare, pentru a primi aprecieri: unii au stat la banca
lor, au așteptat să vină la ei cineva, pentru a le scrie calitatea; alții au stat într-un loc pe interval,
așteptând să primească aprecieri, dar nu au oferit ei înșiși aprecieri; unii elevi au scris, dar nu au solicitat;
cei care au primit cele mai multe aprecieri au interacționat cu fiecare dintre colegii săi, acest lucru fiind
caracteristica lui de fiecare zi – acest lucru demonstrând sociabilitate foarte bună.
Elevii vor repeta jocul, pentru încă cinci minute, revizuindu-și tactica acolo unde este cazul. Se vor
realiza discuții pe marginea feed-back-ului primit de la colegi.
Activitate individuală: fiecare copil va completa fișa, “Steaua personală”
Analiza activității
Discuții pe marginea fișelor completate, respectiv analiza valorilor personale din “Steaua personală”.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Discuții pentru formularea scopului, respectiv – ce fel de scop este, pe termen lung, mediu sau scurt:
- Modalitatea formulării scopului: corect: vreau să (nu: aș vrea să)
- Motivația alegerii scopului (beneficiile așteptate)
- Resursele pe care le va utiliza pentru atingerea scopului.

Evaluare
Fiecare elev va completa un desen (un arbore): în coroană va formula un scop, iar la rădăcini, va scrie
resursele pe care le va utiliza, pentru îndeplinirea scopului.

Activitatea 2
“Învăț să negociez”
Obiective specifice
1. Să se explice conceptul de negociere
2. Să se exerseze procesul de negociere, identificând astfel pașii fundamentali în arta negocierii
3. Să se experimenteze rolul de negociator
4. Să decline valorile personale, argumentând aceste alegeri
5. Să se implice emoțional, fără a pune accent pe patimă, pe incapacitatea renunțării la idei și convingeri.

Timp de lucru: 50 minute

Materiale necesare: coli de flip-chart, fișe, carioci, culori
Metode: dezbaterea, conversația, explicația
Scenariul activității:
Fiecare elev(ă) primește o fișă (anexa 3), trebuind să scrie șase valori personale.
- Se formează diade (fată-fată, fată-băiat, băiat-băiat) și fiecare membru din pereche își prezintă reciproc
valorile personale, motivând alegerea făcută. Sarcina diadei este să negocieze apoi șase valori comune,
pornind de la valorile personale timp de cinci minute
- Se formează grupuri de câte patru membrii prin unirea a câte două diade. Membrii aleg șase valori
comune grupului nou format. Se creează steaua valorilor grupului format din patru membrii.
- Grupurile de câte patru membrii se unesc, formându-se grupuri de câte opt membrii. Se discută și se
negociază în grup cele două stele nou create și posibilitatea realizării uneia singure, reprezentative
pentru noul grup
- Se alege un negociator care va delibera cu reprezentanții celorlalte grupuri, obținându-se o nouă stea,
după care va comunica rezultatele negocierii. Negociatorii vor ține cont de ideile grupului. Alegerile
vor fi argumentate. Negociatorul poate fi menținut / schimbat, în funcție de strategia grupului din care
face parte. Se negociază de mai multe ori, în funcție de ritmul de lucru, până la obținerea stelei valorilor
reprezentative pentru întreaga clasă.

Analiza activității:
- Cum ați defini negocierea? (A negocia înseamnă a lua o decizie împreună, în parteneriat, asupra unei
probleme. Fiecare parte implicată deține soluții de rezolvare mai mult sau mai puțin compatibile sau în
acord cu cele ale celuilalt)
- Cum v-ați simțit când ați negociat cu fetele? Dar cu băieții? Ce caracteristici ați identificat în procesul
de negociere?
- În ce constă, din perspectiva voastră, arta negocierii? Fetele sunt mai abile în a negocia? Dar băieții?
- Ce este asemănător / diferit în negocierea dintre băieți și fete?
- Ce caracteristici trebuie să aibă negociatorul pentru a avea succes?

www.profedu.ro
office@profedu.ro
- Care sunt capcanele / “ucigașii” negocierii? Dar “îngerii” negocierii?
- Ce greutăți ați întâmpinat în alegerea negociatorului?
- Cum v-ați simțit când a trebuit să renunțați la alegerile voastre? Dar să acceptați alte valori pentru
argumentele care au fost puternice?
- Ați negociat potrivit strategiei câștig – câștig? (O modalitate de a face față conflictelor constă în
abilitatea de a negocia, după principiul “câștig – câștig”. Negocierea presupune ascultarea activă a
celorlalți, toleranță, respect, empatie, încredere în sine și în celălalt.
Sursa: Centrul Parteneriat pentru Egalitate, 2003, pag. 118 – 120)
Evaluare
Steaua valorilor clasei va fi reprezentată printr-un simbol, apoi va fi afișată.

Activitatea 3
“Abordează sau evită”
Obiective specifice:
Să diferențieze strategiile de rezolvare a problemelor sau de luare a deciziilor cu privire la strategiile de
abordare sau de evitare.
Timp de lucru: 50 minute
Materiale necesare: coli A4, instrumente de scris
Metode: joc de rol, dezbaterea, studiul de caz
Scenariul activității:
Joc de rol: reacții la o situație problematică tipică (se dă problema: un elev a primit la lucrarea de control
o notă mică). Se vor juca cât mai multe variante. Se aleg cazurile relevante, de exemplu:
a) Un elev primește o notă mică la o lucrare, își ascunde lucrarea în camera lui, apoi pleacă la joacă cu
prientenii, fără să le spună părinților de nota luată.
b) Un elev primește o notă mică la o lucrare și o arată părinților, spunând: “cred că o să discutăm despre
asta, nu?”
c) Un elev primește o notă mică la o lucrare, se enervează, aruncă lucrarea la coșul de gunoi, profesorul
îi face observație, iar elevul iese din clasă, trântind ușa.
Analiza activității:
Dezbatere asupra reacțiilor diferite, la aceeași problemă:
- Care este faptul, ce li s-a întâmplat copiilor? (aceleași fapte: au luat o notă mică la lucrare – aceeași
problemă)
- Cum au reacționat fiecare dintre elevi? (copiii au reacționat diferit – unii au abordat problema, ceilalți
au evitat-o, unul în mod pasiv, celălalt în mod agresiv)
- Care sunt consecințele reacțiilor lor / ce sentimente trăiesc fiecare dintre copii (sentimente pozitive /
negative funcționale, chiar disfuncționale – exemple)
- Ce înseamnă sa abordezi / să eviți o problemă? (abordarea unei probleme înseamnă să te confrunți cu
ea, discutând despre ea, admițând că este o problemă etc. ; evitarea unei probleme înseamnă că încerci
să negi existența ei, să minți / să dai vina pe altcineva etc.)
- Soluții: ce comportamente de abordare se pot utiliza în locul lor?

Mențiuni: Există situații în care problemele trebuie evitate, și nu abordate – exemplificări (trebuie să se
facă, totuși, distincția între a face față problemelor și a le rezolva); ca mijloc de realizare a scopurilor,
evitarea este de cele mai multe ori ineficientă.
Concluzii: Etapele diferite ale dezvoltării cognitive, emoționale și sociale ale elevilor implică
confruntarea cu tipuri diferite de probleme, a căror rezolvare facilitează depășirea stadiului respectiv,

www.profedu.ro
office@profedu.ro
promovând dezvoltarea personală. Rezolvarea de probleme presupune atitudine față de problemă și
abilități rezolutive. Etapele rezolvării de probleme presupun: recunoașterea problemei, definirea
problemei, generarea unor soluții alternative, luarea deciziei, punerea în aplicare a soluției selecționate,
evaluarea consecințelor aplicării soluției.
Evaluarea: Lucru în echipe de câte trei elevi: rezolvarea unei situații problematice (descrierea
problemei, detaliat, și rezolvarea ei – prin abordare sau evitare):
a) Un coleg face glume pe seama ta (două echipe)
b) Prietenul(-a) tău(ta) nu te mai sună (trei echipe)
c) Identificați singuri o problemă și rezolvați-o (trei sau patru echipe)

Activitatea 4

“Grupul decide”
Obiective specifice:
1) Să definească grupul / clasa
2) Să exerseze negocierea
3) Să gasească modalități de a îmbunătăți imaginea grupului / clasei de apartenență

Timp de lucru: 50 de minute

Materiale necesare: combină muzicală, CD, cercuri, ziare, tablă, cretă, caiete
Metode: jocul, conversația, tehnica riscului
Scenariul activității:
o Spargerea gheții:

- Elevii vor fi anunțați că vor dansa, iar când se va opri muzica, trebuie să intre în cercurile / ziarele
așezate pe podea
- În timp ce dansează copiii, educatorul va scoate, treptat, câte un cerc, ziar, până când va rămâne un
singur cerc / ziar. Se va urmării modul în care copiii se ajută între ei, astfel încât toți să fie în cerc –
acest lucru fiind un indiciu privind coeziunea grupului / existența liderului informal, care va ajuta grupul
să rezolve bine sarcina.
o Definirea grupului / clasei (metoda: “tehnica râsului”)

- Elevii vor fi rugați să dea o definiție a grupului / clasei – profesorul notând la tablă ceea ce propun
elevii
- Elevii vor fi invitați apoi să compare răspunsurile, să le grupeze / să mai renunțe la unele definiții care
ar putea fi incluse în altele mai complete (aceste lucruri făcându-se prin negociere, moderatorul
gestionând situația)
- Elevii vor scrie o definiție compusă din toate propozițiile care au fost cele mai reprezentative pentru
grupul / clasa model (ordinea propozițiilor din definiție fiind stabilită după ce au fost făcute câteva
propuneri ale elevilor, nealegându-se varianta cea mai potrivită).

Analiza activității:
- Să se evidențieze punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările grupului / clasei din care
fac parte
- Să găsească soluții pentru a îmbunătăți imaginea grupului / clasei de apartenență

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Evaluare: Eseu “Cine sunt eu printre colegi?”

RECUNOAŞTEREA ŞI EXPRIMAREA EMOŢIILOR

Lecţia 1şi 2

Scop: Dezvoltarea abilităţii de recunoaştere şi exprimare a emoţiilor

Obiective:
_ să recunoască emoţiile şi să le asocieze diferitelor contexte
_ să recunoască emoţiile pe baza componentei non-verbale: expresia facială şi postura
Joc exerciţiu-1
Daţi ca exemplu o anumită emoţie (de ex. frica) şi solicitaţi elevii să dea exemple de situaţii în care
au trăit emoţia respectivă. De exemplu se va alege ca punct de discuţii emoţia de tristeţe. Elevii
sunt rugaţi să dea exemple de contexte în care au trăit emoţia respectivă. Se listează răspunsurile
şi se analizează.(se constată că aceeaşi emoţie este trăită de oameni diferiţi în contexte diferite)
Concluzie - Aceeaşi emoţie este trăită de oameni diferiţi în contexte diferite.

