ANALIZA TRANZACȚIONALĂ – SEMNIFICAȚIE, STĂRI ALE EULUI, FUNCȚII

Introducere în analiza tranzacțională

Analiza tranzacțională, AT oferită de Eric Berne, este un instrument psihologic.
Ne permite să înțelegem structura sau elementele care ne constituie personalitatea.

Modul în care AT ne descrie personalitatea este foarte simplu. Drept urmare, este lipsită de orice
așa-numit jargon psiho-tehnic. Oricine, chiar și fără niciun fundal de psihologie a personalității, o
poate înțelege.

Spre deosebire de celelalte teorii ale personalității, conceptele așa cum sunt descrise de analiza
tranzacțională nu sunt constructe, ci sunt realități experimentate și observabile care pot ajuta
cineva să-și înțeleagă cu ușurință personalitatea.

Dacă urmați informațiile oferite în acest articol despre „Analiza tranzacțională”, vă va fi ușor să vă
monitorizați propriul comportament în moduri adecvate. Vă va ajuta să vă gestionați mai bine
comunicarea și relațiile. Prin urmare, vă va ajuta să vă descrieți ca persoană și să înțelegeți
dinamica de bază a comportamentului dumneavoastră.

Conceptul Stărilor Eului

O stare de ego este un set holistic de modele consistente și coerente de a fi, de a decide, de a
gândi, de a simți și de a se comporta. Acestea pot fi experimentate în interior și exprimate în
exterior de către un individ.

O stare a Eului este în esență ceva ce gândim și simțim la un moment dat și se reflectă în modul
în care relaționăm cu noi înșine și cu ceilalți oameni.

Conform analizei tranzacționale, elementele de bază ale personalității noastre sunt stările ego-
ului. Termenul „stare a Eului” înseamnă o stare a „eului” sau „eu”. Astfel, „eu” este central.

O persoană se află într-o anumită stare a Eului într-un anumit moment și poate fi într-o altă stare
a ego-ului un moment mai târziu. Cu puțin efort, ne putem observa comportându-ne dintr-o
anumită stare a ego-ului. Stările Eului sunt elemente experiențiale și observabile ale personalității
noastre.

Cuvântul „holistic” din definiția stărilor Eului subliniază faptul că personalitatea sănătoasă este o
integrare a multor elemente. În AT avem de-a face cu experiența totală a individului și astfel
diferitele stări ale Eului nu se limitează doar la un singur mod de funcționare.

Înțelegând conceptul de stări ale Eului în analiza tranzacțională, putem ajunge să știm de ce ne
comportăm diferit în momente diferite. Odată ce cunoaștem motivul comportamentului uman, ne
este mai ușor să medităm și să ne controlăm în mod conștient propriul comportament. Acest
lucru ne va da un sentiment de libertate și responsabilitate.
S-ar putea să descoperiți că o puteți aplica foarte bine în situațiile dvs. de viață.

Conform analizei tranzacționale, personalitatea noastră este alcătuită practic din trei stări ale
Eului - Starea Eului Părinte, Starea Eului Adult și Starea Eului Copilului.

1. STAREA EULUI PĂRINTE

Starea Eului părintelui este acea parte a personalității pe care o împrumutăm de la părinții noștri.
Chiar și de la cei care le-au luat locul. Practic de la figuri parentale și autoritare din viața noastră
de zi cu zi.

Cu toții, în copilărie, absorbim personalitățile altora în ale noastre. De obicei, fără să fim
conștienți de asta, luăm posturile, gesturile, obiceiurile, ideile și expresiile altor oameni. Această
colecție de atitudini, sentimente și comportamente copiate din oricare și toate figurile parentale
semnificative devine starea Eului părinte.

Înregistrăm aceste moduri de a vedea și de a face lucrurile în creierul nostru și mai târziu în viață
devin răspunsuri aproape automate. Când suntem într-o stare a Eului părinte, ne comportăm
literalmente așa cum s-au comportat părinții noștri.
Starea Eului părinte este exprimată în exterior în oricare dintre două moduri - comportament
critic sau comportament de îngrijire.

A. Părinte critic
Starea critică a Eului părinte înseamnă a da vina pe alții și a oferi critici neconstructive. Include
comportamente precum – atacarea altor oameni, a fi extrem de judecător, a nu asculta, a nu fi
interesat de explicații. Părintele critic te va anula ca persoană, mai degrabă decât să se ocupe de
comportamentul tău.

Astfel, când vezi un elev care vorbește în clasă distrăgându-și atenția și deranjându-i pe alții,
profesorul îl numește pacoste. Acest lucru nu are de a face cu comportamentul, ci este
etichetarea elevului. Când profesorii fac asta, ei se comportă din starea critică a Eului părinte.

