UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIŞ ARAD

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAȚIEI

SPECIALITATEA: PSIHOLOGIE

DISCIPLINA: Psihoterapii

Abuzul emoţional în relaţia de cuplu

CADRU DIDACTIC: STUDENT:

Conf. univ.
dr. Boglut Angela PAPAI(THEODORESCU)DIDONA
Psihologie anul III ,ID

1
 CUPRINS

CADRUL TEORETIC.......................................................................................................2

2.1. Conceptul de inteligenţă şi inteligenţă emoţională......................................................3

2.2. Caracterizarea conceptului de inteligenţă emoţională...................................................3
2.2.1 .Inteligenţa emoţională - Mayer şi Salovey.................................................................3
2.2.2. Inteligenţa emoţională - Daniel Goleman..................................................................5
2.2.3. Inteligenţa emoţională - Reuven Bar-On..................................................................6
2.3. Empatia – o fundamentare a inteligenţei emoţional.....................................................13
2.4. Psihologia cuplului-delimitări conceptuale...................................................................15

2.5.Limbajele iubirii-Gary Chapman...................................................................................17

2.5.1.Limbajul nr.1 al iubirii-cuvintele de încurajare..........................................................18

2.5.2. Limbajul nr. 2 al iubirii-timpul acordat.....................................................................18

2.5.3. Limbajul nr. 3 al iubirii-primirea de daruri................................................................19

2.5.4. Limbajul nr. 4 al iubirii-serviciile..............................................................................19

2.5.5. Limbajul nr. 5 al iubirii-mângâierile fizice................................................................19

2.6. Intimitatea ”cheia psihologică” a longevității cuplului.................................................20

3. Abuzul emoțional.............................................................................................................21

3.1 Indicatori ai abuzului emoțional.Manifestări.................................................................22

3.2 Tulburările asociate abuzului emoțional........................................................................24

4. Plan de intervenție............................................................................................................27

Bibliografie..........................................................................................................................32

Anexe

2
 CADRUL TEORETIC
2.1 Conceptul de inteligenţă şi inteligenţă emoţională
Inteligenţa emoţională este un concept relativ nou apărut în psihologie deşi importanţa
sa a fost sesizată încă din antichitate de către Aristotel care spunea ” Oricine poate deveni furios
— e simplu. Dar să te înfurii pe cine trebuie, cât trebuie, când trebuie, pentru ceea ce trebuie şi
cum trebuie — nu este deloc uşor.”(Aristotel, Etica nicomahică apud Goleman, 1995).
La nivel general Inteligenţa Emoţională poate fi definită ca fiind abilitatea de a
recunoaşte şi gestiona emoţii atât proprii cât şi ale altor persoane (Stys şi Brown, 2004). Pentru
prima dată conceptul a fost introdus de către Mayer şi Salovey în 1990 ca o completare a celui
de inteligenţă intrapersonală propus de Gardner (1983). El se bazează şi are unele similitudini cu
cel de inteligenţă socială propus de Thorndike în 1920.
În definirea termenului, Mayer şi Salovey (1990) au reliefat faptul că inteligenţa
emoţională este inclusă în inteligenţa socială care ”implică abilitatea de a monitoriza propriile
sentimente şi emoţii dar şi ale celor din jur , de a le diferenţia şi a folosi apoi informaţiile pentru
a ghida gânduri şi acţiuni” (Salovey & Mayer, 1990). Daniel Goleman, psiholog şi scriitor, care
a scris pentru New York Times articole legate de creier şi comportament, descoperă munca lui
Salovey şi Mayer în anii 90. Inspirat de descoperirile lor, el conduce propriile sale cercetări şi
scrie în 1995 o carte de referinţă intitulată „Inteligenţa Emoţională”, care a familiarizat conceptul
de Inteligenţă Emoţională publicului larg.
Modelul propus de Goleman subliniază faptul că Inteligenţa Emoţională este alcătuită
din patru constructe principale. Primul construct, conştiinţa de sine, este abilitatea de a percepe
emoţiile unei persoane şi de a recunoaşte impactul lor în acelaşi timp cu utilizarea propriilor
sentimente în luarea deciziei. Auto-organizarea implică controlul asupra propriilor emoţii şi
impulsuri şi adaptarea la schimbare. Gradul de conştientizare socială include abilitatea de a
percepe, înţelege şi reacţiona la emoţiile celor din jur ţinând cont de relaţiile sociale.
Managementul relaţiilor cuprinde abilitatea de a inspira,de a-i influenţa pe ceilalţi şi de a gestiona
conflictele. Inteligenţa emoţională a devenit apoi rapid un subiect popular atât în cadrul
psihologiei cât şi pentru publicul general deoarece ”s-a afirmat că ar fi distinctă faţă de inteligenţa
tradiţională şi că ar fi crucială în predicţia realizărilor în viaţă” (Ciarrochi, Chan, & Caputi, 2000).
În 1995 apare cartea lui Goleman ”Inteligenţa emoţională” care, bucurându-se de o
promovare deosebită (apare pe coperta revistei Time), devine un bestseller. De atunci acest
concept a fost intens mediatizat prin alte cărţi de succes şi articole. Cauza acestui succes deosebit
constă în faptul că în jurul conceptului s-a conturat ideea că redefineşte ceea ce înseamnă a fi

3
inteligent şi faptul că în cartea sa Goleman afirmă că inteligenţa emoţională este cea care ”conferă
avantaje în orice domeniu al vieţii, fie în dragoste sau relaţii intime fie în desluşirea regulilor care
guvernează politicile organizaţionale” (Goleman, 1995, p. 36).
În anul 1997 Mayer şi Salovely revizuiesc conceptul original al inteligenţei emoţionale
şi includ patru dimensiuni cu referire la abilitatea individului de a percepe, a facilita, înţelege şi
gestiona emoţiile. Definiţia propusă de ei este larg acceptată în prezent : Inteligenţa Emoţională
este ”abilitatea de a percepe emoţii, de a le integra pentru a facilita gândirea, înţelegerea şi pentru
a regla alte emoţii în scopul promovării dezvoltării personale” (Salovey şi Mayer, 1997 apud Stys
şi Brown, 2004).
Reuven Bar-On, cel care a propus termenul de Coeficient Emoţional (Emotional
Quotient), priveşte dintr-o altă perspectivă Inteligenţa Emoţională. El propune că aceasta are ca
scop înţelegerea propriei persoane şi a celor din jur, relaţionarea cu oamenii, adaptarea şi
răspunsul cât mai eficient la mediu de viaţă. Definiţia propusă de el este : ”Inteligenţa Emoţională
este un spectru de abilităţi şi competenţe non-cognitive, care influenţează abilitatea de a răspunde
cu succes unor cerinţe sau presiuni ale mediului”( Bar-On, 2004).
O altă definiţie propusă mai recent (2008) adaugă celei date de Salovey şi Mayer
(menţionată anterior) şi capacitatea unei persoane de a-şi exprima sentimentele în mod adecvat
situaţie sau scopului urmărit. Astfel inteligenţa emoţională poate fi conceptualizată ca ”un set de
abilităţi şi trăsături legate de eficacitatea perceperii, exprimării, utilizării şi gestionării emoţiilor
propriei persoane şi a celor din jur” (Mayer et al., 2008).
Conceptul de Inteligenţă Emoţională adaugă adâncime şi noi dimensiuni inteligenţei şi
comportamentului inteligent în general. Ea se referă la latura emoţională, personală şi socială a
inteligenţei vitală în funcţionarea zilnică a individului. Această latură implică mai puţin
cogniţiile, axată fiind pe înţelegerea propriei persoane şi a celor din jur, relaţionare, adaptare şi
răspuns la cerinţele mediului. Ea caracterizează în mod unic o persoană este imediată şi se
reflectă modul specific în care o persoană se descurcă în societate.
2.2. Caracterizarea conceptului de inteligenţă emoţională
Caracterizarea conceptului de inteligenţă emoţională conturate prin prisma a trei mari
direcţii de abordare:
2.2.1.Inteligenţa emoţională - Mayer şi Salovey
Mayer şi Salovey definesc inteligenţa emoţională ca pe o „instanţă capabilă de a
controla şi regla propriile sentimente şi pe cele ale celorlalţi şi de a ne dirija gândurile şi
acţiunile”. Mayer şi Salovey (1997 : Mayer, Salovey şi Caruso, 2000). Această definiţie
sugerează că există patru componente importante ale inteligenţei emoţionale :

4
 1. Abilitatea de a percepe cât mai corect emoţiile
Atunci când suntem capabili să citim emoţiile celorlalţi, când putem să anticipăm
posibile ameninţări pe care le pot reprezenta ei.
Autorii dau ca exemplu o discuţie contradictorie cu un coleg de serviciu care nu este
cunoscut ca având un comportament volatil. Dacă putem percepe exact faptul că respectivul coleg
devine extrem de agitat, vom şti că poate este timpul să renunţăm şi să amânăm disputa pentru
altă zi. Dacă nu percepem clar nivelul de furie al colegului, vom sfârşi cel mai probabil cu „nasul
spart”.
Perceperea şi exprimarea exactă a emoţiilor la alţii ne ajută, de asemenea, să empatizăm
cu ei. În schimb ne putem modifica reacţiile faţă de alte persoane, fie devenind persuasivi în
argumentarea punctului de vedere, fie făcându-i să simtă că îi înţelegem bine. Acest lucru ne
poate transforma într-un negociator eficient şi un prieten de încredere pentru ceilalţi. Perceperea
şi exprimarea exactă a emoţiilor proprii este pasul următor pentru a răspunde în mod adecvat la
aceste emoţii. Oamenii care nu realizează că sunt neliniştiţi pot ajunge la o stare de tensiune
psihică cronică ducând la uzură fizică şi probleme de sănătate.
Persoanele care nu realizează că sunt triste pot să nu întreprindă acţiunile necesare pentru
a schimba sursa tristeţii lor, iar cei care nu realizează că sunt furioşi pot să izbucnească brusc şi
impulsiv asupra altora, simţind că pierd controlul.
2. Abilitatea de a accede sau a genera sentimente atunci când ele facilitează gândirea
Ne întrebăm adesea „ Ce simt în legătură cu aceasta ?” încercând să luăm o decizie
importantă, cum ar fi facultatea la care să ne înscriem sau ce specializare să urmăm. Fiind capabili
să accesăm emoţiile noastre de moment despre o problemă sau să anticipăm sentimentele noastre
viitoare, atunci când va trebui să luăm o anumită decizie, primim indicaţii importante care ar
putea să joace un rol în multe decizii.
3. Abilitatea de a cunoaşte şi inţelege emoţiile şi de a le regulariza pentru a promova
dezvoltarea emoţională şi intelectuală
Percepem cu claritate că suntem neliniştiţi, dar nu putem face prea multe lucruri în
legătură cu aceasta. Facem adesea atribuiri incorecte pentru emoţiile noastre, care ne pot
determina să facem paşi greşiţi.
4. Reglarea emoţiilor – să fim capabili să ne gestionăm şi să ne reglăm emoţiile în mod
adecvat
Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne controlăm complet emoţiile pe care le simţim sau
le exprimăm. De fapt, un astfel de control emoţional exagerat este chiar nesănătos. Dar dacă nu
lăsăm emoţiile netemperate, acesta poate fi de asemenea un lucru nesănătos. Cel mai evident

