Rolul inteligenței emoționale în cariera de profesor

Prof. ing. Csiki Levente, Liceul Teoretic"Bocskai István" Miercurea Nirajului, Mureș

”Într-un sens foarte real, avem două minți: una care gândește și un care simte.”
Daniel Goleman
Analizând cercetările referitoare la competențele necesare pentru obținerea performanței
organizațiilor, Daniel Goleman (autorul conceptului de inteligență emoțională) nu numai că a
adăugat setului de competențe tehnice și cognitive pe cea emoțională, dar a plasat-o pe un loc
central în ceea ce privește leadershipul.
El descrie inteligența emoțională ca pe un amestec de stăpânire de sine, motivație,
empatie, gândire liberă, tact și diplomație. Inteligența emoțională este capacitatea personală de
identificare și gestionare eficientă a propriilor emoții în raport cu scopurile personale (carieră,
familie, educație etc.). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor unei persoane, cu un minim de
conflicte inter și intrapersonale.
Modelul introdus de psihologul american are următoarele elemente:
1. Cunoașterea propriilor emoții (self-awareness), abilitatea de a le identifica, de a le numi, de
a le conștientiza cauzele și de a le recunoaște impactul asupra modului de manifestare.
2. Gestionarea emoțiilor (self-management), constând în controlul emoțiilor și alegerea celei
mai bune modalități de exprimare a acestora în diferite împrejurări (să stăpânești mânia, să
tolerezi frustrările, să exprimi furia fără agresivitate, să scapi de anxietatea socială și de
singurătate, să manipulezi stresul etc.)
3. Conștientizarea responsabilității sociale (social awareness) – recunoașterea emoțiilor
celorlalți, abilitatea de a înțelege și reacționa la emoțiile celor din jur.
4. Managementul relațiilor (relationship management) – abilitatea de a inspira, influența și
dezvolta relații interpersonale astfel încât să se comunice eficient și să se evite conflictele.
Toate aceste elemente sunt mai mult decât necesare în lucrul cu elevii, dacă nu chiar
imperative, atât pentru starea de bine a profesorului, cât și pentru cea a copiilor.
Unde intervine inteligenţa emoţională în cadrul succesului în carieră?
Inteligenţa emoţională nu poate prezice de una singură succesul în muncă, o carieră
satisfăcătoare sau un leadership eficient. Este doar una din componentele importante.
În cadrul calităţii de a fi un bun utilizator al inteligenţei emoţionale intră şi înţelegerea
faptului că aceasta nu este şi nu ar trebui să fie gândită ca un înlocuitor sau substituent al
abilităţilor, cunoştinţelor sau priceperii căpătate în timp. Inteligenţa emoţională creşte şansele de
succes, dar nu îl garantează în absenţa cunoştinţelor necesare.
Inteligenţa emoţională întotdeauna ajută individul. Este un lucru bun să existe. Dar şi
celelalte abilităţi şi competenţe sunt importante.
Goleman susține că inteligența emoțională conduce spre performanță și determină cât de
bine vor funcționa toate celelalte aspecte, deoarece:
─ emoțiile aflate la un nivel primar pot influența semnificativ acuratețea deciziilor luate;
─ dacă nu își cunoaște și nu reușește să-și gestioneze emoțiile și sentimentele, profesorul poate
întâmpina dificultăți în încercarea de a stabili o relație cu elevii, dar și în a-i învăța pe
aceștia să își managerieze relațiile;
─ prin dezvoltarea inteligenței emoționale se pun în valoare aptitudinile intelectuale și
creativitatea copiilor;
─ un nivel ridicat de inteligență emoțională creează un climat de lucru adecvat care contribuie
la obținerea unor rezultate de calitate.
Spre deosebire de inteligența cognitivă, cea emoțională poate fi învățată și îmbunătățită de-a
lungul vieții. Pentru a reuși în viață, Goleman consideră că fiecare dintre noi ar trebui să învețe și să
exerseze principalele dimensiuni ale inteligenței emoționale. Profesorii/învățătorii, împreună cu
familia, au sarcina de a le descoperi și dezvolta și acest tip de inteligență, atât de utilă în viața de
adult.