B. Părinte grijuliu
Starea Eului părinte grijuliu este în primul rând preocupată de îngrijirea, hrănirea și mângâierea
oamenilor. Are rădăcini în înțelegere și încearcă să-i facă pe oameni să se simtă bine cu ei înșiși.
Acțiunile luate din această stare le insuflă încredere și îi încurajează pe ceilalți să meargă mai
departe și sunt pline de apreciere pentru oameni și pentru comportamentele lor pozitive.

Astfel, atunci când feliciți un student pentru câștigarea unui concurs, ești în rolul tău de părinte
grijuliu. Părintele care îngrijește sprijină viața, creșterea și exprimarea de sine. Dă putere unei
persoane să fie un câștigător.

2. STAREA EULUI ADULT

Comportamentele de stare a Eului adult sunt legate de colectarea, analizarea și evaluarea
informațiilor, înțelegând-o pe aceea de a face judecăți echilibrate despre lucruri.
Starea Eului adult se ocupă de fapte și nu de sentimente și emoții. Răspunde la sentimentele și
emoțiile stării sale naturale ale Eului copilului. Și ia în considerare opinia și credințele stării Eului
părinte. Se bazează pe „gândește înainte să vorbești”.

Starea Eului adult înseamnă să încercăm să înțelegem de ce răspundem sau ne comportăm într-
un anumit mod și facem o alegere conștientă. Comportamentele tipice ale adulților sunt calm,
rațional, analitic, lipsit de emoții, logic și rezonabil.

Cuvintele tipice folosite sunt “De ce?” „Când?” „Unde?” „Ce?” „Cum?” „Are sens?”
Verifică realitatea înainte de a trage concluzii și răspunsuri.

A. Adultul fotografic
Adultul fotografic este acea parte a personalității care percepe ceea ce se întâmplă în aici și
acum, îl înregistrează în creier, își amintește și raportează despre el.
Astfel, când cineva îți spune că ai purtat aceeași cămașă la petrecere săptămâna trecută, e în
starea lor de adult fotografic.

B. Adultul combinat
Adultul care se combină este acea parte a personalității care face calcule folosind date care
provin de la adultul fotografic și ceea ce este stocat în memoria cuiva. Calculează probabilități,
face predicții și face cea mai mare parte a raționamentului.

De exemplu, adultul combinat se manifestă în tine atunci când îi spui profesorului tău că la
examenele viitoare, probabil vei obține note de 80%. Previziunea ta se bazează pe observația și
analiza ta a cât de bine ai înțeles conceptele și scorul tău mediu la testele practice.

3. STAREA EULUI COPIL

Starea Eului copilului este sursa răspunsurilor noastre emoționale. Copilul simte din nou emoțiile
pe care situația le-a produs inițial în el/ea. Și el/ea devine conștient de aceleași interpretări,
adevărate sau false, pe care le-a dat experienței în primul rând.

Toată lumea poartă acest lucru în creierul său și în sistemul nervos.

Acestea sunt înregistrări permanente ale modului – în care:

 el/ea a experimentat lumea,
 felul în care a simțit el/ea despre lume
 felul în care s-a adaptat el/ea.

Este ca și cum reportofonul nostru mental înregistrează evenimente pe o piesă (părinte) și

sentimentele asociate cu acele evenimente într-o altă piesă (copil). Cu alte cuvinte, starea Eului
copilului este înregistrarea evenimentelor interne sau a răspunsurilor persoanei mici la ceea ce
vede și aude.

Este înregistrarea bucuriei, surprizei, uimirii și a tuturor sentimentelor minunate asociate cu

primele noastre descoperiri ale vieții, pe de o parte. Pe de altă parte, teroarea, agonia și toate
sentimentele de frică.
Sunt multe lucruri care ni se pot întâmpla astăzi ca adulți și care recreează situația copilăriei.
Când se întâmplă acest lucru, spunem că starea Eului nostru copil a preluat controlul.

A. Copil natural (CN)

Comportamentele naturale ale copilului sunt cele care reflectă nevoile și dorințele unei persoane
într-un mod deschis, onest și non-manipulativ.

Copilul natural se exprimă spontan, fără a se preocupa de ceilalți. Este energic, simțitor, iubitor,
dezinhibat și adoră distracția. Se simte liber și face ce vrea.
În el se găsesc înregistrări genetice ale tuturor îndemnurilor noastre primare

B. Copil adaptat (CA)

Copilul adaptat este acea parte a copilului care prezintă o modificare a înclinațiilor naturale ale
copilului. Aceste adaptări apar ca răspuns la experiențele traumatice, pregătirea și cerințele unor
figuri de autoritate semnificative.
Adaptările pot apărea în două moduri: copil supus sau compliant și copil rebel.

C. Copil care se conformează (CC)

În starea de copil conform, faci ceea ce vor ceilalți să faci, indiferent de ce simți tu despre asta.
Te comporți în felul în care crezi că alții se așteaptă sau doresc să te comporți, mai degrabă
decât în felul în care se potrivește cu modul în care te simți așa cum ai face la copilul natural.
Chiar dacă bunul simț îți spune să nu dai curs cererii, tot o faci.