5
lucru este furia. Toţi simţim furie din când în când, dar cei mai mulţi dintre noi ştim că nu ne
putem exprima furia în orice moment şi nu în orice mod dorim.
Modul în care ne canalizăm furia este esenţial pentru relaţiile noastre cu ceilalţi şi pentru
propria noastră sănătate. Oamenii care-şi suprimă total furia pot fi exploataţi de ceilalţi, iar cei
care exprimă cronic furia în mod ostil îşi pot pierde uşor prietenii. În schimb persoanele care pot
exprima motivele furiei lor în moduri pe care ceilalţi să le poată auzi şi accepta sunt mult mai în
măsură să îşi păstreze prietenii şi să evite exploatarea. Astfel, oamenii care nu-şi canalizează furia
în mod adecvat suferă în proporţie mai mare de boli de inimă, probabil deoarece sistemul lor
cardiovascular este excesiv de încordat şi de reactiv.
2.2.2 Inteligenţa emoţională - Daniel Goleman
Daniel Goleman a popularizat conceptul de inteligenţă emoţională (EQ) în best-seller-
ul său care a apărut şi în România sub titlul de „Inteligenţa emoţională”(2001). Conform lui
Goleman „Inteligenţa emoţională se referă la capacitatea de a ne recunoaşte propriile trăiri şi pe
ale celorlalţi, de a ne automotiva şi de a controla emoţiile care se manifestă în noi şi în relaţiile
noastre. Ce descriu aptitudini diferite de capacităţile pur cognitive, măsurate de IQ şi
complementare acestora.”
Autorul crede că inteligenţa emoţională este cheia succesului în viaţă. El optează pentru
şcolarizarea emoţiilor. Goleman crede că s-a pus prea mult accent pe IQ şi prin acest lucru se
conturează un paradox periculos: cu cât copiii sunt mai inteligenţi, judecând după scorul IQ, cu
atât inteligenţa lor emoţională e mai mică. Datele cele mai tulburătoare provin dintr-o anchetă de
amploare făcută printre profesori şi părinţi, care relevă că generaţia actuală de copii e mult mai
perturbată afectiv decât cea precedentă. În medie, copiii se izolează, depresivii sunt mai numeroşi,
sunt mai răutăcioşi şi mai neascultători, mai nervoşi şi iritabili, mai impulsivi şi mai
agresivi”(1998).
În viziunea lui, constructele care compun inteligenţa emoţională sunt:
1. Conştiinţa de sine sau perceperea propriilor emoţii, sentimente, reacţii şi capacităţi.
A şti ceea ce simţim la un moment dat şi a ne lăsa ghidaţi de preferinţele noastre în luarea
de decizii; a ne evolua cu realism abilităţile; a cultiva continuu încrederea în sine.
2. Stăpânirea de sine sau echilibrul interior.
A „dialoga” cu emoţiile noastre în aşa fel încât să ne uşureze activitatea în curs, în loc
de a interfera cu ea; a fi conştiincioşi şi a ne urmări obiectivele fără a aştepta rezultate imediate;
a nu putea redresa după momente de depresie.
3. Motivaţia interioară

6
 A asculta de cele mai autentice preferinţe ale noastre pentru a ne ghida spre ţeluri şi
progrese, pentru a ne ajuta să luăm hotărâri, să prosperăm şi să perseverăm, în ciuda frustărilor şi
a eşecurilor.
4. Empatia
A resimţi emoţiile şi sentimentele celorlalţi oameni, a putea privi lucrurile şi din punctul
lor de vedere; a cultiva relaţii amicale şi a „intra în rezonanţă” cu o mare diversitate de oameni.
Tara Bennett-Goleman în cartea sa intitulată „Alchimia Emoţională” apărută şi la noi în
2002, editura Curtea Veche (psihoterapeut şi profesor, soţia lui Daniel Goleman) acordă o mare
importanţă empatiei văzută ca un mijloc de tratare cu grijă şi sensibilitate a rănilor emoţionale.
Prin empatie se pot schimba obiceiuri emoţionale îndărătnice. Tratarea acestor obiceiuri
„presupune medicaţia emoţională şi mai ales travaliul raţional al contracarării presupoziţiilor
deformate care le ţin în viaţă. Dar fără empatii aceste confruntări pur raţionale sunt echivalente
oarecum cu pansarea unei răni infecte, care nu a fost tratată în prealabil.”(2000)
5. Sociabilitatea şi dirijarea relaţiilor intraumane.
A întreţine relaţii armonioase cu ceilalţi; a interpreta corect situaţiile şi interrelaţiile
sociale; a proceda întotdeauna cu tact; a şti să convingi şi să conduci; să negociezi, să aplanezi
conflicte, să cooperezi şi să lucrezi în echipă.

2.2.3. Inteligenţa emoţională - Reuven Bar-On

Modelul lui Reuven Bar-On exprimă mai degrabă potenţialul pentru performanţă şi
succes decât performanţa şi succesul în sine, prin urmare este considerat un model orientat spre
proces şi nu unul orientat spre rezultat (Bar-On, 2004). Se axează pe o gamă de emoţii şi abilităţi
sociale care includ abilitatea de a fi conştient, de a înţelege şi de a se exprima pe sine, abilitatea
de a fi conştient, de a înţelege şi de a relaţiona cu ceilalţi, abilitatea de a gestiona cu succes emoţii
puternice şi abilitatea de a se adapta la schimbare şi de a rezolva probleme de natură socială sau
personală.
Bar-on a dezvoltat unul dintre primele instrumente de măsurare a Inteligenţei
Emoţionale care a utilizat termenul de „coeficient emoţional” (EQ). (Bar-On, 2004).
Bar-On prezumă că acei indivizi cu un coeficient emoţional peste medie sunt în general
mai capabili în a răspunde la provocările din jur şi de a rezista presiunilor acestora. El afirmă de
asemenea faptul că un deficit în ceea ce priveşte Inteligenţa Emoţională poate însemna lipsa
succesului şi existenţa unor probleme emoţionale. În general Bar-on consideră Inteligenţa
Emoţională şi pe cea cognitivă contribuitorii egali ai inteligenţei generale şi indicatori fideli ai
potenţialului spre succes al unei persoane.

7
 În 1992, Reuven Bar-On, doctor la Universitatea din Tel Aviv, a stabilit şi el
componentele inteligenţei emoţionale:
1.Domeniul intrapersonal. El cuprinde 5 subsecţiuni sau trepte:
 Conştiinţa emoţională de sine
 Caracterul asertiv
 Independenţa
 Respectul de sine
 Împlinirea de sine
2.Domeniul interpersonal. Acest domeniu cuprinde 3 subsecţiuni sau trepte:
 Empatia
 Responsabilitatea socială
 Relaţiile interpersonale
3. Domeniul adaptabilităţii. Acest domeniu cuprinde 3 subsecţiuni sau trepte:
 Testarea realităţii
 Flexibilitatea
 Soluţionarea problemelor
4. Domeniul administrării stresului. Acest domeniu cuprinde 2 subsecţiuni sau trepte:
 Toleranţa la stres
 Controlul impulsurilor
5. Domeniul stării generale. Acest domeniu cuprinde 2 subsecţiuni sau trepte:
 Optimismul
 Fericirea
În continuare voi analiza succint cele cinci zone sau domenii împreună cu cele 15 subsecţiuni
sau trepte ale lor.
1. Domeniul intrapersonal
Acest domeniu al inteligenţei emoţionale cuprinde ceea ce psihologii numesc în general
„sinele nostru”. El determină modul cum ne percepem sentimentele, cât de mulţumiţi suntem de
noi înşine şi de ceea ce facem în viaţă. Succesul în acest domeniu înseamnă că suntem capabili
să ne exprimăm sentimentele, să trăim şi să muncim în mod independent, să ne simţim puternici
şi să avem încredere atunci când ne exprimăm ideile sau părerile.
 Conştiinţa emoţională de sine
Este definită ca acea capacitate de a ne recunoaşte sentimentele şi „a face diferenţa dintre
ele, să ştim ceea ce simţim şi de ce, să ştim ce a cauzat aceste sentimente”.

8
 Deficienţe serioase din acest punct de vedere se regăsesc la persoanele care suferă de
incapacitatea de a-şi exprima verbal sentimentele.
 Caracterul asertiv
În opinia lui Steven Stein şi Howard Book caracterul asertiv este alcătuit din trei componente
de bază:
 capacitatea de exprimare a sentimentelor ( de exemplu, acceptarea şi exprimarea
supărării, prieteniei şi sentimentelor sexuale);
 capacitatea de a exprima părerile şi gândurile în mod deschis ( a fi capabili de a da glas
unor păreri, a nu fi de acord şi a avea o poziţie diferită, chiar dacă este dificil să facem
acest lucru şi chiar dacă avem de multe ori de pierdut dacă facem acest lucru);
 capacitatea de a ne susţine drepturile ( fără a permite altora să ne dirijeze sau să abuzeze
de noi). (2000)
Oamenii cu un caracter asertiv nu sunt timizi sau prea controlaţi, ei sunt capabili să-şi
exprime sentimentele ( de cele mai multe ori în mod direct ) fără a fi agresivi sau abuzivi.
 Independenţa
Este capacitatea unei persoane de a se auto-direcţiona şi de a se auto-controla în gânduri şi
acţiuni şi de a nu fi dependentă emoţional.
Persoanele independente sunt sigure pe sine în ceea ce priveşte planificarea şi luarea unor
decizii importante. Cu toate acestea, ele pot ţine cont şi de părerile altor persoane înainte de a lua
în final o decizie corectă pentru ei înşişi.
Consultarea altor persoane nu este neapărat un semn de dependenţă. Persoanele independente
sunt capabile să se comporte în mod autonom evitând să se agaţe de alte persoane pentru a-şi
satisface necesităţile de ordin emoţional.
Capacitatea de a fi independent depinde de gradul de încredere în sine şi de puterea interioară
dar şi de dorinţa de a te ridica la nivelul aşteptărilor şi obligaţiilor, fără a deveni sclavul lor.
Respectul de sine
Este acea capacitate de a vă respecta şi accepta sinele ca fiind bun în esenţa sa.
A ne respecta pe noi înşine înseamnă de fapt că ne mulţumim cu felul cum suntem. Respectul
de sine este capacitatea de a ne aprecia aspectele pozitive şi posibilităţile pe care le avem şi
totodată să ne acceptăm şi aspectele negative împreună cu limitările pe care le avem, continuând
să ne simţim bine în propria piele. Este legat de cunoaşterea punctelor noastre forte şi a celor
nefavorabile în condiţiile în care continuăm să fim mulţumiţi de noi înşine.
Această componentă conceptuală a inteligenţei emoţionale este asociată sentimentelor
generate de putere interioară, siguranţă de sine. Sentimentul de siguranţă de sine depinde de

9
respectul de sine şi de cel de preţuire care se bazează pe un simţ relativ bine dezvoltat al propriei
identităţi.
Oamenii care se respectă pe sine se simt împliniţi şi satisfăcuţi de ei înşişi, la polul opus
situându-se sentimentele de inadecvare de sine şi de inferioritate.
Împlinire de sine
Este acea capacitate de a ne îndeplini competenţele potenţiale. Această componentă a
inteligenţei emoţionale se manifestă prin implicarea în obiective care ne determină să ducem o
viaţă bogată, însemnată şi plină. Străduinţa de a ne împlini potenţialul necesită implicarea într-o
serie de activităţi plăcute şi pline de semnificaţii şi poate însemna un efort permanent şi un
angajament faţă de obiectivele pe termen lung.
Împlinirea de sine este un proces dinamic, în permanentă desfăşurare, în vederea realizării
unei dezvoltări maxime a aptitudinilor şi talentelor noastre, de a încerca permanent să facem totul
pentru a da ceea ce avem mai bun în noi.
Entuziasmul faţă de propriile preocupări ne dă energie şi ne motivează să continuămpe
acest drum, împlinirea de sine este în strânsă legătură cu sentimentul de satisfacţie de sine.

2. Domeniul interpersonal
Acest domeniu al inteligenţei emoţionale se referă la ceea ce numesc psihologii
aptitudini personale. Cei care ştiu cum să procedeze din acest punct de vedere, tind să fie
responsabili şi de încredere. Aceştia înţeleg, interacţionează şi relaţionează bine faţă de alte
persoane într-o varietate de situaţii, inspiră încredere şi au un bun spirit de echipă.
• Empatia
Este aptitudinea de a fi conştient, de a înţelege şi de a aprecia sentimentele şi gândurile
altora. Empatia înseamnă să ne „acordăm” (că suntem sensibili) la ce, cum şi de ce oamenii sunt
şi gândesc aşa cum o fac. Acesta înseamnă că suntem capabili să-i „ citim, din punct de vedere
emoţional” pe ceilalţi oameni. Cei care posedă astfel de calităţi îşi arată interesul faţă de alţii şi
sunt preocupaţi de situaţia lor.
Una dintre dimensiunile semnificative ale inteligenţei emoţionale o constituie empatia.
Acest „fenomen psihic” ( S. Marcus (1997)) îl vom analiza mai amănunţit în capitolul următor.
• Responsabilitatea socială
Este capacitatea de a demonstra că suntem un membru cooperant, implicat şi inventiv
al grupului social din care facem parte. Această componentă a inteligenţei emoţionale presupune
să acţionăm într-o manieră responsabilă, chiar dacă din această cauză este posibil să nu avem un

10
beneficiu personal, să întreprindem acţiuni cu şi pentru alte persoane, să acceptăm alte persoane,
să acţionăm în conformitate cu conştiinţa noastră şi să respectăm regulile sociale.
Oamenii care sunt responsabili din punct de vedere social au conştiinţă socială şi o
preocupare elementară pentru ceilalţi, se implicarea în responsabilităţi orientate spre comunitate.
Aceştia posedă o sensibilitate interpersonală şi sunt capabili să accepte alte persoane şi să le
folosească talentele în folosul colectivităţii, nu doar în interes personal. Cei care sunt deficitari la
acest capitol pot manifesta atitudini antisociale, să acţioneze în mod abuziv în privinţa altor
persoane.
• Relaţiile interpersonale
Este capacitatea de a stabili şi menţine relaţii avantajoase reciproc, relaţii caracterizate
prin intimitate, prin oferirea şi primirea afecţiunii. Satisfacţia reciprocă include schimburi sociale
de valoare, cu un potenţial plăcut şi care oferă multe recompense, fiind caracterizată şi de
compromisuri reciproce. Capacitatea de a stabili relaţii interpersonale pozitive au la bază
sensibilitatea faţă de alte persoane.
Această componentă a inteligenţei emoţionale nu este asociată doar dorinţei de a cultiva
relaţii prieteneşti cu alte persoane, dar şi aptitudinii de a vă simţi în largul vostru în astfel de
relaţii şi de a avea speranţe pozitive cu privire la natura relaţiilor sociale.