Joc exerciţiu-2
Se oferă ca punct de plecare o situaţie. Se solicită copiilor să se dea un exemplu de activitate
preferată(de exemplu lectura). Pe rând, fiecare elev va trebui să spună emoţia pe care o trăieşte
când face activitatea luată ca exemplu. Se vor lista toate emoţiile menţionate de elevi pentru
activitatea de lectură.
Concluzie - Acelaşi context facilitează trăirea de emoţii diferite de către persoane diferite.

Joc exerciţiu-3
Se ia ca punct de plecare o anumită emoţie (de ex. tristeţea). Elevii sunt solicitaţi să spună fiecare
ce fac ei când sunt trişti. Se listează răspunsurile pe o foaie.
Concluzie - Aceeaşi emoţie este exprimată diferit de către oameni diferiţi.

Jocul „Vocabularul emoţiilor”

Se utilizează un set de cărţi de joc care au notate pe una din părţi denumirea unei emoţii (ex trist,
furios, fericit etc.). Fiecare elev trage o carte şi încearcă să exprime emoţia notată printr-un
comportament. Ceilalţi elevi trebuie să identifice emoţia prin comportamentul exprimat de elev. Se
notează pe tablă emoţiile care au fost exprimate cât şi modalitatea lor de exprimare. Se analizează
la nivelul grupului urmărindu-se dacă:
_ Aceeaşi emoţie a fost exprimată diferit de elevi diferiţi?
_ Au existat elevi care au exprimat la fel aceeaşi emoţie?
Concluzie - Aceeaşi emoţie este exprimată diferit de către oameni diferiţi.

Jocul „Emoţiile mele”

Obiectiv: să identifice emoţiile de bază şi emoţiile complexe ca (mândria, jena, ruşinea, vinovăţia)
să dea exemple de situaţii în care a trăit aceeaşi emoţie ca şi personajul din imagine.
Materiale: cartonaşe care ilustrează emoţii
Mod de desfăşurare: Copiii vor extrage dintr-o pălărie câte o imagine. Vor trebui să descrie
imaginea şi să spună cum se simte personajul. (trist, furios, speriat, vesel, mândru, jenat, ruşinat,
vinovat).
Fiecare copil poate să exemplifice cu o situaţie din viaţa lui în care s-a simţit la fel ca personajul din

www.profedu.ro
office@profedu.ro
imaginea aleasă.

„Pălăria emoţiilor”
Materiale: fotografii reprezentând diferite activităţi care trezesc diferite emoţii cu oameni diferiţi.
(clovni, tigri, câini, astronauţi etc.).
Procedură: Puneţi fotografiile într-o pălărie. Rugaţi fiecare copil pe rând să aleagă o fotografie şi
formulaţi următoarea solicitare ”Să ne prefacem că suntem implicaţi în ceea ce se întâmplă în fotografie.
(sunt specificate activităţile). Cum te-ar face acest lucru să te simţi? Altcineva s-ar simţi la fel
ca...(nume)? Sunt persoane care s-ar simţi diferit? (solicitaţi ca fiecare copil să răspundă cum s-ar simţi
dacă ar face o anumită activitate)
Recomandări:
Explicaţi că în aceeaşi situaţie oameni diferiţi simt emoţii diferite
Încurajaţi copiii să folosească persoana întâi când vorbesc despre propriile emoţii. „Mi-e frica de
câini” şi nu „Câinii sunt ameninţători”.
În concluzie....
_ Aceeaşi emoţie este trăită de oameni diferiţi în contexte diferite.
_ Acelaşi context facilitează trăirea de emoţii diferite de către persoane diferite.
_ Aceeaşi emoţie este exprimată diferit de către oameni diferiţi.

ÎNŢELEGEREA CAUZEI EMOŢIILOR

Lecţia 3 şi 4

Scop: dezvoltarea abilităţii de înţelegere a emoţiilor

Înţelegerea emoţiilor constituie cheia dezvoltării competenţelor emoţionale. Ea presupune identificarea
cauzei şi a consecinţelor exprimării unei emoţii, fiind strâns legată de recunoaşterea şi exprimarea
acestora. O dată recunoscut, mesajul afectiv trebuie interpretat în mod corect.
Înţelegerea emoţiilor presupune:
· evaluarea iniţială a mesajului emoţional transmis de celălalt,
· interpretarea corecta
· înţelegerea mesajului prin intermediul constrângerilor impuse de regulile contextului social.

Activitatea „Modul în care mă simt”

Scop: Înţelegerea emoţiilor
Obiective:
_ Să identifice cauza emoţiilor
_ Să numească consecinţele emoţiilor într-o situaţie
Materiale - Fişe de lucru
Procedură
Introduceţi activitatea prin discuţii cu elevii despre ce cred ei despre modul în care se simt oamenii în
anumite situaţii · Porniţi discuţia de la un exemplu concret - dacă am trăi într-o ţară unde nu ninge
niciodată

www.profedu.ro
office@profedu.ro
vestea că va ninge ar putea să vă producă bucurie deoarece adesea aveţi prea puţine
ocazii de a vă da cu sania sau cu patinele. Dacă suntem dintr-o tară în care ninge foarte
des, vestea unei ninsori apropiate v-ar întrista deoarece v-aţi plictisit de zăpadă.
Pornind de la acest exemplu accentuaţi ideea că modul în care gândim despre anumite lucruri
influenţează modul în care ne simţim.
Fiecare elev primeşte o fişă de lucru cu mai multe scenarii pe care vor trebui să noteze gândurile şi
emoţiile asociate lor. După ce termină, fiecare elev este invitat să discute lucrurile pe care le-a notat
pe fişă cu un coleg pereche.
După ce elevii discută în perechi, se discută cu toată clasa pe baza întrebărilor de conţinut.

Fişă de lucru
Modul în care mă simt

Nume ............................... ...................................... Data ....................................................

Instrucţiuni: citeşte fiecare scenariu. Pentru fiecare încearcă să identifici ce crezi tu despre această
situaţie. După ce ai identificat gândurile, notează în spaţiul liber, modul în care te-ai simţit.
1. Mergi către şcoală şi din sensul opus vezi venind spre tine un câine.
Te gândeşti:.......................................................................................................................
Te simţi:.............................................................................................................................
2. În drum spre casă treci pe lângă un grup de copii. Când ajungi în dreptul lor copiii izbucnesc în râs.
Te gândeşti:.......................................................................................................................
Te simţi:.............................................................................................................................
3. Treci împreună cu mama pe la chioşcul de ziare şi vezi expus un număr nou din revista ta preferată.
O rogi pe mama insistent să ti-o cumpere dar ea îţi răspunde că nu are bani şi trebuie să mai aştepţi încă
o săptămână.
Te gândeşti:.......................................................................................................................
Te simţi:.............................................................................................................................
4. Afli de la colegul tău de bancă că un alt coleg îşi serbează ziua de naştere şi a invitat mai mulţi colegi
la ziua lui iar pe tine nu.
Te gândeşti:.......................................................................................................................
Te simţi:.............................................................................................................................
5. Colega ta de bancă îşi serbează ziua. Ea îţi spune că vei fi singurul invitat dintre colegii de clasă.
Ceilalţi copii care vor veni încă nu-i cunoşti.
Te gândeşti:.......................................................................................................................
Te simţi:.............................................................................................................................
Întrebări de conţinut:
- Aţi căzut de acord asupra emoţiilor care corespund fiecărui scenariu? Sunt ele aceleaşi cu cele ale
partenerilor de discuţii? Dacă nu aţi căzut de acord, de ce credeţi că nu aţi reuşit?
- Credeţi că oamenii sau situaţiile respective vă fac să vă simţiţi în modul în care vă simţiţi, sau mai
degrabă modul personal de a vedea sau interpreta ceea ce vi se întâmplă?
- Care este legătura dintre gândurile voastre şi emoţiile voastre?
Întrebări de personalizare.
- Aţi spus vreodată ceva de genul” Ea m-a supărat! Mă enervează!”

www.profedu.ro
office@profedu.ro
- Chiar credeţi că cineva vă poate înfuria sau vă poate răni sau voi sunteţi cei care faceţi să vă simţiţi
astfel?

Jocul “Parola emoţiilor”

Elevul sau grupul de elevi alege o carte cu o emoţie (ca în cazul celor prezentate ca exemplu) şi
simulează ce ar gândi o persoană care manifestă o asemenea emoţie. Ceilalţi elevi trebuie să identifice
emoţia.
Ce gândeşte personajul respectiv? Cum se simte?
Ce gândeşte personajul respectiv? Cum se simte?
Ce gândeşte personajul respectiv? Cum se simte?
În concluzie....
Modul în care mă simt are legătură cu modul în care gândesc despre ceea ce mi se întâmplă

AUTOREGLAREA EMOŢIONALĂ

Scop: dezvoltarea abilităţilor de autoreglare emoţională

Autoreglarea emoţională se referă la abilitatea de a iniţia, menţine şi modula apariţia, intensitatea
trăirilor subiective şi a proceselor fiziologice care acompaniază emoţia; reglarea comportamentală se
referă la abilitatea de a controla comportamentul declanşat de o emoţie.
Copiii întâmpină o serie de obstacole atunci când învaţă să-şi regleze emoţiile şi comportamentul:
· să tolereze frustrarea,
· să facă faţă fricii
· să se apere,
· să tolereze să stea singuri,
· să negocieze prietenia etc.
Obiectiv:
Să înveţe modalităţi eficiente de a face faţă emoţiilor
Teama de necunoscut
Obiectiv: să identifice modalităţi adecvate de gestionare a fricii, tristeţii şi furiei
Materiale necesare: povestea de mai jos
Descrierea activităţii: li se citeşte elevilor următoarea poveste

Într-o zi Anda a fost invitată la o petrecere. Era ziua verişoarei ei. Anda era foarte încântată de această
petrecere şi îşi dorea mult să meargă. Când s-a întâlnit cu verişoara ei a întrebat cine mai vine; ascultând-
o, Anda şi-a dat seama că nu cunoştea nici un copil. Mai sunt 4 zile până la petrecere şi Anda este tristă
deoarece ea s-a hotărât să nu mai meargă „Dacă nu cunosc pe nimeni nu are nici un sens; voi fi puţin
speriată toată seara, nu voi avea cu cine să vorbesc, cu cine să mă joc mă voi simţi singură!
Of şi cât am aşteptat petrecerea asta! În ziua petrecerii mama Andei a întrebat-o:
- Anda, tu nu te pregăteşti? Ai împachetat cadoul?
- Cadoul e pregătit, dar îl voi duce altă dată. Am hotărât să nu mai merg la petrecere.
- De ce? întrebă mama.
- Păi nu cunosc pe nimeni, ce sens are. Voi fi singură acolo. Ceilalţi copii sigur se cunosc.
- Vino puţin la mine, zise mama. Îţi aduci aminte când erai micuţă şi mergeam în parc? Atunci nu
cunoşteam pe nimeni. Şi cu toate astea ne jucam cu copiii din parc. Apoi ai mers la grădiniţă unde la
început nu ştiai nici un copil şi acum ai mulţi prieteni acolo. Apoi vei merge la şcoală, vei întâlni alţi
copi şi îţi vei face alţi prieteni. Viaţa e frumoasă atunci când ai mulţi prieteni! Dacă am sta toate ziua

www.profedu.ro
office@profedu.ro
într-un singur loc nu am mai putea să cunoaştem oameni noi şi atunci singurii noştri prieteni ar fi cei
din locul respectiv. Ţie îţi place să ai prieteni?
- Da, îmi place.
Haide să vedem împreună cum poţi merge într-un loc în care nu cunoşti pe nimeni şi să îţi faci noi
prieteni. Toţi oamenii se simt puţin speriaţi atunci când merg într-un loc străin sau nu cunosc pe nimeni.
E normal. Ce putem face apoi? (se vor găsi cât mai multe soluţii împreună cu copiii)
Recomandări:
Se va discuta cu copiii ţinând cont de următoarele aspecte:
- Unde trebuia să meargă Anda?
- De ce nu mai dorea ea să meargă?
- Cum credea ea că se va simţi la petrecere?
- Voi v-aţi simţit vreodată ca şi Anda? Când? (Copiii care au trecut prin situaţii similare vor povesti)
- Ce i-a spus mama?
- Câte soluţii putem găsi împreună cu Anda şi mama ei?