 În recrutarea de personal, între doi candidați pentru un job care au un IQ identic sau
apropiat, cel care deține un coeficient mai mare de inteligență emoțională dispune de un avantaj
competitiv. Specialiștii în recrutare folosesc din ce în ce mai mult testele de identificare a nivelului
de inteligență emoțională a candidaților pe care îi intervievează pentru că aceștia se vor descurca
mai bine la locul de muncă. Persoanele cu un coeficient de inteligență emoțională ridicat au
abilitatea de a-și reprima emoțiile negative, ca furia, lipsa de încredere în sine, stress-ul, anxietatea,
etc., și de a le înlocui cu emoții pozitive: încrederea în sine, empatia, colegialitatea, cooperarea etc.
Starea de spirit a unui profesor are un impact semnificativ asupra copiilor pe care îi
îndrumă. Dacă un profesor acționează cu energie și entuziasm în orice condiții, el/ea poate deveni o
sursă de inspirație pentru elevi, dar dacă profesorul transmite emoții negative, atunci întreaga clasă
de elevi are de suferit.
”Fără inteligență emoțională, chiar și o persoană cu o remarcabilă instruire, cu o minte
deosebit de analitică, cu o viziune pe termen lung și cu un nesfârșit potențial de formidabile idei
poate să nu ajungă un mare lider. Acest lucru este în special valabil pe măsură ce indivizii
avansează într-o organizație. Cu cât este mai înaltă poziția unei persoane, apreciată a fi un
performer excepțional, cu atât capabilitățile inteligenței sale emoționale se reliefează ca rațiune a
succesului său. Inteligența emoțională garantează reușita în viață într-o măsură mai mare decât
acumularea de titluri și diplome " (Howard Gardner).
Studiile facute pe 500 de companii din întreaga lume de Daniel Goleman, părintele
conceptului de inteligență emoțională, au dezvăluit că angajații cu un coeficient de inteligență
emoțională ridicat își valorifică potențialul cognitiv și emoțional de care dispun și ajung în poziții
de conducere. Cu cât un angajat avansează mai mult în companie, cu atât inteligența emoțională
devine mai importantă. Managerii de echipe trebuie să fie capabili să își adapteze emoțiile la cele
ale subordonaților și, de asemenea, să seteze o anumită atmosferă emoțională în cadrul echipei care
să eficientizeze lucrul. Pentru a lua cele mai bune decizii, șefii de departamente sau de echipe de
proiect trebuie să dețină un nivel ridicat de inteligență emoțională.
Adoptarea unui comportament care are la baza clișeul “a-ți lăsa problemele
personale/emoțiile” în afara clasei, în cazul profesorilor, s-a dovedit a nu fi benefică pentru
activitatea la catedră sau în orice companie. Lipsa totală a emoțiilor conduce la relații rigide cu
copiii, bazate fie pe indiferență, fie pe frică și autoritate.
Pe de altă parte, exprimarea excesivă a emoțiilor este la fel de contraindicată. Aplicarea
principiilor inteligenței emoționale la clasă constă tocmai în găsirea unui echilibru între cele două
situații enunțate mai sus. Așadar, pentru o carieră de succes în domeniul educațional, cunostințele
academice trebuie completate cu cele care țin de emoții. Trebuie să se acorde importanță propriilor
emoții, dar este necesar ca reacțiile să fie adaptate nevoilor copiilor, astfel încât efectele asupra
activității educaționale să fie mereu pozitive.
Folosirea inteligenţei emoţionale în cariera de profesor
1. Identificarea emoţiilor
─ trebuie să fii conştient de propriile sentimente şi emoţii astfel încât să nu fii “orbit” de
sentimente;
─ trebuie să fii conştient şi de sentimentele celorlalţi, pentru că aceasta constituie un punct
cheie în lucrul cu oamenii.