3. Domeniul adaptabilităţii
Acest domeniu al inteligenţei emoţionale se referă la capacitatea oamenilor de a percepe
şi de a reacţiona la o gamă largă de situaţii diferite. Reuşita în acest domeniu înseamnă că
oamenii pot înţelege problemele şi că pot găsi soluţii eficiente care să permită să facă faţă
conflictelor din cadrul grupului lor social şi de la locul de muncă al lor.

3.1Testarea realităţii
Este capacitatea de a evalua corespondenţa dintre ceea ce s-a întâmplat şi existenţa
obiectivă. Testarea realităţii implică acordarea pe aceeaşi lungime de undă cu situaţia imediată.
Este capacitatea de a vedea lucrurile în mod obiectiv, aşa cum sunt ele în realitate, mai
degrabă decât cum ne-am dori să fie sau după cum ne temem de ele. Testarea acestui nivel de
corespondenţă implică o cercetare în vederea identificării unor dovezi obiective pentru a
confirma, justifica şi susţine sentimentele, percepţiile şi gândurile. Accentul cade pe pragmatism,
obiectivitate, gradul de adecvare a percepţiilor voastre şi a autenticităţii ideilor şi gândurilor
voastre.
Un aspect important al acestei componente implică capacitatea de concentrare atunci
când încercăm să evaluăm şi să facem faţă situaţiilor pe măsură ce apar. Testarea realităţii este

11
asociată cu lipsa de retragere din lumea exterioară, o „acordare” la situaţia imediată precum şi
luciditate şi claritate în procesele de percepţie şi gândire.
În termeni mai simpli, testarea realităţii este capacitatea de a percepe în mod adecvat
situaţiile atunci când apar.
3.2.Flexibilitatea
Este capacitatea de a ne adapta emoţiile, gândurile şi comportamentul la situaţii şi
condiţii schimbătoare. Această componentă a inteligenţei emoţionale se aplică capacităţii noastre
generale de adaptare la circumstanţe nefamiliare, neaşteptate şi dinamice. Persoanele flexibile
sunt agile, sinergetice şi capabile de a reacţiona la schimbări fără rigidităţi. Ele se pot răzgândi
când dovezile arată că se înşeală. Sunt în general deschişi spre diverse idei, orientări şi moduri
de a acţiona, arătând toleranţă faţă de ele.
Capacitatea lor de a-şi modifica gândurile şi comportamentul nu este arbitrară şi nici
obişnuită, ci mai degrabă în conformitate cu feed – back - ul schimbător pe care îl primesc din
mediu. Indivizii cărora le lipseşte această capacitate tind să fie rigizi şi încăpăţânaţi. Se adaptează
greu noilor situaţii şi nu ştiu să profite de situaţiile noi.
3.3.Soluţionarea problemelor
Este aptitudinea de a identifica şi de a defini problemele împreună cu generarea şi
implementarea unor soluţii potenţiale şi eficiente. Soluţionarea problemelor are mai multe faze
şi include capacitatea de:
(a) sesiza o problemă şi de a ne simţi încrezători şi motivaţi pentru a-i face faţă în mod
eficient;
(b) a defini şi formula problemele cât mai clar cu putinţă (exemplu: strângerea unor
informaţii relevante)
(c) a genera cât mai multe soluţii cu putinţă (exemplu: brainstorming);
(d) a lua decizii de implementare a uneia dintre soluţii (exemplu: cântărirea elementelor
pro şi contra pentru fiecare soluţie şi alegerea celei mai bune dintre ele);
(e) a evalua rezultatele soluţiei implementate
(f) a repeta acest proces dacă problema se menţine.
Soluţionarea problemelor este asociată cu un comportament conştiincios, disciplinat,
metodic şi sistematic în abordarea problemelor. Această aptitudine este de asemenea legată de
dorinţa de a face tot posibilul pentru a confrunta problemele şi a le evita.
4. Domeniul administrării stresului
Acest domeniu al inteligenţei emoţionale se referă la capacitatea voastră de a rezista
stresului fără a ceda, a pierde controlul sau a dispera. Succesul din acest punct de vedere înseamnă

12
că sunteţi în general persoane calme, prea puţin impulsive şi rezistaţi furiei când vă aflaţi sub
presiune.
La locul de muncă aceste calităţi sunt vitale dacă în mod obişnuit avem lucrări cu
termene de predare exacte sau trebuie să facem faţă mai multor cereri. În familie aceste calităţi
ne permit ca simultan să ne ocupăm şi de casă dar şi de sănătatea propriei noastre persoane.
4.1.Toleranţa la stres
Este capacitatea de rezista unor evenimente potrivnice şi unor situaţii stresante fără a
ceda, făcând faţă în mod activ şi pasiv stresului.
Această aptitudine se bazează pe:
(a)capacitatea de a alege modalitatea de a acţiona pentru a face faţă stresului ( a avea resursele
necesare, eficiente şi capacitatea de a găsi metodele potrivite), ştiind ce este de făcut şi cum
trebuie făcut;
(b) o dispoziţie optimistă atât în ceea ce priveşte experienţele noi şi schimbarea în general cât şi
în ceea ce priveşte capacitatea personală de a depăşi cu succes o anumită problemă care se iveşte.
(c)un sentiment că putem controla şi influenţa situaţia stresantă, rămânând calmi şi păstrând
controlul.
Toleranţa la stres include şi un repertoriu de răspunsuri adecvate la situaţii stresante.
Acestea sunt asociate cu capacitatea de a fi relaxaţi şi stăpâniţi pentru a face faţă cu calm
dificultăţilor fără a ne lăsa copleşiţi de emoţii puternice.
Oamenii care au o toleranţă bună la stres tind să facă faţă crizelor şi problemelor în loc
să cedeze sentimentelor de neajutorare şi deznădejde. Anxietatea care apare de cele mai multe ori
când această componentă nu funcţionează în mod adecvat au un efect supărător asupra
performanţelor generale deoarece contribuie la slăbirea puterii de concentrare, creează dificultăţi
în luarea deciziilor precum şi probleme de ordin somatic, cum ar fi tulburările de somn.
4.2.Controlul impulsurilor
Este capacitatea de a rezista unui impuls sau unei tentaţii de a acţiona. Controlul
impulsurilor atrage capacitatea de a ne accepta impulsurile depresive, de a fi stăpâni pe situaţie
şi de a controla agresivitatea, ostilitatea şi comportamentul iresponsabil.
În procesul de control al impulsurilor, problemele care apar sunt legate de toleranţa
redusă la frustare, impulsivitate, probleme cu controlul furiei, abuzare, pierderea autocontrolului
şi un comportament exploziv şi de neaşteptat.
5. Domeniul stării generale

13
 Acest domeniu al inteligenţei emoţionale se referă la modul cum privim viaţa,
capacitatea de a ne bucura de viaţă atât noi cât şi ceilalţi şi sentimentele voastre generale de
mulţumire sau insatisfacţie.
5.1.Optimismul
Este acea capacitate de a privi partea frumoasă a vieţii şi de a menţine o atitudine pozitivă
chiar şi în ciuda unor adversităţi. Optimismul presupune existenţa speranţei în modul cum fiecare
îşi abordează viaţa. Este un mod pozitiv de abordare a vieţii de zi cu zi. Optimismul este opusul
pesimismului, care este un simptom obişnuit al depresiei.
5.2.Fericirea
Este acea capacitate de a ne simţi satisfăcuţi de propria viaţă, de a ne bucura şi a-i bucura
şi pe alţii şi de a ne distra. Fericirea combină satisfacţia personală, starea generală de mulţumire
şi capacitatea de a ne bucura de viaţă. Oamenii fericiţi se simt de regulă buni şi în largul lor atât
în timpul liber cât şi la locul de muncă, fiind capabili să se bucure de ocaziile de a se distra.
Fericirea este asociată cu un sentiment general de entuziasm şi bună dispoziţie.
Acesta este un produs secundar şi /sau un indicator barometric al nivelului general al
inteligenţei emoţionale şi a „funcţionării” din punct de vedere emoţional. O persoană care
demonstrează că posedă un nivel redus al acestei componente poate prezenta simptome de
depresie, cum ar fi tendinţa de îngrijorare, nesiguranţă în ceea ce priveşte viitorul, atitudinea
retrasă din punct de vedere social, lipsa iniţiativei, gânduri depresive, sentimente de vinovăţie în
satisfacţie, iar în cazurile extreme comportament şi gânduri de suicid.
2.3. Empatia – o fundamentare a inteligenţei emoţionale
Empatia – o fundamentare a inteligenţei emoţionale
Empatia este una dintre dimensiunile semnificative ale inteligenţei emoţionale pomenită
şi de Goleman, Segal, Stein, Book şi Reuven Bar-On, ş. a. m. d.
Există o mulţime de definiţii ale empatiei, dar eu voi încerca să enumăr câteva pentru a
ne edifica asupra ei.
Empatia este „înţelegerea de către un individ a comportamentului celuilalt, înţelegere
bazată pe propria experienţă” (Larousse – Dicţionar de sociologie, 1997, p. 102 ). Empatia este
„rezonanţă, comunicare afectivă cu semenul” (Larousse – Dicţionar de psihologie, 2000, p. 114).
Rogers consideră că „empatia constă în sesizarea cu cât mai multă exactitate cu putinţă a
referinţelor interne şi a comportamentelor emoţionale ale unei alte persoane şi în a le înţelege ca
şi cum ai fi această altă persoană”. Empatia s-ar putea traduce ca „intuirea a ceea ce se petrece în
celălalt, fără a uita totuşi că eşti tu însuţi, căci în acest caz ar fi vorba de identificare”. (Doron şi
Parot, „Dicţionar de psihologie”, 1991, p. 284).

14
 Paul Popescu Neveanu crede că empatia este o „ însimţire, intuiţie simpatetică,
identificare afectivă, transpunere” („Dicţionar de psihologie”, 1974, p. 233).
Stroe Marcus a studiat foarte mult fenomenul empatiei. În cartea sa intitulată „Empatie şi
Personalitate” el definea empatia ca fiind „acel fenomen pozitiv de retrăire a stărilor, gândurilor
şi acţiunilor celuilalt, dobândit prin transpunere psihologică a eu-lui într-un model afectiv de
comportament uman, permiţând înţelegerea modului în care celălalt interpretează lumea (p. 38,
1997).
Empatia se construieşte pe deschiderea spre sentimentele celorlalţi şi pe abilitatea de a citi
informaţiile provenite prin canalele nonverbale (Roco, 2004). În cadrul comunicării interumane,
comunicarea nonverbală reprezintă cel puţin 60% . Empatia este realizată prin transpunerea
imaginativ – ideativă în sistemul de referinţă al altuia – respectiv preluarea modului de a gândi şi
de a realiza rolul social – şi transpunerea emoţională, acţiunea de activare a unei experienţe, de
substituire în trăirile lui menţionate prin identificarea afectivă a partenerului, preluarea stării lui
de spirit.
Stroe Marcus prezintă empatia în mai multe ipoteze adiacente şi anume:
• La originea fenomenului empatic se află „o structură fundament” care-şi are rădăcini
adânci în planul predispoziţiilor ereditare ale omului, structură ce se organizează experenţial,
fiind perfectibilă educaţional.
• Empatia exprimă prin modul de manifestare un fenomen psihic cu valenţe multiple –
un construct multidimensional ce acoperă întregul sistem psihic uman, pornit din planul
neconştientizat al conduitei vegetative, trecut în planul conştientizat al cogniţiei şi anticipării şi
ajuns în planul afectiv motivaţional – acţional.
• Empatia capătă funcţie performanţială, ca instrument psihic operaţional în obţinerea
unor rezultate eficiente la nivelul supra – mediu.
• Între capacitatea empatică, ca potenţial psihologic, şi comportamentul empatic ca
acţiune psihică pot să apară atât relaţii convergente, cât şi relaţii divergente, sub influenţa
împrejurărilor de viaţă şi a conduitei empatice a partenerilor.
• Empatia ca o componentă intrisecă sistemului complex al personalităţii se manifestă
în interacţiune cu alte trăsături de personalitate, temperamentale sau atitudinale, favorizând
manifestări corelate cu atitudinea semipatetică, cu orientarea helping, cu stilul cognitiv
interpersonal şi cu nevoia de comunicare.
• Empatia ca trăsătură consolidată de personalitate se manifestă la anumite persoane
printr-o reluare activă a experienţei, concretizată prin modalităţi specifice de prelucrare a
informaţiei, mai exact, printr-un stil empatic de personalitate.