Ursul îmblânzit
La o grădina zoologică dintr-un oraş din altă ţară îşi ducea zilele un urs foarte mare şi arătos. Cuşca lui
era foarte mică, pentru că, văzându-l cum arată, tuturor îngrijitorilor le era frică de el. Se temeau şi
pentru că ursul era aproape tot timpul foarte agitat şi nervos. Răcnea,lovea cu labele şi încerca mereu
să atace, aşa că lumea stătea tot mai departe de el. Chiar şi pe cei mai prietenoşi îngrijitori care voiau
să se apropie de el oferindu-i mâncare, ursul îi speria cu câte un răget sau cu câte o pocnitură de labă în
gratiile cuştii.
Foarte curând, absolut nimeni nu se mai apropia de cuşca ursului care era atât de mânios. Ca să-l
hrănească îi aruncau mâncarea şi plecau cât mai repede. Ursul era mânios şi pentru că nu i se dădea
mâncarea pe care şi-ar fi dorit-o el, iar cuşca fiind atât de mică, se tot învârtea pe loc şi făcea mare
gălăgie.
Dacă treceau pe acolo turişti vizitatori, se ţineau departe de cuşcă pentru că ursul dădea semne clare că
doreşte să fie lăsat in pace şi să nu vină nimeni în apropierea lui.
Trebuie să ştim totuşi că ceea ce arăta ursul prin purtarea lui pe de o parte, şi ceea ce simţea el în sufletul
său pe de altă parte, erau două lucruri foarte diferite. De fapt, bietul urs era cât se poate de trist.
Nu-i plăcea cuşca aceea strâmtă, nu-i plăcea că era departe de pădurea de brad şi nu-i plăcea că nu mai
erau şi alţi urşi în jurul său. I se urâse de plictiseală şi de singurătate. Faptul că lucrurile stăteau aşa, l-a
făcut pe urs să simtă un gol mare şi întunecat în sufletul său. Însă decât să-i lase pe cei din jur să vadă
cât de trist era, el se purta de parcă ar fi fost tot timpul mânios. Nu-şi dădea seama că, procedând aşa,
tocmai ceea ce l-ar fi făcut să se simtă mai bine rămânea departe de el.
Administratorul grădinii bineînţeles că l-ar fi pus cu plăcere într-un spaţiu mai larg, cu brazi, unde trăiau
şi alte animale din pădurile de munte. Dar din cauza acceselor sale de furie, se temeau că ar fi periculos
pentru viaţa celorlalte animale sau a vizitatorilor care erau destul de numeroşi. Este de înţeles că astfel
viaţa bietului urs era din ce în ce mai grea, iar el era în aparenţă din ce în ce mai mânios.
S-a întâmplat că îngrijitorul care trebuia să se ocupe de el, a avut nişte probleme familiale şi, ca să fie
sigur că ursul cel nervos nu va face rău nimănui pe perioada cât urma el să plece în concediu, a mutat
cuşca ursului într-un loc dosnic şi părăsit, unde nimeni nu-l mai putea vizita. Ursul a ajuns absolut
singur. Într-o zi, pentru că la grădina zoologică erau aduse din ce în ce mai multe animale,
administratorul şef a angajat şi o îngrijitoare care era specialistă în înţelegerea animalelor. La început,
timp de câteva zile ea a vizitat toată grădina, ca să vadă toate animalele. Aşa s-a întâmplat că a ajuns şi
la bietul urs.
L-a privit cu mare atenţie cum răgea şi se repezea cu labele spre gratiile cuştii ca şi cum ar fi vrut să o
atace. Apoi l-a privit cum i-a întors spatele şi s-a prefăcut că doarme, refuzând să ia de la îngrijitoare
mâncarea pe care i-o oferea. Se părea că aceasta îngrijitoare nu era deloc la fel cu ceilalţi, care atunci

www.profedu.ro
office@profedu.ro
când veneau la urs îi curăţau cuşca, îi aruncau ceva de mâncare şi apoi plecau cât puteau de repede.
Ea înţelegea altfel încercările de atac pe care le arăta ursul şi ştia ce se ascunde în spatele lor.
Îngrijitoarea a început să-l viziteze regulat, să-i vorbească liniştit, arătându-i că îşi dă seama de tristeţea
lui şi de faptul că şi-ar dori să-l ajute. Pe de altă parte, ursul cel mare, deşi dădea adevărate spectacole
de furie, răgind şi muşcând gratiile, a înţeles că această îngrijitoare nouă l-ar putea ajuta să scape de
tristeţea lui. Aşa că rând pe rând a învăţat chiar unele obiceiuri noi şi a devenit mai ascultător şi mai
liniştit.
Timpul a trecut şi a sosit ziua fericită când ursul a fost mutat în spaţiul mult mai larg şi plin de brazi,
rezervat animalelor din pădurile de munte. Acolo putea să se plimbe printre trunchiuri de copaci
împreună cu alţi urşi, să stea întins la soare, iar păsările îi cântau de parcă ar fi fost într-o pădure
adevărată. La început a avut unele greutăţi, mai ales să îşi facă prieteni, dar îngrijitoarea aceea pricepută,
care ştia că el învaţă uşor şi repede, l-a ajutat până ce a fost primit de către urşii care erau acolo de mai
multă vreme.
Ceilalţi îngrijitori de animale erau foarte uimiţi de schimbările care se petrecuseră cu ursul cel fioros şi
preziceau că în curând ursul va redeveni cel dinainte, fiinţa aceea sălbatică şi înfricoşătoare pe care o
ştiau toţi. Dar îngrijitoarea era sigură că acest lucru nu se putea întâmpla pentru că, plină de răbdare, ea
îl ajutase pe urs să înţeleagă altfel viaţa şi să-şi exprime printr-o purtare mai potrivită şi pe înţelesul
tuturor sentimentele pe care le avea. Ursul a simţit într-o zi că golul acela întunecat din sufletul lui
dispăruse.
De atunci, de câte ori ursul o vedea trecând pe îngrijitoarea cea înţeleaptă, făcea tot felul de ghiduşii,
mormăind vesel, spre bucuria turiştilor vizitatori.
- Cum se comporta ursul?
- De ce se comporta el aşa?
- Cum se simţea el? (copiii trebuie să identifice ambele emoţii – trist şi furios)
- De ce se simţea el aşa?
- A reuşit el să fie mutat într-un loc mai frumos atâta timp cât s-a comportat aşa?
- Cum se comportau îngrijitorii cu el?
- Ce a făcut noul îngrijitor?
- Ce a făcut ursul?
- Cum se simţea el?
- A reuşit el să fie mutat într-un loc mai frumos dacă şi-a schimbat comportamentul?
- A fost greu să-şi schimbe comportamentul?
- Cine l-a ajutat?
Toţi ne comportăm câteodată ca şi ursul din poveste. Voi când v-aţi comportat aşa?
De accentuat ideea că ursul a reuşit să îşi schimbe comportamentul în condiţiile în care a lăsat-o
pe îngrijitoare să îl ajute.

Studiu de caz

Etapa I Se citeşte copiilor o poveste

Într-o zi Robert era în curtea şcolii şi desena cu creta pe asfalt. În timp ce se juca a auzit deodată nişte
ţipete. Când se uită în jur să vadă ce se întâmplă observă doi copii care erau gata să se ia la bătaie.
Robert făcu o săritură şi ajunse lângă ei.
- Ce faceţi voi aici, întrebă el.
- Lasă-ne în pace, vreau să îl bat, uite ce mi-a făcut la desenul meu.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
- Opriţi-vă, s-ar putea să vă loviţi şi o să vă doară zise Robert şi îi despărţi. Văd că sunteţi amândoi
foarte furioşi. Povestiţi-mi pe rând ce s-a întâmplat.
- Păi, eu i-am arătat desenul şi el a tras de el şi l-a rupt.
- Nu-i adevărat, tu ai tras de el, spuse celălalt copil.
- Tu cum te simţi acum că nu mai ai desen, întrebă Robert?
- Mă simt trist şi furios
- Şi eu mă simt furios, am vrut doar să-ţi văd desenul.
- Acum desenul este rupt. Ce credeţi că puteţi face?
- Păi am putea să-l lipim
- Sau aş putea să te ajut să faci altul, sau să facem fiecare câte unul.
- Bun, văd că aţi găsit mai multe soluţii. Care vă place cel mai mult? întrebă Robert
- Cred că să facem unul împreună!
- E o idee foarte bună. Sunteţi nişte prieteni buni.
Recomandări: povestea va fi reluată ţinând cont de următoarele repere:
- Cum i-a ajutat Robert pe cei doi copii să rezolve conflictul?
- Cum se simţeau cei doi copii? De ce?
- Ce credeţi că s-ar fi putut întâmpla dacă nu îi ajuta Robert?
Concluziile finale vor accentua paşii rezolvării conflictului: exprimarea sentimentelor şi
găsirea de soluţii.