D. Copil rebel (CR)

Copilul rebel este acea parte a persoanei care se răzvrătește împotriva autorității care este trăită
ca o impunere. Este rezonabil și are sens. Este reactiv în comportamentul său.
De exemplu, dacă ți se spune să participi la cursuri facultative în aceeași zi și spui că nu vei
merge la niciunul dintre cursuri, acesta va fi un „comportament de copil rebel”.

E. Micul profesor
Micul profesor este partea gânditoare a stării Eului copilului. Este creativ, are inițiativă și este
manipulator.
Cu micul profesor, copilul psihicizează o situație și pare să aibă o capacitate înnăscută de a visa
idei noi, de a „trage sforile potrivite” pentru a atinge un scop dorit și de a lua inițiativă pentru a ști
ce să facă într-o situație dată.

De exemplu: o mamă își ceartă fiul, iar acesta se duce și o îmbrățișează cu un zâmbet
fermecător. Mama își uită furia. În acest exemplu, fiul schimbă cu succes situația neplăcută în
care se află, într-una plăcută.

TRANZACȚII
Când oamenii comunică unii cu alții, stările lor de sine interacționează între ele. Aceasta este
cunoscută ca tranzacție. Tranzacțiile sunt sănătoase atunci când stările Eului interacționează și
se combină într-un mod sănătos. Cu toate acestea, uneori, stările Eului contaminează și
provoacă o comunicare nesănătoasă.

În orice moment, o persoană efectuează tranzacții dintr-o anumită stare a Eului dintre Părinte
(valori), Adult (raționalitate) și Copil (emoții, creativitate). Tranzacțiile și comunicarea vor fi
sănătoase doar atunci când stările Eului sunt complementare.

Tranzacție complementară
1) De la părinte la copil:
Persoana A: Oh, nu! Am vărsat laptele!
Persoana B: E în regulă! Lasă ca fac curat!

2) Adult la adult:
Persoana A: Mi-ai văzut portofelul?
Persoana B: Da, este în sertar.
 Tranzacția complementară a stărilor Eului

Tranzacție încrucișată
Acest tip de tranzacție are loc de obicei atunci când o persoană își țintește conversația către o
anumită stare a Eului celeilalte persoane și așteaptă un răspuns identic. Cu toate acestea,
cealaltă persoană răspunde dintr-o stare a Eului diferită.

De exemplu:
Persoana A (țintă – adult la adult): Mi-ați văzut portofelul?
Persoana B (răspuns – părinte la copil): Oh, nu! L-ai pierdut din nou!

Funcții de stare a Eului

Avem trei stări ale Eului și trebuie să le avem pe toate trei să funcționeze într-un mod integrat,
pentru a duce o viață sănătoasă. Cu toate acestea, fiecare stare a ego-ului are propriile sale
funcții distincte.

Să vedem care sunt aceste funcții:

 Funcția Eului Părinte
Starea Eului parental îi ajută pe oameni să fie părinți buni și să-și organizeze propriile vieți în
funcție de o scară de valori și judecăți.
Așa cum părinții buni oferă substanță, sprijin, dragoste și îndrumare copiilor lor, starea Eului
părintelui oferă hrănire, siguranță și reglementări pentru noi înșine și pentru ceilalți.
Ne ajută să îndeplinim nenumărate sarcini de rutină în mod automat, fără a fi nevoie să ne
gândim bine la ele, de fiecare dată.
 Funcția Eului Adult
Starea Eului adult funcționează în actualizarea părintelui și a copilului. Acesta examinează datele
din părinte pentru a vedea dacă ceea ce prescrie este adevărat și încă se aplică în prezent.
De asemenea, ajută la menținerea expresiilor emoționale adecvate. Individul care acționează din
această stare a Eului adună și prelucrează date în prezent, testează realitatea și decide ce curs
de acțiune să ia.
 Funcția Eului Copil
Starea Eului copil în analiza tranzacțională are rolul de a-și satisface nevoile. Fiecare copil își
dorește satisfacerea foamei și satisfacerea nevoilor sale. Va exprima bucurie atunci când este
mulțumit și furie când este frustrat.
În același timp, vrea să supraviețuiască în situații care pot părea a fi periculoase. Pe scurt, starea
Eului copil este obișnuită să exprime emoții, să fie creativă și să se distreze.

Critica analizei tranzacționale

Un dezavantaj al AT este că devine necesar ca individul să aibă un grad bun de conștientizare
de sine.

De asemenea, capacitatea de a observa și de a-și deține comportamentul, emoțiile și modelele

de gândire.
Este posibil ca unii clienți sau persoane să nu aibă această capacitate.
Deci nu se aplică în cazul tuturor.