15
 Empatia ca dimensiune a inteligenţei emoţionale se manifestă în special sub forma unei
trăsături de personalitate.
Rolul empatiei în cunoaşterea interpersonală este cel puţin la fel de important ca şi cel
al factorilor intelectuali şi se manifestă printr-un stil apreciativ. Trăsăturile definitorii ale acestui
stil empatic de personalitate constau în capacitatea de transpunere în psihologia modelului extern
(al altei persoane) sau de proiecţie atitudinal - afectivă îmbinată cu perceperea realităţii din
perspectiva acestui model extern, ca şi cum ar fi cealaltă persoană. Persoanele cu nivel înalt al
empatiei îmbină experienţe afectivă, care este bogată şi nuanţată, cu flexibilitatea în planul
cognitiv, prin utilizarea şi aplicarea unor criterii apreciative diverse adaptate situaţiei.
Persoanele cu o empatie dezvoltată sunt generoase, altruiste, sentimentaliste, sunt
persoane sociabile.
Empatia determină altruismul în două stadii:
- receptivitatea – observarea suferinţelor altuia, care se află în oscilaţie temporală cu
propria persoană, cu experienţa noastră personală la suferinţă;
- apariţia actului altruist, ca urmare a nevoii de reduce propriile noastre suferinţe
empatice.
Segal spunea că unul dintre consecinţele cultivării empatiei este că „aceasta ne deschide
ochii asupra suferinţelor oamenilor” (1997, p. 110). Asta înseamnă şi altruism.
Referitor la empatie, Goleman în cartea sa „Inteligenţa emoţională, cheia succesului în
viaţă” afirma că există o altă dimensiune a empatiei anume: acurateţe empatică, ce asociază
abilităţile cognitive cu cele afective, adică să ai capacitatea de a intui gândurile specifice ale cuiva
(2004 (1998)).
2.4.Psihologia cuplului-Delimitări conceptuale
CUPLUL poate fi definit ca “ o structură bipolară, de tip biopsihosocial, bazată pe
indeterminism mutual: partenerii se satisfac, se stimulează, se susţin, se dezvoltă şi se realizează
ca individualităţi biologice, afective şi sociale, unul prin intermediul celuilalt.” – I. Mitrofan. Din
această perspectivă, cuplul poate fi armonic, satisfăcător sau dizarmonic, nesatisfăcător şi
distorsionant, tinzând la disociere. Cuplurile tind să oscileze fie către stabilitate, coeziune şi
progres, fie către instabilitate, disensiune şi eventual dizolvare.
CĂSĂTORIA
-înseamnă o “relaţie psihologică” între doi oameni conştienţi; “o construcţie complicată, alcătuită
dintr-o serie întreagă de date subiective şi obiective, având indiscutabil o natură foarte
eterogenă”–Jung .

16
-este “un proces interpersonal al devenirii şi maturizării noastre ca personalităţi, de conştientizare,
redirecţionare şi fructificare a tendinnţelor, pulsiunilor şi afinităţilor inconştiente, de
autocunoaştere prin intercunoaştere. Scopul ei este creşterea personală prin experienţa
conjugalităţii şi parentalităţii.” I. Mitrofan .
Cu alte cuvinte, a trăi în cuplu, fie el căsătorit sau necăsătorit implică dezvoltarea nostră
ca fiinţe. Suntem provocaţi pe multiple paliere ale psihicului nostru: ale sentimentelor noastre,
ale convingerilor şi credinţelor noastre, de la cele mai superficiale, la cele mai profunde, ale
comportamentelor nostre. În cuplu învăţăm ce este iubirea erotică, ce înseamnă intimitatea cu o
altă fiinţă, total străină de noi, învăţăm ce este iertarea, toleranţa dar învăţăm şi să ne manifestăm
emoţiile negative: furia, mânia, frustrarea, ura, dezgustul etc. Tot în cuplu, ne împlinim
sexualitatea. De aceea, a trăi în cuplu este o mare provocare pentru fiecare om. Este o provocare
pentru autodezvoltare şi autoevoluţie. Nici o relaţie, fie ea de căsătorie sau nu, nu anulează
diferenţele dintre parteneri, ci dimpotrivă, atunci când relaţia este foarte profundă şi
satisfăcătoare, aceste diferenţe se completează reciproc. E drept că până se ajunge la acestă
completare, poate trece şi prin perioade de supărări, dezamăgiri, certuri, conflicte, momente de
separare emoţională şi reveniri.
FAMILIA reprezintă „o formă de comunitate umană alcătuită din doi sau mai mulţi
indivizi, uniţi prin legături de căsătorie şi/sau paterne, realizând, mai mult sau mai puţin latura
biologică şi/sau cea psihosocială” (I. Mitrofan, C. Ciupercă). Acest lucru presupune că există doi
parteneri, cu sau fără copii, sau un partener cu unul sau mai mulţi copii proprii. Cred însă că
merită subliniată funcţia fundamentală a familiei de a forma personalitatea copiilor apăruţi în
cadrul ei. În cadrul familiei, fiecare dintre noi dobândim caracterisicile care ne vor defini ca
persoane. Aici învăţăm şi ne dezvoltăm identitatea sexuală, exprimată prin sex-roluri, adică acel
set coerent de comportamente care derivă din condiţia noastră de bărbat sau femeie şi la care
ceilalţi se aşteaptă, tocmai datorită apartenenţei noastre la un sex sau altul.
2.5.Limbajele iubirii.
„Trebuie să fim dispuşi să învăţam principalul limbaj al iubirii partenerului dacă dorim
să fim eficienţi în a ne face cunoscută dragostea”. (Gary Champan în Limbajele iubirii)
Limbajul emoţional al iubirii poate fii faţă de cel al partenerului tot atât de diferit cum e
chineza faţă de engleză.
Concluzia lui Gary Chapman dupa 20 de ani de consiliere matrimonială, este că există cinci
limbaje emoţionale de bază ale iubirii ,modalităţi prin care oamenii îşi exprimă şi înţeleg iubirea.
Se ştie de multă vreme că în prima copilărie, fiecare îşi dezvoltă anumite tipare
afective.Copiii care se simt iubiţi de părinţi şi de semenii lor îşi vor dezvolta un limbaj emoţional

17
principal al iubirii bazat pe această unică trăsătură psihologică şi pe modalitatea în care părinţii
şi alte persoane importante din viaţa lor îşi exprimă iubirea faţă de ei.Ei vor vorbi şi vor înţelege
un anumit limbaj principal al iubirii.
Iubirea este cel mai important cuvânt dintr-o limbă şi cel mai derutant.Atât gânditorii laici
cât şi cei religioşi sunt deacord cu faptul că iubirea joacă un rol esenţial în viaţă.suntem învăţaţi
că „iubirea este plină de splendoare” şi „că iubirea face lumea să se învârtească”.
Psihologii au ajuns la concluzia că nevoia de afecţiune este o nevoie umană
primordială.Din iubire suntem în stare să escaladăm munţi, să traversăm mări şi oceane, să trecem
prin nisipurile deşertului şi să îndurăm chinuri de neimaginat.
Dacă acceptăm ideea că acest cuvânt-iubire- a însoţit societatea umană din cele mai vechi
timpuri până în prezent, trebuie să acceptăm şi că este unul dintre cele mai deruntante cuvinte,
pentru că î-l folosim în mii de feluri.Spunem„Iubesc cremvuştii” iar în clipa următoare„Îmi
iubesc mama”.Există activităţi pe care le iubim:înotul, schiatul,vânătoarea.Iubim
obiecte:măncare, maşini,case.Iubim animale:câini,pisici chiar şi broaşte.Iubim
natura:copacii,iarba,florile şi vremea.Iubim oamenii:pe mama, pe tata, fiul, fiica, rudele, soţiile,
soţii, prietenii.Suntem în stare şi să ne îndrăgostim de iubire.Il mai folosim şi pentru a ne explica
comportamentul „Am făcut-o pentru că iubesc”.Această explicaţie este dată şi în diferite
împrejurări.Un bărbat implicat intr-o relaţie extraconjugală spune că e vorba de iubire.
Din păcate,experienţa veşnicei „îndrăgostiri ” este ficţiune pură, şi nu realitate.Dr.
Dorothy Tennov,psiholog, a făcut nenumerate studii aprofundate în privinţa fenomenului
îndrăgostirii şi a ajuns la concluzia că durata medie a unei îndrăgostiri este de doi ani.În cayul în
care este vorba de o idilă tainică, poate dura ceva mai mult.În final însă cu toţii coborâm iarăşi
cu picioarele pe pământ. Ni se deschid ochii şi descoperim lipsurile celuilalt.Recunoaştem că
parte din trăsăturile sale de personalitate sunt, de fapt de-a dreptul enervante, tiparele
comportamentale sunt plicticoase ,el/ea e în stare să chinuiască și să se mânie ,eventual chiar să
spună vorbe grele sau să critice totul.
Dr. Peck conchide că îndrăgostirea este ” componentă instinctuală determinată genetic a

comportamentului de împerechere. Cu alte cuvinte,colapsul temporar al granițelor eului datorat

îndrăgostirii reprezintă un răspuns stereotip al ființei umane la o configurație de impulsuri sexuale

interne și stimuli sexuali externi, servind la o creștere a posibilității de împerechere și slujind

astfel la supraviețuirea speciei.”

18
 Cercetările indică faptul că există, totuși, o a treia cale mult mai bună:putem recunoaște

experiența îndrăgostirii drept ceea ce este-un vârf emoțional temporar- și putem porni în căutarea

”adevăratei iubiri” alături de partenerul nostru.Acest tip de iubire este una afectivă, nu doar

obsesivă.Ea presupune un act de voință și disciplină, reorganizând nevoia de progres

personal.Cea mai importantă nevoie afectivă nu este să ne îndrăgostim, ci să fim iubiți cu adevărat

de celalalt, să distingem ace iubire care derivă din rațiune și alegere, și nu din instinct.

2.5.1.Limbajul nr. unu al iubirii - cuvintele de încurajare

Complimentele reprezină doar una dintre căile prin care ne putem aproba partenerul.Un alt

dialect îl constituie cuvintele de încurajare.Cuvântul ”încurajare” înseamnă a inspira curaj.Cu

toții avem zone în care ne simțim nesiguri.Ne lipsește curajul, și acestă lipsă a curajului ne

împiedică să ducem la bun sfârșit anumite lucruri pe care am dori să le facem.Încurajarea

presupune empatie și o abordare a lumii din perspectiva partenerului.Trebuie mai întâi să învățam

ce este important pentru partener.

2.5.2.Limbajul nr. doi al iubirii - timpul acordat

Prin timpul acordat înțeleg să-ți canalizezi întreaga atenție asupra unei anumite

persoane.Asta nu înseamnă să stai cu ea pe canapea și să te uiti la televizor ci cu televizorul închis

privind și vorbind cu acea persoană.Aspectul central în ceea ce privește timpul acordat este ca

acesta să fie petrecut împreună....Împreună înseamnă ca nimic să nu ne distragă atenția.

Ca și vorbele de încurajare, limbajul timpului acordat are mai multe dialecte.Unul din

cele mai cunoscute ar cel al adevăratei conversații-un dialog plin de înțelegere, în cadrul căruia

doi indivizi își împărtășesc experiențele, gândurile, sentimentele și dorințele într-un context

echilibrat și intr-o atmosferă prietenească.

2.5.3. Limbajul nr. trei al iubirii - primirea de daruri

Un dar este ceva pe care poți să îl ți în mână și să spui:”Privește s-a gândit la mine” sau

”Nu m-a uitat” însă există și un alt dar- care nu este palpabil dar care uneori este mai elocvent

19
decât unul ce poate fi pipăit –darul sinelui sau prezenței în sine.Prezența fizică în momente de

criză este cel mai important dar pe care îl poți face.

2.5.4. Limbajul nr. patru al iubirii - serviciile

Prin” servicii” înțeleg lucrurile pe care ar vrea partenerul să le facă celălalt.Încerci să-i

intri in voie fiindu-i de folos, să-ți exprimi iubirea făcând diferite lucruri.Ele presupun grijă,

planificare, timp, efort și energie.Dacă sunt făcute în sens pozitiv, ele devin o expresie reală a

iubirii.

Mai înainte, Iisus spusese că aceia ce vor să fie mari în Impărăția Sa, să se facă slujitori.În

majoritatea societăților, cei mari îi stăpânesc pe cei mici,dar Iisus Cristos a spus că aceia cu

adevărat mari trebuie să-i slujească pe ceilalți.

