INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ

Definitie

 John D. Mayer (Universitatea din New Hampshire) și Peter Salovey

(Universitatea Yale) au introdus conceptul de inteligență emoțională în
1990. Acestia descriu inteligența emoțională ca fiind capacitatea de
recunoaștere, înțelegere și posibilitatea de a influența propriile sentimente
și sentimentele altora.

 Daniel Goleman definește inteligența emoțională prin anumite abilități.

Recunoașterea propriilor emoții și acceptarea lor. Această abilitate este
esențială pentru înțelegerea propriului comportament și nevoi, de exemplu,
mulți oameni se simt inferiori față de propriile sentimente, le resping sau
le evită, în loc să-i administreze în mod activ. Emoțiile trebuie procesate
astfel încât să fie adecvate situației (fără drama). Aceasta include
capacitatea de a calma emoțiile și de a atenua sentimentele de anxietate,
iritabilitate, frustrare și de a întări sentimentele pozitive. Acest lucru ajută
la depășirea situațiilor stresante. Controlul emoțiilor ajută la atingerea
obiectivelor.
 Dezvoltarea inteligentei emotionale

 Inteligența emoțională poate fi dezvoltată prin diferite exerciții. Potrivit lui

Daniel Goleman, dezvoltarea inteligenței emoționale include gestionarea
emoțiilor, dezvoltarea empatiei, motivația, aptitudinile sociale. Acest tip de
inteligență poate fi parțial dezvoltată de confruntarea directă cu diferite
situații de viață. O persoană își consolidează conștiința de sine atunci când
înțelege cauza emoțiilor.
 Conștiința de sine permite să definirea sentimentelor actuale legate de o
anumită situație sau mediu. Dezvoltarea acestui tip de autocontrol este un
segment important în creșterea inteligenței emoționale. Dezvoltarea
empatiei și a motivației este esențială pentru că în acest fel o persoană
recunoaște emoțiile și dorințele altor persoane.
 Dezvoltarea inteligenței emoționale începe din copilărie. Deci,
dezvoltarea emoțională a unui copil este, de fapt, rezultatul influenței
reciproce a mecanismelor moștenite de reacții și procese de socializare în
familie și în mediul înconjurător (școală, colegi, mass-media etc.)
 Caracteristicile minții emoționale

 Mintea emoțională este incomparabil mai rapidă decât mintea

rațională, iar când începe să lucreze, nu se oprește pentru un
moment pentru a-și lua în considerare acțiunile.
 Acțiunile care provin din mintea emoțională sunt marcate de
un sentiment deosebit de puternic de siguranță. Această
percepție rapidă sacrifică precizia, bazându-se pe primele
impresii și răspunzând la imaginea generală sau la cele mai
vizibile caracteristici. Totul este absorbit dintr-o dată, în
întregime, iar reacțiile au loc fără un raționament elaborat.
 Marele avantaj constă în faptul că o minte emoțională poate
citi o realitate emoțională . În acest fel, este capabil să
evalueze in ce persoană poate avea încredere și in care nu.
Mintea emoțională este radarul nostru pentru detectarea
pericolului.
 IQ & EQ

Coeficientul de inteligenta (IQ) si

coeficientul de inteligenta emotionala
(EQ) sunt complementare, iar
masurarea lor permite evaluarea
capacitații de a reusi in viata.
IQ

IQ-ul reprezinta potentialul genetic cu

care te nasti si care se fixeaza dupa
varsta de 12 ani. Coeficientul de
inteligenta nu poate fi dezvoltat sau
imbunatatit dupa aceasta varsta. IQ-ul
este un prag care poate doar sa iti
arate drumul catre o anumita cariera
sau domeniu.
 EQ

EQ, coeficientul emotional, poate fi

invatat, dezvoltat si imbunatatit la
orice varsta. El reprezinta imbinarea
abilitatilor personale cu experienta,
adica maturitatea emotionala care iti
obtine promovarea in cariera aleasa.
Daca vei crea o balanta intre IQ si
EQ, drumul catre un succes
managerial iti este deschis.
Importanta inteligentei emotionale

Inteligența emoțională este importantă într-o

varietate de situații. De exemplu, un loc de
muncă.
Dacă un angajat se simte confortabil la locul de
muncă, calitatea și eficiența muncii sale vor fi
ridicate. Un lider este o persoană care conduce un
grup de oameni care ar trebui să aibă o inteligență
emoțională dezvoltată, deoarece îi permite
conducerea și motivația mai stabilă a unui grup
mai mare de oameni. Potrivit lui Daniel
Goleman, un lider trebuie să fie conștient de sine
și sociabil, iar acesta ar trebui să poată gestiona
relațiile sociale, precum și pe sine.