Exprimarea emoţiei

găsirea de soluţii
Se prezintă copiilor cazul Cristi şi Alex sunt colegi de clasă şi stau în aceeaşi bancă la orele de lucru
manual. Învăţătoarea le dă să decupeze ceva. Alex a terminat de decupat şi se bucură de forma obţinută.
Dintr-o dată Cristi îi ia decupajul, îl rupe şi îl mototoleşte, după care se uită cu încordare la Alex, care
priveşte cu lacrimi în ochi bucăţica de hârtie ce i-a rămas în mână. Cu o voce tremurând Alex întreabă:
„De ce ai făcut asta?”
Cum se termină povestea?
Copiii sunt solicitaţi să genereze cât mai multe situaţii. Se discută fiecare variantă prezentată din
perspectiva consecinţelor emoţionale şi sociale.
Exemple
Soluţia 1 - Răzbunarea
O vreme Alex priveşte cu tristeţe la opera lui distrusă. Simte că se enervează din ce în ce mai tare.
Atunci îl loveşte pe Cristi şi îi strigă: „Dispari!”, iar acesta îi răspunde „Ba tu să dispari!”. Alex se
plânge: „Mi-ai luat decupajul şi l-ai distrus! O să plăteşti pentru asta!” cearta se termină prin faptul că
Alex ia decupajul lui Cristi şi îi spune: „Ia te uită ce prostie ai desenat şi tu!”. Rânjind el rupe desenul
lui Cristi .
· Cum s-a simţit Alex?
· Cum s-a simţit Cristi?
· Ne ajută răzbunarea să ne rezolvăm problema?
Se accentuează ideea că, chiar dacă răzbunarea ne ajută pe moment să ne schimbăm emoţia, (tristeţea
este înlocuită de satisfacţia actului întors) utilizarea ei nu ne ajută să rezolvăm în mod real problema şi
nedeteriorează în timp relaţiile cu ceilalţi.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Soluţia 2 Exprimarea emoţiei în cuvinte şi găsirea de soluţii
Alex spune trist: „Am depus aşa de mult efort să fac decupajul acesta!” Cristi e uimit de ceea ce spune
Alex, dar şi mai uimit e de faptul că Alex nu strigă la el şi nu-l loveşte. De aceea îi spune: „Haide, că
doar poţi face alt decupaj!”. Alex întreabă: „Cu ce?”. Nu mai are deloc hârtie. Cristi îi dă o foaie de
hârtie şi îi spune: „Vrei să facem împreună un decupaj? Eu nu prea mă pricep!”. De atunci ei fac
împreună sarcinile de la lucru manual.
În concluzie....
Modul în care noi ne comportăm depinde de ceea ce gândim şi simţim în legătură cu acea situaţie.
Într-un anumit context gândesc, simt şi am o reacţie.
Strategiile de autoreglare emoţională sunt:
✓ raţionalizarea - implică oferirea de argumente raţionale pentru anularea emoţiilor
✓ insistarea şi scoaterea în evidenţă a altor aspecte decât cele care declanşează emoţii
✓ negative.
✓ angajarea în activităţi plăcute
✓ distanţarea de situaţia în care apare emoţia negativă
✓ găsirea de soluţii la problemele cu care se confruntă o persoană şi care îi provoacă emoţii
negative, precum şi aplicarea soluţiei optime.

Rezolvarea problemelor sociale

Scop: dezvoltarea abilităţii de identificare de modalităţi alternative de interpretare a situaţiilor sociale.

Orice situaţie în care noi ne aflăm este prelucrată la nivel mental. Asta înseamnă că comportamentele
noastre pe care le manifestăm sunt ghidate de un anumit mod de interpretare a situaţiei şi o serie de
scopuri pe care ni le propunem. Cheia interacţiunii sociale pozitive constă în abilitatea noastră de a
identifica cat mai exact intenţia reala a comportamentului celeilalte persoane, de a face lucruri în care
să ţinem cont şi de nevoile celorlalţi, de a identifica cât mai multe soluţii si alternative de explicare a
comportamentelor celorlalţi.

Obiective
• Să identifice cât mai multe modalităţi de interpretare a unui comportament sau a unei situaţii

Activitatea „Alternative”

Se oferă elevilor mai multe situaţii neutre şi se solicită să noteze pentru fiecare comportament explicaţia
care le vine în minte. Ulterior pentru fiecare comportament se vor identifica mai multe explicaţii
alternative. Activitatea se poate desfăşura în perechi sau individual iar discuţiile au loc cu toată clasa.
Situaţii
1. Intru în clasă şi dau bună dimineaţa colegei de bancă. Ea priveşte pe fereastră şi nu îmi răspunde
Ce gândesc.......................... ...................................
2. Merg la un grup de colegi în pauză să mă joc cu ei iar ei când ajung în dreptul lor se îndreaptă către
uşă.
Ce gândesc......................... ...............................................
3. O invit pe colega mea la ziua mea iar ea îmi spune că nu poate veni deoarece pleacă la munte cu
părinţii
Ce gândesc......................... ...............................................
4. O invit pe colega mea la mine să ne jucăm şi ea îmi spune că astăzi are alt program.
Ce gândesc......................... ...............................................
Fiecare elev completează pentru fiecare comportament din situaţiile de mai sus explicaţiile iniţiale, după
care identifică la fiecare situaţie/comportament cât mai multe modalităţi alternative de interpretare.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
 explicaţia iniţială a unui comportament alte explicaţii alternative ale aceluiaşi
comportament

1
2
3
4

Exemplu de învăţare

Comportamentul celuilalt Explicaţi iniţială Alte explicaţii posibile

nu răspunde la telefon când nu vrea să vorbească cu mine - nu aude telefonul

ştie că îl voi suna - nu poate răspunde
- nu este lângă telefon
- şi-a uitat telefonul undeva

Temă de casă
Să facă o listă cu 10 comportamentele care îl deranjează la ceilalţi (colegi, fraţi părinţi etc.) şi să noteze
în dreptul fiecărui comportament cum îl interpretează.
La activitatea viitoare fiecare elev prezintă lista de comportamente iar la explicaţiile iniţiale este ajutat
de colegi să identifice cât mai multe explicaţii alternative.
• Realitatea din mintea noastră este o realitate limitată
• Exprimă opiniile sau punctele de vedere ca propriile gânduri şi emoţii, nu ca adevăruri absolute
• Adesea un comportament poate fi abordat din mai multe puncte de vedere
Ne gestionăm mai uşor emoţiile dacă reuşim să găsim interpretări alternative la acţiunile sau reacţiile
colegilor care ne deranjează.

Interacţiunea socială

Lecţia 1
Scop: dezvoltarea abilităţilor de interacţiune socială pozitivă şi stabilire de relaţii
Obiective
- Să iniţieze şi să menţină o interacţiune cu un alt copil
- Să asculte activ
- Să împartă obiecte şi să împărtăşească experienţe

Jocul „Ghidul Prieteniei”

Scopul –operaţionalizarea conceptului de prietenie
Desfăşurare
Elevii sunt rugaţi să conceapă o carte a prieteniei. Se poate porni de la o poveste imaginară în care ei ar
trebui să ajute un copil extraterestru care este începător în iniţierea şi menţinerea relaţiilor de prietenie
pe pământ să înţeleagă cum se comportă oamenii când sunt prieteni unii cu ceilalţi. Fiecare copil trebuie
să descrie relaţia de prietenie pe care o are cu un alt copil. Pentru elevii cu talent la desen acest ghid
poate fi făcut prin intermediul benzilor desenate.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Puncte de discuţie:
· Ce înseamnă să fii prieten cu cineva?
· Cum iniţiem o relaţie de prietenie?
· Cum ne alegem prietenii?
· Ce comportamente trebuie să facem pentru a menţine o relaţie de prietenie?
· Cum solicităm ajutorul unui prieten atunci când avem nevoie?
· Ce aşteptări avem de la un prieten?
· Ce credeţi că aşteaptă un prieten de la noi?

Lecţia 2

Scopul: să coopereze cu ceilalţi în rezolvarea unei sarcini

Obiective:
· să identifice comportamentele de cooperare
· să practice comportamentele de cooperare.
Materiale necesare: pături micuţe
Descrierea activităţii: copiii vor fi împărţi în grupe de câte 4-6. Fiecare grup va primi o pătură, iar pe
pătură se va pune o minge. Scopul jocului este ca cei din grup să mişte pătura, dar mingea să rămână
pe ea. După ce copiii se mai obişnuiesc ei vor trebui să dea mingea la un alt grup doar prin mişcarea
păturii.
Recomandări: la finalul jocului veţi întreba copii
„Ce s-ar întâmpla dacă cineva ar da drumul păturii? si
Ce s-ar întâmpla dacă toţi ar ţine din acelaşi colţ?”.
De asemenea, moderatorul jocului va lăuda copiii pentru modul în care au colaborat.

„ Povestea noastră ”
Materiale: reportofon, creioane, hârtie

Mod de desfăşurare: Copiilor li se va explica faptul că împreună vor crea o poveste care va fi înregistrată
pe reportofon. Coordonatorul începe povestea introducând personajele, locaţia etc. El se opreşte la
mijlocul propoziţiei şi-l roagă pe copilul care se află în imediata apropiere să continue. Fiecare copil va
fi încurajat să spună o parte din poveste. Povestea notată va fi citită tare. Fiecare copil va realiza un
desen pornind de la poveste, fiecare desen constituind astfel o pagină din cartea poveştii create. La
sfârşit se va citi povestea şi se vor privi paginile cărţii.
Recomandări
· Spuneţi copiilor că veţi inventa începutul poveştii din propria dvs. imaginaţie.
· Idei de poveşti: „Aceasta este o poveste despre Alex. Alex trăieşte într-un apartament cu tatăl şi
bunica lui. Într-o zi au plecat cu toţii să se plimbe în parc. Când au trecut strada, un poliţist le-a
spus că toate animalele de la grădina zoologică au evadat. Poliţistul le-a spus să fie atenţi iar
apoi s-a îndepărtat. La început Alex, tatăl lui şi bunica au crezut că poliţistul glumeşte. Era oare posibil
ca toate animalele să scape? Când, deodată, au auzit un răget iar din tufiş a ieşit un foarte mare....”.

Controlul furiei
Recunoaşterea furiei
Lecţia 1
Obiectiv: identificarea reacţiilor corespunzătoare emoţiei de furie dezvoltarea abilităţilor de gestionare
a furiei

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Materiale: fotografii reprezentând persoane care sunt furioase
Procedură:
Utilizaţi fotografii care reprezintă oameni care sunt furioşi. Puneţi următoarele întrebări:
· Ce l-a făcut atât de furios?
· Ce crezi că a făcut atunci când a devenit aşa furios?
· Ce te face pe tine furios?
· Ce faci atunci când te simţi furios?
Folosiţi animale de pluş sau marionete prin care să realizaţi jocuri de rol în care o persoană devine
furioasă. Întrebaţi copiii: “Tu ce ai face?” Apoi întrebaţi “Ce crezi că ar face mama ta?”, “Ce crezi că
ar face fratele tău?”, “Ce ar face profesorul tău?”, “Ce ar face ofiţerul de poliţie?”, “Ce ar face tatăl
tău?”, “Ce face bunicul tău?”.
Notaţi pe listă toate răspunsurile şi sortaţi-le în răspunsuri care ne pun în pericol şi răspunsuri care nu
ne pun în pericol. Adaugă toate răspunsurile care nu presupun pericol.
Vorbiţi despre modalităţi în care puteţi primi ajutor. Atunci când copiii au probleme cu auto-controlul
au nevoie de o manieră rapidă de a căuta ajutor în situaţiile când au nervii întinşi la maxim. Sugeraţi
mai multe alternative şi lăsaţi-i pe copii să aleagă ceea ce funcţionează cel mai bine pentru ei. O idee ar
fi să ţipe “Am nevoie de ajutor” sau “Ajută-mă!” Acest lucru funcţionează cel mai bine pentru copiii
care sunt agresivi fizic.