2.5.5.Limbajul nr. cinci al iubirii - mângâierile fizice

Se știe de multă vreme că atingerea fizică este o modalitate de a comunica iubirea

afectivă.Numeroase proiecte de cercetare în direcția dezvoltării copilului au ajuns la această

concluzie : sugarii care sunt ținuți în brațe și sărutați își dezvoltă o viață afectivă mai sănătoasă

decât ceilalți care sunt lipsiți pe perioade lungi de vreun contact fizic.

Contactul fizic este, de asemenea, o modalitate foarte eficientă de exprimare a iubirii

conjugale.Ținutul de mâna ,sărutările, îmbrățișările și contactul sexual sunt, toate, o modalitate

de a-i comunica partenerului emoția iubirii.Pentru unii, atingerea fizică constituie principalul

limbaj al iubirii.Făra asta, ei nu se simt iubiți.Astfel, rezervorul lor afectiv este plin, și se simt în

siguranța în iubirea partenerului.

2.6.Intimitatea”cheia psihologică” a longevității cuplului.

Secretul menținerii cuplului ca ”un modus vivendi” pare să se dezvăluie în valențele infinit

motivatorii ale intimității psihologice.Intimitatea nu trebuie confundată cu sexualitatea și cu atât

mai puțin cu familiaritatea.

Desigur sexualitatea este integrată comportamentului socioafectiv al cuplului, deci relației

psihosociale care crează atmosfera de intimitate,Dar relațiile de intimitate nu sunt neaparat

20
substituite celor sexuale.Există climat de intimitate adesea și într-un grup de prieteni, dar mai

ales în familie, între părinți și copii, între frați.Această calitate emoțională a relațiilor

interpersonale, satisface nevoile de securizare, de afiliere și de solidaritate în microgrup sau în

cuplu.Ea răspunde cerințelor de protecție și de acceptare necondiționată reciprocă.Intimitatea

satisface, mai ales nevoia de apartenență socioafectivă și conferă indivizilor un reconfortant

remediu împotriva angoasei singurătății.

H.S. Kaplan consideră intimitatea drept ”o calitate particulară a doua persoane de a fi

aproape sub aspect emoțional”, cu alte cuvinte de a dizolva orice distanță psihologică ce ar bara

o comunicare completă și autentică.Ea induce o maximă transparență în raporturile dintre doua

persoane, susținută de atenție, responsabilitate și încredere mutuală, comunicare sinceră a

sentimentelor și senzațiilor fără apărări și disimulări, atunci când unuia dintre parteneri i se

întâmplă ceva semnificativ sub aspect emoțional.

Modele comportamentale de rol ale soților(părinților), sunt de cele mai multe ori

preluate, interiorizate din familiile lor de origine, de la propii lor părinți.Stilurile de comunicare

și de acțiune ale acestora explică în mare măsură comportamentul comunicațional al copiilor,

deveniți adulți și părinți la rândul lor, prefigurând așa numita”matrice a scenariului de

viață”(C.Steiner,apud I. Holdevici, I. P. Vasilescu 1987).

Pe baza analizei comunicaționale se poate interveni psihoterapeutic în sensul

autocunoașterii, conștientizării rolurilor familiale derivate din ”stările ego-ului” și autoreglării

tuturor comportamentelor familiale, astfel încât să se stimuleze dezvoltarea pesonalității fiecărui

membru al microgrupului familial, armonizarea relațiilor comunicaționale și de rol.Pot crește

astfel capacitățile autocompensatorii ale grupului familial aflat în impas, în sensul maturizării

sale funcționale, prin reorientarea și autoprogramarea corectivă a propriilor sale trăiri, atitudini și

decizii de conviețuire sanogenă.

3. Abuzul emoțional,– răni invizibile - abuz invizibil

21
 Se observă o atenție deosebită în a sancționa un abuz fizic, se inițiază campanii pentru
protecția copilului și a femeilor agresate, se susțin și se organizează tot mai multe centre și grupuri
de sprijin. Opinia publică se sensibilizează asupra agresiunii fizice, însă în privința abuzului
emoțional aproape deloc, cu toate că abuzul emoțional este mult mai răspândit însă ignorat ,
datorită faptului că efectele sale nu se văd fizic însă ne mutilează pe interior,în sufletul nostru.
Dintre toate formele de abuz pe care le știm, abuzul emoțional este, în general cel mai ușor de
trecut cu vederea, chiar dacă denumirea termenului în sine îi subliniază conotația gravă de
maltratare.

Prin frecvența mare și gravitatea consecințelor, abuzul emoțional în cuplu poate fi considerat
în acest moment o problemă de sănătate publică în lume,reprezentând de fapt o formă de violența
în familie. Paradoxul acestui fenomen constă în aceea că multe persoane nu conștientizează faptul
că sunt abuzate emoțional, și această afirmație se referă atât la persoane de sex feminin cât și la
persoane de sex masculin. În altă ordine de idei, abuzul emoțional poate fi considerat o încălcare
a drepturilor omului, și din acest motiv este necesară o informare mai amplă a celor care aparțin
unui cuplu, dar și celor care intenționează să adere la viața de cuplu.In varianta sa clasică, abuzul
se referă la abuzul fizic, forma cea mai evidentă și, desigur, studiată.

Abuzul emoțional reprezintă orice comportament sau atitudine non-fizică , proiectat asupra
partenerului, cu scopul de a controla, subjuga, pedepsi sau izola o persoană, în speța partenerul
de cuplu, prin utilizarea umilirii sau fricii.În esență este vorba de manipulare a unei persoane și
subminare a stimei de sine și în final, de transfer al responsabilității pentru toate problemele
familiale.Istoricul persoanelor abuzive arată originea într-o familie abuzivă în care agresorul nu
a învățat să stabilească relații sănătoase. În general, își ascund teama, stima de sine scăzută sau
neputința în spatele unui comportament abuziv, nerecunoscând ineficiența mecanismelor proprii
de adaptare.

Abuzulu emoțional poate include asaltul verbal, dominare, control, izolare, ridiculizare sau
utilizarea informațiilor de ordin intim, folosite în scopul degradării partenerului. Ea vizează
bunăstarea emoțională și psihologică a victimei și în majoritatea situațiilor este precursoarea
abuzului fizic.

3.1 Manifestări ale abuzului emoțional:

- Verbal - țipete, insulte sau injurii;

- Brutalizare, intimidare, teroare;

22
- Respingere – ignoră prezența, afirmațiile partenerului;

- Ironizare – folosește diferite apelative, sarcasm, pune partenerul în situații stânjenitoare,

umilitoare, îl numeste ‚”prost” chiar și în public, îl umilește, îl invinuiește pentru orice ;

- Teroare – provoacă frică, amenințare sau intimidare;

- Izolare – limitarea liberei circulații, interzicerea contactului cu familia sau prietenii;

- Controlul asupra banilor câștigați, limitarea accesului la bani, interzicerea desfășurării unei
activități, furtul din câștigurile realizate de partener;

Consecințele abuzului emoțional sunt reprezentate de : stres, anxietate și depresie, insomnie,

consum de medicamente (somnifere și antidepresive), consum de droguri și alcool, tentative de
suicid.Sunt importante tipul și durata abuzului dar și severitatea abuzului.

În fapt, abuzul emoțional este o formă de agresiune deliberată și manipulativă folosit ca o

metodă de control.

În relațiile intime abuzul emoțional conduce la frică, rușine și izolarea de prieteni și familie
prin inocularea de către agresor a ideii că cele relatate de victimă nu vor fi crezute de nimeni.
Umilirea conduce la scăderea stimei de sine a victimei.

Un studiu efectuat de Institutul Național de Sănătate Mintală în colaborare cu Institutul

Național Pentru Prevenirea Abuzului de Droguri ale SUA, arată că durerea fizică și respingerea
socială sunt procesate de către creierul nostru în același mod.

În concluzie, abuzul emoțional poate include orice, de la insulte verbale la amenințări, până
la critici constante sau tactici mai subtile, cum ar fi dezaprobarea sau stilul de a fi mereu
nemulțumit. Prin urmare, abuzul emoțional poate fi dificil de identificat, uneori agresorul pozând
în victimă, iar victima întrebându-se dacă nu este de fapt un agresor, întrebandu-se dacă agresorul
nu este doar într-o stare de proastă dispoziție sau chiar deprimat.

Indicatori de abuz

O parte a indicatorilor de abuz emoțional ar putea include următoarele:

- Comportamentul agresiv nu se oprește când victima cere răgaz să se liniștească sau începe să
plangă. Abuzul poate escalada până într-atât încât victima devine tot mai înfricoșat, umilit și
supărat, deci vulnerabil;

23
- Comportamentul este frecvent, de câteva ori pe săptămână sau lună;

- Limbaj vulgar, acuzații complet nefondate;

- Cuvinte jignitoare sau umilitoare în fața altor persoane;

- Argumentele sunt de partea unei singure persoane – agresorului;

- Amenințarea cu violența;

- Cruzime evidentă;

- Agresorul nu-și cere scuze;

- Agresorul nu validează nimic din spusele victimei;

- Prezența altor forme de abuz – fizic sau sexual;

Există însă și situații în care ambii parteneri sunt abuzivi emoțional, unul împotriva celuilalt.
Deasemenea, abuzul poate cunoaște forme ondulante, cu perioade de remisiune alternând cu
perioade de exacerbare, mai ales în timpul momentelor cu stres major.Chiar și în absența abuzului
fizic, abuzul emoțional poate avea consecințe devastatoare asupra victimei.Izolarea de familie și
prieteni poate impiedica victima să solicite ajutor. Terapia de grup poate fi de ajutor în cazul
victimei abuzului emoțional, acestea beneficiind de un schimb de experiență cu cei care au suferit
un abuz similar, creându-se un numitor comun pentru acceptarea situației, mai ales în vederea
creșterii stimei de sine.

O altă formă eficientă de terapie este reprezentată de terapia de familie. Ceea ce este important
este stabilirea/definirea clară a rolurilor și precizarea drepturilor fiecărui membru al relației.
Pentru agresor este important a defini și aborda problemele care îi determină să devină abuzivi,
iar pentru victimă este important să-și poată reconstrui stima de sine afectată de abuz.

3.2 Tulburări medicale asociate cu abuzul emoțional:

- Depresia (pentru agresor și victimă);

- Tulburarea explozivă intermitentă (pentru agresor);

- Tulburări de personalitate ( în special pentru agresor – narcisist și antisocial; victima – având

personalitate dependentă).

Istoria acceptării de către femeie a statusului marginalizat

24
Rolul marginalizat al femeii derivă dintr-o serie de practici culturale în care femeia era
considerată „ proprietatea „ bărbatului, acesta având chiar drept de viață și de moarte asupra
femeii. Acest lucru poate fi văzut și astăzi, materializat și prin vânzarea miresei și a practicilor
de zestre.

Abuzul emoțional al partenerei împotriva bărbaților.

În statistici, în aproximativ 15% din cazuri au fost raportate cazuri de abuz la bărbați.

In ceea ce privește bărbații abuzați aceștia au afirmat în proporție de:

- 75% - furie;

- 40%- răni emoționale;

- 35% - tristețe sau depresie;

- 30% – dorința de răzbunare;

- 23% - sentimentul că trebuie să se apere;

- 15% - rușine sau frică;

- 10% - sentimentul că nu sunt iubiți sau neajutorare.

Există o corelație între gradul/nivelul abuzului emoțional și severitatea consecințelor

abuzului, lucru valabil atât la sexul feminin cât și la cel masculin. Cu cât nivelel de violență/abuz,
experimentat este mai înalt, cu atât severitatea simptomatologiei va fi mai crescută, ex. depresia
severă și acuze psihosomatice. Comparațiile efectuate între barbații abuzați și cei nonabuzați au
condus la constatarea că cei abuzați manifestau simptome de depresie, iar gradul acesteia era mai
înalt, iar în ceea ce priveste simptomatologia psihosomatică, aceasta prezenta un polimorfism mai
mare.

Consecințele abuzului pot fi internalizate: depresie, tristețe, furie, durere emoțională, teamă,
răzbunare, rușine și umilință, stres, sau externalizate, cu frecvența mai mare de manifestare în
rândul barbaților sub forma addicțiilor și în primul rând a alcoolismului.