2. Folosirea emoţiilor
─ creativitatea poate proveni din abilitatea de a genera o anumită stare sau un sentiment
potrivit;
─ să simţi “pentru” ceilalţi, să poţi să fii empatic, poate proveni din abilitatea de a genera un
sentiment pe care celelalte persoane îl percep.
3. Înţelegerea sentimentelor
─ să ştii ce îi motivează pe oameni;
─ să înţelegi punctul de vedere al celorlalţi oameni;
─ să înţelegi şi să poţi să te descurci cu interacţiunea în cadrul grupului.
4. Controlul emoţiilor
 ─ să fii tot timpul conştient de propriile emoţii, care conţin informaţii de valoare, şi foloseşte-
le pentru a rezolva problemele;
─ când ai un sentiment de tristeţe, află cauza de care ai fost dezamăgit şi rezolvă problema;
─ când ai un sentiment de supărare, află cauza de care eşti frustat şi rezolvă problema;
─ când ai un sentiment de nelinişte, află cauza de care eşti îngrijorat şi rezolvă problema;
─ când ai un sentiment de mulţumire, află cauza de care eşti vesel şi repet-o.
Inteligența emoțională este indispensabilă în meseria unui profesor. Conștientizarea
propriilor emoții este un pas important în dezvoltarea comunicării, pentru că ne ajută să
recunoaștem reacțiile emoționale ale elevilor noștri și să le gestionăm în mod corespunzător,
construind astfel situații de comunicare productive. Un profesor bun trebuie să acorde atenție
compatibilităților dezvoltate la nivel de clasă și să lucreze cu ei în scopul construirii spiritului de
echipă, să fie atent la cei care au abilități de lider și să-i ajute să le îmbunătățească, dar și să îi
sprijine pe cei mai timizi să iasă din anonimat prin activitățile care implică lucrul pe grupe/perechi.
Indicii ale unui nivel înalt sau scăzut de inteligenţă emoţională
Lista prezentată mai jos cuprinde nişte caracteristici generale a oamenilor cu un înalt sau
scăzut nivel de inteligenţă emoţională. Cu siguranţă că acestea sunt valabile doar la modul general,
dar sunt utile pentru a fi utilizate ca un sistem de referinţă. Lista de mai jos cuprinde semne
generale a unui nivel înalt şi scăzut de auto-apreciere, precum şi alte variabile care nu au fost
neapărat corelate cu inteligenţa emoţională aşa cum este definită de Mayer şi Salovey.
Semne ale unui înalt nivel de IE
O persoană cu un înalt nivel de IE:
─ Îşi exprimă sentimentele clar şi direct utilizând fraze care încep cu: “Eu simt...”;
─ Nu îi este teamă să îşi exprime sentimentele;
─ Nu este dominată de sentimente negative precum: teamă, griji, ruşine, jenă, dezamăgire,
lipsă de speranţă, lipsă de putere, dependenţă, victimizare, descurajare;
─ Este capabil să distingă elementele non-verbale ale comunicării;
─ Lasă sentimentele să îl conducă spre alegeri “sănătoase” şi fericire;
─ Contrabalansează sentimentele cu raţiune, logică şi realitate;
─ Acţionează din dorinţă, nu din sentimentul de datorie, vină, forţă sau obligaţie;
─ Este independent, încrezător în propriile forţe şi are un moral puternic;
─ Este motivat intrinsec;
─ Nu este motivat de putere, bunăstare, poziţie, faimă sau aprobare;
─ Este în majoritatea timpului optimist, dar totodată realist, şi poate să fie şi pesimist când
este cazul;
─ Nu internalizează eşecurile;
─ Ţine cont de sentimentele celor din jurul său;
─ Vorbeşte cu nonşalanţă despre sentimente;
─ Nu se blochează în caz de frică sau îngrijorare;
─ Este capabil să identifice sentimente concurente multiple.
