BALBISMUL

Definire și severitate

Balbismul reprezintă o tulburare care întrerupe fluența vorbirii, putându-se manifesta încă de la
întervalul de vârstă de 2-6 ani. Gradul de severitate a balbismului poate influiența nivelul în care
individual cu o asemenea tulburare este acceptat de către ceilalți: la o primă observare, un individ
cu balbism ușor este mult mai bine văzut decât un individ cu balbism accentuat, sever. Acest fapt
se datorează faptului că balbismul este stigmatizat, iar cei care manifestă simptome aferente sunt
stereotipizați, discriminați.

Prevalența

În ceea ce privește balbismul, nu există încă studii concrete care să demonstreze o predispoziție
mai crezcută de manifestare a acestei tulburări pentru genul feminin sau masculin.

Caracteristici generale

În citirea elevilor cu bâlbâială se întâlnesc trei tipuri de disfluiențe:

a) Repetițiile: cuprind foneme, silabe sau cuvinte în care se află o vocală

b) Prelungirile/alungirile: constau din alungirea anormală a duratei de pronunție a unor
sunete (foneme), în special a celor continue. Alungirile se pot datora unor fixări
articulatorii sonore sau a unor blocaje ce au intervenit înainte de instalarea pronunției și
articulării fonemelor următoare.
c) Pauzele: întreruperi de o anumită durată în desfășurarea fluxului citirii

Disfluiențele mai sus menționate trebuie să aibă o durată mai mare de 250 ms. pentru a putea
fi perceptibile. Disfluiențele pot surveni atât în interiorul cuvintelor, cât și în joncțiunea lor.
Pot exista așa numitele pauze pline cu sunete neutre (Ex: interjecții). De asemenea,
majoritatea copiilor cu balbism nu respectă semnele de punctuație din text, deseori virgula
fiind trecută cu vederea sau chiar confundată cu punctul și, în urma acestei confuzii, vocea se
coboară în loc să se ridice.
Metode de intervenție

Terapia psiho-comportamentală sau Terapia rațional emoțională urmărește conștientizarea

gândirii elevului pentru a putea determina care sunt gândurile care declanșează emoțiile și
comportamentele care îl fac să sufere. O componentă importantă a terapiei este să-i facă pe elevi
conștienți de cognițiile dezadaptative, ca ulterior să poată să ajungă să le schimbe.

Utilizarea jocurilor:

-Jocul ,,Șobolani’’: se pun într-o găletuță bucățele de hârtie îndoite, iar fiecare elev va extrage pe
rând câte un bilețel și va citi cu voce tare propoziția scrisă pe acesta. Dacă elevul extrage biletul
pe care scrie ,,Șobolani!, va trebui să recitească toate bilețelele și să le pune înapoi în găletuță.
Primul elev care va colecționa 5 bilețele cu propoziții este câștigător.

- Jocul ,,Domnul vitezoman’’: După ce eleveii citesc o poveste/un articol, aceștia pot fi provocați
să citească povestea respectivă cât de repede pot. Scopul activității este acela de a face elevii să
citească cât mai repede fărăr să se îngrijoreze de respectarea semnelor de punctuație.

Referințe bibliografice

  Butta, M. (2016). Strategii terapeutice psiho-comportamentale în bâlbâială la vârsta

școlară. Revista Română de Terapia Tulburărilor de Limbaj şi Comunicare, 2(1), 11-
18.http://www.asttlr.ro/e107_files/reviste/rrttlc2/03_strategii_butta.pdf

  Kraft, S. J., Lowther, E., & Beilby, J. (2019). The role of effortful control in stuttering severity
in children: Replication study. American journal of speech-language pathology, 28(1), 14-
28.https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6503866/pdf/AJSLP-28-14.pdf

Sabou, A. (2016). Particularităţile citirii la elevii cu bâlbâială. Revista Română de Terapia

Tulburărilor de Limbaj şi Comunicare, 2(1), 47-
55. http://www.asttlr.ro/e107_files/reviste/rrttlc2/07_particularitati_but_ana.pdf