Există voci care afirmă că „familia a fost și este locul privilegiat al exploatării
femeilor”(Galop, 1985). Hare – Mustin(1991) afirma că deși căsătoria s-a dovedit a avea un efect
protector asupra oamenilor, „s-a dovedit a fi în detrimentul femeilor atât în ceea ce privește
sănătatea fizică cât și cea mentală”. Acest lucru nu reprezintă un protest la adresa căsătoriei, dar

25
îndeamnă la afirmarea drepturilor egale ale partenerilor în acest parteneriat.O problemă spinoasă
în ceea ce privește studiile cu privire la abuzul emoțional în cuplu, este reprezentată de
inaccesibilitatea anumitor categorii sociale ca eșantioane incluse în studiu; mă refer la imigranți,
lesbiene sau femei în vârstă. Multe studii au fost efectuate prin telefon și au exclus din start
anumite categorii defavorizate, cum ar fi persoane din mediul rural, sărace; nivelul de instrucție
și alfabetizarea, apartenentă la o anumită cultură/religie, reprezintă alte impedimente pentru
cunoașterea dimensiunii reale a acestui fenomen și în privința informării, a percepției și
conștientizării fenomenului, precum și a ajutorării victimelor abuzului.Dacă pornim de la ideea
de „femeie obiect”, abuzul verbal este o formă de abuz emoțional care comunică lipsa de valoare
a femeii. Dacă privim abuzul ca o formă de dezechilibru de putere /forță între victimă și agresor,
recurgem la modelul patriarhal.Există însă și abuz emoțional și chiar fizic asupra partenerului de
sex masculin.

Violența severă a fost definită ca un comportament care includ lovire, folosirea cuțitului sau a
pistolului având probabilitate mare de rănire fizică.Consecințele psihologice ale abuzului
emoțional la femei sunt reprezentate de :

Internalizate

- Frică, anxietate;

- Depresie;

- Simptome ale stresului și psihosomatice (dureri de cap, tulburări gastro-intestinale, dureri

osoase, polakiurie);

- Simptome de stres post-traumatic (amintiri intruzive, amnezie psihogenă, hipervigilenta la

situații potențial periculoase, tulburări de somn sau alimentație, tresărire exagerată de răspuns,
iritabilitate sau răspunsuri furioase;

Externalizate

- Abuz de alcool si droguri;

- Stima de sine scăzută și tentative de suicid;

- Comportament auto-distructiv, auto-mutilarea;

- Comportament ofensiv/agresiv.

26
Au fost inventate instrumente de cuantificare a abuzului emoțional/violenței sub forma unor
chestionare (CTS) Conflict Tactics Scale – Scala Tacticilor Conflictelor.

Există mai multe situații în ceea ce privește abuzul în cuplu:

- Soț =agresor, soție = victimă;

- Soț =victimă, soție =agresor;

- Soț = Soție = victimă și agresor, în egală măsură – cupluri cu tendința de a fi reciproc abuzive.

O situație particulară este aceea în care victima devine agresor în urma tratamentelor aplicate,
apărând o inversare a rolurilor sau ambii parteneri sunt victimă și agresor în egală măsură.Apare
atunci întrebarea legitimă: atitudinea victimei poate fi considerată auto-aparare sau represalii ? În
acest caz, există o dinamică permanentă a cuplului, partenerii schimbându-și periodic
rolurile.Studiile arată că atitudinea violentă a femeilor agresate poate fi interpretată și ca o
expresie a mâniei, a răzbunării pentru rănile emoționale provocate de partener, pentru a –și etala
sentimentele pe care nu și le poate exprima verbal sau pentru a obține controlul asupra
partenerului.În privința violenței feminine, studiile au arătat că principalele motive ale
agresivității feminine sunt reprezentate de atitudinea dominantă a partenerului și de controlul
exercitat de partener asupra femeii.

De ce stau partenerii într-o relatie abuzivă ?

În cazul femeilor explicațiile variază de la dependența economică (74% dintre femei rămân
într-o relație abuzivă datorită dependenței financiare) și constrângerile sociale, până la sindromul
de neajutorare învățată, noțiune definită prin sentimentul de neputință resimțit de femeie, ceea ce
o impiedică să intreprindă demersuri pentru a ieși din relația abuzivă. O altă explicație ar fi
dependența psihologică – faptul de a experimenta o pierdere relațională importantă de câte ori
încearcă saă întreprindă ceva pentru a părăsi relația abuzivă. Ambivalența față de persoana
abuzivă este un alt motiv al rămânerii în relație. Comportamentul abuziv nu se manifestă
permanent, motiv pentru care partenerul abuzat oscilează între iubire/ sentimente pozitive
(toleranță) și ură și dorința de a părăsi relația. Paradoxal este faptul că numeroase relații reprezintă
o alternanță între bine și rău, formând o combinație dureros de distructivă, numită traumă de
legatură. Atunci când o relație are la bază frica, abuzul și exploatarea, și o persoană deține
controlul și puterea asupra celeilalte, persoana abuzată va avea tendința să „meargă în vârful

27
picioarelor în preajma agresorului”. În multe cazuri partenerul abuzat renunță la luptă din cauza
fricii cauzate de eventuala nereușită a părăsirii relației sau din cauza consecințelor părăsirii
relației.

Abuzul emoțional în cuplu are consecințe și asupra sănătății psihologice a copiilor născuti în
astfel de cupluri. Instabilitatea emoțională a cuplului oferă un mediu insecurizant copiilor, care
sunt expuși unui risc de abandon școlar ridicat, probleme cu consumul de droguri, depresie.

4.Plan de intervenție în abuzul emoțional în cuplu

Obiective:

1.Evaluarea și identificarea problemei în cuplu,cea mai resimțită.

Se monitorizează riscurile unei schimbări majore ce pot afecta ulterior:

-gânduri de a renunța la relație,job sau casă-explorarea aspectelor și consecințelor asociate în

renunțarea la relație-job sau casă;

-planuri de schimbare a relației. Ca metoda de lucru scrisoare de adio,cum își imaginează divorțul
sau relația funcțională pentru fiecare;

-conștientizarea comportamentelor fiecăruia. Fișă de lucru în care terapeutul le cere să noteze

fiecare în parte comportamentele ce-i deranjează,ulterior să facă schimb de fișe;

-abuzurile și gestionarea lor prin explorarea aspectelor și severitatea consecințelor abuzului

2.Dezvoltarea relației terapeutice.

-creerea unei atmosfere de acceptare,respect,ințelegere empatică și susținere.Prima ședință va fi

de durată mai mare,terapeutul se asigură de întreaga sa disponibilitate fizică și psihică.Terapeutul
se asigură de acordul și de participarea cuplului(nimeni nu poate influența participarea la ședință
doar cu acordul lor);

-confidențialitatea.Terapeutul comunică regulile sub care se desfăsoară terapia;

-cadrul de lucru,autenticitate și sinceritate.Terapeutul participativ peste 50%,are în minte

întrebarea pentru orice intervenție face(întrebare,intervenție):nu răspunde unul în locul celuilalt;

Tonul emoțional al ședințelor trebuie să fie suficient de amabil pentru a fi semnificativ, dar
suficient de rece pentru a fi obiectiv.Aceasta se realizează prin punerea de întrebări provocatoare
și prin reglementarea cantității de interacțiune dintre parteneri.Atunci când lucrurile sunt calme,
28
sentimentele conflictuale pot fi rezolvate mai obiectiv și partenerii pot vorbi rațional fiecare cu
celălalt iar atunci când sentimentele depășesc gândirea, se pun întrebări care să facă cuplurile să
gândească mai mult și să simtă mai puțin și să vorbească mai degrabă terapetul. Ex: povestirea
de înlocuire despre alte cupluri cu probleme similare.

3.Furnizarea unui mediu securizant.

-impulsionarea persoanelor să coopereze.Terapeutul caută motivațiile cuplului de a rămâne în

relație,flexibilitatea orelor de întâlnire, dupa nevoile partenerilor;

-stabilirea unui contract de colaborare. Încheierea unui contract/a unei înțelegeri scrise cu
promisiunea că vor contacta terapeutul înaintea oricărei decizii majore;

4.Schimbarea modului de a privi relația.

-determinarea partenerilor să privească relația într-un mod mai obiectiv,să înceteze să îl

învinovățească pe celalalt și să observe cum relația depinde și de context, nu doar de aportul
partenerilor

Ex:în perioada de lipsă a banilor, relația poate avea de suferit fără ca vreunul dintre parteneri să
aibă vreun aport deosebit.

Terapeutul analizează împreună cu partenerii de cuplu, concret situațiile conflictuale, ce le-a

determinat și interpretarea lor corectă,renunţarea la perspectiva catastrofică (Care ar fi motivul
pentru care această perspectivă nu ar fi atât de catastrofică?)

-identificarea ideilor preconcepute despre relație, explorarea modelului de

familie(cuplu).Metodă-genograma familiilor;

Genograma sunt diagrame schematice care listează membrii familiei și relațiile acestora unul cu
celălalt.Bărbații sunt reprezentați prin pătrate iar femeile prin cercuri.Liniile orizontale indică
căsătoriile, cu data căsătoriei scrisă pe linie;liniile verticale leagă părinții și copiii.Ceea ce face
din genogramă mai mult decăt un portret static al istoriei familiei este includerea conflictelor
relaționale, a separărilor și a triunghiurilor.

-Facilitarea identificării limitelor și granițelor-prin întrebări deschise, șcenarii

-conștientizarea tabloului cuplului, o clarificare a problemelor lor,diferențierea problemelor

individuale versus cuplu, procesarea stadiilor schimbării,conștientizarea anumitor elemente care
erau inconștiente cu acces la trăirile partenerului.

29
5.Modificarea comportamentului disfuncțional.

-îmbunătățirea comunicării între cei doi prin jocuri de rol;

-asigurarea că nu există riscul unor activități care le pot cauza rău. Ex:violența domestică;

-disponibilitatea pentru acceptare;

-explorarea stresorilor perturbatori care le invadează viața de cuplu; fie din explorarea istoriei
personale, fie cautarea de personaje și identificarea situațiilor critice prin care aceștia au trecut.

-acceptarea abilităților persoanei de a empatiza cu partenerul și de a răspune într-o manieră mai

înțelegătoare;Discuții zilnice prin care să-și relateze fiecare ce a făcut în lipsa celuilat peste zi și
mai ales cum s-a simțit în ziua respectivă.

-renunțarea la lupta de a schimba în favoarea unei atitudini deschise și nondefensive și încercarea

de a construi mai multă intimitate în jurul incompabilităților;Testul personalității accentuate.P.A.

Diagnosticarea personalității are diverse corelări între conportament, activitate, performanță și

trăsăturile personale. Chestionarul cuprinde 88 de întrebări, prezentate amestecat, formînd zece
grupe(I-X),fiecare grupă urmărind explorarea/evidenţierea unei anumite trăsături
“accentuate”:Anexa 1

6.Reducerea evitării emoționale.

-dezvoltarea emoțională prin alfabetizarea emoțională-Fișe ABC

-încurajarea partenerilor să-și exprime trăirile interioare prin exprimări sincere a gândurilor și
sentimentelor;

-încurajarea trăirilor emoțiilor directe;Exerciții de mindfulnes.

Ex:Exercițiu de concentrare mentală:

Uitați-vă concentrat la un obiect și încercați să rămâneți concentrați numai la acel obiect, cât de
mult puteți. Observați-vă mintea atunci când începe să producă gânduri în legătură cu altceva și
atunci încercați să o aduceți înapoi. Cu cât puteți să rămâneți mai mult concentrați, cu atât gradul
vostru de mindfulness (atenție) va crește.

-se analizează experiențele personale a unei temeri, cu privire la părăsire sau respingere;

30
-încurajarea în a lua decizii asumându-și responsabilitatea; implicarea în eleborarea scopurilor;
oferirea de feedback pozitiv în momentul în care ia decizii; stimularea elaborării realiste a
aşteptărilor, limitelor și scopurilor.

7.Îmbunătățirea comunicării.

-construirea noului model de comunicare; ascultare activă,reformulări,feed-back

-comunicarea deschisă cu apelative calde:”Ce părere ai despre...”

-comunicarea trăirilor prin a-și spune ”cum mă simt”,discuții deschise despre

frustrări,temeri,bucurii și fericirile fiecăruia,declarații ce încep cu ”Eu”

Ex:”Mă simt singură de când ne petrecem mai puțin timp împreună” decât ”Tu nu îți mai faci
timp pentru noi”

”Aș vrea să mă ajuți mai mult” decăt ”Ești leneș”

-planificarea timpului pentru ”noi”.Stabilirea clară a activităților petrecute împreună -Listă

-angajamente că nu vor mai exista cuvinte jignitoare sau umilitoare între ei,mai mult decât atât
în fața altor persoane;

-discutarea diferențelor de opinie într-un mod rațional;”Nouă ne-au plăcut întoteauna prietenii”
iar terapeutul intervine ”Aș vrea ca dumneavoastră să vorbiți pentru dumneavoastră, mai târziu
soția dumneavoastră poate spune ce crede” sau ”Da, dar noi am fost întotdeauna de acord cu
aceste lucruri” punând problema ”Poate, dar sunteți expert în felul în care vă simțiți.Vorbiți pentru
dumneavoastră și lasați-o pe soție să vorbească pentru ea însăși”

-atenționarea tonului în exprimare și învățarea unor tehnici de relaxare într-un moment

tensionat;Ex:Tehnica respirației abdominale.Anexa 2

-terapeutul poate stabili de comun acord cu cei doi, un cod de semnalare atunci când unul se simte
jignit sau umilit în fața celuilalt;un cuvânt, un gest atipic.