„Un management nepotrivit”

Obiectiv : să înveţe modalităţi adecvate de a-şi controla emoţia de furie
Materiale: Păpuşi sau materiale pentru a face păpuşi din pungi de hârtie sau din şosete
Procedură:
Rugaţi copiii să ridice mâna dacă au avut vreodată sentimente de furie. Poftiţi câţiva copii să dea
exemple de câteva situaţii.
Citiţi următoarea poveste cu voce tare, după care discutaţi pe baza întrebărilor sugerate:
Era o zi însorită de toamnă în pădurile dinspre nord. Moe era nerăbdător să cutreiere pădurea şi să aibă
o zi fără activităţi. S-a gândit să încerce să o găsească pe prietena lui, elanul Molly, şi poate ar reuşi să
se joace şi cu micul elan Mikey. Aşa că Moe i-a spus mamei lui că se va întoarce mai târziu, şi plecă
imediat.
Acum, majoritatea celorlalţi elani îl plăceau pe Moe, deoarece le era uşor să se înţeleagă cu el. El nu se
enerva când cineva nu vroia să se joace cu el; el găsea imediat pe altcineva cu care să se joace. Nu se
enerva dacă ceilalţi nu doreau să se joace cu jocurile cu care el vroia să se joace; el se juca orice vroiau
ei sau găsea pe cineva care era interesat de ce vroia el să se joace. Iar Moe nu se enerva nici măcar dacă
un alt elan îi ocupa teritoriul; el doar se ridica şi mergea mai departe pentru că asta nu însemna mare
lucru pentru el.
Dar, în acea zi însorită de toamnă din pădurile dinspre nord, prietenii lui Moe au rămas şocaţi pentru că
Moe era foarte nervos. Moe era atât de furios încât tatăl său, care se plimba prin pădure şi se afla destul
de departe de el, l-a auzit mugind. Nu doar tatăl său l-a auzit ci şi verişorul său, care locuia de cealaltă
parte a lacului. Moe era atât de nervos încât mugea într-una. Ce credeţi că l-a făcut pe Moe aşa de
nervos? (Extrageţi idei de la copii).

Ei bine motivul pentru care Moe era atât de nervos, era pentru că atunci când el şi Molly şi Mikey au
fost împreună, trei elani foarte mari cu coarne mari au venit pe terenul lor de joacă şi au început să îl
împungă cu coarnele lor pe micul elan Mikey. Lui Mikey i s-a făcut frică, iar lui Molly şi lui Moe le-a
fost frică că aceşti elani mai mari îi vor face rău micuţului Mikey. Lor nu li se părea corect ca cei mari
să se ia de unul mai mic, de aceea era Moe atât de nervos.
Moe îl văzuse pe fratele său Milton când acesta era nervos. Ştia că odată Milton a fost atât de nervos
încât trântise un alt elan de copac. Dar când tatăl lor a aflat despre acest lucru, Milton a încurcat-o. Tata

www.profedu.ro
office@profedu.ro
elan i-a spus lui Milton că indiferent cât de nervos ai fi, nu trebuie să răneşti un alt elan. Moe, ştia de
asemenea că altă dată, când Milton a fost nervos, a fugit pur şi simplu de–acasă. Din nou tata elan l-a
certat aspru pe Milton şi i-a spus că trebuie să îşi găsească modalităţi mai bune pentru a-şi controla
stările de furie. Deci ce credeţi că a făcut Moe pentru a-şi controla starea de furie?(Extrageţi idei de la
copii).
Ei bine, în primul rând, ştiţi că a mugit într-una. Acest lucru l-a ajutat puţin, şi nu a rănit pe nimeni.
Dar, după ce a mugit, a fugit de asemenea prin pădure pentru a mai scăpa de aceste stări de furie. Dar
el a mai făcut ceva. A mers acasă şi a scris o scrisoare în care le spunea elanilor mari că el nu vrea ca ei
săi rănească prietenul. El nu i-a făcut în diferite feluri în scrisoare şi nici nu le-a spus ceva urât deoarece
sa gândit că acest lucru i-ar înfuria pe elanii mari. După ce a terminat de scris scrisoarea el i-a arătat-o
mamei lui. I-a plăcut ceea ce a scris şi s-a gândit că este o idee bună de a le transmite şi celorlalţi elani
ceea ce simte în legătură cu ceea ce ei au făcut.
Ea i-a spus că uneori ceilalţi elani fac lucruri pe care el nu le consideră corecte, dar de cele mai multe
ori nu poate schimba ceea ce fac ei. Mama i-a spus că este mândră de modul în care a ales să-şi
controleze emoţiile pentru că atunci când ceva asemănător i s-a întâmplat lui Milton, acesta a înrăutăţit
doar lucrurile încercând să se bată cu elanul care se luase de prietenul lui.
Mama l-a încurajat pe Moe să se gândească la alte modalităţi potrivite prin care să-şi controleze emoţiile
aşa încât să aibă câteva opţiuni la îndemână dacă ar fi să se enerveze pe viitor.
Întrebări de conţinut:
1. Care au fost cele trei lucruri pe care le-a făcut Moe pentru a-şi controla emoţiile de furie?
2. Ce altceva credeţi că ar mai fi putut face Moe în această situaţie?
3. Sunteţi de acord cu mama lui Moe că modul în care Milton şi-a controlat emoţiile nu a fost unul
foarte bun?
4. Aţi fost vreodată furioşi?
5. Atunci când aţi fost furioşi ce aţi făcut să vă controlaţi emoţiile?
Împărţiţi copiii în grupuri mici şi puneţi-i să creeze o scenetă cu păpuşi despre modalităţile bune prin
care stările de furie pot fi controlate. Discutaţi despre modalităţile adecvate fata de cele inadecvate de
a controla emoţiile de furie.
Notaţi răspunsurile copiilor şi puneţi-i să deseneze ceva care să ilustreze cuvintele lor.
Adunaţi toate desenele într-o carte pe care să o răsfoiţi împreună.

Fişă de monitorizare pentru părinţi

Modalităţi adecvate de control al furiei

Acasă La şcoală În parc/ cu vecinii de

bloc la joacă
Luni
Marti
Miercuri
Joi
Vineri

Timp de o săptămână la sfârşitul zilei, petreceţi câteva minute cu copiii extrăgând idei despre modul în
care au gestionat corect momentele de furie de acasă sau de la şcoală. Puteţi să reprezentaţi situaţiile
în care au avut succes fie sub forma de feţe zâmbitoare fie sa luaţi o sfoară, iar pentru fiecare succes al
copilului sa faceţi un nod. Indiferent de modalitatea aleasă, aşezaţi tabelul/sfoara într-un loc vizibil
pentrucopil ( poate fi camera lui sau alt spaţiu). Stabiliţi cu copilul o recompensă pentru modul cum s-
a descurcat cu controlul furiei (la 10 situaţii reuşite stabiliţi o recompensă, apoi puteţi creşte gradual).

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Gestionarea furiei
Obiective:
- Identificarea paşilor implicaţi în procesul de gestionare a furiei
PAŞI PENTRU A CONTROLA FURIA
Încercaţi să oferiţi fiecărui elev această listă pe care să o analizeze şi pe care să o comentaţi împreună.
Îi va ajuta ca, din când în când, să revadă apoi aceste comentarii şi să-şi reevalueze atitudinea.
• Declanşator: Orice îţi face cineva având drept consecinţă naşterea sentimentului de furie.
• Interpretare: Procesul de gândire asupra a ceea ce ţi s-a întâmplat şi decizia asupra a ceea ce înseamnă.
• Reacţie emoţională (Furie): Un răspuns la un eveniment care îţi influenţează starea de spirit.
• Decizie: A face o alegere, bazată pe interpretarea ta, despre ce acţiune vei întreprinde.
• Comportament: Punerea în practică a deciziei pe care ai luat-o.
• Consecinţa: Rezultatele directe ale comportamentului tău.

PAŞII FURIEI
Joc de rol cu elevii. Prezentaţi elevilor 1 scenariu pe care il aveţi sau lăsaţi-i să îşi dezvolte propriul
scenariu. Ajutaţi-i să construiască scenariul lor folosind modelul furiei. Apoi formaţi diade sau grupe
de trei elevi, rugându-i să interpreteze un joc de rol pentru un exemplu pozitiv, folosind abilităţile de
control a furiei.
Discuţie:
După ce participanţii au realizat jocurile de rol, selectaţi unul din scenariile prezentate pentru discuţia
în grupul reunit.
Întrebări pentru discuţie:
• Cum a mers?
• De ce a ieşit aşa?
• Ce abilităţi aţi folosit?
Model pentru scenariu:
1. Declanşator: Acum două zile te chinuiau nişte probleme personale pe care simţeai că nu le poţi discuta
cu nimeni deoarece iti era frica sa nu le afle altii. Cel mai bun prieten al tău te-a convins să vorbeşti
despre asta şi a promis că va ţine secretul. Tocmai ai auzit din întâmplare două persoane care discutau
despre problema ta.
2. Interpretarea: Începi sa te întrebi cum au aflat şi cine le-a spus. Pe măsură ce te gândeşti la asta
realizezi că singura persoană căreia i-ai spus este cel mai bun prieten al tău.
3. Reacţia emoţională: Te cuprinde un sentiment de scârbă pe măsură ce realizezi că prietenul tău cel
mai bun le-a spus. Te simţi trădat de cel mai bun prieten. Pe măsură ce te gândeşti la ceea ce se va
întâmpla cu reputaţia ta, acum că secretul este cunoscut, devii din ce in ce mai furios.
4. Decizia: În febra momentului decizi că trebuie să faci ceva chiar acum în legătură cu asta. Eşti atât
de furios încât decizi să te duci să îl baţi măr pe prietenul tău.
5. Comportamentul: Îl vezi pe prietenul tău în clasă. Alergi spre el şi îl trânteşti cu putere de un dulap.
Apoi îi dai o palma şi începe bătaia.
6. Consecinţa: Tu şi prietenul tău sunteţi suspendaţi din şcoala pentru că v-aţi bătut şi cel mai bun prieten
al tău devine duşmanul tău.
Discutaţi exemplul de mai sus cu grupul şi accentuaţi următoarele aspecte:
• Interpretarea este un proces automat şi activ care se bazează pe un număr de factori incluzând
experienţele trecute, circumstanţele de moment şi starea de spirit. (Când mingea l-a lovit pe copil, el a
început automat să se gândească la semnificaţia acestui fapt. Copilul putea sa interpreteze evenimentul
în 2 moduri: (1) a fost un accident sau (2) a fost aruncată intenţionat.)
• Interpretarea elevului va determina reacţia sa emoţională (de ex. furie, indiferenţă, frică, etc.)