Semne ale unui scăzut nivel al IE
O persoană cu un scăzut nivel de IE:
─ Nu îşi asumă responsabilitatea propriilor sentimente ci dă vina pe cei din jur pentru ele;
─ Are dificultăţi în formularea propoziţiilor care încep cu “Eu simt...”;
─ Nu poate spune de ce se simte într-un anumit fel, sau nu poate spune fără să arunce vina pe
altcineva;
─ Atacă, dă vina, comandă, critică, întrerupe, ţine prelegeri, dă sfaturi în stînga şi dreapta,
emite judecăţi de valoare despre cei din jur;
─ Încearcă să te analizeze, de exemplu cînd îţi exprimi sentimentele;
─ Începe deseori propoziţii cu “Cred că tu...”;
─ Dă vina pe ceilalţi;
─ Ascunde informaţii sau chiar minte în legătură cu sentimentele proprii;
─ Exagerează sau minimalizează propriile sentimente;
 ─ Îi lipseşte integritatea şi simţul conştiinţei;
─ Poartă ură, nu iartă;
─ Nu îţi spune niciodată unde te situezi în raport cu ea;
─ Se simte inconfortabil “să fie prin preajmă”;
─ Acţionează în funcţie de sentimente, mai degrabă decât vorbeşte despre ele;
─ Este indirectă şi evazivă;
─ Este insensibilă la sentimentele celor din jur;
─ Nu este empatică, nu simte compasiune;
─ Este rigidă, inflexibilă, are nevoie de reguli clare pentru a se simţi în siguranţă;
─ Este o persoană “rece”;
─ Nu se gândeşte la sentimentele celorlalţi înainte de acţiona;
─ Acţionează fără să se gândească la sentimentele viitoare;
─ Evită responsabilitatea prin fraze de genul: “Ce era să fac? Nu am avut de ales!”;
─ Poate fi mult prea pesimistă, ducând la distrugerea bunei dispoziţii a celor din jur;
─ Poate fi supra optimistă, până la punctul în care devine nerealistă, negând temerile
fundamentate ale celorlalţi;
─ Se lasă “purtată de val” în ciuda bunului simţ, sau renunţă la primul semn de probleme;
─ Se încăpăţânează la propriile idei, fiind prea nesigură pentru a fi deschisă la noi păreri;
─ Se concentrează asupra faptelor mai degrabă decât asupra sentimentelor.
(Adaptat după: “EQ for everybody” de Steve Hein, 1996)
Suntem cu toții de acord că unui cadru didactic îi revine sarcina de a media conflictele între
elevi, lucru ce presupune în același timp o atenție sporită la emoțiile celor implicați și descifrarea
acestora, dar și obiectivitate în a privi problema, astfel încât niciunul dintre cei implicați să nu se
simtă nedreptățit la final. O bună gestionare a emoțiilor contribuie la îmbunătățirea abilității de a
lua decizii în timp record, în situații de criză, în contexte tensionate sau în situații conflictuale.
Capacitatea de a ne controla emoțiile și de a le interpreta pe ale celorlalți poate oferi obiectivitate în
luarea deciziilor și o privire de ansamblu asupra situațiilor în care suntem implicați.
În concluzie, inteligenta emoțională îi ajută pe profesori să îi perceapă pe elevi în calitatea
lor de copii, cu emoții, temeri și sentimente și, mai apoi, ca receptori de informații. Ca profesori,
unul dintre cele mai bune aspecte ale dezvoltării propriilor abilități socio-emoționale este acela că îi
putem sprijini pe elevi să facă același lucru și în loc să ne simțim epuizați, suntem plini de
entuziasm și putem deveni Profesorii care ne-am dorit întotdeauna să fim.

Bibliografie

1. Daniel Goleman
Inteligenţa emoţională - Editura Curtea Veche 2001
2. Daniel Goleman
Să munceşti cu inteligenţa emoţională – 1998
3. Daniel Goleman
What Makes You a Leader? – Harvard Business Week 1995
4. David R. Carusso
Aplicabilitatea practică a modelului inteligenţei emoţionale la locul de
muncă – lucrare academică 1999
5. John D. Mayer, Teoria inteligenţei emoţionale – 1990
Peter Salovey