-stabilirea regulilor în care fiecare își va cere scuze în cazul unei greșeli și totodată încurajarea
pentru validare, apreciere a faptelor bune;Testul inteligenței emoționale.Anexa 3

Completarea testului are în vedere, pe de o parte, asigurarea pe cât posibil a transpunerii

individului în situatia respectivă, iar pe altă parte, alegerea uneia dintre variantele de răspuns din

31
cele patru posibile, care reprezintă unele modalități concrete de a reactiona în situațiile indicate
de intrebări.

8.Îmbunătățirea rezolvării de probleme.

-identificarea stimulilor ce produc conflictele;

-facilitarea dezvoltării a unor comportamente adaptative și totodată reducerea comportamentelor

dezadaptative; Exercitiu de concentrare mentala. Anexa 2

-conștientizarea partenerilor de a vedea alternative pentru evitarea conflictelor.Ex:”m-aș bucura

să faci ...” decât ”Fă...”

-îmbunătățirea toleranței la frustrare.Fișe ABC și Training pentru asertivitate;

-stabilirea punctelor (a obiectivelor comune) dacă și le recunosc.

9.Concentrarea pe punctele tari.

-explorarea motivului pentru care de fapt cei doi formează un cuplu.Terapeutul le cere să noteze
fiecare ce au apreciat la partener când s-au întâlnit-listă

-conștientizarea partenerilor că sunt aceleași persoane și în prezent prin discutarea fiecărui punct
tare;

-impulsionarea partenerilor pentru a depăși momentul de criză, conștientizarea atracției unul față
de celălalt.Terapeutul le cere partenerilor să nu se mai atingă până la următoarea ședință (să nu
se mai îmbrățișeze,să nu-și mai acorde sărutul de ”La revedere”.

-sporirea activităților plăcute în doi prin stabilirea unui plan de activități (ieșiri împreună, gătit
împreună); Exercitiul stimulilor muzicali.Anexa 2

Bibliografie

Bar-On, Reuven, „The Era of the „EQ”: Defining and Assesing Emoţional Intelligence”, 104 th
Annual Convention of APA, Toronto, 1996.
Cosmovici, A., „Psihologie generală”, Ed. Polirom, Bucureşti, 2005.

Enăchescu, C., „Tratat de psihologie morală”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2005.

Eysenck, H.; Eysenck, M., „Descifrarea comportamentului uman”, Ed. Teora, Bucureşti, 2001.

32
Goleman, Daniel, „Inteligenţa emoţională”, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2005.

Goleman, D.; Boyatzis, R.; McKee, A., „Inteligenţa emoţională în leadership”, Ed. Curtea
Veche, Bucureşti, 2005.

Goleman, D., „Inteligenţa emoţională, cheia succesului în viaţă”, Ed. Allfa, Bucureşti, 2004.

Goleman, Tara, Benett, „Alchimia emoţională”, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2002.

Marcus, Stroe, „Empatii şi personalităţi”, Ed. Atos, Bucureşti, 1997.

Roco, M., „Creativitate şi inteligenţă emoţională”, Ed. Polirom, Bucureşti, 2004.

Segal, J., „Dezvoltarea inteligenţei emoţionale”, Ed. Teora, Bucureşti, 1999.

Stein, J.,S.; Book, E.,H., „Forţa inteligenţei emoţionale”, Ed. Allfa, Bucureşti, 2003

Zlate, M., „Fundamentele psihologiei”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2006

MITROFAN, IOLANDA, CIUPERCĂ C, Psihologia vieţii de cuplu, Ed. Sper, Bucureşti, 2002.

LELEU, G., Cum să fim fericiţi în cuplu. Intimitate, senzualitate, sexualitate., Ed. Trei, Bucureşti,
2004.

CORNEAU, G., Există iubiri fericite? Psihologia relaţiei de cuplu, Ed.Humanitas, Bucureşti,
2000.

GARY CHAPMAN ,Cele cinci limbaje ale iubirii,Ed. Curtea veche ,București 2007.

DR. GERALD LELEU,Cum să fim fericiți în cuplu.Intimitate, senzualitate și sexualitate.Ed Trei,

București 2003.

IOLANDA MITROFAN, NICOLAE MITROFAN, Elemente de psihologie a cuplului,Casa de

Editura și Presă ”Sansa”,1994,1996,Ediția a doua revizuită și adăugită.

Beverly Engel – The Emotionally Relationship: How To Stop Being Abused And How To Stop
Abusing, Wiley, 2002;

Austin James – Emotional Abuse: Sillent Killer of Marriage – A 30 Year Abuser Speaks Out;

Dr, Jau Grady – Verbal Abuse;

GoodTherapy.Org – Domestic Violence;

33
Vera E Mouradian – Abuse in Intimate Relationship: Defining the Multiple Dimensions and
Terms;

Counselling Directory – Emotional Abuse;

Steven Stosny – Effects of Emotional Abuse: It Hurts When I Love, Psychology Today;

Emotional Abuse in Intimate Relationship: The Role of Gender and Age, Gunnur Karakurt,
Kristin E. Silver, NIH Public Access, 2013, 28(5): 804-821;

Emotionally Abusive Behavior in Young Couples: Exploring A Role for Implicite Aggression,
Ireland JL, Birch P. – Violence and Victims, 2013, 28(4):656-69;

A Representative Measure of Psychological Aggression and Its Severity – Folingstad DR, Coyne
S, Gambone L - Violence and Victims, 2005, Feb, 20(1);25-38;

Anexa 1

EXPLORAREA “PERSONALITĂŢII ACCENTUATE”

Chestionar eleborat de H. Schmieschek

DATE PERSONALE:
Numele întreg (cu majuscule): ...............................................……...... Vîrsta .....…....
Sexul: B F Locul naşterii (şi judeţul): ………….………………………………….
Profesia: ..........................................…. Funcţia: .....................................................….
Locul de muncă (secţia-atelierul): ………………….…………………………………
Instituţia- Şcoala: ………………………………………………. Clasa: ……………..
Studii (ultimul certificat): ………………………………….… Grupa sanguină: ….…

34
 Ocupaţia tatălui: …………………………….. Ocupaţia mamei: ……………….……
Localitatea: ………………………………….. Data examinării: ……………….……
Numele şi calitatea examinatorului: …………………………………………….…….

SINTEZĂ

Grupa Nr. de Nr. de răspunsuri Coef. de Rezultate Procentaje

întrebări DA înmulţire
1 2 3 4 5 6
I – Dem. 12 2
II – H-Ex. 12 2
III – Per. 12 2
IV – Nest. 8 3
V – H-Tim. 8 3
VI – Dist. 8 3
VII – Ciclo. 8 3
VIII – Ex. 4 6
IX – Anx. 8 3
X – Em. 8 3

NU ÎNTOARCEŢI FOAIA DECÂT ATUNCI CÂND VI SE SPUNE !

CHESTIONAR P.A.

1. În general, sînteţi un om voios şi fără griji?

2. Sînteţi sensibil(ă) la jigniri?
3. Vă dau, uneori, repede lacrimile?
4. După ce aţi terminat cu bine o treabă oarecare, vi se întîmplă, totuşi, să vă îndoiţi că aţi făcut
bine şi nu aveţi linişte pînă cînd nu vă convingeţi încă o dată?
5. În copilărie aţi fost tot atât de îndrăzneţ (îndrăzneaţă) ca şi ceilalţi de o vîrstă cu
dumneavoastră?
6. Dispoziţia dumneavoastră este schimbătoare - de la mare bucurie la mare deprimare?
7. De obicei, într-o reuniune amicală, sînteţi în centrul atenţiei celorlalţi?
8. Sînt zile în care, fără motiv aparent, sînteţi îmbufnat(ă) şi iritat(ă), încât este mai bine să nu vi
se adreseze nimeni?
9. Credeţi că sînteţi o persoană serioasă?
10. Sînteţi în stare să vă entuziasmaţi puternic?
11. Sînteţi foarte întreprinzător?
12. Uitaţi uşor cînd cineva v-a jignit?

35
13. Sînteţi foarte milos?
14. Atunci cînd puneţi o scrisoare la cutia poştală, obişnuiţi să controlaţi, cu mîna, dacă
scrisoarea a intrat cu adevărat?
15. Aveţi ambiţia ca, la locul de muncă, să faceţi parte din cei mai buni?
16. Vă este frică (sau v-a fost, cînd eraţi copil) de furtună şi de cîini?
17. Cred despre dumneavoastră, unii oameni, că sînteţi puţin pedant(ă)?
18. Dispoziţia dumneavoastră depinde de întîmplările prin care treceţi?
19. Sînteţi totdeauna agreat(ă), simpatizat(ă) de către cunoscuţii dumneavoastră?
20. Aveţi, uneori, stări de nelinişte şi de tensiune (încordare) puternice?
21. De obicei, vă simţiţi apăsat(ă) de ceva, deprimat(ă)?
22. Aţi avut, pînă acum, crize de plîns sau crize nervoase (şoc nervos)?
23. Vă vine greu să staţi pe scaun timp mai îndelungat?
24. Cînd cineva v-a făcut o nedreptate, luptaţi energic pentru interesele dumnea-voastră?
25. Sînteţi în stare să tăiaţi un animal?
26. Vă supără faptul că, acasă, perdeaua sau faţa de masă sînt puţin cam strîmbe şi le îndreptaţi
imediat?
27. Cînd eraţi copil, vă era frică să rămîneţi seara singur(ă) în casă?
28. Vi se schimbă des dispoziţia fără motiv?
29. În activitatea dumneavoastră profesională, sînteţi totdeauna printre cei mai capabili?
30. Vă înfuriaţi repede?
31. Puteţi fi, câteodată, cu adevărat exuberant(ă), voios (voioasă)?
32. Puteţi, uneori, să trăiţi un sentiment de fericire deplină?
33. Aţi fi de acord să fiţi invitat(ă) la o reuniune veselă?
34. De obicei, spuneţi oamenilor în mod deschis părerea dumneavoastră?
35. Vă impresionează dacă vedeţi sînge?
36. Vă place o activitate cu mare răspundere personală?
37. Sînteţi înclinat(ă) să interveniţi pentru oameni cărora li s-a făcut o nedreptate?
38. Vă este teamă să vă duceţi într-o pivniţă (cămară) întunecoasă?
39. Vă plac mult activităţile care trebuie făcute încet şi foarte exact - în locul celor care pot fi
făcute repede şi fără migală?
40. Sînteţi o persoană foarte sociabilă?
41. La şcoală, vă plăcea (vă place) să recitaţi poezii?
42. Aţi fugit vreodată de acasă, cînd eraţi copil?
43. Vi se pare grea viaţa?
36
44. Vi s-a întîmplat să fiţi atât de tulburat(ă) de conflicte sau de supărări încât v-a fost imposibil
să vă mai duceţi la lucru?
45. S-ar putea spune despre dumneavoastră că, în general, nu vă pierdeţi prea repede buna
dispoziţie atunci cînd aveţi un insucces (cînd nu vă reuşeşte ceva)?
46. Dacă v-a jignit cineva, faceţi primul pas spre împăcare?
47. Vă plac animalele?
48. Vă întoarceţi, uneori, din drum ca să vă convingeţi că - acasă sau la locul de muncă - totul
este în regulă şi că nimic nu se poate întîmpla?
49. Sînteţi câteodată chinuit(ă) de o frică nelămurită că dumneavoastră sau rudelor
dumneavoastră li s-ar putea întîmpla ceva rău?
50. Credeţi că dispoziţia dumneavoastră depinde de starea vremii?
51. V-ar displace cumva să vă urcaţi pe o scenă şi să vorbiţi în faţa publicului?
52. Cînd cineva vă necăjeşte rău de tot şi cu intenţie, aţi fi în stare să vă ieşiţi din fire şi să vă
încăieraţi?
53. Vă plac mult petrecerile?
54. Vă simţiţi adînc descurajat(ă) cînd aveţi decepţii?
55. Vă place o muncă unde dumneavoastră trebuie să vă ocupaţi îndeosebi de partea
organizatorică?
56. În mod obişnuit, urmăriţi cu tărie scopul pe care vi l-aţi propus, chiar dacă întîmpinaţi
rezistenţă?
57. Poate să vă influenţeze într-atât un film tragic încât să vă dea lacrimile?
58. Vi se întîmplă să adormiţi cu greutate, pentru că vă gândiţi la problemele zilei sau ale
viitorului?
59. Ca şcolar, aţi suflat colegilor sau i-aţi lăsat să copieze după dumneavoastră?
60. V-ar displace să treceţi prin cimitir, în întuneric?
61. Sînteţi peste măsură de grijuliu ca, acasă la dumneavoastră, fiecare lucru să aibă un loc al
lui?
62. Vi se întîmplă să mergeţi seara la culcare şi dimineaţa să vă sculaţi prost dispus(ă) şi
apăsat(ă), stare care să dureze câteva ore?
63. Puteţi să vă adaptaţi uşor la situaţiile noi?
64. Aveţi uneori dureri de cap?
65. Rîdeţi des?
66. Faţă de oamenii pentru care nu aveţi consideraţie, vă puteţi purta prietenos, încât ei să nu
observe adevărata dumneavoastră părere despre ei?
67. Sînteţi o persoană vioaie, plină de viaţă?
68. Suferiţi mult din pricina nedreptăţii?
69. Sînteţi un categoric prieten al naturii?
70. Întrucât nu sînteţi chiar atât de sigur(ă), aveţi obiceiul ca, atunci cînd plecaţi de acasă sau
mergeţi la culcare, să controlaţi totdeauna încă o dată starea unor lucruri ( de exemplu, dacă
gazul este închis, dacă aparatele electrice sînt scoase din priză, dacă uşile sînt încuiate etc.)?