www.profedu.ro
office@profedu.ro
• Răspunsul elevului în plan comportamental la furia sa este produsul unei decizii. Aceasta decizie apare
adesea atât de rapid încât cei în cauză nu sunt conştienţi că ei iau o decizie. Oricum, este important ca
elevii să recunoască faptul că ei iau o decizie referitoare la modul în care vor răspunde la furie.
• Comportamentul elevului produce consecinţe atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. Multe dintre
aceste consecinţe sunt evidente (de ex: sancţiune disciplinară sau obţinerea a ceea ce vrea) dar multe
sunt mult mai puţin evidente (de ex: îndepărtarea sa din grupul de colegi, relaţii proaste între elevi şi
profesori etc.). Este important ca elevii să fie conştienţi de consecinţele comportamentelor lor.
Discuţii privind abilităţile de gestionare a furiei
Exemplu: Aici sunt o serie de exemple de lucruri pe care le poţi face pentru a te ajuta să-ţi gestionezi
furia. Deşi poţi utiliza toate aceste abilităţi în orice moment cand te simţi furios, ele lucrează cel mai
bine atunci când le foloseşti la pasul potrivit, descris in modelul furiei. În primul rând vom descrie
fiecare abilitate şi momentul la care este cel mai bine de folosit, apoi vom aplica aceste deprinderi pe
un exemplu.
• Numărătoarea inversă de la 10 la 1. Puteţi fie să o faceţi în gând sau cu voce scăzută. Cel mai bine o
folosiţi în primele momente când observaţi că vă enervaţi (stadiul reacţiei emoţionale). Această metodă
oferă timp să vă gândiţi asupra situaţiei şi a ceea ce veţi face să vă calmaţi.
• Declaraţii DACĂ-ATUNCI înseamnă că te întrebi ce s-ar întâmpla dacă ai face ceva. Cel mai bine o
foloseşti când decizi ce să faci pe marginea unei situaţii sau probleme (stadiul deciziei). Aceste afirmaţii
ajută să faci alegeri mai bune ajutându-te să înţelegi consecinţele acţiunilor tale.
• Monologul înseamnă că îţi spui ţie însuţi lucrurile pe care un bun prieten ţi le-ar spune pentru a te
calma: “calmează-te”, “Ia-o uşor” sau “Nu pune la inima”. Cel mai bine îţi foloseşte atunci când eşti
în primele momente în care observi că eşti furios (stadiul reacţiei emoţionale). Scopul sau este de a te
ajuta să te calmezi.
Auto-evaluarea înseamnă că te gândeşti asupra a ceea ce vrei să obţii dintr-o situaţie şi care este cel mai
bun mod de a obţine acel lucru. Îţi foloseşte cel mai bine atunci când decizi ce să faci în legătură cu o
situaţie sau cu o problemă (etapa deciziei). Scopul ei este de a te ajuta să ştii ceea ce vrei să obţii dintr-
o anume situaţie.

Fişa de lucru pentru gestionarea furiei

Descrie o situaţie recenta la care ai asistat sau în care ai fost implicat, situaţie care sa se refere la cineva
care a devenit furios. Fii sigur ca incluzi fiecare pas al modelului furiei în descrierea ta:
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
Etichetează-ti descrierea folosind paşii modelului furiei indicaţi mai jos. Plasează numărul fiecărui pas
in locul adecvat in cadrul descrierii tale.
1. Declanşator
2. Interpretare
3. Reacţie emoţională
4. Decizie
5. Comportament
6. Consecinţa
Folosind abilităţile învăţate pentru gestionarea furiei, precizează care dintre ele ar fi putut fi folosite
in situaţia pe care ai descris-o şi discută cum ar fi putut fi ele folosite.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Solicitaţi elevilor să vă dea exemple de situaţii când s-au înfuriat şi care anume a fost lucrul care le-a
provocat furia. Solicitaţi elevilor să vă dea exemple de comportamente agresive care apar ca răspuns la
emoţia de furie.

JOCURI PENTRU CONTROLUL FURIEI

1. Alegerea furiei
Unii oameni explodează când sunt furioşi, în timp ce alţii ţin în ei şi lasă furia să îi macine. Unii fierb
iar alţii devin reci ca gheaţa. De la o extremă la alta este important pentru elevi să privească spre ei şi
să recunoască cum îsi gestionează furia. Această activitate îi ajută pe elevi să devină conştienţi de
alegerile pe care le fac.
Obiective
- Identificarea tehnicilor de gestionare eficientă a furiei.
Procedura
Citiţi următoarea listă de situaţii grupului de elevi şi solicitaţi-le să aleagă una din aceste variante care
li se potriveşte mai bine. Delimitaţi o parte din sala de clasă pentru fiecare opţiune (într-o parte vor sta
cei cu A în partea opusă cei cu B)
După ce variantele sunt citite şi elevii aleg, solicitaţi-le să explice de ce au ales alternativa respectivă.
Apoi reuniţi grupul la loc şi treceţi la următorul set de opţiuni.
Când eşti furios, eşti ca un/ o......

cutie de COCA COLA bine o ceaşcă de cafea

agitată
lac ocean
ciocan cui
înotător jucător de hockey
flaut trompetă
friptură hamburger
tigru pisicuţă
lavă avalanşă

Discuţii
- De ce ai ales acest răspuns?
- Crezi că ceilalţi oameni din grup au făcut alegeri corecte?
- Crezi că varianta pe care ai ales-o este cea mai bună?

Variante de joc
Fişă de lucru
Situaţia1
Un prieten îţi strică ochelarii de soare preferaţi care sunt extrem de scumpi. TU............
1. spui OK a fost un accident
2. strigi la el şi te asiguri că se simte prost

www.profedu.ro
office@profedu.ro
3. îi spargi şi tu ochelarii lui de soare
4. îl pui să îi plătească
5. soluţia ta_____________________________________
Situaţia 2
Prietenul tău trebuia să vină la tine acasă la ora 7, dar nu apare decât pe la 8 şi nici măcar nu îşi cere
scuze. În sinea ta te simţi supărat şi jignit. TU_________
1. te comporţi ca şi cum nu te-ar fi deranjat
2. te prefaci că eşti gata de plecare
3. îi spui că ţi-ai făcut alte planuri şi ai vrea să o lăsaţi pe altă dată
4. îl întrebi de ce a întârziat şi astfel îţi exprimi sentimentele
Situaţia 3
O colegă îţi spune că tricoul tău este foarte urât şi te tachinează în legătură cu kilogramele în plus pe
care le-ai adăugat în ultima vreme. Tu________________
1. te răţoieşti la ea şi râzi şi tu de ea
2. o ignori şi pleci mai departe
3. îi spui că are un comportament grosolan pe care nu îl apreciezi deloc şi ca te-a deranjat
ce ţi-a spus
4. îi tragi una peste faţă şi îi spui să termine.
Discuţii
Se discută variantele alese de elevi din perspectiva consecinţelor pe care le implică

„Jocul nedrept”
Câteodată viaţa poate într-adevăr să pară nedreaptă! Pentru unii oameni mai nefericiţi, viaţa poate părea
chiar „mai nedreaptă” decât a celorlalţi.
Acest joc este nedrept, dar nu spuneţi aceasta celor care îl joacă decât atunci când se termină, pentru că
... ce s-ar întâmpla dacă cel care ar vrea să joace ar şti că cel care îl conduce a înscenat totul, astfel încât
el/ea să câştige?
Dacă jocul este nedrept jucătorii ar putea să nu se supere, însă în viaţa reală oamenii care simt că viaţa
lor este nedreaptă sau cei ce nu reuşesc să înţeleagă regulile, vor avea de comentat la sfârşitul jocului.
Jocul nedrept este unul dintre jocurile favorite în cadrul activităţilor terapeutice şi ludice şi a fost folosit
de o mare parte dintre cei care l-au învăţat ca parte din varietatea programelor de managementul furiei.
Obiective
- Exersarea controlului furiei într-o situaţie nedreaptă şi frustrantă.
Pentru cine
- Pentru cei care au dificultăţi în a-şi controla furia. Pentru cei care se frustrează atunci când situaţia nu
este în favoarea lor.
Resurse necesare
• Un pachet de cărţi
• O pereche de zaruri
• O pungă cu bomboane (cu fiecare bomboană împachetată separat) – cam 5 bomboane per persoană
• O copie a regulilor jocului (o găsiţi mai departe)
Procedura
Este important să se citească toate instrucţiunile acestui joc înainte de a-l juca cu grupul. Anterior
activităţii, se scot din pachet majoritatea cărţilor de pică (inimă neagră), mai puţin câteva, şi se amestecă
cărţile de pică rămase deasupra pachetului. Dacă este posibil să aveţi două pachete de cărţi identice să
se înlocuiască cărţile de pică cu o suită de altă culoare din pachetul identic.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Începeţi prin a grupa jucătorii într-un cerc şi daţi-le 5 bomboane. Spuneţi-le că pot să păstreze
bomboanele, oricâte ar avea, la sfârşitul jocului (iar bomboanele să nu fie mâncate până la sfârşitul
jocului). Să aveţi câteva copii ale regulamentului pe masa de joc pentru ca jucătorii să-l verifice în
timpul jocului (văzându-l au tendinţa să îl citească înainte de a continua). Este important ca tu,
conducătorul grupului să participi la joc. Puteţi stabili un timp limită sau încheiaţi jocul după ce au fost
eliminaţi câţiva jucători, ori când în vas s-au strâns câteva bomboane. După ce s-a scurs timpul alegeţi
persoana cu cel mai bun rezultat. Desigur acea persoană vei fi tu – conducătorul grupului – (atâta timp
cât este Jocul Nedrept), aşa că te desemnezi pe tine şi iei toate bomboanele din mijlocul mesei. Ideea
este să te asiguri că acest joc este într-adevăr nedrept, precum viaţa este uneori.
Desigur veţi avea tendinţa să împărţiţi bomboane tuturor celor care au participat la joc. Rezistaţi acestei
tentaţii pentru ca jocul să aibă un impact mai puternic. Împărţiţi bomboanele în ziua următoare sau la
alt joc! Ca să măreşti efectul poţi dezvălui adevărul în legătură cu pachetul de cărţi trucat în caz că
jucătorii nu vor observa.
Totodată nu le spune că se numeşte „Jocul Nedrept” decât la sfârşit, până atunci fiind „Jocul cu
bomboane” sau ceva de genul acesta astfel încât jucătorii să nu îşi dea seama decât când jocul s-a
terminat.
Regulile jocului
1.Când îţi vine rândul poţi să arunci cu zarurile sau poţi trage o carte.
2.Dacă dai cu zarurile şi obţii:
Nepereche – trebuie să pui o bomboană în vasul aflat în mijlocul mesei
Egalitate cu cel ce a aruncat zarurile înaintea ta – iei o bomboană din grămada oricărui jucător
Dublă – trebuie să dai o bomboană unui jucător din grup (nu este necesar să echilibraţi
numărul de bomboane al jucătorilor)

3.Dacă tragi o carte şi ai:

Inimă roşie – trebuie să dai o bomboană persoanei din dreapta ta
Treflă – trebuie să dai o bomboană persoanei din stânga ta
Romb – trebuie să pui o bomboană în vas
Pică (inimă neagră) – iei două bomboane din vas (sau de la o/două persoane, alegerea vă aparţine în caz
că vasul este gol)
4.Dacă cineva îşi pierde toate bomboanele este eliminat din joc
5.Dacă tu conducătorul de joc eşti eliminat din joc, poţi continua să stai în cerc la masă, dar te poţi
întoarce în joc dacă un jucător îţi dă o bomboană în timpul jocului.
6.Conducătorul hotărăşte cine a obţinut cele mai bune rezultate în timpul jocului şi acea persoană ia
bomboanele care s-au strâns în vas când jocul se termină.
7. După ce timpul s-a scurs, persoana care are cele mai multe bomboane câştigă şi jucătorii păstrează
bomboanele acumulate.
Teme de discuţii
- A fost acest joc necinstit? De ce da sau de ce nu?
- Cum vă simţiţi acum?
- Aţi simţit vreodată că anumite situaţii sunt nedrepte? Dacă da, cum vă rezolvaţi frustrările
când lucrurile vi se par nedrepte?

Recunoaşterea şi gestionarea comportamentelor agresive

Lecţia 1
Ridiculizat şi respins
Obiectiv

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Să înveţe modalităţi adecvate de a face faţă ridiculizării şi respingerii
Materiale
Povestea Ridiculizat şi Respins
Creion şi foaie de hârtie pentru activitatea de follow-up.
Procedură
Cereţi elevilor să ridice mâna dacă una din situaţiile li s-au întâmplat şi lor:
_ Cineva a râs de modul în care arăţi
_ Cineva a râs de modul în care umbli, fugi, mergi, dansezi, arunci sau prinzi.
_ Cineva ti-a spus că el/ea nu vrea să fie prieten cu tine niciodată.
_ Cineva ţi-a spus că nu te place
_ Cineva ţi-a spus că eşti urât/ă şi miroşi urât.
Discutaţi cu elevii despre faptul că mulţi dintre ei au trăit experienţa de a fi respins sau ridiculizat
de către alţii. Solicitaţi elevilor să identifice cuvinte care descriu modul în care se simt când trăiesc
aceste experienţe.
Citiţi povestea „Ridiculizat şi respins” sau solicitaţi copiilor să o citească fiecare în gând.
Discutaţi pe marginea poveştii pe baza întrebărilor de conţinut şi a celor personalizate.
Ridiculizat şi respins
Maria este elevă în clasa a VII. Ea îşi serveşte pacheţelul pe holul şcolii împreună cu Marta şi privesc
împreună pe geam la ceilalţi elevi care aleargă prin curtea şcolii. Ele aproape că terminaseră de mâncat
când Carolina a ajuns în dreptul lor.
- Maria de ce stai cu fraiera asta? a întrebat-o Carolina uitându-se la Marta. Nu ştii că e o mare
mincinoasă şi trişează? De ce preferi să stai cu ea când ai prieteni mai buni? Pe lângă asta este şi pici în
clasa a V-a. De ce îţi pierzi timpul cu copiii?
Maria era şocată de Carolina că putea să spună aşa ceva. S-a uitat la Marta şi a observat că avea lacrimi
în ochi. Maria nu ştia ce să facă sau ce să spună. Pe Marta nu o ştia de prea mult timp, dar ele împreună
erau partenere la clubul de pictură. Maria nu o văzuse pe Marta trişând, şi nu avea nici un motiv să
creadă că ea minte. În plus nu înţelegea de ce Carolina ar spune acele lucruri despre ea.
Cu toate acestea Maria ştia cum este să fii în situaţia Martei. Anul trecut trecuse şi ea printr-o experienţă
asemănătoare. Maria nu greşise cu nimic, din câte îşi amintea ea, dar dintr-o dată unul din colegii ei a
început să o strige cu diferite nume (să îi pună porecle) şi i-a spus că nu are voie să vină să se joace pe
terenul de sport după ore. Când Maria i-a povestit mamei despre ce s-a întâmplat, mama i-a spus că
lucrurile acestea se întâmplă câteodată în clasele V-a, VI-a, VII-a, pentru că copiii nu se gândesc la
modul în care se simte o altă persoană dacă i se spun aceste lucruri. În plus, mama i-a explicat Mariei
că la această vârstă copiii devin geloşi unii pe alţii, se tem că cineva poate să fie îndrăgit mai mult de
ceilalţi colegi sau de profesori, au haine mai frumoase, sunt apreciaţi mai mult de ceilalţi. În consecinţă
pentru a se simţi mai bine aceşti copii încearcă să rănească pe altcineva, prin a-i respinge şi ridiculiza.
Mama Mariei a învăţaţ-o pe Maria că dacă răspunde cu aceeaşi monedă nu îşi va rezolva problemele.
Faptul că cineva se comporta în acest fel cu ea nu înseamnă că şi ea trebuie să facă la fel. Cel mai
potrivit lucru pe care ar putea să-l facă ar fi să se oprească şi să se întrebe dacă lucrurile pe care le spune
acel coleg despre a ea sunt adevărate. Dacă ceea ce se spune despre ea nu este adevărat atunci cuvintele
nu pot să o rănească decât dacă ea lasă să se întâmple acest lucru.
Maria a înţeles ce i-a spus mama ei dar se simţea în continuare tristă. Ea nu putea să înţeleagă de ce ar
încerca cineva să îi facă aşa ceva pentru că ea nu încercase să se “dea mare” sau să facă pe grozava.
Maria îşi aminteşte că nu a spus lucruri urâte despre nimeni. Ea se simţea tristă şi confuză şi a mers în
cele din urmă să vorbească cu consilierul şcolii.
Consiliera a ascultat cu atenţie tot ceea ce i-a povestit Maria şi i-a cerut să pună o palmă pe masă.
Apoi i-a cerut Mariei să ridice pe rând câte un deget şi să identifice pentru fiecare deget lucruri care

www.profedu.ro
office@profedu.ro
ţin de persoana ei şi îi plac sau plac altora (părinţi, profesori, prieteni etc.). După ce a precizat cinci
lucruri care-i plac sau plac altora, consiliera a pus-o pe Maria să strângă pumnul şi să îl ţină în faţă.
I-a explicat Mariei că acolo sunt calităţile ei pe care nu i le poate lua nimeni, indiferent de cât de mulţi
copii ar ridiculiza-o sau ar respinge-o. În plus i-a spus Mariei că dată viitoare când i se va mai întâmpla
un lucru asemănător, să îşi reamintească lista şi să ridice pumnul pentru a-şi reaminti de calităţile sale,
chiar dacă unii colegi nu cred asta. Consiliera i-a mai explicat că uneori colegii nu conştientizează că
ceea ce fac ei rănesc pe ceilalţi. Noi nu putem să controlăm comportamentul celorlalţi dar cu siguranţă
ştim că am înrăutăţi situaţia dacă răspundem la agresivitate cu agresivitate.
Consiliera i-a mai spus Mariei că uneori aceste situaţii se rezolvă repede iar alteori devin mai complicate
şi atunci trebuie să facă ceva mai mult ca să le rezolve.
Pentru a rezolva cu tristeţea consiliera a ajutat-o pe Maria să identifice soluţii de petrecere a timpului
implicându-se în activităţi plăcute pentru a alunga tristeţea. Maria i-a spus că se va gândi la toţi oamenii
care i-au spus că o plac şi i-au spus lucruri frumoase în loc să se mai gândească la cei care îi spun lucruri
urâte.
Si astfel, În timp ce stătea cu noua ei prietenă, Maria si-a amintit cum a fost experienţa trăită de ea anul
trecut. I-a spus Martei ceea ce consiliera i-a spus şi ei anul trecut, gândindu-se că acest lucru o va ajuta.
I-a mai spus că, cu cât se va gândi mai mult la acest eveniment cu atât va fi mai nefericită şi astfel i-a
sugerat să meargă în pauză şi găsească să facă ceva împreună. Dacă celelalte fete nu doreau să se joace
împreună cu ele, pierderea era a lor. Ele cu siguranţă vor găsi ceva de făcut şi nu vor sta şi nici nu vor
fi nefericite din această cauză.
Întrebări de conţinut
Cine s-a simţit ridiculizat şi respins în povestire?
Ce a ajutat-o pe Maria atunci când a fost tratată în acest mod?
De ce credeţi că a tratat-o Carolina în acel mod pe Marta?
Ce părere aveţi despre modul în care Maria s-a comportat faţă de Marta?
Dar despre modul în care s-a comportat Marta?
Întrebări de personalizare
- S-a comportat vreo dată cineva cu voi aşa cum s-a comportat Carolina cu Maria şi cu Marta? Dacă da,
cum v-ati simţit?
- V-aţi comportat vreodată cu cineva în felul în care Carolina s-a comportat cu Marta? Dacă da, de ce
credeţi că aţi făcut acest lucru şi cum v-ati simţit când aţi făcut acest lucru?
- Dacă aţi fi ridiculizaţi sau respinşi cum aţi reacţiona în aceste situaţii?
- Credeţi că vreuna din ideile pe care Maria le-a împărtăşit Martei ar funcţiona în cazul vostru? Ce
altceva aţi putea face pentru a face faţă situaţiilor în care ceilalţi v-ar ridiculiza sau respinge?
Activitatea de Follow-up
Cereţi elevilor să scrie un articol cu sfaturi pentru un aşa zis “ziar local” sau revista şcolii, în care să
expună idei despre modul în care un elev poate să facă faţă situaţiilor dacă este respins sau ridiculizat.
Pentru elevii care au talent la desen acest articol poate fi făcut sub forma benzilor desenate.