37
71. Sînteţi sperios (sperioasă)?
72. Vi se poate schimba dispoziţia în urma consumării alcoolului?
73. Colaboraţi sau aţi colaborat cu plăcere, în tinereţea dumneavoastră, la cercuri teatrale de
amatori?
74. Vă este câteodată foarte dor de depărtări?
75. În mod obişnuit, priviţi viitorul cu pesimism?
76. Vi se poate schimba atât de puternic dispoziţia, încât să aveţi, uneori, un mare sentiment de
bucurie, pentru ca apoi să cădeţi într-o stare grea de amărăciune?
77. Vă vine uşor să creaţi bună dispoziţie într-o societate, într-o reuniune?
78. De obicei, rămîneţi multă vreme supărat(ă)?
79. Sînteţi foarte puternic impresionat(ă) de suferinţa altor oameni?
80. În mod obişnuit, în caietele de şcoală, scriaţi încă o dată o pagină dacă se întîmpla să faceţi
o pată de cerneală?
81. Se poate spune că, în general, vă arătaţi faţă de oameni mai mult prudent(ă) şi bănuitor
(bănuitoare) decât încrezător (încrezătoare)?
82. Aveţi des vise cu spaime?
83. Sînteţi, câteodată, terorizat de gândul ca, fiind pe peronul unei gări, să vă aruncaţi înaintea
trenului împotriva voinţei dumneavoastră? Sau, cînd priviţi la o fereastră, la etaj, să vă aruncaţi
în gol?

84. În mod obişnuit, deveniţi vesel(ă) într-un loc plăcut?

85. În general, vă debarasaţi uşor de problemele apăsătoare şi nu vă mai gândiţi la ele?
86. Cînd consumaţi alcool, deveniţi - de obicei - impulsiv(ă)?
87. În discuţii sînteţi mai degrabă zgîrcit(ă) la vorbă decât vorbăreţ (vorbăreaţă)?
88. Dacă aţi fi pus în situaţia să colaboraţi la o reprezentaţie teatrală, aţi putea să vă însuşiţi atât
de bine şi cu atâta dăruire rolul, încât pe scenă să uitaţi complet că sînteţi un altul? *

FOAIE DE RĂSPUNS

V 1 23 45 67
III 2 24 46 68
X 3 25 47 69
II 4 26 48 70
IX 5 27 49 71
VII 6 28 50 72
I 7 29 51 73
IV 8 30 52 74
VI 9 31 53 75

*DACĂ AŢI TERMINAT, NU REVENIŢI ASUPRA ÎNTREBĂRILOR, CI PREDAŢI IMEDIAT

MATERIALUL!
38
 VIII 10 32 54 76
V 11 33 55 77
III 12 34 56 78
X 13 35 57 79
II 14 36 58 80
III 15 37 59 81
IX 16 38 60 82
II 17 39 61 83
VII 18 40 62 84
I 19 41 63 85
IV 20 42 64 86
VI 21 43 65 87
I 22 44 66 88

I VI
II VII
III VIII
IV IX
V X

Anexa 2

Relaxarea prin respiratie abdominala:

1. Se pune o palmă pe piept şi o palmă pe abdomen.

2. Se inspiră lent, încet şi profund, mărind abdomenul în inspir (palma lipită de abdomen trebuie
să fie împinsă inainte de mişcarea abdomenului, în timp ce palma de piept trebuie să rămână
imobilă)

3. Se face o pauză scurtă după inspir (de 3-4 secunde), apoi se expiră lent

4. După expir se face o pauză scurtă (de 3-4 secunde), apoi se reia inspirul lent, încet şi profund,
aşa cum este descris la punctul 2.

Exercițiu de concentrare mentală:

39
Uitați-vă concentrat la un obiect și încercați să rămâneți concentrați numai la acel obiect, cât de
mult puteți. Observați-vă mintea atunci când începe să producă gânduri în legatură cu altceva și
atunci încercați să o aduceți înapoi. Cu cât puteți să rămâneți mai mult concentrați, cu atât gradul
vostru de mindfulness (atenție) va crește.

Exercitiul stimulilor muzicali:

Ascultați-vă cântecul favorit și fiți atenți cum vă face să vă simțiți. Ce emoții se nasc? Ce amintiri
vă vin în minte și cum vă fac aceste amitiri să vă simtiți? Lăsați emoțiile să se manifeste și vedeți
unde vă conduc.

Anexa 3

INTELIGENTA EMOTIONALA(TEST)

Testul este elaborat de Daniel Goleman, autorul cartii „Intelegenta emotionala”, aparuta in 1995.
Testul este adaptat de Mihaela Rocco si consta in 10 intrebari ce prezinta unele situatii (scenarii)
in care se poate afla o persoana.

Alegeti raspunsul care descrie cel mai bine reactia dvs. la urmatoarele scenarii. Raspundeti
pe baza a ceea ce ati fi vrut sa faceti in realitae, nu cum credeti dvs. ca trebuie sa fie raspunsul.

1. Sunteti intr-un avion care e lovit brusc de turbulenta si incepe sa se balanseze intr-o parte si in
alta. Ce faceti?

a. Continuati sa cititi sau sa va uitati la film dand putina atentie turbulentei.

40
b. Deveniti plin de grija fata de pericol urmarind stewardesa si citind fisa cu instructiuni in caz
de pericol.

c. Cate putin din a. si b.

d. N-am observat nimic.

2. Ati luat in parc un grup de copii de 4 ani. O fetita incepe sa planga deoarece ceilalti nu vor sa
joace cu ea. Ce faceti?

a. Nu va amestecati, lasati copiii sa rezolve singuri problema.

b. Vorbiti cu ea si o ajutati sa gaseasca o modalitate de a-i face pe ceilalti sa se joace cu ea.

c. Ii spuneti cu o voce blanda sa nu planga.

d. Incercati sa-i distrageti atentia si sa-i aratati cateva lucruri cu care se poate juca.

3. Inchipuiti-va ca sunteti student la un colegiu si sperati sa obtineti o nota mare la un concurs,

dar ati descoperit ca ati luat o nota proasta la mijlocul semestrului. Ce faceti?

a. Va faceti un plan special pentru a imbunatati nota, hotarandu-va sa urmati planul.

b. Hotarati sa fiti mai buni in viitor.

c. Va spuneti ca nu conteaza mult ce ati facut la curs si va concentrati asupra altor cursuri la care
notele dvs. Sunt mai mari.

d. Mergeti la profesor si incercati sa discutati cu el in scopul obstinerii unei note mai bune.

4. Imaginati-va ca sunteti agent de asigurari si telefonati la clienti pentru prospectare. 15 persoane

la rand au inchis telefonul si sunteti descurajat. Ce faceti?

a. Ajunge pentru astazi – sperand sa aveti mai mult noroc maine.

b. Evaluati calitatile dvs. care poate submineaza abilitatea de a face vanzari.

c. Incercati ceva nou la urmatorul telefon si incercati sa nu va blocati.

d. Gasiti altceva de lucru.

5. Sunteti managerul unei organizatii care incearca sa incurajeze respectul pentru diversitatea
etnica si rasiala. Surprindeti pe cineva spunand un banc rasist. Ce faceti?

41
a. Nu-l luati in seama – e numai o gluma.

b. Chemati persoana in biroul dvs. pentru a o admonesta.

c. Vorbiti direct si pe loc, spunand ca asemenea glume sunt nepotrivite si nu vor fi tolerate in
organizatia dvs.

d. Ii sugerati persoanei care a spus gluma sa urmeze programul de scolarizare privind diversitatea.

6. Incercati sa calmati un prieten infuriat pe un sofer care i-a taiat calea in mod periculos prin
fata. Ce faceti?

a. Ii spuneti sa uite pentru ca totul e OK acum si ce s-a intamplat nu e mare lucru.

b. Puneti una din casetele lui favorite si incercati sa-l distrati.

c. Ii dati dreptate considerand la fel ca si el si celalalt sofer s-au dat in spectacol.

d. Ii relatati ca mai demult vi s-a intamplat si dvs. ceva asemanator si ca v-ati simtit la fel de
furios ca si el, dar dupa aceea v-ati dat seama ca dupa stilul in care gonea celalalt sofer va ajunge
curand la spitalul de urgenta.

7. Dvs. si partenerul de viata ati intrat intr-o discutie aprinsa care a escaladat intr-un meci de
tipete. Sunteti amandoi furiosi si recurgeti la atacuri personale pe care nu le intelegeti si in care
nu credeti, dar le continuati. Ce faceti?

a. Luati o pauza de 20 minute si apoi reluati discutia.

b. Opriti cearta in acel moment, taceti, nu conteaza ce spune partenerul dvs.

c. Spuneti ca va pare rau si ii cereti partenerului sa-si ceara si el iertare.

d. Va opriti la un moment, va dunati gandurile,apoi va precizati punctul de vedere asupra

problemei.

8. Inchipuiti-va ca ati fost numit seful unei echipe noi de lucru care incearca sa gaseasca o solutie
creativa la o problema de servici. Care este primul lucru pe care il faceti?

a. Faceti o agenda si alocati timp pentru discutii supra fiecarui aspect al problemei, asa veti realiza
cea mai buna folosire a timpului.

42
b.Cereti oamenilor sa-si faca timp pentru a se cunoaste mai bine intre ei.

c. Incepeti prin a solicita fiecarei persoane idei privind rezolvarea problemei, cat timp ideile sunt
proaspete.

d. Incepeti printr-o sedinta de „brainstorming” (dezlantuirea ideilor), incurajand pe fiecare sa

spuna ce idee ii vine in minte, indiferent cat de „fantastica” este.

9. Fiul dvs. de 3 ani este extrem de timid si a fost hipersensibil si putin infricosat de locurile si
oamenii straini, de cand s-a nascut. Ce faceti?

a. Accepati ca are un temperament sfios, timid si cautati modalitati de a-l proteja de situatii care
l-ar putea tulbura.

b. Il duceti la un psihiatru pentru copii pentru a-l incuraja.

c. Il expuneti cu premeditare la mai multi oameni si locuri straine astfel incat sa-si poata infrange
frica.

d. Aranjati o serie neintrerupta de experiente competitive dar usor de realizat care-l vor invata ca
poate relationa cu oamenii si poate umbla din nou prin locuri noi.

10. Considerati ca de mai multi ani ati dorit sa reincepeti sa invatati sa cantati la un intsrument la
care ati incercat si in copilarie, iar acum, pentru distractie, v-ati hotarat in sfarsit sa incepeti din
nou. Doriti sa va folositi cat mai eficient timpul dvs. Ce faceti?

a. Va limitati la timpul strict de exercitiu in fiecare zi.

b. Alegeti piese muzicale care va solicita mai mult abilitatea (care vi se par mai grele).

c. Exersati numai cand in mod real aveti dispozitie.

d. Incercati piese care sunt mult peste abilitatile dvs., dar pe care le puteti stapani cu un efort
sarguincios.

COTAREA TESTULUI

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

43
 a. 20p 0 20p 0 0 0 20p 0 0 0

b. 20p 20p 0 0 0 5p 0 20p 5p 20p

c. 20p 0 0 20p 0 5p 0 0 0 0

d. 0 0 0 0 20p 20p 0 0 20p 0

 Pana la 100p – punctaj sub medie

 100p-125p – punctaj mediu

 125p-175p – punctaj peste medie

 200p – exceptional.

44