Lecţia 2
A nu acorda atenţiei tachinărilor
Obiective
- Să identifice comportamente personale care pot conduce la excludere, tachinare sau evaluări
negative
- Să identifice modalităţi alternative de a gândi, a se simţi şi a se comporta atunci când sunt
excluşi, tachinaţi sau evaluaţi negativ
- Să recunoască faptul că modul în care cineva îşi controlează gândirea afectează modul în
care acea persoană simte şi se comportă în situaţiile de conflict.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Materiale
- Fişă de lucru
- Hârtie şi creion pentru activitatea de follow-up
Procedură:
1.Introduceţi această activitate cerând elevilor să scoată o foaie de hârtie şi un creion şi să identifice
următoarele aspecte:
- situaţie în care au fost excluşi, tachinaţi sau evaluaţi negativ de către colegi
- Modul în care s-au simţit în legătură cu acea situaţie
- Modul în care au făcut faţă situaţiei
- Dacă au avut vreo contribuţie la declanşarea comportamentelor de tachinare din partea celorlalţi
(ei au început tachinarea, poreclirea etc.)
2.Discutaţi pe baza mai multor exemple pe care elevii le-au oferit, făcând referire la emoţii şi la modul
în care elevii au reacţionat la situaţii. Vorbiţi despre comportamentele care ar putea să declanşeze
comportamente agresive din partea celorlalţi. De exemplu dacă un elev porecleşte un coleg
probabilitatea de a i se răspunde cu o poreclă este foarte mare.
Încurajaţi o discuţie despre ceea ce elevii pot şi nu pot controla în relaţiile cu ceilalţi colegi. Ei îsi pot
controla propriul comportament (ex să nu iniţieze nici un act agresiv şi să nu răspundă cu acţiuni
agresive la acţiunile agresive ale celorlalţi îndreptate asupra lor) dar nu pot controla ceea ce ceilalţi
colegi aleg să facă.
3.Cereţi elevilor să îşi aleagă un partener iar fiecare pereche va primi o fişă de lucru. Partenerii au
sarcina de a citi situaţiile de pe fişă şi să găsească răspunsuri
4. Discutaţi răspunsurile date pe fişa de lucru identificând în primul rând orice comportament
declanşator care ar fi putut determina reacţia comportamentală. Discutaţi cu elevii despre faptul că ei
au controlul asupra propriilor lor comportamente şi dacă trebuie să răspundă la comportamentele
declanşatoare ale altora. Utilizaţi următoarea explicaţie ca modalitate de a ilustra modul în care elevii
îşi pot controla propriul comportament chiar dacă ei nu pot controla ceea ce fac sau spun ceilalţi elevi.
Ori de câte ori cineva face ceva care vă enervează, vă supără sau vă irită, puteţi face alegeri. Puteţi
reacţiona la fel, comportament care de regulă declanşează o altă reacţie de la acea persoană sau puteţi
să îi faceţi faţă pe cont propriu.
De exemplu să presupunem că cineva vine la voi şi vă pune o poreclă. V-aţi putea spune în gând »Sunt
eu ceea ce spun ei că sunt ?Si chiar dacă aş fi acest lucru înseamnă că nu sunt bun de nimic ? La ce mă
ajută să îl lovesc? care sunt celelalte opţiuni pe care le am?»
Gândind lucrurile în acest manieră veţi vedea că nu veţi mai fi atât de supărat. Asta nu înseamnă că
trebuie să vă placă atunci când oamenii vă tachinează, vă evaluează negativ sau vă exclud, dar nici nu
înseamnă că trebuie să reacţionaţi în moduri care ar putea să înrăutăţească situaţia.
5. Solicitaţi elevilor să aleagă două exemple de pe fişă şi să identifice pentru fiecare situaţie ce ar fi
putut ei să-şi spună pentru a nu mai fi atât de supăraţi. Ceva ce altcineva a făcut sau a spus. Fiecare
partener prezintă câte o situaţie grupului mare.

Fişa de lucru
A nu acorda atenţie tachinărilor
Instrucţiuni: citiţi fiecare situaţie, discutaţi-le împreună cu partenerul vostru, după care completaţi
spaţiile libere.
Situaţia 1

Maria stă singură în curtea şcolii. Două colege trec pe lângă ea şi îi spun pe un ton ridicat că ele nu o
vor în apropierea lor pentru că este prost îmbrăcată şi le este ruşine cu ea.

www.profedu.ro
office@profedu.ro
Întrebări
- A făcut Maria ceva care le-ar fi putut determina pe cele două colege să se comporte astfel?____
Dacă da, ce anume a făcut ea?_____________________________________
- Poate Maria să controleze ceea ce îi spun aceste colege?_____ Dacă da, cum
anume?_________________________________________________________________
- Poate Maria să îşi controleze modul în care să reacţioneze faţă de aceste colege?______
Dacă da, cum?_____________________________________________________________

Situaţia 2

Cornel şi-a terminat lucrarea la matematică iar profesoara i-a spus că a rezolvat bine problemele. Colega
lui de bancă încă mai scrie la lucrarea ei. Cornel se întoarce spre ea şi îi spune “Ha, ha, ha, am terminat
înaintea ta şi le-am făcut şi bine!” Colega lui de bancă i-a spus “Mare scofală! Data trecută ai luat o
notă mică, aşa că nu eşti aşa de deştept precum crezi”
Întrebări
- A făcut Cornel ceva care ar fi putut să o determine pe colega lui să se comporte astfel?Dacă da,
ce anume a făcut el?_______________________________________________
- Poate colega lui Cornel să controleze ceea ce Cornel îi spune?_____Dacă da, cum
anume?__________________________________________________________________
- Poate Cornel să controleze ceea ce el face? _____ Dacă da, cum anume?
_______________________________________________________________________

Situaţia 3

Filip se uită la TV iar fratele său mai mare a venit şi începe să se lege de el. Filip si-a pierdut răbdarea
şi i-a tras un pumn fratelui său.
Întrebări
- A făcut fratele lui Filip ceva care l-ar fi putut determina pe Filip să se comporte astfel?Dacă da,
ce anume a făcut el?_______________________________________________
- Poate Filip să controleze ceea ce face fratele său?____ Dacă da, cu
anume?_______________________________________________________
- Poate Filip să controleze ceea ce el face?_______ Dacă da, cum anume?

Situaţia 4

Sergiu aşteaptă la rând să cumpere ceva de la chioşcul din curtea şcolii iar Matei a venit şi l-a împins
din calea lui, spunând că proştii trebui să stea la capătul rândului.
Întrebări
A făcut Sergiu ceva care l-ar fi putut determina pe Matei să se comporte astfel? _______
- Dacă da, ce anume a făcut el?_______________________________________________
- Poate Sergiu să controleze ceea ce face Matei?____ Dacă da, cum anume?
- ____________________________________________________________________
- Poate Sergiu să controleze ceea ce el face?_______ Dacă da, cum anume?
Discuţii
Întrebări de conţinut
- Credeţi că puteţi controla, de obicei, modul în care ceilalţi se comportă cu voi? Există situaţii
în care comportamentul vostru îi poate influenţa pe alţii să se comporte într-un anume fel? Dacă
da, aveţi control asupra a ceea ce faceţi?

www.profedu.ro
office@profedu.ro
 - Trebuie să luaţi în serios şi să aveţi încredere în ceea ce alţii vă spun când vă tachinează sau vă
evaluează negativ?
Întrebări de personalizare
- Vă supăraţi sau vă enervaţi dacă cineva vă evaluează negativ, vă tachinează sau vă exclude?
- Cum credeţi că v-ar ajuta vorbirea cu sine pentru a face faţă unor situaţii de acest gen?
- Există ceva în modul vostru de comportare care trebuie schimbat astfel încât să existe
posibilităţi mai mici pentru a declanşa o reacţie din partea altora? Dacă da, care este acest
comportament, şi cum îl veţi schimba?
Activitate de Follow-up
Împărţiţi elevii în grupuri mici şi sugeraţi-le să inventeze scenete pentru a ilustra probleme
tratate în această activitate.

Bibliografie:

➢ http://testedeinteligentaemotionala.blogspot.com/2009/02/test-de-inteligenta-emotionala.html
➢ http://www.activelearningcenter.ro/vezi-detalii.html*id_34
mainpage_articolster.ro/parenting/Resursearticole/ArticoleParentingro/Articol/tabid/346/http:/
/www.nastecumsimti.org/2009/08/06/coeficientul-de-inteligenta-iq-doar-o-fata-a-monedei-
cultiva-inteligenta-emotionala-a-copilului-tau/
➢ http://www.educatiefaraviolenta.ro/Materiale_informative_si_cursuri/Inteligenta_emotionala
➢ http://www.psihohipnoza.ro/lucrari-personale/inteligenta-emotionala/
➢ http://picsdigger.eu/image/233e1308/
➢ http://www.preferatele.com/docs/marketing/noi/inteligenta-emotiona1351220163.php
1. Anderson, W. , “Curs practic de încredere în sine”, Editura Curtea Veche, București, 2000
2. Baron, Revuen, PARKER, D.A. James. Manual de inteligenţă emoţională, traducere de
Alexandra Cork, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2011.
3. Botnariuc, P. ; Ţibu, S. , “Portofoliul pentru educaţie permanentă”, Editura Afir, București,
2010
4. Camp Bell, R. , “Educația prin iubire”, Editura Curtea Veche, București, 2001
5. Cosmovici, A. ; Iacob, L. , “Psihologie școlară”, Editura Polirom, Iași, 1999
6. Duminică, G. ; Ivasiuc A. , “O şcoală pentru toţi”, Editura Vanemonde, Bucureşti, 2010
7. Elias, J. Maurice, TOBIAS, E. Steven, FRIEDLANDER, S. Brian. Inteligenţa emoţională în
eucaţia copiilor, taducere de Andreea Rosemarie Lutic, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2012.
8. Einstein Patricia, Intuitia, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1999
9. Garber J., Dodge K.A., 1991, The development of emotion regulation and
dysregulation,Cambridge University Press
10. Gheorghiu Florina, 2008, Modalităţi de intervenţie personalizată în cadrul învăţământului
integrat, Editura Asiris, Braşov

www.profedu.ro
office@profedu.ro
 11. Goleman, D. , “Inteligența emoțională”, Editura Curtea Veche, București, 2001
12. Goncear Valeria, “Dezvoltarea competenţelor de comunicare şi a inteligenţei emoţionale la
elevi”, în revista Psihologie 2009,
13. Miller, D. C. şi Byrnes, J. P., 2001, Adolescents’ decision making in social situations. A
selfregulation perspective, Applid Developmental Psychology
14. Roco, Mihaela. Creativitate şi inteligenţă emoţională , Editura Polirom, Iaşi, 2001
15. Salade, D. , “Educaţie şi personalitate”, Cluj - Napoca, Casa cărţii de ştiinţă, 1995
16. Stolz, G. , “Eşec şcolar – Risc de eşec şcolar”, Editura Victor, București, 2000
17. Santa Lucia, R. C., Gesten, E., Rendina-Gobioff, G., Epstein, M., Kaufmann, D., şi
18. Salcedo, O., 2000, Children’s School Adjustment: A Developmental Transactional
19. Perspective, Journal of Applied Developmental Psychology
20. Segal Jeanne, Dezvoltarea Inteligentei Emotionale, Ed. Teora, 2000
21. Smolak, L., Levine, M. P. şi Schermer, F., 1998, A controlled evaluation of an elementary
school primary prevention program for eating problems, Journal of Psychosomatic
Research
22. Stein, J. Steven, Book, E. Howard. Forţa inteligenţei emoţionale, traducere de Monica
Sibinescu, Editura Allfa, Bucureşti, 2003.
23. Squires, J, Bricker, D., Heo, K., şi Twmbly, E., 2001, Identification of social-emotional
problems in young children using a parent-completed screening measure, Early Childhood
Research Quarterly
24. Vaibhav, P. Birwatkar, “Emotional intelligence: Lesson in Learning to Learn”, 2007
25. Vernon A., 2004, Dezvoltarea inteligenţei emoţionale prin educaţie raţional-emotivă şi
comportamentală, Editura ASCR

www.profedu.ro
office@profedu.ro